Tehnici si procedee moderne de investigație

Noțiuni introductive
Concept – definiții
Tehnicile speciale de investigație sunt acele metode aplicate de autoritățile
judiciare pentru descoperirea și probarea infracțiunilor grave și a făptuitorilor, în
mod conspirat/secret.
Caracterul lor special derivă din faptul că reprezintă o modalitate de obținere
a unor date și informații despre o anumită persoană, precum și despre activitățile
desfășurate de aceasta, într-o manieră secretă și deosebit de intruzivă.
De asemenea, caracterul lor special este determinat și de faptul că aceste
tehnici sunt utilizate în mod excepțional, fiind totodată considerate a fi derogatorii,
întrucât pot fi folosite numai după o procedură specială de autorizare și punere în
aplicare, doar în cazul anumitor infracțiuni de o gravitate deosebită.
O altă valență a caracterului special al acestor tehnici face trimitere și la
faptul că acestea nu sunt altceva decât aplicații judiciare ale unor metode și
mijloace specifice serviciilor de informații.

v. Tehnici speciale de investigare a infracțiunilor = metode speciale de

SUPRAVEGHERE + metode speciale de CERCETARE
Metodele speciale de supraveghere:

1. Interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;

2. Accesul la un sistem informatic.
3. Supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
4. Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice.

Metodele speciale de cercetare:

1. Obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane

2. Reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale
3. Utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor;
4. Participarea autorizată la anumite activități.
5. Livrarea supravegheată;
6. Obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către  furnizorii de
rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului.
 v. Definiția din perspectiva criminalistică
Tehnică=metodă (când e vorba de o urmă sau un mijloc de probă)

 Motivul pentru care tema face obiectul studiului criminalisticii - pentru că

majoritatea metodelor speciale au un caracter preponderent TEHNIC
3 caractere

1. Caracterul secret – fără știința celui vizat

2. Caracterul intruziv – restrângerea drepturilor/libertăților fundamentale ale

persoanei

3. Caracterul excepțional – aplicabile exclusiv unei categorii strict determinate

de infracțiuni

Studiu comparativ - metodele speciale de supraveghere sau cercetare și

activitățile specifice culegerii de informații
Metodele speciale de supraveghere sau cercetare prevăzute de Codul de
procedură penală reprezintă tehnici speciale de investigare ce prezintă multe
similarități cu activitățile specifice culegerii de informații. Aceste activități sunt
apanajul organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale și reprezintă
modalitatea principală prin care serviciile de informații își îndeplinesc rolul
funcțional. Agențiile și serviciile de informații au ca principal obiect de activitate
culegerea de informații pentru realizarea securității naționale. Activitatea
informativă a acestor organe de stat se realizează printr-o serie de procedee,
mijloace și metode specifice ce îmbracă forme similare metodelor speciale de
supraveghere și cercetare utilizate de organele de urmărire penală.
Chiar dacă unele dintre ele au formulări asemănătoare cu metodele speciale
de supraveghere sau cercetare, diferența principală va fi scopul pentru care sunt
obținute datele, acestea având valoare de informații obținute în urma activităților
specifice și neputând fi valorificate ca probe.
Motivul pentru care, din punctul de vedere al temeiului legal, au fost
menținute separat aceste tehnici speciale este că reprezintă o formă originară a
tuturor metodelor speciale de supraveghere sau cercetare prevăzute de Codul de
procedură penală, toate tehnicile speciale avându-și originea în activitatea de
culegere de informații desfășurată de serviciile de informații ale unui stat.
 În acest sens, putem aprecia că metodele speciale prevăzute de Codul de
procedură penală sunt aplicații ale activităților specifice culegerii de informații, în
domeniul judiciar.
S-a apreciat că necesitatea reglementării distincte a tehnicilor speciale
aplicabile pentru asigurarea securității națioanle este datorată competențelor
organelor cu atribuții în acest domeniu care reclamă o reglementare specială în
vederea îndeplinirii rolului acestora.
Astfel, pentru a eficientiza utilizarea unor tehnici speciale pentru apărarea
securității naționale, s-a impus prevederea lor în legislația specială împreună cu o
procedură de autorizare distinctă, care să prevină riscul de divulgare a informațiilor
clasificate[1].
În contextul examinării tehnicilor speciale de investigare prevăzute de Legea
nr. 51/1991, o mare importanță este dată de modalitatea în care legiuitorul a
apreciat că se pot contracara amenințările la adresa securității naționale, deoarece
vor influența determinant procesul de autorizare a activităților specifice de
culegere de informații. Potrivit art. 2, alin 1 din Legea nr. 51.1991, “securitatea
națională se realizează  prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor
interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute la art. 1”. Cele trei
acțiuni de cunoaștere, prevenire și înlăturare, vor trebui privite ca un scop în
realizarea securității naționale și vor trebui evaluate în mod gradual într-un examen
de proporționalitate, alături de drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei.
Ca atare, securitatea națională este un scop cu un caracter distinct față de cel
avut în vedere de legiuitor în stabilirea metodelor speciale de supraveghere sau
cercetare din Codul de procedură penală, acest aspect trebuind a fi avut în vedere
pe parcursul întregii analize a tehnicilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991.
Diferența majoră dintre cele două tipuri de tehnici speciale analizate este
dată de scopul utilizării acestora și anume faptul că cele prevăzute de legea
securității naționale sunt menite să asigure siguranța statului, iar cele prevăzute de
Codul de procedură penală sunt menite să asigure probe în procesul penal.
Această diferență este subliniată și de către Curtea Constituțională, care a
statuat că: ”scopul în care sunt utilizate activitățile întreprinse în domeniul
securității naționale este diferit de cel al activității procesual penale. Primele se
axează pe cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe
cu scopul realizării securității naționale, iar celelalte au ca scop tragerea la
răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.”[2]
 
[1]
 Conform art. 10 alin. 1 din legea nr. 51/1991, activitatea de informații pentru realizarea securității națioanle are
caracter secret de stat.
[2]
 CCR, Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018 (M.Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018).
 Metodele speciale de supraveghere sau de cercetare reprezintă procedee
probatorii care vizează investigarea unor infracţiuni grave de aşa manieră încât
persoanele în cauză să nu aibă cunoştinţă de acest lucru (Recomandarea
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 10/2005).