„Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.

(Albert Einstein)

Ce-i pe cealaltă parte ?

Personaje: Față(F)

                 Băiatul(B)

Recuzita: Un perete

Actul 1

(se deschide scenă cu un perete mare care o împarte în 2.pe de o parte a peretelui putem vedea
un băiat confuz și pe cealaltă o față care analizează peretele. Față decide să bată în perete)

B: E cineva acolo?

F( surprinsă): Stai, chiar e cineva acolo?

B( chicotind): Nu, nu este nimeni! Ți s-a părut!

F( cu o expresie albă): Ce comic eșți tu...Dar spune-mi, ce cauți acolo? Cine ești? De ce nu ai
bătut primul?

B: Nu știu,doar sunt. Sunt un băiat care nu crede că numele au vreo relevanță în conversațiile
pe nevăzute. Nu am bătut primul pentru că nu știam pe e în perete. Dacă era o bombă? Ai fi
vrut să mor?

F: Nu! Cum să vrei așa ceva! (chicotind) Trebuie să recunosc, chiar dacă toria ta pare puțîn
trasă de par, ar fi putut fi adevărată!

B: Poftim?

F: Eșți dstept can nu ai riscat lovirea ta!

B: Ei bine, dacă așa zici tu...Acum răspunde-mi la intebarile puse de ține!

F: Ei bine, nici eu nu știu cum am am ajuns aici, iar aș alege la rândul meu să nu îmi divulg
numele oricui. Am ales să bat prima în perete pentru că eram curioasă și voiam să aflu mai
multe!

B:Asta-i destul! Mersi!

F: Crezi că ai putea da o teorie în legătură cu motivul pentru care suntem aici?

B: Ei bine, dacă aș ghici corect, am fost răpiți de extratereștrii pentru a fi niște atracțîi la
grădina lor zoologică din spațiu. Cred că s-ar numi ceva că „Zalien Zoo”. Tu ce crezi?

F(râzând): Chiar dacă s-a dovedit de mult faptul că extratereștrii nu sunt adevărați, îmi place
teoria ta. Totuși, cred că un nume că „Animale în „spațiul” lor natural” ar fi un nume mai
bun...

B: Nici de cum! Numele meu e mai ușor de reținut și mai bun pentru publicitate.

F: Fie cum zici tu, dar o altă teorie care nu îi include pe etraterestrii mai ai?

B: Nimic, tu?

F: După atmosfera în care ne aflăm, aș putea spune că am fi văzuți mai mult că sigur de ceva,
dar nu am nici o idee despre ce ar fi...Probabil chiar suntem urmăriți. Nu de extratereștrii, dar
de ceva...dubios...

B: și eu am aceeași senzație...

(Amândoi adorm imediat și pică la pământ)

Actul 2

( Băiatul se trezește puțîn amețit și începe să bată în perete tare)

F(trezindu-se brusc):  Scuze!

B: Eșți bine? Te doare capul?

F: Nu nu...Sunt bine.

B: Ce s-a întâmplat? Am simțit de parcă am fost lovit instant de ceva în cap...(pune mâna la
ceafă)

F: La fel și eu...De parcă a trebuit să se întâmple asta pentru a se continuă nenatural un

colocviu sau a se începe unul nou...

B: Tradu te rog...

F: Ni s-a oprit conversația forțat fără motiv.

B: Mai bine așa! Știi cumva și de ce?

F: Nu am cea mai mică idee, dar intenționez să găsesc răspunsul!

B: Teoria mea cu extratereștrii mai e valida, știi?

F: Ai pe jumătate dreptate...dar nu se leagă ceva...Eureka! Știu ce este!

B:Ce-i?Ce-i?

(față adoarme instant o a două oară)

B: Alo? Mai eșți acolo? Mă auzi? ( se gândește) Oare iar s-a întâmplat? Oare e rănită? Nici nu
a apucat să termine ce voia să zică... .Oare a fost forțată de extratereștrii să adorama? Pot face
asta? Nu! Nu are cum! Trebuie să fi fost o altă cale!

(un caiet îi este aruncat lui B din partea în care se află pe scenă, lovindu-l în cap)

B: Ouch! Ce a fost asta! Oh, este un caiet...dar la ce e de folos fără un pix?

(Îi este aruncat un pix din aceași drectie)

B: Ouch, nu iar! Oh, un pix!

(B se apucă să schițeze și să se gândească la diferite teorii pe care le notează pe caiet.

Eventual, decide că nu are nici o idee, așa că își aruncă caietul și pixul de unde au venit și un
sunet de „Ouch” se aude din dreapta scenei)

B: Hm? Ce a fost asta?

(abia apucă să își termine propoziția, iar după aceea adorame și el instant)

(Se trezește față și observă că un caiet și un pix iau fost aruncate în cap din partea în care se
află pe scenă)

F: Hm, un căit și un pix. Par a fi noi, dar cineva a scris deja în ele...

(F răsfoiește caietul)

F: Stai puțîn...Acestea sunt teorii despre extratereștrii și o grădina zoologică numită... Zalien
Zoo! Această este a lui!

(F adoarme instant iar)

Actul 3

(amândoi se trezesc, iar față începe să bată isteric în perete)

(în timp ce bate)F: Ascultă, ai avut dreptate în legătură cu captitvitatea ! Am primit caitul pe
care ai scris și mi-am dat seama că eșți tu!

B: Ce? Eu am scris pe un caiet? Nu îmi amintesc să fi scris ceva...

F: Dar numele de „Zalien Zoo?”

B: Nu am nici cea mai vagă idee despre ce vorbeșți, dar numele asta e tare!

F: Oh nu...este la fel cum imaginăm. Repede! Împinge ce partea cea mai stânga a peretelui!

(B și F împing peretele din părți diferite, rotindu-l)

B: Wow, nu credeam că arăți așa...

F: Lasă chestile de genul, noi trebuie să găsim o ieșire!

(amândoi încep să caute pe scenă, până când băiatul se împiedică și ajunge jos e pe scenă, în
față celor care vizionează)

F: Unde te-ai dus?

B: Sunt aici jos! În față ta!

F: Unde? Nu văd nimic!

B: Urmărește-mi vocea!

F: Unde să ți-o mai urmăresc? În pământ?

B: Da! Asta este! Mergi înainte!

(F merge înainte și ajunge în lângă B)

(cum ajung amândoi jos de pe scenă, pică instant la pământ și voi fi puși de unde ai început
totul,iar peretele pus la locul sau)

( B și F se trezesc și o ia totul de la început)