TEMA NR.

4 GENERALITĂȚI
PRIVIND MĂSURILE ȘI
METODELE SPECIALE DE
INVESTIGAȚII

Dumitru ROMAN
 1.Precizări terminologice și noțiuni.
■ a) Legiuitorul Republicii Moldova utilizează – atât în
Legea nr.45-XIII din 12.04.1994, cât şi în Legea nr.59 din
29.03.2012 – termenii măsură, măsuri ( măsuri operative de
investigaţii sau măsuri speciale de investigaţii), folosiți tradiţional
de legislaţia şi doctrina rusă;
■b) Codul de procedură penală al României (art.138)
defineşte asemenea acţiuni drept metode speciale de
supraveghere sau cercetare, iar în criminalistică acestea sunt
numite procedee şi tehnici speciale de investigare sau tehnici
speciale de investigare;
 ■ c) Limba română foloseşte termenul ,,măsură, măsuri” în dreptul penal
(măsuri de siguranţă), dreptul procesual penal (măsuri preventive) şi
criminalistică (măsuri de combatere) cu sensul II. Fig. 1. (Mai ales la pl.)
Dispoziție, procedeu, mijloc utilizat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre,
prevedere.  Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de
legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol.  Expr. A lua
măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării
unui anumit scop
■ d) În teoria şi practica activităţii investigativ-operative din Rusia sunt utilizaţi
termenii cu conţinut semantic identic ,,oперативно-розыскные мероприятия,
меры и действия”[Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории
оперативно-розыскных мероприятий: Монография. Москва: Издателъский
дом Шумиловой И.И., 2006,p.22-31.]
■ Prin adoptarea Legii nr.59 din 29.03.2012, legiuitorul nu a definit noțiunea
măsuri speciale deinvestigaţii, iar prin încorporarea activităţii speciale de
investigaţii în Codul de procedură penală acestea au fost numite acţiuni de
urmărire penală, modificând conceptul de măsuri speciale de investigaţii.
Măsurile speciale de investigaţii
constituie
Acţiuni procesual penale, iar în cazuri prevăzute de lege –
acţiuni extraprocesuale, cu caracter secret şi/sau public,

efectuate de subiecţi împuterniciţi, cu sau fără utilizarea echipamentelor

tehnice speciale,

în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi

combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, a ordinii publice,
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea
şi cercetarea infracţiunilor, precum şi pentru evaluarea integrităţii
instituţionale
 2. Delimitarea măsurilor speciale de
investigaţii de alte măsuri sau
acţiuni operative
Măsuri operative de căutare. Măsurile operative
de căutare sunt elaborate de practică, definite și
menționate în literatura de specialitate, neavând
reglementare expresă în legislație. Măsurile
operative de căutare constau în luarea hotărârilor
și efectuarea acțiunilor în scopul depistării unor
persoane sau obiecte, de regulă, cu capturarea
ulterioară a acestora.
 Clasificare
Măsurile operative de căutare sunt clasificate în
măsuri:
• statice (ambuscada; blocarea), unde ofițerii operativi
A așteaptă când subiectul-țintă va „ieși” la dânșii;

• dinamice (zăgăzuirea; razia; verificarea teritoriului), în cadrul

cărora se întreprind acțiuni de depistare a persoanelor și
B obiectelor de interes operativ în mod activ;

• c) relativ-statice (organizarea de filtre).

C
 Ambuscada (pânda operativă) constă în poziționarea ascunsă a
ofițerului operativ (grupului operativ etc.) în direcția cunoscută sau verosimilă a
deplasării (locului apariției) subiectului-țintă, de regulă, în scopul capturării
acestuia. Ambuscada se bazează pe metoda urmăririi (supravegherii) operative,
având drept scop reținerea persoanei suspectate de comiterea unei infracțiuni și
culegerea informației în această privință. După conținutul său, măsura operativă
de căutare ambuscada este apropiată de masura specială de investigație
urmărireavizuală, efectuată în condițiile unei supravegheri statice.

Blocarea presupune încercuirea unei porțiuni de teren

(obiect), în scopul limitării deplasării subiectului-țintă
(persoanelor suspectate de săvârșirea infracțiunilor etc.) și
interzicerii părăsirii locului în cauză de către acesta.
Blocarea este efectuată de către subdiviziunile operative ale
organelor investigativ-operative și de alte forțe (militare
etc.).
 Razia include controlul inopinat al populației dintr-o anumită
rază teritorială, făcut de organele poliției, având drept scop
descoperirea unor infractori, a unor contravenienți etc. Razia se
caracterizează prin încercuirea inopinată a unei localități sau locații
și verificarea actelor de identitate (legitimarea și identificarea după
semnalmentele exterioare) ale tuturor persoanelor aflate în zona
controlată. Prin urmare, în rezultatul raziei, poate fi găsită
persoana anunțată în căutare, depistată săvârșirea unei infracțiuni
și identificată o anumită persoană suspectă.

Zăgăzuirea constă în mișcarea grupului

operativ și plasarea acestuia în direcția
сunoscută sau verosimilă a deplasării subiectului
de interes operativ (persoanei căutate etc.), de
regulă, în scopul capturării acestuia..).
Verificarea teritoriului (,,epurarea”„прочесывание”,
„зачистка”) constă în cercetarea extinsă a unor porțiuni masive
de teren de către grupul operativ (cu atragerea altor subdiviziuni
ale poliției, militare etc., inclusiv a cetățenilor),având drept scop
depistarea și capturarea persoanei căutate (a suspectului,
figurantului), descoperirea corpurilor delicte și a altor obiecte de
importanță operativă. Măsura verificarea teritoriului are la bază
metoda cercetării operative, ce presupune căutarea activă a
urmelor infracțiunii.

Organizarea unui filtru constă în oprirea și verificarea

autovehicolelor și a persoanelor care prezintă suspiciuni legitime, în
vederea stabilirii identității, provenienței unor bunuri aflate în/asupra
lor, obținerii unor răspunsuri în legătură cu prezența în anumite
locuri. Organizarea de filtre se face similar raziei, cu excepția
mijloacelor și locului desfășurării, care sunt drumurile naționale,
locale, străzile și alte căi de acces.
 3. Delimitarea măsurilor speciale de
investigaţii de metodele operative de
investigații

Teoria activității investigativ-operative și

Legea nr.59 din  29.03.2012 privind
activitatea specială de investigații
(art.3,24 alin.(2)), folosește termenul
metode speciale (operative) de
investigații, care constituie secret de
stat.
 În teorie, drept metode tradiționale ale
activității operative de investigații sunt
• 2.culegerea
recunoscute:
1.chestionarea
cifrată a
informativă;
informaţiei;
3.supravegherea • 4.investigarea
(urmărirea)
proprie;
operativă;

5.cercetarea • 6.metoda
operativă; agenturistică,

care constituie baza majorității măsurilor de

 ■Cunoașterea și delimitarea noțiunilor măsură și
metodă specială de investigații prezintă interes atât
teoretic, cât și practic, pentru perfecționarea legislației
privind denumirea măsurilor speciale de investigații sau
elaborarea unor noi măsuri speciale, propunerea de
recomandări privind diversificarea conținutului măsurilor
realizate în practică, precum și la aplicarea eficientă a
metodelor noi de cunoaștere a urmelor ascunse ale
faptelor ilegale.
 În sensul teoriei activității investigativ-operative,
metoda specială este definită drept

sistem de procedee și modalități tactice omogene

privind obținerea, verificarea și realizarea informației

operative

elaborate de practică și întemeiate științific

ce constituie elementul structural al măsurilor

operative de investigații, prevăzute de lege
 Metoda este elementul structural tactic al
măsurii speciale de investigații, formând
conținutul acesteia. Mai multe metode
speciale, prin combinare, pot fi aplicate în cadrul
unei măsuri speciale, iar o metodă specială poate
fi aplicată la efectuarea diverselor măsuri speciale
de investigații. Prin elementul său organizațional-
tactic, care este secret de stat și în proces de
evoluție, măsura specială (operativă) de
investigații se deosebește esențial de acțiunile
de urmărire penală clasice.
Definirea sau caracterizarea generală a metodelor speciale
de investigații este admisibilă în teoria activității
investigativ-operative, precum și în legislația unor state. În
acest sens, legislația Belgiei (Legea cu privire la metodele
particulare de cercetare și câteva alte metode de anchetă
din 06.01.2003, art.47) numește metode particulare de
cercetare:

Re
c
ea in urg
di er
ca ea
ar
to la
rv

infiltrarea ri
se
ob
Observarea constituie observarea sistematică, de
către un funcționar de poliție, de una sau mai
multe persoane, prezența sau comportamentul lor,
sau a lucrurilor, locurilor sau evenimentelor
determinate. Observare sistematică este
observarea ce depășește mai mult 5 zile
consecutive sau mai mult de 5 zile neconsecutive
repartizate pe parcursul unei perioade de o lună, o
observare în cadrul căreia mijloace tehnice sunt
utilizate, o observare cu caracter internațional sau
o observare executată de către unitățile
specializate ale poliției federale. Un mijloc tehnic
este o configurare de componente care detectează
semne/semnale, le transmite, activează
înregistrarea lor și înregistrează semnalele, cu
excepția mijloacelor tehnice utilizate în vederea
executării unei măsuri vizate la art.90 ter.
Infiltrarea este fapta, pentru un funcționar de
poliție, numit infiltrant, de a întreține, sub o
identitate fictivă, relații durabile cu una sau mai
multe persoane în privința cărora există indici
relevanți că acestea urmează să comită sau vor
comite infracțiuni în cadrul unei organizații
criminale prevăzute la articolul 324 bis din Codul
penal sau crime sau alte delicte stipulate la
art.90 ter, §2 până la §4. Infiltrantul poate, în
virtutea unor circumstanțe excepționale și prin
intermediul unei autorizări exprese a
magistratului competent să recurgă într-un
termen restâns, în cadrul unei operațiuni
specifice, la expertizarea unei persoane externe
de către serviciile de poliție dacă aceasta se
prezintă a fi absolut indispensabil reușitei
misiunii sale.
Recurgerea la indicatori este fapta,
pentru un funcționar de poliție, de a
întreține contacte regulate cu o
persoană , numită indicator, despre
care se presupune că întreține relații
strânse cu una sau mai multe persoane
în privința cărora există indici relevanți
că urmează să comită sau vor comite
infracțiuni și că furnizează
funcționarului poliției informații și date,
care au fost solicitate sau nu. Acest
funcționar al poliției este numit
funcționar de contact.
 ■Legea nr.IX-965 din 20.06.2002 a Republicii Lituania privind
activitatea operativă, art.3 pct.13-18) definește următoarele metode
investigativ-operative:
metoda
chestionării
operative
metoda metoda
informării urmăririi
electronice operative

metoda
metoda
cercetării
agenturistică
operative
metoda
verificării
operative
Categoriile metodă și măsură se raportează la cele de conținut
și formă, unde rolul determinant și definitoriu este al conținutului,
acesta producând modificări asupra formei.

Metoda Conținutul

Măsura Forma
 
La rândul ei, forma poate influența
conținutul, contribuind la dezvoltarea
lui sau împiedicând acest lucru. În
acest sens, Legea nr.59 din  29.03.2012
şi secţiunea a 5-a, capitolul III, titlul IV
din Codul de procedură penală definesc
forma la modul general pentru
majoritatea măsurilor speciale
de investigații, din care rezultă ce
metode pot fi aplicate la derularea unei
sau altei măsuri.
De exemplu, măsura specială urmărirea
vizuală, în forma sa actuală, prevăzută de
lege, presupune aplicarea metodei
urmăririi (supravegherii) operative
nemijlocite a unor persoane, obiecte sau
fenomene, iar metoda informarea
electronică poate fi aplicată doar
restrictiv și condiționat, în dependență de
obiectul-țintă și de mijloacele tehnice
folosite (urmărirea acustică, fotografierea,
înregistrarea video și/sau audio în cadrul
masurii speciale urmărirea vizuală este
contestată, prin interpretarea ad litteram a
termenului formă, prevăzut de lege).
Din aceste considrente, în
legislația unor state se propune
optimizarea formei măsurii
operative urmărirea vizuală
sub două aspecte: 1) urmărirea
persoanei în locurile publice și
accesibile cu folosirea mijloacelor
tehnice de supraveghere și fixare
a informației; 2) urmărirea
obiectului sau a locului.
 Metodele speciale (operative) au la bază metodele
științifice generale (observația, măsurarea, experimentul,
compararea, descrierea), precum și alte procedee generale de
cunoaştere, cum sunt: analiza, sinteza, deducţia, inducţia și
modelarea, dar metodele științifice speciale se evidențiază

prin caracterul lor

strict informativ
privind studierea prin caracterul secret prin cercul limitat de
prin sistemul
obiectivelor (cifrat) al majorității subiecți abilitați să le
normativ special de
criminogene, în procedeelor și realizeze și de
reglementare
scopul prevenirii și modalităților participanți implicați
descoperirii
infracțiunilor
 În teorie au fost menționate și definite următoarele
metode operative de investigații:

chestionarea informativă

culegera cifrată a informaţiei

urmărirea (supravegherea) operativă

investigarea proprie

cercetarea operativă
metoda agenturistică

recunoașterea(identificarea)
operativă

metoda combinației operative

modelarea(experimentarea)
operativă

legendarea
informarea electronică

metoda analizei operativ-economice

informarea analitică

detectarea psihofiziologică a
minciunii

metoda odorologică
 În activitatea informativ-operativă a organelor securității statului au fost definite
anumite metode specifice. Potrivit art.7 din Instrucţiunea Nr. D-00190/1987 privind
organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de Securitate
(România), principalele metode specifice folosite în activitatea informativ-operativă de
securitate sunt:

Legenda informativă – versiunea verosimilă folosită cu scopul de a asigura

conspirarea şi secretizarea muncii de securitate şi a realiza inducerea în eroare a
duşmanului.

Combinaţia informativă – complexul de măsuri informativ-operative judicios

îmbinate, după o concepţie tactică bine determinată, care se foloseşte pentru
rezolvarea unor sarcini de securitate cu un grad sporit de dificultate.

Infiltrarea informatorului (sau a ofiţerului) – introducerea legendată a acestuia în

anturajul unor persoane, într-un obiectiv sau mediu care prezintă interes pentru
securitatea statului.

Infiltrarea informatorului (sau a ofiţerului) – introducerea legendată a acestuia în

anturajul unor persoane, într-un obiectiv sau mediu care prezintă interes pentru
securitatea statului.
Percheziţia secretă – controlul legendat sau ascuns al unor încăperi, mijloace de
transport, bagaje sau obiecte aparţinând persoanelor ce interesează securitatea
statului, în scopul clarificării unor informaţii sau al documentării unor aspecte de
interes operativ

Dezinformarea – acţiunea prin care se plasează duşmanului date şi informaţii

special prelucrate pentru a nu se sesiza lipsa lor de autenticitate, ori prin care se
lansează deliberat ştiri şi informaţii cu caracter de influenţă, în vederea susţinerii şi
promovării unor interese operative.

Jocul operativ – complexul de metode şi mijloace informativ-operative care se

aplică de regulă în confruntarea directă cu serviciile de spionaj, organizaţiile
extremist-teroriste, cercurile sau organizaţiile duşmănoase din străinătate în
scopul cunoaşterii şi dejucării planurilor ostile puse la cale ori al interceptării şi
ţinerii sub control contrainformativ al unor acţiuni ale acestora.

Cercetarea informativă – acţiunea de clarificare a unor informaţii în legătură cu

care există indicii temeinice de veridicitate şi care se realizează prin investigarea,
în mod direct sau sub acoperirea unor organe, a oricăror persoane ce prezintă
interes.
 4. Sistemul și clasificarea măsurilor
speciale de investigaţii
Prin Legea nr. 59 din 29.03.2012 (art.18) sunt prevăzute următoarele măsuri speciale
de investigații:

culegerea
identificarea
chestionarea informaţiei despre
persoanei
persoane şi fapte

identificarea abonatului,
proprietarului sau a utilizatorului
unui sistem de comunicaţii urmărirea vizuală
electronice ori al unui punct de
acces la un sistem informatic
investigaţia sub supravegherea
livrarea controlată
acoperire transfrontalieră

controlul transmiterii sau primirii

colectarea
banilor, a serviciilor  ori a altor
mostrelor pentru
valori materiale sau nemateriale
cercetarea
pretinse, acceptate, extorcate sau
comparată
oferite 
 supravegherea
cercetarea domiciliului prin
obiectelor şi achiziţia de control utilizarea mijloacelor
documentelor tehnice ce asigură
înregistrarea

cercetarea domiciliului şi/sau

interceptarea şi
instalarea în el a aparatelor ce asigură
înregistrarea
supravegherea şi înregistrarea audio
comunicărilor şi
şi video, a celor de fotografiat şi de
imaginilor
filmat
reţinerea, cercetarea, monitorizarea monitorizarea sau
predarea, conexiunilor controlul tranzacţiilor
percheziţionarea sau comunicaţiilor financiare şi accesul
ridicarea trimiterilor telegrafice şi la informaţia
poştale electronice financiară

documentarea cu ajutorul metodelor şi colectarea informaţiei

mijloacelor tehnice, precum şi de la furnizorii de
localizarea sau urmărirea prin sistem de servicii de
poziţionare globală (GPS) ori prin alte comunicaţii
mijloace tehnice electronice
Măsurile speciale de investigații au fost clasificatede către
legiuitor după gradul și intensitatea ingerințelor în dreptul
la viața privată, în alte drepturi și interese legitime:

măsuri minim-
masuri absolut- intruzive (autorizate
măsuri mediu-
intruzive (autorizate de către
intruzive (autorizate
de către judecătorul conducătorul
de către procuror)
de instrucție); subdiviziunii
specializate)
În dependență de etapale desfșurării investigației penale,
măsurile speciale de investigații, potrivit alin.(2) art.18 din
Legea nr.59 din 29.03.2012, pot fi clasificate în următoarele
categorii: măsuri strict procesuale; măsuri mixte ;măsuri
extraprocesuale

Măsuri strict procesuale (se desfășoară numai în cadrul

urmării penale) sunt toate măsurile autorizate de judecătorul de
instrucție, precum și:
 controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor
valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate
sau oferite ;
 supravegherea transfrontalieră;
 livrarea controlată.
 Măsuri mixte. Derularea acestor măsuri poate avea loc atât
în cadrul procesului penal, cât și în afara lui. Măsuri mixte sunt:
 identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui
sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la
un sistem informatic;
 urmărirea vizuală;
 investigaţia sub acoperire;
 colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
 cercetarea obiectelor şi documentelor;
 achiziţia de control.
Măsuri extraprocesuale (efectuate în afara procesului penal)
sunt:
 chestionarea;
 culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;
 identificarea persoanei.
 În dependență de structura juridică internă sau de
conținut, măsurile speciale de investigații sunt clasificate, în
teorie, în simple și complexe.

Măsură simplă se consideră cea al cărei element material constă într-un act unic
informativ de conduită, realizat de o persoană și constituit dintr-o singură hotărâre și o
singură acțiune, în rezultatul căreia poate surveni nu mai mult de o repercusiune
juridică.
Măsuri speciale de investigații simple sunt:
 chestionarea;
 culegerea informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția cazurilor de culegere a
informației prin înaintarea demersurilor);
 identificarea persoanei;
 urmărirea vizuală;
 colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
 cercetarea obiectelor şi documentelor (la locul aflării, fără ridicarea acestora).
 Măsura complexă se caracterizează prin
următoarele particularități:
este constituită din două sau mai multe acțiuni succesive și coordonate (de
ex.,investigaţia sub acoperire necesită:
1) acțiunea de penetrare în mediul criminal și
2) acțiuni de culegere a informației);

implică adoptarea mai multor hotărâri și participarea, cel puțin, a două persoane
(de ex.,reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor
poștale presupune luarea hotărârilor:
a) de inițiere a măsurii;
b) de autorizare a măsurii de către judecătorul de instrucție;
c) de executare propriu-zisă a diverselor acțiuni din cadrul măsurii); survin, cel
puțin, două consecințe juridice (de ex., în cazul interceptării şi înregistrării
comunicărilor şi imaginilor, se obține informația privind pregătirea unei infracțiuni
deosebit de grave – prima consecință socialmente utilă, dar, în același timp, se
limitează dreptul la viața privată – a doua consecință juridică).
Măsurile speciale complexe sub aspect
structural-juridic sunt clasificate în teorie, în
următoarele categorii:

cu acțiuni
continuă prelungită de
alternativă

experimentală compusă
 Măsură specială continuă se considreă cea care, sub aspectul
realizării practice, derulează neîntrerupt o anumită perioadă, necesară
pentru atingerea obiectivului. Durata măsurii speciale continue poate fi de la
câteva ore până la 6 luni. Măsuri speciale continue sunt:
 cercetarea domiciliului;
 reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor
poştale;
 supravegherea transfrontalieră;
 livrarea controlată;
 colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii
electronice;
 culegerea informaţiei despre persoane şi fapte prin înaintarea
demersurilor;
 cercetarea obiectelor şi documentelor cu ridicarea acestora de la locul
aflării.
 Măsura specială prelungită(continuată) constituie
totalitatea actelor omogene de conduită, unde fiecare acțiune în
parte poate fi considerată un act informativ de conduită
independent. Părțile componente ale măsurii speciale prelungite
au, de regulă, un obiectiv comun, orientat spre realizarea unei
sarcini distincte a activității speciale de investigații,se execută
prin acțiuni de aceeași natură în intervale scurte de timp. Măsuri
speciale prelungite sunt:
 interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
 supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice
ce asigură înregistrarea;
 monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi
electronice.
 Măsurile speciale complexe cu acțiuni de alternativă sunt cele al
căror element material constă din multiple acțiuni expres prevăzute de lege;
realizarea oricărei acțiuni constituie un act informativ terminat. În cadrul
acestei măsuri este posibilă derularea a două sau mai multe acțiuni
alternative specificate de lege. Măsuri specialecu acțiuni de alternativă
sunt:
 identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de
comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
 cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de
filmat;
 documentarea cu ajutorul metodelor şi  mijloacelor tehnice, precum şi
localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală  (GPS) ori
prin alte mijloace tehnice.
 Măsură specială experimentală se considreă măsura
complexă,care derulează în condițiile create de organul de investigații
operative,având ca obiectiv studierea comportamentului unui subiect-
țintă. Măsuri speciale experimentale sunt:
 controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor  ori a altor
valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau
oferite;
 achiziţia de control;
 chestionarea cu aplicarea detectorului comportamentului simulat.
 În teorie se specifică, pe lângă altele, și înființarea unor
întreprinderi, organizații conspirative ca fiind măsură
experimentală de investigații (Шумилов А. Ю. Курс основ
оперативно-розыскной деятелъности, p.186).
 Măsură specială compusă este constituită din două sau mai
multe acțiuni cu obiectiv comun, dintre care fiecare în parte
constituie o măsură operativă independentă. Părțile
componente ale măsurii speciale compuse sunt alte măsuri
speciale simple (chestionarea; culegerea informaţiei despre
persoane şi fapte; identificarea persoanei; urmărirea
vizuală; colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
cercetarea obiectelor şi documentelor).
Investigaţia sub acoperire se consideră măsură
specială compusă.
 Alt criteriu pentru clasificarea măsurilor speciale de investigații, menționat
în teorie, este considerată metoda/metodele specifice, aplicate în cadrul
activității operative de investigații. După acest criteriu, măsurile operative de
investigații sunt clasificate în: metode criminalistice adaptate investigației
penale operative; metode informative specifice numai investigației penale
operative; operațiuni informative.

Operațiuni informative pot fi considerate:

controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor  ori a altor valori
materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite 

investigaţia sub acoperire

supravegherea transfrontalieră

livrarea controlată
 În dependență de particularitățile folosirii
rezultatelor obținute în urma măsurilor speciale de
investigaţii, în teorie se disting:

măsuri
măsuri speciale speciale cu
informative caracter
probatoriu
 Măsuri speciale informative sunt considerate acele activități operative
de investigații, ale căror rezultate nu pot fi utilizate la punerea sub învinuire
și condamnarea făptuitorului. Măsuri speciale cu caracter informativ sunt
cele desfășurate în afara unui proces penal, iar rezultatele lor, potrivit art.24
alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012, pot servi drept temei  pentru
efectuarea altor măsuri speciale de investigaţii, în scopul prevenirii
criminalităţii şi asigurării securităţii statului. Măsuri speciale informative
sunt:
 chestionarea;
 culegerea informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția rezultatelor –
documente);
 identificarea persoanei;
 colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
 cercetarea obiectelor şi documentelor.
 Măsurile speciale cu caracter probatoriu sunt
desfășurate în cadrul urmăririi penale și rezultatele
obținute pot fi utilizate în calitate de probe în cauzele
penale,în condițiile prevăzute de art.93 alin.(4)
C.proc.pen. Măsuri cu caracter probator sunt toate
măsurile speciale de investigaţii prevăzute la
art.1322alin.(1) C.proc.pen.
 În funcție de metodele secretă sau
publică apicate la derularea măsurilor
speciale s-a făcut următoarea clasificare:

Care se efectuează atât public, cât şi secret: chestionarea,

culegerea informaţiei despre persoane şi fapte, identificarea
persoanei, colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată,
achiziţia de control, urmărirea vizuală, cercetarea obiectelor şi
documentelor etc
Care se efectuează numai în mod secret faţă de persoanele
verificate, prelucrate şi alte persoane, în privinţa cărora ele se
realizează. La aceste măsuri se atribuie
 interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor,
 reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea
trimiterilor poştale,
 monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice,
 controlul transmiterii banilor sau al altor valori materiale extorcate,
 investigaţia sub acoperire,
 supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură
înregistrarea,
 cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi
filmat.
În funcție de timpul documentării activităților criminale deosebim
măsuri desfășurate în timpul și după comiterea infracțiunii

în doctrină s-a
menționat că, pe de o Pe de altă parte,
parte, „metodele metodele de
speciale de cercetare sunt
procedee probatorii,
supraveghere sunt
prin care organele de
realizate în timp real,
urmărire penală
organele de urmărire primesc informații
penală trebuie să despre activități, după
primească informațiile ce acestea au
chiar în timp ce se avut loc”.
desfășoară activitățile.