1.

În economia de piaţă, concurenţială, costurile îşi exercită influenţa asupra preţurilor în următorul mod:

b) indirect prin intermediul ofertei;

2. Într-o economie de piaţă stabilirea preţurilor:

a) este precedată de analiza critică a costurilor pe fiecare unitate producătoare, urmărindu-se optimizarea producţiei,
valorificarea maximă a rezervelor interne şi oglindirea cheltuielilor din punct de vedere economic;

c) se face prin negociere între agenţii economici luându-se în considerare atât condiţiile avantajoase de desfacere cât şi
costurile de producţie;

3. Costul şi preţul au o natură economică comună deoarece:

b) ambele exprimă consumul de factori de producţie;

e) ambele sunt influenţate de consumul de resurse.

4. Privit prin prisma costului de producţie, preţul este:

a) un instrument de cuantificare a consumului de factori de producţie pentru realizarea unui produs;

c) instrument de cuantificare a costului;

5. Sensurile costului sunt:

a) cost de producţie, cost antecalculat şi postcalculat, cost mediu, individual şi concurenţial, cost de echilibru, cost
marginal, cost comparabil pe piaţa mondială, costul ca bază de calcul a profitului, costul ca element de corelare a
preţurilor;

6. Costul postcalculat este:

c) costul care stă la baza formării preţurilor la produsele pentru care nu se pot găsi etaloane, produse ce au caracter de
unicat sau comenzi ocazionale;

7. Costul de echilibru este:

a) costul recunoscut pe piaţă pe baza raportului cerere-ofertă;

d) costul în jurul căruia oscilează costurile individuale şi pe care

producătorii se preocupă în particular să nu-l depăşescă;

8. Costul concurenţial, ca unul dintre sensurile date costului, se referă la:

b) costul individual cu nivelul cel mai scăzut;

c) costul care acţionează prin imprimarea tendinţei de reducere a costurilor individuale creând premisele reducerii
preţurilor;

9. Costul de echilibru este un cost optim determinat:

a) prin mecanismul formării la piaţă a preţului de echilibru;

10. La nivel de firmă în cadrul concurenţei monopoliste, calcularea costului marginal este justificată de:

a) folosirea lui pentru egalarea cu venitul marginal astfel încât preţul utilizat să aducă profitul maxim;

c) folosirea lui pentru evaluarea costului ocazionat de creşterea producţiei cu o unitate de produs;

11. În condiţiile economiei de piaţă, costurile de producţie servesc la fundamentarea preţurilor de ofertă în următoarele
ipostaze ce se regăsesc în antecalculaţia de preţ:

d) cost de secţie, cost de uzină, cost complet;

12. Analiza costului de producţie se poate efectua cu ajutorul unor indicatori ca:

b) cheltuieli de producţie la 1000 lei cifră de afaceri ;

13. În structura costului de secţie se includ următoarele elemente:

b) cheltuieli cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, apa, salariile personalului direct productiv şi
cheltuielile aferente fondului de salarii directe şi alte cheltuieli directe, amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile comune secţiei;

14. Cheltuilelile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor se determină ca element distinct al antecalculaţiei de cost
astfel:

b) prin aplicarea cotei de cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor la suma dintre fondul de salarii brut al
muncitorilor direct productivi şi celelalte cheltuileli cu salariile directe;

c) prin aplicarea cotei de cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor la totalul cheltuielilor cu salariile directe;
15. Cheltuielile generale ale întreprinderii se determină astfel:

b) prin aplicarea unei cote procentuale la costul de secţie;

d) prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuielilor directe şi cheltuielilor indirecte cu întreţinerea şi
funcţionarea utilajelor şi respectiv cheltuieli comune secţiei;

16. Apreciaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) cheltuielile comune secţiei se determină prin ponderarea totalului cheltuielilor cu salariile directe cu cota de
cheltuielile comune secţiei;

e) costul complet se determină prin însumarea costului de uzină cu cheltuielile de desfacere.

17. Principalii factori care acţionează în sensul reducerii costurilor sunt:

b) reducerea cheltuielilor materiale şi creşterea productivităţii muncii;

18. În economia de piaţă costurile îndeplinesc următoarele funcţii:

b) cunoaşterea reală a consumului de resurse materiale, de evidenţă şi control, calcularea unor indicatori importanţi
( de exemplu rata profitului), influenţarea nivelului rentabilităţii;

19. În dimensionarea profitului pentru produsele noi, al căror preţ urmează să se formeze pe piaţă, se porneşte de la:

d) rentabilitatea cuprinsă în preţul produselor similare realizate în economie;

24. Preţurile cu ridicata sunt :

b) preţurile de vânzare ale întreprinderilor producătoare de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje,
instalaţii, piese de schimb, produse agroalimentare, bunuri de consum industriale, plătite de către agenţii economici
cumpărători;

c) preţurile ce se aplică la desfacerea produselor în cantităţi mari;

25. Sistemul preţurilor de comercializare cuprinde:

a) preţuri de gros, preţuri de detaliu, preţuri de devize pe obiecte şi părţi de obiecte, tarife pentru servicii;

26. La materiile prime de bază, combustibil, energie şi principalele resurse naturale preţurile cu ridicate se stabilesc prin
hotărâri ale guvernulu în funcţie de :

d) nivelul preţurilor negociate cu principalii producători sau importatori;

27. La materiile prime la care se pot acorda subvenţii, preţul cu ridicata se stabileşte astfel:

c) din preţul producătorului se scade subvenţia;

d) la costul de producţie complet se adaugă profitul şi se scade subvenţia;

29. Preţurile cu ridicata la produsele agricole livrate agenţilor economici de la fondul de stat se formează astfel:

d) la preţurile de contractare sau achiziţie garantate de stat se adaugă unele avantaje care compensează influenţa
creşterii preţurilor în ramurile neagricole acordate cu ocazia livrărilor de la fondul de stat şi comisionul organizaţiei
achizitoare;

30. Preţurile de devize pe obiecte şi părţi de obiecte de formează astfel:

c) prin însumarea cheltuielilor directe cu cheltuielile indirecte la care se adaugă taxa pe teren şi profitul constructorului;

37. Apreciaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la metoda de corelare prin compararea costurilor nu este
adevărată:

d) determinarea costului complet pentru produsul nou se face pornind de la cheltuielile ocazionate pentru producerea
acestuia, neţinându-se cont de articolele de calculaţie ale produsului etalon acestea servind doar ca bază de comparaţie;

38. Cu privire la profit, ca element al preţului produsului nou, în cadrul metodei de corelare prin compararea costurilor,
se poate afirma adevărat că:

a) metoda presupune preluarea mecanică a ratei profitului din preţul produsului etalon şi transpunerea acesteia în
preţul noului produs;

e) mărimea ratei profitului în preţul producătorului ca rată a rentabilităţii totale ponderată cu costul, se analizează şi în
funcţie de ponderea noului produs în totalul producţiei în anul de fabricaţie al noului produs, astfel încât preţul acestuia
să influenţeze pozitiv rata medie a rentabilităţii pe întreprindere, pe grupe de produse.

40. În cadrul metodei de stabilire a preţului la un produs nou prin metoda corelării prin compararea costurilor, după
determinarea costului complet al produsului nou şi stabilirea diferenţelor între acesta şi costul complet al produsului
etalon, când apar diferenţe considerabile între cele două valori se procedează astfel:

b) se renunţă la produsul etalon, deoarece acesta nu este un element de comparare adecvat şi se opreşte corelarea
până la găsirea unui produs etalon mai potrivit;
41. Corelarea pe baza seriilor de preţuri presupune:

b) posibilitatea utilizării metodei interpolării pentru calcularea preţului la produsul nou;

c) încadrarea preţului noului produs în seria de preţuri deja existentă, potrivit dimensiunilor sau altor parametrii luaţi ca
bază pentru stabilirea preţurilor respective;

42. Avantajele corelării pe baza seriilor de preţuri sunt:

b) ia în considerare interesele beneficiarului, punându-se accent pe utilitatea produsului;

c) asigură o mai mare operativitate în stabilirea preţurilor, deoarece nu mai este necesară operaţiunea de determinare a
fiecărui element din structura preţului;

43. Procedeul utilizat pentru determinarea preţurilor prin metoda interpolării, în cadrul corelării pe baza seriilor de
preţuri utilizează:

b) preţurile a două produse etalon, parametrii variabili ai celor două produse etalon,

parametrul variabil al produsului nou;