Facultatea de inginerie

Elemente de circuite
electrice. Elemente pasive.
Bobina de putere

Profesor coordonator: Török Francisc

Nume student: Cocos Cosmin
Disciplina: Electronica de putere
Specializare: Robotica
Grupa: 125

Anul universitar 2018-2019

 Rezumat

In aceasta lucrare va voi prezenta bobina de putere. Bobina este în

electrotehnică un dispozitiv electric pasiv, care are două terminale (capete) și
este folosit în circuitele electrice pentru a înmagazina energie în câmp
magnetic sau pentru detecția câmpurilor magnetice. Parametrul specific al
unei bobine este inductanța sa. Bobina se realizează prin înfășurarea unui
conductor (în general cupru) pe un miez. Acest miez poate fi feromagnetic, în
acest caz bobina având inductanță mare, sau poate fi neferomagnetic, sau
chiar să lipsească (miezul fiind aer), în acest caz bobina având inductanță
scăzută. În curent alternativ o bobină prezintă o reactanță inductivă,
dependentă de frecvența curentului alternativ. Bobina este un acumulator de
energie magnetică. Proprietatea caracteristică bobinei este inductanța
(măsurată în henry, H) care este o mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul
magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el și intensitatea
curentului respectiv. O variație a curentului produce o variație a fluxului
magnetic care la rândul său produce forță electromotoare ce încearcă să se
opună variației curentului.
 Consideratii teoretice

Performantele unei instalatii electronice,de putere sunt puternic influentate de

transformatoarele si bobinele care intra in componenta instalatiei. Bobinele, ca
elemente de filtraj, conectate la intrarea unui aparat electronic reduc nivelul
pulsatiilor ce exista in tensiunea de alimentare. Bobinele, in asociatie cu
condensatoare, pot genera variatii de forma sinusoidala ale curentului sau ale
tensiunii in convertoarele rezonante. Bobinele pot, de asemenea, limita viteza
de variatie a curentului printr-un circuit electronic. Transformatoarele asigura
izolarea galvanica intre doua parti ale unui sistem de alimentare, transforma
impedante, produc defazaje intre tensiuni, stocheaza si transforma energia
electromagnetica.
Relatia dintre intensitatea campului magnetic, H, si densitatea de flux
magnetic, B, intr-un material magnetic este determinata de o constanta
numita permeabilitate magnetica, µ. Permeabilitatea unui material este
definita ca raportul µ = B/H. Pentru diferite materiale magnetice µ variaza de la
10 la 100.000 de ori fata de cea din vid. Permeabilitatea acestor materiale nu
este o constanta si variaza neliniar, in functie de B. Proiectarea unei bobine sau
a unui transformator nu are o solutie unica. Se poate spune ca s-a proiectat "
optim " un transformator numai in baza unor ipoteze simplificatorii acceptate
ca date initiale.
De exemplu, daca o bobina nu trebuie sa depaseasca un anumit volum, in
functie de materialele magnetice avute la dispozitie, rezulta mai multe
dimensiuni de gabarit pentru bobina proiectata. Daca se impun restrictii legate
de costul bobinei, numarul de solutii finale acceptate se reduce. Mai mult, daca
trebuie simultan respectate conditii cu privire la cost, randament, volum,
greutate, solutia finala are inglobat un mare coeficient de subiectivitate. In
fine, decizia privind calea optima este decisa de experienta proiectantului.
 Clasificare

Tipuri constructive de bobine

Cel mai simplu tip de bobină conţine un singur strat de conductor din Cu emailat.

spire
carcasă

Această bobină este bobinată spiră langă spiră pe o carcasă tubulară fără
miez magnetic notand cu 2r în centimetri diametrului exterior al carcasei, n –
numărul de spire ale bobinei, l – în cm. – lungimea bobinei pe carcasă se poate
demonstra cu condiţia l > 0,8 r că inductivitatea L a bobinei este dată de relaţia
LH = 0,3937r2n2/(9r+10l). Valorile Inductivităţii maxime ce se pot obţine cu astfel
de bobini nu depăşesc 300 H.
Bobinajele monostrat prezintă rezistenţe de curent continuu, inductivităţi
şi capacităţi parazite reduse.
Un alt tip de bobinaj constructiv fără miez magnetic conţine mai multe
straturi de conductor suprapus şi avînd fiecare spirele bobinete una lîngă alta.
Conductorul trebuie în acest caz să fie izolat cu email sau chiar cu mătase.
 Bobinajele multistrat spiră langă spiră se caracterizează prin capacitate
distribuită mare şi pericol de străpungere a izolaţiei (se are în vedere
extremitatea bobinei unde diferenţa de potenţial este mare în acest scop pentru
reducerea pericolului de străpungere se introduc folii izolatoare din material
plastic, hartie de condensator etc.) unicul neajuns în acest caz este mărirea
volumului bobinei şi a preţului de cost.
Majoritatea bobinelor utilizate în echipamentele electronice au un miez
magnetic care din punct de vedere constructiv poate să fie secţionat, de obicei
în formă cilindrică sau tubulară în caz cand este de formă închisă are o formă
toroidală. Miezurile se realizează din materiale feromagnetice moi. Construcţia
miezurilor permite în general modificarea inductanţei prin deplasarea miezului
în raport cu înfăşurarea. Există şi miezuri nemagnetizate realizate din alamă sau
cupru.
Pe langă tipurile de bobine analizate mai sus se pot realiza cu sau fără miez
magnetic şi alte tipuri.

piramidală

Carcasă în formă de găleti

 Aceste tipuri de carcase se utilizează pentru reducerea numărului de spire
fiecare secţiune delimitand numărul spirelor în aşa mod ca capacitatea parazită
dintre spire să fie minimă.
În microelectronica modernă se folosesc şi bobinaje imprimate însă
inductanţa acestor bobine este foarte mică. O bobină plată realizează cu apariţia
tehnologiei cablajelor imprimate sub forma unei spirale dreptunghiulare sau
circulare este o bobină imprimată inductanţa căreia poate fi între 0,1 – 10 H şi
cu un factor de calitate între 50 şi 200.

Ecranarea bobinelor
Pentru structura şi funcţionarea sa orice bobină se poate cupla inductiv
(prin campuri magnetice sau capacitiv, prin cîmp electric cu diferite generatii
care reprezintă receptoare exterioare a semnalelor parazitare.) pentru
reducerea sau chiar anularea acestor cuplaje potenţiale şi nedorite bobinele
sunt protejate cu ajutorul unor ecrane magnetice sau electrice. Special
construite şi conectate la masă. Forma şi materialul acestor ecrane se aleg în
funcţie atit de rolul acestora cît şi de frecvenţă, cîmp magnetic sau electric
perturbator. Astfel pentru ecranare magnetică cu frecvenţă joasă se utilizează
materiale feromagnetice cu permiabilitate mare. Bobinele se plasează în
interiorul unui ecran de formă paralelepipedă sau cilindrică fără contact între
ecran şi miez. Ca rezultat se obţine un efect ecranare cu atît mai eficient cu cît
ecranul este mai departe de miez.
Pentru micşorarea reluctanţei ecranul se alege de grosimea dorită în mai
multe straturi.
Pentru ecranare magnetică de frecvenţe medii şi înalte se foloseşte
materiale conductoare cu conductibilitate ridicată (Al sau Cu). În acest caz
bobina se plasează în interiorul ecranului avand formă paralelepipedă sau
cilindrică dar efectul de protecţie se realizează prin acţiunea curenţilor
turbionari induşi în circuitul electric închis prin peretele ecranului de campul
magnetic extern.
Bobina ecranată

Carcasă de material conductor

Camp magnetic perturbator

Pentru ecranare electrostatică cu frecvenţă joasă (la Transformator) se

poate regula efectul capacitiv parazit dintre primar şi secundar introducînd în
aceste înfăşurări o folie conductivă separatoare conectată galvanic la potenţial
nul.
Ecranul electrostatic astfel obţinut nu trebuie să se închidă pentru a nu
forma o spiră în scurtcircuit. Efectul de ecran este măsurat prin raportul dintre
intensitatea campului electric sau magnetic în interiorul bobinei în prezenţa
ecranului şi în absenţa lui.
Valorile de 1/100 pană la 1/20 semnifică o ecranare suficientă în
majoritatea cazurilor.
Stabilitatea bobinei ecranate este inferioară celei neecranate deoarece
factorii de influenţă (timp, temperatură, umeditate ş.a) acţionează şi asupra
dimensiunilor geometrice şi parametrii electrici ai ecranului.
 Bobina de putere
Spre deosebire de alte componente electronice, bobinele si transformatoarele
nu se gasesc in general disponibile, in forma si gabaritul cerut de marea masa a
utilizatorilor. Numarul mare de parametri ce caracterizeaza o componenta
magnetica (inductanta, tensiunea, curentul, energia. frecventa, raportul de
transformare, dispersia, disipatia de putere) fac imposibil ca un producator sa
dispuna pe stoc; de o vasta gama de transformatoare, in cele mai variate
dimensiuni si forme. Proiectarea componentelor magnetice cere o intelegere
aprofundata a principiilor care guverneaza comportarea acestora, precum ~i 0
buna intuitie, astfel incat sa se poata pune de acord, in forma optima, costul,
volumul, greutatea si pretul de fabricatie.
ZGOMOTUL BOBINELOR
Zgomotul unei impedanţe, în general, se datorează agitaţiei termice a
electronilor liberi, de conducţie, în interiorul impedanţei respective. Acest
zgomot, datorat mişcării haotice a electronilor este un zgomot de fluctuaţie,
energia sa depinzând de energia cinetică a electronilor liberi, la rândul său
determinată de temperatura absolută a impedanţei, independent de regimul
electric în care este utilizată.
Zgomotul unei bobine se datorează aşadar, numai acelor elemente ale sale din
schema echivalentă, care consumă energia, deci partea reală (rezistenţa
echivalentă). O inductanţă pură nu va face zgomot.
FIABILITATEA BOBINELOR
Bobinele sunt elemente de circuit cu fiabilitate redusă, defectarea lor putând
conduce şi la defectarea altor componente din echipamentul în care sunt
montate.
Cele mai frecvente defecţiuni sunt întreruperea conductorului de bobinaj şi
scurcircuitul între spire.
Cauzele care conduc la aceste defecte sunt:
− tensiuni mari între spire sau între spire şi miez, care pot produce străpungeri
direct sau indirect prin ionizarea peliculei de aer din jurul conductorului,
contribuind la încălzirea locală a izolaţiei şi apoi la străpungerea acesteia;
− temperaturi peste limita admisibilă corespunzătoare clasei de izolaţie, care
conduc la străpungerea termică a acesteia;
− temperaturi prea scăzute, care pot provoca fisuri prin izolaţie, fisuri prin care
pătrunde umiditatea, umiditate care reduce rezistenţa de izolaţie şi/sau
corodează conductorul înfăşurării.
La bobinele cu miez din tole magnetice, din cauza asamblării incorecte, pot
apare defecte mecanice de vibraţie sau deplasare a tolelor, defecte care la
rândul lor au ca consecinţă supraîncălzirea înfăşurării.
Pentru a avea bobine cu fiabilitate mare, se iau măsuri încă din faza de
proiectare: alegerea tipului de bobinaj şi de izolaţie corespunzător frecvenţelor
şi tensiunilor de lucru, dimensionarea conductorului în funcţie de puterea
dezvoltată în circuit, ecranarea şi amplasarea corespunzătoare a bobinei etc.
În procesul tehnologic, asamblarea bobinei trebuie să se facă îngrijit, evitându-
se folosirea bobinelor descoperite, mai ales în mediile cu umiditate mare sau
atmosferă corosivă.
Bobinele din blocurile de alimentare se impregnează, iar în cazul puterilor mari
chiar se etanşează în vid. Pentru creşterea stabilităţii mecanice, bobinele se
amplasează pe şasiu în locurile cu cea mai mare rigiditate
 Utilizare

Bobina este un tip de transformator electric utilizat pentru a produce pulsații

de înaltă tensiune de la o sursă de curent continuu.
Astăzi, singura aplicație practică a bobinei de inducție este utilizarea ei la
motoarele cu aprindere prin scânteie, în care curentul continuu de joasă
tensiune de 6V sau 12V este transformat în curent de înaltă tensiune, de
15.000 … 20.000V. O astfel de bobină de inducție constă dintr-un miez de fier
moale pe care sunt bobinate două înfășurări din sârmă de cupru emailat.
Înfășurarea primară are circa 200 - 300 de spire Ø 1 mm iar cea secundară circa
15.000 - 20.000 de spire Ø 0,1 mm. Acestea sunt protejate de un înveliș de
tablă în interiorul căruia se află fixat, printr-o masă izolantă, capacul de
protecție, confecționat dintr-un material izolant (de regulă bachelită).
Grafica experimentala
 Concluzii
Prin cresterea concentratiei de siliciu (1-3 %) in otelul destinat confectionarii
tolelor se poate reduce nivelul pierderilor de putere. Diminuarea pierderilor
produse de curentii turbionari poate fi asigurata si prin reducerea grosimii tolei
de otel laminat. Limita inferioara a grosimii tolei de otel laminat este de 0,025
mm. Sub aceasta valoare nu se prelucreaza tole. La un miez format din tole
foarte subtiri, materialul folosit pentru izolarea a doua tole consecutive ar fi
mult mai voluminos decat
 Bibliografie
www.wikipedia.com
Electronica de putere, Viorel Popescu, Editura de Vest