1.

Costul şi preţul au o natură economică comună deoarece:

a) ambele măsoară numai efortul material depus pentru producerea unei mărfi;
b) ambele măsoară consumul de factori de producţie;
c) ambele exprimă valoarea de întrebuinţare a unei mărfi;
d) ambele se utilizează pentru a determina valoarea marginală a unei mărfi;
e) ambele sunt influenţate de consumul de resurse.

2. Costul de echilibru este un cost optim determinat:

a) prin mecanismul formării la piaţă a preţului de echilibru;
b) de comun acord de către producătorii din aceeaşi ramură;
c) prin negociere între producător şi principalii beneficiari ţinând cont de norm le de consum;
d) ca o medie aritmetică a costurilor individuale ale produselor de acelaşi fel;
e) ca un cost concurenţial într-o anumită ramură.

3. Pentru o firmă care acționează în cadrul concurenţei monopoliste, calcularea costului marginal este
justificată de:
a) folosirea lui în strategia de maximizare a profitului (egalarea cu venitul marginal indică preţul care
poate aduce profitul maxim);
b) folosirea lui în cadrul metodelor de corelare pentru stabilirea preţului la produsele noi;
c) folosirea lui pentru evaluarea venitului determinat de creşterea producţiei cu o unitate de produs;
d) folosirea lui ca măsură a eforturilor producătorului;
e) folosirea lui ca bază de formare a preţului de ofertă.

4. Analiza costului de producţie se poate efectua cu ajutorul unor indicatori ca:

a) profitul la 1000 lei cifră de afaceri;
b) cheltuieli de producţie la 1000 lei cifră de afaceri;
c) costul de producţie pe unitatea de produs (costul unitar);
d) productivitatea muncii;
e) necesarul de consum pentru exploatare.

5. Cheltuielile generale ale întreprinderii (Cheltuieli generale de administrație) se determină astfel:

a) prin aplicarea unei cote procentuale la cheltuielile comune secţiei;
b) prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuielilor directe;
c) prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuielilor directe și indirecte;
d) prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuielilor directe şi cheltuielilor indirecte cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi respectiv cheltuieli comune secţiei;
e) prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuilelilor cu salariile personalului direct productiv.

6. Apreciaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) cheltuielile comune secţiei se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra salariilor directe;
b) cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor se calculează prin ponderarea cheltuielilor cu
salariile (salarii brute + contributii angajator) cu cota procentuală aferentă;
c) cheltuilelile generale întreprinderii (cheltuieli generale de administrație) se calculează prin înmulţirea
cheltuielilor cu salariile (salarii brute + contributii angajator) cu o cotă procentuală;
d) cheltuilelile generale întreprinderii (cheltuieli generale de administrație)se calculează prin înmulţirea
cheltuielilor comune secţiei cu o cotă procentuală;
e) costul complet se determină prin însumarea costului de secție cu cheltuielile de desfacere.

7. Preţurile de devize pe obiecte de construcții şi părţi de obiecte de construcții se formează astfel:

a) prin însumarea cheltuielilor fixe cu cheltuielile variabile la care se adaugă taxa pe teren şi profitul
constructorului;
b) prin însumarea cheltuielilor directe cu cheltuielile indirecte la care se adaugă profitul constructorului;
c) prin însumarea cheltuielilor directe cu cheltuielile indirecte la care se adaugă taxa pe terenul
proprietate a statului şi profitul constructorului;
d) prin ponderarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili cu normele de consum la care se
adaugă manopera directă, taxa pe teren şi profitul constructorului;
 e) prin ponderarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili cu normele de consum la care se
adaugă manopera directă, contravaloarea transportului auto şi feroviar şi profitul constructorului;

8. Modificarea productivităţii muncii conduce la recalcularea salariilor în vederea actualizării preţului de ofertă
(Sb’1) asfel:
Sb 1 =Sb ' 1⋅( 100±ΔI W ) /100
a) ;
Sb ' 1=Sb 0⋅( 100+ I W ) /100
b) ;
Sb 1 =Sb 0⋅( 100±I W ) 100
c) 1 ;

d) (
Sb 0 ' =Sb⋅ 100± ΔI W ) 0
/100

Sb ' 1=Sb 1⋅( 100±ΔI W ) /100

e) * ;

In care :
Sb0 – valoarea salariilor brute inainte de actualizare
Sb1 – valoarea actualizata a salariilor brute in functie de creșterile sau indexarile aplicate
Sb’1- valoarea actualizata a salariilor brute in functie de toate modificările

9. Apreciaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la influenţa productivităţii muncii asupra modificării
cheltuielilor cu salariile este adevărată:
a) când productivitatea muncii creşte, salariul pe unitatea de produs creşte;
b) când productivitatea muncii scade, salariul pe unitatea de produs creşte proporţional;

c) dacă indicele productivităţii muncii este mai mare decât 100%,

ΔI W se adună;

d) dacă indicele productivităţii muncii este mai mare decât 100%,

ΔI W
salariul pe unitatea de produs crește;
e) dacă productivitatea muncii este mai mare decât 100%, salariul pe unitatea de produs crește;

10. Conform metodei corelării prin compararea costurilor, preţul noului produs (P p) se determină după
următoarea formulă:
P p =C n + Re %⋅C r ;
a) * n
P p =C e + Re %⋅C r ;
b) n
P p =C n + Re %⋅C r ;
c) e
P p =C n + Rn %⋅C r ;
d) n
P p =C e + Rn %⋅C r ;
e) e
In care:
Pp – prețul produsului nou;
Cn r- costul produsului nou;
Ce - costul produsului etalon;
Re% - rata rentabilității produsului etalon;
Rn% - rata rentabilității produsului nou.

11. Situaţia de monopson se caracterizează:

a) un singur ofertant, număr mic de consumatori;
b) număr mare de ofertanţi un singur consumator;
c) număr mare de consumatori, un singur ofertant;
d) număr mare de ofertanţi, număr mic de consumatori;
e) număr mare de consumatori, număr mic de ofertanţi

12. Nivelul cererii individuale depinde în principal de următorii factori:

 a) preţul bunului considerat, venitul global, gustul sau preferinţele consumatorilor; preţul altor bunuri;
b) preţul bunului considerat, venitul nominal, gustul sau preferinţele consumatorilor, preţul altor
bunuri;
c) preţul bunului considerat, venitul nominal, oferta de bunuri complementare;
d) preţul bunului considerat; venitul nominal, oferta de bunuri substituibile;
e) preţul bunului considerat, venitul nominal, gustul sau preferinţele consumatorilor pentru mijloace de
producţie.

13. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) elasticitatea cererii reprezintă media fiecărei oferte la modificările preţului de vânzare;
b) elasticitatea cererii este folosită în studiile de piaţă pentru determinarea celei mai bune pieţe de vânzare;
c) elasticitatea ofertei se calculează în funcţie de venitul consumatorilor şi în funcţie de preţul bunului
considerat;
d) elasticitatea cererii măsoară variaţia cererii rezultată la variaţia venitului sau la variaţia preţului
unui bun considerat sau la modificarea preţului altui bun;
e) după valoarea elasticităţii cererii în funcţie de preț, bunurile pot fi: bunuri normale, pentru o elasticitate
cuprinsă între 0 şi 1, bunuri inferioare pentru o valoare a elasticităţii mai mică decât 0 şi bunuri superioare
pentru o valoare a elasticită mai mare decât 1.

14. Indicii de preţ sunt:

a) mărimi absolute ce caracterizează evoluţia preţurilor de la o perioadă la alta;
b) mărimi relative ce caracterizează evoluţia medie a preţurilor în timp şi raportul dintre preţuri în
spaţiu;
c) mărimi absolute ce caracterizează evoluţia medie a preţurilor în timp şi raportul dintre preţuri în spaţiu;
d) coeficienţi ce arată nivelul preţurilor;
e) indicatori de analiză a eficienţei activităţii unei firme.

15. În structura costului de secţie se includ următoarele elemente:

a) cheltuieli cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, apa, salariile întregului personal al firmei,
materialele recuperabile, amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile indirecte;
b) cheltuieli cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, apa, salariile personalului direct
productiv şi cheltuielile aferente fondului de salarii directe şi alte cheltuieli directe, amortizarea
mijloacelor fixe, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile comune secţiei;
c) cheltuieli cu materiile prime, materialele, materialele recuperabile, combustibilul, energia, apa, salariile
personalului direct productiv şi cheltuielile aferente fondului de salarii directe şi alte cheltuieli directe,
amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile comune secţiei;
d) cheltuielile directe şi următoarele cheltuieli indirecte: cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor,
cheltuielile gnerale și de administrației;
e) cheltuieli cu materiile prime, materialele, materialele recuperabile, combustibilul, energia, apa, salariile
personalului direct productiv şi cheltuielile aferente fondului de salarii directe şi alte cheltuieli directe,
amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile comune secţiei,
cheltuieli ghenerale întreprinderii.

16. În dimensionarea profitului pentru produsele noi, al căror preţ urmează să se formeze pe piaţă, se
porneşte de la:
a) rata rentabilităţii pe produs determinată ca raport între profitul realizat ca urmare a vânzării produsului şi
costul acestuia;
b) rată a rentabilităţii decisă de conducerea firmei producătoare pornind de la costul concurenţial;
c) fixarea preţului la nivelul costului marginal ;
d) rentabilitatea cuprinsă în preţul produselor similare realizate în economie;
e) analiza rentabilităţii firmei ofertante.

17. Corelarea pe baza seriilor de preţuri presupune:

a) construirea unei serii de preţuri pentru toată ramura în care se încadrează produsul nou;
b) utilizarea rației pentru calcularea preţului la produsul nou;
c) încadrarea preţului noului produs în seria de preţuri deja existentă, potrivit dimensiunilor sau altor
parametrii luaţi ca bază pentru stabilirea preţurilor respective;
d) determinarea preţului noului produs în funcţie de coeficientul mediu de corelare;
 e) încadrarea preţului noului produs într-o serie de preţuri construită pentru produsele substituibile din
economie.

18. Preţurile a două produse etalon, A şi B, cu greutăţile de 5 kg   şi respectiv 7 kg sunt de 45000 lei şi
respectiv 48000 lei.
Preţul unui produs C cu greutatea de 6 kg, determinat prin metoda interpolării având ca etalon produsele
A şi B este :
a) 47000 lei ;
b) 46500 lei ;
c) 47500 lei ;
d) 46000 lei ;
e) 46750 lei.

19. Una dintre legităţile de formare a preţurilor se referă la influenţa preţurilor asupra cererii şi ofertei care se
poate manifesta astfel:
a) dacă cererea creşte iar oferta rămâne neschimbată preţurile cresc;
b) dacă oferta creşte iar cererea rămâne neschimbată preţurile scad;
c) dacă preţul creşte, cererea se restrânge ceea ce conduce la o creştere a ofertei;
d) la o schimbare a nivelului preţului , într-un sens sau altul cererea reacţionează direct proporţional;
e) evoluţia cererii într-un sens sau altul determină la nivelul preţurilor o evoluţie de acelaşi sens.

20. Indicii cu baza în lanţ se calculează astfel:

a) ca raport între nivelul preţurilor din perioada precedentă şi nivelul preţurilor din fiecare perioadă;
b) ca raport între nivelul preţurilor din fiecare perioadă şi perioada precedentă;
c) pentru fiecare perioadă, dintr-un anumit interval de timp folosind baza dintr-o singură perioadă;
d) ca raport între preţul mediu din perioada curentă şi preţul mediu din perioada de bază;
e) ca raport între preţul mediu din perioada de bază şi preţul mediu din perioada curentă.

21. În care dintre următoarele situații este necesară actualizarea costului de producție?
a) când se schimbă conducerea firmei;
b) când se produc modificări în condițiile de fabricație a produselor;
c) când concurenții principali își revizuiesc prețurile;
d) când se erodează poziția firmei pe piața de desfacere;
e) când se schimbă condițiile pe piața internațională.

22. Condiţia esenţială a formării preţului o constituie :

a) existenţa schimbului de mărfuri, bunuri şi servicii în condiţiile economieide piaţă şi a manifestării
concurenţei;
b) existenţa jucătorilor din piaţă şi a legilor care guvernează piaţa negocierilor;
c) existenţa unui sistem juridic de arbitraj al litigiilor dintre negociatorii pieţei;
d) existenșa unui contract de vanzare-cumpărare între partenerii de afaceri;
e) existența bunurilor/serviciilor destinate vânzării.

23. Preţurile cu amănuntul reprezintă:

a) reprezintă marja de profit comercial a producătorului şi vânzătorului;
b) veniturile realizate în urma negocierilor între vânzători şi cumpărători în condiţiile concurenţei;
c) nivelul preţurilor la care se desfac sau se revând populaţiei diferite produsede către firmele
comerciale specializate sau de către magazinele proprii ale firmelor producătoare;
d) prețurile pe unitatea de produs ale materiilor prime, resurselor, serviciilor destinate populației;
e) prețurile cu amănuntul sunt prețurile la care se negociază și la care circulă produsele între agenții
economici.

24. Tarifele sunt considerate o categorie specială de preţuri care se aplică :

a) unor materii prime, materiale şi combustibili accizabili;
b) unui domeniu specific de activităţi şi anume cel al prestărilor de servicii;
 c) unor elemente de venituri şi cheltuieli analizate la nivelul bordului managerial;
d) pentru autorizarea unor activități de către autoritățile statului;
e) bunurilor si serviciilor produse și vândute in sectorul de stat.

25. Selectați răsăunsul care nu face referire la cheltuielile fixe:

a) cheltuielile ci amrtizarea mijloacelor fixe, brevete, licențe de fabricație;
b) consumul de materii prime, energie, combustibil, apa;
c) cheltuielile cu chiriile, taxele, poșta, telecomunicații, iluminat, încălzire;
d) salariile personalului de conducere și administrativ, impozitele pe salarii, CAS, contribuții aferente
acestora;
e) cheltuieli cu abonamente, prime de asigurare, publicitate, reclama etc.

26. Care dintre următoarele afirmații este adevărată:

a) prețul reprezintă raportul valoric dintre monedele a două țări în care se desfășoară activități economice;
b) prețul este expresia bănească a bunurilor/serviciilor care fac obiectul schimbului;
c) prețurile cu amănuntul sunt prețurile la care se negociază și la care circulă produsele între agenții
economici;
d) tarifele reprezintă categoria de prețuri care se practică în domeniul agriculturii;
e) costul de producție include numai cheltuielile directe de fabricație.

27. Costurile fixe sunt acelea care:.

a) nu se modifică deloc în timp;
b) sunt independente de evoluția prețurilor la care sunt cumpărați factorii de producție;
c) pe perioada scurtă de timp sunt independente de volumul producției;
d) sunt subvenționate de stat și de aceea nu se modifică (sunt fixe);
e) nu se modifică pe unitatea de produs.

28. Care dintre următoarele enunțuri definesc costul de producție?

a) cantitatea totală de factori de producție de care dispune firma;
b) capitalul fix si circulant al firmei;
c) totalitatea cheltuielilor ocazionate de consumul de factori de producție pentru producerea și
desfacerea unor bunuri materiale și servicii;
d) consumul fizic de factori de producție;
e) totalitatea cheltuielilor directe și indirecte efectuate în secția de producție.

29. Prin prag de rentabilitate se înțelege:

a) profitul total obținut de firmă pe o perioadă determinată de timp;
b) acel volum de producție pentru care veniturile sunt egale cu cheltuielile, profitul fiind egal cu zero;
c) diferența dintre încasările totale și costurile totale;
d) raportul procentual dintre masa profitului și costurile totale;
e) cifra de afaceri la care costul marginal este egal cu prețul de vânzare.

30. La o întreprindere la care costurile variabile cresc în aceași ritm cu volumul producției, costul pe unitatea
de produs (costul total mediu):
a) crește;
b) scade;
c) ramâne constant;
d) are o evoluție independentă de volumul producției;
e) este posibilă oricare dintre variantele de mai sus.