Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona, Brassovia, în dialectul

săsesc Kruhnen) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România,
format din localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana Brașov. Potrivit recensământului
din 2011, are o populație de 253.200 locuitori.[1] Patron al orașului este considerată a fi Fecioara
Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa
Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Brașovul este cel mai important oraș din regiunea de dezvoltare Centru.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Brașovului.
Istoria apartenenței statale
România 1989–
RS România 1965–1989
Republica Populară Română 1947–1965
Regatul României 1918–1947
Republica Democrată Ungară 1918
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867
Imperiul Habsburgic 1711–1804
Principatul Transilvaniei 1570–1711
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1570
Regatul Ungariei 1000–1526

Brașov - stampă din 1689, dinainte de incendiu

Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Dealu-
Melcilor) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe
de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în
a doua jumătate a secolului al IV-lea.[3]
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui
Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealu-Melcilor și
în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către
autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, nici un document nu pomenește de Brașov. Totuși, se
remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Brașovechi.
Inițial, Brașovul era format din Cetatea Brașovului și cele trei suburbii din afara zidurilor
„Cetății”: Șchei, locuit de români, Brașovechi, locuit în majoritate de țărani sași și Blumăna, locuit în
majoritate de maghiari.[4]
Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare
românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe
Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe
Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea
zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.[5] O altă explicație cu privire la vechea
așezare românească era că aceasta era locuită și de slavii bulgari (denumirea ei veche
fiind Bolgarszeg). Denumirea de „Cutun” pare străină de limba română, fiind bănuită o origine
cumană (Kotony).[6]. Totuși, existența cuvântului cătún (cătune) în toate dialectele românești atât la
nord cât și la sud de Dunăre (macedo-rom. cătună, megleno-rom. cătun) și prezența sa comună
tuturor limbilor balcanice (katun, katunt, katuni) inclusiv in neo-gr. kατοuνα „cort; tabără de corturi” îl
determină pe Miklosich să afirme că cel mai probabil este vorba de un cuvînt de origine albaneză,
română sau italiană veche. În general se consideră că este cuvînt autentic albanez, adică al vechii
limbi ilire, un „balkanwort”. Numai Jirecek, Geschichte der Serben, I, 156 (bazîndu-se fără îndoială
pe una din ipotezele lui Miklosich, a propus etimonul italian cantone, care totuși se poate să fi intrat
de foarte timpuriu și în greacă (pentru pierderea lui n, cf. it. confetto › ngr. Kουψίτον).
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului local
Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire care desemna piesa de lemn (lat. bercium) ce lega,
în plugurile de odinioară, cormana și plazul; preluată și transformată mai târziu de slavi în Baršov, a
evoluat în final în Brașov.[7]
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea
Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.
1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați
în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a
aprobat-o). Se pare că au întărit Cetatea Brassovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni construiesc cel
mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din cartierul Bartolomeu, o biserică
construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Întreaga
construcție este tributară bisericii mănăstirii cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă
neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care
se închid, spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța,
numai că acesta dispune de trei travee pătrate. La fațada vestică există două turnuri, din care doar
unul este în întregime executat. Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi,
prăbușit la cutremurul din 1822.
1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor,
aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.
1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care
conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde
cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est
paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”[8].
Biserica românească din Brașov

Brașov, așa cum apare într-o gravură din 1750

Brașov - gravură de Ludwig Rohbock (1883)

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc
(cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la
poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către
invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek” comitelui Vincențiu, fiul lui
Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu”[9] și
cele ale secuilor de Sebeș. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu”
indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face
referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest
caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului
din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie din Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei,
aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus
eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se
confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și
Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu
este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.
1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia,
iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost emis în
Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.
Urmează menționarea tot mai frecventă a
municipiului: Brașov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.
1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.
1364: Brașovul primește privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit”
din 1369.

Brașov în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Districtul Brașovului - dangale pentru vite (1826)

1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau Biserica Neagră, cum va fi numită după
incendiu) pe locul unei mai vechi bazilici.
1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva
puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de
a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.
1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din
Șchei și lasă să se întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei.
1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe
Tâmpa.
1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de
bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari,
cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși,
țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.
1448 - 1453: Ioan de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brassovia de pe
șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății
medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în
lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”).
Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de apărare plin cu
apă.
Articol principal: Fortificațiile Brașovului.
1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu
va mai fi construit niciodată.
1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea
privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei.
1521: Judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-
o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.
1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi
cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră.
Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime
(1627) și patru bastioane la colțuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru
armatele habsburgice și închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul
gimnaziu din localitate, la 1544.
1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”.
1583: Primele cursuri în limba română au avut loc în Brașov la prima școală românească în același
loc unde a tipărit și Coresi și a poposit și Anton Pann.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu
trupele secuilor răsculați. În ziua următoare voievodul primește cheia orașului. După
cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

Harta Brașovului din anul 1897

1688: Brașovenii se răscoală împotriva noilor autorități habsburgice. Mișcarea este înăbușită, iar
capii ei executați.
1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustiește cetatea. Puține clădiri rămân neatinse. În urma acestei
calamități, autoritățile brașovene decid interzicerea construcției caselor din lemn. Refacerea orașului
a durat mai bine de un secol, timp în care și-a schimbat aspectul arhitectonic al fațadelor.
1731: Dascălul șcheian Petcu Șoanu tipărește primul calendar-almanah românesc.
1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activității
dascălilor șcheieni.
1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetății prin instalarea felinarelor cu ulei.

Imagine panoramică din 1906

1835: Se înființează „Casa generală de economii” din Brașov, prima instituție de credit
din Transilvania. Între 1837 și 1867 primul director al acesteia a fost Peter Lange von Burgenkron.
1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacția
lui George Bariț. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipărește și
„Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
1848: Revoluția pașoptistă cuprinde și Brașovul. Aici a fost redactat documentul programatic
„Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii
moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe
Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din
Șchei manifestează pe 11 aprilie pentru câștigarea de drepturi politice.
1850: Este întemeiat gimnaziul român, sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Șaguna, al cărui
nume este purtat și astăzi.
1854: Între Brașov și Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.
1862, 6 decembrie: Împăratul Franz Joseph semnează legea pentru construirea liniei ferate care să
lege Brașovul de Budapesta, via Sibiu.
1873, 30 martie: În Brașov sosește primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosință și linia
Brașov-Ploiești.
Harta Brașovului în 1922

Stema orașului în perioada interbelică

1889: Brașovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectați 22 de abonați particulari.
Exista o legătură telefonică cu Zărneștiul.
1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Brașov pe itinerarul Gara Bartolomeu - Piața Sfatului -
Satulung (Săcele). Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.
1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea
Gimnaziului „Andrei Șaguna”.
1916, 16 august: Armata Română intră în Brașov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine
primul primar român al Brașovului. Pe 8 octombrie garnizoana românească din oraș este înfrântă în
așa-numita Tranșee a morții din Bartolomeu. Administrația austro-ungară este repusă în drepturi.
1919: În Brașov este instalată administrația Regatului Român.
1930: Este înființată uzina electrică, cu finanțarea principalelor fabrici brașovene, nevoite până
atunci să utilizeze generatoare proprii.
1936, februarie-august: Nicolae Ceaușescu este arestat în închisoarea aferentă Palatului de Justiție
din Brașov, după care este condamnat la doi ani și șase luni de închisoare, pentru activitate
subversivă și ultraj.
1940: Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7,4 grade pe scara Richter).
1943: Până în 1944 Brașovul suferă distrugeri însemnate din cauza
bombardamentelor aviației americane.
1945: În ianuarie, sașii din Brașov sunt deportați în U.R.S.S.
Decretul de schimbare a numelui în „Orașul Stalin”, 1950

Între 22 august 1950 și 24 decembrie 1960 s-a numit Orașul Stalin[10], după Iosif Vissarionovici
Stalin, și a fost capitala regiunii cu același nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.
1959: Are loc procesul scriitorilor germani.
1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic.
1968: Are loc prima ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”.
1971: Se înființează „Universitatea din Brașov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul
Pedagogic.
1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (5 grade pe scara Richter). Ulterior au loc
consolidări la Casa Sfatului, Poarta Șchei, Liceul Sportiv și la alte clădiri afectate.
1986, 31 august: Cutremur de pământ (5 grade pe scara Richter).
1987, 15 Noiembrie: Brașovenii se revoltă împotriva regimului comunist. Revolta de la Brașov a
pornit de la Întreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulțumiți de
neplata salariilor cuvenite și înăsprirea condițiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte
întreprinderi, precum și o mare parte a populației orașului. Revolta a fost înăbușită de forțele
comuniste, iar liderii ei întemnițați și supuși la torturi și deportări.
1989, 21 - 25 decembrie: Revoluția. La Brașov au loc violențe soldate cu numeroase victime (84
morți și 236 răniți). Deține titlul de oraș-martir.
1990, 30 mai: Cutremur de pământ (6,9 grade pe scara Richter).
2004, 27 octombrie: Cutremur de pământ resimțit foarte puternic (6 grade pe scara Richter).

Calamități abătute asupra Brașovului[modificare | modificare sursă]

• Cutremure: 1473, 1590, 1662, 1738, 1802, 1940, 1977.
• Furtuni: 1457, 1490, 1599, 1667, 1673, 1682, 1913.
• Incendii: 1461, 1519, 1689, 1718.
• Inundații:
• Invazii: 1241 (tătari), 1421 (turci), 1438 (turci), 1658 (tătari).
• Ciumă și alte boli mortale: 1495, 1510 - 1511, 1530 - 1531, 1572, 1588, 1602 - 1603,
1646, 1660¹, 1756.
¹ - pentru prima dată se iau măsuri eficiente de stăpânire a focarului.

Numele și stema[modificare | modificare sursă]

Etimologia toponimelor Brașov și Corona[modificare | modificare
sursă]
 Acest articol are nevoie de atenția unui expert în istorie.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră
la îmbunătățirea articolului!

Ipoteza provenienței slavo-române[modificare | modificare sursă]

Brașov este un nume româno-slav [11] „Într-o lucrare din 1933, Nicolae Drăganu constata că
numele Brașov era foarte răspândit în spațiul țării noastre: într-o comună Ileni, într-o altă
comună Rodj în județul Timiș în veacul al XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un
hidronim Brașovana. Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era Izvorul
Brașovului și Poiana Brașovului. Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița [12][13] Nicolae
Drăganu atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui
propriu Brașa (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-
Bohemia[14]),[15][16]. Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o formă hipocoristică, Brașa,
care e la baza numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” [17]. I. Pătruț, slavist clujean, îl
apreciază ca un derivat din antroponimul Braso[13]
Profesorul Pavel Binder, într-un studiu din 1964, explică faptul că cele două
numiri, Corona și Brașov, se suprapun în timp: Corona desemna cetatea,
iar Brașov împrejurimile.[18] Aceste afirmații atrag replica lui Alexandru Surdu, care apreciază că
toponimul Brașov este totuna cu al cetății Brașov. Totodată, el socotește ca fantezistă
interpretarea profesorului brașovean F. Philippi, conform căreia cele două
denumiri, Corona și Brașov, se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care,
îngropându-și coroana lângă un copac ar fi generat expresia slavă „crono na brad tschop-lita”,
astfel încât din crono derivă Corona, iar din brad - Bra(d)șov.[necesită citare]
Alți cercetători derivă numele de la cetatea Brașovia de pe Tâmpa, ideea fiind propusă
în 1874 de F. Philippi și reluată în 1928 de G. Treiber și E. Jekelius. Astfel, ei localizează
Brașovul inițial în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi așezării din
vale. Etimologic, ei considerau numele Barasu ca provenind din slavonul baras, însemnând
„cetate” sau „adevăr”. Totuși, G. Kisch încearcă în 1929 o nouă derivare a celor două
toponime, Corona și Brașov, după lucrarea lui F. Philippi: krun, care ar fi însemnat „ienupăr” sau
„brădișor”, de unde numele de Brașeu > Bră(d)șeor. Dacă se acceptă varianta G. Kisch și F.
Philippi, atunci trebuie menționat că bradul (arhaic *bradzŭ) este un hidronim [ref?] răspândit și
aparține fondului autohton (traco-dac) al limbii române.[19] Brașov poate reprezenta o formă
autohtonă[20] Brasus este un antroponim autohton atestat de inscripțiile din Dacia Romană.[21][22]
Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă,
variante bîrță /bârță.[23]
În opinia istoricului Thomas Nagler, numele Brașov a fost preluat din slavă, însemnand ienupăr.
Sașii au preluat acest nume, traducându-l în germana medievală ca Krane, denumire ce a
devenit între timp Krone, ducând la numele de Kronstadt.[24]
În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei
Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă
oricăror concluzii.
Ipoteza provenienței turco-bulgare[modificare | modificare sursă]
Conform acestei ipoteze Brașov, în ungurește Brassó provine din Bara-su, și semnifică „apă
tulbure”. Fluvium Brassou este atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul
șcheian Radu Tempea afirma că „Brașovul s-a numit pe numele apei ce-i zice
Brașovia”.[18] Pavel Binder plasează râul însă în Țara Bârsei și nu la poalele Tâmpei, probabil
râul Ghimbav. Totuși, se pare că râul despre care se vorbește nu e altul decât actualul pârâu
Graft, care, până a fi canalizat, venea din Șchei învolburat și mare [13].
Este un fapt istoric, că în secolul IX imperiul bulgarilor turci cuprindea și sudul Transilvaniei (vezi
importanța minelor de sare de aici). Cuvântul de origine turcă veche „aszó” s-a păstrat până
astăzi în foarte multe toponime din Ardeal și Ungaria (fostul Regat al Ungariei) unde au trăit
populații de origine turcă (avari, bulgari turci, pecenegi, cumani). Exemple: