Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

Capitolul 1

ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ŞI A

CONTABILITĂŢII BANCARE

Cuprins
1.1. Structura aparatului bancar din România
1.2. Cerinţe ale înfiinţării şi funcţionării instituţiilor de credit în
România
1.3. Organizarea și conducerea instituţiilor de credit
1.4. Documentele şi evidenţa bancară
1.5. Planul de conturi al instituțiilor de credit
1.6. Rezumat
1.7. Terminologie

Timpul alocat cursului: 4 ore

Obiectivele capitolului
• Cunoașterea structurii sistemului bancar din România;
• Însușirea atribuțiunilor și activităților desfășurate de către BNR, instituțiile de
credit și instituțiile financiare nebancare;
• Prezentarea principalelor condiții pentru înființarea și funcționarea insituțiilor de
credit din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos;
• Cunoașterea structurii organizatorice a unei instituții de credit și a organismelor
de conducere a acesteia;
• Înțelegerea circuitului documentelor bancare și a principiilor care stau la baza
acestora;
• Prezentarea componentelor evidenței bancare;
• Cunoașterea structurii planului de conturi al instituțiilor de credit.

7
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

Bibliografie

❖ Cristea Mirela, Gestiune și Contabilitate Bancară, Editura PrintXpert,

Craiova, 2007
❖ Cristea, M., Gherghinescu, O., Avram, V., Gestiune şi contabilitate
bancară, Ed. Universitaria Craiova, 2013
❖ Nedelescu, M., Bunescu, P., Gestiune bancară, Editura ProUniversitaria,
București, 2018;
❖ Trenca, Ioan. I. Tehnică Bancară – Principii, Reglementări, Experiență,
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008
❖ Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a
României, MO al României, Partea I, nr.582 din 30 iunie 2004
❖ Legea privind Statutul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul
Bancar din 18.01.2023, MO, partea I, nr. 121/13 febr. 2023
❖ Legea nr. 319/dec. 2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1247 din 31 dec. 2021, cu intrare
în vigoare la 01 ian. 2022
❖ Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
aplicabile instituţiilor de credit, republicat în Monitorul Oficial al României,
nr. 96/10 febr. 2020

8
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

1.1. Structura aparatului bancar din România

Definiția Aparatul bancar reprezintă ”un ansamblu corelat de entități organizatorice,
aparatului instituționalizate și autonome, autorizate să efectueze operațiuni bancare
bancar pe teritoriul unui stat”, fiecare țară optând pentru propriul sistem bancar cu
structuri specifice domeniului activității bancare.

Observație: Entitățile aparatului bancar folosesc tehnici, procedee și

instrumente specifice domeniului și apelează la metodologii adecvate, unitare
prin conținut, dar care pot fi diferențiate în raport cu specializarea pe care și-o
propune fiecare instituție bancară.

Organizarea Organizarea sistemului bancar din ţara noastră are la bază experienţa altor ţări,
sistemului precum și recomandările Fondului Monetar Internaţional, fiind organizat pe
bancar în două componente:
România • Banca Naţională a României, ca Bancă Centrală şi de Emisiune;
• Instituţiile de credit – abreviate IC.

Banca ◼ Legislație înfiinţată în anul 1880, asigură emisiunea de monedă,

Națională a elaborează şi aplică politica monetară şi de credit a
României României. Activitatea BNR se desfăşoară pe baza Legii nr.
Tabel nr. 1.1. 312/2004, ce a înlocuit Legea 101/1998 privind Statutul
BNR.
◼ Operaţiile pe • elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii
care le de curs de schimb;
desfăşoară • autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială
a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea
bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea
stabilităţii financiare;
• emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace
legale de plată pe teritoriul României;
• stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării
acestuia;
• administrarea rezervelor internaţionale ale României.
◼ Activități ◼ achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra
interzise BNR statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor
autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi
altor societăţi cu capital majoritar de stat;
◼ creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de
creditare a statului, autorităţilor publice centrale şi locale,
regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor
naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat.
◼ Operaţiile ◼ aur şi creanţe externe (achiziţionarea aurului monetar şi
active ale BNR a valutelor efective, disponibile la vedere în străinătate);
(cele care sunt ◼ creanţe asupra statului (sumele pe care BNR la pune la
evidenţiate în dispoziţia statului pentru acoperirea cheltuielilor directe sau
activul bilanţului) curente sau pentru acoperirea deficitului bugetar);
◼ creanţe din operaţiuni de refinanţare (rezultă ca urmare a
operaţiunilor de refinanţare efectuate în favoarea
instituţiilor de credit: rescontarea efectelor de comerţ,
achiziţionare de efecte publice);
◼ alte active.
◼ Operaţiunile ◼ bancnotele sau biletele de bancă în circulaţie;
9
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

pasive ale BNR ◼ angajamente externe sau conturile creditoare externe

(cele care sunt (disponibilului în conturile IC externe, din străinătate. În
evidenţiate în această categorie se cuprind şi împrumuturi deţinute de
pasivul bilanţului) BNR de la băncile din străinătate, precum şi angajamentele
pe termen scurt rezultate din operaţiile de tip Swap);
◼ contul curent al trezoreriei publice;
◼ conturi curente ale IC (în aceste conturi trebuie să existe
cel puţin suma care reprezintă rezerva minimă obligatorie
constituită de fiecare IC);
◼ capitalul propriu şi fondurile de rezervă;
◼ alte pasive.

Observație: În cadrul politicii sale monetare şi de curs de schimb, BNR poate

acorda credite instituţiilor de credit pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile,
garantate cu: titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în
portofoliul BNR sau depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice
agreate de BNR, însă, fără a se limita la acestea.

Reținem: Banca Naţională a României sprijină politica

economică generală a statului, fără prejudicierea
îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea
şi menţinerea stabilităţii preţurilor și este unica
instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub
formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată
pe teritoriul României.

Instituțiile de ◼ Legislație Legea nr. 319/2021 pentru modificarea și completarea

Credit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind
(abreviate IC) instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Tabel nr. 1.2. ◼ Structură • bănci (instituţii de credit cu vocaţie universală);
• organizaţii cooperatiste de credit (asociaţii autonome
de persoane fizice unite voluntar ale căror activități se
desfăşoară, cu precădere, pe principiul întrajutorării
membrilor cooperatori);
• bănci de economisire şi creditare în domeniul
locativ;
• bănci de credit ipotecar.
◼ Funcții • de mobilizare a activelor monetare disponibile în
economie;
• de utilizare a resurselor proprii şi atrase prin acordarea
de credite clientelei sale financiare şi nefinanciare;
• de decontare între titularii de conturi.
◼ Operaţiile ◼ operaţiunile efectuate cu numerarul din casa de
active ale IC circulaţie;
(cele care ◼ valorile imobilizate;
sunt ◼ credite acordate clientelei financiare şi nefinanciare,
evidenţiate în inclusiv sub forma efectelor de comerţ;
activul ◼ alte active.
10
 Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

bilanţului)
◼ Operaţiunile ◼ constituirea de depozite;
pasive ale IC ◼ obţinerea de împrumuturi de la BNR (rescontarea şi
(cele care sunt credite de refinanţare);
evidenţiate în ◼ constituirea capitalului propriu, care include şi
pasivul bilanţului) rezervele şi celelalte fonduri constituite;
◼ creditori diverși.
◼ Principiile • principiul prudenţei bancare, ce are în vedere
fundamentale gestiunea riscurilor bancare, precum: riscul de creditare,
ale gestionării riscul de dobândă, riscul de lichiditate, riscul valutar, riscul
patrimoniului IC operaţional (de decontare, de comunicaţie), riscul de fraudă
bancară, riscul reputaţional, riscul de management bancar,
la care se adaugă cele specifice economiei de piaţă;
• principiul echilibrului financiar are în vedere
respectarea egalităţii dintre maturitatea plasamentelor în
activele bancare şi cea a pasivelor bancare, potrivit căreia
durata de existenţă a plasamentelor trebuie să fie în
concordanţă cu durata de exigibilitate a sursei de finanţare;
• principiul profitabilităţii potrivit căruia activităţile
bancare trebuie să se realizeze în concordanţă cu nevoile
clienţilor şi în condiţii de rentabilitate considerată normală.
◼ Obiectul de • orice societate comercială se individualizează prin
activitate prisma unui obiect principal de activitate, ca o clauză
principal al unei distinctă în actul constitutiv, ţinând cont de nomenclatorul
bănci, în CAEN1 şi de codul specific al activităţii. Obiectul de
conformitate cu activitate principal al unei bănci, în conformitate cu codul
codul CAEN CAEN în vigoare este cel de intermediere monetară (cod
CAEN 641).
◼ Din punct de 1. Front office grupează operaţiile care reprezintă
vedere al locului interacţiunea nemijlocită cu clienţii băncii, precum: accesul
în care se la conturi şi furnizarea de informaţii despre serviciile oferite
realizează de bancă.
diversele 2. Back office cuprinde operaţiile transparente pentru
operaţii clienţii băncii, dar care asigură funcţiile vitale ale unei bănci.
bancare, acestea • Raportul între operaţiile front office şi operaţiile back
se împart în: office diferă sensibil de la o activitate bancară la alta. Pe de
altă parte, pentru buna funcţionare a băncii există o serie de
activităţi de bază care au în mod exclusiv caracter back
office, precum: contabilitate internă, administraţie, gestiune
conturi şi calcul dobânzi, împachetarea şi depozitarea
numerarului etc.

Piața În categoria instituţiilor de credit era cuprinsă şi categoria instituţilor emitente de

bancară în monedă electronică, care a fost trecută ulterior într-o categorie distinctă,
România de sine stătătoare.
La data de 06.02.2023, structura IC era următoarea:
• 22 bănci;
• 2 bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ: Aedificium Banca
pentru Locuinţe (până la data de 25.10.2019 a funcționat sub denumirea
de Raiffeisen Banca pentru Locuinţe SA) și BCR Banca pentru Locuinţe
SA (din anul 2008);
• Bănci de credit ipotecar: 0;

1
Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională
11
 Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

• 1 Casă centrală - Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP, și 34

cooperative de credit.
Pe piaţa bancară din România activează şi 10 sucursale ale instituţiilor de
credit din alte state membre ale UE, precum: ING Bank (Olanda),
Banque Banorient France, Citibank Europe (Dublin, Irlanda), TBI Bank
EAD Sofia, Alior Bank SA Varsovia, BNP Paribas (Paris, Franța) (din oct
2017), BNP Paribas Personal Finance (Paris, Franța) (din ian. 2018),
Bank of China (Hungary) Budapesta (din oct. 2019), PKO Bank Polski
Varșovia (din apr. 2022) și Revolut Bank UAB Vilnius.
Ca atare, pe piaţa bancară din România la data de 06 febr. 2023 funcţionau 35 instituţii de
credit, dintre care 10 sucursale ale băncilor străine din statele membre ale UE.

Alături de IC, pe piața bancară din România se regăsesc și:

- instituţii de plată, ce reprezintă persoane juridice române ce pot funcţiona numai pe baza
autorizaţiei emise de BNR, care realizează și supravegherea lor prudenţială. La 03.02.2023
erau 10 entități și 20 de agenți în cadrul acestora. Serviciile de plată desfășurate de
acestea pot consta în (art. 8 din OUG 113/2009): depunerea și retragerea de numerar într-
un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea contului de plăţi,
precum debitări directe, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar,
operaţiuni de transfer-credit (ordine de plată);
- instituţii emitente de monedă electronică ce desfășoară emiterea de monedă electronică
și servicii de plată. La 04.01.2023 erau 2 entități și 1 agent în cadrul acestora;
- instituţii financiare nebancare2 (IFN), care desfășoară numai activitate de creditare și
sunt înregistrate în următoarele registre deschise şi ţinute de BNR: Registrul General al
IFN; Registrul Special al IFN; Registrul de Evidenţă al caselor de ajutor reciproc şi al
caselor de amanet.
Din punctul de vedere al clientului, principala diferenţă dintre instituţiile de credit (IC) și
institutiile financiare nebancare (IFN) constă în aceea că un IFN poate acorda credite, dar nu poate
atrage depozite. Atragerea de depozite poate fi realizată numai de instituţiile de credit.
Criteriile de înregistrare a IFN în Registrul special sunt stabilite de către BNR şi se pot referi,
fără a se limita, la: cifra de afaceri; volumul creditelor; gradul de îndatorare; totalul activelor; capitalurile
proprii. Odată ce sunt înscrise în Registrul Special, IFN-urile sunt supuse supravegherii BNR şi nu sunt
excluse din Registrul General. Prin Registrul General, BNR realizează monitorizarea IFN-urilor.

acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de

consum (1), microcreditare (0), activități multiple de creditare (166),
credite ipotecare și/sau imobiliare (0), finanţarea tranzacţiilor
IFN pot desfăşura comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare (0)
următoarele leasing financiar (9)
activităţi de
emitere de garanţii şi asumare de angajamente, inclusiv garantarea
creditare
creditului (2): Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru
IMM-uri (FNGCIMM); Fondul de Garantare a Creditului Rural
(București)
acordare de credite cu primire de bunuri spre păstrare, respectiv
amanetare prin case de amanet (3490 instituții)

acordare de credite prin case de ajutor reciproc (2476) și

Persoane juridice fără scop patrimonial (asociații și fundații) - 7
societăți.

2 Activitatea IFN-urilor este reglementată prin Legea nr. 93 din 8.apr.2009, Monitorul Oficial, Partea I 21 apr.2009 privind
instituţiile financiare nebancare, iar prima dată a fost legiferată prin Ordonanţa privind reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, nr. 28 din 26.01.2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 31.01.2006

12
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

La noi în ţară, la data de 02.02.2023 au fost înregistrate 6151 IFN, dintre care: 178 sunt
înregistrate în Registrul General, aprox. 40% dintre acestea fiind incluse în Registrul Special; şi
aproape 6000 (5973) în Registrul de Evidenţă (case de ajutor reciproc, case de amanet și
persoane juridice fără scop patrimonial).
În ţările cu tradiţie în economia de piaţă, în structura aparatului bancar se regăsesc şi instituţii
parabancare, care au un rol complementar în derularea proceselor bancare propriu-zise, precum:
casele de compensaţie, societăţile financiare de investiţii, fondul de garantare a depozitelor bancare şi
altele. Piața bancară din România este completată de piața financiară, prin cele 3 componente ale sale:
piața valorilor mobiliare (tranzacții cu acțiuni, obligațiuni), piața asigurărilor și piața pensiilor private.

1.2. Cerinţe ale înfiinţării şi funcţionării instituţiilor de credit în

România

1. Forma de constituire și autorizare de funcționare

Potrivit OUG 99/2006
privind instituţiile de credit
şi adecvarea capitalului,
fiecare IC trebuie să-şi
desfăşoare activitatea cu
existenţa şi respectarea
anumitor cerinţe
referitoare în principal la:
2. Capitalul necesar autorizării și funcționării
3. Rezerva minimă obligatorie
4. Participarea la Fondul de Garantare a Depozitelor
în Sistemul Bancar - FGDB
5. Cerinţele de capital pentru acoperirea riscului de
credit, riscului de piață și a riscului operațional

6. Poziția valutară
7. Valoarea investiţiilor pe termen lung ale IC în valorile
mobiliare emise de o societate comercială nonbancară

8. Confidențialitatea asupra informațiilor referitoare la

conturile clienților
9. Alte cerințe de natură prudențială

Potrivit OUG. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, fiecare instituţie
de credit – IC - trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu existenţa şi respectarea unor cerinţe.
Aceste cerinţe se referă la următoarele aspecte:
1. Nicio IC nu se poate constitui sub forma societăţilor cu răspundere limitată – SRL, ci
numai ca societăţi comerciale pe acţiuni – SA şi se poate înfiinţa şi funcţiona numai în baza
autorizaţiei de funcţionare eliberată de BNR.
În vederea autorizării unei IC, persoană juridică română, BNR trebuie să fie informată cu
privire la:
- identitatea acţionarilor sau a membrilor care urmează să deţină participaţii calificate la
IC şi cu privire la valoarea acestor participaţii. BNR acordă autorizaţie numai dacă este
încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al IC,
calitatea persoanelor respective este adecvată;
- orice cerere de autorizare a unei IC trebuie să fie însoţită de un plan de activitate, care
să cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura organizatorică a IC,
din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile
cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a

13
 Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

procedurilor, a mecanismelor interne şi a structurii capitalului la tipul, volumul şi complexitatea

activităţilor pe care îşi propune să le desfăşoare.
BNR notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată, cu excepţia celor acordate
instituţiilor emitente de monedă electronică, pentru ca denumirea IC să fie inclusă în lista
instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
IC autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru
pot desfăşura activităţi în România prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în
mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea
competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate
în scopul protejării interesului general.
Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o IC dintr-un stat membru nu este necesară
obţinerea unei autorizaţii din partea BNR şi nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul
sucursalei, ci numai notificarea transmisă BNR de către autoritatea competentă din statul membru
de origine.
Sucursalelor din România ale IC din alte state membre le sunt aplicabile:
a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar;
b) dispoziţiile privind deschiderea contului curent la BNR;
c) dispoziţiile privitoare la elementele de identificare a instituţiei de credit;
d) reglementările BNR în materia supravegherii lichidităţii instituţiilor de credit;
e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de BNR.
La rândul lor, IC din România, autorizate şi supravegheate de BNR, pot desfăşura
activităţi în alte state membre prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod
direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă,
dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de BNR.
2. Potrivit reglementărilor legale în vigoare, capitalul social subscris al IC trebuie vărsat
integral în momentul subscrierii, nu se admit aporturi în natură, ci numai sub formă bănească.
Cerinţa imperativă a aportului exclusiv în sume de bani, prevăzut ca o condiţie esenţială pentru
capitalul social al IC, rezidă din specificul obiectului de activitate al acestora, precum şi din scopul
pentru care se naşte acest comerciant - acela de a se asigura circulaţia fondurilor băneşti prin
depozite, plăţi şi alte operaţiuni.
Valoarea capitalului social minim pe care trebuie să-l dețină o societate comercială bancară
pentru autorizare și funcționare este revizuită periodic de către BNR. În vederea armonizării
reglementărilor româneşti cu cele ale UE şi potrivit legii bancare, IC trebuie să dispună de un
capital social minim reprezentând echivalentul în moneda naţională a 5 milioane Euro. Cuantumul
total al capitalului pe care băncile și firmele de investiții trebuie să îl dețină trebuie să fie
egal cu cel puțin 8% din activele ponderate în funcție de risc (de la 1 ian. 2014, confrom
cerințelor Basel III).
După ce au fost autorizate de BNR să funcţioneze, IC trebuie să menţină în permanenţă
acelaşi nivel minim al capitalului social prevăzut de normele BNR, în formă bănească. Aceeaşi
obligaţie revine şi sucursalelor băncilor străine.
Potrivit legii, majorările ulterioare ale capitalului social se pot face pe baza următoarelor
surse: noi aporturi în formă bănească; prime de emisiune sau de aport şi alte prime legate de
capital integral încasate; dividende nete din profitul net şi rezerve constituite din profitul net. O
bancă nu poate efectua repartizări din profit pentru dividende dacă, în urma acestei repartizări,
banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările BNR (12%)
și cele europene (8%). În decembrie 2022, nivelul de solvabilitate al IC era de 21,73%, fiind în
scădere ușoară față de anul anterior (https://www.bnr.ro/Indicatori-agregati-privind-institutiile-de-
credit-3368.aspx). Orice modificare a capitalului social se face pe baza unei documentaţii specifice
supuse aprobării BNR.
3. Fiecare societate bancară este obligată să-şi deschidă un cont curent la BNR în care
să-şi păstreze rezerva minimă obligatorie3 (RMO), ale cărei plafoane se stabilesc lunar, în

3 Regulamentul BNR nr. 4/2012 de modificare a Regulamentului nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii
14
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente, ca un nivel mediu
zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise la BNR,
diferenţiate pentru lei şi valută. Rata RMO pentru sursele atrase în lei (depozite) este de 8%, iar
pentru cele în valută, 5%. Rata dobânzii acordată de BNR pt RMO în lei este de 0,71% (din ian.
2023). Pentru deficitul de rezerve în conturile curente ale IC, acestora li se aplică o dobândă
penalizatoare (12% pt RMO în lei), iar abaterile repetate se sancţionează prin avertisment,
amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit. Prin contul curent deschis la BNR
se efectuează plăţi şi încasări generate de operaţiile de pe piaţa interbancară, piaţa valutară, a
operaţiunilor cu titluri de stat, precum şi de contractare/rambursare a unor credite lombard
(facilitatea de creditare de pe o zi pe alta obținută de la BNR).

4. IC contribuie la constituirea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar

- FGDB (înfiinţat în anul 1996). Deponenţii garantaţi sunt nu numai persoanele fizice, ci şi
persoanele juridice, inclusiv entităţile fără personalitate juridică, indiferent de moneda de
constituire a depozitului sau de numărul depozitelor. Începând cu luna ianuarie 2011, plafonul de
garantare per deponent garantat şi per instituţie de credit este la echivalentul în lei al 100.000
euro. Plafonul are aceeași valoare în toate țările membre ale UE. Peste plafonul de garantare, se
acoperă și un plafon suplimentar de 100.000 euro pentru: ”depozitele constituite în urma
vânzărilor de locuințe, evenimentul pensionării, disponibilizării, căsătoriei, divorţului, din
situaţia de invaliditate sau deces al deponentului, încasarea unor indemnizaţii de asigurare
sau a unor compensaţii pentru daune rezultate din infracţiuni sau pentru condamnări pe
nedrept, în interiorul unui interval de maximum 12 luni de la data constituirii depozitului”
(https://www.fgdb.ro/pagini/cat-asiguram).
Plafonul de garantare reprezintă nivelul compensaţiei ce se plăteşte de Fond pentru
depozitele constituite de deponenţi la instituţiile de credit, inclusiv dobânda datorată, la data
indisponibilizării depozitelor, respectiv la data deschiderii procedurii falimentului.
Sursele de constituire ale fondului sunt următoarele:
- cotizaţii anuale pe care le depun IC, care sunt stabilite de către Fond pentru fiecare
an de plată, cu aprobarea BNR și nu pot depăși 0,5% din masa depozitelor garantate;
- venituri din investirea resurselor financiare;
- posibilitatea de a contracta împrumuturi şi de a beneficia şi de alte resurse;
- executarea activelor băncilor care au dat faliment.
Până în prezent, Fondul a efectuat plăţi de compensaţii pentru despăgubirea deponenţilor
persoane fizice, la un număr de 7 bănci care au intrat în faliment în perioada 1999-2006, primele
compensaţii fiind plătite în anul 1999 pentru deponenţii persoane fizice ai Băncii "Albina". ”Pentru
compensațiile plătite deponenților garantați, FGDB a devenit creditor al băncilor în faliment,
recuperând de la acestea aproximativ 36,26% din sumele cu care au fost despăgubiți deponenții”
(http://www.fgdb.ro/pagini/recuperare-creante). Începând cu anul 2007, în România nu s-a mai
înregistrat niciun faliment bancar care să necesite despăgubirea deponenților de către FGDB.

5. IC trebuie să respecte cerinţele de capital pentru acoperirea riscului de credit,

riscului de piață (riscul de poziţie, riscul de decontare/livrare, riscul valutar şi riscul de marfă) și a
riscului operațional. IC pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor,
abordarea standard sau, cu aprobarea BNR, abordarea bazată pe modele interne de rating.

6. Valoarea investiţiilor pe termen lung ale unei bănci în valorile mobiliare emise de o
societate comercială nonbancară nu poate depăşi:
• 15% din fondurile proprii ale băncii;
• 20% din capitalul social al societăţii comerciale respective.
Totalul investiţiilor pe termen lung ale băncii în valorile mobiliare emise de societăţile
comerciale nebancare nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii.

15
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

8. Banca va păstra confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor referitoare la conturile

clienţilor (solduri, rulaje, operaţiuni derulate), la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu
clienţii.
Informaţii de natura secretului profesional pot fi furnizate în următoarele situaţii:
a)la solicitarea titularilor sau a moştenitorilor acestora, inclusiv a reprezentanţilor lor legali
sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b)în cazurile în care banca justifică un interes legitim;
c)la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii, dacă prin lege specială sunt prevăzute
autorităţile sau instituţiile care sunt îndrituite să solicite şi să primească astfel de informaţii, în
scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale acestor autorităţi sau instituţii;
d)la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în
instanţă o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei.

9. BNR poate stabili şi alte cerinţe de natură prudenţială, precum şi nivelul de aplicare al
acestora la IC. Aceste cerinţe pot viza următoarele:
a) riscul de lichiditate: ”Instituțiile financiare trebuie să dețină suficiente active lichide
pentru a acoperi ieșirile nete de lichidități pe o perioadă de criză de 30 de zile” (Basel III);
b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta (să
dispună de un sistem adecvat de evidenţă a acestora şi să efectueze raportările dedicate acestui
scop, la termen şi de bună calitate);
c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit;
d) calitatea activelor şi provizioane;
e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza
autorizării acesteia.

1.3. Organizarea și conducerea instituţiilor de credit

Regulament Organizarea şi conducerea instituțiilor de credit (IC) se stabileşte prin actul
de constitutiv, în conformitate cu legislaţia comercială şi cu legislaţia bancară.
funcționare Astfel, orice IC îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament propriu
de funcţionare, aprobat de organele statutare prin care sunt stabilite:

• structura organizatorică a băncii;

• atribuţiile fiecărui compartiment şi relaţiile dintre acestea;
• atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii;
• atribuţiile comitetului de audit, comitetului de administrare a riscurilor, ale
căror constituire şi funcţionare se vor stabili prin reglementările BNR;
• atribuţiile comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, ale comitetului
de credite şi ale altor organe specializate ale băncii, ale căror constituire şi
funcţionare se vor stabili în baza deciziei organelor statutare;
• competenţele conducătorilor băncii, ale persoanelor care asigură
conducerea compartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelor şi a altor
sedii secundare şi ale altor salariaţi care efectuează operaţiuni în numele şi
pe contul băncii;
• sistemul de control intern şi organizarea şi funcţionarea activităţii de audit
intern.

16
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

La baza organizării şi conducerii activităţii IC, pe lângă regulamentul de

organizare şi funcţionare, se află şi regulamentul de ordine interioară,
contractul de societate şi statutul băncii, norme şi regulamente impuse de
BNR.

Structura organizatorică a unei IC se dezvoltă pe două niveluri:

Structura pe orizontală a unei IC Structura pe verticală a unei IC

variază de la bancă la bancă, fiind
influenţată, pe de o parte, de
politica proprie a fiecăreia, iar pe
de altă parte, de ansamblul
mijloacelor materiale şi umane de
care dispune. În funcţie de
obiectivele propuse de conducere,
la nivelul unei IC se disting patru
funcţiuni diferite: 1) funcţiunea de
conducere generală, care asigură
managementul băncii şi orientarea
de ansamblu a activităţii acesteia;
2) funcţiunea comercială, care
asigură cadrul normativ al relaţiilor
cu clientela; 3) funcţiunea de
execuţie, care asigură finalizarea
operaţiilor specifice activităţilor
bancare generate de funcţiunea
comercială; 4) funcţiunea
administrativă, care asigură buna
realizare a tuturor celorlalte
funcţiuni. Cele patru funcţiuni
generează organizarea băncii pe
direcţii de specialitate.
conferă acesteia configuraţia unei
reţele, ce impune delimitarea
activităţilor prin prisma naturii şi
conţinutului acestora pe două
niveluri organizatorice de bază, şi
anume:
• Centrala bancară - Head office
- are în subordine toate verigile
inferioare şi nu are relaţii directe cu
clientela și îndeplineşte
următoarele atribuţii: orientarea
băncii ca sistem activ în structurile
pieţei; definirea şi implementarea
strategiilor de piaţă; îndrumarea şi
controlul întregii activităţi a
instituţiei bancare; elaborarea de
metodologii, norme şi regulamente
şi aplicarea lor unitară în instituţia
bancară;
• reţeaua teritorială a unităţilor
operative: branches, care,
conform legii bancare, sunt
sucursale şi sedii secundare:
agenții, puncte de lucru.

Observație: Sucursalele sunt unităţi bancare operaţionale fără personalitate

juridică şi efectuează operaţiuni în limita mandatului dat de centrala
bancară. Agenţiile bancare sunt unităţi bancare fără personalitate
juridică, cu rol exclusiv operativ şi funcţionează acolo unde sucursalele nu
acoperă volumul de operaţii. Punctele de lucru sunt unităţi bancare
operative care funcţionează în locuri cu afluenţă mare de public
(magazine, hoteluri).

⚫ societăţile bancare sunt organizate pe

La nivel departamente care au în subordinea lor direcţii
central de specialitate;
⚫ direcțiile au în subordine servicii.

Exemplu: Departamentul financiar are în subordinea sa: direcţia de trezorerie,

direcţia contabilităţii generale, direcţia de informatică, direcţia operaţiuni cu
numerar şi de casierie. În cadrul direcţiei contabilităţii generale
funcţionează următoarele servicii: planificare şi profitabilitate, bilanţ,

17
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

decontări intrabancare şi interbancare, contabilitate proprie, metodologie şi

îndrumare contabilă.
activitatea este organizată pe servicii şi birouri;
La nivelul
unităților
operative în cadrul serviciilor şi birourilor funcţionează grupe
operative în funcţie de volumul operaţiilor desfășurate.

Reținem: Corespunzător funcţiilor şi atribuţiilor îndeplinite de către fiecare IC, în

cadrul unei unități operative funcţionează următoarele servicii: conturi şi
viramente, informatică, decontări interbancare, contabilitate şi operaţiuni
în contul bugetului de stat, casierie şi operaţiuni cu metale preţioase.

Observație: În cazurile în care volumul operaţiilor este redus, grupele operative

pot fi unificate unele cu altele, constituindu-se astfel grupe mixte, iar în
cazul în care volumul de operaţii este atât de redus încât nu se justifică
nici înfiinţarea de grupe mixte, atunci acestea pot fi substituite de personal
desemnat a realiza operaţiile respective.

În ce privește conducerea IC, din punct de vedere funcţional, există unele

Conducerea
similitudini ale IC în raport cu celelalte societăţi comerciale. Astfel, IC
IC
dispun de următoarele structuri pentru conducerea lor:
 un for suprem de conducere: Adunarea Generală a Acționarilor: organul
de deliberare şi decizie care cuprinde toţi acţionarii ce decid asupra
problemelor date de lege în competenţa sa;
 structuri care-i asigură gestiunea curentă: preşedinte, consiliu de
administraţie, comitet de direcţie;
 organe proprii de control: comisia de cenzori.

Observație: Legea bancară prevede că entităţile de conducere, din punct de

vedere operaţional, trebuie să se supună reglementărilor şi ordinelor
emise de BNR în domeniile ce ţin de politică monetară, de credit, valutară,
de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancară.
Adunările generale pot fi convocate de Consiliul de Administraţie
(menţionându-se dacă sunt ordinare sau extraordinare) ori de câte ori este
nevoie. Convocarea se publică în Monitorul Oficial partea a IV-a şi într-
unul din ziarele răspândite din localitatea în care se află sediul social al
băncii.

18
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

1.4. Documentele şi evidenţa bancară

Băncile efectuează zilnic, prin intermediul unităţilor operative, o multitudine de
operaţii care se înregistrează în contabilitatea bancară pe baza
documentelor întocmite în acest scop.

• operaţiile de trezorerie şi interbancare

Documentele
bancare pot • operaţiuni cu clientela: de creditare,
avea ca obiect: dare sau luare de împrumuturi, de pensiune,
în contul curent, constituire de depozite la vedere
şi la termen

• operaţiuni cu titluri: valori mobiliare, titluri de stat,

de creanţe negociabile, etc.

• operaţiuni diverse

• capitalurile proprii, asimilate şi provizioane

• veniturile, cheltuielile şi rezultatele finale

• operaţiuni în devize
• operaţiuni în afara bilanţului

Definiție: Circuitul documentelor din cadrul unităţilor bancare operative este

Circuitul
reprezentat de mişcarea lor succesivă, în scopul efectuării şi înregistrării
documentelor
operaţiilor pe care le conţin, pe întreg parcursul cuprins între momentul
introducerii acestora în bănci şi momentul clasării lor, la sfârşitul fiecărei
zile.
Mişcarea succesivă a documentelor în cadrul unităţilor bancare operative
cuprinde mai multe faze sau etape şi anume:

a) primirea sau întocmirea documentelor de către organele bancare şi

efectuarea asupra lor a controlului din punct de vedere al formei şi conţinutului
operaţiilor solicitate să fie realizate
b) separarea documentelor, în funcţie de destinaţia lor, astfel: documente
locale, care rămân în cadrul băncii; documente interbancare care se referă la
operaţiuni între bănci diferite; documente intrabancare care au ca obiect
operaţiuni între unităţile aceleaşi bănci.
c) introducerea datelor de pe documente în calculator în vederea
prelucrării. Rezultatele prelucrării datelor se concretizează în anumite situaţii,
precum: extrasul de cont, situaţia documentelor transmise electronic, situaţia
centralizatoare a conturilor, situaţia conturilor pe coduri de transmitere, balanţa
de verificare;
d) clasarea şi păstrarea documentelor respective la sfârşitul fiecărei zile, în
locuri special amenajate în acest scop, separând din totalul de documente,
actele de casierie care au un regim special.

19
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

Observație: Clasarea presupune aşezarea documentelor într-o ordine

prestabilită în scopul păstrării şi găsirii lor cu uşurinţă. În vedrea
realizării unei clasări simple se foloseşte atât criteriul cronologic, cât şi
criteriul conţinutului economic. Astfel, documentele operative sunt clasate
zilnic pe conturi, în ordinea crescătoare a simbolului codului acestora,
întocmindu-se în acest scop dosarul zilei operative care conţine şi o
bandă de control ce reprezintă lista de arhivare. Dosarul zilei operative,
şnuruit, parafat şi numerotat filă cu filă este depus la arhiva curentă. După
expirarea anului de gestiune, documentele operative sunt predate la
arhiva generală, unde sunt păstrate perioade diferite de timp, în raport cu
termenul de păstrare stabilit prin instrucţiuni date de centrala băncii,
precum şi de arhivele statului.

Principiile ce Circuitul documentelor bancare are loc în baza unor principii bine precizate şi
stau la baza anume:
circuitului  încasările în numerar efectuate de către bănci în baza foilor de
documentelor vărsământ cu chitanţă sau a ordinelor de încasare, antrenează încasarea
cu prioritate a sumelor de către casieri şi numai după aceea
înregistrarea lor în contul depunătorilor. Respectarea acestui principiu
face posibilă evitarea riscului înregistrării în conturi a unor sume nedepuse
sau depuse la un nivel mai mic decât cel menţionat în documente,
solicitând apoi anulări sau stornări de operaţii;
 plăţile în numerar, efectuate în baza cecurilor sau a ordinelor de plată,
de către unităţile bancare operative impune ca documentele respective să
fie operate cu prioritate în conturile unităţilor solicitante de numerar şi
numai după aceea să aibă loc plata lor efectivă de către casieri.
Importanţa respectării acestui principiu rezultă din faptul că se creează
posibilitatea înlăturării eventualelor cazuri în care efectuarea unor plăţi să
fie făcută fără existenţa disponibilului necesar în conturile deschise la
bancă;
 la virările dintr-un cont în altul, înregistrările în evidenţa analitică se
efectuează prin debitarea contului plătitorului şi numai după aceea prin
creditarea contului beneficiarului de sumă;
 documentele se operează mai întâi în contabilitatea analitică şi după
aceea în contabilitatea sintetică, astfel încât în ziua în care se fac
înregistrările să se realizeze şi confruntarea dintre sintetic şi analitic,
întocmindu-se lucrări care să confirme concordanţa dintre cele două forme
ale contabilităţii bancare;
 virarea soldurilor din conturi şi subconturi trebuie făcută la termenele
stabilite prin instrucţiunile de lucru sau prin convenţiile încheiate cu titularii
de cont.

Observație: Acţiunea de îmbunătăţire a documentaţiei bancare a urmărit

raţionalizarea şi simplificarea evidenţei şi formularelor facând posibilă
obţinerea datelor cu maximum de operativitate şi extinderea
prelucrării automate a informaţiilor bancare cu ajutorul calculatorului
electronic.

Evidența Evidenţa bancară joacă un rol deosebit de important în activitatea de ansamblu a

bancară unităţilor bancare, oferind informaţii cu privire la anumite segmente ale
pieţei monetare şi la modificările patrimoniale ale băncilor ca atare.

20
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

Privită prin prisma evidenţa operativă;

utilizării informaţiilor
furnizate, evidenţa evidenţa statistică;
bancară poate fi:
evidenţa contabilă.

- oferă date asupra unor operaţiuni cu termen scurt de

raportare. Astfel, zilnic se raportează mişcarea casei, respectiv
Evidenţa încasările, plăţile şi soldul zilei, care se centralizează la nivelul
operativă BNR. Sursa informaţiilor respective o constituie jurnalul de
încasări şi plăţi, întocmit pe baza cecurilor de numerar şi a foilor
de vărsământ.

- este necesară pentru a urmări, a studia, a raporta evoluţia

diferitelor categorii de operaţiuni efectuate de bancă. Dintre
Evidenţa operaţiile efectuate de bănci, reflectate în evidenţa statistică
statistică bancară se pot exemplifica operaţiile de creditare a tuturor
agenţilor economici şi a populaţiei, prin care se urmăreşte
evoluţia diferitelor categorii de credite, atenţie deosebită
acordându-se evoluţiei creditelor restante, emisiunea bănească şi
casieria de către BNR, finanţarea şi creditarea investiţiilor, relaţiile
cu străinătatea ş.a.
- este forma evidenţei economice care, pe baza principiului dublei
reprezentări şi a egalităţii bilanţiere, urmăreşte, înregistrează şi
Evidenţa controlează patrimoniul băncii în dinamica modificării şi
contabilă transformării acestuia şi fluxurile monetare dintre agenţii
economici (clienţi ai băncii), dintre diverse bănci (BNR şi IC) prin
intermediul documentelor de decontare emise de agenţi şi a
conturilor bancare proprii ale IC şi ale titularilor de cont.

partidă simplă, cerută de o serie de operaţii

În funcţie de natura
operaţiilor ce se
efectuează, reflectarea în
evidenţă are loc în:
economice care nu se finalizează imediat,
urmând a se încheia la o dată ulterioară. De
exemplu: plafoanele de credite neutilizate,
valoarea garanţiilor, angajamentele îndoielnice,
etc.
partidă dublă ce se foloseşte pentru reflectarea
mijloacelor, resurselor şi rezultatelor financiare
ale IC. Metoda dublei înregistrări oferă IC
posibilitatea efectuării unui dublu control asupra
operaţiilor reflectate în contabilitate, prin
urmărirea egalităţii ce trebuie să existe între debit
şi credit, între activ şi pasiv, atât pe bază de rulaj,
cât şi de sold.

Referitor la structura contabilităţii la nivelul unei bănci există o optică, după

care se pot delimita două direcţii:
 contabilitatea bancară, care urmăreşte fluxurile monetare dintre clienţii
băncii: agenţi economici, persoane fizice, BNR, alte IC;
 contabilitatea bancară proprie sau internă, care urmăreşte modificarea
patrimoniului IC.
21
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

atât cu ajutorul conturilor sintetice ce înregistrează datele

pe ansamblul băncii şi este reflectată în balanţa de
Contabilitatea verificare lunară. Contabilitatea sintetică se ţine cu ajutorul
bancară este conturilor sintetice de gradul I, II și III şi este principala
organizată sursă de date a evidenţei statistice;

cât şi a celor analitice ce înregistrează zilnic, cronologic,

toate operaţiile bancare.

1.5. Planul de conturi al instutuțiilor de credit

Planul de conturi al instituțiilor de credit4 are structura aliniată la cadrul general al planului de
conturi pe economie. Separat de acesta există un plan de conturi al BNR, adaptat specificului
atribuţiilor şi funcţiilor îndeplinite de BNR în economia ţării noastre.

Reținem: Planul de conturi conţine opt clase de conturi, simbolizate cu o

cifră, grupe de conturi simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de
gradul I, simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II, simbolizate
cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III, simbolizate cu cinci cifre.
De exemplu, contul 25331 "Depozite pentru deschiderea de acreditive" face
parte din clasa 2, denumită Operaţiuni cu clientela, din grupa 25, denumită
Conturile clientelei, din contul sintetic de gradul I, 253 denumit Contul de
depozite şi din contul sintetic de gradul II, 2533 denumit Depozite
colateralemomentul clasării lor, la sfârşitul fiecărei zile.

Observație: Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este

de competenţa fiecărei IC, în funcţie de criteriile generale (atribute) şi de necesităţile proprii.

Structura Planul de conturi al IC conţine 8 clase numerotate de la 1 la 7 şi 9, grupate

planului de astfel:
conturi al IC • Clasa 1, denumită Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare
reflectă operațiunile cu numerar și operațiunile între bănci diferite,
inclusiv cu BNR, astfel: operaţiuni de casă (cu numerar); operaţiunile
de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile curente,
conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de
la BNR; operaţiunile prin conturile de corespondent, depozitele,
creditele şi împrumuturile interbancare, și operaţiuni între organizaţiile
cooperatiste de credit din cadrul reţelei.

• Clasa 2 - Operaţiuni cu clientela reprezintă partea principală a bilanţului

specific bancar, deoarece băncile sunt intermediari ce mobilizează
resurse şi acordă credite. Operațiunile cu clientela sunt operaţiuni
efectuate cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit, privind creditele,
împrumuturile (împrumuturi cu instituţiile financiare), depozitele (la
vedere, la termen și colaterale, constituite drept garanții pentru
efectuarea unor plăți ulterioare determinate) şi conturile curente.

4Reglementat prin Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit, modificat prin Ordin nr. 10/2018
22
 Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

• Clasa 3 - Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse reflectă operaţii cu

titluri5 care îmbracă diverse forme în funcţie de destinaţia operaţională
pe care banca o dă acestora. Plasarea lor pe categoriile respective
este o atribuţie a managementului bancar, întrucât prin intermediul lor
pot fi influenţate deciziile ce privesc societatea în Adunarea Generală a
Acţionarilor. Aceste titluri se referă la efecte publice, acţiuni şi
obligaţiuni deţinute de către bancă pe diverse termene. Titlurile se
clasifică în următoarele categorii: titluri de tranzacţie; titluri de
plasament; titluri de investiţii; părţi în societăţi comerciale legate; titluri
de participare; titluri ale activităţii de portofoliu. Tot în clasa 3 sunt
evidenţiate şi operațiunile considerate diverse, și anume: decontările
între sediile aceleiaşi bănci (denumite decontări intrabancare),
decontările între organizaţiile cooperatiste din cadrul aceleiaşi reţele,
decontări cu personalul, cu asigurările şi protecţia socială, cu bugetul
statului, cu alți creditori și debitori şi operaţiuni cu stocuri (materiale,
obiecte de inventar, valori din aur, metale şi pietre preţioase).

• Clasa 4 - Valori imobilizate cuprinde credite subordonate, părţi în societăţi

comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activităţii de portofoliu,
dotări pentru unităţile proprii din străinătate, imobilizări în curs şi
avansuri acordate pentru imobilizări, imobilizări necorporale şi
corporale. Totodată, în această categorie sunt incluse şi operaţiunile
de leasing şi amortizări şi provizioane pentru acestea.

• Clasa 5 - Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane reprezintă surse

asimilate capitalului și cuprinde fondurile aflate la dispoziţia instituției
cu caracter permanent sau durabil, precum și provizioane. Capitalurile
proprii cuprind următoarele elemente: capital social, prime legate de
capital, rezerve constituite, diverse fonduri şi rezultatul reportat și
rezultatul exercițiului.

• Clasa 6 – Cheltuieli cuprinde o grupare a cheltuielilor după natura lor,

astfel: cheltuieli de exploatare bancară (operaţiuni de trezorerie şi
operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, cu titluri, operaţiuni de
leasing şi alte cheltuieli de exploatare bancară); cheltuieli cu
personalul, cheltuieli cu impozite şi taxe datorate, cheltuieli cu
materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi ; cheltuieli cu
amortizări şi provizoane constituite, cheltuieli cu impozitul pe profit ş.a.

• Clasa 7 – Venituri grupează veniturile după natura lor, astfel: venituri din
activitatea de exploatare bancară (operaţiuni de trezorerie şi
interbancare, operaţiuni cu clientela, de titluri, operaţiuni de leasing şi
altele), venituri diverse din exploatare (reevaluarea imobilizărilor
corporale, cedarea și casarea imobilizărilor și altele), venituri din
provizioane, recuperări de creanţe amortizate.

• Clasa 9 - Operaţiuni în afara bilanţului cuprind acele operaţiuni care nu

sunt finalizate imediat (angajamente în vederea acordării unor credite,
angajamente în legătură cu operaţiunile în devize), precum şi bunuri

5 Sunt considerate „titluri” activele financiare reprezentate printr-un titlu, efect public sau obligaţiune negociabile pe o
piaţă reglementată sau orice titlu, efect public sau obligaţiune care a făcut obiectul unei tranzacţii oneroase între două
părţi aflate în cunoştinţă de cauză în condiţii normale comerciale (aşa-numitele tranzacţii “over-the-counter”), deţinute de
o instituţie, conform art. 283 din Ordinul BNR nr. 13/2008.
23
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

care nu pot fi integrate în activul şi pasivul bilanţier în momentul primirii

lor. În această clasă este inclus şi contul 999 – Contrapartida, care se
utilizează pentru debitarea sau creditarea conturilor în afară de bilanţ.
Acest cont nu are conţinut economic şi este utilizat pentru a pune în
legătură conturile în afară de bilanţ.

Planul de Planul de conturi al BNR contabilizează operaţiunile specifice acestei

conturi al BNR instituţii, precum: operaţiunile de emisiune monetară; operaţiunile cu
aur şi alte metale preţioase; operaţiunile cu devize; operaţiunile de
încasări şi plăţi în relaţie cu societăţile bancare şi cu trezoreria statului;
operaţiile de acordare a creditelor de refinanţare societăţilor bancare,
de intervenţie pe piaţa monetară şi valutară şi alte operaţii.
Planul de conturi al BNR cuprinde 8 clase de conturi, simbolizate de la 1 la 7
şi clasa 0, astfel:
 Conturile din clasele 1 şi 2 reflectă operaţiuni derulate cu activele
bancare (cu numerar în lei şi valută, titluri de valoare, credite acordate
băncilor şi statului şi alte active);
 Clasele 3 şi 4 reflectă operaţiunile derulate cu pasivele bancare, de
genul conturilor curente deschise de către bănci şi trezoreria statului,
operaţiunile efectuate între sediile BN şi numerarul pus în circulaţie de
către BNR;
 Clasele 5,6 şi 7 au o structură asemănătoare planului de conturi al
societăţilor bancare, respectiv, conturi de capitaluri, cheltuieli şi
venituri;
 Clasa 0, denumită Conturi în afara bilanţului, reflectă operaţiuni
privind emisiunea monetară (bilete de bancă şi monedă metalică
primite de la Imprimeria şi Monetăria Statului, punerea acestora în
fondul de rezervă, transmiterea lor către sucursalele BNR în vederea
punerii în circulaţie şi semne monetare destinate distrugerii). În
această clasă există şi contul Contrapartida 099, care îndeplineşte
acelaşi rol ca şi în cazul societăţilor bancare.

1.6. Rezumatul capitolului 1

Activitatea bancară în ţara noastră se desfăşoară prin intermediul sistemului
bancar ce este organizat pe două componente: BNR, ca Bancă Centrală
şi de emisiune, şi instituţiile de credit (IC). Fiecare componentă are
stabilite prin legislaţie atribuțiuni clare, ce sunt structurate şi în raport cu
partea de activ sau pasiv a bilanţului contabil bancar în care se regăsesc,
respectiv operaţiuni active şi operaţiuni pasive. Alături de cele două
componente, în ce priveşte activitatea pe piața bancară din România,
aceasta se realizează şi prin intermediul altor instituții, cu activitate mai
restrânsă: instituții de plată, instituții emitente de monedă electronică și
instituțiilor financiare nebancare (IFN).
Potrivit Legii 319/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,
fiecare IC trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu existenţa şi respectarea
anumitor cerinţe ce se referă în principal la: forma de constituire și
autorizare de funcționare; capitalul necesar autorizării și funcționării;
rezerva minimă obligatorie; rezerva minimă obligatorie; participarea la
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar – FGDB; cerinţele
de capital pentru acoperirea riscului de credit, riscului de piață și a riscului
24
Capitolul 1, ORGANIZAREA GENERALĂ A APARATULUI BANCAR ȘI A CONTABILITĂȚII BANCARE

operațional; poziția valutară; valoarea investiţiilor pe termen lung ale IC în

valorile mobiliare emise de o societate comercială nonbancară;
confidențialitatea asupra informațiilor referitoare la conturile clienților şi
alte cerințe de natură prudențială.
Pentru a înţelege modul de funcţionare al unei IC, e bine să avem o imagine de
ansamblu asupra structurii organizatorice a acesteia, cât şi a structurilor
de conducere.
IC efectuează zilnic, prin intermediul unităţilor operative, o multitudine de operaţii
care se înregistrează în contabilitatea bancară pe baza documentelor
întocmite în acest scop. În prezent, acţiunea de îmbunătăţire a
documentaţiei bancare a urmărit raţionalizarea şi simplificarea evidenţei şi
documentelor făcând posibilă obţinerea datelor cu maximum de
operativitate şi extinderea prelucrării automate a informaţiilor bancare cu
ajutorul calculatorului electronic.
În ce priveşte planul de conturi al instituțiilor de credit, acesta are structura
aliniată la cadrul general al planului de conturi pe economie, ce cuprinde
7 clase de bilanţ şi o clasă a conturilor în afară de bilanţ. Separat de
acesta există un plan de conturi al BNR, adaptat specificului atribuţiilor şi
funcţiilor îndeplinite de BNR în economia ţării noastre.

1.7. Terminologie

Termenii cheie: aparat bancar, atribuțiuni BNR, instituții de credit, operațiuni active,
operațiuni pasive, operațiuni front office, operațiuni back office, prudență bancară, echilibru
financiar, profitabilitate, instituții financiare nebancare, instituții de plată, rezervă minimă
obligatorie, capital social subscris, fond de garantare a depozitelor în sistemul bancar, risc de
credit, risc de piață, risc operațional, poziție valutară, investiții pe termen lung în valori mobiliare,
regulament propriu de funcționare, structura pe orizontală, structură pe verticală, centrala
bancară, unități operative teritoriale, conducerea instituțiilor de credite, circuitul documentelor,
evidența bancară, evidența contabilă, evidența operativă, plan de conturi, conturi sintetice și
conturi analitice.

25