VIDRA ȘI FERMELE PISCICOLE

GHID CU MĂSURI DE LIMITARE A PAGUBELOR

Dr. Bouroș George

Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice

CÎMPINEANCA, 2020
ISBN 978-973-0-31656-8
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………….1
Să cunoaștem vidra…………………………………………………………………..2
Recunoașterea semnelor de prezență………………………..……………………6
Vidrele și legea………………………………………………………………………10
Estimarea pagubelor………………………………………………………………..11
Măsuri și metode de limitare a daunelor……………………….…………………13
INTRODUCERE
Riscul ca fermele piscicole să fie prădate de vidră este mare pe tot teritoriul
României, având în vedere extinderea arealului de distribuție a vidrei
eurasiatice. Dată fiind această situație, este esențial ca piscicultorii să fie
conștienți de această problemă și de opțiunile de apărare disponibile. În
majoritatea situațiilor măsurile de apărare a fermelor piscicole dacă sunt
planificate cu atenție și adaptate la fiecare caz în parte pot fi foarte eficiente și
vor elimina pagubele făcute de vidră în ferme.
Vidra este o specie nativă în România, un prădător de top al ecosistemului
acvatic natural și o importantă specie protejată. Trebuie să înțelegem de la bun
început, că nu putem elimina vidra, iar ceea ce ne rămâne de făcut este să
învățăm să conviețuim cu această specie fanion al apelor din România și să
utilizăm cele mai eficiente tehnici pentru a ne apăra ferma piscicolă.

Ghidul acesta este dedicat proprietarilor și administratorilor de ferme

piscicole ce au nevoie de sprijin în gestionarea conflictului cu speciile ihtiofage.
Acest ghid conține toată informația necesară pentru a ști cum să intervenim în
situațiile în care ferma ne este atacată de către vidră și să găsim cea mai bună
soluție de apărare, pentru a o aplica în ferma noastră și pentru a elimina
problema prădării peștelui. Este recomandat ca masurile de limitare a
pătrunderii vidrei în bazinele de creștere a peștelui să fie implementate încă din
faza de construcție a fermei și nu adaptate pe parcurs abia când este identificată
această problemă.

Vidrele consumă pește,

însă prezența lor în
ferma piscicolă
nu trebuie asociată cu dezastrul.
În unele cazuri vidrele sunt
învinovățite în mod eronat pentru pagubele din piscicultură, motivul fiind altul.
Asigură-te că identifici cauza pagubelor înainte să iei măsuri împotriva vidrei.
1
SĂ CUNOAȘTEM VIDRA
MUSTELID
Pentru început, este important să cunoaștem
câteva noțiuni de bază despre vidră pentru a înțelege Vidrele eurasiatice fac
impactul pe care îl poate avea acest prădător asupra parte din marea familie
fermei piscicole și pentru a înțelege care dintre soluțiile Mustelidae din
sugerate pot funcționa în cazul fermei dumneavoastră România, alături de
și ce soluții s-ar putea dovedi ineficiente. alte 10 specii: jder de
piatră (Martes foina),

ASPECT jder de copac (Martes

martes), nurcă
europeană (Mustela
Vidra este cel mai mare mamifer sălbatic semi-
lutreola), nurcă
acvatic din România. Masculii pot ajunge la dimensiuni
americană (Neovison
de peste 1,2 m lungime și la o greutate de până la 10
kg, masculii fiind mai mari decât femelele. vison), dihor eurasiatic

Corpul vidrelor este perfect adaptat la viața (Mustela putorius),

acvatică, este lunguieț, are un strat de blană scurt, dihor de stepă

pufos și călduros și un alt strat de blană protector mai (Mustela eversmanii),

lung. Culoarea vidrelor este predominant maronie, fiind dihor pătat (Vormela
mai deschisă, cu nuanțe de crem pe piept și burtă. peregusna), hermelină
Picioarele-i sunt scurte, terminate cu labe (Mustela erminea),
prevăzute cu o membrană interdigitală, prezintă o nevăstuică (Mustela
coadă lungă și conică ce o ajută să înoate și să rămână nivalis) și bursuc
sub apă până la 4 minute. eurasiatic (Meles
meles).

Comparație de scară:
om - vidră
Detalii anatomice ale vidrei
2
HRANA

Vidrele sunt mamifere carnivore iar hrana lor preferată este peștele, într-un
procent ce poate ajunge până la 70 – 80 % din dieta sa. Preferă în general
peștele de dimensiuni mai mici și speciile ce înoată mai lent.
Vidrele sunt oportuniste, tind să consume speciile ce sunt mai abundente și
indivizii bolnavi ce sunt mai ușor de prins, hrana sa variază în funcție de
disponibilitatea sezonieră a speciilor pradă.
Hrana vidrei este completată de diverse specii de șoareci, șobolani, păsări,
raci, șerpi, țestoase, broaște, scoici, melci și insecte. Vidrele consumă până la
1 kg de hrană pe zi.

În baza studiilor din Romania, 50 %

din dieta vidrei este formată din pește
Peștele prădat din bazinele piscicole este transportat și consumat la
distanță în locurile în care vidra se simte în siguranță, în aceste situații pe
marginea bazinelor pot fi observați doar câțiva solzi. În situațiile în care peștii au
dimensiuni mari, vidra consumă doar o parte a peștilor până se satură iar
resturile acestora pot fi consumate de alte specii carnivore (vulpe, șacal, jder,
dihor etc.).
Vidrele sunt mai active noaptea și în perioadele de crepuscul de la răsăritul
și apusul soarelui, astfel vederea le folosește foarte puțin atunci când vânează,
de mai mare ajutor le sunt mustățile cu ajutorul cărora simt vibrațiile din apă
determinate de mișcarea peștilor, drept dovadă vidrele pot vâna în ape complet
tulburi fără vizibilitate.
3
HABITAT ȘI TERITORIU
Animale semi-acvatice, vidrele trăiesc în preajma apelor dulci dar pot fi
întâlnite uneori și pe țărmul mării.

Vidrele s-au adaptat să viețuiască în diverse habitate acvatice precum:

râuri, pâraie, canale, lacuri, iazuri, acumulări de apă, mlaștini, țărmul
mării, golfuri și lagune.

În Romania, vidra populează

habitatele acvatice ale apelor
Vidră în habitat natural
curgătoare și stătătoare interioare,
având un areal de distribuție foarte
larg, de la țărmul Mării Negre și
Delta Dunării la altitudini de peste
1500 m în Carpați. Regiunile
situate la altitudini mai mari sunt
mai puțin productive decât cele
situate în zonele mai joase, iar
biomasa resurselor de pește este
direct corelată cu altitudinea, de
aceea densitatea populației de
vidră în cea mai mare parte din
Europa este mai mică în regiunile
înalte și mai mare în cele joase.
Teritoriul ocupat de vidre este
unul de mari dimensiuni, suprafața
acestuia variază în funcție de
calitatea habitatului, disponibilitatea resurselor de hrană și competiția cu alți
indivizi.
Vidrele au teritorii ce pot varia ca suprafață între 1 și 57 km², teritoriul
masculilor se suprapune peste teritoriul mai multor femele. Pentru a își delimita
și apăra teritoriul, vidrele își marchează limitele și punctele de interes ale
teritoriului cu excremente, jeleu anal și urină.
După o perioadă de inițiere, de aproximativ un an, petrecută alături de
femelă, vidrele tinere se separă și încearcă să-și găsească un teritoriu. Aceste
exemplare de vidră pot ocupa temporar iazuri piscicole sau alte habitate
acvatice unde pot găsi hrană.
4
ÎNMULȚIRE
Vidrele nu au o perioadă specifică de reproducere, femelele se pot înmulți
o singură dată în 12 luni. Vidra poate avea între 1 și 4 pui, însă media este de 2
pui la o singură fătare. Puii trăiesc alături de femelă timp de aproximativ 1 an,
iar femelele devin apte pentru reproducere la 2 ani.
În condiții bune, în captivitate, vidrele pot trăi până la 15 ani, însă în
sălbăticie vidrele depășesc rar 4 – 5 ani. Vidrele eurasiatice sunt carnivore
preponderent solitare, ele nu trăiesc în familii. Sigurele situații în care pot fi
observate împreună sunt pe parcursul perioadei de aproximativ un an în care
femela își inițiază puii și în perioada de reproducere când femelele pot fi
observate împreună cu un partener mascul.

Vizuinile natale, în care vidra își fată puii, sunt

localizate departe de albia râului principal și departe
de activitățile omenești.

PRĂDĂTORI NATURALI
Vidrele în România au puțini prădători naturali, carnivorele de talie medie și
mare precum: lupii, șacalii, urșii și râșii pot reprezenta un pericol pentru vidre,
îndeosebi pentru pui și juvenili. Vidrele adulte sunt foarte agresive și au
capacitatea să se apere de aceste carnivore chiar și de câinii domestici cei mai
agresivi.
5
RECUNOAȘTEREA SEMNELOR DE PREZENȚĂ
Semnele de prezență lăsate de vidră pot fi găsite, mai frecvent în anumite
locuri cheie, preferate de vidră pentru a marca teritoriul, pentru a se hrăni și
odihni. Semnele de prezență ale vidrei pot fi identificate în numeroase locuri
specifice, utilizate în timpul activităților diurne și nocturne, din habitatul său.

URMELE
Amprentele labelor vidrelor pot fi observate pe suprafețe cu mâl, noroi, nisip
sau zăpadă și pot fi întâlnite preponderent pe malurile apelor. Dimensiunile
amprentelor pot varia în funcție de vârsta și sexul individului, astfel, urmele de
dimensiuni mai mici de 5 cm aparțin puilor și juvenililor, între 6 cm și 7 cm pot
aparține femelelor adulte și de peste 7 cm sunt urme ce aparțin masculilor adulți.

Dimensiunile urmelor vidrei variază în funcție de vârstă și sex astfel:

< 5.0 cm - pui/juvenil, 6.0 – 7.0 cm - femelă adultă, > 7.0 cm - mascul adult
Urmele de vidră sunt relativ ușor de identificat, datorită membranei
interdigitale, ce unește cele 5 degete, însă ele pot fi confundate cu cele ale nurcii
europene (Mustela lutreola) sau cu cele ale nurcii americane (Neovison vison),
însă acestea au dimensiuni mai mici, iar degetele sunt mai ascuțite decât la cele
de vidră.
În anexă veți găsi urmele de prezență comune întâlnite în preajma apelor
din România, pentru a avea un reper de comparație cu urmele de vidră.
6
EXCREMENTELE
Excrementele de vidră sunt ușor de distins. Ele conțin o substanță cu aspect
de mucus, în care sunt prezente oase și solzi de pește, oase de amfibieni, resturi
de rac, pene și fulgi, păr de micro mamifere și multe altele, ceea ce le face să
devină foarte ușor de fragmentat după puțin timp.

De obicei excrementele pot fi observate pe cele mai proeminente

obiecte de pe malul apei, trunchiurile arborilor, bolovani, movile sau
alte obiecte înalte.

Dimensiunea și forma poate varia de la o mică picătură milimetrică la un

excrement cilindric de peste 10 cm lungime.

Excrementele sunt negre și lipicioase atunci când sunt recente, însă după
ce mucusul se usucă ele devin verzui – gălbui, iar când sunt vechi se transformă
în gri, precum scrumul de țigară și încep să se destrame.
Mirosul excrementelor de vidră este asemănător cu cel de pește, însă mai
dulce.
7
ALTE SEMNE DE PREZENȚĂ

Jeleul anal – este o substanță ce are un aspect vâscos sau gelatinos, de

culoare maronie, gălbuie sau verzuie, ce este secretată de intestinul vidrelor. De
cele mai multe ori jeleul anal este utilizat pentru marcarea teritoriului și
comunicarea cu alți indivizi. Jeleul anal este produs de vidră chiar și atunci când
nu se hrănește, de altfel rareori acestea conțin și resturi de hrană.

Pârtie – uneori vidrele se deplasează și prin alunecare atunci când

substratul permite acest lucru, astfel pot fi întâlnite urme de alunecare pe zăpadă
în sezonul rece și urme de alunecare pe malurile mâloase ale apei. Tot iarna
pot fi observate tuneluri pe sub zăpadă și mici copci în gheață, utilizate pentru
acumularea necesarului de hrană prin vânătoarea pe sub gheață

Pe zăpadă, gheață sau maluri argiloase,

vidrele alunecă, lăsând urma pârtiei lor

Resturi de hrană – Vidrele au tendința să tragă la mal peștele și apoi să-l

consume într-un loc sigur. Preferă peștii de dimensiuni mai mici sub 12 -15 cm,
ce îi consumă în totalitate, iar în cazul peștilor de dimensiuni mai mari , lasă
capul neconsumat. De asemenea pot fi observate pe malurile apei și alte resturi
de hrană precum: resturi de rac, carapace de țestoase, șerpi, scoici și broaște.
Primăvara mai ales, vidra obișnuiește să prădeze siturile de reproducere
pentru amfibieni, în perioada când aceștia depun ponta, astfel pe malurile bălților
sunt identificate numeroase carcase aparținând amfibienilor prădați.

Vizuinile - sunt ușor de reperat datorită latrinelor din apropierea acestora,

de obicei ele sunt săpate în malurile puternic fixate de rădăcinile arborilor.
Vizuinile au uneori două intrări, una aeriană și una subacvatică. În unele cazuri
vidra poate ocupa vizuinile deja create de bursuc, vulpe, șacal sau alte specii.
8
Locuri în care frecvent pot fi identificate semne de prezență ale vidrei
9
VIDRELE ȘI LEGEA
Vidra eurasiatică este un carnivor semi acvatic amenințat și este protejată
de legislația națională și internațională.
Conform Listei Roșii a Uniunii
Internaționale pentru Conservarea
Naturii (IUCN - anul evaluării: 2014),
vidra eurasiatică este considerată
Potențial Amenințată (NT - Near
Threatened) datorită recuperării sau
refacerii populației din partea de vest
a Europei, ea fiind până în anul 2000
considerată vulnerabilă (VU –
Vulnerable). Cu toate acestea în
Cartea Roșie a Vertebratelor din
Romania, vidra are încă statutul de
Vidra – simbol al Convenției de la Berna
specie vulnerabilă.
Specia este protejată în toate statele unde actualmente se regăsește.
Vidra este listată în Anexa I a CITES (Convenția privind comerțul
internațional a speciilor de plante şi animale periclitate) și în Anexa a II-a a
Convenției de la Berna (Anexa II: specii de animale strict protejate) la care
Romania a aderat, prin legea nr. 13 din martie 1993, la Convenția privind
conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la
Berna la 19 septembrie 1979.
Vidra eurasiatică este protejată pe plan național prin OUG 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și
faunei sălbatice. Această ordonanță, are rolul de a îndeplinii cerințele Directivei
Habitate. Vidra (Lutra lutra) fiind încadrată în Directiva Consiliului European nr.
92/43EEC din 1992, privind conservarea habitatelor naturale, faunei și florei
sălbatice, specii pentru care se consideră că sunt necesare zone speciale de
conservare (Anexa II) și specii animale și vegetale de importanță comunitară
care necesită protecție strictă (Anexa IV). În 2020 conform Agenției de Mediu
Europene în Romania au fost desemnate 162 de Situri de Interes Comunitar
(SCI) pentru protecția vidrei.
Legislația cinegetică din Romania (Legea 407/2006, Legea 197/2007,
Legea 215/2008, și OUG 102/2010, Legea 149/2015) impune o protecție strictă
pentru vidră. Valoarea despăgubirii conform legii 407/2006 și Legii 197/2007, în
cazul braconării unui exemplar de vidră este de 2000 de euro.
10
ESTIMAREA PAGUBELOR
CÂT
Vidrele sunt de considerate pe nedrept ca fiind
inamicul numărul 1 al fermelor piscicole și al apelor CONSUMĂ?
bogate în pește, dar de multe ori pricina problemei
Având în vedere că
este un alt animal sau fenomen natural. Înainte de a
vidrele consumă până
pune în aplicare un plan de eliminare a pagubelor
la 1 kg de hrană pe zi,
generate de vidră, trebuie să te asiguri că vidra este
poți estima cu ușurință
cauza problemei.
care este impactul
Este important
să înțelegem de la acestora asupra iazului

bun început dacă tău piscicol, dacă

merită să ne cunoști care este

ostenim să biomasa de pește ce

controlăm accesul este prezentă în iaz.

vidrei în iazul nostru Desigur, vidra nu
cu pește. Dacă consumă 1 kg de pește
ferma ta piscicolă doar din iazul tău, în
reprezintă o afacere profitabilă, atunci merită, dar funcție de
dacă folosești iazul doar pentru pescuit de accesibilitatea hranei,
divertisment sau cu scop estetic și de agrement, îți ea se poate hrăni și din
sugerez să te mai gândești până începi să investești habitatele acvatice
resurse pentru a controla accesul vidrei în iazul tău, învecinate, însă în cazul
costurile ar fi mult prea mari ca să merite. în care sursele de hrană
Speciile de pești cele mai vulnerabile sunt cele ce sunt sărace, mă tem că
nu se ascund în vegetație și cele lente. De asemenea ea va supraviețui doar
speciile de pești ce sunt letargice în perioada de iarnă cu peștele din iazul tău.
reprezintă o hrană ușoară pentru vidră. Astfel este
1 păstrăv curcubeu
bine să vă gândiți și ce specii de pești alegeți să
creșteți.
Dacă găsești resturi de pești morți pe malul
iazului, nu este clar că aceștia au fost uciși de vidră.
Peștii ce mor din cauze naturale pot pluti pe iaz sau
bazinul piscicol până ajung la mal, apoi pot fi
consumați de vulpi, șacali, dihori, stârci, cormorani și
alte animale consumatoare de pește.
11
 Înainte să acuzi vidrele de pagubele din ferma piscicolă și să începi lupta
împotriva vidrelor, trebuie să faci anumite verificări.

1. Asigură-te că iazul/bazinul tău piscicol este suficient de adânc, dacă

bazinul tău are mai puțin de 2-2.5 m adâncime, cel mai probabil peștii sunt
uciși de lipsa oxigenului dizolvat din apă din perioadele climatice extreme
iarna și vara.

2. Calitatea apei trebuie să fie una optimă pentru speciile de pești pe care le
crești, apa tulbure sau contaminată cu anumite substanțe chimice precum
pesticidele pot crește mortalitatea din bazinul piscicol.

3. Verifică constant cantitatea azot în apă, creșterea cantităților de azot

conduc la creșterea rapidă a fitoplanctonului ce va conduce la diminuarea
cantității de oxigen dizolvat din iaz.

4. Verifică starea de sănătate a peștilor din iazul tău, deoarece peștii precum
și alte organisme vii sunt vulnerabile la o varietate mare de paraziți, viruși și
boli. Verifică dacă peștii găsiți morți au paraziți.

EȘTI SIGUR CĂ VIDRA ESTE SURSA PROBLEMELOR?

Cel mai bun indicator, că vidra este cea care îți diminuează sursele de pește
din iaz este să o observi cu peștele în gură în iazul tău piscicol. O astfel de
întâlnire este foarte rară având în vedere că vidra este predominant nocturnă.
Totodată, cu toate că sunt mult mai mari, vidrele pot fi confundate cu alte
mamifere semi acvatice precum: bizamii, castorii sau șobolanii de apă.
Nu trebuie să-ți petreci nopțile observând vidrele, mai bine începi munca de
detectiv și cauți semnele de prezență ale acesteia, prezentate anterior. Urmele
și excrementele recente sunt cel mai bun indiciu că vidrele frecventează iazul
tău piscicol. Dacă pe malul iazului nu există un substrat pe care se pot observa
amprentele vidrei, atunci va trebui să găsești doar excrementele. Pe malurile din
beton sau acoperite de iarbă este imposibil să identifici urmele. În sezonul rece
când avem strat proaspăt de zăpadă este cel mai ușor să identificăm urmele,
pârtiile și excrementele lăsate de vidră în preajma iazului nostru.
12
MĂSURI ȘI METODE DE LIMITARE A DAUNELOR
Odată cu revenirea populației de vidră în România și extinderea arealului ei
de distribuție a crescut și riscul de incidență a pagubelor la fermele piscicole.
Numărul fermelor piscicole este în continuă creștere în România, însă foarte
puțini din administratorii acestora sunt conștienți de riscul de apariție a
pagubelor realizate de speciile ihtiofage, precum vidrele, cormoranii, pelicanii,
stârcii și altele. Foarte puțini cunosc și adoptă măsurile de protecție împotriva
acestor prădători.
Au fost și sunt
Laț pentru vidră
încă aplicate
numeroase metode
pentru îndepărtarea
vidrelor din preajma
fermelor piscicole și
pentru diminuarea
atacurilor, incluzând
aici semnale acustice,
semnale luminoase,
substanțe repelente,
câini de pază, paznici
și multe altele. Însă,
nici una dintre aceste
Eliminarea vidrei
metode nu are o
prin instalarea de eficiență totală, iar cea
capcane este ilegală mai bună metodă de
protecție rămâne până în prezent îngrădirea bazinelor piscicole sau a fermei
piscicole cu garduri anti-vidră.
În general prima soluție la care vă gândiți este: Eliminarea vidrei din
preajma fermei piscicole.
Uciderea vidrei prin orice metodă (capcane, împușcare, laț etc.) este
interzisă și este considerată fapt de braconaj cinegetic pedepsit cu închisoarea.
În același timp este pedepsită conform legii și distrugerea vizuinilor de vidră și a
habitatului acesteia.
Pe lângă faptul că prin această metodă vă riscați libertatea aceasta nu
reprezintă nici o soluție eficientă. Uciderea vidrei are un efect pe termen scurt,
eliminarea unei vidre rezidente creează un loc vacant, ce va fi ocupat la scurt
timp de un alt exemplar sau de mai multe apărând astfel competiția între aceștia,
rezultatul fiind o prădare mai intensă în ferma dumneavoastră piscicolă.
13
METODE LEGALE DAR NERECOMANDATE
Metode de îndepărtare și respingere a vidrei
Îndepărtarea vidrei prin anumite surse de perturbare poate funcționa pentru
o anumită perioadă de timp, însă nu este eficientă pe termen lung. Vidrele se
pot obișnui destul de repede cu sursele de zgomot automate, fie ele puternice
(pocnituri, zgomot mecanic), fie realizate de anumite dispozitive
acustice, ultrasunete, chiar și de arme cu gaz.
Utilizarea anumitor substanțe repelente poate fi încă o metodă ce poate fi
eficientă pe termen scurt însă vidra se poate obișnui în timp cu aceste substanțe.
Câteva din aceste substanțe încercate au fost: semințe de piper negru sau spray
cu piper, ulei de lămâiță (soluție 25 % ulei de lămâiță și 75 % apă), naftalină,
etc. Însă trebuie avută grijă la utilizarea acestor substanțe deoarece ele pot
afecta fauna, mediul și animalele dumneavoastră domestice.
Utilizarea senzorilor de prezență poate funcționa pentru scurt timp, până
animalul va înțelege că nu există un pericol real. Senzorii de prezență pot
declanșa fie o sursă puternică de lumină, fie un semnal acustic sau
chiar stropitori automate.
Asigurarea protecției cu paznici, nu este nici ea eficientă, vidrele sunt
animale nocturne, evazive și foarte greu de observat. În unele cazuri vidra nu
este intimidată de prezența umană, doar dacă este foarte aproape.
Paza asigurată de câini poate reprezenta o soluție însă pe termen scurt, ei
își pot pierde destul de des interesul pentru prezența vidrei și nu vor putea
acoperi întreg arealul dacă are în pază o suprafață mare. Vidrele pot reacționa
diferit la prezența câinilor, în funcție de talia acestora, în unele situații vidra nu
consideră prezența câinilor ca pe o amenințare.
Dacă totuși doriți să utilizați câini de pază, vă recomandăm să fie eliberat
într-un spațiu îngrădit, astfel încât câinele să nu poată părăsi proprietatea.

Utilizarea câinilor poate fi însă problematică deoarece

vidrele pot fi ucise de către câine, în cazul în care va
apărea o încăierare. Vidra este o specie strict protejată iar
uciderea ei este considerată braconaj și se pedepsește
conform legii. În același timp câinele de pază poate fi rănit
de către vidră în cazul unei încăierări.
14
 Relocarea vidrei. Capturarea, deținerea, transportul și relocarea vidrei fără
autorizație (derogare) este împotriva legii.
Autorizația se primește sub formă de derogare ministerială, și se poate primi
de persoanele competente cu experiență în domeniu.
Capturarea vidrei este o procedură anevoioasă de lungă durată, ea trebuie
capturată fără a fi rănită utilizând o cușcă de captură.

Exemplu de adaptare a unei cuști de captură pentru relocarea vidrei

Ca și în cazul eliminării vidrei dintr-un anumit areal, această soluție nu ar

trebui să fie luată în considerate.

Relocarea vidrei are un efect pe termen scurt,

eliminarea unei vidre rezidente creează un loc
vacant, ce va fi ocupat la scurt timp de un alt
exemplar sau de mai multe apărând astfel
competiția între aceștia, rezultatul fiind o prădare
mai intensă.
15
METODE TESTATE ȘI FUNCȚIONALE
Crearea de refugii pentru pești
Aceste Refugii pentru pești pot oferi o protecție eficientă pentru peștii mai
mici, nu numai împotriva atacului vidrelor ci și împotriva păsărilor ihtiofage
(cormorani, stârci, pelicani). Însă este recomandată utilizarea unei plase cu
ochiuri de o dimensiune maximă de 85 mm, dacă ochiurile sunt mai mari vidra
va fi tentată să încerce să intre în refugiu, existând riscul să rămână captivă și
să se înece. În același timp dacă folosiți ochiuri mai mari de 85 cm juvenilii de
vidră pot pătrunde și vă pot crea pagube în continuare. Acest tip de refugii sunt
ineficiente pentru protejarea peștilor de dimensiuni mari.

Reprezentare schematică a unui refugiu pentru pești

Practic trebuie să creați anumite zone de refugiu pentru pești, unde aceștia,
se vor retrage și vor fi în siguranță, în cazul atacului unui prădător. Utilizând
plasă metalică, bine ancorată și rezistentă, în anumite zone din corpul
dumneavoastră de apă, veți realiza o metodă relativ ieftină de protecție.
Iazuri de Sacrificiu
Crearea unor iazuri de sacrificiu poate distrage atenția vidrelor de la
încercarea de a pătrunde în fermele piscicole din apropiere. Nu există nici o
garanție că acest lucru va avea succes, și va fi necesar să se înlocuiască în mod
regulat stocul de pește. Însă aceste iazuri de sacrificiu previn intrarea vidrelor în
bazinele piscicole unde pot vâna în exces, situație frecventă ce apare în cazul
vidrelor tinere ce tind să se joace mai mult cu prada, când învață să vâneze.
16
 Îngrădirea
Îngrădirea fermei piscicole este o soluție destul de scumpă însă până în
prezent este cea mai bună metodă de prevenție a pagubelor realizate de vidră.
Un gard obișnuit pentru delimitarea perimetrului nu este un impediment pentru
vidră, pentru a ajunge la o sursă ușoară de hrană, constituită de bazinul piscicol.
Vidrele pot săpa, se pot cățăra și pot pătrunde prin locuri surprinzător de mici.
Gardurile electrice
Sunt o soluție practică și mai ieftină decât gardurile îngropate anti vidră,
însă ele prezintă dezavantajul că trebuie menținute anumite condiții pentru o
funcționare eficientă.
Patru – cinci fire conductoare de curent electric sunt suficiente pentru a opri
vidra să mai pătrundă
în bazinul piscicol.
Firele vor fi montate,
la intervale de 10 - 12
cm, pe țăruși de lemn
pe care vor fi instalați
izolatori ce nu permit
contactul cu lemnul.
Firul de jos trebuie
instalat, pe cât este
posibil, cât mai
aproape de sol, și
restul firelor să fie
suficient de apropiate pentru a nu permite vidrei să treacă printre ele fără să fie
electrocutată. Firele pot fi alimentate cu energie, fie de un generator de curent
electric solar fie de
un transformator
conectat la rețeaua
de curent electric.
Pentru a crește
eficiența acestui
sistem puteți
adăuga, la baza
gardului electric, o
plasă de sârmă cu
Exemplu de gard cu plasă rabitz la bază,
ochiuri mici îndoită pe sol sau
pentru prevenirea săpării chiar îngropată la baza gardului,
17
pentru a preveni săpare pe sub gardul electric.
Este necesară îndepărtarea periodică a vegetației din jurul și dedesubtul
firelor conductoare și a crengilor ce pot atinge firele în situații de vânt puternic
sau se pot rupe și cade peste fire. Periodic trebuie verificată intensitatea
curentului electric din toate cele 4-5 fire, cu ajutorul unui aparat de măsură,
pentru știi dacă gardul este operațional și bazinul piscicol protejat. Astfel veți
împiedica pierderile de curent electric și veți asigura funcționalitatea acestui
sistem.

Eficiența acestui tip de sistem de protecție

depinde de o mentenanță corespunzătoare.

Eficiența gardului electric va fi maximă dacă vidra se va teme să fie

electrocutată. În general o singură situație în care vidra se electrocutează este
suficientă, pentru ca acel exemplar de vidră să nu se mai apropie. Cu toate
acestea, alt individ de vidră sau chiar acel individ ce s-a electrocutat poate
reveni, în special, dacă obișnuia să prădeze ferma piscicolă înainte de instalarea
gardului și dacă este înfometată. Poate reveni și în cazul în care a reușit să
treacă prin gard fără să fie curentată, din diferite motive, fie că era un fir întrerupt
sau generatorul/transformatorul era oprit. De aceea este important ca gardul să
fie pornit și funcțional 24 din 24.
18
 Gardurile îngropate „anti-vidră”
Un gard obișnuit nu este o metodă de protecție a fermei piscicole, el trebuie
să prezinte anumite caracteristici, iar pentru a realiza un gard “anti-vidră” trebuie
prevenită:
 Pătrunderea vidrei prin gard
Vidrele se pot strecura prin locuri foarte înguste, chiar prin găuri de 100
mm. Dimensiunea maximă a ochiurilor din plasa pe care doriți să o utilizați la
împrejmuirea fermei sau bazinelor piscicole nu trebuie să depășească 75 mm.
Recomandăm să utilizați garduri din plasă de sârmă cu ochiuri mai mici de 75
de mm. Gardul nu trebuie să prezinte găuri mai mari de 75 mm, în nici un punct
al său, în acest sens trebuie verificate îmbinările și colțurile gardului.
Plasa utilizată trebuie verificată pentru a nu permite, din pricina elasticității
și a modului în care a fost fabricată, lărgirea ochiurilor peste 75 mm și
pătrunderea vidrei. Plasa trebuie să fie cât mai rigidă, recomandăm chiar
utilizarea plasei sudate.
Utilizarea simultană a unui gard anti vidră și a unui gard electric este deseori
cea mai bună soluție.
 Săpatul vidrei sub gard
Vidrele pot săpa cu ușurință pe sub gard, îndeosebi în zonele cu sol moale.
Însă pot fi și alte animale care pot săpa pe sub gard, chiar și câinii
dumneavoastră, creând astfel o intrare pe care vidrele o pot folosi pentru a
pătrunde în bazinul cu pești.
Pentru a preveni săpatul pe sub gard recomandăm îngroparea în poziție
verticală a minim 30 cm de plasă de la nivelul solului sau a minim 45 cm dacă
doriți să întoarceți plasa spre exterior, încă 15 cm, pentru o mai bună protecție.
O altă alternativă ar fi turnarea unui soclu de beton de 30 cm în care să fie
încorporat și gardul, astfel stâlpii și plasa vor fi mai bine fixate.
Instalarea unui singur fir de curent electric pe partea exterioară a gardului
va îmbunătăți protecția și va descuraja vidra sau alte animale să sape sub gard.
 Săritul vidrei peste gard
Cu toate că pare surprinzător, însă vidrele se pot cățăra cu ușurință. Un
mascul adult de vidră se poate ajunge până în vârful unui gard de 1 m fără să-
și folosească picioarele din față pentru a se cățăra, ridicându-se doar pe
membrele posterioare și coadă. Vidra se poate trece și peste un gard de 1.5 m
înălțime, ce prezintă prize pentru picioare, dacă este motivată.
Ca o alternativă, puteți folosi un gard înalt de peste 1.5 m din scândură sau
alt material ce nu prezintă prize pentru membre, astfel nu va putea fi cățărat.
Însă acest tip de gard este mai scump, nu are un aspect plăcut iar dacă este
realizat din lemn nu va avea o durată lungă de utilizare.
19
 Partea superioară a gardului trebuie aplecată spre exterior la un unghi de
135° pentru a preveni cățărarea. Trebuie să vă asigurați că nu sunt în apropierea
gardului structuri sau obiecte pe care vidrele le pot folosi pentru a sări gardul
precum : obiecte rezemate de gard, arbori din apropierea gardului, ramuri ale
arborilor ce coboară peste gard etc.
 Împingerea/dărâmarea gardului de către vidră
Vidra este destul de mare și puternică încât e capabilă să împingă și să
dărâme un gard de calitate slabă, prin împingerea lui cu membrele anterioare
bine sprijinită pe membrele posterioare. În cazul utilizării plasei de sârmă
aceasta trebuie să aibă un diametru de minim 1 mm, iar oțelul din care este
realizată să fie de bună calitate.
Sârmele ce sunt utilizate la întindere și creșterea rezistenței gardului, este
recomandat să fie realizate dintr-un oțel cu o elasticitate scăzută.
Pentru o rezistență suplimentară plasa se va instala pe partea exterioară a
stâlpilor de susținere. Stâlpii vor fi bine îngropați în pământ și dacă este necesar
se pot utiliza contraforți, pentru o mai bună stabilitate.
O atenție sporită trebuie acordată zonelor unde pot apărea puncte slabe ale
gardului, îndeosebi la porțile de acces, unde sunt realizate îmbinările dintre
plase sau unde gardul anti vidră se unește cu un alt gard. Porțile de acces este
bine să fie amplasate cât mai departe de un curs de apă sau un alt ecosistem
acvatic ce poate fi utilizat de vidră și nu trebuie uitate deschise.

Schiță de construire și instalare a gardului anti-vidră

20
21
 CONTACT
Asociația pentru Conservarea
Diversității Biologice
Adresa: Str. Ion Creangă nr. 12,
Focşani, jud. Vrancea

Telefon/Fax: 0337 109 662

Pagină web: www.acdb.ro

Email: office@acdb.ro

Specialist vidră: Bouroș George

Telefon: 0721 229 188

Email: bouros.george@acdb.ro
Material realizat în cadrul proiectului:
Îmbunătățirea potențialului trofic din râurile
de munte, pentru vidră și bune practici în
managementul conflictului om – vidră.
finanțat de Ambasada Franței în Romania
și Institutul Francez, în cadrul apelului de
proiecte 2019: Consolidarea societății
civile românești

Conţinutul acestui material nu reprezintă

poziţia oficială a Ambasadei Franței în
Romania și a Institutului Francez.

Material tipărit pe hârtie 100% reciclată.

ISBN 978-973-0-31656-8