Pânza Păianjenilor.

Shoud 1, seria Wings, aug 2017

Pentru om, pentru umanul care stă acolo, un lucru foarte important. Vor continua să apară lucruri în viața ta.
Există temeri pe care omul le are și ele nu pur și simplu se spală. … sunt o amprentă energetică în tine. Există
temeri, există îndoieli care există și te văd încercând să depășești temerile și îndoielile.
Există provocări în viața ta și te văd lucrând la aceste provocări. Dar știi ce se întâmplă? E ca și cum ai fi prins
într-o frică, o frică emoțională care nu are niciun sens, dar există; ești prins in frică și este ca și cum ai fi prins
în pânza de păianjen. Și acel păianjen este frica sau îndoiala sau incertitudinea sau orice se întâmplă să fie.
Ești prins în acea pânză de păianjen.
Acum, păianjenul te-a prins. Acum lupta și lupta este în curs de a te conserva, de a te salva de păianjenul fricii
sau al îndoielii sau al incompetenței sau orice se întâmplă să fie. Acum ești angajat într-o luptă. Dar pot să-ți
spun un lucru, dragă om. Ești în pânza de păianjen. Este teritoriul păianjenului. Păianjenul l-a țesut doar pentru
tine, iar păianjenul știe că vei lupta. Și știi ce se întâmplă în pânza de păianjen când ești acolo și începi lupta,
te încurci mai mult.
Păianjenul cu greu irosește un gram de energie în luptă. Nu trebuie. Dă aspectul că se luptă, pentru a
satisface omul care este prins în pânza de păianjen. Se va spune „Rargh! Rargh!” dar nu e nimic în asta,
pentru că păianjenul știe deja că ești înnebunit. Ești în web. În momentul în care începi să te lupți, ai terminat,
ești prins și esti cina.
Când întâlnești acea frică, ceea ce vei face, pentru că trăiești pe planetă și trăiești în corp; atunci când
întâmpini acea frică sau îndoiala sau orice se întâmplă să fie, confuzia „Nu pot lua o decizie. Nu știu ce să fac”,
când ești în asta, mergi până la capăt. Când începi să te trezești că intri în pânza de păianjen și știi că este
inevitabil, știi că este acolo, treci. nu te opri. Nu lupta. Nu procesați problema. Nu încerca să depășesti
problema, pentru că te aflați pe web. Vei fi prins. Nu încerca să te raționalizezi din asta. Nu încerca să meditezi
în afara ei. Nu încerca să cauți consilieri care să te ajute să scapi de asta, pentru că tot ce vei face este să-i
aduci în pânza ta de păianjen. Asta e tot.
Când descoperi că te confrunți cu frică, îndoială sau incertitudine sau că viața ta este o mizerie totală, inspiră
adânc și treci prin asta. Intră în ea mai adânc. Nu are sens uman, dar din punct de vedere energetic este total
adecvat.
Omul nu vrea să meargă mai adânc. Întâlnește acel sentiment, groază în miezul nopții, anxietate fără niciun
motiv aparent. Ai avut asta. Omul rezistă: „O, anxietate. Ce urmeaza sa fac? Trebuie să mă gândesc la un
drum prin asta. Trebuie să vin cu un mic clișeu drăguț. Trebuie să fac un fel de dans ceremonial sau orice se
întâmplă să fie.”
Ești în web. Te lupți acum și e amuzant, pentru că te gândești: „Nu, nu! Sunt spiritual. Sunt sfânt și fac cântece
sau orice altceva.” Ești așa în pânza de păianjen. Pur și simplu nu-ți dai seama. Și păianjenul ăsta doar
scutură un pumn din când în când - își scutură toți pumnii - doar pentru a da impresia că ai ceva de luptat, dar
te-a prins deja. FRICA te are. Incertitudinea te are. Și mai ales, când ajungi la acest punct de maestrie și
iluminare, mai există temeri și îndoieli și te întrebi: „Ce se va întâmpla cu copiii mei? Ce se va întâmpla cu
corpul meu fizic? O să-mi pierd mintea? Ce vor crede oamenii?”
Aceste lucruri, acestea sunt ca niște păianjeni care sunt peste tot, anxietăți care sunt peste tot în jur. Nu te vei
lupta cu ei. Nu le vei depăși. Nu poți, pentru că TU ai făcut acele temeri. Ai făcut acele îndoieli. Ei te cunosc
mai bine decât, de fapt, îi cunoști tu. Ești în pânza de păianjen acum și devii din ce în ce mai încurcat.
Deci ce faci? Respirați adânc și vă permiteți să intrați în ea, complet și temeinic. Nu are sens. Deloc.
"Cum? Dacă îmi permit să intru in frică, voi fi consumat de ea.”
Nu, pentru că vei trece chiar prin centrul pânzei de păianjen, dar vei continua. Vei trece direct prin orice frică,
orice anxietate, orice dilemă care este în viața ta, indiferent ce este. Vei respira adânc și vei pune acele aripi
ale viselor tale și vei zbura direct. Nu vei rezista sau nu vei încerca să te modifici sau să încerci să lupti sau să
încerci să te gândesți. Pur și simplu îți iei aripile acelea și pleacă. Asta e.
Și există un moment de groază în timp ce te îndrepți direct în acea pânză de păianjen și ai acele aripi pe care
îți spui: „Oh, la dracu, Adamus! Sper că ai avut dreptate în privința asta, pentru că intru direct în inima îndoielii
și a fricii...” și ce se întâmplă mai departe?! Ești pe cealaltă parte. Ești de cealaltă parte a tuturor acestor
lucruri. Pânza de păianjen este conștiința umană, conștiința ta. Acum ești de cealaltă parte și te uiți înapoi și
realizezi că de fapt nu a fost o pânză de păianjen. Îți dai seama că toate fricile de care te-ai temut nu erau cu
adevărat acolo. Adică, le-ai construit în mintea ta, în câmpul tău energetic. Tu le-ai construit. Acum ești de
cealaltă parte a lor. Nu a existat nicio luptă și ceea ce există acum este nectarul dulce al înțelepciunii care este
acum al tău ca om, până acum nu a fost cu adevărat disponibil.
Ce spun eu? Nu te mai lupta cu totul. John Kuderka a făcut o declarație mai devreme care mi-a tăiat răsuflarea
și trebuie să spun, John și oricare dintre voi care se confruntă cu o problemă de sănătate, respirați adânc și
permiteți-i. nu lupta.
Nu te lupți cu cancerul, pentru că ești chiar în pânza de păianjen. Treci prin asta. Îți pui acele aripi într-un
moment de tip „nu-mi mai pasă” și treci prin asta. Nu te lupți cu cancerul. Doar treci prin asta.
Este ca și cum ai permite. Și indiferent de ce s-ar întâmpla, indiferent de ce s-ar teme omul – mai mult cancer,
posibilă moarte, ca nu e un creator suficient de bun pentru a crea sănătate – indiferent de ce se teme oamenii,
tu treci prin asta, Maestre. Treci prin asta și ceea ce găsești pe cealaltă parte este înțelepciunea. Nu că încerci
să treci prin asta căutând vindecare sau căutând altceva. Treci prin ea pentru că nu mai este a ta. Nu-l deții.
Nu o să te lupți. Niciunul din alea.
Oricare ar fi problema în viața ta, o veche emoție din copilărie care continuă să apară; continuă să apară
pentru că te joci în continuare cu ea. Ceva prin care nu ați reușit să vă descurcați, nu îl procesați. Nu o
procesezi. Procesarea este desertul păianjenului. Acum ești prins în web și procesezi. Doar te faci mai
dulce. Doar te acoperi cu zahăr de procesare, așteptând ca păianjenul să vină să te devore. Asta e tot. Nu
procesezi în asta. Nu te gândești la asta. Nu o intelectualizați. Îți prinzi acele aripi și treci direct prin ele. Asta e.
Nu mai rămâne nicio luptă în nimic. Nu mai rămâne nicio luptă. Uman! Ascultă-mă, om, eu și starea mea
proastă de azi. Asculta-ma. Nu mai rămâne nicio luptă când ajungi în acest punct. Cu ce te lupți oricum, cu
relele societății? Te lupți cu tine și cu slăbiciunile tale? Cu ce te lupți, întunericul și lumina? Masculinul și
femininul? Am putea, te rog, să trecem peste femininul divin și masculinul nebun?
M-am săturat de asta și ar trebui să fii și tu. Este o luptă. Este o pânză de păianjen și ești prins în ea.
Nu există luptă. Nu există luptă între om și Maestru. Nu există nicio luptă între tine și extratereștri. Nu ai nicio
ceartă cu Donald Trump.
….
Nu există luptă în cancer, în sărăcie sau în orice altceva. Nici unul. Înțelegi asta, om? Nu va mai certati.
Pune-te o clipă în poziția mea. Acum este Maestrul. Este Sinele tău iluminat și ce i-ai spune acelui om care
trece prin dilemele sale, care trece prin toată mizeria și suferința sa și: „Oh! Nu mi s-a dat o pauză corectă și
eu...” Eh, taci! Este ca „Treci peste asta. Legați-vă acele aripi și intrați în fricile voastre, intrați în
copilăria voastră proastă, orice ar fi.” Și știu că se pare că asta e un lucru greșit. Da, așa este, pentru că ai
făcut-o greșit până acum. Te-ai luptat și te-ai luptat cu aceste lucruri. A, și apoi, după 40, 50 de ani petrecuți la
fabrică, „Uită-te la tot progresul pe care l-am făcut! Uite cât de departe am ajuns.” De acolo până acolo?! Asta
e?! Pentru că nu vei ajunge niciodată prea departe, pentru că acea pânză de păianjen este foarte mare, foarte
uriașă.
Păianjenul ăla se va juca cu tine, să te lase să crezi că ai ajuns undeva. Că va aștepta și aștepta și aștepta. Va
prinde alte câteva muște în capcană și doar va spune: „Vine la mine. Totul vine la mine.” Da.
Așa că inspiri adânc. Dacă apare o veche rană emoțională, să spunem cu un partener sau cu un părinte sau
orice altceva, pur și simplu urmărește-te, observă-te, pentru că vezi că apare și îți spui: „Oh! Ooh! Este o
amintire veche. Oh! Sunt o persoana rea. Nu ar trebui să am aceste gânduri.” Taci! Legați-le, treceți. Pune-ți
aripile alea și termină cu asta. Și de cealaltă parte este acea înțelepciune, acel nectar. Asta e.