Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(fragment)
De Grigore Bajenaru
Era o traditie la liceul nostru, si probabil si la alte licee cu profesori cumsecade, ca ultima ora de curs,
inainte de vacanta, si prima ora de curs, dupa vacanta de iarna si de primavara, sa nu se asculte.
Prima ora de Germana dupa vacanta de iarna. Toti asteptam sosirea profesorului Fischer cu multa
voie buna, pregatiti de risete si galagie.
Colegul nostru zis „Chiorul” este mort de oboseala si-i vine s-adoarma. A sosit de la niste rude din
Focsani chiar in noaptea trecuta si nu mai poate de somn. Se hotaraste sa se culce cu capul pe banca,
pe undeva prin fund, desi ii pare nespus de rau ca nu va lua parte la risetele care se stia ca vor veni.
(...)
In aceasta prima ora de Germana, dupa vacanta de iarna, toti erau convinsi ca ne vom distra "gras" si
ca vom ride cu lacrimi la ora lui Fischer.
Chiorul s-a aranjat in fund, ca sa se mai odihneasca de drumul greu, facut iarna pe frig, si, inainte de
a-si pune capul pe banca, i-a spus lui Löbel Harry:
― Ba, Harry, cind se ride mai tare, fa-mi si mie un semn, ca sa rid si eu!
― Bine, dom'le, lasa, n-avea grija, tu culca-te acolo, linistit, ca-ti fac eu semn cind o fi de ris!
Nici n-a atipit bine Chiorul, ca Fischer a si intrat pe usa si, ghinion, a dat de Zanescu Stefan afara din
banca.
― Aha, magarule, aici, aici, aici, aici! Doi si la revedere!
Asta n-ar fi fost nimic, dar Fischer s-a apucat sa ne asculte: