FACTORI MOTIVAŢIONALI ÎN OPŢIUNEA EDUCAŢIONALĂ

ŞI PROFESIONALĂ A ABSOLVENŢILOR DE GIMNAZIU

Prof. Ion Elena,

Director, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Gorj

Momentul în care elevul îşi alege traseul educaţional şi profesional este deosebit de
important pentru viitorul personal şi al carierei acestuia. Opţiunea făcută în cunoştinţă de cauză îl
va orienta pe un traseu de-a lungul căruia să beneficieze de cât mai multe bucurii şi împliniri, iar
dezamăgirile să fie cât mai puţine şi constructive. Această alegere se petrece pe parcursul
educaţional instituţionalizat şi este rezultatul unei activităţi complexe şi specializate ce se
desfăşoară în şcoală. Este vorba despre orientarea şcolară şi profesională ca proces al „sincronizării
dintre aspiraţiile personale şi sociale cu privire la muncă, văzută ca sursă de satisfacţii individuale şi
principal mijloc de progres economic general, acest proces presupunând competenţă, competiţie,
succes, eşec, învăţare, pregătire profesională continuă, asumare de responsabilităţi.”1
Decizia privind alegerea traseului educaţional şi profesional are totuşi unele limite. Alegerea
căii de urmat în formarea profesională depinde de situaţiile existente sau care pot fi posibile pe
piaţa dinamică a muncii, la un anumit moment, fiind totodată un proces subtil de învăţare care-l
face pe tânăr apt pentru societate, tranziţie, adaptare, flexibilitate, flexicuritate şi nu doar un simplu
receptor şi depozitar de informaţie.
Din perspectiva conţinutului, activitatea de orientare şcolară şi profesională reprezintă un
subsistem al dimensiunii tehnologice a educaţiei care vizează deopotrivă formarea şi dezvoltarea
capacităţilor generale şi specifice ale elevilor privind aplicarea cunoştinţelor dobândite în diferite
situaţii şi contexte psihosociale (economice, culturale, administrative, comunitare etc.).
Din perspectiva metodologică, activitatea de orientare şcolară şi profesională reprezintă un
subsistem al activităţii de asistenţă psihopedagogică a personalului didactic, al elevilor şi părinţilor
în acelaşi timp, proiectată şi realizată la nivelul sistemului educaţional din învăţământ într-un cadru
instituţionalizat bine determinat (asistenţă psihopedagogică).
Orientarea în viaţă şi în carieră devine simultan şcolară şi profesională şi ea ţinteşte
împlinirea de-a lungul timpului a unei vocaţii ca segment particular al unei personalităţii permanent
dinamice şi deschise schimbărilor şi acumulărilor pozitive. În dezvoltarea personală a elevului,
procesul consilierii şi orientării şcolare şi profesionale poate viza mai multe aspecte de natură
cognitivă, afectivă, acţională, aspecte ce ţin de aptitudinile pozitive faţă de muncă.
Activitatea de orientare şcolară şi profesională începe foarte devreme, chiar din anii
copilăriei, din lumea jocului, perioadă în care opţiunile exprimate sunt foarte oscilante ca urmare a
dezvoltării insuficiente a capacităţii de discernământ şi a minimei cunoaşteri atât a propriilor
posibilităţi, cât şi a specificului diferitelor profesii, a diversităţii şi multitudinii acestora.
Este bine ca elevul să se gândească din timp asupra drumului de parcurs în viaţă, cam pe la
perioada adolescenţei foarte timpurii, în jurul vârstei de 12 ani, când se presupune că se poate
exprima responsabil şi asupra opţiunii pentru o anumită formă de învăţământ, care să îi aducă
satisfacţii şi dorinţe noi privind orientarea spre o carieră de viitor.
Prezenţa în preajma elevului la momentul alegerii acestui drum a profesorului şi a
consilierului şcolar, a părinţilor şi a celorlalţi factori capabili de o eficientă orientare în carieră este
un act de responsabilitate pentru viitorul acestuia. Dacă nu reuşim să oferim copiilor ceea ce au
nevoie pentru a construi cu temeinicie temelia unei vieţi sănătoase, punem sub semnul întrebării

1
Negovan, Valeria: „Formare profesională”, Psihologia carierei, suport de curs, 2013, Editura
Universităţii „Titu Maiorescu”, Bucureşti
1
însăşi siguranţa şi prosperitatea noastră, a tuturor actorilor sociali. Fie că recunoaştem, fie că
negăm, din orgoliu sau din ruşine, anumite momente din viaţa noastră au fost influenţate de diverse
persoane care ne-au marcat viitorul. Părinţii, profesorii, colegii, prietenii, unele personalităţi publice
au contribuit la formarea noastră interioară şi, implicit, la determinarea opţiunii profesionale.
Pentru a înţelege cât mai multe despre o meserie sau profesiune, elevii ar trebui să-i întrebe
mai întâi pe cei care o exercită, să-i vadă chiar pe aceştia în unele secvenţe ale exerciţiului
profesional. Elevii pot apela la psihologul şcolar sau la profesorul consilier/diriginte să-i sprijine şi
să le faciliteze posibilitatea spre a fi pentru o vreme în preajma unui profesionist de a cărui
profesiune sunt interesaţi, atraşi.
În scopul unei orientări profesionale pragmatice, în consens cu abilităţile personale şi cele
de dezvoltare a pieţei muncii, rolul consilierului şcolar şi al dirigintelui elevilor este acela de a oferi
informaţii clare, reale, despre domeniul profesional şi al carierei, pentru ca fiecare elev să aibă
posibilitatea de a opta în cunoştinţă de cauză. Totodată este binevenită o informare oportună şi
responsabilă a părinţilor cu privire la posibilităţile reale ale elevilor, deoarece în unele cazuri
dorinţele părinţilor în ceea ce priveşte alegerea unui liceu nu sunt aceleaşi cu dorinţa şi posibilităţile
reale ale propriului copil. În acest sens este mai mult decât necesară confruntarea tuturor părţilor
pentru luarea unei decizii corecte: părinte, elev, psiholog, diriginte.
Plecând de la această premisă, constatăm că activitatea de consiliere şi orientare trebuie să
se întemeieze pe patru acţiuni fundamentale:
 cunoaşterea personalităţii elevului;
 educarea elevului pentru alegerea carierei;
 cunoaşterea reţelei şcolare şi a lumii profesiunilor;
 consilierea şi îndrumarea efectivă a elevului.
O activitate de consiliere şi orientare profesională realizată în condiţii de autoritate şi
competenţă în domeniu, structurată pe realism, acceptare şi sincronism în luarea deciziei, va fi de
mare folos pentru elev, pentru familia acestuia, dar şi pentru societate. Pentru că viitorul oricărei
societăţi depinde de capacitatea sa de a se îngriji de sănătatea şi bunăstarea următoarei generaţii.
Altfel spus, copiii de astăzi, sunt cetăţenii, salariaţii şi părinţii de mâine. Dacă investim în mod
înţelept în copii şi familie, mulţumirea generaţiei de mâine va fi ilustrată prin capacitatea de a trăi
ca adulţi capabili, productivi, responsabili, solidari şi generoşi.
Din această perspectivă, rezultă că orice activitate, orice meserie sau profesiune sunt
determinate de anumite cauze, se desfăşoară într-un anumit context motivaţional, acestea putând
influenţa în mică sau mare măsură decizia subiectului.
Interesele, aspiraţiile, valorile profesionale, stilul de viaţă dorit, aptitudinile, caracteristicile
de personalitate sunt numai o parte din factorii psihoindividuali ce trebuie avuţi în vedere în analiza
motivelor care determină un elev gimnazist să opteze pentru o profesie sau alta.
Se ştie prea bine că posibilităţile egale, fizice, psihice şi intelectuale sunt valorificate cu
eficienţă de elevii care prezintă un nivel ridicat de dezvoltare a motivelor învăţării faţă de cei cărora
le lipsesc aceste motive. Chiar şi în cazul elevilor cu un bun şi foarte bun apetit intelectual, absenţa
unei motivaţii corespunzătoare diminuează rezultatele sub nivelul celor cu posibilităţi mai modeste,
dar animaţi de dorinţa unei temeinice şi trainice pregătiri. Tocmai de aceea, „cunoaşterea şi
dezvoltarea motivaţiei pentru carieră trebuie să constituie pentru toţi factorii cu atribuţii în educaţia
şi formarea elevilor un obiectiv fundamental, o cerinţă primordială şi, nu în ultimul rând, un scop în
sine.”2
Năzuinţa spre o anumită profesie este determinată de o mulţime de motive individuale care
stau la baza alegerii ei. Pentru a identifica motivele care influenţează alegerea de către absolvenţii
2
Tomşa, Gheorghe: „Strategii şi tehnici de consiliere”, suport de curs, 2014, Editura
Universităţii „Titu Maiorescu” Bucureşti
2
de gimnaziu a unei profesii, am alcătuit o listă cu 10 criterii foarte importante în opţiunea pentru
carieră, elevii putând selecta principalele trei criterii în funcţie de valoarea pe care o apreciază.
Cele 10 opţiuni cuprind:
4 factori motivaţionali intrinseci:
 prezenţa unor aptitudini;
 succesele şcolare care au o legătură strânsă cu profesia aleasă;
 cunoaşterea profesiei în mod direct;
 stabilirea meseriei în timp.
6 factori motivaţionali extrinseci:
 perspectiva financiară;
 sfatul părinţilor;
 influenţa profesorilor;
 sfatul prietenilor, colegilor;
 posibilităţile de angajare;
 viitorul profesiei pe piaţa muncii.
Elevii au avut şi varianta „alte situaţii” pentru a preciza şi alţi factori motivaţionali
importanţi pentru ei şi neprecizaţi de mine.
Ierarhizarea factorilor motivaţionali determinanţi în alegerea profesiei se prezintă astfel:

Factori motivaţionali Procent

Perspectiva financiară 59 %
Posibilităţile de angajare 48 %
Viitorul profesiei pe piaţa muncii 42 %

Analizând aspectul motivaţional al alegerii profesiei a rezultat că avantajele pe care le oferă

aceasta, în special cele de ordin financiar, constituie factorul motivaţional principal în alegerea
profesiei.
Dobândirea unui loc de muncă ridică numeroase obstacole în faţa tinerilor, printre care:
puţinătatea locurilor de muncă, lipsa calificării, a experienţei, a relaţiilor. De aceea elevii îşi doresc
o profesie care, la finalul studiilor, să le aducă avantajul unui loc de muncă şi al unei protecţii
sociale corespunzătoare.
Prin urmare, principalele motive care stau la baza alegerii de către absolvenţii de gimnaziu a
unei profesii sunt legate mai mult de caracteristicile vieţii socio-economice decât de cele care ţin de
profesia în sine, ceea ce relevă o orientare pragmatică, realistă, în cunoştinţă de cauză a opţiunilor
de viitor ale populaţiei investigate.
Simplul fapt că elevii îşi doresc o profesie care să le ofere posibilităţi de avansare exprimă
nevoia clară a absolvenţilor de gimnaziu de afirmare şi valorizare a eu-lui în contextul relaţiilor
sociale, nevoia de a fi importanţi, utili şi respectaţi în domeniul ales.
Deoarece factorul „loc de muncă bine plătit” se regăseşte printre cei determinanţi în
alegerea carierei, este mai mult decât relevant că realizarea materială este un motiv prioritar pentru
elevi.
În orientarea în carieră, familia şi şcoala reprezintă două medii semnificative pentru elev
care influenţează direct sau indirect, explicit sau implicit, într-o măsură sau alta decizia propriu-zisă
a elevului absolvent de gimnaziu cu privire la carieră. Este deosebit de important ca „şcoala şi

3
familia să se situeze pe aceleaşi coordonate, să fie călăuzite de aceleaşi principii şi să aibă în vedere
aceleaşi obiective în orientarea şcolară şi profesională a elevului.”3
Trăim cu toţii într-o societate dinamică, mai puţin organizată, dar aflată în continuă
schimbare, în care statutul familiei comportă semnale îngrijorătoare de degradare calitativă. În
aceste condiţii, asistăm la diminuarea continuă a funcţiei sale educative ca urmare a instabilităţii
crescânde a cuplului, a scăderii interesului şi controlului părinţilor faţă de preocupările copiilor,
datorită, în cea mai mare parte, grijilor materiale cotidiene, a instabilităţii locurilor de muncă,
aceştia întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte educarea copiilor şi susţinerea lor pentu reuşita
şcolară şi profesională, atribuind în cele din urmă acest rol exclusiv şcolii.
Concluzii4:
Având ca bază de analiză studiile aplicate pe acest domeniu, rezultatele prezentate şi
interpretarea acestora, se pot desprinde câteva concluzii importante, cu valoare teoretică şi practică.
Prin confirmarea ipotezei, s-a conturat cu claritate ideea că, în alegerea traseului educaţional
şi profesional, prioritare sunt motivele extrinseci şi nu analiza atentă a propriilor interese şi
aptitudini.
Alegerea unei cariere profesionale corespunzătoare aptitudinilor şi calităţilor fiecărui tânăr
reprezintă o problemă extrem de serioasă pentru că şansele de afirmare în viaţă sunt legate în
totalitatea lor de această alegere. Influenţa copleşitoare pe care o are alegerea profesiei, atât asupra
traseului profesional, cât şi asupra vieţii personale, este încă alarmant de mult ignorată mai ales de
către cei direct implicaţi în luarea deciziei, adică de către elevi. De aceea, se impune ca prioritară şi
necesară dezvoltarea activităţii de orientare privind cariera la nivelul şcolii cu scopul realizării de
către elevi a unor opţiuni şcolare şi profesionale corecte şi realiste.
Dacă ne referim la situaţia şcolii în raport cu orientarea şcolară a elevului se poate conchide
că aceasta este destul de neliniştitoare deoarece niciunul dintre elevi nu clarifică sprijinul
profesorului consilier/diriginte în opţiunea lor de carieră, iar suportul şcolii perceput de elev în acest
proces este extrem de scăzut. În acest sens, profesorii trebuie să conştientizeze că orientarea şcolară
şi profesională nu mai este privită de multă vreme ca o acţiune întreprinsă la sfârşitul anumitor
perioade şcolare, aceasta trebuie acceptată şi realizată ca un proces educativ de lungă durată, care
trebuie să înceapă în viaţa copilului odată cu intrarea acestuia în parcursul educaţional, din anii de
educaţie timpurie.
Cu toate că şcoala a încercat să pregătească elevii într-o mulţime de specializări care ar
putea deveni motorul unor activităţi profitabile în prezent şi în viitor, cei mai mulţi elevi îşi schimbă
opţiunea la absolvirea liceului.
În procesul orientării şcolare şi profesionale, şcoala trebuie să deţină acea poziţie de
coordonator al acestei activităţi tocmai datorită posibilităţilor sale formative, a faptului că familia
îşi cunoaşte/studiază copilul prin metode empirice, iar constatările au, în multe cazuri, un caracter
subiectiv. De asemenea, în familie, orientarea şcolară şi profesională este de multe ori influenţată de
prejudecăţi. Se mai întâlnesc şi părinţi care încearcă să compenseze propriile insuccese şi
nerealizări prin copii sau să promoveze tradiţiile profesionale ale familiei, în ciuda dorinţelor,
aptitudinilor şi capacităţilor copilului.
Deoarece o bună parte din elevii gimnazişti după ce ajung chiar şi în pragul absolvirii
liceului nu cunosc lucruri deosebit de importante despre profesia pentru care au optat, începând cu
abilităţile şi calificările necesare şi sfârşind cu acele noţiuni şi cunoştinţe legate de piaţa locurilor de
muncă în domeniul ales, cum ar fi: posturile care pot fi ocupate dacă ai o anumită calificare,

3
Jigău, Mihaela: „Formarea profesională continuă în România”, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2009.
4
Elena, Ion: „Consilierea şi orientarea în carieră a absolvenţilor de gimnaziu”, lucrare de disertaţie,
Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2015.
4
disponibilitatea pieţei muncii de a absorbi proaspeţii absolvenţi de liceu se impun următoarele
măsuri:
 dezvoltarea unor parteneriate cu AJOFM, cu agenţii economici în vederea derulării
unor programe coerente şi sistematice de informare a elevilor şi părinţilor cu privire
la oportunităţile de pe piaţa muncii chiar dinainte ca elevii să-şi definitiveze opţiunea
pentru specializarea pe care o vor urma în anii de liceu;
 organizarea unor cursuri de formare şi dezvoltare profesională continuă pentru
profesori/consilieri diriginţi care să vizeze în special problematica orientării şcolare
şi profesionale;
 în vederea unei mai bune pregătiri profesionale un accent mai mare trebuie pus pe
activitatea de instruire practică, pe desfăşurarea acesteia în ateliere moderne, în firme
de exerciţiu, în instituţii/agenţi economici de profil, care să ofere posibilităţi de
angajare pentru elevii cu cele mai bune rezultate teoretice şi practice în formarea
profesională;
 întrucât abilitatea de a folosi computerul şi cunoaşterea unei limbi străine constituie
atu-uri în ocuparea unui loc de muncă ar fi util ca în cadrul planului de învăţământ să
se repartizeze acestor discipline un număr mai mare de ore, indiferent de
specializarea pe care şi-a ales-o elevul;
 mediatizarea şcolii la nivelul instituţiilor/agenţilor economici, firmelor şi
comunităţii.
Proiectul dezvoltării armonioase a unei persoane în valorificarea optimă a propriului său
potenţial poate suporta efecte negative în absenţa unui parteneriat şcoală-familie-elev, fundamentat
pe aceleaşi principii şi aceleaşi obiective care să fie urmărite cu acelaşi interes şi aceeaşi
responsabilitate de fiecare partener în parte.
În final, toate demersurile întreprinse trebuie să ducă la dezvoltarea personală şi înzestrarea
elevilor cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru managementul propriei vieţi, la informarea elevilor
în legătură cu oportunităţile de educaţie şi formare în România, la facilitarea accesului la întreaga
ofertă de educaţie şi formare profesională, la sprijinirea unei adecvate inserţii socio-profesionale de
viitor, precum şi la ameliorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care
societatea dispune la un moment dat.

Bibliografie:

1. Negovan, Valeria: „Formare profesională”, Psihologia carierei, suport de curs, Editura

Universităţii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2013;
2. Tomşa, Gheorghe: „Strategii şi tehnici de consiliere”, suport de curs, Editura
Universităţii „Titu Maiorescu” Bucureşti, 2014;
3. Jigău, Mihaela: „Formarea profesională continuă în România”, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei, Bucureşti, 2009;
4. Elena, Ion: „Consilierea şi orientarea în carieră a absolvenţilor de gimnaziu”, lucrare
de disertaţie, Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2015.

5
Abstract

FACTORI MOTIVAŢIONALI ÎN OPŢIUNEA EDUCAŢIONALĂ

ŞI PROFESIONALĂ A ABSOLVENŢILOR DE GIMNAZIU

Prof. Ion Elena,

Director, CJRAE Gorj

Momentul în care absolventul de gimnaziu îşi alege traseul de educaţie şi formare

profesională este extrem de important pentru sine, pentru familie, dar şi pentru societate. Această
opţiune se cristalizează în timp, pe parcursul educaţional instituţionalizat, şi este rezultanta unei
activităţi complexe şi specializate ce se desfăşoară în şcoală. Decizia se conturează în cadrul
orientării şcolare şi profesionale, ca proces al armonizării aspiraţiilor personale şi sociale cu privire
la muncă, văzută ca sursă de satisfacţii individuale şi principal mijloc de progres economic general,
ce presupune competenţă, competiţie, succes, eşec, învăţare, pregătire profesională continuă,
asumare de responsabilităţi. Alegerea căii de urmat în carieră este totodată un proces subtil de
învăţare, care-l face pe individ apt pentru societate, tranziţie, adaptare, flexibilitate, flexicuritate şi
nu doar un simplu receptor şi depozitar de informaţie.

Cuvinte - cheie: opţiune, orientare, profesiune, învăţare, aspiraţii, muncă.