Studiu al predicii de pe munte

Matei 7:21-29

Domnul Isus se apropie de finalul mesajului sau revolutionar din aceasta predica. Si spune in aceste ultime versete ca nu
doar invatatorii mincinosi pot face greu de recunoscaut calea cea ingusta, dar omul poate fi si cumplita victima a
autoinselarii. De aceea Cristos ne confrunta si ne pune in fata alegerea radicala dintre ascultare si neacultare,
chemandu-ne la un devotament neconditionat. Si face acest lucru spunandu-ne ca exista doua alternative inacceptabile.
Prima este alternativa credintei demonstrate doar la nivel declarativ (21-23), iar a doua este cea la nivel informativ (24-
27). Insa nici una si nici alta nu pot sa inlocuiasca supunerea. Fiecare dintre acestea este de fapt o masca a neascultarii.
Cristos subliniaza limpede ca destinul vesnic al fiecarui om depinde de ascultarea continua fata de voia lui Dumnezeu.
Ultimele doua paragrafe ale predicii prezinta in contrast raspunsul gresit si cel corect fata de invatatura lui Cristos si ne
arata clar ca neutralitatea nu este posibila. De aceea trebuie sa luam o decizie clara pentru ca nimic nu poate sa
inlocuiasca ascultarea.

Pericolul simplei credinte declarative, vs.21-23. Exista o categorie mare de oameni care isi bazeaza credinta pe cuvinte
care se adreseaza lui Cristos, “nu orisicine-Mi zice”, caci “multi Imi vor zice in ziua aceea.” Cristos vrea sa vada in noi o
credinta marturisita prin traire, nu doar vorbe goale. Bineinteles ca marturisirea numelui lui Cristos trebuie sa faca parte
din viata noastra de zi cu zi asa cum citim in Romani 10:9-10, dar asta nu este de ajuns. Cand rostim numele Domnului
trebuie sa o facem cu respect si cu reverenta, nu in orice context si in mod usuratic asa cum fac multi. Sa il rostim cu
pasiune si cu inflacarare nu intr-un mod formal si rece. Si sa marturisim numele Lui in mod public.
Isus Cristos spune ca asta vor face multi oameni si ne intrebam oare ce este gresit la ei? Pare sa fie exact ceea ce trebuie
sa facem toti. Dar in vs.23 Domnul Isus ne da raspunsul. Marturisirea lui Cristos despre ei va fi asemenea marturisirii lor,
una publica, dar spre deosebire de a lor aceasta va fi una bazata pe adevar, nu doar pe vorbe. Desi ei i-au folosit mereu
numele, totusi Isus nu le-a cunoscut niciodata numele lor. Marturia lor a fost doar una verbala, nu una morala. Ea venea
doar de pe buze, dar nu si din inima. Ce spune Cristos in Luca 6:46? “De ce-Mi ziceti Doamne, Doamne si nu faceti ce va
spun Eu?” Exista o diferenta este intre ceea ce ziceti si ceea ce faceti. Iar Cristos numeste o astfel de viata, o lucrare a
faradelegii. Ei fac exact contrariul a ceea ce Pavel indeamna si avertizeaza crestinii cativa ani mai tarziu in 2 Timotei 2:19.
Asadar daca astazi spunem ca suntem crestini si am facut o marturie publica de credinta in Isus Cristos si un legamant
sfant cu El in apa botezului, atunci sa Il cinstim pe Isus numindu-l Domn, dar sa demonstram ca El este Domn prin
ascultarea care o dam cuvantului Sau si prin faptele care le facem in numele Lui.

Pericolul simplei credinte intelectuale, vs.24-27. Daca paragraful anterior a fost despre diferenta intre “zice” si “face”,
aici constrastul este intre “aude” si “face”. Exista omul care aude cuvintele Lui si le face si omul care le aude, dar nu le
face. Dupa care Isus face contreastul intre ascultatorul care a facut si cel care nu a facut folosind parabola celor doi
zidari. In timp ce ambele cladiri se ridica, diferenta intre ele se va face prin fundatia care a fost turnata. La prima vedere
nu pare a fi nici o diferenta intre cele doua cladiri, dar una trece testul furtunii si al vantului in timp ce cealalta il pica, se
prabuseste si se transforma intr-o ruina.

La fel este si cu toti cei care se autoproclama crestini. La prima vedere par la fel si este greu sa ii deosebesti pe cei
autentici de cei falsi. Si unii si alti par sa zideasca o viata crestina. Ambii citesc biblie, ambii merg la inchinare si ambii
asculta predici. Si unii si altii aud cuvantul lui Cristos, dar apoi unii ale sa faca ceea ce aud, in timp ce altii nu. Doar
furtuna va descoperi diferenta dintre ei. Furtuna poate fi o criza, un necaz, o nenorocire sau o alegere importanta in
viata.

Domnul Isus insista in acest final de predica pe faptul ca nici sa spui si nici sa stii nu este de ajuns, daca nu faci. Facem noi
astazi ceea ce ne descopera foarte clar cuvantul lui Cristos? Asta este singura intrebare care conteaza la acest moment.
Nu ca merg la Biserica, nu ca citesc Biblia, nu ca rostesc numele Domnului, ci daca aceste lucruri le fac in ascultare de
voia Lui. Asta nu inseamna ca mantuirea noastra depinde de faptele pe care le facem.
Dar Cristos ne spune ca daca suntem cu adevarat oameni mantuiti atunci suntem oameni care traiesc facand ceea ce El a
poruncit in cuvantul Sau. Apostolii marturisesc in epistolele adresate Bisericilor ca cei ce sunt mantuiti traiesc si umbla in
faptele bune pregatite de Dumnezeu pentru ei.

Sa fii membru al familiei lui Dumnezeu aduce binecuvantari ingalabile dar si responsabilitati foarte serioase. Isus spune
foarte clar in aceasta predica ca mai presus de orice alegere pe care o luam in aceasta viata, mai presus de cariera, de
sot sau sotie, este alegerea vietii insasi pe care o vom trai, a drumului pe care vom merge si a temeliei pe care ne-o vom
pune, pentru ca acestea vor determina in cele din urma poarta pe care vom intra si locul in care ne vom petrece vesnicia.

Ultimele doua versete ale predici vorbesc despre identitatea lui Cristos. Cine este acesta care spune toate aceste cuvinte
si cu ce autoritate? Ascultatorii acestei predici au fost izbiti de extraordinara autoritate a predicatorului. Nu tusea la
fiecare trei cuvinte rostite, nu ezita, nu se scuza, ci avea o siguranta extraordinara, o calmitate iesita din comun si in
acelasi timp o smerenie nemaivazuta. Nororadele au ramas uimite. De ce?

Pentru ca Isus avea autoritate ca invatator. Adesea oamenii I se adresau lui Isus cu apelativul Rabunni, sau invatatorule.
Dar ce Il facea diferit pe El de toti ceillati invatatori ai vremii? El era iudei, dar mesajul sau nu era iudaic. Vorbea despre
legea lui Moise insa o prezenta ca fiind a lui Dumnezeu. Ceea ce spunea nu tinea de cultura, traditii sau datini, nu era
limitat la un loc sau la o rasa, ci vorbea ca de la Dumnezeu, iar invatatura Sa avea un caracter universal. Spunea cine va fi
numit copil al lui Dumnezeu si cine nu, cine va vedea Imparatia cerurilor si cine nu, cine va intra in viata vesnica si cine va
pieri. El nu se compara cu invatatorii cu care oamenii erau obisnuiti. Pentru ca mesajul Lui avea putere, nu ca al
carturarilor. De astfel de invatatori are nevoie si astazi Biserica. De slujitori care sa invete cu puterea lui Dumnezeu si cu
autoritatea Duhului Sfant.

Pentru ca Isus avea autoritatea Cristosului pe care ei il asteptau. Isus stia ca timpul Lui in aceasta lume este limitat si ca
avea scop scop clar de implinit. “Am venit ca sa fac voia Tatalui Meu care este in ceruri!” Invatatura lui Isus descoperea
faptul ca El era aici cu un scop. Prin invatatura Sa, El practic marturisea ca profectiile si scrierile VT faceau referire la El.
Isus nu era un profet sau cel mai mare dintre profeti, ci era implinirea tuturor profetilor si a profetiilor, Marcu 1:15.

Pentru ca Isus avea autoritate ca Mantuitor. Isus nu doar ca i-a invatat pe oameni calea mantuirii, El le-a dat insasi
mantuirea. S-a facut pentru noi calea mantuirii si usa prin care atunci cand trecem, ajungem la viata.

Pentru ca Isus avea autoritate ca Judecator. Intreaga predica a fost rostita in lumina judecatii care urmeaza sa vina. Isus
face clar tuturor ca aceasta zi este reala si doreste ca toti cei ce Il urmeaza sa fie cat se poate de constienti de aceasta
realitate a judecatii lui Dumnezeu. Vs.22 si 23 descriu faptul ca El insasi va fi Judecatorul, “multi Imi vor zice in ziua
aceea, Doamne, Doamne!” Multi care vor sta in fata Lui, vor cauta sa isi apere cauza. Vor incerca sa aduca dovezi care sa
ii puna intr-o lumina favorabila, dar probele lor vor fi respinse prin aceste cuvinte: ”niciodata nu v-am cunoscut!”
Pentru ca destinatia omului nu depinde de cunoasterea si de folosirea numelui lui Cristos, ci de relatia pe care a avut-o
cu El. El va fi acela care va da in cele din urma sentinta, “departati-va de la Mine!” Temeiul judecatii lui Isus va fi ceea ce
omul a facut cu ceea ce a stiut.

Pentru ca Isus era Fiul lui Dumnezeu. Desi Isus l-a numit pe Dumnezeu Tatal Meu, El niciodata nu s-a pus pe picior de
egalitate cu ucenicii Sai. Faptul ca El ne-a dat privilegiul de a ne adresa Creatorului intregului univers cu acelasi apelativ
cu care o facea si El, “Abba”, nu inseamna ca atitudinea cu care ne apropiem de Cristos si ne raportam la El este
asemenea celei pe care o avem nou unii fata de altii. Deschideti cu mine la Matei 11:27.

De aceea trebuie sa tratam acum cu toata seriozitatea ceea ce Isus Cristos spune in aceasta predica, la fel cum citim ca
au facut-o si aceia care l-au auzit predicand in ziua aceea. Pentru ca El a predicat cu puterea si autoritatea Aceluia care
este Invatatorul, Cristosul, Mantuitorul, Judecatorul si Fiul lui Dumnezeu. Amin!