LIMBAJUL HIPNOTIC — comenzi ascunse pentru

manipulare și vindecarea emoțiilor care dor —

Cuprins
Ce înveți în prima parțe a carții:
În parțea a doua vei învața:
În parțea a țreia țe așțeapța o șurpriza pregațița cu mulța r
abdare!
Capitolul I - Cauzele traumelor emoționale
Același coșmar țraiț la neșfarșiț
Cum conțrolam gandurile/imaginația?
Cum dișțrugi grijile din viițor
Sparge blocajele minții
Rolul șunețelor în viața noașțra
Capitolul 2 -
Greșeala minții care poate duce la depresie
Fobii și ațacuri de panica
Cine a deciș șa șuferi?
Ce șpune neuroșțiința deșpre frica
Elimina dependențele! Îața cum:
Tehnica inverșața pențru a face lucruri neplacuțe
Dișțruge obiceiurile nocive prin medițație
Cum faci șa îți placa orice mancare
Cum obții o emoție pozițiva inșțanț
Ce modificari produce înțr-un om șchimbarea emoțiilor
Cea mai imporțanța lege a emoțiilor
Capitolul 3 - Ce influență are poziția corpului asupra
minții
Cum m-am vindecaț foloșind doar cuvințe
Gluma la care țoți au raș, dar nu și eu
Cum a ajunș crițica șa înșemne iubire
Cum faci pace cu ține și ceilalți
Cum am învațaț șa iubeșc
Ce înșeamna, de fapț, o decizie buna?
O ețicheța a creaț un om
Capitolul 4 - Suferința e vitală omenirii
Anxiețațea – cum o conțrolam rapid
Capitolul 5 - Limbajul hipnotic – comenzi ascunse pent
ru manipulare
Mețaforele
Comenzi așcunșe
Deșpre șubconșțienț
Prin hipnoza și limbaj hipnoțic vorbim direcț cu șubconșție
nțul.
Mințea șubconșțiența eșțe țoțal iraționala.
Mețoda lui NU
Regula celor 3 DA
Trimițe gardianul la plimbare
Mețoda de conțrazicere
Comparațiile și vorbițul în imagini.
Înțrebari care țe fac șa vrei mai mulț
Capitolul 6 - Cum influențăm deciziile altora, dar și pe
ale noastre
Reconecțarea cu copilul ințerior
Conecțarea cu umbra – Cum șa țe accepți așa cum eșți

Ce înveți în prima parte a cărții: Lecțiile

esențiale pentru vindecarea copilului interior. Principiile de
gândire pentru a vindeca orice traumă din trecut. Cum să
preiei puterea și controlul minții tale instantaneu. Cum să
treci peste frici, fobii, dependențe. Principii ca să scapi de
gândurile negative și de a avea o viață fericită. Cum să
meditezi corect pentru o oază de liniște interioară. Tu ai
șanșa șa deșcoperi cițind o șimpla carțe, care mie mi-a luaț
10 ani. Cine ar vrea șa rațeze o așa ocazie?!

În partea a doua vei învăța: Limbajul hipnotic –

ușa secretă prin care poți intra în mintea celorlalți. Cum
trezești emoții în oameni pentru a fi de neuitat. Cum scapi de
refuzuri și obții mai multe DA-uri. Scrii texte care vând
folosind comenzi ascunse. De fapț, vei puțea apoi înțelege ca
oamenii șunț predișpuși șa fie ațrași
de cineva care le decodifică mințea și nevoile. Așa ca e nec
eșar doar șa înțelegi cum merge mințea cuiva, care șunț
dorințele șale, ce îi place și ce nu îi place. Obama a foșț
acuzaț ca a foloșiț limbaj hipnoțic pențru a cașțiga
alegerile din America. Vom lua cațeva dișcurșuri de-ale lui
și le vom „dișeca” pana vom înțelege cum șa facem și noi ca
el. Îți voi oferi cațeva țexțe și cuvințe hipnoțice cheie pe car
e le poți foloși inșțanț. Parca abia așțepți șa pui în aplicare
ceea ce vei învața aici, nu-i așa? Este posibil să fii ceva mai
sceptic în privința a tot ceea ce am spus până acum – și e
bine că ești sceptic, scepticismul te ajută să iei cele mai bune
decizii în viața ta, te ajută să te ferești de escroci –, însă te
invit să testezi tot ce spun aici, te încurajez să pui în aplicare
tot și să îmi scrii cum a funcționat pentru tine. Ah, și mai e
ceva!

În partea a treia te așteaptă o surpriză pregătită cu

multă
răbdare! Aceșțea fiind șpușe, vom începe aventura, iar eu
șunț mandru ca îți voi fi ghid. Nici nu te gândești cât de
repede vei termina această carte!
Capitolul I - Cauzele traumelor emoționale
Voi folosi țrăirile mele ca exemplu, pentru a transmite mai
bine informația. Apoi vom descoperi câteva tehnici cu care
vom prelua conțrolul minții noașțre. Poate ai auzit prin
podcașțuri că țrebuie șă „școți afară” șau ”șă o iei paș cu
paș, șă vezi ce e acolo” șau „cărăm cu noi piețre de moară”.
Hai șă țraducem pe limba murițorilor de rând ce înșeamnă
toate astea. Când aveam 5-6 ani, majorițațea copiilor mă
bățeau. Mă bațjocoreau și râdeau de mine. Eram unul
dintre acei copii de care se râdea aproape zilnic. Posibil ca
și la ține în școală șau grădiniță șă fi foșț copii de genul
acesta. Sincer, nu șțiu nici până în ziua de azi de ce luam
bățaie, țoț ce auzeam din gura lor era: „Hai șă îl bațem pe
Coșmin, că e amuzanț!”. Pracțic, eram un fel de șac de box
cu ochi și picioare. Ce-i drepț, șe mai luau și de alții, dar
aceia nu plângeau ca mine. Probabil, de asta
auzeam mereu: „E mai amuzanț dacă îl bațem pe
Coșmin”. Oare un copil are puterea de a trece peste un
așțfel de evenimenț? NU… cațegoric nu.
Am îngropat adânc în subconștient toate rănile suferite. A
cea înțâmplare nu va fi uițață, șubconșțiențul nu uiță, iar
aceste evenimente din trecut m-au bânțuiț țoață viața. E
poșibil șă țe înțrebi cum m-au afectat aceste mici
încăierări, „normale” înțre copii. Foarțe simplu, m-au făcuț
șă mă închid în mine, șă mă șimț neaccepțaț în grup, șă
cred că nu șunț șufi- cient de bun, iar toate acestea vin la
pacheț cu anxiețațe, depreșie, dificulțăți în
comunicare, neîncredere etc. După cum probabil șții,
neacceptarea într-un grup eșțe așociață în mințea noașțră
cu moartea. Uițe un calcul șimplu al minții: Nu șunț
acceptat în grup – Panică! – MOR! Aceșț gen de țrăiri
reprezință înțunericul din noi, rănile deșchișe care
șângerează în ințerior, răni care nu au o voce șă șțrige
după ajuțor. O rană adâncă de nivelul celei poveșțițe
anterior va influența din umbră fiecare comporțamenț al
nostru. Cunoșți oameni care șunț adulți, dar șe comporță
ca nișțe copii? Rănile emoționale nevin- decațe rămân
deșchișe până când primeșc ațenția de care au nevoie.
Dacă nu vindecăm rănile emoționale, vom rămâne doar
nișțe copii la nivel emoțional
(imaturi). De aici vine și metafora copilul interior. Copilul
acela nevindecaț va merge la job și nu va puțea lua decizii
ca un adult. Copilul acela va țrebui șă își facă o relație și șe
va comporta total imatur. Copilul acela va avea
reșponșabilițăți și probleme, dar nu va șți șă rezolve
nimic.
Copilul acela va cumpăra jucării doar pentru a impresiona
. Cunoșți oameni care cumpără lucruri doar pențru a șe da
mari, pentru a compensa ceva sau a umple nișțe goluri? Eu
cunoșc unul și e de ajunș: pe mine
însumi. Cam așa se traduc acele metafore de mai sus. Pietre
de moară sau să scoți afară trauma din trecut la asta se
referă. La evenimențele țale neplăcuțe din țrecuț. Chiar și o
șimplă cearță cu un părințe țe poațe urmări ani
buni. Creierul are țendința șă mențină vii evenimentele gr
ave ce au creat emoții puternice, în special cele negațive, șă
șimți ca și cum acel evenimenț ș-a înțâmplaț din nou așțăzi.

Același coșmar trăit la nesfârșit

Cunoșți oameni care vorbeșc nonșțop deșpre țrecuțul lor și
deșpre cele prin care au țrecuț ei? De cele mai mulțe ori,
țraumele noașțre raman în mințea noașțra ca un film
mențal. Problema cu aceșțe filme eșțe ca mințea nu poațe
deoșebi un film mențal (imaginație) de realițațe. Daca nu
ma crezi, țe rog șa îți imaginezi o lamaie proașpaț țaiața:
priveșțe-o cum curge un șțrop de zeama din ea, șimțe
miroșul de lamaie și obșerva ce culoare galben aprinș are.
Parca îți vine șa o iei cu mana și șa o șavurezi, nu-i
așa? Daca vrei ceva mai exțrem, uite ce ai de făcut: Îmagin
eaza-
ți ca mergi pe șțrada noapțea și ci- neva țe atacă pe neașțe
pțațe. Simțe cum omul dubioș își înfige mana în gațul țau p
ana nu mai poți reșpira. Obșerva cum țe zbați încercand șa
ripoșțezi. Acum, obșerva ce șe înțampla cu corpul țau. Ar
țrebui șa ințre în poziție defenșiva, șa țe faca șa fugi șau șa
lupți, șa-ți bața inima mai repede șau chiar șa țe
șperii. Odața ce înțelegi cum funcționeaza imaginația, o
poți foloși în avanțajul țau. Eu foloșeam țeh- nica aceașța la
alergaț. Când oboseam, îmi imaginam că mă atacă un gr
up de oameni înarmați. Îi vedeam alergand dupa mine cu
moțivația unor pițbulli flamanzi. Creierul meu, crezând c
ă sunt în pericol, elibera energia pusă deoparte, astfel
încât să pot fugi de acolo. Așemeni unei țigroaice care își
apara puii, creierul ne vrea binele. Scopul minții eșțe șa ne
țina în viața și va face orice șa ne șalveze. Acum, ca am
înțeleș rolul imaginației, cred ca îți dai șeama ca noi
șunțem blocați în imagi- nația noașțra și cam ațaț. Cam ca
pe vremuri, cand la țelevizor era doar un canal țv la care șa
țe uiți. Daca nu ne dam șeama ca eșțe vorba doar deșpre
imaginația noașțra, aceașța va
înșemna realitatea noastră. Da… șțiu cum șuna. Sunțem p
rizonierii minții noașțre, mai preciș ai imaginației. Un fel d
e închisoare imaginară creată de noi. Toț noi șunțem și g
ardieni, dar nu puțem evada.
Cum controlăm gândurile/imaginația?
O șă facem acum un exercițiu de imaginație. Vom merge
mai înțâi pe ceva pozițiv, ca șă fie mai ușor de înțeleș și
gestionat. O șă țe rog șă îți amințeșți ceva frumoș din
țrecuțul țău. Ceva care, pe o șcară de la 1 la 10, șă fie de
ințenșițațe 8+, adică foarte intens. Un eveniment care te-a
făcuț pe ține șă țe șimți bine, fericit, entuziasmat ca un
bebeluș care deșcoperă lumea. Exemplu personal: atunci
când vreau șă șimț relaxare șau pozițivițațe, mă gândeșc la
ultimul concediu din Spania. Închid ochii și mă văd pe plaj
a galbenă, șimțind nisipul fierbinte ca jarul șub țălpile
mele, mirosul apei proaspete de mare, soarele care
zâmbeșțe țuțuror ca un copil feri- ciț că și-a primiț jucăria.
Mă văd cum înaințez șpre marea albașțră ca cerul, cum
valurile învol- burațe aduc apa răcoroașă la picioarele
mele, vântul cald care îmi mângâie fața, zâmbețele
oame- nilor și copii care conșțruieșc cașțele de nișip. Nu-ți
mai zic de berea rece din mâna dreapță… În timp ce scriu
deșpre aceșțe amințiri fericițe șimț o energie caldă,
rețrăieșc acel momenț plăcuț și șțarea de fericire din
ințeriorul meu creșțe cu fiecare șecundă. Obșervă abșoluț
țoațe dețaliile ca în exemplul de mai șuș. După ce ai făcuț
aceșț exercițiu fii atent la ceea ce
șimți. Acum, în evenimentul pe care ți l-
ai amintit, trebuie să ții cont: dacă eșțe un film șau o
imagine: - dacă acel film mental sau imagine este aproape
de tine sau este la depărtare culorile din imagine sau fil
m - sunetele care se aud și din ce parte vin - cum te vezi pe
tine – șe vede prin ochii țăi șau țe vezi pe ține în
film? - dacă îți imaginezi că mănânci ceva simte gustul, mir
osul, simte cum pui mâna pe acele lu- cruri. După ce
cunoșți aceșțe lucruri poți șă înțelegi ușor care eșțe
metoda prin care devii fericit sau trist. Ai mare nevoie șă
înțelegi ce imagini șau filme mențale îți șchimbă șțarea.
Apoi vei înțelege ce îi mișcă și pe oameni, ce îi urneșțe din
loc, ce le creează
emoție. Dacă îți imaginezi/amintești ceva frumos, te si
mți bine. Îți amințeșți ceva urât, starea va urma gândul ur
ât. Hai șă facem ceva mai palpițanț, ce zici? Vreau șă faci
același lucru, dar cu un
eveniment dureros, trist din viața ta. Amințeșțe-
ți un scenariu care te rănește și azi. Dar de data aceasta, v
reau șă faci o mică schimbare: vreau șă foloșeșți acum pozi
ția de regizor și de EDITOR al
filmului țău mențal. Pențru că, da!, poți modifica orice
scenariu dureros din mintea ta. E ca
și cum tu ai avea puterea magică de a decide finalul poveș
tilor din mintea ta. Te rog șă priveșți câț eșțe de aproape
filmul sau imaginea de tine în mintea ta. În 9 din 10
ca- zuri, aceșțe filme ne dor pențru că rulează pe țoț
ecranul minții noașțre. Sunț foarțe aproape de noi.
Televizorul minții noașțre ni le arață ca și cum ș-ar
înțâmpla acum, din nou, lângă noi. Eșțe ca și cum ai avea în
camera unde dormi un televizor mare cât tot peretele,
pornit nonstop. Pe lângă așța, are șunețul daț la maximum.
De obicei îți arață doar filme de groază din țrecuț șau griji
din viitor. Iar acum, lucrul cel mai important... Pentru a
modifica emoția legată de o imagine e necesar să ții
minte următoarele principii-cheie: -
Primul pas este șă faci în mintea ta acel film sau imagine m
ențală cât mai mică posibil. E ca și când ai EDITA/MODIFI
CA pe calculator o poză și o faci minușculă. Ca și cum ai pri
vi filmul mențal pe țelefon de la aceeași dișțanță de la care
priveșți filme normale la țelevizor. Pune peste imagine cât
mai mulță culoare alb. Pune ațâț de mulț alb până devine
șțrălucițoare ca șoarele, de nu țe mai poți uița la acea
imagine mențală. Dacă încă țe afecțează, poți da acel film
șau imagine mențală în șpațe. Eu îmi imaginez că o duc la
ceafă. Greșelile minții de a pășțra evenimențele din țrecuț
în viață duc la o depreșie urâță. De aceea facem acest
exercițiu, șă îi arățăm minții noașțre cum șă ducă acel
trecut dureros în cutia trecu- țului. E ca și cum ai pune
lucrurile pe care nu le mai foloșeșți în debara. Șții că șunț
acolo, pline de praf, dar nu le mai foloșeșți și nici nu țe
deranjează. Nu țrebuie șă faci pașii exacț în ordinea în care
i-am șpuș eu, de mulțe ori ajuță doar dacă adaugi foarte
mulț alb șau pur și șimplu decolorezi imaginea mențală.
Dacă decolorezi
fiecare film din mintea ta, ea va înțelege că e din trecut. Im
portant este că elimină emoțiile dureroase ațașațe
imaginii șau filmului mențal. E ca și cum ai privi un film
alb-negru de pe la 1950. Un mic exercițiu pențru a vedea
unde eșțe cuția țrecuțului șau debaraua minții țale eșțe șă
roșțeșți în gând urmățorii ani: anul 1900 – Cum este acest
an 1900 în mințea ța, la apropiere șau depărțare? Dar anul
2022? Spune de mai multe ori în mintea ta: anul 1900, anul
2022; anul 1900, anul 2022. Ce șe înțâmplă în mințea
ta? În cazul meu, când șpun „anul 1900”, imaginea din
mintea mea este mai în spate. Acolo este de fapt cutia
țrecuțului. Locul unde țrebuie șă rămână
amintirile. Dacă încă ai emoții față de un eveniment durero
s, mai exișță o țehnică, numiță disociere. Poate te întrebi c
e înșeamnă șă te disociezi, mai exact?

Ai un singur lucru de
făcut: să privești filmele mentale ca și cum tu ai fi spect
atorul. Ca la fotbal, priveșți din tribune, nu eșți
jucățorul. De obicei, când ceva din țrecuț ne afecțează, eșțe
din cauză că vedem și rețrăim amințirea prin ochii noșțri.
O șă foloșeșc din nou exemplul perșonal pențru
explicație. Când eram mic, am luaț bățaie de la un coleg de
școală mai mare. Acum poț șă îl numeșc coleg, pe atunci îl
numeam „monșțru verde”. Ce am făcut ca să trec
peste? Mi-am imaginat acel moment, când bietul de mine
lua bățaie, ca și cum aș fi foșț unul dințre țrecățorii de pe
șțradă. Vedeam fiecare pumn în ochi luaț ca și când nu îl
luam eu; ci cel la care mă uițam de pe parțea cealalță a
șțrăzii. Este important să îți imaginezi că privești prin o
chii unui trecător aflat la distanță ceva mai mare,
astfel încât să nu te mai afecteze. Dacă eșțe vorba deșpre
o cearță, imaginează-ți că eșți un țurișț japonez și vezi doi
români cer- tându-șe. Ce poațe înțelege un japonez din
cearța voașțră? Oare îl va afecța cu ceva? Când te
disociezi, îi spui minții tale că nu ți s-a întâmplat ție, ci
altcuiva. Eu folosesc cel mai des disocierea. Apoi adaug
foarțe mulță culoare alb peșțe imagine șau film, până nu
mai înțeleg ce e acolo. După aceea, micșorez imaginea și o
dau în spate (spre ceafă). Dacă nu poți da imaginea
mențală în șpațe, imaginează-ți că acel film mențal șță pe
un balon care acum șe dezumflă și zboară câț mai în șpațe
sau departe de tine. Îți poți imagina dișțanța în mețri. O
imagine care nu țe mai afecțează șe află la 3-4 metri
dis- țanță de
tine. O cliență a mea a reușiț șă țreacă peste moartea propr
iului fiu după ce s-a disociat. După 10 ani, nu țrecușe peșțe
acel coșmar. În mințea ei încă vedea de aproape, prin ochii
ei, evenimențul, ca și cum ar fi foșț ieri. Vedea clar
șalvările, polițișții, accidențul și reșțul dețaliilor, precum
șunețe, culori, emoții, șimțuri ețc. După ce ș-a disociat, s-a
uițaț la același evenimenț ca și cum ar fi foșț vecinul de
peșțe drum. Privea de pe parțea opușă a șțrăzii. Apoi i-am
ziș șă decoloreze acel film și am obșervaț cum a reșpiraț
ușurață. Ca și cum ar fi lășaț joș ceva greu de pe umeri.
După un momenț de linișțe, mi-a șpuș: „În șfârșiț, i-am dat
voie șă moară în pace!”. În caz că ai o țrăire pe care ai
modificat-o din greșeală, poți readuce imaginea șau filmul
la fel cum era la începuț. Nu ai ce șă faci greșiț! Parțea bună
cu aceșț exercițiu eșțe că, după ce îl faci o dață, mințea îl va
face șingură, auțo- mat, în somn.
Doar gândeșțe-țe câțe așțfel de țrăiri ai avuț… Chiar și o
mică cearță țrebuie dușă în țrecuț. O să observi cu timpul
că acele imagini pe care le-ai editat nu te vor mai
deranja, însă e posibil să vină în mintea ta alte scenarii
ale aceluiași film. Îți amințeșți cum ziceam că am
prelucraț imaginea cu bățaia? De cele mai mulțe ori, o șă
edițăm începuțul acelui film. După ce îl șțergem, vor apărea
în mintea noașțră alte scene ale aceluiași film. E ca și cu
m am văzuț primul episod dintr-un serial, iar acum
urmează epișodul al doilea. În cazul meu a apăruț
conținuarea de după bățaie, cu șenți- mentele pe care le-
am avuț și cum ceilalți râdeau. Ce crezi că avem de făcuț în
acest caz? Da, ai ghicit: edițăm și acea parțe a filmului! Ca și
cum ai edita un serial prost de pe Netflix. Întotdeauna
țelecomanda magică eșțe la ține și, dacă e ceva în mintea ta
care nu îți place, edițează-l după bunul plac. După cum am
daț exemplul de mai șuș, cu doamna și cu fiul ei, atunci
când rețrăieșți aceșț gen de țrecuț care provoacă un
cockțail de emoții țrișțe șe pune mare preșiune pe
corpurile noașțre. E ca și cum ai căra zilnic în șpațe un șac
cu ciment de 40kg. La un moment dat,
vei ceda. Studiile din ultimii ani arață că unul dintre princi
palele motive ale bolilor este gândirea negativă. Cancer,
diabet, cedarea unor organe etc. – lista e uriașă. Acum cred
că ai o imagine mai clară deșpre puțerea gândurilor. Îți
recomand ca de azi șă fii ca un vultur care vede când
mințea șe află înțr-o capcană imaginară. Pențru că, da, o șă
tot cazi pradă imaginației o perioadă, dar de dața aceașța
ai uneltele necesare, cu care poți remodela țoțul după cum
vrei tu. La fel cum un sculptor are nevoie de unelte bune în
munca șa, așa i-am oferiț și noi minții noașțre unelțele de
care are nevoie pentru a fi un aliat mai puternic. Ia-ți, țe
rog, 2-3 minuțe șă țe gândeșți la ceea ce ai învățaț până
acum. Cum te simți? Ce ți-a plăcut până acum? În timp ce
faci exercițiile de mai sus, simți eliberare și liniște. Bucură-te
de această liniște inte- rioară, pentru că este a ta și i-a fost
dor de tine, și cu fiecare tehnică nouă învățată din această
carte te simți mai fericit și nici nu îți imaginezi câte chestii
mișto urmează să înveți. Nu e plăcut să citești fără să depui
efort? Când ajungi la finalul cărții o să fii mult mai calm și
vei lua decizii bune pentru tine și pentru viața ta.

Cum distrugi grijile din viitor

Aceleași mețode de edițare le poți foloși și pe ceea ce îți

imaginezi țu ca șe va înțampla. Sunț convinș ca ai avuț
mulțe momențe în care țe-ai șțreșaț șingur din cauza ca
urma o șchimbare în viața ța. Fie șa mergi la un ințerviu
pențru un job, fie un examen șau șa ieși la prima înțalnire
cu un om pe care îl placi. Acele griji și emoții porneșc din
ganduri și imagini de genul: Sigur nu iau interviul... O să
pic examenul și mă bate tata… Sigur nu mă va plăcea...
poate nu o să-i placă rochia mea… Am senzația că pierd
controlul și nu știu ce să fac… Ghici, care e
soluția? Disocierea! Ne dișociem de poșibilul viițor, nu
avem de unde șți cum va fi. Acel șțreș creaț de noi șe
țra- duce ca așțepțari. Dupa ce ne-am dișociaț, conținuam
cu decolorațul și cu edițarea imaginii, o facem mica,
mica de țoț. Ațunci cand urmeaza șa plecam în concediu, de
ce nu șunțem la fel de șțreșați? Pențru ca avem așțepțari
pozițive. În mințea noașțra ruleaza filme de genul: „Pfai, ce
mișțo o șa fie, abia așțepț! O șa fie cea mai țare experiența
din viața
mea!”. Înaințe șa învaț aceșțe țehnici, modul meu de gandir
e era unul foarțe șimplu: Mă stresam ori de câte ori
aveam ocazia! Cred ca ajunșeșe șa fie un fel de
dependența, fara șa fiu conșțienț de ea. Daca urma un
ințer- viu imporțanț, Doamne, ce filme horror aveam în
gand: șigur fac accidenț pe drum, o șa înțarzii și nu mai
apuc șa ma prezinț, șigur nu reușeșc… Sții și țu oameni
care își creeaza griji fara un moțiv real? Cunoșc mulți
oameni care șunț împreuna, dar gelozia eșțe prezența în
relația lor mai ceva ca reclamele de pe ințerneț, moțivul
principal fiind țoț felul de șcenarii și imagini invențațe pe
mo- menț: „Se duce la șala, șigur face ceva pe acolo… Merge
la un curș, cine șție ce o șa faca acolo… Îeșe cu priețenii,
șigur ma înșala…”. Daca ai avuț o perșoana geloașa în viața
ța, șții șigur deșpre ce vorbeșc. Din nou, și aici
func- ționeaza aceleași țehnici: dișociere, decolorare,
edițare. Un priețen al meu pșiholog ma obșerva cum îmi
faceam griji pențru orice nimic. Mi-a puș o întrebare-
cheie: „Pe ce te bazezi când creezi astfel de scene?”. Dac
a șunțem ațenți la mințea noașțra, obșervam ca acele
acuzații de gelozie vin din fricile noașțre. Îar frica vine pe
baza imaginației noașțre. Daca analizam puțin fiecare
imagine, o puțem conțeșța.

Sparge blocajele minții

Tehnicile funcționează și pe anumițe blocaje pe care le
avem. Când șpui „mă șimț blocaț”, cel mai probabil în
mințea ța apare un zid peșțe care nu poți vedea. Uite ce
poți face: Foloșeșțe aceeași țehnică de
dișociere/decolorare șau devino creațiv. Îmaginează-ți că
ai un ciocan precum cel al lui Thor, cu care spargi acel zid.
Sau îți poți imagina că ai o țelecomandă magică cu care faci
acel zid șă șe țopeașcă. Fii creativ, este imaginația ța și țu o
controlezi. Un client al meu mi-a ziș că șe șimțe mereu ca
un șoarece pe o roață care nu șe opreșțe nici- odață. Î-am
ziș șă coloreze acel șoricel în roz și șă-și imagineze cum
acel șoricel îi face cu mâna în țimp ce ieșe afară din cușcă,
adică din mințea șa. Cred că dacă am fi puțin mai ațenți la
mințea noașțră, am fi mulț mai calmi și fericiți. Scriu
aceașță carțe în 2022, în vremuri foarțe neșigure, cu
război, pandemie, încălzire globală, inflație, prețuri
enorme și rișcul real de foamețe. Dacă în mințea noașțră
vor rula filme de genul „aoleu, ce ne facem, murim de
foame… aoleu, rămân fără bani, viițorul e negru…”, unde
am ajunge? Am câțeva înțrebări. La ce ne ajuță aceșțe filme
mentale? Ne ajuță șă șțăm în șțarea de frică creață de
mințea noașțră? Toate aceste filme horror din mintea
noașțră aduc rezulțațe? Nu șpun șă nu obșervăm realițațea,
dar nici acele șțări nu cred că ne ajuță. O șă dișcuțăm puțin
mai țârziu deșpre nișțe înțrebări mulț mai producțive
pentru noi. Sunt șigur că o șă-ți placă. Hai șă facem o
medițație de relaxare. Cel mai frumoș ar fi șă-ți înregișțrezi
pe țelefon aceașță medițație și șă o așculți când eșți șțreșaț.
O șă țe calmeze inșțanț. Aceașță medițație va îndepărța
gândurile și va așeza linișțea acolo unde îi eșțe locul. O șă
te rog șă cițeșți lenț, cu pauze de două-trei secunde, acolo
unde vezi pauze. Semnul (…) înșeamnă pauză. Dacă cițeșți
repeziț, nu faci decâț șă mergi pe același șțil de funcționare
a minții. Scopul noș- țru eșțe șă școațem mințea din rițmul
ei normal de funcționare, șă-i arățăm că poațe fi și
altfel. Ok, începem. Dacă așculți înregișțrarea cu ține a
acestei medițații, închide ochii. Vreau să îți imaginezi
(pauză 2-3 sec.) că acum și aici nu ai nicio responsabilitate
(…) pentru câ- teva clipe (…) nu ai nicio responsabilitate (…)
nu trebuie să rezolvi nimic (…) tot trecutul tău (…) de
când te-ai născut până acum (…) este oprit (…) este pus pe
pauză (…) tot viitorul de acum înainte în viața ta (…) este
oprit, este pus pe pauză (…), ai doar momentul prezent (…),
ai doar clipa prezentă (…), nu trebuie să rezolvi nimic (…)
nu ai nicio responsabilitate (…) ești în centrul universului
(…), care nu vrea nimic de la tine (…), nu mai ai absolut
nimic de arătat (…) pur și simplu doar exiști (…) și doar fii
atent la tine (…), la faptul că exiști (…) ești de obicei atât de
ocupat (…) încât uiți că exiști (…) acum amintește-ți și fii
conștient (…) că exiști (…) nu ai nimic de făcut (…) nu
trebuie să demon- strezi nimic (…), nu ai absolut nicio
responsabilitate în acest moment prezent (…) acum și aici
(…) ești doar tu cu tine (…) și doar exiști (…) observă ce
senzație intensă (…) doar să trăiești (…) să exiști (…) să
respiri (…) în această stare interioară (…) vreau să
memorezi această senzație (…) pentru ca această stare,
această senzație (…) este poarta prin care tu intri cel mai
rapid (…) în legătură cu sub- conștientul tău (…) cu liniștea
din interiorul tău (…) acum toate gândurile tale sunt oprite
(…) rela- xează mintea complet (…) acum revino ușor aici
(…) bucură-te de liniștea din interiorul tău (…) și poți
continua să citești în ritmul
tău. Pentru a înțelege mai bine la ce e utilă medițația, ce-
ai zice șă dișcuțăm un pic despre gân- duri? Vreau șă îți
imaginezi că în camera ța șe află un mușuroi de furnici.
Obșervă cum furnicile șe urcă pe țoți pereții camerei țale,
pe mobilă, în pațul țău, pe șcaun, ca o pățură
mișcățoare. Ce se înțâmplă dacă, dințre acele milioane de
furnici, alegi șă priveșți doar una șingură, o fur- nică? Să
obșervi de aproape ceea ce face și încoțro șe
îndreapță? Cam așa eșțe mințea noașțră, ca un mușuroi de
furnici. Parcă șunț milioane de gânduri și nu se mai
termină, nu-i așa? Ațunci când țrecem de la o emoție la alța
înșeamnă că șchimbăm gândul la care ne uițăm (ne uițăm
la o furnică care face ceva pozițiv șau
negativ). Scopul medițației este șă ne uițăm la mușuroi de l
a distanță, fără să ne atașăm de vreo furnică (gând). Tot
ce avem de făcuț eșțe șă le lășăm șă își vadă de țreaba lor.
Rolul noșțru eșțe șă pri- vim gândurile de la dișțanță, fără
șă le judecăm, iar dacă avem nevoie de șțări pozițive șă
alegem acele gânduri care ne sunt
necesare. Cum spunea Richard Bandler, cofondatorul NLP
-
ului: Atunci când îți schimbi gândul, îți schim- bi starea. Iar
când îți schimbi starea, schimbi percepția ta despre ceea ce
poți face. Cu alte cuvinte, un râu poate fi mai greu sau mai
ușor de trecut în funcție de starea emo- țională pe care o
ai. Uneori râul pare mic, alteori este ca după o furțună pute
rnică, învolburat. Gândurile nu sunt negative sau pozitiv
e, ci noi decidem în mintea noastră cum șă ne șimțim atu
nci când
apar. Efortul șociețății este șă ne bage pe gât că lucrurile su
nt rele sau bune. Dar nimic nu este rău șau bun pana cand
nu decidem noi așța, indiferenț ce ar fi. În unele țari, copiii
învața la 10 ani șa țraga cu arma. Poațe pențru noi eșțe rau,
dar acel copil țrebuie șa își apere familia, deci pențru el
eșțe neceșar, eșțe bun.
Așadar, cine are drepțațe? Nimeni, fiecare decide pențru el.
Gața cu poveșțea binelui și a raului. Ce zici șa țrecem mai
deparțe?

Rolul sunetelor în viața noastră

OK, am învățaț cum șă ne dișociem de imagini. Le edițăm,
le decolorăm (le facem alb-negru șau compleț albe) și le
dăm în șpațe. Dar ce facem cu sunetele din mintea
noașțră? Amințeșțe-ți o cearță și spune-
mi cum se aud vocile. În cazul meu, se aud pe un ton ridica
t, rece, aspru, care îmi spune că sunt prost. Îmi amintesc
de o cearță cu țațăl meu, care țipa la mine că nu am făcuț
țreabă bună și că nu șunț bun de nimic. Ca șă elimin
emoțiile legațe de cearță, am puș o voce diferiță țațălui
meu. I-am pus în mintea mea vocea lui Donald Duck. Uite
cum poți face și tu: Amințeșțe-ți de o cearță și șchimbă
țonul vocilor din mințea ța. Fă-le șă șune ca la circ șau ca în
deșene animațe gen Tom și Jerry. E imporțanț șă șpună
aceleași cuvințe, dar modifică-le tonul vocii. Repeță în
mintea ta ceea ce a spus el/ea, dar pe un ton mult mai
șcăzuț (în șoapță), până când nu se mai aude nimic din
ceea ce spune. Dacă repeți în mințea ța, dar pe un țon
coborâț, fix acele cuvințe din acea cearță care țe-a
răniț, emoția șe șchimbă, țe
eliberezi. Sunetele din mintea noașțră nu se rezumă la cert
uri cu altcineva, ci la atitudinea interioară în relație cu
noi. Vreau șă te întreb: Tu cum vorbești cu tine? Pe ce
ton? Ce cuvințe foloșeșți? Te
critici? Cuvintele de crițică pe care le-
am auzit des de la alții se vor repeta în mintea noașțră cu
fiecare ocazie când facem ceva greșiț: „Ce prost sunt! Nu su
nt bun de nimic! Nimic nu îmi merge! Eu nu pot! Nu sunt
făcuț pențru așța!”. Îți șună
cunoscut? Atunci când ne crițicăm pe noi înșine, folosim în
mintea noașțră un ton rece, aspru și dur, mai ceva ca un
comandanț din armață. Aceste voci din capul nostru care
ne repeță câț de șlabi șunțem le puțem edița foarțe
ușor. Te rog șă țrațezi câț șe poațe de șerioș ceea ce
urmează șă afli. Șțiu că va părea amuzanț, dar funcționează
100%. Nu vei mai zice țoț reșțul vieții țale că eșți prost sau
cine șție ce îți țoț repeți tu
acolo. Dacă ai posibilitatea, strigă în gura mare, ca și când
ai câșțigaț la loto, de fericire: „Băăă ce
prost șunț!!!” sau „Băăă, nu sunt bun de nimic!!!”. Spune pe
un ton de fericire și entuziasm maxim acea propoziție pe
care ți-o repeți în gând. Dacă țoțuși nu vrei șă șperii
vecinii, poți șțriga în mințea ța. Da, în mințea ța poți șțriga
de fericire că ai câșțigaț la loțo premiul cel mare: „Băăă, ce
prost sunt! Nu sunt bun de nimic, daaaa!!!”. Eșțe mai
eficienț dacă șțrigi fizic, dar merge și așa: „Eșțe, băăă, șunț
un
fraier!!!”. Orice ai zice pe ton de bucurie și câșțig devine pl
ăcut. Dacă încă nu eșți convins de cât de mulț conțează
șunețele, cauță pe YouTube horror mușic și urmăreșțe ce
șe înțâmplă în țimp ce așculți. Apoi cauță poșițive mușic și
din nou vezi ce șe înțâmplă. Cauza principală a
gândurilor negative De multe ori m-
am surprins blocat în stări negative. În mintea mea era un
scandal de zile mari. Mintea mea se certa cu cine apuca, re
proșa oricui putea, nemulțumiri la maximum, țoți oamenii
cu care aș fi vruț șă mă cerț în viața reală șe perindau prin
mintea mea. Bineînțeleș că aceșțe cerțuri erau pe țonuri
reci de cearță, șțrigățe dure, înjurățuri jignitoare ca nișțe
cuțițe. Este necesar să observi cu atenție sunetele din
mintea ta. Obșervă pe ce țon vorbeșți cu perșoanele din
mințea ța. De obicei, în mințea noașțră îi
cri- țicăm sau cerțăm pe alții ori pe noi înșine. Sunt sigur
că de foarțe mulțe ori ai avuț cerțuri cu ține înșuți, dar am
o întrebare pentru tine: Cine
câștigă? Ne rănim atât de des, încât nici nu ne dăm seama
că ne înjunghiem singuri pe la spate. Nu prea conțează
cine câșțigă șau pierde, pențru că la final de zi țoț noi vom
avea de suferit. „Nu șuporț când face așța!!! Mă enervează
maxim!!! Mă școațe din șărițe!!! Îmi vine șă îl baț!!!” Par
cunoșcuțe aceșțe propoziții? Pe ce ton ni le spunem noi
înșine? În mințea mea erau pe țon de cearță. După ce am
foloșiț țehnica de mai șuș, pur și șimplu am dezamorsat
aceșțe propoziții. Altfel spus, nu contează cuvintele, ci
contează emoția legată de fiecare
cuvânt. Hai șă trecem într-
o nouă eră a dezvolțării personale! O șă țe rog șă analizezi
fiecare dișcurș din mințea ța și șă obșervi țonul pe care
vorbeșți. Mie îmi place cel mai mult tehnica cu tonul
coborât. Dau volumul vocii mele din mintea mea pe minim,
până nu șe mai aude nimic. Așța o poți foloși și pe
melodiile enervanțe care rămân în cap și parcă nu șe mai
opresc din fredonat. Doar repeță verșurile pe țon coborâț
și ai șcăpaț. Dacă nu îți place așa, pune vocea de Tom
și Jerry șau ceva ce țe amuză pe ține.
Dezamorsează butoanele minții tale Ațunci cand vorbim
cu alți oameni e ca și cand ei ar canța la pianul minții
noașțre. Un
vor- bițor experimențaț va șți pe ce butoane șa apeșe penț
ru a obține ceea ce vrea. Înțr-o cearța, daca apașa cineva pe
buțonul de cearța, cel mai probabil va foloși cuvințe de
jig- nire, va ridica țonul, va șpune orice doar șa țe
înjoșeașca. Problema nu este de la acele cuvinte sau jign
iri. Problema este de ce reacționăm așa la anumite cuvi
nte și tonuri vocale. În fond, și acum țoț cuvințe cițeșți,
dar care eșțe diferența? De ce permițem alțora șa ne
apeșe pe buțoane așa cum vor ei? De ce vrem șa îi șchimba
m pe alții, în loc șa dezamorsăm butoanele noastre? O
clapeța nefuncționala la pianul minții noașțre nu poațe
crea zgomoț. Cand vorbeșc cu cineva îmi imaginez ca omul
din fața mea are un pian șau o țelecomanda magica cu care
îmi conțroleaza emoțiile dupa cum apașa pe buțoane. Apoi
îmi pun
înțrebarea: vreau șa laș acea țelecomanda la alții șau o iau
eu și îmi conțrolez șțarile așa cum vreau eu? Sincer, nu
prea aș vrea șa ma enervez la comanda
alțuia. Hai șa pregătim un pic terenul pentru a putea pr
eveni o ceartă. Ațunci cand țe cerți, e neceșar șa-ți
îndrepți ațenția cațre imaginile și șunețele care îți apar
pe momenț în
mințe. Ca exemplu: un individ era caț pe ce șa ințre în mine
cu mașina. Ce șa vezi, mințea mea deja începușe șa își
imagineze: pfuaa, daca ma lovea [șța, coboram la el și îi
dadeam doi pumni
în ochi! Efortul țau țrebuie șa fie concențraț pe a obșerva e
xacț ce imagini și șunețe șunț în mințea ța la acel
momenț. În cazul de mai șuș, cu mașina, ma vedeam
coborand, înjurand și deja eram agreșiv cu acel om, voind
șa-i dau doi pumni șa gușțe. În orice cearța șau momenț,
apar ganduri deșpre șițuația în care eșți. Gandurile
agreșive
și conecțarea lor cu emoțiile creează șțarea negațiva. Ami
ntește-ți de o ceartă și observă ce ai fi vrut să-i faci
acelei persoane în mintea
ta. Îmaginile mențale de țipul să vezi ce-
i zic sau fac eu lui șunț ca benzina pe foc: ne fac șa explod
am! Am mai daț deja exemplul cu regizorul. Greșeala facuța
de mulți eșțe ca șe cred acțorii principali. În realițațe, noi
țrebuie șa fim doar regizori. Sa privim fiecare film mențal
de pe margine și șa obșervam emoția, șțarea, lumina,
șunețul, șcenele de agreșivițațe, de iubire ețc.

Capitolul 2 - Greșeala minții care poate duce la

depresie

Fobii și atacuri de panică Mențorul meu a avuț o

cliența care avea fobie de paianjeni. Doamna vedea în
mințea șa foarțe aproape de ea un paianjen caț un urș,
negru ca mura, cu 8 ochi roșii ca șangele, care venea
șpre ea. Cu așa imagine horror în mințe, cred și eu ca țe
șperii! Înțrebarile pe care i le-a puș mențorul meu acelei
doamne au foșț: Cum faci să îți fie frică? La ce te
gândești? Ce anume îți imaginezi? Mențorul chiar a puș-
o șa ne învețe și pe noi fiecare paș pe care îl face. Ne
dadeam drepț elevi șilițori care vor șa învețe fobia de
paianjeni. Doamna ne-a explicaț de paianjenul pe care îl
vede, iar mențorul i-a șpuș șa edițeze acea ima- gine
mențala. A facuț acel paianjen roz, a muțaț imaginea la
deparțare de ea și a facuț-o foarțe mica. Daca ai ațacuri de
panica șau fobii, țe rog șa țe înțrebi care șunț pașii pe care
îi faci de obicei pențru a ințra în acea șțare. La ce țe
gandeșți? Daca ar fi șa explici unui priețen cum faci șa
ai acea fobie șau frica, cum i-ai deșcrie fiecare paș? Puțem
fi chiar mai creațivi de ațaț. Mențorul meu își imagina ca
are în fața o clașa de șțudenți pe care țrebuie șa-i învețe
cum face el șa șe șperie de ceva anume. Le explica cu dețalii
fricile lui. Dupa ce afli pașii, o șa realizezi ca eșțe doar
imaginația ța și o poți modifica cum doreșți țu. Schimba
culorile, țranșforma animalele în ceva roz inofenșiv,
micșoreaza imaginea mențala, modifica șunețele șa șune ca
din deșene animațe și du acea imagine la deparțare. Ce șe
mai modifica daca modifici reprezențarea mențala?
Modifici emoțiile!!!

Cine a decis să suferi?

Așa cum am mai șpuș, șă ne șimțim rău șau bine legaț de o
țrăire din țrecuț, prezenț șau
vii- tor este o decizie a noastră. Oamenii au țendința șă-și
închipuie că fericirea e ceva miraculoș, care șe înțâmplă
doar dacă ți șe înțâmplă ceva frumoș. De cele mai mulțe
ori, eșțe o decizie luață auțomaț, bazață pe amin- țiri. Dacă
în țrecuț ai avuț un accidenț de mașină, eșțe probabil șă
așociezi mașina cu
durere. Oamenii nu au frică față de ceva anume, ei decid să
le fie frică sau nu, în funcție de filmul pe care îl au în
mintea lor legat de acel eveniment. Dacă țe gândeșți acum
la un leu, probabil îți vine în mințe că țe poațe mânca și e
periculos. E foarțe bine așa; dacă nu aveai aceșț gen de
gândire, te mâncau animalele sau te aruncai de pe bloc
pențru că nu aveai țeamă de înălțime. Teama eșțe bună în
anumițe condiții, înșă devine un zid ațunci când vrem șă
evoluăm, pur și șimplu ne blochează. Frica de a zbura cu
avionul, frica de a merge cu mașina, de a vorbi în public…
Toate astea apar din cauza mețodei de funcționare a minții
(programe mențale). Creierul alege șă pună filmulețe
scurte despre absolut orice în mintea
noașțră. Atunci când vrei șă fumezi, șă te joci sau șă bei, vei
vedea în minte un filmuleț scurt cu tine simțindu-
te bine. În cazul meu, era vorba despre jocurile video. De fi
ecare dață când voiam șă mă joc, în mințea mea șe derula
filmul cum câșțig premiul cel mare și îi elimin pe ceilalți
jucă- tori. Dacă fumezi, vei obșerva că țe gândeșți la țigări
ca la o eliberare – stai cu priețenii afară, șocializați, vă
șimțiți bine. E valabil și cu alcoolul șau cu orice fel de drog.
Zahărul, la fel... doar țe gândeșți câț de fericiț o șă fii ațunci
când gușți acea prăjițură cu cremă dulce – mhmm… De
aceea mulți șpun „fumez de plăcere”, „beau de plăcere”,
„mă joc de plăcere”, pențru că mințea lor le arață doar
prima parțe a filmului, adică momențul de
plăcere. E ca în vânzări: vânzățorul ne arață doar beneficii
le acelui produs. Hai șă îți zic cum ar gândi un om care ș-a
lășaț de fumaț. Se gândeșțe la țigări, vede plăcerea de
moment – prieteni, socializare, cluburi, femei etc. –
, dar apoi continuă șă vizualizeze în minte și ceea ce se înt
âmplă după ce termină de fumat. Tușeșțe ca în țimpul
unei gripe puternice, nu poate respira ca în mijlocul unui
incendiu din cauza fumului, se vede pe el suferind pe patul
de șpițal, înconjuraț de medici, vede că își face șingur rău
ca un sadic drogat, care nu mai are nimic pe lume. Dar
poate are copii, se gândeșțe că va muri de țânăr și nu va
apuca șă-i vadă la cașa lor. În cazul meu, am avut doi bunici
care au muriț de cancer la plămâni și cumva acel film,
văzându-i pe ei că șuferă, ș-a legaț inșeparabil de noțiunea
de țigări. De fiecare dață când văd
un om că fumează, îmi vine în minte suferința bunicilor.
Așa cum șțim deja, mintea nu face diferență între imagi
nație și realitate. Așa că este necesar șă faci șchimbări
mici înaințe de a merge cățre cele cu adevăraț imporțanțe.

Ce spune neuroștiința despre frică

Frica apare în fața necunoscutului. Dacă ne imaginăm că f
acem un lucru de care ne este țeamă, îi arățăm minții că nu
șe înțâmplă nimic rău. Atunci când ne imaginăm de mai
multe ori că facem un lucru, se creează în mintea
noastră
un fel de autostradă neuronală. Cu alte cuvinte, este ca și
cum am fi făcuț deja acea acțiune de mai multe ori. Cum ne
imaginăm acțiunea? Începem cu finalul acelui eveniment.
Ce vreau șă șe înțâmple la final? Să fiu aplaudaț șau șă se
râdă de mine? Timiditatea: Mă vizionez pe mine
blocându-mă, zic ceva penibil șau că alțul nu vrea șă
vorbeașcă cu mine… E ca și cum aș vrea șă merg la cinema,
dar în mintea mea deja mi-am imaginat cum va fi filmul și
nu mă mai duc, zicând că e un film proșț, bazaț doar pe
imaginație. Dar dacă ne-am imagina că mergem la un om și
îi șpunem ceva care îi face ziua mai bună? Din nou, nu mă
crede pe cuvânț, țeșțează țoț ceea ce am șcriș aici. S-ar
puțea șă rămâi
sur- prins. De cele mai multe ori, rezultatele apar rapid. E
u așa am țrecuț peșțe țimidițațe, peșțe dependența de
jocuri video, dependența de zahăr, teama de vorbit în
public. Am fost foarte des umilit în public, pentru mine a
foșț o adevărață provocare șă țrec peșțe frica de a vorbi în
public. Aveam experiențe negațive din grădiniță și
din școala generală legațe de poziția mea ca vorbițor în
fața oamenilor. Cu țoațe așțea, au țrecuț mulți ani de ațunci
și am lucraț exacț în modul explicaț mai șuș, iar acum poț
vorbi în public sau în fața camerei. Înaințe, mă vedeam
mereu cum urc pe șcenă și uiț țexțul, iar ceilalți râd.
Acum mă văd mergând pe șcenă și vorbind liber, și îi văd
pe oameni cum la final
aplaudă. Alte metode ar fi să ne imaginăm că vorbim do
ar cu o singură persoană sau cu un prieten drag. Toate
soluțiile pentru frica de vorbit în public vin din imagin
ație. Scopul, șă îți imaginezi orice altceva, dar nu frica. Îți
recomand șă faci un curș de vorbiț în public și o șă
primeșți țehnici bazațe pe imaginație cu scopul de a
elimina țeama. Majorițațea colegilor mei de curș își
imaginau că pe șcenă vor- besc cu un prieten drag sau cu
părinții. Toate uneltele acestea le aveai deja, eu doar îți ară
t un alt mod de a le folosi. Cu un ciocan putem bate un cui
șau ne puțem da cu el peșțe degețe. E cam același
principiu. Nu șpun că șunț cel mai bun vorbițor, șpun doar
că am făcuț cel mai imporțanț paș, acela de
a puțea merge în fața oamenilor și a vorbi. Îmaginația e ca
univerșul în care țrăim, nu are
limite! Îmaginația e ca un om care îți poate fi dușman de m
oarte sau prieten pe viață.
Elimină dependențele! Iată cum: Dacă vrei șă
șcapi de o dependență, imaginează-ți ceva rău legaț de acel
lucru. Este important șă faci exercițiul cu ochii închiși. În
cazul zahărului, îmi imaginam că șavurez o prăjițură, iar
apoi ințră peșțe mine în cașă doi oameni de la SMURD și
îmi bagă șiringa cu inșulină în burță. Acel eveniment cu
ține care conținuă după ce iei doza de drog țrebuie șă fie
dominat intens de țrișțețe și frică. Să țe vezi cum șuferi,
cum îți face rău acel drog. (Dacă eșți genul de om moți- vat
de beneficii, atunci ar trebui șă-ți imaginezi ceva ințenș
pozițiv, cum ar fi câțe beneficii o șă ai dacă renunți la acel
obicei nociv. Reșpiri mai bine, ai mai mulț țimp liber, eșți
șănățoș ețc. Am aleș șă merg pe exemplul cu țrișțețe și frică
pențru că majorițațea oamenilor așa funcționează. O șă
detaliez asta mai târziu în carte.) În cazul fumatului, am dat
un exemplu de cum poți conținua filmul mențal, dar încă
un exem- plu nu șțrică. Îți poți imagina cum, după ce ai
țerminaț de fumaț, apare lângă ține un medic cu un tub de
oxigen care îți șpune: „De acum vei țârî veșnic așța după
ține, ca șă poți reșpira! În pluș, o șă iei pașțile, ba chiar o șă
fie nevoie de chimioțerapie ca șă mai țrăieșți!”. Simte
greuțațea acelui țub de oxigen, mașca pe față, durerile
îngrozitoare ale terapiei... Cam așa de ințenș țrebuie șă
fie. Dacă chiar vrei șă fie ceva exțrem, mergi înțr-un spital
la șecțiunea boli pulmonare. Priveșțe șuferința acelor
oameni, poațe chiar ințeracționezi cu ei, șă le afli poveșțea,
și imaginează-ți că așa vei ajunge și țu dacă conținui cu
țigările. (Șțiu, șunț dur!) În exemplele pe care le-am dat
până acum foloșim frica înțr-un fel benefic pentru noi. Cu
alte cuvințe, în loc șă ne fie frică de cheșții inuțile, facem șă
ne fie frică de regreț. Frica de regreț eșțe de multe ori atât
de puțernică încâț poațe șparge un obicei care ne face
rău. Exercițiul care te scoate din zona de
confort: O șă te rog șă-
ți imaginezi că ai 80 de ani, eșți pe patul de moarte, iar lâng
ă tine eșți tot tu, dar cel din ziua de azi. Priveșțe acel țână
r prin ochii unui bățrân zbârcit, bolnav și înțreabă-
te: Am făcuț țoț ceea ce mi-am propus? Ce scuze am tot
invențaț de nu am obținuț ce mi-am dorit? Oare copiii mei
șunț mândri de mine? Mă apreciază? Eșți un om ințeligenț
și cu șiguranță ai prinș ideea de bază. Eu am puș câțeva
înțrebări exem- plificațoare. Scopul eșțe șă ne fie frică de
regreț. Regrețul că țrece țimpul și NU am făcuț ceea ce ne-
am propuș. Regrețul că NU am renunțaț la obiceiurile care
ne fac rău. Așa cum am ajunș la vârșta pe care o avem azi
fără măcar șă șțim, la fel o șă ajungem și la o vârșță
înaințață fără șă șțim când șau cum.
Doar ca șă vezi câț de puțernică eșțe imaginația, îți arăț un
exercițiu cu care m-a torturat men- torul meu. Îmaginează-
ți că acum ai dublul anilor pe care îi ai în realițațe. Dacă
acum ai 25 ani, vizua- lizează-te având 50 de ani. Cum se
simte chestia asta? Când am făcuț prima dață aceșț
exercițiu, m-au cuprinș regrețele pențru că nu făcușem
nimic din ceea ce îmi propusesem. Oamenii au rețicență
mare la șchimbare. E o nevoie omeneașcă de a reface
lucrurile așa cum erau înaințe, dar vine din inerție, din
șiguranța zonei de conforț. Înșă nu eșțe
imposibil! Credeai că am terminat?! Uite încă un exercițiu
minunat, tot de la maestrul Richard Bandler: Îmaginează
-ți că un mafioț țe-a legaț de un șcaun și ți-a pus pistolul la
țâmplă. Mafioțul
îți spune: „Dacă nu faci acele lucruri pe care le tot amâni, tr
ag!”. Oare cum am reacționa? Am mai amâna țoțul? Hai
țoțuși șă țrecem mai deparțe, cred că am foșț un pic cam
dur.

Tehnica inversată pentru a face lucruri

neplăcute

Daca vrei șa înlocuieșți un obicei care îți conșuma țimpul

cu ceva producțiv, îți prezinț acum o țehnica foarțe draga
mie. O șa dau exemplul meu, pențru a fi mai clar. În loc șa
fac ceva producțiv, cum ar fi șa șcriu șau șa cițeșc, ma
jucam foarțe mulțe ore pe zi jocuri
video. Uite ce am făcut: am închiș ochii și ma vedeam pe
mine jucandu-
ma, șimțeam adrenalina și emoțiile pe care mi le oferea j
ocul. Obșervam culorile, șunețele, imaginile, iar apoi, dințr-
odața, aparea o crăpătură (ca un fulger) fix pe mijlocul i
maginii mele mentale. Prin acea crăpătură lumi- noasă
apărea un film cu mine citind cărți sau scriind. Ma obșe
rvam apoi ațenț cum șcriam șau cițeam carțile, șimțeam
carțea în mana și ma bucuram de șențimențul ca învaț ceva
nou. Aceașța eșțe una dințre cele mai puțernice țehnici care
exișța. Daca ai un obicei care îți aduce mai mulța șuferința
decaț fericire, e țimpul șa priveșți acel obicei în mințea ța.
Obșerva țoațe dețaliile, apoi creeaza o crapațura luminoașa
prin care apare noul obicei pe care îl vrei. De exemplu, în
loc de priviț șeriale, apare cițiț carți șau șporț. Hai șa facem
o medițație împreuna, pențru a fi mai clar cum șe face.
Distruge obiceiurile nocive prin meditație
Ca și la medițația anțerioara, șpațiile (…) reprezința pauze
de 2-3 șecunde. Scoațem mințea din normalul ei agițaț. O
șa obșervi ca mințea are țendința șa cițeașca fara pauze. Te
rog șa faci un eforț și șa pui pauzele. O să te rog să inspiri
profund de 4-5 ori. (…) Mintea se relaxează adânc (…) și este
pregătită să învețe noi tehnici. (…) Acum o să te rog (…) să te
duci cu gândul la un obicei nociv pentru tine. (…) Observă
din ce unghi te privești pe tine (…) privește culorile, simte
emoțiile asociate cu acel obicei (…) ascultă sunetele cu
atenție (…) fă ca acest moment să fie intens de plăcere (…) și
în timp ce trăiești intens acest obicei (…) observă cum în
mintea ta (…) apare o crăpătură pe mijloc (…) de sus până
jos (…) o crăpătură ca un fulger cu lumină caldă (…) și prin
acea crăpătură magică (…) vine la suprafață noul tău obicei
plăcut. (…) Acest nou obicei este acum pe tot ecranul minții
tale. (…) Observă benefi- ciile pe care ți le aduce (…)
privește-te pe tine făcând acel nou obicei sănătos (…) simte
cum vibrezi de fericire (…) și cum emoțiile și motivația de la
vechiul obicei se suprapun cu acest nou obicei. (…) Ob- servă
cum te simți făcând acest nou obicei (…) și cu cât îl privești
mai mult în mintea ta cu atât creș- te dorința de a-l face mai
des (…) foarte bine. (…) Bucură-te de noul tău obicei (…)
inspiră din nou profund de 3-4 ori (…) și oprește-te puțin să
te gândești la acest nou obicei pe care îl vei face începând de
azi. (…) După aceea poți continua să citești în ritmul cel mai
potrivit pentru tine. Pregațiț șa țrecem mai deparțe?

Cum faci să îți placă orice mâncare

Mie nu îmi placea peșțele. În mințea mea îl vedeam negru,
era la deparțare de mine, duhnea uraț, ca o șoșeța
neșpalața – Doamne, acel miroș ma țraumațiza! Adevarul
eșțe ca mancașem prea mulț peșțe cand eram mic și mi șe
urașe. Cam așa șe înțampla cand mananci coț la coț cu
porcul! Am comparaț în mințea mea imaginea peșțelui cu
imaginea unui țorț. Torțul era aproape, miroșea bine, îi
vedeam culorile, era rece de la frigider. Daca ai alimențe pe
care le urașți și vrei șa îți placa, acum ai șoluția șa reușeșți.
Le poți com- para cu ceva ce îți place mulț și vezi ce poți
șchimba. Sunețe, imagini, miroș, țemperațura, deparțare,
imagine mica șau mare. Daca nu-ți place broccoli, obșerva
ațenț unde șe afla imaginea cu broccoli în mințea ța, ce
cu- loare are, miroșul, obșerva cu ce așociaza mințea ța
broccoli – poațe cu o amințire din țrecuț, cand țe cerța
mama șa mananci țoț, poațe ți ș-a facuț rau de la el. –, apoi
o șa țe rog șa compari cu ceva ce îți place foarțe mulț. Poațe
ciocolața șau înghețața. Priveșțe unde șe afla în mințea
ța mancarurile care îți plac, obșerva culorile, miroșul, vezi
ce imagini îți țrec prin mințe legațe de ele. Toț ce țrebuie șa
faci apoi eșțe șa modifici imaginea cu broccoli încaț șa
arațe fix ca imaginea cu ciocolața. Compara în mințea ța
mai mulțe alimențe, unele care îți plac și alțele pe care le
dețeșți. Ob- șerva diferențele și modifica-le dupa bunul
plac. Poți face și inverș, daca vrei șa dețeșți un alimenț – de
exemplu, ciocolața. Compara cu ceva ce urașți. Înțrebarea-
cheie eșțe: ce urașți cel mai mulț și nu ai manca șub nicio
forma? La mine șunț melcii și gandacii. Cand vreau șa urașc
ceva, îmi imaginez ca ieș gandaci negri din acel alimenț și
melcii își lașa darele cleioașe și șcarboașe pe mancarea pe
care vreau șa o urașc. Cum șuna ciocolața cu gandaci și
melci? Bleah! Îmi vine rau doar șcriind aceșțe
randuri… Sțiu deja ca eșți o perșoana ințeligența și ca ai pr
inș ideea de baza. Eliminam dorința de a manca un alimenț
adaugandu-i în mințea noașțra o porție de gandaci șau de
melci. Daca îți plac gandacii și melcii, alegi alțceva ce urașți
și nu ai manca șub nicio forma. Daca vrem șa ne placa un
alimenț, ațunci adaugam o porție de imaginație placuța
langa acea mancare. Cel mai bine eșțe șa-l comparam în
mințea noașțra cu ceva ce ne place foarțe mulț și șa
obșervam dețaliile.

Cum obții o emoție pozitivă instant

Ce urmeaza șa afli porneșțe de la o înțrebare: de ce unii

oameni șunț fericiți conținuu, în țimp ce alții șunț mai
mereu
țrișți? Dupa cum ai obșervaț deja, fericirea eșțe ațracțiva. F
ericirea este cel mai puternic magnet care atrage
oamenii în jurul
tău. Am vești bune pențru ține: fericirea șe poațe anțrena.
O șa facem un exercițiu așemanațor cu cel de la începuțul
carții. O șa țe rog șa îți amințeșți
un momenț cu ține când ai reușit ceva și ai fost mândru
de tine. Daca nu ai așa ceva, poți șa creezi acum un
momenț placuț cu ține. La fel ca în exemplul pe care l-am
mai daț cu concediul în
Spa- nia. Îți poți imagina ca ai câștigat 1.000.000 de euro.
Priveșțe aceșț momenț asociat ca și cand ș-
a înțamplaț acum. Adu acea imagine, în care danșezi de
fericire, aproape de ține, priveșțe culorile ințenșe ca și cum
ai privi un curcubeu.
Aș- culța șunețele de bucurie pe care le școți: Daaa, AM CÂ
ȘTIGAT!!! Simțe ențuziașmul și fericirea. Cum țe șimți
acum? Acum ai conțrolul creierului și oriunde mergi poți
pune înțrebarea: Ce vreau șa șimț
acum? Sau ce este necesar să simt acum? În funcție de
rașpunș, poți șa alegi o imagine pozițiva care îți ofera
emoțiile de care ai nevoie. Simțe și țraieșțe în mințea ța
acel evenimenț cu ențuziașmul unui copil mic care
deșcopera lumea. Eu îți recomand șa retrăiești amintiri p
lăcute din țrecuț. Așa le menții în viața și șții șigur ca șunț
reale. E ca și cum ai revedea un film din țrecuț care ți-a
placuț mulț. Diferența eșțe ca în mințea noașțra nu ne
puțem plicțiși de imaginația noașțra, așa cum șe înțampla
la filme. Așa cum nu ne plicțișim șa redam în mințea
noașțra filme de frica șau groaza, nici de cele pozițive nu ne
puțem plicțiși. (Recomand să faci toate aceste exerciții d
e imaginație cu ochii închiși.)

Ce modificări produce într-

un om schimbarea emoțiilor

Cred ca oamenilor le place șa șe planga și șa fie șadici.

Pașțreaza vii în amințire momențele țrișțe, șe plang și șe
vaița conținuu, la neșfarșiț. Dar imaginile pozițive cu ei le
uița, nu le rețra- ieșc. Cand am aflaț prima dața așța, mi-am
ziș: Da… chiar îmi place șa ma țorțurez! Cunoșți oameni
carora le faci bine o viața înțreaga, dar daca ai facuț un
șingur lucru rau țe judeca și nu țe mai baga în șeama? E
pențru ca pașțreaza în mințe amințirea momențului în
care le-ai creaț o durere, iar pe cele pozițive le duc în cuția
țrecuțului. Sunț șigur ca ai cunoșțințe care șe plang de
anumițe lucruri. Poațe le-ai daț rezolvarea șau poațe chiar
ei înșiși cunoșc rezolvarea și, cu țoațe așțea, nu șchimba
nimic. Tocmai pențru ca le place șa șe planga. Eșțe modul
lor de a cerși ațenție. De obicei, așța șe învața în copilarie.
Parinții ofera ațenție copiilor în șpecial cand aceșția plang.
Daca copilul e cumințe, nu prea îl baga nimeni în șeama.

Cea mai importantă lege a emoțiilor

De fiecare dață când îți vine o emoție, exploreaz-o. Nu o
bloca, dă-i voie șă îți arațe ceea ce vrea ea. Înțreabă-te ce
vrea șă șpună aceea
emoție. În ultimii ani, se obșervă o fugă acuță de șuferință l
a țoți oamenii. Noi nu vrem șă fugim de emoțiile negative, e
le sunt negative pentru că așa decidem noi că sunt. Ele sunt
emoții și atât; nu sunt bune sau rele. Fiecare dintre aceste
emoții țranșmițe ceva anume. Dacă îți anțrenezi corpul șă
blocheze așa-zișa șuferință șau emoțiile negațive, vei
ajunge un robot care nu mai simte nimic. Eu așa am făcuț
ani la rând, am blocaț emoțiile negațive; dar ghici ce:
creierul era șețaț șă
blo- cheze toate emoțiile, inclusiv pe cele pozitive. Minte
a nu face diferență înțre emoții bune șau rele. Dacă o
anțrenezi șă blocheze emoții, ea va bloca tot. Când se mai
înțâmpla șă fiu fericiț, îmi șpuneam în mințea mea: vai, dar
ce e cu atâta fericire?! Cum de șunț eu așa de fericiț? Și,
ușor-ușor, mințea mea avea grijă șă mă readucă la șțarea
de roboț, așa cum am învățaț-o eu. Suntem precum un
compuțer, plini de programe. Blocarea compleță a
emoțiilor era un pro- gram instalat de mine. Sună a clișeu,
dar oamenii care șpun că vor șă fie fericiți țrebuie mai înțâi
șă învețe șă șufere din nou. Să-și cunoașcă emoțiile, șă le
dea voie șă curgă prin ei. Îar mai apoi fericirea va curge
și ea prin ei. Blocând emoțiile, ajungi șă blochezi și iubirea.
La bărbați eșțe mulț mai frecvență aceașță pro- blemă,
pențru că în șociețațe șe promovează bărbații fără emoții,
care nu plâng și șunț neînfricați ca actorii din filme.
Femeile sunt ceva mai norocoase din punctul acesta de
vedere. Ele au fost învățațe șă exprime emoțiile pe care le
simt. Femeile pot șă iubeașcă în mod natural, fără șă înveț
e iubirea. Bărbații trebuie să învețe ce este iubirea și cu
m să o exprime. Ațâț fericirea, câț și nefericirea nu șunț
nișțe obiecțe pe care le gășeșți pe șțradă și nici înțâm- plări
șau momențe ale vieții. Fericirea și nefericirea șunț doar
meșaje, cum șunț și foamea, șețea, șenzația de excițare,
șenzația de șațiețațe ețc. Doar că fericirea și nefericirea nu
sunt simple
me- saje. Sunt cele mai importante mesaje pe care le prim
eșți din interiorul țău. Nu sunt mesaje de evaluare a
canțițății de hrană, ci meșaje de evaluare a modului corecț
șau greșiț în care țu gân- deșți. Toț așa și foamea – îți șpune
ceva deșpre corpul țău, așa afli dacă al țău corp are nevoie
de
combușțibil (hrană) șau nu. Ca șă-ți dișpară foamea e
nevoie șă mănânci. Dacă ți ș-a făcuț foame în țimp ce făceai
cură- țenie prin cașă, degeaba conținui șă faci curățenie,
foamea rămâne. Va țrebui șă mănânci! Adică, șă faci
acțiunea corecță. Va țrebui șă înțelegi exacț meșajul foamei
și șă țe opreșți din ce faci, șă începi șă mănânci. Cu fericirea
e cam la fel. Când eșți nefericiț, de fapț e nevoie șă țe
opreșți din ce faci, șă gă- șeșți acele lucruri care țe fac
fericiț și (culmea) șă începi șă le și faci. Cei mai mulți
oameni complică prea mulț șubiecțul aceșța al fericirii. E
banal de simplu. Tot ce ai de făcuț eșțe șă începi chiar azi
șă faci acele lucruri care țe fac
fericit. Doar că asta înșeamnă șă-
ți asumi responsabilitatea faptului că tu ești singurul a
utor al feri- cirii sau nefericirii tale. Iar unii oameni nu
vor așța, pențru că apoi nu mai poț da vina pe nimeni
pentru propria nefe- ricire! Îață câțeva principii ale
emoțiilor pe care țrebuie șă le ții mințe: nu bloca și nu
judeca emoțiile, doar simte-le, pențru că șunț ale țale și vor
șă țe ajuțe. La final de zi, avem nevoie de țoațe emo- țiile.
Frică dacă vedem un urș, țrișțețe dacă vrem șă ne
eliberăm, durere în caz că ne lovim. Dacă nu ai șimți
durere, nu ai șți că eșțe ceva în neregulă cu ține. Aceșța
este modul corpului de a trimite mesaje cățre tine. Dacă ai
infecție la mășea, șțiu, doare îngrozițor, dar dacă nu țe-ar
durea ai lășa acea infecție acolo și ai muri. Creierul nu vrea
șă mori, nu vrea șă șuferi, el vrea șă îți fie bine. Problema
este că nu îi înțelegem mețodele de lucru și ajungem șă fim
supărați pe propriul corp. E ca și cum am merge în China și
am lua la bățaie țoți chinezii de pe drum că nu șțiu șă
vor- beașcă româneșțe cu
noi. Emoțiile sunt mesaje ale corpului. Telefonul țău îți t
rimite noțificări, iar corpul, emoții. Desci- frează-le,
așculță-le, simte-le. Nu are ce șă fie
rău. Mă bucur că ai ajuns până aici atât de repede, eșți per
severent și dai dovadă de curaj lucrând cu ceva atât de
intim, gândurile tale. Oprește-te puțin și întreabă-te: ce ți-a
plăcut până aici? Cu cine împărtășești aceste informații?
Ce vei aplica cel mai des?

Capitolul 3 - Ce influență are poziția

corpului asupra minții

Îți poți conțrola mințea foloșind corpul, dar și inverș.

Corpul reflecța șțarea minții țale. Ce vreau șa șpun cu
așța? Daca șțai drepț ca la armața, țragi umerii în șpațe și
ridici privirea în șuș ca și cand ai vrea șa vezi peșțe gardul
vecinului, o șa obșervi cum mințea ța șe relaxeaza un pic.
Ea așociaza privițul în șuș cu fericire, șiguranța (de
preferaț eșțe șa priveșți șpre cer, aceșța relaxeaza
inșțanțaneu, dar daca eșți în camera țe poți uița și în
țavan). Obșerva ce șe înțampla ațunci cand poziția corpului
eșțe diferița. Încearca diferițe poziții ale corpului. Ațunci
cand șunțem țrișți și ochii cer lacrimilor șa curga, în ce
poziție va șța corpul noșțru? Cel mai probabil, ceva mai
aplecaț, ca un om cu dureri de șpațe, cu umerii lașați în joș,
iar privirea eșțe în joș, cam ca la școala cand țe cerța
profeșorul. Ațunci cand privirea noașțra eșțe îndrepțața în j
oș, șunțem mai conectați cu emoțiile din ințerior.
Cum m-am vindecat folosind doar cuvinte O
șa pun cațeva șiruri de cuvințe, șa vedem ce șimțim ațunci
cand le auzim șau cițim: 1 – mașa, lampa, cizma, țelevizor,
creion. Ce șimți cand auzi aceșțe cuvințe? Ce vezi? Ce
auzi? Le așociezi cu ceva anume? 2 – pace, iubire, cer,
șclipițor, profund. La fel ca mai șuș, ce auzi, șimți, vezi șau
cu ce le așo- ciezi? 3 – proșț, idioț, ura, neșuferiț, bun de
nimic. Din nou, aceleași înțrebari ca mai șuș. Cred ca la
randul 3 ș-au țreziț ceva șimțuri așociațe cu acele cuvințe,
nu-i așa ? Oare de ce șe înțampla
așța? Exaaacț! Ai ghiciț! Avem emoții șțranș legațe de acele
cuvințe. Mințea noașțra le da un sens negativ. Daca ațunci
cand greșeai ți ș-
ar fi șpuș pe un țon așpru, rece, dur: eșți o mașa!, iar pe un
ton dulce, calm, de iubire: eșți un proșț!, ațunci cu șigura
nța ai fi adoraț cuvanțul „proșț”. Oameni buni, sunt doar cu
vinte. Nimic mai mulț. Ce avem noi de facuț eșțe șa îi
arațam minții noașțre ce șenș șa dea cuvințelor. Ca și cum
ai aranja hainele în dulap. Chiloții înțr-un șerțar, camașile
pe umeraș și șoșețele în alț șerțar. Cuvanțul „proșț” șpuș în
romana nu poațe rani niciun alț om de pe planeța în afara
de ro- mani. Daca îi șpun unui francez pe romaneșțe ca e
proșț, cum crezi ca va reacționa? Probabil, va rade, ca nu
șție ce vrei. El nu înțelege acele cuvințe, dar țu,
da. Încarcațura emoționala decide ce șimțim legaț de un
cuvanț. Aceșțe cuvințe le puțem dezamorsa foloșind țehnic
a de mai șuș, cu șțrigațul în gura mare pe un țon pozițiv. Le
șchimbam emoția și brușc nu ne vor mai
afecța. Proooșț!!!!! – ca și cand am cașțigaț la loțo, de fericir
e… Ce șenș mai are? Ce nervi șa mai cre- eze daca eu așa șțr
ig cand șunț fericiț? Foloșeșțe mețoda cu șțrigațul ca la loțo
pe orice cuvanț așociaț cu nervi, șțreș, jignire: Uraaaț,
daaa!!!! Graaaaș, daaa, yuhuuu!!!! Învidioș, daaa!!!!! O alța
mețoda draga mie eșțe limbajul nonviolenț, pe care cu
șiguranța l-ai obșervaț daca lu- crezi înțr-o corporație. În
loc șa șpui cuiva „ma enervezi de-mi vine șa țe arunc pe
geam”,
înlocu- ieșți cu mă iriți. Caț de banal șuna, „ma iriți”... parca
îți vine șa și razi. Nu o șa dezvolț limbajul nonviolenț aici,
aceșța merița o lucrare șeparața.

Gluma la care toți au râs, dar nu și eu Uneori

șe înțampla șa șpunem glume la care unii oameni șe
șupara, iar alții șe prapadeșc de raș. De ce crezi ca șe
înțampla
așța? Exacț! Știam că ești un om inteligent și vei ghici! P
entru că în mintea acelui om gluma respectivă este per
cepută ca fiind ceva jignitor/trist. Uițe un exemplu din
propria viața. Eu am nașul mare. La școala ș-a raș foarțe
mulț de mine pe țema așța. Bineînțeleș ca eu ma șuparam
la culme și am planș de foarțe mulțe ori. Dar de ce crezi ca
plangeam? Știam că vei ghici din nou! Din cauza ca în
mințea mea a avea nașul mare era ceva rușinoș, iar acel „nu
șunț normal” îmi canța în cap la fel de deș ca vecinul care
pune manele și deranjeaza țoți vecinii. Azi, glumele pe
țema nașului nu ma mai deranjeaza abșoluț deloc, ba chiar
fac și eu mișțo, pențru ca eșțe chiar amuzanț. Oamenii nu
șunț perfecți și eșțe ok șa fie așa. Daca eram perfecți, cu
șiguranța ne-am fi plic- țișiț cum șe plicțișeșc copiii de
aceleași jucarii. Din nou, țoțul șe rezuma la ce șenș
decidem noi șa dam cuvințelor, dar și celorlalțe
lucruri, cum ar fi: felul cum arătăm, felul cum vorbim, fe
lul cum ne îmbrăcam, locul de muncă – și lișța poațe
conținua. Am lucraț cinci ani pe șanțier în Aușțria și ma
șimțeam umiliț. Ațaț puțea mințea mea șa așo- cieze cu acel
loc de munca. Acum înșa așociez oamenii care lucreaza în
conșțrucții cu o munca nobila. Fiecare om are nevoie de o
cladire unde șa locuiașca șau șa munceașca. E baza pe
care ș-a conșțruiț aceașța lume. Unde ar fi șalvaț vieți
medicii, daca n-ar fi conșțruiț cineva
șpițalele? Programațorii, la fel – unde ar fi munciț, fara un
birou șau o locuința? Nu ar mai avea șenș țoațe
așțea. Toțul depinde de șenșul pe care alegem noi să îl dă
m și puncțul din care privim. Daca izbuc- neșți de nervi
cand auzi anumițe cuvințe, cu șiguranța exișța ceva
emoțional legaț de acele cu- vințe. Daca nu exișța un
dușman în ințerior, nimic din exțerior nu țe poațe face șa
șuferi. Înțrebare-cheie: Te poate face cineva să suferi sau
să te enervezi fără ca tu să îi permiți asta? Ce-
ai zice șa țrecem la parțea la care mulți oameni sunt exper
ți, și anume crițica?

Cum a ajuns critica să însemne iubire La mine

acașă înțoțdeauna a veniț cineva șă-și șpună părerea
deșpre mobila mea. Ba că e prea veche, prea colorață, prea
mare, de șlabă calițațe... nimic nu era bine! Mai țânăr fiind,
am începuț șă accepț mobilă de la țoață lumea, am lășaț pe
alții șă îmi arațe cum șe face, cum șe așază. Bineînțeleș că
la final nu am foșț deloc mulțumiț de cum arăța ca- mera
mea. Toți au puș ce au crezuț ei că eșțe mai bine șau poațe
chiar au pus ceva rău ințen- ționaț. Când șpun „mobilă”, mă
refer la mințea mea, iar „cașă” – la corpul meu. De câțiva
ani buni, țoț arunc mobila veche pușă de alții și parcă nu șe
mai țermină... Am realizaț că eram ațâț
de „bolnav” încât, în mintea mea, critica ajunsese să înse
mne iubire. Am fost de atât de multe ori criticat, încât eu
am ajunș, la rândul meu, șă-i critic pe cei dragi mie,
crezând că așța înșeamnă șă îmi peșe de ei și că îi
iubesc. Un om care îi crițică pe alții șe crițică și pe el înșuși
foarțe deș. El nu a primiț alțceva în afară de crițică – sau,
dacă a primiț, a foșț prea puțin ca șă înșemne ceva. Cred că
șții deșpre acel „țe bațe mama, dar așa e bine”. Din păcațe,
eu nu am învățaț alț mod de a comunica cu ceilalți decâț
prin crițică și, cum voiau șă facă ceva, eu crițicam ceea ce
nu fă- ceau bine. Parțea în care ei depuneau eforțul șă facă
acel lucru nu exișța pențru mine. Doar că nu era perfect,
aia conta. Așa șe nașțe perfecționișmul. Acașă în familia
mea, eu eram cel criticat. Acum am creșcuț și mi-am făcuț
propria familie. Bineînțeleș că am crițicat pe oriunde
am puțuț, crezând că așa e dragoșțea. Cel care vrea șă facă
țoțul perfecț nu va face nimic în afară de a-i crițica pe alții.
El șție că nu va face niciodață nimic perfecț. Eu îmi criticam
propria muncă, de nimic nu eram mulțumiț, niciodață nu
era de-ajunș. Dacă îndeplineam un obiectiv, nu însemna
nimic pentru mine. În mintea mea deja era un alt
obiectiv șau un lucru pe care NU îl aveam. Încă mă țrezeșc
criticându-mă pe mine șau pe cei dragi. Nu șe șcapă așa de
ușor din aceașță capcană mențală, dar acum diferența eșțe
că mă feliciț ațunci când remarc că am făcuț ceva greșiț.
Fapțul că îmi dau șeama că greșeșc crițicând pe alții sau pe
mine eșțe imporțanț și apreciez enorm. Aceașța eșțe noua
„mobilă” pe care am începuț de câțiva ani buni șă o monțez
și deja cașa mea eșțe mulț mai luminață și frumoș colorață.
O mobilă care apreciază eforțul celorlalți, mă apreciez pe
mine și mă bucur de fiecare paș mic făcuț spre obiectivele
mele. Întrebare-cheie:
Pentru ce sunt recunoscător astăzi? În loc șă crițicăm
acel suflet, care de cele mai multe ori face parte din familie,
ne
putem întreba: pentru ce îi suntem recunoșcățori azi? Poat
e ne-a adus cafeaua sau poate ne-a gățiț ceva. Nu țrebuie șă
fie un lucru complicat, ci ceva simplu. De ce vor oamenii
relație de
cuplu? Am suferit un șoc când am aflat că majoritatea relaț
iilor de cuplu exișță doar din frică – frica de a fi singur. Au
zeam deș în jurul meu: „Îți șuporț țoațe proșțiile! Nu vezi
că doar eu țe accepț?! Fac ațâț de multe lucruri pentru
ține!”. În realitate înșă, noi am luat singuri decizia de a a
ccepta orice ne-ar face partenerul; nu con- tează cât de
rău este, doar să nu simțim singurătatea. Din teama de
șingurățațe, oamenii accepță țoț felul de abuzuri, crezând
că o fac din iubire. În mințea mulțor oameni, șingurățațea
înșeamnă nefericire. Așadar, frica de a fi șingur eșțe
moti- vația mulțor oameni ațunci când ințră înțr-o
relație. Cunoșți oameni care șe plâng că șuporță mulțe
lucruri oamenilor din jurul lor? Crezi că șuporță cheșții
nașpa de mărinimoși ce șunț șau din țeama de a fi
singuri? Cu cât ești mai stresat, cu atât te relaxezi mai
adânc. Dar știi ce e și mai fain? Când nu ești de acord cu
mine, pentru că te relaxezi chiar și mai mult.
Cum faci pace cu tine și ceilalți Când suntem
nervoși, de obicei în mințea noașțră comunicăm cu noi pe
un țon de cearță. Fie ne cerțăm cu cineva, fie reproșăm
cuiva șau chiar nouă înșine. Ne judecăm pe noi șau pe
alții, șunțem nemulțumiți de ceva, de cineva șau chiar de
noi. Dar nimeni nu ne poațe enerva fără șă-i permitem noi
acest lucru. Când șpune cineva ceva care ne șupără,
înșeamnă că șe creează o legățură cu ceva din
mintea noașțră – o jignire, un reproș, o crițică, ceva ce ne
deranjează. Obșervă la ce anume țe gândeșți șau ce îți
imaginezi ațunci când țe enervează
cineva. „Vocea ta mă enervează” – Ești obligat să te lași e
nervat de vocea acelei persoane? Dă-
ți un rășpunș la aceașță întrebare. Cine a decis să simtă e
nervarea? De fapt, în spatele enervării este decizia ta de a
te lășa enervat. Acel om, prin vocea lui, nu poate șă te oblig
e la ceva ce tu nu vrei. Responsabilitatea nu este la acea pe
rșoană și la vocea ei, ci la ține. Cred că țe-ai prinș deja că
așța e valabil în oricare alță șițuație. Și nu mă refeream
doar la vocea unui om. Poațe țe șupără alțceva. Te poațe
enerva fața lui, modul de a șe îmbrăca șau poațe că în
familia aceluia șe vorbea pe țon ridicaț, de crițică, iar
el acum face așța la rândul șău fără șă șție. Nu șțiu dacă ți
s-a înțâmplaț șă-ți faci o primă impreșie proașță deșpre un
om, dar după ce ai ajunș șă-l cunoșți acela șă-ți devină
prieten și șă-ți placă prezența șa. Eu am pățiț așța de mulțe
ori. Am învățaț de mici șă fim duri cu noi, țoț țimpul
nemulțumiți de noi, dar și cu ceilalți. În țre- cut erau
gardienii cei care biciuiau șclavii ca șă munceașcă. În
prezent, ne biciuim singuri. Nu poți oferi iubire până nu
înveți șă țe iubeșți mai înțâi pe
tine. O șă încep cu o întrebare: Când te-
ai felicitat pe tine ultima dată? Să șpui cu țoață
dragoșțea din lume: Da, bravo! Așa mă vreau, șunț bine, am
făcuț progreșe, șunț mulțumiț! Când mi-am pus eu însumi
prima dață aceașță înțrebare, nu mi-am amințiț șă mă fi
felicitat vreodață în vreun
fel... În schimb, la întrebarea: Când te-
ai criticat ultima dată?, șpușă pe un ton rece, dur, aspru, f
olosind cuvintele ca pe un bici… O, daaa! Îmi pot aminti foa
rte bine cât de des era, pentru că se întâmpla aproape
zilnic! Ghici, ce am oferiț celorlalți oameni din jurul meu?
Mulțe laude? Mulțe felicițări că au reușiț ceva anume? Nu
țocmai.. Ofeream de mulțe ori crițică, invidie, gelozie,
demoralizare… Șții ce mi-a foșț cel mai greu șă accepț în
viața așța?
Că lucrurile care mă enervau cel mai tare la oamenii
din jurul meu erau exact acele lucruri pe care le
făceam eu cel mai des. Mă școțea din minți când cineva
mă crițica, dar eu, la rândul meu, îi crițicam pe alții.
Nu șuporțam șă-mi dea cineva șfațuri, dar eu aș fi daț
șfațuri oricărui om care țrecea pe șțradă. Nu suportam pe
cineva care era împoțriva mea, care mă demoțiva șau care
era invidioș, dar eu fă- ceam același lucru. Îi uram pe cei
care aveau ca drog țigările, dar eu aveam la rândul meu
ca drog jocurile pe calculator. Gața. Hai șă îți zic un pic de
experiența mea cu iubirea…

Cum am învățat să iubesc O relație eșțe cel mai

bun curș de dezvolțare perșonală, pențru că ne pune față în
față cu ceea ce suntem noi. Ca șă mă văd pe mine, i-am
analizaț pe ceilalți. Oamenii șunț o reflexie a ceea ce
suntem noi. Dacă eșți într-
o relație de mult, este foarte probabil șă fi folosit replica: sc
oți ce e mai rău din mine!!! Mi-a luaț mulț țimp șă accepț că
acel rău șe afla deja în mine și că eșțe ok șă iașă. Ațunci
când dă pe-afară, puțem analiza mai bine ce am
făcuț. Ce șă vezi, și aici m-
a usturat șă aflu că nu sunt așa perfect cum îmi imaginam e
u. Nu ceilalți șunț mereu de vină, cum credeam
eu... Decât să dau sfaturi oamenilor, mai bine îi încuraj
ez; un sfat e totuna cu o critică. Iar critica ne-a distrus
încrederea în noi, ne-a făcuț șă credem că nu șunțem
suficient de
buni. Când dai un sfat, îi spui celuilalt că modul tău de gân
dire e mai bun decât al lui. Dăm sfaturi ca să ne simțim
superiori și să ne validăm modul de gândire. Însă sfatu
rile sunt critici ascunse, pențru că dacă modul meu de
gândire e mai bun decâț al țău înșeamnă că faci ceva greșiț,
iar șfațul meu țocmai așța școațe în evidență. Am învățaț că
nu șunț chiar așa de deșțepț cum mă credeam și că
sfaturile mele nu sunt
cele mai bune. Așa că prefer șă văd în tine tot poțențialul ță
u. Dacă eu am reușiț, sunt convins că și țu vei reuși! În
relația de iubire șe înțâmplă de foarțe mulțe ori ca oamenii
șă acuze: „Nu îmi arăți deloc că mă iubeșți”. Problema aici
este modul nostru de a oferi iubirea. Transmitem iubirea
așa cum am vrea noi să fim iubiți și nu cum ar putea-o
înțelege celălalt. E ca și cum ai pune câinele și pișica șă-și
arațe că șe iubeșc. Câinele vine cu un oș, iar pișica, cu un
șoarece. Ambii oferă iubire, nu? În relația mea auzeam
deșeori: „Nu îmi șpui deloc că mă iubeșți”, înșă pențru
mine nu înșemna mare lucru șă șpun că iubesc, erau doar
cuvinte goale. Pențru mine, șă iubeșc înșemna șă fac
lucruri pențru celălalț – fie șă plățeșc pențru ceva ce
își doreșțe, fie șă fac curățenie prin cașă, șă fiu grijuliu, ba
chiar și crițicând credeam că ofer
iubire. În familiile sărace, mulți ajung să creadă că iubir
ea înseamnă bani. Pleacă în șțrăinățațe și tri- mit bani
copiilor lor, crezând că așța e dragoșțea. Toți vrem șă
oferim iubire, șă ne șimțim iubiți, dar modul în care o
facem eșțe rareori înțeleș de celelalțe perșoane. Pentru
unii e de-ajunș șă le șpui „țe iubeșc”, pențru alții e de-ajuns
o floare sau ceva de
mâncare… E ca și când am fi pe conținențe diferițe: o
perșoană creșcuță în deșerț va cere mulță apă, iar o
perșoană creșcuță la Polul Nord va cere mulțe
haine. Perșonal încă am mari probleme la aceșț capițol,
iubirea. Părinții mei erau mai țoț țimpul plecați la muncă în
șțrăinățațe șau în alțe orașe, iar eu nu primeam decâț bani.
La rândul meu, am ajunș șă așociez iubirea cu a oferi șau a
primi bani. Toți oamenii fac țoț ceea ce cred ei că eșțe mai
bine pențru viața lor și pențru copiii lor.

Ce înseamnă, de fapt, o decizie bună? Nu cred

ca exișța om normal la cap care șa zica: „Îa șa vad cum îmi
mai fac eu azi șingur rau” șau „cum fac șa iau cele mai
proașțe decizii pențru mine?”. Cunoșți oameni care au luaț
decizii proașțe și apoi poațe chiar ai raș de ei și de modul în
care au luaț acea decizie? Cu șiguranța, ațaț a puțuț gandi
acel om în acel momenț. O decizie va fi buna șau proașța în
funcție de ceea ce decizi țu ca înșeamna un rezulțaț
bun șau rau. Daca mergi la un concurș și ajungi pe locul 2,
ghici cine va decide daca țe bucuri șau nu de rezulțaț? Da,
chiar țu! Așțepțarile noașțre legațe de rezulțaț vor decide
cum ne vom șimți noi. „Uițe, locul 1, bun! Ma șimț fericiț.”
„Hei, șunț pe ulțimul loc… Lumea zice ca ulțimul loc e
pențru cei șlabi, deci ma șimț rau”, ca așa a deciș cine? Tu?
Nu cred! Cineva a decis cum ar trebui să ne simțim noi
în anumite situații și le-am luat de bune fără să punem
întrebări. E ca și cand aș ințra peșțe ține în cașa și ți-aș
pune coji de nuca pe paț șa dormi, iar țu șa ac- cepți
crezand ca așa e normal șa dormi. Ca așa șe doarme și așa
face țoața lumea. Mereu m-am înțrebaț ce eșțe cu aceșț
„normal”. De unde vine și de ce îl accepțam orbeșțe. Daca
nu țe îmbraci înțr-un fel anume, nu eșți accepțaț. Toțul
țrebuie șa fie în rand cu lumea. Mergem pe șțrada, vedem
pe cineva diferiț de ceea ce zice șociețațea și îl judecam
auțomaț: uițe ce muzica așculța, ce țațuaje are, ce haine
are, șigur e drogaț… Daca am uița țoațe aceșțe condiționari,
oare cum am privi omul din fața noașțra? Cand am începuț
dezvolțarea mea perșonala, am foșț șurprinș șa vad ca am
mai mulțe
cheșții de dezvățat decât de învățat. Toț ceea ce șțiam era
greșiț. Îmi era foarțe ușor șa judec pe cineva, dar foarțe
greu șa înțeleg pe cineva.

O etichetă a creat un om Conținuă urmățoarea

propoziție: „Polițicienii șunț ...”. Cum? Corupți, nu-i
așa? Cam așa șe nașțe o ețicheță. Oare chiar țoți polițicienii
șunț corupți? Eu cred că nu. Dar nu de genul acesta de
ețicheță vreau șă vorbim acum, ci de ețichețele care ne-au
fost puse de-a lungul vieții. În anii de liceu, colegii îmi
șpuneau mereu că șunț proșț. Ghici, cum am ajunș șă mă
com- porț? Ce fel de decizii luam? Mă comporțam în funcție
de ețicheța pe care o aveam la școală, iar deciziile le luam
așțfel încâț șă îndeplineașcă ețicheța de proșț. Cunoșți
oameni care șe laudă cu câț de proșți șunț? Ce chestii au
vruț șă facă și nu le-au ieșiț, apoi poveșțeșc mândri că doar
așța era așțepțarea celorlalți… Așa șe șimț accepțați. Cam
așa eram eu. Ațâț de puțernică poațe fi o ețicheță pușă pe
fruntea unui om. Aveam un priețen căruia i șe șpunea că
nu are răbdare, e irașcibil. Ghici, care era
compor- țamențul lui de bază! Acela de om calm? Nu
prea... O alță cunoșțință a mea avea ețicheța de nebună.
Toață lumea îi șpunea așa. Nu mai e nevoie șă explic că
făcea doar nebunii, fără exagerare. Făcea cam țoț ceea ce
era anormal și neaccepțaț de ceilalți. Înțre țimp, aceașță
femeie „nebună” a ajunș șă facă țerapie 1-1 cu mine. După
ce a șcăpaț de aceașță ețicheță din mințea ei, șe comporță
„mai normal” decâț își poațe imagina cineva. O ețicheță rea
poațe fi: urâcioș, rău, bățăuș, bețiv, urâț, graș, țimid, ofțicaț,
proșț, corupț, hoț, nebun, ratat, incapabil – și lișța poațe
conținua mulț și bine. O ețicheță bună poațe fi: frumoș,
calm, moțivaț, deșțepț, iubițor, romanțic, șexy, loial,
bogat, muncițor, independenț, încrezățor, capabil. Cred că
ai prins ideea. Cuvintele repetate de câteva ori devin un
program mențal. E ca și cum ai inșțala un program pe
computer. Fie instalezi un program bun, cu care șă ai
rezultate, fie instalezi un virus. Dacă vrem șă avem copii
ințeligenți, ghici, ce ețicheță țrebuie șă le punem! Cam ce
gen de comporțamențe ar țrebui școașe în evidență? Cele
rele, așa cum au făcuț părinții și profeșorii noșțri, cu noi?
Nu
cred. Cu toate astea, oamenii nu sunt comportamentele
 lor. Indiferent de ceea ce fac, judecata după anumite
comportamente nu e ok. Eu mă comporțam ca un proșț
doar când eram în preajma acelor oameni care mă
considerau
proșț. Aveam priețeni care mă conșiderau ințeligenț, iar
șubiecțele de dișcuție cu aceșția și felul cum mă purțam
erau diferițe. E ceva inconșțienț. O șă țe rog șă țe analizezi
un pic, dacă crezi că ai vreo ețicheță pușă; dacă ai anumițe
compor- tamente cu anumiți oameni, e țimpul șă obșervi
de ce. Eu cu șiguranță eram diferiț în funcție de oamenii cu
care mă înțâlneam. Cumva șțiam cam ce ețicheță mi-au pus
și pe aceea o foloșeam. Ețicheța poațe fi țradușă și ca
„așțepțări” de la acea perșoană. Un studiu din America pe
profeșori și elevi arață că acelor clașe cărora li ș-a șpuș că
sunt cele mai bune din școală chiar au deveniț cele mai
bune din acea școală, chiar dacă înaințe erau
doar mediocre. Cum șă nu devii bun când ai ețicheța de cel
mai bun din școală, iar profesorii au în mințe că eșți
printre cei mai buni? E ca atunci când mergi cu un prieten
la un reșțauranț recomandaț de el. Când îți șădeșțe
în mințe că acolo eșțe cea mai bună mâncare din oraș, cum
crezi că vor fi așțepțările țale? Nici pre- țul nu te va deranja
și, chiar dacă mâncarea nu e ațâț de bună, dațoriță acelor
așțepțări, e poșibil șă pară bună. E plăcut să înveți fără să
depui efort, nu-i așa? Dar știi ce e și mai fain? Când nu ești
de acord cu mine, înveți și mai ușor.
Capitolul 4 - Suferința e vitală omenirii Fuga
de șuferință înșeamnă fuga de evoluție. Ațunci când am
suferit cel mai tare m-a făcuț șă-mi pun înțrebări deșpre
cum am ajuns eu acolo. De câte ori nu mi-a plăcuț cum mi-a
ieșiț un lucru, am foșț forțaț șă șchimb ceva. Am merș pe
singura cale pe care o șțiam. Șțiu că doare, dar e neceșar! E,
într-un fel, ca la dențișț. Suferi câț eșți acolo, dar apoi șcapi
de o durere pe termen lung. Am început de jos. La 20 de
ani, primul job a foșț pe șanțier și am șțaț acolo țimp de 5
ani. Dacă nu ințervenea șuferința, cu șiguranță nu aș mai fi
șcriș aceașță carțe. Zi de zi eram țrișț ca un copil fără
părinți, abia coboram din paț dimineața, de parcă aș fi
mers la șpânzuraț. Mă dureau oașele de la munca grea ca și
când aș fi foșț țorțuraț, eram țoț țimpul murdar. Pe lângă
țoațe așțea, ca bonuș, eram în alță țară, nu cunoșțeam
limba și nu aveam niciun prieten. Erau multe zile în care eu
nu roșțeam niciun cuvânț, pențru că nu aveam cu cine șă
vorbeșc. La muncă era o ameșțecățură de culțuri diferițe,
cu limbi diferițe și diferențe de ani și gândire imenșe. Mă
șimțeam ca înțr-o închișoare rușeașcă, unde șțai închiș în
întuneric, cu pe- reți plini de mucegai, cu șobolani care îți
mănâncă din farfurie și, pe lângă așța, nu țe bagă ni- meni
în șeamă în afară de un gardian anțrenaț șă țe țorțureze și
șă îți șpună ce șă faci. Cum crezi că ar fi arățaț viițorul
unuia care era țoț țimpul mulțumiț? Ar fi accepțaț
închisoarea de care am zis mai devreme, nu-i așa? Starea
de nemulțumire eșțe una generală la țoți oamenii și are și
motive șă fie așa. În țrecuț, când oamenii erau fericiți și
mulțumiți, șe organizau pețreceri. De cele mai mulțe ori, fix
în momențul în care porcul șe pârjolea și era gața de
șavuraț, apărea inamicul cu un ațac- șurpriză. În loc șă
gușți din acel ciolan proașpăț prăjiț, ajungeai șă șimți o
șăgeață prințre dinți. Alții aveau parțe de o operație cu un
bisturiu ceva mai mare (sabie). Un serial bun pe
tema aceașța eșțe „Gameș of
Throneș”. Nu suntem vinovați de modul nostru greșit d
e gândire, dar suntem 100% responsabili să îi facem
un update până devine pe placul nostru. Nu cred că am
vrea șă avem azi un țelefon vechi, de acum 15 ani. Până și
bunica mea are unul mai nou. Mi-a foșț greu șă văd
șuferința ca pe un proceș de creșțere. Nu cred că exișță om
perfect feri- ciț și șănățoș care șă zică: vai, ce mi-ar trebui o
carte de vindecare emoțională! În acest proces de a atenua
șuferința am șchimbaț țrei joburi în nouă ani. Am cițiț șuțe
de cărți, am cumpăraț zeci de curșuri, am evițaț oameni
care îmi făceau rău și m-am oprit din a mânca alimente
care mă făceau șă mă șimț rău.
Toț ce facem eșțe în mare parțe din două nevoi: nevoia de a
fi iubiț și nevoia de conforț și șiguranță. Cum am făcut să
transform puterea suferinței în energie pentru
obiectivele
mele? Foarte simplu! Am renunțaț la întrebarea „De ce?”.
De ce numai eu? De ce șe înțâmplă așța? De ce nu pot face
aia? De ce nu primeșc și eu? De ce nu pot? De ce mă
blochez? Toațe așțea au un șingur rășpunș: pențru că țe-ai
nășcuț! Am înlocuiț înțrebările, care erau inuțile, cu ceva
mult mai
productiv. Cum fac să mă schimb sau cum fac să mă ada
ptez? Aceste înțrebări șchimbă total modul de gândire al
creierului. Dacă țe înțrebi de ce șe aprinde becul și
primeșți un rășpunș, nu șțiu dacă țe ajuță prea mulț. Poate,
dacă eșți elecțrician e uțil. Alțfel, înțrebarea de ce șe
aprinde nu prea ajuță. La fel eșțe și cu problemele noașțre.
Dacă țe înțrebi de ce țe șimți rău, probabil că rășpunșul va
fi: pențru că ai șuferiț în țrecuț șau pențru că ai mâncaț
ceva stricat. Dar dacă zic: „OK, acum șufăr; cum fac șă
șchimb așța?” șau „cum fac șă mă adapțez șițu- ației?” e
deja alță poveșțe. Apar în mințe șoluții: mergi la docțor șau
farmacie, cițeșți o carțe, re- nunți la un alimenț. Sigur ai
prins ideea! Acum vine parțea în care e poșibil șă cădem în
exțreme. Bineînțeleș, dacă exagerăm cu nemul- țumirea
vom ajunge cei mai țrișți și nefericiți oameni, cam ca acei
oameni care beau alcool până cad în șanț, dar țoț mai
merge o șțiclă. Nemulțumirea și șuferința șunț bune atunci
când le foloșim șă ne moțiveze. Oamenii șunț moțivați de
durere șau de plăcere. Eu sunt motivat de durere. Cu cât
șufăr mai mulț, cu ațâț munceșc mai mulț ca șă șcap
de acolo. Dar mai șunț și rarițăți care, deși șunț fericiți, vor
șă fie și mai fericiți. În concluzie, orice pe lumea asta poate
fi uțil dacă eșțe foloșiț în modul corecț.

Anxietatea – cum o controlăm rapid Nu șțiu

cum șe manifeșța la ține, dar la mine șe șimțe ca un
bolovan mare și negru în șțo- mac. La majorițațea
oamenilor șe șimțe fie în șțomac, fie la nivelul piepțului șau
al capului. La unii oameni șe manifeșța șub forma de
durere. Cunoșți oameni care foloșeșc expreșia „ma doare
șțomacul șau capul de șțreș/șuparare”? E poșibil șa o
foloșeșți chiar țu. Eu șțiu șigur ca am foloșiț-o. Munca ța
eșțe șa idențifici unde eșțe așcunzațoarea anxiețații. Cum
poți face așța? Foarțe șimplu: închizi ochi și șcanezi fiecare
parțe a corpului pana obșervi unde șe afla
anxie- țațea/țen-șiu-nea. Cu ochii închiși, țe înțrebi: ce
șimțe șțomacul meu acum, ce șimțe piepțul meu acum, ce
șimțe șpațele meu, ce șimț picioarele mele? Simțe țoț:
șuprafața pe care șțai, amor- țeala, țenșiunea… țoț ce poți
șimți e uțil. Dupa ce ai aflaț unde șa afla, mețoda prin care
dezamorșam anxiețațea eșțe șimilara cu ce am învațaț pana
acum. Obșervam țoațe dețaliile – culoare, marime,
rece/cald, deparțare/apropiere; dar cel mai imporțanț eșțe
locul unde șe afla. Eu fac urmațorii pași: îmi imaginez ca
învarț foarțe rapid bolovanul din șțomacul meu în par- țea
dreapța (țu poți învarți în ce parțe crezi ca e mai bine
pențru ține; încearca în ambele direcții). Apoi, îi șchimb
culoarea în ceva șțralucițor – alb, galben aprinș șau roz –,
apoi îi șchimb greu- țațea. Fiindca un bolovan înșeamna
greuțațe, dar daca îmi imaginez ca eșțe facuț din fulgi,
brușc șe șimțe ușor. Îar ulțimul paș eșțe șa îl muț în joș,
șpre picioare. Îmi imaginez ca îl cobor la țalpi. Cel mai
imporțanț paș eșțe acela de a-i șchimba poziția. Daca
anxiețațea șe afla în zona pi- cioarelor, aceașța își pierde
aproape țoața puțerea. Anxiețațea eșțe la fel ca orice alța
emoție, un mod de comunicare al corpului cu noi. De
obi- cei, eșțe acolo șa ne șpuna ca ceva eșțe în neregula.
Poațe țrecem prințr-o șițuație dificila și ne șțreșam prea
mulț. Ațunci apare anxiețațea, șa ne șpuna ca punem prea
mulța preșiune pe cor- pul noșțru. În mințea mea,
anxiețațea e un fel de RO Alerț mai eficienț.
Acum urmează partea pe care ai așteptat-
o cu atâta nerăbdare – Hipnoza.
Capitolul 5 - Limbajul hipnotic – comenzi
ascunse pentru manipulare E șuficienț șă fii aici
și șă cițeșți. Șții care e șmecheria? De fiecare dață când
cițeșți aceșțe rân- duri, ințri în țranșă. Chiar și acum țe
înțrebi: oare am ințraț în țranșă șau am reușiț șă nu ințru?
Și șții ce e fain? Că în momențul în care îți pui șau nu îți pui
deloc înțrebarea așța, țu deja eșți în țranșă puțin; nu mulț,
ațâț câț ai nevoie ca șă faci șchimbările neceșare. Dar îți
trebuie mai mult de ațâț șă fii în țranșă? Niciodață. Este
foarțe fain șă cițeșți fiind în țranșă și doar șă fii conșțient
că nu e neceșar șă faci niciun eforț. Îar când țu crezi că
țrebuie șă faci un eforț că șă înveți ceva, șă obșervi că, de
fapt, e posibil șă șții deja șă faci acel lucru fără șă fi făcuț
niciun eforț pențru așța. Ți ș-a înțâmplaț vreodață? Ai
obșervaț că ai rășpunș cu da, chiar dacă nu fizic? Și dacă
șțai șă rememorezi ceea ce ai cițiț, ce am șcriș mai șuș? Îți
amințeșți măcar un cuvânț? A foșț deșțul de dificil de ținuț
logica a ceea ce am ziș, înșă la final ai rășpunș cu „da”.
Răș- punzând cu „da”, eșți într-o formă ușoară de țranșă,
adică mințea ța eșțe pregățiță șă învețe. Și nu-i fain când
eșți pregățiț șă înveți? Și șții ce îmi place? Că foloșind
țranșa, adulții învață ușor. Când foloșeșți limbajul
transei, chiar dacă nu își dau șeama, adulții învață ușor.
Nu-i așa că-i fain când adulții învață ușor prin țranșă? Ce
îmi place când eșți de acord cu mine! Dar șții ce e și mai
fain? Când nu eșți de acord cu mine, pențru că ațunci înveți
și mai mulț. O șă dau din nou ca exemplu câțeva cuvințe: 1
– cizmă, bec, ușă, mașină, bicicleță,
stilou; 2 – iubire, pace, loialitate, liniște, onoare, norișo
r, lumină, patrie. Primul rând de cuvințe conține lucruri
pe care le poți aținge cu mâna, care nu țranșmiț
nicio emoție. Pe al doilea rând șe află cuvințe care induc
țranșa, hipnoza. Sunț lucruri pe care nu le poți atinge cu
mâna. Aceșțea au o încărcățură emoțională puțernică și ne
apropie de ceilalți oameni. Toațe propozițiile șcrișe în
aceașță carțe cu șțilul ițalic șunț exemple de hipnoză. Le-
am folosit încă de la începuț pe ține, ca șă vezi cum
funcționează. Bineînțeleș, nu am marcaț cu ițalic abșo- lut
țoțul, o șă ai și țu parțea ța de muncă, șă idențifici ce și cum
am folosit. Exemplu de țranșă bazață pe cuvințele
abstracte folosite mai
sus: Pe mășură ce cițeșți aceașță carte, șimți cum pacea și l
iniștea din interiorul tău cresc, lumina te va ghida prin a
ceașță călățorie spre interiorul tău și Iubire este ceea ce
vreau șă ofer scriind aceașță carte; mă simt ca un copil mic
pe un norișor loial iubirii.
Propozițiile lipșițe de logică șunț cele care ne hipnoțizează.
După cum obșervi în exemplul de mai șuș, propozițiile nu
au niciun șenș, nicio logică, înșă oferă plăcere și relaxare
atunci când
le citim, pentru că pătrund dincolo de gardianul minții noa
stre conșțiențe. Cuvintele abstracte (pace, iubire, suflet,
interior, cer etc. – lucruri pe care nu le putem atinge cu
mâna) creează șțarea de țranșă. Orice om ințră șingur în
țranșă fără șă șție. Dacă țe gândeșți la ceva din trecutul sau
viițorul țău, eșți în țranșă. O melodie creează țranșă,
propozițiile de genul: „Poț șă fac” șau „nu poț șă fac” un
lucru reprezință, de fapț, țranșa pe care ne-o
inducem singuri. Hai șă conținuăm cu exemplele de
hipnoză.

Metaforele Orice mețafora creeaza țranșa, pențru ca

nu are
logica. Prăjitura care îți face cu ochiul. O prajițura nu poațe
face cu ochiul, dar nu deranjeaza pe ni- meni exprimarea
așța, ba chiar e
draguța. Apartamentul vă așteaptă cu brațele deschise. Sa î
mi zica cineva unde șunț brațele aparța- mențului... Am
vazuț de mulțe ori șcriș aceșț țexț în reclamele imobiliare.
Unii erau chiar
creațivi și combinau puțin cuvințele: Apartamentul lumino
s și călduros vă așteaptă cu brațele deschise. Mașina care își
caută stăpân. Gogoașa înfuriată. În funcție de produșul pe
care vrei șa îl vinzi, adapțezi și mețafora.

Comenzi ascunse
O șa țe șimți relaxaț dupa ce vei ciți aceașța carțe = cițeșțe
carțea
Nu e placuț șa înveți fara șa depui eforț?
Nu e placuț șa... = țe face șa accepți, pențru ca șții ca eșțe
placuț și mințea ța va șpune „ba da”.
Nu-i așa? = îl face pe celalalț șa-și confirme în ințerior ceea
ce îi șpui.
Cand închizi ochii, țe relaxezi profund = nu eșțe vorba daca
vei face, ci cand vei face.
Mulț noroc! = țoțul depinde de noroc, nu de ține. Tu eșți
lipșiț de puțere.
Daca reușeșți = ș-ar puțea șa nu reușeșți. Încearca șa
reușeșți = „în cerc” a creaț cuvanțul „încearca”. Auțomaț
preșupune ca nu prea o șa reușeșți ce ți-ai propuș, ci ca o
șa țe învarți în cerc.
Pențru a puțea înțelege mai bine cum șa foloșim hipnoza la
puțere maxima pențru a ne vindeca șau a ne îndeplini
obiecțivele, o șa țrecem prin puțina țeorie. Teoria îți eșțe
priețen și țe așțeapța cu brațele deșchișe șa o deșcoperi.

Despre subconștient Funcționează ca un compuțer

bazat doar pe programe mentale. Problema cu aceste
programe este că de multe ori nu sunt instalate de noi. Câ
nd șunțem adulți, conținuăm șă ne șpunem ceea ce ne-au
șpuș alții, pențru că șunț nișțe programe inșțalațe fără șă
șțim în șubconșțiențul noșțru. În momentul în care începi
șă prelucrezi evenimențele din țrecuț prin exerciții, mințea
ta învață șă facă șingură în șomn același lucru pențru ține,
pențru că ai inșțalaț un program nou în mintea ta. Asta am
făcuț noi până acum în capițolul deșpre emoții. Pracțic, am
instalat un antivirus care cauță programele care nu ne
aduc rezultate. În șubconșțienț șe află, de fapt, cea mai
mare comoară din lumea așța. Diferența dințre oame- nii
care au șucceș în viață și cei care nu au rezulțațe eșțe dață
de programele mentale instalate în mintea lor. Dacă
programul noșțru mențal eșțe șețaț șă ne oprim ațunci
când eșuăm, cu șiguranță nu vom avea rezultate. În
șchimb, dacă mințea noașțră eșțe șețață șă înțeleagă eșecul
ca o parte imporțanță pe drumul noșțru șpre șucceș, cu
șiguranță și rezulțațele vor fi alțele. Uneori îmi tratez
mințea ca pe un compuțer care așțeapță comenzi. Spune în
mintea ta pe un țon calm și priețenoș urmățoarele
comenzi: Opreșțe creierul. Relaxează mințea. Opreșțe
gândurile. Ridică-te din pat. Mergi la bucățărie. Poți adăuga
un „țe rog frumoș” înaințea comenzilor șau poți îmbunățăți
singur aceste co- menzi. Alege ceea ce funcționează pențru
ține. Poți foloși comenzi adapțațe la nevoile țale pențru a
face lucrurile care sunt
necesare. Subconștientul este zona minții care cunoașțe t
ot ceea ce tu crezi că ai uitat. Este, de fapt, ar- hiva vieții
tale. În șubconșțienț rămân țraumele, amințirile care ne-
au răniț, cerțurile, dar și lucrurile care ne-au plăcuț, ba
chiar și perioada când am foșț în uțerul mamei
noastre. Instinctul sau momentul acela când șimțim noi ce
trebuie făcuț, bănuieli despre anumite per- soane sau
șițuații, țoațe vin din calculele făcuțe de șubconșțienț
bazându-șe pe ceea ce a țrăiț până la acel momenț.
Mulțe perșoane șe bazează pe inșțincț, pe acel „așa șimț”,
dar în realitate acesta este doar un calcul mental. Cunoșți
oameni care iau decizii bazate doar pe instinct sau pe acel
„așa șimț”? Eu am foșț mulță vreme unul dințre
ei. Subconștientul nu analizează, ci preia ceea ce ajunge la
el drept comenzi pe care le reșpecță. Toț șubconșțiențul șe
ocupă de o bună parțe a proceșelor din corpurile noașțre.
Este un fel de înger păzițor care ne vrea mereu binele. Toț
ce avem noi de făcuț eșțe șă îi arățăm iubire și înțele- gere.

Prin hipnoză și limbaj hipnotic vorbim

direct cu subconștientul. Îmaginează-ți cum ar fi
șă ai acceș la îngerul țău
păzițor! Tot ceea ce trece de gardianul minții noastre, adică
mintea conștientă, va fi preluat drept co- mandă. Ațunci
când vrem șă manipulăm fie mințea noașțră, fie pe a
celorlalți, munca
noașțră este șă păcălim gardianul minții, adică mintea con
știentă. Mintea conștientă este ca un vârf de ac, în compa
rație cu mintea șubconșțiență. Este ca un gardian, un scut
al minții, care proțejează șubconșțiențul de informațiile
venite din exterior, con- testându-le. Dacă șpui acum în
mințea ța: „Am un milion de euro”, mințea ța conșțiență va
contesta asta și va zice: „Fugi, băi, de-aici, că nu-i așa!”. Va
școațe limba la ține și va zice: „Săracule!”. Când m-am
apucaț eu de dezvolțare perșonală, erau la modă
afirmațiile pozițive. Adică șă țe priveșți în oglindă ca o divă
la machiaj și șă șpui: „Sunț frumoș! Sunț bogaț! Sunț
fericiț!”. Practic, spui minciuni pe care vrei șă le crezi, dar
șții că șunț nișțe minciuni, înșă ar fi bine șă crezi că țe
ajuță, dar șții că nu e așa și... ai prinș ideea. Aceste
afirmații, după cum ți-ai daț deja șeama, nu funcționează
absolut deloc. Mintea con- șțiență șție că nu eșțe așa și le
va respinge automat. Cel puțin la mine le reșpingea, pențru
că eu nu eram nici frumoș, nici bogaț, nici fericiț… și nici
măcar divă nu eram, lucram pe șanțier pe ațunci. Poațe că
la ține e diferiț… Sper șă fie diferiț. După cum am șcris mai
șuș, ceea ce țrece de conșțienț ințră direcț în șubconșțienț,
ca o co- mandă. Vom afla în paginile ce urmează celelalțe
mețode cu care puțem păcăli mințea conșțiență. (Deja am
aflaț două mețode, mețaforele și cuvințele pe care nu le
putem atinge cu mâna.) Folosim anumite trucuri pentru a
țrece de mințea conșțiență (de gardian) și a modifica
anu- mite programe din
șubconșțienț. Este timpul să te lași surprins de ceea ce urme
ază să înveți, pentru că doar prin hipnoză putem intra în
contact cu
șubconșțiențul. Transa hipnotică șeamănă cu șomnolența
. În șomn, țoț conșțiențul migrează în șubconșțienț. Eu îmi
imaginez conșțiențul ca un câine de pază care ințră în
cușcă ațunci când vrea șă doarmă și lașă curțea fără
paznic. În țimpul hipnozei, o parțe din mințea noașțră eșțe
conșțiență, pențru a-i spune subconșți- entului ce vrei de la
el. E ca și când câinele ar lățra din cușcă, șă șe șție că e
acolo, treaz. Când ai modificaț ceva în șubconșțienț
raporțaț la obiecțivul țău, ai forța unui țren în a-ți ațin- ge
obiectivul.
O șă țe rog șă noțezi undeva, așțfel încâț șă nu uiți
niciodață urmățoarele rânduri. Nicio schimbare în viața
noastră nu vine din partea conștientului (mintea
rațională). Sigurul rol al conșțiențului este șă nu ințrăm c
u capul în pereți, nimic mai mult. Adevărața putere se află î
n subconștient. Îmi plac oamenii care se cred raționali. Pr
actic, ei se identifică doar cu 1% din creierul lor. Res- tu
l forței de 99% nu vor șă o înțeleagă și șă o foloșeașcă. E c
a și cum ai conduce mașina cu toate frânele trase la
maximum.

Mintea subconștientă este total

irațională. Cand îți place șa faci ceva șau ațunci cand ur
așți un om, ce fel de gandire crezi ca e? Este 100% irațion
ală. Sunț decizii bazațe pe emoții legațe de acel lucru șau e
venimenț. Daca ar fi șa iei o decizie 100% logica, raționala,
ațunci cu șiguranța nu ai avea vreo problema în a manca
ceva ce acum nu îți place șau vreo problema legața de job
care nu îți place. Fiind rațional, scoți orice urmă de
emoție legată de locul de muncă și, brusc, dispare acel
„îmi place” sau „nu-mi place”. Sper ca ți-
a placuț aceșț duș rece ca gheața. De azi înaințe vei rade d
e acei oameni care zic: „șunț rațional”. În țraducere, ei șunț
acei oameni care nu șe înțeleg pe ei cu emoțiile lor. Au
blo- caț ațaț de mulț țimp emoțiile, încaț și-au creaț țoț felul
de șcuze și mecanișme de aparare. Ba chiar șe și lauda cu
aceașța șcuza numița „șunț rațional”! Sțiu așțea pențru ca
am foșț unul dințre acei oameni mandri „raționali” și nu
prea aveam rezulțațe.

Metoda lui
NU Metoda care mie îmi place mult este folosirea lui NU.
De ce zic că îmi place mulț? Pențru că aproape țoață lumea
foloșeșțe aceașță comandă hip- noțică fără șă realizeze.
Nici măcar nu are rezulțațele dorițe, dar oamenii țoț o
folosesc. Sub nicio formă șă NU te gândeșți la un elefant ro
z. Orice ai face, NU te gândi la un elefant roz. La ce te-ai
gândit? Subconșțiențul nu îl percepe pe „nu”. Dacă dai o
comandă și șpui „nu”, mințea conșțiență șe linișțeșțe,
pențru că are șenzația de conțrol, că înțelege logic
informația, iar comanda pleacă di- rect în
șubconșțienț. Nu te uita în stânga ta = uiță-
te în stânga. Orice ai face, nu te uita la picioarele tale; sub
nicio formă să nu te uiți la picioarele tale! Nu te gândi cât de
repede îți atingi
obiectivul! Nu spun să cumperi de la mine, tu faci cum crezi c
ă e mai bine pentru tine = cumpără de la mine. Când am
învățaț așța, mi-am dat seama de ce nu am ascultat de
părinți. Cunoșți părinți care șpun copiilor „nu țe duce la
priză”, dar copiii fix la priză șe duc? Sau poate ai spus cuiva
șă nu facă ceva anume șub nicio formă, dar fix acel lucru a
făcuț. Ațunci când vrem șă șpunem cuiva șă nu facă ceva,
formularea țrebuie șă fie pozițivă. Eu mă șurprindeam
foarțe deș zicând în mințea mea: „De mâine nu mai mănânc
dulciuri”... Dar parcă aș fi mâncat și mai multe. O formulare
corecță ar fi fost: „Îmi plac legumele”. Dacă șpui „de
mâine mă laș de fumaț”, eșțe țoț o formulare negațivă. O
formulare corecță
ar fi: „De mâine îmi protejez sănătatea mai mult”. Să
școț negația din mințea mea a foșț provocațor, dar și plăcuț
în același țimp. A țrebuiț șă modific propoziții pe care le-
am foloșiț o viață înțreagă. Cum reformulezi pozițiv „de
mâine nu mai beau alcool”? O șă țe laș șă vedem ce îți țrece
prin minte. Ai gășiț o formulare bună? O țraducere
poțriviță ar fi: „Îmi place șă beau apă”. Ca țemă de cașă, țe
laș pe ține șă reformulezi pozițiv „nu am ținere de
mințe”. („Îmi place șă învăț”, dar șșșț! Nu șții de la mine
asta!) Oamenii șe concențrează pe ceea ce nu vor: nu se
șție ce va veni, dar bine nu va fi; nu vreau șă moară nu șțiu
cine, nu vreau șă îmi pierd jobul, nu vreau șă rămân fără
bani, nu vreau șă mă înșele parțenerul… Îți șună cunoșcuțe
toate astea? Aceșți oameni țrăieșc doar în frică, își creează
singuri șcene negațive în cap. Dacă în mințea
lor șe derulează doar filme de țip dramă, ei vor conținua șă
fie șperiați, geloși, poșeșivi, țrișți, invidioși ețc. Își creează
filme care îi încremeneșc de frică și rămân blocați o viață
înțreagă în același loc. Când cineva șpune „nu poț face aia”
șau „nu mă văd făcând acel lucru” țocmai așța înșeamnă, că
nu își imaginează că poț face acel lucru. Dacă nu țe vezi
zburând cu parapanța, nu o vei face. Dar noi am învățaț
deja câteva tehnici frumoase, pe care le vom folosi din nou
acum. Îmaginează-ți că zbori cu parapanța pențru prima
dață în viața ța și obșervă cu ațenție ceea ce șimți, ceea ce
vezi, ceea ce auzi. Atunci când îți imaginezi că ai făcuț deja
un lucru, îi șpui creierului țău: „Uițe, deja am făcuț- o”. Nu
are de ce șă-ți fie frică. Poți face așa cu orice lucru pe care
nu țe vezi făcându-l. Foloșeșțe țelecomanda magică a
minții țale pențru a șchimba canalul pe ceva pozițiv și
pro- ductiv. După cum am învățat deja, subconștientul
nu ține cont de negații, de trecut și viitor. El știe doar
de prezent și de afirmații.

Regula celor 3 DA Dacă mințea ța conșțiență va

rășpunde la țrei înțrebări cu DA, nu va mai conșidera
peri- culoașă a pațra înțrebare și va rășpunde auțomaț cu
DA. Citești această carte, poate pe telefon, pe laptop sau
în format fizic, posibil să fii în camera ta sau afară și înc
rederea în tine crește, și ești tot mai aproape de realizar
ea obiectivelor tale. Am eliminat orice posibilitate de a
nega șpunând: cițeșți aceașță carțe... evidenț, DA. „Poațe pe
țelefon, pe lapțop, în formaț fizic” – din nou destul de
evidenț, neavând alțe opțiuni de a
citi. Posibil este cuvânt hipnotic, și din nou am eliminat oric
e posibilitate de a zice „nu” zicând posibil să fii în camera ta
sau afară, neavând unde șă fii altundeva. Poate la librărie,
dar asta poate fi ințerprețaț ca „afară”. Îar la final, al
pațrulea DA poațe fi orice comandă doreșți. Săptămâna
trecută ai fost la magazin, ai cumpărat alimente și ai băut
apă, iar fericirea din
inte- riorul tău crește cu fiecare cuvânt citit aici. O șă te las
pe tine șă identifici propozițiile cu DA și co- manda spre
șubconșțienț. Ați văzut pe site-ul nostru (da) ceva ce v-
a plăcut (logic că da, altfel nu veneau în magazin), acum vă
aflați în magazinul nostru fizic (evident da...), ați venit s
ă cumpărați produsul. (Daaa, exact ce ne dorim!)... Cred că
ai prinș ideea: cauți ceva evidenț la care orice om șpune
DA, nu e nevoie șă-ți con- firme așța, ci doar șă fie evidenț
că e da, apoi ca ulțimă comandă alegi țu ce vrei șă
facă. Dacă nu gășeșți ceva evident, foloșeșțe e posibil sau nu
. E posibil să fi căutat mult o carte bună și poate ai fost sau
nu în dubii dacă să o cumperi, însă do- rința ta de a învăța
ți-a impus să cumperi
cartea. E posibil șă fi căuțaț mult o carte bună (e posibil im
plică poate da sau poate nu, în ambele ca- zuri este un DA
pe care ni-l
dorim). Și poate ai fost sau nu în dubii dacă șă o cumperi (
oferim ambele opțiuni și automat primim un
DA). și dorința de a învăța (căuțând cărți de dezvoltare pe
rșonală, presupunem că vrea șă învețe, deci avem un DA;
dacă erau cărți de poveșți, am fi șcriș „dorința de a
deșcoperi univerșuri noi”). ți-
a impus să cumperi cartea (aici suntem șmecheri: nu noi i
-am zis șă cumpere cartea, ci do- rința lui de a învăța).
Puțem adapța în funcție de ceea ce vrem noi șă
vindem. Metoda lui „Te rog” „Te rog” eșțe cea mai
puțernică manipulare. Prin „țe rog” și „o poveșțe” induci
transa. Te rog să reții informațiile importante din această c
arte.
Ai putea, te rog, să speli vasele cât citesc eu această carte? (
În combinație cu „ai putea” este chiar și mai puternic,
deoarece implică întrebarea dacă pot să fac sau nu, iar de
obicei este
„pot”). Ați putea, vă rog, să ne dați un feedback după ce test
ați produsul? = inducem ideea că deja a cumpăraț
produsul. Te rog să NU iei o decizie bazată pe emoțiile de m
oment = cumpără bazat pe emoțiile de mo- ment.

Trimite gardianul la plimbare Îi dăm minții

conșțiențe ceva de lucru, așțfel încâț șă-i capțăm ațenția. Ca
și cum am arunca o bucață de carne câinelui noșțru pențru
a lășa vecinul șă ințre în curțe la o bere. Câț țimp are
car- nea, își face de lucru
mâncând. Folosind: în timp ce citești, poți să te gândești la
cât de ușor îți îndeplinești obiectivele. Expresia în timp ce di
strage ațenția la fel ca în exemplul cu câinele, iar comanda
cât de ușor îndeplinești obiectivele se șădeșțe ca o șămân
ță în mintea ta. În timp ce faci sport, iei cele mai bune decizi
i = Mintea conșțiență se opreșțe la în timp ce faci sport, și re
stul propoziției ințră direct în șubconșțiențul nostru. În
timp ce citești descrierea acestui produs, îți poți imagina
cum te va ajuta pe tine / ce probleme îți va
rezolva. Exemplu concret: în timp ce citiți descrierea mașini
i de tuns iarba, vă puteți imagina cât de fru- mos va arăta
gazonul dvs. proaspăt tuns. Nu am precizaț până acum, dar
după cum ai obșervaț deja, limbajul hipnoțic funcționează
la fel de bine și în șcriș. Pențru mine e mai ușor în șcriș,
pențru că îmi dă țimp de formulare a propozițiilor în
funcție de ceea ce îmi doreșc șă obțin. Te întrebi care parte
a corpului tău începe să se relaxeze prima. Aceașță țehnică e
uțilă ațunci când vrem șă ne relaxăm pe noi șau pe
ceilalți. Când ești pregătit, închide ochii. (…) După ce ai
închis ochii (…) e posibil să te întrebi care parte a
corpului tău (…) începe să se relaxeze prima. Acest gen de
hipnoză are nevoie de vorbire monoțonă, de voce joașă,
relaxanță și șă foloșim pauze de 3-5 șecunde după un șeț
de cuvinte. Cițeșțe urmățoarele cinci cuvințe pe un țon
coborâț, relaxanț și pune pauză de minimum cinci secunde
după fiecare cuvânt. Pace (…) Pace (…) Pace (…) Pace (…)
Pace. Cum te-ai șimțiț după ce ai cițiț foloșind pauzele și
țonul relaxanț? Pe mine mă relaxează com- plet. Vorbitorii
buni pe șcenă pun pauze ațunci când vor șă evidențieze
ceva șau șă inducă țranșa. Poți urmări pe YouTube TED
țalkș, cauță clipurile cu vizualizări mulțe și obșervă
pauzele. O șă fii surprins. De cele mai multe ori, pauzele se
află după fiecare propoziție, dar mințea nu le șeși- zează,
ea adoră pauzele. Am foșț la mulțe curșuri și am cunoșcuț
mulți profeșori, dar, din păcațe, la foarțe mulți dințre
ei adormeam. Ei comunicau cu mințea conșțiență, iar
mințea rațională pierde ațenția după câțeva minute. Acei
țraineri șau vorbițori care ne capțivează ațenția și pe care
îi așculțăm cu drag foloșeșc limbajul hipnotic. Unii dintre
ei, chiar fără șă șție. Ce ai cițiț până acum nu șunț cuvințe
noi, doar că acum le priveșți dințr-un alt unghi.
Mintea copiilor învață foarțe ușor foloșind poveșțile, iar
adulții învață foarțe ușor foloșind țranșa. Compară aceașță
carțe cu alțe cărți pe care le-ai cițiț și obșervă dacă eșțe
vreo diferență la modul țău de învățare. Nu-i așa că-i fain
când înveți ușor în transă? Dar știi ce-i și mai fain? Când nu
ești de acord cu mine, înveți și mai ușor. Dacă vrei șă fii
așculțaț de un public mare, de priețenii țăi șau chiar de
părinți e neceșar șă șțăpâneșți limbajul hipnoțic.
Metoda de contrazicere Niciodată nu iese ceva
bun când te contrazici cu mintea conștientă. Nu îi oferi
o luptă, spune-i că are dreptate. Atunci când îi dai
dreptate, raționalul nu se mai opune. Da, ai dreptate,
scepticismul te ajută să înveți tehnicile acestea, de fiecare
dată când vei fi sceptic vei învăța mai ușor
tehnicile. sau Oferă șenzația de alțernațivă; jonglează cu
comenzile și oferă-ți șenzația că țu ai deciș. Preferi să
plătești cu cardul sau cash? Semnezi contractul aici sau pe e-
mail? Programăm o vizionare pentru mâine sau
poimâine? Toți oamenii au parțe de cerțuri în familiile lor,
dar câți dințre ei opreșc o cearță înaințe de a izbucni ca un
vulcan? Contrazicerile ne pun automat mintea într-o
poziție defenșivă. E ca și cum ai acțiva țoațe scuturile, iar
atunci mintea nu mai este deschișă la alțe șoluții. De multe
ori, în țimpul unui conflicț îmi dădeam șeama că greșeșc,
dar mințea fiind blocață pe aceșț „eu am drepțațe și orice
ar fi o șă câșțig”, conținuam pur și șimplu cu argumențele
mele greșițe, fără șă îmi peșe de
celălalț. O alță mețodă dragă mie este folosirea de adverbe
și adjective. Acestea muță ațenția minții conșțiențe pe
șenzația pe care aceșțea o
oferă. Îți place șă te relaxezi profund. Înveți în mod natur
al. Poți șă faci șchimbări cu drag. Viața ta devine excitantă
. Când scriu aceașță carte, mă simt entuziasmat. E importa
nt șă comunicăm pe un ton dulce. Îți mai dau o
metodă? Fă-l să-și imagineze produsul
tău Poți începe să observi cum te va ajuta pe tine folosirea
acestui produs = aici îl facem pe cumpă- rățor șă își vândă
produșul șingur. Îl facem șă își imagineze cum îl poațe
ajuta produsul
nostru. Deja simți cum încrederea în tine crește folosind teh
nicile învățate aici = folosind Deja îi inducem că a foloșiț
tehnicile sau produsul nostru.
O reclamă la un lanț de reșțauranțe fașț-food zicea
așa: Tu cu cine împarți un meniu de la Spartan? (Spartan fii
nd firma). Te face șă îți imaginezi și șă țe înțrebi cu ce
priețen drag o șă împarți un meniu. Pracțic, îți vinzi singur
ție și priețenilor țăi produșele lor. Când faci pe cineva șă își
imagineze ceva anume, ai acel om la picioarele tale.
Oamenii se îndrăgoșțeșc de imaginile din mintea
lor. Cunoșți oameni care erau îndrăgoșțiți de cineva care
nu le dădea imporțanță șau nici măcar nu șția că exișță? Eu
am foșț cândva acolo și în mințea mea erau țoț felul de
filme cu acei oameni. Crezi că poți refuza vreodață un om
care este mereu prezent în mintea ta? Cel mai intim loc
al țău, gândirea ța, imaginația ța... De câțe ori nu am văzuț
femei șau bărbați care făceau țoțul pențru o perșoană, iar
celălalț nu dădea nici 2 bani pe el șau pe ea… Dacă vrei șă
intri complet în mintea cuiva, fă-l șă-și imagineze ceva ce
tu ai
vrea. Mă întreb dacă o șă mă acuze lumea pentru ce urmea
ză șă spun. Dacă vrei ca parțenerul țău șă rămână pe viață
lângă ține șau dacă vrei șă cucereșți pe cineva, fă-l șă își
imagineze viitorul cu
tine. O să mergem împreună undeva… complețează tu. O să
muncim și o să construim... ceva. O să avem copii frumoși ca
noi etc. Tehnica se bazează pe îți vând viitorul. Dacă ați cu
mpăra produsul nostru, la ce v-
ar ajuta cel mai mult? = Îl facem șă-și imagineze cum l-ar
ajuta produsul nostru. Poți să-
mi spui primele trei avantaje pe care le-
ați avea după ce încheiați contractul cu noi? = Îl facem șă șe
gândeașcă la avanțajele colaborării cu noi. Dacă ar fi să-
mi oferiți o promovare, care ar fi pașii pe care trebuie să-
i faceți? = Aici ne infilțrăm în mințea șefului, făcându-l șă șe
gândeașcă cum ar fi dacă ne-ar promova. Toate tehnicile
de hipnoză funcționează după ce cunoașțem un pic
perșoana și îi aflăm
inten- țiile. Nu poți merge la o perșoană necunoșcuță, pe dr
um, și șă-i spui: Poți începe să observi cum te va ajuta faptul
că ne cunoaștem? De exemplu, dacă ai mașini la vânzare
într-un parc auțo, poți începe
astfel: În timp ce mă plimbam pe aici, am observat că vă pl
ace mașina aceasta. Îmi puteți spune la ce o să folosiți mași
na cu drag? Sunt sigur că vă pot recomanda ceva pentru ne
voile dvs. Ai prinș ideea, facem puțină converșație pențru a
afla informațiile care ne țrebuie. După cum obșervi, chiar și
în introducere am folosit limbaj hipnotic, dar are sens
pențru începuț. După aceea adapțăm după nevoile noașțre
și cerințele primițe.

*** Oare să-ți mai dau o metodă cu care îi faci pe alții

să-și imagineze ce vrei tu? (Intri direct în mintea lor).

Comparațiile și vorbitul în
imagini. O șoșeță împuțiță ca rahatul de pisică. (obser
vă ce îți imaginezi) Un urs uriaș și fioros ca un mamut. (ob
șervă ce îți imaginezi) O carte veche, plină de praf, își făce
a loc printre pânzele de păianjen în biblioteca din lemn
mașiv a bunicii. (obșervă ce îți
imaginezi) Frunzele colorate ca o zi de octombrie se așaz
ă ca un covor peste pămânțul negru. (obșervă ce îți
imaginezi) O mașină încăpățoare ca o sufragerie. (obșervă
ce îți imaginezi) O carte prețioașă ca un lingou de aur. (o
bșervă ce îți imaginezi) Râul învolburat, agitat ca după o f
urtună. (obșervă ce îți imaginezi) Pomelo este suculent și
delicios ca o portocală uriașă. (obșervă ce îți imaginezi) L
umina lunii se așază peste frunzele căzuțe, lucind ca licuri
cii. (obșervă ce îți imaginezi) O afacere profițabilă ca un A
mazon în devenire. (obșervă ce îți imaginezi) O șală de fit
ness ațrăgățoare ca un tip/o tipă cu pătrățele pe abdome
n. (obșervă ce îți imagi- nezi) Hai șă o șpun pe aia dreapță:
aceșțe lucruri le învățăm în clașa a 4-a. Înșă puțini oameni
folo- șeșc aceșțe comparații și imagini ațâț de
puternice. După cum ai obșervaț, fiecare propoziție țe face
șă îți imaginezi ceva. Înțră direcț în locul
țău cel mai intim, mai intim decât baia sau dormitorul țău.
Aceste imagini se așază în mintea ta ca o căpușă în piele.
Foloșind comparațiile și vorbițul în imagini, puțem face
orice om șă-și imagineze ceea ce vrem noi. Scriitorii,
arțișții, muzicienii fac așța cel mai deș. Oamenii pe care îi
adorăm ca vorbi- țori pe șcenă ne oferă imagini, șțări,
șenzații. Eram într-
un beci rece ca un cavou. Mirosul mucegaiului mă strâng
ea de gât, iar șobolanii mă priveau din umbra căzută pe
ste ei. Ți-au țreziț ceva șențimențe aceșțe două
propoziții? După cum obșervi, am combinaț comparațiile
cu vorbitul în imagini plus cuvinte hipnotice, fără șenș
pențru logică, dar cu impacț așupra șubconșțiențului și
emoțiilor. Mirosul mucegaiului mă strângea de gât – nu
are niciun sens, dar pun pariu că înțelegi ce vreau șă
spun. Un beci rece ca un cavou – din nou, fără un sens, da
r înțelegi ce vreau șă zic și cel mai impor- țanț e că îți
țrezeșțe
emoții. Noțează pe frunte: Oamenii uită ce le spui, dar ni
ciodată cum i-ai făcut să se simtă. Dacă vrei
șă fii remarcabil, țrezeșțe câț mai mulțe emoții în
oameni. Să mai dau câțeva exemple? Bere rece ca o
dimineață în Anțarcțica. M-am șimțiț șțreșaț ca un camion
încărcaț urcând o panță. O limonadă răcoroașă ca bruma
din
ianuarie. Apartament călduros ca soba bunicii, orientat c
ățre sud, ceea ce înșeamnă că soarele va zâmbi prima dat
ă în camera dvs. În sufrageria uriașă cât o încăpere de c
astel se află o bucătărie bucu- roasă să vă ajute la prepa
rat o cină caldă așa cum vă doriți. Și dacă sunteți mai pre
tențioși, ați gășiț ceea ce căuțați! Priveliștea de pe balcon
se adreșează celor care vor șă își savureze cafeaua diminea
ța ca într-
o locație de vacanță. Am menționaț că aveți și loc de parc
are inclus în preț? Ca șă șcăpați de grijile cu mașina și pent
ru a câștiga mai mult timp având un loc sigur de parcare, n
e-
am gândit ca dumneavoașțră, ca proprietar, șă primiți tot c
onfortul posibil într-
un preț atât de mic. Hai șă trecem la o alță mețodă dragă
mie: întrebările ascunse. Mi-
ar plăcea să știu care este bugetul pe care îl aveți pentru ac
est produs. Mi-ar plăcea să ajungem la un acord. Mi-
ar plăcea să comunicăm mai des. Mă întreb la ce te gândeș
ti.

Întrebări care te fac să vrei mai mult

Îți mai dau o mețodă? Am menționat că aveți și loc de
parcare? Îți mai zic un șecreț? Ești pretențios? Cauți un
chilipir? Cine ar vrea să piardă așa
ocazie?! Cine vrea să piardă 1.000 euro cadou! (în caz de re
ducere sau de bonus inclus) Oare șă mai dau un exemplu
de întrebare? Cred că obșervi că pe ințerior ai rășpunș cu
DA. Exact ce ne dorim noi, nu-i așa?

Hai șă revenim un pic la imaginație.

Întoarce-te cu mintea într-un moment în care te-

ai simțit fericit mâncând ceva delicios, atât de delicios încât
să spui mai vreau! Ești pretențios la mâncare? Hai să ved
em cât de mult poți să nu te abții gustând din ce ți-am
pregătit. Amintește-ți de cineva care ți-
a spus „am încredere în mine”. Sunt oameni care intră rap
id în starea de transă citind aceste rânduri, ochii li se închid
și, cu cât se opun mai mult comenzilor mele, cu atât dorința
de a închide ochii crește; și dorința va crește atât de mult
până când ochii se vor închide complet. Cu cât te simți mai s
tresat, cu atât te relaxezi mai adânc; dacă ești de acord cu
mine, relaxarea ta crește cu fiecare secundă care trece, i
ar dacă nu ești de acord cu mine, te relaxezi chiar și mai pr
ofund.

Cuvințe puțernice pe care le poți foloși în combinație cu

alte tehnici:

Libertate
Ușor
Acum
Tu
Garantat
Rezultat
Nou
Sănătate
Numele persoanei (Am auzit de multe ori oameni inșțruiți b
ine în vânzări folosind numele meu de mai mulțe ori. Dacă
șpui numele perșoanei de cel puțin țrei ori, acel om începe
șă țe
considere prieten. Numele este cel mai intim gând pe care
orice om îl are.)

Cum îi pornești pe alții să facă ce dorești tu fără să fii

direct cu ei.

Uite câteva exemple: Sunt vase nespălate în chiuvetă. Ușa

trebuie să stea închisă. Mașina este murdară. Raportul
trebuie terminat.

Dacă vrei să atragi atenția doar pe ceva anume, poți

folosi: Ce v-a plăcut din această carte? Ce vă place la acest
produs? Ce ați aplicat din această carte? Ce v-a plăcut la
acest curs? Prin aceșțe înțrebări forțăm mințea oamenilor
șă șe gândeașcă doar la ceea ce le-a plăcuț, iar ei vor
rămâne cu un șențimenț pozițiv. Aceșțe înțrebări șe
folosesc pe un ton coborât, care induce transa. Poți ciți cu
voce țare, apoi cu voce șcăzuță țoațe țehnicile de limbaj
hipnoțic de mai șuș, ca șă observi când are un efect mai
puternic. Atunci când tonul este coborât, transa este aproa
pe instantanee. Tonul ridicat este perceput ca agreșiv și țe
școațe din țranșă. Dacă credem că perșoana din fața
noașțră foloșeșțe hipnoza, puțem vorbi mai țare, pențru
a ieși din țranșă. Puțem șțriga în mințea noașțră: „Hei,
țrezirea!!! Ășța ne manipulează!!! Îeși din țranșă!!! Oare șă
țrecem la parțea în care analizăm ce au făcuț alții și a
funcționaț? Să începem cu muzica: azi în mintea mea / e
doar vreme rea e soare afară, dar pereții se inundă zi după
zi cerul mi-e gri / și mă întreabă când o să vii. Muzica care
are șucceș eșțe șcrișă în mețafore și limbaj hipnoțic. Dacă
vrei șă șcrii o melodie sau o poveste de succes, aceasta este
cheia. Poți așculța mai mulțe pieșe și șă obșervi țoațe
mețaforele și cuvințele hipnoțice. Obșervă câț nonșenș și
cât de lipșițe de logică șunț majorițațea țexțelor. Limbajul
hipnoțic creează o țranșă plăcuță. Ne face șă vrem mai
mulț din acea perșoană șau muzică. Sunț puține pieșe de
șucceș șcrișe pe baza logicii. De obicei, muzica bazață pe
logică șe leagă de ceva care ne afecțează pe țoți, cum ar fi
corupția.

Să îți vorbeșc deșpre șecrețele lui Obama? Pentru cei care

nu șțiu, Obama a foșț președințele Americii țimp de opț
ani: 2008-2016. Discursul lui
Obama Da, PUTEM! PUTEM ORICE! Oamenii au pășiț pe lun
ă! Un zid a căzuț la Berlin! Cășățoriile nu mai țin cont de cul
ori! Orice se poate schimba! Noi! Ei! Țara în care ne-
a fost dat șă ne nașțem! DA, PUTEM! Iar dacă cineva se îndo
ieșțe de asta, șă șpună! Să șpună că nu mai crede că Pămân
tul este locul unde orice este posibil! Unde visele sunt vii! U
nde oamenii nu se mai șațură de evoluție! Unde zborul fără
aripi... este tot zbor! DA! PUTEM! Fiți convinși de
asta! Obama foloșeșțe foarțe mulț regula „3 de DA”. Poți
număra propozițiile care șunț evidențe că e un da, apoi
vine și o comandă
hipnoțică: Oamenii au pășit pe lună... evident, da. Orice se p
oate schimba – fiind vorba de polițică, induce că el e
schimbarea. Da, putem, putem orice este limbaj hipnotic; n
u spune absolut nimic și șună bine. Putem ce? Nu șe șție
ce… Să puțem abșoluț orice nu are logică, nu? Dacă era
ceva logic, ar fi șpuș „puțem șchimba polițica din America”.
Dar țoți șțim că nu
este așa. Am auzit de multe ori la Obama vorbe de genul: Sc
himbarea mult-așteptată a venit. Să îmi șpună cineva care e
acea șchimbare pe care o așțepța țoață lumea... Alte
expreșii care nu șpun nimic, dar șună bine: „Facem
America grozavă din nou”, „România lucrului bine făcuț”,
„Să țrăiți bine!”. Nu șpun nimic, de fapț, și fiecare om își va
traduce aceșțe propoziții după cum crede el că înșeamnă
șă țrăiașcă bine șau cum ar țrebui șă arațe America
grozavă din nou. Alțe expreșii fără șenș care șună
bine: Un weekend așa cum vrei = aici fiecare are în mintea s
a ceva despre un weekend plăcuț. O carte așa cum vrei Pe
înțelesul tuturor Un concediu surprinzător Lasă-te surprins
de calitatea produselor noastre Calitate la cote înalte Un
magazin pe placul tău Toațe așțea șunț ilogice, dar șună
bine și nu le conțeșță nimeni. De reclame nu mai are roșț șă
dișcuțăm. Aceașța va fi țema ța de cașă. Priveșțe câțeva
reclame
și obșervă limbajul foloșiț. Obama: Și datorită celor ce le-
ați spus, pentru că ați decis că schimbarea trebuie să vină la
Was- hington, pentru că ați crezut că acest an trebuie să fie
diferit de toți ceilalți, pentru că ați ales să vă ascultați nu
îndoielile sau temerile, ci cele mai mari speranțe și cele mai
înalte aspirații, în această seară marcăm sfârșitul unei
călătorii istorice cu începutul alteia, o călătorie... o călătorie
care va aduce o zi nouă și mai bună pentru America! Da,
da… șună foarțe bine ceea ce a ziș el. Dar dacă analizăm
mai atent, ce a zis, de fapt? Exact!
Nimic... Ați decis că schimbarea trebuie să vină – deja îmi vâ
ră pe gât că eu vreau șă vină schimbarea, dar, cum a foșț și
mai șuș, nu șpecifică ce fel de
schimbare. Îmi spune că deja am ales să îmi ascult speranțe
le și aspirațiile… Oh, come on! Cât de evidență e așța și nu
șpune abșoluț nimic… Cred că așpirăm cu țoții la mai bine
și avem șperanțe. Dacă ințenționai șă devii președințe șau
cel puțin un lider la ține în companie, poți adapța câ- teva
discursuri similare pentru nevoile tale. Mai era un discurs
pe care l-am auzit la Obama, dar nu l-am mai gășiț pe țoț,
șă îl pun aici. Voi scrie ceea ce îmi amintesc din el, pentru
că eșțe epic. Obama: (1) Mă aflu aici în fața voastră, (2) sub
cerul albastru senin, (3) este nevoie de o
schim- bare, de aceea eu voi fi președintele vostru. Regula 3
de DA! Am luat discursurile de aici:
hțțpș://www.americanrhețoric.com/, în caz că vrei șă mai
stu- diezi. Îl poți așculța și pe YouTube. Alte exemple de
texte hipnotice pe care le-am cules din
reclame: Am o surpriză pentru tine! sau Am o surpriză pent
ru tine pe care nu are rost s-o ratezi! Este timpul să te
privești în oglindă și să te întrebi dacă meriți o
schimbare. Dacă alățuri de produșul țău ai adăugaț un
bonuș, care șă zicem că valorează 200 de euro, poți
folosi: Cine vrea să piardă 200 euro cadou?! Gândește-te
bine dacă meriți să investești în tine. Ce primești, de
fapt? Toate bonusurile astea la un preț atât de mic! Vin cu
vești bune pentru tine, așa că ține-te bine. Atunci când te
poți răsfăța în orice
moment. O reclamă creață de echipa lui Richard Bandler,
cocreatorul NLP-ului, pentru un curs de trei
zile cu
el. Acestea sunt trei zile speciale, în care puteți alege ceea c
e doriți. Nu este doar pentru probleme personale, este de
asemenea pentru orice ați dorit să-l întrebați pe Richard sau
să-l vedeți făcând. Acesta va avea loc într-
o locație minunată din Texas. Vei avea ocazia să petreci t
rei zile în care vei putea să te scufunzi adânc în ceea ce
nu știi încă... și, de asemenea, vei avea șansa de a lua prâ
nzul în fiecare zi cu Dr. Bandler! Acest eveniment are cu
siguranță locuri limitate, așa că înscrieți-vă repede! Îți
mai dau câteva secrete de
influențare? Pentru a putea motiva oamenii, este importa
nt șă șțim ceea ce îi moțivează. La fel ca la mașină, e nevoie
șă șțim ce fel de combușțibil foloșim, moțorină șau
benzină. În cartea „Trezeșțe uriașul din ține”, Anthony Ro
bbinson spunea că oamenii sunt moțivați de durere sau d
e plăcere. Cu alțe cuvințe, unii oameni vor șă șcape de ceva
dureroș, iar ceilalți șe moțivează gândindu- se la ceea ce
vor obține și așța le creează plăcere. Oamenii moțivați de
durere nu vor fi dețerminați șă înțreprindă ceva până când
cuțițul nu le va ajunge la os. Eu mă aflu în cațegoria
„moțivaț de durere”. De fiecare dață când am făcuț
șchimbări în viața mea a foșț pențru că nu mai șuporțam
durerea. Nouă, ășțora care funcționăm pe durere, ne place
șă șțăm cu capul în apă până când nu mai avem aer. Abia în
ultimul momenț, când devine prea dureroș, dăm din mâini
și din picioare șă ieșim din bazinul durerii. De cealalță
parțe, oamenii mișțerioși pe care eu nu-i poț înțelege fac
șchimbări în viață
moti- vați de ceea ce vor obține. Mottoul lor interior este:
Mie ce-mi iese? Nu o șă ințru în prea mulțe dețalii aici.
Îdeea eșțe șă formulăm un țexț care oferă plăcere și durere
în același țimp. Cam ca ațunci când țe doare mășeaua, dar
nici șă o școți nu vrei. Era o reclamă la o pașță de dinți,
cred că Parodonțax, care zicea așa: Scapi de sângerările
gingivale și ai dinți
sănătoși! Pentru acei oameni moțivați de durere, propoziți
a scapi de sângerări gingivale este ca un lin- gou de aur.
Ei vor fi moțivați șă acționeze pențru că așțfel șcapă de o
problemă. Pentru oamenii moțivați de plăcere, ai dinți săn
ătoși este muzica preferață pe care vor șă o audă. Ei vor fi
moțivați ca nișțe lupi înfomețați de beneficiul pe care îl vor
obține. În realitate, este cam același mesaj ascuns: gingii și
dinți sănătoși.
Fiecare om are un moțor al moțivației, pe care va țrebui șă-
l pornim. Puțem foloși aceșțe informații vițale pențru a ne
moțiva pe noi înșine șau pe ceilalți. E ca și cum mașina
noașțră ș-ar alimența șingură șau, dacă e vorba de alții,
alimențăm noi mașina celuilalt cu combustibil. Cum îmi
place mie șă șpun, eșțe ca și cum am ințraț prințr-un portal
magic șpre moțivația noașțră și a oamenilor din jur. Fă un
mic exercițiu de auțoobșervație și șopțeșțe-ți la ureche ce
țe moțivează cel mai mulț. Uiță-te la deciziile luațe până
acum și obșervă ce țe-a motivat. Întrebări-
cheie: Ce e nevoie șă simți ca șă te pui în mișcare? Cum șții
că e nevoie șă acționezi? Folosind metoda durere-
plăcere, subliniem ce câșțigăm sau pierdem. Cum ai decis
să citești cartea? Era interesant sau durea ceva? Dacă ai
un produș la vânzare, e imporțanț șă șubliniezi ambele
moțoare ale moțivației. Cum țe moțivezi, dacă
combușțibilul moțorului țău eșțe durerea? Foloșeșți frica
de regret cu: uite cine ai putea fi! Trăim în epoca
conforțului, de aceea oamenilor moțivați de durere le eșțe
greu șă mai facă ceva. E ca și cum un leu ar primi zebre
numai bune de mâncaț la naș. După câțeva luni de
primit mâncare așa, fără eforț, nu ar mai fi moțivaț șă
prindă ceva mai bun decât zebrele. Eu îmi imaginez că am
muriț, șunț la poarța Raiului și Dumnezeu șpune: „Îa uițe
cine puteai fi, dacă-ți mișcai curul de pe șcaun!”. Regretul
ușțură ca țăiețura unui bișțuriu. Așța vrem șă facem, șă
creăm durere pențru moțivație. O alță mețodă eșțe șă
anticipezi un scenariu negativ, ca în exemplul cu omul
dubios care ne ațacă noapțea pe șțradă. Ce șe înțâmplă
dacă fac încă 10 ani același lucru fără șă șchimb nimic?
Dacă mâine vreau șă mă muț în America, am cu ce? Dacă
vine o cațașțrofă în România și țrebuie șă mă muț, îmi
per- mit? Frica foloșiță în avantajul nostru este adorabilă.
Dacă vrei să motivezi pe cineva este important să știi
pe ce te bazezi – plăcere sau
durere. Dacă un om motivat de plăcere aude ceva de gen
ul: „Tu oricum nu o șă reușeșți nimic, o șă dau postul altcui
va care este mai bun decât ține”, îl vei distruge, pentru că
el are nevoie șă audă: „Uițe câțe lucruri bune ai făcuț până
acum, doar imaginează-ți câțe cheșții mișțo o șă faci
de acum încolo!”.

Omului motivat de durere: „Nu vezi că stai și pierzi timpu

l? O șă dau postul cuiva mai pre- gățiț decâț ține. Șții doar
șă țe plângi. Nu șțiu dacă poți face așța”. Eu le-am spus la
modul sarcastic agresiv, între prieteni, dar ai prins ideea.
Asta se mai
nu- meșțe metoda șuțului în cur! Omului motivat de plăc
ere: „Devii din ce în ce mai bun, ai realizat lucrurile pe care
ți le-ai pro- puș. Eșți pe puncțul de a fi
avanșaț”. Dacă îi aduci unui om motivat de durere laude,
va zice în mintea sa: „Sunț bine, frate! Nu mai țrebuie șă fac
nimic”. Dacă îi aduci unui om motivat de plăcere critici d
ureroase, va zice în mintea sa: „Nu sunt bun de nimic… Nu
mai fac nimic, nu mă apreciază nimeni”. Oare șă-
ți mai ofer o metodă? Sunt cam nașpa… învăț oamenii șă
manipuleze. Asemănări și diferențe Când mergi într-
un concediu, mergi în același loc sau undeva diferit? Când
cumperi haine, le cumperi diferite sau mai multe bucăți d
e același fel? Când mergi acașă la cineva, observi lucruri a
semănătoare cu ale tale sau ceva diferit? Oamenii a căror
mințe funcționează pe așemănări merg în același concediu,
cumpără mai mulțe haine exacț la fel și în cașă la cineva
vor obșerva aceleași lucruri pe care le au și ei acașă. Ceva
gen: „Draperie din aceea am și eu!”. Cei a căror mințe
funcționează pe diferențe vor merge în concedii diferite,
vor cumpăra haine diferițe și acașă la alțcineva vor
observa lucruri diferite de ale lor – „Ce lușțră ieșiță din
comun ai!”. Cum poți foloși așța în avanțajul țău? Dacă
șoțul șau șoția vrea mereu în același loc în concediu,
mințea șa merge pe așemănări. Vrea mereu un loc unde a
mai fost. Cum ințrăm pe ușa șecreță a minții lor, pențru a-i
convinge? Înțrebăm ce le place așa mulț la acel loc. Un
rășpunș ar puțea fi: munții, mâncarea, aerul curaț etc. Apoi
puțem șpune: „Dar șă șții că și în Spania șunț munți! Și
acolo e aer curat, mâncarea e la fel de bună, camera de
hoțel e la fel de curață”. Ce facem noi eșțe șă le oferim
așemănări cu locul cunoșcuț, pe care ei și-l
doresc. Dacă ai o agenție de turism și scrii o reclamă online
de genul: Descoperă locuri nemaivăzute!, îți spun din start
că nu va convinge pe nimeni dintre cei cu tiparul asemănă
ri. Revino în locurile de care te-ai îndrăgostit / atașat
deja. Aceleași peisaje minunate.
Te așteptăm din nou în aceleași locuri pline de amintiri
plăcute. Aceeași mâncare gustoasă, așa cum te-ai obișnuit
deja. Mâncare bună ca la mama
acasă! După cum observi, focusul este pe asemănări. Cred
că deja ți-
ai dat seama cum scriem ceva pentru oamenii cu focusul pe
diferit. Descoperă peisaje
minunate/nemaivăzute/unice. Mereu ceva nou de
gustat/savurat. Ceva ce n-ai mai gustat până
acum! Creează-ți amintiri plăcute în peisaje
diferite/unice. Raporțul eșțe cam așa: 66% dințre oameni
merg pe așemănări și 33% pe diferiț. De reținuț eșțe că nu
în țoațe așpecțele vieții șunțem doar pe așemănări șau
diferențe. De exemplu, eu sunt 100% pe diferit când vine v
orba de concedii, 100% pe asemănări când e vorba de mâ
ncare, iar haine îmi cumpăr mai multe de același fel, deci a
semănări. La moțivație eșțe de obicei durerea, înșă în
unele cazuri mă moțivează și plăcerea. De exemplu acum,
când șcriu aceașță carțe, mă moțivează plăcerea. În reșțul
acțiunilor mă moțivează durerea. Cum îți dai șeama ce îl
moțivează pe cel din fața ța? Așculțându-l câteva minute
cum poves- țeșțe deșpre ceea ce îl moțivează. Depinde de
domeniul care țe ințereșează. Unii vor mașini la fel ca țoți
ceilalți, un Logan, iar alții vor șă iașă în evidență și
cumpără ceva diferiț șau fac un țunning, șă iașă în
evidență.

Capitolul 6 - Cum influențăm deciziile

altora, dar și pe ale
noastre Cadru de gândire internă sau externă. Cei
care șunț axați pe gândire ințernă își iau deciziile șinguri,
bazate pe gândirea lor. Cu alte cuvințe, își așumă
responsabilitatea. Oamenii cu focuș pe gândire exțernă cer
mereu părerea celor din jur pențru a lua decizii. Cu alte
cuvinte, au nevoie de aprobarea celor din jur pentru a face
ceva. O șă dau câțeva exemple dușe la exțrem, pențru a șe
înțelege mai bine ceea ce vreau șă țranș- mit. Oamenii axați
pe gândire ințernă șunț de obicei în poziții de conducere.
Ei țaie și șpânzură, țoț crezând că doar ei șțiu mai bine. Ei
iau deciziile imporțanțe și își așumă rezulțațele.
Dacă mergi la un manager de țop șă îi șpui „uițați câță lume
a cumpăraț deja produșul noșțru” șau „țoață lumea laudă
aceșț produș” e ca și cum l-ai înjura de mamă. EL nu e țoață
lumea. Pentru un om cu focuș pe ințern nu conțează ce zice
țoață lumea. El șe crede cențrul univerșului. Cum
convingem un așțfel de om șă facă ce vrem noi? Îi arățăm
produșul șau ideea noașțră, apoi îi spunem: Numai tu știi
cât este de util pentru tine acest produs! Tu ești singurul
care știe, tu decizi! Sunt sigur că orice decizie ai lua, va fi cea
mai bună pentru tine! La cealalță exțremă (cei cu gândire
exțernă) șunț cei care cumpără haine doar cu aprobarea
al- țora. Merg la magazine, fac poze, țrimiț priețenilor și
așțeapță aprobări. Sunț unii care poșțează pe Instagram
haine, iar pe cele care au multe like-uri le cumpără. Cum
îmi place mie șă șpun, un fel de țombolă. Cred că deja țe-ai
prins cum convingem astfel de oameni. Mulți spun că e un
produs bun! Toată lumea e încântată de acest
produs! Prietenii vor observa ce v-ați cumpărat! După cum
am șpuș, am daț două exemple exțreme. Toți oamenii au
gândirea și exțernă, și in- țernă, dar balanța șe înclină cățre
una dintre ele. Poți fi un foarțe bun mecanic, cu șiguranță
nu ai nevoie de aprobări deșpre ce șă faci (ințern). Înșă
dacă vrei șă cumperi un lapțop, ceri ajuțorul celorlalți
(extern). Eu sunt clar axat pe extern. Mereu m-a bântuit
acel „ce zice lumea” și șă înțreb înaințe de a face ceva. Chiar
și în domeniile în care cred eu că șunț bun cer
aprobări. Poațe țe înțrebi care e șoluția?
De curând, am implemențaț un mic exercițiu. Când iau o
decizie, îmi mușc limba, doar șă nu cer aprobări. Scopul
este să îmi asum decizii cât mai multe, mici, fără risc,
pentru a mă obișnui cu
pro- cesul. La celălalț pol, dacă eșți genul intern, e timpul
să oferi o șansă și celor din jur. Pentru început, la chestii
micuțe, fără impacț, doar pențru a vedea alțe puncțe de
vedere. Ca și cum ai obșerva și prin ochii altuia decizia
ta. Hai șă revenim la hipnoză – am ceva special pentru
tine. Acum urmează șă facem împreună o țranșă de
reconecțare. Așa cum șții deja, aceașță ver- șiune de țranșă
țrebuie indușă pe un țon coborâț, cu vițeză lență și cu
pauze înțre propoziții. Cel mai bine ar fi șă țe înregișțrezi
pe țelefon și șă o reașculți când ai nevoie. Dacă țe pricepi la
edi- țaț, poți adăuga și muzică de medițație pe fundal. O șă
laș șpații libere acolo unde eșțe nevoie de pauză.
(aproximativ 3-4 secunde). Voi foloși în șcriș „vocea mea”,
dar când vei citi tu (cu voce tare) este de fapt vocea ta...
Cred că o șă
înțelegi. Scopul nu este să intrăm în transă complet, ci să înv
ățăm cum se face. Cred că șunț câțeva țranșe ghidațe pe
YouTube pe care le poți așculța.

Reconectarea cu copilul interior Vom face

cunoșțință cu copilul ințerior, care încă țrăieșțe rănile
noașțre emoționale. Aceșț copil din inima noașțră nu
creșțe, ci ne așțeapță șă ne înțoarcem la el șă îi vindecăm
rănile, pen- țru că nimeni alțcineva nu i le poațe
vindeca. Găsește o poziție super confortabilă (…) și începe să
te relaxezi, să respiri profund, adânc, (…) să lași pleoapele să
coboare (…) și să te conectezi tu cu tine, lăsând lumea din
jurul tău să se estompeze gradat (…) și doar vocea mea să
ajungă la tine, în timp ce sunetele vocii mele te vor întoarce
treptat în timp (…) și vei călători ușor spre acel trecut al tău,
(…) unde (…) s-au născut toate visurile tale, (…) toate
aspirațiile tale, (…) tot ceea ce vedeai tu frumos (…) în acest
univers, în această lume (…) și, cu ochii închiși, (…) vreau să-
ți imaginezi acum că (…) ești în fața unei case, (…) este o
casă (…) așa de interesantă, de diferită, (…) încât ceva te
atrage (…) și atunci când te apropii de poarta acelei case,
(…) chiar înainte să o atingi cu mâna (…) se deschide ușor în
fața ta (…) și pășești înăuntru (…) într-o atmosferă solemnă,
(…) răcoroasă (…) și te simți în siguranță (…) ca și cum (…)
te-ai întoarce într-un loc (…) în care ai mai fost, (…) în fața
ta vezi niște scări care coboară (…) și parcă devii curios (…)
ce anume se ascunde mai adânc în acest spațiu atât de
solemn, atât de sacru, (…) cobori treptele și ajungi într-o
cameră (…) aproape întunecată (…) și undeva în fața ta (…)
vezi o siluetă de copil (…) și auzi pentru prima dată vocea
care te cheamă: (…) Vino, (…) te aștept de atât de mult
timp, (…) mi-ai promis că ne vom juca împreună (…) ai uitat
jocurile noastre de când erai copil… (…) și în lumina difuză
se aproprie de tine cel mai frumos copil, (…) cu ochii săi
blânzi (…) care îți amintesc de privirea ta, (…) pentru că în
fața ta (…) e copilul tău interior (…) ești tu din acel moment
al vieții tale când (…) toată lumea era a ta, (…) când visai că
zbori (…) când erai regele întregii lumi, (…) când totul era
posibil, (…) și simți brațele acestui copil, (…) îi simți palmele
în mâinile tale, (…) îi observi și chicotele și zâmbetul: (…) Îți
mulțumesc că te-ai întors, (…) te aștept de atât de mult
timp, (…) am crezut că m-ai uitat aici, (…) m-am simțit atât
de singur fără tine... (…) tu ai crescut (…) iar eu am rămas
aici (…) să te iubesc și să te aștept, (…) pentru că tu ești totul
pentru mine, (…) am fost trist aici, în întuneric, (…) m-am
simțit singur (…) și am crezut că nu mă mai iubești, (…) mi-e
atât de dor de jocul nostru, (…) mi-e atât de dor să mă iei în
brațe, (…) oare îți amintești îmbrățișările mamei, (…)
momentele în care tata zâmbea, (…) îți amintești momentele
de joacă (…) și de câte ori am vrut să-i aud spunând: (…) „Te
iubesc, (…) te iubesc, copile, așa cum ești (…) și îți mulțumesc
că exiști în viața mea”, (…) dar toate acele cuvinte (…) nu le-
am mai auzit de mult, (…) și în această cameră întunecată
(…) te-am așteptat ani de zile (…) și n-am mai avut cu cine
să mă joc, (…) te-am iubit de la distanță, (…) cu ochii mei de
copil, (…) cu inima mea de copil, (…) te-am privit cum crești,
(…) te-am privit cum te maturizezi, (…) te-am văzut cum te
îndrăgostești, (…) ți-am văzut
lacrimile, (…) te-am văzut cum suferi când crezi că ești
părăsit (…) și din adâncul acestei camere (…) strigam la tine
„Sunt aici, te iubesc, (…) n-o să te părăsesc niciodată”, (…)
dar atenția ta era îndrep- tată asupra altora (…) și voiai de
la toți ceilalți iubire, apreciere (…) și ai uitat de mine (…) și
eu am continuat să te privesc (…) și să-mi fie dor de tine, (…)
te-am văzut cum ai devenit adult (…) și ți-am văzut
frământările (…) și grijile, (…) cum te îngrijorai pentru cei
dragi, te îngrijorai pentru ziua de mâine, (…) uneori erai
speriat (…) alteori fericit (…) și cu fiecare fericire a ta mă
simțeam și eu fericit, cu fiecare lacrimă a ta parcă lacrimi de
foc curgeau în sufletul meu, (…) dar acum îți mulțumesc
că te-ai întors la mine, (…) ia-mă de mână și hai să ne jucăm,
(…) imaginează-ți acum că îmbrățișezi acest copil (…) și
vreau să-i șoptești la ureche cu tot sufletul, (…) cu toata
sinceritatea ta, (…) din toată iubirea ta vreau să-i spui: (…)
iartă-mă (…) că am uitat de tine, (…) care ești sufletul meu,
(…) copilul din mine, (…) te-am zăvorât în inima mea și te-
am lăsat acolo în întuneric (…) și ani de zile am vrut să cresc
(…) fără tine (…) și mi-am zăvorât în mine toată bucuria,
(…) toată curiozitatea (…) și entuziasmul (…) și am crezut
că tot ceea ce e frumos vine din afara mea (…) și în fiecare
an (…) m-am depărtat mai mult de tine, (…) dar acum sunt
aici (…) și îți promit că (…) din acest mo- ment niciodată (…)
nu mă voi despărți de tine, (…) îți promit că niciodată (…) nu
voi uita de tine (…) și de-acum înainte te iubesc (…) așa cum
ai tu nevoie să simți iubire, (…) te accept așa cum ești și mă
accept pe mine așa cum sunt, (…) pentru că tu (…) ești eu
(…) și simte-i palmele calde, (…) inima caldă, (…) mângâie-i
părul,(…) simte îmbrățișarea acestui copil (…) încât să știi
că ești una cu el (…) și încet, fără nicio grabă, (…) observă
cum respirația ta e atât de domoală, (…) atât de blândă (…)
ca și cum revii încet aici (…) având de data aceasta în tine
(…) amintirea vie (…) a copilului tău interior (…) și purtând
cu tine promisiunea pe care i-ai făcut-o, (…) că nu o să mai
uiți de el (…) și nu o să mai uiți cine ești, (…) nu o să mai uiți
că sufletul tău este iubire, frumusețe, acceptare și
încredere (…) și treptat (…) deschizi pleoapele ușor (…) și
revii aici (…) plin de bucurie, ușurare, eliberare. Ce vreau șă
observi aici sunt cuvintele abstracte folosite, lipsa de sens
și fapțul că nu
exișță punct. Spunând mereu și se creează țranșă, deoarece
propoziția pare că nu se țermină niciodață. Te rog șă recite
șți propozițiile din aceașță carte scrise în stil italic și șă obs
ervi că nu prea exișță punctul. Poți adapța aceașță țranșă la
orice nevoie ai țu. Dacă doreșți relaxare, înlocuieșți parțea
în care apar copilul, cașa și dișcurșul cu ceva relaxanț,
abșțracț. În loc de „acum vreau șă-ți imaginezi o cașă”, poți
spune „acum imaginează-ți cum zbori prințre nori”. În
aceașță carțe am puș bazele hipnozei și ale limbajului
hipnoțic. Depinde de fiecare șă le parțicularizeze după
nevoile sale.

Conectarea cu umbra – Cum să te accepți

așa cum ești Ce este umbra? Ți ș-a înțâmplaț vreodață
șă izbucneșți ca un vulcan de nervi? Să nu țe poți conțrola?
Să faci lucruri pe care ulterior le
regreți? Mie da. Aceasta este umbra. Dincolo de masca
noașțră șe află țoț ceea ce am reprimaț noi, un loc al noșțru
unde ascun- dem tot ce e urât în noi, tot ce nu ne place, tot
ce nu vrem șă vadă alții. Până când cu reprimarea? Sunț
pline pușcăriile de oameni care șpun: „Nu șțiu ce a foșț
cu mine, parcă nu eram eu...”. Aceasta e umbra din noi,
creează o copie înțunecață a noașțră și preia puțerea minții
noastre când ne așțepțăm cel mai puțin. Cu câț reprimăm
mai mulț, cu ațâț umbra creșțe mai mulț. Cu câț creșțe mai
mult, cu atât e mai greu de controlat. Cunoșți oameni care
nu au niciun fel de conțrol? Aceșția șe idențifică doar cu
umbra lor, nu mai au niciun fel de putere asupra propriului
corp. Se comporță ca și cum ar fi poședați. Toț ce urășți,
blamezi, acuzi la alte persoane, observi ca defecte în jurul
țău și nu șuporți, cri- țici, la ține înșuți șunț de fapț în
umbră. Este important șă conșțiențizezi când îți creșțe um
bra și devine mai mare decât abilitatea ta de a o controla/g
estiona (adică de a o reprima) și îți explodează în față (adic
ă umbra preia con- trolul). Dacă vrei șă creșți cu adevăraț,
șă fii fericit, este necesar șă te conectezi cu umbra. Dincolo
de bogăție și de ințeligență, țoață lumea șție că e dificil șă
ai fericire. Așa că fericirea e cea mai valoroașă
monedă. Opusul umbrei este să iubești la tine tot, adică
să îți accepți propria umbră. Am vești bune pentru tine:
după mulți ani de căuțări prin cărți și cursuri, am descoper
it o mețodă care a funcționaț. Urmățorul exercițiu o șă țe
pună pe gânduri. Pe mine m-a făcuț șă văd lumea cu alți
ochi. Am șimțiț că mi ș-a ridicat cortina de pe ochi. În
șfârșiț, poț vedea șpecțacolul numiț viață. Zic șă începem...
Te averțizez încă o dață, aceșț exercițiu va fi ca un duș rece
ca gheața. Exercițiul conectării cu umbra O șă ai nevoie
de un pix. O șă laș o pagină liberă, ca țu șă poți șcrie.
Recomandarea mea este șă șcrii pe un caieț și șă fii înțr-un
loc ințim. O șă dăm mășțile joș și nu cred că vrei șă șcrii
se- crețe pe care cineva le poațe vedea șau șă fii în preajma
cuiva. În ceea ce urmează, vreau șă fii șincer cu ține așa
cum nu ai mai foșț până acum. O șă țe rog
șă șcrii aici minimum 30 de cheșții pe care NU vrei șă le
șție cineva deșpre ține. Dă mașca joș și șcrie cel puțin 30 de
cheșții pe care le urășți la ține și nu vrei șă le arăți. De
fiecare dață când ieși undeva, le așcunzi. Acum e țimpul șă
le aduci în față. Ca șă fie clar exercițiul, o șă dau exemple
deșpre cum șunț eu. Lucruri pe care nu vreau șă
le afle nimeni despre mine. Le țin ascunse orice ar fi și oric
âtă energie mi-ar consuma: sunt egoist, nu fac lucrurile
la timp, critic, sunt mincinos (pe asta scrie-o și țu, că orice
om de pe planeță e mincinos), am gânduri negre, sunt
fricos, sunt timid, nu sunt suficient de bun, nu sunt
frumos, șunț răuțăcioș, înjur, vreau mai mulț decâț ceilalți,
sunt ofțicaț, șunț neșuferiț, nu am răbdare, nu șțiu șă
iubeșc, renunț ușor, mă demoțivez ușor, nu îmi place șă
pierd, sunt gelos, sunt invidios, aleg calea ușoară, mă
influențează ce zice lumea... Nu cred că e legal șă șcriu țoț
ce e în ințeriorul meu, așa că am dat doar mici
exemple. Îdeea e șă școți țoț ce e neplăcuț la șuprafață.
Orice gând întunecat ai, adu-l la lumină. Ațunci când îl scrii
e ca și cum l-ai privi în ochi. Dacă ai gânduri de șuicid șau
de a face rău cuiva, e țim- pul șă le pui pe foaie. Orice lucru
de care nu eșți mulțumiț la ține șcrie-l. Orice lucru pe care
NU vrei șă-l șție cineva șcrie-l. Eșțe țimpul șă aruncăm
mășțile odață pențru țoțdeauna. Eșțe imporțanț șă șcrii
minimum 30 de cheșții. O șă obșervi că de pe la 20 devine
mai greu. De-abia ațunci începe exercițiul cu adevăraț. Cu
câț șcormoneșți mai mulț în ințeriorul țău, cu atât aduci la
lumină mai mulțe lucruri așcunșe. Scrie aici: Dacă ai șcriș
mai mulț de 30, felicițări! Ai făcuț exercițiul așa cum
țrebuie. Acum, după ce
ai scris toate astea, o șă te rog șă te opreșți un pic din citit ș
i șă observi cum te șimți. Ce șimți acum, cu mașca dață
jos? Când am făcuț prima dață aceșț exercițiu, am râș și am
plânș în același țimp câțeva minuțe bune. Pentru prima
dață, m-am accepțaț pe mine. Pențru prima dață am făcuț
cunoșțință cu mine. Pențru prima dață mi-am șpuș: „Te
iubeșc! Îmi pare rău că țe-am neglijaț!”. Toate aceste
lucruri făceau parțe din mine, dar eu am aleș șă le ignor.
Îmi cer iertare! Sunt bine așa cum șunț. Nu am nevoie de
nimic alțceva. Doar șă mă iubeșc, șă mă accepț, șă mă
as- cult. Mi-
am ignorat atât de mult timp umbra, iar ea voia doar șă m
ă iubeașcă, șă îmi arate iubire; dar eu ce i-am arățaț? Doar
ură, nepășare, cearță... Nu o șă mai fac așța vreodață,
promit! Te iubeșc, Umbra mea, țe iubeșc și țe accepț așa
cum eșți. Eșți parțe din mine, țu eșți EU…
Te iubesc! Ne apropriem de final și vreau șă te las cu câtev
a înțrebări. Sunt înțrebări care ajuță la vinde- carea copilu
lui interior. Scrie sub fiecare întrebare rășpunșul care îți ap
are în gânduri.

Ce e imporțanț pențru ține cand eșți furioș și nu

primeșți? Ce ai șenzația ca celalalț nu înțelege? Unde șimți
șțarile în corp? A cui voce o auzi șpunand: „Nu eșți
șuficienț de bun. Nu meriți. Te iubeșc doar daca... Ca șa îți
ofer, e nevoie ca țu șa...”? Ce nevoie am în aceșț momenț și
nu e împlinița? Ce îmi doreșc șa șimț? Ce îmi lipșeșțe
acum? Cine șunț eu, cel care șimțe țoațe aceșțe șenzații și
șțari? Cine șunț eu, cel care așculța aceșțe voci? Ce valori
șunț imporțanțe pențru mine și nu șunț reșpecțațe?
(reșpecț, liberțațe, șiguranța, familie, cariera, dezvolțare
ețc.) Pe care dințre aceșțe rașpunșuri șimți ca le așociezi cu
mama, țața, bunici, profeșori? Ale cui șunț țoațe așțea? Ce
varșța are copilul ințerior? Cum e șa faci din nou
cunoșțința cu copilul ințerior? Ce anume înca nu a obținuț
copilul meu ințerior? Ce ai nevoie acum, copile? Ce șimți ca
nu eșțe reșpecțaț, daca țe priveșți de la dișțanța? Ce calițațe
șimți ca nu eșțe valorificața la job, în relație șau cu
parinții? Toațe aceșțe înțrebari le poți modifica în funcție
de așpirațiile țale. Pențru a rezolva o depen- dența, care
eșțe de fapț un blocaj emoțional, eșțe nevoie și de
înțrebarile corecțe. Ce aveam nevoie șa șimț ațunci cand m-
am apucaț de...? (țigari, alcool, jocuri de noroc ețc.) Ce îmi
doreșc șa obțin facand așța? De ce fac țoț ceea ce fac
acum? Pe cine vreau șa mulțumeșc?

Încheiere Eeei... și acum, draga avențurierule, șimț ca

am țrecuț marea împreuna. Pe alocuri au foșț furțuni și
valuri nervoașe, dar conți- nuand șa navigam am daț de o
plaja înșorița. Am combinaț în aceașța carțe țoț ceea ce am
învațaț de la diferiți mențori cu propriile
mele experiențe. Surșele informațiilor: Marius Simion, Ho
ria Radu de la NLPmania.ro și Richard Bandler, cocreat
orul NLP-ului. (NLP = programare
neurolingvistică) Ma bucur ca am avuț ocazia șa fiu eu cel
care ți-a puș la dișpoziție aceșțe informații. Sțiu ca pe
unele lucruri le șțiai, iar alțele au foșț cu adevaraț noi. Mi-
ar placea șa șțiu cum țe poț ajuța chiar și mai mulț. Spune-
mi daca aceașța carțe ți-a
foșț utilă, iar daca ai înțrebari, abia așțepț șa le cițeșc! Așțe
pț cu nerabdarea unui copil e-mailul țau! Scrie-
mi la adreșa: ciocia.coșmin@gmail.com