Sunt particule care nu mai au repaus, deoarece se mișcă cu viteza luminii.
De asemenea, nu au încărcare electrică, deoarece nu sunt deviați de câmpurile electrice și magnetice. Au foarte puțină putere ionizantă, deși sunt destul de pătrunzătoare. Sunt unde precum lumina, dar mult mai energice decât razele X. Au radiații de înaltă frecvență și sunt una dintre cele mai periculoase radiații pentru oameni, ca toate radiațiile ionizante. Pericolul constă în faptul că sunt unde cu energie mare care pot deteriora ireversibil moleculele care alcătuiesc celulele, provocând mutații genetice și chiar moarte. În mod normal, frecvența acestei radiații este mai mare de 1020 Hz, deci are o energie mai mare de 100 keV și o lungime de undă mai mică de 3 × 10 -13 m, mult mai mică decât diametrul unui atom. Razele gamma sunt mai penetrante decât radiațiile produse de alte forme de dezintegrare radioactivă, precum razele alfa sau beta, datorită tendinței mai mici de a interacționa cu materia. Razele gamma se disting de razele X prin originea lor. Ele sunt produse prin tranziții nucleare sau subatomice, în timp ce razele X sunt produse prin tranziții de energie datorită electronilor care intră în mai multe niveluri interne de energie liberă de la nivelurile externe de energie cuantificate. Deoarece unele tranziții electronice pot depăși energia unor tranziții nucleare, frecvența razelor X cu energie mai mare poate fi mai mare decât frecvența razelor gamma cu energie mai mică. Dar, de fapt, toate sunt unde electromagnetice, precum undele radio și lumina.
Radiația alfa constă din nuclee de
heliu și este ușor oprită de o foaie de hârtie. Radiația beta, constând din electroni, este oprită de o placă de aluminiu, dar radiația gamma necesită ecranare cu un material dens, cum ar fi plumbul sau betonul.