Marea Oștire de Femei

OLGA MOCAN
Marea oștire de femei

Olga Mocan
Publicată în original în limba rusă cu titlul:

Благовестниц великое воинство
Grace Publishing International, 2019
Traducerea și redactarea: Aurica Guzun

Tehnoredactarea: Oleg Tamciuk
Publicată de Policolor SRL
Toate drepturile sunt protejate de legile internaționale privind drepturile de

autor. Această carte nu poate fi reprodusă integral sau parțial prin niciun
mijloc, inclusiv electronic, mecanic, fotografic, înregistrări de sunet și altele,
fără permisiunea prealabilă a autorului (cu excepția scurtelor citate din
recenziile speciale de cărți).
CUPRINS
Opinii �� 5
Mulţumiri �� 9
Introducere �� 13
Prefață �� 15
PARTEA I-a. Trezirea în Basarabia �� 17
Capitolul 1. Începutul Mișcării Evanghelice la Chișinău �� 19
Capitolul 2. Trezirea spirituală din nordul Basarabiei �� 171
Capitolul 3. Evanghelistele bisericii din orașul Bălți �� 183
PARTEA II-a. Primii misionari din Basarabia –

Walter și Hasel-Anne Craighead �� 213
Capitolul 1. Autobiografiile misionarilor �� 215
Capitolul 2. Femeile misionare din România �� 295
PARTEA III-a. Viața mea �� 309
Capitolul 1. Familia mea �� 311
Capitolul 2. Anii de școală și tinerețea. Decizia �� 353
3
Capitolul 3. Căsătoria �� 365
Capitolul 4. Fiul cel mai mic �� 381
PARTEA IV-a. Lucrarea mea în ogorul Domnului �� 403
Capitolul 1. Participarea la cel de-al 42-lea Congres

al Uniunii CEB �� 405
Capitolul 2. Participarea la lucrarea internațională

de slujire a femeilor �� 425
Capitolul 3. Publicațiile noastre �� 435
Postfață �� 451
Anexa 1. Extrase din scrisorile Raisei Bușilă

către prietena ei, Eufrosinia Burka �� 453
Anexa 2. Din publicații în reviste creștine

din anii 20-30, secolul XX �� 459
4
Opinii
Opinii
„Cartea Marea oștire de femei, scrisă de Olga Mocan, s-a năs-
cut într-o perioadă de timp dificilă. Epoca ateismului militant se
încheia, ideile sistemului comunist din Europa de Est se prăbu-
șeau și sosea timpul libertății. Creștinii evanghelici baptiști din
secolul al XX-lea au fost oprimați și persecutați pe tot teritoriul
fostei URSS. Generația de astăzi știe puțin despre credincioșii
care au parcurs o cale lungă, aspră și plină de încercări, urmân-
du-L pe Domnul. Printre ei, erau multe femei – lucrătoare de-
votate, slujitoare credincioase, pline de zel pentru Evanghelie,
care au lăsat un exemplu bun de viață și de slujire lui Dumnezeu.
Marea oștire de femei este o colecție unică de narațiuni și
mărturii, care vor ajuta noua generație de creștini nu doar să se
alăture istoriei lor, ci și să învețe puterea uimitoare, înțelepciu-
nea și îndrumarea Domnului nostru, manifestate în viețile cre-
dincioșilor urmași ai lui Hristos.”
Nicolai Vozian,
Episcopul Uniunii Bisericilor CEB din Moldova
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cu-

vântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul
felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” – ne îndeamnă au-
torul Epistolei către Evrei. Anume această poruncă o împlinește
5
MAREA OȘTIRE DE FEMEI
Olga Mocan în cartea dumneaei de amintiri. S-au spus și s-au

scris multe despre trezirea spirituală a aristocrației din Sankt Pe-
tersburg din secolul al XIX-lea, despre ceasul biblic din regiunea
Volga și Ucraina, despre molocanii din Caucaz, care au devenit
primii baptiști ruși.
În cele din urmă, a apărut o carte despre trezirea spirituală
din Basarabia (Moldova actuală), care a început în același secol
– XIX, despre modul în care s-a transmis credința de la bunică la
mamă, de la mamă la fii și fiice. Olga Mocan însăși nu este doar
o cercetătoare, ci continuă acea pledoarie glorioasă a slujitorilor
lui Hristos.”
Miria Kuznețova,
Dr. în Filosofie, redactorul-șef al revistei Maria
„Olga Mocan a fost un mentor spiritual al femeilor creștine

de la mijlocul anilor 90 până în prezent. Vocea ei este prezentă
în mass-media rusă din cadrul bisericilor CEB prin intermediul
revistei pentru femei, Maria. Dumnezeu a binecuvântat-o să fie
aducătoare de vești bune a timpurilor noastre. Ea le învață pe
femei cum să studieze Biblia și cum să aplice în practică adevă-
rurile Scripturii.
În lucrarea de față, dumneaei relatează o istorie emoționantă
despre modul în care Dumnezeu a format-o din copilărie pentru
a-L sluji și despre asceții credinței secolului al XX-lea, care, prin
exemplul lor, au inspirat-o să lucreze pentru Dumnezeu.
În secolul al XXI-lea, când în multe confesiuni creștine este
distorsionată înțelegerea slujirii femeilor în familie și în biseri-
că, cartea Marea oștire de femei ne aduce înapoi la înțelegerea
biblică a chemării înalte a unei femei – un ajutor pentru soțul ei
6
Opinii
și pentru slujitorii bisericii, o mamă spirituală pentru generația

următoare de creştini și chemarea de a sluji lui Dumnezeu cu
rugăciuni și fapte bune.”
Vera Rodoslavova,
jurnalistă creștină
„Marea oștire de femei este o contribuție unică și neprețuită atât

la dezvoltarea mișcării evanghelice a femeilor din Moldova, cât și la
înțelegerea misiunii bisericii, a rolului femeilor în Împărăția lui Dum-
nezeu. Este o combinație între istorie și misiologie. Cartea va fi utilă
pentru reprezentanții generației mai în vârstă, care îi cunoșteau per-
sonal pe mulți dintre eroii lor, pentru tineri, pentru liderii bisericilor,
pentru istoricii profesioniști, pentru oamenii care s-au alăturat recent
comunităților evanghelice și pentru iubitorii de lectură artistică.
Cartea are mai multe aspecte unice:
În primul rând, este o compilație vastă de scrisori, note,
amintiri, interviuri, care au fost revizuite de autoare și puse la
dispoziția cititorilor.
În al doilea rând, conține o mulțime de amintiri personale
despre lucrarea femeilor. Olga Mocan a fost la conducerea aces-
tei slujiri timp de mai mulți ani și a reușit să păstreze un tezaur
de informații cu adevărat unice. Acum, datorită acestei cărți, in-
formațiile vor fi accesibile publicului larg.
În al treilea rând, este izbitor respectul cu care autoarea po-
vestește despre fiecare eroină menționată. În fiecare dintre ele,
există ceva demn de urmat.
În al patrulea rând, pe fiecare pagină a acestei lucrări, este vizi-
bilă dragostea și pasiunea autoarei pentru lucrarea lui Dumnezeu,
iar această dragoste se transmite prin lectură și devine contagioasă.
7
În al cincilea rând, a combinat reușit o istorie comună cu

una personală. Cititorul se aprofundează într-o epocă care este
la asfințit, cu o înțelegere clară că toate lucrările mărețe ale lui
Dumnezeu se întâmplă pe fundalul dramelor și experiențelor
personale și că nu totul este senin în viața slujitorilor.
Sunt sigur că, după citirea acestei lucrări, toți vor primi o plă-
cere estetică și o cantitate semnificativă de informații care vor
contribui la creșterea spirituală.”
Vladimir Ubeivolc,
pastorul bisericii „Lumina vieții”, Doctor în Misiologie
„Am citit cu atenție întreaga carte, de la început și până

la sfârșit. Pot spune că autoarea a făcut o muncă extrem de
dificilă de colectare, clasificare și prezentare a unei cantități
mari de materiale.
Am fost foarte interesată să aflu despre calea vieții personale
și slujirea dnei Olga Mocan, despre membrii familiei dumneaei
și despre relația lor cu Dumnezeu. De asemenea, sunt valoroase
mărturiile altor frați și surori. Cărțile care conțin amintiri per-
sonale sunt prețioase, deoarece arată viața unei persoane sau a
unei comunități din interior, experiențele lor, aspirațiile, luptele
și dificultățile – toate acestea nu pot fi regăsite în documentele
și mesajele oficiale.
Această carte, care povestește despre viața multor frați și su-
rori plini de sacrificiu și dăruire de sine, condamnă și inspiră în
același timp. Mulțumesc foarte mult!
Cred că ea va servi drept sursă de inspirație și încurajare în
slujire pentru mulți credincioși.”
Elena Gangan, istoric
8
Mulțumiri
Mulțumiri
Doresc să-mi exprim recunoștința deosebită față de toate
persoanele care au contribuit ca această carte să vadă lumina
tiparului.
Mai întâi, doresc să-i mulțumesc Alei Alexeeva, care m-a
motivat să scriu această carte. Ne-a unit activitatea noastră în
comun în cadrul revistei creștine pentru femei, Maria. Era anul
1994. De fiecare dată când ne întâlneam, îi povesteam despre su-
rorile evangheliste pe care le iubeam și mi le aminteam. Îmi do-
ream ca toți să le cunoască, iar Ala mi-a spus că trebuie neapă-
rat să scriu despre istoria vieții lor. Îmi amintesc și acum reacția
mea – „Eu nu pot!”, la care ea a răspuns cu seriozitate: „Dacă nu
veți face dvs. lucrul acesta, nimeni nu o va face!” La insistența
ei, am decis să le vizităm pe acele surori care mai erau în viață,
să adunăm fotografiile lor care s-au păstrat și să le scriem mărtu-
riile. În așa mod, dorința ei s-a împlinit. Acum înțeleg că aceasta
a fost voia lui Dumnezeu. Astăzi ea nu mai este printre noi – El a
luat-o într-o lume mai bună în anul 2013. Cred că Dumnezeu i-a
dat o răsplată pentru toate eforturile depuse și pentru înțelege-
rea importanței muncii noastre în comun.
Aduc sincere mulțumiri Nadejdei Kara, doctor în filologie,
conferențiar universitar, cercetător științific principal la In-
stitutul de Patrimoniu Cultural al Academiei de Științe și pri-
mul redactor al însemnărilor mele, pentru faptul că a reușit să
9
deslușească ceea ce am scris în caietul de notițe. Cred că ni-

meni altul nu ar fi putut să citească aceste texte în starea lor de
ciornă, deoarece, în afară de schițele personale, ele mai conți-
neau scrisori ale diferitor oameni din trecutul îndepărtat, care
nu erau gata pentru a fi publicate. Pe parcursul acestor ani,
Nadejda Kara m-a inspirat și m-a încurajat în mod deosebit.
Uneori, această lucrare părea irealizabilă, fapt care mă ducea
la disperare. Fără ajutorul și implicarea ei, cartea nu ar fi văzut
lumina zilei.
Catherine Allen, ex-președinta Departamentului Mondial al
Femeilor Baptiste (1990-1995), m-a ajutat enorm de mult în căuta-
rea informațiilor despre familia misionarilor Walter și Hasel-Anne
Craighead în arhiva Convenției Baptiste de Sud (SUA). Datorită
muncii ei dezinteresate, am obținut o informație veridică despre
istoria vieții lor și despre munca lor neobosită în ogorul vast al
Evangheliei din Basarabia. Mulțumesc mult, scumpă prietenă și
mentor!
Îi mulțumesc lui Vladimir Ubeivolk, pentru atenția și respec-
tul pe care le-a arătat față de stilul colocvial al textelor scrise
de mine. El a menționat în comentarii să le iau drept sfat, dar
nicidecum critică. El nu critica niciodată, ci doar explica cum
ar trebui să construiesc textul corect, respectând principiile de
rigoare. Îmi exprim recunoștința profundă față de dvs.!
Vera Radoslavova, sfaturile dvs. m-au ajutat mult la formata-
rea textelor. Vă sunt recunoscătoare pentru faptul că ați insistat
să scriu despre publicațiile noastre, despre toate femeile cu care
am lucrat în toți acești ani. Mulțumesc din inimă!
Miria Kuznețova, recenzia în care ați menționat cuvintele –
„Ce bine că ați decis să scrieți despre toate aceste lucruri” – m-a
inspirat și mi-a întărit dorința de a continua această lucrare.
10
Mulțumiri
Mulțumiri întârziate scumpului meu soț, Mihail Mocan. Cu

părere de rău, nu am reușit să finalizez această lucrare în timpul
vieții lui. Era foarte îngăduitor și răbdător cu mine atunci când
lucram până după miezul nopții, încercând să ordonez notițele
și amintirile surorilor mele dragi. Mulțumesc fiului meu cel mai
mare, Tudor. Fără ajutorul și sfaturile sale cartea nu avea să vadă
lumina tiparului.
Mulțumesc din inimă tuturor prietenelor și surorilor mele
în Hristos, care și-au scris mărturiile în simplitate și cu multă
sinceritate. Mulțumesc pentru susținerea și rugăciunile multor
prieteni, datorită cărora a fost posibilă tipărirea acestei cărți.
Cel mai mult însă Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, căruia
Îi datorez întreaga mea viață. Îi mulțumesc pentru faptul că m-a
învrednicit și m-a ajutat să scriu această carte despre viața pri-
melor evangheliste ale poporului nostru. Toată slava Îi aparține
doar Lui!
11
Introducere
Introducere
Marea oștire de femei, scrisă de Olga Mocan, relatează des-
pre femeile creștine, atât contemporanele noastre, cât și cele
care au lăsat o amprentă vizibilă în istoria mișcării evangheli-
ce din Basarabia.
Cartea este împărțită în patru părți și este completată cu o
anexă. În prima parte, Olga Mocan descrie succesiv istoria vieții
evanghelistelor din Basarabia, care și-au dedicat întreaga ființă
lui Dumnezeu, precum și influența lor asupra vieții ei spirituale.
Aceste femei au adus mesajul Evangheliei cu demnitate până în
zilele noastre, depunând uneori un efort supranatural în mijlo-
cul persecuției și încercărilor. O amprentă aparte în sufletul au-
toarei a lăsat-o Lidia Căldăraru, slujitoarea neobosită în lucrarea
Evangheliei printre tineri și femei.
Partea a doua conţine o descriere interesantă a tinerei Ha-
sel-Anne Craighead, care slujea împreună cu soțul ei în Basarabia
pe atunci. Ei au fost primii misionari în Basarabia. Tot în această
parte a cărţii, cititorul are posibilitatea să cunoască alte femei mi-
sionare care au activat în țara noastră în prima jumătate a secolu-
lui al XX-lea.
În partea a treia, Olga Mocan scrie despre sine, despre de-
dicarea vieții sale Domnului, despre bucuriile și experiențele
vieții de familie.
13
În ultima parte a cărții, Olga Mocan descrie viaţa ei din per-

spectiva lucrării cu femeile şi își împărtășește cu drag lecțiile pe
care a învățat-o Dumnezeu. De asemenea, ea povestește despre
puterea și slava lui Dumnezeu revelate în lucrarea ei printre cele
care reprezintă „jumătatea frumoasă” a umanității.
În anexă, autoarea prezintă extrase din scrisorile soției pri-
mului prezbiter al Bisericii din Chișinău, Raisa Bușilă, către pri-
etena sa, Eufrosinia Burka, și o selecție de publicații din reviste-
le anilor 20-30 ai sec. al XX-lea, despre viața Uniunii Basarabene
a Creștinilor Evanghelici Baptiști, care reflectă viața oamenilor
lui Dumnezeu din timpul acela.
Sperăm ca această carte să fie o binecuvântare pentru dez-
voltarea slujirii femeilor și tineretului în comunitățile evanghe-
lice, care duc vestea despre Hristos într-o lume pierdută și să
fie utilă fraților și surorilor care-L iubesc pe Domnul și lucrarea
Lui în biserică, se îngrijesc de familiile lor și au grijă să-și educe
copiii într-un spirit creștin.
14
Prefață
Prefață
Privind retrospectiv la calea vieții mele, abia acum înțeleg
cât de mult m-a iubit și s-a îngrijit Dumnezeu de mine. Încă din
tinerețe, El a trimis în viața mea bărbați și femei, mentori deose-
biţi, care au influențat dezvoltarea mea spirituală și anii rodnici
de slujire în rândul surorilor.
Pe parcursul creșterii mele spirituale, Domnul a îngăduit să
mă întâlnesc cu femei extraordinare, a căror influență asupra
personalității mele am simțit-o de-a lungul întregii vieți. Întâl-
nirea cu Lidia Căldăraru în casa de rugăciune din orașul Bălți
în luna iulie 1956 mi-a întărit credința și decizia de a-L urma pe
Hristos. Acea seară de neuitat a lăsat o amprentă adâncă în su-
fletul meu.
Păstrând în inima mea amintiri despre surorile mele scum-
pe şi gândindu-mă la cuvintele psalmistului: „Un cuvânt spune
Domnul și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oști-
re”1 (Ps. 68:11), am simțit că Dumnezeu mă îndeamnă să păs-
trez pentru generațiile viitoare amintirea celor care au dus ves-
tea Evangheliei în ţara noastră. Ele au dus mesajul Evangheliei
copiilor, tinerilor și femeilor de toate vârstele, uneori chiar cu
prețul vieții lor sau al confortului pe care-l puteau avea. Lucra-
rea dezinteresată a acestor femei, credința și dragostea lor pen-
1
Cuvintele din acest verset au determinat alegerea denumirii cărții.
15
tru Dumnezeu și poporul Lui sunt prezentate mai jos. Mulți ani,
am căutat cu stăruință oameni care le-au cunoscut pe aceste
femei, am colectat fotografii, amintiri și materiale istorice des-
pre munca lor în câmpul Evangheliei din Basarabia.
16
Partea I-a
TREZIREA
ÎN BASARABIA
Istoria este o cronică a vieții. Citind cărțile istorice din Biblie,

vedem oameni care au trăit cândva, care au creat istoria pentru noi.
În Scriptură, găsim adevărul despre trecut, o relatare multidimen-
sională a relației lui Dumnezeu cu oamenii. În Vechiul Testament,
Moise a primit porunca să scrie istoria lui Israel: „Scrie lucrul acesta
în carte, ca să se păstreze aducerea aminte!” (Ex. 17:14). În Cartea
prorocului Maleahi (Mal. 3:16), se menționează că a fost scrisă o car-
te de aducere aminte, astfel încât poporul lui Israel să se teamă de
Domnul și să cugete la Numele Lui. „Aduceți-vă aminte de zilele de
la început”, scrie autorul Epistolei către Evrei (Evr. 10:32), iar în 1
Corinteni, apostolul Pavel afirmă că istoria Israelului a fost scrisă
„ca și învățătură pentru noi, peste care au venit sfârşiturile veacuri-
lor” (1 Cor.10:11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu folosește un secol
pentru a sluji următorului secol. Dumnezeu Și-a pregătit întotdeau-
na oameni pe care i-a folosit într-o anumită perioadă de timp.
17
Partea I. Trezirea în Basarabia
Dr. Donton Lotz, secretarul general al Uniunii Baptiste Mon-

diale, a menționat în cadrul discursului de la Congresul Fede-
rației Baptiste Europene din 1994, Lillehammer (Norvegia), cât
de importantă este cunoașterea istoriei în contextul pregătirii
pentru slujire.
Astfel, la începutul secolului trecut, Dumnezeu a pus în
slujire tineri capabili, înzestrați cu talent organizațional de-
osebit, oameni înțelepți și cu voință puternică, care au avut
capacitatea de a birui orice încercare și au rămas credincioși
lui Dumnezeu. Aceștia au fost adevărați ucenici ai Domnului
Isus, vrednici ziditori ai Bisericii lui Hristos, pregătiți de Dum-
nezeu pentru a pune o temelie trainică lucrării Lui în toată Ba-
sarabia (Moldova contemporană).
18
Capitolul 1. Începutul Mișcării Evanghelice la Chișinău
Capitolul 1
Începutul Mișcării
Evanghelice la Chișinău
Mișcarea evanghelică din țara noastră a luat naştere în anul

1806, odată cu înfiinţarea Comunitatăţii Molocanilor din Chiși-
nău. În anul 1900, fratele Andrei Ivanov, grădinar de profesie, a
predicat Evanghelia în această comunitate. Cercetând cu ardoa-
re Sfintele Scripturi, a ajuns la concluzia că cei care s-au întors
la Domnul trebuie să primească botezul cu apă în mod volun-
tar și conștient. În acest sens, el își împărtășea cunoștințele cu
molocanii și creștinii ortodocși, deoarece creştinii ortodocși își
botezau copiii din pruncie, iar molocanii nu recunoșteau decât
botezul spiritual. Începând cu anul 1906, Andrei Ivanov invita
în casa sa rude, prieteni, cunoscuți și studia împreună cu ei Sfin-
tele Scripturi. Atunci când grupul a ajuns la zece persoane, s-au
separat de Comunitatea Molocanilor și au început să organizeze
întâlniri în pădure.
Puțin mai târziu, în același an, V. Pavlov, unul dintre pio-
nierii mișcării evanghelice din Rusia, a venit în vizită la Chiși-
nău. El s-a întâlnit cu grupul lui Andrei Ivanov, îndemnându-i
pe credincioși să urmeze întocmai învățăturile din Cuvântul lui
19
Dumnezeu. Astfel, la Chișinău, a apărut un grup de oameni care

căutau cu insistență adevărul și erau pregătiți de Dumnezeu să
primească Evanghelia.
Un alt grup independent în care se studiau Sfintele Scripturi
a apărut la Chișinău în anul 1907 şi era condus de către Tihon
Hijneakov, un asistent medical, care era o persoană curioasă şi
foarte religioasă. A cerut de la un preot o Biblie și a început să
o studieze de sine stătător. Citind capitolul 44 din cartea proro-
cului Isaia (Isa. 44:10-21), precum și capitolul 4 din Evanghelia
după Ioan, el și-a dat seama că Dumnezeu este Duh și trebuie
să ne închinăm Lui în duh și în adevăr, dar nu prin intermediul
unor imagini create de om (Fapte 17:24-25).
El a împărtășit aceste adevăruri vecinului și prietenului său,
Iosif Zabloțki, care lucra în calitate de tâmplar la spital. Acesta,
la rândul lui, i-a povestit prietenului său,
A. Groșevic. Mai întâi în trei, iar Apoi împreună cu soțiile lor,
au început să citească și să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, în-
cercând să înțeleagă ce fel de închinare dorește Dumnezeu. Mai
târziu, și alți vecini li s-au alăturat. Astfel, la Chișinău a apărut
un alt grup de cercetători ai Sfintelor Scripturi.
Aceste două grupuri de studiere a Scripturii au pus bazele
Mișcării Evanghelice din Basarabia2. În anul 1908, aceste gru-
puri s-au unit și, în aşa mod, a luat naştere prima biserică bap-
tistă din orașul Chișinău.
În anul 1910, la Chișinău, a avut loc primul botez, iar doi ani
mai târziu, a fost formată prima clasă a școlii duminicale, pro-
fesoare fiind Maria Goroholinskaia și Nina Tarleva. Tinerele su-
rori au lucrat cu mult entuziasm, încercând să pună dragostea
2
Serghei Kirsanov, ISTOKI, ziarul Cuvântul Adevărului, mai 2003
20
lui Dumnezeu în inimile copiilor. Mai târziu, ei au început să-

şi aducă prietenii și vecinii la lecțiile de studiu biblic, iar mulți
dintre ei au rămas în biserică și au devenit credincioși adevărați.
Acest lucru a fost un motiv de mare bucurie atât pentru copii şi
familiile lor, cât și pentru biserică!
Aducătoarele de vești bune

ale Bisericii din Chișinău
În acea perioadă, Dumnezeu a ridicat femei puternice și cre-
dincioase, care s-au dedicat slujirii Lui și oamenilor. Dumne-
zeu le-a dat Cuvântul (Ps. 68:11) și ele au mers mână în mână
cu frații încă de la începutul Mișcării Evanghelice Baptiste din
Basarabia. Ele și-au dedicat viața citirii și cercetării Scripturilor,
ascultând de vocea Duhului Sfânt. Erau dornice să împlinească
voia Mântuitorului lor, fiind conştiente de calea și lucrarea care
le stătea în faţă.
Dumnezeu a fost cu aceste ucenițe credincioase în orice lu-
crare pe care începeau s-o facă şi le-a înmulțit roadele strânse
în grânarul Lui de pe câmpiile Basarabiei. Dumnezeu le-a înzes-
trat cu înțelepciune și pricepere, astfel încât lucrarea cu femeile
în biserica tânără să fie organizată potrivit cu învăţătura biblică
încă din primele zile de implicare. La începutul slujirii lor, Învă-
țătorul și Mentorul celor două surori a fost Însuşi Domnul Isus.
Ele au mers după El, urmând exemplul femeilor din Evanghelie.
A fi „femeie” înseamnă să fii „un ajutor potrivit pentru soț în
familie, o mamă înțeleaptă și un slujitor care își cunoaște rolul
său în trupul lui Hristos”. Acest adevăr este foarte important și
presupune responsabilitate. Pentru a experimenta acest lucru,
21
este nevoie să fii conectat permanent la sursa dragostei lui Dum-

nezeu. Ele știau cum să o facă. Multe femei deosebite, adevăra-
te fiice ale lui Dumnezeu, erau în biserica din Chișinău. Despre
jertfa lor în Numele lui Isus Hristos mărturisește însăși viața lor.
Natalia ZABLOȚKAIA (1879-1976)

Natalia Zabloțkaia a fost una dintre primii membri ai biseri-
cii din Chişinău. Ea a încheiat legământ cu Domnul în apa bote-
zului în anii în care Biserica Ortodoxă era biserică de stat. Cu o
sete și o râvnă deosebită, ea asculta și absorbea fiecare cuvânt
citit din Evanghelie, străduindu-se să-l împlinească în viața ei.
Natalia Zabloțkaia nu ştia nici să citească, nici să scrie, dar acest
lucru nu o împiedica să ducă Evanghelia în simplitate tuturor,
indiferent de statutul lor social. Ea a păstrat în memoria ei cu
grijă istoria apariției bisericii din Chișinău. Vorbea neîncetat
despre prima dragoste și părtășia dintre primii creștini baptiști
din Chișinău. Își amintea cu mare drag și respect de primii ei
mentori: A. Ivanov, T. Hijneakov, B. Bușilă... În ultimii ani ai vie-
ții ei, aștepta cu un freamăt deosebit al inimii întâlnirea sa cu
Domnul.
Dumnezeu mi-a oferit doar o singură ocazie să o vizitez pe
această bătrânică de aproape 100 de ani împreună cu Elena
Rimskaia și să ne bucurăm de o părtășie plăcută împreună cu
ea. O bucurie uimitoare izvora din inima ei și o fericire de ne-
descris care venea din cunoașterea Domnului ca Mântuitorul ei
personal. De-a lungul întregii sale vieți, ea a păstrat credincioșie
și o dragoste fierbinte pentru Domnul.
Am cunoscut-o pe Elena Rimskaia (1925-1998) în biserica din
Chișinău. Ea a fost botezată în anul 1940 și de atunci înainte, era
22
cunoscută ca o femeie plină de zel în rugăciune, membră a cercului

de caritate. Ea o vizita încontinuu pe sora Natalia și a scris amintiri-
le despre ea cu o căldură deosebită în inimă. Urmează cuvintele ei:
Am cunoscut-o pe sora Natalia în ultimii ani ai vieții ei. Se deplasa

prin apartament cu ajutorul unui scaun, pentru că atunci când căzuse,
își fracturase piciorul din coapsă. Sora Natalia era întotdeauna veselă, cu
ochii strălucitori, care oglindeau o lumină spirituală interioară. Atunci
când o vizitam ca să-i aduc mângâiere, eu eram mângâiată de ea și ple-
cam de acolo zburând pe aripile credinței. A fost una dintre primii membri
ai bisericii din Chișinău. Povestirile ei simple despre faptul cum ei, fiind
ortodocși, au organizat un grup de studiu biblic pentru credincioși după
ce au citit Evanghelia, m-au inspirat și m-au întărit.
Tihon Hijneakov lucra ca asistent medical într-un spital și locuia în
vecinătate. El a cerut de la preot o Biblie și a început s-o studieze. Citind
cartea prorocului Isaia (Isa. 44:10-21), precum și capitolul 4 din Evanghe-
lia după Ioan, și-a dat seama că Dumnezeu este Duh și că trebuie să ne în-
chinăm Lui în duh și în adevăr, dar nu înaintea imaginilor făcute de mâna
omului. Adevărul din Faptele Apostolilor (Fapte 17:24-25) a pătruns adânc
în inima lui și el a decis să-l împărtășească cu prietenul și vecinul său, Io-
sif Zabloțki. Acesta din urmă, la rândul lui, l-a prezentat prietenului său,
A. Groșevic. La început în trei, iar apoi împreună cu familiile lor, studiau
cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu.
Era anul 1907. Ei doreau să înțeleagă cum să-L slujească corect pe
Dumnezeu și se adunau pe la case: când la un frate, când la altul. A înce-
put prigoana din partea preotului care, vizitând familia Zabloțki, îi spu-
nea surorii Natalia:
– Antihristo! De ce ai aruncat icoanele?
Sora Natalia i-a explicat cu îndrăzneală în baza Sfintei Scripturi cum
trebuie să se închine lui Dumnezeu.
– Vă voi aresta și vă voi lua copiii!
– Dumnezeu nu va permite acest lucru, spuse sora Natalia.
– Vă voi trimite în Siberia, antihriștilor! – îi amenința preotul.
23
Sora Natalia îl întrebă cu ochii strălucitori:

– Dar acolo strălucește soarele? Locuiesc oameni acolo?
– Trăiesc, trăiesc! – nu renunța preotul.
– Ei bine, dacă acolo strălucește soarele și trăiesc oameni, atunci și
Hristos este acolo. Nu mă tem de Siberia, mi-e frică de Dumnezeu, răspun-
se sora Natalia.
Natalia Zabloțkaia mărturisea tuturor despre credința ei în Domnul
Isus cu îndrăzneală și fără teamă.
În viața ei, a avut loc o întâmplare, despre care ne-a povestit ea însăși.
„Mătușii mele i-a murit soțul pe neașteptate. Ei locuiau în sat şi
ea nu avea bani pentru înmormântare. Atunci m-am dus la preot și
i-am spus:
– Veniți, vă rog, și oficiați serviciul de înmormântare, fără plată.
Preotul a refuzat, dar eu i-am spus:
– Dați-mi o recipisă că refuzați să înmormântaţi un om sărman, iar eu
mă voi duce la arhiereu și el va găsi pe cine să trimită.
După ce s-a gândit puţin, a acceptat să nu ia nicio taxă. După înmor-
mântare, stând la masa modestă de pomenire, preotul a întrebat:
– Cine sunteţi dvs.? Văd că sunteţi diferită...
Eu i-am răspuns cu îndrăzneală:
– Sunt creștină după Evanghelie și în Biblie nu scrie nicăieri că trebu-
ie să iei plată pentru înmormântare. Dumnezeu este Duh și Lui trebuie să
I te închini în duh și în adevăr.”
Și ea a continuat să-i explice cum să-L iubească pe Dumnezeu și să
împlinească voia Lui. Duhul Sfânt o învăța, pentru că ea Îl iubea cu pasi-
une pe Dumnezeu. După cum Maria stătea altădată așezată la picioarele
lui Isus şi asculta Cuvântul Lui, tot aşa şi sora Natalia asculta întotdeau-
na cu atenție atunci când frații citeau din Scripturi, deoarece ea nu putea
să citească.
Ea îmi povestea adesea cât de prietenoși și uniți erau credincioșii.
Ei își cunoșteau nevoile unii altora, se rugau unii pentru alții, frec-
ventau biserica, indiferent de faptul că trebuiau să meargă pe jos, iar
uneori chiar cu căruțele. Soțul surorii Natalia, Iosif Zabloțki, a deve-
24
nit mai târziu diaconul bisericii din Chișinău și a început să predice

din Cuvântul lui Dumnezeu.
Când se apropiase trecerea ei în eternitate, ea mă întreba adesea:
– Soră, când va suna trâmbița (1 Cor. 15:52, 53)? Mă tot uit pe geam și
aștept când va veni Mântuitorul nostru, pentru ca să nu întârzii la sunetul
trâmbiței și să mă întâlnesc cu iubitul meu Mântuitor Isus Hristos.
A trecut în veșnicie la începutul anului 1976, la vârsta de 97

de ani, mulțumită și sătulă de zile.
Polina KRUPSKAIA (1872-1969)

Polina Krupskaia s-a născut în anul 1872, în orașul Hotin din re-
giunea Cernăuți, într-o familie din pătura socială de mijloc. După
ce a absolvit școala medie, Polina a venit la Chișinău, unde a obți-
nut un loc de muncă în cancelaria primăriei. După puţin timp, s-a
căsătorit cu un profesor, originar din satul Sadovo. Tânăra familie
s-a stabilit cu traiul într-o casă cu un etaj, pe strada Meșcianskaia
(astăzi, intersecţia străzilor Sfatul Țării și A. Sciusev).
Ferestrele apartamentului lor erau la nivelul trotuarului.
Apartamentul nu era prea mare – două camere mici, una dintre
care era de trecere, bucătăria și coridorul. Fericirea lor nu a du-
rat prea mult. Soțul Polinei Krupskaia s-a îmbolnăvit și a plecat
în Caucaz, ca să urmeze un tratament. Plecarea lui a coincis cu
revoluția din Rusia, iar el, fiind prins de valurile revoluției, a
murit acolo.
Polina Krupskaia s-a pocăit în Ajunul Anului Nou, la 31
decembrie 1919. În august 1920, şi-a mărturisit credinţa în apa
botezului. Ea a fost botezată de prezbiterul bisericii din Chi-
șinău, A. Ivanov.
25
Obosită de singurătatea văduviei, Polina Krupskaia a invi-

tat-o pe sora ei mai mică, Raisa, de asemenea, văduvă, să locu-
iască împreună cu ea. Era medic de profesie şi a locuit cu sora
ei în acest apartament până în clipa morţii. Fiind bune la suflet
și harnice din firea lor, au iubit oamenii și au avut milă de ei.
Surorile erau ospitaliere cu toți cei care păşeau pragul casei lor.
Apartamentul lor era întotdeauna plin de oaspeți.
Petru Cuznețov, absolvent al școlii duminicale, care a lo-

cuit un timp în apartamentul ei, spune:
Eram foarte mulțumiți de mica odăiță și de faptul că una dintre gaz-

dele noastre ne-a fost profesoară la școala duminicală, pe care am frec-
ventat-o în copilărie și a cărei amintire a rămas cu noi până în ziua de azi.
În perioada în care am locuit la aceste surori, am avut ocazia să învățăm
multe din comunicarea cu ele. Aveam parte de multă hrană spirituală – ne
ofereau întotdeauna broșuri, reviste și alte materiale creștine. Pe lângă
faptul că ne-au oferit literatură, ele ne-au explicat şi conținutul lor spiri-
tual. Am fost deosebit de fericit când am primit de la ele Concordanța, pe
care nu o mai văzusem până atunci. Nu numai că mi-au dat-o, dar m-au
învățat și cum s-o folosesc.
Astfel, datorită gazdelor noastre, în viața noastră spirituală s-a des-
chis o nouă pagină pentru înțelegerea Evangheliei, deși cunoșteam conți-
nutul ei încă din primele zile de frecventare a școlii duminicale.
Surorile erau cu adevărat credincioase și nu făceau nimic, nu spuneau
nimic care să nu-I fi plăcut lui Dumnezeu. Fiecare pas pe care-l făceau
era cântărit înaintea lui Dumnezeu. Ele erau un exemplu viu a ceea ce
înseamnă „umblare înaintea lui Dumnezeu”.
Unii ar putea spune că surorile nu erau fără păcat. Aici aș dori să aduc
un exemplu. În timpul cutremurului, când toți vecinii au fugit în curte,
şi eu inclusiv, surorile și-au aplecat genunchii lângă masa pe care stătea
întotdeauna Biblia şi pe care ele o citeau în permanenţă, și s-au rugat cu
26
sârguință. Când m-am întors în cameră, mi-au explicat că atunci când

Dumnezeu vizitează pământul, noi nu trebuie să căutăm refugiu, ci să aș-
teptăm în rugăciune milă și protecție de la El. Atunci am primit cea mai
mare lecție de viață. Polina Krupskaia a fost o profesoară de școală dumi-
nicală respectată și iubită. Ea i-a educat și i-a învățat pe copii și pe tineri
căile lui Dumnezeu. Numele ei l-am reținut pentru toată viața ca fiind cel
mai plăcut și mai drag pentru noi, elevii ei.
Despre Polina și sora ei, Raisa, își amintește și Vasile Dav-

nâi, un membru al bisericii din Chișinău:
Polina avea grijă să adune copiii la școala duminicală. Având cu-

noștinţe profunde din Sfintele Scripturi, era înzestrată cu o capacitate
excepțională de a pătrunde în inimile copiilor și de a pune acolo lu-
crurile veşnice. Este important de menţionat faptul că acele cuvinte
ale ei s-au întipărit pentru mult timp în memoria mea. Chiar și astăzi,
după mai bine de jumătate de secol, îmi amintesc cu drag de ele. A
fost o adevărată slujitoare a lui Dumnezeu, a umblat în frica de Dom-
nul şi în smerenie, având o dragoste sinceră faţă de oameni şi un res-
pect profund pentru ei. În același timp, era exigentă şi se comporta cu
stricteţe cu elevii ei.
În anul 1924, Polina Krupskaia a înfiinţat şi a condus o școală primară
pentru fetele orfane din oraș. Fiind profesoară de onoare, ea vorbea la
întâlnirile de surori, la sărbătorile mari, precum și atunci când veneau
oaspeţi. Vorbea scurt, cu sens și cu un calm excepțional.
Polina Krupskaia a fost membră a Comitetului Uniunii Tineretului
Creștin din Basarabia și trebuia să călătorească deseori prin raioane. Tine-
rii o iubeau și o așteptau. Îmi aduc bine aminte cum îmi povesteau tinerii
despre activitățile lor și mă rugau s-o vizitez pe bătrâna Polina Krupskaia.
Pe atunci avea în jur de 70 de ani.
O vizitam adesea și ea ne povestea multe istorii din viața creștină,
ne învăța și ne împărtășea diferite experiențe spirituale, ne îndemna
să respectăm cu fermitate adevărurile biblice. Acest lucru a fost de ne-
27
prețuit pentru întâlnirile noastre, deoarece era un timp foarte dificil

pentru creștini, în mod special pentru tineri. Ne bucuram, ne rugam și
cântam împreună.
După război, orașul Chișinău era pe jumătate distrus şi nu era suficient
spațiu locativ. Surorile Polina și Raisa au avut milă de o mamă singură, Xe-
nia, și i-au permis să locuiască temporar cu fiul ei în odaia din mijloc. Femeia
a înțeles caracterul acestor surori, bunătatea, răbdarea lor și nici n-a mai în-
cercat să caute o altă locuință. Ea a închis ușile interioare, izolându-și com-
plet odaia, blocând astfel accesul la uşa de la intrare. Mai mult, ea nu lăsa pe
nimeni să intre la ele, nici măcar pe frații din conducerea bisericii.
Rămăsese o singură cale de ieșire – prin fereastră. Deoarece nu aveau ac-
ces la ușa de la intrare, surorile deschideau fereastra și toți cei care le vizitau
intrau în casă prin fereastră. Frații i-au sugerat Polinei să vorbească cu Xenia
și să-i spună să părăsească locuinţa şi să plece, la care Polina le-a răspuns:
„Dumnezeu a îngăduit aceste circumstanţe, înseamnă că așa trebuie să fie.”
Raisa a murit înaintea Polinei, care rămase fără vreun sprijin. În acele
timpuri, în conformitate cu legile sovietice, orice act de caritate era interzis
categoric, dar Dumnezeu n-a părăsit-o. În apropiere, locuia o soră harnică și
iubitoare, Vera Mudreac, care a avut grijă de Polina Krupskaia, întrucât pi-
cioarele ei nu o mai ”ascultau”. Polina Krupskaia stătea pe canapea și tricota
mereu ceva – șosete, diverse șervețele – câștigându-și astfel pâinea.
Ea iubea foarte mult lucrarea lui Dumnezeu și oferea lui Dumnezeu în-
totdeauna a zecea parte din câștigurile sale modeste sau din donații, fapt pe
care îl pot adeveri, deoarece eram pe atunci casier în comunitatea bisericii.
În anul 1962, Polina Krupskaia a trecut în eternitate. Pentru a scoate sicriul,
a fost deschisă ușa de la intrare. După înmormântare, Xenia a ocupat apar-
tamentul şi a locuit în el, dar viața omului este scurtă și acum nu mai este
nici Xenia, nici fiul ei, Boris: ce seamănă omul, aceea va și secera.
Prin viața și faptele lor, aceste fiice adevărate ale Tatălui Ce-
resc au lăsat o amintire vie pentru generațiile viitoare.
Anume în apartamentul Polinei Krupskaia a fost arestat la 26
iunie 1941 prezbiterul bisericii din Chișinău, Boris Bușilă.
28
Elena Rimskaia mărturisește următoarele lucruri:
Am cunoscut-o foarte puțin pe Polina Krupskaia, deoarece în acea pe-

rioadă locuiam în sat, iar sora mea, Alexandra Vîșkevici (Popovici), locuia
la Chișinău. Când veneam în ospeţie la sora mea, mă lua mereu cu ea când
vizita bolnavii și vârstnicii.
Discuția cu Polina începea întotdeauna cu citirea Cuvântului lui Dum-
nezeu și rugăciune. Îl slăveam pentru toată dragostea și mila Lui cea mare.
Nu se plângea niciodată de durere, incomodități sau de faptul că vede
doar picioarele trecătorilor prin fereastră. L-a lăudat și I-a mulțumit lui
Dumnezeu întotdeauna cu o față veselă și ochi strălucitori. Sora Vera Mu-
dreac locuia în vecinătate și avea grijă de ea. Deseori, îl trimitea pe fiul ei,
Valeriu, să-i ducă mâncare bunicii Polina. Viața ei dedicată lui Dumnezeu
vorbește despre dragoste și devotament chiar și după moartea ei.
Mai jos, prezint o notă despre slujirea Polinei Krupskaia, din

revista Lumina Vieții (nr. 1-2, 1932), care era publicată de Uni-
unea Creștinilor Evanghelici Baptiști din Basarabia în anii `30.
Sărbătoarea fetelor
O impresie deosebită a produs sărbătoarea pregătită de fetele din bi-
serica din Chișinău care a avut loc la 1 ianuarie 1932. Programul sărbătorii,
condus de Polina Krupskaia, a fost divizat în două părţi: „Moarte” şi „Via-
ță”. În prima parte, surorile au încercat să descrie prin poezii și cântece
situația fetelor din lume, care sunt absorbite de plăcerile lumii, uitând
de Dumnezeu, iar în a doua parte au îndemnat fetele să aleagă viața pe
care le-o oferă Dumnezeu. Pe parcursul întregii întâlniri s-a simţit o liniște
deosebită și prezența Duhului Sfânt. La sfârșitul întâlnirii tuturor celor
prezenți li s-a oferit Epistola întâi a Apostolului Ioan.
Credem că Dumnezeu va crește, la timpul potrivit, sămânța semănată
în inimile ascultătorilor.
M. Makovskii
29
Raisa BUȘILĂ (1899-1981)

Raisa Bușilă L-a acceptat pe Hristos în inima ei la 31 decem-
brie 1919. A fost botezată în anul 1920, iar trei ani mai târziu s-a
căsătorit cu Boris Bușilă. Erau o familie puternică și prietenoa-
să. În biserică erau numiți cu afecţiune Aquila și Priscila.
Raisa și-a dedicat toată viața ei slujirii Domnului. Deși nu
aveau propriii copii, casa lor era întotdeauna plină de copii și
tineri. Toţi veneau la ei ca la părinții lor. Oaspeții erau tratați cu
dragoste, învățau cântări și poezii.
Raisa Bușilă s-a remarcat prin muncă dificilă și nobilă, a fost
o prietenă fidelă și de încredere a soțului ei, pastorul celei mai
mari biserici din regiune. A slujit în calitate de organistă în bi-
serică, a scris articole pentru copii și femei în revistele publicate
de Uniunea Creștinilor Evanghelici Baptiști din Basarabia, la ru-
brica „Stupul femeilor”.
Am auzit multe amintiri interesante despre acest cuplu
minunat: primul pastor al Bisericii Creștine Evanghelice Bap-
tiste din Chișinău, Boris Bușilă, și credincioasa lui prietenă,
Raisa Bușilă, eroi ai credinței, a căror viață este un exemplu
demn de urmat.
Boris și Raisa Bușilă au fost un model de viață pentru toți.
Oamenii care l-au cunoscut pe Boris Bușilă își amintesc cu dra-
goste și pasiune de credincioșia lui față de Dumnezeu și munca
plină de dragoste. Era sincer, deschis și, totodată, exigent. Iubea
tinerii, se îngrijea de ei şi se purta cu respect față de persoanele
în vârstă. Predicile sale pline de puterea Duhului Sfânt aprin-
deau inimile oamenilor, iar numărul celor care veneau la credin-
ță creștea tot mai mult. Casa lor era întotdeauna deschisă pentru
tineri, persoane singuratice, orfani și văduve.
30
Când a început perioada încercărilor din anul 1941, frații i-au

propus lui Boris Bușilă să plece la București pentru un timp,
până când va trece valul arestărilor. Refuzul său a fost categoric.
Raisa Bușilă a inclus cuvintele lui într-o scrisoare adresată prez-
biterilor și diaconilor bisericii cu ocazia aniversării a 70-a.
Boris Bușilă a fost arestat și deportat în Siberia la 26 iu-
nie 1941. Împreună cu el au fost arestați frații diaconi și Lidia
Căldăraru. Doar sora Lidia s-a întors din exil, ceilalți au fost
torturați și uciși.
După arestarea lui Boris Bușilă, frații au insistat și au tri-
mis-o pe Raisa Bușilă la București, în caz contrar, aceeași soartă
o aștepta și pe ea. Ea s-a pomenit într-un oraș străin, singură,
fără resurse pentru existenţă, fără să cunoască bine limba ro-
mână. Din scrisorile ei, aflăm cum Dumnezeu a avut grijă de ea,
o văduvă, și cum a păstrat în inima ei sfaturile soțului timp de
patruzeci de ani de văduvie.
Dumnezeu mi-a oferit o ocazie fericită și binecuvânta-
tă să corespondez cu Raisa Bușilă timp de trei ani, din anul
1978 până în anul 1981. Când Dumnezeu a chemat-o pe Li-
dia Căldăraru acasă, la cer, prezbiterul senior, K. Sedlețki,
ne-a trimis împreună cu soțul meu și nepoata ei, Zina Căl-
dăraru, în apartamentul în care a locuit. În căsuța poștală
era o scrisoare de la Raisa Bușilă. Zina mi-a dat scrisoarea și
m-a rugat să-i răspund şi s-o anunţ despre moartea prietenei
sale dragi. Astfel a început corespondența noastră.
Așteptam scrisorile ei ca pe un balsam pentru suflet. Le ci-
team cu ardoare și le-am păstrat ca pe niște bijuterii. Fiecare
scrisoare a ei era o binecuvântare, o învățătură și un sfat pentru
mine. Scrisorile ei către mine și prietena sa, Eufrosinia Burka,
sunt anexate în formă prescurtată.
31
Cu ocazia aniversării a 70-a a bisericii din Chișinău, în anul

1978, Raisa Buşilă a scris scrisori către slujitori, surori și tineri.
Cred că aceste scrisori îi vor interesa pe cititori.
Adresare către prezbiteri și diaconi (01/XI – 1978)

Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care
o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu
bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până
acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare
o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Fil.1:3-6).
Vă salut cordial în această zi măreață, când sărbătoriți 70 de ani de la în-
temeierea bisericii din Chișinău. Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit
în toți acești ani și multe suflete s-au întors la Dumnezeu, din întunericul
în care trăiau la lumina Sa minunată. Ei au acceptat mântuirea, crezând
în jertfa ispășitoare a bunului nostru Mântuitor, Fiul lui Dumnezeu, care a
părăsit cerul, a coborât pe acest pământ păcătos, pentru ca să ne ia cu El
în slavă. Îi aducem glorie, cinste și laudă pentru această dragoste măreață.
Îmi amintesc de ziua în care am acceptat chemarea Mântuitorului:
„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă...” (Mat.
11:28-30). Era ziua de 31 decembrie 1919. Împreună cu Biserica am sărbăto-
rit Revelionul pe genunchi, în rugăciune. În acea noapte, am primit o ini-
mă nouă și multe suflete și-au predat viața Domnului Isus. Am fost bote-
zată la 30 septembrie 1920, împreună cu Eufrosinia Burka. Doar noi două
am supraviețuit până în ziua de astăzi. Cu o lună înainte a fost botezată
mătușa mea, Polina Krupskaia. Boris Bușilă a fost botezat în luna mai a
aceluiași an. În așa mod am început să lucrăm cu toții pentru Dumnezeu.
Pe atunci erau puțini membri în biserică. Un an mai târziu, a fost nece-
sară alegerea unui prezbiter. Îmi amintesc că au fost înaintați trei candidați
pentru această slujbă – frați care au fost printre primii credincioși. Voturile
s-au împărțit în trei părți și, respectiv, nimeni nu a putut fi ales. Așa a con-
tinuat până când s-a ridicat un frate care a spus: „Noi vrem să-l alegem pe
unul dintre acești trei frați, dar poate Dumnezeu are alt plan. Nu vom înainta
32
niciun candidat, ci ne vom ruga mai întâi, iar apoi vom organiza un vot se-
cret și fiecare va trebui să scrie numele acelui frate pe care Dumnezeu îl va
pune pe inimă.” Propunerea a fost acceptată. După numărarea voturilor, a
fost ales cu unanimitate în slujba de prezbiter Boris Bușilă, cu excepția a doi
frați care s-au abținut, unul dintre care a fost însuși Boris Bușilă.
Doi ani mai târziu, Boris Bușilă mi-a propus să-i devin tovarășă de via-
ță și să colaborez cu el, dedicându-mă în întregime slujirii lui Dumnezeu,
propunere pe care am acceptat-o după un timp de rugăciune.
Îmi amintesc cum un frate, Walter Craighead3, a propus bisericii să-l
lase pe prezbiter să plece în străinătate, pentru ca să urmeze studiile de
doctorat în teologie, la care Boris Bușilă a răspuns că nu vrea să piardă
timpul studiind, deoarece viața este scurtă și nu se știe cât are de trăit.
Nici membrii bisericii nu au dorit să-l lase să plece, deoarece toți erau
mulțumiți de el așa cum era.
Când Biserica noastră din Chișinău a trecut prin necazuri, arestări,
unii membri i-au propus lui Boris Bușilă să plece în România.
– Nu sunt un simbriaș care să fugă și să părăsească turma în timpuri
dificile. Dumnezeu îmi va da tăria să suport tot ce mi se va întâmpla, a
spus hotărât prezbiterul.
Lidia Căldăraru, care era ca un membru al familiei noastre și care a
slujit împreună cu noi, ar fi putut spune multe, dar ... plecase deja acasă.
Mama fratelui care a fost lângă Boris Bușilă în ultimele zile înainte de
trecerea lui în eternitate, mi-a spus că el L-a văzut pe Domnul Isus și le-a
spus tuturor:
– Credeți în Dumnezeu, eu Îl văd pe Isus, dar voi nu-L vedeți.
Așa a trecut în eternitate primul prezbiter al bisericii din Chișinău. Am
învățat multe de la el. Boris Bușilă mă încuraja și spunea:
– Domnul nu te va părăsi, El este Tatăl nostru Ceresc, El va avea grijă de tine.
Într-adevăr, când am rămas singură, copiii lui Dumnezeu din Bucu-
rești m-au primit cu căldură și au grijă de mine până în prezent.
3
Walter și Hasel-Anne Craighead – primii misionari în Basarabia, din anul 1921
până în anul 1939. O descriere detaliată a slujirii familiei Craighead în câmpul de
misiune. Vezi în partea a II-a.
33
Încă din tinerețe, am învățat să nu port în suflet nimic împotriva celor

care m-au supărat, insultat sau jignit. Boris Bușilă spunea:
– Nu trebuie să avem nimic împotriva nimănui în inimile noastre, fi-
indcă vom da socoteală pentru aceasta înaintea lui Dumnezeu, iar cei care
ne insultă fără motiv vor da și ei socoteală: „Fiindcă Dumnezeu găseşte că
este drept să dea întristare celor ce vă întristează” (2 Tes. 1:6).
S-ar fi putut scrie mai mult, dar închei aici și Îl rog pe Dumnezeu să ne
ajute să rămânem treji, să citim mai mult Cuvântul Lui și să fim gata pentru
răpirea Bisericii, deoarece acest lucru se va întâmpla mai curând decât cre-
dem noi. Domnul este aproape, este chiar la ușă. Dumnezeu să ne ajute pe toți.
„Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu și împăr-
tășirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toți! Amin” (2 Cor.13:13). Rămân în
rugăciune pentru Biserica din Chișinău.
Cu dragoste,
sora Raisa Bușilă
Adresare către tineri (15/II – 1979)

...Îmi amintesc cum mâinile invizibile ale lui Hristos m-au sprijinit
încă din copilărie. Aveam patru ani. Mama era foarte bolnavă, tatăl meu
stătea pe un scaun lângă patul în care
zăcea ea, iar eu mă jucam în camera vecină. Deodată, am auzit-o spu-
nând: „Eu mor... Te rog să nu lași copiii... Las-o pe bunica lor să te ajute”.
Inima mea s-a strâns de durere, pentru că eu știam deja ce este moartea:
tatăl meu era preot ortodox și oficia înmormântări adesea.
Am fugit în grădină, m-am ascuns printre flori și am început să plâng
cu amar și să mă rog: „Doamne, dă sănătate mamei mele și fă ca ea să nu
moară. Promit că voi fi o fată ascultătoare, iar când voi crește, voi fi, de
asemenea, ascultătoare.” Nu știam ce să mai promit. Am fost chemată în
casă. Mi-am șters lacrimile și am plecat în grabă. Rugăciunea mea a fost
ascultată. Mâinile invizibile ale lui Hristos au vindecat-o pe mama mea.
Când am crescut, mama mi-a spus că, dintre toți copiii, eu am fost cea mai as-
cultătoare. Aveam mulți prieteni printre necredincioși, dar toți erau oameni seri-
oși. Odată, un student ateu mi-a propus să merg cu el la adunarea baptistă pentru
34
ca să ascult mărturia unui student de la Medicină, care fusese cândva ateu, iar
acum s-a pocăit, L-a acceptat pe Hristos în inima lui și a devenit creștin. Era vorba
de Boris Bușilă. Am fost foarte impresionată de faptul că acești oameni nu erau
oameni cu carte, dar cunoșteau Evanghelia, iar eu, fiică de preot, n-o cunoșteam.
În timp ce ne întorceam acasă, i-am mărturisit acest lucru studentului care mă
invitase. El mi-a spus:
– Regret că te-am luat. Acum vei deveni baptistă.
I-am răspuns că nu voi face niciodată o asemenea rușine tatălui meu,
precum a făcut acest Bușilă (tatăl său a fost și el preot ortodox).
Mătușa mea, Polina Krupskaia, a fost invitată la adunare de un adept
al lui Tolstoi. Îi plăcea biserica și am decis să participăm la întâlniri îm-
preună. La 31 decembrie 1919, în ajunul Anului Nou, predicatorul a făcut
apelul: „Cine vrea să înceapă o viață nouă în noul an?”, citând Matei 11:28
– „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați...” Atunci eu și mătușa mea
am ieșit în față și ne-am predat inimile lui Dumnezeu. În luna august 1920,
a fost botezată mătușa mea, iar la 30 septembrie am fost botezată eu. Ne-a
botezat A. Ivanov. De atunci au supraviețuit doar două persoane: eu și
draga mea soră, Eufrosinia Burka. Boris Bușilă a fost botezat în luna mai.
Mâinile invizibile ale lui Hristos ne conduc și astăzi. După botez, am
început imediat să lucrăm pentru Domnul. Sora Evanghelina Jivova și toate
dragele noastre „crizanteme”, membre a grupului de rugăciune a bisericii
din Chișinău, pot mărturisi acest lucru. (Se numeau „crizanteme” datorită
părului cărunt pe care îl aveau.) Din partea tineretului din biserică, am
primit un buchet minunat de garoafe de culoare roz. Toți tinerii arată ca
aceste flori frumoase, dar timpul zboară și ei nici nu reușesc să-și dea sea-
ma cum ajung ca și crizantemele de toamnă. Însă „mâinile invizibile ale lui
Hristos” îi conduc și îi vor conduce până la sfârșitul vieții lor pe pământ.
În anul 1923, Boris Bușilă mi-a propus să mă unesc cu el pentru a-L
sluji împreună pe Dumnezeu. Am fost de acord, pentru că știam că este
voia lui Dumnezeu și am lucrat împreună neobosit pentru El, până când
oamenii ne-au despărțit: el a trebuit să plece la nord, iar eu - la sud, la
București, unde Biserica m-a adăpostit și locuiesc aici de 38 de ani deja.
Aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Slavă Lui pentru toate!
35
Mi-a fost puțin dificil, pentru că nu știam suficient de bine limba ro-
mână, dar Dumnezeu m-a ajutat și am putut lucra și aici. Am trecut prin
multe, dar „mâinile invizibile” m-au condus și iată că acum am împlinit
80 de ani și aștept ca Domnul nostru să mă cheme la Sine. Pașii Domnului
se aud. El este la ușă, va veni să ia Biserica Sa. Vă doresc ca acum, cât sun-
teți încă tineri, să lucrați pentru Hristos. Vizitați bolnavii, bătrânii, pe cei
slabi, ajutați-i cu ce puteți, pentru că ei nu se pot descurca singuri.
Fie ca Domnul să vă ajute să aduceți roade. Dumnezeu să vă bine-
cuvânteze, dragi tineri, și fie ca „mâinile invizibile ale lui Hristos” să vă
conducă până la sfârșitul vieții voastre. Mă rog pentru voi.
Cu multă dragoste,
R. Bușilă
Adresare către surori (13/ IX – 1979)

...Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lip-
seşte niciodată în nevoi. De aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui
pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor… Domnul oştirilor este cu
noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi” (Ps.46:1-2,11).
M-am bucurat să aflu că mergeți în ultima zi de vineri din fiecare lună
la ora de rugăciune a surorilor. Și noi organizăm astfel de întâlniri aici, în
fiecare zi de marți. Citim Cuvântul lui Dumnezeu, ne rugăm pentru Bise-
rică, bătrâni, bolnavi, cei slabi și pentru întreaga lucrare a lui Dumnezeu.
Una dintre surori citește și explică Cuvântul, ne învață, ne încurajează,
apoi decidem pe cine să vizităm, cine este bolnav sau pur și simplu are
nevoie de o vizită sau de ajutor. Unele surori petrec această zi în post.
Soțiile prezbiterilor, de asemenea, participă la aceste întâlniri: una dintre
ele slujește prin cântări, alta slujește vizitând bolnavii, văduvele, pe cei slabi
și bătrâni. Fiecare soră muncește, pentru că fiecare va da socoteală pentru
ceea ce face ea însăși, indiferent de slujirea soțului. Soțiile prezbiterilor ar
trebui să se străduiască să fie un exemplu pentru celelalte surori. Ele pleacă
aproape întotdeauna ultimele de la întâlniri, pentru că le salută pe celelalte
surori, le întreabă de sănătate și despre nevoile pe care le au. Uneori, dacă
văd o față tristă, întreabă cu blândețe despre ceea ce s-a întâmplat. Atât eu,
36
cât și prezbiterii cu soțiile lor plecam de la adunare atunci când se încuia deja
ușa. Fiecare va primi o răsplată potrivit cu lucrarea pe care a făcut-o.
În adunare, avem frați care sunt la începutul vieții de credință și, de
asemenea, surori în vârstă, care au dus o viață grea. Aceste persoane au
nevoie de încurajare și susținere din partea noastră, iar noi trebuie să fim
atente și să vedem cum putem să le împlinim nevoile.
Dragele mele, fie ca Dumnezeu să vă ajute să lucrați, atât timp cât mai
este încă zi și avem posibilitate. Îmi amintesc acum de viața mea și regret
că, de multe ori, nu am făcut pentru Dumnezeu ceea ce trebuia să fac, dar
nu putem întoarce timpul înapoi. Încerc și acum, în măsura posibilităților,
să mai repar câte ceva, dar nu mai am deja la fel de multă putere și adesea
trebuie să stau culcată în loc să lucrez.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Rugați-vă și pentru mine.
Cu dragoste în Hristos,
sora R.Bușilă
Toate aceste scrisori au fost citite cu ocazia aniversării a 70-a

a bisericii din Chișinău, înființată în anul 1978.
Mai jos, este prezentat unul dintre articolele Raisei Bușilă din
revista Lumina Vieții (nr. 11, 1929). Citind acest articol, mi-am dat
seama că este la fel de relevant și pentru zilele noastre. Sunt si-
gură că aceste cuvinte vor inspira și surorile noastre de azi, la fel
cum au fost inspirate și surorile din acele timpuri îndepărtate.
Cuvânt din inimă pentru surori

”În sârguinţă, fiţi fără preget.
Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului”.
(Rom. 12:11)
Dragi surori, cât de mult ar trebui să ne bucurăm, știind că Domnul
nostru Isus Hristos ne-a răscumpărat și ne-a dăruit viața veșnică! Amin-
tiți-vă cât de des eram cuprinse de tristețe și un gol în adâncul sufletului,
37
până în momentul în care L-am cunoscut pe El. Atunci nu știam cui să-i
spunem problemele, grijile, întristările și suferințele noastre. Dar Dom-
nul, plin de îndurare și dragoste, S-a atins de inimile noastre, ne-a născut
din nou și ne-a primit printre mieluții Lui.
În capitolul 16 din cartea Faptele Apostolilor citim despre o femeie pe
nume Lidia, din orașul Tiatira, prima femeie din Europa care L-a primit pe
Mântuitorul în inima ei. Ea a auzit Cuvântul lui Dumnezeu de la apostolul
Pavel și însoțitorii lui, lângă râu, locul unde se adunau femeile pentru
rugăciune. Ce mare bucurie a avut Lidia atunci când s-a întors la Domnul!
Ea și-a arătat îndată dragostea ei față de Dumnezeu, găzduindu-i în casa
ei pe apostolul Pavel și pe ceilalți ucenici.
Și astăzi, după mulți ani de la nașterea Domnului nostru Isus Hristos,
noi, femeile, ne adunăm în casele de rugăciune, pentru ca să ne întărim
spiritual și să aducem pe mâini de rugăciune, înaintea lui Dumnezeu, pe
soții, copiii și toate nevoile noastre. Prin întâlnirile pe care le organizează,
surorile își formează propriul cerc de femei, în care pot avea părtășie între
ele și să slujească împreună lui Dumnezeu.
Am auzit despre niște surori pline de credință și dragoste arzătoa-
re, care au încercat să folosească tot timpul lor pentru a face ceva util.
Vă voi povesti despre niște surori care nu puteau nici să scrie, nici să
citească, dar care, după ce au crezut în Domnul Isus, au avut o dorință
atât de mare de a învăța să citească și să scrie, încât au încercat să fo-
losească orice ocazie pentru a-și realiza dorința. Una din surori repeta
literele în gând, în timp ce mergea să aducă apă, le desena apoi pe nisip
și, dacă nu-i reușea sau avea îndoieli referitor la corectitudinea literelor,
stătea acolo și desena până când îi reușea, de aceea se întorcea acasă
târziu. O altă soră a agățat cartea în bucătărie, deasupra sobei, și, în
timp ce pregătea prânzul, mai trăgea cu ochiul în ea, pentru a memoriza
literele și silabele. A treia soră nu reușea nicidecum să învețe să citeas-
că, pentru că nu avea timp, dar atunci când Dumnezeu i-a dat gemeni,
ea a învățat să citească în timp ce avea grijă de ei. Vă imaginați cum
s-au simțit aceste femei, în momentul în care au citit de sine stătător
Evanghelia pentru prima dată!
38
S-ar putea spune multe despre aceste surori, despre râvna lor în citirea Cu-
vântului lui Dumnezeu și despre participarea lor la întâlnirile femeilor, la care
își refăceau puterile și erau încurajate să pășească, în continuare, pe urmele
lui Hristos. Se întâmplă, însă, și cazuri triste. Una din surori, fiind la prima
dragoste pentru Hristos, prețuia foarte mult părtășia cu celelalte surori ale ei.
Deși locuia departe de adunare, venea totuși la ora de rugăciune a surorilor.
Acum, însă, i s-a răcit credința. Nu mai are acea dorință şi râvnă pen-
tru Dumnezeu. Chiar dacă locuiește foarte aproape de adunare, nu găseș-
te timp să vină la rugăciune, întotdeauna ceva o împiedică. Vrăjmașul su-
fletelor noastre pune obstacole în calea ei și ea nu are putere să le învingă
și să reziste ispitelor cu credință puternică.
Nu vi se întâmplă acest lucru și vouă, dragi surori? Amintiți-vă de
timpul primei voastre iubiri pentru Domnul, atunci când abia așteptați să
aveți părtășie cu copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu, când erați însetate
să citiți și să ascultați Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât unele dintre
voi v-ați hotărât chiar și la o vârstă înaintată să învățați să citiți de sine
stătător. Amintiți-vă de efortul pe care l-ați depus pentru a-L sluji pe Dum-
nezeu: cineva a contribuit cu averea sa, cineva s-a implicat în vizitarea
celor bolnavi fizic și spiritual etc.
În această perioadă dificilă a vieții, când se face simțită apropierea
sfârșitului, vă îndemn să ne verificăm candelele, să ne străduim să partici-
păm la întâlnirile cu surorile care ne unesc și, în strânsă prietenie, uitând
tot felul de supărări și îngrijorări, să mergem mai departe, glorificându-L
prin viața noastră pe Domnul nostru Isus Hristos. În felul acesta, ne vom
exprima recunoștința, care ar trebui să fie în inimile noastre, pentru dra-
gostea pe care a arătat-o Dumnezeu față de noi.
Domnul să ne ajute la aceasta!
Raisa Bușilă
În anul 2010, mă aflam în SUA, în orașul Sacramento, într-o

biserică românească. Acolo, m-am întâlnit cu fratele Dumitru
Ghiteia, dirijorul corului. Fratele Ghiteia mi-a povestit cu respect
39
profund despre viața Raisei Bușilă din perioada în care a locuit

la București. El a cunoscut-o din momentul în care ea a ajuns la
București și a devenit membră a Bisericii Centrale. Era organistă
în biserică, profesoară de școală duminicală, preda fetelor eti-
ca, era un îndrumător pentru tineri și o femeie credincioasă a
rugăciunii. Fratele Dumitru a mărturisit cu toată sinceritatea că,
atunci când sora Raisa a plecat la Domnul, întreaga Biserică a
simțit lipsa rugăciunilor ei.
Aceeași mărturie despre viața și slujirea surorii Raisa Bușilă
am primit-o după înmormântarea ei și de la sora Carolina Brânzei.
După ce a pregătit în prealabil un plic cu adresa mea, Raisa Bușilă a
rugat-o să-mi scrie despre trecerea ei într-o lume mai bună și să-mi
trimită fotografii. În continuare, îi prezint mărturia:
A fost iubită de toți oamenii. Pentru bunătatea și răbdarea ei, mulți o

considerau mama lor. Veneau la ea și-i spuneau toate necazurile lor, iar
ea îi asculta cu mare drag. Sfaturile pe care le dădea erau de mare ajutor.
Acum, locul ei în biserică este gol și va rămâne gol în multe inimi. Ea îmi
spunea: „În fiecare seară, mă pregătesc să mă întâlnesc cu Hristos și-I mul-
țumesc pentru fiecare zi pe care o trăiesc împreună cu voi.” Îmi amintesc
că prin anul 1950, am ieșit împreună din casa de rugăciune și i-am spus:
„Soră Raisa, privește ce lună frumoasă!”, iar ea mi-a răspuns: „Dacă soțul
meu este viu, el vede acum luna aceasta.” Cât de prețioasă era ea pentru
noi! Nu vorbea niciodată despre necazurile ei, ci mulțumea întotdeauna lui
Dumnezeu, pentru că i-a salvat sufletul. Slujba de înmormântare a avut loc
în biserică, în prezența slujitorilor, a unui grup de rugăciune și a tinerilor
care au iubit-o foarte mult. Toți și-au luat rămas bun de la sora lor scumpă,
care a fost un om al rugăciunii, un mentor, prieten, până la revederea în cer.
Aceasta s-a întâmplat în luna februarie, anul 1981. Opt ani

mai târziu, în 1989, am vizitat împreună cu soțul Biserica Cen-
trală din București și am auzit atât de multe mărturii frumoase
40
și sincere despre viața acestei femei extraordinare de pe buzele

surorilor și diaconului bisericii care a vizitat-o în ultimele ei zile!
„Pomenirea celui neprihănit ține în veci” (Ps.112:6).
Eufrosinia ZABLOȚKAIA-BURKA
(1904-1986)
Eufrosinia Zabloțkaia, fiica primilor credincioși din Chiși-
nău, Iosif și Natalia Zabloțki, a primit botezul la 30 septembrie
1920, împreună cu Raisa Bușilă. Aceste două fete tinere și-au de-
dicat tinerețea lui Dumnezeu. Ele au fost botezate de către An-
drei Ivanov. Raisa Bușilă își amintește această zi binecuvântată
în scrisoarea către draga ei prietenă:
Ieri, 30 septembrie, după prânz, am împlinit 59 de ani de când am

primit botezul. Mi-am amintit și de Andrei Ivanov, care m-a botezat, și de
Boris Bușilă, care m-a încurajat în momentele de ezitare. De asemenea, mi-
am amintit de bucuria care m-a cuprins în momentul în care fratele Andrei
m-a scufundat în apă. Aceasta nu a fost într-o sală iluminată și într-o cadă
cu apă caldă, ci într-un câmp din afara orașului, în amurg, într-un iaz cu
apă rece, dar nu am simțit acest lucru și nu voiam să ies din apă.
Sora Eufrosinia a predat la școala duminicală, a cântat în cor

și a participat activ la evenimentele organizate de tineretul din
biserică. A fost prima mireasă din biserica din Chișinău, iar mi-
rele a fost fratele Mihail Burka. Raisa și Eufrosinia au fost priete-
ne nedespărțite până când Dumnezeu le-a despărțit.
Eufrosinia Zabloțkaia a rămas văduvă mult prea devreme.
Mulți ani a avut grijă de mama ei, Natalia Zabloțkaia, apoi de
fiica sa paralizată, Lilia. Am vizitat-o de multe ori și mă minu-
nam de răbdarea și dragostea ei. Locuia într-un apartament cu
41
trei odăi, împreună cu fiica ei, ginerele care era necredincios,

cu nepotul și soția sa, care râdeau de credința ei, spunând: „Ei,
unde este Dumnezeul tău? De ce nu-ți vindecă singura ta fiică?”
Fără să spună măcar un cuvânt, ea intra în camera ei mică și-și
vărsa amarul înaintea Mântuitorului. Doar El îi înțelegea inima de
mamă și numai El o mângâia. Iubitul Mântuitor a ajutat-o să poarte
crucea grea dincolo de anii ei și ea încerca să arate dragostea pen-
tru Hristos unicului nepot și ginerelui ei, cărora nu le păsa de ea.
Toate întâlnirile noastre se încheiau cu amintiri interesante despre
pastorul iubit, Boris Bușilă, despre prietena credincioasă, Raisa,
precum și despre viața sfântă a tinerilor creștini din acei ani.
Elena Rimskaia își amintește de sora Eufrosinia:

Am văzut în ea o dragoste deosebită pentru Domnul, pentru sufletele
pierdute și pentru iubitul pastor, Boris Bușilă. Îi plăcea să vorbească des-
pre modul în care slujea în biserică: vizita bolnavii, îi susținea și îi încura-
ja pe cei slabi, îi sfătuia pe tineri. Toți oamenii îl iubeau.
Ceea ce m-a impresionat la sora Eufrosinia a fost curățenia perfectă
din apartamentul ei. Peste tot în apartament erau șervețele tricotate, bro-
date, spălate, călcate și aranjate la locul potrivit. Ea spunea: „Noi, crești-
nii, trebuie să ne păstrăm sufletele și casele curate, pentru ca cei care ne
pășesc pragul să poată lua exemplu de la noi.”
A stat în spital pentru o perioadă de timp și acolo a cunoscut-o pe Paras-
covia Budza, care era ”însetată” după Cuvânt și dorea să cunoască adevărul.
Sora Eufrosinia a fost cea care i-a arătat calea spre Hristos. Eufrosinia Burka a
avut o singură fiică, Lilia, care a paralizat la vârsta de 50 de ani. Fiind deja în
vârstă, gârbovită, ea a avut grijă de fiica ei cu o dragoste nemărginită.
De fiecare dată, mă întreba dacă o vizitez pe sora Parascovia și mereu
îi transmitea copturi delicioase. Acesta era darul ei special. Mă îmbolnăvi-
sem și eu, de aceea nu o mai puteam vizita pe sora mea iubită, Eufrosinia.
Totuși, cu câteva zile înainte de plecarea ei în eternitate, am reușit să fiu
42
lângă patul ei și ea mi-a spus: „Îl aștept pe Hristos, iar ție îți doresc să-I fii
credincioasă până la moarte și vei primi cununa vieții.
(Prietene nedespărțite, Raisa Bușilă și Eufrosinia Burka, au comuni-
cat continuu, chiar dacă erau departe una de cealaltă. Corespondența lor
este anexată.)
Lidia CĂLDĂRARU-KRÂNIȚKAIA
(1906-1978)
Dintre toate evanghelistele (care în Basarabia erau o mare
oștire), ea avea cea mai puternică personalitate. Viața și sluji-
rea Lidiei Căldăraru au lăsat o amprentă vie în inimile credin-
cioșilor care o cunoșteau. Mai jos, prezint cele mai memora-
bile episoade din viața ei, precum și amintirile altor surori și
frați despre ea.
Familia Căldăraru era originară din r. Călărași. Erau trei fii
și o fiică în familie. Lidia s-a născut la 1 mai 1906, într-o familie
de muzicieni: tatăl ei era violonist, directorul gimnaziului, dis-
tins cu Ordinul de Onoare ”Sfântul Gheorghe”, iar mama sa era
profesoară.
Din amintirile ei despre familie:

Părinții și-au predat viața Domnului Isus pe când eram încă mică. Fra-
ții din Biserică ne vizitau, studiam Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu ei
și aveam parte de un timp binecuvântat și ziditor. Aveam în casa noastră
o poliță mare, plină cu icoane care îmi inspirau o mare frică. Un frate le-a
spus părinților mei: „Este timpul să aruncați aceste icoane”, iar altul a
spus: „Nu. Va veni timpul când ele singure vor pleca.” În fiecare diminea-
ță mă ridicam din pat și mă uitam dacă au plecat, până când, într-una
din zile, mama le-a aruncat într-o fântână. Cei trei frați ai mei cântau la
diferite instrumente, eu cântam la chitară.
43
Lidia Căldăraru s-a pocăit în Ajunul Crăciunului. Cântarea

corului și atmosfera plină de farmec a sărbătorii i-au atins ini-
ma, iar când pastorul a făcut chemarea la pocăință, ea a răspuns
chemării și a făcut un pas înainte. În anul 1926, a primit botezul
în biserica din Chișinău.
Înflăcărată și foarte curioasă prin natura sa, Lidia s-a ală-
turat bisericii din Chișinău și a început să lucreze activ în
rândurile tinerilor. Slujirea ei plină de zel și abilitățile orga-
nizatorice au fost observate de frații slujitori ai bisericii. Cu-
rând, au decis s-o trimită la București, pentru a face studiile
la Seminarul Teologic. Acolo, a reușit să combine învățătura
cu practica și a fost prezentă mereu la întâlnirile de evan-
ghelizare. În calitate de studentă, ea a publicat articole în
revista Lumina Vieții:
Am avut o întâlnire de evanghelizare. După predica de chemare la po-

căință, fratele Victor i-a rugat pe cei care vor să se pocăiască să se ridice
în picioare, pentru ca să se roage pentru ei. A fost o mare bucurie să văd
cum aproximativ 30 de persoane s-au ridicat cu lacrimi în ochi și au cerut
să se roage pentru ei. Astfel, am urcat cu toții în două mașini, am mers pe
străzile principale din București, am cântat din toată inima și am distribu-
it literatură creștină.
Revista Lumina Vieții, nr. 4-5, 1929
În anul 1927, la Chișinău, a fost convocat Primul Congres

Basarabean al CEB4. La acest Congres au fost aleși frați pen-
tru lucrarea în regiuni: S. Malanciuk, T. Hijneakov, V. Gan-
ciuk, V. Cucoș, A. Lebedenko. Au fost alese și două surori care
să-i ajute în lucrare: Evanghelina Goroholinskaia (predarea
muzicii în biserici și organizarea corurilor) și Lidia Căldăraru
4
Vedeți pag. 139
44
(lucrarea cu femeile și copiii). Au făcut un plan de vizite cu

scopul de a inspira și susține femeile și de a încuraja tinerii
pentru lucrarea de slujire.
Familia Craighead descrie în memoriile lor alegerea Lidiei

Căldăraru în slujire:
În primul rând, istoria noastră se referă la o tânără fată, pe nume Li-

dia. Părul castaniu, pieptănat lin îi încadra fața ovală. Lidia era o fată
zveltă și crea impresia că a fost crescută într-o familie nobilă. Bunătatea
strălucea în ochii ei atunci când zâmbea. Vioiciunea ei modestă mă atră-
gea. Ieșea în evidență prin capacitățile sale de lider.
Următoarea noastră întâlnire cu Lidia a avut loc doi ani mai târziu
(în 1927), la o biserică locală din orașul Chișinău, la care venisem în vi-
zită cu familia. Am fost invitați să participăm la o conferință regională
care a avut loc în această biserică. Mai mulți predicatori din județ au
remarcat necesitatea unui tânăr slujitor care să poată vizita satele, să-i
încurajeze pe tineri să se implice în lucrarea de slujire, să organizeze
grupuri de studiere a Scripturii și școli duminicale, să ajute femeile care
se confruntă cu situații dificile. A fost înaintată candidatura Lidiei pen-
tru această funcție.
Astfel, Lidia a fost rugată să părăsească sala, pentru ca fiecare să se
poată expune liber cu privire la nivelul ei de pregătire pentru această mi-
siune. O astfel de lucrare putea fi încredințată doar celor care erau gata să
își asume responsabilitatea. O fată atât de tânără, care are doar optspreze-
ce ani (părea tânără, dar avea deja 21 de ani – O. M.), ar putea lua în serios
această slujire? Va putea ea câștiga respectul și încrederea tinerilor și a
copiilor? Va reuși să se lase de ambiție și mândrie? Va putea suporta toate
greutățile vieții de la sat și va fi în stare să ofere sfaturi mamelor împovă-
rate? Va fi mulțumită cu un salariu mic, în timp ce tatăl ei este dispus să o
întrețină? Iată doar câteva din întrebările discutate.
Lidia Căldăraru a fost aleasă pentru un an în calitate de slujitor prin-
cipal în Basarabia pentru lucrarea cu tinerii, sub supravegherea fraților
45
din județ. A acceptat cu smerenie lucrarea care i-a fost încredințată. Lidia
și-a ales și o însoțitoare în această slujire. Aceasta era o fată pe nume Vera,
care era și ea muziciană.
De la bun început, fetele și-au dat seama că vor avea de parcurs o
călătorie departe de un tur de lux prin Basarabia. Vara, în Basarabia, e
praf și murdărie, iar iarna, totul este acoperit de zăpadă. Nu erau drumuri
asfaltate prin sate. Foarte puțini copaci întâlneai pe câmpurile basarabe-
ne. Din fericire, fetele aveau un spirit de pionierat. Au cumpărat bumbac
și și-au cusut rochii. Își pregătiseră pelerine pentru ploaie și încălțăminte
bună, o geantă mică cu articole pentru igienă, săpun, o lanternă și tot
ceea ce era necesar pentru reparația hainelor, lenjerie de pat. Oamenii
din sat le-au asigurat cu perne și cuverturi de pat confecționate manual.
Părinții lor au avut grijă de haine simple pentru ele.
Când toate pregătirile au fost finalizate, Lidia și însoțitoarea ei au plecat
în cea mai părăsită și delăsată regiune din Basarabia. Predicatorul din re-
giune a făcut toate pregătirile necesare și s-a ocupat de transport. Când nu
era transport, fetele își adunau lucrurile într-o pânză pe care o legau de mij-
locul unui băț și o duceau împreună, mergând pe jos dintr-un sat în altul.
Tinerele fete au mers astfel prin diferite regiuni din Basarabia. Au în-
vățat copiii și s-au jucat cu ei, întrucât nu erau școli pentru copii în fieca-
re localitate. Ele învățau tinerii cum să slujească mai bine în biserică și
să pregătească programe pentru slujire; învățau cu tinerii și cu bătrânii
versete biblice. Vara, femeile erau pe câmp din zori până seara târziu, de
aceea ajutorul lor a fost amânat până la sfârșitul recoltei.
După primul an, Vera a părăsit slujirea, însă Lidia a continuat lucrarea,
cu excepția unor pauze pentru odihnă și studii. Deseori, trebuia să călăto-
rească cu sania prin furtuni orbitoare de zăpadă sau pe arșița verii, când
caii ridicau nori de praf de sub copitele lor. Și totuși, de cele mai multe ori, a
trebuit să meargă dintr-un sat în altul, cu o geantă mică și o Biblie în mâini,
preferând să experimenteze dificultățile vieții de la sat, decât să se bucure
de confort, stând acasă. Întrebată cum își menține sănătatea, ea răspundea
că a învățat să aibă grijă de ea. Între timp, învățase multe lucruri și fiecare
mamă din sat se bucura s-o găzduiască, pentru că știa că prezența ei va
46
aduce o binecuvântare în casa și familia ei. Lidia ieșea în evidență printr-o

finețe naturală, apărea mereu în rochii călcate și cu părul îngrijit.
La Congresul de Tineret care a avut loc la biserica baptistă din Chiși-
nău, în anul 1937, au fost sărbătoriți cei zece ani de slujire a Lidiei Căldă-
raru. Cei care au participat la alegerea ei în slujire în anul 1927 I-au mul-
țumit lui Dumnezeu pentru înțelepciunea pe care le-a dat-o slujitorilor în
această alegere.
Liderii bisericilor din sate și din orașe au mărturisit despre caracte-
rul ei puternic în slujire și, mai ales, despre curajul ei în fața persecuției.
Deseori, preoții și poliția o căutau pentru a o aresta și uneori le reușea
acest lucru.
Odată a trebuit să stea în fața unei instanțe militare și a fost condam-
nată la închisoare, pentru că a desfășurat o adunare, dar Dumnezeu a iz-
băvit-o din această încercare.
Probabil că este de prisos să scriem că misiunea Lidiei Căldăraru a fost
plină de nenumărate binecuvântări, deși o asemenea slujire era destul de
dificilă pentru o fată tânără. Părinții ei au insistat, în mod repetat, să re-
nunțe la slujire și să rămână acasă, dar ea a simțit chemarea în misiune.
Desigur, unii i-au pus Lidiei întrebarea dacă se gândește la căsătorie. Ea le
răspundea cu zâmbet că o astfel de persoană încă nu apăruse în viața ei.
Această istorie nu ar fi fost atât de neobișnuită, dacă nu ar fi urmat conti-
nuarea ei, pe care ne-a povestit-o prietenul nostru comun atunci când am
mers la București, în anul 1966.
Însemnări scrise de Lidia Căldăraru

pentru revista Lumina Vieții
Reviste vechi și îngălbenite sau doar file separate din reviste-

le care au fost păstrate cu grijă și au supraviețuit miraculos după
căutările KGB-ului, mi-au fost înmânate de frați și surori ca pe o
mare comoară, spunându-mi cu o voce emoționantă: „Aici vei
47
găsi multe notițe scrise de însăși Lidia.” Într-adevăr, citind aces-

te rânduri, o vom vedea mergând pe drumurile prăfuite ale Ba-
sarabiei, pornind de la Hotin până la Cetatea Albă (astăzi Belgo-
rod-Dnestrovsk). Când scriam cartea, mi-au recomandat să scur-
tez aceste însemnări și să descriu totul cu propriile mele cuvinte.
În primul rând, nu pot face acest lucru, deoarece acestea sunt
documente istorice, care au supraviețuit până în zilele noastre
și, în al doilea rând, nu pot transmite sentimentele și emoțiile pe
care le-a trăit Lidia Căldăraru atunci când a scris despre lucrarea
ei sau atunci când alți frați și surori au scris despre ea. Prin ur-
mare, am păstrat totul în original.
Aveam în față scurte și ample articole despre activitatea co-
mună a fraților responsabili și a surorii Lidia. În timp ce le ci-
team, le admiram entuziasmul și zelul pentru Dumnezeu. În fie-
care zi, desfășurau servicii de închinare în diferite sate, întâlniri
până la miezul nopții, iar dimineața, la ora 9:00 - din nou slujire.
Acești oameni și-au pus viața pe altar, au făcut-o din toată inima
și din dorința de a salva sufletele pierdute și de a-L glorifica pe
Dumnezeu. Oamenii se pocăiau, iar bisericile se înmulțeau.
Sărbătoarea Secerișului
Duminică, 3 noiembrie, în satul Nikolaevka a avut loc Sărbătoarea
Secerișului, care a reunit invitați din Chișinău, Alexandrovka, Manzir, Că-
ușeni, Brizoi, Mihai 1, Voznesenovki, Semionovka. Sărbătoarea a început
cu rugăciune, după care au luat cuvânt mai mulți delegați și invitați. Fra-
tele G. Tarlev i-a îndemnat pe toți să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru
harul Său și pentru recolta pe care a trimis-o în anul acela în Basarabia.
Rugăciunile au fost pline de recunoștință față de Dumnezeu pentru opor-
tunitatea de a avea această sărbătoare minunată. Sărbătoarea s-a încheiat
48
la ora unu după-amiază, iar după adunare toți au fost invitați la o masă de
dragoste pe care au pregătit-o surorile din biserică. Mesele au fost aranjate
în curte și peste 300 de oameni și-au reînnoit puterile, iar apoi au mărtu-
risit despre dragostea lui Dumnezeu mulțimii de oameni care au umplut
adunarea, curtea și strada.
După-amiază, au fost amenajate bănci în curte și a început nunta. Fra-
tele Tarlev a explicat cum ar trebui să fie viața de familie potrivit cu Cu-
vântul lui Dumnezeu, iar fratele Tafratov, continuând subiectul, a vorbit
despre îndatoririle soțului și ale soției. Corul bisericii, condus de fratele
Vrancean, a cântat în unison „Dă-le, Doamne, fericire” și astfel oficierea
căsătoriei s-a încheiat.
Luni, 4 noiembrie, la ora 9:00, oaspeții – frații și surorile din comuni-
tate – au organizat din nou o adunare de sărbătoare. În dimineața aceea,
48 de suflete s-au alăturat Bisericii lui Dumnezeu. Adunarea de dimineață
s-a încheiat la orele 16:00. În pofida unei întâlniri atât de îndelungate și a
faptului că mulți au stat în picioare, oamenii nu doreau să plece. Domnul
a binecuvântat din abundență întâlnirea noastră: mai multe suflete au gă-
sit mântuirea. În seara aceleiași zile, tinerii s-au adunat și s-au încurajat
unii pe alții, au cântat și s-au rugat până la miezul nopții. Trebuie mențio-
nat faptul că tinerii din acest sat sunt plini de viață și de zel.
La 3 noiembrie, am mers împreună cu fratele Tafratov și fratele Tarlev
în satul Aleksandrovka unde ne așteptau frații și surorile noastre. Am avut
o părtășie frumoasă cu tinerii înainte de adunare. Seara, la serviciul divin,
au venit o mulțime de oameni. A fost aproape imposibil să trecem prin
mulțime, dar Dumnezeu a avut grijă ca și aici să-Și hrănească copiii Săi.
La 6 noiembrie (miercuri), a fost organizat un club de tineret și o școa-
lă duminicală.
La 7 noiembrie (joi), am mers la Ceadîr-Lunga ca să ne pregătim
de Sărbătoarea Secerișului, planificată pentru duminică 10 noiem-
brie, la care trebuiau să participe frații V. Assiev, G. Tarlev și K. Tafra-
tov. Sala a fost foarte frumos amenajată cu verdeață, crizanteme albe,
coronițe de grâu auriu și covoare. Copiii lui Dumnezeu au slujit Dom-
nului nu doar cu cuvântul, ci și cu fapta. Cât efort depune plugarul
49
și câte nopți nedormite petrece el însămânțând un câmp de porumb,

câte rugăciuni fierbinți înalță către Dumnezeu: „Doamne, crește pâi-
nea semănată!” Toate acestea au fost aduse acum la picioarele lui
Dumnezeu în semn de mulțumire.
Fratele Tarlev a vorbit cu înflăcărare despre Sărbătoarea Secerișului,
citând textul din Exod 23:16: „Să ții Sărbătoarea Secerișului, a celor dintâi
roade din munca ta.” Corul a cântat psalmul „Sămânța este semănată”.
Fratele V. Assiev a citit din Psalmul 103 despre puterea și măreția lui Dum-
nezeu. El i-a îndemnat pe cei prezenți să nu uite minunile și îndurările lui
Dumnezeu. Și-a amintit, de asemenea, de anul care trecuse, în care oame-
nii au suferit de foame și de frig și, arătând spre spicele minunate care se
aflau în fața sa, a îndemnat frații să-I mulțumească lui Dumnezeu și să-
și deschidă inimile și grânarele pentru El și pentru alții. Frații și surorile
au mulțumit prin rugăciuni înflăcărate pentru tot ce le-a trimis Domnul.
Întâlnirea de seară a fost plină de viață, au fost mulți israelieni care au
ascultat cu atenție predica și cântarea.
În seara aceea, tinerii au avut o mare oportunitate de a vorbi și de a
cânta despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Era interesant să ur-
mărești cum frații și surorile din sate ieșeau în față cu bucurie pe fețele
lor ca povestească o întâmplare, să recite o poezie sau să cânte un duet.
La sfârșitul întâlnirii, toți tinerii au urcat pe scenă și au cântat în unison
cântările „O, cântați cu toții...” și „Acum, când în tinerețe…”. La încheiere,
fratele Assiev, prietenul tinerilor, a făcut un îndemn la slujire și dedicare
lui Dumnezeu. Privind modul în care găgăuzii, bulgarii și rușii s-au unit
în ziua aceea ca o singură familie, glorificând pe Mântuitorul, s-ar putea
spune: „Minunate sunt căile Tale, Doamne!”
La 11 noiembrie (luni), dimineața, ne-am bucurat împreună cu frații
și surorile să avem un timp de părtășie unii cu alții. Aveam multe moti-
ve de bucurie. În acea dimineață mai multe suflete s-au alăturat Bisericii
lui Dumnezeu. Unul dintre ei era fratele Vrancean, fost artist al Teatrului
Imperial (Opera Mariinsky), care în acea zi și-a dedicat Domnului viața
și vocea sa. În dimineața aceea, el a cântat psalmul „Voi vedea cerul și
pământul nou după Cuvântul Creatorului” și toată adunarea a simțit că
50
fratele Vrancean a experimentat în inima lui ceea ce cânta și, cu ochii spi-
rituali, a văzut cele promise și ascunse încă pentru mulți: ceruri noi și un
pământ nou pe care Domnul le-a promis celor care Îl iubesc.
Informația pentru revistă a fost trimisă de Lidia Căldăraru.

Revista Lumina Vieții, nr.12, 1929
Lidia Căldăraru a fost întotdeauna în centrul tuturor eveni-

mentelor organizate pentru tineret. Oare ar fi putut să nu scrie
despre frații care au călătorit două zile printr-o ploaie torențială,
în timp ce alții au mers 128 km pe jos pentru a participa la Săr-
bătoarea Tineretului? Dragostea lui Dumnezeu a unit tinerii din
Basarabia: evrei, ruși, ucraineni, români. De aceea, Împărăția
lui Dumnezeu creștea și se extindea pe pământul Basarabiei.
Despre Sărbătoarea Tineretului din Basarabia

În perioada 4-5 iunie anul curent, Dumnezeu ne-a ajutat să organi-
zăm mult așteptata Sărbătoare a Tineretului din Basarabia, la care au
participat peste cincizeci de persoane din diferite localități ale țării. Fra-
ții din Starokazacie au călătorit prin ploaie timp de două zile, iar frații
din Plahtievka au trebuit să parcurgă mai mult de 120 de verste ca să
poată participa la sărbătoare. Tinerii s-au întâlnit și L-au lăudat pe Dum-
nezeu cu bucurie.
Dimineața, frații slujitori ai bisericii, care iubesc tinerii noștri și le
sunt prieteni, au avut mesaje de încurajare din Cuvânt, chemându-i pe ti-
neri să-L urmeze pe Hristos (Mat. 5:41). Întâlnirile noastre de evangheliza-
re, care au avut loc seara, între orele 19:00 și 23:00, au fost pline de viață.
Atât oaspeții, cât și membrii bisericii au avut posibilitatea de a măr-
turisi despre dragostea mare a lui Dumnezeu prin predici și poezii, prin
cântări solo și în duet, prin muzică de fanfară, melodii interpretate la in-
strumente cu coarde și prin cântarea corului. Ascultând predici în limba
51
română, ebraică, rusă și duete în limba ucraineană, deodată ne-am amin-

tit de Rusalii. Duhul Sfânt a lucrat din plin prin participanții la program la
inimile ascultătorilor.
Atât în prima zi, cât și în a doua, întâlnirile au fost foarte aglomerate. Multe
suflete ascultau cu ardoare Cuvântul lui Dumnezeu. Ziua, în timpul mesei de
la prânz, am avut ocazia să învățăm și să împărtășim experiențe spirituale, să
ne întărim și să discutăm cum să dezvoltăm mai bine lucrarea lui Dumnezeu
în toată Basarabia, iar seara am pus în practică tot ce am auzit în timpul zilei.
Domnul să facă să crească ceea ce a fost semănat în slăbiciunea noastră și să
învețe tineretul nostru să muncească mai mult până la venirea Lui.
Sora Lidia Căldăraru
Revista Luminătorul, nr.5–6, 1933
Mai jos, prezint câteva notițe ale Lidiei Căldăraru, pe care ea

însăși le-a trimis la revistă, ca un raport al lucrării săvârșite. Este
surprinzător, dar ea găsea timp atât pentru adolescenți și tineri, cât
și pentru femei, ca să discute cu ei despre cele mai importante lu-
cruri care îi preocupau. Oriunde se organizau sărbători și întâlniri
cu tinerii, în localități pe care nu le vizitase niciodată până atunci,
era și ea acolo și-i învăța pe tineri din Cuvântul lui Dumnezeu.
Toate aceste lucrări au meritat efortul depus, deoarece multe
suflete se întorceau la Domnul. Aceasta era cea mai mare răspla-
tă pentru munca ei. Iată o notiță despre arestarea ei chiar de la
amvon: ”Şi-a strâns lucrurile în grabă şi s-a prezentat la post,
iar apoi s-a întors la întâlnirea de tineret și a continuat sărbătoa-
rea”. Fapte cu adevărat eroice!
Sora Lidia Căldăraru scrie:
Anul acesta, la 21 mai, în satul Hankișlo (în prezent satul Udobnoe

- O. M.), județul Akkerman, am experimentat o mare bucurie - Pantelei
Cravcenko a fost ordinat în slujba de prezbiter prin punerea mâinilor de
52
către fratele T. Hijneakov, predicator în această regiune, și de către fra-

tele A. Novitski, prezbiterul bisericii din Staro-Kazacensk. Eram profund
emoționată și entuziasmată să văd cum corul, cu lacrimi în ochi, a cântat
psalmul de rugăciune „Doamne, dorința mea este să rămân la picioarele
Tale” pentru fratele Cravcenko, care stătea pe genunchi. Aproximativ 200
de persoane din satele vecine au participat la această sărbătoare.
După punerea mâinilor, toți cei prezenți au fost invitați la o masă de
dragoste frățească, iar apoi a urmat programul tineretului, care s-a desfă-
șurat într-o atmosferă solemnă. Tinerii frați și surori din satul nostru au
cântat cu drag și au mărturisit cu îndrăzneală despre dragostea lui Dum-
nezeu, revelată tuturor oamenilor în Hristos Isus.
Revista „Lumina Vieții”, nr.9, 1930
***
În timpul unei întâlniri de tineret din Hankișlo, județul Akkerman, în anul
1936, Lidia Căldăraru a fost arestată direct de la amvon. Ea mărturisește: „Ajun-
gând la Hankișlo, am organizat o sărbătoare pentru tineri, iar în momentul în
care m-am apropiat de amvon ca să predic, a apărut șeful de post. L-am urmat,
spunându-le tinerilor să continue sărbătoarea. Șeful mi-a ordonat să-mi îm-
pachetez lucrurile și să caut o căruță ca să merg cu el până la corabie, iar de
acolo – la Akkerman. Mi-am împachetat lucrurile în grabă, apoi am intrat în
adunare, m-am rugat cu tinerii și, dându-le câteva indicații, m-am dus la post,
pentru că acolo mă aștepta șeful. La post, frații l-au convins pe șef să mă lase în
pace. El m-a lăsat să plec în schimbul unei recipise, mi-a luat actele și a plecat
de urgență. După ce m-au eliberat de la post, am alergat în grabă înapoi la adu-
nare și am continuat sărbătoarea împreună cu tinerii. În fiecare seară, adunam
tineretul pentru ca să avem părtășie unii cu alții.
***
Am sărbătorit Anul Nou în satul Dmitrovka împreună cu un grup de
șapte tineri. Dumnezeu m-a ajutat să încurajez acest grup tânăr și slab. În
prima zi a anului am ajuns în Cichma și, din cauza noroiului mare, nicide-
cum nu mă puteam porni la Tatarbunar. În timpul șederii mele acolo, ne
53
adunam în fiecare zi cu corul și cu orchestra, studiam Cuvântul lui Dum-

nezeu și ne bucuram de o părtășie frumoasă unii cu alții. Am învățat cu
tinerii doi psalmi în ebraică și ei îi cântau cu atâta bucurie, încât eu eram
foarte surprinsă. De câteva ori, niște fete evreice au venit și au învățat îm-
preună cu noi psalmi în ebraică. Petreceam serile noastre de rugăciune
într-o atmosferă solemnă. Ieri, ne-a vizitat o profesoară de limba ebraică
veche care ne-a promis că ne va ajuta să studiem ebraica.
Trebuia să plec de acolo în alte grupuri în care eram așteptată, dar era
imposibil să merg deocamdată. Tinerii se bucurau că nu puteam face lu-
crul acesta. Cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi vizita încă o dată grupu-
rile din această regiune și apoi voi merge la Chișinău la sărbătoare.
Bucurie printre adolescenți

(Din jurnalul de călătorie al Lidiei Căldăraru)
În seara zilei de 2 octombrie am adunat adolescenții din satul Rjavințî,
județul Hotin, ca să avem un timp de părtășie unii cu alții. Au venit 12 ado-
lescenți. Ne-am rugat, ne-am așezat într-un cerc și am început să facem
cunoștință. I-am întrebat:
– Știți numele meu?
– Da, cum să nu știm: sora Chișinăuiancă! – au răspuns ei bucuroși.
Desigur, a trebuit să le explic că numele meu nu este „Chișinăuiancă”,
ci Lidia. Am învățat psalmul „Sunt întotdeauna fericit” și a început discu-
ția. Am descoperit că din cei 12 adolescenți, doar 4 erau pocăiți. Domnul nu
i-a părăsit nici pe ceilalți 8. Duhul Sfânt a lucrat în mod miraculos în acea
seară în inimile lor tinere: ceilalți 8 adolescenți au decis să-L primească pe
Domnul Isus în inimile lor. Pocăința lor a fost foarte emoționantă și con-
știentă. Și acum îmi amintesc cuvintele unei fetițe, Sanda, care avea doar
10 ani: „Drăguliță, Doamne! Iartă-mi, Te rog, păcatele mele! Promit că o să
Te slujesc cu credincioșie. Unde am fost până acum, nu voi mai merge. Ce
am făcut până acum, nu voi mai face. Vreau să-Ți slujesc doar Ție!”
54
În spatele lor, ședeau părinții și alți frați și surori. Am plâns cu toții

ca niște copii, bucurându-ne cu îngerii din ceruri. Ridicându-mă de pe
genunchi, i-am salutat și i-am întrebat dacă cred că Hristos i-a iertat. Răs-
punsul a fost afirmativ. La încheiere au promis să citească Cuvântul lui
Dumnezeu dimineața și seara și să se roage mereu. Am cântat: „Slavă,
Aleluia” și ne-am despărțit cu bucurie. Rugați-vă pentru ei și pentru mine.
Lumina Vieții, nr. 9–12, 1932
***
Sora Lidia Căldăraru scrie din Hotin următoarele (13 / XI):
Congresul a decurs foarte bine. Fratele George (Tarlev) a fost invitat de

către întregul Congres la Hotin. Am fost întâmpinată cu bucurie și mi-au oferit
posibilitatea să slujesc. Fratele Vrancean slujea cu mare zel. Acolo am frec-
ventat cursurile fratelui Craighead. Din păcate, nu avea prea mult timp liber,
deoarece lucra în 4 locuri în același timp, ca să adune frați responsabili.
La 20 / XI, în Stăuceni, a avut loc ordinarea unui prezbiter și a doi
diaconi. Aceasta a avut loc dimineața, iar după prânz, la Mălinești, a fost
ordinat fratele Zaharia în calitate de prezbiter. La 21/XI vor începe cursuri-
le care se vor desfășura în 4 localități și vor dura câte o săptămână fiecare.
Rugați-vă pentru mine.
Lumina Vieții, nr. 9–12, 1932
Sora Lidia Căldăraru scrie:
La 18 octombrie, în satul Dankouți, în apropiere de Hotin, frații au

hotărât să organizeze o sărbătoare pentru tineret și să oficieze o căsătorie.
Organizatorul evenimentului, împreună cu fratele V. Ganciuk, au cerut
permisiune de la primar în care era scris că în satul Dankouți va avea loc o
căsătorie, la care au dreptul să participe rudele și oaspeții.
Frații au convenit ca dimineața să sărbătorească frângerea pâinii, după
care - sărbătoarea pentru tineret și, dacă va fi posibil, să oficieze căsătoria după
prânz. Dimineața, în timp ce frângeam pâinea, doi jandarmi erau deja în adu-
55
nare. În momentul în care am început să vorbesc din Cuvântul lui Dumnezeu, a

venit șeful de post împreună cu doi jandarmi cu arme în mijlocul adunării. Șeful
de post a început să strige la mine ca să închei mesajul cât mai curând. Văzând
această amenințare și știind cum se pot sfârși lucrurile, le-am spus tinerilor să
nu le fie frică, dar să fie gata să mărturisească despre Domnul Isus Hristos.
În timp ce șeful de post își continua lucrul său, eu m-am apropiat de
fiecare grup în parte, am încurajat fetele care tremurau de spaimă și între-
bau: „Ce se va întâmpla cu noi?”. Fratele Ganciuc și Ion Marandiuc aveau
actele cu ei și au fost lăsați în pace.
După ce a făcut numărătoarea și a văzut că în jur de 70 de persoane
nu au acte, șeful de post ne-a dus în coloană prin sat până la post. Văzând
o astfel de procesiune, o mulțime de oameni ne-au urmărit până acolo. În
cele din urmă, am ajuns și am umplut imediat curtea.
Primarul, care era și dascăl în biserică, s-a apropiat de noi și, ca și cum
nu știa nimic, m-a întrebat:
– Ce se întâmplă?
I-am spus că ei ne-au întrerupt serviciul de închinare, ceea ce este ile-
gal, și că vor răspunde pentru aceasta. Primarul a spus că el nu se ameste-
că în această problemă și a aruncat totul asupra șefului de post.
În timp ce șeful, primarul și alți oameni s-au sfătuit, timp de două
ore, cum să procedeze, noi am organizat o adunare în curte și am cântat
„Trăiască Regele” și „Bucurie-ntotdeauna”. Unul dintre jandarmii care ne
păzeau avea o Evanghelie în limba română. Am citit câteva pasaje din Cu-
vântul lui Dumnezeu și am explicat de ce ne aflam noi la post.
Oamenii din lume, care s-au jenat să vină la adunare, au venit în ziua
aceea și au ascultat, timp de două ore, Cuvântul lui Dumnezeu, cântări și
rugăciuni. Psalmul „Vom merge pe calea vieții plini de bucurie” i-a încântat
pe toți atât de mult, încât copistul a deschis fereastra cancelariei și a început
să cânte împreună cu noi. După ce s-au consultat, primarul și șeful de post au
decis să ne lase să plecăm cu condiția ca, după 3 ore, frații care aveau căruțe
să vină la primărie și de acolo să ne ducă pe toţi la casele noastre.
Comisarul mi-a dat documentele mai devreme și mi-a spus să pă-
răsesc imediat postul. Luând documentele, i-am spus că nu voi pleca,
56
până nu vor fi lăsați să plece toți. Întorcându-ne spre casă, mergeam câte
patru în rând, ca soldații. Am luat prânzul, ne-am rugat și am plecat.
Surorile au pregătit 13 cuptoare de mâncare. Păcat că n-am reușit s-o
servim pe toată.
Duminica trecută, în Zarojeni, s-a întâmplat același lucru, cu excep-
ția că la secția de jandarmi am fost luată doar eu, dirijorul de cor și o
persoană dintr-un alt sat, care ne apăra. Și aici, de asemenea, șeful de
post și primarul au dat buzna în adunare în timpul serviciului și i-au îm-
prăștiat pe toți.
Deci, este deja a treia oară când am de-a face cu șefi de post, dar totul
se încheie cu bine: strigă cât strigă, dar până la urmă mă lasă să plec. Sla-
vă lui Dumnezeu și pentru aceasta!
Lumina Vieții, nr. 9-12, 1932
Moșaneț, județul Hotin

Dumnezeu mă ocrotește în mod miraculos. În tot acest timp, am vizi-
tat comunități de-a lungul coastei Nistrului, am fost în locuri în care nu
mai fusesem niciodată. Dumnezeu face o trezire printre tineri în ultimul
timp. În ultimele două săptămâni, 20 de tineri și-au predat viața Domnu-
lui Isus. Mă bucur că mâna Lui este deasupra mea. Trebuie să organizăm
câte trei întâlniri pe zi. Ce păcat că timpul este scurt și, de cele mai multe
ori, trebuie să ne grăbim. La 20 septembrie este preconizat un congres
pentru femei și tineri în județul Hotin și trebuie să reușesc să ajung acolo
la timp. Rugați-vă pentru mine, vă rog.
Lumina Vieții, nr. 9, 1937
Despre misiunea ei au scris și alții în revistă:
În următoarele notițe, frații și surorile scriu despre lucrarea de slujire

a Lidiei Căldăraru. Implicarea ei era diversă – sărbătoare pentru băieți și
57
sărbătoare pentru fete – toate acestea se făceau cu un singur scop: câș-

tigarea tinerilor pentru Hristos. Lucrul cel mai important este că reușea
întotdeauna să fie la timp oriunde și oricând. Calea ei era pregătită și bi-
necuvântată de Însuși Dumnezeu.
Sora V.A. din satul Codăești, județul Akkerman (în prezent,

Belgorod-Dnestrovsk) scrie:
La 24 iulie, a fost organizată o sărbătoare pentru tineri. Într-un cort mare,

amenajat în grabă, s-au adunat o mulțime de localnici, precum și frați și surori
din satele vecine. Cântarea armonioasă a corului din Sariisk, piesa muzicală
cântată la instrumente cu coarde de către fratele Eugen Jurenko și surorile Li-
dia Căldăraru și Vera Vodeaniuk, care ne-au vizitat, au inspirat ascultătorii,
făcându-i să-și îndrepte privirile inimii către Mântuitorul Isus Hristos.
***
Am primit următorul mesaj scurt și îmbucurător din același sat, din
partea fratelui T. Hijneakov și a ajutorului său, Eugen Jurenko, a surorilor
Vera Vodeaniuk și Lidia Căldăraru:
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ajute. Am avut parte de multă
bucurie la sărbătoare. Domnul binecuvântează din abundență pe copiii Săi.
Dacă Domnul ne ajută, până la 10 iulie sperăm să fim la Chișinău împreună
cu fratele Jenea. Ne rugăm pentru voi și pentru toți credincioșii în Hristos.
Sărbătoare la Chișinău
Sărbătoarea fetelor a avut loc în a treia zi de Crăciun. Pro-
gramul sărbătorii a fost condus de sora Lidia Căldăraru. Ea a
explicat Cuvântul lui Dumnezeu clar și pe înțelesul tuturor.
Pentru această festivitate a mai fost organizat și un cor de
fete pe patru voci.
58
Fratele F. Troian scrie:
La 23 august curent, în satul nostru, Tașlâc, a avut loc Sărbătoarea

Roadelor, la care au participat oaspeți din 12 sate, precum și A. Lebeden-
ko, predicator în regiunea noastră, și sora Lidia Căldăraru, care lucrează
cu tinerii.
Anticipând un astfel de număr de invitați, am construit în prealabil un
cort mare, l-am decorat cu covoare și rafturi atașate pe pereți, pe care am
pus diverse fructe și legume, rodul muncii noastre, care arătau clar scopul
și semnificația sărbătorii.
Întâlnirea a fost deschisă cu rugăciunea „Tatăl nostru”, interpreta-
tă solemn de corul comunității din Tatarbunar. Predicile din Cuvântul
lui Dumnezeu au fost însoțite de cântările corurilor din Deljiliersk și
Burgudjiisk. Corul din Tatarbunar a cântat psalmul despre Sărbătoa-
rea Secerișului într-un mod deosebit de impresionant. La sărbătoare
au participat și israelienii din comunitate, care au ascultat cu atenție
Cuvântul lui Dumnezeu. La încheiere, tinerii a avut un timp de mărtu-
rie din Cuvânt și cântări. Sărbătoarea s-a încheiat cu o rugăciune de
mulțumire Domnului.
Citind toate aceste notițe, mi-am dat seama că absența ei

la unele sărbători se resimțea puternic. O persoană care este
înflăcărată de dragostea lui Dumnezeu îi iubește pe cei pier-
duți și îi înflăcărează și pe alții. Lidia Căldăraru era o asfel
de persoană.
Moșaneț, județul Hotin

S-au împlinit zece ani de la fondarea comunității. Frații din biserica
locală au dorit să sărbătorească solemn acest eveniment. Au fost invitați
mulți oaspeți. S-a întâmplat ca Vladimir Ganciuc, predicatorul care urma
59
să vină la Moșaneț, s-a oprit în satul Larga, unde avea loc o ordinare, iar
sora Lidia Căldăraru, care trebuia să fie și ea la această sărbătoare, a tre-
buit să plece de urgență acasă. Am fost nevoiți să sărbătorim evenimentul
foarte modest. Se vede că aceasta a fost voia lui Dumnezeu. „Trebuie să
mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”, ne-a scris fratele A. Bur-
lac, prezbiterul bisericii.
Toate aceste însemnări ne demonstrează foarte clar nouă, ce-

lor din secolul al XXI-lea, că munca acestor slujitori era absolut
dezinteresată și avea un singur scop – câștigarea sufletelor pen-
tru Împărăția Cerurilor. Și Dumnezeu i-a ajutat.
Următoarele amintiri le-am preluat din mărturiile prietenilor ei.
Grija de întemnițați
Arzând de dorința de a salva oameni, sora Lidia mergea din

sat în sat, predicând Evanghelia și adunând copiii la școala du-
minicală, vorbind cu femeile, învățându-le să citească, să scrie
și să cânte cântări de laudă pentru Dumnezeu.
Se deschideau noi grupuri și biserici, Dumnezeu aprindea
noi inimi de dorința de a-L sluji, dar dușmanul nu dormea. Au
început persecuțiile credincioșilor5.
Odată, fiind într-o vizită la Hotin, sora Lidia a aflat că aproa-
pe toți frații erau în închisoare. Se apropia Sărbătoarea Crăciu-
nului, iar în închisoare era rece și domnea foamea. Sora Lidia a
adunat surorile și le-a spus:
- Trebuie să-i ajutăm pe frații noștri. Vom lua o căruță și vom
merge prin sate ca să adunăm mâncare și îmbrăcăminte.
5
Despre aceste persecuții scrie și în memoriile lui Walter Caighead (Partea a II-a).
60
Oamenii au răspuns călduros la apelul de a-i ajuta pe frați. Au

fost adunate mai multe căruțe, iar până la sfârșitul călătoriei, era
un întreg convoi de căruțe încărcate cu mâncare și haine. Au mers
la închisoare, dar nimeni nici nu dorea să audă de permisiunea de
a intra. Având un caracter îndrăzneț și hotărât, Lidia Căldăraru s-a
adresat direct către șeful închisorii. El a fost atins de cuvintele ei și
n-a putut să reziste în fața tinerei fragile. La cererea ei insistentă,
toți prizonierii au fost aranjați într-un șir în curte și fiecare din ei a
primit un dar de Crăciun din mâinile bune ale „samaritencelor”.
Această faptă bună a devenit cunoscută în tot județul Hotin.
Prestigiul credincioșilor a crescut în ochii localnicilor și a con-
ducerii județului, iar frații credincioși au fost eliberați în curând.
***
Descoperirea despre viitorul vieții
Lidiei Căldăraru
Au trecut ani de binecuvântări și bucurii deosebite în Dom-
nul, iar Duhul Sfânt aprindea noi inimi, gata pentru orice jertfă
pentru El. Credincioșii construiau case de rugăciune, organizau
conferințe, sărbători și seri de tineret, iar unii creștini trebuiau să
călătorească timp de câteva zile pentru ca să ajungă la aceste eve-
nimente. Au deschis o școală primară, un atelier de cusut pentru
fete sărace, dar focul testelor de loialitate era foarte aproape.
Era anul 1941. Sărbătoream Revelionul în biserica din Chi-
șinău, iar ca oaspeți i-am avut pe I. Urban și I. Nepraș6 (prima
vizită a lor în biserica din Chișinău a avut loc în anul 1937). În
noaptea aceea, împreună cu întreaga Biserică,
6
I. Nepraș – Un renumit predicator de la începutul secolului trecut. Vizita des
Chișinăul și predica în biserică.
61
I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru calea parcursă și am ce-

rut protecția Sa pentru anul nou.
După adunările binecuvântate de sărbători, tinerii s-au oferit
voluntar să-i însoțească pe oaspeți la gară. Fratele pastor Nepraș
s-a apropiat de Lidia Căldăraru și a întrebat-o:
– De câți ani, Lidia, lucrezi tu în câmpul lui Dumnezeu?
– De cincisprezece, a răspuns ea.
– În timpul rugăciunii, Dumnezeu mi-a descoperit că vei pe-
trece tot atâția ani în suferință, a spus el.
N-am înțeles aceste cuvinte atunci, dar în curând au devenit
realitate. „Ceea ce fac acum, vei înțelege după aceea”, i-a spus
Hristos lui Petru.
Arestarea
După 15 ani de slujire, plini de puterea Duhului Sfânt și bine-
cuvântări vizibile, a venit valul de persecuții din anul 1941. La 22
iunie, a început războiul, iar la 26 iunie, au fost arestați: prezbite-
rul B. Bușilă, prezbiterul A. Ivanov, diaconul și casierul Pșenichnîi,
prezbiterul comunității evreiești, M. Tarlev, și sora Lidia Căldăraru.
Au urmat interogatoriile de noapte, tortura, bătăile și ame-
nințările. Pe vremea lui Stalin, toți condamnații politici aveau
o singură sentință – 25 de ani de închisoare, iar după verdict îi
aștepta drumul morții către lagărele siberiene. Autorul Epistolei
către Evrei (cap.11) scrie despre acești eroi: „Cei de care lumea nu
era vrednică au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, dar
au rămas fideli Domnului”. Lidia a primit aceeași sentință – 25 de
ani de închisoare, dintre care 10 ani de regim strict, fără dreptul la
corespondență. Inamicul a încercat cu toată puterea să-i frângă,
dar au supraviețuit, și-au sfârșit alergarea și au păzit credința!
62
(În continuare, prezint amintirile mele din povestirile Lidiei

Căldăraru despre interogatoriile și intimidările nocturne. Intero-
gatoriile puteau avea loc în orice timp din zi și noapte.)
Într-o dimineață, urmându-l pe ofițer de-a lungul unui lung co-
ridor pentru interogatoriu, sora Lidia a văzut că cineva este condus
spre ea. Acest om era atât de epuizat, încât nu se mai putea mișca
singur, iar fața lui nu putea fi recunoscută din cauza bătăilor, dar
când au ajuns unul în dreptul altuia, ea auzi o voce dragă, familiară:
– Lidia, fii credincioasă Domnului. Tu te vei întoarce, iar eu
mi-am sfârșit alergarea. Mă duc acasă...
Era iubitul ei pastor, Boris Bușilă, care și-a dat viața pentru
turma sa.
„Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina
Sa slujitorilor Săi”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi
dăduse o revelație despre aproximativ cincisprezece ani de sufe-
rință, iar apoi prin pastor, i-a prezis întoarcerea. Atunci însă, ea
n-a înțeles aceste cuvinte. Abia mulți ani mai târziu, toate aces-
tea au căpătat sens, înviind în memoria ei.
A urmat călătoria dificilă și istovitoare în Siberia, viața în ca-
zărmi cu recidiviștii, muncă extrem de extenuantă la defrișarea
pădurilor.
Așa descrie o femeie creștină viața în lagărele de concentrare:

La sosirea în lagăr, se făcea verificarea documentelor, verificarea umi-
litoare a obiectelor personale, tăierea părului la „zero”, deoarece până
ajungi acolo, aduni atât de mulți păduchi, încât era mai ușor să-ți razi
părul decât să scapi de păduchi. Apoi – instrucțiuni personale și numărul
meu. Din acel moment, eram considerată prizonieră... Apoi – baraca. To-
tul era negru-cenușiu și mirosea urât. Era un miros constant. Acesta era
mirosul de transpirație, corpuri nespălate, umezeală – miros de moarte.
63
Închisoarea niciodată nu se satură, este un idol întotdeauna gata

să accepte tot mai multe și mai multe victime. Viața în lagăr înseamnă o
muncă încordată și obositoare, după care este imposibil să te odihnești...
înseamnă unghii însângerate, roase pe jumătate, astfel încât să nu poți
ținea nici măcar lingura de durere... înseamnă o ciorbă în care poți găsi
viermi sau ceva greu de determinat... înseamnă nopți neliniștite și lipsă
constantă de somn... înseamnă sinuciderea prizonierilor (se spânzurau,
se înecau, se aruncau, când era posibil, sub echipament)... înseamnă
epidemii, astfel încât într-o singură noapte erau scoase zeci de cadavre...
înseamnă haine umede, care, așa cum se întâmpla adesea, nu se uscau.
Viața în lagăr înseamnă că tu ești acolo, iar copiii tăi sunt împrăștiați prin
internate sau în alte părți și tu nu știi nimic despre ei, este o viață trăită în
continuă umilință, când ești considerat de calitatea a doua.
Zilele se scurg foarte greu. Impresia despre o astfel de viață este
groaznică. Îmi doream mereu să mă trezesc ca dintr-un vis. Din păcate,
era realitate.
Viața în lagărele de concentrare

din cuvintele Lidiei Căldăraru
Muncea din greu și nu avea nicio veste de acasă, de la cei
dragi. Uneori, părea că acest lucru nu se va termina nicioda-
tă. Au trecut ani. Știa că trebuie să îndure și să poarte crucea
pusă de Mântuitorul, pe care Îl iubea și Îl slujea cu credință.
Dificultățile erau incredibile, inumane și trebuiau depășite
în fiecare zi.
Este imposibil să descrii toată suferința pe care sora Li-
dia a trăit-o în acești 15 ani. Vreau însă să prezint cele mai
izbitoare episoade povestite de ea. Acestea nu pot fi uitate
și toate mărturisesc că Dumnezeu a fost întotdeauna cu fiica
Lui ascultătoare.
64
***
Munca epuizantă la tăierea pădurilor, ciorba sărăcăcioasă,
lipsa de somn și senzația apăsătoare a suspansului au slăbit com-
plet corpul ei fragil. Într-o zi de iarnă, după muncă, se întorcea
în baraca ei, abia mișcându-și picioarele în papucii largi care nu
erau pe măsura ei. Amintirile o duceau la anii care au trecut, la
sărbătorile frumoase, la comunicarea cu cei dragi și nici n-a ob-
servat cum a trecut linia interzisă. S-a trezit la strigătul santinelei:
– Stai că trag!
A rostit spontan o rugăciune: „Doamne! Iartă-mă și primeș-
te-mă!” Aștepta focul de armă, dar clipele treceau și glontele ezi-
ta. A urmat un strigăt:
– Întoarce-te!
Santinela a privit-o cu atenție:
– Cine ești?
Ea a spus numărul și baraca.
– Nu, a spus el, cine ești?
– Creștină.
– Așa și trebuia să spui deodată! Văd eu că mâna mea a în-
lemnit și nu pot apăsa pe trăgaci. Marș mai repede în baracă și
altă dată să fii mai atentă!
Stând noaptea și meditând la cele întâmplate, ea își aminti
de cuvintele psalmistului: „Domnul îi păzește pe ai Săi”.
***
În lagăr, Lidia Căldăraru s-a îmbolnăvit grav. A fost diagnos-
ticată cu cancer la stomac și trimisă apoi la operație. A fost ope-
rată de medicul care deservea doar șefii închisorii, iar prizonierii
erau deserviți de un alt medic. Noaptea, ea a văzut că cineva în
65
haină albă stătea lângă patul ei. La început, a crezut că era un

înger care venise după ea. S-a dovedit a fi chirurgul care o ope-
rase. Nu avea niciun drept să intre în secție și de aceea a venit
noaptea. S-a aplecat și i-a șoptit încet:
– Ce fel de femeie ești? Cine ești tu? Prima dată în viața mea
am efectuat o astfel de operație. Era ca și cum aș fi stat într-un
colț și aș fi privit, iar Cineva a lucrat cu mâinile mele. Vei trăi
mulți ani! El a plecat la fel de neobservat cum a și apărut.
Condițiile de viață, mâncarea nu au contribuit deloc la re-
cuperare, totuși ea a trăit încă 30 de ani după această inter-
venție dificilă. Numărul deceselor din cauza bolilor nu a fost
calculat, iar dosarele personale erau nimicite după moarte.
Așa dispărea omul pentru totdeauna. Cu toate acestea, Vinde-
cătorul a fost cu ea și în această încercare. Și-a arătat mila și i-a
dat viață și sănătate.
***
Împreună cu Lidia Căldăraru, în lagăr își ispășeau pedeapsa
şi câteva călugăriţe, suferind de rând cu toți deţinuţii. Hainele
întunecate și pufoaicele vătuite pe care le purtau erau o salvare
pentru ele. Când au fost complet epuizate și nu mai puteau face
față lucrărilor, li s-a găsit de lucru în barăci – să cârpească sacii
de făină. În comparație cu condițiile dificile de taiga, asemenea
muncă era ca o amnistie.
Întorcând sacii, maicile au descoperit că în fiecare colț se mai
păstrau fire de făină. Scuturând cu grijă fiecare colțișor al saci-
lor, au decis să adune făina.
Se apropia Paștele. Într-o seară, întorcându-se de la muncă,
Lidia Căldăraru a observat că ochii maicilor strălucesc într-un
66
mod deosebit și a înțeles că femeile vor să-i spună ceva. Le iu-

bea ca pe surorile ei, discutau adesea și se rugau împreună. O
ascultau cu plăcere, deoarece ea cunoștea multe din Cuvântul
lui Dumnezeu și știa cum să le explice pe înțelesul lor. Apropiin-
du-se de ele, le-a auzit șoptindu-i:
– Astăzi, este Joia Mare. Ne vom aminti de suferințele Dom-
nului și vrem să ne ajuți să luăm Cina Domnului.
Li se părea că nu se află în baracă, ci la Ierusalim, în camera
de sus și Însuși Isus Hristos împarte pâinea cu ele.
Au curs multe lacrimi de bucurie în seara aceea și multe ru-
găciuni au fost înălțate către Dumnezeu. Cât de neînțelese sunt
căile Lui, iar El, Cel iubitor, dorește să cineze cu copiii Lui, ori-
unde s-ar afla ei.
Nimeni nu s-a întrebat de unde au adunat ele cu atâta dra-

goste faină pentru ziua acea mare și cum au reușit să coacă alua-
tul. Părea că Domnul Însuși le-a acoperit cu aripa Lui, strângân-
du-le la piept și protejându-le de necazuri și pedeapsă.
Abia după mulți ani, Lidia Căldăraru a aflat despre acea făi-
nă, adunată cu dragoste pentru Cina Domnului.
***
Prin baraca femeilor a început să circule vestea că, în cu-
rând, trebuie să sosească o recidivistă pe nume Liuba, o „hoață
în lege”. Cu o săptămână înainte de apariția ei, toți se aflau în-
tr-o atmosferă de așteptare tensionată. Iată că ziua a sosit. Liuba
a fost întâmpinată cu o atitudine servilă.
Lidia Căldăraru o urmărea cu atenție. Ce fel de persoană
era? Ea nu mergea la muncă, dormea doar pe perne și toa-
67
te întemnițatele i se supuneau. Trezindu-se noaptea, Lidia

observă că celebra hoață nu dormea nici ea. Apoi, într-o
zi, o întrebă: „De ce nu dormi noaptea?” Spre surprinderea
Lidiei, Liuba își spuse povestea, simțind probabil afecțiune
din partea ei.
A crescut într-un orfelinat. De la o vârstă fragedă, a ajuns
într-o gașcă în care era apreciată, pentru că era mică, isteață și
putea trece prin orice ferestruică. În așa mod, a devenit o hoa-
ță profesionistă. Primul mandat de arestare l-a primit când era
deja adultă și a jurat cu mânie că va măcelări întreaga familie a
procurorului. Și-a împlinit jurământul ei cumplit.
După ce a ieșit din închisoare, a ucis soția procurorului și pe
cei doi copii ai lui, fapt pentru care a fost condamnată pe via-
ță. De atunci femeia pe care a ucis-o îi apărea noaptea, implo-
rând-o: „Ucide-mă pe mine, dar cruță-mi copilașii!”
În ochii celorlalte prizoniere, ea era aproape o eroină, căreia
totul îi era permis. Lidia simți că inima acestei recidiviste este
deschisă pentru ea și, ori de câte ori avea posibilitatea, încerca
să-i spună ceva despre Mântuitorul, chiar dacă acest lucru era
foarte periculos.
Într-o zi, ele stăteau după baracă și Lidia îi povestea des-
pre cei doi tâlhari răstigniți, unul în partea dreaptă și altul
în partea stângă a lui Isus, cum aceștia Îl batjocoreau și râ-
deau de El.
Deodată, sări ca arsă, o apucă de gât pe Lidia și îi șopti înfiorător:
– Spune-mi, erau hoți sau tâlhari?
Lidia îi răspunse:
– Tâlhari.
Strângând-o de gât din ce în ce mai mult, ea insistă:
– Deci au fost hoți?
68
Lidia repetă cu toată puterea:

– Tâl-hari...
– Deci, dacă l-a iertat pe unul dintre ei, El poate să mă ierte
și pe mine?
– Da, poate.
Liuba își descleștă mâinile și repeta neputincioasă:
– Tâlharii... iertați... iertați...
De îndată ce apărea vreo ocazie, ele găseau din nou un loc
retras pentru a vorbi mai mult despre acel minunat Mântuitor,
care iartă chiar și tâlharii.
A venit ziua în care Liuba a simțit că Mântuitorul i-a iertat
păcatul. De atunci ea a început să doarmă liniștit și toată „zona”
a aflat că ea deja devenise creștină – o păcătoasă iertată.
Curând după aceea, urmau s-o trimită pe Liuba undeva mai
departe. Lidia Căldăraru voia să-i ofere ceva pentru drum. În
ziua aceea, ea era repartizată să aleagă cartofi. La sfârșitul zilei,
a decis să ia niște cartofi pentru Liuba. Dar cum să facă aceasta,
dacă la sfârșitul zilei fiecare trecea un control minuțios, ca nu
cumva cineva să fi luat vreun cartof?
A decis să ascundă mai mulți cartofi în păr, apoi se legă
strâns cu o eșarfă. Lidia mergea și se ruga, iar când a ajuns în
dreptul paznicilor, cel care verifica a ordonat:
– Permite-i să treacă, aceasta nu ia niciodată nimic!
Astfel, Domnul i-a răspuns la rugăciuni și a ajutat-o să fie o
lumină și un exemplu în acel întuneric al păcatului, o consolare
și un ajutor pentru ceilalți.
A doua zi, Liuba a fost trimisă în minele de uraniu. Lidia n-a
mai auzit nimic despre Liuba, dar era sigură că Dumnezeu a tri-
mis-o pe această femeie în lagăr, pentru ca ea să-L cunoască pe
Mântuitorul și să primească iertarea păcatelor.
69
***
Colonia în care se afla Lidia era mare – jumătate erau băr-
bați, jumătate erau femei. După pocăința Liubei, văzând că mul-
te femei se trag la ea, dușmanul sufletelor omenești părea că a
ridicat tot infernul împotriva Lidiei Căldăraru.
Prizonierele criminale au început să-și bată joc violent de
Lidia și de călugărițe. Motivul era că atât Lidia, cât și toate că-
lugărițele erau fecioare și țineau mult la aceasta. Râzând de ele,
acele femei întărâtau bărbații ca să le necinstească. Bărbații le-
au promis că o vor face, stabilind chiar o zi pentru aceasta.
O femeie, care a petrecut opt ani în lagăre și care a trecut
prin acest infern, descrie tragedia ei în felul următor: „În ti-
nerețe, eram o fată bine văzută. Din anumite motive, am fost
condamnată la zece ani de închisoare. Timp de patru luni, co-
mandantul lagărului îmi făcea avansuri, dar eu nu-i răspun-
deam în niciun fel. Atunci el m-a amenințat că va organiza un
„tramvai” pentru mine, adică doisprezece bărbați violează o
femeie. Am fost nevoită să accept ca să-mi salvez viața. Ast-
fel mi-am pierdut virginitatea în închisoare și l-am născut pe
primul meu fiu.”
Desigur, Lidia cunoștea toate legile vieții din închisori și se
ruga lui Dumnezeu să o protejeze. Uneori, se părea că aceste fe-
mei din baracă erau niște brute. O amenințau și o batjocoreau,
așteptând cu nerăbdare necinstirea ei, dar Dumnezeu a prote-
jat-o și de data aceasta. Dacă pentru Moise salvarea a fost coșul
smolit și fiica lui Faraon, atunci pentru Lidia salvatorul a fost
un bărbat bun – supraveghetorul cazărmii feminine, Krânițki.
El era un menonit din Polonia și, de asemenea, prizonier politic.
Știind că pe acești oameni răi nu-i va opri nimic și că abia aștep-
tau un moment potrivit, a decis să o apere pe Lidia.
70
El întotdeauna se străduia să păstreze liniștea și securitatea

atunci când femeile, dornice să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,
se adunau în baracă în jurul Lidiei. Krânițki le-a spus superio-
rilor săi că se înscrie cu Lidia și se căsătorește cu ea, iar legea
închisorii nu permitea să fie atinse femeile căsătorite. Cum ar fi
putut acești oameni răi să înțeleagă măreția planului lui Dum-
nezeu, să-și dea seama cât de nepătrunse sunt planurile Lui! Au
înregistrat căsătoria și ea a adoptat numele de Krânițkaia.
Krânițki a fost eliberat mai devreme decât „soția sa” și înain-
te de plecare, i-a spus Lidiei: „Am făcut tot ce am putut pentru
a-ți salva viața, iar acum rămâi cu Dumnezeu.”
După cum am scris deja, Lidia Căldăraru s-a întors acasă 15
ani mai târziu, în luna iulie, anul 1956, cu noul nume de fami-
lie – Krânițkaia. Din acest motiv, mulți au condamnat-o, iar alții
nici nu au dorit s-o accepte, considerând-o răzvrătită. Există și
credincioși ignoranți, care nu știu și nu înțeleg legile dure ale în-
chisorii și nici nu pătrund planurile lui Dumnezeu pentru mân-
tuirea fiecăruia în parte.
Legătura cu părinții și un nou termen

Filip și Nina Tesliuk au cunoscut-o pe Lidia Căldăraru încă din
copilărie. În tinerețe, ea venea deseori în satul Tropovka din județul
Chilia, iar casa pastorului Parfentii Tesliuk, după cum spunea ea, a
fost a doua ei casă. Prietenia lor cordială a continuat chiar și după
„casa de odihnă” (după cum Lidia Căldăraru numea cu ironie lagă-
rul), dar deja cu familia lui Filip Tesliuk, care a fost pastor al biseri-
cii din Chilia mai mult de 30 de ani. În anul 1975, Lidia Căldăraru a
venit la nunta fiicei lor mai mari, Lidia, ca să binecuvânteze tânărul
71
cuplu și să povestească despre această familie binecuvântată. Sora

Nina Tesliuk, care locuiește acum în SUA, mi-a trimis amintirile
sale despre viața și suferința îndurată de Lidia Căldăraru:
Aceasta s-a întâmplat în anii 40, când rușii plecau, iar românii ve-
neau. Rușii au împușcat mulți oameni și i-au aruncat într-o fântână, iar
pe alții i-au luat cu ei. Această fântână a fost astupată cu var stins. Lidia
Căldăraru ne-a povestit că ea însăși nu înțelegea de ce valiza ei ajunse
în acea fântână. Însă, când au venit românii și au început să examineze
totul, au văzut cum scormoneau câinii acest var stins. Atunci s-a publi-
cat în ziare și s-a transmis prin radio ca rudele condamnaților să vină să
identifice cadavrele și să le ia pentru înmormântare. Au venit și părinții
Lidiei Căldăraru, dar cadavrele erau atât de desfigurate, încât oamenii nu
puteau fi recunoscuți decât după hainele lor sau după alte obiecte. Lidia
Căldăraru nu a fost identificată, dar deoarece valiza ei a fost găsită acolo,
ea a fost considerată moartă de către părinții ei.
De fapt, Lidia Căldăraru fusese condamnată la 25 de ani de închisoare.
Călugărițele, care o iubeau foarte mult, îi împărtășeau îngri-

jorarea că, de-a lungul anilor, nu primise nicio scrisoare și trăia
într-o incertitudine totală.
Într-o zi, una dintre ele îi spuse:
– Lasă-mă să scriu pe plic adresa ta de acasă, iar pentru în-
toarcere, pe a mea. Să încercăm, poate că scrisoarea ta va ajunge.
Și ea se hotărî. Le-a scris părinților câteva cuvinte și aștepta
cu nerăbdare răspunsul.
A trecut aproximativ o lună. Au adus poșta și ea și-a auzit
numele: „Lidia Căldăraru”. Ea își amintea: „Picioarele mi-au ce-
dat și nu mă puteam mișca. Aproape zece ani, n-am primit nicio
scrisoare.” I se înmână scrisoarea. Era de la tatăl ei. Era primă-
vară și sărbătoreau Paștele. Scrisoarea începea astfel:
72
Hristos a înviat și împreună cu El ai înviat și tu, draga noastră Lidia!

Noi te-am înmormântat cu mult timp în urmă, dar tu ești încă în viață.
Împreună cu scrisoarea, Lidia Căldăraru a primit și un co-

let. Perioada de zece ani se apropia de sfârșit și ea le scrise-
se celor dragi despre aceasta. Rudele o așteptau cu mult dor.
Din acel moment, tatăl mergea în fiecare zi, timp de o lună la
gară, pentru a o întâlni pe Lidia. În timpul acesta, Moscova
îi pregătea cinci ani de trai în exil, în afara lagărului de con-
centrare. Când le-a scris părinților despre acest lucru, tatăl ei
a avut un atac de cord. Inima lui nu a putut să suporte nouta-
tea. A murit fără să-și mai vadă vreodată singura sa fiică care
suferise atât de mult.
Astfel, au trecut 10 ani lungi de suferință, departe de rude și
de prieteni, în nenorociri, boli, în muncă grea și nesfârșite inte-
rogatorii cu aceeași întrebare:
– Ei, cum? Ți s-a „aerisit” credința ta în 10 ani? Renunță la ea
și vei fi liberă!
– Nu! Pentru ce aș mai fi fost închisă aici?
După batjocuri repetate, târâtă de păr și lovită cu capul de
perete, i se spuse:
– Ei bine, Moscova ți-a pregătit un cadou – cinci ani de de-
portare!
Urmau încă cinci ani lungi de viață în Siberia, dar nu în ca-
zărmi, ci în cătune unde oricum era supusă la aceeași muncă
grea. Acum însă, ea putea comunica cu oamenii din sat și le
putea predica Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta era chemarea ei
și ea continua să-L mărturisească pe Hristos, iar oamenii se po-
căiau. În sat, s-a format un grup de credincioși. Grea a fost des-
părțirea lor peste cinci ani, dar inima o trăgea acasă, în patrie.
73
Întoarcerea acasă
Trecând prin încercări incredibile, Lidia Căldăraru - Krâniț-
kaia a demonstrat că vântul rece și înghețurile siberiene, care
atingeau temperaturi de până la minus 40-50 de grade, n-au
putut distruge credința în Domnul Isus și dragostea puternică
pentru cei păcătoși. În anul 1956, ea a fost reabilitată.
Pe când era încă un adolescent, Grigorii Sorocean, dirijo-
rul corului din orașul Bălți, a participat alături de ea în grupul
„Ghedeon”. Iată amintirile lui despre prima întâlnire cu Lidia
Căldăraru, după 15 ani de închisoare și exil:
Din ziua în care a apărut ea, biserica din Bălți a prins viață! Ne-
am gândit că, întorcându-se din Siberia îndepărtată și rece, va avea
nevoie de căldură, mai ales spirituală. Dar s-a întâmplat ceva neo-
bișnuit... Noi, care eram liberi, am rămas muți, văzând starea ei spi-
rituală. Lidia vorbea cu atâta îndrăzneală și ardoare, de parcă s-ar fi
întors dintr-o călătorie misionară. Era încă plină de focul Duhului
Sfânt, de entuziasm și de credință. Ea nu se plângea și nici nu cârtea
cu privire la trecutul ei, dimpotrivă, avea doar cuvinte de încurajare
și inspirație pentru întreaga Biserică. Avea încă în ea același foc al ti-
nereții. În pofida greutăților, ea era veselă și plină de forță spirituală.
Motto-ul slujirii sale erau cuvintele din cântarea “Noi luptăm pentru
credința ce-am găsit-o în Isus, îndurăm chiar suferința, când ne-o dă
Domnul Isus.”
Prima mea întâlnire cu Lidia Căldăraru a avut loc în luna iulie a acelu-
iași an. În una din serile de iulie, după serviciul de închinare, unul dintre
tineri mi-a șoptit: „Toți tinerii se adună astăzi în „casa raională”. Acesta
era numele clădirii din curtea casei de rugăciune. Și ne-am adunat cu to-
ții, neștiind cine ne adună și de ce. Înaintea noastră stătea o femeie scun-
dă, energică, cu o privire neobișnuit de radiantă. Prima ei întrebare a fost:
– Toți v-ați predat Domnului?
Și după aceea:
74
– Citiți Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Cum vă rugați? Domnul

vă poate testa credința și devotamentul față de El în orice moment, dar nu
veți putea rezista fără cunoașterea Cuvântului Lui și rugăciune!
Cuvintele ei erau pătrunse de Duhul Sfânt și am simțit acest lucru cu
toții. După ce s-a rugat pentru noi, ea ne-a spus:
– Și acum, voi vorbi separat cu surorile și apoi separat cu frații.
Stăteam ținându-ne răsuflarea, simțind prin ea prezența lui Dumne-
zeu. A vorbit despre modestia în îmbrăcămintea pe care trebuie s-o aibă
fetele creștine, comportamentul creștin și, cel mai important, cum să ne
rugăm și să așteptăm planul lui Dumnezeu pentru fiecare din noi. Nu mi-a
fost rușine de lacrimile mele şi nu doar mie. Era un adevărat șoc pentru
noi. Pe atunci nu știam cine este ea și de unde vine.
Participarea regulată la serviciile divine, întâlnirile de tineret și cân-
tările de laudă la adresa lui Dumnezeu făceau parte din viața tuturor ti-
nerilor. Încă din copilărie, mama mi-a insuflat o dragoste pentru membrii
mai în vârstă ai bisericii și pentru cei bolnavi – aceasta era slujirea mea
preferată. Desigur, erau și fete care-mi spuneau în derâdere: „Ce ar putea
fi interesant în comunicarea cu aceste bunici?” Dar mie îmi plăcea foarte
mult să fiu alături de ele, să ascult istoriile liniștite despre școala dumini-
cală, despre adunările de fete și de femei, despre cursurile de dirijori și de
predicatori, care se țineau în biserică înainte de război, despre care habar
nu aveam și nu înțelegeam nimic. Am aflat despre slujirea unora dintre
aceste femei mai târziu, după mulți ani. Dar atunci Duhul Sfânt îmi dădea
niște sentimente deosebite de afecțiune la fiecare întâlnire cu ele și o do-
rință mare de a fi mai aproape și de a comunica mai des cu ele.
Vizitându-le și întâlnindu-mă cu ele în biserică, am înțeles că acestea
sunt femei evlavioase, care emanau căldură și iubire. Știam atât de puțin
despre ele. Ele erau foarte modeste, simple, nu vorbeau niciodată despre
sine, ci vorbeau doar despre lucrarea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu
era Acela care a binecuvântat poporul Său în anii prosperității. Am aflat
de la ele cine era femeia scundă care ne-a adunat în duminica aceea, me-
morabilă pentru mine. Am aflat că numele ei era Lidia, acea soră care fu-
sese evanghelistă în toată Basarabia înainte de război.
75
În anul 1941, mulți frați au fost arestați, inclusiv sora Lidia Căldăraru.
După 15 ani, s-a întors acasă. Aceștia au fost anii de ateism militant. Nimic
nu se schimbase în societate. Credincioșii continuau să fie persecutați,
dar ei nu-i era teamă să adune tineri, deși știa că, pentru o asemenea în-
tâlnire, ar putea ajunge din nou în Siberia pentru mult timp. Întoarcerea
ei a răscolit întreaga biserică. Iată ce vorbeau surorile despre ea: „Cu toții
am crezut că acum ar trebui s-o consolăm și s-o susținem după 15 ani pe-
trecuți în pădurile de taiga din Siberia, dar situația s-a dovedit a fi opusă
celei așteptate. Ea era plină de puterea Duhului Sfânt, entuziasmată, pli-
nă de credință și de viață. N-a cârtit și nu s-a plâns pe trecut, ci a însuflețit
și a încurajat întreaga biserică.”
Am auzit această scurtă istorie a vieții ei din mărturiile mem-

brilor în vârstă ai bisericii. Îmi doream foarte mult să o revăd și
Dumnezeu mi-a oferit o asemenea oportunitate un an mai târziu.
În vara anului 1957, biserica din satul Zarojeni a sărbătorit
cea de-a 30-a aniversare. Corul din Bălți a fost invitat la sărbă-
toare. Eram deja un ucenic în cor și toți ucenicii aveau dreptul să
participe la slujirea corului.
Acest sat mic era situat în apropierea orașului Bălți. Din po-
vestirile surorilor mai în vârstă, am aflat că au lucrat acolo mulți
evangheliști înainte de război, inclusiv sora Lidia. Biserica creș-
tea, avea cor, cerc de femei și școală duminicală. Crescuse destul
de mult, dar a venit timpul încercărilor și unii, din frică, L-au
părăsit pe Dumnezeu. Ostașii credincioși Lui au îndurat toate
greutățile, au supraviețuit și au continuat să ducă steagul Biseri-
cii lui Hristos în împrejurări dificile.
În ciuda faptului că orice fel de festivitate era interzisă în bi-
serică, conducerea bisericii a decis să-I mulțumească lui Dum-
nezeu pentru călătoria lor de 30 de ani. Autobuzul nostru s-a
oprit pe strada principală a acestui sat pitoresc, lângă casa de
76
rugăciune, construită în anul 1927. Când am coborât din auto-

buz, am văzut femei care alergau pe stradă pentru a o întâlni pe
sora Lidia, care s-a întors din închisoare. Vestea aceasta s-a răs-
pândit repede prin sat și toți s-au grăbit s-o vadă. Mi-a rămas în
fața ochilor o imagine de neuitat. Îmi aduc aminte îmbrățișările
și lacrimile acelei întâlniri fericite. Multe femei plângeau și-și re-
cunoșteau lașitatea. Ele îi spuneau surorii Lidia:
– Lidia, tu nu L-ai părăsit pe Domnul în lagărele siberiene,
dar noi ne-am dezis de El în timp de libertate, am părăsit aduna-
rea. Dumnezeu să ne ierte!
Era o sărbătoare a reînnoirii membrilor bisericii. Și-au adus
aminte de marile binecuvântări și greutăți de pe calea credin-
ței și I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru ele. Sărbătoarea a fost
însoțită de cântările armonioase ale corului din Bălți. O masă a
fost întinsă în curtea casei de rugăciune. Covoare lungi erau aș-
ternute pe iarbă, oamenii s-au așezat pe ambele părți și au conti-
nuat să se bucure de prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu.
Sora Lidia a discutat cu o dragoste deosebită cu toate surorile.
Le-a îmbrățișat, le-a sărutat și a întrebat pe fiecare despre fami-
lie, copii, despre credință și slujire.
În acea zi, am fost martoră la multe lacrimi și amintiri din
trecut. Am urmărit și am ascultat cu atenție discuțiile și mi-am
dat seama că această soră specială este respectată în rândul cre-
dincioșilor, toți își amintesc de ea, o cunosc și o iubesc. A fost a
doua întâlnire cu această femeie minunată.
Din nou în biserica natală

În acele zile, prizonierii politici reabilitați erau considerați
oameni de categoria a doua – nici pașaport, nici înregistrare,
77
nici loc muncă. Mai mult decât atât, Lidia mai avea în brațele
sale o mamă în vârstă și bolnavă. Câțiva ani mai târziu, întâlnin-
du-se cu o soră, pe care o cunoștea din tinerețe, i-a spus:
Am fost arestată deseori de către autoritățile române, am fost supusă

amenzilor și închisorii de până la trei luni. Mai târziu, mi-am dat seama că
acestea au fost o pregătire pentru încercările mai dificile pe care aveam să
le suport în Siberia. Dar sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru faptul
că El întotdeauna și pretutindeni a fost cu mine, m-a întărit și mi-a dat
putere să lucrez în via Sa. Când m-am întors acasă, mama era deja oarbă
și nu mă mai recunoștea. M-a recunoscut după voce. Mama nu mi-a uitat
vocea! Am avut grijă de mama mea încă trei ani.
***
Biserica din Chișinău, la fel ca toate bisericile din acele tim-
puri, trecea printr-o perioadă dificilă. În anul 1962, casa de ru-
găciune de pe strada Gării a fost confiscată de către autorități. În
pofida circumstanțelor nefavorabile, unii credincioși și-au des-
chis casele pentru serviciile de închinare.
Sora Valentina Melnitskaia, o prietenă apropiată a Lidiei Căl-
dăraru, cu care am fost în aceeași biserică timp de 50 de ani,
descrie această perioadă a vieții ei:
Întâlnirile de tineret se desfășurau pe la case. Lidia știa întotdeauna

locul în care ne adunam în secret pentru părtășie. Ea intra pe neobservate,
se așeza liniștit și, la momentul potrivit, avea un cuvânt profund și con-
vingător despre credincioșia în slujire și despre dragostea pentru Dumne-
zeu, făcea chemarea la pocăință și apoi pleca la fel de liniștit cum a intrat.
Nimeni nu-i știa numele sau trecutul ei. În vremea aceea, era periculos să
acționezi în modul acesta, dar totuși ea era mereu prezentă. Întotdeauna
a considerat tineretul principala forță a bisericii, pentru că tinerii sunt
puternici, ei l-au învins pe cel rău – știa aceasta din experiență.
78
După reabilitare, o perioadă lungă de timp, nu a mai putut primi un loc de

muncă, deoarece prizonierii politici nu aveau permis de ședere în oraș și nimeni
nu-i angaja fără acesta. Era un cerc vicios din care nu era ușor de ieșit. Un frate a
înregistrat-o în casa lui, iar altul, Harlampi Orza, dirijorul corului, aflând că este
fără o bucată de pâine, a strâns fonduri, a numărat banii și i-a spus:
– Du-te la Moscova!
Ea s-a dus și a spus celor de acolo:
– Tinerețea mi-a fost luată, sănătatea mi-a fost luată, am fost reabilita-
tă, dar nu-mi oferiți permis de ședere, un loc de muncă sau un apartament...
La Moscova, i-au eliberat un document, în baza căruia, la întoarcere,
a fost angajată la Muzeul de Artă în calitate de femeie de gardă. Mama ei
a trecut în veșnicie, casa i-a fost confiscată, iar ea rătăcea străină, trăind
când la unii credincioși, când la alții. Într-un final, statul i-a alocat o ca-
meră mică cu bucătărie și baie comună, într-un cămin. A locuit în acea
cameră în jur de douăzeci de ani. În acel cămin familial, în mare parte,
locuiau femei în vârstă, singure, după cum spunea ea, morocănoase și ne-
mulțumite. Se certau întotdeauna și nu aveau încredere una în alta. Seara,
însă, o așteptau pe ea să le hrănească, știind că nu le va otrăvi.
După ședințele de tineret sau ședințele de consiliu frățesc, la care era
mereu prezentă, întorcându-se acasă, mai avea grijă și de vecinele sale.
Avea nevoie de multă putere, răbdare și înțelepciune, ca să le hrănească,
să le împace și, în același timp, să le spună despre Dumnezeu. Uneori, se
oprea la stația de troleibuz, se sprijinea de un copac și se ruga: „Doamne,
ajută-mă, nu vreau să mă întorc acasă.” Era obosită.
Abia 20 de ani mai târziu, în anul 1976, a primit un apartament cu o
cameră în Chișinău, în care a locuit doi ani de zile.
Cercul „Marta și Maria”

În anul 1965, bisericii din Chișinău i s-a alocat clădirea
abandonată și pe jumătate distrusă a fostei sinagogi evreiești
de pe strada Sfântul Ilie 41. Pe atunci erau în jur de 160 de
79
membri în comunitate. Frații și surorile au restaurat clădirea

cu forțele proprii, iar la 27 februarie 1966, au oficiat primul ser-
viciu divin. Consacrarea noii case de rugăciune a avut loc la 18
septembrie 1966.
În calitate de membră a bisericii din Chișinău și a sfatului
frățesc, Lidia Căldăraru a împărtășit surorilor din cunoștințele
și experiența ei adunată în toți acești ani. De asemenea, ea s-a
străduit să pună în inima lor zelul și dragostea pentru lucrarea
lui Dumnezeu.
În „casa de odihnă” (după cum numea ea cazarma), Li-
dia Căldăraru a învățat să conspire. În anii de ateism mili-
tant, orice binefacere era pedepsită fără milă, deoarece re-
prezentanții organelor de securitate ale statului erau în per-
manență prezenți la fiecare adunare. Lidia a organizat un
cerc de caritate în biserică și, pentru o conspirație comple-
tă, l-a numit „Marta și Maria”. Dacă era necesar să-l viziteze
pe unul din membrii din biserică, să vegheze la patul unei
surori bolnave sau să facă menajul în apartament, atunci se
anunța de la amvon: „Marta și Maria, rămâneți”. Nimeni nu
știa că „Marta și Maria” erau un grup de surori strâns legate
prin dragoste, care donau bani, vizitau bolnavii și pe cei ne-
voiași. În acea perioadă, femeile în vârstă locuiau în casele
vechi din orașul Chișinău. Surorile din biserică le slujeau,
străduindu-se să le creeze confortul minim. Pentru aceasta
aveau nevoie de var, perii, săpun, detergent. Surorile nepu-
tincioase aveau nevoie ca cineva să le aprindă focul în sobă,
să le hrănească, să le aștearnă patul. Acest lucru era discu-
tat în cercul ”Marta și Maria”.
În anul 1968, familia mea s-a mutat cu traiul la Chișinău și
imediat am fost acceptați ca membri în biserică și în cor. Aveam
80
un interes aparte față de acest anunț, neînțeles pentru mine,

care se repeta aproape în fiecare duminică. Ce ar putea să în-
semne aceasta?
Odată, după încheierea serviciului divin, am decis să mă în-
torc în clădirea bisericii și să mă uit la „Marta și Maria”. Surori-
le se adunaseră deja, erau în jur de patruzeci de persoane, iar
în mijlocul lor era sora Lidia. M-am apropiat în liniște să aflu
despre ce vorbeau cu atâta pasiune. Era vorba de ajutorarea
bolnavilor și a bătrânilor. Sora Lidia a vorbit despre mijloacele
financiare, după care toate surorile au plecat acasă pline de en-
tuziasm. Eram fericită s-o revăd. După ce ne-am întâlnit ultima
dată în anul 1957, în satul Zarojeni, la aniversarea bisericii, am
mai văzut-o de câteva ori când i-a vizitat pe vechii prieteni sluji-
tori din Bălți.
Ori de câte ori vizita biserica din orașul Bălți, aduna în se-
cret surorile pentru părtășie. Ea vorbea despre femeile din Bi-
blie, despre rolul femeilor în familie și despre părinți. Eu eram
o mamă tânără și toate aceste învățături îmi erau de mare folos.
Cuvintele ei au lăsat o amprentă adâncă în inima mea. Simțeam
puterea Duhului Sfânt și înțelepciune de la Dumnezeu în tot ce
făcea ea. Văzând slujirea ei, inima mea tresălta de bucurie. Îmi
plăcea foarte mult s-o urmăresc: atentă, deschisă, simplă în co-
municare, pentru fiecare tânăr sau bătrân ea găsea cuvintele po-
trivite de mângâiere și încurajare. Îi admiram hainele decente,
îngrijite, alese cu gust. Aveam o dorință continuă să-i fiu aproa-
pe, ca să nu ratez nici măcar o ocazie de a o auzi.
Sora Valentina Tonkih, care se dovedi a fi vecina mea, ne
vizita deseori. Ea mi-a făcut cunoștință cu surorile din biserică.
Anume de la ea am aflat cine sunt „Marta și Maria” și care era
misiunea lor. Surorile care nu puteau să dedice timp celor nevo-
81
iași sau bolnavi, donau bani. De mulți ani, sora Valentina slujea
în mod dezinteresat în calitate de casier în acest grup.
După ce am făcut cunoștință mai îndeaproape cu sora
Valentina Tonkih și, înțelegând esența activității grupului
„Marta și Maria”, m-am încadrat treptat în acest cerc de su-
rori. Aceasta a devenit slujirea mea preferată. Cu ce bucurie
și cu ce interes ascultam eu toate îndemnurile și învățături-
le surorii Lidia!
Acea minunată lecție, pe care am învățat-o de la ea, s-a în-
tipărit pentru totdeauna în mintea mea. Aș dori s-o transmit și
generației viitoare. Ea spunea:
„Fiecare femeie creștină trebuie să stabilească anu-
mite ore, într-o anumită zi a săptămânii, pentru a slu-
ji altora. Soțul și copiii tăi trebuie să știe că acesta este
timpul tău personal, pus deoparte pentru Domnul, dar
înainte de aceasta, pregătește cina și adu-ți casa într-o
ordine perfectă, apoi mergi și slujește altora. Fă acest lu-
cru întotdeauna și Dumnezeu te va binecuvânta pe tine
și familia ta.”
Ea se străduia să predea această lecție de viață fiecărei femei
creștine, iar eu o transmit în continuare generației care vine.
***
Lidia Căldăraru împărtășea din Cuvântul lui Dumnezeu
deseori în biserică, în mod deosebit, la serviciile de duminică
seara, precum și în a treia zi de Paște și de Crăciun. Cuvântul ei
era plin de putere, întotdeauna simplu de înțeles pentru surorile
de toate vârstele. Toți o ascultau cu încântare. În predicile sale,
ea aducea exemple de femei din Biblie, arătând modul în care
Dumnezeu le-a folosit pentru gloria Sa. Vorbea simplu și pro-
82
fund. Toate aceste învățături au pătruns adânc în inimile celor

care o ascultau și au rămas pentru mult timp în memoria lor.
Îmi amintesc de predica ei din cartea Rut pe baza versetului:
„Nu s-a odihnit decât o clipă în casă” (Rut 2:7). Era vorba despre
tânăra moabită, Rut, și despre dragostea și grija ei pentru soacra
sa, Naomi.
Țin minte și astăzi mesajul din cartea Apocalipsa 2:4: „Dar
ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi”. Ea a
dat un exemplu din viață: „Aceasta s-a întâmplat în regiunea
Cernăuți. Într-o zi friguroasă de iarnă, o soră tânără a mers pe
jos în satul vecin, ca să învețe cântări noi, iar apoi să le învețe pe
celelalte surori din biserică. Cântarea nouă a fost o mare bucurie
pentru întreaga Biserică. Iată ce este prima iubire! Nici viscolul,
nici înghețul, nimic nu putea să oprească această dragoste!”.
Fiecare dintre noi, ascultând-o, ne cercetam și ne puneam între-
barea: sunt eu pregătit pentru o dragoste atât de jertfitoare? Au
fost înălțate rugăciuni înflăcărate către Dumnezeu după aceste
cuvinte.
Buna Vestire a fost întotdeauna o sărbătoare a femeilor. Sora
Lidia pregătea un program pentru această sărbătoare: poezii,
cântări și un mesaj din Cuvântul lui Dumnezeu. De Ziua Mamei,
la 8 martie, de asemenea, se pregăteau subiecte speciale despre
mamele biblice, deși în biserică erau și dintre acei care conside-
rau această sărbătoare drept una necreștină. Atât de multe în-
vățături erau în cuvintele ei pentru noi, mamele tinere! Aceste
întâlniri aveau ca scop zidirea noastră spirituală și, de obicei,
aveau loc într-o atmosferă caldă și degajată. Atât de multe învă-
țături noi și foarte utile pentru mine! Absorbeam fiecare cuvânt
din acest izvor plin de viață. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El
mi-a oferit ocazia să învăț de la această femeie extraordinară.
83
Era primăvara anului 1975. Sora Lidia pregătea un program

pentru sărbătoarea Buna Vestire. După serviciul de duminică di-
mineața, a venit la mine și mi-a spus:
– Știi că joi e sărbătoare. Tu vei vorbi din Cuvântul lui Dum-
nezeu!
I-am răspuns cu frică:
– Nu, niciodată! Nu știu cum s-o fac!
– Pregătește-te, mă voi ruga pentru tine. Acum trebuie să
plec, nu am timp!
Știam că, dacă ea spunea ceva, era inutil să ne împotrivim.
Prin urmare, I-am cerut lui Dumnezeu un cuvânt în post și ru-
găciune. Printre altele, atunci așteptam al patrulea copil. Când
i-am spus mai târziu despre aceasta, ea m-a întrebat: „De ce nu
mi-ai spus nimic?”. Cunoscând insistența ei, nu i-am stat împo-
trivă. După acea sărbătoare, m-a invitat să particip mai des la
slujire. Cu frică și cutremur, întotdeauna Îi ceream lui Dumne-
zeu înțelepciune și putere și eram gata să mă supun cu bucurie
și s-o ajut în toate. A fost o mare binecuvântare pentru mine să
lucrez împreună cu ea.
Iubea tinerii foarte mult. Se ruga pentru toți, se interesa de
viața fiecăruia în parte, le spunea istorii uimitoare și dramati-
ce, inspirându-i pe toți la lucrarea dragostei. În fiecare seară de
duminică, participa la întâlnirile de tineret, iar în zilele de mier-
curi, conducea un grup de studiu biblic, explicând Cuvântul în
mod simplu și accesibil. Tot atât de mult le iubea și pe „crizante-
mele” ei, așa cum le numea sora Lidia pe cele care erau de ace-
eași vârstă cu ea, care au încărunțit prea devreme și au devenit
albe, ca și crizantemele de toamnă.
Lidia Căldăraru acorda o atenție deosebită consiliului tineretu-
lui. Era mereu prezentă la întâlnirile lor, îi învăța și-i ajuta în acti-
84
vitățile lor. Se întorcea întotdeauna acasă cu Valentina Melnițkaia,

care fusese membră a consiliului tineretului mulți ani. Discuțiile
continuau pe drum spre casă, iar ea știa atât să mustre, cât și să în-
curajeze. Odată, i-a spus Valentinei: „Tu ai talent organizațional.”
Aceste cuvinte au încurajat-o și au inspirat-o în lucrarea de slujire.
Iată amintirile Valentinei Melnițkaia despre acele timpuri:
Atunci când tinerii nu știau cum să înceapă părtășia, ea începea cu

o cântare. Cânta cu veselie și ne aprindea pe toți. Uneori, amenința cu
un deget pe cineva care nu cânta. Eram foarte încântați s-o avem ca și
conducătoare de studiu biblic. Vorbea simplu și pe înțelesul tuturor,
descoperindu-ne mereu ceva nou. Când explica versetele biblice, folo-
sea exemple din viața ei personală sau a altora. Când predica, de obicei
făcea o mică introducere, citea un text scurt și îl explica în detaliu, iar
apoi dădea tinerilor învățături importante. Vorbea mult despre crești-
nismul practic.
Fiecare dintre noi trebuia să știe că o zi din săptămână trebuia să fie
dedicată slujirii lui Dumnezeu: să vizităm o văduvă, să ajutăm un orfan și
să încurajăm o bătrână bolnavă și singură, să-i ajutăm să facă menajul,
să le aprindem focul în sobă, să le cumpărăm produse, să le aducem lem-
ne și cărbuni. Fără această dedicare, fără această lucrare, săptămâna era
considerată zadarnică, pentru că lipsa acestora însemna lipsa unei vieți
creștine autentice.
Ea cunoștea sufletul fiecăruia dintre noi și se interesa de toate lucruri-
le noastre. Se ruga pentru tinerii care încă nu erau căsătoriți, iar la cununii
ea le dădea învățături, mai ales, le îndruma pe mirese să-i încurajeze pe
bărbați să se dedice Domnului și slujirii în biserică. Ne mustra, ne învăța,
ne mângâia, ne încuraja și o iubeam foarte mult.
După astfel de părtășii, plecam plini de pace, bucurie și dorință de a-L
iubi mai mult pe Dumnezeu și de a-L sluji cu mai multă pasiune. Știa să
mustre în așa mod încât nimeni nu se supăra pe ea, dar accepta cu bucu-
rie mustrarea și încerca să-și corecteze greșelile. A adus multe suflete la
Domnul și mulți tineri și-au dedicat viața lui Dumnezeu.
85
Am admirat-o mereu și mă întrebam cum de ținea minte toate zilele de

naștere și mereu îi felicita pe toți. Nu conta dacă era unul dintre tineri sau
una dintre „crizantemele” sale. De sărbători, nu uita să-i felicite pe toți şi
o făcea cu multă dragoste și atenție.
Tinerii din biserică, de obicei, își sărbătoreau întotdeauna a

șaisprezecea aniversare, iar sora Lidia era invitatul principal la
aceste sărbători. Le aducea exemple de eroi din Biblie: Iosif, Io-
sua, Daniel ...
În primul rând, îi îndemna pe acești tineri la pocăință, îi sfă-
tuia să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu și să-și amintească
de această zi, îi învăța să se roage pentru viitoarea lor profesie și
pentru viața lor. La aceste întâlniri de părtășie, ea vorbea mult
despre tinerețea ei dedicată lui Dumnezeu, precum și despre is-
toria din „casa de odihnă”. La a șaisprezecea aniversare a fiului
nostru mai mare, ea a povestit istoria recidivistei Liuba.
Se organizau seri de adio la petrecerea în armată a tinerilor
frați. Toți tinerii erau invitați. Acestea erau părtășii speciale ale
tinerei generații. Câte cuvinte de încurajare și învățătură din
Scripturi răsunau la adresa tânărului frate-soldat! Lidia Căldă-
raru, prezentă la aceste întâlniri, îi binecuvânta în drumul necu-
noscut și-i învăța cum să se păstreze curați și să rămână credin-
cioși lui Dumnezeu și oamenilor. Îi îndemna, de asemenea, să se
întoarcă neapărat în biserica natală.
Jubileul
La 1 mai 1976, în biserică era sărbătoare – jubileul de 70 de
ani al Lidiei Căldăraru și al celor 50 de ani de slujire în câmpul
Evangheliei. Erau mulți invitați: frații Burlacu din satul Nedo-
86
boevțî, regiunea Cernăuți, Vasilii Logvinenko și soția sa, Emilia,

din orașul Odessa, Grigorii Sorocean cu soția sa, Olga, din ora-
șul Bălți, Lidia Loskutova, fiica lui G. Ivanov, președintele Con-
siliului Uniunii CEB, din Moscova, Philip Tesliuk, prezbiterul de
la Chilia, și soția sa, Nina, și mulți alți prieteni și tineri. Mulți își
aminteau cum mergea pe jos (uneori cu căruța) prin toată Ba-
sarabia, organizând întâlniri și cercuri de mâini dibace pentru
femei, școli duminicale pentru copii și sărbători pentru tineri.
Împreună cu soțul meu, am avut marea onoare de a participa la
această glorioasă aniversare.
Lidia Căldăraru a citit din cartea Deuteronomul 32:11-12: „Ca
vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își în-
tinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, așa a călăuzit Dom-
nul singur pe poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu
El.” Apoi a spus: „Așa m-a chemat Dumnezeu din cuibul meu
iubit, biserica din Chișinău, și m-a purtat pe aripile Lui departe
de rude și cei dragi. El m-a păzit în acești ani și m-a readus în
biserica natală din Chișinău.”
Nina Tesliuk, soția pastorului bisericii din Chilia, Filip Tesliuk,
și-a amintit, mai târziu, de această sărbătoare de mulțumire lui
Dumnezeu pentru calea parcursă. Ne-am întâlnit pentru prima
dată cu Nina Tesliuk la Conferința Femeilor, care a avut loc în anul
1996, la Izmail și am simțit imediat că este un suflet pereche, iar apoi
s-a dovedit că mentorul nostru comun era Lidia Căldăraru. Iată
cuvintele ei:
Am fost și noi invitați la jubileul de 70 de ani al Lidiei Căldăraru. Bi-

serica a organizat această sărbătoare în cinstea ei. Au fost prezenți mulți
prieteni din diferite localități. Lidia i-a onorat pe prezbiteri și pe soțiile lor
în mod deosebit, oferindu-le loc la masă lângă amvon. Ea a spus: „Vreau
87
ca frații slujitori și soțiile lor să stea aici lângă mine, pentru că soțiile lor
sunt deseori singure, iar astăzi vreau ca ele să stea lângă soții lor.”
Am avut o părtășie neobișnuită. Îmi aduc aminte de starea de evlavie
care ne-a cuprins pe toți. Astfel de evenimente sunt rare. Fratele G. Soro-
cean din Bălți a cântat un psalm pentru ea: „Calea mea, ca și a celorlalți, nu
este presărată cu flori, trandafiri parfumați pe ea nu cresc, calea mea este
plină de spini...”. Au fost atât de multe amintiri din trecut și multe urări de
bine, încât este imposibil să le menționăm pe toate în această carte.
Aceasta a fost o sărbătoare de neuitat a mulțumirii, a bucuriei și a
unui model demn de urmat în slujire.
Ziua Mondială de Rugăciune din luna noiembrie

În vara anului 1974, la propunerea Lidiei Căldăraru, Lidia
Loskutova, fiica lui Ilie Ivanov, președintele Consiliului Unional
al CEB (1966-1974), a găzduit în casa noastră.
Pentru organizarea și restabilirea lucrării lui Dumnezeu în Mol-
dova, Consiliul Unional al CEB l-a trimis pe Ilie Ivanov ca reprezen-
tant autorizat al bisericilor din Moldova. Fratele Ilie a început să
slujească în luna ianuarie 19467, ajutându-i pe frați să înregistreze
și să deschidă biserici în țară, deoarece după război, multe biserici
au fost închise. Ilie Ivanov și-a continuat slujirea în Moldova până
în luna ianuarie 1948. Împreună cu soția sa, Maria, și cele două
fiice, Lidia și Vera, au vizitat satul Sverdiac în acel an. Acolo, s-a po-
căit fiica cea mai mare, Lidia (după soțul ei, Loskutova). Acest mic
sat pitoresc, situat la 15 kilometri de orașul Bălți, a devenit patria
ei spirituală. Cu aproape 30 de ani mai târziu, a venit pentru prima
dată la Chișinău. Timp de 40 de ani, a lucrat în calitate de secretară
a Consiliului Unional al CEB din Moscova și secretară personală a
lui A. Karev, secretar general al Consiliului Unional al CEB.
7
Istoria creștinilor evanghelici baptiști în URSS (pag.333)
88
Dumnezeu ne-a oferit un timp binecuvântat de părtășie

cu sora noastră dragă. Împreună am vizitat bisericile din sa-
tul Sverdiac și din orașul Bălți. Întâlnirea de la Bălți cu familia
fratelui Vasile și a surorii Ana Doțin8 a fost călduroasă și plină
de bucurie. Prietenia lor a început în satul Sverdiac încă din
anul 1947. Lidia Loskutova a adus calendare de masă cu ver-
sete pentru fiecare zi, predicile lui A. Karev tipărite de ea la o
mașină de dactilografiat și o colecție de cântări creștine. Toate
acestea erau daruri speciale pentru familia noastră. Într-unul
din aceste calendare, am găsit o notiță: Prima zi de luni a lu-
nii noiembrie – „Ziua Mondială de Rugăciune a Femeilor
Baptiste”. Am înțeles că e vorba despre femei, dar ce anume
trebuia să facă femeile în acea zi, nu-mi era clar. M-am apropi-
at de sora Lidia și am întrebat-o:
– Ce înseamnă această notiță?
Ea mi-a răspuns:
– Toate surorile se adună și se roagă.
Ea avea de la Dumnezeu un dar deosebit de organizare. Du-
minică a invitat toate surorile să se roage. În anul 1974, la invi-
tația ei, casa de rugăciune s-a umplut. Ea a condus această în-
tâlnire, a vorbit din Cuvântul lui Dumnezeu și le-a îndemnat pe
surori la rugăciune. Ne-am rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru
familiile noastre, pentru biserică și pentru semenii noștri. Am
avut un timp deosebit de zidire și am rămas încântate de prezen-
ța caldă a lui Dumnezeu.
Noi nici nu bănuiam că există un Comitet Mondial al Femeilor
care pregătește și distribuie un program de rugăciune pentru femeile
baptiste de pe toate continentele. Am simțit atingerea lui Dumnezeu
8
Istoria vieții ei vezi la pagina 197.
89
și contopirea sufletelor, deci, am hotărât să continuăm. Așadar, din

anul 1974, în prima zi de luni din noiembrie, am început să organi-
zăm o zi de rugăciune pentru toate surorile din țara noastră.
Întoarcerea acasă
În luna martie 1978, Lidia Căldăraru a anunțat în prealabil
că, după serviciul de duminică dimineața, va avea loc o întâlnire
a femeilor membre ale bisericii. Asemenea întâlniri erau o bucu-
rie pentru fiecare dintre noi, eram gata s-o ascultăm și știam că
va avea un cuvânt de zidire sufletească, de aceea ne străduiam
să nu ratăm aceste întâlniri. A amintit din nou surorilor de nevo-
ile bisericii și apoi a spus:
– Știu că în anul acesta, Dumnezeu mă va chema acasă. M-am
rugat mult timp, ca să-mi arate cine va continua această lucrare
în locul meu. După o perioadă lungă de post, rugăciuni și discuții
cu frații de la conducere, Dumnezeu mi-a arătat-o pe sora Olga.
M-am speriat de aceste cuvinte. Mi se părea că n-am auzit
bine. De emoții, parcă mi s-au blocat urechile, m-a luat un cutre-
mur și m-a cuprins un fior de teamă. Mi se părea ceva foarte di-
ficil pentru mine și imposibil de realizat. Înțelegeam că nu sunt
pregătită și nu sunt demnă de această lucrare, dar surorile au
fost unanim de acord și au susținut propunerea surorii Lidia. Ea
a făcut o rugăciune de binecuvântare și întâlnirea s-a încheiat.
După rugăciune, m-am apropiat de ea și i-am spus cu disperare:
– Sora Lidia, eu nu știu nimic… Dumneavoastră ați absolvit
Seminarul din București, aveți o experiență de viață atât de bo-
gată, dar eu ce voi face?
Ea mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus:
– Domnul te va învăța.
90
Vara, cu toții ne-am dat seama că sora Lidia era cu adevărat

grav bolnavă. Pe parcursul bolii, mulți au vizitat-o și au avut gri-
jă de ea. Tinerii o vizitau în grupuri și ascultau cu atenție învăță-
turile ei, iar la sfârșit ea se ruga pentru fiecare în parte.
Valentina Melnițkaia povestește despre ultima ei discuție cu

Lidia Căldăraru:
Ultima dată, a predicat la biserică în luna mai, anul 1978, iar o lună
mai târziu, a rostit ultima urare pentru tânărul cuplu, Dolinski Mariana și
Valentin. De atunci nu a mai vorbit niciodată în public. Am rugat-o să ne
mai spună ceva tuturor, dar ea mi-a răspuns:
– Nu. Nu am putere să vorbesc și nu vreau să spun ceva greșit în slăbi-
ciunea mea. Fie ca toți să-și amintească de mine așa cum am fost și va fi o
amintire bună despre mine.
Fratele F. Tesliuk își amintește despre vizitarea surorii Lidia

la spital:
Mă numea fiu și mi-a iubit familia: soția și copiii. Când am aflat că este
bolnavă, ne-am întristat foarte mult. Locuiam în orașul Chilia, regiunea
Odessa, la peste 300 de kilometri de Chișinău. Dragostea nu se măsoară
niciodată în distanță și am decis s-o vizităm. A fost internată într-un spi-
tal republican, în secția de oncologie. Am găsit cu greu spitalul, eram cu
soția mea și fratele ei. Ei au rămas în coridor, iar eu am mers s-o caut prin
saloane. Când am intrat în salon, era îndreptată cu fața spre perete. Am
chemat-o încet, dar nu a răspuns. Am stat și am așteptat, iar o femeie care
era în același salon i-a spus puțin mai tare:
– Lidia, un tânăr a venit la dumneavoastră.
S-a întors în grabă, m-a văzut și s-a bucurat foarte mult. Mi-a spus:
– Filea! Cum ai ajuns aici?
– Am venit să vă vizitez.
– Știi că am cancer?
91
Ce puteam să-i spun? Am ajutat-o să se ridice și am ieșit încet pe coridor,

unde ne așteptau soția mea și fratele ei. Soția nu și-a mai putut stăpâni la-
crimile, deși încercase foarte mult, iar sora Lidia i-a spus cu un zâmbet larg:
– Nu plânge, de ce plângi? Să vii la înmormântarea mea.
În acel moment, voiam nu doar să spun, ci să strig: „Doamne! A su-
ferit atât de mult, iar acum moare într-un asemenea chin!” Creatorul însă
știe mai bine ceea ce este spre binele nostru. După ce ne-am rugat împre-
ună, am condus-o în salon.
Femeile care erau cu ea în salon mi-au spus:
– Dacă ați putea vedea cu cât curaj și răbdare trece ea prin toată aceas-
tă suferință. Aceasta a fost ultima ei predică pentru acei cu care a petrecut
ultimele zile din viață.
Credem că Dumnezeu îi va da o răsplată vrednică pentru toată calea
suferinței pe care a parcurs-o.
Când s-a întâlnit cu Grigore Sorocean, i-a spus următoarele

cuvinte: „Spune-le tuturor că lumânarea vieții mele se stinge.”
Și așa a fost. La 23 septembrie 1978, așa cum a prevestit la întâl-
nirea cu femeile, a plecat acasă.
O mare mulțime de oameni a venit s-o petreacă pe sora Li-
dia pe ultimul drum. S-au adunat oaspeți din multe sate și ora-
șe: Cernăuți, Nedoboevțî, Odessa, Chilia, Bălți... și toți voiau să
povestească despre viața iubitei surori și să-i mulțumească lui
Dumnezeu pentru credincioșia ei în slujire. „Ea a făcut tot ce a
putut”, a spus V. Logvinenko, pastorul Bisericii Centrale din re-
giunea Odessa, iar mai târziu – președinte al Consiliului Unio-
nal al CEB și responsabil pentru lucrarea de misiune din Rusia.
Astfel, s-a încheiat calea pământească plină de suferință a
scumpei noastre surori și mentor. În anul 1940, Dumnezeu i-a
prezis suferința printr-un pastor care era în vizită la ei în bise-
rică, prin pastorul iubit, Boris Bușilă, i-a prezis întoarcerea în
92
biserica natală și Dumnezeu Însuși i-a dezvăluit secretul trecerii

în eternitate. Taina lui Dumnezeu este pentru cei care se tem de
El, iar El le dezvăluie legământul Lui.
Și-a sfârșit alergarea, a păzit credința pe care a primit-o de
la Dumnezeu în tinerețe și a purtat-o până la sfârșitul zilelor ei.
După înmormântare, biserica părea să fie goală, ne lipsea tutu-
ror atât de mult. Trebuia să continuăm slujirea, dar cum? Educația
ei, talentul, experiența, autoritatea ... Cum puteam să mă compar
cu ea? Aceste gânduri mă chinuiau foarte mult. Ce puteam face?
Dumnezeu mi-a amintit de cuvintele ei: „Învață la picioarele Mân-
tuitorului, adâncește-te în Cuvântul Său, roagă-te și continuă.”
Împreună cu toate surorile din biserică, încercam să con-
tinuăm ceea ce ne-a învățat mentorul nostru scump. Surorile
mă încurajau și împreună am continuat lucrarea de caritate,
am organizat ore de veghe pentru bolnavi, am vizitat bolnavii
și mamele cu nou-născuți etc. Cu binecuvântarea prezbiterului
nostru, Ivan Slobodcikov, am continuat desfășurarea întâlniri-
lor speciale pentru femei: sărbătoarea Buna Vestire și Ziua Mon-
dială a Rugăciunii.
După trecerea în eternitate a Lidiei Căldăraru, surorile din

biserica din Chișinău au înțeles cine a fost cu noi, cine ne-a con-
dus, ne-a inspirat, ne-a direcționat, ne-a învățat și uneori ne-a
mustrat. Le făcea pe toate atât de bine și atât de reușit. Atunci
mi s-a înfiripat în minte gândul că atât timp cât prietenele ei,
„crizantemele”, și toți cei care au avut tangență cu ea, care o
cunoșteau și își aminteau de ea, erau în viață, ar putea să scrie
amintiri despre viața și slujirea ei. Unele surori au scris despre
modul în care viața Lidiei Căldăraru a influențat formarea lor
spirituală și slujirea.
93
Valentina Ochipneac (Chișinău, Moldova)

(Amintirile mele despre o femeie care și-a dedicat întreaga viață sluji-
rii lui Dumnezeu – Lidia Căldăraru-Krânițkaia)
Dumnezeu a trimis în călătoria vieții mele o femeie de neuitat! Îmi

plăcea să o urmăresc și îmi puneam adesea întrebări: „Cum de a reușit ea,
atât de mică și fragilă, să supraviețuiască celor 15 ani de închisoare, doar
pentru că a dus mesajul Evangheliei? Cum mai poate ea să se bucure și
să zâmbească după tot ce a îndurat? De obicei, persoanele care trec prin
suferințe de lungă durată, însoțite de umilință, tind să se închidă în sine
și devin dure. Dar când i-am pătruns cuvintele, am găsit răspunsul la în-
trebările mele: ea Îl iubea foarte mult pe Domnul Isus Hristos. Pentru ea,
Isus era mai important decât aerul, apa, pâinea și viața.
Întreaga ei ființă era pătrunsă de dragostea divină, iar strălucirea ei
am simțit-o revărsându-se din plin asupra noastră. Când rostea Cuvântul
(de cele mai multe ori aceasta era o predică de chemare la pocăință), ne
deschideam inimile înaintea lui Dumnezeu și ne umpleam de această dra-
goste, precum se adapă pământul uscat într- o zi de vară cu ploaie.
M-am pocăit în anul 1970, după una din predicile ei. Îmi amintesc că
eram în biserica de pe strada Sfântul Ilie. La una din întâlnirile de tineret,
la îndemnul ei de a ne preda inima lui Dumnezeu, 15 persoane au ieșit în
față. Ne-am rugat unul câte unul, iar în timpul rugăciunii, sora Lidia s-a
apropiat de fiecare din noi, ne-a susținut și ne-a încurajat. Mă întrebam
de unde avea atâta putere în predică? De unde primea acea putere a Du-
hului? Mi-am dat seama că se ruga mult și ne învăța și pe noi să facem
același lucru.
Întotdeauna, venea la biserică înainte de începerea serviciului di-
vin. Se apropia și se saluta cu toți cei care erau în biserică. Îmi plăcea
atenția și sensibilitatea ei față de copiii lui Dumnezeu. Apoi se așeza la
locul ei și se ruga pentru fiecare predicator, pentru cântarea corului,
acoperindu-și ochii cu palma. Dacă vreunul din tineri uita cuvintele în
timp ce recita o poezie (pe atunci toți recitau poezii), atunci privirea mi
se îndrepta imediat asupra ei, știind că ea deja se ruga pentru tânărul
94
acela. Rugăciunile ei nu erau lungi și noi, tinerii, am învățat de la ea să

ne rugăm sincer Tatălui Ceresc, scurt și simplu, ca niște copii.
Îmi amintesc un fragment din predica ei adresată surorilor: „Dragi
surori, înțeleg cât de plictisitoare este bucătăria pentru voi. În fiecare zi,
același lucru – cratițe, ceaune, farfurii ... . Când veți lua data viitoare of-
tând o cratiță în mână, pentru că trebuie, vă sfătuiesc să scrieți pe ea „un
lucru închinat Domnului” (Lev.27:30) și să pregătiți mâncarea ca pentru
Dumnezeu. Bucuria nu va întârzia să apară în inimile voastre. Pe viitor,
indiferent de ceea ce faceți în bucătărie, ar trebui să știți că acesta este
un altar al Domnului și atunci atitudinea voastră față de bucătărie se va
schimba complet, deoarece acest lucru este o slujire lui Dumnezeu.”
Sora Lidia ne invita pe noi, surorile tinere, în apartamentul ei, unde
aveam părtășie la o ceașcă de ceai. Ne învăța cum să-l așteptăm pe acela pe
care l-a pregătit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ea ne învăța ca o mamă,
dorind ca viitoarele noastre familii să fie binecuvântate de Dumnezeu.
Văzând cum această femeie mică Îi slujea lui Dumnezeu și oameni-
lor cu atâta dedicare, mi-am schimbat radical atitudinea față de Hristos.
Vreau să spun din toată inima: „Doamne, de-ar fi cât mai multe surori ca
Lidia Căldăraru!”
Nina Mudreac (Chișinău, Moldova)
Am început să frecventez întâlnirile de tineret pe când aveam 15 ani,

am crescut și m-am maturizat alături de ei. Sora Lidia a avut o credință
profundă, o inimă plină de dragoste și un chip luminos. Zâmbetul și in-
spirația ei au aprins un foc în noi și ea reușea să ne motiveze la orice faptă
bună care trebuia să fie îndeplinită. Era o persoană principială. Aceasta
era trăsătura de bază a caracterului, era modul ei de viață.
Ea ne-a educat cu strictețe și dragoste și ne-a învățat cum să fim creș-
tini adevărați. Niciodată nu ne-a permis să purtăm haine sau coafuri inde-
cente. Oricine venea la noi din alte orașe admira întotdeauna corul nostru
de tineret. Toți observau că aici domnea disciplina creștină. Desigur, aces-
ta era meritul ei, pentru că eram biserica centrală din orașul Chișinău.
95
Lidia Căldăraru era o persoană care știa să inspire, muncea din greu
și ne motiva să facem și noi la fel, nu doar pe noi, fetele, ci și pe femei,
de asemenea. Îmi amintesc cum era înconjurată de femei în permanență.
Dacă avea cineva vreun necaz sau vreo greutate, dacă era țintuit la pat, ea
era prima care venea în ajutor.
Aceasta s-a imprimat în inimile noastre, în mintea noastră și s-a re-
flectat în viața noastră creștină. Am învățat de la ea jertfirea. Nu avea pro-
pria familie, dar întreaga noastră Biserică era familia ei. Lidia lucra mult
asupra ei și se dăruia în întregime altora. Era însuflețită de puterea lui
Dumnezeu. Primea de la El dragoste, înțelepciune și pricepere, iar apoi se
împărtășea și cu noi.
Călătorea deseori în România și în orașele învecinate, iar la în-
toarcere, împărtășea cu noi cele mai vii impresii. Ea se străduia să
cultive tot ce este mai bun în noi, astfel încât lumina credinței și a
dragostei să ardă în inimile noastre. Ne aduna pe noi, fetele, și ne
pregătea pentru viitor în modul cel mai serios. Discuta cu toate cu-
plurile tinere și se străduia să le pună o bună temelie biblică pentru
viața de familie.
Ea ne învăța să ne supunem soților, să ne zidim cu înțelepciune fa-
miliile, să nu părăsim corul şi lucrarea de slujire. De asemenea, ne învăţa
cum să procedăm cu copiii pe care Dumnezeu îi va dărui. Nu se jena, vor-
bea deschis, sincer și acest lucru rămânea în inimile noastre. Am învățat
multe lucruri de la ea. Datorită învățăturilor ei, mi-am dat seama că dra-
gostea este un sacrificiu.
Cu aceeași iubire jertfitoare cu care ea însăși slujea în biserică, ne
învăța și pe noi să slujim. Vreau să spun că nu doar surorile, dar și frații o
ascultau cu plăcere. Avea o experiență bogată de viață: Seminarul Teolo-
gic, exilul în Siberia, greutățile de viață ale unui deținut politic.... Totuși,
ea era întotdeauna acel foc care ne aprindea pe toți. Astăzi, desigur, mul-
ți nu cunosc despre aceste lucruri sau doar au auzit vorbindu-se despre
ele, dar tocmai acei oameni care s-au rugat, care și-au pus nădejdea în
Dumnezeu și au crezut au fost cei care au deschis ușile libertății de care
ne bucurăm astăzi.
96
Vera Vornikova-Ivanceva9 (Ceadîr-Lunga, Moldova)
Mama mea, Ana Ivanceva, s-a născut la 17 noiembrie 1891. Nu știa

carte, totuși a crescut și a educat șase copii. Era întotdeauna veselă și os-
pitalieră. Niciodată nu s-a plâns pe greutățile vieții care-i apăsau umerii.
Mama s-a pocăit în anul 1924, la scurt timp după pocăința tatălui meu,
ascultând mărturiile lui când se întorcea de la părtășia cu biserica. Au fost
botezați împreună. Îndată după botez, mama a început să se implice activ
în lucrarea bisericii. Iubea slujirea și rugăciunile. La fiecare serviciu divin,
înălța rugăciuni către Dumnezeu.
Lidia Căldăraru a contribuit mult la organizarea activităților pentru
surori în biserica din Ceadîr-Lunga. Ea a înființat cercul „Binefacere”.
Atunci când vizita cercurile de activitate din sudul țării, sora Lidia ră-
mânea în Ceadîr-Lunga pentru câteva zile. Iubea munca și a învățat de
la surori să toarcă și să țese. Surorile torceau, țeseau covoare, coseau
plapume de lână, făceau perne și le dăruiau orfanilor. Binefacerea era
activitatea lor preferată. Se adunau pe la case. Adolescenții, de aseme-
nea, luau parte la activitățile cercului. Copiii sortau lâna spălată și o
pregăteau pentru tors.
Majoritatea surorilor din grup nu știau carte, însă era uimitor să le as-
culți cum cântau. Cunoșteau toți psalmii pe de rost. Domnul a binecuvân-
tat foarte mult lucrarea lor. Cât de frumoase erau cuvintele din cântare:
„Orice dar neînsemnat am avea, Domnul îl folosește pentru slava Sa...”.
Tineretul se ocupa cu prășitul. În satul Pervîi Iaroslaveț, frații au luat
în arendă 40 ha de teren agricol. Semănau porumb, vindeau recoltele
și, pe banii câștigați, procurau toate lucrurile necesare pentru casa de
rugăciune.
Sora Lidia putea fi văzută atât printre maturi, cât și alături de adoles-
cenți și copii. Se comporta matur cu maturii, era adolescentă cu adoles-
cenții și copil cu copiii. Nu voi uita niciodată cum mă întreba de fiecare
9
Vera Ivanceva – fiica prezbiterului bisericii din Ceadîr-Lunga, K. Ivancev (1927-
1949), mai târziu, soția prezbiterului aceleiași biserici, A. Vornikov (1967-2007).
97
dată când ne vizita: „Vera, tu ai credință?” Răspunsul meu copilăresc era

„Da”. Mai înțelegeam eu atunci ce însemna cuvântul „credință”?
În anul 1931, în biserică s-a organizat un cor de 20 de persoane. Pe
lângă cor, mai activa și orchestra de coarde, care a fost înființată cu un an
mai devreme, condusă de Evanghelina Goroholinskaia (Jivov). Orchestra
era formată din 20 de tineri și adulți.
Curând după aceea, sora Lidia a fost exilată în Siberia, iar câțiva
ani mai târziu, în 1949, familia noastră a fost deportată în Ural. Acolo
mi-am dat seama unde era necesară credința puternică. Tata a cău-
tat-o pe sora Lidia, iar după ce a găsit-o, a stabilit corespondența cu ea.
După șase ani, ne-am întors în Ceadîr-Lunga. Tatăl meu i-a scris atunci
ultima scrisoare, iar un an mai târziu, a fost eliberată și ea. După eli-
berare, sora Lidia a venit imediat la Ceadîr-Lunga. Am adunat toate
surorile și am organizat o adunare de sărbătoare. Întoarcerea ei a fost o
mare bucurie pentru toți.
Elena Rimskaia (Chișinău, Moldova)
Am crescut în sat și eram doar o fetiță mică, însă din povestirile pă-
rinților și ale surorilor mai mari știam că Lidia Căldăraru a fost misionară.
Am cunoscut-o după ce s-a întors din exil. Muncea cu sârguință printre
surori. Îmi amintesc cum ne învăța să fim foarte atente atunci când dis-
cutăm cu creștinii de religie ortodoxă, astfel încât să nu-i ofensăm și să
nu ne atingem de lucrurile sfinte ale lor. Sora Lidia era foarte sensibilă la
durerea celorlalți. Stătea mereu la ieșirea din casa de rugăciune. Se uita
prin sala bisericii și dacă vedea că vreo soră plânge, se apropia încet ca să
vorbească cu ea.
Ea era plină de Duhul Sfânt și mi se părea că vede și cunoaște în pro-
funzime inima fiecărei surori. Cunoștea care era starea lor spirituală, știa
care erau capacitățile lor și ce puteau să facă în câmpul lui Dumnezeu. S-a
îngrijit de viitorul lucrării și a propus-o, în calitate de locțiitoare a sa, pe
sora noastră iubită, Olga Mocan, care a devenit o lucrătoare minunată în
câmpul Evangheliei și își împlinește lucrarea până în ziua de astăzi.
98
Lidia Kirilova (s. Nadiarnoe, raionul Saratsk, regiunea

Odessa, Ucraina)
M-am pocăit la școala duminicală, pe data de 10 ianuarie 1936. Aveam

10 ani pe atunci. Sora Dunea Hodacenko era profesoară la această școală
duminicală. Părinții mei erau necredincioși. Tatăl meu mă pedepsea as-
pru, la insistența profesorului de la școala generală, precum și a poliției,
pentru frecventarea casei de rugăciune. Așa era legea în timpul autorită-
ților române, dar frații și surorile m-au susținut, s-au rugat și au vorbit cu
tatăl meu. Astfel, eu am devenit o mică lumină în casa noastră.
Când aveam 11 ani, a venit la adunarea noastră o soră misionară tâ-
nără, Lidia Căldăraru. Ea ardea de dragoste pentru Hristos, se îngrijea de
mântuirea sufletelor, întărea credința bătrânilor, susținea și învăța copiii.
Lidia Căldăraru întotdeauna avea cu sine imagini pentru texte din Ve-
chiul și Noul Testament, pe baza cărora explica Scripturile într-un mod sim-
plu și accesibil. Nimeni din cei care o ascultau nu pleca acasă indiferent.
De la amvon, m-a observat printre ascultători. Cineva îi spusese că pă-
rinții mei sunt necredincioși și că am același nume ca și al ei. S-a apropiat
de mine, mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus:
– Lidia, când voi îmbătrâni, tu trebuie să-mi iei locul.
Această atingere m-a inspirat atât de mult, încât nu știam unde sunt
- în ceruri sau pe pământ. Am reținut aceste cuvinte pentru toată viața.
Dumnezeu a îngăduit ca următoarea noastră întâlnire să fie în anul
1976. În una din vizitele ei în biserica noastră, Lidia Căldăraru a predicat
despre apostolul Andrei, care l-a adus pe Petru la Isus Hristos, iar Petru
a adus mii de oameni. Fiind plină de puterea Duhului Sfânt, vorbea con-
vingător despre mântuirea în Hristos, fapt care îi motiva pe ascultători
să se gândească la viața lor. Ea s-a rugat pentru familia noastră în mod
deosebit. Dumnezeu i-a auzit rugăciunea – toți copiii și nepoții noștri
sunt credincioși.
Sora Lidia mi-a povestit cum Dumnezeu a pregătit-o încă din tinerețe
pentru suferințele prin care avea să treacă, cum a fost cu ea mereu, i-a
păstrat viața și a adus-o înapoi acasă.
99
Nadejda Komendant10 (Kiev, Ucraina)

Îmi amintesc întotdeauna cu recunoștință de draga mea soră Lidia.
O femeie înțeleaptă, foarte sensibilă, subtilă prin natura ei, cu o viziune
profundă, laconică... și lista poate continua. Pentru mine personal, ea era
un copil al lui Dumnezeu sincer și ascultător.
Am cunoscut-o în anul 1975. Mama mea, Maria Andrichevici, s-a îm-
prietenit cu Lidia Căldăraru și mi-a povestit multe lucruri interesante des-
pre viața ei. A slujit cu credință lui Dumnezeu, a petrecut 15 ani în închi-
soare, iar după ce a fost eliberată, a continuat să slujească lui Dumnezeu
și surorilor cu același zel. Voiam s-o văd pe această eroină și mama m-a
trimis la Chișinău.
Mi-am dat seama de ce mama a rezolvat atât de rapid problema cu
călătoria mea. Absolvisem liceul și eram sigură că aveam cunoștințe
suficiente pentru a intra la Institutul de Medicină. Pe lângă toate aces-
tea, nu mergeam la biserică. Mama spera ca sora Lidia să vorbească cu
mine și relația mea cu Dumnezeu să se schimbe. Eu deja îmi pregăti-
sem argumente în apărarea alegerii mele, dar nimeni n-a avut nevoie
de ele. În primele două zile, sora Lidia n-a atins deloc problema planu-
rilor mele de viitor.
Era duminică dimineața, a treia zi după sosirea mea la Chișinău. Toți
se pregăteau să meargă la serviciul de închinare, am mers și eu împre-
ună cu ei. N-am spus niciun cuvânt despre faptul că nu frecventez bi-
serica. După serviciul divin de dimineață, în apartamentul surorii Lidia
s-au adunat mulți tineri. Nimeni nu a adus în discuție subiectul despre
credința mea.
Sora Lidia iubea foarte mult tinerii: cânta cu ei, punea întrebări bi-
blice și răspundea cu ușurință și bucurie la întrebările adresate ei. Tinerii
o iubeau foarte mult. Bucuria părtășiei cu noii mei prieteni am adus-o în
10
Nadejda Komendant - soția lui Grigorii Komendant, președintele Consiliului
Unional al CEB și al Federației Euro-Asiatice a uniunilor CEB. Nadejda Komen-
dant a condus Departamentul Lucrării cu Surorile din Ucraina timp de 15 ani
(1991-2006).
100
casa de rugăciune la închinarea de seară. Sora Lidia a vorbit din Cuvântul

lui Dumnezeu, iar tinerii au cântat și au recitat poezii. A fost atâta bucurie!
Eu, însă, spuneam în inima mea: ”Nu am nevoie de aceasta acum. Vreau
să învăț, iar cei care sunt în biserică nu au posibilitatea să învețe. Sunt sin-
ceră – vreau să devin pediatru.” Cu privirea ei pătrunzătoare, sora Lidia a
văzut rebeliunea din sufletul meu.
După serviciul de închinare, sora Lidia și tineretul din biserică m-au
însoțit la gară. În timpul celor trei zile pe care le-am petrecut la Chiși-
nău, ea nu m-a mustrat deloc, nici nu mi-a pus vreo întrebare cu privire
la viaţa şi la viitorul meu. De îndată ce însoțitorul de vagon le-a cerut
călătorilor să ocupe locurile, toți s-au grăbit să-și ia rămas bun și sora
Lidia, de asemenea. În momentul în care piciorul meu a atins scara va-
gonului, mâinile ei blânde mi-au strâns umerii și am auzit câteva cuvin-
te calde la ureche:
– Nadiușa, să nu crezi că procedezi incorect, fiindcă cui i se iartă mult,
va iubi mult. Aceleași mâini m-au împins ușor spre treapta următoare.
Nimeni n-a observat nimic, dar cuvintele acelea au răsunat mereu în
memoria mea: „Cui i se iartă mult, va iubi mult”. O predică atât de scurtă!
Cât de multă înțelepciune și profunzime a sentimentelor! Ce mare încre-
dere în Dumnezeu!
Încă un an și jumătate am purtat în inima mea cuvintele pline de dra-
goste ale surorii mele mai mari. Un cuvânt spus la timpul potrivit poate
aduce o mare schimbare în viața unei persoane.
Din acel moment, eu umblu cu Hristos, iar lecția predată de Dumne-
zeu prin sora mea, Lidia, este mereu vie în amintirile mele.
Vera Rodoslavova (Odessa, Ucraina)
Lidia Krânițkaia a fost o prietenă apropiată a părinților mei. Începând

cu mijlocul anilor ‚60, în fiecare vară venea să se odihnească în regiunea
Odessa și găzduia în casa noastră. Îmi amintesc de ea ca de o persoană
sociabilă, prietenoasă și aproape întotdeauna zâmbitoare. Știa să se bu-
cure ca un copil și avea un râs molipsitor. Era o femeie deschisă, mereu
101
gata să ofere orice ajutor posibil oricui avea nevoie de el, dar lucru cel mai
important pentru ea era dorința de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu,
indiferent dacă erau sau nu credincioși.
Cu toată deschiderea ei față de oameni, era în comportamentul ei ceva
tainic, ceva imposibil de pătruns. Aceasta viza domeniul relației sale cu
Dumnezeu.
Avea o pasiune deosebită pentru Biblie. Mintea mea copilărească
a întipărit în memorie expresia de pe fața ei în timp ce citea din Scrip-
turi. Ea reflecta o stare de reverență, concentrare profundă sau mira-
re. În acele momente, îmi doream foarte mult ca ea să povestească
despre experiențele prin care a trecut, dar n-am îndrăznit s-o întreb.
Probabil că nici ea nu și-a dat seama de interesul meu și a închis Bi-
blia cu un asemenea sentiment de satisfacție, încât îmi este greu să-l
redau în cuvinte.
Îmi amintesc de serile de părtășie în care discuta cu părinții mei des-
pre diverse subiecte biblice. Vorbeau despre autorii Sfintelor Scripturi –
David, Ieremia, apostolul Pavel și alții – de parcă ar fi fost prietenii lor
buni. La vârsta de 12 ani, eram surprinsă de faptul că își aminteau atât
de multe detalii din viața împăratului David, numele copiilor săi, locul și
timpul în care au avut loc diferite evenimente.
În fiecare vară, în casa noastră, găzduiam foarte mulți credincioși care
veneau să se odihnească în regiunea Odessa. Toți erau foarte diferiți. Lidia
Căldăraru era deosebit de disciplinată. În fiecare dimineață, la ora 6:00,
se plimba pe malul mării și se întorcea înainte de căldura insuportabilă a
zilei, între orele 10:30 și 11:00. Întotdeauna, își lua cu ea Biblia. Îmi ima-
ginez cum sufletul ei savura adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu în
tăcerea valurilor dimineții.
Avea ce să împărtășească cu oamenii. Dumnezeu a umplut-o cu reve-
lațiile Sale atât din Cuvântul Său, cât și din creația Sa divină: cerul înde-
părtat și marea aproape, răsăritul soarelui, mulțimea boabelor de nisip
auriu, algele de smarald care încadrau țărmul și pescărușii care se ridicau
deasupra valurilor. După ce petrecea puțin timp pe malul mării, obișnuia
să se relaxeze, apoi o ajuta pe mama la bucătărie.
102
La ora 16:00, sora Lidia pleca la limanul Kuialnițk, a cărui apă să-
rată avea proprietăți vindecătoare. Stătea acolo până târziu, dacă nu era
serviciu de închinare în seara respectivă. Apa și nămolul limanului erau
benefice pentru sănătate, în mod deosebit, pentru persoanele care aveau
dureri de articulații. Acum, înțeleg că ea avea o atitudine serioasă față de
odihnă și sănătate. Implicarea continuă în lucrarea de slujire a învățat-o
să aprecieze timpul, mai cu seamă, pe cel rezervat pentru odihnă și recu-
perare fizică.
În viață, n-a avut timp să se ocupe de sine, de aceea „se străduia”
să nu se îmbolnăvească. Nu se plângea de suferințele ei niciodată. Îmi
amintesc de mâinile ei: palmele pe jumătate îndoite și degetele care nu se
întindeau până la capăt. Mama spunea că mâinile ei bolnave erau o con-
secință a înghețurilor siberiene pe care le-a îndurat în anii de exil. După
ce alegea cartofi înghețați pe frig timp de câteva ore, degetele îi înghețau
până la oase și „i-au rămas înghețate” pentru tot restul vieții. O dureau?
Foarte mult, numai că nimeni nu știa despre aceasta…
Mama îmi spunea că Lidia Căldăraru avea stomacul bolnav și că a
băut tinctură de pelin o lungă perioadă de timp. „Cum poți bea atâta amă-
răciune?”, se uimea mama, dar făcea acest lucru de dragul dorinței de
a lucra pentru Dumnezeu și de a-și păstra sănătatea, indiferent dacă îi
plăcea sau nu.
Sora Lidia iubea să mărturisească despre Dumnezeu oamenilor de
toate vârstele. Ea comunica ușor atât cu copiii, cât și cu tinerii, probabil
pentru că se simțea tânără în inima ei.
Fratele meu mai mare, Eugen Rodoslavov, a fost botezat în anul 1965.
Cu toate că era liderul de tineret al bisericii din Peresîpi, nu avea o Biblie
personală. Sora Lidia i-a promis că îi va dărui Sfânta Scriptură dacă va
veni în vizită la Chișinău. Bineînțeles că el a plecat în Moldova și s-a întors
fericit – cu Biblia. Își amintește de acest dar cu multă recunoștință, pre-
cum și de discuțiile și îndemnurile pe care le-a primit de la ea.
Sora Lidia încerca să-i acorde cât mai multă atenție lui Eugen. În
timpul discuțiilor pe care le aveau seara, ea își împărtășea experiența
de lucru cu tinerii și se interesa de ceea ce fac ei în biserica noastră.
103
De asemenea, i-a oferit fratelui meu o colecție de reviste Bratskii Vest-

nik, care erau semnate personal de ea. Am și o amintire de la ea – un
prosop mare și frumos pe care mi l-a adus în dar din România, unde
locuia fratele ei.
În anii ’70, Lidia Căldăraru a ținut câteva discursuri pe teme biblice
prin mai multe biserici și a predicat de câteva ori în biserica noastră din
Peresîpi. Vorbea din suflet și foarte convingător. Am reținut predica ei des-
pre credința Martei. Ea a citit textul din Evanghelie despre moartea lui Lazăr
și, pe baza fragmentelor din dialogul dintre Marta și Domnul Isus, a arătat că
Marta avea credință, dar s-a confruntat și cu momente de îndoială. Auzind
că vine Isus, ea a ieșit în întâmpinarea Lui, în timp ce Maria a rămas în casă.
Marta și-a exprimat convingerea că dacă Isus ar fi fost în casa lor, Lazăr nu
ar fi murit.
Continuând discuția cu Domnul Isus, ea își confirmă credința, susți-
nând că, dacă Isus I-ar cere ceva lui Dumnezeu chiar acum, Dumnezeu Îi
va da. Dar când Isus i-a spus că Lazăr va învia, ea a ezitat, spunând că el
va învia, dar că acest lucru se va întâmpla în ziua de apoi.
„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”, i-a spus Isus. „Cred
că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!”, a răspuns Marta.
„Ce înaripare a credinței este în aceste cuvinte!” – expresia îi aparține
integral Lidiei Căldăraru.
Atunci când Domnul Isus a cerut ca piatra de la intrarea în mormânt
să fie dată la o parte, Marta iarăși dă dovadă de lipsă de credință și excla-
mă cu disperare: „Doamne, miroase greu .”
Isus îi amintește de promisiunea Sa: „Nu ți-am spus că, dacă vei cre-
de, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
– Cum este credința noastră? Nu este ca a Martei? Fie zburăm pe
aripile credinței dincolo de nori, în prezența Sa, fie cădem loviți de să-
geata îndoielii.
Aceste gânduri din predica surorii Lidia mi-au rămas în amintire pen-
tru toată viața mea.
O iubea foarte mult pe mama noastră, aveau mereu ceva de dis-
cutat. Vorbeau despre slujirea printre femei, deoarece ambele erau
104
implicate în această lucrare, despre educarea copiilor și a tineretului,

despre periodicele creștine, revistele Baptist și Bratskii Vestnik, des-
pre autorii din trecut și cei din prezent, despre frații și surorile care au
supraviețuit închisorii.
Vorbea mult despre ceea ce a experimentat în exil. Datorită discuțiilor
lor, numele slujitorilor de la Chișinău, Bușilă și Rudenko, s-au întipărit în
memoria mea. Biografiile lor însă le-am cunoscut după moartea mamei
mele și a surorii Lidia. În toți anii prieteniei lor, ele au corespondat, iar
mama deschidea mereu cu mare plăcere scrisorile de la ea și, dacă eram
prin apropiere, citea cu voce tare conținutul scrisorii sau al felicitării pen-
tru că sora Lidia scria pentru toată familia.
În arhiva mamei, s-au păstrat mai multe scrisori. Mai jos, citez literal
două dintre ele.
Anul 1973
Dragii mei frați în Hristos, Constantin și Lidia, Vera, Petru și Mihai,
vă felicit pe toți cu Nașterea Domnului și Anul Nou! Slăvit să fie El pentru
că S-a născut în inimile noastre! Fie ca Anul Nou să ne aducă noi puteri și
binecuvântări abundente din partea lui Dumnezeu.
Am primit scrisoarea voastră, mulțumesc! Am urmat tratamen-
tul și mă simt mai bine acum. Am primit de la Eugen o felicitare foar-
te originală care avea și o fotografie mică. Atenția lui față de mine
mi-a mișcat inima. Vă rog să-i transmiteți felicitările mele cât mai
curând posibil.
Aștept cu nerăbdare scrisori de la voi. Vreau să știu cum a decurs în-
tâlnirea11. Lidia
11
În anul 1968, Eugen Rodoslavov (născut în 1949) a fost arestat și condamnat
pentru slujirea în rândul tinerilor din Biserica Peresîpi. El a fost condamnat la 10
ani de exil, dintre care 5 în lagărele de concentrare. Timp de aproape 5 ani, a fost
în lagărul din regiunea Dzerjinsk din Donbass. Cartea poștală a fost scrisă pentru
L. Krânițkaia în anul 1973, cu câteva luni înainte de exil.
105
Anul 1974
Dragii mei frați în Hristos, Constantin și Lidia, Vera, Petru și Mihai,
vă felicit pe toți cu Sărbătoare Învierii Domnului Isus Hristos. Hristos
a înviat!
Am o felicitare și un mesaj de la Eugen. Are acum un apartament12 și
mă rog ca Dumnezeu să-i trimită o soție demnă. După Sărbătoarea Paște-
lui, plec spre Țhaltubo.
Vă doresc tuturor binecuvântări abundente din partea lui Dumnezeu.
Eugen m-a invitat la Bogorodskoe. Dacă aș fi fost mai tânără, aș fi ple-
cat cu siguranță. Cred că voi veți ajunge acolo.
Vă sărut și mă rog pentru voi,
sora voastră, Lidia
Cât de scumpe sunt aceste rânduri pentru membrii familiei

noastre! Sora noastră dragă este deja în eternitate, s-a întâlnit
cu prietenii, cu părinții noștri, dar puterea rugăciunilor lor ne
însoțește și acum.
Slăvit să fie Dumnezeu pentru exemplul vieții surorii Lidia,
care, ca și creștină, a făcut toate lucrurile pe cât i-au permis pu-
terile și după posibilități! Îi mulțumim lui Dumnezeu că a lăsat
un exemplu demn de urmat pentru următoarele generații de
creștini.
***
Nu știm cum a ajuns la Lidia Căldăraru adresa noastră
de domiciliu. Poate că a vrut să vină în vacanță la Odessa
La începutul anului 1974, Eugen a fost eliberat din Habarovsk, satul Bogorod-
12
skoe. După călătoria dificilă și condițiile groaznice din căminul în care a trebuit
să locuiască la început, a reușit să închirieze o locuință separată, iar apoi să
obțină un apartament, care i-a fost oferit de fabrica de prelucrare a lemnului, la
care lucra în calitate de tâmplar.
106
și a întrebat în biserica ei dacă are cineva cunoștințe la care

ar putea sta cu chirie. Faimosul predicator al bisericii din
Chișinău, Jac Zalțman, s-a cunoscut îndeaproape cu bunica
noastră, Ana Timonova, mama mamei mele. A vizitat deseori
orașul Odessa și, de fiecare dată, s-a oprit la bunica noastră.
Încă din tinerețe, le-a cunoscut foarte bine pe mama și pe
sora ei, Virsavia.
Membrii în vârstă din biserica noastră își amintesc și
acum de predicile profunde și inspiratoare ale lui Jac Zalț-
man. În anul 1956, cu ocazia deschiderii casei de rugăciune
din Peresîpi, el a ținut un cuvânt de felicitare și încurajare și
a dăruit bisericii un covoraș moldovenesc din partea biseri-
cii din Chișinău. Lungimea covorașului a fost calculată după
lungimea culoarului central, pentru care era destinat. S-ar
putea ca el să-i fi dat surorii Lidia adresa mamei, dar aceasta
este doar presupunerea noastră – nu putem afirma cu certi-
tudine acest lucru.
***
Citind toate aceste amintiri sincere, am văzut un model ex-
traordinar de femeie ”aducătoare de vești bune”. Ce influență
enormă a avut ea asupra vieții multor generații de femei din bi-
serici! Ce amprentă de neuitat a lăsat draga noastră soră, Lidia
Căldăraru, în inimile noastre și în inimile celor care erau lângă
ea! Multe din aceste amintiri ar putea fi completate, povestind
despre credincioșia, dăruirea, sacrificiul, înțelepciunea și dra-
gostea ei pentru Dumnezeu.
Doamne, ajută-ne să aplicăm în viață tot ce ne-a învățat ea și
să transmitem cu dragoste generației următoare!
107
Maria GOROHOLINSKAIA
(nu se cunosc anii vieții)
Goroholinski Samuel și Maria au fost printre primii creș-
tini din oraș care s-au alăturat unui grup mic de credincioși.
Studiind cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, primele femei ale
bisericii din Chișinău și-au dat seama că și ele, asemenea fe-
meilor din Evanghelii, ar trebui să-L urmeze pe Isus și să-L
slujească cu tot ce au. Maria Goroholinskaia a fost una din
slujitoarele active în rândul surorilor. Ea a lucrat cu zel, mai
ales în cadrul cercului de binefacere. Împreună cu Nina Tar-
leva au început să adune copiii și să le spună povestiri biblice
simple. Ele au fost primele profesoare de școală duminicală.
Samuel Goroholinski a fost unul din primii diaconi ai bise-
ricii din Chișinău. Fiicele lor, Evanghelina, Ana și Maria, au
învățat la școală duminicală și erau înzestrate cu un talent
muzical deosebit.
Evanghelina și Maria au studiat la un gimnaziu muzical, au
participat activ la toate evenimentele bisericii. În continuare,
vom vorbi despre fiica cea mai mare, Evanghelina.
Evanghelina GOROHOLINSKAIA - JIVOVA

În anul 1919, tânăra Evanghelina Goroholinskaia a organizat
prima orchestră de coarde în biserica din Chișinău.
În anul 1927, la Primul Congres Basarabean, au fost aleși pre-
dicatori care să lucreze în șase raioane din Basarabia, iar surori-
le Lidia Căldăraru și Evanghelina Goroholinskaia au fost desem-
nate în calitate de ajutoare ale lor.
108
Evanghelina a călătorit prin toată Basarabia, a predat ore

de muzică și canto la cursurile pentru dirijori. A organizat
coruri și orchestre de coarde în bisericile din Basarabia. Sub
conducerea autorităților române, a fost arestată de șapte ori
de către autoritățile locale. În anul 1931, Evanghelina s-a că-
sătorit cu Alexei Jivov, președintele Uniunii Tineretului Creș-
tin din Basarabia.
Din jurnalul personal al E. Goroholinskaia-Jivova, pe care mi

l-a lăsat ca amintire:
Am cântat în cor cu Alexei Jivov, într-un cerc de tineret. Apoi am locuit

în același cartier. Ne urmăream unul pe celălalt. Venea serile pe la noi
și pregăteam programe pentru sărbători împreună. Munca comună ne-a
unit și, în așa mod, ne-am atașat reciproc. A trecut și el prin foarte multe
greutăți. Am simțit că aveam multe lucruri care ne uneau.
Înainte de a-și mărturisi sentimentele lui față de mine, a plecat pe
câmp să-și întâlnescă mireasa la fel cum a făcut și Isaac, înainte de a se
întâlni cu Rebeca. M-a cerut de la Dumnezeu cu post și rugăciune. Era
data de 22 martie, ziua lui de naștere. A venit de pe câmp la noi acasă și
m-a cerut în căsătorie în prezența mamei mele. În seara aceea, pregăti-
sem câteva dulciuri pentru ceai, dar nici pe departe nu bănuiam că vom
avea așa ocazie.
17/V – anul 1931, a avut loc cununia și a fost o nuntă extraordinară!
O adevărată minune!... Dumnezeu ne-a binecuvântat! M-am îndrăgostit
sincer de Jivov, cu o dragoste profundă și plină de entuziasm. El mă înțele-
gea, avea grijă de mine, îmi trata rănile sufletești. A reușit să mă readucă
la viață și să-mi dea bucurie. Inima lui era ca o mare plină de bunăta-
te. Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că el îmi simțea atât
afecțiunea, cât și dragostea.
Au fost multe lucruri noi și bune în viață. Alexei știa să-mi înfrumu-
sețeze viața...
109
***
Am locuit un timp în România, orașul Târgu-Jiu. O duceam bine din
punct de vedere financiar și aveam în casă chiar și o menajeră. Eu mă ocu-
pam de educația copiilor, iar soțul meu lucra la minele „Livizeni-Petroșani”
în calitate de inginer- adjunct și era foarte apreciat. Eram respectați de cei-
lalți și acest lucru ne-a făcut să ne simțim foarte bine. Apoi dorul ne-a che-
mat acasă, la ai noștri. Ne-am întors. Am început să avem dificultăți financi-
are. Războiul... anul 1946... foametea. Pe atunci trăiam la Cernăuți. Oamenii
mureau pe străzi. Din cauza foametei, toți oamenii sufereau de distrofie și
noi inclusiv. Și iarăși am văzut minunile nepătrunse ale lui Dumnezeu.
Între timp, s-a născut Nina. În casa noastră, găzduiau doi căpitani,
datorită cărora, am fost scutiți de percheziții. Pe lângă toate acestea, da-
torită produselor alimentare eliberate pe bază de cartele, puteam să avem
un trai mai mult sau mai puțin decent.
***
Credincioșii au început să se adune împreună. Soțul meu a plecat la
Kiev, ca să solicite deschiderea unei case de rugăciune. Răspunsul a fost
pozitiv. Era o comunitate mare și bună. Am organizat un cor din 60 de per-
soane. Învățam cântările cu mult zel și am dat concerte în diferite raioane.
Primeam un salariu lunar.
A venit foametea. Uneori, în timpul serviciilor divine, corul nu putea
să cânte un cântec până la sfârșit, din cauza slăbiciunilor. Toți erau palizi,
slăbiți, epuizați. Era foarte greu. Era interzis să se aducă produse din sate.
Frații care reușeau, aduceau totuși câte ceva. Slăbiciunea îi biruise pe toți.
Am mers împreună cu Svetlana și Nina într-un sat de lângă hotarul cu
România. Niște oameni buni ne-au primit în casa lor.
Volea a rămas cu tatăl său acasă și foloseau porția noastră de hrană.
Cei din sat au avut grijă de noi cu mare drag. Dimineața devreme, ne im-
puneau să bem lapte proaspăt. Mâncărurile erau preparate în grăsime de
oaie. Nu aveam putere să merg, dar, cât am stat la ei, ne-am revenit pu-
țin, atât eu, cât și copiii. Noi încă dormeam, iar surorile ne aduceau lapte,
smântână cu căpșuni sălbatice și multe altele. Ne-au copleșit cu atenție și,
110
desigur, mai transmiteam câte ceva soțului și fiului meu. În cele din urmă,
am reușit să mă apuc de lucru. Am organizat un cor, am primit funcția de
dirijor și predam studenților ore de armoniu.
Am călătorit și în vestul Ucrainei, unde schimbam lucruri pe mâncare.
Acolo, aveam prieteni care ne ajutau.
***
Odată, Dumnezeu a făcut o mare minune în viața noastră. Acest lu-
cru s-a întâmplat într-o zi posomorâtă de toamnă. Era spre seară, când
copiii trebuiau să se întoarcă de la școală, iar soțul meu de la serviciu. Nu
aveam nimic de mâncare pentru ei în ziua aceea. Sufeream mult din cauza
aceasta. Nu erau suficienți bani pentru a cumpăra pâine, care pe atunci
costa 200-250 ruble. Restul primeam pe baza tichetelor alimentare. Rațiile
erau mici. Un pahar de făină de porumb costa 14-15 ruble. Găteam supe cu
frunze de prune și drese cu făină de porumb. Această tocană o împărțeam
oamenilor de pe stradă care erau pe moarte.
Deci, în ziua aceea, nu aveam ce să pun pe masă. O prietenă m-a che-
mat la ea să-mi dea un pahar de făină (Nina Gnatiuk). M-am îmbrăcat, am
trecut dincolo de poartă, dar, după ce am stat puțin, m-am întors. Eram în
odaie, dar gândul persistent că trebuie să hrănesc o familie flămândă m-a
scos din nou în stradă. Am înaintat puțin, iar apoi picioarele s-au întors
iarăși spre casă. Eram confuză. ”Trebuie să plec, căci se întunecă deja”,
îmi spuneam. După ce mi-am adunat toate puterile, cu pas rapid și deci-
siv, m-am îndreptat spre casa prietenei mele după făină. Am continuat să
merg pe strada liniștită și pustie.
Deodată, am simțit că Cineva mi-a cuprins umerii cu blândețe și m-a
întors spre casă. M-a apucat frica. M-am uitat în jur – nu era nimeni. Îngrijo-
rată, am plecat spre casă, rugându-mă. Am intrat în odaie, m-am așezat pe
canapea și m-am uitat pe fereastră, fără să știu ce să fac și cum să procedez
mai departe. Am văzut un bărbat care trecea pe lângă fereastră. Era deja
întuneric. Am ieșit în coridor. El m-a întrebat dacă este posibil să-și adă-
postească caii la noi. I-am spus că este posibil, dar nu l-am recunoscut în
momentul acela. O căruță încărcată a intrat în curte. Erau și două fete cu el.
111
I-am recunoscut abia atunci când am intrat în casă – aceștia erau prietenii
noștri din sat. Emoțiile s-au intensificat. Știind că nu au voie să aducă ceva de
mâncare din sat, m-am gândit cu ce i-aș putea servi. Am început să mă îngrijo-
rez, să le spun că trebuie să merg la Nina pentru făină, iar el abia de mă ascul-
ta, mă întrebă unde să descarce sacii din căruță, pentru că începuse să plouă.
Le-am oferit bucătăria care era mare, curată, fiind sigură că aceștia erau saci
pentru vreo organizație de stat. Au descărcat sacii și călătorul mi-a spus:
– Nu trebuie să mergeți nicăieri, toate acestea sunt pentru voi.
Nu puteam spune nimic, plângeam doar, iar el le-a spus fiicelor sale
să pregătească cina. Mă plimbam din colo încoace, fără să înțeleg ce se
întâmplă. Când s-a întors soțul meu, încercam să-i povestesc totul printre
lacrimi, iar el mă asculta mirat. Apoi, la cină, când m-am liniștit un pic,
le-am spus ce mi s-a întâmplat, cum o putere m-a oprit ca să nu mă duc
după un pahar de făină la prietena mea, pentru că în apropiere era deja
cu mult mai multă făină pentru noi și încă multe alte produse alimentare.
Prietenul nostru a povestit despre decizia fraților de a aduna produse
pentru familia Jivov. Într-o singură zi, au adunat o căruță plină. Frații și su-
rorile s-au rugat ca Dumnezeu să-i ajute să treacă în siguranță pe la toate
punctele de control. Dumnezeu le-a auzit rugăciunea și n-au întâlnit pe ni-
meni în timpul călătoriei lor. Cu toții I-am mulțumit pentru minunea pe care
a făcut-o. Binefăcătorii noștri au adus saci de porumb și făină de grâu, un
sac cu cartofi, fructe uscate, câteva kilograme de slănină, o găleată cu ulei
de floarea-soarelui, brânză și ouă. Desigur, ne-am împărțit și cu alții. Dom-
nul ne-a binecuvântat, El a avut grijă de noi, dar eu voiam să merg după un
pahar de făină la o prietenă... Dimineața, prietenii noștri au pornit spre casă.
***
Anul a fost roditor, viața a devenit mai ușoară, dar curând a venit un
nou val de încercări. Fiul nostru, Volea, în vârstă de cincisprezece ani, s-a
îmbolnăvit și a fost internat la spital într-o secție pentru pacienți în stare
gravă. El scria scrisori de rămas bun. Avea pleurezie exudativă (adică apă
în plămâni). Starea lui devenise extrem de gravă, nu putea să pronunțe
nici cuvântul „mama”. Starea sănătății lui i-a pus în gardă pe medici, a ve-
112
nit și un profesor de la Moscova. Medicii au depus toate eforturile posibile

ca să-l smulgă din brațele morții. Inima îi era deplasată cu 5-6 centimetri.
Bineînțeles, rugăciunea ne-a fost ascultată și el s-a vindecat.
***
Apoi s-a îmbolnăvit soțul. A stat la pat o lună întreagă. Medicii și-au
pierdut orice speranță cu privire la recuperarea lui. Din nou, Dumnezeu a
fost cu noi și ne-a ajutat. El a început să-și revină treptat.
Medicii au spus că trebuie să schimbăm clima. Aveam un apartament
frumos. Comunitatea a crescut. Mulți locuitori au venit din Rusia, printre
care predicatori și cântăreți. Mi-am pregătit doi locțiitori pentru cor. Bise-
rica a organizat o masă de rămas bun și ne-au petrecut la Soroca cu ochii
în lacrimi și plini de dragoste. Aceasta s-a întâmplat în anul 1948.
Acolo, aveam o casă și o grădină. Svetlana a mers la școală în clasa a
V-a, Volea a rămas la Cernăuți ca să absolvească școala, iar Nina, în vârstă
de 4 ani, era cu noi la Soroca.
***
În anul 1955, a început corespondența cu rudele mele: sora Marusea și
fratele Tonea din România.
Copiii au crescut, doi dintre ei aveau deja propriile familii. Timpul
zboară nemilos, se apropie iarna vieții.
Deodată, am primit o telegramă din România care ne anunța că Tonea,
fratele meu, este pe moarte. În 3-4 zile, mi-am făcut pașaportul. Nu puteam
aștepta, trebuia să mergem imediat. Călătoria a decurs bine și fără primejdii.
În București, m-a întâlnit Ludmila. Era duminică și ne-am dus la serviciul
de închinare. Când am intrat, m-a cuprins un sentiment straniu, pentru că
o văzusem pe Raisa Bușilă... Mi se ridică un nod în gât. Abia mă țineam, un
fel de tremur îmi trecu prin tot corpul și au început să-mi curgă lacrimi. Am
plâns de bucurie și de durere, am plâns din cauza trecutului și a prezentului.
Corul era o parte din viața mea. Totul era așa cum a fost la noi la Chișinău.
Serviciul divin s-a încheiat și au început salutările. Totul era ca într-un vis. S-au
apropiat mulți basarabeni, coriști și prieteni. Simțeam dragoste și sinceritate.
113
Din amintirile fiicei mai mari a Evanghelinei Goroholinskaia,

Svetlana Jivova-Grobova, despre viața părinților ei:
Când ne-am stabilit cu traiul la Cernăuți, eram prea mică, dar îmi amin-
tesc cum se adunau oaspeți în casa noastră, serveau ceai și cântau în acom-
paniamentul unei chitare. Raisa Bușilă și Lidia Căldăraru, prietene bune ale
mamei mele, veneau deseori în vizită la noi. Îmi amintesc cum noi, copiii,
alergam prin curtea adunării, iar Polina Krupskaia ne certa întotdeauna.
În anii 1946-1947, a fost foamete în Bucovina. Oamenii se umflau și
mureau de foame direct pe stradă. Trăiam pe vremea aceea la Cernăuți.
Oamenii mâncau orice fel de iarbă pe care o găseau în parcuri și tranșee.
Părinții erau în disperare, nu știau cu ce să ne hrănească. S-au terminat
toate rezervele pe care le aveam. În apropierea casei noastre, se afla un
mic teren unde creștea un prun tânăr. Mama a gustat frunza, nu era ama-
ră, avea un gust puțin acriu. Ea era atât de bucuroasă că va avea cu ce să-și
hrănească copiii timp de o săptămână. A cules frunze, le-a tăiat și a pregă-
tit supă într-o cratiță mare de opt litri, în care a adăugat un pahar de făină
de porumb. O, cât de delicioasă era! I-am spus mamei: „Chiar dacă nu va
mai fi foamete, să mai faci astfel de ‹‹budincă›› pentru noi”, așa numeam
noi fiertura aceea. Ni se părea atât de delicioasă.
A doua zi, nu era nici măcar o frunză în prunul nostru. Era vară, iar
copacul arăta ca în plină iarnă, fără frunze pe el. Cineva a văzut că mama
le culegea și s-a dus noaptea, și a cules toate frunzele. Dar Domnul a avut
milă de noi și nu ne-a părăsit. Mama a fost invitată să formeze un cor în-
tr-unul din satele din regiunea Cernăuți. Acolo, era biserică, dar nu aveau
cor. Mama m-a luat cu ea, deoarece am început să dezvolt tuberculoză din
cauza malnutriției. Fratele meu a rămas acasă cu tata.
Mama a început să lucreze acolo – a adunat surori și frați tineri și
a înființat un cor. În timpul zilei, mama cosea diferite lucruri de care
aveau nevoie surorile, iar seara cântau. Muncea în felul acesta, ca să
ne întrețină pe noi. Între timp, a pregătit și un dirijor. Apoi au urmat
și alte sate. Așa a înființat mama coruri și a pregătit dirijori în mai
multe sate pentru slava lui Dumnezeu. Când am plecat de la ei, frații
114
și surorile ne-au oferit, în semn de recunoștință, făină de porumb și

alte produse, pentru care noi eram foarte mulțumitori și recunoscă-
tori lui Dumnezeu.
În orașul Cernăuți, serviciul de închinare avea loc în biserica germa-
nă, întrucât nu aveam propria casă de rugăciune. Tata slujea ca predica-
tor, iar mama – ca dirijor. În Cernăuți, mama a mai înființat un cor mare.
A pregătit un tânăr dirijor, iar apoi a creat o orchestră cu coarde, pe care
o dirija ea însăși.
Apoi, din motive familiale, ne-am mutat cu întreaga familie în orașul
Soroca. Nu era biserică acolo, de aceea mergeam la adunare la Bălți sau la
Chișinău. Dar oriunde se aflau părinții mei, Domnul era cu ei.
Da, așa este: „Oriunde erau ei, Domnul era cu ei.” Îmi
aduc bine aminte cum, în anii `50, familia Jivov venea dese-
ori în orașul Bălți la adunare. Îmi aduc aminte de predicile
înflăcărate ale lui Alexei Jivov. Era un bărbat înalt, prezenta-
bil, avea vârstă înaintată și purta barbă. Evanghelina Jivova
purta întotdeauna pălărie și avea cu sine o poșetă, fapt care o
făcea să iasă în evidență dintre femeile noastre. Așa au rămas
ei în memoria mea.
Când ne-am mutat cu traiul la Chișinău, ne-am cunoscut mai
bine și am devenit prieteni. Când venea în vizită la copii, Evan-
ghelina Jivova întotdeauna ne vizita și pe noi. A fost un timp
extraordinar de părtășie și cugetare asupra Cuvântului lui Dum-
nezeu, amintiri despre munca lor din tinerețe, despre iubita lor
biserică din Chișinău, despre viața din Cernăuți și Soroca. Îmi
amintesc istorisirea ei despre Alexei Jivov, care lucra în calitate
de inginer în Soroca pe atunci. A fost luat direct de la serviciu,
l-au interogat mult timp și i-au cerut să se dezică de Dumnezeu.
Răspunsul lui a fost ferm:
– Nu! Cred și voi crede!
115
A fost aruncat într-o pivniță adâncă cu podea de ciment. Nu-

și mai amintea câte zile și câte nopți a petrecut acolo, dar îi ce-
reau în mod continuu un singur lucru:
– Dezice-te de Dumnezeu!
Dumnezeu i-a dat putere să reziste presiunilor și să stea tare
în credință. Această familie a umblat mereu și oriunde cu Dum-
nezeu.
Ultima scrisoare a Evanghelinei Jivova către familia noastră

(5 noiembrie 1992)
Salutări călduroase scumpei mele biserici, în care am crescut de la

vârsta de patru ani. Îmi amintesc cu încântare de școala duminicală, or-
chestra, corul, filarmonica, chitara, cercul de tineret, cercul pentru fe-
mei. Iată că acum sunt la cea de-a 92-a aniversare. Dumnezeu mă ține
ca prin mminune. În curând, voi pleca acasă, în locașul ceresc. Aștept
scrisori de la voi.
Vă cuprind cu drag,
Evanghelina Jivova
Lidia Assieva
(nu se cunosc anii vieții)
Sora Lidia, soția președintelui Uniunii Basarabene a Creș-
tinilor Evanghelici Baptiști, V. Assiev, a fost responsabilă de
lucrarea cu femeile în biserica din orașul Bolgrad. S-a implicat
activ nu doar în această biserică, ci și în toată țara.
Mai jos, prezentăm un articol din revista Lumina Vieții, nr. 2,
anul 1930, pe care Lidia Assieva l-a trimis pentru a fi publicat.
Din nefericire, nu am mai găsit alte mărturii despre această fe-
meie binecuvântată.
116
Sărbătoarea femeilor
Pe data de 2 februarie, cercul de femei din Bolgrad a organizat o săr-
bătoare a femeilor la nivel raional, la care au participat surori din diferite
localități. Dumnezeu ne-a binecuvântat din plin, adunarea a fost plină
atât de femei, cât și de bărbați. În sală, domnea o tăcere totală, iar cei
prezenți ascultau cu un interes profund mărturia surorilor despre dragos-
tea lui Dumnezeu. Te copleșeau emoțiile când le ascultai vorbind cu atâta
pasiune despre Mântuitorul lor.
I-au cântat laudă Prietenului Isus, în diferite limbi, printre care găgă-
uză și bulgară. O impresie deosebit de puternică a produs cântarea surori-
lor din Golița – „Timpul se scurge vertiginos”. Una din surori a cântat un
solo – „Mergi pe calea vieții, îndreptându-te spre cer”. Această cântare a
atins atât de mult inimile părinților, mai ales pe ale mamelor!
Surorile au vorbit despre rolul femeilor ca mame și soții și importanța
implicării lor în societate. S-a vorbit mult despre condițiile de viață dificile
în care se află femeia. Toți au ascultat cu mare atenție cântarea tristă din
colecția „Cântecele Anei”, nr. 24 – „Din vremuri străvechi, soarta feme-
ii de suspine și tristețe e plină, păcatul a condamnat-o pe Eva la o viață
amară și captivă. Gemete și neputințe ale firii, uneori lacrimi de durere, o
minte absorbită de griji, așa este viața femeii.”
Și au privit către Cel care poate scoate o femeie din întunericul sufe-
rinței și al păcatului, să-i lumineze calea și s-o facă moștenitoare a vieții
veșnice, unde „nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască,
fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus”(Gal. 3:28).
Deși programul a durat mai mult de trei ore, într-o încăpere arhiplină
în care era aproape imposibil să respiri, frații și surorile prezenți la sărbă-
toare nu doreau să plece. Acest lucru vorbește despre sufletul femeii care
tânjește după lumină, pace și liniște. Vom lucra și ne vom ruga, surori prea-
iubite, pentru ca să le spunem femeilor despre Isus, Prietenul inimilor lor.
După încheierea programului, oaspeții au fost invitați la o masă de
dragoste, la care au luat parte mai mult de 100 de persoane. A fost o părtă-
șie plină de dragoste și bucurie în Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu pen-
117
tru harul și îndurarea Lui pentru că ne-a dăruit această părtășie plină de
dragoste. Credem că ceea ce a fost semănat în seara aceasta nu va rămâne
fără rod. Preaiubiților, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate bucurii-
le și binecuvântările pe care le-am primit de la El.
Maria SAVELIEVA (1884-1968)
În anul 1927, la Primul Congres Basarabean, Maria Savelieva

a fost aleasă prima președintă a grupurilor de femei baptiste din
Uniunea Baptiștilor din Basarabia. Ea a reunit lucrarea femei-
lor din toată țara. Le vizita, le încuraja, le învăța să citească și
să scrie, apoi le trimitea să câștige suflete pentru Hristos, însă
ea rămânea să aibă grijă de copiii lor. Maria Savelieva a organi-
zat activități educative în rândul femeilor tinere, sfătuindu-le cu
multă dragoste. A fost arestată în sate de mai multe ori, apoi era
trimisă la Chișinău. Având deja o vârstă înaintată, fiind bolnavă
și țintuită la pat, Maria Savelieva continua să le învețe pe surori
din Cuvântul lui Dumnezeu și se ruga împreună cu ele.
Din amintirile Ninei Mudreac despre Maria Savelieva:
Aveam șapte ani pe atunci, iar fratele meu avea deja unsprezece.
Locuiam în aceeași curte cu o bătrânică binecuvântată. Viața ei a fost
grea – soțul lucra la o școală profesională de vinificație și avea patima
beției. Singura fiică, care în timpul războiului a activat în calitate de
asistentă medicală, era dură cu ea, fuma și consuma alcool. Întreaga
familie locuia într-un apartament mic cu două odăi: soțul dormea în
antreu, fiica ei – în odaia de la mijloc, iar ea – în ultima odaie. Ușile nu
se închideau niciodată.
Deși soțul ei servea, n-a jignit-o niciodată. El spunea: „Am lângă mine
o ființă divină. S-o jignesc – nu pot, să nu mai beau – de asemenea, nu
118
pot.” Soțul ei a murit la fel cum a trăit – în chefuri și în beții. Erau o fa-
milie, dar complet diferiți unul de celălalt. În pofida acestui fapt, Maria
Savelieva a reușit să păstreze pacea și sfințenia în familia ei. De ce această
femeie nobilă, temătoare de Dumnezeu, a trebuit să poarte o astfel de cru-
ce? Nu știm, numai Dumnezeu știe, dar și-a purtat crucea cu demnitate
până la sfârșit.
În ultimii ani ai vieții sale, Maria Savelieva a fost țintuită la pat. Se ri-
dica doar atunci când era ajutată de cineva. Știu însă că toți cei care au vi-
zitat-o au primit încurajare, ieșeau de la ea cu ochii în lacrimi și spuneau:
– Am venit s-o mângâiem, dar ea ne-a mângâiat în schimb și ne-a tri-
mis să predicăm oamenilor Evanghelia.
Era o adevărată creștină care reflecta chipul lui Hristos. Atunci când
noi, copiii, veneam la ea, găsea întotdeauna învățături plăcute pentru noi.
Puteam sta ore în șir lângă patul ei. Acorda aceeași atenție tuturor și vor-
bea pe înțelesul fiecăruia. Toți erau prețioși în ochii ei.
Veneau la ea femei din diferite localități, iar ea le învăța despre
viața de familie, despre educarea copiilor și despre slujirea în rândul
femeilor din biserică. Am stat lângă patul ei mai mult decât toți ceilalți,
deoarece mama mă trimitea mereu s-o hrănesc pe Maria Savelieva. Îi
puneam un șervețel și o hrăneam ca pe un copil, iar între timp ascul-
tam întrebările adresate de către femeile tinere și eram atentă la răs-
punsurile pe care le primeau.
Mama o iubea foarte mult și ea, la rândul ei, o iubea foarte mult pe
mama. În acea perioadă, eram deja trei copii în curte, iar ea mi-a spus:
– Valentina, îți spun cuvinte profetice: tu vei avea propria casă.
Eram cea mai săracă familie. Tatăl nostru era singurul care lucra și
părea că vom sta cu chirie pentru tot restul vieții, iar ea a spus că vom avea
propria noastră casă?
– Casa mea este în ceruri, răspundea mama.
– Valentina, vei avea o casă pământească.
Și așa a fost. Câțiva ani mai târziu, am primit un teren, iar în anul
1958, locuiam deja în propria noastră casă. Deci, acel cuvânt profetic pe
care Domnul l-a rostit prin ea a devenit realitate!
119
La scurt timp, familia lor a primit un apartament, deși îi era

foarte greu să se despartă de cuibul natal. Mama și cu mine ne-am
dus s-o vizităm. Era la fel de veselă și continua să-i consoleze și să-i
inspire pe ceilalți. Această femeie nu și-a pierdut bucuria până la
moarte. Chiar și atunci când era țintuită la pat, era plină de bucu-
rie. Eu spuneam întotdeauna: „Mamă, cum poți să zâmbești atât de
mult? Cum poți să vorbești oamenilor atât de mult despre Domnul
Isus, trecând prin suferințe atât de cumplite?” Mama îmi răspundea:
„Aceștia sunt oamenii mari ai lui Dumnezeu. Ei vor avea cele mai
scumpe cununi.”
Din amintirile fratelui Emilian Timilescu:
Maria Savelieva se bucura de mare autoritate nu doar în biserica

noastră. O așteptau oriunde în țară. Prezența ei aducea bucurie în ini-
mile tuturor celor care o ascultau. Chiar și vecinii necredincioși veneau
să asculte mesajul ei. Cunoștea Cuvântul lui Dumnezeu și-i învăța cu
îndemânare și pe alții. Oriunde se ducea, găsea întotdeauna un cuvânt
de încurajare pentru toți: pentru copii – învățătură, pentru cei bolnavi
– cuvinte de mângâiere, pentru surori – sfaturi și îndemnuri, chiar și
pentru frați avea un cuvânt de spus. Oamenii primeau cu mare dragos-
te tot ce spunea ea.
Locuiam în aceeași curte cu ea. Când se întâmpla să fim îngrijorați
sau descurajați, era îndeajuns să privim la fața ei care amintea de fața
Domnului Isus. Avea o privire plină de blândețe, un zâmbet atât de
tandru. Era suficient doar să ne privească și uitam de toate. Bucuria lua
locul tristeții și pacea alunga îngrijorarea. Uneori, eșecurile, bolile și
multe alte lucruri care se pot întâmpla în viața unei familii numeroase
o făceau pe mama să plângă. Vorbea cu Maria Savelieva, se rugau și
sufletul ei se umplea de pace. Ea încuraja foarte mult doar prin înfăți-
șarea ei evlavioasă.
Spre sfârșitul vieții, Maria Savelieva a paralizat. Nu putea participa
la serviciile de închinare și nu mai putea merge în vizită la prieteni. Scria
120
scrisori care conțineau predici foarte adânci, iar oamenii le așteptau cu

nerăbdare, deoarece ele aduceau mângâiere și încurajare.
Alexandra STOGNIENKO
(1915-1979)
Dumnezeu mi-a oferit ocazia binecuvântată să aud predi-
ca inspirată și înflăcărată a Alexandrei Stognienko. Și-a fă-
cut studiile la unul dintre cele mai bune Seminare Teologice
din București. În pofida represiunii KGB-ului sovietic, ea a
păstrat credința și devotamentul față de Dumnezeu până la
sfârșitul vieții ei.
Era anul 1979, luna septembrie. Într-o zi de joi seara, la bi-
serică, ea vorbea din Cuvântul lui Dumnezeu. Vorbea calm, su-
fletește, profund. Această predicatoare extraordinară mi-a atras
atenția. Ivan Slobodcicov, prezbiterul bisericii noastre și rudă cu
Alexandra Stognienco, mi-a spus în câteva cuvinte despre viața
ei. Voiam să aflu mai multe despre această femeie și copiii ei au
fost acei care m-au ajutat.
Mai jos, prezint o scurtă amintire a fiului și a fiicei ei.
Amintirile fiului Valentin:
Mama mea, Alexandra (cu numele de naștere Gorobcenko), s-a năs-

cut la 3 aprilie 1915, în satul Kochkovatoe, raionul Tuzlovsk (în prezent,
Tatarbunar), din regiunea Odessa. Familia era mare – trei frați și patru
surori – și prietenoasă, cu talente muzicate deosebite. Respectul și dra-
gostea reciprocă s-au manifestat, mai ales, după moartea mamei, în anul
1926. Pe atunci fratele mai mare avea 18 ani, iar cel mai mic – un an. Tatăl
lor, Serghei, s-a dedicat în totalitate creșterii și educării copiilor, fiind un
exemplu pentru toți.
121
Copilăria mamei a fost colorată în toate nuanțele vieții de la sat – cu

bucurii și întristări, simplitate și modestie. Mama își amintea cu o căldură
aparte de școală și de un profesor, pe nume Foca. El a educat în copii o ati-
tudine de venerație față de Dumnezeu, respect pentru părinți și sârguință
în studierea disciplinelor generale. După absolvirea școlii cu diplomă de
onoare, a venit timpul să se gândească la viitor.
Aflând despre Seminarul Teologic de la București, familia a decis s-o
trimită pe mama la studii acolo. Cred că anii 1933-1940 au fost cei mai
fericiți din viața ei. Seminarul avea un personal didactic puternic, majo-
ritatea profesorilor de teologie erau din America și din Anglia. Studenții
învățau cum să studieze profund Sfintele Scripturi, organizau dezbateri,
scriau piese de teatru și apoi le puneau în scenă. Aceste lucruri îi umpleau
inima de bucuria părtășiei cu Dumnezeu. În calitate de studentă, mama
deja deținea cunoștințe muzicale și interpreta melodii la armonică. Avea
o voce extraordinară, iar la sărbătorile religioase mari era invitată să cânte
în Catedrala Ortodoxă.
După război, mama ne povestea adesea despre profesorii ei uimitor de
interesanți, înțelepți și mărinimoși: Dr. Everett Gill13, Dr. Druță, domnișoa-
ra Hester și alții. Noi îi ascultam povestirile despre acele timpuri ca pe cele
mai frumoase basme. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1939,
după ce a obținut o diplomă de onoare, mama a rămas să lucreze în cali-
tate de profesor în aceeași instituție. În afară de aceasta, a lucrat printre
leproși, care erau în jur de 40 de persoane în anul 1940. Un an mai târziu,
s-a căsătorit și s-a stabilit cu familia în orașul Reni.
A urmat războiul, foametea din anii 1946-1948, sărăcia și dezlănțuirea
extremă a ateismului. În toamna anului 1948, mulți slujitori ai bisericii au
fost condamnați și exilați în Siberia. Au venit și în casa noastră. După per-
cheziție, mama a fost arestată. Ne-au luat aproape toată literatura muzicală
și religioasă, majoritatea cărților de teologie, chiar și diploma mamei de la
Seminar. Pe atunci eram patru copii, fratele mai mic avea doar două luni.
Mai multe detalii despre dr. Everett Gill și domnișoara Hester găsiți în
13
memoriile familiei Craighead (p. 215-308 ), precum și în Anexa 2.
122
Mama a fost ținută sub arest timp de patru zile. Interogatoriile care se
făceau după miezul nopții o aduceau până la epuizare. I se propunea un
singur lucru – să se dezică de Dumnezeu. Dar, după cum spunea mai târ-
ziu mama, credința ei nu slăbise nicio clipă, dimpotrivă, încercările i-au
întărit credința. A fost eliberată, dar sănătatea i-a fost afectată pentru tot
restul vieții.
Îmi amintesc de energia cu care mama mea și alți frați și surori de
credință au participat la deschiderea unei mici case de rugăciune în ora-
șul Reni după reabilitarea credincioșilor, în anul 1955. Ce bucurie era pe
chipurile oamenilor care aveau ocazia să se roage deschis lui Dumnezeu!
Cred că predicile ei din acele timpuri au fost cele mai înflăcărate. Până la
sfârșitul zilelor sale, mama a fost singura femeie predicatoare. Cunoaște-
rea profundă a Scripturii i-a oferit posibilitatea să comunice cu persoane
de orice statut social, iar puterea ei de convingere era irezistibilă.
În pofida timpurilor grele și a foametei, zilele petrecute cu mama în fa-
milie au fost pline de bucurii și fericire. Îmi amintesc de armonica pe care
tatăl meu a primit-o în dar în anul 1950. Copiii vecinilor veneau deseori la
noi pentru ca „s-o asculte pe tanti Sașa”. Avea o voce de alto uimitor de
puternică și frumoasă.
Mi s-a părut întotdeauna că este cel mai înțelept consilier, iar dragos-
tea ei era imensă. Chiar și acum, în gândurile mele, mă consult adesea cu
mama. În septembrie 1979, am dus-o la Chișinău, la surorile ei. Timp de
trei zile, au fost împreună, depănând amintiri și înălțând rugăciuni, iar în
același an, la 24 noiembrie, mama a decedat. Avea 64 de ani.
Din amintirile fiicei Lilia, SUA:
Vreau să povestesc despre mama noastră – o mare lucrătoare în câm-

pul Evangheliei. Și-a petrecut copilăria și tinerețea în sat. A fost un copil
foarte capabil, a absolvit cu succes școala și a frecventat biserica de la o
vârstă fragedă. Întreaga lor familie era credincioasă.
În acele zile, predicatorii mergeau din sat în sat și vesteau oameni-
lor Evanghelia Domnului Isus Hristos. Unul dintre acești predicatori a
123
fost fratele Lebedenko. Mama povestea că, într-o zi, el a venit la ei și

le-a promis că cine va învăța 100 de versete, va primi în dar o Biblie,
care era o raritate pe atunci. Toți copiii au început să învețe versete.
Erau șapte copii în familie. Mama a învățat toate cele 100 de versete și
a primit Biblia.
Au trecut ani. Mama a obținut studii superioare, iar în anul 1941,
s-a căsătorit și a continuat să slujească în biserică. Familia s-a stabilit
cu traiul în orașul Reni și mama a fost o slujitoare activă în biserica
locală. A început războiul și casele de rugăciune au fost închise. Îmi
amintesc cum se adunau în timpul nopții, pentru ca să se roage. În
pofida vremurilor de strâmtorare, vestirea Cuvântului lui Dumnezeu
nu s-a oprit.
Era o zi rece de noiembrie, anul 1948. Au venit de la KGB cu man-
dat de percheziționare și au confiscat multă literatură creștină, inclu-
siv diploma ei de absolvire a Seminarului Teologic. Au luat-o și pe
mama. Ulterior, a fost chemată în mod repetat la KGB. Uneori, după ce
părăsea biroul de anchetă, ea uita drumul spre casă. Mama L-a iubit
pe Dumnezeu atât de mult, încât pentru ea cea mai mare onoare era
să-L slujească.
Frații slujitori, Rodion Budean și Lukian Stognienko, au fost condamnați la
25 de ani de închisoare. Mama, de asemenea, a fost condamnată. I s-a permis
să meargă acasă să-și ia rămas bun de la copii. Noaptea târziu, a îngenunchiat
lângă patul în care dormeau cei patru copii ai săi. După ce s-a rugat, ea a spus:
– Domnul va avea grijă de ei.
În jurul orei 6:00 dimineața, a sosit un camion în care erau toți frații
condamnați. A urcat și mama. La ieșirea din oraș, ofițerul a oprit mașina,
s-a apropiat de caroserie și a ordonat:
– Tu, ieși!
Astfel, Dumnezeu a salvat-o pe mama și n-a fost deportată în lagăre-
le comuniste, dar a rămas acasă, cu familia. Cu toate acestea, persecuția
KGB-ului nu a încetat. În anul 1956, Rodion Budean și Luchian Stognien-
ko, care s-au întors din lagăre, au solicitat din nou deschiderea unei case
de rugăciune.
124
În ciuda numeroaselor hărțuiri din partea autorităților, credin-

ța statornică și dragostea pentru Dumnezeu au întărit-o și au încu-
rajat-o pe mama pe calea vieții sale. Noi, cei mici, întotdeauna am
fost considerați „dușmani ai poporului”. La școală, era extrem de
dificil să suportăm atitudinea plină de ură a colegilor noștri. Mama
ne-a învățat întotdeauna să nu atragem atenția la intimidări. Ea
știa Cui Îi slujește.
Ea a fost, de asemenea, un predicator puternic. A predicat Cuvântul
lui Dumnezeu de la amvon, a spus mesajul Evangheliei în trenuri, în spita-
le și călătorilor ocazionali. Îmi amintesc că întotdeauna purta cu ea Biblia,
în care avea multe notițe și texte evidențiate.
Încheind istoria vieții acestei femei extraordinare, aș dori să

menționez câteva din minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în
timp ce eram în căutarea copiilor ei. Am aflat că fiul ei, Valentin,
trăiește în Ismail. Am telefonat la Ismail la draga mea soră și
prietenă, Eugenia Mârmâr, și am rugat-o să mă ajute să-l găsesc
pe Valentin Stognienko. Ea mi-a răspuns:
– Acesta este stomatologul meu. Am o programare la el pen-
tru ziua de mâine.
După câtva timp, ne-am întâlnit la Ismail, în casa surorii Eu-
genia. Cu atâta dragoste, căldură și demnitate mi-a povestit el
despre mama lui iubită – eroină a credinței.
Dumnezeu a îngăduit s-o cunosc și pe fiica sa, Lilia, pe care
am întâlnit-o în California, SUA. Așa sunt căile Domnului.
Aceste întâlniri neașteptate au fost, cu adevărat, un miracol
al lui Dumnezeu și din toate acestea am învățat aceeași lecție:
Dumnezeu vrea ca generația care vine – copiii care se vor naște
– să știe despre aceste femei. Deci, trebuie să continuăm cerce-
tarea și să scriem istoria vieții lor.
125
Vera MUDREAC
(1909-1988)
Rămânând orfană la o vârstă fragedă, Vera Mudreac a crescut
într-o familie evreiască. Era o fetiță firavă și lucra din zori și până-n
noapte: cosea, spăla, curăța, gătea... La vârsta de 18 ani, a auzit des-
pre Domnul Isus și a luat decizia să-L urmeze. El a devenit pentru ea
Tată, Prieten și Mântuitor. Biserica acorda o atenție deosebită orfani-
lor, iar ea, la rândul ei, s-a îndrăgostit de oamenii lui Dumnezeu, de
slujire și a început să participe activ la toate evenimentele bisericii.
Între timp, a decedat soția fratelui Potap Mudreac, membru al
bisericii din Chișinău. El a rămas cu doi fii – Victor și Mihai. La un
an după moartea soției sale, a decis să se recăsătorească și a cerut
bisericii să-l susțină în rugăciune pentru ca Dumnezeu să-i des-
copere cine ar putea să-i devină soție și mamă pentru copiii lui.
Toți membrii bisericii au primit aproape de inimă această nevoie,
înțelegând cât de dificil este pentru un bărbat să crească singur doi
fii. Toți au postit și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu ca să i-o arate
pe cea pe care El Însuși a pregătit-o pentru el. Dumnezeu a răspuns!
După rugăciuni intense, toată biserica a înțeles și a acceptat
în unanimitate voia Tatălui Ceresc că nu se poate găsi un ajutor
mai bun decât Vera Vozniuc, o fată smerită și modestă. Potap
Mudreac și Vera Vozniuc au avut aceeași revelație. După ce a pri-
mit acordul miresei, biserica a stabilit o zi pentru nuntă. Întrucât
Vera era o fată orfană și foarte săracă, surorile au decis să-i coa-
se o rochie de mireasă și i-au spus despre acest lucru.
Ea le-a răspuns:
– Nu am nevoie de rochie de mireasă. Ar fi mai bine să le
cumpărați băieților costume și să-i așezați lângă noi, pentru ca
să primim astfel binecuvântarea împreună.
126
Cu ce bucurie și admirație au primit surorile propunerea ei!

Au cumpărat băieților costume noi și bineînțeles că i-au cusut și
miresei rochie albă. După cum este rânduiala, mai întâi au fost
prezentați mirele și mireasa, iar apoi băieții. Au fost așezați unul
la dreapta și altul la stânga și astfel au fost binecuvântați.
Toți au simțit o mare binecuvântare. Se părea că Dumnezeu
Însuși Și-a pus mâinile peste această familie. Dumnezeu le-a
mai dat două fiice și doi fii: Larisa, Ala, Boris și Valeriu.
În această familie, întotdeauna domnea pacea, dragostea și
înțelegerea. Micul lor apartament era întotdeauna curat, lumi-
nos și confortabil. Cei doi fii mai mari ai lui Potap Mudreac au
tratat-o cu mult respect pe noua soție a tatălui lor.
Slujirea preferată a Verei Mudreac era să viziteze surorile
bolnave și vârstnicii. Ea a dăruit multă dragoste și atenție surorii
dragi, Polina Krupskaia, când avea deja o vârstă înaintată și nu
se putea mișca.
În ultimii ani ai vieții sale, când Potap Mudreac plecase deja
la Domnul, toate „crizantemele” se adunau în acel mic aparta-
ment, iar Nina Tonkih-Mudreac, soția lui Valeriu, fiul cel mai tâ-
năr, le primea cu bucurie și le trata cu multă dragoste și respect.
În timpul acelor părtășii binecuvântate, își aminteau de tinere-
țea petrecută cu Dumnezeu, de mentorii lor și, desigur, de iubi-
tul lor pastor, Boris Bușilă, și de soția sa Raisa.
Bertha GINT-VODENIUK
(1905-1988)
Sora Bertha, nemțoaică de naționalitate, locuia la Chișinău
împreună cu mama ei. Îmi amintesc de ea ca de o creștină plină
de zel, credincioasă, punctuală în ceea ce privește participarea la
127
adunările creștine. Sora Bertha citea în mod regulat Cuvântul lui

Dumnezeu și își împărtășea întotdeauna cunoștințele cu ceilalți.
S-a căsătorit cu văduvul Vodeniuk, care avea o cofetărie proprie.
Era o familie respectabilă în care mulți găseau odihnă și pace. Aici
erau așteptați întotdeauna cu o ceașcă de ceai fierbinte și cu prăji-
turi delicioase. Fratele Vodeniuk îndulcea adesea tineretul bisericii
din Chișinău cu produsele sale de patiserie. În prima sa căsătorie,
Dumnezeu nu i-a dat copii, iar acum cuplul se ruga fierbinte pentru
acest lucru. Domnul le-a auzit rugăciunile și le-a dat un fiu. Soțul
era foarte fericit și i-a dăruit soției un covor în ziua nașterii fiului lor.
În anul 1941, întreaga familie a fost exilată în Siberia. Acolo,
a murit soțul surorii Bertha. Ea s-a întors acasă doar cu fiul ei.
Anii erau grei, regimul comunist a impus ateismul în masă, fiul
ei nici nu dorea să audă despre Dumnezeu. Sora Bertha, care în-
durase tot calvarul deportărilor, a rămas credincioasă lui Dum-
nezeu și s-a întors în biserica natală. Fiul a crescut, s-a căsătorit
cu o fată din Belarus, iar viața surorii Bertha a devenit insupor-
tabilă. Nora susținea întruna că soacra, nemțoaică fiind, vrea
s-o otrăvească. Nici nu se atingea de mâncarea pe care soacra ei
o pregătea cu drag pentru întreaga familie.
Sora Bertha îndura cu răbdare insultele nurorii ei și continua
să facă toate lucrurile cu dragoste și sârguință, pentru ca să câș-
tige această familie pentru Domnul. Fiul și nora ei o disprețuiau
pentru că era credincioasă și, pe lângă toate, mai era și nemțoai-
că. Câte lacrimi a vărsat această femeie! Ea însă a continuat să se
roage neîncetat pentru fiul ei și pentru nora sa.
Era foarte dificil să găsești literatură creștină în anii aceia.
Sora Bertha copia cărți întregi, broșuri și poezii în timpul nopții.
S-a îngrijit ca cei care vor veni după ea – copiii și nepoții – să
aibă în casele lor Pâinea Vieții.
128
Domnul i-a ascultat rugăciunile. După moartea ei, nora a

mers mai întâi la biserică, iar apoi și fiul ei. S-au pocăit și L-au
acceptat pe Domnul Isus în inimile lor. Datorită faptului că Ber-
tha Vodeniuk a fost de origine din Germania, ei au plecat și s-au
stabilit cu traiul acolo. Astfel de minuni săvârșește Dumnezeu
ca răspuns la lacrimile mamei.
În revista Lumina Vieții din anul 1930, s-a păstrat mărturia
surorii Bertha despre întoarcerea ei la Domnul. Sper că aceste
rânduri sincere din trecutul îndepărtat vor servi drept inspira-
ție și sprijin.
Pocăința domnișoarei Bertha Gint

Dragi frați și surori, vreau să împărtășesc cu voi bucuria mea și să vă
spun cum Dumnezeu m-a găsit în această lume împovărată de păcat.
Acum câțiva ani, eu, care eram nemțoaică, trebuia să merg și să în-
văț Legea lui Dumnezeu de la un pastor luteran, ca și pregătire pentru
Cina Domnului, așa cum se face la luterani. Acolo în curte, locuia o soră
credincioasă. Ea începuse să-mi mărturisească și să-mi vorbească despre
pocăință, dar eu nu voiam s-o ascult și-i spuneam că bătrânii ar trebui
să se pocăiască, iar eu sunt încă tânără, mai am încă mult timp înainte.
Dar Dumnezeu nu gândea la fel. Ea m-a invitat la biserică, ca să ascult
Cuvântul lui Dumnezeu. Am refuzat, dar apoi, după mai multe ezitări, am
acceptat să vizitez casa de rugăciune.
Am ascultat cu atenție toată predica, dar am reținut doar un singur
verset – „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veş-
nică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). După aceea,
am plecat, dar nicăieri n-am găsit liniște sufletească. Am încercat să-mi
găsesc alinarea în citirea diferitor cărți, în compania unor prieteni buni,
dar nu m-a ajutat nimic. Acest verset mă urmărea încontinuu. Și așa m-am
luptat mult timp, până când Dumnezeu a trimis pe fratele și sora B. în
curtea noastră, în care locuiam împreună cu rudele mele. Mi-au mărturisit
129
despre dragostea Domnului nostru Isus Hristos, despre suferințele Lui pe

care le-a îndurat la cruce și despre faptul că cel care vine la El cu credință
primește iertarea păcatelor și viața veșnică.
Mi-a plăcut foarte mult această mărturisire. Mi-au plăcut, în mod deo-
sebit, cântările duhovnicești pe care le cântau fetele fratelui și a surorii B.,
însă nu mă puteam decide, mă temeam că va fi foarte greu să urmez calea
credinței. Dar Dnumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci vrea ca toți
oamenii să vină la pocăință. Așa s-a întâmplat și cu mine.
Sora B. se ruga lui Dumnezeu neîncetat pentru salvarea sufletului meu
și El a lucrat la inima mea. Am început să vizitez casa de rugăciune și să
mă interesez de lucrarea lui Dumnezeu. Tot ce era în jurul meu mi se părea
gol și lipsit de sens, tot ceea ce prețuiam mai înainte, le-am socotit ca pe
un gunoi, după cum spune apostolul Pavel (Fil.3:8). Duhul Sfânt lucra atât
de minunat la inima mea, încât am înțeles bine că sunt o păcătoasă și că
trebuie să-mi predau inima lui Dumnezeu.
La 31 decembrie 1927, am fost invitată să sărbătoresc Revelionul împreună
cu credincioșii din biserică. În aceeași seară, după ce a fost predicat Cuvân-
tul lui Dumnezeu, am rămas cercetată de Duhul Sfânt și mi-am predat viața
Domnului și Mântuitorului sufletului meu, care m-a salvat de la moarte și mi-a
dat o inimă nouă și un duh nou. Am intrat în viața veșnică și Îi mulțumesc lui
Dumnezeu neîncetat pentru acest lucru. Cu cât mai mult citeam Cuvântul lui
Dumnezeu, cu atât mai mult mă temeam de păcat și mă străduiam să cresc
în credința mea. Aveam o dorință arzătoare să împlinesc voia lui Dumnezeu
și să mă botez, iar când a fost stabilită ziua botezului, bucuria mea nu avea
margini. Așteptam cu nerăbdare ziua în care mă voi alătura Bisericii vii a lui
Hristos. Însă, credința atrage după sine întristări și suferințe. Și eu, de aseme-
nea, am avut parte de încercări după ce am devenit creștină.
Am fost admisă la botez pe data de 9 septembrie 1928 și chiar în aceeași
seară am fost alungată de acasă de propria mamă. Am trecut prin clipe de
groază în noaptea aceea, fiind singură pe stradă. Nu știam ce să fac și cum
să procedez. Dușmanul îmi șoptea la ureche: „Nu ți-e rușine să-i aduci atâta
mâhnire mamei tale? Nu ai văzut cum plângea atunci când ai plecat? Îl iu-
bești pe Hristos mai mult decât pe mama ta? Revino la ea, pentru că te vei face
130
vinovată de moartea ei prematură!” Numai Domnul știa ce se întâmpla în

inima mea în acele momente, căci El este Cel ce cunoaște inimile oamenilor.
Atunci mi-am amintit de cuvintele Mântuitorului nostru: „Cine iubeș-
te pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”
(Mat. 10:37). Îndată, a venit o pace în inima mea. Am înțeles că, de vreme
ce Dumnezeu a îngăduit această încercare în viața mea, El îmi va da și
putere să biruiesc. Dumnezeu nu ne dă încercări care sunt mai presus de
puterile noastre. El dă atât cât putem să ducem. Acum pot spune cu în-
credere că, într-adevăr, Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un
ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Ceea ce se cere din partea noas-
tră este să alergăm și să căutăm putere la El. Slavă Lui pentru dragostea și
mila Sa față de noi, pentru că El ne-a iubit înainte de întemeierea lumii. A
Lui este slava, cinstea și onoarea în vecii vecilor!
Dragă cititorule, dacă încă nu ți-ai predat inima lui Isus, grăbeș-
te-te s-o faci acum. Dedică-ți tinerețea în slujirea Lui și ignoră batjocu-
ra prietenilor tăi. Ia putere de la Hristos. Lasă această lume cu ispitele
ei. Există o lume mai bună, diferită, în care domnește Hristos. Această
lume este promisă și mie, și ție, dacă suntem credincioși Lui până la
sfârșit (Apoc. 2:10).
Vreau să povestesc și despre câteva dintre contemporanele

mele care au lucrat perseverent și cu zel în biserică, fiecare la
locul ei, făcând ceea ce le-a poruncit Dumnezeu.
Alexandra VÎȘKEVICI (POPOVICI)

Alexandra Vîșkevici este fiica pastorului Kuzma Popovici.
Împreună cu Fiodor Vîșkevici au format o familie creștină minu-
nată, dar el a căzut de la credință în anii de ateism militant. Ale-
xandra, sau așa cum ne-a plăcut tuturor s-o numim – sora Șura,
știa să încredințeze lui Dumnezeu toate nevoile și problemele
131
sale. S-a rugat pentru soțul ei timp de 15 ani, iar în ultima seară
a strigat către Dumnezeu până la 4 dimineața, până când Dum-
nezeu a adus pace și liniște în inima ei. Duminică dimineață, a
început să se pregătească pentru serviciul de închinare. Soțul ei
a început să se îmbrace și el. La întrebarea ei: „Unde te duci?”,
el a răspuns: „Merg cu tine.”
În aceeași zi, Fiodor Vîșkevici s-a pocăit și a devenit o
nouă făptură. Ulterior, a devenit un predicator înflăcărat al
Evangheliei. În predicile sale pline de profunzime, fratele Fi-
odor explica simplu și clar adevărurile Cuvântului lui Dum-
nezeu, îndemnându-i pe oameni să rămână credincioși în
toate circumstanțele vieții. Întreaga biserică îl iubea, în mod
special tineretul.
Familia surorii Șura știa că luni este ziua vizitării bolna-
vilor, a văduvelor și a persoanelor singuratice. Ea manifes-
ta o grijă deosebită pentru bolnavi și-i slujea cu dragoste: îi
hrănea, îi spăla și îi îmbrăca. Mulți ani, a condus grupul de
rugăciune a surorilor din biserică. În fiecare vineri, ele se adu-
nau pentru post și rugăciune, ca să mijlocească pentru ne-
voile bisericii. Pe atunci o nevoie specială pentru rugăciune
era permisiunea de a reconstrui casa de rugăciune de pe stra-
da Sfântul Ilie 41. Toate documentele erau deja semnate, dar
arhitectul-șef al orașului era împotrivă. Întreaga biserică se
ruga pentru aceasta, însă Dumnezeu avea planul Său. Gân-
durile noastre nu sunt gândurile Lui și El știe ce lucruri să
dea copiilor Săi. După multe rugăciuni fierbinți, șeful Depar-
tamentului de Culte l-a chemat pe prezbiterul principal din
Moldova, K. Sedlețki, și i-a spus:
– Duceți-vă și căutați un loc unde să construiți o nouă casă
de rugăciune.
132
Câtă bucurie și recunoștință era în rugăciunile copiilor lui

Dumnezeu! Curând, a început construcția bisericii „Betel”.
Sora Șura manifesta o grijă deosebită pentru oamenii necre-
dincioși. Dumnezeu a înzestrat-o cu un talent special – să pre-
gătească oamenii pentru trecerea în eternitate și să le întărească
credința și speranța pentru întâlnirea cu Domnul. Unii dintre ei
își cereau iertare de la Dumnezeu în ultimele clipe ale vieții lor și
plecau împăcați într-o lume mai bună.
Pentru mine personal, Alexandra Vîșkevici a fost un exem-
plu deosebit și o bună consilieră.
Claudia GAVRILENKO-ACULOV
(1912-1990)
„Crizantemele” noastre mi-au povestit despre viața unei fete
blânde, modeste, a cărei inimă era plină de dragoste pentru
Dumnezeu și pentru oameni. Aceasta este Claudia Gavrilenko –
prietena tinereții lor creștine.
În revista Luminătorul, nr. 3-4 (martie-aprilie), anul 1936, pe
pagina 17, a rămas o notiță pentru următoarele generații:
La data de 3 martie, a avut loc întâlnirea obișnuită a tinerilor la „Casa

Evangheliei”. Dumnezeu a binecuvântat adunarea. Cuvântul Lui a fost pre-
dicat de domnișoara Claudia Gavrilenko, tinerii Begleț Anton și Isaac Tra-
htman, precum și de invitați – fratele W. Craighead, care a avut cuvântul de
salut, și fratele V. Assiev, care a ținut o predică pentru tineri. La programul
de muzică, au participat: corul bisericii, orchestra de coarde, fratele I. Tra-
htman și fratele L. Averbuh au avut un duet, după care fratele L. Averbuh a
cântat și la vioară, în acompaniamentul armoniului. De asemenea, domni-
șoarele Nadea Hijneakova, Ana Tcalicenco, Vera Sârbu și Teodora Railean
au recitat poezii. Totul a fost frumos, simplu și plin de suflet.
133
Din amintirile prietenelor ei „crizanteme”:

”Claudia noastră” (aşa o numeau prietenele ei) era atât de prietenoasă
și de sociabilă, iar ochii ei străluceau întotdeauna de o bucurie cerească.
Fiica predicatorului bisericii din Chișinău, Fiodor Gavrilenko, a fost activă
în lucrarea în rândul tinerilor. Ea era întotdeauna gata să-L slujească pe
Dumnezeu acolo unde era nevoie. Cu grația sa și puritatea vieții sale creș-
tine a câștigat inima unui tânăr din satul Mihailovca, Iustin Aculov, care
venea deseori la Chișinău, la întâlnirile de tineret. Nunta a avut loc în anul
1938. Toate prietenele ei s-au bucurat de binecuvântarea lor, dar s-au întris-
tat din cauza că aveau să se despartă curând. Sperau că peste puțin timp se
vor întoarce la Chișinău împreună, dar Dumnezeu avea alte planuri.
Iustin Aculov, un tânăr predicator activ în satul său natal, a fost mai
târziu ordinat ca prezbiter al bisericii. Dumnezeu le-a dat o fiică și patru
fii. Erau timpuri grele, când ateismul militant era la putere. În sat, râdeau
de ei și erau umiliți, iar credința în Dumnezeu li s-a părut o povară prea
grea și copiii au pornit pe calea necredintei.
În anul 1976, cel de-al treilea fiu, Veaceslav, s-a căsătorit cu o domnișoa-
ră pe nume Olga, a cărei mamă era ucraineană, iar tatăl ei era evreu. Tatăl
le-a învățat pe cele două fiice ale sale cum să păzească poruncile lui Dum-
nezeu, iar mama – că duminica este ziua Domnului și este păcat să lucrezi.
Iustin și Claudia Aculov au început să viziteze noua familie a fiului
lor ca să-și vadă copiii și nepoții. Începeau și încheiau fiecare vizită cu un
cuvânt de încurajare din Scriptură. Elizaveta, mama Olgăi, L-a acceptat pe
Hristos în inima ei în anul 1982. La îndemnul lui Iustin Aculov, a încheiat
legământ cu Domnul Isus în apa botezului și a devenit o membră serioasă
în biserică. De fiecare dată când își vizita nepoții, Claudia Aculov aducea
poezii copiate de mână, povestiri și cântări (pe atunci nu exista altă litera-
tură), pentru ca s-o întărească în credință pe cuscra ei Elizaveta. Caietele
pe care Claudia Aculov i le-a dat Elizavetei sunt o relicvă a familiei.
Nora Olga a povestit următoarele lucruri despre soacra sa, Claudia
Aculov: „Mă numea mereu Olguţa. Calmă și vioaie, întotdeauna avea un
mesaj din Cuvântul lui Dumnezeu. Cea mai mare preocupare a ei erau su-
fletele noastre. Se ruga pentru noi sincer și fierbinte!”
134
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios, aude și răspunde la

rugăciuni. Olga Aculov a început să frecventeze biserica, iar în anul 1990,
și-a mărturisit credința în apa botezului. Auzind despre începutul grupu-
lui de slujire „Mame în rugăciune”, și-a dat seama că aceasta este chema-
rea ei. Pe atunci ea avea deja trei fii și o fiică și a decis să poarte povara
mijlocirii pentru copii împreună cu celelalte mame. Sănătatea precară nu
a fost niciodată un obstacol pentru ea în această slujire. „Uneori mă por-
neam la rugăciune și mi-era teamă că nu voi ajunge, dar înapoi zburam pe
aripile credinței”, își amintea Olga.
La vârsta de 43 de ani, Dumnezeu i-a dat o altă sarcină, iar medicul a
avertizat-o că, la această vârstă copiii, se pot naște cu dizabilități. Cu toate
acestea, rugăciunile fierbinți ale surorilor din grupul „Mame în rugăciu-
ne”, credincioase acestei slujiri, fac minuni. S-a născut o fetiță gingașă și
frumoasă căreia i-au pus numele Tatiana. Fiica cea mai mare, Ana, o fată
modestă, o membră activă în biserică, precum bunica Claudia, s-a căsă-
torit în anul 2014 cu Ion Barbă, un creștin adevărat și predicator integru.
Toți cei trei fii ai Olgăi Aculov sunt căsătoriți, iar cel mai mare, Serghei,
este diacon în biserica „Harul” din orașul Chișinău. Iată binecuvântarea
lui Dumnezeu care „îmbogățește și nu aduce întristări”.
Olga Aculov are opt nepoți. Din anul 2002, este responsabilă de sluji-
rea grupului „Mame în rugăciune”. Mai are un vis pe care îl aduce înaintea
lui Dumnezeu în fiecare zi – pocăința soțului ei. Cu toții ne rugăm și cre-
dem că Dumnezeu va răspunde la timpul potrivit. De 30 de ani, ne bucu-
răm, plângem, mijlocim împreună pentru copiii, nepoții și rudele noastre.
„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să
mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice
veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 15:16).
Cu mulți ani în urmă, Dumnezeu l-a ales pe Fiodor Gavrilenko în ca-
litate de predicator al primei biserici din Chișinău. Fiica sa, Claudia, s-a
căsătorit cu Iustin Aculov. Dumnezeu a binecuvântat această familie mi-
nunată, dar se părea că cel rău dorea să distrugă această familie. Dumne-
zeu, care face minuni, este același ieri, azi și în veci! Într-un mod atât de
miraculos, s-a ridicat o nouă generație a familiei Aculov, pentru că buni-
135
cul Iustin și bunica Claudia au fost acolo unde i-a pus Dumnezeu. Roadele
vieții lor au fost rugăciunile ascultate pentru copiii și nepoții lor. Fiica Rita
a încheiat legământ cu Dumnezeu în anul 2002, cei trei fii au plecat aca-
să, la Domnul, împăcați cu Dumnezeu, iar nepoții lui Iustin și ai Claudiei
Aculov continuă să poarte steagul iubirii și credincioșiei față de Domnul!
Ție, Doamne, Îți aparține toată cinstea și lauda pentru dragostea și
mântuirea sufletelor tuturor oamenilor!
***
Toate aceste amintiri sunt doar despre câteva dintre slujitoa-
rele bisericii din Chișinău. Ele au fost o mare oștire. Îmi amintesc
de povestirile Tosei Calașnicov, care a călătorit în toată Basara-
bia cu o chitară, învățând tinerii din biserici să cânte la chitară,
organizând orchestre de coarde.
Multe dintre cele ale căror nume sunt scrise în Cartea Vie-
ții au rămas piloni de bunătate, rugăciune și ospitalitate în bi-
serică: Voițehovskaia, Maria Groșevic, Maria Goroholinskaia,
Alexandra Lebedenko, Ana Tihomirova, Evghenia Mereja, Olga
Gaidarenko, Dusea Lesnic și multe altele.
„Pomenirea celui neprihănit ține în veci” (Psalmul 112:6).
Predica dr. E. Gill înainte de frângerea pâinii

în casa de rugăciune a creștinilor evanghelici baptiști
din Chișinău
Astăzi ne vom aminti de moartea lui Hristos. Să citim din Cuvântul
lui Dumnezeu – pasajul 1 Corinteni 11:23-25 – și să fim atenți la cuvintele
„spre pomenirea Mea”. Mulți oameni cred că frângerea nu este o pomeni-
re, dar Isus Însuși ne spune să o facem spre pomenirea Lui. Dacă fratele
meu este cu mine, nu-mi amintesc de el, pentru că el este aici. Dacă este
136
prezent, atunci nu ne amintim de el, ci îl vedem. Luăm vinul și pâinea spre

pomenirea sângelui și a trupului lui Hristos. Cât de trist este că trebuie să
facem acest lucru pentru a-L pomeni pe Domnul Isus. El părea să spună:
„Nu Mă uitați!” Când plecăm de acasă și îi lăsăm în urma noastră pe cei
dragi, ei ne spun: „Nu ne uitați!” Acest lucru ne întristează și spunem: „Să
vă uităm? Cum putem să vă uităm?” Totuși, Isus ne spune: „Nu Mă uitați!”
Când era în camera de sus cu ucenicii, El le-a spus: „Să faceți lucru acesta
spre pomenirea Mea”, cu alte cuvinte, „Nu Mă uitați”. Ucenicii ar fi putut să
spună: „Cum putem să Te uităm? Am văzut cum ai vindecat, ai înviat, am au-
zit cuvintele Tale, care au lucrat la inima noastră. Tu ești Fiul lui Dumnezeu,
ne părăsești și acum spui să nu Te uităm! Cum putem să Te uităm?”
Dar Isus îi cunoștea mai bine. El ne cunoaște și pe noi și, prin urmare,
El ne-a lăsat Cina cea de taină care să ne amintească de El. Avem acasă
albume de fotografii în care păstrăm fotografiile rudelor noastre, în mod
deosebit ale celor care au decedat. Le privim din când în când, pentru că,
dacă nu am face acest lucru, i-am uita. Păstrăm aceste fotografii, pentru
a nu-i uita pe cei dragi. Aceasta arată slăbiciunea inimii umane. Isus știa
acest lucru și El a spus: „Nu Mă uitați!”
Acum douăzeci și cinci de ani, am părăsit America cu familia și am
plecat în Italia ca misionar. Când am plecat, aveam o frică în inimă – mă
temeam că prietenii mei mă vor uita. Pe lângă fotografii, avem zile care
ne amintesc de evenimente naționale și religioase, zile în cinstea Mântu-
itorului nostru – Crăciunul și Paștele. Avem nevoie de ele, dacă nu le-am
avea, am uita evenimentele în sine. Memoria noastră este slabă. Am cu-
noscut o femeie credincioasă, care și-a pierdut soțul. Îl iubea foarte mult.
După moartea lui, ea a spus: „Nu-mi amintesc fața lui.” Tristețea ei era
atât de mare, iar memoria îi era slabă. Isus știa acest lucru și, prin urmare,
ne-a lăsat o amintire – Cina Domnului.
Populația Iugoslaviei are o zi de amintire – ziua eșecului trupelor țării
lor în Kosovo, când turcii au cucerit țara şi au stăpânit peste ei. Când a ve-
nit acea zi de aducere aminte, toți s-au adunat, au cântat un cântec, și-au
amintit împreună cum şi-au pierdut puterile. S-au rugat și s-au încrezut în
Domnul că El va veni și îi va izbăvi.
137
Le spuneau străinilor că traversează o perioadă dificilă. Vorbeau des-

pre Kosovo ca și cum ar fi fost un eveniment recent, pe când acest lucru
avusese loc cu 500 de ani în urmă. Noi putem să păstrăm o aducere amin-
te. Suntem adunați pentru a ne aminti de moartea lui Hristos. Să ne spu-
nem nouă înșine: „Nu vom uita suferința și moartea Lui”. Să-L iubim, pen-
tru că El a murit pentru noi. Când vom lua pâinea și vinul, ne vom aminti
de El și ne vom da din nou pe noi înșine Lui, pentru a deveni mai buni. Să
încercăm să-L slujim mai bine. Domnul să ne ajute!”
Revista Lumina vieții, nr. 4, 1930
Următorul articol m-a impresionat prin simplitatea, venera-

ția și dragostea cu care a sărbătorit biserica cea de-a 10-a ani-
versare a slujirii pastorului iubit, un model demn atât pentru
pastori, cât și pentru membrii bisericii.
La aniversarea fratelui B. Bușilă

La 12 decembrie, biserica din Chișinău a avut un prilej de mare bu-
curie cu ocazia împlinirii a 10 ani de slujire binecuvântată a pastorului
bisericii, scumpul frate Boris Bușilă.
Cu mult înainte de începerea programului sărbătorii membrii biseri-
cii, copiii de școală duminicală și mulți vizitatori umpluseră deja sala de
adunare destul de spațioasă.
Adunarea de sărbătoare a fost deschisă de fratele Boris Bușilă, care
a invitat biserica să cânte un psalm care să dea, în primul rând, slavă
Mântuitorului. După aceasta, conducerea programului a fost transmi-
să unuia dintre frații mai în vârstă ai bisericii, și anume predicatorului
T. Hijneakov, care, într-un discurs scurt și consecvent, a vorbit despre
istoria apariției bisericii de la Chișinău și creșterea spirituală a aces-
teia. El a menționat, în mod special, acea zi importantă în care, acum
zece ani, Dumnezeu le-a dăruit un pastor demn în persoana iubitului
nostru frate B. Bușilă.
138
Corul bisericii a cântat în cinstea pastorului psalmul solemn „Nu te teme,

călătorule”, iar copiii de la școala duminicală, în pofida orei târzii, au cântat
vesel cântecul jubiliar în acompaniamentul instrumentelor cu coarde.
Unul dintre frați a menționat în discursul său că datorită caracterului său
blând, delicat și sensibil, Boris Bușilă și-a câștigat dragostea nemărginită și
încrederea paternă a turmei sale pe parcursul a 10 ani de slujire pastorală în
biserica de la Chișinău. În semn de confirmare a acestor cuvinte, întreaga adu-
nare și-a exprimat recunoștința față de Boris Bușilă ridicându-se în picioare.
Apoi au cântat cântecul jubiliar „Sună trâmbițele jubileului”, după
care fratele Rudenko a arătat, în mod clar, din Sfintei Scripturi semnele
adevăraților păstori ai turmei lui Hristos și responsabilitățile față de oile
lor. Cântarea fratelui D. Vrancean a produs o impresie plăcută asupra tu-
turor celor prezenți la sărbătoare.
La sfârșit, au fost citite scrisori de felicitare și telegrame, urmate de
mulțumiri de la toate filialele bisericii în ordinea originii lor.
Gestul bătrânei noastre surori, E. Vasiutinskaia, în vârstă de 90 de
ani, a fost deosebit de emoționant. Ea a adus pastorului pâine și sare în
numele adăpostului bisericii.
Acest gest neașteptat, care exprima dragoste sinceră pentru scumpul
nostru frate, pastorul B. Bușilă, l-a emoționat puțin și a mulțumit din inimă
tuturor participanților la sărbătoare pentru onoarea și atenția acordată lui.
Sărbătoarea jubiliară s-a încheiat cu o rugăciune de recunoștință
Domnului.
Următorul document are o valoare istorică deosebită – Pri-

mul Congres Basarabean din 1927.
Despre Congresul Basarabean din anul 1927

Deschiderea ceremonială a congresului a avut loc la 27 octombrie, ora
19:00, în casa de rugăciune a comunității de la Chișinău a CEB, strada
Vokzalnaia intersecție cu strada Alexandrovskaia.
139
Dincolo de orice așteptări, pe lângă invitați, s-au adunat peste 100 de

delegați. Printre aceștia din urmă se aflau: Dr. Gill, fratele Dimitrov (Bul-
garia), fratele Tile (Timișoara), fratele Toici (Sibiu), fratele Strobel (Bucu-
rești), fratele Craighead, care lucrează în Galați și alte comunități, și alți
oaspeți basarabeni. Unii dintre delegații basarabeni au sosit cu căruțele
din colțurile îndepărtate ale Basarabiei. A fost deosebit de îmbucurător
faptul că mulți dintre ei, dornici să participe la congres, au parcurs distan-
țe mari, depășind orice obstacol.
De exemplu, fratele Miron Șevciuc, în vârstă de 38 de ani, din satul
Zozulean, raionul Bălți, a parcurs aproximativ 160 km pe jos în 2 zile, pen-
tru a ajunge la congres. Fratele Nicolai Rusnac, în vârstă de 52 de ani, în
pofida vârstei sale, a mers pe jos circa 200 km din satul Ișcalev, raionul
Bălți, în 3 zile. Fratele Feodosii Lupulișen, în vârstă de 35 de ani, a venit
la Chișinău, spre surprinderea tuturor, pe jos din satul Clișcăuți, județul
Hotin, situat la o distanță de aproximativ 386 km de Chișinău, și a ajuns 4
zile mai târziu În cele din urmă, fratele Mihai Ursu, în vârstă de 28 de ani,
a parcurs o distanță și mai mare – 435 km în 6 zile. Domnul l-a ajutat să
ajungă pe o cale ocolită, fără să știe drumul exact.
Slavă Mântuitorului nostru pentru puterea pe care le-a dat-o acestor
pelerini evanghelici, care tânjesc după părtășia cu copiii lui Dumnezeu,
pentru întărirea lor spirituală. Congresul, aflând despre acest lucru, a
căzut de acord cu bucurie să adune bani pentru călătoria de întoarcere
a acestor frați. Domnul a ajutat, în mod miraculos, să se adune toată
suma necesară pentru toți eroii noștri. În amintirea acestei zile, fiecare
dintre acești delegați zeloși a primit câte un cadou, Noul Testament cu o
inscripție specială.
Fie ca astfel de cazuri, deși rare, să îi încurajeze mai mult pe copiii sin-
ceri ai lui Dumnezeu, astfel încât fiecare dintre noi să poată spune întot-
deauna: „Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea
mea” (Ps. 16:3).
Dar tuturor celor care au deja obiceiul de a părăsi adunarea, lenevin-
du-se uneori să meargă chiar și câțiva pași, mă adresez cu dragoste: „Nu
părăsiți dragostea dintâi”, iar dacă acest lucru s-a întâmplat deja vreu-
140
nuia din voi, atunci „aduceți-vă aminte de unde ați căzut, pocăiți-vă și
întoarceți-vă la faptele voastre dintâi” (Apoc. 2:5), „astfel încât să nu vă
leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moște-
nesc făgăduințele” (Evr. 6:12).
Toate întâlnirile de afaceri s-au desfășurat cu mare binecuvântare și
toate întrebările au fost soluționate cu acordul deplin al fiecăruia. Întâlni-
rile instructive aveau loc în fiecare zi, aducând o mare satisfacție tuturor
credincioșilor. Oaspeții veniți din Transilvania și pastorii basarabeni au
dat îndemnuri cu privire la unitatea credincioșilor și la creșterea lor în
viața spirituală.
O atenție deosebită a fost acordată și slujirii materiale în lucrarea lui
Dumnezeu. În mod special, fratele Everett Gill s-a referit la slujirea cu ze-
ciuielile noastre, spunând, printre altele, astfel:
– Banii nu sunt un lucru plăcut. În cer, nu se va vorbi despre bani.
Acolo, va fi aur sub picioarele noastre. Totul aparține lui Dumnezeu, nu
doar o parte din ceea ce avem noi. Hristos a spus să nu lăsăm zeciuiala la
o parte. El a vărsat sângele Său pentru păcatele noastre. Ce-I oferim noi în
schimb? Zeciuiala a fost dată conform Legii, dar cât ar trebui să dăm, fiind
sub har? Fratele Craighead și eu dăm zeciuiala. De ce? Pentru că ne este
frică să mergem în iad? Nu. Noi dăm zeciuiala pentru că Îl iubim pe Dom-
nul și lucrarea Lui. Mii de oameni din America dau zeciuială - unii două
zecimi, alții trei zecimi trei zecimi sau chiar jumătate. Cât dați Domnului?
Acesta este termometrul care determină gradul vieții voastre spirituale.
În concluzie, fratele Gill s-a adresat delegaților, punând următoarea
întrebare:
– Cine slujește Domnului cu, cel puțin, o zecime din venitul lor?
A fost o mare bucurie să-i vezi pe delegați ridicându-se, unul după
altul, și mărturisind că dau zeciuială pentru lucrarea lui Dumnezeu. Prin-
tre cei care s-au ridicat, s-au numărat cei care dau mai mult decât a zecea
parte din venitul lor. Dumnezeu să-i ajute pe mult mai mulți să înțeleagă
bine această problemă, „strângându-și o comoară în ceruri” (Mat. 6:20),
pentru a nu fi ca cel „care adună comori pentru sine și nu se îmbogățește
față de Dumnezeu” (Luca 12:21).
141
La întâlnirile de evanghelizare, Dumnezeu i-a ajutat pe oaspeții noștri

să depună mărturie cu mare putere despre dragostea minunată a lui Dum-
nezeu pentru toți păcătoșii, chemându-i pe aceștia din urmă să primească
iertarea păcatelor prin credința în sângele lui Hristos, vărsat pe Crucea de
la Golgota, și să înceapă o viață nouă. Au fost înălțate rugăciuni fierbinți
către Dumnezeu pentru unitatea credincioșilor din Basarabia, astfel în-
cât El să ne ajute „să ne ferim de cei care provoacă dezbinări și tulburare
împotriva învățăturii pe care am primit-o”, care „prin vorbiri dulci și amă-
gitoare, înșală inimile celor lesne crezători” (Rom. 16:17, 18), să evităm să
vorbm cu acei ”care vor învăța lucruri stricăcioase, pentru ca să-i atragă
pe ucenici de partea lor” (Fapte 20:30).
Mai mult decât atât, au mulțumit din toată inima lui Dumnezeu pen-
tru congres, iar delegații și oaspeții au început să plece, încredințându-se
Domnului pe ei înșiși și lucrarea Lui din Basarabia.
B. Bușilă
Congresul Basarabean al CEB

În perioada 26-28 octombrie, La Chișinău, a avut loc Congresul CEB cu
ajutorul lui Dumnezeu, la care au participat 2 delegați. (Din păcate, prima
figură din revistă nu este vizibilă. Notă – O. M.)
Până acum, am avut 4 congrese cu acordul ministerului: primul – în
1927, al 2-lea – în 1928, al 3-lea – în 1930 și al 4-lea – în 1931. Acum, în 1932,
are loc al 5-lea congres.
E. Carol al II-lea, regele României, ne-a trimis următoarea

telegramă:
Majestatea Sa mulțumește pentru dorințele exprimate în numele Con-

gresului.
Secretarul privat al Majestății Sale, C. Dumitrescu
142
Telegrama de mai sus a fost un răspuns la următoarea tele-

gramă trimisă în ziua congresului nostru:
Majestății Sale, Regele Carol al II-lea, București. Congresul crești-

nilor baptiști ai credinței evanghelice din Basarabia înalță rugăciunile
lor fierbinți pentru Majestatea Voastră, dorind mulți ani fericiți întregii
familii regale.
Președintele B. Bușilă
În același timp, congresul a trimis o telegramă domnului pre-

mier, Iuliu Maniu, cu următorul conținut:
Congresul CEB din Basarabia vă urează mulți ani fericiți cu ocazia ve-
nirii Excelenței Voastre pentru a prelua conducerea țării.
Președintele B. Bușilă
Ca răspuns la această telegramă de bun venit, premierul Ma-

niu i-a trimis fratelui Bușilă cartea sa de vizită.
Sesiunile congresului au fost binecuvântate. Pentru a su-
praveghea lucrarea lui Dumnezeu în Basarabia, a fost ales un
Consiliu, care includea următorii frați: V. Assiev – președinte, B.
Bușilă și G. Tarlev – vicepreședinți, F. Besiadinsky – secretar și
casier și frații M. Belousov, V. Pșenicinîi și Ilie Popan – membri
ai Consiliului de administrație. Comisia de control includea pe
fratele T. Eluță, fratele Gr. Popov și fratele V. Korelin. Consiliul
Uniunii este compus din reprezentanți ai raioanelor din toate
județele Basarabiei.
Surorile delegate au avut, de asemenea, propriile lor întâlniri
separate cu privire la lucrarea femeilor în Evanghelie. Congresul
a ales-o pe sora M. Savelieva în funcția de președintă a Uniunii
Surorilor, iar surorile M. Malîșev (Cetatea Albă) și Eudochia Șe-
ghera (Bălți) în calitate de asistente.
143
În ceea ce privește tinerii, au decis să acorde o atenție deose-

bită educării lor în spiritul Evangheliei. Am convenit să avem o
Sărbătoare a Tineretului la Chișinău de Ziua Cincizecimii.
În prima zi a congresului, în seara zilei de 26 octombrie, a
avut loc un serviciu divin, cu participarea oaspeților și a tineri-
lor locali. Dumnezeu i-a binecuvântat pe toți din belșug.
A doua zi, în seara zilei de 27 octombrie, am sărbătorit a 10-a
aniversare a lucrării fratelui Walter Craighead în Basarabia. Fra-
ții Issemann și Fink, reprezentanți ai Uniunii frățești germane,
și fratele Assiev, în calitate de președinte al Uniunii CEB, lor au
subliniat în discursurile toate meritele în fața lui Dumnezeu ale
fratelui W. Craighead, acest umil lucrător în ogorul Evangheliei.
Fratele Vrancean a cântat o cântare despre trimiterea binecu-
vântărilor în viața fratelui nostru drag.
Apoi, umilului nostru erou i s-a dăruit Biblia, în numele
congresului, și o față de masă brodată, din partea Sindicatului
Femeilor, iar M. Savelieva a exprimat recunoștința profundă a
surorilor pentru toate eforturile depuse de familia Craighead.
În cele din urmă, unul dintre păstorii bisericii din Chișinău,
fratele Bușilă, i-a citit fratelui Craighead din Epistola către Fi-
limon, versetele 4-7. La încheiere, a fost înălțată o rugăciune de
mulțumire.
A treia zi de congres, în seara zilei de 28 octombrie, a avut loc
o întâlnire de rămas bun. La sfârșitul celei de-a 20-a aniversări
a corului și a întâlnirii de rămas bun cu delegații, fratele M. Be-
lousov I-a mulțumit lui Dumnezeu din toată inima, cu recunoș-
tință pentru ajutorul Său în organizarea congresului și pentru
întărirea spirituală prin Cuvântul Său. După aceasta, delegații și
oaspeții au început să plece.
Revista Lumina vieții, nr. 9-12, 1932
144
Andrei Ivanov - primul prezbiter al bisericii din Chișinău
145
146
Tihon Hijneakov - al 5-lea din stânga, rândul doi (la mijloc)
În partea de sus -
Natalia Zabloțkaia,
Iosif Zabloțki
În partea de jos -
Eufrosinia Zabloțkaia-Burka,
profesoară de școală duminicală
147
Polina Krupskaia (prima din stânga)
148
Primul prezbiter al bisericii din Chișinău,
Boris Bușilă, și soția sa, Raisa
149
150
Raisa Bușilă
Al doilea rând, de la stânga la dreapta: Lev Averbuh, Maria Averbuh, Maria Goroholinskaia
151
(mama surorilor Goroholinski), P. Krupskaia, R. Bușilă
152
153
Către presbiterul Uniunii
Bisericilor CEB din
Moldova, Anatolii Zaharțev
2038 or. Chișinău

Str. Trandafirilor 29/1, ap. 46
Certificat de arhivă
În arhiva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova,

se află la păstrare documente cu privire la:
– Boris Bușilă, anul nașterii – 1894, originar din comuna Cerlina
Mare, județul Hotin, regiunea Cernăuți, pastor al comunității evanghelice
baptiste. Arestat la data de 26 iunie 1941 și condamnat la moarte cu execu-
tare prin decizia ședinței extraordinare a Comisariatului Poporului pentru
Afaceri Interne al URSS din 22.08.1942. Actele de executare a pedepsei nu
se regăsesc în dosar.
Potrivit datelor anchetei, componența familiei este următoarea: soția
Raisa, anul nașterii – 1899. Nu au copii.
– Grigorii Pșenicinâi, anul nașterii – 1888, originar din satul Orlik,
provincia Kursk. Înainte de arestare, a lucrat în calitate de curier la spita-
lul militar din Chișinău, arestat la data de 26 iunie 1941 și închis în lagărul
de muncă forțată pe un termen de 4 ani prin decizia ședinței extraordinare
a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS din 22.08.1942.
Componența familiei: soția Maria, anul nașterii – 1893, fiul Alexei,
anul nașterii – 1929 și fiica Anastasia, anul nașterii – 1931.
– Andrei Ivanov, anul nașterii – 1882, originar din Chișinău, arestat
la data de 26 iunie 1941, închis în lagărul de muncă forțată pe un termen
de 10 ani prin decizia ședinței extraordinare a Comisariatului Poporului
pentru Afaceri Interne al URSS din 22.08.1942.
154
Componența familiei: soția Lucheria, anul nașterii – 1885; fiicele:
Olga, anul nașterii – 1903, Maria, anul nașterii – 1905, Valentina, anul
nașterii – 1909, Raisa, anul nașterii – 1922; fiul Ivan, anul nașterii 1919.
Prin decizia Colegiului judiciar pentru cauze penale al Curții Supreme
de Justiție a RSS Moldovenească din 27.09.1957, B. Bușilă, A. Ivanov și G.
Pșenicinâi au fost reabilitați.
– Mark Tarlev, anul nașterii – 1896, originar din satul Bașcalia, ju-
dețul Bender, arestat la data de 26 iunie 1941 și condamnat la 8 ani de
privațiune de libertate cu ispășirea pedepsei în lagărele de muncă forțată
din orașul Irkutsk, pentru participarea la organizația sectară contrarevo-
luționară, prin decizia ședinței extraordinare a Comisariatului Poporului
pentru Afaceri Interne al URSS din 15.04.1942.
Componența familiei: soția Nina, anul nașterii –1898; fiii: Daniel, anul
nașterii – 1921, Pavel, anul nașterii – 1932, Beniamin, anul nașterii – 1939,
fiica Mira, anul nașterii – 1928.
Reabilitat la data de 5 mai 1989 de către Procuratura Generală a Repu-
blicii Moldova.
Ancheta în cazul dosarului B. Bușilă, A. Ivanov și G. Pșenicinâi s-a
desfășurat la Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, regiunea
Irkutsk. Toți au fost condamnați pentru că erau membri activi în cadrul
comunității baptiste din Chișinău, distribuiau literatură contrarevoluțio-
nară, participau activ la întâlnirile comunității baptiste.
Din păcate, nu dispunem de informații referitor la datele morții și lo-
curile de înmormântare ale persoanelor sus-menționate, precum și mate-
riale despre represiunea din motive politice a cetățenilor Daniel Tarlev și
Isaac Trahtenberg.
Director adjunct
V. Dediu
155
Lidia Căldăraru
156
157
Familia lui Ion Căldăraru
158
Cercul de tineri din r. Ceadîr-Lunga
Grupul „Ghedeon”, anul 1930. Primul din stânga - Eugen Jurenko, cu spatele la el - Lidia Căldăraru,
159
în spate - Ivan Sorocean (cu chipiu)
160
Cercul de femei, satul Zarojeni, anul 1936
161
Femeile din sat au ieșit în întâmpinarea Lidiei Căldăraru, anul 1957
162
Întâlnirea a trei prietene: E. Jivova, R. Bușilă și L. Căldăraru-Krânițkaia
163
Lidia Căldăraru-Krânițkaia Evanghelina Jivova
164
Evanghelina Goroholinskaia-Jivova Familia Jivov
Grupul de credincioși din or. Chișinău: în rândul întâi, a doua din dreapta - Maria Savelieva,
165
președinta Uniunii grupurilor de femei baptiste
Alexandra Stognienko Alexandra împreună cu tatăl ei
Alexandra împreună cu copiii ei
166
167
Vera Mudreac Vera și Potap Mudreac
Iustin și Claudia Aculov (Gavrilenko), anul 1938 г.
168
„Crizantemele”, or. Chișinău, anul 1968. Rândul întâi, de la stânga la dreapta: Eufrosinia Burka, Antonina
Kalașnikova, Nadejda Zalițman. Rândul doi: a doua din stânga - Eudochia Lesnic, Vera Mudreac, peste una -
Bertha Vodeniuk-Gint, Anna Kalineva, Mița Zgherea, Alexandra Vîșkevici
169
170
Capitolul 2. Trezirea spirituală din nordul Basarabiei
Capitolul 2
Trezirea spirituală
din nordul Basarabiei
Înființarea comunității în orașul Bălți14

În anul 1917, frații Ivan și Vasilii Rott s-au întors din captivita-
tea germană din timpul Primului Război Mondial. Acolo, ei L-au
cunoscut pe Domnul Isus, au fost botezați și s-au întors acasă ca
membri ai Bisericii lui Hristos. În același timp, Fiodor Garconiță,
care a crezut și a primit botezul în orașul Kiev, s-a întors din arma-
ta rusă. Când a venit în orașul său natal, Bălți, Garconiță a predicat
Cuvântul lui Dumnezeu printre rudele și prietenii care se adunau
în casa lui duminica. Grupul de evanghelici a crescut rapid.
În anul 1918, Frații Rott și familiile lor au sărbătorit Revelionul
în casa lui Fiodor Garconiță, unde au venit și vecinii, să vadă și să
audă cum sărbătoresc ”ștundiștii” Anul Nou. Astfel, data nașterii
bisericii din Bălți este considerată începutul anului 1918.
Primii lideri au fost Fiodor Garconiță și Ivan Rott. În vara
anului 1921, Fiodor Garconiță lucra pe câmpul său. În apropiere,
era dislocată o unitate militară, sub pretextul antrenamentelor.
14
Din cuvintele lui Grigore Sorocean (1920-2005)
171
Fiodor Garconiță a fost ucis, iar mai târziu, militarii s-au justi-
ficat, motivând că soldatul a tras din întâmplare. Acesta însă a
fost un adevărat omor la comandă. La vârsta de 41 de ani, s-a
încheiat viața pământească a unui luptător înflăcărat în lucra-
rea lui Dumnezeu, primul misionar baptist care a adus mesajul
Evangheliei în orașul Bălți.
Moartea lui T. Garconiță a fost o pierdere mare pentru biseri-
că. Uciderea predicatorului nu i-a înspăimântat și nu i-a oprit pe
urmașii săi, deși cei care au ordonat să tragă „din greșeală” au
contat pe aceasta.
Când a murit primul predicator, biserica a decis să înainteze
candidtura lui Ivan Sorocean în calitate de conducător al comu-
nității. El a fost ordinat ca prezbiter în luna august 1921.
„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cu-
vântul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
lor de viețuire și urmați-le credința” (Evr. 13:7).
Jubileul Bisericii Creștine

Evanghelice Baptiste din oraşul Bălți
Primul jubileu de 10 ani ai bisericii CEB din orașul Bălți a
avut loc la sfârșitul lunii mai 1928. Pe atunci biserica număra 145
de membri. Ivan Sorocean era prezbiter și misionar în raionul
Bălți. Președinte al comunității și al consiliului era Fiodor Ku-
liuk. Biserica avea un cor din 35 de coriști, iar dirijori erau Fiodor
Podreadov și Serghei Rott, un tânăr talentat, fiul unuia dintre
primii frați care a adus mesajul Evangheliei la Bălți.
Mai târziu, Serghei Rott a absolvit Seminarul Teologic și Con-
servatorul din București, devenind apoi profesor de muzică în
172
cadrul acestor instituții. Biserica avea o orchestră bună de coar-

de, formată din chitare, mandoline și viori, care erau conduse de
aceiași dirijori.
Era, de asemenea, și un armoniu bun, la care cântau Serghei
Rott și Emilian Sorocean.
În cadrul bisericii, activa și un cerc de femei organizat de Ha-

sel-Anne Craighead, soția misionarului american, Walter Crai-
ghead, care se afla la Bălți pe atunci.
Întreaga conducere a Uniunii Basarabene a Bisericilor CEB
și a bisericilor din Chișinău, precum și frații Cozmopоl, Assiev,
Averbuh, Bușilă, Hijneakov, Ivanov, Belousov, Tarlev, Beseadin-
ski și prezbiterul bisericii evreiești „Betel”, fratele Feighin, au
fost invitați să sărbătorească aniversarea bisericii. A fost invi-
tat celebrul artist, cântăreț al Teatrului Imperial din Sankt Pe-
tersburg – Dmitrii Vrancean (un prieten apropiat al celebrului
cântăreț Fiodor Șaleapin), care s-a pocăit și a început să-L laude
pe Dumnezeu cu talentul său.
Odată, când Dmitrii Vrancean a interpretat solo cântarea
„Rămâi cu a Ta milă, o, Doamne, Tu cu noi” și a ajuns la cuvin-
tele „căi înțelepte”, din cauza sunetului puternic și ecoului din
sală, toate lămpile s-au stins, dar el nu s-a oprit până n-a termi-
nat această cântare frumoasă.
Atunci când fratele Vrancean a venit la Bălți, lucrările de
construcție a bisericii noastre abia se apropiau de sfârșit. Nu
era încă podea din lemn, ci doar pământ bătătorit cu lut și
acoperit cu vopsea în ulei. Sala era luminată cu ajutorul unor
lămpi mari cu gaz lampant. Aceștia au fost anii 1926-1927, iar
un an mai târziu, la aniversarea a 10-a, a fost montată și po-
deaua din lemn.
173
La această aniversare, au fost prezenți și alți invitați: fratele

Ungureanu, președintele Uniunii Creștinilor Evanghelici Bap-
tiști (UCEB) din România, Jean Stănescu, compozitorul, autorul
și redactorul colecțiilor de cărți pe note, pastorul Everett Gill,
directorul Seminarului din București și doctor în teologie, îm-
preună cu soția sa și fratele Walter Craighead împreună cu fa-
milia sa. Au fost mulți oaspeți din bisericile creștine evanghelice
baptiste împreună cu frații din conducerea Uniunii Baptiste din
Bucovina și din alte localități din nordul Basarabiei, precum și
comunitățile din jurul orașului Bălți.
Au fost mulți invitați, iar unii din ei au sosit cu 2-3 zile mai de-
vreme. Biserica din Bălți nu putea să-i găzduiască pe toți și să le
ofere comoditățile necesare. Fratele Cozmopol, care deținea mai
multe blocuri de apartamente, un hotel și câteva taverne, s-a în-
grijit de toate aceste lucruri. Mai mult decât atât, el și-a asumat
toate cheltuielile pentru găzduirea și îngrijirea oaspeților.
Sărbătoarea jubiliară a fost deschisă de către prezbiterul bi-
sericii din Bălți, fratele Ivan Sorocean. Prin harul lui Dumnezeu,
el a fost eliberat din închisoarea din județul Iași, România, cu
două săptămâni înainte de sărbătoare. Eliberarea sa a fost solici-
tată de către Uniunile Bisericilor CEB din Basarabia și România,
o contribuție deosebită având fratele Cozmopol, care avea o mare
influență și trecere în fața autorităților române. Acest lucru a fost
posibil prin rugăciunile fierbinți ale copiilor lui Dumnezeu.
Ivan Sorocean a fost primul prizonier condamnat pentru lu-
crarea lui Dumnezeu de către Biserica Ortodoxă din Basarabia.
La insistența patriarhului român, Miron Cristea, prezbiterul a
fost condamnat la un an de închisoare. Acesta este motivul pen-
tru care mulți invitați au venit să-l vadă pe primul creștin care a
suferit pentru răspândirea mesajului Evangheliei.
174
La serviciul divin de dimineață, au participat: dl Vrabie, prima-

rul orașului Bălți, dl Catelea, prefectul raionului Bălți și dl Galaci,
secretarul primăriei. După ce a rostit rugăciunea de deschidere,
Ivan Sorocean a transmis conducerea Uniunii CEB din Basarabia
nouluilui președinte, Vasilii Assiev. El a invitat-o în față la amvon
pe Maria Garconiță, soția misionarului care a adus lumina Evan-
gheliei în orașul Bălți și a murit pentru credință. Alături, erau așe-
zați onorabilii veterani ai mișcării evanghelice baptiste – Ivan Rott
cu soția sa și Vasilii Rott cu soția și fiul său, Serghei.
Apoi vorbitorul a luat o Biblie mare de pe amvon și, întorcân-
du-se către adunare, a spus:
– Această Biblie este un cadou pentru fratele Fiodor Garconiță
din partea celor care au fost răniți în timpul războiului, pe care i-a
îngrijit într-un spital militar din orașul Kiev. El nu este cu noi astăzi,
este în cer, de aceea, locul lui va fi ocupat de această Biblie.
Cu multă grijă, cu mișcări lente și mâini tremurânde, frate-
le Assiev a așezat Biblia pe un scaun alături de soția lui Fiodor
Garconiță.
A fost un moment zguduitor. Toți cei prezenți s-au ridicat în pi-
cioare și au plâns, pentru că știau despre marea lucrare spirituală
pe care a făcut-o Fiodor Garconiță în orașul Bălți. Chiar și dl Vrabie
și dl Catelea, reprezentanți ai autorităților, au lăcrimat. În acea zi,
întâlnirea a avut loc conform unui program special, dar acest mo-
ment a fost punctul culminant al serviciului de aniversare.
Nepoata lui Ivan Sorocean, Tabita Boclaci-Sorocean, își

amintește:
La cea de-a 80-a aniversare a bisericii, în anul 1998, Grigore Sorocean,
tatăl meu, a prezentat această prețioasă relicvă – Biblia lui Fiodor Gargo-
niță – ca pe o moștenire istorică a bisericii noastre. Mulți au plecat acasă,
175
la Tatăl Ceresc, dar evenimentele prin care a trecut biserica ar trebui să le

cunoască fiecare membru, pentru că noi suntem copii ai istoriei.
Mergem pe o cărare bătătorită și netedă, spălată cu lacrimi, doar pen-
tru că înaintașii noștri au reușit să rămână fideli lui Dumnezeu până la
sfârșitul zilelor lor. Vom păstra cu grijă ceea ce este o bogăție neprețuită
pentru generațiile prezente și cele viitoare.
Mulțumim lui Dumnezeu că, după făgăduința Sa, „a ridicat lui Israel
un Mântuitor, care este Isus” (Fapte 13:23), astfel încât să putem înțelege
calea poruncilor Lui și să medităm zi și noapte la minunile Lui în viața
fiecăruia dintre noi și, în mod deosebit, în a mea.
Sunt recunoscătoare bunicului și tatălui meu din toată inima și din tot
sufletul pentru atitudinea lor responsabilă față de lucrarea lui Dumnezeu
și față de istoria bisericii noastre.
Tabita Boclaci
Grupul misionar „Ghedeon”

(din amintirile lui Grigore Sorocean)
În anul 1930, Ivan Sorocean, predicator în raionul Bălți, a
înființat grupul „Ghedeon”, pentru a lucra în raioanele mai în-
depărtate. Din grup făceau parte: Eugen Jurenco, Emilian So-
rocean, Grigore Sorocean, Eudochia Șeghera, Lidia Căldăraru,
Vera Vodeaniuc și alții.
Pe timp de vară, se întâmpla să nu se întoarcă acasă timp de
două-trei luni. Acești evangheliști au vizitat peste 100 de bise-
rici din Basarabia, vestind Cuvântul lui Dumnezeu, lăudându-L
prin cântări, recitând poezii și povestind istorii. Domnul a bine-
cuvântat din belșug lucrarea lor. Mergeau cu căruța, oprindu-se
prin sate, în care adunau oamenii seara. Aducătorii de vești
bune citeau și explicau Evanghelia, îi învățau cântări creștine.
Familii întregi se întorceau la Dumnezeu. De îndată ce se forma
un grup de credincioși, ei plecau în satul următor.
176
Din amintirile lui Eugen Kuliuk, fiul lui Fiodor Kuliuk, primul
președinte al comunității:
Biserica vie a lui Isus Hristos a cunoscut multe zile fericite, însă a tre-
cut și prin multe încercări, piedici și persecuții. Cu toate acestea, a rămas
în picioare la fel ca și casa zidită pe stâncă, o casă pe care nici vânturile,
nici ploile torențiale și nici furtunile n-au putut s-o dărâme. Astfel, cu-
vintele Domnului Isus au fost îndreptățite: „Voi zidi Biserica Mea și por-
țile Locuinței morților nu o vor birui” (Mat. 16:18). Cum să nu ne amintim
de acei care au dus oamenilor lumina Evangheliei în condiții dificile, în
pofida tuturor greutăților și a obstacolelor! Astăzi, mulți dintre ei nu mai
sunt printre noi, dar rudele lor și cei care i-au cunoscut pe primii creștini
baptiști din Moldova sunt încă în viață.
Eugen Jurenko era un bărbat înalt, zvelt, în vârstă de patru-

zeci de ani, cu părul brun, cu o față frumoasă, alungită, cu ochi
albaștri, care exprimau bunătate. Te uitai la el și ți se părea că
emană pace interioară și o bucurie de nedescris. Pe chipul lui se
așternea lumină, mai ales atunci când predica din Cuvântul lui
Dumnezeu în biserică. Cunoștea profund Scripturile, iar predici-
le sale erau însoțite de multe cazuri interesante din viața orașu-
lui și din literatura artistică, care îndemnau la fapte bune și să
fim oameni cu duh înalt. A fost un om de o cultură deosebită. La
timpul său, studiase la un seminar la care au predat profesori
de teologie americani. A lucrat ca profesor în sat, a citit mult,
îmbunătățindu-și îcontinuu nivelul său de educație. Formarea
lui E. Jurenko ca predicator a fost puternic influențată de Ivan
Sorocean, prezbiterul bisericii din Bălți.
Eugen Jurenko a lucrat alături de slujitori renumiți, precum
B. Bușilă și L. Căldăraru. Fratele Eugen era iubit atât de credin-
cioșii de rând, cât și de pastori. A fost ales în calitate de secretar
177
al Centrului Spiritual din raionul Bălți, deoarece era o persoană

sinceră, organizată și foarte ordonată.
În anul 1930, a fost înființat grupul „Ghedeon” pentru lu-
crarea spirituală în regiuni îndepărtate și E. Jurenko a devenit
membru al acestui grup. Activitățile desfășurate de predicatori
au reînviat bisericile de la sate și multe suflete s-au întors la
Dumnezeu.
În anul 1941, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de închi-
soare, iar apoi trimis în lagărul de la Onești. În închisoare, fra-
tele Eugen a trecut prin chinuri groaznice și a suferit batjocură,
dar Dumnezeu a fost cu el și acolo. În anul 1944, a fost eliberat și
a plecat cu familia la București. A slujit ca predicator în biserică,
fiind, de asemenea, administrator la Seminarul Teologic.
***
În anul 1963, fratele Eugen împreună cu soția sa au vizitat
Moldova. Ne-au vizitat și pe noi la Bălți. L-am iubit pentru duhul
lui misionar și dorința aprinsă de a-L sluji pe Dumnezeu. A fost
o perioadă binecuvântată în care toți prietenii săi se adunau în
casa noastră, amintindu-și de slujirea în grupul „Gedeon”, de
primii slujitori: Garconiță, Craighead, Kuliuk, Sorocean și mulți
alții. Soțul meu și cu mine eram încă tineri și le ascultam po-
vestirile, ținându-ne respirația. Fratele Jurenko venea în fieca-
re an în Moldova și, ca prin minune, reușea să aducă literatură
creștină (Noul Testament și culegeri de cântări creștine). Când a
fost descoperit, i-au aplicat o ștampilă în pașaport, prin care i se
interzicea intrarea în Moldova. A plecat la Domnul, rugându-se
pe genunchi în biroul bisericii, înainte de serviciul divin de du-
minică dimineața.
178
Construcția casei de rugăciune

Walter Craighead, misionarul din Texas, era un bărbat înalt,
cu umeri lați, plin de forță și sănătate. Capul său mare și chel,
fruntea socratică, ochii albaștri sunt greu de uitat. Vivacitatea,
energia, farmecul aparte al misionarului te predispuneau la co-
municare, astfel încât nu te mai săturai să vorbești cu el.
A venit pentru prima dată la Bălți împreună cu soția și fiul său
în anul 1924. Ceea ce îl unea pe americanul amabil și calm cu predi-
catorii locali era dragostea dezinteresată pentru Dumnezeu. Activi-
tatea sa principală se desfășura în biserică, în comunitate și în rân-
dul oamenilor. El îi ajuta în slujire pe predicatorii noștri care aveau
încă puțină experiență. Walter pregătea programul pentru servici-
ile divine pentru credincioși, organiza școala duminicală, discuta
cu noii convertiţi, vizita bolnavii. Walter Craighead a studiat bine
limba română, pentru ca să poată discuta cu oamenii. Predica liber
în limba rusă și avea o vorbire clară, ordonată, sinceră și plăcută.
Acest predicator plin de zel a adus multe suflete la Domnul.
Lucrarea lui Dumnezeu se dezvolta în orașul Bălți. Spațiul

închiriat de biserică devenise neîncăpător pentru cei care do-
reau să participe la serviciile divine. Prin urmare, s-a decis să se
construiască o nouă casă de rugăciune. Cernova, o femeie boga-
tă renumită din Bălți, tocmai vindea un teren potrivit în centrul
orașului la prețul de 150 mii de lei. Această sumă, uriașă la acel
timp, era prea mare pentru tânăra comunitate. Walter Craighead
a venit cu propunerea să adune banii necesari din donații.
– Așa se face în America, a spus el.
Astfel, biserica a luat unanim decizia de a începe să adune
fonduri pentru achiziția lotului. Din luna ianuarie până în luna
179
martie 1925, au fost stabilite zile de post în familii și în biserică.

A sosit și ziua în care era programată strângerea de fonduri – ul-
tima duminică a lunii martie.
În ziua aceea, a fost un serviciu divin special. Rugăciunea de în-
cheiere a fost făcută de misionarii Walter Craighead și Ivan Sorocean.
Ei I-au cerut lui Dumnezeu să deschidă inimile oamenilor și să le pună
dorința de a jertfi pentru această lucrare. Primul care a contribuit la
această strângere de fonduri a fost Walter Craighead. El a dat un ceas
de aur, două verighete și o sumă mare de bani pentru construcția ca-
sei de rugăciune. Soția sa a adus bijuteriile familiei și cristalul.
Credincioșii din adunare au urmat exemplul misionarului ame-
rican. Toți au jertfit: membrii bisericii, oaspeții, chiar și trecătorii,
iar alții plecau acasă ca să mai aducă și alte lucruri. Au dat tot ce
au avut: bani, monede de aur, verighete, argint, bijuterii și vase. Un
trecător cu un sac sub braț, neavând bani la el, a dăruit purcelul
cumpărat de la piață. Adunarea a ținut până seara târziu.
Toate obiectele adunate din donații au fost vândute, iar suma
obținută din vânzări s-a ridicat la 150 mii de lei. Acești bani au
acoperit cheltuielile pentru procurarea terenului și pentru o par-
te din materialele de construcție. Casa de rugăciune din orașul
Bălți se află în același loc până în ziua de astăzi.
Puțin mai târziu, în anul 1932, Walter Craighead spunea la
sfințirea casei de rugăciune din satul Prodăneștii Noi:
– Și în America oamenii donează bani pentru construcția bi-
sericilor și a caselor de rugăciune, precum și pentru alte lucrări
de caritate, dar fac acest lucru, cel mai des, din surplusul pe care
îl au. Credincioșii de aici însă dăruiesc bani câștigați cu greu,
adesea ultimii pe care îi au în casă.
Apoi a povestit despre modul în care membrii bisericii din
orașul Bălți au contribuit la construcția casei de rugăciune.
180
Multe cămăși s-au rupt pe umerii credincioșilor care au con-

struit casa de rugăciune. O mulțime de umflături sângeroase
le-au umplut mâinile lucrătorilor, dar nimeni nu suspina, nu se
plângea de nimic, oamenii lucrau cu bucurie, dintr-o inimă cura-
tă. Walter Craighead, de asemenea, lucra de rând cu toți ceilalți.
Nefiind obișnuit cu munca fizică, lucrul nu i se dădea deloc ușor.
Când era doborât de oboseală, lăsa deoparte instrumentul, se ruga
și, după aceea, lucrarea îi sporea din nou. Niciodată nu s-a întâm-
plat ca Craighead să părăsească șantierul înaintea celorlalți. Dum-
nezeu a binecuvântat construcția casei de rugăciune. Într-adevăr,
pe atunci, fără tehnologii de mecanizare, acest lucru era de ne-
conceput – să se construiască o clădire de 25 de metri lungime și
8 metri înălțime în cinci luni. Întreaga biserică a înălțat rugăciuni
de mulțumire lui Dumnezeu, pentru că i-a ajutat să ducă la bun
sfârșit lucrările de construcție a casei de rugăciune.
Abuzul autorităților
În acei ani, credincioșii din Basarabia erau persecutați foarte
dur. Misionarul american, Walter Craighead, a cunoscut și el abuzul
din partea autorităților. A venit ziua în care a fost arestat. Întorcân-
du-se din raion, prezbiterul local, Ivan Sorocean, s-a dus la el după
un sfat, dar nu și-a găsit prietenul acasă. Alarmat, s-a grăbit să-l cau-
te pe Walter peste tot și l-a găsit la generalul de divizie, șeful Siguran-
ței (poliția secretă în România Regală). În sala de recepție, i s-a spus:
– Bine că ai venit de bună voie.
Se pare că polițiștii au fost trimiși și după el. Ambii au fost
aduși în biroul generalului, în care se mai aflau câțiva ofițeri. În
timpul interogatoriului, generalul a întrebat cum a ajuns Crai-
ghead, un cetățean american, în Basarabia și ce face aici.
181
– Îndeplinesc porunca lui Hristos de a merge în toată lumea

și de a predica Evanghelia, îi răspunse Craighead cu demnitate.
Ofițerii, ca la comandă, au sărit de pe scaunele lor și au în-
conjurat americanul, dar Sorocean le-a blocat calea:
– Nu-l atingeți! Este cetățean străin!
Ofițerii s-au retras. Dar apoi l-au atacat pe Ivan Sorocean și
l-au bătut cu brutalitate. Venindu-și în fire, Sorocean a protestat:
– Cu ce drept vă bateți joc de noi?
– Îndrăznești să mai vorbești? Vezi că vei rămâne fără cap! –
strigă unul dintre colonei.
– Nu voi mi-ați pus capul și n-aveți niciun drept să mi-l luați!
Depărtați-vă la trei pași de noi! Nu suntem criminali și n-am în-
călcat legea! Abuzul dumneavoastră va fi raportat guvernului!
Ofițerii nu s-au așteptat la o asemenea mustrare. Nimeni n-a
îndrăznit să-i contrazică până atunci. Temându-se pentru carie-
ra lor, i-au eliberat pe ambii.
În ultimii ani, Walter Craighead a slujit la Cernăuți. După o
lungă despărțire, a venit din nou la Bălți. În anul 1939, Statele
Unite și-au rechemat misionarii din Europa, inclusiv pe Crai-
ghead. Au făcut aceasta pentru a-i salva de la moarte sigură. În
acea zi de septembrie, l-am văzut pentru ultima dată pe iubitul
nostru misionar american, Walter Craighead.
El a îndrăgit pământul nostru și s-a bucurat de binecuvân-
tările pe care Dumnezeu le-a revărsat din abundență asupra co-
munității din Bălți. Viața sa devotată lui Dumnezeu și munca ze-
loasă în cadrul comunității din orașul Bălți au adus roade boga-
te. În prezent, în comunitate activează cinci biserici evanghelice
baptiste care sunt frecventate de mii de copii ai lui Dumnezeu.
Eugen Kuliuk
182
Capitolul 3. Evanghelistele bisericii din orașul Bălți
Capitolul 3
Evanghelistele bisericii
din orașul Bălți
Dumnezeu a ridicat femei binecuvântate care au muncit din
greu ca să-i ajute pe frații care au pus bazele bisericii din ora-
șul Bălți. Este vorba de Hasel-Anne Craighead, Maria Garconi-
ță, Ecaterina Rott, Ana Melnic, Eudochia Covalciuc, Rimarciuc,
Razgonova, Canatovskaia, Eudochia Șeghera, Ana Kolibaba,
Feodosia Sorocean, Daria Kuliuk, Ana Cuzik, Irina Volkova și
multe altele.
Este trist faptul că nu s-au păstrat fotografiile și istoriile vie-
ților lor. Mai jos, am expus câteva frânturi de istorie din viața
acestor femei binecuvântate.
Hasel-Anne CRAIGHEAD
(1892 - ? )
Din amintirile lui Eugen Kuliuk – ucenicul lui Hasel-Anne
Craighead, profesoară de școală duminicală:
Hasel-Anne Craighead, soția lui Walter Craighead, era o femeie cu
credință profundă și statornică, erudită, foarte educată și vorbea foarte
183
bine limba rusă. Îl ajuta pe soțul ei în plantarea unei biserici în orașul
Bălți. Fiind profesoară cu experiență, a organizat, încă din primele zile,
o școală duminicală în care îi învăța pe copii adevăruri din Cuvântul lui
Dumnezeu și le împărtășea experiența fraților și surorilor americani în
organizarea și desfășurarea lecțiilor biblice. Odată cu venirea ei la școala
duminicală din orașul Bălți, copiii au început să primească teme intere-
sante pentru acasă – ghicitori biblice captivante și imagini pentru colo-
rat pe teme biblice. Deseori, lecțiile se desfășurau în aer liber. Hasel-An-
ne Craighead organiza excursii în afara orașului în timpul vacanțelor
școlare și terenuri de joacă, similare cu ceea ce se numește acum tabăra
creștină pentru copii. La aceste tabere de zi, copiii se odihneau, se jucau,
învățau cântări și versete din Sfintele Scripturi. Fiul ei, Albert, în vârstă
de 17 ani, o ajuta foarte mult în această slujire. Era un tânăr energic și ve-
sel. Vorbea fluent limbile română și rusă, cânta la acordeon, iar prezența
lui îi însuflețea pe copii.
Hasel-Anne Craighead avea un ochi pătrunzător și putea să deose-
bească abilitățile, înclinațiile și talentele copiilor. Împreună cu soțul ei, îi
susțineau pe artiștii, muzicienii și cercetătorii începători. Astfel, l-a încu-
rajat pe Grigore Sorocean, în vârstă de cinci ani, și pe tânărul Serghei Rott
să facă studii muzicale. În așa mod, Serghei Rott a absolvit Conservatorul
din București și a devenit un cântăreț celebru, iar Grigore Sorocean a de-
venit dirijor al corului bisericii din orașul Bălți, un cântăreț excelent și
compozitor de cântări creștine.
Anne Craighead a condus lucrarea cu surorile. Ea a organizat primul
cerc de rugăciune pentru surori în biserica din orașul Bălți, care activează
și astăzi și îi poartă numele.
Această femeie a lăsat o amprentă vizibilă în organizarea și dez-
voltarea școlilor duminicale și în lucrarea cu femeile din regiune.
Credincioșii din Moldova își amintesc de ea cu multă recunoștință
și respect.
184
Ana KOLIBABA (1886-1958)
Din amintirile lui Eugen Kuliuk:

Dacă v-aș spune: „Imaginați-vă o femeie sinceră și plină de pa-
siune, care-L iubește pe Dumnezeu din toată inima”, probabil că fi-
ecare din dvs. se va gândi la mai multe persoane dragi cărora li s-ar
potrivi această descriere. Dar dacă vom adăuga la calitățile persoanei
respective un suflet generos și curat, erudiție deosebită, abilități de
organizator și un talent pedagogic extraordinar, atunci ne va apărea
în memorie doar una singură, care întrunește toate aceste trăsături –
Ana Kolibaba.
Ana Kolibaba s-a născut în anul 1886 într-o familie de intelectuali
greci. Părinții ei locuiau în regiunea de sud a Basarabiei, în orașul Bol-
grad, iar mai târziu, în orașul Odessa. A învățat la școala primară într-o
pensiune, iar apoi a făcut studii superioare în pedagogie. În Odessa, s-a
căsătorit cu Ivan Kolibaba, trezorier de profesie, originar din satul Nago-
reni, raionul Râșcani.
Înainte de revoluție, Ana Kolibaba locuia împreună cu soțul ei în
Odessa. Nu aveau copiii lor proprii, dar toți copiii din jur le erau dragi. În
timp ce soțul ei era la serviciu, Ana Kolibaba organiza diferite activități
pentru copii. Le istorisea micilor ascultători fascinați povestiri interesan-
te, îi învăța poezii, cântări și cum să se roage. De fiecare dată, îi servea cu
ceva gustos. Ea făcea toate aceste activități cu o generozitate deosebită a
inimii, prin talentul primit de la Dumnezeu.
Curând, Ana Kolibaba a deschis o școală privată pe care a condus-o cu
succes până în anul 1917. Revoluția a adus cu sine imprevizibilul. Nenoro-
cirea putea să vină în viața lor în orice moment, după cum li s-a întâmplat
milioanelor de oameni care au fost luați de valul sângeros al timpului. Dar
Dumnezeu avea un plan minunat, iar planurile lui Dumnezeu sunt mai
puternice decât cele mai grele represiuni ale istoriei.
După revoluție, familia Kolibaba s-a mutat cu traiul în Basarabia și,
începând cu anii ’20, au locuit în orașul Bălți. Soțul Annei Kolibaba lucra
185
ca trezorier la bancă, ea era secretară la secția de poliție. Ambii cântau

în corul bisericii, întrucât au fost întotdeauna enoriași zeloși ai Bisericii
Ortodoxe și credincioși adevărați.
În acea perioadă, mișcarea evanghelică se dezvolta rapid în orașul
Bălți. Acest lucru nu a putut să nu-i alarmeze pe liderii Bisericii Ortodoxe.
Ana Kolibaba și soțul ei au fost trimiși la unul din serviciile divine ale
creștinilor evanghelici baptiști. Scopul era să învețe doctrina evanghelică,
astfel încât să poată găsi modalități de a lupta cu „sectanții”.
Uneori, o persoană se întoarce la Dumnezeu prin căi neprevăzute.
Frecventând biserica baptistă, soții Kolibaba și-au dat seama că adevărata
credință este credința în Dumnezeul cel viu, dar nu în împlinirea meca-
nică a unor ritualuri și obiceiuri învechite. În acești oameni s-a născut și
s-a consolidat dorința de a avea o credință vie. La scurt timp, ambii s-au
pocăit, au primit botezul și au devenit membri ai comunității creștinilor
evanghelici baptiști.
Anume aici, în cadrul comunității creștine din Bălți, a fost descope-
rit într-un mod nou talentul pedagogic al Annei Kolibaba. Ea a organizat
școala duminicală pentru copii. A împărțit elevii pe clase în funcție de
vârstă, a ales profesori dintre tinerii creștini pasionați. Meticulozitatea ei
se explica prin grija pentru viitorul acelor copii. Ana Kolibaba spunea:
„Ceea ce semeni azi, vei culege mâine.” A încercat să semene în mintea
copiilor ceea ce era mai bun, mai pur și mai luminos. Osteneala ei a fost
îndreptățită, iar roadele au fost pe măsură!
Fiind o profesoară de vocație, Ana Kolibaba își pregătea materiale
ilustrative dacă nu reușea să le procure: desena imagini pe care le folosea
ca ilustrații, inventa diferite jocuri și le utiliza în procesul de învățare. În
vacanța de Crăciun, le-a făcut elevilor ei o provocare: „Mergeți pe strada
voastră, chemați-vă prietenii și formați un tren. Voi veți fi „locomotiva”, iar
ceilalți – „vagoanele” care se vor agăța de voi. Astfel, îi veți aduce pe toți la
sărbătoarea de Crăciun.” Copiii nu trebuiau să sufere din cauza neglijenței
celor adulți. Școala ei trăia și respira cu dragostea și grija pentru copiii ei.
Acesta a fost modul în care Ana Kolibaba a lucrat mulți ani în dome-
niul educației spirituale, atât înainte de al Doilea Război Mondial, cât și
186
după aceasta. Dumnezeu a protejat-o de coșmarurile secolului al XX-lea.

Avea nevoie de ea pe pământ, pentru a-i aduce pe copii la adevărata cre-
dință. Dumnezeu i-a dat nu numai talent, ci și putere. Ana Kolibaba avea
timp atât pentru școală, cât și pentru funcția de secretară a bisericii, pen-
tru cor și pentru cercul de surori pe care îl conducea.
Viitorul a arătat că Ana Kolibaba a luat o decizie corectă în alegerea căii
sale. Mulți dintre studenții ei au devenit oameni cu renume în Moldova, iar
unii dintre ei au devenit celebri la nivel internațional. Ea i-a învățat elemen-
tele de bază ale vieții spirituale și au devenit experți extraordinari: Liubovi
Jurenko, Grigore Sorocean, Eugen Kuliuk, Serghei Rott și mulți alții.
Astăzi, când Ana Kolibaba nu mai este printre noi, iar elevii ei nu mai
sunt de mult timp copii, ei își aduc aminte cu căldură și recunoștință cât
de mult le-a influențat această femeie formarea personalității lor și, cel
mai important, le-a insuflat dragostea de Dumnezeu pentru toată viața.
Îmi amintesc foarte bine de Ana Kolibaba. În anul 1949, am

venit în orașul Bălți. Pe atunci ea cânta în cor. Era o femeie
în vârstă, impunătoare, inteligentă, având întotdeauna un as-
pect îngrijit. Locuia la etajul doi, într-o cameră mică. Când a
ajuns la o vârstă foarte înaintată, a fost transferată în „casa
raională”. Biserica a angajat-o pe una din surori să îngrijească
de ea, asigurându-i un salariu lunar. Noi, fetele, treceam pe
la ea înainte de fiecare serviciu divin. Ne plăcea s-o urmărim.
De îndată ce ne vedea, înțelegea că mergem la biserică și în-
cepea să se pregătească. Își punea pălăria, își lua poșeta și ne
spunea: „Mergem la adunare.” Viața ei a fost dedicată în tota-
litate lui Dumnezeu. Am petrecut-o pe ultimul drum împreună
cu toată biserica, iar pe capacul sicriului era scris: „Ferice de
cei care mor în Domnul”. Da, așa și este. Aceștia sunt oameni
binecuvântați care și-au dedicat viața lui Dumnezeu, iar apoi
merg să se întâlnească cu El!
187
Daria KULIUK (1893-1978)
Din amintirile fiului, Eugen Kuliuk:
După Primul Război Mondial și instaurarea, în anul 1918, a noii guver-

nări române în Basarabia, au urmat anii de tranziție. În astfel de timpuri,
de regulă, viața oamenilor este nesigură, oamenii se confruntă cu șomajul
și sărăcia. În anul 1921, a venit la Bălți un tânăr soldat demobilizat, Fiodor
Kuliuk, în căutarea unui loc de muncă. Felcer de profesie, lăsase în urmă
ani de serviciu în armata țaristă, războiul, frontul.
Anii de armată au servit drept platformă pentru îmbogățirea experienței
medicale. Fiodor Kuliuk s-a angajat în calitate de asistent medical la o com-
panie de asigurări și, în același timp, lucra în clinica școlii pedagogice locale.
În anul 1922, s-a întors la Dumnezeu, a fost botezat și s-a implicat ime-
diat în lucrarea bisericii. Era cărturar și avea o experiență bogată de viață.
A studiat bine Sfintele Scripturi, iar apoi a devenit predicator. În aceeași
perioadă, din județul Hotin, a venit Daria Dubceac împreună cu mama ei,
în căutarea unei vieți mai bune. Au fost angajate în calitate de bonă și me-
najeră la un medic cunoscut din oraș, Frenchel. Ambele erau credincioase
și frecventau în mod regulat casa de rugăciune.
Lucrarea lui Dumnezeu din orașul Bălți propășea, astfel încât localul
închiriat a devenit neîncăpător pentru cei care veneau să asculte Cuvân-
tul lui Dumnezeu. Biserica a decis să construiască o nouă casă de rugă-
ciune. În așa mod, la începutul anului 1925, s-a început strângerea de
fonduri pentru achiziționarea unui teren de construcție. Din cauza sără-
ciei, Daria Dubceac și cu mama ei nu au putut să contribuie financiar, dar
au decis să se roage dimineața și seara pentru această lucrare. Se rugau
fierbinte lui Dumnezeu ca El să binecuvânteze strângerea fondurilor ne-
cesare. Auzindu-le cât de înflăcărat se roagă, stăpânul casei și-a chemat
servitoarele și le-a întrebat:
– De ce suspinați atât de tare? De ce plângeți? Oare chiar vă este atât
de rău în casa mea?
188
– Nu, au răspuns ele, nu avem nevoie de nimic. Suntem triste, pentru

că nu avem bani pentru a contribui la construcția bisericii.
Doctorul a fost mișcat de loialitatea servitoarelor sale. El a transmis prin
ele o sumă mare de bani pentru construcția casei de rugăciune, iar după un
timp, a mai trimis lemn și bușteni pentru șantier. În afară de aceasta, a oferit
gratuit un apartament în casa sa misionarului american Walter Craighead.
Prin dărnicia oamenilor cu inimă mare, credincioșii din orașul Bălți
au adunat fondurile necesare pentru achiziționarea terenului și a materi-
alelor de construcție. Au arendat un lot de pământ și au lucrat împreună
la prelucrarea lui. Au vândut recoltele, iar pe banii câștigați au cumpărat
cărămidă, lemn, sticlă și ciment. Neavând posibilitatea să doneze prea
mult pentru construcție, Daria Dubceac a decis să lucreze pe șantier îm-
preună cu ceilalți credincioși. Dumnezeu a binecuvântat construcția – în
cinci luni a fost ridicată o clădire de 25 de metri lungime și 8 metri înălțime
și toate acestea fără mecanizare. Biserica a mulțumit lui Dumnezeu cu la-
crimi în ochi pentru această binecuvântare.
Anul 1925 a mai adus o mare bucurie – Daria Dubceac s-a căsătorit cu
felcerul și predicatorul Fiodor Kuliuk. Cât de frumos este când un soț și o
soție Îl slujesc pe Dumnezeu împreună! Fiodor și Daria au creat o familie
puternică bazată pe dragoste unul pentru celălalt și pentru Dumnezeu.
Copiii lor au crescut în această atmosferă binecuvântată. Încă din copilă-
rie, părinții au cultivat în ei dragostea pentru muncă.
Casa familiei Kuliuk era întotdeauna deschisă pentru oaspeți. Oame-
nii veneau nu doar pentru tratament, ci și după sfaturi. Fiodor Kuliuk îi
trata pe săraci pe gratis, îi interna în spitale și adesea îi ajuta financiar.
Întreaga regiune știa că în casa familiei Kuliuk, se tratează nu doar bolile
fizice, ci și bolile spirituale. Daria Kuliuk își ajuta soțul în această cauză
nobilă. Mila a devenit o deviză a acestei familii creștine. Predicatori cu
renume ca: B. Bușilă, T. Hijneakov, V. Assiev, M. Belousov, vizitau adesea
biserica din Bălți. Aveau întotdeauna un mesaj de încurajare din Cuvântul
lui Dumnezeu, contribuind, în felul acesta, la zidirea spirituală a bisericii.
Ei rămâneau deseori în casa familiei Kuliuk. Părtășia cu acești frați a con-
tribuit la creșterea lor spirituală și le-a întărit credința.
189
Daria Kuliuk a avut patru copii, dar acest lucru n-a împiedicat-o
să-L slujească cu zel pe Dumnezeu. Cânta în cor cu femei atât de mi-
nunate, precum Eudochia Șeghera și Olga Sorocean, vizita bolnavii, îi
încuraja pe cei slabi. Slujirea în casa Domnului era o adevărată plăcere
pentru inima ei.
În ianuarie 1945, Fiodor Kuliuk a trecut în eternitate. Rămânând vădu-
vă, Daria Kuliuk a crescut copiii cu ajutorul lui Dumnezeu.
Iată mărturia surorilor despre viața ei în timpul foametei

(1946-1947):
Noi, surorile de la țară, o vizitam pe Daria Kuliuk, amintindu-ne de

această familie evlavioasă, de viața ei de văduvă cu patru fii și încercam
cumva să o ajutăm cu produse alimentare. Ea se uita la tot ceea ce adu-
ceau surorile și neapărat trimitea jumătate din produse altor membri din
biserică, spunând: „Ei au nevoie mai mult decât mine.” Iată o inimă plină
de dragoste pentru aproapele, nu se victimiza și nu se concentra asupra
nevoilor proprii.
Anii treceau, guvernările se schimbau. Multe momente dificile au fost
în viața Dariei Kuliuk, dar nimic nu i-a zguduit credința. Până în ultimele
zile, a participat la serviciile divine ale bisericii și s-a implicat, în măsura
posibilităților, în lucrarea de misiune, mai întâi la Bălți, apoi în comuni-
tatea din Chișinău. Dumnezeu a fost și a rămas singura ei autoritate, iar
Sfânta Scriptură a fost ghidul vieții ei.
„Mătușa Dașa” – așa o numeam cu toții și o iubeam pe această doam-
nă înaltă, impunătoare, întotdeauna bine îngrijită. În biserica din Bălți,
surorile știau că, dacă ai vreo durere sau îngrijorare, poți să mergi la mă-
tușa Dașa. Ea te va asculta cu atenție, se va ruga din suflet, te va mângâia
și te va încuraja. Cuvintele ei au fost întotdeauna ca un balsam vindecător
pentru o inimă suferindă. Știa să păstreze secretele și se putea ruga pen-
tru cineva mulți ani la rând. Amintirea luminoasă despre această femeie
cu o credință profundă a rămas în inimile celor care au avut o legătură
apropiată cu ea.
190
Ana CUZIC (1895-1961)
Din amintirile lui Grigore Sorocean despre calea vieții credin-

cioasei slujitoare a lui Dumnezeu:
Ana Cuzic s-a născut în anul 1895, în orașul Bălți. În anul 1920, a făcut
cunoștință cu niște surori credincioase prin care L-a cunoscut pe Dumne-
zeu. Un an mai târziu, și-a mărturisit credința în apa botezului, care a fost
oficiat de primul prezbiter al bisericii din Bălți, Ivan Sorocean, tatăl meu.
Viața ei de familie n-a durat mult. A rămas singură cu fiica ei, Ludmila. S-a
angajat în calitate de menajeră la niște medici bogați și nobili din oraș și
s-a stabilit cu traiul la ei.
Ana Cuzic a fost o femeie de suflet, amabilă și generoasă. Când ieșea
din piață cu produsele cumpărate pentru stăpânii ei, le dădea cerșetori-
lor, copiilor și persoanelor cu dizabilități câte ceva din coșul ei personal.
Observând generozitatea ei, stăpânii i-au propus să-și aducă cunoștințele
și persoanele care aveau nevoie de îngrijiri medicale. Ei erau tratați și pri-
meau medicamente pe gratis.
Proprietarii casei planificau să emigreze în America și voiau s-o ia cu
ei pe Ana Cuzic cu fiica sa, Mila, dar ea a ales să rămână în orașul și bise-
rica natală. Când proprietarii au plecat, mama și fiica își pierduseră locul
de trai și sursa de întreținere, dar Dumnezeu a avut grijă de ele într-un
mod miraculos. Ana Cuzic a fost angajată în casa de rugăciune. I s-a ofe-
rit o cameră mică, în care toată averea ei era un scaun, o masă, un pat și
câteva haine, dar era fericită. Ea spunea cu entuziasm: „Am visat să fiu
permanent în casa de rugăciune. Mulțumesc lui Dumnezeu că visul meu
s-a împlinit.”
Legată întotdeauna cu o eșarfă de in albă ca zăpada, cu o mărginuță
de dantelă, îmbrăcată într-o rochie curată și îngrijită, cu flori mărunte,
ușor decolorată de soare – așa mi-o amintesc pe „mătușa Aniuta”, cum o
numeam noi, copiii.
Datorită mâinilor ei afectuoase, dibace, trudite, casa de rugăciu-
ne era întotdeauna luminoasă, curată, proaspătă, caldă, confortabi-
191
lă. Pe ferestre erau ghivece cu flori bine îngrijite, perdeluțele călcate

cu grijă cu un fier de călcat greu, scânteiau de un albastru delicat.
Lămpile cu gaz lampant montate pe pereți, erau lustruite până la stră-
lucire, încât se părea că nu au sticlă. Îndrăznesc să subliniez că în
casa noastră de rugăciune nu a mai fost o asemenea menajeră nici
înainte, nici după Ana Cuzic.
Vreau să prezint un document care, după mulți ani, mi-a fost arătat de
tatăl meu, I. Sorocean:
„Procesul Verbal nr.38 din 29 decembrie 1953, privind alocarea
Anei Cuzic a unui premiu în valoare de 86 de ruble pentru procurarea
unei rochii de care are nevoie.”
Semnăturile prezbiterului și ale membrilor consiliului bisericii.
Iată un alt document:

”În anul 1947, a avut loc un cutremur mare și a fost foamete în Mol-
dova. În legătură cu situația critică din țară, au fost emise cartele pentru
pâine. Ana Cuzic nu a primit cartelă. Personalul bisericii trebuia redus,
dar în cadrul adunării generale a bisericii, conform procesului verbal nr.6
din 6 iulie 1947, s-a decis să se păstreze funcția de menajeră pentru Ana
Cuzic și să se colecteze fonduri pentru luna curentă, pentru ca ea să-și
poată procura o cartelă pentru pâine.”
Ea iubea foarte mult copiii. O invitam deseori în ospeție și o tratam

într-un mod special. După fiecare serviciu de duminică dimineața,
dacă părinții mei nu plecau undeva, mătușa Aniuta și Mila erau la noi.
Mila a studiat la o școală de prestigiu împreună cu copiii stăpânului
ei, obținând cunoștințe, precum și abilități de lucru manual, de cusă-
torie și de menaj. Am fost fericiți să comunicăm cu această fată bine
educată și instruită.
Îmi amintesc de o secvență din viața noastră.
„Era primăvara anului 1930. Anul școlar se încheiase deja. Am venit
de la școală și le-am găsit pe mătușa Aniuta și pe Mila acasă la noi. Aveam
10 ani, iar Mila avea 16 ani. Mama mea i-a arătat o bucată de țesătură albă
192
și i-a spus cum și ce voia să-i brodeze. În anul 1940, când era timpul să
mă căsătoresc, mama mi-a oferit mie și miresei mele, Olga, o minunată
operă de artă pe care erau brodate cuvintele – „Eu și casa mea vom sluji
Domnului”. Era lucrarea Milei.
În octombrie 2005, am sărbătorit a 65-a aniversare a căsătoriei noas-
tre, dar nu ne vom despărți niciodată de relicva familiei noastre – acea
pânză brodată de Mila. După apusul vieții noastre, ea va rămâne copiilor
și nepoților noștri.”
În anii de după război, locuiam împreună cu familia lângă casa de
rugăciune, iar mătușa Aniuta și sora Ana Kolibaba locuiau la etajul doi.
Avea o inimă mare și îi trata pe toți cu dragoste și atenție. În pofida obose-
lii, în timpul serviciilor divine, mătușa Aniuta se oferea să ajute mamele
tinere să stea cu copiii mici și avea grijă de ei.
Erau timpuri foarte dificile, mai ales pentru creștini – somații con-
stante de la KGB și amenințări. Eu nu am fost o excepție. KGB-ul mă ur-
mărea. Încerca să mă condamne și să mă stigmatizeze drept „dușman
al poporului”.
Adesea, ne adunam cu mătușa Aniuta și Ana Kolibaba într-o ca-
meră de sub acoperișul casei de rugăciune. Citeam din Cuvântul lui
Dumnezeu și Îl rugam să ne protejeze pe noi, copiii Lui. Împărțeam
o bucată de pâine, serveam ceai fără zahăr și discutam despre eveni-
mentele care se întâmplau. Au fost seri binecuvântate pe care nu le voi
uita niciodată.
În anul 1956, am fost internat în spitalul în care se afla și mătușa
Aniuta. Într-o zi, am văzut-o pe fereastră – mi-a zâmbit, și-a acoperit
fața cu mâinile și a plâns. Aceasta a fost ultima noastră întâlnire. Cu-
rând după aceea, a plecat la Domnul. Ajută-mă, Doamne, s-o întâlnesc
la tronul Tău!
Din păcate, nu există nicio fotografie în care am putea s-o vedem
pe draga noastră mătușă Aniuta. Ea a evitat întotdeauna să fie în cen-
trul atenției. Numele ei vorbește și după moarte... Cât de minunat este
când o persoană lasă în urma ei o amprentă vie și o amintire bună
despre sine!
193
Eudochia ȘEGHERA
(aproximativ 1877-1959)
În ultimele zile din viața ei, a trăit foarte sărac într-o casă
mică din Bălți. Tinerii o iubeau. Băieții și fetele o vizitau și în-
totdeauna se străduiau s-o ajute cu ce puteau. Nu am auzit nici
suspine, nici plângeri, nici nemulțumiri din partea acestei femei
pioase. Simplă și modestă, vorbea puțin, în șoaptă, era foarte
atentă la cuvintele pe care le spunea. Se simțea întotdeauna că
nu spune ceva până la capăt, ceva special era tăinuit în aceas-
tă femeie modestă, cu adevărat umilă. Se ruga mult, din inimă,
adânc și cu îndrăzneală. Ochii ei emanau o lumină specială, de
la care ți se făcea ușor pe suflet. Cunoștea atât de bine Scrip-
turile, încât putea să recite pasaje întregi. Noi, surorile și frații
tineri care o vizitam, eram mereu surprinși de acest lucru. Un
fel de putere lăuntrică venea de la ea, cuvintele ei ne inspirau și
ne încurajau pe toți, ne ajutau să rămânem fideli lui Dumnezeu
în acele momente dificile. Înțelegeam că ceea ce vedem și auzim
nu este totul despre ea. A plecat acasă la Domnul în liniște și
seninătate.
Abia după anii ’90, am aflat de la G. Sorocean adevărata po-
veste a vieții acestei femei credincioase. Încă din fragedă tine-
rețe, și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu. Cu puțină știință
de carte, dar foarte cumpătată, plină de înțelepciune de sus și
prietenoasă, a contribuit mult la răspândirea Evangheliei în Ba-
sarabia. A fost membră a grupului misionar „Ghedeon”.
A fost singura femeie care a trecut cursurile pentru predi-
catori, predate de frații M. Belousov, Dr. E. Gill și W. Craighead.
Frații i-au încredințat lucrarea cu surorile din județele Hotin,
Bălți, Soroca și Orhei.
194
În timpul vizitelor în aceste regiuni, ea organiza cercuri, în-

tâlniri, și sărbători pentru femei. Le învăța din Cuvântul lui Dum-
nezeu, încurajându-le să-L urmeze pe Hristos și să ducă mesajul
Evangheliei celor care nu-L cunoșteau. Cuvântul inspirat de Du-
hul Sfânt aducea binecuvântare surorilor. Le plăcea s-o asculte
pe sora Eudochia și o așteptau mereu, ca să învețe cântări noi. A
fost adesea invitată la Chișinău, la întâlnirile pentru femei.
Iată câteva notițe despre slujirea Eudochiei Șeghera pe care
le-am găsit în revistele mai vechi:
În anul 1932, la Chișinău, a avut loc cel de-al V-lea Congres al Uniu-
nii CEB din Basarabia. La acest congres, Maria Savelieva a fost aleasă în
funcția de președintă a Uniunii Femeilor, iar Maria Malîșev și Eudochia
Șeghera au fost alese în calitate de asistente ale ei.
Revista Lumina Vieții, anul 1932
Sărbătoarea femeilor
Pe data de 22 noiembrie anul curent, la Chișinău, a avut loc o sărbă-
toare pentru femei, la care au participat surori din mai multe localități.
Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat de sora Cosinskaia din Bender, sora
Voloșciuc din Chișinău și sora Eudochia Șeghera din Bălți. Predicile surori-
lor au alternat cu cântarea corului de femei. Sora P. Corolenko a interpretat
un solo. Programul de sărbătoare a fost condus de sora Maria Savelieva.
Sărbătoarea femeilor a fost însuflețită de imagini iluminate, pe care
sora Nina Tarleva le-a explicat cu mult drag. Cu ajutorul imaginilor, am
aflat cum o femeie credincioasă poate face multe lucruri pentru Dumne-
zeu, lucrând printre bolnavi, copii și în alte domenii!
Dumnezeu să ne ajute să cultivăm în noi aceste calități ale vieții de
creștin!
Revista Luminătorul, decembrie, 1935
195
Sora Eudochia n-a spus niciodată nimănui despre cursurile

pentru predicatori la care a participat ea, singura femeie, alături
de frați, precum și despre marea slujire binecuvântată pe care
a făcut-o în anii de prosperitate: participarea în grupul „Ghe-
deon”, responsabilitatea lucrării cu femeile din cele patru jude-
țe și munca în calitate de asistentă a M. Savelieva. Era nevoie
de putere și înțelepciune de la Dumnezeu. Când am aflat despre
slujirea acestei evangheliste, am îndrăgit-o și mai mult și am
decis că surorile din țara noastră ar trebui să cunoască despre
activitatea multilaterală a acestei femei.
Feodosia SOROCEAN (1891-1978)

Nu pot să nu amintesc de această minunată și modestă fe-
meie, soția primului pastor al bisericii din orașul Bălți, Ivan So-
rocean.
Fiecare își închipuie imaginea soției pastorului în felul său
– unii spun că ar trebui să aibă grijă de familie și soț, alții cred
că ar trebui să-l ajute în slujirea pe care o are, căci Dumnezeu a
creat-o pe femeie să fie un ajutor potrivit pentru soțul ei. Există
și o opinie de mijloc – soția pastorului ar trebui să fie un ajutor
potrivit pentru soțul ei atât în viața de familie, cât și în activita-
tea spirituală.
Deși am comunicat foarte puțin cu ea, pentru că eram încă
foarte tânără, am ajuns la concluzia că sora Feodosia a fost un aju-
tor potrivit pentru soțul ei atât în viața de familie, cât și în activi-
tatea sa spirituală. Imaginea acestei femei binevoitoare și smerite
s-a imprimat adânc în memoria mea. Avea întotdeauna o bentiță
frumos aranjată, purta haine modeste și era foarte îngrijită. Mi s-a
196
întipărit în memorie, în mod deosebit, răbdarea cu care își aștepta

soțul. După ce o saluta pe fiecare soră, ieșea din biserică și putea
să stea mult timp pe un scaun sub copacul de vizavi de casa de
rugăciune, așteptându-și soțul. M-a surprins mult acest lucru.
Uneori, se întâmpla să nu mai fie nimeni în curtea bisericii,
cu toate acestea, ea nu se întorcea în sala de adunare. Nu-și gră-
bea și nu-și chema soțul. Când ieșea din biserică, ea nu-i spunea
niciun cuvânt și nu se revolta. Își lua soțul de braț și se întorceau
liniștiți acasă. Câtă răbdare, rezistență și seninătate! Îmi plăcea
foarte mult să-i privesc cum se îndreaptă pașnici pe cărare către
stația de autobuz.
Cred că tânăra generație de soții ale slujitorilor au ce învă-
ța de la această femeie răbdătoare și calmă. A dat un exemplu
demn de urmat prin cinstea pe care a oferit-o soțului.
Fratele Ivan și sora Feodosia au trecut prin timpuri grele de
suferință. Vizitându-i într-o perioadă dificilă pentru ei, am fost
din nou surprinsă de răbdarea și rezistența ei. Nu acuza pe ni-
meni, nu plângea, nu suspina, ci în adâncul inimii ei se încredea
în Dumnezeu și aștepta răspunsuri la rugăciuni. Și-a încredințat
toată durerea lui Dumnezeu. El a auzit rugăciunile ei de mamă și
i-a răspuns. Slavă Domnului că poporul nostru a avut o femeie
atât de înțeleaptă!
Ana DOȚIN (1927-2017)

Ana Doțin era o bătrânică drăguță, care, la cei 90 de ani ai ei,
se străduia să fie prezentă la fiecare serviciu divin. Nu rata nicio
întâlnire a cercului de rugăciune „Ana”, care se desfășura în fie-
care zi de luni. Toți cei din biserica „Betania” știau că dacă aveai
197
vreo durere, vreo situație dificilă sau suferință, puteai să mergi

la mătușa Ana. Ea te va înțelege, te va susține, te va încuraja și
se va ruga cu tine și pentru tine.
Ana Doțin s-a născut în anul 1927, în satul Sverdiac, într-o
familie săracă. În apropierea casei, era o școală duminicală și
ea alerga acolo de multe ori. Când a împlinit vârsta de 7 ani, s-a
pocăit. Părinții au aflat despre aceasta și au certat-o foarte mult.
Tatăl i-a interzis să meargă la biserică, iar dacă se întâmpla să
se ducă pe ascuns la biserică, nu i se permitea să intre noaptea
în casă.
Iată ce relatează ea despre viața ei:

În anii de război, în anii persecuțiilor severe, casele de rugăciune se
închideau. Am fost botezată în anul 1943, noaptea. Frații au săpat o groa-
pă în câmp, într-un loc umed. Foarte curând, s-a adunat apă acolo. Am
fost trei persoane care ne-am botezat în groapa aceea. Am fost profesoară
de școală duminicală, apoi responsabilă de lucrarea cu surorile și mem-
bră a consiliului bisericii.
La vârsta de 17 ani, aveam mai mulți pretendenți, dar toți erau necre-
dincioși. Acum, după mulți ani, am înțeles că era o ispită, deoarece eram
tânără, dintr-o familie de necredincioși și îmi era dificil să fac o alegere
corectă. Dar Dumnezeu a avut milă de mine și i-am refuzat pe toți. Când
l-am respins pe fiul șefului de poliție, tatăl meu s-a înfuriat și m-a bătut
nemilos un timp îndelungat, mai întâi în casă, apoi m-a târât afară, în
curte, și m-a bătut în fața tuturor.
– Tu crezi că Doțin te va cere în căsătorie?! – striga el.
Doțin era cel mai invidiat mire din regiune. Familia lui era credincioa-
să și cea mai bogată din împrejurime. Prin urmare, cuvintele tatălui meu
erau extrem de umilitoare, deoarece noi eram săraci. Ne întâlneam cu
Vasile la serviciile divine de duminică și la întâlnirile de tineret, însă nu
aveam relații de prietenie. Într-o zi, mi-a spus că Dumnezeu i-a dezvăluit
198
că eu voi fi soția lui. Nu l-am crezut și am primit cuvintele lui ca pe o luare

în derâdere. El era bogat, iar eu eram săracă și nu voiam să merg în casa
lor din milă. L-am evitat timp de trei luni. După ceva timp, am avut o dis-
cuție decisivă cu el și i-am promis că mă voi ruga lui Dumnezeu, pentru ca
să aflu voia Lui în această privință.
Am stabilit un post și am spus că nu mă voi opri până când nu voi
primi un răspuns clar. În a treia zi, am hotărât că, dacă voi deschide Biblia
de trei ori și dacă de trei ori în versetul ales se va regăsi cuvântul „da”,
mă voi căsători cu Vasile. De trei ori am găsit un „da” în versetele alese.
Sincer vobind, nu doream acest „da”. Îmi era frică de bogăția lui, dar n-am
regretat niciodată că am devenit soția lui Vasile.
Tatăl meu a plâns la nuntă, amintindu-și cum mă târa de păr și striga:
„Crezi că Doțin te va cere în căsătorie?!” De atunci tata s-a schimbat foarte
mult. Dumnezeu mi-a dat un soț extraordinar. A fost predicator și dirijor
de cor. Atunci când predica Cuvântul, lăcrima adesea, fiindcă Dumnezeu
îi vorbea într-un mod special.
După război, a fost o foamete severă și noi, ca toți ceilalți, abia de
legam tei de curmei. Odată, întorcându-ne de la adunare, am găsit casa
noastră deschisă și complet goală – nici pat, nici masă, nimic. Niciunul
dintre vecini n-a spus nimic, nimeni n-a auzit nimic. Era o perioadă în
care credincioșii erau considerați în afara legii. Vasile a spus: „Domnul a
dat și Domnul a luat!” – și a început să muncească și mai mult.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am întărit puțin și am cumpărat chiar și
o vacă pe datorie. Dar bucuria ne-a fost de scurtă durată . Foarte curând,
cineva ne-a furat vaca din curte. După 17 ani, un bărbat a bătut la ușa
noastră, era un trecător. A cerut niște apă și voia să se odihnească puțin.
Privind la el, imediat ne-am dat seama că era foarte bolnav. I-am dat să
bea, l-am așezat la masă, iar el a început să plângă.
– Nu știți voi pe cine ați adăpostit în casa voastră, a spus el.
S-a dovedit a fi omul care ne-a furat vaca. A vândut-o cu speranța să
poată începe o viață nouă. S-a mutat la oraș, dar viața n-a mers așa cum
și-a planificat el. Soția s-a îmbolnăvit și a murit, iar copiii l-au abandonat. A
rămas singur. Într-o zi, întorcându-se de la policlinică, a nimerit într-o ploaie
199
torențială și a intrat pe prima ușă pe care a găsit-o. Era o biserică. Dumnezeu

i-a atins inima prin cuvintele predicatorului. S-a pocăit și a decis să ne gă-
sească, și-a cerut iertare și ne-a întors datoria. Slavă Domnului că lacrimile
noastre pe timp de foamete au servit pentru a salva un suflet de la moarte.
Am îngropat-o pe prima noastră fiică când avea un an și jumătate, iar a
doua, Lidia, a decedat la vârsta de 28 de ani. S-a căsătorit devreme cu un bă-
iat bun, dar necredincios. Soacra nu s-a putut împăca cu faptul că băiatul ei
s-a căsătorit cu o fată dintr-o familie de baptiști și a promis că îi va despărți cu
orice preț, ceea ce a și făcut. Lucra la maternitate, iar Lidia aștepta un copil pe
atunci. I-a dat nurorii sale pastile, sub pretext că o va ajuta să ducă mai ușor
sarcina. De fapt, aceste pastile au provocat pierderea copilului. În noaptea de
dinaintea externării, soțul meu m-a trezit și mi-a spus:
– Ana, am auzit o voce. Se întâmplă ceva cu Lidia, fie că se simte rău,
fie că a murit. Trebuie să mergem de urgență la spital. Dar mai întâi, să
citim Psalmul 107.
Am îngenunchiat, am citit Psalmul 107 și ne-am rugat mult. Când am
ajuns la spital, nu mai era nicio speranță pentru viața fiicei noastre. Medi-
camentele i-au indus o infecție. Ea ne-a întâlnit cu cuvintele:
– Tată, du-te și spune-le tuturor că eu m-am pocăit. Vreau ca ei să mă
ierte și să fiu îngropată creștinește.
S-a rugat îndelung, apoi a început să cânte: „O, ce valuri de-ndurare
curg din crucea lui Isus…” Medicul care stătea lângă patul ei a plâns și el,
spunând: „Multe decese am văzut, dar ca acesta – niciunul.”
Ea a cântat cântarea până la sfârșit, plină de pace și de bucurie, iar
apoi i-a spus soacrei și soțului:
– Gata, eu plec, dar voi să vă pocăiți!
Această înmormântare a tulburat orașul întreg. Vestea a ajuns până la
Moscova. La cimitir, comsomoliștii au înconjurat sicriul și au strigat:
– Ea a fost membră a Comsomolului, nu vom permite o înmormântare
sectară!
Și atunci eu, ca mamă, mi-am spus cuvântul. Un an mai târziu, un
anchetator a venit la noi și s-a oferit să scrie o declarație pentru a-i judeca
pe cei care, de fapt, mi-au omorât fiica, dar am refuzat.
200
– Dumnezeu a spus: „Răzbunarea este a Mea”, iar datoria noastră este

să iertăm.
Soacra fiicei mele a venit mai apoi să se dezvinovățească, mai ales că
o chinuia conștiința înainte de moarte. Ea ne întreba încontinuu dacă o
vom ierta. De ce să nu iertăm? Dacă Dumnezeu iartă, atunci omul cu atât
mai mult trebuie să ierte. I-am vorbit despre Dumnezeu, despre pocăință
și cine știe, poate ne vom îmbrățișa în eternitate ca și surori.
În anul 1965, soțului i-au îndepărtat un rinichi, iar după operație, au
apărut complicații. Medicii și-au pierdut deja orice speranță, însă eu – nu.
Îmi amintesc cum m-am rugat duminică dimineața ca Dumnezeu să aibă
milă și să-i prelungească zilele. Dimineața, am alergat la prezbiter și l-am
rugat să se roage pentru Vasile chiar la începutul serviciului divin. Eram în
salon, lângă soțul meu, țineam mâna pe pulsul lui, numărând fiecare bătaie.
Deodată, am simțit că pulsul a dispărut. Atunci am înțeles ce înseamnă „să
strigi” la Dumnezeu în tăcere, prin credință. Am strigat la Dumnezeu ca să-i
prelungească viața încă 10 minute, timp în care începe rugăciunea în biseri-
că. Și inima a început din nou să-i bată – slab, dar bătea.
Timp de cincisprezece minute după ora 10:00, Vasile a fost fără cunoș-
tință, apoi a deschis ochii și a spus ferm:
– Bună dimineața!
S-a așezat vesel pe pat și i-a întrebat pe medicii înmărmuriți:
– Pot ieși cu soția mea la plimbare?
De uimire, medicii doar au dat afirmativ din cap. Am ieșit afară, iar
medicii ne-au urmat. Ne-am așezat pe o bancă, iar medicii s-au așezat în
fața noastră. Ne priveau nedumeriți și nu înțelegeau ce se petrecea.
Mai târziu, au venit frații de la biserică și, văzându-ne, au rămas sur-
prinși:
– Pentru cine ne-am rugat noi? Oare nu erai pe moarte?
Vasile a râs:
– Și pentru Petru s-a rugat biserica, iar când a venit la ei, nu l-au crezut.
Soțul meu era un om foarte smerit. Dumnezeu i-a dezvăluit sfârșitul
zilelor lui. Acest lucru s-a întâmplat trei ani mai târziu. A murit la vârsta
de 55 de ani.
201
Abia îmi îngropasem soțul, că a apărut un alt necaz – s-a îmbolnăvit

fiul meu. Până la vârsta de 16 ani, a mers la adunare, iar apoi a refuzat
categoric să mai vină și s-a întors în lume. S-a căsătorit cu o femeie care
avea un copil. A fost un moment când s-a apropiat din nou de Dumne-
zeu, s-a pocăit și a început să frecventeze biserica. Soția lui s-a revoltat
și l-a amenințat că îl va părăsi. În așa mod, a căzut iarăși de la credință.
La scurt timp după ce s-a depărtat de Dumnezeu, s-a îmbolnăvit. A fost
diagnosticat cu cancer bronhopulmonar. Soția a declarat că nu are nevoie
de un bărbat bolnav și Valera și-a petrecut ultimele luni din viață în casa
părintească.
Într-o seară, mi-a spus:
– Mamă, cheamă-i pe prezbiteri. Vreau să-mi mărturisesc păcatele și să
mă pocăiesc. Dar să vină imediat. Să lase totul și să vină, ca să reușească!
Am alergat la pastor, dar nu era acasă. Diaconul era acasă, uda grădi-
na. Aflând motivul pentru care am venit, a alergat imediat la noi acasă așa
cum era, în haine de lucru și papuci. A ascultat mărturisirea fiului meu și
i-a acceptat pocăința. Apoi Valera însuși a recunoscut:
– Slavă Domnului că mi-a trimis boala. Dacă nu ar fi fost ea, nu m-aș
fi pocăit. Eram prea mândru.
El a experimentat cu durere căderea de la credință. A refuzat orice
analgezice:
– Lasă să sufere carnea. Merită.
Era uimitor să-l auzi cum se ruga.
Spre sfârșitul vieții, slăbisem foarte mult. Am rămas singură, fără soț
și fără copii. Lacrimile curgeau râu pe fața mea. Îmi părea rău atât pentru
fiul meu, cât și pentru mine. Inima îmi era stoarsă de atâta durere, încât
mi se părea că voi pleca la Domnul înaintea lui Valera. Dar el mi-a spus:
– Nu mai plânge, ci bucură-te și mulțumește-I lui Dumnezeu că mă vei
îngropa împăcat cu El. Plâng doar necredincioșii, pentru că nu au nicio
speranță.
Valera i-a cerut fiului său să-L primească pe Domnul în inima lui
atunci când va crește. Apoi s-a uitat în jur vesel, de parcă ar fi văzut o
frumusețe de nedescris, a oftat încet și a trecut în veșnicie. Avea 38 de ani.
202
Astfel, am rămas singură la bătrânețe. Știți ce era cel mai greu de su-
portat? Să le aud pe surori cum mă „educau” empatic: „Sora Ana, probabil
că este ceva în viața ta, dacă Dumnezeu i-a luat pe cei dragi de la tine.”
Eu însămi L-am întrebat pe Dumnezeu: „Pentru ce? De ce mi-am parcurs
viața de-a lungul văii plângerii?” Foarte mult timp, nu puteam accepta
cuvintele: „Mulțumiți Domnului pentru toate lucrurile”. Timpul vindecă,
iar Dumnezeu învață. El m-a călăuzit chiar și la bătrânețe. De curând, m-a
învățat o lecție.
Într-o zi, m-am simțit rău. M-am întins pe pat să mă odihnesc și, pe
neprins de veste, sufletul mi se făcuse greu și inima amară. Nu-mi mai
simțeam brațele, nici picioarele. Îmi pierdusem vorbirea. Puteam doar să
gândesc. „Gata”, mi-am spus eu, ”voi muri și voi rămâne aici până în pri-
măvară.” Stăteam culcată și îmi era milă de mine însămi. Deodată, aud
o voce: „Dumnezeu dă o casă celor părăsiți”. Doar El putea să-mi spună
acest lucru. Cuvintele cunoscute de mulți ani au răsunat în inima mea
într-un mod deosebit de data aceasta.
Nu eram singură, Dumnezeu Însuși era cu mine. El era cu mine în
diminețile întunecate de iarnă, când încălzeam soba cu lemne umede. El
era cu mine când încercam să-mi ”lungesc” pensia până la sfârșitul lunii,
iar când mă împresurau gândurile despre familia mea prietenoasă, El mă
mângâia. Și atunci mi-am dat seama că nu se va întâmpla nimic, nu voi
sta aici până la primăvară – fie că va veni cineva acum, fie că mă vor găsi
mâine. Abia de m-am gândit la acest lucru, că am auzit voci la fereastră.
Surorile se întorceau de la adunare și au decis să intre pe la mine pentru a
vizita bătrânica. Dumnezeu a fost Cel care le-a adus în casa mea cu mâna
Lui grijulie.
Avusesem un infarct miocardic. Surorile m-au găsit deja inconștientă.
Au îngrijit de mine și m-au pus pe picioare. Le sunt recunoscătoare din
toată inima! Am înțeles de ce Dumnezeu m-a întors înapoi. Nepotul meu,
fiul lui Valera, nu era încă botezat. El dorea să se pocăiască, dar mama lui
nu-i permitea. El așa și mi-a spus:
– Trăiește, bunico. De altfel, cine se va ruga pentru mine?
Așa că eu mă rog ...
203
Nu știu de ce anume acesta a fost planul lui Dumnezeu pentru via-

ța mea. Pe lângă toate încercările prin care am trecut împreună cu soțul
meu, am avut și două accidente. În cel din urmă, nu era nici cea mai mică
speranță pentru viața mea, dar trăiesc până astăzi. Faptul că Dumnezeu
m-a vindecat și m-a readus la viață este o altă minune. Nu totul îmi este
clar, dar acolo, în cer, totul va fi descoperit. Vom trece foarte ușor prin toa-
te încercările vieții, dacă vom înțelege că totul în viața noastră este îngă-
duit de Dumnezeu. Cred că pentru mine și pentru copiii mei „calea crucii”
a fost singura cale prin care ne-am smerit înaintea lui Dumnezeu. Eu cred
că viața veșnică merită toate lacrimile noastre.
Recent, strănepoata mea a venit la mine și mi-a spus că este o ele-
vă eminentă. Am felicitat-o, bucurându-mă de succesele ei, iar ea a
continuat:
– Bunico, știi de ce sunt eminentă?
– Nu știu.
– Pentru că tu te rogi pentru mine!
Am îmbrățișat-o și I-am mulțumit lui Dumnezeu că cei dragi ai mei
încă mai aveau nevoie de bătrânețea mea aici, pe pământ.
Iată, o astfel de „mătușă Ana” a trăit printre noi. Frumos

exemplu, slavă Domnului pentru ea. Sfaturile și rugăciunile ei au
fost foarte prețioase pentru mine pe calea slujirii mele. Îi mulțu-
mesc lui Dumnezeu și ție, dragă mătușă Ana, că te avem! Pe data
de 14 noiembrie 2017, Domnul a luat-o într-o lume mai bună.
***
Ne-am amintit de numele câtorva slujitoare din câmpul larg
al Evangheliei din regiunea de nord a țării. Ele și-au îndeplinit
slujirea în liniște și cu modestie: într-un cerc de rugăciune sau la
școala duminicală, participând la un consiliu al bisericii, făcând
menajul cu dragoste sau primindu-i în casele lor pe cei îndure-
204
rați. Au găsit întotdeauna timp să asculte și să se roage împreu-

nă. Toate acestea le-au făcut pentru slava lui Dumnezeu.
Poate că aici, pe pământ, munca lor nu a fost întotdeauna
vizibilă, dar acolo, în cer, inimile lor smerite vor străluci în sla-
va Mielului. Fie ca aceste exemple simple să inspire generațiile
viitoare.
În anii de ateism militant, surorile bisericii „Betania” din
orașul Bălți au continuat întâlnirile de rugăciune și activitățile
de binefacere. Întrucât era interzis să se adune în biserică, se
întâlneau lângă patul unui bolnav, în casa unei bătrâne singu-
ratice și acolo petreceau orele de rugăciune. Această lucrare fru-
moasă a fost făcută de surori blânde și smerite ca: Maria Cliue-
va, Maria Bondarenko, Silvia Banaru și altele.
În toamna anului 1979, prezbiterul bisericii, Petru Țapkov, a
adunat surorile și a anunțat necesitatea reluării grupului de ru-
găciune, precum și alegerea unei surori responsabile. Această
funcție i-a revenit surorii Eugenia Șerepitko, iar Valentina Coval-
ciuc a fost aleasă în calitate de asistentă. Sora Eugenia Șerepitko
a îndeplinit această slujire doar un an, apoi sora Ana Doțin a
preluat lucrarea. Surorile cu experiență de viață bogată au fost
întotdeauna disponibile să ajute: Vera Mazur, Olga Sârbu, Olga
Sorocean, Maria Greciko, Olga Malanciuc, Polina Blazinskaia,
Elena Țapkova și altele.
Îmi amintesc cu mult drag de sora noastră scumpă, Elena Ța-
pkova, soția pastorului. Era o femeie plină de zel în rugăciune,
întotdeauna smerită și blândă. Trăiau foarte modest, au crescut
șapte copii, dar nu a lipsit niciodată de la întâlnirile de rugăciu-
ne. Vizita bolnavii împreună cu surorile, avea grijă de nevoile al-
tora și soțul ei era mereu în slujire. Nimeni n-a auzit-o vreodată
să se plângă cu privire la familia numeroasă, lipsurile materiale
205
sau programul încărcat al soțului. „Prin înțelepciune se înalță

o casă” – citim în Sfintele Scripturi. Astfel se întâmplă în viața
celor care cer această înțelepciune de la Dumnezeu. Ei o cer cu
credință și o primesc.
Rămasă văduvă cu trei copii mici, Silvia Banaru a condus un
timp grupul de rugăciune. Soarta dificilă a unei văduve și pasi-
unea cu care slujea au încurajat și au inspirat alte surori. Apoi
grupul de rugăciune a fost condus de Tabita Boclaci, care a fost,
de asemenea, membră a Comitetului Departamentului pentru
Femei al CEB din Moldova. În anul 1996, conducerea grupului
de rugăciune a fost încredințată Nadejdei Zlipka. În anul 2008, a
fost aleasă responsabilă pentru slujirea cu surorile din regiunea
Bălți, iar zece ani mai târziu, și-a încheiat slujirea.
În Psalmul 144:12, psalmistul David scrie: „Fetele noastre
sunt ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor îm-
părătești”. Toate numele de mai sus și multe altele sunt demne
de a fi numite fiice aducătoare de vești bune ale poporului lui
Dumnezeu din Basarabia (Moldova). Acești stâlpi frumoși plini
de înțelepciune, smerenie și fidelitate, dedicate slujirii aproape-
lui, sunt scrise în veșnicie și vor locui cu Dumnezeu în cortul
Său. Ajută-ne, Doamne, să urmăm credința lor, să-Ți fim credin-
cioase în slujire, în familie și în biserică! Trimite, Doamne, astfel
de fiice și în această generație a poporului Tău.
206
Primii prezbiteri ai comunității din Bălți
Vasilii Rott Ivan Sorocean
Ivan Sorocean împreună cu soția Feodosia și fiii lor
207
208
Cursurile pentru predicatori și sora Eudochia Șeghera, Bălți
Cercul femeilor. Rândul doi, a șasea din stânga (cu pălărie) - Anna Kolibaba,
209
lângă ea (în bluză albă) - Eudochia Șeghera
Fiodor și Daria Kuliuk
210
De la stânga spre dreapta: Olga Mocan, Anna Doțin, Galina Obroveț, Nadejda Zlipka, Maria Albu,
211
Lidia Kuleak, Sofia Petrova
Partea a II-a
PRIMII MISIONARI
ÎN BASARABIA
213
Partea II. Primii misionari în Basarabia
214
Capitolul 1. Autobiografiile misionarilor
Capitolul 1
Autobiografiile
misionarilor
Walter și Hasel-Anne CRAIGHEAD
Walter și Hasel-Anne Craighead sunt tineri misionari care
au lucrat în Basarabia din 1921 până în 1939. Hasel-Anne
Craighead a descris șederea și misiunea lor în Basarabia, iar
Catherine Allen, președinta lucrării cu femeile la nivel mondi-
al (1990-1995), care a vizitat Moldova în anul 1992, m-a ajutat
să o găsesc.
Auzind de la mine numele acestei familii, Catherine a căutat
în arhivele Convenției Baptiste Sudice numele misionarilor Crai-
ghead. Ea a reușit să-l găsească pe unul dintre fiii lor, care era
deja la o vârstă înaintată. El i-a dat adresa fiicei sale Silvia, care
este misionară în Italia. După ce am contactat-o, am primit o de-
scriere completă a slujirii lui Walter și Hasel-Anne Craighead în
Basarabia, pe care Silvia a păstrat-o ca amintire a bunicii sale.
Cititorului i se oferă o ocazie rară de a afla despre istoria
slujirii misionare din Basarabia la începutul secolului al XX-
lea. Mai jos, oferim o selecție de fragmente din memoriile lui
Hasel-Anne Craighead.
215
Walter Craighead
M-am născut pe 18 septembrie 1892 la o fermă lângă Uniontown, Ala-
bama. Mama mea era fiica lui A. K. Caperton, primul editor al ziarului
creștin Western Recorder (Cronica Occidentală). Tatăl meu era dintr-o fa-
milie de slujitori. În timp ce frecventa Seminarul din Louisville, s-a alătu-
rat slujirii bunicului meu, Caperton.
Întrucât era destul de dificil să întreții o familie numeroasă cu salariul mic
al unui slujitor, tatăl a trebuit să caute alte surse de venit. A fost obligat să pe-
treacă mult timp în afara casei. În cele din urmă, întreaga povară a responsabi-
lității fermei a căzut pe umerii fiului cel mai mare. La rândul ei, ferma a trecut
în mâinile mele. Viața tatălui meu a fost un exemplu inspirator pentru mine.
Domnul s-a folosit și de mama pentru a păstra legătura mea cu biserica. Când
eram băiat, m-am întors la Hristos și I-am predat Lui inima mea. Îmi amintesc
de părtășia minunată cu Dumnezeu, de care m-am bucurat în timp ce lucram
la fermă. Când am împlinit 16 ani, mi-am mărturisit credința în apa botezului.
La scurt timp după botez, familia noastră s-a mutat la Chattanooga,
Tennessee, unde am intrat la universitate. În timpul studiilor mele, am
participat activ la lucrarea cu tinerii și la școala duminicală. Acest lucru
m-a ajutat să mă întăresc în chemarea mea.
Cu un an înaintea absolvirii universității, am intrat la studii la Moody Bi-
ble Institute din Chicago, unde am studiat timp de doi ani. La institut, m-a in-
teresat lucrarea de misiune în rândul rușilor. Un astfel de interes a fost trezit
de un grup de creștini ruși care au cântat și au mărturisit despre slujirea lor.
În același timp, am întâlnit-o pe Hasel Thomson, care și-a exprimat
dorința de a fi misionară în Rusia. Ne-am căsătorit în anul 1920 și am ple-
cat în Anglia, unde ne aștepta câmpul nostru misionar. Am petrecut aco-
lo câteva luni, studiind cu sârguință limba rusă. În vara anului 1921, am
plecat din Anglia în Basarabia, o regiune a României. Această provincie a
aparținut în trecut Rusiei, iar acum se afla la granița de Vest cu Ucraina.
Am fost onorați să slujim acolo ca misionari timp de 18 ani. În timpul lu-
crării noastre, Dumnezeu ne-a dăruit cinci copii.
În 1937-1938, am avut ocazia să-mi iau concediu pentru a mă pregăti
pentru diploma de licență în teologie la Southern Baptist Seminary.
216
Hasel Thomson Craighead

M-am născut la 16 noiembrie 1892 în Danville, Michigan. Încă din co-
pilărie, am fost profund impresionată de slujirea din biserica la care mer-
geam împreună cu părinții mei.
Când aveam 8 ani, părinții mei s-au mutat în Albion, Michigan, pentru
ca să ne dea la învățătură. La vârsta de doisprezece ani, L-am mărturisit
pe Hristos în apa botezului în prima biserică baptistă. Această decizie a
adus o pace profundă și bucurie interioară în inima mea.
După ce am absolvit școala în anul 1913, am intrat la studii la Colegiul
de Științe Umanitare cu profil pedagogic. În timpul studiilor, am simțit
că Dumnezeu mă cheamă la o slujire extraordinară. Dar această chemare
era atât de îndepărtată și neclară, încât nu mi-am dat seama pe deplin de
chemarea lui Dumnezeu.
În 1917, am primit diploma de licență în științe umanitare, iar în toam-
na anului 1918, am început să lucrez în calitate de profesoară de limbă
engleză și germană la o școală din Imlay, Michigan. În același timp, mi
s-a întărit încredințarea că trebuie să mă implic în lucrarea de misiune.
M-am retras în camera mea și I-am promis lui Dumnezeu să urmez che-
marea Lui, dacă El îmi va descoperi voia Sa. Și Domnul mi-a arătat clar
ce trebuie să fac.
Până la sfârșitul anului școlar, trebuia să decid dacă voi continua
această lucrare anul următor. Suna atractiv pentru mine, dar am înțe-
les că, dacă intenționez să-mi adâncesc cunoștințele biblice, trebuia
să încep să fac lucrul acesta chiar atunci. Atât pastorul, cât și soția
lui au căzut de acord cu mine, așa că am renunțat la predare și, în
toamna anului 1918, am intrat la Moody Bible Institute din Chicago.
Acolo, chemarea lui Dumnezeu mi-a devenit clară și m-am dedicat
slujirii misionare.
La 1 septembrie 1920, m-am căsătorit cu Walter Craighead. În același
an, am plecat să slujim în Basarabia, România. Am petrecut șapte luni în
Anglia, studiind cu sârguință limba rusă și am ajuns în câmpul misionar
în 1921, unde continuăm să slujim până în prezent. Așteptăm cu nerăbda-
re întoarcerea noastră și avem nevoie de rugăciunile voastre.
217
1.Începutul lucrării
Basarabia
Destinația noastră este provincia Basarabia. Din 1812, oame-
nii din Basarabia au fost eliberați de Imperiul Rus din jugul tur-
cesc, iar în 1918, în temeiul Tratatului de la Versailles, Basarabia
a fost anexată României.
Basarabia se află între Marea Neagră și râurile Dunăre și Prut.
Solul din Basarabia este extrem de fertil, cu cernoziom deasupra
straturilor inferioare calcaroase și argiloase. Vara, vânturile pu-
ternice transformă solul vegetal în praf și o mare de noroi după
ploaie. Secetele frecvente afectează culturile, ceea ce devine un
dezastru pentru țărani. Iarna, este foarte frig din cauza vânturi-
lor puternice din nord. Primăvara este plină de culoare și strălu-
cire: copacii înfloresc, păsările cântă și câmpiile înverzesc.
Scopul nostru
Scopul nostru a fost să ajungem în Basarabia, apoi – în Buco-
vina, pentru a-i ajuta pe baptiștii români și ruși să predice Evan-
ghelia. Ajungând la destinație, am fost gata să devenim ucenici
și lucrători în câmpul Evangheliei.
Chișinău
Ne-am așezat cu nerăbdare în trenul expres european și ne-
am îndreptat spre Chișinău, capitala Basarabiei. Îmi amintesc
ultimele momente ale călătoriei noastre, când am ieșit din vago-
nul neventilat și prăfuit și am pășit pe peron. Am simțit atmosfe-
ra unei noi culturi.
218
Am fost înconjurați de o altă viață, un alt limbaj. Obiceiu-

rile ne-au deschis o lume complet diferită, neobișnuită. Fiorul
pe care l-am trăit în primele momente nu-l vom uita niciodată.
Pentru noi a fost „țara promisă”.
Chișinăul abia se trezea la o nouă zi. Ne-am oprit pentru câ-
teva clipe și am admirat panorama orașului care se deschidea în
fața noastră. Șiruri de case mici văruite sclipeau în bătaia soare-
lui dimineții. Un drum lung și drept traversa orașul. Strada cen-
trală era intersectată de mai multe artere. Nenumărate căruțe
pline cu bidoane de lapte se întorceau de la piață și se îndreptau
spre cartierele orașului. Un contrast izbitor cu străzile pustii din
Polonia, prin care am trecut.
Pe partea opusă a peronului, era un vârf de munte împădurit.
Printre pinii de un verde închis, se iveau pereții albi ai unui se-
minar ortodox grecesc și o catedrală cu cupolă aurie, simboluri
ale forțelor spirituale care se vor opune viitoarei noastre slujiri.
Atenția noastră a fost atrasă de strigătele vizitiilor, care che-
mau trecătorii la o plimbare cu trăsurile lor dărăpănate. Se pă-
rea că erau pe punctul de a se dărâma. Unuia dintre vizitii, a
cărui trăsură ni s-a părut mai sigură, i-am predat o scrisoare de
la prietenii noștri din Londra. Apoi am luat cu precauție loc în
trăsură. Trăsura era trasă de un cal, peste al cărui cap se vedea
o arcadă tipică din lemn. Aceasta a fost prima noastră călătorie
zdruncinată cu o trăsură și am simțit bine pietrele vechi de seco-
le de pe drum. Este inutil să spun că, pe parcursul a douăzeci de
ani de slujire în Basarabia, multe astfel de drumuri ne așteptau.
Curând, am ajuns pe o stradă îngustă și ne-am oprit lângă un
zid de lemn deteriorat în timp. Deasupra intrării, era scris nu-
mărul 13 cu vopsea albă. În fața casei, era o grădină acoperită cu
iarbă și flori, iar lângă ea erau zidurile caselor țărănești rusești.
219
Liderul nostru baptist și soția sa, de origine germană, locuiau în-

tr-una din aceste case. Ne-au făcut să ne simțim bineveniți, deși
au fost luați prin surprindere. Nu am avut ocazia să-i anunțăm
despre sosirea noastră. Totul din casă vorbea despre o dragoste
tipică germană pentru ordine și confort. Am stat câteva zile cu
ei, până am găsit un loc unde să locuim.
Primele zile
Primul nostru prânz în Basarabia a constat din celebra supă
rusească de legume cunoscută sub numele de „borș”, colțunași
cu smântână și fructe dulci de vară.
Spre sfârșitul cinei, o tânără de vreo douăzeci de ani a intrat
în curte și a fost invitată de gazdă în casă. Ne-a fost prezentată
ca sora Raisa (toți credincioșii din Basarabia se numeau frați și
surori).
– Raisa, aceștia sunt prietenii noștri misionari din America,
a spus gazda noastră.
– Încântată de cunoștință. Vă pot ajuta cu ceva? – a întrebat
Raisa. Lucra ca secretară la Consiliul orașului și se întorcea de
la serviciu.
– Poți să ajuți, dacă ai timp, a spus gazda. – Tu ești familia-
rizată cu această rutină de înregistrare a străinilor. Ai putea să-i
conduci pe prietenii noștri la Biroul de înregistrare a străinilor?
După cum am fost anunţaţi mai devreme, toți străinii trebu-
iau să informeze autoritățile cu privire la sosirea lor în termen
de 24 de ore.
– Voi fi bucuroasă să vă ajut, a răspuns ea.
În așa mod, am făcut cunoștință cu primul și cel mai bun pri-
eten al nostru din Basarabia. Exteriorul Raisei era aproape puri-
220
tan. Era o fată zveltă, de înălțime medie. Cultura și rafinamentul

ei și-au găsit expresia într-un chip grațios, cu trăsături regulate,
ochi limpezi și acea seninătate atât de caracteristică tinereții.
Părul întunecat era despărțit în mijloc, pieptănat lin pe spate
și, conform tradițiilor modei rusești, adunat într-un coc. Sprân-
cenele înalte, neobișnuit de arcuite, îi ofereau feței o expresie
întrebătoare.
Am aflat că Raisa este fiica unui preot ortodox rus. A primit
o educație excelentă la o școală pentru fiicele preoților. Vorbea
fluent atât limba rusă, cât și limba română. A locuit cu mătușa
ei baptistă la Chișinău, pentru că, după convertirea ei la Hristos,
nu i s-a permis să rămână în casa părintească. Datorită talen-
telor și educației sale, a obținut un serviciu bun în birou și și-a
dedicat tot timpul liber slujirii lui Dumnezeu. Fără ajutorul și
experiența ei, prima noastră întâlnire cu autoritățile ar fi putut
fi nu numai dificilă, ci și foarte costisitoare. Datorită cunoașterii
bune a limbii, a reușit să convingă autoritățile că suntem tineri
americani inofensivi, fără intenții rele.
Raisa știa care uși trebuiau deschise și nu a trebuit să aștep-
tăm ore îndelungate, stând la coadă pe coridoarele prăfuite.
A venit sâmbăta. Biserica baptistă urma să aibă un serviciu
de închinare obişnuit de dimineață. După ce am luat micul de-
jun în sala de mese – un ceai fierbinte și chifle, am mers la adu-
nare împreună cu Raisa. Chiar dacă era încă devreme, biserica
s-a umplut foarte curând de oameni, care au venit să-L laude
pe Dumnezeu. Înainte de a începe serviciul divin, coriștii s-au
adunat într-o cameră mică de lângă scenă pentru ca să se roage.
După încheierea serviciului, la cererea sfatului frățesc,
membrii bisericii au rămas pentru o adunare de membri impor-
tantă. Întrebarea principală a fost alegerea și ordinarea pasto-
221
rului. Candidatul pentru această slujire era Boris, un asistent

al conducătorului bisericii. Era un tânăr înalt, cu părul negru,
demn, fiul unui preot ortodox grec. Boris a absolvit Seminarul
Teologic la Chișinău, dar apoi s-a pocăit la Odessa și a început
să frecventeze o biserică baptistă. La Seminar, tânărul nu a pri-
mit cunoștințe profunde despre Biblie, întrucât a studiat, în li-
nii generale, ritualurile bisericești acolo. A descoperit adevărul,
studiind zelos Sfintele Scripturi după pocăință. Deși era înzes-
trat cu abilități naturale excelente și o bună educație, cea mai
remarcabilă calitate a lui Boris a fost smerenia. Chiar și un sim-
plu țăran din biserică a găsit în el un prieten și un frate. Zâm-
bea fiecărui om care venea la închinare și le oferea cu căldură o
strângere de mână. Prietenii săi apropiați îl vedeau întotdeauna
calm și meditând asupra unui lucru. S-a gândit el ce va avea de
suferit pentru Hristos? Poate că, la fel ca apostolul Pavel, a pre-
văzut încercările amare prin care va trebui să treacă douăzeci
de ani mai târziu.
Decizia de a-l alege pe fratele Boris ca prim pastor al bisericii
de la Chișinău a fost luată în mod anonim. Viața lui exemplară a
fost deja o binecuvântare pentru biserică. Prin urmare, când fra-
tele Boris a fost chemat în adunare, lacrimi de bucurie au apărut
în ochii multora. Fratele responsabil a declarat: „Fraților și suro-
rilor, ați ales un frate sfânt ca pastor al vostru.”
Pentru a ne îmbunătăți cunoștințele de limba rusă, aveam
nevoie de un profesor bun. Singura noastră alegere firească a
fost fratele nostru Boris. Taxele de școlarizare și prânz erau atât
de neînsemnate în comparație cu ajutorul pe care l-am primit de
la un expert în gramatică, citirea Bibliei și părtășie. Ce răsplată
pentru noi au fost cuvintele sale: „Ați citit perfect acest verset”.
Ne-am bucurat de acest privilegiu un an întreg la Chișinău.
222
Odată, am auzit zvonuri despre căsătoria iminentă a fratelui

Boris și a surorii Raisa. Aceasta nu a fost o surpriză pentru mulți,
deși în cercurile baptiste din Basarabia, curtarea era, de obicei,
păstrată în secret până la anunțarea logodnei. Desigur, pentru
Boris nu exista o altă parteneră mai frumoasă și mai potrivită
decât Raisa.
Ceremonia solemnă de nuntă a avut loc în biserică. Membrii
bisericii s-au bucurat pentru tânărul lor pastor și mireasa lui.
În semn de recunoștință, tinerii au fost aleși și trimiși ca primii
reprezentanți la Congresul Mondial Baptist din Stockholm, Su-
edia.
Această călătorie a devenit luna lor de miere. Ne-am întâl-
nit cu tinerii căsătoriți la Berlin, îndreptându-ne spre același
congres, și apoi am călătorit împreună. Dumnezeu i-a pregătit
cu adevărat pe acești doi tineri minunați unul pentru celălalt și
pentru slujirea Sa. Comunicarea noastră cu ei timp de douăzeci
de ani în România a fost cea mai binecuvântată experiență.
După întoarcerea în Basarabia, Boris și Raisa au început să
slujească cu zel nu numai în biserică, ci și în toată Basarabia.
Biserica a fost recunoscătoare conducătorilor săi pentru mun-
ca lor uimitoare și și-a exprimat recunoștința în multe feluri. De
exemplu, în fiecare vară le oferea vacanțe lungi. De obicei, Boris
și Raisa mergeau la mare sau la munte. La un moment dat, sta-
rea de sănătate a lui Boris și a Raisei s-a înrăutățit. Au fost sfătu-
iți să se odihnească în pădurile din Carpați, în Transilvania. S-a
întâmplat că familia noastră plănuia, de asemenea, o vacanță
în Carpați și am mers toți împreună. A fost cea mai fericită vară
petrecută în părtășie cu prietenii noștri dragi. Am urcat munții,
am luat masa la umbra brazilor și a pinilor, am citit, am cântat,
ne-am rugat și am vorbit despre lucrarea noastră comună. Rai-
223
sa era foarte preocupată de sănătatea lui Boris, care își revenea

treptat. Domnul nu le-a dat copii, dar ei au fost prieteni pentru
mulți copii.
Biserica de la Chișinău și pastorul însuși au suportat perse-
cuții severe din partea Bisericii Ortodoxe Române și a autorități-
lor. Dar binecuvântarea lui Dumnezeu a fost întotdeauna cu ei:
numărul membrilor bisericii a crescut și a crescut și starea lor
spirituală. Au fost construite o casă de rugăciune și un adăpost.
Acest lucru a contribuit la dezvoltarea lucrării de misiune și a
altor slujiri în biserică. Raisa a lucrat neobosit în calitate de pro-
fesoară și pianistă. S-au dezvoltat abilitățile naturale ale lui Bo-
ris ca bun orator și scriitor. A dobândit maturitate și experiență.
Conducerea sa înțeleaptă a fost recunoscută de liderii baptiști
din toată România și chiar și din alte părți.
Clima
Din păcate, datorită locației sale, Basarabia a fost în ca-
lea cuceritorilor vandali de secole: goți, huni, slavi, romani,
tătari, turci, polonezi, austrieci și, mai târziu, ruși. În 1812,
Rusia a reușit să cucerească doar Basarabia, deși planurile
sale includeau cucerirea României. Ocupația a durat până în
1918. Limba română era considerată limba de stat, la fel ca
limba rusă. Clima temperată din Basarabia a fost considerată
benefică pentru sănătate. Decembrie este cea mai rece lună a
anului. Temperatura medie a aerului în decembrie a fost de
–10 ° С, iar în iulie + 22 ° С. Gerurile severe s-au declanșat
în octombrie, iar zăpada a acoperit pământul până în aprilie,
și chiar în mai. Acesta este un fel de binecuvântare, deoare-
ce vara, condițiile de salubritate au contribuit la răspândirea
224
epidemiilor. Seceta este un blestem frecvent pe acest pământ.

Cele mai frecvente boli au fost tuberculoza și malaria. Ni s-a
recomandat să alegem o casă în partea superioară a Chișină-
ului, deoarece epidemia de tuberculoză era răspândită în par-
tea de jos a orașului.
Basarabia era o provincie preponderent agricolă. Când a de-
venit parte a României, în agricultură a crescut nivelul de cul-
tivare și productivitate. Orzul, grâul, porumbul și alte culturi,
fructele și legumele erau principalele produse agricole, dar ma-
joritatea erau utilizate pentru consum propriu, nu pentru vânza-
re. Mâncarea tradițională – mămăliga – era pregătită din făină
de porumb. Strugurii erau crescuți, în mod deosebit, în regiunea
Mării Negre pentru producția de vin. Pomii fructiferi includeau
prune, mere, pere, vișine, cireșe, piersici etc. Românii au fost
păstori din generații. Lâna de oaie era folosită pentru a confec-
ţiona haine, pături și covoare frumoase basarabene. Covoarele
țesute sunt și astăzi o comoară pentru colecționarii de astfel de
lucrări.
Capitala Chișinău este un oraș cu o populație de 60.000 de
locuitori. Datorită densității populației, pare a fi mult mai mică.
Chișinăul a fost fondat în 1436 de către unchiul lui Ștefan cel
Mare și a devenit oraș comercial în 1666. Chișinăul este situat
într-o zonă deluroasă. Orașul are o istorie tragică și turbulen-
tă, deoarece în timpul ocupației ruse, au fost comise pogromuri
evreiești.
Am ajuns la Chișinău la mijlocul lunii august 1921. După o
lungă căutare a unei gazde, am găsit o cameră mică cu o bucătă-
rie, într-una dintre cele mai sărace zone ale orașului. Pentru noi,
noua casă părea un paradis, după toate rătăcirile, întruchiparea
unui vis irealizabil.
225
Între timp, prietenii noștri baptisti ne-au sfătuit să ne mutăm

într-o casă cu cinci camere, lângă casa pastorului. La 1 ianua-
rie 1922, ne-am mutat într-o casă cu condiții mai bune. Cu toate
acestea, nu ne-am așteptat să găsim condiții ca în America, așa
că ne-am bucurat de orice ofertă.
La o lună după sosirea noastră la Chișinău, am primit o noti-
ficare că bagajele noastre au ajuns în portul de pe Dunăre. Cu ne-
răbdare am mers acolo cu trenul pentru a lua lucrurile valoroase
pentru noi. Printre lucruri, se număra o valiză cu o bucată de
pânză bună, pe care prietenii noștri au cerut să o aducem pentru
victimele războiului din România. Chiar dacă vameșii stăteau la
dubii în privința modelelor de rochie desenate pe hârtie cu linii
punctate, am reușit să luăm valiza fără dificultăți. Am arătat un
desen al unei rochii într-un un singur model și apoi am arătat că
seamănă cu rochia mea.
Ne-am alăturat imediat bisericii baptiste din Chișinău. În cu-
rând, am putut comunica deja în limba rusă, așa că am început
să vizităm diferite persoane. Eram elevi și ei erau profesori.
Întotdeauna ne-am considerat oameni cinstiți, dar aici, în-
tr-un colț îndepărtat al unui oraș mic, ne-a venit rândul să aflăm
ce este cinstea.
Urma să vizităm o altă casă împreună cu unul dintre condu-
cătorii bisericii. După ce am urcat în tramvai cu acest om, ne-am
dat seama că am luat o direcție greșită. Am coborât la următoa-
rea stație, iar prietenul nostru a așteptat taxatorul ca să achite
taxa pentru călătorie și abia apoi ni s-a alăturat. Având în vedere
că tânărul era sărac, această sumă i-a redus mijloacele de exis-
tență în acea zi.
Prima noastră menajeră a fost o tânără de aproximativ opt-
sprezece ani, de origine rusă. Era foarte conștiincioasă și a în-
226
cercat întotdeauna să ne facă pe plac. Majoritatea femeilor din

orașul în care locuiam căutau menajere – fete baptiste, deoarece
aveau o bună reputație. Treptat, ne-am obișnuit cu modul de via-
ță, limbajul și ritmul calm într-o țară nouă pentru noi. Prietenia
oamenilor ne-a ajutat foarte mult. Odată, aflându-ne în piață,
am trecut pe lângă tarabele cu legume și am auzit strigăte puter-
nice: ”American, american!”. Presupunând că acești oameni mă
cheamă sau doar râd de mine, m-am întors. De fapt, ei vindeau
cartofi albi mari – un sort numit ”American”.
Un incident amuzant ni s-a întâmplat într-o zi, când Walter
și cu mine am intrat într-un mic magazin pentru a cumpăra ar-
ticole de papetărie. Am încercat să îi explicăm vânzătoarei ce
vrem să cumpărăm, dar nu înțelegea limba română. Râzând, a
chemat o altă vânzătoare și a spus în germană:
– Acești oameni nu înțeleg nici limba rusă, nici limba româ-
nă, nu înțeleg nimic.
– Și așa este, a spus Walter în germană. Fetele roșiră.
Cea mai memorabilă persoană din Chișinău a fost sora Bo-
biak. Creștinii din Basarabia se adresau unii altora cu numele
”frați” și ”surori”. De asemenea, se adresau reciproc pe nume și
patronimic. Mi-a plăcut această adresare, pentru că suna foarte
melodic. Sora Bobiak a fost cea mai apropiată și mai devotată
vecină a noastră când locuiam în camere mici într-un cartier
sărac din Chișinău. Cunoscând lipsa noastră de experiență, ea
a fost întotdeauna gata să ne ajute. În tinerețe, această femeie
era o „eroină” locală – dependentă de alcool, răzvrătită și fără
speranță.
Când am întâlnit-o, ea a devenit un exemplu strălucitor
al modului în care Dumnezeu redă respectul și demnitatea
celor care au cu adevărat încredere în El. Într-o zi, prietenii
227
ei au dus-o la o biserică baptistă. După serviciul de închina-

re, s-au rugat în genunchi în jurul ei și I-au cerut lui Dumne-
zeu să-i atingă inima și mintea. S-a pocăit și L-a acceptat pe
Hristos ca Mântuitor în inima ei. Din acel moment, ea a dus
o viață creștină demnă. Fiul ei nelegitim s-a pocăit mai târ-
ziu. Beția era unul dintre blestemele acestui popor. Doar un
miracol al lui Dumnezeu putea elibera o persoană de acest
viciu. Se părea că fața roșie a surorii Bobiak purta amprenta
păcatului, dar expresia de pe chipul ei era întotdeauna ve-
selă și calmă.
Ultima dată când am văzut-o, avea peste 90 de ani și conti-
nua să participe cu fidelitate la lucrările bisericii și să-L slujeas-
că cu bucurie pe Dumnezeu.
2. Răspândirea Evangheliei
Începutul răspândirii Evangheliei în Basarabia

Istoria răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu în Basarabia nu
începe cu sosirea misionarilor străini. De fapt, datorită dragostei
pentru libertate și creștinism, ultimul țar rus, Nicolae al II-lea,
a contribuit la răspândirea lucrării în toată Rusia. Ni s-a spus
că în timpul domniei sale, Vestea bună a răsunat pe străzi, în
parcuri și în diferite părți ale Chișinăului, dar slăbiciunea ca-
racterului său a fost motivul căderii monarhiei în Rusia. În 1911,
erau aproximativ 200.000 de baptiști ruși. Din păcate, libertatea
religioasă a fost de scurtă durată. Odată cu instaurarea regimu-
lui comunist, oamenii au fost privați de această libertate. Istoria
păstrează soarta tragică a poporului rus.
228
Cu toate acestea, în timpul Primului Război Mondial, a înce-

put o mare trezire religioasă. Această mișcare a început cu distri-
buirea Bibliei, a Noului Testament și a cărților de cântece printre
prizonierii din lagărele austriac și german. Toți cei care au vizitat
Rusia înainte de război au observat că, în general, rușii sunt oa-
meni foarte religioși. Expresia „suflet rusesc” este adesea folo-
sită pentru a descrie loialitatea și deschiderea acestor oameni.
Următorul exemplu descrie o evanghelizare obișnuită într-un
lagăr de prizonieri: „Într-un lagăr, printre 10.000 de prizonieri
ruși, erau 18 credincioși. La început, au organizat un serviciu de
rugăciune în secret, într-unul din colțurile cazărmii. Treptat însă
atât de mulți oameni au început să vină la rugăciune, încât în
cele din urmă, credincioșii i-au cerut șefului închisorii să le per-
mită să oficieze servicii de închinare prin rugăciune. Apoi li s-a
pus la dispoziție una din cazărmi pentru astfel de servicii. Bara-
ca era plină de oameni care doreau hrană spirituală. Șase luni
mai târziu, erau deja 600 de credincioși nou convertiți, în urma
citirii și ascultării de Sfintele Scripturi în închisoare. Autoritățile
au permis botezul într-un râu din apropiere. Astfel, a fost orga-
nizată o biserică baptistă într-o tabără de prizonieri, unde pas-
torul deținut a fost ales de adepții săi, precum și de prizonieri.”
(Din cartea lui O. Bloomit, Exilul în Siberia)
Dar istoria nu s-a încheiat între zidurile lagărului. Am asistat
la evenimente interesante din Basarabia, care a făcut parte din
Rusia din 1812 până în 1918, când a fost reanexată României.
Războiul s-a încheiat, prizonierii de război ruși s-au întors acasă
și au adus cu ei Biblia – Noul Testament și colecțiile de psalmi.
Acești oameni erau misionari dedicați lucrării lor.
Imaginați-vă o scenă atât de incitantă într-un mic sat din Ba-
sarabia: „Soldatul care se întoarce acasă este un erou. Întregul sat
229
ar trebui să audă istoriile sale despre război și închisoare. Mulți

dintre săteni nu au văzut niciodată un tren sau chiar o barcă, iar
acest om poartă crucea Sfântului Gheorghe – cea mai mare dis-
tincție pentru eroii ruși. Cabana lui se umple foarte curând de ve-
cini și chiar de străini. Un samovar aburește pe masa din centrul
camerei, iar lângă el – câteva felii de pâine neagră și brânză de
oaie, aduse de vecini în semn de respect. Odaia era plină de oas-
peți curioși. Salutări calde și suspine de fericire. După multe căni
de ceai și felii de pâine și brânză, fostul soldat se ridică ca să-și
înceapă povestea, iar oaspeții se întreabă de ce nu s-a adus încă
vodcă. Își privește oaspeții, apoi scoate din buzunar scumpul său
Noul Testament, uzat din cauza lecturii îndelungate. El îl ține cu
respect, apoi îl ridică și spune: „Cel mai bun lucru pe care l-am
găsit în lagăr este Cuvântul lui Dumnezeu.” Ochii oamenilor sunt
larg deschiși. Toți ascultă absorbiți până la răsăritul soarelui.”
Aceste mici adunări aveau loc în fiecare seară, iar preotul lo-
cal încearca să le oprească. Rugăciuni înflăcărate erau ridicate și
pe câmpii. Nici protestele preotului nu le puteau opri. Bucuria a
venit în acest sat mic. Vestea bună și cântările creștine au înlo-
cuit certurile și bețiile.
Slujirea noastră în Basarabia începuse deja și s-a răspândit,
mai cu seamă, datorită acestor prizonieri de război credincioși.
Numărul credincioșilor baptiști a crescut de la câțiva în anul
1920 la 20.000 în 1948 (aproximativ 1.000 pe an). Au fost fon-
date 300 de biserici și grupuri de rugăciune. S-au construit case
de rugăciune în toată provincia. Doar veșnicia va dezvălui toate
rezultatele distribuirii Bibliei în lagărul de prizonieri de război.
În acest moment, mai mulți frați din Odessa au venit la Chiși-
nău pentru a ajuta la răspândirea Veștii bune chiar la începutul
evanghelizării în Basarabia.
230
Mai multe din cuvintele fratelui predicator local Hijneakov:

În 1909, existau doar câțiva credincioși în Chișinău, Tighina și Cișme-
le. Unii dintre ei au lucrat într-un spital la 7 mile depărtare de Chișinău.
Frații de la biserica baptistă din Odessa au vizitat orașul Chișinău și i-au
învățat pe credincioși adevărul Evangheliei. Ei i-au sfătuit să facă un ser-
viciu de închinare și chiar au ajutat la închirierea sălii. Dar, din moment
ce holul se afla la etajul al doilea, era foarte incomod.
Mai târziu, am închiriat o sală la parter. Serviciul de deschidere a no-
ului local, la care au participat oaspeți din Odessa, a fost însoțit de o mare
bucurie. La acel timp, la Chișinău erau doar șapte credincioși. Mulți oa-
meni au venit la serviciul de închinare, iar despre acest lucru au aflat pre-
oții ortodocși, fapt care i-a pus în gardă. Fiind îngrijorați de situație, i-au
chemat pe credincioși și i-au amenințat, interzicându-le să mai organize-
ze astfel de întâlniri. Acești preoți s-au plâns chiar la Ministerul Cultelor,
dar au fost sfătuiți să lase în pace „secta” noastră.
O nouă casă de rugăciune a fost deschisă în toamna anului 1909 la inter-
secția străzilor Benderskaya (astăzi, Tighina) și Aleksandrovskaya. Preoții au
continuat să găsească motive de învinuire pe nedrept credincioșilor și întregii
adunări, și chiar i-au făcut pe mai mulți credincioși să-și piardă serviciul. În
anul 1910, erau 7 credincioși botezați, în 1911 – 11, iar în 1912, numărul cre-
dincioșilor a ajuns la 13 persoane. Din când în când, predicatorii din Rusia
care vizitau Moldova participau la serviciile de închinare și inspirau frații și
surorile, aducând cu ei reviste creștine, organizând un cor și o orchestră.
Toți membrii bisericii s-au întâlnit la 1 octombrie 1913 în clădirea mi-
siunii evreiești engleze „MILDMAY”, unde liderul era un evreu convertit
din Odessa. În 1914, toți bărbații, cu excepția persoanelor în vârstă și a
celor cu dizabilități, au fost recrutați în armată, în legătură cu izbucnirea
Primului Război Mondial. Într-o duminică după-amiază, un preot orto-
dox grec a participat la serviciul divin și, observând câți vizitatori și sol-
dați erau prezenți, a raportat poliției. Un ofițer de poliție a fost trimis să-l
aresteze pe predicator și pe toți soldații prezenți. Unul dintre frați a cerut
permisiunea să se roage înainte de a fi arestat, dar a fost arestat imediat.
Desigur, întâlnirea a fost întreruptă. Femeile plângeau.
231
Predicatorul a fost reținut pentru o lună, iar ceilalți doi frați pentru
două săptămâni. Au fost ținuți într-o cameră fără paturi și li s-a oferit doar
pâine și apă. Credincioșii au experimentat adesea protecția lui Dumne-
zeu. Într-o zi, în piața orașulu, El i-a protejat pe câțiva credincioși atunci
când un grup de oameni s-a ridicat împotriva lor. S-a întâmplat odată că
un măcelar beat a scos un cuțit și a amenințat că îl va ucide pe primul
baptist care se va apropia de el. În biserică, au apărut și frați „falși”, cum
ar fi adventiștii de ziua a șaptea. Au dus chiar în eroare pe unii oameni,
dar foarte curând s-au liniștit. În acest timp, credincioșii au fost implicați
în procese zilnice, persecutați și interogați.
În 1916, biserica noastră era persecutată de către armata rusă. Exilul,
închisoarea și moartea s-au abătut asupra multora. Totuși, o îmbunătățire
a lucrurilor pentru credincioșii din Basarabia a venit în anul 1917, când s-a
schimbat guvernarea. Clădirea bisericii, care a fost închisă și sigilată de
către autoritățile ortodoxe, s-a redeschis. Întâlnirile au fost reluate la 25
martie 1917, spre marea bucurie a credincioșilor.
Un conducător al bisericii a spus: „Domnul ne-a ajutat să reluăm ser-
viciile de închinare, să adunăm un cor, să reînviem întâlnirile de tineri și
școala duminicală.” Ni s-a permis să organizăm întâlniri duminica în par-
cul orașului, unde sute de oameni puteau auzi Cuvântul lui Dumnezeu.
Au început să vină tot mai mulți oameni la aceste întâlniri.
Am avut un serviciu de închinare deosebit la 1 ianuarie 1918, pe strada
din fața băncii orașului, unde mii de oameni au ascultat predica și cân-
tările Evangheliei. Până și traficul rutier a fost blocat pentru câtva timp.
Biserica suferea, din nou, din cauza fraților mincinoși, dar Domnul
ne-a eliberat de ei, unindu-i și mai mult pe credincioșii adevărați. De ase-
menea, bisericilor li s-a permis să aibă propria școală elementară pentru
copii și să conducă școala la propria lor discreție. Din acest motiv, au înce-
put să caute un profesor în Odessa. Fratele L. Averbuh, un profesor evreu
din Odessa, a venit la 1 august pentru a ajuta biserica de la Chișinău.
Tot atunci, a venit fratele Alexandrov de la Moscova, fiind trimis de
Uniunea Mondială Baptistă pentru a distribui Biblia în Basarabia. Pe mă-
sură ce lucrarea lui Dumnezeu în Basarabia a crescut și a înflorit, frații și
232
surorile au decis să organizeze o conferință la Chișinău. Fratele A. Ivanov,

care s-a întors dintr-o închisoare austriacă în 1919, trebuia să cheme cre-
dincioșii din orașele și satele basarabene.
În 1919, foametea a lovit și a adus cu sine suferință și suspendarea
temporară a Uniunii Baptiste din Basarabia. Fratele Tafratov s-a oferit,
de bunăvoie, pe cheltuiala sa să continue lucrarea începută de fratele
Ivanov, pe care a oprit-o din motive familiale.
Prima conferință a avut loc la Chișinău în 1919. Au participat 7 dele-
gați, dintre care doar unul era local. În 1919, frații Lebedenko, Mereșko și
Belousov s-au întors din închisoare și s-au alăturat cu bucurie slujitorilor
bisericii.
Biserica de la Chișinău și-a sărbătorit cea de-a 10-a aniversare la 6 iu-
lie 1919. Ulterior, a avut loc o conferință, la care au participat 14 delegați.
În 1920, fratele Ivanov a fost ales ca evanghelist al Uniunii Basarabene,
care avea misiunea de a găsi credincioși în toată provincia.
Anul 1920 a fost marcat de libertatea religioasă. Astfel, în toamna anu-
lui 1920, 30 de delegați din diferite regiuni ale Basarabiei s-au întrunit
într-o conferință la Chișinău. A fost luată decizia ca 5 evangheliști să pri-
mească un salariu în anul 1921. În aceeași perioadă, s-a format Uniunea
Bisericilor Baptiste Basarabene, care a devenit ulterior membră a Uniunii
Baptiste Mondiale.
Datorită atenției sporite a conducătorilor bisericilor de stat asupra nu-
mărului în creștere al evanghelicilor, în mod special în satele basarabene,
a început o perioadă de interdicții asupra acestei mișcări religioase. La
sfârșitul primăverii anului 1922, un incident din Chișinău ne-a atras aten-
ția. Era sâmbătă după-amiază. În biserica de la Chișinău, urma să aibă loc
un serviciu divin într-o clădire închiriată. Sora Raisa și cu mine eram în
drum spre adunare.
Când ne-am apropiat de locul unde urma să aibă loc serviciul divin,
am văzut pe stradă bănci, o orgă și alt mobilier. Oficialii orașului, probabil,
nu știau că biserica avea permisiunea pentru a organiza întâlniri în această
clădire. Liderii bisericii au reușit să remedieze situația fără mari dificultăți.
Înainte de începerea serviciului, tot mobilierul a fost readus la locul lui.
233
În ultimele zile ale anului 1921, am simțit că pregătirea pentru slujirea

pentru care am venit aici a fost deja suficientă, și acest lucru i-a permis lui
Walter să preia conducerea bisericii. I s-a cerut să fie pastor într-o bisericu-
ță din orașul Bălți. Am convenit să preluăm conducerea bisericii din Bălți
în septembrie 1922.
Activitatea noastră la Bălți

Am făcut prima noastră călătorie la Bălți în luna septembrie,
anul 1922. Era deja destul de rece în această provincie din nordul
României.
Au început ploile, care au fost însoțite de noroi gros și vâscos.
Walter a plecat din București mai devreme pentru a pregăti un
loc pentru mine și copilul nostru. Am stat cu o familie de ameri-
cani la Iași. O soră de la biserica din Bălți m-a ajutat în această
lungă călătorie cu trenul de la Iași la Bălți. Când îmi pregăteam
valiza, stăpâna casei a pus acolo o sticlă de sirop de zmeură lân-
gă blana mea neagră nouă. Sticla nu a fost închisă bine. Din ca-
uza zdruncinărilor provocate de mișcarea trenului, aceasta s-a
deschis, iar siropul s-a revărsat pe blană. Nu am mai reușit s-o
curăț. Cu toate acestea, blana mi-a fost foarte utilă în iernile reci
basarabene. Am călătorit toată noaptea și am ajuns la Bălți di-
mineața – flămânzi, înghețați, obosiți și cu un copil flămând,
deoarece mâncarea noastră a rămas la Iași. Pe deasupra, ploua,
dar Walter m-a întâlnit la gară și știam că totul va fi bine.
O nouă casă
Cuvântul „Bălți” înseamnă „mlaștină”. Exact așa a fost în rea-
litate. Am condus de-a lungul drumului principal, trecând pe lân-
gă clădiri cu un etaj, iar roțile trăsurilor erau scufundate în noroi.
234
În anul 1922, populația orașului era de 22.000, iar în 1926, nu-

mărul a crescut la 50.000, după cum se spunea, datorită creșterii
numărului de evrei. Ne-am oprit în fața unei căsuțe a unui mem-
bru al bisericii, unde Walter a închiriat o cameră și o bucătărie. Cu
gard pictat și paturi de flori, astfel de case erau unele dintre cele
mai bune care se găseau, de obicei, în această regiune a Basarabi-
ei. Perdelele albe erau despărțite, iar pe prevazurile înguste erau
ghivece cu flori. Auzind voci, o femeie scundă cu aspect de țigancă
a apărut la ușă. Ochii ei strălucitori scânteiau de bucurie și ne-a
întâmpinat cu brațele deschise. Deși era ospitalieră, din cauza res-
ponsabilităților casei, femeia nu a avut timp să pregătească totul
pentru sosirea noastră. Focul din sobă nu se aprinsese încă, ci doar
un fum gros umplea camera, din cauza lemnului umed de pe urma
ploilor. Femeia a răscolit din nou cărbunii și, în cele din urmă, lem-
nele au trosnit și o flacără veselă s-a ridicat din ele.
– Doriți să mâncați ceva? Poate ceai sau lapte? – întrebă ea
cu atenție.
Am acceptat cu bucurie invitația ei, întrucât călătoria a fost
obositoare și, în plus, ne-am uitat mâncarea la Iași. Am intrat
într-o cameră mică. Un băiat de vreo treisprezece ani citea pe
canapea. Imediat cum ne-a văzut, s-a ridicat și ne-a salutat poli-
ticos, apoi și-a continuat lectura. După cum s-a dovedit mai târ-
ziu, tocmai am întâlnit una dintre cele mai remarcabile și pro-
mițătoare personalități din toată România. Ea era foarte mân-
dră de Serghei, singurul ei fiu. Interesul lui pentru America și
oamenii minunați a arătat o minte neobișnuit de isteață. Pe cât
de posibil, mama i-a oferit băiatului cărți și muzică. Prietenii
săi erau băieți evrei deștepți și inteligenți de la școala sa, care,
mai târziu, ca mulți alți evrei și baptiști, i-au împărtășit soarta
amară a persecuției.
235
Serghei
Când a început să funcționeze la Bălți o școală duminicală
cu șase copii, Serghei era cel mai activ băiat dintre toți cole-
gii lui. Știa bine toate istoriile biblice, și-a dezvoltat talentul
muzical și, după câteva lecții, a putut cânta psalmi, întrecân-
du-mă chiar și pe mine, profesorul său de muzică. Mai târziu,
a recunoscut că mi-a urmărit degetele în timp ce cântam la
întâlnire. A memorat cu ușurință piese foarte lungi. Această
abilitate extraordinară a sa i-a nemulțumit pe unii oameni,
care l-au acuzat de mândrie. Profesorii lui însă au observat în
el o smerenie deosebită și disponibilitatea de a îndeplini înda-
toririle rapid și cu precizie.
După absolvirea școlii, Serghei a simțit chemarea în lucrarea
de slujire. Datorită eforturilor comune ale părinților săi, ale priete-
nilor de la biserică și ale lui însuși, el a intrat la studii la Seminarul
Baptist din București. În același timp, a continuat să studieze la
Conservator – să cânte cu vocea și la diverse instrumente. După
întoarcerea noastră din vacanță, am aflat că Serghei și-a păstrat
deprinderile bune pe care le-a învățat la biserică, fapt care a fost
un mare motiv de bucurie pentru noi. El a fost considerat de mulți
drept unul dintre cei mai buni predicatori baptiști din România.
Membrii bisericii din Bălți l-au invitat adesea pe Serghei să devină
pastorul lor, dar el a simțit că, mai întâi, trebuie să câștige expe-
riență într-o altă biserică. Ce s-a întâmplat cu fratele Serghei este
unul dintre secretele pe care doar Dumnezeu le cunoaște. A murit
în zilele ocupației comuniste rusești. Nu știm exact cine este vino-
vat pentru asta – comuniștii sau războiul. Viața lui a fost dedicată
slujirii lui Dumnezeu, iar influența sa s-a transmis prietenilor care
au continuat să ducă mesajul Evangheliei.
236
3. Lucrarea din orașul Bălți
Orașul
Orașul Bălți era un centru comercial important pentru satele
din jur, în vecinătatea căruia locuiau moldoveni și ruși. În fie-
care sat, erau negustori și cămătari evrei. Evreii din Basarabia
erau religioși, respectând Legea lui Moise. Joi este o zi de piață
în Bălți. Fermierii baptiști au auzit de sosirea noastră și destul de
mulți oameni au venit să vadă americanii. Într-o zi, fiul nostru
de două luni plângea din cauza unei dureri în burtă. Unul dintre
vizitatorii noștri a spus că bebelușul nostru va muri cu siguranță.
Din fericire, nu l-am crezut, pentru că am văzut deja cum plâng
copiii când au colici. Starea de sănătate a fiului meu, Albert, ne-a
ajutat să comunicăm cu oamenii. În sate, mămicile ocupate în-
cercau să-i liniștească pe copii atunci când începeau să plângă,
mișcând ușor leagănul ca să adoarmă copiii. Somnul lor însă era
de scurtă durată, întrucât întreaga familie locuia în aceeași ca-
meră, iar bărbații vorbeau cu voce tare. Cu toate acestea, femeile
erau calme, vorbeau liniștit, erau răbdătoare și muncitoare.
Temelia Evangheliei
Ne-am început slujirea într-o casă mică cu 25 de membri.
Doi oameni, care s-au ales pe ei înșiși să fie lideri ai bisericii, îi
cereau lui Walter să le plătească salarii. Cunoscându-le scopu-
rile egoiste, Walter nu a desemnat alegeri ale slujitorilor timp
de șase luni. Până atunci, adevăratul caracter al acestor lideri
devenise cunoscut tuturor membrilor bisericii. Astfel, în loc să le
plătească salarii, biserica a votat pentru excluderea lor. Desigur,
237
au devenit, ulterior, dușmani ai slujirii noastre. La scurt timp,

acești doi frați falși au fost acuzați de încălcarea legii, deoarece
vindeau alcool fără licență și erau implicați și în alte infracțiuni.
Sala în care aveau loc serviciile de închinare era prea mică pen-
tru ca să putem vesti Evanghelia în mod corespunzător. Walter a
căutat o sală potrivită, situată în centrul orașului. A găsit o clădire,
care era încă în construcție. Proprietarul, un negustor evreu, a fost
fericit să dea cu chirie această clădire baptiștilor, știind că vor plăti
totul la timp. A fost necesar să semnăm un contract de închiriere
pentru un an sau doi. Acest lucru ne-a avantajat și pe noi, deoare-
ce nu știam încă reacția autorităților la activitatea noastră.
Toți membrii bisericii erau săraci și puteau dona puțin, dar
Dumnezeu a binecuvântat micile noastre jertfe. Ne-am mutat în
sala nouă, închiriată în vara anului 1923. Încă din primele noas-
tre zile în această nouă clădire, am experimentat binecuvântarea
lui Dumnezeu atât din punct de vedere financiar, cât și spiritual.
Nu au lipsit donațiile. Predicatorii din alte biserici participau la
servicii divine, la care veneau mulți oameni.
Am organizat un cor și, deși vocile nu erau profesioniste, coriș-
tii au cântat cu dăruire de sine. Aveam o mică orgă pliantă, pe care
am cumpărat-o la Chișinău în primul an de ședere în Basarabia.
Mulți membri ai bisericii erau țărani, de aceea cu greu puteau să
citească. Pentru a învăța membrii bisericii să citească, am folosit
abilitățile surorii noastre, care a lucrat ca profesoară în sat înainte
de căsătoria ei. După aceasta, ni s-a alăturat o altă profesoară [Ana
Kolibaba – O. M.] și soțul ei, de profesie contabil. Ambii au fost slu-
jitori valoroși în biserică. Un alt avantaj pentru biserică a fost veni-
rea asistentului farmacistului [Fiodor Kuliuk – O. M.]. Mai târziu,
printre membrii bisericii s-au regăsit tâmplari și zidari, serviciile
cărora, de asemenea, s-au dovedit a fi utile.
238
Noua clădire a bisericii

Walter se gândea încontinuu cum să achiziționeze o clădire
permanentă pentru biserica din Bălți. Ca pastor, el simțea nevoia
de planuri pe termen lung. Această problemă s-a dovedit a fi mult
mai importantă și urgentă decât ne așteptam. Walter a înaintat ide-
ea de procurare a unei clădiri, dar membrilor bisericii nu le venea
să creadă că ar fi posibil să realizeze acest lucru. Ei trăiau o viață
simplă, nici de la noi nu așteptau prea mult ajutor financiar, dar au
crezut în ajutorul lui Dumnezeu și în propriile lor eforturi. Membrii
bisericii au căzut de acord să înceapă să adune bani și să-și petrea-
că zilele în post și rugăciune pentru această nevoie. Fiecare a adus
tot ce a putut: bani, mâncare, haine care puteau fi vândute. Alți
membri ai bisericii au adus porumb, cartofi, fasole, ouă și multe
altele din proviziile lor modeste. Jertfa noastră părea nesemnifica-
tivă, dar în ochii lui Dumnezeu, avea o importanță enormă. Mem-
brii bisericii au experimentat o bucurie extraordinară și o putere
spirituală când au trecut acest test al credinței.
Casa noastră din Bălți

Am găsit o casă potrivită, care a aparținut familiei unui medic
evreu în vârstă. Singura lor fiică s-a căsătorit cu un tânăr avocat
și trăia împreună cu părinții ei. Știa să citească și să vorbească
puțin în engleză și mi-a cerut să citesc ceva în engleză împreună
cu ea, la discreția mea. Am căzut de acord și, bineînțeles, am
citit din Biblie, dar ea nu avea un interes deosebit pentru religie.
Într-o zi, un preot ortodox a venit la noi pentru a vorbi cu
Walter despre credința Evangheliei. În ceea ce privește imorali-
tatea, el a spus: „Nu pot să știu în această viață dacă sunt sau nu
mântuit.” Acesta este, cu adevărat, un „învățător orb al orbilor”.
239
Într-o dimineață, un ofițer de poliție a venit la noi pentru a

verifica ce învăța Walter. A deschis toate dulapurile, a examinat
toate cărțile și hârtiile, chiar și coșul de gunoi l-a verificat. Dân-
du-și seama că eforturile lui erau zadarnice, a plecat la fel de
brusc cum a venit. Percheziția proprietății private fără mandat
era ilegală, noi însă nu am spus nimic despre acest incident și
asemenea experiență nu am mai avut niciodată. Walter a făcut o
fotografie a camerei distruse, ca amintire.
Trezirea spirituală
Dumnezeu a revărsat cu generozitate binecuvântările Sale
asupra noastră în sala închiriată. Trezirea spirituală a devenit
evidentă, în special în timpul serviciilor de Crăciun și Anul Nou
din 1923. De mai multe ori, am oficiat servicii de închinare festi-
ve, iar noii convertiți au avut ocazia să împărtășească modul în
care Dumnezeu a lucrat la inima lor și i-a salvat din păcat. La
unul din servicii, a participat un cuplu care urma să divorțeze.
Ambii parteneri s-au împăcat cu Dumnezeu, apoi unul cu celă-
lalt. Dumnezeu a atins, de asemenea, și inima unui membru al
bisericii noastre care era pus la disciplină de opt luni. După po-
căință, a fost din nou admis la slujire. Am văzut și trezire în rân-
dul copiilor. În cele șase săptămâni dinaintea Crăciunului, un
număr de 8 sau 10 copii au frecventat școala duminicală. După
ce și-au încredințat viața lui Dumnezeu, atât copiii, cât și adul-
ții au început să invite alți copii la serviciile divine. Într-o țară
precum Basarabia, în care există o religie de stat, nu este atât de
ușor pentru o minoritate să ia inițiativa. Căutarea de copii noi
a continuat cu zel până la Crăciun, când, în cele din urmă, am
numărat 40 de copii la școala duminicală. Majoritatea copiilor
240
nu erau din familii baptiste. Copiii noștri au devenit adevărați

misionari, aducând, uneori, unul dintre copii de mai multe ori.
Am împodobit un pom de Crăciun pentru copii. I-am promis
fiecărui copil, care își aduce prietenul, că va avea un cadou spe-
cial sub pom. Grupul de tineri slujitori a crescut semnificativ în
acea perioadă. Au fost împărțiți în două grupuri – evangheliști
și misionari. Fiecare grup își desfășura, pe rând, programul la
serviciul de duminică dimineața. Pentru ei, a fost planificată o
competiție, care a durat două luni. Ca urmare a acestei treziri
în rândul copiilor, „adversarii” noștri religioși au devenit foar-
te precauți. Cu ajutorul inspectorului școlar, au încercat să-i
oprească pe cei care și-au schimbat credința pe credința „stun-
diștilor” – așa cum erau numiți cei care participau la ora biblică
(din germană, Stunde înseamnă „oră”).
Iată cum a descris Walter aceste experiențe:
„Inspectorul școlar a încercat, de mai multe ori, să ne forțeze
să respectăm ordinul său, potrivit căruia aveam dreptul să învă-
țăm doar copiii din familiile baptiste, dar nu aveam dreptul să
învățăm alți copii. L-am respins. În primul rând, nu avea dreptul
să emită un astfel de ordin, în al doilea rând, am avut o permisi-
une specială din partea Ministerului Cultelor din București și nu
au fost indicate astfel de restricții, în al treilea rând, autoritățile
române au anunțat că învățătura noastră are libertate deplină.
Mai târziu, când am fost obligat să respect ordinul care îmi fuse-
se deja trimis de polițiști, i-am explicat întreaga situație prima-
rului orașului, prezentându-i documentele necesare. După ce a
studiat această problemă, el ne-a permis să continuăm lucrarea
noastră cum o făceam până atunci și a promis că va lua măsuri
ca să nu fim deranjați. La scurt timp după aceea, primarul ora-
șului București a fost avansat în funcție.
241
4. Persecuțiile
Arestările
În iarna anului 1924, a avut loc un alt incident, avertizând in-
tensificarea persecuției pentru activitățile noastre. Ferestrele încă-
perii în care ne adunam se deschideau în stradă și fiecare trecător
putea privi spre noi. Unii trecători se opreau să asculte predicile și
cântările. Într-o seară rece, un ofițer militar român s-a oprit lângă
adunarea noastră. El a observat un soldat aflat în vacanță în acel
moment, dar care purta uniformă militară și stătea la ușa sălii de
adunare. Acest lucru l-a enervat pe ofițer și a ordonat să-l cheme
pe soldat. Soldatul s-a speriat și nu a respectat ordinul. Ofițerul nu
a așteptat soldatul și, după ce a ordonat subalternului lui să-i afle
numele, a plecat. După serviciul de închinare, acest soldat baptist
s-a dus la pastor și i-a spus ce s-a întâmplat. Walter a remarcat că
ar fi trebuit să se supună ordinului ofițerului.
A doua zi dimineața, atât soldatul, cât și Walter au fost che-
mați la administrația militară locală, deși nu aveau acest drept
cu privire la străini. Fiecare a fost interogat separat. Soldatul a
fost închis și condamnat la muncă grea. Câțiva ani mai târziu, a
murit de tuberculoză.
Același ofițer și alți câțiva l-au dus pe Walter în cameră. Unul
dintre ei a întrebat:
– De ce l-ai ținut pe soldat? Walter a răspuns:
– Nu l-am ținut pe soldat. Mi-a spus totul abia după serviciul
de închinare.
– Nu, îl țineai pe acest soldat, a spus ofițerul supărat și l-a
chemat pe Walter într-o altă cameră, fără martori, și a început
să-l bată, repetând aceeași întrebare.
242
De fapt, acest soldat nu avea nevoie să poarte uniformă mili-

tară în timp ce era în vacanță. Mai mult, cetățenilor nu li s-a in-
terzis să participe la nicio întâlnire religioasă. (Acest drept este
menționat în tratatul de pace dintre România și Uniunea Puteri-
lor, semnat în 1919.)
Biserica permanentă din Bălți

Căutarea unui loc potrivit pentru biserică a continuat. Orașul
Bălți era un loc strategic de evanghelizare pentru raionul întreg.
În raion, existau patru sate care aveau câte un grup mic de cre-
dincioși baptiști. Într-un sat, construcția unei noi biserici a fost
recent finalizată, iar în altul, lucrările abia începeau. Era nevoie
urgent de o clădire centrală pentru întâlniri și cursuri biblice.
Membrii bisericii din Bălți au ales, în unanimitate, un teren
mare lângă o stradă laterală liniștită, unde era suficient spațiu
pentru diverse evenimente și pentru căruțele țăranilor. După ce
am împrumutat o anumită sumă de bani de la un prieten bap-
tist din alt oraș, am cumpărat acest loc la preț redus. În curând,
a fost planificată construcția unei noi clădiri. Membrii bisericii
au trebuit să încerce, pe cât de posibil, să facă toate lucrările
singuri. Au fost angajați și zidari din raionul vecin, care să în-
deplinească cerințele pentru construcție impuse de autoritățile
orașului și să supravegheze voluntarii.
Clădirea era suficient de mare – cu o sală de botez și o piscină
– astfel încât botezurile să poată fi oficiate chiar și în iernile reci.
În multe comunități basarabene, botezul avea loc în lacuri și râuri.
Sala mai mică era separată de sala principală. Din această
cameră, o scară ducea la alte două camere mici: una era desti-
nată oaspeților, iar cealaltă servea ca depozit. Membrii bisericii
243
au decis să ia în arendă „câmpiile bisericești” pentru a crește

diferite culturi agricole, iar din profituri să achite datoriile. Se
simțea un duh înalt de unitate între ei în tot ceea ce făceau. Deși
familia noastră, la timpul acela, era formată doar din șase per-
soane – fratele nostru credincios în Hristos, Mateo, care nu avea
mijloace de trai, două femei care ajutau la treburile casnice, noi
și copilul nostru – am reușit totuși să alocăm cea mai mare parte
a salariului pentru construirea bisericii. Datoriile pentru lucră-
rile de construcție ne-au fost restituite la timp, deși am dorit ca
biserica să nu achite nimic. Noi înțelegeam că Dumnezeu ne va
răsplăti peste așteptările noastre.
Am învățat să ne mulțumim cu ceea ce aveam și niciodată nu
am dorit mai mult. Într-o zi, aproape că am rămas fără bani, iar
următorul salariu de la prietenul nostru din București întârzia.
O soră de la biserică a venit la mine să ia bani pentru mâncare și
am putut să-i dau doar câțiva lei. Sunt sigură că a înțeles totul.
Acești bani au fost suficienți pentru a ne hrăni pe toți. Am păs-
trat ultimele felii de pâine pentru fiul nostru de doi ani. A doua
zi dimineața, menajera a venit la lucru cu o pungă mică de făi-
nă de porumb – un cadou de la mama ei văduvă, care era unul
dintre cei mai credincioși și cei mai săraci membri ai bisericii.
A fost atât de emoționant, dar nu eram sigură dacă trebuie să
accept. L-am întrebat pe Walter cum să procedez. El a răspuns:
„Lasă-i să ajute, pentru că nu le cerem să facă ceea ce noi înșine
nu facem.” În aceeași zi, ne-au trimis prin poștă un cec cu sala-
riul nostru. Desigur, Dumnezeu a avut o milă deosebită pentru
acești oameni.
Pe lângă bani, care nu erau suficienți, am donat și lucruri.
La fel ca și mai înainte, în sala închiriată, membrii bisericii adu-
ceau și acum o cantitate mică de hrană din proviziile lor slabe:
244
făină, ouă, găini, fructe etc. Aceasta era hrana lor. Am dat câteva
din hainele noastre pentru a fi vândute la piață. Anterior, Walter
a cumpărat un covor țesut frumos, pentru care Basarabia este
atât de faimoasă. Acest covor ne-a fost vândut de un frate baptist
din sat, care avea nevoie de bani. A fost singurul lucru frumos
din căsuța noastră – singurul covor. Într-o zi, Walter a venit aca-
să și a spus:
– Avem nevoie urgent de bani pentru construcție. Poate că ar
trebui să vindem covorul?
Mărturisesc că a fost un șoc pentru mine. Am ezitat, dar apoi
am spus:
– Bine, să-l vindem.
Nu am experimentat niciodată un astfel de sentiment de sa-
tisfacție și niciodată nu am mai dus dorul acelui covor. Cu mulți
ani mai târziu, când a trebuit să lăsăm aproape tot ce aveam, ne-
am bucurat că am dat atunci acel covor pentru construcția bise-
ricii din Bălți. Ulterior, când am locuit în București, am primit în
dar trei covoare frumoase și două din ele încă le mai păstrăm și
astăzi. Acesta este modul în care Dumnezeu a răsplătit de câteva
ori mai mult ceea ce am dat noi.
Construcția bisericii continua. Materialele de construcție
erau lemn natural și cărămizi din paie și lut, făcute chiar de
membrii bisericii. Argila, bălegarul de vacă, paiele și apa – erau
toate amestecate într-un jgheab de lemn. O amestecau manual
sau, mai bine zis, o persoană se descălța și frământa cu picioa-
rele amestecul într-un jgheab, până când totul se transforma în-
tr-o masă lipicioasă.
Apoi acest amestec era turnat cu lopeți în matrițe de lemn,
pe pământ. Cărămizile se uscau la soare. Era un material de
construcție obișnuit în Basarabia. Pentru lucrări de interior și de
245
exterior s-a folosit amestec de lut și var. Apoi pereții clădirii au

fost văruiți în alb. Era foarte dificil să găsești lemn pentru con-
strucții, deoarece există puține păduri aici.
Fundamentul a fost pus, zidurile au fost ridicate și clădirea
a fost acoperită. Am vrut să terminăm lucrările de construcție
înainte de a veni vremea rece și ploile de toamnă.
Membrii bisericii lucrau în fiecare zi: duceau cărămizi zidari-
lor, tăiau scânduri, întindeau podeaua și acopereau pietricelele.
Femeile găteau, pe rând, pentru a hrăni meșterii care lucrau în
ture după orele de muncă la serviciu. Odată, ni s-a spus cum un
preot ortodox stătea de cealaltă parte a drumului și, urmărind
lucrările, a exclamat: „Uitați-vă la acești baptiști cât de repede
își construiesc biserica, eu însă nu pot să-i conving pe enoriașii
mei să repare măcar acoperișul!”
Finalizarea lucrărilor de construcție în anul 1925 i-a inspirat
pe credincioși, care erau deja aproximativ 80 la număr. Biserica
din Bălți a servit drept centru pentru alte zece biserici din raion,
care aveau între 30 și 100 de membri. Multe biserici mici care
nu aveau un baptisteriu veneau la Bălți pentru a oficia botezul.
Adesea, biserica din Bălți a găzduit congrese, conferințe, cursuri
biblice pentru întreaga regiune.
Biserica din Bălți dorea să restituie datoria pentru lucrările
de construcție cu același zel cu care a fost construită clădirea
bisericii. Prin urmare, în apropierea orașului, erau închiriate lo-
turi de pământ pentru plantarea florii de floarea-soarelui.
Priveliștea câmpurilor cu floarea-soarelui aurie din Basara-
bia a fost pur și simplu uluitoare. Semințele de floarea-soarelui
erau folosite pentru a produce ulei de bună calitate. Am vândut
semințele toamna, iar cu profitul obținut am achitat datoriile.
Această metodă de strângere de fonduri a devenit populară în
246
multe biserici din Basarabia. În fiecare toamnă, sărbătoreau Săr-

bătoarea Secerișului.
Dumnezeu le-a binecuvântat eforturile cu o recoltă bogată.
Membrii bisericii noastre i-au ajutat și pe cei săraci care deți-
neau loturi de pământ vecine cu ale lor. A fost foarte interesant
să urmărim cum se cultivă pământul aici. Muncitorii prășeau cu
sapele în același rând, străbătând câmpul sub forma unui con-
veier. Succesul a fost obținut prin eforturi comune.
În 1930, erau deja aproape 100 de membri în biserica din
Bălți. Walter a petrecut pe câmp întreaga zi cu peste șaizeci de
voluntari, pentru a achita datoria rămasă.
Tineretul
Era deja sfârșitul lunii octombrie 1925. Rafale de vânt rece
învârteau frunzele de-a lungul străzii. Trecătorii își trăgeau pălă-
riile și eșarfele, grăbindu-se pe străzile întunecoase spre casele
lor. Nu există nicio îndoială că, până dimineața, iarna va intra
în drepturi în Basarabia și zăpada va acoperi pământul timp de
cinci sau șase luni.
În seara aceea, așteptam oaspeți în casa noastră din Bălți.
Dintr-odată, o mulțime veselă de douăzeci de tineri muzicieni cu
instrumente și pungi a umplut întrega verandă.
-Pace vouă, au spus ei, intrând cu evlavie în casă.
Era un cor și o orchestră de la biserica baptistă din Chișinău.
La invitația bisericilor, ei mergeau dintr-un oraș în altul, glorifi-
cându-L pe Dumnezeu, cântând cu vocea și la instrumente mu-
zicale.
Era evident că această slujire le aducea o mare bucurie. După
ce chitarele, mandolinele și gențile au fost aranjate în colțul ca-
247
merei, am început să discutăm cu prietenii vechi și cu cei noi.

Printre ei, se afla un frate sociabil, Mihail Belousov, conducăto-
rul corului. Vocea tânărului pastor, Boris Bușilă, și a soției lui,
Raisa, sunau în mod deosebit. De asemenea, în grup se aflau
minunatele fiice și fiul predicatorului din raion.
Lidia – eroina
În primul rând, istoria noastră este despre o tânără pe nume
Lidia. Părul castaniu și cu spatele încleștat îi încadra fața ova-
lă. Lidia era o tânără subțire și crea impresia că este crescută
într-o familie nobilă. Atunci când zâmbea, în ochii ei strălucea
bunătatea, iar vivacitatea ei reținută mă atrăgea spre ea. Ieșea
în evidență prin abilitățile sale de lider. Următoarea noastră în-
tâlnire cu Lidia a avut loc doi ani mai târziu, la Primul Congres
Basareabean (în 1927), în biserica locală din Chișinău, la care
am fost invitați cu întreaga familie.
Mai mulți predicatori din regiuni au remarcat necesitatea
unui tânăr slujitor care să poată vizita satele, să îi cheme pe ti-
neri la lucrare, să organizeze grupuri de credincioși și școli du-
minicale și să ajute femeile în problemele lor. Lidia a fost înain-
tată pentru această funcție ca un candidat potrivit. Astfel, con-
form regulilor basarabene, Lidiei i s-a cerut să părăsească sala
și toți cei prezenți își puteau exprima liber părerea cu privire la
potrivirea ei pentru astfel de sarcini.
Slujirea este încredințată celor care sunt dispuși să își asu-
me responsabilitatea. Oare o fată de douăzeci și unu de ani ar
putea să ia destul de serios o astfel de lucrare? Va reuși să câș-
tige respectul și încrederea tinerilor și a copiilor? Va putea să
se lase de ambiția și mândria vieții? Va fi capabilă să suporte
248
toate greutățile vieții rurale și să dea sfaturi mamelor împovăra-

te? Se va mulțumi cu un salariu modest, în timp ce tatăl ei este
dispus să o susțină? Iată doar câteva din întrebările care au fost
discutate. Lidia a fost aleasă pe un termen de un an în lucrarea
cu tinerii din Basarabia sub supravegherea predicatorilor din re-
giuni. Cu umilință, Lidia a acceptat responsabilitățile care i-au
fost încredințate. Ea şi-a ales, de asemenea, o însoțitoare pentru
această slujire. Era o fată pe nume Vera, muziciană. Încă de la
început, fetele și-au dat seama că lucrarea care le stătea în față
va fi pe departe un tur luxos prin Basarabia. Vara, în Basarabia,
este praf și murdar, iar iarna, totul este acoperit de zăpadă. Nu
existau drumuri asfaltate în sate.
Pe câmpiile basarabene, puteai să întâlnești foarte puțini
copaci. Din fericire, fetele aveau un spirit viu de inițiativă. Au
cumpărat stofă simplă de bumbac de culoare albastru și gule-
rașe albe pentru rochiile pe care ele însele le-au cusut. Fetele
și-au pregătit haine de ploaie și pantofi, o pungă mică cu lucruri
personale, săpun, o lanternă și tot ce era necesar pentru a repa-
ra hainele. Oamenii din sate le puneau la dispoziție perne și cu-
verturi de pat lucrate manual. Părinții le-au oferit fetelor haine
simple.
După ce au sfârșit pregătirile, Lidia și însoțitoarea ei au mers
în regiunea cea mai pustie și uitată. Predicatorul din regiune a
făcut toate pregătirile necesare și s-a ocupat de transport. Când
nu era transport, fetele își legau lucrurile într-o pânză, pe care o
agățau de un băț și îl duceau împreună, mergând pe jos dintr-un
sat în altul.
Astfel, fetele tinere călătoreau prin diferite regiuni din Basa-
rabia. Învățau copiii, deoarece nu existau școli în fiecare sat și
organizau jocuri cu ei. Tinerii erau învățați cum să slujească mai
249
bine în biserică și să pregătească programe pentru slujire; atât

tinerii cât și persoanele în vârstă învățau versete biblice. Vara,
femeile erau pe câmp din zori până noaptea târziu, așa că nu se
putea conta pe ajutorul lor până la seceriș.
După primul an, Vera a părăsit această lucrare, iar Lidia
și-a continuat lucrarea, cu excepția unor pauze pentru odihnă
și studiu. Adesea, trebuia să călătorească prin furtuni orbitoa-
re de zăpadă într-o sanie deschisă sau în căldura verii, când
praful se ridica de sub copitele calului. Și totuși, mult mai des
trebuiau să meargă dintr-un sat în altul, cu o pungă mică și o
Biblie în mâini, preferând să experimenteze dificultățile vieții
de la sat decât să se bucure de confortul de a sta acasă. Când
a fost întrebată cum își menține sănătatea, ea a răspuns că a
învățat să aibă grijă de ea. A învățat însă mult mai multe și
fiecare femeie din sat era fericită s-o aibă ca oaspete, deoarece
știa că prezența ei va aduce binecuvântări casei. Lidia a dat
dovadă de subtilitate, apărând întotdeauna în rochii călcate,
cu părul pieptănat și îngrijit.
În 1937, la Congresul Tinerilor din biserica baptistă din Chiși-
nău, a avut loc o sărbătoare în cinstea celei de-a 10-a aniversări
a slujirii surorii Lidia. Acei dintre noi care am participat la alege-
rea ei pentru lucrare, în anul 1927 i-am mulțumit lui Dumnezeu
pentru înțelepciunea pe care a dat-o fraților slujitori în alegerea
Lidiei. Liderii bisericilor din sate și orașe au mărturisit despre
statornicia ei în slujire și, mai ales, despre neînfricarea ei în fața
persecuției. Deseori, preoții satului și poliția o căutau să o ares-
teze și uneori reușeau.
Într-o zi, a trebuit să se prezinte în fața unui tribunal militar
și a fost condamnată la închisoare pentru organizarea unui ser-
viciu divin, dar Domnul a izbăvit-o din această încercare.
250
Probabil, nu este nevoie să scriem că o astfel de slujire a fost

plină de nenumărate binecuvântări, deși a fost dificil pentru o
fată tânără. Părinții ei au insistat, în repetate rânduri, ca ea să
renunțe la slujire și să rămână cu ei. Dar Lidia a simțit că aceas-
ta era chemarea ei. Firește, unii i-au pus Lidiei întrebarea dacă
s-a gândit la căsătorie. La asemenea întrebări, ea răspundea
zâmbind, spunând că o astfel de persoană nu apăruse încă în
viața ei.
Această istorie nu ar fi fost atât de neobișnuită dacă nu ar fi
existat continuarea ei, despre care ne-a spus prietenul nostru
comun când am ajuns la București, în 1966. Lidia însăși i-a po-
vestit despre aceste evenimente.
(Pentru o descriere detaliată a perioadei petrecută în închi-
soare de către L. Krînițkaia-Căldăraru, vezi Capitolul 1.)
Ea a fost repusă în toate drepturile civile, statul i-a acordat și
o mică indemnizație pentru închisoarea ilegală de sub regimul
stalinist. I s-a permis să-l viziteze pe prietenul nostru comun din
București, căruia i-a spus povestea ei.
Lidia și-a continuat slujirea în biserica locală. Ea este adevă-
rata stea din constelația eroinelor strălucitoare pentru Hristos.
Hotin – oraș pe malul Nistrului

Cel mai nordic oraș al Basarabiei este orașul Hotin. Este situ-
at pe malul sudic al râului Nistru, în România. Orașul are un cas-
tel medieval, posibil cel mai vechi din România. Până în 1918,
unii călători care au vizitat Hotinul l-au numit cel mai sumbru
loc din Europa de Est. Acolo, toți oamenii arată ca niște țigani,
iar casele sunt cu tencuială decojită, unele cu acoperișuri din
stuf, peticite cu bucăți de tablă ruginită.
251
Din fericire, astăzi totul arată diferit, dar alfabetizarea redu-

să a populației este izbitoare. În timpul vizitei noastre din anul
1923, au existat școli acolo, iar copiii au avut ocazia să primească
educație, care dura patru ani. Predarea s-a desfășurat în limba
română, lucru pe care mulți copii nu l-au înțeles.
Pentru baptiști însă orașul și județul Hotin nu prezenta o ima-
gine atât de sumbră. În Basarabia, în 1920, s-au ridicat grupuri
de credincioși evanghelici în numeroase sate și orașe. Aceste
grupuri erau conduse, în mod deosebit, de prizonierii de război
care s-au întors din captivitate, așa cum am menționat anterior.
În Hotin, erau mai multe astfel de grupuri. Locuitorii au
cerut misionarilor să-i boteze. Persecuția deja era observată
în această zonă a frontierei care aparținea Rusiei sovietice.
Guvernul român a păstrat, în mod firesc, un ochi vigilent asu-
pra fiecărei mișcări din această provincie. Mai mult, Biserica
Ortodoxă s-a alarmat din cauza convertirii enoriașilor săi la
credința Evangheliei. Predicatorii noștri basarabeni au înțeles
foarte bine că erau aproape de a fi arestați. În așa mod, în 1922,
Comitetul Executiv al Congresului Basarabean a cerut ca Wal-
ter, ca american, să meargă la Hotin pentru a-i boteza pe cei
care doreau să se boteze. Walter a căzut de acord și a acceptat
să facă acest lucru.
Această călătorie la Hotin, din orașul Bălți, în care locuiam,
a fost lungă și obositoare – mai întâi cu trenul, apoi cu căruța.
Peisajul acestui raion era o câmpie deluroasă nesfârșită – stepă
rusească. Vântul suflă încontinuu aici, ceea ce pune în mișcare
roțile morilor de vânt olandeze.
În județul Hotin, locuia Fratele Vladimir Ganciuk, care era
un adept înflăcărat al Bisericii Ortodoxe Grecești și vindea icoa-
ne (mai târziu, a devenit predicator în acest județ). Își umplea
252
căruța cu aceste icoane și călătorea din sat în sat, în județul Ho-

tin, vânzându-le oricui avea posibilitatea să le cumpere. Din în-
tâmplare, a dat peste o Biblie în limba rusă, și, după ce a citit-o,
a înțeles că Dumnezeu interzice să I se zugrăvească imaginea.
Fiind insistent din fire, a continuat să citească Biblia, iar ade-
vărul i s-a descoperit așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Apoi a înce-
put să viziteze aceleași sate, cu Biblia în loc de icoanele pe care
le vindea, spunându-le oamenilor cum pot găsi mântuirea prin
credința în Hristos. Mai târziu, Congresul Baptist l-a ales pe Vla-
dimir ca misionar în județul Hotin, unde a continuat să lucreze
încă 15 ani, îndurând persecuții, bătăi și închisoare.
Înainte de sosirea lui Walter, fratele Vladimir i-a pregătit pe
toți cei care doreau să fie botezați. Împreună cu Walter, ei s-au
dus cu căruța într-un sat, în care erau organizate cursuri pentru
candidații la botez din alte sate. Botezul a avut loc noaptea, îna-
inte de zori, pentru a nu fi descoperiți. Un mic grup de credin-
cioși au patrulat pe malul râului. Acești oameni botezați au fost
primii baptiști din orașul Hotin.
În 1928, Walter a vizitat din nou Hotinul. El a scris: „Acest
județ, în prezent, se bucură de o înflorire spirituală. În ultimii
doi ani, misionarii noștri au botezat peste o mie de oameni aco-
lo, unii chiar pe ascuns, noaptea. Frații mi-au trimis un semnal
SOS pentru ajutor, la care am răspuns. Se afla la două zile de
călătorie distanță de la Chișinău. În județul Hotin, sunt aproxi-
mativ 60 de biserici care au finalizat, în siguranță, lucrările de
construcție. Există multe alte biserici în jurul județului, în care
sunt între 50 și 100 de credincioși, unii din ei având doi ani de
când s-au întors la credință.
Dacă doriți să simțiți fiorul, atunci imaginați-vă călăto-
rind cu mine pe o sanie de la Hotin într-un loc de unde există
253
o cale directă spre granița rusească. Trebuie să mergem de-a

lungul Nistrului. Vaste câmpii strălucitoare, acoperite cu ză-
padă cu înălțimea de un metru, se întind cât privești cu ochii.
De multe ori, caii erau pe cale să dispară sub această zăpa-
dă, când erau nevoiți să se oprească pentru a face loc trecă-
torilor. Scuturarea saniei ne epuiza. De-a lungul frontierei,
ne-am întâlnit cu grăniceri, care percheziționau cu atenție
fiecare călător și le-au interzis să se apropie de râu. Pe partea
opusă, se vedea garda sovietică.
Credincioșii noștri care locuiesc la granița cu România au
spus că au auzit cântece creștine și au văzut înmormântări creș-
tine pe partea rusească. Pe drum, ne-am oprit pentru a vizita
cinci sau șase grupuri creștine mari. În pofida faptului că erau
doar 2 ani de când s-au convertit la credința Evangheliei, în mul-
te localități lucrările de construcție a bisericilor se desfășurau cu
succes. Noii convertiți așteptau să facă legământ cu Domnul în
apa botezului. Aproape nimeni nu a fost vreodată în această re-
giune, așa că ne-au primit cu mult entuziasm și încântare. Unii
din ei nu și-au putut stăpâni lacrimile atunci când mi-am luat
rămas bun în limba rusă.”
5. Evenimente emoționante
Un alt fiu – o altă binecuvântare

La 17 aprilie 1926, familia noastră a primit o altă binecuvân-
tare odată cu nașterea celui de-al doilea fiu al nostru, Eugen. S-a
născut la București, la fel ca primul nostru fiu, Albert. Acești doi
băieți au adus o bucurie specială în familia noastră.
254
Sfințirea bisericii din Bălți

Sfințirea noii clădiri a bisericii din Bălți a avut loc la sfârșitul
toamnei anului 1926. Credincioșii din satele din regiune au fost,
de asemenea, invitați la eveniment. În zorii zilei mult așteptate,
căruțele din sat au intrat în curtea bisericii. Pentru a-i servi pe
toți cu un ceai fierbinte, membrii bisericii noastre au amenajat
mese lungi în curte, pe care abureau ușor samovarele. Bucăți
mari de pâine neagră, chifle dulci cu gem de prune sau semin-
țe de mac și felii de șuncă preferată – de toate aceste delicii au
avut parte oaspeții care au venit la sărbătoare. A fost o ocazie de
a ne exprima bucuria sinceră pentru lucrarea pe care a făcut-o
Dumnezeu.
Expulzarea din țară

Zilele noastre fericite s-au întunecat, după ce un polițist
a apărut la ușa bisericii în timpul serviciului divin de dimi-
neață. El l-a chemat pe Walter în stradă și a predat un man-
dat de la București, care indica faptul că trebuie să părăsim
orașul Bălți în termen de 24 de ore și să părăsim țara în ter-
men de zece zile. Am fost acuzați de propagandă „printre
soldați, în mediu aerian și subteran”. Desigur, aceasta a fost
o acuzație pur inventată. Nu exista nicio modalitate de a fi
în mediul subteran, decât de a fi îngropați. Și, desigur, nu
existau avioane civile.
Vestea a adus cu sine frustrare, frică și îngrijorare în biserică.
Oaspeții au plecat în satele lor cu inima îndurerată. Ne-am întâl-
nit cu toți membrii bisericii pentru a decide cine va prelua con-
ducerea interimară. Ne-au spus: „Te vei întoarce. Ne vom ruga
pentru tine.”
255
Nu am avut de ales decât să mergem la București și să ape-

lăm la Ministerul Cultelor prin intermediul Ambasadei SUA în
România. Uneori, se întâmpla să apelăm la ei, dar, de obicei,
acest lucru ținea de activitățile noastre, și nu de dreptul de a
fi în țară. La București, la seminar, așteptam răspuns la apelul
nostru.
Ni s-a spus că putem rămâne în țară, dar nu ne putem con-
tinua lucrarea. În calitate de cel mai înalt reprezentant al țării
noastre, ambasadorul a intervenit pentru noi la Ministerul Cul-
telor, zicând: ”Familia Craighead nu trebuie să plece.”
Desigur, nu am vrut să rămânem într-o țară în care nu ne pu-
tem continua activitatea misionară. Am decis că ar fi potrivit să
ne luăm vacanță pentru un timp, până când autoritățile române
vor uita de noi. Știam că un preot ortodox din Bălți se plânse-
se pe noi. El reprezenta religia de stat, iar guvernul doar a fost
mâna bisericii.
Era necesar să ne întoarcem la Bălți și să ne pregătim pentru
plecare. Am scos la vânzare mobilierul simplu, iar fondurile au
fost folosite pentru a achita datoria bisericii. Au existat mai mul-
ți lideri competenți în biserică care și-au continuat slujirea. Una
dintre ele, sora Ana Kolibaba, era o muncitoare excelentă în rân-
dul tinerilor și copiilor. Înainte de pocăință, a fost profesoară.
Soțul ei, contabil, era trezorier la biserică. Toți acești lucrători au
ajutat în biserică timp de câțiva ani.
Deși eram mai tineri decât majoritatea membrilor bisericii, ei
au spus că suntem ca părinți pentru ei. Menajera noastră l-a dus
pe fiul nostru de 4 ani la un fotograf pentru a face o fotografie
cu el. Îl iubea ca pe propriul ei fiu, de vreme ce a trebuit să-și
lase cei doi fii ai ei de cealaltă parte a Nistrului, în Rusia, când
frontierele s-au închis brusc și de atunci, nu a mai auzit nimic
256
despre ei. Această femeie dulce și inteligentă nu putea nici să

scrie, nici să citească înainte de pocăință. Locuind în casa noas-
tră, a învățat să citească și să scrie, astfel încât acum poate citi
singură Biblia și cântă în cor. De asemenea, a învățat să scrie și,
mai târziu, a fost aleasă să viziteze satele, unde a învățat femeile
din biserici să citească și să fie bune gospodine. [Presupun că a
fost Evdochia Șeghera. – O. M.]
Întoarcerea în America
Ne-am întors în America cu sentimente amestecate. Bucuria
viitoarei întâlniri cu familia și prietenii s-a amestecat cu tristețea
despărțirii de lucrare și de oamenii pe care i-am îndrăgit atât
de mult. Aceasta însă nu era o înfrângere, deoarece lăsam în
urma noastră un grup loial de oameni care vor continua lucra-
rea. Aceasta era doar o altă etapă. Am uitat o valiză cu lucruri în
Bălți – semn că ne vom întoarce.
După ce am plecat din București, împtrună cu fiii noștri – Al-
bert, în vârstă de patru ani, și Eugen, bebelușul de trei luni – am
traversat Europa cu trenul pe ruta sudică, prin Franța. Am pornit
cu corabia din Cherbourg (Franța) la 14 august 1926 și am ajuns
la New York la 24 august. Câteva zile mai târziu, eram gata să
părăsim această metropolă aglomerată pentru a ne muta în mi-
cul oraș Albion, Michigan, cu un ritm de viață liniștit, unde am
petrecut vacanța, după ce am vizitat rudele și prietenii.
În Chattanooga, Tennessee, Walter s-a întâlnit cu doctorul
Everett Gill, care cunoștea foarte bine lucrarea noastră din Basa-
rabia. Dr. Gill a vrut, cu adevărat, să ne întoarcem în Basarabia
cât mai curând posibil, unde era nevoie urgentă de conducere
în lucrare. În 1928, Marea Depresiune Economică din America
257
a forțat Consiliul nostru de Misiune Externă să reducă drastic

cheltuielile. În acel moment, nu era trimis niciun misionar și
nici cei care veneau acasă în vacanță nu se puteau întoarce în-
totdeauna. Walter cunoștea bine biserica baptistă din Chattano-
oga, în care și-a dedicat viața slujirii pastorale, iar dr. Everett
Gill a cerut acelei biserici, precum și bisericii întâi din Knoxville,
să ne sprijinească în Consiliul Misiunii Externe. Astfel, în vara
anului 1928, sub egida Consiliului Misiunii Externe a Uniunii
Baptiste de Sud, ne-am întors în Basarabia.
6. Din nou în Europa
Călătoria de întoarcere
În iulie 1928, am văzut cum țărmurile Americii dispar din ve-
dere în timp ce traversam, din nou, Atlanticul în drumul nostru
spre Europa. Acum, familia noastră era formată din patru per-
soane, pe când în anul 1920 eram doar miri.
După ce am călătorit pe continent, din Franța spre România,
am ajuns la București în septembrie 1928. O biserică din Ismail,
oraș situat pe Dunăre, ne-a cerut ajutor. Astfel, am decis să călă-
torim cu barca pe Dunăre spre Ismail, călătorie care s-a dovedit
a fi interesantă și neobișnuită.
Ismail
Înainte de a ajunge la Ismail, Dunărea se desparte în două
brațe. Micul oraș Vîlkovo de pe malul nordic este ultimul pe dru-
mul către locul în care brațele râului se revarsă în Marea Nea-
gră. Ultima parte a călătoriei noastre pe Dunăre urma să aibă loc
258
a doua zi. Ziua a fost fabuloasă și însorită. Când orașul Ismail

a apărut la orizont cu numeroasele sale catedrale „cu cupole
albe”, ne-am amintit cuvintele lui Pavel: „În toate lucrurile văd
că sunteți foarte evlavioși”.
Când am ajuns la dană, arhiepiscopul acelui județ, însoțit de
conducerea militară de vârf, stătea acolo de parcă ne-ar saluta.
Ne-am ascuns în mulțime până când un mic grup de credincioși
s-au apropiat și ne-au salutat călduros. Ne-au asigurat locuințe
temporare până vom găsi un adăpost permanent.
A doua zi dimineața, Walter s-a întors în port pentru a aduce
bagajele noastre, care constau din mai multe valize cu lucruri
personale și o valiză cu cărți. Administrația portului l-a informat
cu privire la cărți că ar trebui predate Biroului Central pentru
Controlul Străinilor din Chișinău. Walter a primit ordin să mear-
gă imediat cu soldatul la Chișinău, dar i s-a permis să mă anunțe
despre acest lucru.
Refugiu în Chișinău
Am decis să mergem împreună la Chișinău, deoarece nu ști-
am care va fi cursul evenimentelor. Prietenii noștri ne-au ajutat
să ne facem valizele în grabă și să îi îmbrăcăm pe copii cât mai
călduros posibil pentru călătoria de 20 de mile cu o mașină ve-
che cu perdele laterale, până la cea mai apropiată gară, pentru a
prinde trenul spre capitală.
Această călătorie va rămâne pentru mult timp în amintirea
noastră. Cu doi copii în brațe, înconjurați din toate părțile de
valize, cu „gardă personală” pe scaunul din față, ne zdruncinam
de-a lungul autostrăzii. Nu erau garduri și puțini copaci sau tufi-
șuri despărțeau drumul de câmpiile pustii din jur. Nu ne-a atras
259
atenția decât pământul gol și norii de praf. Pământul ars era

acoperit de crăpături adânci și râpe – acesta fiind rezultatul se-
cetei. Ne-am întrebat cum pot trăi oamenii în astfel de condiții.
Într-adevăr, expulzarea noastră din acea zonă a fost ca eva-
darea lui Lot din Sodoma – la fel de neașteptată. Mai târziu, ne-
am dat seama că am fugit de probleme cu adevărat grave. Iarna
următoare, a fost foamete și un focar în regiune, motiv pentru
care bisericile din alte părți ale României au trimis ajutor fraților
din Ismail. Ne-am bucurat că am lăsat o valiză plină cu haine
frumoase donate de prietenii noștri baptisti din Chattanooga.
Mai târziu, bisericile au trimis lucruri familiilor în nevoie. Wal-
ter a mai făcut o călătorie la mijlocul anului 1930 pentru a pre-
da hainele pentru copii pe care femeile din biserica noastră din
Chattanooga le cususeră pentru familiile baptiste care locuiau
în această regiune săracă. La urma urmei, o altă iarnă grea a
adus suferință oamenilor săraci.
După mai bine de zece ore de călătorie cu trenul de clasa a
treia, am ajuns la Chișinău la miezul nopții. Walter l-a chemat pe
unul dintre cei mai influenți frați din Biserica din Chișinău și i-a
povestit despre situația noastră dificilă. Fratele ne-a întâlnit la
gară. Apoi, împreună cu copiii, am fost conduși la el acasă unde
trebuia să-l așteptăm pe Walter. Sub supravegherea unui soldat,
el a fost însoțit la birou ca să facă înregistrarea, unde „întâmplă-
tor” șeful de post era de serviciu. Prietenul nostru îl cunoștea
bine pe acest șef. Deși șeful nu știa să citească în engleză, el s-a
arătat interesat de unele cărți și imagini din Biblie, dintre care
unele i-au fost dăruite de Walter.
După o scurtă verificare, l-a eliberat pe Walter și i-a returnat
cărțile. Cel mai probabil, el a observat că valiza cu cărțile trecuse
deja controlul vamal la frontiera cu România și nu ar fi trebuit să
260
fie verificată din nou. De multe ori, din cauza ignoranței, oficia-
lii fac greșeli. Ne-am dat seama că planul lui Dumnezeu era să
intervină în situația noastră.
Crezând că Dumnezeu ne-a ales o cale neobișnuită spre Chi-
șinău, am decis să rămânem acolo până în iarna anului 1929. În
timp ce prietenii noștri căutau locuințe pentru noi, am decis să
mergem la Bălți și să vizităm vechii prieteni de la biserică pentru
a vedea cum progresează lucrarea pe care am început-o acum
șapte ani. Nu am crezut că va exista ceva interesant, dar am fost
plăcut surprinși.
Vizita la Bălți
Am ajuns la Bălți sâmbătă la prânz și am mers imediat la
biserica construită în timpul lucrării noastre de slujire. După
ce am plecat, membrii bisericii au ridicat încă un nivel. Curtea
bisericii a fost curățată și totul era în cele mai bune condi-
ții. Mulți membri ne așteptau la biserică. Au auzit de sosirea
noastră și ne-au pregătit o cină. Parcă cerul s-ar fi întors pe
pământ – asta era scris pe fețele celor care ne priveau ca pe
părinții lor spirituali.
Înainte să terminăm cina, au început să sosească căruțele cu
țărani din județele din împrejurimi. Au venit din regiuni înde-
părtate pentru a fi botezați în această biserică. Toată noaptea
auzeam sunetele căruțelor care soseau. Erau atât de mulți, încât
cu greu puteau găsi un loc de odihnă în biserică pe podea, unde
erau așezate saltelele.
Dimineața devreme, candidații la botez au îmbrăcat haine
albe, conform obiceiurilor din bisericile CEB. Pastorul bisericii
a început să verifice documentele lor privitor la excluderea din
261
Biserica Ortodoxă Grecească: conform unei legi adoptate recent,

fiecare candidat din alte religii trebuia să meargă, în primul
rând, la preotul său și să raporteze transferul său către o altă
biserică. Dacă preotul refuza acordarea acestei permisiuni, can-
didații își puteau înregistra renunțarea la propria religie la con-
siliul orașului. Mulți au povestit despre cât de greu era să obții
permisiunea necesară. Peste 45 de credincioși au fost botezați
de pastor în acea duminică dimineața. Cu câteva săptămâni mai
devreme, botezase deja 80 de persoane. În așa mod, lucrarea
noastră creștea și lua proporții.
În timpul vizitei noastre la Bălți, frații din biserică aproape
că ne-au convins să rămânem acolo peste iarnă. Ca de obicei,
Walter a trebuit să se întoarcă la Chișinău. Pe drum, în tren,
i s-a furat portmoneul și a ajuns la Chișinău fără bani și fără
pașaport. Având în vedere că restabilirea actului de identita-
te, atât de necesar într-o țară străină, dura luni întregi, el a
anunțat imediat despre sosirea mea la Chișinău. Dar hoții din
România s-au dovedit a fi drăguți, iar câteva zile mai târziu, pa-
șaportul nostru a fost găsit pe calea ferată și a fost returnat lui
Walter. Pentru a doua oară, Dumnezeu ne-a luminat drumul
spre Chișinău.
Viața în Chișinău
Odată, o femeie, vânzătoare de fructe pe stradă, a întrebat
despre naționalitatea noastră. Din câte știm, am fost întotdeau-
na singurii americani din fiecare oraș în care am trăit. A devenit
deja o tradiție de a permite unei persoane curioase să ghicească
de unde suntem. Femeia a făcut câteva presupuneri nefericite.
I-am spus că sunt american.
262
– Cum așa? – a exclamat ea. - Dar arătați ca o persoană

obișnuită!
Mulți evrei erau sceptici cu privire la faptul că am părăsit
America pentru a locui în Basarabia.
– Cu toții vrem să mergem în America. Probabil că primiți un
salariu bun.
Nu primeam mulți bani, dar eram, cu adevărat, bogați spiritual.
Congresul aniversar din Basarabia

Nu am avut timp să stăm în casă până la începerea ședinței
Congresului Baptist Basarabean. Se așteptau aproximativ 200
de delegați și invitați, iar membrii bisericii trebuiau să aibă grijă
ca fiecare să aibă un loc. Podeaua camerei mari din biserică era
acoperită cu paie – femeile au făcut perne uriașe din paie. Am
cumpărat de la piață o jumătate de duzină de saltele și paturi
din lemn pentru oaspeți. La evenimentul de deschidere a con-
gresului, au participat aproximativ 150 de delegați.
În ultima zi a congresului, în toamna anului 1928, a avut
loc cea de-a 10-a aniversare a lucrării de predicare a Evan-
gheliei în Basarabia. Reprezentanții din diferite raioane au
împărtășit modul în care Dumnezeu i-a binecuvântat în toa-
te lucrurile. În urmă cu zece ani, în întreaga provincie, erau
doar 200 de baptiști, acum, numărul lor s-a ridicat la 6.000.
La congres, care s-a ținut în limba rusă, a participat un repre-
zentant al conducerii centrale. Oficialii au fost foarte amabili.
La sărbătoarea jubiliară, reprezentantul autorităților a ocu-
pat un loc de cinste. În timpul jubileului, cineva de pe stradă
a aruncat o piatră care a spart geamul și a căzut lângă oficial.
El a ieșit imediat să vadă infractorul.
263
În iarna rece a anului 1929, Walter a dedicat mult timp vi-

zitei bisericilor din Basarabia. Albert a absolvit clasa întâi în
SUA. Am adus cărți pentru clasa a II-a și am continuat să fac
ore cu el acasă.
7. Era progresului și a încercărilor
Cetatea Albă
Congresul basarabean i-a cerut lui Walter să lucreze în bise-
rica din Cetatea Albă, oraș vechi de pe coasta Mării Negre, pre-
cum și în vecinătatea orașului. Ne-am gândit că primăvara anu-
lui 1929 era timpul potrivit pentru a trece cu traiul acolo.
Cetatea Albă a fost numită orașul Akkerman de către ruși,
care, în 1920, era locuit în mare parte de ruși. Călătoria liniștită
cu trenul de la Chișinău spre Cetatea Albă a durat o zi, dar a fost
interesantă. Câmpiile erau verzi, cu spice și flori de floarea-soa-
relui ușor înclinate spre pământ. Cetatea Albă (în prezent, Bel-
gorod-Dnestrovsk – O. M.) este un oraș foarte vechi și se află
printre podgorii. Astăzi, există multe sate în această regiune, lo-
cuite de turci, care trăiesc conform tradițiilor lor, care au dovedit
toleranța României față de minoritățile naționale.
Familia Malișev a fost una dintre cele mai faimoase familii
din biserica din Cetatea Albă. Întrucât toți membrii bisericii erau
ruși, ei au folosit vechiul nume al orașului – Ackkerman. Sora
Malișev era asistentă medicală și moașă. (La congresul din anul
1932, sora Malișev a fost aleasă ca asistentă a Mariei Savelieva,
președinta grupurilor de femei baptiste din Basarabia. – O. M.)
Am închiriat o cameră uriașă în casa familiei Malișev, care era
264
considerată bogată, conform standardelor locale. Noi pregă-

team micul dejun și cina pe un aragaz cu reșou, numit „primus”,
adusă din Europa de Vest. Am servit și câteva gustări. Mânca-
rea lor era atât de diferită de mâncarea noastră obișnuită, încât
mai târziu, am început să gătim pentru noi în bucătăria de vară.
La Paște, mielul era felul principal de mâncare din regiune. Am
învățat să mâncăm mâncarea națională „sarmalele” – orez con-
dimentat cu carne învelit în frunze tinere de struguri. Ardeii um-
pluți au fost, de asemenea, mâncarea noastră preferată.
Nașterea fiicei
La 26 iunie 1929, s-a născut frumoasa noastră fetiță care a
adus o mare bucurie în familie. Am numit-o Mari-Ana, prenume-
le după ambele mame și al doilea după prenumele meu. L-am
folosit în mediul rusesc, deoarece toate numele feminine rusești
trebuie să se termine cu „a”.
Biserica din Cetatea Albă era destul de veche, dar cu un nu-
măr mic de membri și se confrunta cu obstacole mari. Tinerii
credincioși ignoranți, care erau dependenți de alcool, nu vedeau
o crimă în ceea ce făceau. Întrucât acest raion făcea parte dintr-o
regiune viticolă, mulți dintre membrii bisericii depindeau de po-
dgorii, beau vin și își vindeau recoltele vinificatorilor. De obicei,
până la convertire, rușii practică băutura. Vodca era băutura lor
preferată și, într-adevăr, le-a „luat o parte din viață”, cu alte cu-
vinte, îi ucidea.
După convertire, mulți baptiști ruși considerau că este un
păcat să consume băuturi alcoolice. Nu mai doreau să aibă ni-
mic de-a face cu băutura, care aducea sărăcie și durere familii-
lor lor. În Cetatea Albă, unii frați împărtășeau aceeași convinge-
265
re. Ei au ajutat foarte mult congresul în rezolvarea acestei pro-

bleme: pentru o bună mărturie înaintea oamenilor din jurul lor,
membrii bisericii trebuiau să renunțe definitiv la orice băuturi
alcoolice. Din 1929, decretul a fost susținut de întreaga provin-
cie basarabeană.
O, dacă noi, baptiștii, am putea lua acasă o pagină din rapor-
tul acestor frați umili, care ar putea servi drept exemplu pentru
toți oamenii! Poate că acest spirit a fost cauza fundamentală a
renașterii care a fost observată în provincie în acei ani.
Adunările deschise au fost marcate de convertirea multor oa-
meni la Hristos. Dumnezeu a folosit diverse mijloace: întâlniri
pentru educarea membrilor bisericii, excursii de-a lungul coas-
tei împreună cu ei și cu prietenii lor, lucru în echipă pe un teren
închiriat de biserică pentru a plăti cheltuielile și întâlniri săptă-
mânale pentru tineri.
București – ”orașul refugiului”

Datorită intervenției consulului american, permisul nostru
de ședere în România a fost prelungit până la 1 ianuarie 1930.
Din nou, Bucureștiul a devenit „orașul nostru de refugiu”. De
la Cetatea Albă, am ajuns la București în noiembrie 1929, cu
trei copii.
Seminarul din București

O „ușă largă” s-a deschis la Seminarul Baptist din București
în acea iarnă. Dr. Everett Gill i-a propus lui Walter să devină un
angajat temporar la Seminar, pe baza căruia am apelat la con-
sulul american pentru permisiunea de a ne continua șederea în
266
România. Lucrul lui Walter a fost să ghideze traducerea Bibliei

în limba rusă pentru bisericile basarabene și să instruiască stu-
denții ruși la Seminar.
După ce am primit permisiunea de a rămâne în continuare în
România, am întocmit un plan de lucru pentru nouă luni și l-am
înscris pe Albert la o școală germano-română. Am vrut să cu-
noaștem mai bine frumoasa țară a României, obiceiurile sale și
viața oamenilor de aici, să aflăm despre credincioșii baptiști ro-
mâni și misionarii de la Seminar. Cu siguranță, Dumnezeu ne-a
condus în acest oraș.
Capitala României
Cei doi băieți ai noștri s-au jucat pe teritoriul Seminarului din Bu-
curești pe tot parcursul șederii noastre aici în anul 1930. Noaptea, au
ascultat istoriile pe care le spuneam. Una dintre ele se referea la pro-
misiunea lui Dumnezeu către Avraam de a face din el și din urmașii
lui un neam mare. Albert mi-a spus odată: „Mamă, de fiecare dată
când ne mutăm într-un alt oraș, avem un copil nou. Crezi că Dumne-
zeu vrea să facă din noi o neam mare?” Le-am spus colegilor misio-
nari despre aceasta. Ulterior, ei ne-au numit „națiunea Craighead”.
8. Dintr-un oraș în altul
Sărbătorile din Basarabia

În timpul șederii noastre la București, Walter a făcut excursii
regulate în Basarabia, sprijinind și încurajând bisericile. În pe-
rioada sărbătorilor din anul 1929, a vizitat biserica noastră din
267
Bălți. Ajuns acolo în Ajun de Anul Nou, a găsit un pom de Cră-

ciun decorat cu jucării lucrate manual. Pentru ruși, Crăciunul
era încă sărbătorit după stilul vechi, conform calendarului iuli-
an, la o dată pe care Biserica Ortodoxă Grecească a păstrat-o de
secole. Calendarul gregorian era deja calendarul oficial în Rusia
și România, dar credincioșii creștini ortodocși ruși credeau că
stilul vechi era parte din religia lor. În așa mod, au fost sărbători-
te ambele date, iar baptiștii noștri au profitat de aceste sărbători
pentru a oficia botezuri în biserici.
În Ajunul Anului Nou, tinerii au pregătit un program intere-
sant. Serviciul a durat până după miezul nopții. Celor prezenți li
s-au oferit două oportunități de a se întoarce la Dumnezeu. Peste
20 de persoane din mulțimea care se afla în adunare au răspuns
la chemare. Adunarea membrală anuală a avut loc în prima zi
a Anului Nou, în timpul căreia 15 persoane au fost acceptate ca
membri în biserică.
Bisericile de pe malul Dunării

Cea mai mare și cea mai veche biserică a noastră este situ-
ată în Chișinău, capitala Basarabiei. Sărbătoarea Sfintei Treimi
din anul 1930 a fost marcată cu roșu calendar în memoria celor
20 de ani de la întemeierea bisericii. Tinerii au decorat biserica
cu crengi verzi, în care era aprins numărul „20”. Trei predica-
tori-fondatori au povestit despre începutul muncii lor la Chiși-
nău și au transmis conducerea tinerilor pastori și președintelui
Uniunii Basarabene. Cei mai în vârstă membri au cântat „Mân-
tuirea pentru cei pierduți”, așa cum au făcut-o acum 20 de ani.
Peste o sută de invitați – tineri – au participat la serviciul de
închinare de seară. O orchestră de coarde de 40 de instrumente,
268
împreună cu un ansamblu bisericesc permanent și un cor, au

interpretat o piesă muzicală. Frați tineri, dintre care patru erau
studenții noștri de la Seminar, au ținut predici.
La jumătatea drumului dintre orașele Hotin și Chișinău, se
află orașul Tighina sau Bender, unde se află una dintre cele
mai vechi biserici, deși are doar 30 de membri. Pe de altă par-
te, cele mai mari biserici din sat se află în acest cartier, unele
dintre ele aveau aproximativ 100 de membri. De la Bender, am
făcut o excursie de o zi la Bolgrad, unde locuiește V. Assiev,
președintele Uniunii noastre, și unde a construit biserica.
Aici, există un grup de 60 de credincioși. Sper să finalizeze
lucrările de construcție a bisericii în această vară. Următoarea
oprire a fost în Tulcea, unul dintre cele mai vechi orașe de pe
malul Dunării. La sfatul meu, tinerii au decis să invite un mu-
zician să învețe corul timp de câteva luni. După aceea, am vi-
zitat tinere biserici din Noua Chilie și Ismail, ai căror membri
Îl slujesc cu fidelitate pe Dumnezeu.
9. Orașul Galați pe malul Dunării
Nașterea celui de-al treilea fiu

La 8 martie 1931, Domnul ne-a binecuvântat casa cu un alt
bebeluș – fiul nostru David. Deoarece era al patrulea copil, fa-
milia noastră a devenit „pătrată”. Căminul creștin este un sprijin
puternic pentru slujirea misionară. Oamenii ne-au primit ca și
cum am fi „dintre ai lor”. Am fost binecuvântați și recunoscători
lui Dumnezeu pentru o familie sănătoasă – „nicio boală nu s-a
apropiat de locuința noastră”.
269
Eram fericiți în Galați și planificam să rămânem mai mult

timp acolo. Nu exista nicio persecuție în această provincie, după
cum a fost în Bălți și Cetatea Albă, ceea ce ne-a determinat să ne
mutăm aici.
Întoarcerea la București
Cu toate acestea, în primăvara anului 1932, am primit o scri-
soare de la doctorul E. Gill cu cererea de a veni la București și de
a rămâne la seminar, în timp ce el, doamna Gill și domnișoara
Hester au plecat în Statele Unite pentru perioada de vară. Am că-
zut de acord, dar cu o condiție – să găsim pe cineva care să preia
conducerea Bisericii din Galați. Și Domnul ne-a ajutat.
Întotdeauna, am preferat să trăim în orașe unde existau școli bune
pentru copii. În toamnă, băieții noștri, Albert și Eugen, au fost repar-
tizați la o școală germană, ca și în Galați, unde limba română și ger-
mană erau limbile de bază. Câțiva ani mai târziu, după întoarcerea
noastră în Statele Unite, am constatat că copiii erau pe deplin pregă-
tiți pentru studii suplimentare în grupuri cu alți colegi de-ai lor.
La sfârșitul verii anului 1932, familia Gill și Miss Hester ur-
mau să se întoarcă în România. Atât seminarul, cât și școala
specială urmau să se deschidă. Ne-am confruntat cu întrebarea
unde vom sta pe timp de iarnă, întrucât camerele în care locu-
iam trebuiau eliberate. Ne-am gândit la un mic birou de editare
și la două camere alăturate care nu mai erau folosite în clădirea
seminarului. Am aflat că aceste camere pot deveni apartamentul
nostru pentru iarnă. Dr. Gill și-a dat acordul și, după întoarcerea
lor, ne-am stabilit în aceste camere. Întrucât lucrarea lui Walter
era în Basarabia, a trebuit să călătorească mult în acea iarnă,
vizitând bisericile din țară.
270
Secerișul spiritual la Bălți
În iunie 1932, domnișoara Hester, fiica noastră Mary-Ana, în

vârstă de trei ani, și cu mine am făcut o excursie la Bălți, prima
noastră biserică din Basarabia. De îndată ce am intrat în Basa-
rabia, a început să plouă. De fiecare dată când ploua, râurile și
pâraiele se revărsau din albiile lor. Cu toate acestea, dealurile
și văile verzi strălucitoare din această regiune ne-au încântat
ochii, obișnuiți doar cu zidurile de piatră gri și trotuarele Bucu-
reștiului.
Era deja pe la miezul nopții și încă ploua când am ajuns la
Bălți, după o călătorie de 11 ore pe bănci de lemn dure într-un
vagon de clasa a treia. Bineînțeles, ne-am bucurat mult că un
frate ne-a întâlnit la gară și ne-a dus rapid cu o mașină la biseri-
că. Am fost conduși pe o mică scară din spate a bisericii către o
cameră mică, curată, care fusese deja pregătită pentru noi – era
chiar și o vază cu flori pe o măsuță albă. Ne-am simțit ca acasă la
Bălți, pentru că acesta a fost primul nostru câmp misionar.
A doua zi dimineața, chiar înainte de răsăritul soarelui, am
auzit un fel de frământări, zgomotul vocilor dedesubt și în cur-
tea bisericii. Ne-am apropiat de geam și am văzut curtea plină
de cai și căruțe. Cineva a bătut la ușă și a intrat o soră cu ceai,
pâine și unt la micul dejun. Ea a spus că botezul va începe la ora
8 dimineața.
Sala bisericii era foarte simplă, spre deosebire de bisericile
grecești ortodoxe. Clădirea lungă era vopsită în alb în interior și
în exterior. De asemenea, era bine luminată – pe ambele părți
erau amplasate ferestre mari, din sticlă transparentă. O ușă pic-
tată de pe scenă ducea într-o cameră spațioasă folosită pentru
studiu și rugăciune.
271
Ni s-au oferit locuri chiar în fața baptisteriului. Curând, ușa

din culise s-a deschis și candidații la botez – un număr mare de
bărbați și femei de toate vârstele – au intrat și au stat de ambe-
le părți ale baptisteriului, bărbații la stânga, femeile la dreap-
ta. Erau mai multe femei decât bărbați, toate din satele vecine.
Toți candidații erau îmbrăcați în alb, fapt care îmi amintește de
cuvintele din Apocalipsa 3:4 – „... și vor umbla cu Mine în hai-
ne albe, pentru că sunt vrednici”. De asemenea, printre ei erau
bărbați și femei care au fost persecutați. Era, într-adevăr, un ta-
blou divin la care nu puteam rămâne indiferent: bărbați și femei
din țărani, obișnuiți cu sărăcia, munca permanentă și răul pe
larg răspândit, se întorceau acum la Hristos. Ne-am gândit la ce
schimbări ar putea aduce acești creștini în satele lor, unde viața
lor va fi „citită de toți oamenii”! Nu am putut reține lacrimile
de bucurie când am asistat la această scenă – un loc în care am
semănat semințe prețioase cu lacrimi acum 10 ani.
Un misionar local a vorbit despre semnificația botezului și
apoi i-a botezat pe toți – unul câte unul – începând cu feme-
ile. După ce s-a încheiat botezul, noii membri ai bisericii au
luat loc pe banca din față, apoi au luat parte la Cina Domnului
împreună cu alți credincioși din adunare. A fost un eveniment
solemn și minunat.
Se apropia ora prânzului, oamenii erau înfometați, dar ti-
nerii din regiune nu plecau. Fetele și băieții din fiecare sat au
fost încântați să aibă ocazia să ia parte la închinare, la discuții
și citirea versetelor. Fratele Vrancean, principalul cântăreț de
operă al Teatrului Imperial Rus, care s-a pocăit și a început
să cânte cântările Evangheliei, a fost printre noi în acea di-
mineață și a îmbogățit programul cu o interpretare impresi-
onantă a mai multor cântări evanghelice. Domnișoara Hester
272
a vorbit despre școală, iar eu i-am tradus discursul în limba

rusă. Această întâlnire a durat opt ore, cu o scurtă pauză, și
s-a încheiat în jurul orei 16:00. La cină, am fost invitați într-o
adevărată „casă a palmierilor”.
A doua zi dimineața, prietenii ne-au însoțit până la gară, de
unde am mers la biserica din Chișinău, cea mai mare și mai dez-
voltată biserică din Basarabia. Sarcina noastră a fost să creștem
interesul pentru școala de fete.
Călătoria a durat 13 ore într-un vagon de tren în care te sufo-
cai din cauza fumului dens. Trenul ne-a zdruncinat toată noap-
tea, de aceea am ajuns la București obosiți. Soțul meu și cei doi
fii mai mari ne-au întâlnit la gară și ne-am bucurat că totul era
în regulă. Călătoria misionară a meritat toate eforturile noastre.
10. Un câmp nou – Bucovina
Cernăuți
A venit vara anului 1933. Dr. Gill a vrut să lucrăm în îndepăr-
tata provincie Bucovina – în partea dinspre România, care se
învecinează cu Basarabia și Polonia în nord-est și Munții Carpați
și Transilvania în sud-vest. În acest timp, baptiștii din sud nu
făceau nicio lucrare misionară.
Am menționat deja că pentru prima dată am ajuns în Româ-
nia, la Cernăuți, în anul 1921. Fiind capitala și centrul cultural al
Bucovinei, Cernăuți a fost principalul oraș, situat la doar 24 km
de granița cu Polonia. Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial și intrarea Bucovinei în Uniunea Sovietică, a fost cea
mai nordică provincie a României. Datorită peisajului împădurit
273
și deluros, a fost una dintre cele mai frumoase regiuni. Țăranii

ucraineni, îmbrăcați în haine de casă albe și strălucitoare, arau
și semănau câmpurile cu sape, greble și coase, așa cum au făcut
străbuneii lor cu multe secole în urmă.
Călătoria pe Dunăre iarna

În primele luni ale anului 1933, am decis să organizăm cur-
suri biblice în diferite părți ale Basarabiei. Prima noastră loca-
litate a fost orașul Reni, situat în regiunea Odessa, unde erau
aproximativ 100 de membri în biserică. Au apărut fețe noi în
sală, care s-au întors la Domnul în timpul sărbătorilor, iar în
ochii lor se citea bucuria mântuirii. Biserica a dobândit o orgă
pentru sărbători, așa că acolo se cânta mereu muzică în armonie
cu muzica din sufletele credincioșilor.
11. Creșterea
Educația în România
Următorul text a fost scris înainte de anul 1940 de către fiul
nostru Eugen, în vârstă de 14 ani, la Cernăuți, România.
Nu pot spune cu siguranță în ce limbă am pronunțat primul cu-

vânt: rusă, română, germană sau engleză, dar prima limbă străină pe
care am început să o studiez a fost limba rusă, la granița cu civilizația
rusă. În ultimii 200 de ani, aceasta a trecut prin generații de români și
germani, care au trăit în Basarabia, unde toți locuitorii vorbeau doar
rusește. Deși mama și tata vorbeau fluent limba rusă, nu au vrut să mă
învețe această limbă în timp ce învățam engleza. Am înțeles ce încer-
274
cau să facă și am încercat să învăț cât mai bine această limbă, care mi-a
fost interzisă. Războiul a început când am refuzat să învăț engleza. Ro-
mânii au încercat să-i învețe pe toți locuitorii din Basarabia să vorbeas-
că românește, deci educația în școli era în limba română. Astfel, noi,
elevii, trebuia să știm, cel puțin, două limbi: româna la școală și rusa
în viața de zi cu zi.
După absolvirea școlii elementare, care avea 4 clase în România, fami-
lia noastră s-a mutat la Cernăuți – capitala provinciei Bucovina. Aici, era
o școală germană pentru băieți, la care eram înscris. La această școală, se
vorbea atât româna, cât și germana. Tatăl nostru a vrut să știm, cel puțin,
trei limbi.
În școala elementară, aproape că nu aveam teme pentru acasă, iar
orele erau ușoare, cu excepția groaznicei biciuiri. Pentru fiecare lucru
neînsemnat, fie că nu-ți făceai temele, vorbeai sau te jucai în timpul
orei, erai legat de o bancă și bătut. De aceea, băieții le-au cerut mamelor
lor să coase căptușeli de piele la pantaloni sau puneau cărți sau altceva
în ei. Pentru un act de huliganism mărunt, puteai fi exclus din școală
timp de o săptămână sau timp de 10 zile. De îndată ce reveneai la ore,
pentru a crește pedeapsa, profesorul îți organiza un examen oral și nu
se oprea din întrebări până nu punea una la care nu știai răspunsul, iar
apoi îți dădea o notă slabă. În România, funcționa sistemul de notare
pe o scară de 10 puncte.
Grupuri baptiste pe criterii de limbă

La momentul sosirii noastre la Cernăuți, existau trei grupuri
baptiste lingvistice: român, ruso-ucrainean și german. Fiecare
dintre ele avea nevoie de un loc potrivit pentru a sluji. După ce
Walter s-a consultat cu liderii acestor grupuri, comitetul mixt a
reușit să localizeze o cameră mică în vechea clădire. Toate cele
trei grupuri au avut voie să folosească sala la ore diferite. Așa a
fost și în anii șederii noastre la Cernăuți.
275
Cercul familiei noastre se extinde

În mai 1934, Dumnezeu ne-a binecuvântat casa cu nașterea
Evelinei, a doua fiică și al cincilea copil al nostru. „Națiunea
Craighead” s-a transformat dintr-un pătrat într-un cerc complet.
Putem spune că familia noastră a devenit cea mai mare binecu-
vântare aici, pe pământ. Odată, când Albert avea 12 ani, l-am
întrebat:
– Albert, ce vrei să devii când vei fi mare? El a răspuns imediat:
– Vreau să fiu misionar, ca tata.
În viața misionară deșartă, ne-am dat seama că, fiind scu-
fundați în educația bisericească, copiii noștri s-ar putea să nu
aibă o convertire personală la Hristos, așa că am avut o discuție
cu Albert la vârsta de 14 ani.
Tatăl său i-a arătat o cale de mântuire, de care el nu auzise
până acum. Întorcându-se spre Albert, a întrebat:
– Îl accepți pe Isus ca Mântuitor personal?
Fără ezitare, Albert a răspuns:
– Cu toata inima mea.
Lacrimi de recunoștință au curs din ochii noștri și ne-am în-
chinat în fața lui Hristos într-o componență reînnoită.
Lucrarea cu cei leproși

În 1935, aproximativ o sută de delegați și invitați s-au întâlnit
la Chișinău la Congresul anual al baptiștilor din Basarabia. Misi-
onarii din județe au raportat numărul total de botezuri pe an: au
fost în total o mie. Acest lucru s-a întâmplat în perioada dintre
Primul și al Doilea Război Mondial. Congresul a votat pentru a
oferi sprijin deplin misionarilor afro-americani.
276
Interesant a fost raportul pastorului bisericii baptiste din

Tulcea despre lucrarea sa în leprozeria de pe Dunăre, lângă ora-
șul Tulcea. El a lucrat acolo pe tot parcursul anului 1934.
„Creștinii baptiști din România pot fi cu adevărat mândri de lucra-
rea lor printre leproșii din orașul Tichilești de pe Dunăre, nu departe
de coasta Mării Negre. Această lucrare a fost începută din inițiativa
doamnei Earle Hester-Trutz. Citind cotidianele, a devenit interesată
de acești oameni nefericiți și a decis să-i viziteze. În primul rând, a
obținut permisiunea Ministerului Sănătății și i-a vizitat la Crăciun,
în anul 1935. A luat cu ea cadouri de la Societatea Femeilor Baptiste
Române. Printre daruri se numără 80 de exemplare ale Noului Testa-
ment și ale Bibliei, pe care le-a distribuit printre leproși.
Vizita a fost foarte reușită și, în timp ce se întorcea la Bucu-
rești, doamna Trutz a solicitat autorităților din domeniul sănătă-
ții permisiunea de a trimite misionari în leprozerie. A fost trimis
acolo un predicator care, cu sprijinul tinerei sale soții, a făcut
această lucrare până în 1937.
Domnul i-a binecuvântat slujba și în tot acest timp, 25 de oa-
meni au decis să-L urmeze pe Hristos. Unele dificultăți au apărut
atunci când acești convertiți neobișnuiți au ajuns să fie botezați.
Legea le interzicea botezul în ape curgătoare sau în ape stătătoare,
iar lor nu le ajungea resurse pentru construirea unui baptisteriu.
Domnul Cenușă este pastor în biserica pentru leproși. El îi
vizitează o dată pe lună și are un mesaj pentru ei. Uneori este
însoțit de soția lui. Leproșii iubesc acest cuplu misionar pentru
munca pe care o fac. Pastorul Cenușă și soția lui au profitat de
ocazie pentru a predica despre Hristos și au adus un cor de tineri
cu camionul la serviciul funerar al unuia dintre leproși, care a
avut loc în curte. Cântarea lor i-a liniștit pe pacienții nervoși,
care și-au văzut tovarășul care i-a părăsit și pe cei care au putut
277
participa la funeralii. Administrația și personalul leprozeriei au

participat, de asemenea, la acest proces funerar baptist.
Timp de câțiva ani, am desfășurat activitatea printre leproși pe
cont propriu, iar în 1938, Societatea Misionară Română s-a alăturat
lucrării. În același an, comunitatea a început să strângă fonduri pen-
tru a construi o biserică pentru leproși, care înșiși au făcut cărămi-
zile. Când în leprozerie au început lucrările de construcție, credin-
cioșii baptiștii români le-au fost alături. Când construcția bisericii a
fost finalizată, în 1939, alți 10 leproși s-au alăturat celor 15 credincioși
nou convertiți. Alte 25 de persoane își așteptau botezul.
Pacea Domnului a schimbat radical viața leproșilor. Cu calm
și mângâiere, au reușit să atragă atenția acelor leproși care cre-
deau că totul era deja pierdut pentru ei din cauza stării lor. Le-
prosul baptist cântă despre suferința lui și, astfel, bucuria lepro-
șilor nou convertiți a fost exprimată în slujire sârguincioasă și i-a
influențat pozitiv și pe cei din leprozeria vecină. Leproșii baptiști
au un cor, o orgă și o școală duminicală și sunt un exemplu pen-
tru toți în slujirea lui Hristos.”
Creșterea fenomenală
În 1937, înainte de plecarea în concediu, Walter a vizitat ora-
șul Hotin. Acolo, pe timp de noapte, el boteza noii convertiți.
Lucrarea s-a extins.
Dr. Everett Gill a scris în cartea sa Europa și Evanghelia: „Rezul-
tatele activităților noastre în România, în special în Basarabia, s-au
îmbunătățit semnificativ după război. La sfârșitul războiului din
Basarabia, numărul baptiștilor din ultimii 12 ani a crescut de la 100
la 8000. Guvernul militar nu numai că i-a monitorizat pe baptiști, ci
și a facilitat persecuția. La aceasta se adaugă dificultăți precum să-
278
răcia, uneori chiar foametea, precum și analfabetismul și lipsa unui

lider instruit. În pofida dificultăților, lucrarea se dezvoltă constant
și nu există nici măcar un indiciu de încetinire a procesului.
În pofida sărăciei, credincioșii baptiști din Basarabia sunt
cuprinși de o dorință sfântă după botez – să aibă casa lor proprie
de rugăciune, așa cum numesc ei bisericile sau capelele. Cu 10
ani în urmă, nu exista nicio biserică în țară, dar acum sunt 35,
iar alte 20 sunt planificate să fie construite. Toate acestea au fost
făcute cu puțin ajutor din exterior.
Fondurile adunate de consiliul de administrație pentru con-
strucție s-au ridicat la numai 1200 dolari pentru întreaga provincie.
Aceste fonduri au fost împărțite în sume mici și oferite ca împru-
mut diferitelor grupuri, fără dobândă și rambursare pentru 10 plăți
anuale. Acest mic ajutor a fost un sprijin real pentru credincioși.”
Orașul Hotin din Basarabia cu cetățile sale antice ocupă o
poziție strategică pe râul Nistru. În vizita sa din 1936, Walter stă-
tea pe malul Nistrului, în afara orașului, privind în jurul terito-
riului sovietic. Mai jos, era un mic sat rusesc cu colibe văruite,
care strălucea în bătaia soarelui de vară.
Walter a scris: „Evanghelistul județului mi-a spus că la 1 iu-
nie 1936, au fost botezați 98 de candidați din acest județ. Auto-
ritățile locale au dat permisiunea de a oficia botezul într-un lac
din apropierea orașului. Au fost prezenți înalți oficiali, precum
și 4.000 de martori. Au cântat 5 coruri și doi predicatori au ofici-
at botezul. Parlamentul a mai permis încă 5 botezuri în aer liber.
În capitala Basarabiei, Chișinău, în fiecare iarnă se predă un
curs biblic lung. Prin eforturile congreselor anuale, se creează
condiții pentru educarea și inspirația oamenilor. În pofida aces-
tui fapt, există sute de sate care nu au auzit încă mesajul Evan-
gheliei, iar sute de biserici rămân fără pastori.”
279
12. Concediul de odihnă
Călătoria acasă
Am slujit în România timp de 6 ani sub egida Departamentu-
lui Misionar Baptist pentru Străinătate. În mai 1935, după Con-
gresul Mondial Baptist de la Berlin, Dr. Charles Madry și Dr. Gill
s-au întors împreună cu Walter pentru a ne vizita la Cernăuți. Dr.
Madry a întrebat dacă ne-ar plăcea să călătorim în SUA pentru
o lucrare permanentă atunci când va apărea ocazia de a părăsi
câmpul nostru misionar. Am fost singurii baptiști din sud care
au lucrat vreodată în Basarabia, Bucovina și România. Am decis
să ne întoarcem în țara noastră natală în vara anului 1937.
Întoarcerea în România
În primăvara anului 1938, am planificat să ne întoarcem în
România.
13. Persecuțiile iau amploare
Închisorile de la Cernăuți
După ce ne-am întors la București, am mers la seminar, unde
ni s-au pregătit camere temporare. Pentru noi, este o mare bucu-
rie să ne întoarcem în România. Câteva zile mai târziu, au sosit
bagajele noastre. Având claritate în privința următoarelor eveni-
mente din țară, am decis să ne întoarcem în vechiul nostru oraș,
Cernăuți. Duminică, dimineața devreme, eram deja acolo. Era
luna august 1938. După serviciul divin de la biserică, am fost în-
280
trebați dacă am vrea să-i vizităm pe frații noștri din închisoare.

Ei ne-au explicat că începuse un val de persecuții în Basarabia
și Bucovina. Arestările și reținerile aveau loc în mod regulat. Am
cumpărat pâine, mâncare congelată și fructe pentru prizonieri.
Nu ni s-a permis să intrăm în închisoare, dar am chemat unul
dintre frații noștri la poartă pentru a transmite produsele.
Casa noastră a devenit un refugiu, uneori noaptea, pentru
frații din Basarabia și Bucovina, care au fost acuzați, în mod
fals, de trădare și crime similare. Erau simpli țărani inculți, care
„știau în cine credeau” și nu se temeau să sufere pentru El. În
biserici, s-a aflat că fratele Craighead ar putea face mult pentru
a-i ajuta. Bisericile din cele două provincii au înființat un fond
pentru a sprijini persoanele acuzate și a plăti avocați pentru cei
care aveu nevoie de serviciile lor. Au fost, de asemenea, organi-
zate donații individuale pentru acest fond.
Eli – pastorul credincios

În clasa soțului meu, era un tânăr pastor fidel de la biserica
baptistă din Cernăuți, România. Nu a existat un slujitor al lui
Dumnezeu mai sârguincios și mai activ decât fratele Eli Black.
Dimineața, era, de obicei, preocupat de treburi, traduceri sau
încercări neobosite de a elibera credincioșii baptiști, închiși de
guvern sub acuzații false. În fiecare după-amiază, el pregătea
mâncare proaspătă și alte lucruri necesare pentru acești prizoni-
eri, condamnați pentru credință. Adesea, degetele îi erau amor-
țite de frig în timp ce aștepta cu mâncare la porțile închisorii.
S-a întâmplat că, în timp ce studiam, când a venit la noi în
acea dimineață deosebită, am auzit o discuție pe care nu o voi
uita niciodată. Soțul meu a spus:
281
– Frate Eli, avem nevoie de o persoană ca tine care să cu-

noască mai multe limbi și să poată călători în județele care se
află la granița cu Rusia Sovietică. Știi că există persecuții intense
acolo, dar oportunitățile de slujire sunt acum mai mari ca nici-
odată. Mulți așteaptă botezul. Ai putea locui în orașul central,
Hotin, și să slujești în întregul județ. În afară de tine, nimeni nu
este capabil să facă lucrul acesta. Vei merge?
Fratele Eli a tăcut atunci și nu a dat niciun răspuns timp de
câteva zile, gândindu-se, probabil, la iubita lui soție și la fiul
său. Erau deja obișnuiți cu despărțirea, dar această lucrare ar
fi putut să devină deosebit de dificilă pentru el. Desigur, Lidia a
fost de acord să-l însoțească. Fără îndoială că trebuia să viziteze
vechea închisoare rusească din Hotin și să simtă, din nou, duhul
închisorii. În orice caz, închisoarea din această provincie trebu-
ie să fi fost mai severă.
Când a venit la noi, fratele Eli a întrebat:
– Va auzi cineva când voi plânge?
Am înțeles la ce se referea. Nu se temea de tortura fizică, ceea ce,
probabil, s-ar putea întâmpla. A fost o dorință înflăcărată de a expe-
rimenta frăția spirituală prin rugăciune mijlocitoare sau intervenție
legală în cazul în care ar fi fost arestat. Fața lui era încordată.
– Da, vom auzi! – am răspuns noi.
Îmi amintesc și azi fața lui, care reflecta ușurare.
– Atunci voi pleca! – spuse el zâmbind. Era încrezut în pro-
misiunea lui Dumnezeu – „Cheamă-Mă și îți voi răspunde...”. A
mers în această lucrare. Împreună cu alți ruși din Basarabia, Eli
și mulți dintre liderii noștri baptisti au fost arestați. Mulți au fost
deportați în Siberia. Încă îi putem auzi strigătul, iar acest lucru
ne face să îngenunchem, rugându-ne pentru el și pentru mulți
alți martori credincioși, printre care erau și morți.
282
Arestarea de o zi a lui Walter
Între 1936 și 1939, au existat închisori militare și civile în Cernă-

uți, în care cei arestați în Basarabia și Bucovina erau aduși în fața ju-
decății, fiind ulterior întemnițați. Așa a fost și cu orașul nostru paș-
nic, din care frații arestați ilegal erau deseori trimiși la așa-numita
„instanță”. Erau repartizați, de obicei, într-una din cele două închi-
sori. Era ceva similar cu ceea ce găsim scris în Faptele Apostolilor.
Membrii bisericii noastre din Cernăuți, în special femeile, au
avut privilegiul de invidiat de a sluji acestor „sfinți” umili. Un bărbat
le aducea mâncare fierbinte din bucătărie de mai multe ori pe săptă-
mână. Femeile noastre au spălat hainele prizonierilor, pe care le-au
scos în curtea închisorii și le-au transmis gardianului prin porțile de
fier. Nici negocierile, nici vizitarea deținuților nu au fost permise.
Nu ne așteptam ca, într-o zi, să vedem interiorul închisorii,
dar acest lucru s-a întâmplat într-una din zilele reci cu zăpadă,
în februarie 1938. Pentru a urmări procesul unuia dintre frații
noștri, Walter și asistentul său, tânărul Eli, au intrat în sala de
judecată. Prezența „americanilor” a fost imediat observată și
s-au făcut presupuneri cu privire la scopul vizitei lor. Un gardi-
an a fost trimis să-l scoată pe Walter afară din sala de judecată.
Asistentul său, Eli, stătea în fața ușii și, văzând ce se întâmplă, a
ieșit neobservat. În zadar a așteptat el să iasă Walter.
Între timp, când Walter a intrat în închisoare, s-a auzit un
strigăt vesel din partea bărbaților credincioși baptiști. Credeau
că i s-a permis să-i viziteze și că le va aduce vești bune pentru ei.
S-au înghesuit în jurul lui, așteptând nerăbdători.
„Nu vă faceți griji, fraților”, a spus Walter, „am venit să fiu lân-
gă voi.” Au vorbit tot restul zilei, iar bărbații și-au împărțit mânca-
rea cu Walter. Printre prizonieri, erau și adventiști de ziua a șaptea.
283
În acea zi, pe la ora cinci, fratele Eli a venit la noi acasă să

ne spună că Walter a fost arestat. Am lăsat copiii cu o menajeră
și am plecat la închisoare. Se întunecase deja și era foarte frig.
Ajungând la închisoare pe jos, nu aveam idee cum să acționez.
Dar, văzând ușa din fața mea larg deschisă, am intrat. Urcând
scările, am văzut un hol spațios. Mai multe persoane stăteau
pe scaune într-o sală mică de recepție. Paznicul m-a observat
și mi-a făcut semn că nu am voie să intru. Am mai stat câteva
minute acolo. Paznicul păși prin hol și dispăru pe un coridor
adiacent, iar eu, rămasă singură, m-am întors la stânga și m-am
îndreptat rapid către o ușă pe care scria JUDECĂTOR. Firește, o
persoană obișnuită nu putea intra aici, dar aveam nevoie să aflu
adevărul. După ce am bătut la ușă, am auzit o voce: „Intrați”. De
îndată ce am intrat, toți și-a ridicat imediat privirea spre mine.
Personalul închisorii își încheia deja ziua de lucru. M-am dus
la masa de vizavi, așteptând să fiu dată afară din cameră, dar
judecătorul, un om supraponderal, nu a spus nimic, ci doar m-a
întrebat cine sunt.
– Am venit să întreb de ce soțul meu, Walter Craighead, ce-
tățean american, a fost arestat.
Judecătorul a scos o foaie mare cu o listă de prizonieri ares-
tați în acea zi.
– Da, a spus el, – numele soțului dvs. este aici. Puteți merge
acasă și veniți mâine.
– Nu, nu mă voi duce acasă, dar voi merge la oficiul poștal
pentru a trimite o telegramă consulului american la București.
Judecătorul nu a dat niciun răspuns.
Am trimis imediat o telegramă consulului, în pofida faptului
că a trecut o oră după închiderea consulatului. Apoi m-am dus
acasă la copii. Am simțit că Dumnezeu va acționa în conformi-
284
tate cu planurile Sale divine pentru noi. De atâtea ori aceste pla-
nuri au devenit încercări ale credinței pentru noi!
Pe la miezul nopții, am auzit la ușa noastră vocea și pașii lui
Walter. Paznicul a venit la închisoare la ora 23:00 și i-a spus că
este liber.
Câteva zile mai târziu, am primit o copie a unei telegrame
către judecător de la consulul american de la București, cerând
eliberarea imediată a lui Walter și o explicație a motivului ares-
tării sale. Se pare că judecătorul a spus că soțul meu a fost doar
reținut, nu arestat. Oricum, acesta a fost sfârșitul incidentului.
Și, din nou, Dumnezeu S-a dovedit a fi un „ajutor rapid în ne-
cazuri”. Am fost întotdeauna recunoscători consulatului nostru
american pentru asistența și intervenția lor.
Acasă și în străinătate
Pe parcursul celor 20 de ani de activitate în lucrarea de misi-
une din România, pe lângă faptul că a lucrat în bisericile locale
din orașele în care am locuit, Walter a avut grijă și de bisericile
din județe, a condus conferințe cu lideri de congres și enoriași,
a organizat grupuri de studiere a Bibliei sau conferințe biblice în
orașele centrale, a trimis frați instruiți pentru a-i ajuta pe frații
din sate sau din provincii în studierea Bibliei, slujirea prin mu-
zică, școala duminicală și alte activități bisericești. Frații noștri
slavi sunt studenți pasionați de studierea Scripturii și au o pasi-
une înflăcărată pentru muzică. Uneori, peste o sută de bărbați
participau la aceste cursuri de instruire. Din moment ce mulți
dintre ei erau fermieri, aceste întâlniri se țineau, de obicei, iar-
na, când nu aveau de lucru. Walter era ajutat în predarea la cur-
suri de către unii lideri ruși din străinătate, care se implicau în
285
lucrul lui. Dr. Everett Gill era foarte interesat de acest proiect și,
uneori, participa la cursuri.
Întrucât nu existau oameni de culoare în România, cu ex-
cepția turiștilor, creștinii baptiști ruși din Basarabia au ajutat
misionarii locali africani prin oferte trimise Departamentului
nostru de Misiune pentru Străinătate din Richmond. Walter a
simțit că ar fi util să aducă un african în Basarabia pentru a-i
vizita pe frați și a convins un profesor baptist de culoare din
Statele Unite să vină cu el la Cernăuți de la Congresul Baptist
Mondial din 1934 din Berlin. Pentru a da o „savoare locală” pro-
gramului din biserică, familia noastră a cântat mai multe cânte-
ce spirituale specifice culturii lor, care le-au plăcut atât rușilor,
cât și nemților prezenți.
Dr. Charles A. Madry a constatat că numărul baptiștilor din
Basarabia, între Primul și al Doilea Război Mondial, a fost cel
mai mare în comparație cu alte părți ale lumii, în care au lucrat
credincioșii baptiști de la sud.
Departamentul Misiunii pentru Străinătate ne-a cerut să
includem în amintire istoria fraților noștri naționali. Am încer-
cat să fim cât se poate de sinceri. Uneori, este dificil să păstrezi
obiectivitatea într-o autobiografie, pentru că, de multe ori, tre-
buie să te referi la tine.
Activitățile mele, ca mamă și gospodină, s-au desfășurat, în
mod deosebit, acasă și în bisericile orașelor în care am locuit.
Din mai 1929 până în 1935, am locuit în 4 orașe. Toți cei cinci
copii ai noștri s-au născut în România: Albert și Eugene în Bu-
curești, Mary-Ana în Cetatea Albă, David în Galați și Evelyn în
Cernăuți. Am locuit în orașe mari, iar copiii noștri au avut ocazia
să studieze în cele mai bune școli. Cu permisiunea bisericii, am
predat la școala duminicală, am condus grupuri de femei, am
286
ajutat tinerii în lucrarea lor, am vizitat case, am pregătit progra-

me și am tradus materiale din engleză în rusă, am cântat la o
mică orgă pliantă, am predat ore pentru coruri, am corespon-
dat cu prieteni din străinătate, am scris articole pentru reviste și
am ajutat femeile care coseau haine pentru credincioșii baptiști
nevoiași, din regiunile afectate de secetă ale României, lângă
Marea Neagră. Am fost onorați să fim primiți ca oaspeți români.
Uneori, am avut ocazia să vizitez diferite sate și orașe din țară.
Menajerele noastre au fost întotdeauna fete baptiste care ne-au
slujit cu fidelitate.
În vara anului 1939, eu și cu Albert, fiul meu de 17 ani, am
condus o școală biblică de vară în Bălți, Basarabia. Am fost
trimiși în această biserică, care a devenit primul nostru loc de
muncă în România. Plecând de la Cernăuți, într-o dimineață de
iulie, am ajuns la Bălți cu trenul seara. Prima noastră menajeră
ne-a întâlnit cu soțul ei și ne-a dus la ea acasă. Aveau câțiva bă-
ieți mici, crescuți în spirit creștin.
14. Vremuri tulburi
Zvonuri despre război

La mijlocul verii anului 1939, nazismul și comunismul au
cutreierat Europa. Frica domnea în aer. În august, trupele ger-
mane au început să avanseze prin Polonia spre Rusia. Orașul
nostru, Cernăuți, România, se afla la numai 24 km de granița
cu Polonia. Odată, am observat un mic grup de refugiați po-
lonezi, îmbrăcați în haine de ploaie de culoare kaki, mergând
de-a lungul străzii principale din Cernăuți. Oamenii din oraș,
287
în majoritate evrei, s-au adunat în jurul mașinilor murdare și

camuflate. Ei trebuie să fi fost primii refugiați care au căutat
adăpost într-o țară liniștită.
Prin scrisorile consulului SUA din București, am fost sfătuiți
să părăsim orașul Cernăuți. Într-o zi, la miezul nopții, a venit o
telegramă de la ambasada noastră, îndemnându-ne să evacu-
ăm acest teritoriu. Am început să-mi fac bagajele, împachetând
doar lucrurile de primă necesitate. Principala noastră preocupa-
re, desigur, a fost familia. Ne-a fost foarte greu să luăm decizia
de a pleca, pentru că tocmai ne-am întors din Statele Unite, în
anul 1938. Nu am vrut să părăsim țara, dar am decis să ne schim-
băm locul de reședință.
Evacuarea
În acea zi, am luat trenul spre București, „orașul nostru de
refugiu” tradițional. Dragii noștri frați în credință și vecinii evrei
ne-au urat drum bun la despărțire.
Cam în același timp, secretarul nostru european, Dr.
Sadler, a sosit la București pentru a se consulta cu misionarii
români. Temporar, ne-am stabilit cu traiul în București, până
când ne vom putea întoarce într-o parte a Bucovinei sau a
Basarabiei, deoarece lucrarea noastră s-a desfășurat, în mod
deosebit, în rândul populației ruse. Mulți oameni au crezut
că războiul din Polonia va înceta. Am fost uimiți când secre-
tarul a spus că familia Craighead poate decide de sine stătă-
tor dacă doresc să părăsească România. Walter a continuat
să lucreze cât mai mult posibil în aceste condiții. Plecarea
noastră nu a fost în grabă. Am decis să părăsim Bucureștiul
în octombrie 1939.
288
Călătoria în Scoția
Împreună cu întreaga noastră familie, am traversat conti-
nentul prin Italia, Elveția și Franța. Am ajuns în Anglia și am
petrecut câteva zile la Londra. Acolo, am întâlnit un prieten care
ne-a ajutat să găsim un hotel. Am petrecut un weekend minunat
alături de domnul Robert Thomson, traducător principal la Mi-
nisterul Afacerillor Externe din Marea Britanie. El ne-a sfătuit să
mergem în Scoția, deoarece acolo există școli foarte bune pentru
copii. Odată, a venit să oficieze un botez în peninsula Balcanică
și a găzduit în casa noastră din Cernăuți. Ne-a plăcut excursia de
o zi la Edinburgh cu unul dintre cele mai bune trenuri.
Întoarcerea lui Walter în România

Imediat după ce ne-am stabilit la Edinburgh și copiii au fost
repartizați la școală, Walter a început să se gândească la întoar-
cerea în România. Această separare dificilă a fost prima din viața
noastră de familie chiar în timpul războiului. Desigur, am sperat
că nu va dura mult. Viața în Scoția a fost o salvare pentru familie
și ne-am îndrăgostit de acești oameni și de această țară. Priete-
nii noștri de la Biserica Morningside ne-au acordat bunătatea și
atenția lor. Uneori, ne numeau „echipa de luptă Craighead”. Am
vorbit la întâlnirile lor despre lucrarea noastră din România.
Ajutor pentru biserici

După întoarcerea în România, Walter s-a stabilit la seminarul
din București. Dr. Gill și soția lui au părăsit Europa și s-au întors
în Statele Unite chiar la începutul ostilităților. În acel moment,
ei ajunseseră deja la vârsta de pensionare. Doar misionarii din
289
România au rămas la seminar după plecarea noastră. Orașul era

relativ calm. În primele luni ale anului 1940, Walter și-a petrecut
aproape tot timpul pentru a vizita bisericile din Basarabia și Bu-
covina, inspirându-le și instruindu-le.
15. În ultimul moment
Agravarea acțiunilor militare în Europa de Vest

Primăvara anului 1940 a adus o escaladare a ostilităților în
Europa de Vest. Văzând toate acestea, n-am dorit să ne întoarem
în România în viitorul apropiat. Walter a decis să călătorească
prin sudul Europei și să ni se alăture în Scoția, unde am putea
face planuri pentru viitor împreună.
Două săptămâni mai târziu, radioul britanic a raportat că Ba-
sarabia a fost capturată de ruși, eveniment care era așteptat în
România de 20 de ani deja.
Dacă Walter ar fi rămas în România, atunci ar fi mers în Basa-
rabia. Ne-am dat seama că Dumnezeu l-a trimis de acolo „în ul-
timul moment”. Era timpul planurilor Lui. Într-un an, toți liderii
noștri baptiști din Basarabia și Bucovina au fost arestați și exi-
lați în Siberia, unde mulți dintre ei au murit de foame și greutăți.
În timp ce ne rugam lui Dumnezeu pentru următorul pas, a
venit o scrisoare de la Ambasada SUA la Londra, conform căreia
ultima navă americană, care evacua cetățenii americani în tim-
pul războiului, a pornit din Galway, Irlanda, la 3 iulie 1940. A
fost răspunsul la rugăciunile noastre.
După întoarcerea noastră în America, în 1940, am decis să nu ne
întoarcem în România pentru a continua cei 20 de ani de lucrare aco-
lo. Am lăsat părți din inimile și viețile noastre în această țară iubită.
290
***
Aceasta este cu adevărat o minune a lui Dumnezeu, pe care
El a săvârșit-o prin mentorul și prietena mea, Catherine Allen.
Am acceptat acest lucru ca o revelație de la Dumnezeu și un dar
pentru generațiile viitoare. Aceasta este istoria lucrării din Ba-
sarabia lăsată de Hasel-Anne. Din 1921 până în 1939, soții Crai-
ghead au călătorit în jurul Basarabiei împreună cu copiii lor,
vestind oamenilor mesajul Evangheliei.
Hasel-Anne a primit o instruire excelentă la Moody Bible
Institute. Deprindea ușor limbile străine și comunica liber cu
rusoaicele, cântând cu ele cântări rusești. A scris multe despre
Basarabia și despre slujirea ei.
Familia Craighead a trebuit să locuiască în case și în orașe
diferite. Au fost întotdeauna așteptați, iar locuitorii satelor basa-
rabene aveau nevoie, în mod deosebit, de slujirea lor. Rareori au
avut ocazia să servească ceai doar cu familia, fără oaspeți. Casa
lor era un refugiu și un loc de odihnă pentru frații în credință
care căutau părtășie și sfat.
În 1948, Dr. Everett Gill scria despre lucrarea familiei Crai-
ghead:
Domnul și doamna Craighead, foști misionari în Basarabia,
slujesc acum populația slavă din sudul statului Paraguai, în îm-
prejurimile orașului Encarnación.
Sunt mai mult de șase biserici în această regiune. Activități-
le lor vizează crearea pensiunilor în orașul Encarnación pentru
copiii din familiile vorbitoare de limbă slavă, care au probleme
cu educația.
Ei mai au un scop – o tranziție treptată de la limbile slave la
spaniolă, deoarece, pe măsură ce copiii cresc, vorbesc mai mult
în spaniolă decât în rusă.
291
16. Legământul bisericii

Gândindu-se la starea spirituală a bisericilor din Basarabia, Walter
Craighead a scris un legământ și l-a trimis fiecărei biserici în parte. Fie ca
acest legământ să devină moștenirea fiecărui membru al bisericii, astfel
încât fiecare să-și reînnoiască legământul cu Domnul! Un document isto-
ric cu adevărat prețios.
„Și au încheiat un legământ, pentru a-L căuta pe Domnul, Dumnezeul
părinților lor, din toată inima și din tot sufletul lor” (2 Cron. 15:12).
„Noi, membri ai bisericii care L-am acceptat pe Domnul Isus Hristos ca
Mântuitorul nostru și am primit botezul prin credință în numele Tatălui și al
Fiului și al Duhului Sfânt, intrăm într-un legământ unul cu celălalt ca un sin-
gur trup în Hristos, în prezența lui Dumnezeu, a îngerilor și a acestei adunări.
Promitem, cu ajutorul Duhului Sfânt, să părăsim toate căile păcatu-
lui și să mergem pe calea sfințeniei în toate zilele vieții noastre. Având
în vedere acest lucru, promitem să lucrăm împreună pentru dezvoltarea
acestei biserici în cunoaștere, sfințenie și mângâiere, să ne îngrijim de
succesul vieții ei spirituale, să-i susținem închinarea, tainele, disciplina și
învățătura, să donăm de bunăvoie și sistematic pentru lucrarea de evan-
ghelizare, să contribuim la cheltuielile bisericii, la binefacere și la răspân-
direa Evangheliei în întreaga lume.
Promitem, de asemenea, să citim Cuvântul lui Dumnezeu și să ne ru-
găm atât singuri, cât și împreună cu familia noastră, să ne educăm copiii
spiritual, să încercăm să ne salvăm rudele și prietenii, să trăim în pace, să
fim corecți în toate faptele, credincioși în căutările noastre, exemplari în
comportamentul nostru, să evităm orice vorbărie goală, defăimare, furie,
să ne abținem de la vânzarea și consumul de băuturi alcoolice, să fim plini
de zel în răspândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Promitem, în continuare, să trăim împreună în dragoste și grijă unii
pentru alții, dând și primind îndemnuri cu blândețe și dragoste, să ne
rugăm unul pentru celălalt, să ne ajutăm unii pe alții în nevoie, să ară-
tăm compasiune și politețe unii față de alții și să fim întotdeauna gata
pentru împăcare.
292
Mai mult, promitem că atunci când ne vom muta cu traiul în altă par-
te, să ne alăturăm imediat bisericii locale, care împărtășește aceleași con-
vingeri cu ale noastre.
Trimis de fratele W. Craighead la revista Lumina vieții, nr.2, 1930
Scrisoarea lui N. Oyerinde către Walter Craighead

Dragul meu frate Craighead, câteva luni în urmă, am fost uimt de o
scrisoare pe care am primit-o de la Dr. Everett Gill, în care mi s-a cerut
să-mi scriu biografia. În acest sens, l-am rugat pe Dr. G. Green, secretar al
Misiunii Africane, să scrie o biografie a vieții mele pe baza informațiilor pe
care le are despre mine.
Misionarii africani au păstrat obiceiul de a primi copii africani în case-
le lor și de a-i crește într-un spirit creștin. Când eram încă băiat, am reușit
să vizitez astfel de case și să văd viața acestor slujitori ai lui Hristos. O
persoană care trăia lângă ei nu putea să nu fie uimită de rezistența, faptele
și sacrificiile pe care le aduceau adesea pentru răspândirea dragostei lui
Dumnezeu în Africa. Într-adevăr, „sângele martirilor este simbolul Biseri-
cii”. Dacă misionarii trebuie să lupte pentru a educa Nigeria, nu ar trebui
eu, ca nativ, să merg pe urmele lor?
Am plecat din Nigeria în Statele Unite ale Americii ca student în 1906.
Am dorit să-mi îmbunătățesc cunoștințele acolo, pentru ca apoi să pot
vesti Evanghelia lui Hristos poporului meu. Este o mare bucurie să parti-
cip la o astfel de lucrare.
Orașul meu natal, Agbomoso, are o populație de 75.000 de locuitori.
M-am întors în Nigeria în 1916.
Soția mea, sora Oyerinde, s-a născut în Virginia și a ajuns aici în 1921.
Lucrăm împreună în câmpul lui Dumnezeu – ea lucrează într-o școală cu
fetele, iar eu lucrez ca predicator la Seminar. Lucrarea fraților credincioși
baptiști s-a răspândit în toată Nigeria, precum și în coloniile franceze Da-
homey, și a ajuns chiar până la așa-numita Coasta de Aur.
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru frații basarabeni și pentru lucrarea
minunată de vestire a Evangheliei în toată România. Este foarte încuraja-
293
tor să observăm că lucrarea lui Dumnezeu înaintează nu doar în creșterea

numărului de credincioși, ci și în creșterea spiritului misionar.
Dorința fraților basarabeni de a sprijini misionarul african este sur-
sa de oportunități de aur în activitatea misionară. Astfel de oportunități
trebuie utilizate pe deplin și pot duce la faptul că întreg pământul va fi
cuprins de activități misionare.
Credincioșii buni din Basarabia contribuie la realizarea acestei lucrări
mărețe. Le suntem foarte recunoscători pentru acest lucru. Ne rugăm lui
Dumnezeu pentru bisericile și casele acestor credincioși. De asemenea,ne
rugăm pentru toți cei care fac parte din Uniunea noastră frățească, care
încearcă să reflecte mai bine slava și măreția lui Dumnezeu.
P. S. Pe viitor, îți voi trimite o scrisoare cu câteva fotografii.
Al vostru în Hristos, N. Oyerinde
Revista Luminătorul, nr. 12, 1934
294
Capitolul 2. Femeile misionare din România
Capitolul 2
Femeile misionare
din România
Acest mic capitol conține materiale despre femeile misionare

care au venit în Europa pentru ca să le înveţe, apoi să uneas-
că femeile și fetele din România în slujirea Domnului și pentru
ca să formeze, ulterior, Uniunea Misionară a Femeilor. Acestea
sunt femei misionare din Statele Unite ale Americii: domnișoara
Earle Hester, doamna Dan Hurley și doamna Emma Gill. Ele au
depus toate eforturile și toată dragostea, instruind și învățând
fetele și femeile noastre tinere pentru lucrarea de misiune, călă-
torind în toată Basarabia și România.
Un fapt interesant este că Dumnezeu le-a binecuvântat pe fe-
meile baptiste din Basarabia într-un mod deosebit. Dumnezeu
le-a dat viziune, înțelepciune și înțelegere pentru a se organiza.
Aveau o structură organizațională care le permitea să acumule-
ze o experiență bogată și variată de slujire atât în biserici, cât și
în toată Basarabia. La un congres din 1927, Maria Savelieva a fost
aleasă președinte al grupurilor de femei baptiste din toată Basa-
rabia. Surorile responsabile au fost alese în funcție de regiune.
Călătorind în jurul Basarabiei, au încercat să învețe femeile să
295
slujească, astfel încât în fiecare biserică să existe cercuri de ru-

găciune și binefacere ale femeilor. Au avut loc congrese regiona-
le pentru femei, întâlniri tematice pentru femei și fete, precum
și alte evenimente.
Dar a început războiul și toate femeile misionare au trebuit
să se întoarcă în patria lor. Doar atunci când a căzut Cortina de
Fier, Dumnezeu mi-a dat ocazia să adun câteva frânturi despre
marea lor lucrare.
Iat-o, „marea oștire de femei”, care, de dragul lui Hristos și
al Evangheliei, au renunțat la toate și a considerat totul o pier-
dere. Au rătăcit de-a lungul drumurilor prăfuite și accidentate
ale Basarabiei, au trăit în condiții dure, au mers din sat în sat,
au născut copii în diferite orașe și nu au căutat o viață mai
bună, încercând să-L arate pe Hristos oamenilor. Să mulțu-
mim Domnului pentru jertfa și dragostea lor, pentru femeile
din țara noastră.
Mai jos, sunt redate scrisori, rapoarte și apeluri către surori.
Puțin despre domnișoara Earle Hester

În 1929, la București, a fost deschisă școala pregătitoare pen-
tru fete (The James Memorial Training School for Girls), al cărei
prim director era Earle Hester. Școala se afla în clădirea Memo-
rial James, denumită în cinstea doamnei W. C. James, ex-preșe-
dinte al Uniunii Misionare a Femeilor din Convenția Baptistă din
Sud. Școala a fost concepută pentru 50 de fete.
Sosirea domnișoarei Earle Hester și numirea ei în funcția de
director al școlii pregătitoare a fost un eveniment important. An-
terior, ea a condus tineretul Uniunii Misionare a Femeilor din
Oklahoma. Domnișoara Earle Hester vorbea fluent limba româ-
296
nă și a dat dovadă de abilități extraordinare de conducere, lu-

crând cu femei și tineri. În calitate de director și fiind ajutată de
doamna Dan Hurley și doamna Emma Gill, Earle Hester a făcut o
lucrare enormă în rândul femeilor baptiste din România.
Vara, Earle Hester a petrecut mult timp călătorind, vizitând
femeile din sate și cunoscând modul lor de viață și viața bisericii.
Domnișoara Earle Hester și doamna Dan Hurley au orga-
nizat cursuri biblice de trei zile pentru femei și au pregătit
programe pentru întâlnirile lunare cu femeile. Cărțile lui Earle
Hester, Lucrarea femeilor și Femeile în lucrare, au fost publi-
cate în română și rusă (1933) și au fost de mare ajutor pentru
creștinii locali.
Mai mult, aceste femei misionare au început lucrarea de
evanghelizare în rândul romilor din România. Earle Hester îm-
preună cu aceste femei au desfășurat activități umanitare prin-
tre leproșii care locuiau la gura Dunării.
Domnișoara Earle Hester despre lucrarea femeilor

Prezint un articol despre importanța slujirii organizate a fe-
meilor, scris de Earle Hester și publicat de Uniunea Națională
a Baptiștilor din România în ziarul Farul Crestin, 26 februarie
1938. Am găsit, din întâmplare, acest ziar îngălbenit și prăfuit în
biroul unei biserici mici. Părinții vârstnici credincioși au plecat
deja la Domnul, dar copiii nu aveau nevoie de această literatură
și au adus-o la biserică. Pentru mine, această descoperire s-a do-
vedit a fi un miracol uriaș, iar articolul a fost o comoară. Toate
femeile ar trebui să-l citească cu atenție și să înțeleagă valoarea
lucrării femeilor în biserică. Articolul a fost postat pe prima pa-
gină a ziarului.
297
Uniunea Femeilor Baptiste15

S-ar putea să fiți surprinși de acest titlu, dar sper că va trezi
interesul fiecărei femei creștine bune, care vrea să lucreze pen-
tru Dumnezeu.
Trebuie să ne unim, să avem o singură viziune și un singur
plan de slujire. Lucrarea și responsabilitățile noastre sunt mari.
Doar lucrând, ne îndeplinim datoria față de Dumnezeu și con-
temporanii noștri. Doar astfel putem lăsa în urmă roade binecu-
vântate. Permiteți-mi să vă prezint motivele pentru care lucrarea
noastră este importantă.
1.Hristos are nevoie de lucrarea devotată a femeilor baptiste
pentru Împărăția Sa. Are nevoie Hristos de ajutorul femeilor? Da,
planul Său este să-Și extindă Împărăția cu ajutorul bărbaților și fe-
meilor, băieților și fetelor. El ne folosește inimile pentru a răspunde
la strigătele celor care plâng, ne folosește picioarele pentru a merge
la casele celor lipsiți, mâinile noastre – pentru ca să-i ajutăm, gura
noastră – pentru a mângâia pe cei zdrobiți. Pavel ne cheamă să lu-
crăm: „... pentru că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu”.
2. Hristos recunoaște lucrarea femeilor. Vrem să-L slăvim,
vrem să-L slujim, să hrănim pe cei flămânzi, să dăm apă celor
însetați, să îmbrăcăm pe cei goi, să vizităm bolnavii și prizoni-
erii, și, după ce am făcut acest lucru, să auzim în inima noastră
cuvintele Domnului Isus: „Ea a făcut ce a putut”.
3. Hristos binecuvântează lucrarea femeilor. În multe țări, femeile
baptiste lucrează de mulți ani într-un mod organizat. Ele mărturisesc
că Dumnezeu folosește slujirea lor, întrucât Domnul Isus a folosit,
15
Domnișoara Earle Hester a făcut acest apel către toate femeile baptiste în
anul 1938, cu scopul să le învețe și să le unească în lucrare. Inițiativa ei însă nu
a avut un final pozitiv, deoarece s-a început războiul și toți misionarii au fost
rechemați în țările lor
298
odată, doar cinci pâini și doi pești aduse de un băiat. Când femeile,
ca și acel băiat, I-au dat tot ce au avut, chiar dacă nu era mult, Hristos
le-a înmulțit darul și a hrănit mii de suflete. Urmăm noi exemplul lor?
4. Țara are nevoie de lucrarea noastră. Din punct de vedere
spiritual și moral, o țară nu se poate ridica mai sus decât femei-
le sale. Doar prin organizația femeilor creștine se vor realiza lu-
crări mari cu impact social.
5. Societatea noastră are nevoie de lucrarea noastră. Ura
domnește în societatea noastră, iar noi dăm dovadă de dragoste.
Societatea noastră este renumită prin invidie, iar noi ar trebui să
ne mulțumim cu ceea ce avem și să ne bucurăm de succesul alto-
ra. Societatea noastră se caracterizează prin nedreptate și crimă,
iar noi trebuie să fim binevoitoare și pline de compasiune. În
societatea noastră, Dumnezeu este batjocorit, iar noi Îl slăvim.
Unirea noastră ne va inspira să trăim conform acestui ideal.
6. Biserica noastră are nevoie de organizații ale femeilor. Bi-
serica este formată din bărbați și femei. Noi, femeile, trebuie să
împărtășim responsabilitatea pentru lucrarea bisericii. Cât de
puternică va deveni biserica noastră atunci când unirea femei-
lor în lucrare va ajuta atât în biserică, cât și în lucrarea bisericii
în țara noastră și pe întreg pământul.
7. Pastorul bisericii are nevoie de lucrarea femeilor. Pastorul bi-
sericii are nevoie de rugăciunile noastre personale și comune. El
are nevoie de slujirea noastră. Cât de des mâinile unei femei pot
ajuta mai mult decât slujirea unui pastor! Ar trebui stabilită o co-
laborare între asociațiile de femei și pastor. Atunci, sarcina lui va
fi mult mai ușoară, iar lucrarea bisericii va avea mai mult succes.
8. Noi înșine avem nevoie de activități organizate. Avem nevo-
ie de activități de studiu biblic, care să ne inspire și să ne ajute,
în mod special, în lucrarea femeilor. Trebuie să cunoaștem mai
299
multe despre lucrarea de misiune. Rugăciunea comună ne va în-

tări în credință și în viață, va deschide noi căi în lucrarea pentru
Hristos. Doar lucrând, putem folosi și dezvolta talentele pe care
le-am primit de la Dumnezeu. Avem nevoie de inspirația pe care
o primim în unitate cu alte surori. Pe măsură ce experimentăm
puterea lui Hristos, vom crește și ne vom întări.
9. Exemplul celorlalte surori ne inspiră și pe noi. Anul acesta,
surorile din America sărbătoresc a 50-a aniversare a asociației
lor. Datorită lucrării acestor femei, au fost deschise case pentru
copii, care adăpostesc mii de orfani, au fost înființate univer-
sități, unde tinerii primesc educație la cel mai înalt nivel, sunt
susținuți sute de misionari din Asia, Africa, America de Sud și
Europa. Seminarul nostru din București și școala de fete se în-
trețin, în mod exclusiv, din cadouri de Crăciun pentru femei. Da-
rurile lor au ajutat la decorarea bisericilor noastre din București.
Dacă aceste femei nu L-ar fi iubit pe Dumnezeu și nu ar fi fost
unite în lucrarea pentru Împărăția lui Lui, nimeni nu ar fi făcut
aceste lucrări minunate în locul lor.
Recenzii excelente despre slujirea femeilor în numele Dom-
nului provin din China, Japonia, America de Sud, Anglia, Africa,
Ungaria, Germania și alte țări. Pretutindeni, femeile s-au reunit
pentru a sluji. A sosit timpul nostru! Hristos așteaptă lucrarea
noastră! Hristos vrea să lucrăm!
10. Zilele noastre așteaptă slujirea noastră devotată. Datoria față
de copiii noștri ar trebui să ne cheme în lucrare. Astăzi, noi trebuie
să pregătim calea pe care vor merge ei mâine. Lucrarea noastră de
astăzi va reduce răul de mâine, va deveni un bun exemplu pentru
urmașii noștri. Fetele se vor uni și vor lucra alături de mamele lor.
Vom lucra cu toții alături de frații noștri pentru a atinge un singur
scop măreț – extinderea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
300
Scopurile femeilor baptiste:

1. Crearea asociațiilor și departamentelor de conducere, care
să includă un președinte, vicepreședinte, secretar și casier – su-
rori alese în prezența pastorului sau a misionarului bisericii.
2. Asociația trebuie să includă, cel puțin, 50% din surorile
care sunt membre ale bisericii.
3. Pentru a fi membru al unei asociații, o soră trebuie:
a) să ajute pastorul sau misionarul bisericii locale cu darurile sale;
b) să ajute o misiune din străinătate, o misiune din țară, o misiu-
ne care lucrează cu cei nevoiași etc., cel puțin, o dată pe an;
c) să participe de, cel puțin, 6 ori pe an la ședințele lunare
ale asociației.
4. Asociația trebuie să organizeze, cel puțin, 12 ședințe pe an,
la care vor fi prezentate rapoartele conducătorilor, vor avea loc
lecturi biblice și se va lucra în conformitate cu programul pentru
creșterea spirituală a celor prezenți.
5. Asociația trebuie să organizeze, anual, zile speciale de ru-
găciune pentru nevoile femeilor din toate țările (în noiembrie) și
pentru nevoile misiunii din țară (în decembrie).
6. Asociația trebuie să îi ajute pe membrii săraci, nevoiași și
bolnavi ai societății noastre, oferindu-le sprijin material și încer-
când să-i conducă la Isus Hristos ca Mântuitor al lor.
Mesajul domnișoarei Earle Hester către tineret

Domnișoara Earle Hester s-a adresat tinerilor basarabeni
prin intermediul revistei Lumina vieții:
Dragi prieteni din Basarabia!
Îmi amintesc cu bucurie de șederea mea la Chișinău. În mod deosebit,
m-au încântat tinerii. Câtă putere ascund ei în sine! Cineva a spus că orice
301
generație este un mijloc nou pentru Dumnezeu de salvare a omenirii. Dar

tinerii trebuie educați. Este ca un cuțit de oțel care trebuie ascuțit. Lucra-
rea mea în România este de a ascuți tinerii cu educația, deoarece munca
de succes este posibilă numai cu ajutorul unui instrument bine ascuțit.
Un profesor celebru le-a spus odată studenților săi: „Cuvântul „a crește” în-
seamnă ceea ce are cea mai mare semnificație în viața omenirii: 1) creștere fizică,
2) creștere în rațiune și 3) creștere spirituală. Aceasta este misiunea școlii noastre
– ca fetele noastre să învețe cea mai bună îngrijire a copiilor. Dumnezeu ne-a dat
o minte iscoditoare, care caută să pătrundă secretele naturii. Hristos a venit să le
ofere oamenilor plinătatea vieții. Un băiat de 18 ani a descoperit o nouă planetă și
întreaga lume a vorbit despre cât de mare este Dumnezeu și cât de infinită este cre-
ația Lui. Lumea spirituală, ca și cea materială, de asemenea, este infinit de mare.
Suntem încrezători că un studiu sistematic al Cuvântului lui Dumne-
zeu și o strânsă părtășie cu profesorii și prietenii creștini va permite fetelor
să crească în har și cunoaștere a Domnului Isus Hristos.
Școala noastră acceptă fete de la 18 la 24 de ani, la recomandarea bi-
sericilor locale. Fetele care au absolvit cursurile școlii vor învăța cum să
gestioneze bine lucrarea în rândul copiilor, femeilor și tinerilor.
Fiecare fată care dorește să fie admisă la școală trebuie să prezinte ur-
mătoarele documente: 1) certificat de botez, 2) certificat de absolvire a școlii
primare, 3) certificat medical și 4) certificat de naștere. În afară de acestea,
trebuie să prezinte o petiție comunitară de admitere la școală. În caz de ne-
voie materială a unor fete, școala solicită comunității să acopere costurile
pentru uniformele școlare (rochii) și cheltuielile pentru transport.
Mă rog Domnului să trimită binecuvântări în câmpul Evangheliei din
Basarabia și să vă cer ajutorul pentru ca lucrarea școlii să aibă succes și
să fie binecuvântată.
Colega voastră în lucrarea lui Dumnezeu, Earle Hester,
Director al Școlii Biblice pentru Fecioare, Str. Berzei nr. 29, București.
Din rapoartele doctorului Everett Gill

Publicații. Am început să ajutăm, în mod serios, la publica-
rea literaturii baptiste românești în limba rusă. Am publicat deja
302
cărțile Bisericile Noului Testament și Viața lui Livingston, care

sunt folosite în predarea la seminar și la cursurile cu frecvență
redusă. Aceste cărți au fost adăugate la lista celor zece cărți care
ar trebui să constituie „Biblioteca noastră de lucru”.
Alte două cărți sunt, de asemenea, pregătite pentru tipărire:
Doctrine biblice și Țara cărții. Domnișoara Hester tocmai a pu-
blicat recent prima carte de acest gen pentru femeile baptiste
române – Femeile în slujba Împaratului.
Baptiștii Basarabeni16
Basarabia este o regiune favorabilă și fertilă, care, timp de
mai multe decenii, a fost un fel de „minge de fotbal politică” în-
tre Rusia și România. După multe încercări grele, Basarabia a
fost anexată de România până la sfârșitul Primului Război Mon-
dial. Astfel, a venit „luna plină” a acestui regat. Acest lucru a
fost făcut fără acordul Rusiei și al unor puteri mondiale. În pri-
mul deceniu după sfârșitul Primului Război Mondial, Basarabia
se afla sub stăpânire militară. Trupele sovietice au păzit malul
stâng al Nistrului, iar trupele române – pe cel din dreapta.
Până la sfârșitul Primului Război Mondial, în Basarabia erau
aproximativ 100 de baptiști. Acest număr a crescut la 8000 în ur-
mătorii 12 ani. Lucru acesta este cu atât mai remarcabil dacă luați în
considerare dificultățile și obstacolele din lucrare. Guvernul militar
nu numai că a închis ochii, dar a susținut, de fapt, persecuția baptiș-
tilor. La aceasta se pot adăuga sărăcia, foamea, analfabetismul și lip-
sa acută de lideri instruiți. În pofida tuturor acestor obstacole, lucra-
rea avansa în mod constant și nu exista niciun semn de încetinire.
Articolele despre baptiștii basarabeni sunt preluate din „Minutes of Foreign

16
Mission Board of Southern Baptist Convention”
303
Necătând la sărăcia lor, credincioșii baptiști din Basarabia,

după botez, erau cuprinși de dorința aprinsă de a avea propria
lor „casă de rugaciune”, așa cum își numeau bisericile. În timp
ce în urmă cu 10 ani, nu exista nicio biserică în regiune, acum,
sunt 35 de biserici aici, iar alte 20 sunt planificate să fie constru-
ite. Toate acestea au fost făcute cu puțin ajutor din exterior. Con-
siliul a donat doar 1200 de dolari în fondul de construcții pentru
întreaga regiune. Această sumă a fost împărțită în sume mici și
emisă diferitor grupuri în cadrul unui împrumut fără dobândă,
cu scadența de 10 ani. Pentru aceste suflete dedicate, chiar și un
ajutor atât de mic a fost o încurajare greu de transmis în cuvinte.
O nevoie urgentă pentru baptiștii basarabeni sunt liderii
instruiți, nevoie care este împlinită de către seminarul nostru
din București și de institutele biblice. Deși predarea este în
limba română, studenții ruși primesc educație în propria lor
limbă pe cât posibil.
Cursurile biblice continuă să fie cea mai bună cale, încă în
dezvoltare, pentru restaurarea bisericilor și convertirea suflete-
lor la Hristos în această parte a lumii. Știrile recente sunt rezulta-
tul unui curs biblic predat de curând, dimineața și după-amiază,
iar seara, era oficiat botezul. Biserica nu numai că s-a schimbat
semnificativ, dar încă 15 persoane au cerut să se înscrie la botez.
A fost doar un curs de trei zile. Domnișoara Hester și doamna
Hurley fac o lucrare similară în rândul femeilor.
Singurii misionari din America dintre baptiștii basarabeni
sunt venerabilul Walter Craighead și soția sa din Chattanoo-
ga, Tennessee. Acești misionari sunt foarte respectați și iubiți
de frații lor ruși, iar prezența și sfatul lor au un impact pozitiv
asupra lucrării.
304
Hasel-Anne și Walter Craighead, anul 1921
305
306
Familia Craighead
307
Certificatul de naștere a copiilor din familia Craighead
308
Hasel-Anne Craighead Walter Craighead
Partea a III-a
VIAȚA MEA
309
Capitolul 1. Familia mea
Capitolul 1
Familia mea
Era o toamnă ploioasă și rece. Se părea că și cerul cenușiu
plângea, nu doar oamenii care o petreceau pe ultimul drum pe
tânăra femeie. Nu toți cei cinci copii ai ei înțelegeau ce se întâm-
plă și de ce tot satul a ieșit să o petreacă pe mama lor. Numai
cei mai în vârstă își mototoleau pălăriile de blană în mâini și își
ștergeau lacrimile cu mânecile. Un gând îi tulbura: ce vor face
acum fără ea?
Acum paisprezece ani, mama lor, o tânăra frumoasă din ora-
șul Chilia, Olga Lapatanova, intra ca mireasă în satul Valea Per-
jei, însoțită de un convoi de sănii încărcate cu zestre bogată. Nici
gerul iernii nu le speria pe femeile din sat, au stat mult timp pe
la porți, urmărind cu ochii convoiul de sănii. Tot satul vorbea
doar despre aceasta. Unii erau invidioși, alții erau surprinși că
Ion, fiul blănarului Tudor Ivanov, cunoscut în tot județul, a adus
așa mireasă frumoasă și bogată. Bunătatea Olgăi, gingășia ei,
felul ei de a fi și de a comunica cu oamenii, era plăcut tuturor
femeilor din sat. Toți o iubeau și, de obicei, o urmăreau îndelung
cu privirea când trecea prin sat. Când avea copii deja și venea cu
ei la biserică, la serviciul divin de dimineață, toți doreau să se
311
Partea a III-a. Viața mea
uite la ținuta ei și la hainele băieților, iar în zilele de Paște, aș-

teptau cu nerăbdare să-i guste cozonacii, pe care nu-i văzuseră
și nu-i mâncaseră niciodată.
Olga avea mult de lucru. Soțul deținea un atelier mare, în
care, de obicei, lucrau câțiva ucenici și meșteri. Vara, colectau
blană în loturi mari (piei de oi tinere și bătrâne), le prelucrau,
iar iarna, coseau căciuli, cojoace din piele de oaie, veste pentru
femei și bărbați, mănuși și multe altele. Apoi încărcau mai multe
căruțe cu aceste lucruri și le vindeau în piețele mari. Se întor-
ceau acasă cu tot felul de bunătăți pentru familie și sume mari
de bani. Înainte de plecare, tatăl le dădea de lucru fiilor și uceni-
cilor lui. Fiecare trebuia să-și îndeplinească norma lui de lucru.
Cei trei fii mai mari erau obișnuiți cu orice fel de muncă încă din
copilărie. Când creșteau, erau învățați să țină acul în mână și
tatăl lor le arăta cum să coase haine din blană. Toată munca era
făcută manual. Cel mai mare, Filip, le cerea întotdeauna fraților
săi, Tudor și Gheorghe, să îndeplinească și partea lui de lucrul,
iar el, între timp, se străduia să facă câte ceva prin curte sau să
meargă la săniuș. De multe ori însă aceste mici plăceri sfârșeau
în bătăi, dar până la sosirea tatălui, tot lucrul trebuia să fie făcut.
Olga trebuia să pregătească hrana pentru toți acești băr-
bați, să îngrijească de copii și să se ocupe de menajul casei.
Aveau deja cinci copii: Filip avea 13 ani, Tudor –11, Gheorghe
– 9, Ecaterina – 5 și cel mai tânăr, Leonid, avea 3 ani. Îl aștepta
pe al șaselea copil, iar cineva din sat, din milă, a sfătuit-o să
scape de el. Ea s-a hotărât... Dar ceva nu a funcționat... Sânge-
rarea nu se oprea.
Lupta cu boala și făcea tot ceea ce o sfătuiau oamenii, cu toa-
te acestea simțea cum se stinge. Starea ei se înrăutățea în fiecare
zi. Curând, Olga a căzut bolnavă la pat. Tudor, al doilea fiu al ei,
312
era un băiat foarte perspicace, sensibil și atent. Urmărindu-și

mama, în inima lui a înțeles că ea era grav bolnavă. Nu se de-
părta de patul ei, veghea lângă ea, încercând să o ajute pe cât
era posibil. O ajuta să se ridice cât mai era în stare, avea grijă de
igienă, îi schimba lenjeria și îi aducea apă.
Frații săi, Filip și Gheorghe, din cauza fricii sau a indiferen-
ței, nu intrau în camera ei, iar cei doi mai mici încă nu înțele-
geau nimic. Tudor petrecea zile și nopți lângă mama lui, văzând
cum îi părăsea câte puțin în fiecare zi. Băiatul plângea cu amar,
nu înțelegea ce i se întâmpla mamei. Ca mamă, Olga își iubea
toți copiii, dar în acele zile grele, sufletul i s-a atașat de acest
băiat deosebit și i-a spus tot adevărul.
Timpul se scurgea și puterile au părăsit-o definitiv... A murit
cu următoarele cuvinte pe buze: „Copiii mei, fiica mea, unica
mea...”. Olga a murit la vârsta de treizeci și patru de ani, lăsând
în urma ei cinci copilași, dar acesta a fost doar începutul tuturor
suferințelor familiei. Sătenii invidioși își aminteu de zestrea bo-
gată a Olgăi și, în timp ce rudele și vecinii erau la cimitir, la ser-
viciul de înmormântare, au venit și au prădat casa – au luat tot,
lăsând cuferele goale deschise. Covoare, plapume de mătase,
brăţări de aur, cercei şi inele, pe care le-a păstrat cu grijă pentru
fii și unica fiică, Ecaterina, au fost furate de oameni fără inimă,
care n-au avut milă de copiii rămași orfani.
Povara durerii căzută pe umerii tatălui părea insuportabilă.
La început, și-a continuat munca, plecând cu bunuri la piețele
mari, dar, mai târziu, a început să se întoarcă acasă beat și, une-
ori, fără bani. Toți ucenicii au plecat, casa a rămas pustie. Casa
nu mai avea stăpân!
Într-o zi, fiind beat, tata a adus în casă o femeie, care nu era
interesată de copii, ci doar de vin... Atunci frații mai mari s-au
313
sfătuit între ei, destăinuindu-și unul altuia cele mai mici secrete,
și au hotarât să plece încotro îi vor duce ochii.
Cel mai mare, Filip, avea 15 ani la acel timp și a ajuns la
stația Basarabeasca. De acolo, a hotarât, cu orice preț, să ple-
ce cu trenul la București: când pe acoperișul trenului, când
în vestibul, se străduia să ajungă la destinație. Gheorghe, al
treilea băiat, de treisprezece ani, și-a amintit că mătușa lor
Maria, soția fratelui mai mare al tatălui său, locuia într-un alt
sat. Unchiul a murit cu mult timp în urmă, iar mătușa Maria
s-a recăsătorit cu un om bogat. Gheorghe a decis să meargă la
ea. A lucrat câțiva ani prin gospodărie doar pentru a supra-
viețui, făcând cea mai dificilă muncă. Apoi mătușa Maria l-a
trimis să învețe croitorie.
Tudor împreună cu cei doi frați mai mici au trăit cu mama
lor vitregă câțiva ani. Tatăl s-a ruinat complet. Copiii mureau de
foame. Ecaterina a fost dată în grija unei familii înstărite. După
un timp, l-au dus și pe Leonid acolo.
Rămas singur, fără frați, fără soră și suferind din plin din
cauza mamei vitregi, care era întotdeauna beată, Tudor a decis
să plece în orașul vecin, Ceadîr-Lunga. Era gata să facă orice
muncă, doar să nu moară de foame. Acolo, s-a împrietenit cu
un tânăr de vârsta lui, Ion Monastârlă, care a crescut într-o fa-
milie credincioasă, și îl invita adesea la biserica baptistă. Totul
îi plăcea în această biserică: cântările, tineretul atât de sincer
și cu inima curată, dar trebuia să se gândească la el însuși și la
viața lui. Peste 30 de ani avea să-l întâlnească din nou pe Ion
Monastârlă în biserica din Chișinău. Se vor îmbrățișa și vor plân-
ge, amintindu-și de copilăria lor.
Reflectând asupra vieții sale, Tudor și-a amintit că unul din-
tre meșterii care lucrau împreună cu tatăl său, Ilie, locuia în Ro-
314
manovca. A mers pe jos până acolo pentru a se angaja la el. În

acel moment, unchiul Ilie avea familie și un mic atelier. Cunos-
când abilitățile băiatului, l-a angajat la lucru. Plata a fost mân-
carea și cazarea. A început o pagină nouă a vieții sale. Acum,
trebuia să lupte pentru existență de unul singur.
Băiatul muncea mult la unchiul Ilie – de dimineață, până
seara târziu – iar noaptea, mergea la oamenii bogați și făcea
orice fel de muncă pentru orice plată ca să-și câștige pâinea de
toate zilele.
În anul 1936, în cartierul vecin, a murit o femeie de 42 de ani.
Tudor era la serviciul de înmormântare și își amintea, cu durere,
de iubita sa mamă. Urmărind îndeaproape ce se întâmpla, și-a
dat seama că femeia care murise era mamă a șase copii. Fiica
cea mai mare, care avea 14 ani, plângea în hohote și își pierdea
cunoștința adesea. Cât de bine înțelegea el tot ce se întâmpla
acolo și cât îi erau de aproape inimii lui! După înmormântare, a
început să o urmărească. Întotdeauna se grăbea undeva: trebuia
să coacă pâine, să gătească, să spele, să dea cu var, să-și ajute
tatăl cu treburile casnice și, cel mai important, să aibă grijă de
cei cinci copii mai mici. Cele două surori mai mici ale sale, Eca-
terina, de 8 ani, și Mașa, de 6 ani, încercau să o ajute în toate,
mai ales să aibă grijă de fratele mai mic, care avea puțin peste
un an. Tatăl a refuzat categoric să se recăsătorească, ca să nu-i
rănească pe copii. Gospodăria, care consta din 60 de oi, câteva
vaci, 10 hectare de teren, vie, păsări de curte, porci și multe al-
tele, necesita multă muncă. Bineînțeles, tatăl ei avea lucrători
care munceau în gospodărie, dar se simțea lipsa unei femei, iar
pentru vârsta ei, erau prea multe treburi.
Pe lângă toate acestea, în casă era un copil bolnav. Ecaterina
spunea cu lacrimi în ochi:
315
– Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să moară. Nu mai pot să-l

legăn toată noaptea.
Cineva i-a spus că este o femeie care poate să se roage pen-
tru el ca să moară. Ea l-a implorat pe tatăl ei să o aducă. Tatăl
nu a dorit, dar Ecaterina însăși a găsit-o pe această femeie și a
invitat-o la ei acasă. Ea a venit, a scăldat băiatul, l-a măsurat, a
vorbit mult timp și apoi a zis:
– Vineri, va muri!
Ecaterina a izbucnit în lacrimi:
– Oh, tocmai vineri… atât de mult să aștept ...
Biata fată, nu știa că va muri înaintea acestui copil bolnav.
Pe Tudor și pe mica gospodină, pe nume Eudochia, i-a apro-
piat faptul că aveau aceeași soartă. Ambii erau orfani – nu aveau
mamă. El avea 17 ani, iar ea –15. Cât de multe lucruri aveau în
comun! În serile de vară, când tatăl Eudochiei rămânea în câmp,
Tudor putea să stea cu ea ore întregi și să-i povestească despre
mama lui. Vorbea despre dragostea mare pe care o avea faţă de
el, despre frumuseţea şi inteligenţa ei, despre abilităţile ei culi-
nare, grija pentru ca ei să doarmă mereu în albituri curate, cât
de mult dorea să mănânce mâncare de casă și cât de obosit era
de mămăligă cu varză murată și de viață în general. El i-a spus
despre visul său – să aibă soție ca mama lui. La rândul ei, Eu-
dochia i-a povestit despre dificultățile cu care se confruntă o fa-
milie atât de mare, despre fratele ei bolnav și despre cât de mult
a obosit de copii.
Au trecut anii. Fata a crescut, s-a maturizat, a devenit o dom-
nișoară frumoasă și interesantă. A intrat într-un nou anturaj –
băieți și fete din familii înstărite – au apărut și pețitorii. Tudor a
simțit că relația lor nu mai era la fel de simplă și cordială ca îna-
inte, totuși au rămas prieteni. Deși era foarte sărac, era mereu
316
bine îngrijit și se îmbrăca cu gust. Își cumpăra costume scumpe,

își crocmolea și își călca singur cămășile, iar când tineretul ieșea
duminică seara la plimbare, fetele îl admirau și șopteau: un tâ-
nar atât de inteligent, frumos, atât de deștept, dar atât de sărac!
Tudor înțelegea că acest cerc de tineri nu l-ar accepta nicio-
dată, din cauza sărăciei, deși arăta foarte decent. Pe lângă toate
acestea, în nopțile lungi, se gândea la viitorul său. A înțeles că
trebuie să lucreze, să muncească din greu și să obțină succesul
cu propriile puteri. Acesta a fost scopul lui!
Într-o zi, a aflat vestea – Eudochia s-a logodit cu fratele mai
mic al unchiului Ilie, Dumitru. Tocmai s-a întors de la Bucu-
rești, unde a făcut studii superioare în pedagogie. Toți prietenii
unchiului Ilie erau mândri că fratele lui era logodit cu o tânără
bună, dintr-o familie bogată. Deși nici Dumitru nu era bogat, era
învățător de clase primare. Avea un avantaj – educația la care
Tudor nici măcar nu putea visa. Eudochia a absolvit șapte clase
(pentru orice fată, aceasta era o educație decentă), iar tatăl ei
avea o gospodărie mare – cultiva legume și le vindea în piețele
mari. Avea două case în curtea sa – una în care locuia întreaga
familie, iar cealaltă a construit-o pentru fiica sa. Dumitru și Eu-
dochia făceau o pereche destul de reușită și tatăl ei era mândru
că își căsătorește fiica cu un profesor!
Dar Tudor a simțit că ceva era în neregulă cu această logodnă
și a dorit să vorbească cu Eudochia. Știa că poate face acest lucru
doar seara, când ea termina tot lucrul și îi culca pe copii. A înțe-
les că această fată orfană, care știa deja ce înseamnă durerea și
era atât de harnică, va fi o soție bună și o adevărată gospodină.
Aceasta era fata visurilor sale! El o iubea, dar… starea lui? Este
sărac, totuși a decis să aibă o discuție sinceră cu ea. Iată-i din nou,
ca niște vechi prieteni, stând la sfat împreună. El a întrebat-o:
317
– Este adevărat că te căsătorești cu Dumitru?

– Da, a răspuns ea.
– Îl iubești?
– Nu, dar tata mi-a spus și trebuie să mă supun. Fata a izbuc-
nit în lacrimi. Cui ar putea ea, o orfană, să-i spună și să-și plângă
durerea?
– Dar cu mine te vei căsători? Sunt sărac, dar te iubesc foarte
mult!
Între timp, s-au deschis porțile și tatăl a intrat cu căruța în
curte. Când l-a văzut pe Tudor, i-a ordonat cu strictețe să iasă din
curte și i-a spus fiicei sale:
– Nu vreau să-l mai văd pe acest bulgar în curtea mea, ai în-
țeles?
Ea și-a dat seama că nu va fi fericită, trăindu-și întreaga viață
alături de un bărbat pe care nu-l putea suferi. A plâns până dimi-
neața și s-a rugat lui Dumnezeu să mijlocească pentru ea, o orfană.
Întâlnirile secrete au continuat. Eudochia i-a spus lui Tudor
că tatăl ei trebuia să plece la București în zilele următoare ca să-i
cumpere toate lucrurile necesare pentru nuntă. Gândul despre
nuntă o tulbura.
Într-o seară liniștită de vară, stăteau din nou unul lângă altul
pe prispă. Eudochia știa că tatăl ei culegea legume și că va pe-
trece noaptea pe câmp și, prin urmare, discutau calm și pașnic.
Tudor i-a pus din nou aceeași întrebare:
– Dorești să te căsătorești cu mine?
Îi plăcea foarte mult caracterul și hărnicia lui, dar a răspuns
cu teamă:
– Sunt logodită și tata nu-și va schimba decizia.
Tatăl, presimțind întâlnirile lor secrete, a decis să-și verifice fii-
ca și s-a întors acasă noaptea. I-a găsit șezând împreună pe prispă,
318
exact așa cum a prevăzut. Zinovie, tatăl Eudochiei, avea în jur de

60 de ani și era un bărbat slab, nu prea înalt, dar foarte puternic și
rezistent. Copii lui erau din a doua căsătorie. Prima soție și copilul
au murit în timpul serviciului său în armata țaristă. A slujit 10 ani
– mai întâi în Orientul Îndepărtat, apoi a luat parte la războiul cu
Germania, în care a fost rănit. Când s-a întors acasă, avea deja 40
de ani. S-a căsătorit cu tânăra văduvă, Efimia, al cărei soț a murit
în război. În această căsătorie el a avut șase copii. Eudochia, fiica
cea mai mare, era copilul mult așteptat și iubit.
Prin urmare, găsindu-i din nou împreună, s-a dus la Tudor,
l-a apucat de mână, l-a zdruncinat cu toată puterea și l-a aruncat
afară din curte, spunând:
– Să nu te mai văd pe aici! – după aceasta și-a amenințat
fiica, spunând: „Dacă te căsătorești cu acest bulgar, vei fi dată
afară din casă!”
Dimineața, tatăl i-a spus Eudochiei:
– Duminică, mergem la București.
Înțelegea că fiica lui era fără mamă și dorea să facă ceea ce
ar trebui să facă mama – să-și căsătorească fiica cât mai curând
posibil. Principalul lucru este să o scape de acest cerșetor – așa
cum obișnuia să-l numescă pe Tudor. Inima Eudochiei se frân-
gea când își imagina că trebuia să se căsătoreasca cu Dumitru.
A trimis-o pe sora ei mai mică să-i spună lui Tudor că trebuie să
se întâlnească. Amândoi au înțeles: trebuie luată o decizie. Dar
care? Tatăl a spus că nu va fi acasă până duminică, pentru ca să
reușească să termine toată munca de pe câmp, să ducă toate le-
gumele la piață, iar apoi să plece la București. În așa mod, erau
din nou împreună. Eudochia a plâns și i-a spus sincer lui Tudor
că nu-l iubea pe Dumitru, dar se temea foarte mult de tatăl ei.
Era un om de cuvânt și ea știa bine lucrul acesta.
319
Dimineața, când se iveau zorii, tatăl ei s-a întors acasă. Plin

de mânie, a deschis poarta și a ordonat pe un ton înalt:
– Ieși din casa mea cu bulgarul tău! M-ai făcut de rușine! Nu
mai ești fiica mea!
Era o dimineață rece și mergeau pe stradă ținându-se de
mână, fiind îmbrăcați în ceea ce aveau pe ei în acel moment. De-
odată, Eudochia și-a amintit că tatăl ei avea două pivnițe pline
cu de toate, un pod plin cu pâine, ca să nu mai vorbim de carne,
lapte și alte produse. Inima i s-a umplut de tristețe și durere din
cauza despărțirii de iubitul ei tată, de frații și surorile ei. Lacri-
mile îi curgeau râu pe față, ea însă nu le-a șters, ci s-a uitat în
ochii lui și l-a întrebat:
– Unde mergem? Ce vom mânca și unde vom locui?
El a răspuns:
– Draga mea, vom mânca piei.
Era primavara anului 1940.
Războiul și devastarea
Tudor avea 20 de ani. A cunoscut destul de timpuriu vitre-
gia și greutățile unei vieți de orfan, și-a găsit dragostea și, odată
cu întemeierea unei noi familii, au apărut multe idei și planuri
pentru viitor. Scopul principal al vieții lui era munca – o muncă
cinstită, conștiincioasă, cu toată dăruirea, muncă de dragul fa-
miliei. Tudor dorea să creeze o familie puternică, căreia mereu
să-i poarte de grijă. Visa să construiască o casă și să devină bo-
gat. Între timp, locuiau cu chirie la un evreu bogat, într-o came-
ră mică, în care era un singur pat vechi din lemn, iar noaptea se
înveleau cu o bucată de covor. Petreceau serile stând îmbrățișați
și făcându-și planuri pentru viitor. Tudor îi vorbea Eudochiei cu
320
gingășie și i-a promis că se vor bucura de vremuri mai bune de-

cât cele în care trăiau atunci. Ea credea în cuvintele lui și știa că
va face totul în numele dragostei lor. L-a susținut în toate decizi-
ile sale și i-a fost alături întotdeauna.
În Romanovca și în întreaga regiune, Tudor era deja cunos-
cut ca un bun meșter și, prin urmare, avea deja multe comenzi.
Veniturile familiei lor creșteau, iar ei luau decizii împreună în
privința modului în care vor cheltui banii, potrivit cu priorită-
țile stabilite. Eudochia avea o înțelepciune deosebită, în acest
sens, pe care a păstrat-o până la sfârșitul zilelor sale. Mai întâi,
tinerii trebuiau să-și legalizeze căsătoria. Deși aveau deja actul
de căsătorie, încă nu fuseseră cununați în biserică, lucru care îi
întrista foarte mult. Nu aveau pe nimeni care să-i ajute să organi-
ze acest eveniment important. Tatăl Eudochiei s-a dezis de fiica
lui, care i-a pătat onoarea. Nici nu dorea s-o mai cunoască. Tatăl
lui Tudor a uitat de copiii care s-au împrăștiat prin lume. Lăsați
în voia sorții, cei doi tineri au devenit mai apropiați decât au fost
vreodată, se prețuiau și mai mult unul pe celălalt și fiecare cli-
pă trăită împreună. Acum erau în toiul pregătirilor pentru acest
eveniment unic din viața lor.
După ce au încheiat pregătirile pentru nuntă, Tudor a co-
mandat o caretă cu două locuri, iar în august 1940, a avut loc
oficierea cununiei lor în biserică. La nuntă, au fost invitați ta-
tăl, rudele și prietenii. Oamenii din Romanovca au vorbit mult
timp despre acest cuplu uimitor, despre nuntă și despre masa
festivă bogată, pe care mireasa însăși a pregătit-o din banii
câștigați de mire.
Abia un an mai târziu, Zinovie și-a dat seama că acest cerșe-
tor bulgar, de care s-a îndrăgostit fiica lui, de fapt, era un tânăr
demn de respect. Tatăl s-a văzut nevoit să se resemneze și a venit
321
la nuntă. Le-a dăruit tinerilor zece oi și un hectar de pământ.

Anii treceau, iar odată cu trecerea lor, Zinovie își iubea ginerele
tot mai mult, mai mult chiar decât pe fiii lui. În luna august a
aceluiași an, Basarabia a devenit Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească. Fără a se adânci prea mult în politică, Tudor era
sigur de un lucru – orice conducere avea nevoie de oameni cin-
stiți și muncitori. Locuiau în aceeași odaie și relația lor devenea
tot mai puternică cu fiecare zi. În dragoste și armonie, făceau
planuri pentru viitor, adunau bani pentru procurarea unui teren
cu scopul de a-și construi propria lor casă.
A venit primăvara anului 1941. O adiere ușoară de vânt mân-
gâia primele flori de primăvară. Păsările încântau oamenii cu
ciripitul lor, iar tinerii îndrăgostiți se bucurau de realizarea pla-
nurilor lor.
Casa lor se construia, pământul promitea o recoltă bogată,
gospodăria creștea. Erau pretutindeni împreună, nu se despăr-
țeau niciodată, indiferent dacă lucrau acasă, în câmp sau coseau
haine din blană în serile lungi de iarnă. Prietenii Eudochiei, cei
care râdeau de ea pentru că s-a căsătorit cu un cerșetor analfa-
bet, o invidiau acum, văzându-i dragostea și succesul.
În iulie 1941, orășelul Romanovca, în care locuiau Tudor și
Eudochia, a fost capturat de trupele române. Revenirea români-
lor la putere i-a dat încredere tânărului stăpân. Munca grea i-a
fost răsplătită. Locuiau deja în propria casă, cumpăraseră un cal
și o căruță. Aveau și alte animale pe lângă casă. Un sentiment
de mândrie îi umplea inima, înțelegea că era deja stăpân și va
deveni în curând tată!
În martie 1942, li s-a născut o fiică. Fără ezitare, Tudor a nu-
mit-o Olga, în memoria mamei sale iubite. Părinții tineri erau
absorbiți de treburile gospodăriei, iar când Eudochia a spus că
322
ar fi bine să acorde mai multă atenție copilului, Tudor a încercat

să-i explice cu blândețe: „Dragă, copiii nu sunt principalul lucru
în viață. Suntem tineri și vom avea copii. Principalul lucru este
să muncim și să ne înnobilăm casa, curtea și să dobândim toate
lucrurile necesare pentru viață.”
Boala gravă a mamei și cauza morții ei, copiii rămași în bra-
țele sale – toate acestea i-au lăsat o amprentă profundă în inimă
și, prin urmare, el avea propriul punct de vedere în această pri-
vință.
A sosit primăvara anului 1944. Din când în când, auzeau
ecoul războiului. Armata germană s-a retras spre vest. A început
mobilizarea generală. Tudor, fratele său, Gheorghe, și fratele Eu-
dochiei, Mihai, au plecat pe front. A rămas doar tatăl Eudochiei
și cei doi frați mai mici ai ei. Zinovie, uitând supărarea de altă-
dată, l-a îndrăgit pe ginerele său și pe prima sa nepoată, Olguța,
și i-a promis lui Tudor să aibă grijă de ei. Cine, dacă nu el, care
și-a pierdut soția și copilul în Primul Război Mondial, ar putea
înțelege mai bine durerea despărțirii lor? Plecând în armată, Tu-
dor, ca un tată grijuliu care își iubea familia, le-a pregătit provi-
zii, astfel încât să nu sufere de foame. Gândul la foame îl tulbura
mereu. Era prima lor despărțire și era foarte dureroasă. Se vor
întâlni din nou? Va vedea el al doilea copil care trebuia să se
nască? Totul era învăluit în mister. Eudochia plângea și se ruga
lui Dumnezeu pentru soțul ei, pentru Olguța și copilul care era
pe drum.
Pentru a suporta mai ușor greutățile războiului, Eudochia
a rugat-o pe Maria, soția lui Gheorghe, fratele mai mic al lui
Tudor, să vină să locuiască cu ea împreună cu fiica ei, Va-
lentina. Din martie până în septembrie, au avut loc bătălii
acerbe pentru nodul feroviar. Germanii și-au întărit poziția în
323
jurul gării și nu au cedat-o mult timp. În Romanovca, locu-

iau oameni de diferite naționalități: moldoveni, ruși, bulgari,
găgăuzi, evrei. Soarta evreilor a fost aceeași oriunde apăreau
germanii. Unii dintre ei au fost împușcați de germani, mulți
au fugit, iar alții s-au ascuns. Într-o zi, Eudochia a alergat cu
gălețile la fântână. Un ofițer german, care se afla în apropiere,
a confundat-o cu o evreică, datorită părului ei castaniu și a
ochilor căprui. S-a oprit, a îndreptat arma spre ea și a strigat:
”Iudă”, iar ea, de frică, s-a lipit de gard. Groaza morții a cu-
prins-o. Ea striga după ajutor cu disperare. Oamenii alergau
din toate părțile și încercau s-o apere, explicând ofițerului că
ea nu era evreică. A fost salvată ca prin minune, spre mirarea
celor care i-au venit în ajutor. De obicei, germanii trăgeau fără
ezitare. Dumnezeu a izbăvit-o de la moarte în acea zi. Avea un
plan aparte pentru viitorul ei.
Era la început de aprilie, dar soarele nu se grăbea să încăl-
zească cu razele sale de primăvară pământul care suferise atât
de mult. Era mai rece ca niciodată, deoarece căzuse multă zăpa-
dă. Vasile, fratele Eudochiei, venise seara la ea ca să curățe ză-
pada din curte și să adape vaca. Ecaterina, care avea deja 18 ani,
a venit în acea seară să se plângă surorii sale mai mari de viața
ei de orfană, de care era atât de dezgustată. Mamele își țineau
copiii în brațe. Toți vorbeau în șoaptă despre noutăți, de parcă
le era frică de ceva. Vorbeau despre război, despre bărbații dați
dispăruți, despre bombardamentele care continuau în fiecare zi.
Nimeni nu dorea să plece, deși Eudochia încerca să-i convingă
pe Vasile și pe Ecaterina să se întoarcă acasă la tatăl lor. Con-
versația liniștită a fost întreruptă, pe neașteptate, de zgomotul
avioanelor și au înțeles: bombardau! Cineva a strigat:
– Hai să fugim la tata!
324
Primii care s-au năpustit pe ușă afară au fost Vasile și Ecate-

rina, în timp ce Eudochia și Maria, cu copiii lor în brațe, alergau
după ei de-a lungul gardului. Deodată, s-au aprins reflectoarele
și noaptea s-a luminat. Vuietul avioanelor și lumina puternică a
reflectoarelor îi îngrozeau pe toți. S-a auzit un alt strigăt:
– Nu vom reuși să ajungem la tata, să intrăm în casa aceasta!
Au alergat spre casa de alături și au intrat în ea. Era casa
unei vecine, a cărei ușă era întotdeauna deschisă pentru ofițerii
și soldații români și germani. De îndată ce au intrat cu toții în
casă, Vasile i-a spus în liniște Eudochiei:
– Vom muri cu toții aici, vecina noastră este o femeie rea.
El s-a rezemat de perete, Ecaterina stătea lângă soba ruseas-
că, pe care stăpâna casei o încinse pentru ca să coacă pâine, iar
Eudochia se afla lângă geam, ținând copilul în brațe. În acel mo-
ment, o bombă incendiară a căzut peste casă. Era 6 aprilie 1944,
în jurul orei 09:00 seara. Bombardamentele s-au oprit spre dimi-
neață și toate lucrurile s-au liniștit. Oamenii începeau să iasă pe
străzi, priveau în jur și își numărau morții. Cineva reușise deja
să-l informeze pe tatăl Eudochiei că toți copiii lui au murit într-o
casă vecină. A venit la locul tragediei și, plângând, a început îm-
preună cu vecinii să-și caute copiii prinre darâmături. Mai întâi,
au reușit s-o scoată pe Maria, soția lui Gheorghe. Era o femeie
înaltă și puternică. Era sub dărâmături și striga după ajutor. Apoi
a urmat Eudochia. Hainele ambelor femei erau arse. Oamenii
aduceau cârpe, ca să le acopere. După aceea, au găsit-o pe Mașa,
care avea 14 ani. Era caldă încă. Se părea că tocmai murise, sufo-
cându-se sub o grămadă de cărămizi, din cauza lipsei de oxigen.
Eudochia o auzea țipând toată noaptea și chemând-o în ajutor.
Ecaterina striga din cealaltă parte – cuptorul în flăcări căzuse
peste ea. Vasile a fost găsit, de asemenea, mort sub o grămadă
325
de cărămizi. Ultima a fost scoasă Valentina, de un an și jumătate,

moartă și ea. Tatăl Eudochiei a fugit acasă, a adus o ladă veche
de la căruță – atunci nimeni nu făcea sicrie, nu mai conta. A înce-
put să-și pună copiii pe rând, numărându-i printre lacrimi:
– Vasile este, Ecaterina este, Mașa, Valentina, Eudochia și
Maria sunt. Dar Olguța? Unde este Olguța?
Mergea printre ruine și, plângând, o chema pe nume pe pri-
ma sa nepoată iubită. Oamenii care i-au venit în ajutor aruncau
cu lopețile zăpadă împreună cu pământ cu speranța să găsească
copilul. Zinovie s-a gândit că ar putea răni fetița în modul acesta
și a strigat:
– Aruncati lopețile! Dezgropați cu mâinile!
Deodată, a simțit ceva la picioarele sale. Dând la o parte
zăpada cu mâinile, a descoperit trupul nepoatei sale, Olguța –
într-o parte, printre dărâmăturile casei, a găsit-o în zăpadă! A
strigat cu bucurie:
– Am găsit-o, am găsit-o!
A scos-o cu grijă din zăpadă, a luat-o în brațe, înțepenită și
înghețată. Oamenii s-au adunat în jurul lui și, uitându-se la mi-
cul corp înghețat, au spus:
– Pune-o în ladă, este moartă!
Când casa s-a prăbușit, fata a fost aruncată de valul exploziv
și a zăcut în zăpadă de la ora 09:00 seara până dimineața. În
noaptea aceea, 170 de civili au murit în Romanovca, deoarece
avioanele Armatei Roșii au confundat nodul feroviar cu o zonă
rezidențială și au bombardat Romanovca toată noaptea. În acel
moment, când Zinovie s-a îndreptat spre ladă pentru a pune cor-
pul mic și înghețat lângă cei trei copii ai săi și Valentina, verișoa-
ra Olguțăi, o femeie s-a apropiat de el, l-a oprit și i-a spus:
– Stai! Dă-mi o găleată cu apă rece și o pătură caldă de lână!
326
Cineva dintre cei prezenți a adus rapid o găleată cu apă din

fântână, altcineva o pătură. A scufundat-o pe fetiță de mai multe
ori în apa rece ca gheața, a învelit-o în pătură și a cerut vin. Cu
greu i-a deschis maxilarul micuței, a turnat câteva picături de
vin și a urmărit mult timp dacă va înghiți. S-a întâmplat o minu-
ne – fata a înghițit! Femeia i-a dat copilul și a spus:
– Este vie! Dă-i câte o linguriță de vin la fiecare oră și ur-
mărește. Apoi s-a întors și a plecat. Cine a fost această femeie și
de unde a apărut în acel moment tragic? Numai Dumnezeu știe!
Nimeni nu s-a gândit nici măcar să o întrebe care îi era nume-
le, nici nu era momentul potrivit. Un lucru era clar – a fost un
înger trimis de Dumnezeu, pentru a salva viața fetei. Acum era
important să se grăbească să îngroape morții și să aibă grijă de
răniți. Între timp, Eudochia a fost contuzionată din cauza ex-
ploziei, primind o lovitură puternică la cap atunci când casa s-a
prăbușit. Timp de câteva zile, ea a umblat, fără să înțeleagă ce i
s-a întâmplat. În a treia zi, și-a venit în fire și a întrebat:
– Unde este copilul meu?
Mătușa Sonea a luat-o pe Olguța cu sine la subsolul casei,
unde se ascundeau de bombardamente și unde oamenii de bună
credință încercau să deschidă buzele închise ale copilului, pen-
tru a turna câteva picături de vin. Eudochia a fost adusă și ea
la mătușa ei la subsol, de unde și-a luat fiica și a plecat acasă.
Casa era deschisă și pustie. Au furat tot ceea ce a pregătit Tudor
cu sârguință pentru a salva familia de foame, după cum spune
proverbul rusesc – „Unii suferă, alții profită pe seama lor”.
Luptele continuau, iar oamenii stăteau în tranșee și în subso-
luri. Armata Roșie se afla deja în Romanovca, dar germanii încă
erau la gară. Cele două armate rivale se aflau la o distanță de 2
km una de cealaltă.
327
După toate suferințele pe care le-a îndurat, Eudochia a

pierdut copilul pe care îl aștepta. Era în a patra lună de sar-
cină. Nu era nimeni care să-i poată oferi asistență medica-
lă, din această cauză sângerarea nu se oprea de câteva luni
deja. Între timp, micuța Olga a căpătat un edem purulent
la ochi. Edemul s-a extins atât de mult, încât ochiul nu se
mai vedea. Eudochia, epuizată de sângerări constante, fără
mijloace de existență, în deplină disperare, într-o zi, din-
tr-un motiv necunoscut, a decis să meargă la gară. Mergea
cu fetița în brațe și plângea, amintindu-și de ultima vizită
a bunicii ei.
Bunica Eudochiei, Ana, locuia într-un sat vecin. După ce a
auzit de cele întâmplate în casa ginerelui ei, Zinovie, a venit să-l
viziteze și să-i jelească pe cei trei nepoți morți. Văzând-o pe Ol-
guța cu ochiul umflat, i-a spus Eudochiei:
– Roagă-te lui Dumnezeu să moară. De ce ai nevoie de o fată
cu un singur ochi? Și a adăugat: „Mă duc la biserică să pun lu-
mânări, ca să moară.”
Scufundată în aceste gânduri, Eudochia nu a observat cum
a parcurs o distanță de doi kilometri. La gară, a întâlnit-o un
tânăr ofițer german și a întrebat ce s-a întâmplat cu copilul.
Ea i-a explicat că fetița avea doi ani, se numea Olguța și, după
bombardamente, i-a intrat ceva în ochi. Ofițerul a plâns și a
spus că are și el o fetiță de doi ani acasă. A luat-o pe Olguța în
brațe și a dus-o la medic, care i-a deschis ochiul și i-a extras
o așchie din bombă, dar ochiul nu i-a fost afectat. Medicul a
curățit rana, a pus un bandaj, iar ofițerul i-a dat Eudochiei o
ciocolată și câteva cutii de conserve. S-a întors acasă, mulțu-
mind lui Dumnezeu din toată inima, pentru că El a fost atât
de milostiv față de ea.
328
Toată vara, oamenii s-au ascuns în tranșee, deoarece frontul

se afla încă în Romanovca. La sfârșitul lunii august, frontul s-a
retras spre vest și luptele au încetat. Bărbații s-au întors acasă
unul câte unul. Tudor s-a întors și el, bolnav de tuberculoză. În
tot acest timp, a lucrat la repararea podurilor și a căilor ferate.
Lucrând zi și noapte, în frig și în ploaie, a răcit. Nu aveau milă
față de cei bolnavi – era război. A continuat să lucreze, până
când puterile i-au ajuns la limită. Doar atunci coducerea și-a dat
seama că nu mai era în stare să muncească.
Între timp, frontul a înaintat și lui Tudor i s-a permis să plece
acasă. A ajuns acasă cu mare greu. Odată, a întâlnit un grup de
soldați ai Armatei Roșii, care doreau să-l împuște ca pe un dezer-
tor. Avea câteva provizii pentru familie și un ceas la mână. Le-a
dat totul, doar pentru a ajunge la ai săi în siguranță. Acasă îl
aștepta soția și fiica lui, Olguța, ambele bolnave, și o casă pustie.
Acum trebuia să o ia de la început.
A sosit toamna rece și ploioasă, iar boala lui Tudor s-a agra-
vat. Eudochia și Olguța aveau furuncule pe tot corpul, iar Ol-
guța, pe lângă toate, avea și unul mare pe cap. Părul a căzut,
din cauza acumulării de puroi, care curgea sub piele ca apa. O
purtau doar pe o pernă.
Nu putea deschide ochii, deoarece pleoapele erau acoperite
de puroi. Era un schelet viu în care era greu să observi respirația.
Fratele lui Tudor, Gheorghe, a luat fetița în brațe, o purta prin
odaie, plângea și spunea:
– Olguța, ne părăsești și mergi la mama noastră, Olga.
Tudor a început să caute un medic pentru a ușura cumva su-
ferința copilului. A găsit un evreu bătrân, care încă se ascundea,
de frica morții. El le-a spus că, dacă puroiul va intra în interior,
ea va muri, iar dacă va ieși afară, poate va supraviețui.
329
Bunica Eudochiei a venit să o viziteze din nou și, văzând co-

pilul, a spus:
– Ce aștepți? Pregătește-i hainele și sicriul... Chiar nu vezi?
Copilul moare.
Eudochia i-a cusut o căciuliță și o rochiță, Tudor a comandat
un sicriu. Câteva zile mai târziu, bunica a venit din nou, a scăl-
dat fetița și a spus:
– Mâine, va muri.
Dar moartea nu venea. După o vreme, furunculul s-a des-
chis, iar un lichid neplăcut a curs mult timp. Doar spre primă-
vară, rana s-a vindecat, lăsând o cicatrice adâncă pe cap. Fata a
învățat din nou să meargă și să vorbească. La acel moment, ea
avea deja trei ani.
Primăvara, boala lui Tudor s-a agravat și mai mult. A căzut la
pat. A fost trimis la Chișinău, pentru a face examenul radiologic.
Imaginile au arătat o cavitate deschisă, iar medicul i-a spus că
nu va trăi mult timp. Eudochia se ruga fierbinte lui Dumnezeu ca
să-i vindece soțul. Cu atâta dragoste îngrijea de el și făcea tot ce
era posibil în acea perioadă dificilă!
Boala și sărăcia nu au fost singurele poveri prin care au tre-
cut. Locuitorii satului mult timp au simțit ecoul războiului care
revenise la acel moment. Eșaloane cu soldați demobilizați ajun-
geau din vest în stație în fiecare zi. Unii fără mâini și fără picioa-
re, iar alții cu cârje petreceau uneori săptămâni în vagoane la
gară. Veneau în Romanovca în căutare de hrană. Toți erau înar-
mați, războiul continua. Nici familia lui Tudor nu a fost cruțată.
Locuiau vizavi de piață. După ce serveau vin moldovenesc, sol-
dații hoinăreau pe drumuri până noaptea târziu. Ecaterina, sora
lui Tudor, locuia împreună cu ei. Într-o seară, stătea la poartă și
privea la drum. Unul dintre soldații beți a observat-o, a venit la
330
poartă și a început să-i facă semne. Ea, speriată, a fugit în casă,

iar el a intrat în curte. Tudor a ieșit și l-a rugat politicos pe străin
să părăsească curtea, dar el a scos arma și a strigat:
– Stai, că trag!
La auzul strigătului, Eudochia a ieșit cu copilul în brațe. Ol-
guța, de frică, a sărit în brațele tatălui, l-a apucat de gât și țipa.
Eudochia, îngrozită, stătea alături, ținându-se de soțul ei și, de
asemenea, țipa. Soldatul a strigat:
– Lasă copilul să plece, nenorocitule, că trag!
A împușcat în aer. Oamenii s-au adunat, auzind împușcătu-
rile. Bărbații l-au dezarmat pe soldat și l-au dus la secția de po-
liție. Dragostea și mila lui Dumnezeu au salvat viața familiei lui
Tudor și de această dată.
O altă consecință a războiului a fost răspândirea pe scară
largă a bolilor infecțioase – tifosul și tuberculoza. Devastarea,
seceta și bolile au devenit motivele care au dus la foametea de
după război. Tifosul și foametea nu au ocolit nici familia lui Tu-
dor. În acel moment toți locuiau în casa lui. Toți, fără excepție,
unul câte unul, s-au îmbolnăvit de tifos, iar Tudor era bolnav
de tuberculoză. De obicei, Eudochia cerea căruța de la tatăl ei
și îi ducea la spital, la Cimișlia, care se afla la distanța de 25 de
kilometri depărtare. Avea grijă de toți, chiar dacă ea însăși era
bolnavă. Le pregătea hrana, îi îngrijea, îi spăla, îi trata. Nu a păr-
tinit niciodată pe nimeni. Au trăit ca o familie. A fost mamă și
soră pentru toți.
Iarna anilor 1946-1947 a fost cea mai tragică. Din 1944 până
în 1946, a fost secetă în toată țara. Iarna, a căzut foarte puțină
zăpadă, iar primăvara a fost secetoasă, fapt care a declanșat o
foamete masivă și mortalitate ridicată. Mulți oameni mergeau
în vestul Ucrainei după pâine. Se trezeau la 2:00-3:00 diminea-
331
ța și stăteau în rând după pâine, iar când aduceau pâinea, se

vindea imediat. Deseori, mulți oameni rămâneau fără pâine.
Era neagră, crudă în interior și cu diferite adaosuri. Tudor era
întotdeauna unul dintre primii care stăteau în rând ca să aducă
acasă o pâine. Eudochia îi dădea prima bucățică Olguțăi, care o
mânca și ca răspuns la întrebarea mamei sale: „Te-ai săturat?”,
ea răspundea: „Burta este plină, dar gura încă mai vrea.” Era
foamete. În pofida faptului că mulți oameni mureau, Dumnezeu
și-a arătat din nou mila față de familia lui Tudor și a Eudochiei.
I-a protejat și nimeni nu a murit de foame.
În septembrie 1947, prima întreprindere industrială, artelul
Novîi Trud, a fost deschisă în Romanovca, iar Tudor a devenit
unul dintre primii lucrători în această întreprindere. În atelie-
rul de instruire pentru confecționarea articolelor din blană, el
a devenit unul dintre cei mai buni meșteri. Legile erau foarte
dure atunci. Tudor a fost condamnat la trei ani de închisoare,
pentru că a întârziat cu cinci minute la muncă. Și de aceas-
tă dată Dumnezeu Și-a arătat îndurarea față de ei. A avut loc
procesul de judecată, iar sentința de închisoare a fost anulată.
La sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, a fost creat
colhozul Pobeda. Înființarea colhozurilor și fermelor de stat
era însoțită de deposedări de avere și deportarea tuturor celor
care refuzau să se alăture colhozurilor. În Romanovca, circu-
lau zvonuri că toți culacii și foștii proprietari vor fi deportați.
Deportarea celor 11280 de familii pe baza listelor prezentate de
autoritățile partidului și orașelor din republică era previzibilă.
Deportaților li s-a permis să ia cu sine un bagaj de maximum
1,5 kg pentru fiecare familie. Cealaltă parte a proprietății a fost
transferată către fondul de reaprovizionare a impozitelor și în
proprietatea colhozurilor.
332
Era Revelionul anului 1949. Conducerea artelului i-a invitat

pe Tudor și Eudochia la sărbătoare. Fiind printre liderii din loca-
litate, Tudor a prins câteva cuvinte despre iminenta deportare.
Oferind încă un pahar de vodcă unuia dintre lideri, a aflat că el
însuși se afla pe această listă, deoarece avea 10 oi, o vacă, o casă
și păsări – „culacul” care urma să fie deportat în Siberia. Tudor
a început să se gândească la modul cel mai serios la șederea sa
în Romanovca. A înțeles de ce era chemat la KGB aproape în fi-
ecare noapte și interogat despre locuitorii din localitate. Bătaia
constantă la ușă după miezul nopții și interogările care se înche-
iau dimineața îl epuizau. Aceleași întrebări: „Ce face vecinul?
Când vine acasă? Cine îl vizitează?”. La toate aceste întrebări el
răspundea: „Nu știu”. KGB-iștii l-au avertizat că, dacă nu va dori
să vorbească, îl vor pune în închisoare. Știa că acestea nu erau
doar cuvinte. Acum înțelegea totul și gândul la o plecare ime-
diată nu-i dădea odihnă. Înainte de aceasta, un alt eveniment
important s-a întâmplat în familie.
Vestea bună în Romanovca

Tudor și Eudochia, despre care am vorbit anterior, sunt
părinții mei. Mama mea a crescut într-o familie ortodoxă. Îmi
povestea despre toate tradițiile și sărbătorile religioase care
erau respectate cu strictețe. Mama cânta în corul bisericii de
la vârsta de 7 ani. Deseori, preoteasa aduna fetele și le învăța
cum să se roage și cum să-și păstreze puritatea morală. Biseri-
ca ortodoxă din Romanovca a fost construită în anul 1911. Mai
târziu, în timpul regimului sovietic, a fost distrusă, din cauza
politicii antibisericești16. Prin urmare, mergeam pe jos, în mod
333
regulat, până la biserica din satul Abaclia, care se afla la șapte

kilometri depărtare de Romanovca.
În 1948, la stația Basarabeasca, au ajuns câteva femei din
Sankt Petersburg, care au venit să-și vizitze rudele. Toate erau
credincioase. Se adunau serile pe la case, pentru ca să citeas-
că din Biblie și să se roage. Mihai, fratele mamei mele, lucra
la gară. Colegii lui credincioși l-au invitat la adunare. După un
timp, unchiul meu L-a acceptat pe Hristos în inima lui, a înce-
put să se roage cu înflăcărare și să citească în mod serios Biblia.
Acest lucru a surprins-o foarte mult pe soția sa, dar mai ales pe
mama mea. Obișnuia să înjure și iubea băutura, iar acum brusc
– o schimbare radicală s-a produs în viața lui.
Mama împreună cu soția lui, Varvara, țeseau diverse intrigi,
mai ales atunci când se întorcea seara târziu de la adunare. Au
decis chiar să-l opărească, dar el, ca un miel, stătea în fața lor și
le spunea:
- Faceți cu mine ce doriți, dar de Dumnezeu nu mă las.
Într-una din zilele de octombrie din același an, unchiul Mi-
hai a venit la noi cu o Biblie și a început să-i citească mamei din
Cartea prorocului Isaia, capitolul 44, despre păcatul închinării
la idoli. Mama s-a supărat foarte tare pe el și l-a dat afară, spu-
nându-i:
– Biblia preotului nostru are cruce, iar a ta nu are. Nu vreau
să ascult dintr-o astfel de Biblie!
Nu voi uita niciodată ochii plini de lacrimi ai unchiului meu
și cuvintele: „Mă voi ruga și voi posti pentru tine până vei înțele-
ge.” El o iubea pe Eudochia – ea era și sora, și mama lui.
Paștele era cea mai așteptată și solemnă sărbătoare din fa-
milia noastră. Atât curtea, cât și casa străluceau de curățenie și,
cu toate că erau încă timpuri dificile, tatăl întotdeauna aducea
334
tot ce era necesar pentru sărbătoare, iar mama, gospodină price-

pută, cocea cei mai frumoși și delicioși cozonaci. În acel an, am
fost împreună cu mama la biserică la serviciul divin de Paște,
care a durat toată noaptea. Cel mai important moment din acest
serviciu era cel în care preotul trebuia să sfințească pasca. De
obicei, în prima zi de Paște, se organiza o masă de sărbătoare, la
care erau invitați cei mai dragi oaspeți. Oaspeți au fost unchiul
mamei mele, Ion Nița, cu soția sa, mătușa Sonea. Unchiul Ion și
mătușa Sonea erau nașii de cununie ai părinților mei.
După ce a petrecut oaspeții, mama s-a întrebat: „Oare ce face
fratele meu la o sărbătoare atât de solemnă?” Din curiozitate, a
decis să meargă să vadă. Imaginați-vă cât de mare i-a fost sur-
prinderea atunci când a intrat în casa unchiului Mihai și a văzut
o cameră plină de oameni care stăteau pe scaune și pe podea și
îl ascultau cum citea din Cuvântul lui Dumnezeu. Atât de simplu
și clar, cu lacrimi în ochi, el le vorbea despre Maria Magdalena,
care stătea la mormânt și plângea, iar Isus i S-a arătat și i-a spus:
„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Maria nu L-a recunoscut,
crezând că El este grădinarul. Isus i-a vorbit din nou: „Marie!”
Mihai le vorbea celor prezenți cu profundă considerație despre
faptul că Isus îi cunoaște pe toți pe nume și dorește să aibă o
relație personală cu fiecare din ei. Aceste cuvinte i-au străpuns
mamei mintea și inima și ea s-a gândit: „Eu merg la biserică încă
din copilărie, dar preotul nostru nu ne-a spus niciodată des-
pre aceste lucruri.” După ce au citit din Cuvânt, toți s-au rugat
fierbinte și I-au mulțumit Celui Înviat, pentru că i-a chemat pe
nume și ei L-au urmat. Apoi au cântat împreună cu bucurie o
cântare care spunea:
El ne va pregăti un locaș sfânt în ceruri,
El ne va da cunună de aur!
335
Aceste versuri i-au atins inima. Uitându-se la fețele liniști-

te ale acestor oameni, strălucind de bucurie cerească, deodată,
și-a dat seama că toți vor primi cununi de aur din mâinile lui
Isus Hristos. Dar ea? Uitând de sine, cu lacrimi de pocăință, a că-
zut în genunchi și I-a cerut lui Dumnezeu iertare. Dragostea lui
Lui s-a revărsat în inima ei, iar o pace și o bucurie de nedescris
i-au umplut întreaga sa ființă. Toți s-au bucurat, în mod special
fratele ei, care nu a încetat niciodată să se roage pentru ea.
Plină de lumină cerească, mama a decis să-și împărtășeas-
că bucuria cu tatăl meu și a sperat că el, ca întotdeauna, o va
înțelege și vor merge împreună la următoarea întâlnire, dar
acesta a fost începutul anilor de viață creștină trăită în sin-
gurătate. Tata o iubea foarte mult, îi aprecia munca grea și
înțelepciunea ei în administrarea responsabilităților casei, se
mândrea cu ea în cercul de prieteni în care ea era întotdeau-
na „sufletul companiei”. Nicio nuntă și nicio cumătrie nu se
petrecea fără ea. Mama nu servea niciodată, era mereu vese-
lă, iar cu vocea ei frumoasă îi aprindea pe toți și brusc – o
schimbare neașteptată a lucrurilor. Tatăl meu nici nu dorea să
audă despre aceasta. Ce rușine! Soția lui – o „ștundă”. El era o
persoană bine-cunoscută în Romanovca. Autoritățile orașului
țineau cont de opinia lui, îi apreciau sârguința, onestitatea,
mintea sobră și clară. Oamenilor le plăcea să comunice cu el
și, cu toate că era tânăr, veneau la el după sfaturi. Și-a amintit
imediat de tinerețea lui și de biserica baptistă din Cadîr-Lun-
ga, pe care o frecventa la acel timp. Știa ce înseamnă să fii
credincios și, prin urmare, s-a opus cu tărie.
Într-o zi, a spus:
– Plec la Bălți. Mi s-a spus că acolo se deschide o fabrică de
blănuri și că este nevoie de specialiști.
336
Zvonurile despre deportare și o astfel de lovitură neaștepta-

tă din partea iubitei sale soții l-au obligat să ia imediat o decizie:
„Plecăm la Bălți”, i-a spus mamei când s-a întors din călătorie. El
a fost întotdeauna un om de cuvânt. Așa a fost și de data aceasta.
Câteva zile mai târziu tata a găsit un camion cu semiremorcă, a în-
cărcat lucrurile cele mai necesare și am plecat împreună cu familia
la Bălți. A rămas casa, pe care bunicul Zinovie trebuia s-o dea cu
chirie, păsări, oi și multe altele, dobândite prin muncă grea.
Acea dimineață mi-a rămas în memorie pentru tot restul vie-
ții. Bunicul meu plângea și îi spunea mamei: „Cui mă lași?” Mi-
hai, fratele mamei mele, plângea și el, îngrijorându-se de starea
ei spirituală – fusese la adunare doar de câteva ori, era un prunc
în credință! Cine va avea grijă de ea acolo? Unchiul mamei, Ion,
presimțind despărțirea de lungă durată, a plâns cu amar, șezând
pe pragul casei. O lună mai târziu, a fost deportat în Siberia. Ne-
am întâlnit cu el abia în 1957.
După o călătorie de o zi pe drumurile prăfuite și sparte de
după război, am ajuns cu camionul în orașul Bălți. Se părea că
distanța de 250 de kilometri era la marginea pământului! Era o
seară de iunie, ploua cu găleata, iar șoferul a strigat: „Ivanov,
descarcă. Trebuie să mă întorc!” Cuvintele lui păreau să-l tre-
zească pe tata dintr-un somn adânc. Abia acum s-a întrebat: „Să
descarc, dar unde?”
Viața în oraș
Un oraș străin... nici măcar un suflet cunoscut... Tata a coborât
din mașină și a bătut la prima poartă pe care am întâlnit-o. Când
poarta s-a deschis, stăpâna casei a văzut un tânăr înalt care purta
un costum decent și cu un aspect plăcut. Nu l-a putut refuza.
337
– Intră, spuse ea cu blândețe.

Împreună cu șoferul și fratele său mai mic, Leonid, care a
venit împreună cu noi, tata a descărcat toate bunurile și mașina
a plecat. În mijlocul unei curți străine stătea un pat din lemn,
un dulap, o măsuță de toaletă și cufărul bunicii, iar eu și mama,
înfășurate, eram așezate pe el.
După miezul nopții, proprietarul s-a întors acasă. Avea un
cal și o brișcă cu care transporta oamenii după sosirea trenului
de noapte. Dezlegând calul, el a strigat-o pe soția lui:
– Vera, cine sunt acești oameni ciudați și cum de i-ai lăsat să
intre noaptea în curtea noastră, neștiind cine sunt?
Încercând să-și calmeze soțul, stăpâna casei a spus:
– Acest tânăr m-a rugat foarte amabil să-i las să găzduiască
peste noapte la noi, iar dimineața speră să găsească un adăpost
pentru familia lui.
– Nu știi că vecina de vizavi dă cu chirie o cameră mare? – i-a
răspuns soției și, apropiindu-se de tatăl meu, a spus: „La șase
dimineața, vom merge împreună.”
La șase dimineața, eram deja în casa vecinei. Am convenit
asupra plății și am început să ne aranjăm lucrurile, iar până sea-
ra camera era mobilată și strălucea de curățenie.
Am început o nouă viață în oraș. Fabrica de blănuri tocmai
își extindea activitatea. Mii de piei de oaie erau aduse din toate
republicile Uniunii Sovietice pentru prelucrare și apoi pentru
coaserea articolelor din blană. De la Moscova, erau trimiși ti-
neri specialiști, deoarece acolo fabrica de blănuri funcționa deja
la capacitate maximă. Cu toate acestea, lucrul încă nu aducea
profit, fiindcă tinerii specialiști cunoșteau teoria, dar nu aveau
experiență. Tatăl meu a venit la fabrică la momentul potrivit.
Aceasta a fost profesia sa încă din copilărie, știa toate procesele
338
asociate prelucrării pieilor și, prin urmare, uneori nu părăsea

fabrica zile întregi.
Mama s-a împrietenit foarte mult cu stăpâna casei și încer-
ca să o ajute cu toate responsabilitățile casnice. Citea Biblia, se
ruga, avea o relație profundă cu Dumnezeu, dar era absolut sin-
gură. O lună mai târziu, mama mea s-a îmbolnăvit. Medicul care
a vizitat-o a spus că are gastrită și că nu sunt motive de îngrijo-
rare. Cu toate acestea, ea slăbea și pur și simplu se topea în fața
ochilor noștri.
Tata a observat toate acestea și era foarte îngrijorat. Într-o zi,
întorcându-se de la serviciu, a observat că nu se mai poate ridica
din pat și a întrebat-o:
– Ce vom face în continuare, scumpa mea? Voi rămâne sin-
gur cu copilul... Nu pot locui aici... Sunt complet străin în acest
oraș... Să mă întorc, la fel, nu are rost...
Stăteam pe cufărul bunicii cu mâinile pe genunchi și plân-
geam. Tatăl și mama plângeau și ei. În cameră, s-a lăsat o tăcere
profundă. Dintr-odată, mama spuse cu o voce slăbită:
– Dragul meu, te rog să afli dacă există în oraș credincioși ca
fratele meu Mihai. Îmi doresc atât de mult să merg la un serviciu
de închinare, măcar o dată, și apoi să mor.
După cererea ei de pe patul de moarte, nu mai era nimic de
făcut decât să ne rugăm. Tatăl meu și cu mine am îngenuncheat,
iar mama stătea culcată în pat și împreună ne-am rugat lui Dum-
nezeu pentru sănătatea mamei și ca să găsim o adunare de cre-
dincioși. Toată odaia s-a umplut de o lumină neobișnuită, am
simțit atât de clar prezența vie a lui Dumnezeu și părtășia cu El.
A fost o părtășie deosebită cu Dumnezeul cel viu, o oră bine-
cuvântată care nu poate fi uitată. A doua zi, tatăl a aflat adresa
casei de rugăciune și orele serviciilor divine.
339
Duminică dimineața, mergând pe jos, am ajuns cu mare gre-

utate la casa de rugăciune pe la ora 11:00 (pe vremea aceea, nu
existau mașini în oraș). Mama era foarte slăbită, doar Dumne-
zeu i-a dat putere să se ridice și să vină în casa Lui. Tata deschise
ușa, dar nu au reușit să intre. Casa de rugăciune era plină de
oameni, iar ușierul a spus că nu mai sunt locuri. Asigurându-se
că suntem nou-veniți, el a găsit un loc pentru noi. Cât de uimitor
a fost să vezi atât de mulți oameni în biserică, un cor de 45-50 de
oameni și, cel mai important, mirele și mireasa. În momentul în
care am intrat, corul cânta un psalm:
Chiar Domnul sfânt a pregătit locaș curat și sfânt,
Oraș de aur peste tot, cum nu e pe pământ.
Fii pregătit să locuiești în el,
Fii pregătit să-L întâlnești pe Dumnezeul tău.
Azi, prinde prilejul cât ușa-i deschisă,
Salvează-te prin ea, doar la Isus, tu vei găsi mântuirea Sa.
Se poate ca Domnul să vină la noapte sau poate tu să mori,
Atunci, amice, stai singur, făr de Mântuitor.
Atunci tu vei auzi zicânt: ”Plecați! Eu nu vă cunosc!”
Afară rămâi și vei vedea cum ușa se va-nchidea.
Hristos, El te cheamă azi, ascultă dar al Său glas
Predă-te Lui astăzi, cât trăiești, ca-n veci să te mântuiești!
Psalmul a fost interpretat solo de către o soră, care avea un
alto de catifea. Cuvintele, melodia și chiar interpretarea m-au
pătruns până în adâncul sufletului și eu, o fetiță de șapte ani,
stăteam și plângeam cu amar, implorându-L pe Dumnezeu să nu
mă lase afară. În acel moment de neuitat din viața mea, mi-am
dat seama că Dumnezeu mă iubește și că dorește să locuiască în
inima mea. L-am lăsat să intre, dar tot atunci am avut un gând:
ce face tatăl meu? Am ridicat ochii și l-am privit: lacrimile îi cur-
340
geau pe față și el măcar nici nu și le ștergea. Domnul i-a atins

inima și l-a chemat, dar aveau să treacă mulți ani până în ziua în
care el avea să răspundă chemării.
Totul în biserică era nou și foarte interesant pentru noi: co-
rul, nunta, cântările de laudă şi închinare, tineretul. Adunarea
s-a încheiat și toţi au început să plece. Sora Liuba Banaru, o tâ-
nără din cor, s-a apropiat imediat de noi, ne-a întrebat cine sun-
tem, de unde venim și ne-a invitat să luăm parte la ceremonia
nunții. Era verișoara miresei. Numele mirelui era Petru Balan,
iar al miresei – Valentina. De atunci au devenit prieteni apropi-
ați și scumpi familiei noastre.
În acea zi, Domnul a făcut o minune, pe care am înțeles-o
mulți ani mai târziu. Mama mea și-a revenit și nu lipsea nicioda-
tă de la serviciile divine, îndemnându-mă și pe mine să-i urmez
exemplul. Dumnezeu a îngăduit această boală, pentru a-Și reîn-
noi părtășia cu copiii Lui. Biserica a devenit pentru noi un „refu-
giu”, în care am găsit odihnă pentru suflet, ne puteam hrăni cu
mană cerească și învățam cum să-L urmăm pe Hristos. Aceasta a
fost școala mea spirituală, unde Dumnezeu m-a învățat să cânt,
să mă rog și să-L slujesc.
În același an, am plecat la școală. Toamna și primăvara erau
cele mai dificile perioade pentru mine. Eram bolnăvicioasă și
slăbită. Furunculele m-au chinuit mulți ani la rând, iar mama
mea se ruga întotdeauna și cu ardoare pentru viața mea, știind
că, după pierderea copilului ei în timpul bombardamentului, nu
va mai avea copii.
Aveam propria familie deja. Crescându-i pe cei patru copii ai
mei, nu încetez niciodată să mă minunez de caracterul tatălui
meu. Cât de bine a știut să combine disciplina strictă cu dragos-
tea blândă, fără margini! Puteam să stau pe genunchii lui ore
341
întregi după o zi de lucru și să-l ascult. În același timp, era foarte

strict și exigent față de mine în ceea ce privește atitudinea față
de persoanele în etate, comportamentul la școală și notele. Me-
reu avea timp să-mi verifice agenda și caietele. Toate rechizitele
școlare trebuiau să fie perfect curate, bine aranjate în geantă,
ca să nu mai vorbim de pantofii și hainele mele. Găsea timp să
discute cu mine ca și cu un adult. Tata participa întotdeauna la
adunările cu părinții. Mulți ani, a fost membru al comitetului de
părinți al școlii. De câteva ori, directorul școlii l-a invitat, ca să le
spună tuturor părinților cum își crește singura fiică în ascultare,
exemplară și că nu sunt răsfățată. Desigur, era mândru de acest
lucru, iar visul lui era să-și vadă fiica medic.
Încă din copilărie, mama mi-a insuflat dragoste pentru Dum-
nezeu și pentru orice fel de muncă, fie în curte sau în casă. A tre-
buit să fac totul cu sârguință, cu precizie, cu dragoste și, cel mai
important, rapid. La vârsta de șapte ani, știam deja cum să fac me-
najul casei, să fac ordine în curte, să spăl geamurile și să calc len-
jeria. Întotdeauna îmi aminteam cu recunoștință de acele timpuri.
A sosit anul 1950. Tata avea deja mulți prieteni în oraș. La
fabrică, era cunoscut ca un meșter cu profil larg. A fost trimis la
Moscova, ca să învețe procese tehnologice noi. Familia Malîșev,
cu care a lucrat la o fabrică de blănuri din Moscova, l-a îndrăgit
foarte mult. Nu i-au permis tatălui să rămână în cămin, l-au invi-
tat să stea la ei. S-a împrietenit cu această familie, pentru care a
devenit ca un fiu. La întoarcerea de la Moscova a pregătit echipe
întregi, învățându-i noi procese de lucru cu blănurile.
În 1951, a fost trimis din nou la Moscova pentru o lună. După
ce s-a consultat cu mama, a decis să mă ia cu el, cu condiția să
stau în familia Malîșev, iar seara, să mergem împreună și să cu-
noaștem mai îndeaproape Moscova.
342
Această călătorie a lăsat o amprentă vie în viața mea și, în câ-

teva zile, am învățat multe lucruri. Nicolai Malîșev, un specialist
care era oaspete frecvent la fabrică și în familia noastră, călăto-
rea la Moscova împreună cu noi. El a insistat să merg și eu, iar
bunica Ecaterina, mama lui, va avea grijă de mine. Am ajuns cu
trenul la Ungheni, de unde am luat un tren direct spre Moscova.
În Ungheni, tata a aflat că un vagon plin cu bărbați din Bulgaria
mergeau la Moscova. Auzind acest lucru, mi-a spus:
– Stai aici cu unchiul Nicolai, iar eu voi merge în vagonul în
care se află bulgarii. Sunt curios să știu dacă există o diferență
între limba bulgară vorbită de noi și cea pe care o vorbesc ei. Nu
voi sta mult timp, mă întorc curând.
Știam că tata era un om de cuvânt. A plecat și treizeci de mi-
nute mai târziu, s-a întors bucuros și a spus:
– Am avut o discuție reușită împreună. Cel mai important lu-
cru este că avem o singură limbă. Bulgara noastră nu s-a schim-
bat deloc. Sunt băieți buni, toți merg la Moscova într-o călătorie
de afaceri.
Trebuie remarcat faptul că, în anii aceia, era posibil să mergi
la Moscova doar cu un certificat de călătorie.
Călătoria a fost foarte interesantă. Pe tot parcursul ei, am ad-
mirat natura, discutând cu unchiul Nicolai. Câteva ore înainte
de sosirea la Moscova, a fost anunțată verificarea actelor. Șeful
trenului împreună cu miliționerul au verificat pașapoartele și
certificatele de călătorie. Tata a ieșit pentru o clipă din compar-
timentul nostru și inima i-a tresărit când a observat că un bulgar
îi urma de la distanță pe șeful trenului și pe miliționer. Când s-au
apropiat de compartimentul nostru, bulgarul i-a făcut semn șe-
fului trenului, arătând spre tatăl meu și apoi a dispărut. Acest
lucru nu i-a scăpat tatălui și a bănuit că ceva este în neregulă.
343
Șeful a verificat actele tuturor pasagerilor din compartiment,

apoi, luându-le pe ale tatălui, l-a întrebat cu ce scop călătorește
la Moscova. După răspunsul tatălui meu, a pus actele în buzu-
nar și a spus:
– Sunteți arestat! La Moscova, așteptați pe peron, un milițio-
ner se va apropia de dvs., și a părăsit compartimentul.
Tata a devenit palid, confuz și nu a înțeles nimic. Unchiul
Nicolai Malîșev și-a dat seama imediat care era problema și i-a
spus în șoaptă:
– Aceasta este din cauza conversației tale cu bulgarii.
Iată-ne sosiți la Moscova. Unchiul Nicolai a luat valiza noas-
tră, în care se afla un set de blană de astrahan, și ne-a lăsat-o pe
a lui, cu gem și cadouri, apoi a dispărut îndată. După câtva timp,
un miliționer a venit și a ordonat:
– Urmați-mă.
Am mers mult timp pe coridoare întunecoase și, în cele din
urmă, am fost conduși într-un birou în care era doar o lampă de
masă. În semiîntuneric, abia de am deslușit figura unui bărbat
scund în costum negru. Stătea la masă și citea de pe o foaie de
hârtie. Apoi, întorcându-se cu fața către tata, el a întrebat care
este scopul călătoriei la Moscova. Vorbea pe un ton ridicat. L-a
numit pe tata dușman al poporului și a spus că va face închisoa-
re, în cel mai bun caz 10 ani. Deodată, m-a observat.
– Și asta ce mai este? – a întrebat el.
– Acesta este copilul meu, a răspuns tata.
Bărbatul a format un număr de telefon și a ordonat:
– Trimiteți imediat persoana la mine și duceți copilul în ca-
mera pentru copii!
Nu știam ce este o „cameră pentru copii”, dar mi-am dat sea-
ma că mă vor despărți de tatăl meu. Până la venirea miliționeru-
344
lui, acest om a continuat să strige la tata și să spună că astfel de

dușmani ai regimului sovietic ar trebui să fie împușcați, închi-
soarea este prea puțină pedeapsă pentru așa ceva.
Aveam 9 ani. Țin minte bine chemările de noapte ale tatălui
meu la KGB, când locuiam în Romanovca, și cum ne rugam cu
mama până dimineața, așteptându-l, deoarece mulți nu se mai
întorceau atunci. După ce am înțeles situația și locul în care mă
aflu, nu am plâns și nu i-am spus niciun cuvânt tatălui când mi-
liționerul m-a luat, dar în ochii lui erau atât de multă tristețe și
durere...
Miliționerul m-a purtat mult timp prin curte, pe lângă o clă-
dire mare, aparent o gară, fără să-mi vorbească. Apoi a deschis
ușa pe care era scris „Camera copiilor” și m-a dat în primire mi-
liționerului care se afla în această încăpere. Era o cameră mare
și spațioasă. De-a lungul pereților, erau bănci și o masă mare și
lungă la mijloc. Văzându-mă, miliționerul mi-a ordonat să mă
așez și a început să pună diverse întrebări: cine sunt, de unde
sunt, unde merg, cine este tatăl meu, care este scopul călătoriei
la Moscova, ce a făcut în tren și ce am luat cu noi...
Mi-am spus numele, prenumele, originea și scopul călătoriei
tatălui meu la Moscova, iar la restul întrebărilor răspundeam:
„Nu știu!” Miliționerul a devenit nervos:
– De ce minți? Nu știi ce a făcut tatăl tău și ce ducea cu el?
– Nu.
Mi-am dat seama că știa totul. În acel moment, o femeie cu
trei copii a fost împinsă în cameră. Avea părul neîngrijit și multe
pungi diferite în mâini, purta haine de cerșetor, iar copiii plân-
geau. Au găsit-o la gară și a fost adusă aici. Miliționerul de ser-
viciu din camera copiilor s-a ocupat de ea. Ascultam cu atenție
întrebările pe care i le punea și inima mi se înfiora la cuvintele ei.
345
Nu avea bani pentru bilete, nici pâine, venea din Bielorusia și tre-
buia să ajungă într-un oraș din Siberia, la rude. În așa mod, ea și
copiii ei au fost arestați și aduși în camera copiilor. Apoi au adus
doi băieți de aproximativ 14 ani, murdari, zdrențuiți, dezordo-
nați, iar în ochii lor se citea o mânie vădită. Miliționerul de servi-
ciu a început să-i interogheze, dar ei nu au dorit să-i răspundă la
nicio întrebare. Apoi a venit timpul pentru cină și au adus boluri
de fier cu „supă”, dacă s-ar putea numi așa, două felii de pâine
neagră și apă clocotită (fără zahăr), de asemenea, în căni de fier.
Băieții și copiii acelei femei s-au năpustit înfometați la mâncare.
Am stat fără să mă ating de ea. Miliționerul de serviciu m-a aver-
tizat că trebuie să mănânc, deoarece cina va fi doar seara.
Toată situația aceasta – miliționerul care a vorbit atât de
strict cu toți, protocoalele pe care le-a scris tuturor, bolurile de
fier, „supa”, muștele enervante, copii mereu noi, niște rapoarte
de la alți miliționeri – totul mă alarma, iar eu tot mai mult mă
retrăgeam în mine.
Cel mai important lucru pe care l-am înțeles – sunt în închi-
soare. Nu-l voi mai vedea pe tatăl meu. Eram gata să izbucnesc
în lacrimi de disperare, doream să fug undeva, ca să nu văd toa-
te aceste lucruri. Dar unde? Ușile erau încuiate permanent cu o
cheie, iar la ferestre erau gratii de fier. Nu am plâns, m-am ținut
cât de mult am putut, înțelegând situația, dar inima mi se rupea
de durere și disperare. În această disperare, mi-a venit un gând:
„Mă voi ruga!” și am început să mă rog lui Dumnezeu. M-am
rugat fierbinte, punându-mi capul pe genunchi, astfel încât ni-
meni să nu înțeleagă nimic și i-am cerut lui Dumnezeu ajutor și
protecție. M-am rugat, în mod deosebit, pentru tăticul meu. A
fost strigătul unui suflet de copil către Dumnezeu! Rugându-mă
în suflet, am simțit cum, în loc de disperare și amărăciune, în
346
inima mea, s-a revărsat un fel de lumină și căldură plăcută. Ci-

neva era lângă mine în aceste momente pline de groază. Mi s-a
făcut mai ușor pe suflet. Au trecut mulți, mulți ani de atunci, dar
nu voi uita niciodată această rugăciune și această experiență.
A venit seara. Femeia și copiii au fost luați undeva, băieții,
la fel, dar au fost aduși alții. Ușa acestei camere nu se mai închi-
dea, iar telefonul suna necontenit. Am cerut să merg la toaletă
și au chemat pe miliționerul de serviciu ca să mă conducă. Eram
atât de fericită și nu încetam să privesc în jur pentru a vedea
clădirea în care se afla tatăl meu. Pe drum, am fost întrebată din
nou despre toate detaliile: de ce și cum am ajuns la Moscova,
unde este tatăl meu, ce ducea cu el și de ce a fost arestat. Răs-
punsul meu a fost același: „Nu știu.”
După miezul nopții, mi s-a permis să mă întind pe o bancă
lungă. Nu puteam dormi, dar mă bucuram că, în sfârșit, a venit
tăcerea în cameră. Toți dormeau – unii pe bancă, alții pe podea,
alții pe pungile lor. Miliționerul de serviciu a observat că nu dor-
meam și a început să vorbească sever:
– Și mai spui că nu știi nimic despre tatăl tău, încercând să
afle ceva nou de la mine. Am tăcut, abia reținându-mi lacrimile.
A doua zi dimineața, trebuia să se schimbe garda. Noul mili-
ționer a început să-i interogheze pe toți într-un mod nou – ace-
leași întrebări, dar într-o ordine diferită, pentru ca să-i deruteze.
Micul dejun – o cană cu apă clocotită, două felii de pâine neagră
și aceeași „supă” pentru prânz. A venit a doua noapte. Am ră-
mas singură în cameră, iar un tânăr miliționer făcea de gardă.
S-a așezat lângă mine, a început să-mi vorbească blând și mi-a
cerut să mă culc.
– Miliționerul de serviciu mi-a spus că nu mănânci și nu dor-
mi noaptea. De ce?
347
El m-a ajutat să-mi scot paltonul, la aranjat cu grijă sub cap

și m-a acoperit cu ziare, astfel încât muștele să nu deranjeze.
Grija și blândețea lui m-au emoționat. Stând culcată sub ziare,
am plâns și nu am observat cum am adormit. A venit a treia zi.
Toate lucrurile mergeau pe aceeași notă, camera era plină de co-
pii noi. Cineva era dus imediat, dar nimeni nu știa unde, cineva
era pur și simplu dus la gară, iar eu aveam deja stagiu de ședere
în această cameră. Noaptea care venise a fost specială. Telefonul
suna deseori, cred că era ora 2:00 – 3:00 dimineața. După un alt
apel, miliționerul a răspuns:
– Am înțeles!
El a venit la mine și mi-a spus:
– Să mergem.
Am mers pe un coridor lung și întunecos, apoi printr-o curte,
iar după aceea, am intrat într-o clădire. Ne-am apropiat de ușă,
a sunat la sonerie și m-a predat unui alt miliționer, care m-a con-
dus mai departe. A deschis ușa și... în fața mea era tăticul meu!
M-am aruncat în braţele lui și am plâns îndelung. Plângea și el.
M-am uitat la el – s-a schimbat atât de mult! Nu l-am văzut ni-
ciodată astfel – slăbit, cu ochii cufundați în orbite, nebărbierit.
Vizavi de tatăl meu, stătea un tânăr înalt, cu un aspect foarte
plăcut, în uniformă militară și ne privea cercetător. Plângând, am
început să-i spun tatălui meu cât de greu era în camera de copii,
cât de mult vreau să fiu cu el și cât de mult vreau să mergем acasă...
Vorbeam în romănă. Miliționerul i-a spus tatălui pe un ton sever:
– Ivanov, vorbește rusește!
Tata mi-a împărtășit tot ce i s-a întâmplat în acest timp. Dis-
cuta cu mine ca și cu un adult. În toate aceste zile, a fost într-o
cameră mare, unde erau mulți oameni – bărbați și femei de toate
vârstele. Nu a închis ochii în tot acest timp, gândindu-se la mine
348
și la mama. A fost deseori chemat la interogatoriu. Mi-a mai spus

că a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Acolo, era o femeie
din Moldova, raionul Călărași. A fost eliberată și a doua zi, tre-
buia să plece acasă.
– Tu, Olguța, vei merge cu ea până la stația Călărași, de unde
vei lua trenul spre orașul Bălți. Acolo, vei coborî. Cred că vei găsi
drumul spre casă și-i vei spune mamei că sunt condamnat...
Și-a lăsat capul în jos și a început să plângă. Am izbucnit
în plâns, îmbrățișându-l și mai tare pe el... Nu știu cât timp am
stat așa, îmbrățișați și plângând, când deodată, acest bărbat a
ordonat:
– Ivanov, timpul a expirat! Lasă copilul să plece!
Tata m-a sărutat, iar acest tânăr m-a condus spre uşă şi m-a
predat miliționerului. Și din nou sunt în camera copiilor. Do-
ream atât de mult să nu mă întorc acolo! Durerea mea nu avea
sfârșit. Nu am plâns, de teamă să nu înceapă interogatoriul. Stă-
team înghesuită într-un colț, nu doream să vorbesc cu nimeni și
mă gândeam la un singur lucru – ce se va întâmpla cu tatăl meu?
Când îl voi mai vedea? Cum să ajung acasă fără el? Cine este
această femeie? Cum voi merge singură? Voi găsi un tren spre
Bălți? Voi găsi drumul spre casă? Cel mai greu îmi era să mă gân-
desc la ceea ce îi voi spune mamei când o voi vedea. Multe alte
întrebări îmi treceau prin minte și nu puteam găsi răspuns la ni-
ciuna dintre ele. Din nou, am început să mă rog cum puteam mai
bine. De fiecare dată când îmi amintesc acest lucru, simt greuta-
tea durerii unui copil, care nu poate fi transmisă. Dimineața, am
refuzat micul dejun, în același timp am rămas foarte surprinsă
că nimeni nu mă obliga să mănânc și nimeni nu mă amenința.
Acest lucru m-a mirat mult, am stat în tăcere, înecând amarul în
lacrimi și așteptând ceva...
349
A venit a patra zi a reținerii mele. Pe la ora 11:00, ușa s-a des-

chis. Nu doream să văd încă o dată cum aduceau persoane noi
aici, dar am ridicat involuntar ochii și iată că tatăl meu stătea
înaintea mea.
Da, era el – palid, slăbit și nebărbierit, dar acesta era el, tatăl
meu! M-am uitat la miliționerul de serviciu care mi-a spus: ”Du-
te!” M-am aruncat în brațele tatălui meu. Am stat la uşă, îmbră-
ţişându-ne, până când ne-am dat seama că suntem împreună
şi trebuie să plecăm. Ne-am îndepărtat de uşă, iar miliționerul
ne-a urmărit îndelung. Am ieșit din gară și, mergând până la sta-
ția de tramvai, nu ne-a venit să credem că suntem liberi. În ast-
fel de momente grele, înțelegi cât de scumpă este libertatea! Am
luat tramvaiul și am mers la familia Malîșev. În tramvai, m-am
așezat în brațele tatălui. Îl strângeam de gât, temându-mă să nu
ne mai despartă cineva, iar el, văzându-și profilul pe fereastră,
s-a speriat de sine – se schimbase atât de mult în trei zile.
Când l-a văzut pe tata, bunica Ecaterina și-a ridicat mâinile,
l-a îmbrățișat, a plâns și a spus:
– Dragul meu, doar Dumnezeu putea să te salveze. Oricine
este luat la Moscova nu se mai întoarce niciodată... Acesta este
cu adevărat un miracol al lui Dumnezeu! Dumnezeu mi-a ascul-
tat rugăciunile. Slavă Lui! Plângând, mă îmbrățișa și mă săru-
ta, repetând întruna: „Cum ai stat atâtea zile în camera copiilor,
draga mea? Cum ai suportat toate aceste chinuri?”
Ea a început să ne pregătească cina și nu înceta să se uimeas-
că de minunea care se întâmplase!
Cât de mult I-am mulțumit Domnului că a fost din nou cu
tatăl meu și acum este liber! Am înțeles că Însuși Dumnezeu a
făcut-o! Am înțeles pentru totdeauna puterea rugăciunii și pute-
rea dragostei lui Dumnezeu pentru mine!
350
Luna a trecut rapid și ne-am întors acasă. Tatăl meu i-a po-
vestit mamei cum s-a întâmplat totul.
– Dumnezeu m-a eliberat numai datorită acestui copil. Ideea
de a o lua pe Olguța cu mine a fost de la Dumnezeu Însuși! La
una din întâlnirile noastre din timpul nopții, anchetatorul ne-a
urmărit și și-a dat seama că am o familie specială. Pe la ora 9:00
dimineața, a predat tura, dar înainte de asta, m-a chemat în bi-
roul lui, a încuiat ușa, mi-a oferit un scaun și a spus:
– Ivanov, îmi pare atât de rău pentru tot ce ți s-a întâmplat!
Privindu-te pe tine și pe fetița ta, mi-am dat seama că ești o per-
soană cinstită și decentă, ai o familie minunată! – apoi scoase
din masă un dosar, în care zăcea o foaie dublă dintr-un caiet
și spuse: „Prietenii tăi bulgari au fost cei care au adus o acuza-
ție împotriva ta, precum că ai denunțat regimul sovietic, le-ai
spus despre foametea care a fost și cum mureau oamenii. Zece
semnături confirmă adevărul cuvintelor tale. Mi-am dat seama
că este o calomnie și, prin urmare, am decis să distrug dosarul
tău!” După aceste cuvinte, a rupt toate documentele și împreună
cu dosarul le-a aruncat în sobă și le-a dat foc. „Du-te și fii mai
atent. Gândește-te la ceea ce spui. Nu uita în ce țară trăiești! Să
nu spui niciun cuvânt nimănui despre ceea ce s-a întâmplat as-
tăzi aici – înțelegi?”
Pe această notă ne-am despărțit. Nu știu cine a fost acest om,
dar oriunde s-ar afla, Dumnezeu să-l ajute în toate și să-i dea tot
ce dorește! Dumnezeu m-a eliberat prin acest om! Din dragostea
Sa, Dumnezeu a trimis în întâmpinarea mea un om bun, adevă-
rat, care și-a asumat o asemenea responsabilitate și ne-a lăsat să
plecăm. Acest om a înțeles ce familie minunată avem!
– Am simțit că ți s-a întâmplat ceva și m-am rugat fierbinte
lui Dumnezeu pentru tine, a spus mama.
351
Ori de câte ori ne aminteam de acest lucru în familie, tatăl

spunea întotdeauna: „Numai Dumnezeu putea face asta în acel
moment cumplit, când pentru un cuvânt primeai 25 de ani de
închisoare.” Și de data aceasta, Dumnezeu Și-a arătat dragostea
și mila Sa față de familia noastră. Tata a înțeles acest lucru, I-a
mulțumit, dar nu s-a hotărât să-L urmeze.
352
Capitolul 2. Anii de școală și tinerețea. Decizia
Capitolul 2
Anii de școală și
tinerețea. Decizia
Aș dori să vă povestesc și despre anii mei de școală. Am mers
în clasa întâi în anul 1949. Era o școală pentru fete. În clasa a
doua, toți copiii deveneau pionieri. Trebuia să învăț jurământul
unui tânăr pionier, pentru a-l putea spune la careul solemn în
fața întregii școli, că eu, tânăr pionier al Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste, promit să-mi iubesc patria și să o protejez...
Majoritatea copiilor părinților credincioși nu s-au alăturat pio-
nierilor, dar tata mi-a spus:
– Trebuie să mergi înainte și să fii exemplară.
Depunând jurământul tânărului pionier în fața careului, am
simțit un fior prin tot corpul și m-am gândit la jurământul care
trebuie făcut Domnului. Nu știam cum să fac asta, dar am simțit
chemarea lui Dumnezeu și am auzit vocea Lui blândă.
Tata era mândru de mine ca elevă excelentă și activistă în
clasă, dar în sufletul meu se dădea o luptă. Între timp, în clasa
a șaptea, au început să ne pregătească pentru a intra în Comso-
mol. Vocea Duhului Sfânt mă chema din ce în ce mai mult să-L
urmez pe Hristos. Încă din copilărie, am cunoscut puterea rugă-
353
ciunii și am început să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să fac

alegerea corectă în viață.
În februarie 1956, la serviciul de închinare de seară, am decis
să trimit o notiță: „Vreau să slujesc Domnului și să-I dau toată
viața mea.” În acei ani, puteai să-ți exprimi dorința doar în scris,
astfel încât să fie clar pentru toți că nimeni nu te obligă să faci
acest lucru. Pastorul mi-a citit notița, m-am rugat și apoi toată
biserica s-a rugat pentru mine. Decizia și rugăciunea întregii bi-
serici m-au făcut să mă simt ușurată și bucuroasă. Eram gata să
renunț la orice, doar să fiu cu Dumnezeu.
Anul școlar se apropia de sfârșit și am spus deschis în cla-
să că nu mă înscriu în Comsomol – eu sunt credincioasă! Acest
lucru a provocat o furtună. Tata a fost chemat la școală. El, de-
sigur, a înțeles totul. L-au făcut de rușine, mai ales directoarea
școlii. El a fost în comitetul de părinți al școlii mulți ani la rând,
îl cunoștea ca pe cel mai bun specialist de la fabrica de blănuri
și i-a spus:
– Ivanov, cum ai putut permite să se întâmple acest lucru?
Pentru el a fost o mare rușine și umilință! Singura lui fiică, visul
vieții lui și deodată, o lovitură neașteptată... S-a întors acasă supă-
rat, m-a așezat pe scaun în fața lui și m-a întrebat foarte serios:
– Chiar vrei să fii credincioasă?
– Da, am spus.
– Te-ai gândit bine?
– Da.
– Îmi pare rău, nu m-am gândit niciodată că vei merge pe
această cale. Este o mare rușine pentru mine. Toată viața am vi-
sat să-ți ofer studii superioare și să te văd medic. Ei bine, acum,
din moment ce ai hotărât astfel, gândește-te bine, ca să nu dai
înapoi mai târziu. Nu îi suport pe cei care au un picior în biserică
354
și altul în lume! Dacă vrei să fii credincioasă, atunci una adevă-

rată! Gândește-te la ceea ce faci! Decide!
Acesta a fost sfârșitul conversației noastre. Dar tocmai asta
și-a dorit sufletul meu – să-I slujesc lui Dumnezeu din toată ini-
ma. Îl iubeam pe tatăl meu. Mânia lui m-a întristat foarte mult,
dar am dorit să fiu credincioasă lui Dumnezeu mereu și pretutin-
deni. A avut o discuție și cu mama. El întotdeauna a tratat-o pe
mama cu dragoste și respect, iar acum, pentru prima dată în toți
anii vieții lor împreună, a fost nepoliticos și a acuzat-o de toate.
El i-a spus:
– M-ai dezonorat cu credința ta. Mi-ai luat singura bucurie.
Nu am de ce să trăiesc acum. Te las, voi bea şi mă voi distra. Voi
vedea ce te vei face acum.
A fost o încercare dificilă, îngăduită de Dumnezeu, și trebuia
s-o trecem cu demnitate, crezând că toate lucrează spre bine-
le nostru. Ne-am dat seama de acest lucru mulți ani mai târziu,
apoi ne-am rugat și mai fierbinte pentru tata. Desigur că nu ne-a
părăsit. Își iubea prea mult familia pentru a face aceasta. Vrăj-
mașul sufletelor omenești îi înspăimântă mereu pe copiii lui
Dumnezeu, iar Domnul ne dă putere în încercări, dacă ne arun-
căm în brațele Sale deschise. Dragostea Lui pentru noi a fost atât
de evidentă și de data aceasta.
Privind în viitor, vreau să spun că tatăl meu a venit la Dom-
nul după 29 de ani de rugăciune, când primul său nepot iubit,
Tudor, a primit botezul și l-a invitat la serviciul divin de sărbă-
toare. În acel an o întreagă generație de tineri de 45 de suflete au
primit botezul. Când a văzut toate acestea, și-a spus: „Toți sunt
tineri și doresc să-I slujească lui Dumnezeu, dar eu?” Domnul i-a
atins inima. Pastorul nostru a spus că nu a mai văzut niciodată
în viața lui un bărbat matur plângând atât de mult!
355
Toți anii în care a umblat cu Dumnezeu a regretat anii în care

a trăit fără El. A intrat în eternitate ca un sfânt. El a adunat toată
familia, s-a rugat pentru fiecare în parte, i-a binecuvântat pe toți
nepoții și apoi ne-a spus tuturor:
– Știți cu toții unde mă duc! Vă voi aștepta pe toți acolo, pen-
tru că vă iubesc foarte mult, dar să fiți credincioși adevărați,
pentru ca să ne putem întâlni în cer!
Dimineața, a plecat în veșnicie.
După ce am absolvit școala medie generală cu scandal, am
decis să merg și să depun actele la Colegiul de Medicină, amin-
tindu-mi de dorința tatălui meu. Privind certificatul meu, mem-
brii din comisia de admitere au spus:
– Notele sunt bune! Membră a Comsomolului?
– Nu!
Documentele mele au fost imediat puse deoparte, iar când
am venit să iau bilete pentru a mă pregăti pentru examenele de
admitere, am fost din nou întrebată:
– Membră a Comsomolului?
– Nu!
– De ce? Baptistă?
– Da!
– Iată actele tale, ești liberă!
Desigur că doream să studiez, dar mi-am dat seama că va
trebui din nou să fac o alegere – Dumnezeu sau studiile. Am de-
cis să-L urmez pe Dumnezeu și I-am cerut ajutor și înțelepciune
pentru ca să pot obține o specialitate în viață. Toată vara, m-am
rugat cu ardoare pentru acest lucru și nu doar pentru el. Printre
tinerii noștri credincioși din care făceam parte și eu, erau zece
persoane care s-au pocăit și doreau să primească botezul. Și eu,
la fel, îmi doream foarte mult să fac un legământ cu Domnul, dar
356
în acei ani nu era atât de ușor. Botezul putea fi primit doar la vâr-
sta de 30 de ani – acesta era decretul autorităților, referindu-se
la exemplul lui Hristos, care a fost botezat la vârsta de 30 de ani.
Aici mai trebuie să adaug că, împreună cu mama și cu mulți
dintre tineri, mergeam și la biserica penticostală în același timp.
Pe atunci fratele mamei mele, Mihai, locuia deja în Bălți și era pre-
dicator în biserică. Nu am ratat niciun serviciu de închinare de la
biserica baptistă și am încercat să fiu și la nopțile de rugăciune. Au-
toritățile au persecutat această biserică foarte mult, deoarece nu era
înregistrată legal. Toți slujitorii erau chemați în permanență la KGB,
fiind amenințați cu închisoarea. Predicatorii îi îndemnau pe mem-
brii bisericii să fie credincioși Domnului și gata să sufere pentru
Numele Său. Tinerii ardeau de dragoste pentru Domnul, iar scopul
vieții era același – să slujească lui Dumnezeu în curăție și sfințenie,
să poată da socoteală despre credința lor în orice moment.
În primăvara anului 1956, unsprezece tineri din această bise-
rică s-au apropiat de pastor și i-au cerut să fie botezați. Am fost
si eu printre ei. Ne-a privit cu îngrijorare și a spus:
– Ne vom ruga și vom posti pentru acest lucru, iar Domnul ne
va arăta când și cum să o facem.
Am înțeles că cerem ceva foarte greu de realizat, dar am cre-
zut că totul este posibil pentru cei credincioși. Prin urmare, ne-
am rugat cu ardoare, am ținut post și am cerut lui Dumnezeu
binecuvântare pentru a săvârși acest mare sacrament. După un
timp, pastorul ne-a invitat și ne-a spus:
– Sâmbătă, după ora 9:00 seara, va avea loc o întâlnire de
rugăciune. Toți cei care doresc să vină sunt bineveniți.
Toți frații responsabili au fost prezenți la această întâlnire.
Fiecare dintre noi a fost chemat separat. Primul pas era să în-
genunchem și să-I spunem lui Dumnezeu cu sinceritate despre
357
dorința noastră, iar apoi pastorul se ruga. După rugăciune, ne

puneau întrebări. Candidatul la botez era rugat să iasă, iar frații
discutau și se rugau pentru fiecare în mod separat. Când mi-a ve-
nit rândul, m-am rugat lui Dumnezeu ca acest sacrament să fie
săvârșit și în viața mea. După o lungă discuție (deoarece veam
doar 14 ani), pastorul a ieșit și ne-a spus mamei și mie:
– E admisă la botez.
Mama a început să plângă și i-a spus:
– Vă implor să o lăsați pentru data viitoare. Voi avea mari
probleme în familie.
Dar pastorul a răspuns:
– Soră, eu nu hotărăsc nimic. Dumnezeu a admis-o, iar eu
doar îndeplinesc porunca Lui.
După miezul nopții, cei șase candidați la botez împreună cu
pastorul și tinerii am plecat la lac. Păstrând o tăcere adâncă, am
ajuns la destinație. Pastorul s-a rugat în liniște pe malul lacului,
a intrat în apă, iar noi, unul câte unul, am mers spre el. Era 7
iulie 1956, ora 3:00 dimineața. A fost o noapte liniștită, caldă și
înstelată. Auzeam doar cântecul greierilor din plantația de pă-
dure, iar stelele ne luminau cu strălucirea lor arzătoare. Ei au
fost martorii tăcuți ai acestui act solemn, iar noi știam și cre-
deam că și cerul se bucură de acest eveniment. Emoționați și
plini de entuziasm, ne-am întors în aceeași casă de la marginea
orașului, unde eram așteptați de stăpâna casei. Lumina lămpii
a fost redusă și Cina Domnului a fost pregătită. Într-o încăpere
mică, cu frică și evlavie, am luat parte pentru prima dată la sufe-
rințele lui Hristos, iar în zori, am plecat acasă. Bucuria nu avea
sfârșit, dar această bucurie trebuia ținută în ascuns, pentru ca
nimeni să nu știe despre ea, în caz contrar pe pastor îl amenin-
ța închisoarea. Domnul ne-a salvat în mod miraculos pe toți și
358
ne-a dat această oportunitate să luăm o decizie și să facem un

jurământ de loialitate față de El. Încă o dată, Domnul Și-a arătat
dragostea față de mine.
După cum am scris deja, vremurile erau grele. Conducerea ate-
istă a țării a stabilit un curs pentru răsturnarea completă a popo-
rului lui Dumnezeu. Peste tot, viața copiilor lui Dumnezeu a fost
limitată – unele biserici au fost închise, credincioșii erau hărțuiți la
locurile de muncă și în instituții de învățământ, arestări ale fraților
conducători, percheziții și amenzi, chemări nocturne permanente
la KGB etc. Sub presiune puternică din partea autorităților, biserica
penticostală și-a încetat activitatea și mulți credincioși au devenit
membri ai bisericii creștinilor evanghelici baptiști din Bălți. În au-
gust 1956, mama mea și cu mine am devenit membri ai acestei bise-
rici, pe care o iubeam foarte mult și frecventam serviciile divine cu
regularitate. Deși încă nu eram inclusă în listele membrilor biseri-
cii, pastorul mi-a permis să iau parte la Cina Domnului.
După fiecare serviciu de închinare, trebuia să eliberăm ime-
diat casa de rugăciune și curtea – orice întârziere ar fi putut duce
la închiderea ei. Prețuiam mult locul acesta, în care puteam să
ne adunăm pentru părtășie și rugăciune și, din acest motiv, am
încercat să respectăm toate capriciile autorităților. După servi-
ciile de închinare de duminică seara, tinerii întotdeauna aveau
un timp aparte pentru părtășie. În ciuda tuturor amenințărilor și
chemărilor frecvente ale tinerilor frați la biroul de înrolare mili-
tară, care se încheiau la KGB, tinerii frați și surori Îl slăveau cu
bucurie pe Dumnezeu cu râvnă, prin rugăciuni, cântând și lău-
dându-L cu instrumente muzicale. Autoritățile au împiedicat în
orice mod posibil dezvoltarea slujirii tineretului. Iarna, ne adu-
nam pe la case, în fiecare duminică, schimbam locul de întâlni-
re, iar vara, ieșeam în natură. Mergeau câte doi la locul stabilit,
359
pe drumuri diferite, respectând planul conspirațional. După ce

ne rugam, ne așezam pe iarbă, cântam, recitam poezii și orga-
nizam dezbateri pe subiecte biblice. Nimeni nu dorea să plece.
Nu aveam întotdeauna suficient timp pentru o astfel de părtășie.
Într-una din serile de iulie ale aceluiași an, Dumnezeu mi-a dat
o întâlnire cu scumpa mea soră Lidia Căldăraru-Krânițkaia, care
a fost pentru mine un impuls în a-L urma pe Domnul. (Am scris
despre această întâlnire în amintirile despre viața ei.)
Bucurie în slujire
Privind înapoi la calea vieții mele, abia acum înțeleg cât de
mult m-a iubit Dumnezeu și cum a avut grijă de mine, trimițând
învățători și mentori deosebiți în viața mea. În perioada formării
mele spirituale, Dumnezeu mi-a scos în cale femei uimitoare, a
căror influență am simțit-o de-a lungul întregii mele vieți.
Mama mea L-a iubit pe Domnul și m-a învățat mereu să fiu
modestă și smerită. A fost o femeie harnică și o gazdă ideală.
Casa noastră strălucea de curățenie și era plină de căldură și
confort, care îl atrăgea mereu pe tata acasă. Un alt lucru preferat
din viața ei era să viziteze văduvele, bolnavii și persoanele sin-
guratice, iar tata, amintindu-și de viața lui de orfan, m-a învățat
mereu să-mi amintesc de orfani și să-i ajut.
Nu numai că a vorbit, dar a și ajutat familiile numeroase. Îmi
amintesc cum în fiecare toamnă, o întreba pe mama câți copii
sunt în cutare sau cutare familie și cumpăra ghete calde pentru
toţi membrii familiei. Recent, în timpul vizitei în Statele Unite, am
întâlnit o familie care și-a amintit cum tata obișnuia să-i încalțe în
fiecare toamnă. Am fost atât de încântată să aud acest lucru.
360
În toamnă a anului 1956, dirijorul corului a invitat tinerii la

cor ca ucenici. Întotdeauna, ascultam cu admirație cântările
corului și cântam mereu ceea ce îmi aminteam, în mod special
cântările solo. În acei ani, credeam că în cor cântă doar oameni
deosebiți, cu o voce deosebită și că nu voi ajunge niciodată la
asemenea înălțimi. Totuși, eu și prietena mea am decis să mer-
gem la repetiție. După mai multe ore de repetiție, mi-am dat sea-
ma cu tristețe că nu voi fi coristă. Mi-am împărtășit tristețea cu
mama, simțindu-mi neputința. Mama, dându-și seama de res-
ponsabilitatea acestei slujiri și cunoscând abilitățile mele muzi-
cale, s-a apropiat de dirijor și a întrebat:
– Ce mai face fiica mea? Va reuși să facă față cerințelor? Știu
că are voce și auz slab.
Dirijorul corului era Grigore Sorocean, un om înzestrat de
Dumnezeu cu un talent deosebit, care știe să aprecieze chiar și
începuturile mici ale oamenilor. El a răspuns:
– Nu vă faceți griji, auzul și vocea unei persoane se dezvoltă
în timp. Lăsați-o pe fetița dvs. să meargă la repetiții și să conti-
nue să învețe. Ea va cânta!
Cuvintele lui mi-au dat încredere și, în așa mod, am fost în-
curajată să-mi continui studiile. Mi-am dat seama cât de impor-
tante sunt pentru fiecare dintre noi cuvintele de încurajare, ros-
tite la momentul potrivit.
Doi ani mai târziu, am fost acceptată în cor. În prezența tuturor
coriștilor, a pastorului și a membrilor consiliului frățesc, ucenicii
erau invitați unul câte unul, li se verifica frecvența la ore și li se expli-
ca importanța slujirii levitice, iar apoi decideau dacă sunt acceptați
în cor. Slujirea corului a devenit activitatea mea preferată de-a lungul
vieții mele. Dirijorul corului era strict și exigent, dar motivația lui era
dorința de a ne învăța să proslăvim cu vrednicie Numele Domnului.
361
În toamna aceluiași an, Domnul mi-a răspuns la încă o rugă-

ciune. În oraș, au fost deschise cursuri de secretariat și dactilo-
grafiere. M-am înscris la aceste cursuri. Din nou a fost adusă în
discuție întrebarea despre Comsomol, dar într-o formă mai blân-
dă. Profesorii au considerat că sunt încă tânără și că voi avea
timp să o fac. După ce am absolvit cu onoare cursurile de se-
cretariat și dactilografiere, m-am înscris la cursuri de croitorie.
Domnul m-a ajutat să deprind aceste două specialități simple,
care, mai târziu, mi-au fost utile atât în familie, cât și la serviciu.
Doresc să povestesc și despre modul în care aveau loc cere-
moniile de nuntă la acel timp. Fiecare nuntă era o sărbătoare în
biserică și o mare sărbătoare pentru toți tinerii. Fiecare dintre
noi așteptam cu nerăbdare aceste zile. De obicei, seara se adu-
nau tinerii. Era, într-adevăr, o sărbătoare pentru tânăra genera-
ție de creștini. Cântam, recitam poezii, spuneam urări tânărului
cuplu, bucurându-ne de începutul călătoriei lor în comun. To-
tul era simplu, decent și cu evlavie. Nu erau glume nepotrivite.
După asemenea sărbători, slujitorii și unii dintre frații tineri erau
chemați la KGB. Dar cu cât interdicțiile și amenințările erau mai
mari, cu atât mai mult creștea dorința noastră de comunicare.
Cred că acea generație de tineri creștini păstrează încă cele mai
strălucitoare amintiri ale părtășiilor noastre. Ele au adus adevă-
rate bucurii și binecuvântări. Așa cum nu poți opri râul de mun-
te care murmură, tot așa nu poți opri pe tânărul care trăiește
pentru Hristos! Rugăciunea mea către Dumnezeu este ca tinerii
creștini să fie mereu plini de râvnă pentru lucrarea Lui. Cineva a
spus: „Ferice de persoana care își poate aminti fără regrete și re-
muşcări de tinerețea lui, pentru că a fost închinată Domnului!”
Nu exista literatură creștină și nu toți aveau Biblia. Poate de
aceea ascultau cu mare atenție Cuvântul lui Dumnezeu în tim-
362
pul serviciilor divine, pătrunzând înțelesul adânc al fiecărui

cuvânt. Într-o familie în vârstă, a supraviețuit ca prin miracol
cartea Călătoria pelerinului. Tinerii o citeau pe rând. Din păcate,
nu mi-a venit niciodată rândul. Cântece, poezii, povestiri – totul
era copiat manual și transmis unul altuia.
Odată, în timpul serviciului divin de sâmbătă seara, am vă-
zut la prietena mea cartea Copilul luminii. Am rugat-o să-mi dea
cu împrumut cartea, la care ea a spus: „Mi-o vei returna dimi-
neața.” Am fost atât de fericită, încât am citit-o dintr-o suflare în
noaptea aceea. În urma lecturării ei, am rămas profunt impresi-
onată. Cartea descrie viața unei tinere fete din Elveția, pe nume
Rene, și dedicarea ei față de Dumnezeu. Ea provenea dintr-o fa-
milie bogată, cu opt copii, tatăl ei fiind colonel. La vârsta de 17
ani, a părăsit casa părintească și a plecat să lucreze la orfelina-
tul „Căsuța”, pentru a le sluji orfanilor cu dragoste. I-a scris su-
rorii ei că dorește să fie o persoană puternică pe care Dumnezeu
să poată conta, să fie un prieten al Domnului, astfel încât El să-i
descopere planurile Sale și apoi să coopereze cu El. Era plină de
Duhul Sfânt și avea o dorință arzătoare să lucreze pentru a atra-
ge inimile la Hristos! Rugăciunea ei suna mereu așa: „Facă-se,
Doamne, în toate voia Ta”.
Ideea de căsătorie i-a venit în minte de mai multe ori, iar ini-
ma ei iubitoare și-a imaginat în repetate rânduri frumusețea de
a trăi împreună cu iubitul ei. În ziua în care a împlinit 18 ani, i-a
scris surorii ei: „Când va veni timpul hotărât de Dumnezeu, dacă
voi fi găsită vrednică, Domnul îmi va da una dintre cele mai mari
binecuvântări ale Sale – o căsătorie creștină. Dragostea adevă-
rată nu poate fi creată și poate fi stinsă doar cu mare dificultate.
Dacă voi simți vreodată această iubire în mine, voi fi sigură că
Domnul mi-a trimis-o.
363
Ceea ce mi se pare cel mai frumos aici pe pământ este unirea

a două ființe înrădăcinate în Hristos, unirea a două voințe, două
puteri care să-I slujească Regelui. Ce bucurie ar fi pentru mine să
întâlnesc pe cineva, cu care aș lucra împreună pentru Domnul,
având un scop comun. Până acum, aceasta este, în esență, o sin-
gură dorință, a cărei împlinire nu o caut. O încredințez Domnu-
lui și Îl rog să-mi răspundă după bunăvoința Lui.”
Rugăciunea lui Rene a fost auzită, dragostea profundă s-a
trezit în inima celui pe care Domnul l-a trimis pe calea ei. Ea l-a
întâlnit mai întâi pe Dr. Pierre Benoit la o conferință studențeas-
că și apoi la o întâlnire din St. Croix.
La data de 17 martie 1916, în ziua logodnei cu Pierre Benoit,
ea i-a scris mamei sale: „Nu-mi ajung cuvinte să-ți transmit en-
tuziasmul, bucuria și recunoștința noastră nesfârșită. Domnul
este atât de bun, nu am visat niciodată că El va aranja totul atât
de uimitor și va revărsa atât de multă bucurie în inimile noastre.
Nu putem decât să-I mulțumim. Stând în pragul unui viitor pe
care nu-l cunoaștem, ne simțim puternici, pentru că suntem si-
guri că Domnul Însuși dorește să mergem împreună.”
Domnul a unit cărările lor. Nunta a fost sărbătorită într-o bi-
sericuță din Kranj la data de 31 iunie 1916, iar la 17 ianuarie 1917,
s-au îmbarcat pe vaporul Medina din Marsilia și au plecat ca mi-
sionari în India.
Această carte mi-a fost dată de Domnul Însuși și a devenit
un ghid pentru mine. Tinerețea lui René, dedicată Domnului, și
reflecțiile despre căsătorie mi-au pătruns adânc în inimă și mi-
am dat seama că o căsătorie creștină ar trebui să fie exact ast-
fel. Nu m-am concentrat prea mult timp asupra acestui gând,
principalul lucru pentru mine era să slujesc Domnului și să-I fiu
credincioasă în toate.
364
Capitolul 3. Căsătoria
Capitolul 3
Căsătoria
În acei ani, doar membrii corpului executiv luau parte la pre-
dicarea în biserici, mai rar membri ai comisiei de audit. Adună-
rile de rugăciune, studierea Cuvântului lui Dumnezeu, lectura
poeziilor și recitarea lor erau excluse din serviciile de închinare.
Copiii și minorii credincioși nu aveau voie să participe la servi-
ciile de închinare. Serviciile divine, închinarea corului, părtășia
tinerilor, vizitarea bolnavilor – toate acestea ne uneau, ne în-
cântau și ne inspirau pe noi, tinerii. Contrar tuturor interdicții-
lor, tinerii se străduiau să fie împreună, să studieze Cuvântul lui
Dumnezeu, să învețe versete și cântări noi. Mulți credincioși își
ofereau casele pentru părtășiile tinerilor, deși acest lucru impli-
ca pericole și amenințări.
Vecinii noștri erau familia numeroasă Kravcenko. Cât de mult
ne-a plăcut să ne adunăm în această casă! Eram foarte mulți, dar
era distractiv și am fost întotdeauna primiți cu căldură. Tutu-
ror ne-a plăcut modul de viață al acestei familii. Deși familia era
numeroasă, în ea domnea ordinea. Fiica cea mai mare, Valenti-
na, trebuia să le spele tuturor celor mici mâinile și picioarele, să
se roage cu ei și să-i culce în așternuturi curate în fiecare seară
după cină. Băieții ajutau la treburile casnice, fiecare își cunoștea
365
responsabilitățile – să aducă lemne pentru foc, apă sau să cum-

pere produse de la magazin. Rugăciunea și participarea la închi-
nare erau rânduiala familiei lor. În această familie, noi, tinerii,
ne-am simțit bine și confortabil.
Printre noi, erau mulți frați tineri, dar unul s-a remarcat cum-
va prin atitudinea sa sinceră față de slujire. Era un bun organiza-
tor, se asigura că fiecare dintre noi știe despre locul de întâlnire,
iar la sfârșitul întâlnirii, îi organiza pe frați în așa fel, încât fie-
care soră să fie petrecută acasă în siguranță. Când întâlnirile cu
tinerii aveau loc în familia Kravchenko, el a început să treacă pe
la noi și întotdeauna vorbea foarte politicos și tacticos cu mama.
Odată, mama m-a întrebat:
– Olga, cum crezi, de ce vine acest tânăr la noi?
– Nu stiu, el discută cu dvs.!
Acest lucru a durat câteva luni. A venit toamna, stăteam deja
în cameră cu părinții mei, vorbeam și ne rugam. Într-una din
aceste seri, la plecare, acest frate mi-a spus:
– Să mergem împreună până la poartă.
Acolo, am vorbit despre cum merg lucrurile în cadrul tine-
retului, despre următorul loc în care ne vom întâlni, apoi mi-a
spus:
– Vreau să-ți spun că m-am rugat mult timp și L-am rugat pe
Dumnezeu să-mi arate cine va fi mireasa mea și El mi-a răspuns
că această persoană ești tu...
Am înghețat! Totul în mine s-a cutremurat! A fost atât de ne-
așteptat, încât i-am spus:
– Dacă Dumnezeu v-a descoperit acest lucru dvs., mi-l va
descoperi și mie.
– Bine, a spus el, „știu că Dumnezeu va răspunde.” După
aceasta, ne-am despărțit.
366
M-am întors în camera mea, m-am așezat pe canapea și am

început să meditez: „Nu m-am gândit la căsătorie, am vrut doar
să slujesc Domnului. A spus că s-a rugat, iar Dumnezeu i-a răs-
puns... Atât de serios, strict, mai în vârstă decât mine... Ce este
asta?” Trecuseră vreo doi ani de când s-a întors din armată, pe
atunci serviciul militar se făcea timp de trei ani, iar eu știam că
multe dintre surori nu se opuneau să se căsătorească cu el. Totul
era atât de straniu... Poate că acesta este un test al umblării mele
înaintea lui Dumnezeu... Nu puteam să mă concentrez și să în-
țeleg toate acestea. „Doamne, spune-mi ce trebuie să fac”, L-am
întrebat cu voce tare pe Dumnezeu.
Atunci mi-a venit un gând și, după cum înțeleg acum, gândul
era de la Dumnezeu. „Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar când
Esau a venit și a cerut binecuvântarea, tatăl i-a spus: „Fratele
tău a luat binecuvântarea ta” (Geneza 27).” Aceasta înseamnă că
există o singură binecuvântare și dacă aceasta este binecuvânta-
rea mea, atunci nu ar trebui să o resping. Cum pot afla? Domnul
mi-a răspuns – să mă rog.
De ce l-am numit „dvs.”? Iată ce s-a întâmplat. Vara corul
a fost invitat la biserica din satul Prodăneşti, ca să participe la
sărbătoarea botezului. Am fost împreună cu părinţii mei. După
serviciul divin, în timp ce mesele erau așezate pentru cină, tine-
rii, de regulă, se adunau în cerc și cântau. Au încercat să cânte
o cântare nouă, dar nu le-a reușit, iar eu stăteam cu părinții mei
în hol. Și-a amintit că eu cunoșteam bine această cântare. S-a
apropiat de părinții mei și a întrebat foarte politicos:
– Pot să o invit pe fiica dvs. să ajute tinerii?
– Desigur, a răspuns tata.
Am mers împreună către tineri prin toată sala. S-a uitat la
mine și a spus cu severitate:
367
– Te vei ține mult timp de fusta mamei tale? Alătură-te tine-

retului!
De atunci am început să-l evit, îmi inspira frică. Prin urmare,
am început să mă rog lui Dumnezeu să-mi arate dacă aceasta este
voia Lui. Astfel ne-au învățat frații noștri mai mari și toate învăță-
turile lor erau sfinte pentru noi. Cuvintele lui Rene din cartea Copi-
lul luminii, de asemenea, au rămas în inima mea. Nu vreau să spun
că toți tinerii noștri s-au căsătorit în modul acesta, dar cei mai mul-
ți dintre ei aspirau la asta. Am pus deoparte o zi pe săptămână
pentru post și rugăciune. Mama m-a susținut și s-a rugat cu mine.
Timpul trecea... Continua să viziteze familia noastră, mai ales
duminică seara, după părtășia tinerilor. Le însoțea pe celelalte su-
rori până la casele lor, apoi venea la noi. Împreună cu familia dis-
cutam, ne rugam, iar apoi pleca, dar la poartă nu uita să întrebe:
– Ei bine, ai primit răspunsul?
Am spus:
– Încă nu.
– Știu că Dumnezeu va da un răspuns pozitiv, spunea el.
Au trecut câteva luni. Nu aveam niciun răspuns și nu înțe-
legeam ce înseamnă toate acestea, de ce Dumnezeu nu-mi răs-
pundea atât de mult timp. Poate nu trebuia să mă rog pentru
acest lucru? Dar descoperirea Lui? Sau poate a vrut doar să mă
testeze?! În sufletul meu era confuzie, în mintea și inima mea
roiau diferite gânduri...
A venit toamna. Întorcându-mă acasă după întâlnirea cu ti-
nerii, mi-am dat seama că sunt bolnavă: febră mare, amigdalită,
încă un atac de colică renală și am căzut bolnavă la pat. A trecut
luni, apoi marți, miercuri... și mama mi-a spus:
– De trei zile stai la pat și nu a venit niciodată să te viziteze.
Nu a observat lipsa ta de la biserică? Deci, a jucat doar un rol, a
368
vrut să vadă cum te vei comporta! Nu mai discutăm despre acest

subiect și nu mai vorbim despre rugăciuni! Destul!
Și pe mine mă îngrijora situația creată, iar după cuvintele
mamei, m-am întors cu fața spre perete și am plâns cu amar. M-a
durut pentru mine, pentru că am crezut atât de ușor cuvintele
lui, dar pe de altă parte, un frate serios și credincios nu poate
face astfel de lucruri!
În timpul vizitelor lui la noi acasă, ne-a mărturisit cât de mira-
culos l-a condus Dumnezeu în toți cei trei ani în armată. În familia
lor, sunt cinci frați, el fiind cel mai mic. Părinții au deja o vârstă
înaintată și, conform legii, nu ar fi trebuit luat în armată – el este
cel care întreține familia. Dar având în vedere faptul că cei doi frați
mai mari ai lui se aflau în închisoare, pentru că au refuzat să depu-
nă jurământul, de la biroul de înrolare militară, i-au spus direct:
– Hai, să vedem ce vei face...
În acei ani, mulți frați tineri care plecau în armată, făceau refe-
rire la versetul din Evanghelia după Matei 5:34 – „Nu jurați deloc,
nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ...”
și nu depuneau jurământul. Pentru acest refuz, exista un singur
verdict – 10 ani de închisoare. La despărțire, tatăl i-a spus:
– Dacă depui jurământul, atunci peste trei ani, te vei întoarce
acasă.
Domnul l-a condus în mod miraculos prin această încerca-
re. La sosirea în unitatea militară, câteva zile mai târziu, a fost
trimis la cursuri de strungar într-un alt oraș, iar în ultimul mo-
ment, și-au amintit că nu a depus încă jurământul. Deoarece în-
târzia la tren, i-au pus în față un registru și i-au spus:
– Semnează!
Aceasta era calea pe care îl conducea Dumnezeu. În cei trei ani,
în care a făcut serviciul militar, Dumnezeu l-a ajutat să fie în păr-
369
tășie cu credincioșii și să-I rămână fidel Lui, chiar și atunci când

un general a venit la unitate să „se ocupe” de un simplu soldat,
care planifica să-l convertească pe ofițerul politic al batalionului.
De atâtea ori l-a izbăvit Domnul de la moarte! Se simțea că măr-
turia lui venea dintr-o inimă curată și sinceră, devotată Domnu-
lui. După armată, era chemat deseori la biroul de înrolare militară
pentru un control, iar apoi într-o „pâlnie” neagră era dus la KGB.
Uneori, nu-l eliberau zile întregi, cerându-i să spună ce se întâm-
plă în biserică, cine este liderul de tineret în biserică, când și unde
se adună tinerii. Să spună numele și locurile întâlnirii înseamnă
să fie Iuda, iar să înșeli este un păcat. Atunci el răspundea:
– Știu, dar nu voi spune!
Șeful s-a înfuriat și a strigat:
– Nemernicule, nu-mi vei raspunde?! Și care din cei din fami-
lia ta știe unde ești?
– Nimeni…
– Ține minte, nimeni nu va afla unde te vom duce...
Au fost cazuri când îl rețineau la asemenea interogatorii mai
mult de o zi, dar Domnul îl întărea, îi dădea putere și curaj să reziste.
Cu adevărat cuvintele lui au fost o minciună?! Plângând,
m-am întors cu fața la perete și am zis Domnului: „Doamne, Te
rog, răspunde-mi acum sau nu mă voi mai ruga pentru acest lu-
cru. Înseamnă că el nu este pentru mine!”
Am adormit cu inima zdrobită. Am avut un vis pe care mi-l
amintesc și acum... M-am trezit într-o grădină cerească. Totul
era verde și foarte frumos. De jur împrejur, erau alei drepte, care
se întindeau cât cuprinzi cu privirea, tufișuri tăiate, flori, păsări
care cântau de-a lungul aleilor. Se auzea și o muzică divină. Mer-
geam pe alee și nu înțelegeam unde sunt și de ce sunt singură?
Admirând toată această frumusețe, am văzut deodată pe cineva
370
apărând în zare și mergând spre mine. Am început să mă uit, iar

când bărbatul s-a apropiat, l-am recunoscut. A venit, mi-a dat
mâna și m-a întâmpinat cu un sărut...
M-am trezit îngrozită și nu înțelegeam nimic, dar, cel mai grav,
era un sărut! Pe atunci sărutul era considerat un mare păcat. După
ce mi-am revenit, am început să mă gândesc la ceea ce s-a întâm-
plat și mi-am dat seama că era răspunsul la rugăciunea mea.
Între timp, deja venise ziua de joi. Mama a plecat la serviciul
divin de seară, iar când s-a întors acasă, a zis:
– Știi, el nu era în biserică...
M-a surprins și pe mine. Am început să mă gândesc ce s-ar
fi putut întâmpla, pentru că nu fusesem la biserică toată săptă-
mâna, iar el părea să fie indiferent. Undeva pe la ora 11:00 seara,
cineva a bătut la ușă. Ne-am alertat puțin. Mama deschise ușa,
iar el stătea în prag în salopeta lui, oarecum speriat, confuz, sur-
prins că stau culcată în pat și spuse:
– Ce s-a întâmplat? Nu am fost toată săptămâna la biserică,
deoarece, începând cu ziua de luni, am fost transferat în tura a
doua (era strungar), dar am aflat că ai lipsit de la biserică. Am
venit să aflu ce s-a întâmplat.
I-am spus totul, ne-am rugat împreună și a plecat. După
această discuție, Dumnezeu mi-a umplut inima de pace și am
înțeles voia Lui. Mi-am revenit și am plecat la biserică. Nu m-a
grăbit cu răspunsul, dar odată m-a întrebat din nou:
– Ei bine, ai primit un răspuns de la Domnul?
– Da!
– Știu, a spus el, pozitiv!
– Da!
Acum trebuia să ne întâlnim cu părinții mei. Tatăl meu era
un om înțelept și privea cu seriozitate toate lucrurile referitoare
371
la viață. Singurul lucru care nu i-a fost descoperit era dragostea

lui Dumnezeu. Când mama i-a spus totul, el i-a răspuns:
– Îmi place acest tânăr, este un creștin adevărat, dar trebuie
să vorbesc cu Olguța...
Această discuție a avut loc câteva zile mai târziu. El, ca și
înainte, m-a așezat pe un scaun în fața lui, și m-a întrebat serios:
– Ai hotărât să te căsătorești?
– Da!
– Te-ai gândit bine? Ai cântărit totul?
– Da!
– Aș fi vrut să te mai bucuri de acest timp al vieții tale, dar,
odată ce ai luat decizia, nu sunt împotrivă! Să știi însă că nu do-
resc să aud de la tine că Mihai nu este bun, ai înțeles?
– Da!
Treizeci și cinci de ani mai târziu, când tata va fi deja grav
bolnav, iar eu voi sta tot timpul lângă patul lui, vom reveni la
subiectul acesta. Tata mă va întreba dacă îmi amintesc această
discuție. Desigur, voi ști la ce se referă și îmi voi aduce aminte de
instrucțiunile lui.
Ei bine, logodnicul meu a venit să-mi ceară mâna de la pă-
rinții mei.
– Nu sunt împotrivă, îmi place de tine, dar nunta nu va fi
anul acesta, a spus tata. „E deja toamna târziu și eu am o sin-
gură fiică. De aceea, nunta va fi anul viitor, dacă ești de acord.”
Am înmărmurit! Atâtea rugăciuni, experiențe, așteptări, iar
acum, totul se va prăbuși! L-am privit cu frică – era calm, nu i-a
tremurat niciun nerv pe față. El a răspuns:
– Bine, sunt de acord! Să fie anul viitor!
Iată dragostea lui Dumnezeu – ea îndură totul, este înde-
lung răbdătoare, nu caută folosul ei... Ne-am plecat genunchii,
372
ne-am rugat pentru viața noastră viitoare și am decis să aștep-

tăm un an, păstrând înțelegerea noastră în taină. În acest timp,
Dumnezeu a pus în inima mea dragoste curată și duioasă pen-
tru mirele meu.
Așadar, la data de 8 august a anului următor, la serviciul de
închinare de duminică seara, pastorul ne-a anunțat ca mire și
mireasă. Toți membrii bisericii au fost luați prin surprindere.
O lună mai târziu, la 6 septembrie 1959, în cadrul serviciului
divin de duminică seara, a avut loc nunta noastră. Am sărbă-
torit-o seara, fiindcă tatăl meu spunea că nunțile, de regulă,
au loc seara. Au fost multe discuții la acest subiect, deoarece
pe atunci toate nunțile aveau loc după-amiază, după serviciul
de dimineață.
Am pregătit invitații pentru toți cei chemați la nuntă, fapt
care a provocat multe interpretări greșite. Acest lucru se făcea
pentru prima dată în biserică, iar noi am fost învinuiți că facem
totul ca la cei din lume.
Dar, în pofida situației create, Dumnezeu ne-a binecuvântat
din belșug, am simțit prezența Lui la nuntă și am crezut că El va
fi cu noi toată viața. A fost o seară minunată, invitații noștri au
fost corul întreg, tineretul și mulți dintre prietenii tatălui, mai
ales familii de evrei. Le-a plăcut atât de mult, încât mai târziu,
au spus:
– Nu știm cum va fi în rai, dar Ivanov a avut raiul în curte.
S-au rugat și au cântat atât de minunat toată noaptea – oameni
deosebiți.
Ne-am început viața de familie atât de frumos, pur, sfânt și
cu evlavie, iubindu-L pe Dumnezeu și unul pe celălalt. Din pri-
mele zile ale vieții noastre împreună, am luat o decizie în fața
Domnului – să-L slujim cu credință și în adevăr, să nu lipsim
373
niciodată de la serviciile de închinare și, dacă Dumnezeu ne va

da copii, să-i învățăm și pe ei aceleași principii. Acesta a devenit
scopul vieții noastre.
Copiii. Schimbarea locului de trai

După un an și jumătate, Dumnezeu ne-a dăruit un fiu. A fost
numit în cinstea bunicului său, Tudor. A fost o mare bucurie
pentru părinții mei! În ziua în care trebuia să fiu externată de la
spital, asistenta medicală se străduia în fel și chip să învelească
copilul într-o plapumă, dar nu reușea s-o facă. Ea a spus jenată:
– Copilul acesta este atât de vioi și energic! Mă întreb cine va
deveni când va crește?
În acel moment, am auzit o voce în partea dreaptă:
– Pastor...
M-am speriat. M-am uitat în jur – toți erau calmi și priveau
cu surprindere și admirație copilul, în timp ce asistenta era ab-
sorbită de încercarea de a-l înfășa. Mi-am dat seama că a fost
un mesaj de la Dumnezeu pentru mine și nu am spus nimănui
despre acest lucru, nici măcar soțului meu. Abia 34 de ani mai
târziu, când acest lucru s-a adeverit, am destăinuit întregii fami-
lii acest secret.
Băiatul a crescut și s-a manifestat prin caracterul său puter-
nic. A început să vorbească devreme, iar la vârsta de doi ani,
stăteam în genunchi cu el la patul lui și îi ceream:
– Repetă după noi: „Tatăl nostru care ești în ceruri...”.
Ne-a privit drept în ochi și a spus în limbajul lui copilăresc:
– Am spus că nu voi face și nu voi face!
Cu cât caracterul său se manifesta mai mult, cu atât înțele-
geam mai clar că dușmanul a decis să lupte cu noi, iar în lupta
374
pentru sufletul copilului nostru era nevoie de rugăciuni perma-

nente și fierbinți. Și lupta a continuat.
Când a împlinit cinci ani, s-a îmbolnăvit de scarlatină severă.
Pediatrul și șefa clinicii pentru copii ne-au spus că nu puteau să
ne ajute în niciun fel.
– Ne punem speranța în Dumnezeu, ne-a spus șefa clinicii.
Domnul ne-a ascultat rugăciunile și i-a trimis însănătoșire,
însă cu unele complicații, pe care le-am depășit din nou cu aju-
torul lui Dumnezeu. Patru ani mai târziu, Dumnezeu ne-a mai
dat un fiu, Ilie, un băiat minunat și amabil, după doi ani – fiica
Mariana, iar după opt ani de la nașterea fiicei – un alt fiu, Cor-
neliu.
Toți copiii noștri ne-au fost dați de Însuși Dumnezeu. După
ce, în copilărie, am stat sub zăpadă de la 09:00 seara până la
06:00 dimineața, medicii au prezis că nu voi avea copii, iar bu-
nica Ana, venind la noi, i-a spus mamei: „Dacă ea va trăi, atunci
să știi că nu va avea copii.” Dar Dumnezeu are propriile Sale pla-
nuri și intenții. Deși eram la un pas de moarte cu fiecare copil,
Dumnezeu mi-a prelungit viața atât mie, cât și copilului. El este
Stăpân peste viață, în puterea Sa este atât viața, cât și moartea.
Soțul meu lucra ca strungar la un depozit de motoare din
Bălți și era cunoscut ca un bun mecanic și raționalizator. Baza
auto a ocupat primul loc în republică la transportul de mărfuri.
Directorul îl aprecia pe soțul meu, munca lui dezinteresată și in-
geniozitatea lui. Deși organele de partid ale orașului i-au repro-
șat faptul că mulți baptiști lucrează la baza auto, el le-a răspuns:
– Aceștia sunt băieți buni, harnici, cinstiți. Dar voi lucrați cu
ei, reeducați-i.
În scopul reeducării, lectorii veneau săptămânal și țineau
prelegeri pe teme antireligioase.
375
Într-o zi, directorul l-a chemat pe soțul meu la birou și i-a

spus:
– Sunt transferat la Chișinău în calitate de director la parcul
urban de autobuze, dar nu voi pleca fără tine. Am nevoie de tine
acolo.
Tatăl meu, auzind această propunere, a spus:
– Du-te, de mult timp visez să mă mut la Chișinău.
Câteva zile mai târziu, soțul meu era deja angajat oficial la
parcul de autobuze. Luni, la ora 5 dimineața, pleaca la muncă
în capitală și se întorcea sâmbătă seara. Au trecut câteva săp-
tămâni în felul acesta. Într-o sâmbătă, când s-a întors acasă, a
încercat s-o ia pe Mariana în brațe (avea 4 luni pe atunci), iar ea
a izbucnit în lacrimi, retrăgându-se. Acest lucru ne-a tulburat și
ne-a pus pe gânduri. Am decis să ne mutăm la Chișinău. A fost
o decizie a sfatului familiei noastre, dar oare Dumnezeu dorea
același lucru? Era aceasta o decizie corectă? Avea Domnul nevo-
ie de acest sacrificiu? În acea seară, am decis să-I cerem cu stăru-
ință lui Dumnezeu să ne dezvăluie voia Lui în această privință.
Între timp, directorul m-a invitat la Chișinău să văd aparta-
mentul promis. Atunci un apartament în Chișinău era un mare
privilegiu, iar obținerea lui era un vis pentru mulți. Era un apar-
tament mic cu un dormitor într-un bloc cu cinci etaje, lângă par-
cul de autobuze. Blocul cu apartamente era situat pe un deal, iar
în jurul lui, totul era pustiu. L-am întrebat pe soțul meu unde se
vor juca copiii noștri și mi-a arătat:
– Iată aici.
– Cum, în stradă?
Acest lucru ne-a trezit și ne-am dat seama că această ofertă
nu era pentru noi. Copiii noștri ne sunt dăruiți de Domnul, dar
nu pentru stradă. Ce a urmat? Am luat imediat o nouă decizie –
376
să cerem un teren pentru construirea unei case, deși pe atunci,

la Chișinău, conform hotărârii Comitetului Executiv al orașului,
nu erau alocate terenuri pentru construirea de case particulare.
– Va fi lotul de pământ – ne vom muta, iar dacă nu – atunci
închidem acest subiect și nu mai revenim la el.
Directorul a fost foarte surprins de refuzul nostru de a lua
apartamentul și a întrebat:
– Ce dorești atunci?
– Teren pentru construirea unei case, a răspuns soțul.
– Ceri un lucru greu, spuse directorul, „dar voi încerca.”
Acesta era motivul nostru de rugăciune, pentru care am înce-
put să ne rugăm cu stăruință.
În martie 1968, soțul meu a primit actele pentru terenul de
construire a casei. La 1 mai, după ce am încărcat cele mai ne-
cesare lucruri în mașină, ne-am mutat la Chișinău. După nouă
luni, timp în care soțul meu a locuit într-un cămin, eram împre-
ună, deși locuiam la un vecin într-un șopron pentru cărbuni, iar
alături se desfășurau lucrările de construcție.
Două săptămâni mai târziu, Dumnezeu mi-a dat un loc de
muncă – secretară în cadrul Ministerului Agriculturii. Am văzut
în aceasta mila lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui.
În biserică, am fost primiți ca membri imediat și ne-au impli-
cat în cor. Ivan Slobodcikov, un pastor sensibil și atent, s-a inte-
resat de viața noastră la locul nou de trai. Ne mângâia, deoarece
în primele zile, îmi era dor foarte mult de draga și iubita mea
biserică din Bălți, în care am crescut și în care a avut loc dez-
voltarea mea spirituală. Timpul a trecut și ne-am alăturat vieții
bisericii cu întreaga familie.
Ne-am rugat pentru copii încă înainte de a se naște. Odată cu
nașterea lor, am început să-i luăm cu noi în casa lui Dumnezeu,
377
pentru ca din leagăn, să cunoască drumul până acolo. Seara,

citeam Biblia, ne rugam și învățam poezii. Aceasta a fost cea mai
mare dorință și rugăciune a noastră înaintea Domnului – să le
transmitem adevăruri veșnice și să-L arătăm pe Isus Hristos prin
viața și faptele noastre. Între timp, copiii creșteau, iar Domnul
îngăduia diferite experiențe la școală. Erau ridiculizați, îndurau
umilință de la colegi și profesori, iar noi încercam să le explicăm
cum să îndure această suferință și să le amintim – aceasta este
calea creștină.
În decembrie 1979, eu și soțul meu am fost delegați la cel de-
al 42-lea Congres al CEB de la Moscova, la care a participat con-
ducerea Uniunii Baptiste Mondiale. La întoarcere, copiii mi-au
spus că trebuie să plec la întâlnirea cu toți părinții din școală.
Această întâlnire a fost organizată de directoarea școlii, profe-
soară de chimie. Ura toți copiii părinților credincioși. Adresân-
du-se părinților, ea a spus:
– Lângă copiii dvs., sunt copii ai căror părinți sunt implicați
în propagandă antisovietică, tipăresc și distribuie literatură an-
tisovietică. Ei sunt dușmanii poporului. Vă corup copiii!
Sala de adunări a școlii era supraaglomerată. Bărbații supă-
rați au început să strige:
– Dați-ne pe aceşti oameni!
Era o zarvă atât de mare, încât părea că, dacă cineva va ieși
acum, va fi sfâșiat în bucăți. Înăuntrul meu, o voce îmi spunea:
„Ieși în față”, iar Cineva parcă mă împingea din spate. M-am
pornit... picioarele mi s-au înmuiat, capul mi se învârtea, mi-era
teamă să nu cad, dar o forță mă conducea înainte. Toți diriginții
stăteau pe scenă. Văzându-mă, m-au ajutat să mă urc pe scenă.
Directorul a întrebat:
– A cui mamă este aceasta?
378
Au spus numele copiilor noștri. M-am întors către părinți și

le-am spus:
– Nu știu de ce profesorul N. ne numește dușmani. Eu și soțul
meu tocmai ne-am întors de la Moscova, unde a avut loc Congre-
sul Consiliului Uniunii CEB. Liderii Uniunii sunt oameni celebri
în țară, dar nu dușmani ai poporului și, pe lângă toate acestea,
au fost oaspeți din toate țările lumii. Ne-am rugat împreună pen-
tru bunăstarea țării noastre și pentru popoarele noastre. Am trei
școlari, toți profesorii îmi cunosc copiii, corup ei pe cineva la
școală?
Dirigintele celui de-al doilea fiu, Ilie, a spus în fața tuturor
că este cel mai ascultător și mai educat băiat din clasă. Ceilalți
profesori au confirmat. Acest lucru a provocat o nouă zarvă și
părinții au început să plece. Domnul a făcut toate acestea pentru
slava Sa!
Când fiica noastră a susținut examenul la chimie în clasa a
X-a și a ieșit să răspundă, aceeași profesoară de chimie a spus
comisiei:
– Nu-i permit să răspundă, deoarece ea nu crede în ceea ce
spune. Pune biletul jos și ieși.
Ajunsă acasă, fiica era în deznădejde, i-a fost frică să nu
rămână fără adeverință, dar Domnul a auzit iarăși rugăciunile
noastre.
Odată, am fost chemată la școală cu privire la intrarea Ma-
rianei în Comsomol. Dirigintele clasei a început să mă mustre:
– Din cauza fiicei dvs., nu am intrare sută la sută în Comso-
mol și, în general, cum mergeți pe pământ sovietic și mâncați
pâine sovietică?
Dumnezeu mi-a dat pace și liniște în inima mea și i-am răs-
puns calm:
379
– Să fiu sinceră – lucrând cu propriile mâini.

Un caz interesant s-a întâmplat cu fiul cel mai mare, când
își făcea studiile la colegiu. Învăța bine și îi ajuta pe colegii care
rămâneau în urmă cu temele. La adunarea cu părinții, mergea
tata. După întâlnire, meșterul care i-a învățat meseria de strun-
gar a avut o discuție separată cu tata și a spus:
– Un băiat bun, capabil, inteligent, toți profesorii au remar-
cat acest lucru, dar – baptist. Ce fel de viitor va avea acest copil?
Prin urmare, am decis să chem doi lectori de la Societatea „Ști-
ința” pentru a discuta cu el și pentru a-l convinge.
– Nu este corect, sunt doi lectori adulți contra unui copil. Vă
rog, dvs. puteți discuta cu el. Vă permit, unu la unu, spuse tata.
Dar discuția nu a avut loc, Domnul nu a permis. Fiul meu a
absolvit colegiul și a intrat la universitate. A făcut studii cu frec-
vență redusă, iar ziua, lucra la o fabrică în calitate de strungar.
Privind retrospectiv la calea parcursă, înțeleg că toate aces-
tea au fost de la Dumnezeu și ne-au apropiat de El, ne-au întărit
credința și împreună cu copiii am învățat să-I fim credincioși. La
fel ca toți părinții din acele timpuri, noi ne-am rugat cu ardoare
ca Domnul să-i păstreze pe copiii noștri în credință.
380
Capitolul 4. Fiul nostru cel mai mic
Capitolul 4
Fiul nostru cel mai mic

Am avut multe binecuvântări, bucurii și experiențe în toți
anii mei de slujire. Munca la stat, vizitele la surorile din toată
țara, zborurile lungi frecvente în țările CSI au fost întrețesute cu
bucuriile și experiențele familiei noastre prin care ne-a condus
Domnul. Cei trei copii mai mari – doi băieți și o fiică – s-au că-
sătorit cu toții în vara anului 1985. Dumnezeu ne-a binecuvântat
cu nepoți. A fost o nouă etapă în viață care ne-a adus bucurii și
binecuvântări deosebite, dar și responsabilități pe măsură.
Fiul nostru cel mai mic a fost favoritul familiei, a crescut și
s-a integrat rapid în cercul copiilor mai mari. Era mereu cu noi
la serviciile de închinare, îi plăcea să asculte predici, iar după
aceea, punea multe întrebări. Uneori ne miram de profunzimea
copilărească a credinței lui. Când a împlinit șapte ani, una din
prietenele mele l-a felicitat cu ocazia zilei de naștere, trimițân-
du-i o sumă de bani însoțită de o notiță: „Cornel, părinții tăi îți
vor cumpăra tot ceea ce vei dori tu.”
Tatăl său i-a propus să facă o alegere între bicicletă și palton
de iarnă, deoarece în acel an mergea în clasa întâi. S-a gândit
și a spus: „Tăticule, palton oricum îmi vei cumpăra, de bicicle-
tă iarna nu am nevoie, vreau să dăruiesc aceşti bani bisericii.”
381
Duminică dimineața, intrând în biroul casierului, a donat toată

suma pentru lucrările de construcție a bisericii.
Copiii noștri părăseau treptat hotarele copilăriei și o nouă
lume cu noi provocări se deschidea în fața lor. La fel s-a întâm-
plat și cu băiatul nostru. Cu groază am început să observăm pri-
mele semne de decădere. Mai întâi, a început să se așeze pe ulti-
mele bănci din biserică împreună cu prietenii săi, să vorbească
și să râdă în timpul serviciului divin. I-am explicat că ultimele
rânduri sunt pentru oamenii care vor intra, din întâmplare, în
casa lui Dumnezeu: „Satana vrea să te ducă mai întâi pe băncile
din spate, apoi – în curte, în stradă și după aceea te va duce mai
departe.” Dar nu dorea să mă asculte.
Am simțit în inima mea că băiatul meu se schimbă. În el nu
mai exista interesul de altădată pentru Cuvântul lui Dumnezeu și
pentru închinarea înaintea Lui, iar întrebările mature și profunde,
care ne surprindeau atât de mult, au dispărut. În fiecare zi, vedeam
din ce în ce mai limpede că cele mai mari temeri se adeveresc: de
pe ultimele rânduri – în curte, iar din curte – în stradă. Fiul nostru
a mers din ce în ce mai departe, a început să fumeze pe furiș, apoi
să bea, apoi au urmat întoarcerile acasă la miezul nopții, iar după
aceasta, nu se mai întorcea acasă timp de câteva zile.
Îl așteptam până dimineața, iar când se întorcea, începeam
să-l cert, vorbind pe un ton ridicat. Drept răspuns, el se revolta
sau pleca la culcare, fără să mă asculte. Uneori vedeam remuş-
cări în ochii lui, dar acest lucru dura puțin timp. Plângeam și
mă rugam pentru el încontinuu, dar uneori mi se părea că nu-
și va schimba comportamentul niciodată. La acel timp, apăru-
seră în viața lui câțiva prieteni răi și mulți bani. Eu și cu soțul
meu priveam cu durere și cu strângere de inimă cum fiul nostru
se îndrepta spre prăpastie, grăbindu-și pierzarea. În durerea și
382
disperarea mea, mi-am amintit de rugăciunea soțului meu de la

începutul căsniciei noastre: „Doamne, nu știu dacă îmi vei da
copii sau nu, dar nu vreau să fiu tatăl fiului risipitor.”
Și acum, peste treizeci de ani, s-a întâmplat. De ce? Pentru
ce? Aceste întrebări mă chinuiau zi și noapte și, în cele din urmă,
am căzut în deznădejde. Atunci mi-am amintit cuvintele apos-
tolului Pavel din Epistola către Romani: „De altă parte, ştim că
toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după
planul Său” (Rom. 8: 28), dar nu înțelegeam cum ar putea lucra
toatea acestea spre binele meu. Cum să-I mulțumesc lui Dum-
nezeu pentru faptul că fiul meu este un om mort din punct de
vedere spiritual? Aceasta este voia Lui cu privire la mine?
A fost un examen dificil, mai ales pentru mine, și m-am do-
vedit a fi slabă. Cârteam, plângeam și îi reproșam fiului meu
comportamentul lui rebel. În același timp, mă rugam cu ardoa-
re, țineam post, dar nimic nu se schimba. Cu fiecare zi, situația
se complica tot mai mult. În cele din urmă, s-a cufundat definitiv
în păcate. Între timp, au apărut probleme și cu cel de-al doilea
fiu, iar tatăl meu iubit s-a îmbolnăvit grav de cancer.
În felul acesta, au trecut anii și Domnul Însuși a început să
vorbească inimii fiului nostru cel mai mic. L-a pus în circumstanțe
dificile, pentru a-l aduce la pocăință. Mai întâi, a trecut prin două
accidente de mașină timp de câteva luni la rând, apoi a intrat în
datorii mari. Unii oameni veneau adesea la noi acasă, pentru ca
să ceară bani. Odată, a venit atât de bătut, încât era de nerecunos-
cut. Era greu de imaginat cum de a reușit să ajungă acasă. Cât de
greu ne-a fost să îndurăm toate acestea... În același timp, surorile
din regiuni mă invitau la întâlnirea surorilor. Când le întrebam
despre subiectul care va fi discutat la întâlnirea noastră, ele răs-
383
pundeau: „Despre copii”. Doamne, ce aș putea să le spun, în timp

ce eu însămi treceam prin valea întunecată a durerii?
În acea perioadă, am suferit foarte mult. I-am cerut lui Dum-
nezeu să-mi dea ocazia să mă întâlnesc cu o altă mamă care
trecea prin aceeași situație și se confrunta cu aceleași încercări,
pentru ca să ne putem ruga împreună pentru copiii noștri. Dum-
nezeu mi-a ascultat rugăciunea și a făcut o minune.
Slujirea ”Mame în rugăciune”

Era anul 1991. Pentru prima dată, o familie din Statele Unite
a vizitat biserica noastră, „Betel”, a luat parte la serviciul divin,
iar la plecare, au lăsat o broșură în birou. Presbiterul L. Aga-
fonov m-a chemat și mi-a spus:
– Cred că această broșură este pentru surori. Luați cunoștin-
ță de conținutul ei.
Broșura era intitulată „Mame în rugăciune”, de Fern Nichols.
În acea seară am citit-o cu lacrimi, din scoarță în scoarță și am
înțeles că Însuși Dumnezeu mi-a trimis-o.
L-am rugat pe pastor să anunțe la serviciul de duminică di-
mineața că toate surorile erau așteptate la întâlnirea care tre-
buia să aibă loc a doua zi seara, la ora 18:00. Cercul se va numi
„Mame în rugăciune”. Între timp, inamicul semăna îndoieli în
mine și îmi șoptea:
„Aceasta este durerea ta, te privește doar pe tine, crezi că va
veni cineva?” Am fost atât de plăcut surprinsă și încurajată să
le văd pe surorile care au venit la întâlnire. Erau în jur de 60.
Atunci mi-am dat seama că ma-i sunt mame care trec prin ace-
leași încercări ca și mine.
384
Data de 1 septembrie 1991 a fost ziua care a marcat începutul

acestei slujiri – „Mame în rugăciune” în cadrul bisericii „Betel”.
Această lucrare s-a răspândit rapid în toată țara. Generația mea
de mame ardea de dorința să-și păstreze copiii pentru Domnul.
Problema creșterii copiilor în spirit creștin a fost întotdeauna
prioritară, uneori foarte dificilă. O broșură cu titlul „Mame în ru-
găciune” și o scurtă explicație a importanței orelor de rugăciune
a aprins inimile mamelor și astfel de cercuri au fost organizate în
fiecare biserică a Uniunii noastre.
Calea credinței nu este ușoară. În fiecare marți – de e soare,
de e frig, pe ploaie sau pe ceață – încercăm să fim împreună, să
citim Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm pe temele sugera-
te în broșură. Domnul răspunde! Câți fii risipitori s-au întors la
Domnul prin rugăciunile noastre, câți bolnavi fizic și spiritual au
fost vindecați, s-au pocăit soți, iar pentru acele rugăciuni la care
Dumnezeu încă nu a răspuns, mulțumim și credem că la vremea
cuvenită va răspunde. Sunt deja 30 de ani de când Domnul ne
ajută și ne binecuvântează în această lucrare.
Întoarcerea fiului risipitor

Între timp, Domnul, Olarul cel Bun, continua să lucreze asu-
pra mea, pentru a face din mine un alt vas, un vas fără întrebări
„De ce?” și „Pentru ce?” și care acceptă voia Lui. I-a luat Domnu-
lui cinci ani pentru a face acest lucru.
Soțul meu era ferm convins că Domnul îl va întoarce pe fiul
nostru în sânul familiei și al bisericii. Mă mângâia mereu, mă
ruga să cred și să aștept cu dragoste, iar eu puneam aceeași
întrebare – „Când?”. Într-o zi, la miezul nopții, după ce am citit
385
în Epistola întâi către Tesaloniceni: „Mulţumiţi lui Dumnezeu

pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în
Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tes. 5:18), am început să strig
către Domnul, punându-I o întrebare după alta: „Doamne,
aceasta este voia Ta? Oare dorești Tu asta? Îți place de el așa
cum este?” Am fost atât de surprinsă când Tatăl meu iubitor a
răspuns: „DA!”
Am înțeles acest lucru în mintea mea, dar inima și buzele
mele refuzau să mulțumească. A fost o luptă dificilă! Nu știu
cât timp am stat pe genunchi în fața lui Dumnezeu, dar în acele
momente, El mi-a zdrobit „eu”-ul meu plin de mândrie. Atunci
m-am rugat cu lacrimi amare: „Accept, Doamne, voia Ta și Îți
mulțumesc pentru toate lucrurile!” O inimă de piatră s-a frânt,
iar sufletul meu s-a umplut de lumină. Suferința și durerea s-au
topit în lacrimile care curgeau râu pe față.
Două săptămâni mai târziu, fiul nostru s-a întors acasă și a
spus: „Mamă, le-am spus tuturor prietenilor mei că m-am sătu-
rat de acest mod de viață. Vreau să trăiesc așa cum trăiesc pă-
rinții mei!” Din acel moment, a început să se schimbe. În fiecare
zi, era acasă, iar la începutul lui octombrie 1994, s-a pocăit. În
ianuarie 1995, a primit botezul. Am petrecut multe nopți împre-
ună, vorbind despre viața lui din trecut.
– Fiule, i-am spus într-una din acele seri, „poate că nu am
fost o lumină pentru tine, nu ți-am arătat atenția și dragostea
cuvenită. Iartă-ne!”
El a răspuns:
– Mamă, nu sunteți vinoveți cu nimic, dar Îi sunt atât de recu-
noscător lui Dumnezeu pentru calea parcursă până aici! Acum Îl
cunosc cu adevărat! Dar pe care dintre noi totuși îl aștepta El: pe
voi sau pe mine? – a întrebat el.
386
Desigur, Domnul aștepta smerirea mea și ascultarea de voia

Lui! De îndată ce am acceptat voia Lui, fiul nostru s-a întors aca-
să! Îți mulțumesc, Tatăl meu ceresc!
La 23 noiembrie 1994, tatăl meu a plecat în veșnicie. Atunci
mi s-a părut că norii întunecați se risipesc și pleacă, iar razele
soarelui pătrund în familia noastră, aducând pace și bucurie.
Mai târziu, mi-am dat seama că întunericul nu pleacă prea de-
parte. Va apărea soarele iubirii, ne va bucura cu căldura lui, iar
apoi va dispărea iarăși după nori.
Dumnezeu l-a înviat pe fiul nostru la o viață nouă. S-a întors
la Domnul, a devenit o ființă nouă cu adevărat, plină de dragos-
tea Lui. El și-a dedicat viața lui Dumnezeu, mărturisind cu zel
despre viața nouă și despre fericirea pe care a găsit-o în Domnul.
Scopul vieții lui era să comunice cu Dumnezeu și să slujească al-
tora. Îmi amintea în permanență: „Mamă, principalul lucru este
comunicarea cu Dumnezeu, iar El Se va îngriji de celelalte.”
În 1997, fiul meu a absolvit Universitatea „Logos” din Sankt
Petersburg și s-a căsătorit. Prin voia lui Dumnezeu, împreună cu
soția sa au slujit în Transnistria. Apoi, așa cum spune o cântare
creștină, „s-a împlinit hotărârea unei judecăți cerești”.
„Domnul a dat și Domnul a luat”

Era luna iunie 1998. Pe atunci eram în Praga, la Conferin-
ța Departamentului European pentru Femei. Toate femeile din
Europa s-au adunat la conferința aniversară pentru a da slavă
lui Dumnezeu pentru călătoria de 50 de ani. Eram la sesiunea
de seară – timpul pentru mărturie. Ascultam cu atenție, când
dintr-odată, am simțit de parcă un curent electric ar fi trecut prin
387
mine din creștetul capului până în vârful degetelor de la picioa-

re. Imediat mi-a venit un gând: „Ceva s-a întâmplat acasă!” Am
început să mă rog fierbinte pentru toată familia mea, pentru fi-
ecare membru pe nume, iar când am terminat, o pace și liniște
extraordinară mi-au umplut inima. M-am linistit. Întâlnirea s-a
încheiat târziu. Au fost multe mărturii interesante din țările în
care lucrarea cu femeile tocmai începuse. Pe la ora 11:00, eram
din nou în odaie, iar aproximativ 30 de minute mai târziu, s-a
auzit o bătaie la uşă! M-am alarmat, simțind ceva neplăcut.
Irene Haaz, secretara Departamentului Mondial al Femeilor
Baptiste, a intrat în odaie. Privind la chipul ei, mi-am dat seama
că era foarte tulburată. Mi-a spus:
– Știu că ai mai mulți fii, dar ceva s-a întâmplat cu unul din
ei. Nu-ți face griji. Pregătește-te, trebuie să suni acasă.
Drumul spre secretariat mi s-a părut foarte lung. Pe la 01:00
dimineața, am sunat acasă. Soțul meu mi-a spus:
– Domnul ni l-a dat și Domnul l-a luat. El nu mai este pe pă-
mânt, este deja cu Domnul. Grăbește-te să te întorci acasă.
Totul plutea în fața ochilor mei și am simțit că mă prăbușesc în
adânc! Chiar în acel moment, am auzit o voce clară la dreapta mea:
„Adu-ți aminte de Maria, mama lui Isus Hristos, când stătea la cruce.”
M-am întors acasă. Din cuvintele soțului și ale copiilor, mi-
am dat seama că exact în acel moment în care curentul mi-a tre-
cut prin tot corpul, fiul s-a despărțit de lumea aceasta. Domnul
l-a luat pe fiul nostru la Sine. Avea doar 23 de ani! A murit în-
tr-un accident de mașină în drum spre biserică.
Vestea morții fiului nostru l-a găsit pe soțul meu singur în casă
și și-a amintit de versetul pe care l-a propovăduit în acea seară:
„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile...” (1 Tes. 5:18).
Atunci și-a spus: „Acum mulțumește Domnului, frate.” Un oftat
388
adânc s-a auzit în pieptul lui: „Dar cum, Doamne?” Duhul Sfânt a
fost Acela care l-a învățat cum să o facă. A căzut în genunchi și a
spus plângând: „Mulțumesc, Doamne, că nu l-ai luat atunci când
nu Te cunoștea. Acum știu că este cu Tine! Lăudat să fii Tu, Părin-
te, pentru planul Tău măreț de mântuire a fiului meu.”
După înmormântare, nora noastră a fost întrebată de părinții
ei: „Liuda, vii cu noi acasă?”
Ea a răspuns:
– Soțul meu a locuit aici, tata și mama sunt aici, și eu, de
asemenea, voi rămâne aici.
După un an și jumătate, a decis să plece ca misionară în Ru-
sia. S-a recăsătorit 6 ani mai târziu, iar apoi a emigrat în Statele
Unite împreună cu familia. Are o fiică și un fiu. Păstrăm legătura
și ea tot îmi spune „mamă”.
Jurnalul fiului și conversația cu Dumnezeu

La câteva săptămâni după înmormântarea fiului nostru,
i-am luat jurnalul, pentru a afla la ce se gândea el în ultima zi
a vieții sale pământești. Acest gând nu-mi dădea pace. Imagi-
nați-vă bucuria mea când am citit reflecțiile lui despre moarte
în baza textului din Isaia 57:1 – „Piere cel neprihănit, şi nimănui
nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din
pricina răutăţii este luat cel neprihănit.” Și apoi în jurnalul lui
personal, era un plan de lucru pentru fiecare zi, până în ziua de
1 noiembrie. I-am spus cu voce tare lui Dumnezeu: „Doamne,
sunt atât de puțini lucrători în ogorul Tău și el a fost atât de dor-
nic să lucreze pentru Tine, dar Tu l-ai luat...”. Am plâns cu mult
amar, am plâns din cauza nedreptății lui Dumnezeu!
389
Deodată, o voce clară și limpede a șoptit la dreapta mea: „Am

luat 10 copii de la Iov într-o singură zi, iar de la tine doar unul – de
ce strigi?” Chiar în momentul acela, şuvoiul de lacrimi a secat și eu
m-am simţit ruşinată în faţa Stăpânului vieţii şi al morţii. Atunci
am spus: „Iartă-mă, scumpul meu Mântuitor!” Nu I-am mai pus
niciodată întrebări lui Dumnezeu, dar mi-am dat seama că fiul
meu era pregătit pentru plecare. El și-a încheiat călătoria pe pă-
mânt și ne așteaptă pe toți la tronul de har al lui Dumnezeu.
În aşa mod treceau anii mei de slujire, iar experiențele prin
care am trecut împreună cu familia au lăsat cicatrici adânci în
inima mea. Examenul dificil pe care l-am trecut nu a fost în za-
dar. Am primit multă mângâiere de la Domnul, iar acum mă stră-
duiesc să mângâi o mamă îndurerată, al cărei fiu este pe calea
pierzării, și plâng cu mame care au o inimă zdrobită. Dumnezeu
m-a învățat cum să le mângâi pe toate mamele care se află în su-
ferință. Atunci am înțeles un lucru – tot ce face Domnul în viața
mea este spre binele meu.
Soțul meu este cu Domnul

În timp ce așterneam pe pagină aceste amintiri despre scum-
pii mei mentori, Domnul l-a luat la Sine pe soțul meu iubit, prie-
ten credincios, cu care am trăit împreună 55 de ani și 2 luni.
Părinte calm, bun, îndelung răbdător, iubitor, dar care nu to-
lera păcatul, un om a lui Dumnezeu, un creștin adevărat, în care
nu exista lingușire, minciună și ipocrizie. Cuvântul lui Dumnezeu,
rugăciunea, slujirea Domnului și aproapelui au fost întotdeauna
prioritare pentru el. Era mereu vesel, mulțumitor, iubea umorul
sănătos, era foarte muncitor și inventiv – știa să facă totul.
390
În 1977, Mihai a fost ales în slujirea de diacon. Slujirea lui prefe-

rată era să aducă femei în vârstă la casa lui Dumnezeu, să viziteze
bolnavii, să-i mângâie pe cei îndurerați. Această lucrare îi aducea
bucurie și împlinire. Întotdeauna a avut un cuvânt bun de mângâie-
re și încurajare pentru toți oamenii. Nu s-a gândit la el însuși, nu și-a
considerat părerile ca fiind singurele corecte și a fost deschis să-i
înțeleagă pe alții. Avea o inimă sinceră și bună, un caracter liniștit
și un cuget curat. Nu a fost un orator – L-a iubit sincer pe Hristos.
Predica lui a fost însăși viața lui, iar cuvintele lui aveau autoritate.
Dumnezeu i-a mai dat lui Mihai un talent – cel de a construi.
Neavând studii în domeniul construcției, a construit câteva case
de rugăciune. O făcea întotdeauna cu multă râvnă pentru Dum-
nezeu și din dragoste pentru oameni. Începând cu anul 1978 până
în 1984, a fost responsabil de acte, iar apoi de construcția bisericii
centrale „Betel” din Chișinău. A fost o muncă grea și responsabilă
în fața autorităților și a bisericii, dar Domnul a fost cu el.
În noiembrie 1991, la consiliul frățesc al bisericii „Betel”, Mi-
hai s-a oferit să-i ajute pe frații și surorile de la biserica din Cri-
cova Nouă (Ciorescu), în care erau doar 8 membri la acel timp.
A răspuns chemării lui Dumnezeu și a început o slujire acolo.
La 1 august 1993, a început construcția casei de rugăciune, iar în
1997, Mihai a fost ordinat în slujirea pastorală. La 1 august 1999,
cu binecuvântarea lui Dumnezeu, a avut loc inaugurarea casei
de rugăciune, iar în 2010, a transmis slujirea unui pastor tânăr.
De-a lungul anilor, 69 de suflete au fost botezate în biserica
„Speranța” din Cricova Nouă. Domnul a avut grijă și i-a oferit un
transport, pe care l-a pus în slujba Lui cu multă bucurie și dra-
goste. Aducea în permanență oameni la serviciile de închinare.
Scopul vieții lui a fost să fie credincios Domnului în toate și să
slujească altora. În ultima duminică, înainte de a pleca la Domnul,
391
Mihai i-a adus pe toți la serviciul de închinare de dimineață, iar

apoi la cel de seară. Întorcându-se acasă, era plin de bucurie pen-
tru misiunea îndeplinită înaintea Domnului și a oamenilor.
El și-a încheiat lucrarea pământească și Domnul l-a mutat
în locașurile cerești. A trăit o viață dedicată și a visat să-L întâl-
nească pe Domnul său, căruia I-a slujit cu credincioșie din tine-
rețe până când și-a sfârșit alergarea. A plecat într-o lume mai
bună, fără a trece prin durerile morții. Viața noastră de cuplu
binecuvântată a luat sfârșit. Mă simțeam inutilă acum, dar Tatăl
meu iubitor rănește și tot El leagă rănile (Iov 5:18). Acum am un
nou statut – sunt văduvă – și Îi cer Domnului putere și înțelep-
ciune pentru a fi credincioasă până la sfârșit.
Moartea celui de-al doilea fiu

Cineva a spus: „Cei mai dificili ani de studiu sunt cei petre-
cuți în școala vieții... Nu știi niciodată în ce clasă ești și când este
următorul examen... Nici măcar nu poți trișa, pentru că nimeni
altcineva nu are aceeași variantă ca și a ta.”
Cât adevăr există în aceste cuvinte! A trebuit să susțin următo-
rul examen din viața mea. Am fost luată prin surprindere. A fost
un examen copleșitor, la 18 luni de la moartea soțului meu. A dece-
dat al doilea fiu, Ilie. A plecat la muncă în Bulgaria. I-a sunat pe co-
piii lui și le-a spus: „Am ajuns cu bine, iau cina și merg la culcare.”
În timp ce dormea, Dumnezeu l-a luat într-o lume mai bună,
în care toată viața s-a străduit să ajungă. I-au găsit sânge coa-
gulat la inimă. A fost un șoc teribil. Fără mângâierea pe care
numai Dumnezeu o poate oferi, este imposibil să te împaci cu
această durere.
392
Știm cu toții că este o lege firească să mori la bătrânețe, dar

moartea este un hoț fără milă și adesea îi ia și pe tineri. Un tânăr,
al cărui prieten a murit într-un accident aviatic, a scris următoa-
rele cuvinte: „Este atât de greu să stăpânești imensitatea pus-
tietății.” Locul pe care l-a ocupat fiul meu în inima mea rămâne
pustiu. El nu mai este acolo! Dintre toate decesele, cel mai nefi-
resc și mai greu de suportat este moartea copiilor. Este imposi-
bil de transmis durerea inimii unei mame care a suferit moartea
copilului ei. Ce legătură ar putea să existe între moartea a doi fii,
a unui soț și planul unui Dumnezeu iubitor? Nu știu răspunsul
la această întrebare. Nici măcar nu știu cum să depășesc o ex-
periență atât de dificilă fără ajutorul lui Dumnezeu. Dar El știe!
Însuși Dumnezeu m-a mângâiat cu cuvinte din Sfânta Scriptu-
ră, spunându-mi că „sunt lut în mâinile Marelui Olar și El vrea
să facă din mine un alt vas, după cum Îi place Lui” (Ier. 18:1-4).
Într-un alt verset, El mi-a spus: „Așa vorbește Domnul, Răscum-
părătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău,
te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să
mergi” (Isaia 48:17). Vin, Doamne! Doar Tu și promisiunile Tale
mă ajută în această mare întristare, pentru că Tu ai promis să
fii cu noi în orice împrejurări ale vieții, să nu ne uiți și să nu ne
părăsești niciodată.
Lucrarea pe care Dumnezeu o încredințase fiului meu pe pă-
mânt a fost încheiată și Domnul l-a chemat la El, într-o lume mai
bună, la vârsta de 51 de ani. A muncit din greu, dedicându-se pe
deplin atât familiei, cât și lucrării lui Dumnezeu. A jertfit foarte
mult, iar scopul principal a fost să-și împartă pâinea cu cei flă-
mânzi, să hrănească și să îmbrace pe cei aflați în nevoie. Trăsătura
de caracter care l-a descris cel mai mult a fost bunătatea. Își iubea
familia și îi păsa de bunăstarea copiilor, a nepoților și a rudelor
393
sale. Viața lui a fost o mărturie vie a credinței, prieteniei și bunătă-

ții lui față de toți oamenii. Încă din copilărie, Dumnezeu l-a înzes-
trat cu un talent special – să recite poezii. O făcea din tot sufletul
și cu mare dragoste. Aceasta a fost chemarea lui de la Domnul. Da,
a existat o cădere în viața lui, dar s-a întors la Domnul din toată
inima și I-a slujit cu credință până la sfârșitul zilelor sale.
Știu că fiul meu este în cer cu Dumnezeu, în brațele iubitoa-
re ale lui Isus. S-a întâlnit cu fratele său mai mic și cu tatăl său
și împreună se bucură la picioarele Mântuitorului, pe care toți
L-au iubit sincer și L-au slujit cu credință. Din anumite motive,
Dumnezeu a decis să împartă copiii între noi – doi cu tata în
ceruri și doi cu mine pe pământ. Voia Ta, Doamne, să se facă în
toate lucrurile!
I-am încredințat lui Hristos toată viața mea cu toate suferințele
și mă rog ca El să fie slăvit prin aceste suferințe, chiar dacă nu înțe-
leg pe deplin cauza lor. Vino, Doamne! Aștept cu nerăbdare să Te
văd, Mântuitorul meu, și cu toți cei dragi – părinți, fii și soț.
***
Dumnezeu ne-a dat 18 nepoți și 17 strănepoți. Toată slava și
cinstea aparțin numai Domnului, care Și-a arătat îndurarea Lui
cea mare și a revărsat din plin binecuvântările Lui peste copiii și
nepoții noștri, ca să-L cunoască pe Mântuitorul și să-L urmeze
toată viața! Mulțumesc, Doamne! Fie slăvit Numele Tău în fieca-
re dintre ei!
Rugăciunea mea continuă este pentru toți cei pe care Dom-
nul ni i-a dat – copii, nepoți, strănepoți – pentru ca toți să fie
credincioși Domnului în toate și să ajungă în veșnicie.
394
Bunica mea - Olga Ivanova-Lapatanova (1896-1931)
395
Bunica mea - Efimia Nița-Catan (1894-1936)
396
Părinții mei - Tudor și Eudochia Ivanov, anul 1940
397
398
La vârsta de 2 ani. Mama mă ține de mână, În clasa întâi
lângă ea - mătușa Ecaterina și unchiul Mihai
La vârsta de 10 ani
Prima noastră fotografie
399
Căsătoria noastră
400
Împreună cu întreaga familie, anul 1997
Căsătoria fiului nostru Cornel, august 1997
401
402
Cea de-a 50-ea aniversare a căsătoriei noastre, anul 2009
Partea a IV-a
LUCRAREA MEA
ÎN OGORUL DOMNULUI
403
Capitolul 1
Capitolul 1
Participarea la cel de-al 42-lea Congres

al Uniunii CEB
Așa cum am menționat anterior, după ce am primit binecu-
vântarea surorii Lidia Căldăraru-Krânițkaia în martie 1978, am
înțeles că este necesar să continui lucrarea. Firește, a fost foarte
dificil, dar surori scumpe ca: Valentina Tonkih, Alexandra Vîș-
kevici, Elena Rimskaia și altele au încercat să mă ajute, încu-
rajându-mă prin cuvinte și prin fapte.
Urmând exemplul Lidiei Căldăraru, am continuat să vizităm
bolnavii și persoanele în vârstă, am organizat ore de veghe lângă
persoanele imobilizate la pat, am vizitat nou-născuții, am pregătit
un program pentru sărbătoarea Bunei Vestiri și am sărbătorit Ziua
Mondială de Rugăciune în noiembrie. În acei ani, sora Margarita
Rețlav a lucrat mult cu noi, ajutând la predicarea Cuvântului lui
Dumnezeu. Mai târziu, ea și familia ei au emigrat în Germania.
În octombrie 1979, la Chișinău, a avut loc cel de-al 20-lea
Congres al CEB. Pastorul responsabil pentru Moldova, Karl Se-
dlețki, m-a prezentat în frăție ca soră responsabilă pentru lucra-
rea cu femeile în țară, iar în decembrie, a avut loc la Moscova
cel de-al 42-lea Congres al Uniunii CEB. Pentru prima dată, câte
două surori din fiecare republică au fost invitate să participe la
congres împreună cu frații. Din Moldova, am plecat eu și sora
405
Partea a IV-a. Slujirea mea
Eugenia Șerepitko, care a fost înaintată de biserica din Bălți. În

total, aproximativ treizeci de surori au fost delegate la congres.
La Moscova, am cunoscut-o pe sora Claudia Pilipiuk, care
lucra în Uniunea CEB și era, de asemenea, membră a Departa-
mentului pentru Femei al Federației Baptiste Europene. Claudia
Pilipiuk a adunat toate surorile delegate să participe la congres
și a anunțat: „Conform programului congresului, o soră trebuie
să raporteze cum decurge lucrarea femeilor în regiuni.” Această
soartă mi-a căzut mie, deoarece în țara noastră zilele de rugăciu-
ne din noiembrie și alte slujiri în rândul femeilor aveau loc deja.
Fiind cuprinsă de un fior, am urcat la amvon în fața Consiliului
Uniunii CEB și a fraților conducători din toate republicile URSS.
Am vorbit despre Maria, sora lui Moise, despre femeile care L-au
slujit pe Hristos și despre Ziua Mondială de Rugăciune.
După discursul meu, Claudia Pilipiuk m-a invitat în biroul ei și
mi-a oferit programele vechi ale Zilei Mondiale de Rugăciune, pe care
le-a primit de la Departamentul Mondial al Femeilor. Inima mi s-a
umplut de bucurie atunci când am citit despre femeile din Africa,
America, Australia, care se adună și se roagă cu noi în prima zi de
luni a lunii noiembrie. Apoi am trimis aceste programe bisericilor din
țară. Din 1980, în fiecare an, primeam un program de la Moscova de
la C. Pilipiuk și îl foloseam în bisericile noastre cu mare bucurie.
La întoarcerea sa de la Moscova, K. Sedlețki, pastorul respon-
sabil pentru Moldova, mi-a dat o listă de biserici și mi-a spus să
merg și să le povestesc surorilor despre activitatea congresului.
Apoi am început să vizitez bisericile. Făceam cunoștință cu su-
rorile și le vorbeam despre activitatea congresului, despre Ziua
Mondială de Rugăciune și slujirea femeilor.
În 1988, biserica din Chișinău a fost vizitată de oaspeți din
Australia – familia Abbott. Vorbind despre slujirea ei, sora
406
Capitolul 1
Abbott a spus că este secretara Departamentului pentru Femei

al Uniunii Baptiste Australiene. După ce a aflat că Ziua Mondială
de Rugăciune este marcată în țara noastră în noiembrie, ea a fost
surprinsă și mișcată până la lacrimi și a promis că va informa
Departamentul Mondial al Femeilor despre aceasta.
Drept urmare, în 1989, am primit primul nostru program
de rugăciune în limba engleză de la Departamentul Mondial al
Femeilor din Statele Unite. Raisa Doga, membră a bisericii din
Chișinău, profesoară de limbă engleză, traducea programul în
limba rusă. O făcea cu bucurie, ca pentru Domnul. Eu îl multi-
plicam la mașina de dactilografiat și îl trimiteam bisericilor, iar
surorile din biserici îl copiau manual și îl trimiteau mai departe.
După traducerea fiecărui program, ea vorbea cu admirație:
– Câtă zidire a fost pentru mine și câtă inspirație am primit
din traducere!
Ziua Mondială de Rugăciune din noiembrie a devenit o săr-
bătoare de rugăciune pentru surorile din bisericile noastre. Mol-
dova a fost prima republică din întreaga URSS care a găzduit
Ziua Mondială de Rugăciune din anul 1974.
Participarea la cel de-al 16-lea

Congres Mondial de la Seul,
Coreea de Sud
În februarie 1990, am primit un program de rugăciune și o
invitație la o conferință pentru femei, care trebuia să aibă loc la
Seul, Coreea de Sud. Am fost invitate eu și Raisa Doga. Pe atunci
o viză putea fi obținută doar la Moscova, iar până la conferință
mai rămăsese puțin timp. K. Sedlețki a spus că doar una dintre
407
noi va merge, chiar dacă vom reuși să obținem viza. Deși Raisa
vorbea fluent engleza, ea a refuzat categoric și mi-a spus:
– Olga, tu trebuie să participi la conferință. Ai nevoie de asta.
Am fost întotdeauna uimită de simplitatea și altruismul acestei
femei. În toți acești ani, am lucrat împreună cu ea în dragoste, armo-
nie și înțelegere și am ascultat întotdeauna de sfaturile ei bune, pen-
tru care îi sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. Chiar și atunci,
la începutul anilor `80, Dumnezeu a prevăzut lucrarea noastră co-
mună și ne-a unit. „Doamne, dacă este voia Ta ca eu să iau parte la
această conferință, atunci ajută-mă să obțin viza”, m-am rugat eu.
Domnul a aranjat lucrurile astfel încât să primesc viza la Mos-
cova chiar înainte de a pleca la aeroport. Pentru prima dată, cinci
femei din Uniunea Sovietică au participat la lucrările Congresului
Femeilor din Seul: Alexandra Kovalenko (Ucraina), Vera Kadaeva
și Tatiana Orlova, traducătoare (Moscova), Livia Lame (Letonia) și
eu, din Moldova. La congres, au participat peste 300 de femei, de-
legate din lumea întreagă. Toate atât de diferite, s-au adunat pentru
a-L glorifica și a-I mulțumi lui Dumnezeu. Ce putere și victorie este
în Hristos! Am admirat la nesfârșit ceea ce am văzut. Orele biblice
bazate pe cartea Estera, întâlnirile de grup, rapoartele de pe fiecare
continent mi-au lăsat o impresie de neuitat în inima mea. În timpul
desfășurării congresului, am particilat la priveghiile de rugăciune
ale credincioșilor coreeni la ora 05:00 dimineața. Rugăciunile lor
fierbinți dimineața devreme pentru trezirea poporului lor au fost o
experiență spirituală specială pentru fiecare dintre noi. Toate aces-
tea au fost o nouă inspirație și învățătură pentru mine.
Acolo, am văzut-o pe președinta Departamentului pentru
Femei al Federației Baptiste Europene, Julia Gero, și pe noua
președintă a Departamentului Mondial pentru Femei, Catherine
Allen. Am început să mă rog pentru vizita lor în țara noastră.
408
Capitolul 1
Deschiderea Congresului Mondial a avut loc pe Stadionul

Olimpic și au participat peste 50 de mii de persoane. Întreaga
noastră delegație din Uniunea Sovietică a fost condusă la cea
mai mare biserică din Seul.
După ce s-au întors în țara lor natală, surorile care au parti-
cipat la Congresul de la Seul au decis să înceapă pregătirile pen-
tru Conferința Surorilor din bisericile care fac parte din Consiliul
Uniunii CEB. Prima conferință a avut loc în noiembrie 1990, la
Moscova. Tema conferinței a fost inspirată din cartea profetului
Ieremia: „Cheamă-Mă și îți voi răspunde” (Ier. 33:3).
În perioada 23-24 noiembrie 1990, pentru prima dată, fe-
meile creștine din bisericile Consiliului întregii Uniuni CEB
s-au adunat la prima conferință pentru femei. La conferință,
au participat peste 140 de surori din diferite biserici din cele
15 republici. Le-am mulțumit fraților care au înțeles semnifi-
cația acestei lucrări, ne-au ajutat, ne-au binecuvântat și ne-
au învățat cu răbdare. Aceștia erau G. Komendant, președinte
al Consiliului Uniunii CEB, și A. Firisiuk, adjunctul său. În
timpul conferinței, s-au prezentat următoarele rapoarte: „Ba-
zele biblice ale lucrării surorilor” (M. Karetnikova, Sankt Pe-
tersburg), „Mărturia credinței noastre” (V. Kadaeva, Moscova)
și ”Ziua Mondială de Rugăciune pentru femeile baptiste” (O.
Mocan, Chișinău). La conferință, a fost constituit Departa-
mentul pentru Femei al Uniunii CEB și a fost aleasă conduce-
rea acesteia: președintă – Aleksandra Kovalenko, președintă
adjunct – Nadejda Komendant, secretară – Vera Kadaeva, și
trei surori – membre ale comitetului. Am fost aleasă membră
a comitetului și mi s-a dat responsabilitatea de a organiza
Ziua Mondială de Rugăciune și de a trimite programul de ru-
găciune către toate republicile.
409
Începutul conferințelor
pentru femei în Moldova
După ce m-am întors de la Moscova, am cerut permisiunea și
binecuvântarea pastorului responsabil, K. Sedlețki, pentru organi-
zarea conferinței. În noiembrie 1990, în țara noastră, a avut loc pri-
ma conferință a surorilor, la care au participat peste 150 de surori
din toate bisericile. Invitatul principal a fost redactorul-șef adjunct
al revistei Bratskii Vestnik, V. Kadaeva. Am studiat cartea Estera și
le-am povestit surorilor despre Congresul de la Seul.
În martie 1991, a avut loc a doua conferință a surorilor. La invi-
tația noastră, oaspeții conferinței au fost președinta Departamen-
tului European pentru Femei, Julia Gero (Ungaria) și adjuncta ei,
Hilda Sayers (Germania). Ambele sunt văduve, soții de pastori. Au-
zind mărturiile și cuvintele ziditoare ale oaspeților dragi, surorile
au primit multă bucurie și inspirație. După conferință, am vizitat
bisericile din orașele Bălți, Basarabeasca, Tarutino, Krasnoarmeisk
și penitenciarul femeilor din satul Rusca. La invitația surorilor din
orașul Cernăuți, a avut loc prima întâlnire de neuitat cu surorile din
regiunea Cernăuți, precum și orașul Nedoboevțî (Ucraina). Deși au
existat multe obstacole, Dumnezeu a îngăduit ca această părtășie
să aibă loc. Sala de adunare a casei de rugăciune era supraaglome-
rată. În pofida timpului nefavorabil și a gerului de afară, seara am
avut un serviciu de închinare solemn la Nedoboevțî. Dimineața,
surorile s-au întors la Chișinău. După câteva ore, le-am petrecut la
aeroport, de unde au luat avionul spre țările lor.
În mai 1992, am fost vizitați de președinta Departamentului
Mondial al Femeilor din Statele Unite, Catherine Allen. După
ce a primit invitația noastră, ea a căutat Moldova mult timp pe
hartă, crezând că se află în Africa. Cineva a ajutat-o să găsească
410
Capitolul 1
țara noastră în Europa. Cu binecuvântarea și ajutorul ei, la 30

mai 1992, a avut loc a treia Conferință Constitutivă a Surorilor
din Moldova, la care a participat întreaga conducere a Uniunii
noastre CEB. Catherine Allen a vorbit despre experiența ei în slu-
jire, aducând exemple din viață, și ne-a învățat cum să studiem
Cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm și să slujim oamenii cu
dragoste. Predicile ei instructive și inspiratoare au adus multă
bucurie și binecuvântări surorilor din țara noastră.
Episcopul Uniunii, V. Loghinov, a propus să fie aleasă pre-
ședinta Departamentului pentru Femei din Moldova și adjuncta
acesteia, apoi să aleagă surorile pe regiuni. A fost înaintată candi-
datura mea în calitate de președintă și a Raisei Doga în calitate de
șefă-adjunct a Departamentului. Toate surorile au susținut în una-
nimitate propunerile înaintate. Conducerea Uniunii împreună cu
C. Allen au făcut o rugăciune de binecuvântare pentru lucrarea pe
care o aveam de făcut. Episcopul adjunct al Uniunii, V. Popovici,
a prezidat a doua parte a conferinței și a explicat că Moldova este
împărțită în șapte regiuni, fiecare regiune având un pastor respon-
sabil. El a propus ca șapte surori responsabile să fie alese pentru a
sluji și a lucra în rândul femeilor din aceste regiuni.
După conferință, Catherine Allen și cu mine am vizitat satele
Sofia, Miciurin, precum și Basarabeasca, Călărășeuca și Hârtop.
În cei cinci ani de slujire, ea ne-a ajutat foarte mult la organiza-
rea lucrării femeilor în țara noastră cu sfaturi și materiale despre
istoria lucrării femeilor, precum și finanțe pentru publicarea pri-
melor ediții ale revistei pentru femei, Maria.
În perioada iunie-august, Raisa și cu mine am vizitat toate
cele șapte regiuni în numele conducerii Uniunii CEB. În baza Cu-
vântului lui Dumnezeu, cu rugăciune și binecuvântare, frații au
ales surori responsabile și asistentele lor.
411
Toate surorile alese au format Comitetul Departamentului

pentru Femei al Uniunii noastre, iar la 29 august 1992, a avut loc
prima ședință. În componența comitetului intrau următoarele
surori: Svetlana Levko, Lidia Bodean, Nina Panțîr, Alexandra
Slivka, Valentina Niculsean, Lidia Cuciaș și asistenta ei, Elena
Basarab, Raisa Midrigan și asistenta ei, Vera Chigai, Vera Fedu-
neț, Nadejda Șevciuc, Tabita Boclaci, Ana Fale, Sofia Bereziuc,
Nina Tcaci.
Episcopul Uniunii, V. Loghinov, a salutat toate surorile cu
cuvintele din Epistola către Coloseni 3:23 – „Orice faceţi, să fa-
ceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” și
ne-a chemat să lucrăm cu zel, bucurie și mare dragoste. De ase-
menea, s-a rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra
lucrării comitetului.
Scopul Comitetului pentru Femei al Uniunii noastre este de a
sluji Domnului nostru Isus Hristos. Principalele domenii de lucru
sunt: familia, creșterea copiilor, slujirea prin rugăciune, studierea
Cuvântului lui Dumnezeu, binefacerea, ajutorarea fraților în evan-
ghelizarea poporului nostru, organizarea de conferințe educative și
de zidire spirituală. Comitetul se întrunea o dată pe an, pentru ca
să aibă o rugăciune comună, să analizeze lucrarea care s-a făcut în
anul respectiv și să elaborareze un plan pentru anul următor.
Primul Comitet al Departamentului Femeilor

din Uniunea CEB a Moldovei
Aș dori să scriu, pe scurt, despre contemporanele noastre –
surorile din comitet. Aceasta este o nouă generație de evanghe-
liste, care au început această slujire cu frică de Domnul cu un
412
Capitolul 1
singur scop – să-L slăvească pe Dumnezeu și să le unească pe

surori în rugăciune și în studiul Cuvântului Lui.
Au fost cazuri când nu doar frații, ci chiar și surorile erau
împotriva întâlnirilor, seminarelor și conferințelor pentru femei.
Am venit cu frică înaintea lui Dumnezeu și a fraților noștri, I-am
cerut înțelepciune și am studiat cu atenție lucrarea femeilor bi-
blice, bazându-ne doar pe Cuvântul Lui.
Lidia CUCIAȘ – responsabilă pentru activitățile fe-

meilor în bisericile din sudul Moldovei
(anii de slujire 1992-2002)
Sora Lidia a trecut printr-o mulțime de suferințe: bombarda-
mente, foamete și lipsuri după perioada războiului. Încă din co-
pilărie, ea L-a iubit pe Dumnezeu și lucrarea Lui. Mamă a șase co-
pii, care trăia în condiții specifice acelor timpuri, îi aduna pe toți
copiii în casa ei la școala duminicală, deoarece în orășelul Basa-
rabeasca nu exista o casă de rugăciune. Le povestea istorioare
biblice, îi învăța să cânte și să se roage, iar când intra polițistul
de sector, ea spunea: „Este ziua de naștere a copiilor mei.” Deși
familia trăia foarte modest, ea era întotdeauna pregătită să-i ser-
vească pe toți copiii cu un pahar de ceai și prăjituri. În acest fel,
ea a pregătit o întreagă generație de slujitori. Înțeleaptă, modes-
tă, temătoare de Dumnezeu, ea le aduna pe surori la rugăciune și
vizita împreună cu ele bolnavii, vârstnicii și nou-născuții. Toate
femeile creștine din acea regiune cunoșteau lucrarea ei plină de
altruism, o iubeau și au ales-o în unanimitate pentru a sluji în
regiunea de sud. Ea a fost întotdeauna gata să împărtășească Cu-
vântul lui Dumnezeu. A făcut-o calm, cu smerenie, descoperind
profunzimea dragostei lui Dumnezeu pentru femei.
413
La începutul anilor `90, magazinele noastre erau goale. Oda-

tă, la o ședință a Comitetului Republican, ea a adus lucruri pen-
tru copii mici – cămășute, căciulite, scutece – pentru a ne arăta
tuturor cum și cu ce vizitează ele familiile tinere. Cunoscând fa-
milia ei numeroasă, am întrebat:
– Sora Lidia, când reușești să faci toate acestea?
– După douăsprezece noaptea, tot timpul este al meu. Nu
poți să te duci cu mâinile goale. Îmi scot sacul cu rămășițe de
stofă și încep să fantazez, iar Domnul mă ajută. Câtă bucurie le
aduce aceste lucruri mici tinerelor noastre mame!
Se pregătea întotdeauna din timp pentru Ziua Mondială de
Rugăciune din noiembrie, invitând oaspeți din alte biserici, pre-
cum și necredincioși. Fiecare întâlnire era o adevărată sărbătoa-
re creștină pentru femei. Copia manual programul de rugăciune,
îl trimitea în toate satele din jur și le ajuta să conducă lucrarea.
Era iubită și așteptată oriunde, ascultau de ea ca de o soră mai
mare și un mentor. În 2002, a emigrat în Statele Unite.
Elena Basarab a fost aleasă ca asistentă a surorii Lidia Cuciaș
în conducerea lucrării cu surorile din regiunea găgăuză.
Ana POPOVA -
responsabilă pentru regiunea Cahul
Sora Ana a fost aleasă în anul 1994 la Adunarea Regională
a Surorilor din orașul Cahul. Responsabilitatea principală a ac-
tivității sale era să unească surorile în rugăciune și în studiul
Cuvântului lui Dumnezeu. Fiind pedagog de profesie, reușea să
explice Cuvântul lui Dumnezeu în mod clar și ușor de înțeles.
În fiecare primăvară și toamnă, ea vizita treizeci și opt de bise-
414
Capitolul 1
rici care se aflau într-o regiune mare, încurajând, îndrumând și

învățând surorile tinere nou convertite despre viața creștină în
familie și în biserică. Cuvântul ei pătrundea cu putere în inimile
surorilor de toate vârstele și era întotdeauna simplu și de înțeles.
Toți pastorii din regiune o invitau, o așteptau și o binecuvântau.
În biserica locală din satul Colibași, conducea un grup de stu-
diu biblic și rugăciunea pentru surori de duminica dimineața,
vizita bolnavii, nou-născuții și vârstnicii. A organizat seminare
și conferințe în regiune. În 2011, sora Ana a emigrat în Statele
Unite, iar înainte de plecare, ea a transmis conducerea lucrării
credincioasei surori, Elena Bria. Locuind departe de surorile ei
în Domnul, sora Ana continua să se roage pentru surorile din
țara noastră și pentru lucrarea lor. Domnul să o răsplătească!
Eudochia ȚURCAN –
responsabilă pentru regiunea de nord a Moldovei
Sora Eudochia sau, așa cum am numit-o cu toții – „Dusea”, s-a
întors la Domnul în 1989, după mult timp de studiere profundă a
Scripturilor. A crescut într-o familie de Martori ai lui Iehova și a
fost în permanentă căutare a adevărului. Odată, a fost vizitată de
câteva surori, care au cântat și s-au rugat împreună cu ea, iar apoi
au invitat-o la biserică. La următorul serviciu de închinare, ea s-a
rugat cu ardoare, cerându-I lui Dumnezeu să-i lumineze o nouă
cale în viață. Biblia a fost cartea ei de referință, pe care a citit-o și a
studiat-o în mod constant. Văzând dragostea ei pentru Dumnezeu
și zelul ei pentru slujire, surorile au ales-o în unanimitate respon-
sabilă pentru regiunea de nord. Înainte de alegerea surorii Dusea,
această slujire a fost condusă de către Tamara Îndeamnă.
415
Sora Dusea a acordat o mare atenție vieții de rugăciune, aju-

tând surorile din bisericile ruse și din cele române să se adân-
cească în Cuvântul lui Dumnezeu. Sănătatea precară nu a fost
o piedică pentru slujirea ei. Puternică în Cuvânt și în rugăciu-
ne, ea aduna surorile pentru conferințe și seminare, învățând
și îndrumând femeile să-I slujească cu fidelitate lui Dumnezeu
în familie și în biserică. Pentru sărbătoarea de 8 martie, ea or-
ganiza întâlniri de evanghelizare pentru femeile din sat, pregă-
tind programe edificatoare despre viața femeilor biblice. În toate
bisericile din regiune, existau grupuri de rugăciune „Mame în
rugăciune”. Acestea au fost rugăciuni sincere, fierbinți, la care
au primit multe răspunsuri. A acordat o mare atenție surorilor
tinere, pe care le aduna separat la ora 06:00 dimineața pentru
rugăciune în biserică, apoi le servea cu o ceașcă de cafea și le
însoțea la școală sau la serviciu. Acest grup a funcționat timp de
6 ani. Toate fetele care au fost fidele acestei slujiri au primit răs-
plată de la Dumnezeu și au întemeiat familii creștine puternice.
Dumnezeu Și-a revărsat harul chiar și peste tinerele din familii
necredincioase, care s-au alăturat acestui grup. Prin rugăciunile
lor sincere, El le-a binecuvântat cu parteneri de viață, cu care au
întemeiat familii creștine minunate.
Apoi sora Eudochia a format un grup de adolescente, care
veneau la ea acasă dimineața, înainte de școală, deoarece era
deja bolnavă. Ea studia Cuvântul lui Dumnezeu cu ele, le învăța
să se roage, le binecuvânta prezentul și viitorul, iar după aceas-
ta, plecau la școală. În toți acești ani, Dumnezeu a binecuvântat
din belșug lucrarea ei, pe care a făcut-o cu mult zel și dragoste
pentru El și surorile ei. În toate bisericile din regiune, atât pasto-
rii, cât și surorile așteptau întotdeauna cu dragoste învățăturile
și instrucțiunile ei. De-a lungul anilor bolii ei ea a purtat povara
416
Capitolul 1
rugăciunii pentru poporul lui Dumnezeu și slujirea femeilor. A

trecut în eternitate la 22 ianuarie 2016, dar devotamentul și fide-
litatea ei în slujire vor rămâne un exemplu pentru multe surori.
Ana SANDULEAC –
responsabilă pentru regiunea Fălești
În satul Catranîc, în 1994, surorile din raion s-au adunat și
au ales-o în unanimitate pe sora Ana Sanduleac, pentru a fi res-
ponsabilă pe lucrarea femeilor. L-a iubit pe Dumnezeu încă din
tinerețea sa și L-a slujit cu fidelitate, mărturisind cu bucurie că
iubește foarte mult surorile și această slujire. Acestea nu au fost
doar cuvinte, ci dragoste în acțiune. Planificând lucrarea din
timp, sora Ana a vizitat toate bisericile din regiune, încurajân-
du-le pe surori să se roage și să studieze Cuvântul lui Dumne-
zeu. Plină de puterea Duhului Sfânt, ea a împărtășit Cuvântul
lui Dumnezeu simplu și pe înțelesul tuturor, motivând surorile
să lucreze atât în biserică, cât și în comunitate. A organizat, în
mod sistematic, întâlniri și seminare tematice pentru bucuria și
zidirea spirituală a surorilor. Era foarte disciplinată, punctuală
și, dacă se întâmpla că nu era transport, ea mergea pe jos până
la biserica respectivă. Era important să înceapă serviciul la timp.
În mod altruist și cu multă bucurie a slujit 10 ani în aceas-
tă lucrare. După 10 ani de slujire sora Ana a transmis con-
ducerea lucrării surorii Nina Slivciuc, însă nu înainte de a
petrece mult timp în post și rugăciune. Ea se ruga constant
pentru sora Nina și o ajuta în lucrarea ei. A fost un adevă-
rat exemplu de slujire în dragoste și armonie pentru slava lui
Dumnezeu și bucuria surorilor. Sora Nina Slivciuc a urmat
417
exemplul mentorului ei și, după 10 ani de slujire dedicată, a

transmis conducerea lucrării tinerei Tabita Banari. Dumne-
zeu să o binecuvânteze!
Sora Ana a decedat în martie 2013. Cred că acolo în ceruri,
ea a primit deja o răsplată pentru slujirea ei credincioasă pentru
slava lui Dumnezeu.
Claudia STARCIUC –
responsabilă pentru regiunea Ungheni
Sora Vera Feduneț a fost aleasă responsabilă pentru raionul
Ungheni în 1992, iar Nadejda Șevciuc a fost asistenta ei. Mai târ-
ziu, au emigrat în Statele Unite, iar această lucrare a fost condu-
să de sora Claudia Starciuc.
Claudia Starciuc a fost candidat în științele fizice și matema-
tice, iar după ce L-a acceptat pe Domnul în inima ei, ea era dor-
nică să povestească lumii întregi despre El. Văzându-i dragos-
tea și râvna pentru slujire, surorile au ales-o să fie responsabilă
pentru slujirea femeilor din regiunea Ungheni și toți o numeau
„mamă”. A avut grijă de surorile din regiunea ei ca o mamă. În
anii perestroikăi, când surorile nu aveau mijloacele necesare
pentru a veni la Chișinău ca să participe la conferințe și semi-
nare, ea se ruga și avea grijă de fiecare în parte. Dumnezeu răs-
pundea întotdeauna la rugăciunile ei, iar surorile veneau și se
bucurau de părtășie și zidire spirituală.
Sora Claudia Starciuc organiza întâlniri de evanghelizare și în-
tâlniri tematice edificatoare pentru surorile din sate, ajuta bolnavii,
bătrânii și persoanele singuratice. Ea a plecat în eternitate în anul
2009. Lucrarea ei este continuată de Liuba Șuparskaia, soția pasto-
rului și mamă a zece copii. Dumnezeu să o binecuvânteze!
418
Capitolul 1
Sofia BEREZIUC –
responsabilă pentru regiunea Râșcani
Soția slujitorului, un ajutor credincios în lucrarea lui, plină
de zel, blândă și grijulie, era preocupată de fiecare membru din
biserica ei dragă. A condus permanent grupul de rugăciune. S-a
îngrijit mereu de starea spirituală a surorilor din toate bisericile
din regiune. Cunoscând nevoile lor, a încercat să organizeze întâl-
niri de rugăciune și seminare tematice, pentru a le mângâia și în-
curaja pe surori. A acceptat voia lui Dumnezeu fără să cârtească și
chiar după ce a rămas văduvă ea și-a continuat slujirea. Lucrarea
în raionul Râșcani este continuată de către sora Irina Șeremeta.
Raisa MIDRIGAN – responsabilă pentru regiunea

Stefan Voda
Raisa Midrigan a fost aleasă de către surorile din raionul
Ștefan Vodă, iar Vera Chigai a fost asistenta ei. Erau cunoscute
în fiecare biserică și așteptate să se adune împreună pentru
părtășie la picioarele Mântuitorului. Se întâmpla uneori ca
sora Raisa să ajungă la locul întâlnirii stabilite cu mai multe
mijloace de transport, dar a încercat întotdeauna să nu întâr-
zie și să nu rateze aceste întâlniri importante pentru femei.
Găsea întotdeauna cuvinte de încurajare, mângâiere și instru-
ire pentru surori, motivându-le să slujească cu adevărat lui
Dumnezeu. Ea a combinat toate acestea cu slujirea în corul
din biserica ei natală și creșterea a trei copii, care slujesc acum
cu toții lui Dumnezeu. Până în prezent ea este responsabilă
pentru slujirea în grupul de rugăciune.
419
Ecaterina CRAVCENCO –
responsabilă pentru regiunea Hâncești
Sora Ecaterina, soția slujitorului responsabil pentru raionul
Hâncești, a fost aleasă în unanimitate de toate surorile din cele
24 de biserici din această regiune. Întâlnirile pentru surori pe
care le organiza ea au adus mari bucurii şi binecuvântări.
De nenumărate ori, surorile au pregătit mâncare pentru toate
deținutele din penitenciarul de femei din satul Rusca, unde își is-
pășeau pedeapsa peste 300 de femei. Dumnezeu să le răsplătească
pentru lucrarea lor! Întotdeauna plină de bucurie, gata să slujească
tuturor cu dragoste, fie că erau fetele din sat pe care le aduna în bi-
serică, fie surorile în vârstă, ea a fost „inima” pentru toate surorile
din această regiune. Domnul să o răsplătească pentru slujirea ei!
Ana VIERU –
responsabilă pentru regiunea Orhei
În anul 2010, Sora Ana a absolvit Institutul Biblic Interna-
țional, Facultatea Organizarea Slujirii Femeilor în Biserică. Cu-
noștințele dobândite au ajutat-o să le iubească pe surori cu dra-
gostea de mamă și să aibă grijă de fiecare biserică. Ea vizita, în-
curaja și instruia femeile, făcând referire la exemplele femeilor
din Biblie. Preocuparea ei de bază era să învețe și să încurajeze
surorile din grupurile mici care au fost organizate în anii peres-
troikăi. Sora Ana le ajuta pe surorile nou convertite să trăiască
conform Scripturii, astfel încât cei din jur să vadă lumina Evan-
gheliei în viața lor. Pe lângă această lucrare, Ana Vieru mai avea
grijă de soțul ei grav bolnav, care a trecut deja la Domnul.
420
Capitolul 1
Maria KUZMINSKAIA –
responsabilă pentru regiunea Transnistria
În anul 2001, o soră responsabilă și asistenta ei au fost alese
în slujire pentru regiunea Transnistria. Sora responsabilă, Eu-
dochia Tanasova, a emigrat curând în Statele Unite, iar asistenta
ei, din cauza lipsei de timp, nu a putut îndeplini responsabilită-
țile care i-au fost atribuite. Sora Mașa, soția fratelui responsabil
din Transnistria, Petru Kuzminski, a îndeplinit tot ce trebuia de
făcut în regiune. A organizat tabere de vară pentru surorile și
văduvele pensionate.
În anul 2009, a avut loc o întâlnire a surorilor din Trans-
nistria, la care sora Mașa a fost aprobată ca responsabilă
pentru regiune. Modestă, simplă și cu acordeonul în mâini,
călătorea prin biserici și încânta toate surorile cu cântările
ei. În pofida durerii pe care Dumnezeu a trimis-o pe calea
vieții din cauza fiului ei, ea a continuat să facă această lucra-
re pentru slava lui Dumnezeu.
Nadejda ZLIPKA –
responsabilă pentru regiunea Bălți
(anii de slujire – 2008-2018)
Cu grijă și dragoste pentru surorile din toate bisericile din
această regiune mare, sora Nadejda a participat și a organizat
întâlniri de rugăciune și seminare de creștere spirituală care le-
au încurajat și le-au inspirat pe surori într-un mod deosebit. Su-
rorile adorau să asculte cuvintele ei simple, bazate pe Sfintele
Scripturi, care veneau din inima ei smerită, erau întotdeauna
fericite și o așteptau cu bucurie.
421
Mulți ani, a condus grupul de rugăciune „Ana”. Acesta este

un grup restrâns de surori, care se adună în fiecare luni, ca să se
roage pentru familiile lor, slujitorii bisericii și pentru alte nevoi.
Dumnezeu să o binecuvânteze să continue să lucreze pentru bu-
curia surorilor și slava lui Dumnezeu!
Tamara CEBOTARI –
responsabilă pentru regiunea Sângerei
Tamara L-a acceptat pe Hristos în inima ei pe când era elevă
la o școală de medicină și a lucrat cu zel în rândul tinerilor bise-
ricii din Chișinău. La început, părinții ei nu i-au acceptat alege-
rea, dar mai târziu, mama ei L-a primit pe Hristos ca Mântuitor.
După absolvirea studiilor, s-a întors în regiunea ei și s-a alăturat
bisericii locale. Domnul a binecuvântat-o cu un soț creștin și le-a
dat două fiice, care au îmbrățișat profesia mamei lor și au deve-
nit medici.
În 1993, a fost aleasă ca soră responsabilă pentru lucrare în-
tr-o regiune cu aproximativ 25 de biserici. Lucrarea ei preferată
era vizitarea bisericilor mici, în care le încuraja și le inspira pe
surori să slujească în familiile lor și în biserică. De asemenea, ea
nu rata niciodată ocazia de a le oferi sfaturi medicale cu privire
la îngrijirea copiilor și a familiei. Era așteptată și iubită în toate
bisericile.
Din comitet, făceau parte mai multe surori modeste și temă-
toare de Dumnezeu, care L-au iubit pe Domnul și pe celelalte su-
rori, slujind în simplitate și sinceritate: Tabita Boclaci, Ana Fală,
Nina Tcaci, Nadejda Cupa și altele. În dragoste și armonie, au
lucrat împreună în ogorul Evangheliei, urmând exemplul feme-
422
Capitolul 1
ilor biblice. Este imposibil să enumerăm toate surorile pe care

Dumnezeu Însuși le-a ales pentru această slujire modestă, dar
necesară. Toate au fost credincioase lui Dumnezeu și au îndepli-
nit cu dragoste lucrarea pe care El le-a încredințat-o. Dumnezeu
să le răsplătească pe toate!
În anul 2009, două tinere surori talentate, Mariana Dubceac
și Eugenia Podoleanu, au fost implicate în activitatea comitetu-
lui pentru a cunoaște mai bine activitatea și experiența surorilor
care slujeau în această lucrare de mai mulți ani. Ambele au ab-
solvit cu succes Institutul Biblic Internațional în anul 2010, în
cadrul programului Lucrarea Femeilor.
Nu pot să nu spun câteva cuvinte despre o soră harnică și
plină de zel – Emilia Sanduleac. Ea era responsabilă de sluji-
rea prin binefacere în biserica „Betel” din Chișinău. Împreună
cu surorile vizitau, în mod sistematic, toate văduvele, bolnavii
şi vârstnicii, făceau menajul în apartamentele lor, le pregăteau
mâncare și îi serveau cu o masă caldă și gustoasă.
Mulți ani la rând, a activat cu dragoste și dedicare în cercul
„Mame în rugăciune”, deși nu avea copii proprii. Responsabili-
tatea ei era să încheie întâlnirea cu o rugăciune pentru orfani și
acei copii pentru care nimeni nu s-a rugat vreodată. Slujirea ei
preferată era să le trateze cu dragoste pe toate surorile care ve-
neau la conferință. Era o bucurie și o binecuvântare pentru ea
să gătească prânzul pentru 400-450 de surori. Așa cum Hristos a
hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, tot așa sora
Emilia, având foarte puține resurse în acei ani, reușea să pregă-
tească mese delicioase pentru toate surorile. A fost o slujire deloc
ușoară. Domnul să o răsplătească pentru toate! Printre asistente-
le ei credincioase erau surorile Șura Bondareva și Valentina Gor-
batiuc, cu care a săvârșit adevărate lucrări în numele Domnului!
423
Toate femeile din primul comitet n-au avut ocazia să învețe

la școli teologice superioare, dar Duhul Sfânt ne-a învățat și ne-a
instruit pe toate cum să-I slujim lui Dumnezeu și aproapelui nos-
tru cu credință și dragoste. Mereu m-am bucurat că suntem în
unitatea duhului, prin legătura păcii și a dragostei, dându-ne
cinste reciproc și rugându-ne una pentru alta. Am făcut această
lucrare în simplitate și înțelegere, pentru slava lui Dumnezeu și
zidirea surorilor din țara noastră. Slavă Ție, Doamne, pentru ast-
fel de fiice credincioase ale Tale!
424
Capitolul 2
Participarea
la lucrarea internațională
de slujire a femeilor
Prima Conferință
de Instruire la Moscova, 1992
Următoarea etapă importantă în viața surorilor din țara
noastră a fost prima Conferință de Instruire, organizată de De-
partamentul pentru Femei al Uniunii Baptiste Mondiale în no-
iembrie 1992. Peste zece lectori au venit la Moscova, în frunte
cu președinta Departamentului Mondial al Femeilor, Catherine
Allen, și președinta Departamentului European al Femeilor, Hil-
da Sayers. Fiecare din ele era lider în slujire cu mulți ani de ex-
periență în câmpul de misiune.
La această conferință, au fost invitate câte două surori din
toate țările CSI. Tututor delegaților li s-a achitat biletele de avi-
on. Paisprezece surori responsabile pentru slujirea în regiuni
din țara noastră au participat la conferință. Am luat trenul, de-
oarece prețul unui bilet de călătorie era mult mai ieftin.
425
În cadrul conferinței, care a avut loc în perioada 9-14 noiem-

brie, au fost abordate diferite aspecte ale slujirii surorilor, inclu-
siv mărturia personală, viața de rugăciune, slujirea materială și
fundamentele biblice ale slujirii femeilor în biserică. A trebuit să
ne însușim că poziția unei surori responsabile nu este legată de
putere, ci de o mare responsabilitate și smerenie. Aici, amintim
cuvintele lui Hristos: „Cine vrea să fie mare printre voi, să fie slu-
jitorul vostru” (Marcu 10:43). Orice am fi vrut să facem – să for-
măm un grup de rugăciune sau un grup de caritate – era necesar
să fie făcut cu îndrumarea și binecuvântarea fraților. Nu trebuia
să le creăm probleme sau să-i împovărăm, ci, mai curând, să fim
ajutoare fidele în zidirea Bisericii și a Împărăției lui Dumnezeu.
Nu era bine nici să ne grăbim să facem ceva înaintea fraților.
A fost o părtășie minunată cu surorile din diferite țări – am
studiat împreună, ne-am rugat, am vorbit despre problemele și
bucuriile noastre în lucrare. Eram la începutul lucrării și aveam
nevoie de ajutor și sfaturi practice. Cunoscând situația în care ne
aflam, conducerea comitetelor mondiale și europene s-a îngrijit
de noi și ne-au oferit o oportunitate excelentă de a studia, pen-
tru care I-am mulțumit mult lui Dumnezeu și dragelor noastre
surori mentori.
În august 1993, la invitația lui K. Allen, împreună cu Svetlana
Vorobiova, secretară a Departamentului Federației Euro-Asiati-
ce, am petrecut o lună în Statele Unite, unde ne-am făcut studii-
le la Uniunea Misionară Mondială a Femeilor (UMMF) în Birmin-
gham, Alabama.
În fiecare zi, veneam în clădirea frumoasă în care am fost in-
struite în toate domeniile slujirii femeilor. Acolo, am văzut cu
câtă sfințenie ei colectează și păstrează istoria slujirii femeilor în
țara lor, publică literatură pentru femei de toate vârstele, pregă-
426
tesc generația tânără pentru lucrare. Femeile din UMMF mi-au

spus: „Voi nu veți putea exista fără publicații pentru femei.”
În ultimele zile ale șederii noastre în țară, am participat la
o conferință de proporții, la care au erau în jur de o mie de fe-
mei. Alături de noi, au fost surorile Rodica Cocar din România
și Haldi Leinus din Estonia. Catherine Allen mi-a spus: „Priveș-
te și învață!” În cadrul conferinței ne-au învățat trei lucruri: să
ne rugăm, să jertfim și să îngrijim de persoanele care se află în
nevoie, adică trebuie să fim mijlocitori înaintea Domnului, să
jertfim din timpul și resursele noastre, deoarece faptele noastre
sunt dovada credinței și dragostei noastre pentru Dumnezeu.
Această călătorie a fost de mare ajutor pentru organizarea viitoa-
rei noastre lucrări în Federația Euro-Asiatică. În cei cinci ani de
slujire, Catherine Allen ne-a ajutat mult la organizarea lucrării
cu surorile din toate țările CSI.
Conferința Europeană
a Femeilor de la Chișinău, 1993
În septembrie 1993, la Chișinău, a avut loc o mare conferin-
ță europeană cu participarea surorilor din Europa, SUA, Cana-
da și Rusia. Tema conferinței era „A făcut un lucru frumos față
de Mine”. Secretarul general al Federației Baptiste Europene, K.
Wumpelmann, s-a adresat surorilor cu un cuvânt de salut. Suro-
rile din diferite țări ale Europei au vorbit din Cuvântul lui Dumne-
zeu și și-au împărtășit experiența de slujire în câmpul Evanghe-
liei. A fost un mare forum pentru femei, la care surorile din toate
țările au învățat cum să facă mai multe fapte bune pentru Dumne-
zeu și multe dintre ele au luat decizia să-și reînnoiască slujirea. La
427
această conferință, surorile din Moldova au luat în unanimitate o

decizie – prima zi de luni din decembrie va fi Ziua de Rugăciune
pentru țara noastră, care se ține anual în bisericile.
Aș dori să spun că nimeni nu a mai căutat deja țara noastră
pe hartă în Africa. Am fost recunoscuți la nivel internațional.
Începând cu anul 1992, am fost vizitați de președintele Depar-
tamentului Mondial al Femeilor și de cele ale Departamentului
Europei: în 1992 – Catherine Allen, Departamentul Mondial al
Femeilor (SUA); în 1997 – Mercy Rao (India); în 2001 – Audrey
Morikawa (Canada). În toți acești ani, Departamentul Mondial
al Femeilor s-a ocupat de departamentul nostru și ne-a ajutat
în lucrare. Colaborăm de 3 ani și în tot acest timp, ne-au ajutat
financiar la editarea revistei Maria.
Din partea Departamentului European pentru Femei,
ne-au vizitat: în 1991 – Julia Gero, în 1992 – Hilda Sayers,
în 2002 – Iona Pusey, în 1998 și în 2004 – Eva Gutkowska.
În septembrie 2007 am fost vizitați de Comitetul complet al
Departamentului European. Acest comitet a propus tema
„Încrede-te în Domnul și fă binele”. Pe parcursul a două
zile, femeile au învățat să-și pună speranța în Dumnezeu și
să facă binele. În octombrie 2008, Ana Graham Lotz, fiica
doctorului Billy Graham, a făcut o vizită în Moldova. A ținut
două conferințe: una pentru femeile din Uniunea noastră,
în biserica „Betel”, iar a doua, de evanghelizare, a avut loc
la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău. Peste două mii de
femei au participat la aceste conferințe. Tema conferințelor
a fost „Am nevoie doar de Isus”.
În perioada 1992-2010, în țara noastră, au avut loc 28 de
conferințe naționale, inclusiv educaționale, evanghelice și de
zidire spirituală. Au avut loc seminare tematice pentru fete și
428
pentru văduve în diferite regiuni, întâlniri de evanghelizare

pentru femei în restaurante.
Domnul ne iubește țara și ne binecuvântează, trimițându-ne
femei speciale, care nu numai că ne-au hrănit din Cuvântul lui
Dumnezeu, ci au ajutat și la organizarea de conferințe. Mulțu-
mim Domnului pentru ele!
Este foarte încurajator faptul că tinerele surori au fost instru-
ite în cadrul unui program special la Colegiul Biblic și la Insti-
tutul Biblic Internațional. În 2002, a avut loc prima graduare în
cadrul programului pentru femei. Acesta a fost un eveniment is-
toric pentru țara noastră. Alte 30 de tinere au absolvit cu succes
Institutul Biblic Internațional în 2010.
De-a lungul anilor de slujire, am încercat să le atrag pe su-
rorile tinere în lucrare. Ele ajutau la organizarea diferitor eve-
nimente și aveau un cuvant de incurajare pentru toate surorile.
Acestea sunt: Maria Belous, Mariana Dubceac, Eugenia Podo-
leanu, Ala Verenciuc, Nadejda Dunas și altele.
Cred că aceasta va fi o generație nouă și puternică de femei,
bine pregătită pentru a lucra în ogorul Evangheliei din țara noas-
tră. Domnul să le binecuvânteze pe toate în unitate și dragoste,
ca să folosescă cunoștințele dobândite pentru slava Lui!
Îi mulțumesc Domnului pentru marea onoare de a fi impli-
cată în lucrarea dragelor noastre surori evangheliste din Ba-
sarabia. Ne-au lăsat o moștenire de neprețuit. Moștenirea este
ceea ce ni se dă de la predecesorii noștri, care au mers înain-
tea noastră. Responsabilitatea imensă de a o transmite mai
departe le revine celor care continuă această slujire. Aceasta
este rugăciunea mea.
Din noiembrie 2010, sora Eugenia Podoleanu continuă lucra-
rea în toată țara. Dumnezeu să o binecuvânteze și să o ajute!
429
Despre slujirea în Federația

Euro-Asiatică a Uniunilor CEB
Federația Euro-Asiatică a Uniunilor CEB este o asociație
a Uniunilor Creștine Evanghelice Baptiste din CSI și Georgia.
Această asociație a fost creată în 1992, după lichidarea Con-
siliului întregii Uniuni CEB, pentru a menține comunicarea
spirituală între creștinii evanghelici baptiști din țările fostei
URSS și asistența reciprocă între Uniunile CEB ale noilor state
independente.
Președintele Federației Euro-Asiatice este ales la Congresul
Federației dintre liderii Uniunilor CEB care fac parte din asocia-
ție, iar președinta Departamentului pentru Femei este aleasă, de
asemenea, dintre surorile responsabile în funcție de țară.
În toți anii de slujire în calitate de președintă a Departamen-
tului pentru Femei al Uniunii CEB din Moldova (1978-2010), am
fost aleasă de trei ori ca președintă a Departamentului Federa-
ției Euro-Asiatice. Federația a inclus Uniuni CEB din următoa-
rele țări: Armenia, Azerbaidjan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Kaza-
khstan, Bielorusia, Ucraina, Rusia și Moldova.
Am activat în această funcție pentru prima dată din 1994
până în 1996, a doua oară – din 1996 până în 1998 și a treia
oară – din 2002 până în 2004. Atribuțiile președintei includ
vizitarea țărilor Federației, acordarea de ajutor surorilor în or-
ganizarea lucrării femeilor în fiecare țară, precum și ajutor la
organizarea de conferințe și seminare tematice. Mă rugam lui
Dumnezeu cu sârguință și ceream înțelepciune de la El ca să
pot dezvălui scopul slujirii femeilor în baza Scripturii. Une-
ori, a fost necesar să subliniez că Biblia nu vorbește despre
slujirea tinerilor, despre școlile duminicale, ci despre slujirea
430
femeilor. Slujirea femeilor este vitală pentru biserică. Fără ea,

biserica este ca o familie lipsită de îngrijire maternă.
Prin harul lui Dumnezeu și doar cu ajutorul Lui, am vizitat
toate cele zece țări ale Federației Euro-Asiatice a Uniunilor CEB.
La invitația fraților și a surorilor responsabile, în unele țări, am
fost de mai multe ori. De exemplu, am vizitat Bielorusia de mai
multe ori, dar Kârgâzstanul și Georgia – doar o singură dată.
Toate aceste părtășii au adus bucurie și binecuvântare din în-
tâlnirea cu surorile locale. Prioritate a fost întotdeauna studiul
Cuvântului lui Dumnezeu, iar ca exemplu, luam femeile bibli-
ce. O atenție deosebită a fost acordată rugăciunii. Împreună am
mulțumit, am mărturisit, am plâns pentru noi înșine, pentru co-
pii, rude și prieteni, pentru țările noastre. Acest lucru ne-a unit.
Dumnezeu mi-a dăruit surori minunate în fiecare țară. Acestea
erau slujitoare temătoare de Dumnezeu, care organizau adevă-
rate sărbători pentru femei la picioarele prețiosului nostru Mân-
tuitor. Ne-am bucurat de o atenție deosebită în această lucrare
din partea Departamentului Federației Europene. Vizitele preșe-
dintelor Departamentului European, Hilda Sayers, Iona Pusey
și Eva Gutkovskaia, au fost o bucurie și o binecuvântare pentru
surorile noastre.
Am întâlnit multe dificultăți: neconcordanțe de zbor, nopți
petrecute în aeroporturi și alte incidente, încercări care au fost
trimise de dușmanul sufletelor noastre. Apăreau întrebări difici-
le din partea fraților conducători, dar cu ajutorul lui Dumnezeu
le rezolvam pe toate. Prin mila Sa, Domnul a fost întotdeauna cu
noi, ne-a protejat și ne-a ajutat, iar bucuria dulcei părtășii ne-a
încălzit inimile și toate lucrurile neplăcute au fost uitate. A fost
o perioadă binecuvântată din partea lui Dumnezeu și o părtășie
de neuitat cu surorile din diferite țări.
431
Mai jos, este un extras din lucrarea mea în Federația Eu-

ro-Asiatică. Sora Vera Tihon, coordonatoarea lucrării femeilor
din Bielorusia, a scris în raportul său la cea de-a 20-a aniversare
a slujirii lor, în noiembrie 2015:
Lucrarea femeilor baptiste din Bielorusia a fost organizată oficial în

1995, la prima conferință, împreună cu 70 de femei din Missouri, State-
le Unite ale Americii. Slujirea surorilor a fost susținută de președintele
Uniunii CEB din Bielorusia, A. Firisiuk, cu un an înainte de conferință.
Premisa pentru organizarea acestui eveniment a fost vizita surorilor din
Moldova – Olga Mocan, președinta Departamentului pentru Femei al
Federației Euro-Asiatice, și Tabita Boclaci, membră a Comitetului pen-
tru Femei al Uniunii CEB a Moldovei, în 1994, la invitația lui V. Egoren-
cov, pastorul responsabil din regiunea Vitebsk. Acești frați slujitori au
înțeles că în condiții noi slujirea trebuie făcută folosind modalități noi.
În ultimele două decenii, au avut loc 15 conferințe naționale în Bielo-
rusia cu participarea multiplă a surorii Olga Mocan și a președintelor
Departamentului Femeilor din Europa: Iona Pusey, Eva Gutkovskaia,
Livia Godin și Aniko Ujvari.
A Domnului să fie toată slava!
Congresul Mondial al Femeilor Baptiste

din Buenos Aires, Argentina
În perioada 28 iulie - 1 august 1995, Departamentul Mondial
al Femeilor a organizat o conferință în capitala Argentinei, Bu-
enos Aires, în ajunul celui de-al 17-lea Congres Baptist Mondial.
Peste 390 de reprezentante din 90 de țări și regiuni ale lumii
s-au adunat la această conferință, pentru a-L slăvi pe Dumne-
432
zeu. În numele președintei Departamentului, Catherine Allen, a

trebuit să organizez sosirea surorilor la conferință. La eveniment
a fost prezentată o delegație a Comitetului Federației Euro-Asia-
tice, care a reunit reprezentante ale țărilor CSI. Acestea au fost:
Vera Kadaeva (Rusia), Țira Basiladze (Georgia), Olga Mocan și
Raisa Doga (Moldova), Nina Krutko (Bielorusia), Nadejda Ko-
mendant (Ucraina), Galina Hripunova (Uzbekistan), Svetlana
Vorobiova și Tamara Platova (Rusia). Prezența noastră la aceas-
tă conferință s-a datorat rugăciunilor și eforturilor Departamen-
tului Mondial al Femeilor și președintei Catherine Allen, care a
făcut tot posibilul ca lumea să vadă, pentru prima dată, femei
din fosta URSS, prăbușită deja la acel moment. Am avut onoarea
să le prezint pe toate reprezentantele țărilor CSI.
Conferința Europeană
a Femeilor din Croația
În perioada 22-25 mai 2003, timp de trei zile, în Croația a avut
loc Conferința Internațională a Femeilor din Federația Baptistă
Europeană. Femei din peste 40 de țări din Europa și CSI s-au
adunat în orașul pitoresc, Rabac, pe malul Mării Mediterane.
A fost ales un nou Comitet: președintă – Eva Gutkovska (Po-
lonia), vicepreședintă – Livia Lame (Letonia), secretară – Yanni
Kingma (Olanda), trezorier – Elizaveta Vecaș (România). Am fost
aleasă membră a comitetului, responsabilă pentru lucrarea din
toate țările Federației Euro-Asiatice. Timp de cinci ani de lucra-
re în comun împreună cu președinta Eva Gutkovska, am vizitat
țările: Azerbaidjan, Tadjikistan, Armenia și Bielorusia, apoi am
vizitat, în repetate rânduri, Kazakhstanul.
433
Cinci ani la rând, Comitetul European a organizat confe-

rințe în următoarele țări: Franța, Cipru, Norvegia, România și
Olanda. Toate aceste întâlniri de părtășie au avut loc cu un
singur scop – să inspire, să unească și să ajute femeile în lu-
crarea Domnului Isus Hristos. Fie ca această lucrare să fie ac-
ceptată de Dumnezeu!
434
Capitolul 3. Publicațiile noastre
Capitolul 3
Publicațiile noastre
La o ședință a Comitetului pentru Femei al Federației Eu-
ro-Asiatice a Uniunii CEB, în februarie 1994, am vorbit despre
publicațiile creștine ale femeilor, de care aveam nevoie atât de
mult. Am decis să publicăm un buletin informativ pentru femei
și o revistă. Am avut multe dificultăți pe parcurs.
Decizia a fost luată, Dumnezeu a trimis fondurile necesare,
dar cum să realizăm acest proiect? Nu era ușor să găsești o fe-
meie creștină și un jurnalist profesionist într-o singură persoană
în anul 1994. Nu aveam oficiu și erau puțini autori. Ideea părea
de neconceput și imposibil de realizat, dar Dumnezeu ne ajută
și în astfel de situații. La El totul este posibil, dacă încredințăm
planurile noastre în mâinile Lui!
Cu ajutorul Domnului, în septembrie 1994, primul ziar
creștin, Jenskaia Niva, a fost publicat în limba rusă și Ogorul
Femeilor – în limba română. Ziarul conținea, în linii generale,
articole despre lucrarea surorilor din diferite țări ale Federați-
ei Euro-Asiatice și programul Zilei Mondiale de Rugăciune din
noiembrie. În decembrie 1996, ziarul și-a încetat activitatea,
din cauza lipsei de fonduri.
435
În decembrie 1994, de Crăciun, prima revistă creștină pentru

femei, Maria, a fost publicată în limba rusă cu un tiraj de 10 mii
de exemplare. A fost o mare bucurie și triumf în Hristos.
În mai 1996, întreaga noastră echipă editorială (eu – în cali-
tate de editor al revistei, O. Kolesova – redactor-șef, E. Bartașe-
vici – director executiv, și A. Alekseeva – designer) a participat
la cursuri de instruire pentru angajații editurilor creștine din
CSI, la invitația Institutului de Instruire a Revistelor din Europa
de Est pentru editori de revistă creștină. Directorul Institutului,
Sharon Mamper, a organizat aceste cursuri pentru toți doritorii
din țările CSI să înceapă a edita publicații creștine. Ea a înțeles
că fiecare din noi avea nevoie de instruire. În decurs de două
săptămâni, am lucrat în grupuri a câte 7-10 persoane, timp în
care profesori cu experiență ne-au învățat cu dragoste și răbda-
re. Dumnezeu i-a îndemnat să ne acorde din timpul lor pentru a
ne instrui în domeniul editării și publicării de materiale crești-
ne. Toți erau redactori, designeri, manageri ai celor mai faimoa-
se publicații creștine.
În anul 1998, Institutul de Instruire a Revistelor a organizat
aceleași cursuri la Moscova (Korolevo). Profesorii noștri au fost
V. Țorn, redactor-șef al revistei Credință și viață, și E. Mittelstadt,
redactor-șef al revistei Lidia. Anterior, nu m-am gândit niciodată
că voi lucra la publicarea unui ziar, în mod special a unei re-
viste. Nu aveam competențele necesare, nici studii în domeniu.
Pentru mine aceste cursuri au fost de mare ajutor și inspirație în
activitatea mea inițială de publicare a unei reviste. Domnul s-a
ocupat și de acest lucru.
Revista era tipărită de două ori pe an. Începând cu al patrulea
număr (1996), au fost introduse noi rubrici – „Femeile Bibliei” și
„Etica biblică”. Mi s-a încredințat să scriu despre femeile biblice,
436
iar cealaltă rubrică a fost condusă de Marina Karetnikova, doctor

în științe istorice. Din 2002, revista a început să fie publicată de trei
ori pe an, cu un tiraj de 5.000 de exemplare. Printre autoare, erau
femei din Rusia, Ucraina, Bielorusia și țările din Asia Centrală.
De fiecare dată, când mi se livra un tiraj la domiciliu, casa mea se
transforma într-un depozit. Surorile Ruslana Vatav și Olga Brega
veneau și se ofereau voluntar să ajute la împachetarea revistelor
în plicuri, iar soțul meu, prieten credincios, a lucrat în calitate de
dispecer în toți acești 20 de ani. A fost o muncă grea, dar împreună
am făcut-o cu bucurie și dragoste pentru surorile noastre.
În anul 2014, I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru a 20-a ani-
versare a revistei. Se părea că 20 este un număr nesemnificativ,
dar, în același timp, am parcurs o cale atât de lungă. Au rămas
în urmă căutări, griji, frici și bucurii.
Revista Maria a fost prima publicație creștină pentru femei
din toate Uniunile CEB. Surorile noastre nu au avut niciodată
propria lor revistă. Ea se tipărea doar în limba rusă pentru feme-
ile din țările CSI.
Olga Kolesova, jurnalistă profesionistă, a devenit redacto-
rul-șef al revistei. A îndrăgit-o atât de mult, încât a trăit pentru
ea! A scris articole, a adunat materiale, a trimis revista tuturor
prietenilor ei. După lansarea numărului următor, primeam o
scrisoare cu o analiză a fiecărui articol. În primii ani, Olga Ko-
lesova însăși mergea la gară pentru a primi pachete cu reviste,
apoi pelicule pentru a le duce la tipografie. Acest lucru a durat
până când Dumnezeu i-a trimis un asistent tehnic. Mai târziu,
am avut și un computer și mi-a fost mai ușor să lucrez. La fel ca
înainte, lucram la revistă în bucătărie, atât la Sankt Petersburg,
cât și la Chișinău. Dar toate acestea nu au fost o povară pentru
noi. Am lucrat cu bucurie la fiecare ediție.
437
În anul 2012, după o scurtă boală, Domnul a luat-o pe Olga Ko-

lesova într-o lume mai bună. A fost o mare pierdere și durere pen-
tru noi toți. Ne-a fost greu fără mentorul nostru. Ne-am gândit să
închidem revista, dar ea se publică până în prezent. Colectivul edi-
torial s-a mărit și noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru calea de 20
de ani pe care am parcurs-o împreună. Revista iese de trei ori pe an,
dar deja la Sankt Petersburg. Redactorul-șef este Miria Kuznețova,
iar eu continui să scriu articole despre femeile biblice.
Pictorița Ala Alekseeva s-a dedicat publicării revistei încă de la
prima întâlnire. Timp de 19 ani, a investit toate cunoștințele și dra-
gostea în această lucrare. A scris articole la rubrica pentru copii a
revistei și a făcut schițe. Pe lângă faptul că lucra la revistă, această
femeie modestă și umilă, mamă a trei copii, a scris cărți pentru co-
pii, iar în Uniunea noastră CEB a lucrat la revista Lumina vieții. În-
totdeauna a fost deschisă, gata să ajute și să ofere sfaturi. A trecut în
eternitate la 1 august 2013, după o boală rapidă. Cred că în veșnicie a
primit o cunună nepieritoare din mâinile Mântuitorului.
Mulțumim Domnului și tuturor angajaților, cititorilor și celor
care au distribuit revista! Fie ca El să răsplătească pe toți după
faptele lor!
Scrisori de la cititorii noștri
Nadejda Matveeva
Trimit salutări cu ocazia celei de-a 20-a aniversare a revistei Maria.
Am citit și am recitit revista din ziua lansării ei cu recunoștință față de
Dumnezeu. Cu fiecare pagină, sufletul mi se înviora. Totul de pe această
planetă are un început și un sfârșit, se naște și apoi moare, doar Duhul
Sfânt este veșnic, neschimbat. În Numele Fiului Său, Isus Hristos, și din
438
dragoste pentru noi, Tatăl Ceresc folosește circumstanțe şi evenimente is-

torice diferite pentru ca să ne crească spiritual, să ne transforme pentru
Sine Însuși și spre binele nostru.
Un astfel de exemplu de slujire a Providenței divine, precum revista
Maria, nu este zadarnică în ochii Tatălui Ceresc. Dumnezeu prețuiește fie-
care început mic, iar publicarea unei reviste sau a unui ziar este o lucrare
titanică a unei echipe prietenoase de personalități creative.
Toate rubricile revistei Maria mi-au atins inima, dar mai ales, arti-
colele scrise de Olga Mocan, Marina Karetnikova, Olga Kolesova. Pentru
întreaga echipă creativă a revistei, desigur, a fost o mare bucurie să o pu-
blice și să aștepte recenziile de la cititori, lăsându-se inspirați de ele. Oa-
menii de la Dumnezeu, talentați în sfera publicisticii, au lucrat de dragul
Adevărului. Am căutat Adevărul și Dumnezeu ni l-a descoperit. Iată de ce,
timp de 20 de ani (m-am întors la credință acum 20 de ani), El mi-a oferit
ocazia să citesc, să mă inspir, să aștept și să mă bucur de un prieten-revis-
tă, înțelegând oamenii care fac o faptă bună pentru creștini. Păstrez toate
edițiile primite și le transmit altora să le citească.
Orașul Brovar, regiunea Kiev, Ucraina
Natalia Demina
Dragă redacție a revistei mele preferate.
Pace vouă, iubite surori din redacția revistei Maria!
Revista noastră a împlinit 20 de ani. Scriu cu îndrăzneală „a noastră”,
pentru că revista a devenit un bun prieten și, mai mult, un însoțitor per-
manent pentru multe femei care s-au dedicat evlaviei. Din punctul nostru
de vedere, 20 de ani este o perioadă scurtă, dar suficientă pentru a lăsa o
amprentă în viață.
Eu și mama mea, fiind încă la începutul vieții de credință, ne-am fami-
liarizat cu revista imediat ce au apărut primele ediții. Le-am găsit pentru
prima dată în biserica Ivano-Frankivsk. Ne-au plăcut și ne-am abonat la
revistă, pe care o primim până în prezent.
439
Ce rubrici ne plac cel mai mult? Greu de spus, deoarece revista se ci-
tește din scoarță în scoarță dintr-o singură respirație. Predicile ținute de
sora Olga Mocan bazate pe analiza imaginilor femeilor Bibliei, discuții cu
M. Karetnikova, mărturiile surorilor noastre – toate vorbesc despre felul
în care Dumnezeu le-a chemat, în mod uimitor, să lucreze pentru a întări
credința și a schimba caracterul altor femei. Totul este spre slava lui Dum-
nezeu, pentru că acestea nu sunt doar istorii despre trecut și prezent, ci
mărturii despre conducerea, înțelepciunea și mila lui Dumnezeu, într-un
cuvânt – despre lucrările Sale minunate: „Totul este din El, prin El și pen-
tru El” (Rom. 11: 36).
Aș dori, în mod deosebit, să vă povestesc despre „poștașul personal”
al revistei, mama mea, Tamara Ruleova. Toate edițiile revistei lucrează
permanent în câmpul lui Dumnezeu, datorită grijii ei pentru surorile din
biserică și a credincioșiei puse în inima ei de Dumnezeu Însuși. Ea trans-
mite surorilor revista, astfel încât fiecare din ele să poată citi noile ediții.
Acele surori care au fost de curând chemate de către Dumnezeu, de ase-
menea, sunt atinse de grija ei afectuoasă. Întrebându-le dacă le place să
citească, mama le aduce edițiile din anii trecuți. Printre prietenii revistei
Maria se află surori din diferite categorii de vârstă – de la 16 la 70 de ani.
„Mulțumim pentru materialele edificatoare, care ne ajută să creștem spi-
ritual și să ne întărim în omul dinăuntru” sunt cuvintele pe care mama
noastră le aude în permanență și pe care le transmitem redacției acum.
Da, această revistă este doar o parte din viața și biografia noastră. În
martie 2012, Olga Mocan, editorul revistei, și Mariana Dubceac, coordo-
natoarea lucrării „Mame în rugăciune”, au venit la Mukacevo la invitația
surorilor. Apoi, în orașul nostru, a avut loc prima slujire interconfesională
a surorilor evanghelice. Au fost zile binecuvântate și multe surori încă își
amintesc de acea conferință. În mai anul trecut, Dumnezeu ne-a dezvăluit
că putem îndeplini singuri o astfel de slujire interconfesională, iar acum
o dezvoltăm, făcând primii pași. Cel mai important lucru este că există
surori care vor să învețe să trăiască aducând slavă lui Dumnezeu și iubesc
părtășia. Cursurile se desfășoară în baza materialelor din revista Maria,
mai ales în baza predicilor surorii Olga Mocan.
440
Ce-i doresc revistei preferate? Maria are inima unei slujitoare. Rămâ-
neți pe calea cea bună, pusă deja de mulți. Țineți-vă de adevăratul scop,
care este slujirea. Slujiți surorilor de diferite vârste, înclinații, puncte de
vedere, pentru ca toate împreună să creștem în chip desăvârșit una, până
vom ajunge la statura plinătății lui Isus Hristos și să cunoaștem voia Lui
pentru fiecare în parte și pentru biserică în ansamblu. Laudă Celui prin
mila căruia astăzi, suntem parte din moștenirea Lui.
Cu dragoste, sora Natalia Demina și toate surorile din or. Mukacevo,
cititorii și prietenii revistei Maria.
or. Mukacevo, regiunea Transcarpatică, Ucraina
P. S. Natalia este autorul mai multor articole din revista Maria.
Marina Karetnikova
Revista Maria are 20 de ani. Aceștia sunt 20 de ani minunați din viața
noastră. Revista a luat naștere în timpul perestroikăi. Astăzi există opinii
foarte diferite cu privire la această perioadă, dar pentru noi, creștinii ruși,
acesta este cea mai fericită perioadă: cei care ne urmăreau au dispărut,
ne-au permis să construim case de rugăciune, să deschidem edituri, să
învățăm copiii și tinerii, să călătorim prin țară și în străinătate și chiar să
publicăm propria revistă. Nu doar că ne-au permis, dar și ne-au cerut!
În februarie 1994, la Moscova a avut loc o reuniune a Comitetului
pentru Femei al Federației Euro-Asiatice, la care Olga Mocan a fost aleasă
președintă și s-a luat decizia ca să publice o revistă pentru femei. Această
decizie a fost inclusă în protocol. Era necesar să găsim un editor, un jurna-
list cu experiență, o soră, o creștină. Sora noastră multitalentată, Victoria
Majarova, nu se afla la Moscova la acel moment, dar era sora mea, Olga
Kolesova, membră a Uniunii Jurnaliștilor. Ei însă nu-i plăcea creativitatea
feminină, din cauza sentimentelor, lacrimilor și a excesului de cuvinte.
M-am angajat să o conving și am promis că voi coopera, dar, desigur, Olga
441
Mocan a devenit editorul principal. Deci, o moldoveancă și o femeie din

Sankt Petersburg – despre acest lucru putem să scriem aparte.
S-a întâmplat să fiu în biserica de la Chișinău, la întâlnirea femeilor,
care a fost condusă de Olga Mocan, chiar înainte de perestroikă, pe când
noi, în Sankt Petersburg, nici măcar nu ne gândeam la aceasta. M-am
pregătit să rezist două ore de plictiseală, dar am fost uimită să aud femei
inteligente și de afaceri, cărora li s-a acordat câte zece minute să spună
mesajul, pentru ca să rămână timp pentru cântări. Îmi amintesc și acum
emoțiile de bucurie, recunoștință, uimire. Așa sunt moldovencele!
Întâlnirile rare ale celor două surori (O.M. și O.K.) aveau loc în bucă-
tărie. Lucrau rapid, pe gratis, creativ, fiecare avea subiectele sale. Sora
mea era un maestru al biografiilor: atunci când lua un interviu, acesta
devenea un roman întreg. Ea a scris despre Maxim Stașak, despre Kono-
valcik, despre Sipko și soțiile lor, despre femeile glorioase ale bisericii,
lideri ai mișcării femeilor, precum Liubovi Pevnițkaia. A scris și despre
evanghelizări, precum Volga-92, despre tabere creștine, predarea Bibliei
în școli, construcția bisericilor, inclusiv ale noastre, dar avea și subiecte
speciale. Îmi amintesc, mai ales, istoria relației dintre Lev Tolstoi și soția
lui, Sofia. Toate materialele ei erau biblice, bine gândite, edificatoare și
mi-a cerut același lucru în discuțiile mele despre etică. „Mai multe exem-
ple de viață”, spunea ea.
Olga Kolesova a pregătit jurnaliști atât la Universitatea Creștină, cât și
în biserică, dar în timp ce toate acestea erau coordonate și organizate, ea
nu mai era în viață.
Ea avea un succes deosebit în distribuirea revistei. A corespondat pe
larg cu orașe și biserici – câte zece scrisori pe zi. Acum nici Omsk, nici
Blagoveșcensk, nici Minsk, nici Luga nu primesc revista și spun că nu
există altele care s-o înlocuiască. A avut mulți autori și un mare interes
pentru oameni. Toți se întâlneau în bucătăria ei. Fiind aproape de sfârși-
tul vieții sale, încă își făcea griji ca revistele gratuite să fie trimise priete-
nelor ei bătrânele. Este de menționat faptul că ea nu mai este, dar revista
ei încă se publică.
Sankt Petersburg, Rusia
442
Liubovi Colesnic
Felicitări fondatorului revistei creștine Maria și tuturor celor care au
lucrat la fiecare ediție a ei! La mulți ani!
20 de ani este mult timp, având în vedere toate dificultățile cu care a
trebuit să ne confruntăm, dar am supraviețuit! Mulțumim Domnului pen-
tru sprijin și ajutor!
Mă adresez vouă, dragi surori, cu un sentiment de profundă recunoștință
și apreciere pentru munca voastră în ogorul lui Dumnezeu. Îmi place revista
dvs. și aștept cu nerăbdare ediția următoare. Sunt sigură că nu doar eu am un
astfel de interes față de revistă. Îmi place să citesc tot despre ce scrieți.
Niciodată nu am citit despre femeile din Biblie atât de detaliat. Mulțumesc,
sora Olga Mocan, pentru că ați adus trecutul îndepărtat în prezent și l-ați făcut
ușor de înțeles. Îmi plac foarte mult articolele scrise de Marina Karetnikova.
De fapt, întreaga revistă este saturată de dragoste pentru noi, femeile, mereu
grăbite undeva, ocupate în permanență, îngrijorate de soții și copiii lor.
Revista este, cu adevărat, feminină: o pagină pentru copii, un verset
pătrunzător și o rețetă delicioasă. Pe lângă toate acestea, a fost scrisă de
către femei!
Mulțumesc vouă, dragi surori, pentru sfaturile bune pe care le oferiți
pe paginile revistei, pentru articolele informative, fiecare fiind interesant
în felul său. Munca dvs. nu este în zadar. Revista, ca mijloc de comunica-
re, ne ajută să devenim mai rezistente, ne îmbogățește cu noi puteri, atât
de necesare astăzi pentru fiecare dintre noi.
„Harul să fie cu toți cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos”
(Efes. 6:24).
Or. Rezina, Moldova
***
În 2013, la Sankt Petersburg, Societatea Biblică „Biblia
pentru toți” a publicat cartea mea, Femei mărețe, cu un tiraj
de o mie de exemplare. Aceasta este o colecție de articole din
443
revista Maria. La începutul anului 2015, a fost publicată a

doua ediție. Femeile au îndrăgit aceste articole simple, scrise
de la inimă la inimă.
Pentru toate acestea, sunt foarte recunoscătoare lui Dumne-
zeu. Rugându-se lui Dumnezeu, patriarhul Iacov a spus: „Sunt
nevrednic de toate îndurările și toate binecuvântările pe care le-
ai făcut robului Tău ...” (Gen. 32:10). Aceleași cuvinte le spun și
eu Domnului. El a arătat o mare milă față de mine ca și față de
Iacov, oferindu-mi ocazia de a sluji surorilor mele în slăbiciune
oriunde a dorit El.
Numele Lui să fie slăvit!
444
Moscova, anul 1979
Coreea, Seul, anul 1990. A treia din stânga - Bera Kadaeva,

următoarea sunt eu - Olga Mocan
445
446
Primul Comitet al Femeilor, august 1992
Birmingham, SUA, anul 1993
De la stânga spre dreapta: Olga Mocan, Catherine Allen, președinta
Departamentului Mondial al Femeilor, Svetlana Vorobiova, secretara
Departamentului Federației Euro-Asiatice
447
448
La conferința organizată cu ocazia celei de-a 10-ea aniversări a Departamentului de Femei,
noiembrie 2002
Întâlnirea surorilor din țările CSI și Comitetul Federației Europene.
În rândul întâi, a treia din dreapta - președinta Eva Gutkowska,
Chișinău, octombrie 2007.
Comitetul Femeilor, anul 2009
449
Olga Mocan împreună cu tinerele evangheliste: Maria Belous,
Ala Verenciuc, Eugenia Podoleanu, Mariana Dubceac, anul 2009
Colectivul redacției revistei Maria:

Alla Alexeeva, Olga Mocan, Nadejda Kara, Olga Kolesova, Nina Teplițka-
ia, Natalia Tighineanu
450
Postfață
Postfață
Femeile și bărbații care cred în Dumnezeu, născuți prin Du-

hul Sfânt, după ce au primit cunoaștere, înțelepciune, curaj și
putere pentru a împlini voia lui Dumnezeu, au dus cu îndrăz-
neală Vestea Bună poporului nostru, depășind toate obstacole-
le. Iată răspunsul misionarului Walter Craighead la întrebarea
generalului poliției române când a fost arestat la Bălți:
– Împlinesc porunca lui Hristos – să merg în toată lumea și
să propovăduiesc Evanghelia.
Aceștia sunt, cu adevărat, eroi ai credinței, femeile evanghe-
liste din Basarabia, care și-au pus viața, familiile și copiii pe al-
tarul lui Dumnezeu. Acestea nu sunt doar cele despre care am
reușit să scriu prin harul lui Dumnezeu. Numărul lor este mult
mai mare. Au fost o mare oștire!
Însuși Dumnezeu mi-a salvat viața în mod miraculos când
o bombă incendiară a căzut pe casă, iar bunicul meu a vrut să
mă pună lângă cei trei copii morți ai săi. A trăit 97 de ani și îmi
amintea mereu:
– Olguța, ține minte bine – te-am găsit sub zăpadă și ți-am
salvat viața!
A fost o mare onoare și binecuvântare din partea lui Dum-
nezeu să fac parte din lucrarea acelor femei pe care Dumnezeu
le-a folosit, prin harul Său, pentru a zidi Biserica prin slujirea lor
451
devotată. Tot ce au făcut ele în puterea Duhului Sfânt și pentru

slava lui Dumnezeu a supraviețuit până în prezent. Nu am făcut
nimic nou, dar am dorit să continui marea lor lucrare. Cum va
aprecia Domnul această lucrare? Este cea mai dificilă și arzătoa-
re întrebare pentru mine. Eu cer doar mila Lui și Domnul știe –
am făcut tot ce am putut.
O trăsătură caracteristică a lucrării femeilor din Uniunea Bi-
sericilor CEB din Moldova a fost întotdeauna capacitatea de a
ține bine minte trecutul și de a construi cu demnitate viitorul.
Este dificil să înțelegem gusturile și valorile tinerilor lideri, dar
dorința lor de a sluji Domnului și celorlalți ar trebui să devină
principalul lucru în care își vor investi puterea, experiența, tim-
pul și resursele. Sunt sigură că nu vor fi „copii” ale predecesori-
lor, dar se vor alătura lucrării lui Dumnezeu și o vor continua cu
demnitate. Aceasta este rugăciunea mea.
452
ANEXA 1
ANEXA 1
Extrase din scrisorile Raisei Bușilă

către prietena ei, Eufrosinia Burka
Când Domnul a despărțit-o pe Raisa Bușilă de soțul ei,

pastorul bisericii de la Chișinău, și de întreaga biserică, dra-
gostea pentru prietena ei, Eufrosinia Burka, cu care a fost
botezată în aceeași zi, era exprimată în scrisorile pe care și
le scriau în mod regulat.
Am primit toată corespondența de la E. Burka înainte de ple-
carea ei în eternitate. Prețuiesc aceste scrisori ca pe o comoară,
o amintire a vieții și a lucrării surorilor „crizanteme”. Scrisorile
sunt pline de învățături din Cuvântul lui Dumnezeu, inspirație și
putere de la Duhul Sfânt.
Următoarele rânduri sunt fragmente din unele scrisori:
21 ianuarie 1964
Dragă Eufrosinia, am primit scrisoarea și felicitările tale la mo-
mentul potrivit. Îți mulțumesc din inimă pentru dragostea și atenția
ta și îți doresc ca în anul acesta, să ai mai multă mângâiere în Domnul,
pace și bucurie, pe care nu le putem avea decât în El. Acum prețuiesc
tot mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și părtășia cu Bunul Păstor, care
453
ne încurajează și ne ajută să ne purtăm povara, durerea și greul vieții

pe calea noastră pământească.
Dragă Eufrosinia, pe lângă responsabilitățile tale, încearcă să găsești
cât mai mult timp posibil pentru a te adânci în Cuvântul Său, care ne întă-
rește și ne zidește spiritual. Fără hrană spirituală, sufletul nostru moare.
Anii nu aleargă, ci zboară fără milă și, prin urmare, trebuie să ne prețuim
timpul și să ne pregătim pentru plecarea către „țara noastră din ceruri”.
Transmite salutări Mariei Savelieva. O ţin minte veselă şi plină de via-
ţă, dar cred că şi ea mă ţine minte altfel... Așa este viața – există o primă-
vară a vieții, dar vine toamna...
30 iunie 1974
Dragă Eufrosinia, zilele acestea, vreau să-i vizitez pe toți cei dragi
inimii mele, așa că am decis să discut cu toți, în mod deosebit, cu cei
care sunt îngrijorați şi se află în strâmtorări. M-am întristat să aflu
că Lilia s-a îmbolnăvit din nou, i-am transmis calde salutări și am
îndemnat-o să aibă încredere în Dumnezeu, căci doar El poate mân-
gâia și îi poate da puterea de a îndura toate greutățile vieții. În cu-
rând, Domnul va veni și îi va lua pe cei răscumpărați la Sine, unde nu
există suferință, boală, durere și lacrimi. De aceea, să fim treji și să
veghem, având privirea îndreptată în sus, pentru că izbăvirea noastră
este aproape. El zăbovește, deoarece așteaptă ca toți să se pocăiască
și să nu piară. Venirea Lui va fi pe neașteptate. Știu că ești atât de
ocupată și foarte obosită, încât nu-mi poți scrie, deși aș vrea să știu
cum îți merg lucrurile...
Aștept cu nerăbdare răpirea Bisericii, care va avea loc curând. V-am
scris vouă, crizantemelor, ce se va întâmpla cu pământul... Prin urmare,
dragă Eufrosinia, fii puternică, mai este puțin timp, de aceea Satana um-
blă ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită, dar noi suntem în
mâinile lui Isus, Păstorul nostru. În fiecare zi, vă aduc pe voi, pe Lilia și
pe toate celelalte surori, pe mâini de rugăciune, pentru ca Domnul să vă
binecuvânteze.
454
ANEXA 1
8 decembrie 1974
Draga mea Eufrosinia, acum o oră, am primit scrisoarea ta și am dorit
atât de mult să vorbesc cu tine, încât am lăsat totul și am decis să-ți scriu
o scrisoare. Nu știu dacă o voi termina azi... Citesc cartea Mântuirea lui
Dumnezeu, de Oswald Smith, îți amintești de el? A fost la noi când era
tânăr, un frate foarte bun. A fost tradus de Walter Craighead.
Mai întâi de toate, îți mulțumesc sincer pentru salutul tău și amintirea
pe care o păstrezi despre mine. Scrii că ai păşit în al 70-lea an al vieții tale,
iar eu am împlinit 75 de ani pe data de 3 februarie și am sărbătorit toată
luna. Am invitat mai întâi surorile care m-au ajutat foarte mult când eram
bolnavă. Eram optsprezece suflete adunate împreună. Apoi, în cel de-al
doilea grup, am invitat văduvele și pe acele surori care au peste 75-78 de
ani, cărora li se acordă puțină atenție în biserică. Sărmanele, au urcat cu
greu scările mele, dar am avut un timp ziditor împreună și o părtășie plă-
cută, încât nu doreau să plece. Al treilea grup au fost „ghioceii”, fetele cu
care am discutat despre necesitatea de a continua slujirea noastră și cum
să lucreze pentru Mântuitorul. Le-am servit cu ceai, gustări și tortă. Acum
sărbătoarea s-a încheiat și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am rezistat tot
acest timp și mă simt bine.
Zilele acestea, am primit și o carte poștală de la Lina (Evangelina
Jivova – O. M.) cu un ceas și o catedrală în grădină (Chișinău). Atât de
multe amintiri, dar ele au rămas în trecut. Ceasul bate ora 12 și ne amin-
tește de ultima noastră suflare, când vom deschide ochii de cealaltă
parte a râului Iordan și ne vom bucura întotdeauna. Nu va fi boală, nici
tristețe, nici griji, nici lacrimi, nici moarte. Uneori, admirăm frumuse-
țea creației pe care a zidit-o Creatorul cerului și al pământului. Totuși,
oricât de frumos ar fi aici, nimic nu se poate compara cu ceea ce a pre-
gătit Tatăl nostru pentru cei care Îl iubesc, după cum este scris: „Lucruri
pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu
s-au suit ...” (1 Cor. 2:9).
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am de toate și îi pot ajuta și pe alții –
aceasta este o mare binecuvântare. Tatăl Ceresc nu-Și lasă copiii, în mod
deosebit, văduvele.
455
3 martie 1976
Faptul că ai citit Hristos, sfințirea noastră ți-a fost de mare folos. Acum
cunoaștem adevărul într-o măsură mai mare decât îl cunoșteam în tinerețea
noastră. Acum ni s-au dezvăluit multe lucruri și vom face tot ce putem, așa
are loc creșterea spirituală. Acum înțelegem mai mult, iubim mai mult, pre-
țuim mai mult, dar ... nu avem aceeași putere, nici sănătatea nu mai este la
fel. Pot să fac atât de puțin acum, slujirea mea acum este să mă rog pentru
toți oamenii, să discut cu oamenii din biserică și să scriu scrisori...
Cartea poștală pe care mi-ați trimis-o are flori de toamnă pe ea, care
cresc la munte și sunt foarte frumoase, așa că să nu ne pierdem inima,
sunt „branoluși tomnatice”. Boris Bușilă mi le aducea în fiecare zi, când
eram bolnavă de tifos, iar Nadea Kobzareva a avut grijă de mine. Prin
urmare, dragi crizanteme, nu vă ofiliți, ci vegheați și veseliți-vă. Să ne
pregătim pentru venirea scumpului nostru Salvator, care ne-a pregătit
un locaș la Tatăl.
29 martie 1976
Dragă Eufrosinia, am primit recent o scrisoare lungă de la tine, în care
scrii despre moartea mamei tale (Natalia Zabloțkaia – O. M.). De curând,
Lida Căldăraru mi-a scris, foarte pe scurt, că sora Natalia Zabloțkaia a fost
înmormântată. Sincere condoleanțe. Știu că este greu să-i pierzi pe cei
dragi, dar ar fi trebuit să te aștepți la acest lucru, din momentul în care
mama ta a trăit 97 de ani...
Draga mea, nu uita că Tatăl nostru Ceresc protejează în mod deosebit
văduvele și orfanii. Domnul Isus este întotdeauna alături de tine, te îndru-
mă și te mângâie prin Duhul Sfânt. Scriu acest lucru din propria experi-
ență – de câte ori am fost în circumstanțe dificile, când nori negri atârnau
peste mine și părea că nu mai există ieșire.
Toate acestea au trecut într-o clipă, iar Soarele a răsărit din nou. Am
înțeles de ce Domnul m-a smuls de lângă cei dragi și m-a trimis aici, să mă
învețe să merg pe calea Sa, dar să nu mă încred în oameni.
456
ANEXA 1
De aceea, și tu ești singură în familie pentru a fi mai mult în părtășie

cu Mântuitorul. Caută mângâiere la El și citește mai mult Biblia – această
minunată Carte. Cu cât o citești mai mult, cu atât mai mult dorești să ci-
tești și să descoperi adâncimile ei.
24 octombrie 1978
Dragă Eufrosinia, mulțumesc pentru vestea tristă – o telegramă și o
scrisoare despre moartea dragii noastre surori, Lidia Căldăraru. O altă cri-
zantemă a dispărut. Cine va fi următoarea?
…Dumnezeu are propriile Lui planuri, iar Lidia a plecat prima, cea
mai tânără. Cine este la rând, nu se știe.
...A trăit în condiții dificile toată viața ei, iar când a putut deja să se
bucure de condiții bune, aici pe pământ, Domnul a dus-o într-un loc cu
mult mai bun, unde nu va fi nici boală, nici lacrimi, nici suferință, doar
bucurie veșnică, pace, dragoste și întâlnire cu Hristos și cu toți cei apropi-
ați. Să fim gata și noi pentru trecerea Iordanului sau pentru răpirea Biseri-
cii. Domnul este aproape...
Vă rog, de asemenea, dacă este posibil, trimiteți-mi o fotografie cu ea
în sicriu, în care este acoperită cu crizanteme. Mi se pare că este încă acolo.
Dragă Eufrosinia, acum scriu despre altceva. I-am promis Lidiei Biblia
lui Boris Bușilă, pe care o citesc acum (nu am alta). Ți-o voi lăsa moșteni-
re, iar tu o vei da presbiterului bisericii de la Chișinău înainte de plecarea
ta Acasă. De asemenea, fotografia lui Boris Bușilă cu fotografia atașată a
mătușii mele, Polina Krupskaia, ți-o dau ca să o transmiți bisericii. Mătușa
Polea a lucrat mult în biserică și aș dori ca toate aceste lucruri să rămână
în biserica în care am lucrat atâția ani.
Salutări tuturor crizantemelor. Vă sărut și vă îmrățișez cu drag.
457
ANEXA 2
ANEXA 2
Din publicații în reviste creștine

din anii 20-30, secolul XX
despre viața Uniunii Basarabene a CEB
Despre reviste
În 1920 misiunea evanghelică engleză Mildmay a publicat o revistă
literară religioasă și morală, Prietenul, în limba rusă și română. Revista
conținea 8 pagini A4 și un apendice pentru părinți, tineri și copii. Lev
Averbuh, un misionar din Israel, era responsabil de administrarea redac-
ției și a editurii. Revista apărea de șase ori pe an. În ea erau publicate
poezii și articole ale predicatorilor celebri, majoritatea fiind traduse de L.
Averbuh. A publicat însă și articole semnate de el. Boris Bușilă, student la
medicină și viitorul pastor al bisericii din Chișinău, de asemenea, a scris
câteva articole pentru această revistă.
În nr. 9 al revistei, iunie 1921, a apărut următoarea mențiune – „di-
rector B. Bușilă, editor L. Averbuh”. Nu existau titluri în revistă, articolele
abordau diferite subiecte, erau plasate anunțuri despre ținerea serviciilor
divine în casa de rugăciune de pe strada Meshchanskaya 20.
În ianuarie 1929, a apărut primul număr al revistei Lumina Vieții,
care era publicată de Uniunea CEB din Basarabia. Revista era publica-
tă lunar. Avea următoarele rubrici: „Câmpul Domnului”, „Vatra famili-
ei”, „Stupul femeilor”, „Viță de vie tânără”, „Lunca copiilor”, „Școala
duminicală”, „Cutia poștală”.
459
La ședința Uniunii Bisericilor CEB a Moldovei din 15 februarie

1995, s-a decis restabilirea acestei publicații, păstrând structura și
principalele rubrici. Revista a fost publicată în cadrul frăției până
în anul 2011.
A existat și o revistă evanghelică basarabeană, Luminătorul, care a
început să fie publicată în 1933 cu aceleași rubrici. Nu se cunoaște dacă a
fost redenumită sau au existat două reviste separate.
Mai jos, am plasat mai multe articole, note din reviste vechi,
care mi s-au părut foarte interesante și utile pentru cei care lu-
crează în câmpul lui Dumnezeu.
O scrisoare deschisă către toți frații și

surorile din Basarabia
Domnul ne-a amintit de îndurările Sale minunate, exprimate în per-
soana dragilor frați și surori în Domnul față de noi, predicatorii. Recu-
noaștem că, de nenumărate ori, am respins aceste îndurări și că nu le-am
apreciat îndeajuns.
Dragii noștri frați și surori, care sunteți împrăștiați în Basarabia, ne-
ați slujit neobosit: ne-ați transportat cu căruțele voastre, v-ați ocupat de
cazare, mâncare etc. Fiind neobservați de mulți, voi ați săvârșit o faptă
măreață și plină de dragoste pentru noi, slujitorii mai mici ai lui Hristos.
Credem că Domnul vede și prețuiește munca și contribuția voastră, la fel
ca cea a văduvei sărace (Luca 21: 2-4).
O, dragi frați și surori din Basarabia, suntem foarte mișcați de grija și
dragostea voastră pentru noi și vă dorim să aveți răsplata de la Domnul pe
care El o dă tuturor celor care Îl iubesc (3 Ioan 1:5; Evr. 6:10, 11)... Vă rugăm
să acceptați recunoștința noastră și mulțumiri din toată inima,
ai dvs. frați în Hristos
Revista Lumina vieții, 1929
460
ANEXA 2
O notă despre deschiderea unei case de rugăciune

în satul Nesvoe, regiunea Cernăuți
La 29 septembrie 1929, în satul Nesvoe, a avut loc o deschidere festivă
a unei case de rugăciune. Domnul a binecuvântat din belșug atât frații și
surorile locale, cât și oaspeții. Sala mare și luminoasă era plină de invitați
și toți ascultau Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție. Vorbitorii au fost: frate-
le Malîșev, fratele Șmer din Cernăuți, fratele Belousov din Chișinău și alții.
Șapte coruri au cântat pe rând: corul din Nesvoe, Kozeriansk, Dankouți,
Moșaneți, Nedăbăuți, Voronovița, Stăuceni și Malinești.
După întâlnire, a fost servit prânzul. Au fost întinse fețe de masă
pe iarbă verde, iar frații și surorile stăteau în jurul lor. La o masă încă-
peau mai mult de 700 de persoane. Astfel, peste 3.000 de invitați au
participat la această sărbătoare solemnă. Această imagine vie amintea
de acel eveniment miraculos când Hristos a hrănit 5.000 de oameni
care Îl urmau.
După prânz, a început sărbătoarea tineretului. S-a simțit prezența lui
Dumnezeu, care Și-a revărsat binecuvântările asupra copiilor Lui. În sim-
plitatea inimii, tineretul a mărturisit despre Hristos, a cântat duete, solo
și în cor. Mulți dintre cei neconvertiți au cerut să se roage pentru ei și și-au
exprimat dorința de a sluji Domnului.
În aceste zile de sărbătoare, biserica din Nesvoe a cunoscut multe bucurii.
Domnul să crească spre slava Sa ceea ce a fost semănat în slăbiciune!
Rubrica „Cutia poștală”

În perioada 2-5 martie, am avut o mare bucurie să-i avem pe fratele
Everett Gill și pe fratele Walter Craighead în biserica de la Bălți.
Duminică 2 martie, am fost zidiți și încurajați de predicile fratelui
Everett Gill (vorbea în engleză, iar fratele Craighead traducea în limba
rusă). Predicile sale, cu exemple izbitoare din viață, au avut un impact
deosebit asupra publicului. În perioada 4-5 martie fratele Gill (tradus
461
de fratele Craighead) a ținut prelegeri, utilizând materiale vizuale bibli-

co-geografice. Mai mult de 70 de frați, majoritatea lideri și localnici, au
frecventat acele prelegeri.
Prelegerile ținute de fratele Gill, care conțineau explicații profunde
ale acțiunilor copiilor lui Dumnezeu din Vechiul Testament și modul în
care acestea sunt aplicate astăzi în activitățile noastre spirituale, s-au
întipărit adânc în inimile ascultătorilor, încurajând și îndemnând să slu-
jească mai bine lui Dumnezeu. Am descoperit că îndrăzneala pe care au
avut-o conducătorii poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament este
destul de aplicabilă și, mai ales, necesară în zilele noastre.
Din Noul Testament, s-a vorbit despre principalele locuri prin care
a trecut Isus Hristos, de la naștere până la înălțare, atingând câteva
aspecte importante ale activității Sale mesianice. Activitățile aposto-
lului Pavel au fost analizate pe scurt și indicate pe harta călătoriilor
sale misionare. Am descoperit multe lucruri importante și interesante
la aceste prelegeri.
La sfârșit, frații și-au exprimat recunoștința pentru toate descoperirile
noi și dorința de a-i revedea pe frații Gill și fratele Craighead printre noi și
de a asculta învățăturile lor ziditoare. Slavă Domnului pentru toate!
Fiodor Kuliuk
Sărbătoarea tineretului
Sărbătoarea a fost deschisă cu o cântare solemnă, interpretată de o
fanfară. Toți cei prezenți la sărbătoare ascultau cu încântare, stând în pi-
cioare din cauza aglomerației. După aceea, întreaga adunare a fost invi-
tată să cânte împreună cu fanfara. Atunci au chemat binecuvântarea lui
Dumnezeu peste sărbătoare, peste tinerii care trebuiau să mărturisească
despre marele nostru Mântuitor Isus Hristos. Ei au mărturisit despre dra-
gostea lui Hristos în limbile română, rusă și ebraică. Corul de fete a cântat
deosebit de frumos sub conducerea tinerei M. Goroholinskaia.
462
ANEXA 2
După cuvântul de încheiere, spus de fratele V. Assiev, a fost interpre-

tată o piesă muzicală de către un grup de tineri din Chișinău. Sala destul
de spațioasă, în care avea loc serviciul de închinare, era supraaglomerată,
astfel încât toate camerele adiacente, culoarele, holul și curtea erau pline
de oaspeți. De asemenea, un grup mare de trecători, care se aflau lângă
casa de rugăciune, s-au oprit și ascultau programul.
Chiar dacă funcționau două ventilatoare electrice și timpul de afară era
destul de rece, în încăpere era foarte sufocant. În mod involuntar, apare între-
barea – „Ce fel de putere adună și ține, timp de 3-4 ore, o astfel de mulțime de
oameni în condiții atât de nefavorabile: zăduf, aglomerație și căldură?”
Ești direct atins de puterea lui Dumnezeu când vezi minunile Lui, care
au loc în fața tuturor prin cei mai slabi slujitori ai Săi și, mai mult, cei care
sunt încă tineri și fără experiență! Plin de emoții, vei exclama din toată
inima: „Nu nouă, nu nouă, ci Numelui Tău, slavă!” Închinarea înaintea
lui Dumnezeu a continuat până târziu, iar sămânța vie a fost semănată în
sufletele însetate.
A doua zi, au continuat sărbătoarea în Numele Domnului. La început,
a cântat din nou fanfara, la care s-au alipit oaspeți muzicieni: frații Belou-
sov și T. Hijneakov, care au sosit cu câteva zile înainte de sărbătoare, și
fratele Ion Căldăraru, care a sosit în acea zi.
A doua zi de sărbătoare a fost condusă exclusiv de corul de tineret,
care a cântat mai multe melodii armonioase și vesele. Oaspeții care au
ținut discursuri scurte au fost: fratele Bolșakov (care lucra printre tinerii
din Reni), tinerii S. Rott (Bălți), V. Levițki (Prodănești), Karaman (Izvoare),
E. Jurenko (Sadovo), frații Nikolenko și tinerele Lidia Căldăraru (în limba
rusă) și Sh. Feighin (în limba ebraică).
Orchestra de coarde a comunității de la Chișinău i-a încântat pe cei
prezenți la sărbătoare, dispuși să asculte mai multe piese din program.
După evoluarea orchestrei, tinerii S. Gumeniuk și V. Gorobciuk au transmis
reușit „Discuția între doi prieteni”. Apoi corul tinerilor a cântat armonios
sub conducerea tânărului M. Savițki. După cuvintele de încheiere ale vice-
președintelui Uniunii Tineretului Basarabean, fratele A. Novițki, întregul
cerc de tineri din Chișinău cu steagul lui Isus a ieșit pe scenă și a cântat
463
„Privește steagul lui Isus”. Tinerii care au venit la sărbătoare s-au ridicat
sub steagul lui Isus, lăudându-L cu glas tare pe Dumnezeu prin cântecul
„Inimile sunt pline de laudă lui Hristos”, și, mai ales, au preluat cu bucurie
refrenul: „Noi purtăm steagul lui Isus, purtăm steagul lui Hristos”.
În această zi, Domnul a continuat să-i binecuvânteze pe copiii Săi și
să-Și manifeste puterea prin ei. Fie ca El, Atotputernicul Dumnezeu, să
aibă slava veșnică și recunoștința noastră pentru totdeauna! Amin.
Alexei Jivov, secretar al Uniunii Tinerilor CEB din Basarabia
Revista Lumina vieții, 1930
***
La 23 august, în satul Prințul Carol, județul Lăpușna, a avut loc Săr-
bătoarea Secerișului. Casa de rugăciune era supraaglomerată și mulți
oaspeți au fost nevoiți să stea în curte. Frații și surorile i-au mulțumit
lui Dumnezeu în rugăciuni sincere pentru secerișul din anul acela și i-au
chemat pe credincioși la o muncă cu mai mult zel în câmpul Evangheliei.
În program au evoluat corul bisericii, condus de fratele I. Jomir, și o or-
chestră de coarde.
La sfârșitul sărbătorii, a fost oferită o masă de dragoste în curtea casei
de rugăciune. La ora 3 după-amiază, fratele Hijneakov a botezat 49 de su-
flete într-un lac mare, situat în fața casei de rugăciune. Printre cei care au
fost botezați, era și o soră în vârstă de 101 ani. După botez, au avut iarăși
un serviciu de închinare, la care în jur de 200 de frați și surori au partici-
pat la frângerea pâinii.
La 30 august, aici a avut loc Festivalul Tineretului, la care au parti-
cipat tineri din 8 biserici. Casa de rugăciune a fost împodobită cu flori și
covoare. Programul, care a constat din 53 de piese muzicale, a durat mai
mult de 4 ore. Orchestra combinată de coarde a interpretat câțiva psalmi
frumoși. Credem că tot ceea ce s-a semănat în slăbiciunea noastră va adu-
ce, la timpul potrivit, un rod bogat pentru slava lui Dumnezeu.
Fratele Eugen Jurenko,
464
ANEXA 2
Fratele A. Motânga din satul Izvoare, raionul Orhei, scrie despre marea
bucurie pe care i-a dat-o Dumnezeu lui și credincioșilor din satele Izvoare
și Pohrebeni în timpul serviciului divin, cu ocazia Sărbătorii Anului Nou:
„În acea seară, Duhul Sfânt a trezit suflete din întunericul păcatului,
unul dintre care era un ofițer în rezervă, iar alții făceau parte din așa-nu-
mitul curent „Oastea Domnului”. A fost o mare bucurie pentru biserica
din satul Pohrebeni. Nu doar ei, ci și îngerii din cer se bucurau. Aduceți-vă
aminte de mine în rugăciunile voastre.”
Fratele I. Fedorenko scrie:

Aș dori să împărtășesc cititorilor revistei Lumina vieții bucuriile pe
care Domnul ni le-a trimis în satul Slobozia-Hanesei, județul Akkerman,
pe data de 14 septembrie 1930. În dimineața acelei zile, a avut loc Sărbă-
toarea Secerișului într-un cort special amenajat în curte, decorat cu ver-
deață, cu ghirlande frumoase de flori parfumate și fructe. Frații G. Raven-
ko și I. Fedorenko au predicat în baza textului din Ieremia 8:20, iar fratele
T. Hijneakov – în baza pasajului din Matei 9:37, 38.
Au fost înălțate rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru toate roade-
le pe care le-a trimis El pe câmpii, în livezi și grădini. După aceea, a avut loc o
masă de dragoste, în timpul căreia surorile cercului de femei din biserică au
vândut câteva lucruri pregătite din timp. Apoi am plecat în satul Kizil, unde 61
de suflete au intrat în legământ cu Domnul. Botezul a fost oficiat de către frate-
le T. Hijneakov, după care au luat parte la Cina Domnului. Sărbătoarea tineri-
lor a continuat până seara. În acea zi, Dumnezeu a revărsat binecuvântări din
abundență asupra copiilor Săi. Doream să ascultăm și să cântăm la nesfârșit:
”Când aud despre Hristos, mă bucur în inima mea și cânt în simplita-
te: Mântuitorul meu Isus!”
Domnul să binecuvânteze tot ce este semănat în inimile care au parti-
cipat la sărbătoare pentru slava Sa veșnică!
Starokozache,
465
Cum se bucură în Domnul tinerii evanghelici

A doua zi de Paște, a avut loc o sărbătoare solemnă a tinerilor credin-
cioși din orașul Chilia, la care s-au adunat peste 150 de suflete. Au venit
și oaspeți din localitățile vecine. Chiar dacă noua încăpere era spațioasă
și confortabilă, cu greu găseai un loc liber, din cauza numărului mare de
oaspeți. Mulți dintre ei au fost nevoiți să stea afară.
S-au ținut predici și două coruri ale bisericilor din Chilia și Hadjider
au cântat psalmi în limba rusă și română. Setea de a auzi Cuvântul lui
Dumnezeu era foarte mare. În pofida faptului că întâlnirea a durat mai
mult de 5 ore, nimeni nu se simțea obosit. Au fost și mame cu copii. I-au
spus unei mame, al cărei copil a început să plăngă, să iasă afară ca să-l
liniștească, deoarece îi împiedica pe alții să asculte Cuvântul lui Dumne-
zeu, dar femeia a spus:
– Nu, nu voi pleca. Voi încerca să-l calmez cumva. Am venit aici pen-
tru prima dată și mă simt atât de bine, încât vreau să stau până la sfârșit.
După ce au mulțumit lui Dumnezeu pentru încurajările și zidirea pe care
au primit-o din Cuvântul lui Dumnezeu, tinerii au plecat fericiți acasă.
Chilia, orașul Ismail, fratele A. Lebedenko
Doamne, toată slava și lauda

pentru fiii și fiicele Tale
credincioase Îți aparțin Ție!
466
Grupul slav la congresul din Arad
De la stânga spre dreapta: fratele Tafratov, fratele Bușilă,
sora și fratele Assiev (din revista Lumina Vieții, 1930)
467
Într-una dintre epistolele biblice este scris:
„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Autorul acestor cuvinte îndeamnă cititorii să-și amintească

de mentorii lor, care și-au dedicat viața răspândirii Veștii
Bune despre Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Cartea despre misionarele țării noastre constituie rezultatul

multor ani de căutări cu un singur scop: acela de a oferi
creștinilor secolului al XXI-lea oportunitatea de a le
cunoaște, de a-și aminti de munca lor și, văzând sfârșitul
vieții lor, să le urmeze credința. Aceasta este dorința inimii
mele și pentru aceasta mă rog. Eu cred: Domnul va rosti un
cuvânt și se va ridica o mare oștire de fiice tinere, puternice
și devotate ale poporului nostru.
Olga MOCAN

Marea Oștire de Femei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marea Oștire de Femei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OLGA MOCAN

Marea oștire de femei

Publicată în original în limba rusă cu titlul:

Traducerea și redactarea: Aurica Guzun

Toate drepturile sunt protejate de legile internaționale privind drepturile de

PARTEA I-a. Trezirea în Basarabia ���������������������������������������� 17

Capitolul 1. Începutul Mișcării Evanghelice la Chișinău ������������� 19

Capitolul 2. Trezirea spirituală din nordul Basarabiei ��������������� 171

Capitolul 3. Evanghelistele bisericii din orașul Bălți ����������������� 183

PARTEA II-a. Primii misionari din Basarabia –

Capitolul 1. Autobiografiile misionarilor ����������������������������������� 215

Capitolul 2. Femeile misionare din România ����������������������������� 295

PARTEA III-a. Viața mea ���������������������������������������������������� 309

Capitolul 1. Familia mea ������������������������������������������������������������ 311

Capitolul 2. Anii de școală și tinerețea. Decizia ������������������������� 353

Capitolul 4. Fiul cel mai mic ������������������������������������������������������ 381

PARTEA IV-a. Lucrarea mea în ogorul Domnului ��������������� 403

Capitolul 1. Participarea la cel de-al 42-lea Congres

Capitolul 2. Participarea la lucrarea internațională

Capitolul 3. Publicațiile noastre ����������������������������������������������� 435

Postfață ������������������������������������������������������������������������������������� 451

Anexa 1. Extrase din scrisorile Raisei Bușilă

Anexa 2. Din publicații în reviste creștine

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cu-

Olga Mocan în cartea dumneaei de amintiri. S-au spus și s-au

„Olga Mocan a fost un mentor spiritual al femeilor creștine

și pentru slujitorii bisericii, o mamă spirituală pentru generația

„Marea oștire de femei este o contribuție unică și neprețuită atât

În al cincilea rând, a combinat reușit o istorie comună cu

„Am citit cu atenție întreaga carte, de la început și până

deslușească ceea ce am scris în caietul de notițe. Cred că ni-

Mulțumiri întârziate scumpului meu soț, Mihail Mocan. Cu

În ultima parte a cărții, Olga Mocan descrie viaţa ei din per-

Istoria este o cronică a vieții. Citind cărțile istorice din Biblie,

Dr. Donton Lotz, secretarul general al Uniunii Baptiste Mon-

Mișcarea evanghelică din țara noastră a luat naştere în anul

Dumnezeu. Astfel, la Chișinău, a apărut un grup de oameni care

lui Dumnezeu în inimile copiilor. Mai târziu, ei au început să-

Aducătoarele de vești bune

este nevoie să fii conectat permanent la sursa dragostei lui Dum-

Natalia ZABLOȚKAIA (1879-1976)

cunoscută ca o femeie plină de zel în rugăciune, membră a cercului

Am cunoscut-o pe sora Natalia în ultimii ani ai vieții ei. Se deplasa

Sora Natalia îl întrebă cu ochii strălucitori:

nit mai târziu diaconul bisericii din Chișinău și a început să predice

A trecut în veșnicie la începutul anului 1976, la vârsta de 97

Polina KRUPSKAIA (1872-1969)

Obosită de singurătatea văduviei, Polina Krupskaia a invi-

Petru Cuznețov, absolvent al școlii duminicale, care a lo-

Eram foarte mulțumiți de mica odăiță și de faptul că una dintre gaz-

sârguință. Când m-am întors în cameră, mi-au explicat că atunci când

Despre Polina și sora ei, Raisa, își amintește și Vasile Dav-

Polina avea grijă să adune copiii la școala duminicală. Având cu-

prețuit pentru întâlnirile noastre, deoarece era un timp foarte dificil

Elena Rimskaia mărturisește următoarele lucruri:

Am cunoscut-o foarte puțin pe Polina Krupskaia, deoarece în acea pe-

Mai jos, prezint o notă despre slujirea Polinei Krupskaia, din

Raisa BUȘILĂ (1899-1981)

Când a început perioada încercărilor din anul 1941, frații i-au

Cu ocazia aniversării a 70-a a bisericii din Chișinău, în anul

Adresare către prezbiteri și diaconi (01/XI – 1978)

Încă din tinerețe, am învățat să nu port în suflet nimic împotriva celor

Adresare către tineri (15/II – 1979)

Adresare către surori (13/ IX – 1979)

PARTEA I-a. Trezirea în Basarabia �� 17

Capitolul 1. Începutul Mișcării Evanghelice la Chișinău �� 19

Capitolul 2. Trezirea spirituală din nordul Basarabiei �� 171

Capitolul 3. Evanghelistele bisericii din orașul Bălți �� 183

Capitolul 1. Autobiografiile misionarilor �� 215

Capitolul 2. Femeile misionare din România �� 295

PARTEA III-a. Viața mea �� 309

Capitolul 1. Familia mea �� 311

Capitolul 2. Anii de școală și tinerețea. Decizia �� 353

Capitolul 4. Fiul cel mai mic �� 381

PARTEA IV-a. Lucrarea mea în ogorul Domnului �� 403

Capitolul 3. Publicațiile noastre �� 435

Postfață �� 451