TACTICA ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ:

NOȚIUNE, CONȚINUT, SISTEM

TACTICS OF CRIMINAL PROSECUTION ACTIONS:

NOTION, CONTENT, SYSTEM

Dr. Vitalie JITARIUC, Șef al Secției nr. 1 (Investigații criminale)

a Direcției Investigații „Sud” a Inspectoratului Național de Investigații al
Inspectoratului General al Ministerului Afacerilor Interne, Republica Moldova
vjitariuc@gmail.com

REZUMAT: Tactica criminalistică reprezintă un sistem de teze științifice și recomandări elaborate în

baza acestora, privind organizarea și planificarea urmăririi penale, determinarea comportamentului
persoanelor antrenate în probatoriul procesual-penal și a procedeelor concrete ale acțiunilor de urmărire
penală, orientate spre colectarea și examinarea probelor, spre stabilirea cauzelor și condițiilor care au
contribuit la săvârșirea infracțiunii. Tactica criminalistică și criminalistica în ansamblu au apărut și se
dezvoltă ca un domeniu al științei care oferă asistență organelor de drept în lupta cu infracționalitatea. Ea
are misiunea de a eficientiza această activitate, de a soluționa diverse sarcini legate de prevenirea,
investigarea și descoperirea infracțiunilor. Lupta cu infracționalitatea reprezintă și ea o sursă de dezvoltare
și apreciere a tacticii criminalistice, a prevederilor și recomandărilor elaborate de aceasta. Tactica
acțiunilor de urmărire penală este chemată să asigure eficiența maximă a acestora în condițiile respectării
stricte a normelor de drept. Or, realizarea acestui obiectiv presupune o anumită structură a tacticii
acțiunilor de urmărire penală, un anumit sistem și conținut.
CUVINTE-CHEIE: criminalistică, tactică, acțiune de urmărire penală, ofițer de urmărire penală,
probe, probatoriu, sistem, metode, procedee, proces penal, categorii, urme, etapă, principiu, planificare,
dinamism, cunoaștere, adevăr, lolectare, apreciere, fixare.
ABSTRACT: Forensic tactics is a system of scientific theses and recommendations, developed based
on these theses, concerning the organization and planning of criminal prosecution, determining the behavior
of persons involved in criminal evidence and specific procedures of criminal prosecution, aimed at collecting
and examining evidence, establishing the causes and conditions that contributed to the commission of the
crime. Forensic tactics, in fact, like forensics as a whole, has emerged and is developing as a field of science
that provides assistance to law enforcement agencies in the fight against crime. It has the mission to
streamline this activity, to solve various tasks related to the prevention, investigation and detection of
crimes. The fight against crime is also, in turn, a source of development and appreciation of forensic tactics,
and of provisions and recommendations developed by it. The tactics of criminal prosecution actions is called
to ensure its maximum efficiency in the conditions of strict observance of the legal norms. However, the
achievement of this goal presupposes a certain structure of the tactics of criminal prosecution actions, a
certain system and content.
KEYWORDS: forensics, tactics, criminal prosecution action, criminal prosecution officer, evidentiary
items, evidence, system, methods, procedures, criminal trial, categories, traces, stage, principle, planning,
dynamism, knowledge, truth, collecting, appreciation, recording.

Conceptul de „tactică” este vast și alte domenii de activitate, în special acolo

amplu, fiind aplicat pe larg în multe domenii
ale vieții. Pentru prima dată, noțiunea de
„tactică” și-a făcut apariția în doctrina
militară, cunoscând o dezvoltare unilaterală
dictată de starea de luptă armată, în care
părțile urmăreau obiectivul niminicii
inamicului și păstrării proprilor forțe.
Utilizarea acestei noțiuni s-a făcut simțită și în
unde persistau elemente de luptă, de
împotrivire, de rezistență, de căutare a
adevărului în condiții de creare sau înlăturare
a piedicilor, a obstacolelor [1, p. 166].
Ca parte integrantă a criminalisticii,
tactica criminalistică reprezintă un ansamblu
de teze științifice, metode și procedee
specifice destinate organizării și guvernării

131 CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII

anchetei penale, pregătirii și desfășurării în
condiții optime a activităților de urmărire
penală în vederea constatării la timp și cu
certitudine a faptelor ce constituie infracțiuni,
a identificării făptuitorilor și determinării
împrejurărilor în care s-a activat. Din definiția
enunțată rezultă două probleme esențiale ale
tacticii criminalistice: cea a metodelor de
organizare și conducere a activității de
urmărire penală și cea a procedeelor de
pregătire și desfășurare a activităților
procedurale de colectare și utilizare a probelor
necesare pentru dovedirea faptei penale și
vinovăției celor care au comis-o.
Procedeele specifice destinate pregătirii
și efectuării actelor de urmărire penală se
numesc procedee tactice. Prevederile
științifice privind alegerea și modul de
aplicare a lor, în funcție de situațiile cauzelor
concrete în cercetare, de modul de comportare
a persoanelor implicate în proces, au fost
calificate drept recomandări tactice [2, p.
266].
Tactica acțiunilor de urmărire penală
întotdeauna a reprezentat un sistem (complex)
de procedee tactice, care include cele mai
eficiente și raționale modalități de efectuarea
acțiunilor de urmărire penală și, respectiv, de
comportament ale ofițerului de urmărire
penală [3, p. 5].
Autorul S. Doraș atenționează că
metodele și procedeele ce constituie tactica
criminalistică au la bază realizările științei
referitor la organizarea muncii, logica și
psihologia judiciară, reflectând, totodată,
experiența pozitivă a organelor competente în
materie. Astfel, datele cu privire la
organizarea științifică a muncii constituie
reperul metodelor și procedeelor de
planificare și conducere a activităților de
urmărire penală, mobilizare și folosire
rațională a forțelor și mijloacelor necesare
pentru realizarea scopului urmăririi penale – a
descoperi la momentul oportun și sub toate
aspectele infracțiunile săvârșite. Principiile
logice ale activității spirituale umane stau la
baza procedeelor tactice privind pregătirea și
efectuarea cercetării la fața locului,
percheziției, ridicării de obiecte și înscrisuri, a
tuturor activităților și actelor de cercetare, a
căror firească desfășurare reclamă un anumit
nivel de gândire, aplicarea raționamentelor
CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII
logice de analiză și sinteză, modelare și
comparare, inducție și deducție. În baza
mecanismelor psihologice implicate în
comportarea umană, inclusiv a persoanelor
culpabile sau participante la procesul de
cercetare, se stabilesc procedeele tactice de
audiere în cadrul interogatoriului, prezentării
spre recunoaștere, confruntării etc. [2, p. 266].
Profesorul M. Gheorghiță e de părere că
obiectul tacticii criminalistice, ca și al oricărui
alt domeniu al cunoașterii științifice, îl
constituie, pe de o parte relevarea legităților
logice și psihologige, proprii cercetării
infracțiunilor, iar, pe de altă parte, ținând cont
de legitățile relevante, elaborarea tezelor și
procedeelor argumentate științific, comune
pentru diferite categorii de procese penale,
menite să asigure eficiența optimă a activității
organelor de urmărire penală și speciale de
investigație în timpul realizării sarcinilor
trasate. Tezele tactice generale, elaborate de
tactica criminalistică, constituie niște
recomandări cu caracter general, întemeiate
științific, conform cărora trebuie să acționeze
ofițerul de urmărire penală și ofițerul de
investigații în procesul cercetărilor
criminalistice ale infracțiunilor cu scopul de a
asigura eficacitatea descoperirii infracțiunilor.
Ele se pot referi la întreaga activitate a
organelor de urmărire penală, la anumite
direcții ale acesteia, la unele acțiuni de
urmărire penală sau măsuri speciale de
investigație. Exemple de astfel de teze
generale sunt, în special, recomandările
despre modalitatea organizării cercetării,
planificării, interacțiunii, despre necesitatea
stabilirii în cursul audierilor a contactului
psihologic cu persoana respectivă etc. Tactica
criminalistică pune la dispoziția organelor de
urmărire penală un ansamblu de procedee
criminalistice eficiente întru stabilirea
adevărului. Această disciplină mai cuprinde
recomandările tactice de efectuare a unor
variate acțiuni de urmărire penală. Ea se
constituie din decizii tactice, procedee tactice,
operațiuni tactice și combinații tactice, care se
bazează pe datele obținute în cadrul cercetării
cauzei concrete [4, p. 9; 5, p. 292].
Obiectul, sistemul și sarcinile tacticii
acțiunilor de urmărire penală sunt cu mult mai
largi în comparație cu sarcinile și modalitățile
realizării lor în practica de urmărire penală.
132
Din acest considerent, nu împărtășim opinia
cercetătorilor care percep tactica acțiunilor de
urmărire penală ca „un cumul de metode și
procedee (legale, justificate științific, care
înving orice împotriviri și denaturări în calea
cunoașterii veridice) legate de pregătirea,
efectuarea și fixarea rezultatelor acțiunilor de
urmărire penală [6, p. 5].
În cadrul tacticii criminalistice, după
părerea lui S. Doraș, se disting două părți
componente ale acesteia: partea generală și
partea specială.
Partea generală cuprinde, pe de o parte,
problemele ce vizează organizarea și dirijarea
activității de urmărire penală, în special, în
cazul în care ea se efectuează în echipă, iar,
pe de altă parte, metodele și principiile care
trebuie respectate pentru a realiza planificarea
urmăririi penale, aceasta constituind o
condiție obligatorie pentru desfășurarea
perfectă a cercetării cauzelor penale și, în
consecință, soluționarea justă a acestora. În
legătură cu organizarea și conducerea
urmăririi penale, tactica criminalistică
stipulează un șir de probleme tactice ce țin de
cercetarea infracțiunilor efectuată în echipă,
specificarea formelor și principiilor de
conlucrare și interacțiune a organului de
urmărire cu serviciile operative, orientându-le
spre folosirea judicioasă a întregului potențial
destinat combaterii fenomenului infracțional.
În contextul acestui subiect general,
tactica criminalistică oferă o serie de
îndrumări tactice organului de urmărire
penală pentru obținerea informației necesare
cu privire la persoanele participante la proces,
pune în evidență calitățile profesionale cerute
organului de urmărire penală, atacă
problemele referitoare la elaborarea și
verificarea versiunilor de urmărire penală,
acestea reprezentând elementul de bază al
planului de cercetare a unei fapte penale [2, p.
267; 7, p. 37].
Partea specială a tacticii criminalistice
este consacrată inițierii și argumentării
procedeelor tactice de pregătire și efectuare a
activităților de urmărire penală: cercetarea la
fața locului, percheziția, ascultarea martorilor
și a persoanelor aflate în culpă, prezentarea
spre recunoaștere, experimentarea unor
împrejurări în care s-a acționat etc. [2, p. 267].
133 CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII
După părerea lui M. Gheorghiță, tactica
criminalistică, în aspectul său actual, cuprinde
două elemente: tezele generale ale tacticii
criminalistice și tactica unor acțiuni de
urmărire penală. Tezele generale au menirea
de a contribui la eficacitatea cercetării faptei
prejudiciabile în ansamblu, iar procedeele
tactice - de a spori tehnologia și rezultatele
acțiunilor de urmărire penală aparte. Aceaastă
clasificare ne permite să distingem, în cadrul
criminalisticii, două componente aflate în
strânsă interconexiune. Or, susține acesta,
denumirea compartimentelor respective
„Tezele generale ale tacticii criminalistice” și
„Tactica unor acțiuni de urmărire penală”
sunt cele mai exacte. Adică, ceea ce se referă
la prima parte a tacticii criminalistice, nu
numai că servește drept bază pentru cea de-a
doua parte, dar are și o importanță de sine
stătătoare. Tot atunci, denumirea „Tezele
generale ale tacticii criminalistice” este mai
reușită din punctul de vedere al asigurării
unității de terminologie cu late domenii
științifice, care operează cu noțiunea de
„tactică”. Anume o asemenea terminologie se
aplică, în special, în domeniul artei militare,
unde se obișnuiește a deosebi tactica generală
de tactica unor acțiuni aparte. Atâta că,
trebuie să se țină cont că activitatea de
cercetare criminalistică, orientată spre
soluționarea sarcinilor procesului penal,
include nu numai acțiunile de urmărire
penală, ci și măsurile speciale de investigații,
precum și activitatea de căutare [4, p. 22; 5,
pp. 300-301].
Pe durata mai multor ani, noțiunea de
„tactică a acțiunilor de urmărire penală” a fost
analizată de nenumărate ori de cercetătorii din
domeniului criminalisticii. În opinia noastră,
cercetătorul V. Comissarov, formulează, de
exemplu, una dintre cele mai corecte
concluzii atunci când susține că „tactica
acțiunilor de urmărire penală reprezintă un
compartiment al criminalisticii, unde, în
temeiul regulilor procesuale și a prevederilor
teoretice, sunt elaborate diverse sisteme
situaționale de recomandări privind ordinea,
limitele și condițiile interacțiunii ofițerului de
urmărire penală cu alți participanți la proces
în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire
penală în vederea organizării optime a
colectării, examinării și fixării informațiilor
probatorii” [8, p. 14].
Examinând problema ce vizează
structura tacticii criminalistice și determinarea
componentelor ei esențiale, trebuie de ținut
cont și de faptul că fiecare dintre genurile de
activitate ale organelor de urmărire penală are
un anumit sistem interior, aspect logic și
practic, substantial și organizatoric. Toate
acestea nu pot să nu influențeze asupra
structurii tacticii criminalistice și a rolului ei
la cercetarea infracțiunilor. În conformitate cu
cele vizate, partea întâi a tacticii criminalistice
este constituită din subiectele de bază sau
tezele generale, cum ar fi: noțiunea și locul
tacticii criminalistice în cercetarea și
combaterea infracțiunilor; situațiile de
urmărire penală; versiunile de urmărire
penală; organizarea cercetării infracțiunilor;
planificarea cercetării infracțiunilor;
interacțiunea în procesul cercetării
infracțiunilor [4, p. 24; 5, p. 302]. Partea a
doua a tacticii criminalistice o constituie
acțiunile de urmărire penală și de tactică
criminalistică, care, alături de măsurile
speciale de investigații, este tratată în
literatura de specialitate, în fond, în mod
identic. Ea cuprinde prevederile procesuale și
aspectele tactice ale pregătirii, efectuării și
documentării acțiunilor prevăzute de legea
procesual-penală [5, p. 304].
În acest fel, tactica acțiunilor de
urmărire penală este percepută ca un sistem,
însă, în primul rând, este vorba de un sistem
(cumul) de metode și procedee, iar în al doilea
– de un sistem (compartiment al științei), care
cuprinde prevederi teoretice și procedee de
efectuare a acțiunilor de urmărire penală. În
orice situație, acțiunea de urmărire penală are
propria structură, propriile etape, constituite
din anumite procedee și combinații. Prin
combinație înțelegem „un anumit plan, măsuri
luate pentru a reuși, un aranjament” [9, p.
270], o îmbinare a câtorva procedee sau
acțiuni de urmărire penală. Autorul V.
Șepitico susține, de exemplu: „Sistemul
procedeelor tactice (combinația tactică)
reprezintă un cumul (complex) bine aranjat de
procedee conexe și interdependente, cu scop
selectiv și bine determinat în procesul
înfăptuirii lor” [10, p. 138].
CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII
În literatura de specialutate, de rând cu
noțiunea de „combinație”, mai este utilizat și
termenul de „operațiune tactică”, ele fiind, în
fapt, sinonime. Astfel, întreaga activitate
legată de acțiunile de urmărire penală poate fi
divizată în următoarele etape: a) pregătirea
pentru efectuarea acțiunii de urmărire penală;
b) efectuarea propriu-zisă a acțiunii de
urmărire penală; c) fixarea desfășurării
acțiunii de urmărire penală; d) analiza și
aprecierea derulării și rezultatelor acțiunii de
urmărire penală.
În conformitate cu o doua opinie, avem
de a face nu atât cu un sistem de procedee
tactice, pe cât cu unul al acțiunilor de
urmărire penală. Ca și oricare alt sistem,
acesta este constituit din anumite
componente, elemente, care sunt reprezentate
de acțiunile de urmărire penală. Sistemul
acțiunilor de urmărire penală cuprinde nu doar
acțiunile procesuale ale ofițerului de urmărire
penală, care sunt direct axate pe obținerea
informațiilor importante pentru criminalistică.
La acestea se atribuie, indiscutabil,
următoarele: audierea, confruntarea,
cercetarea la fața locului, percheziția,
ridicarea, experimentul, prezentarea pentru
recunoaștere, verificarea declarațiilor la locul
faptei. Tacticii acțiunilor de urmărire penală,
ca sistem funcțional al criminalisticii, îi sunt
proprii anumite legități, determinate de scopul
urmărit, de reglementarea procesuală și
conținutul tactic. În cumul, ele constituie
bazele generale și principiile de care urmează
să se ghideze mijloacele tactice de investigare
a infracțiunilor. La principiile tacticii
acțiunilor de urmărire penală sunt catalogate
următoarele: principiul legalității acțiunilor de
urmărire penală; principiul respectării
normelor etice; principiul libertății selectării
acțiunii de urmărire penală, a mijloacelor și
procedeelor tactice, a combinațiilor aplicate la
efectuarea ei; principiul planificării și
dinamismului [11, p. 270].
Toate acțiunile de urmărire penală sunt
subordonate principiilor generale ale
procesului penal și principiilor propice ale
tacticii criminalistice, normelor eticii și
moralității; la baza lor stau unele și aceleași
procedee și metode de cunoaștere, reflectare
și administrare a probelor. Legitimitatea
acțiunilor de urmărire penală se determină
134
prin următoarele: a) fiecare acțiune de
urmărire penală poate fi efectuată numai după
pornirea procesuilui penal; b) modul de
efectuare și documentare a acțiunilor de
urmărire penală trebuie să corespundă strict
prevederilor Codului de procedură penală; c)
toate acțiunile de urmărire penală se
efectuează de către ofițerul de urmărire penală
sau procuror și numai în cazul în care există
temei juridic și faptic.
Temeiul juridic presupune existența
normelor juridico-procesuale care
reglementează posibilitățile efectuării unei sau
altei acțiuni de urmărire penală și elaborarea,
întocmirea în modul stabilit a deciziei tactice.
Temeiul faptic pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală, îl constituie acele date reale,
care dictează necesitatea de a organiza și
realiza anumite acțiuni la o etapă sau alta a
cercetării, cu ajutorul cărora pot fi stabilite
circumstanțele concrete în cauza cercetată.
Codul de procedură penală nu stabilește
succesiunea strictă a acțiunilor procesuale. În
fiecare caz concret, succesiunea acțiunilor de
urmărire penală este determinată de ofițerul
de urmărire penală pornind de la situația reală.
Legislația procesual-penală nu prevede
anumite clasificări ale acțiunilor de urmărire
penală. Totodată, tactica criminalistică și
practica activității de urmărire penală clasifică
toate acțiunile procesuale, prevăzute în Codul
de procedură penală, în acțiuni inițiale și
acțiuni ulterioare [5, pp. 304-305].
Acțiunile inițiale de urmărire penală
constituie un complex de acțiuni procedurale
ale ofițerului de urmărire penală, realizate
chiar în momentul descoperirii infracțiunii. ca
acțiuni inițiale de urmărire penală sunt:
cercetarea la fața locului; percheziția
corporală; examinarea corporală; percheziția
la domiciliu, serviciu; audierea bănuitului;
audierea martorilor oculari; audierea părții
vătămate; ridicarea de obiecte sau documente
etc. La etapa ulterioară a cercetării, în calitate
de acțiuni ulterioare de urmărire penală, de
obicei, se efectuează: audierea învinuitului;
audierea altor martori (colegi de serviciu,
vecini, cunoscuți, rude etc.); audierea părții
civile; confruntarea; verificarea declarațiilor
la locul infracțiunii; prezentarea spre
recunoaștere; exhumarea cadavrului;
reconstituirea faptei; experimentul în
135 CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII
procedura de urmărire penală; ridicarea de
obiecte sau documente; examinarea sau
ridicarea corespondenței; dispunerea
expertizelor; colectarea mostrelor pentru
cercetarea comparativă etc.
Elaborarea tacticii efectuării acțiunilor
de urmărire penală presupune și o tipizare a
structurii lor. Practica a demonstrat că toate
acțiunile de urmărire penală au aceeași
structură și se efectuează în trei etape. Acestea
sunt: etapa introductivă, etapa lucrătoare și
etapa de documentare a acțiunii de urmărire
penală [5, pp. 305-307].
Acțiunile de urmărire penală au anumite
sarcini specifice. Una din sarcinile generale și,
în același timp, de bază o reprezintă
colectarea și examinarea probelor. În temeiul
probelor colectate în procesul efectuării
acțiunilor de urmărire penală, ofițerul de
urmărire penală vine cu anumite versiuni
privind faptul infracțiunii. În virtutea
volumului mare al subiectului investigat, nu
vom supune unei analize substanțiale întregul
spectru de acțiuni de urmărire penală. În
particular, ne vom concentra atenția asupra
unor discuții și interpretări în materia
clasificării acțiunilor de urmărire penală și a
tacticii lor.
Împărtășim încă o dată opinia autorului
V. Comissarov care susține și argumentează
că „sistemul tacticii acțiunilor de urmărire
penală urmează a fi constituit în conformitate
cu obiectul, genul și caracterul cunoașterii”
[8, p. 15]. Or, în criminalistică nu întâlnim
încă o clasificare unică a acțiunilor de
urmărire penală. Mai mult: autorii clasifică
acțiunile de urmărire penală în baza diferitor
criterii. Analizând aceste clasificări în
dependență de obiectul cunoașterii, observăm
o gamă variată a acțiunilor de urmărire
penală.
Astfel, V. Obrazțov și A. Protasevici
divizează acțiunile de urmărire penală în două
categorii: 1) verbale (audierea, confruntarea,
prezentarea pentru recunoaștere); 2) neverbale
(cercetarea la fața locului, percheziția,
dispunerea și efectuarea expertizei judiciare,
experimentul [12, pp. 21-23]. Comissarov V.
merge și mai departe evidențiind acțiuni de
urmărire penală verbale, neverbale și
complexe [8, p. 15]. Șeifer S. clasifică
acțiunile de urmărire penală în baza
următoarelor criterii: a) metodele de reflectare [72] Doraș S., Criminalistica, Ed. Cartea
a datelor faptice; b) procesul mijlocit și Juridică, Chișinău, 2011.
nemijlocit al obținerii datelor faptice; c) [73] Дулов А.В., Нестеренко П.Д.,
complexitatea obiectelor care urmează a fi Тактика следственных действий,
reflectate; d) scopul acțiunii de urmărire Вышэйш. шк., Минск, 1971.
penală [13, p. 73]. [74] Gheorghiță M., Tezele generale ale
tacticii criminalistice: Material șt.-didactic,
CONCLUZII Ed. ARC, Chișinău, 2004.
[75] Gheorghiță M., Tratat de criminalistică,
Studierea literaturii de specialitate ne Chișinău, 2017.
permite să conchidem că, în dependență de [76] Сыров А., Проблемы научных основ
temeiurile de obținere a informațiilor, тактика следственных действий:
acțiunile de urmărire penală pot fi clasificate Автореф. дис. ... канд. юр. Наук., Москва,
în cinci categorii: 1) acțiuni verbale – în 1969.
procesul efectuării cărora informațiile sunt [77] Bracaciu N., Zăhărăchescu Gh.,
obținute de la persoane cât și din sursele de Planificarea modului de efectuare a unei
reflectare ideală (urme); 2) acțiuni non- activități de urmărire penală. In: Ghidul
verbale – obținerea informațiilor prin procurorului criminalist, Timișoara, 1994, pp.
intermediul lucrurilor, obiectelor – purtătoare 28-36.
a reflectărilor, a urmelor materiale; 3) [78] Тактика следственных действий:
complexe sau de sistem – altfel zis, Учеб. пособие. Под ред. В.И.
informațiile obținute din surse sistemice; 4) КОМИССАРОВА, Саpатов, 2000.
acțiunile de urmărire penală, concentrate pe [79] Oprea I. et al., Noul dicționar universal
obținerea informațiilor virtuale; 5) acțiuni de al limbii române, Ed. Litera Internațional,
urmărire penală, materializate în dependență București, 2006.
de particularitățile obținerii infoprmațiilor: a) [80] Шепитько В.Ю., Криминалистика:
nemijlocit de către ofițerul de urmărire Курс лекций, Харьков, 2003.
penală; b) mijlocit, cu ajutorul interpretului, [81] Криминалистика: Учебное пособие.
specialistului, a persoanei care recunoaște etc. Под ред. А. В. ДУЛОВА, Минск, 1998.
[82] Следственные действия:
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Криминалистические рекомендации.
Типовые образцы документов, Под ред.
[71] Rusu V., Gavajuc S., Reflecții de ordin В.А. ОБРАЗЦОВА, Москва, 1999.
doctrinar privind bazele tactice ale activității [83] Шейфер С.А., Следственные
speciale de investigații. In: Studii și cercetări действия, Система и процессуальная
juridice: Culegere de lucrări științifice de форма, Москва, 2001.
specialitate. Partea 2. Chișinău, 2020, pp.
166-177.

CRIMINALISTICA NR. 2-2022 (130), IUNIE 2022, VOL. XXIII 136