Nasterea unul bebelus este un eveniment important in viata unei familii, insa are un specific

atunci cind se naste al doilea copil.

Indifirent de faptul ,cit de mult ii vorbesti copilului tau despre evenimentul ce va urma, si cit de
strict respecti sfaturile specialistilor in problema, oricum vor fi situatii in care copilul mai mare
se va simti in plus, neimportant: va simti gelozia.
Parintii ar trebui sa-si cunoasca foarte bine copilul si sentimentele acestuia pentru a-i fi alaturi in
aceasta perioada.Cea ce simt parintii fata de copiii sai nu poate fi simtit si de catre frati ,unul
pentru altul.
Citirea unor povesti,in care eroul principal trece prin momente similare poate fi de un real ajutor
pentru parinti in astfel de situatii. Povestirea ce va urma este o recomandare pentru intreaga
familie.

Bobo traia in savana africana.Era un leu.O,nu! Nu va speriati, nu era unul mare si fioros!Era un
leut mic si jucaus.
Era un leut fericit.
Stiti de ce ?
Pentru ca avea un tatic-leu care era mindru de el, si o mamica-leoaica care il mingiia si il alinta .
Erau mereu impreuna, tata-leu il invata pe Bobo sa fuga rapid,iar mama-leoaica- cum sa-si
ingrijeasca blanita.
Dar cel mai mult ,lui Bobo ,ii placea sa adoarma seara linga mamica sa,virindu-si botisorul in
blanita ei.
Intr-o seara insa,venind acasa de la joaca,Bobo, din obisnuinta sari in bratele mamei, dar, vai…
intre labele ei era deja cineva.Era o fiinta mica de tot, un ghem de blana, din care se iveau doi
ochisori caprui.
-Este surioara ta,Bibi,-zimbi gingas mama-leoaica, vei avea un prieten de joaca.
-Iti seamana leit,a miriit mindru tatal-leu.,
-Acum, cind tu esti cel mai mare, va trebui sa ai grija de ea.-facu el blind.
Bobo simtea ca trebuie sa fie fericit ca are o surioara, sa o iubeasca, pentru ca parintii sai o
iubeau, dar…
Zilele treceau una dupa alta,si Bobo se intrista din ce in ce mai mult.Nu mai erau aceiasi, nici
mama-leoaica, nici tata-leu.Toti erau preocupati doar de Bibi.O hraneu si o ingrijeau cit e ziulica
de mare.Tatal-leu nu mai avea timp sa alerge ,ca altadata prin desertul savanei,iar mama-leoaica
il intreba ,doar, seara, daca si-a curatat blanita si coltisorii.
Lui Bobo incepu sa-I placa sa hoinareasca prin desisuri ,singur.
Intruna din acele zile, Bobo se lungise pe o piatra infierbintata de soare, si adormi.Cind se trezi
era deja seara. Stelele apareau una cite una pe cer. Lui Bobo I se facu foame,si nici intunericul
nu-I placea defel. Stia ca trebuie se mearga acasa dar…
- Nu ma voi intoarce niciodata,voi foinari singur prin jungla, sa vada ei,-facu leutul incapatinat.
-O au deja pe Bibi, la ce le mai trebuiec eu?-continua el.
-Desigur,e draguta,si toti o plac, de mine insa…cred ca au uitat.-zise el suparat.
In tufisul din apropiere se auzi un fosnet.
-Chi,chi…
Bobo ciuli urechile.Era oare cineva strasnic?Se pregati pentru lupta, in timp ce isi misca codita
ritmic dintro parte,in alta…
Era ,Rimbo, batrinul si inteleptul rinocer.
-Te-ai ratacit cumva,Bobo?-il intreba el
- O ,nu!Eu sunt deja mare si fac ce vreau! Si nici de intuneric nu ma tem.-facu curajos leutul.
-Sunt sigur de asta, dar cred ca te cauta parintii si, e bine sa fim acasa cu familia cind se
insereaza.-zise blind rinocerul. Bobo isi lasa privirea in jos.
-Ei nu mai au nevoie de mine, au un leut nou -facu trist el.
Isi viri botisorul intre labute si tacu. Ochii I se umplura de lacrimi.
Se simtea cel mai nefericit leut din lume.
Rinocerul Rimbo se apropie incet de el si se aseza alaturi.
-Atunci cind se naste un pui,el are nevoie de multa dragoste atentie si caldura pentru a creste
mare, -zise rinocerul- de aceea lucrurile nu mai par sa fie ca inainte.Toata familia trebuie sa fie
unita pentru a reusi.
Acum, mama-leoaica si tata-leu au nevoie de ajutorul tau.
Bobo isi ridica botisorul .
In departare se auzi un urlet ingrijorat.Era tatal-leu care il cauta.
Bobo simti in piept o caldura placuta.Nu mai era nefericit. Parintii lui aveau nevoie de el.Era din
nou cel mai fericit leut din lume.