Teste

Teste
Selectati varianta corectă de răspuns:

1. Conceptia europeană asupra pieței de capital precizează că:
a) structura pieței de capital include numai piața monetară şi piața financiară;
b) include in structura pieței de capital şi piața ipotecară;
c) pe piața monetară, acționează numai agenții economici care dispun de resurse pe termen mediu şi lung;
d) piala financiară realizează vânzarea-cumpărarea de active cu schimbarea naturii lor;
e) relația directă dintre deținătorul și utilizatorul de fonduri este exprimată prin intermediul pietei monetare.
2. Potrivit concepției anglo-saxone despre plata de capital, aceasta:
a) plasează capitaluri pe termen lung prin intermediul pletel scontului, a efectelor de comert si a certificatelor
de deposit
b) presupune derularea de operatiuni cu prioritate de catre banca centrală, băncile comerciale și trezoreria
publică;
c)asigură investirea capitalurilor pe termen scurt şi mediu
d) este inclusă în piața financiară, alături de plaja monetara, are o structură complexa, formată din piata
monetara, ipotecar şi financiară
3. Piata secundară de capital este:

a) piata care furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc să-şi schimbe portofoliile inainte de data
scadenței;
b) o piață pe termen scurt;
c) piața pentru acțiunile ordinare şi preferențiale ale corporațiilor private:
d) piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima oară
4. Piața secundară de capital reprezintă:

a)piața de acțiuni, obligațiuni şi produse derivate care deja au fost emise şi distribuite;
b) piața capitalurilor pe termen scurt şi lung;
c) piața pe care se distribuie titlurile financiare şi monetare;
d) piața bursieră și extrabursieră pe care se negociază valori mobiliare aflate la primii deținători;
e) piața pe care se concentrează cererea şi oferta de active nefinanciare
5. Lichiditatea pieței secundare se referă la:

a) negocierea titlurilor între participanții la tranzacții cu costuri cât mai scăzute;
b) obținerea unui venit cât mai mare din deținerea de valori mobiliare;
c)realizarea rapidă de tranzacții de către participanți, fără a aştepta scadenta titlurilor deținute: (d)
transformarea, într-un timp cât mai scurt, a acţiunilor în obligațiuni:
e) rentabilitatea pe termen scurt oferită de titlurile cu venit fix.
6. Piața monetară:
a) vizează operațiuni cu certificate de depozit, bilete de trezorerie, bonuri de tezaur, titluri pe termen scurt;
b) este piața capitalurilor pe termen scurt:
c)presupune activitatea desfăşurată de ansamblul băncilor care pot apărea în calitate de creditori;
d) este reprezentata de piata interbancară şi piata titlurilor de creanta negociabile:
e) are ca obiect tranzacții de acordare-rambursare de credite.
7. Despre piata financiară se fac urmatoarea afirmație:

a)exprima o relație directă între participanti
b) este o piata a capitalurilor pe termen scurt, mediu şi lung
c) schimbă natura activelor tranzactionate;
d) se realizează numai tranzacții de vânzare-cumpărare de bonuri de tezaur
e) se tranzacționează efecte comerciale ca suport al schimbului de capitaluri
8. Piața primară de capital este piața: (selectați varianta de răspuns care nu corespunde afirmației)
a) unde se vând şi se cumpără valori mobiliare nou-emise;"
b) care permite transformarea directă a economiilor in resurse pe termen scurt,
c) care presupune existența societăților de servicii de investiții financiare, a băncilor comerciale, a societăților
de investiții care actionează ca intermediari;
d) în care se emit valori mobiliare care conferă anumite drepturi posesorilor lor.
e) unde se pun in evidență mişcările de capitaluri dintr-o economie, generate de către emitenții de titluri, în
calitate de solicitatori de capitaluri
9. Piata secundară este piața: (selectati varianta de raspuns care nu corespunde afirmației)
a) pe care sunt tranzacționate valori mobiliare aflate deja în circulaţie;
b)pe care cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei prețul și volumul valorilor mobiliare în mod direct;
c) doar pentru instrumentele de datorie;
d) pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima oară,
e) bursieră
Teste
Selectati varianta(-ele) corectă(-e) de răspuns:
1. Emitenti pot fi:
a) persoanele juridice care doresc să-şi majoreze capitalul social
b) persoanele fizice care au nevoie de surse băneşti în vederea finanțării unor proiecte;
c) guvernele care doresc să-şi majoreze capitalul social:
(d) organele administrației publice centrale şi locale;
e) băncile comerciale care au nevoie de surse băneşti pentru majorarea capitalului social.
2. Investitori pot fi:

a) persoanele fizice care investesc din propriile economii;
(b) băncile comerciale;
c) societățile de gestiune a investițiilor
d) specialistil neoperativi
3. Investitori institutionali sunt:

a) persoanele fizice care fac tranzactii de dimensiuni mari pe piața monetară
b) persoanele juridice care efectueaza cumparari de pachete mici de valari mobiliare in scopul revanzarii
c) persoanele fizice care efectueaza tranzactii de dimensiuni mari pe piața financiară
d) persoanele juridice care efectueaza tranzactii de dimensiuni mari
e) persoanele juridice care realizează tranzacții de dimensiuni modeste pe piața monetara
4. Specialisti neoperativi pot fi:

a) brokerii:
b) market-makerii,
c)functionarii bursieri;
d) specialiștii care analizează conjunctura pieței, cererile, ofertele, contractile
e) specialiştii care stabilesc săptămânal prețurile de deschidere la titlurile deținute.
5. Brokerii mandatari:
a)lucrează pe baza mandatului agentiei de brokeraj:
b) sunt intermediari care lucrează pe bază de comision ca reprezentanți ai unei agenții de brokeraj;
c) activează în spațiul bancar sub denumirea de broker de ring:
d) mențin preturile ferme
e) comercianti de bursă care lucrează în nume şi pe cont propriu.
6. Pentru obținerea licențelor în vederea desfăşurării uneia din activiile profesionale, persoanele trebuie
să depună:
a) actele bancare care certifică existenţa veniturilor în contul conducătorului societății;
b)cererea depusă la CNPF
c)statural societății în două exemplare;
d)copia certificatului eliberat de către inspectoratul fiscal de stat cu privire la acordarea codului fiscal
e) actul care certifică Inregistrarea societății la camera de înregistrare pe lângă Banca Națională a Moldovei.
7. Pentru obținerea licenței de participant profesionist pe piata valorilor mobiliare, băncile comerciale
depun cerere la:
a) Banca Natională a Moldovei:
b) Bursa de Valori a Moldovei;
(c) Comisia Națională a Pieței Financiare
d) Parlamentul Republicii Moldova
8. Participanți profesionişti, pe PVM a Republicii Moldova, pot fi:

a) investitorii:
b) persoane juridice:
c) persoane fizice;
(d) deținătorii licențelor eliberate de organul de supraveghere a PVM:
e) emitentii.
9. Brokerii sunt grupați în:
a) comercianti concurenți;
(b) brokeri mandatari;
c)market-makeri;
(d) brokeri independenți
e) brokeri, activitatea cărora se axează pe ordinele nestandarde.
10. In practica internațională, existența unui organ public central, care reglementează toate segmentele
pieței financiare, este reflectat de modelul de reglementare bazat pe: a)Mega-regulator;
b) Comisia Națională a Pieței Financiare şi Banca Națională a Moldovei;
c) Twin Peaks;
d) Comisia Națională a Pieței Financiare
11. Dealerii, care au funcția de a asigura lichiditatea fixa corect prețul valorilor mobiliare
tranzacționate, sunt:
a) dealerii concurenți;
b) dealerii pentru ordine non-standard,
c)dealerii formatori de piață (market-makeri);
d) dealerii independenți.
12. Conform practicii internationale, modelul Twin reglementare a pieței financiare presupune:
a) supravegherea pieței financiare de către Ministerul Finantelor,
b) existența unui organ public central, care reglementează toate segmentele pietei financiare; c) supravegherea
pietei financiare de catre CNPF:
(d)) existența mai multor organe de supraveghere după principiul sectorial/instituțional.
Teste
Selectați variant(ele) a corect(e)a de răspuns:
1. Acțiunile preferențiale pot fi emise, dacă:
a) societatea le acorda conducatorilor dreptul prioritar de atribuire gratuită a acţiunilor privilegiate:
b) societatea a realizat beneficii distribuite în ultimii 3 ani;
c) reprezintă mai puțin de 25% din capitalul social;
d) dau posesorilor dreptul prioritar de incasare a dividendelor;
e) generează deținătorilor dividende fixe.
2. Acțiunile ordinare:
a) sunt titluri primare de creanță:
b)reflectă mărimea capitalului social;
c)dau dreptul la încasarea dividendului variabil;
d)implică răspunderea nelimitată a actionarilor.
(e) pot fi considerate actiuni comune.
3. Deinatorii de actiuni privilegiate

a) au întotdeauna drept de vot
b) pot încasa un dividend provizoriu;
c)au posibilitatea de obtinere a unui dividend variabil;
d) au dreptul la obținerea unui dividend fix;
e) pot investi venitul din dividende numai in obligațiuni emise de aceeaşi societate.
4. Alegeti varianta corect enunțată:

a) dreptul de subscriere nu cotează la bursa:
b) raportul de subscriere evidențiază posibilitatea achiziționării de noi acţiuni
c) vânzarea dreptului de subscriere se poate face la un pret de piaţă ce diferă de mărimea sa teoretică;
d) dreptul de subscriere nu poate constitui un produs bursier distinct;
e) vânzarea dreptului de subscriere se face atunci când vechiul acționar doreşte să participe la noua emisiune.
5. Acțiunile:
a) nu desemnează raportul juridic dintre deținătorul de acțiuni şi societatea emitentă,
b) reprezintă părți din valoarea unui imprumut efectuat de către societatea emitentă pe piața de capital;
c) nu pot fi tranzacționate la bursă decât după o perioadă mai mare de trei luni de la achizitionarea lor;
d)nu conferă deținătorilor dreptul la dividend, indiferent de tipul lor
e) sunt fracțiuni egale ale capitalului social.
6. În cazul acțiunilor, clauza de răscumpărare:

a) permite deținătorilor de acțiuni să le returneze emitentului, la un moment specificat, contra unui pret
predeterminat;
(b) oferă posibilitatea societății emitente să-şi retragă emisiunea de acțiuni preferențiale la momentul ales de
ea și la un pret predeterminat;
c) permite deținătorilor de acțiuni preferențiale să le convertească în acțiuni ordinare;
d) cumulează dividendele neplătite în anii în care societatea nu a dispus de resurse financiare suficiente;
e) oferă deținătorilor de acțiuni posibilitatea de a câștiga un dividend suplimentar.
7.Care din urmatoarele drepturi referitoare la actiuni nu este de natură nepatrimoniala? a)primirea unei
parti corespunzatoare din activul social rămas după lichidarea societăți
b)vinzarea /cedarea libera a actiunilor:
c) participarea la adoptarea deciziilor:
d) participarea la conducerea societății:
e) mentinerea pozitiel de proprietar, in functie de marimea capitalului investit
8.Care dintre afirmațiile urmatoare nu este adevărata in cee ace priveşte actiunile ordinare:
a) numarul de voturi este dat de numărul acțiunilor deținute;
b) pot fi vindute, tranzactionate sau transferate altor persoane:
c)reprezinta dovada participării la capitalul societății;
(d) in caz de faliment al societății, răspunderea acționarilor este nelimitata
e) dacă societatea emitentă falimentează acționarii au dreptul la ce repartizarea activului rămas după
acoperirea pasivului exigibil
9. Care dintre afirmațiile următoare nu este adevărată în ceea priveşte drepturile de subscriere, de
atribuire și warrantele:
a) dau dreptul posesorilor lor să achiziționeze titluri primare;
b) presupun ca prețul de achiziționare a acţiunilor sau a obligatiunilor să fie predeterminat
c) dau posibilitatea posesorilor să-şi exercite dreptul de tranzacționare pe piața secundară;
(d) ofera posibilitatea posesorilor lor să-şi achiziționeze titluri de stat;
e) pot fi considerate valori mobiliare emise de către societățile pe acțiuni.
10. Care din următoarele afirmații referitoare la valorile mobiliare primare de proprietate nu este
adevărată?
a) pot fi emise în formă materială;
b)conferă deținătorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului;
(c) nu conferă posesorilor nici un drept nepatrimonial asupra societății emitente;
d) sunt instrumente negociabile;
e) pot fi evidențiate prin înscrisuri în cont
Teste
Selectați variantele corecte de raspuns
1. Obligațiunile reprezintă o fracțiune a,
a) Capitalului social
b) rezervelor societății
c) capitalului propriu
d) activului net contabil;
e)capitalului imprumutat
2. Pentru acoperirea nevoilor de trezorerie ale statului se emit:
a) obligațiuni emise de societatile comerciale:
b) acțiuni guvernamentale;
c) obligațiuni răscumpărabile emise pe termen mai mare de 45 de ani
d) titluri de stat emise pe termen scurt:
e) contracte pe indici bursieri emise de stat.
3.Obligațiunile cu cupon zero sunt cele care:

a) dau dreptul la o dobândă fixă reinvestibilă în obligațiuni identice;
b) permit deținătorului să opteze între a primi cupon de dobândă în numerar sau a primi obligațiuni identice
cu cele inițiale;
c) sunt rambursate anticipat de emitent și au o dobândă fixă;
d) oferă dreptul la convertirea obligațiunilor în acțiuni;
e) câştigul investitorului rezultând din emisiunea acestora la preţ subparitar, iar rambursarea se efectuează la
valoarea nominală.
4. Prin emisiunea de obligațiuni:
a)societatea emitentă obține resurse financiare suplimentare;
b) are loc creşterea numărului acționarilor societății emitente;
c) crește gradul de dispersie al acțiunilor;
d) societatea se împrumută indirect de la investitori, creditul fiind mai eficient, dar, de cele mei multe ori, mai
scump,
e) se impune o negociere a contractului de imprumut.
5. Obligațiunile reprezintă titluri financiare:

a) cu venit variabil;
(b) cu venit fix;
c) de participare la capitalul emitentului;
d) emise pe o durată nedeterminată;
e) sintetice cu venit fix.
6. Obligațiunile convertibile:
(a) pot fi schimbate contra unui număr predeterminat de valori mobiliare ale aceleiaşi societăţi;
b) sunt garantate cu anumite active;
c) sunt scutite de taxe, fiind de utilitate publică;
d) sunt emise pe baza încrederii de care se bucură societatea emitentă;
e) nu dau dreptul la încasarea de dobânzi.
7. Obligațiunile de participare:
(a) dau dreptul investitorului de a participa la rezultatele favorabile ale societății in care a investit:
b) pe langa dobanda stabilită inițial, posesorul de obligațiun participative mai primește sume suplimentare
alocate din profitul net sau din rezerve special constituite in acest sens
c) dau dreptul deținătorului la convertirea lor in actiuni, in cadrul unui termen fixat prin contract;
d) actualizează dobânda şi/sau pretul de rambursare în funcţie de un indice;
e) permit deținătorului să aleagă între a primi cupon de dobanda in numerar sau a primi obligațiuni identice cu
cele inițiale.
8. Comparația actiuni-obligațiuni" evidențiază ca urmatoarea trăsătură distinctivă:
a) obligațiunea este o fracțiune din capitalul social;
b) deținerea de obligațiuni comportă riscuri mai mari decât în cazul acțiunilor:
c) calitatea deținătorului de obligațiuni este de creditor cu drept de vot in adunarea generala a emitentului;
d) durata de viaţă a obligațiunii este limitată în timp;
e)obligațiunea asigură fructificarea plasamentului prin venituri fixe, al căror nivel depinde de rezultatul
financiar al emitentului.
9. Care din următoarele afirmații, referitoare la obligațiuni, nu este adevărată?
a) certifică deținătorului calitatea de creditor
(b) dau dreptul la obținerea unui venit ce depinde de rezultatele financiare ale societății
c) reprezintă un titlu de creanţă;
d) sunt negociabile;
e) reprezintă un înscris emis de debitor.
10. Principalele obligațiuni emise de autoritățile locale sunt:
a) obligațiuni cu venit;
b) cambit garantate;
c) bonuri de tezaur;
d) obligațiuni municipale generale;
e) obligațiuni publice.
Teste
Selectati variant(eleja corect(e)a de raspuns:
1. Emisiunea suplimentară de actiuni se poate efectua:
a)la inființarea societății
b) prin oferta publică:
c) după inregistrarea de stat a emisiunilor de constituire
d) prin inregistrarea la băncile comerciale a actiunilor autorizate spre plasare
e)la transformarea SRL in SA.
2. Prospectul ofertei publice trebuie să conțină:
a)informatia generală despre emitent;
b) specificarea stării financiare a emitentului;
c) Informatia integrala despre potentialli investitori
d) specificarea emisiunii preconizate a valorilor mobiliare;
e)declarația investițională,
3. Emisiunea valorilor mobiliare poate criterii
a) momentul emisiunil
b) tipul subscrierii,
c)decizia consiliulut bursel;
d)tipul restructurari valorilor mobiliare din emisiunile inregistrate anterior;
e) tipul de activitate desfăşurată de SA;
4. Prin emisiunea de obligatiuni:

a)are loc creşterea mimarului actionarilor societății emitente;
b)se impune o negociere a contractului de imprumut;
c)societatea emitentă obține resurse financiare suplimentare;
d)creste gradul de dispersie a acţiunilor.
e)se majoreaza dividendul pe actiune.
5. Imprumuturile de stat în Republica Moldova se realizează prin emisiunea de:
a) obligatiuni municipale generale:
b(acțiuni guvernamentale;
c) bonuri de trezorerie;
d) bonuri de acoperire a decalajului de casă;
e) obligațiuni de stat.
6. Prospectul de emisiune este:
a) actul constitutiv al societății pe acțiuni;
b) regulamentul societății pe acțiuni
c) actul principal de ofertă a valorilor mobiliare la crearea SA;
d) actul de informare a investitorilor în cadrul ofertei publice;
e)documentul ce asigură constituirea unei SRL
7. Valorile mobiliare de stat se emit:
a) în vederea majorării capitalului social;
b) in scopul acoperirii datoriei față de deținătorii acţiunilor cumulative neplătite;
c) pentru acoperirea decalajelor de casă
d)pentru acoperirea necesităților firmelor private;
e) pentru necesitatile municipalităților.
8. Emisiunile suplimentare de valori mobiliare primare, în vederea majorării capitalului, pentru
acționarii vechi, cauzează următoarele efecte nedorite:
a)diluția capitalului;
b) dilutia dreptului de vot:
c)valoarea rezervelor
d) dilutia profitului;
e) valoarea comisioanelor
9. Indiferent de tipul de emisiune a valorilor mobiliare se impun, prin lege, urmatoarele cerinte:
a)achitarea în rate a valorilor mobiliare la plasamentul lor se interzice;
b) condițiile emisunii şi circulației valorilor mobiliare, stabilite în oferta publică, nu pot crea avantaje unor
investitori, în raport cu alți investitori:
c)în cazul în care au fost plasate valori mobiliare in numar mai mic decât cel indicat in hotararea privind
emisiunea valorilor mobiliare şi/sau in prospectul ofertei publice, emitentul poate califica emisiunea ca
neefectuată
d) numărul valorilor mobiliare plasate nu trebuie să depăşească numărul indicat în prospectul ofertei publice
(pentru emisiunea publică);
d)numărul valorilor mobiliare plasate nu trebuie să depăşească numărul indicat in hotărârea privind emisiunea
valorilor mobiliare respective (pentru emisiunea închisă)
Teste Selectati variant(ele)a corect(e)a de raspuns:
1. Rata de distribuire a dividendului reprezintă:
a) suma acordată drept dividend pentru fiecare acţiune,
b) rezultatul încasării dividendelor şi a variației cursului de piață alacțiunii
c) reflectă cota-parte din profitul net ce va fi distribuit actionarilor sub formă de dividend
d) valoarea financiară:
e) dividendul aşteptat în viitor.
2. Valoarea patrimonială a acțiunii este:
a) capital social raportat la numărul de acțiuni vechi;
b) capitalul social raportat la numărul de acțiuni vechi plus noi;
c) exprimată prin valoarea intrinsecă şi valoarea contabilă a acţiunii;
d)active nete raportate la numărul de acțiuni noi,
e)active nete raportate la numărul total de acțiuni.
3. Dividendul pe acțiune se calculează numai în funcție de:
a)randamentul plasamentului;
b) profitul brut obținut,
c) profitul net repartizat acționarilor
d) coeficientul multiplicator al capitalului;
e) cursul acţiunii pe piață.
4. Care din afirmațiile următoare, referitoare la profitul pe acțiune, NU este adevărată?: a)exprimă
capacitatea emitentului de a obține profit;
b)este, pentru posesorul acțiunii, un flux financiar;
c) se determină ca raportul dintre profitul net şi numărul de acțiuni existent pe piață;
d) presupune luarea in considerare a profitului după plata impozitului pe profit;
e) serveşte la calcularea indicatorului PER
5. Valoarea de piață a titlurilor financiare este influențată de:

a) situația pieței
b) limitarea de către stat a cererii şi ofertei concentrate la bursă;
c) situația economico-financiară a bursei;
d) factorii ce pot afecta echilibrul dintre cerere şi ofertă;
e) nivelul dividendului acordat pentru o acţiune.
6. Rata nominală a cuponului obligațiunii este:

a)rentabilitatea nominală a obligațiunii;
b) rentabilitatea nominală a cuponului;
c)rentabilitatea de piață a obligațiunii;
d) rata dobanzii pe care o promite obligatiunea in momentul emisiunii
e) rentabilitatea curenta a obligatiunii
7.Rata de distributie a dividendului depinde de decizia privind distribuirea profitului și dacă:
a) ,,d" tinde catre zero, rezulta preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanțarii prin reinvestirea
profitudul:
b)daca d" tinde către 100%, rezultă preocuparea pentru menținerea interesului actionarilor in a detine acțiunile
societății care distribuie dividende mari ,
c)dacă,,d"= 100%, societatea emitentă nu incorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obținut;
d) dacă,d" nu tinde către zero, rezultă că emitentul nu are preocuparea de a asigura autofinanțarea prin
reinvestirea profitului; o
(e) dacă d"> 100%, se apelează la rezervele acumulate anterior, in vederea distribuirii lor ca dividende.
8. Pretul obligațiunii se stabileşte ca raportul dintre:

a) prețul de rambursare şi cursul de piață;
b) prețul de piață și prețul de emisiune;
c) valoarea nominală și prețul de emisiune;
d) pretul de piață şi valoarea nominală;
e) valoarea nominală şi cursul de piață. obligatar, sub forma
9. În cazul rambursării unui împrumut cuponului unic, dobânda se calculează:
a) la valoarea rămasă şi se plăteşte anual;
b) la Intreaga valoare a împrumutului și se plătește anual;
c)la intreaga valoare a împrumutului şi se capitalizează:
d) se include in pretul de emisiune,
e) se plăteşte sub formă de noi obligațiuni la maturitate.
10. Obligațiunea se vinde la o valoare,, sub pari", dacă cursul acesteia
(a)este de 72%;
(b) este de 95%;
c) este de 100%;
d) este de 117%;
(e) este de 50%.
Teste
Selectați varianta corectă de raspuns:
1. Intr-un swap pe rata dobânzii, sumele capitalurilor de bază sunt,de regula:
a) schimbate reciproc la termenul final:
b) schimbate reciproc la data inițială:
c)nu sunt schimbate:
d)schimbate reciproc la sfârşitul primei perioade de swap
2. Un swap pe valute implică, de regulă, un schimb reciproc de valute intre cele două părți la începutul
contractului şi la scadent. Această afirmație este adevărată sau falsă?
a) adevărată:
b) falsa
3.Un swap pe mărfuri este, de regulă, un acord plain vanilla, caracter pur financiar, care implică
livrarea fizică a produsului de bază. Aceasta afirmație este adevărată sau falsa? a) adevărată;
b)falsă
4. Care din variantele de mai jos reprezintă poziția deschisă a comparatorului:
a)Long Call
b) Short Call:
c) Short Put:
d)Long Put
5. Care dintre următoarele afirmatii referitoare la contractele forward pe mărfuri şi active financiare
sunt adevărate?
a)nu sunt tranzacționate în ringul unei burse;
b) implică constituirea unei marje;
c)dispun de condiții contractuale standardizate şi publicate;
d)reprezintă tranzacții negociate în mod privat.
6. Care din următoarele afirmații referitoare la contractele futures pe mărfuri și active financiare sunt
adevărate?
a)sunt tranzacţionate în ringul unei burse;
b)nu implică constituirea unor marje;
c)sunt utilizate pentru speculații și protecție contra fluctuațiilor pret (hedging);
d) sunt transparente, întrucât detaliile sunt raportate.
7. Optiunile sunt de:
a)stil european;
b)stil asiatic;
c)exotic;
d)american.
8. Contractele futures pot fi lichidate prin:
a)prin metoda fizică;
b) prin transferul titlurilor şi achitarea contravalorii acestora;
c)printr-o operațiune de sens invers;
d) prin marcare la piață.
9. Care dintre următoarele elemente nu este stabilită la o bursă pentru tranzacționarea contractelor
futures?
a) valoarea contractului;
b) termenul de expirare (scadență) a contractului;
c)condițiile de livrare ale contractului;
d)pretul contractului.
10. Produsele derivate sunt: si care din aceste afirmatii nu este adevarată
a) contracte la termen:
b) contracte futures;
c) opțiuni şi swap:
d)contracte spot
Teste
Selectati variant(ele) a corect(e)a
1. Bursa de valori prezintă următoarele trăsături:
a)curs unic pentru titlurile negociate;
b) tranzacțiile se execută în oficiile societății financiare care acţionează ca dealeri,
c) tranzacțiile se realizează prin negocieri directe între vânzător şi cumpărător:
d)accesul direct la piață este limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursă
2. Rolul bursei de valori pe piața de capital constă în:
a) asigurarea confruntării cererii cu oferta la un moment dat;
b)permiterea negocierii prețului titlului între dealeri;
c) reflectarea conjuncturii economică;
d) stabilirea cursului de echilibru prin fixing:
e) urmărirea sistematică și reglementarea tranzacționării valorilor mobiliare
Afirmația falsă este:
3.Consiliul Bursei de Valori a Moldovei prezintă următoarele trăsături:
a)reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale şi, în limitele atribuțiilor sale:
b)exercită conducerea generală şi controlul asupra activității
c) membrii consiliului societății nu pot fi aleși decât pentru o singură dată (pentru o perioadă nu mai
mare de 4 ani);
d) componența numerică a consiliului societății se stabileşte până la 3 persoane
4. Bursa publică prezintă următoarele trăsături:
a) piață bursieră organizată;
b) instituție cu caracter lucrativ
c)accesul deschis pentru orice intermediar;
d) presupune, pentru momentul înființării, intervenția organelor administrației publice
5. Ordinul la , piaţă" presupune următoarea caracteristică:
a)se execută la primul curs cotat după primirea ordinului;
b) nu comportă nici o indicație de curs;
c) este stabilit cursul limitat, urmat de mențiunea „stop"
d) nu se acceptă nici o abatere de la pretul stability
6. Conform regulilor BVM, membru al bursei este:
a) persoană fizică, autorizată de CNPF:
b)persoană juridică, autorizată de CNPF;
c) deținător, cu drept de proprietate, a cel puțin 10 acţiuni ale BVM
d)posesor al licenței corespunzătoare, valabile, eliberate de CNPF.
7.Bursa de valori oficială prezintă următoarele trăsături:
a) se negociază valori mobiliare ale societăților mici şi mijlocii;
b) se derulează, exclusiv, printr-o retea de telecomunicații;
c) acces restrictiv;
d)operațiunile se realizează în conformitate cu un regulament de funcționare
8. Categoria de profesionişti ai bursei, al căror rol este de a realiza încheierea şi derularea tranzacțiilor
de titluri de valoare, se numesc:
a)agenți de bursă;
b) membri cooptați
c) cenzori;
d) acţionari.
9. Membrii corespondenți ai bursei întreprind următoarele activități:
a) participă frecvent la tranzacții, în sala de negocieri;
b) se ocupă cu gestiunea conturilor clienților;
c) închiriază un loc de membru al bursei;
d) sunt acționari principali, care nu pot efectua tranzacții în sala de negocieri.
10. Piața OTC prezintă următoarele trăsături:
a) tranzacțiile sunt executate în oficiile societății financiare care acționează ca dealeri;
b) negocierea şi executarea contractelor se realizează de un personal specializat prin diferite sisteme de
tranzacție bazate pe licitații publice;
c) reglementarea tranzacțiilor, de regulă, este făcută de asociațile dealerilor:
d) se formează un curs unic pentru titlurile negociate
Teste Selectati variant(-eleja corect(-e)a de raspuns:

1. Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt
a) gradul ridicat de capitalizare bursieră a emitentului
b) gradul mare de dispersie a valorilor mobiliare:
c) grachil inalt de distribuire a dividendelor:
d) cotarea valorilor mobiliare prin intermediul bursei informatizate:
e) corespunderea repartitiei pe sectoare de activitate a titlurilor inscrise în Cota oficială a bursel cu structura
valorilor mobiliare c compun indicele
2. Alcatuirea indicilor bursieri din generația a II-a are la bază cerințele:

1.alegerea unei date de referință pentru indicele respectiv:
2. selectarea eșantionului de firme inclus in indicele bursier;
3. atribuirea unei anumite importante firmelor incluse in structura indicelui.
Identificati succesiunea corectă:

a) 1,2,3:
b) 2,3,1
c) 3,2,1:
d) 1,3,2;
e) 2,1,3 3.
3.Care din afirmațiile referitoare la indicii bursieri din generația a doua nu este adevărată?
a) cuprind valori mobiliare ai căror emitenți aparțin aceluiași domeniu de activitate
b) se referă la valori mobiliare din domenii diferite, inclusiv bancar, asigurări, transporturi,
telecomunicații etc.;
c) au un grad de relevanță mai ridicat
d) poartă denumirea de indici compoziți;
e) cuprind în structura lor un număr mai mare de firme.
4. Indicii bursieri din generația a doua corespund clasificării indicilor în funcție de:
a) modul de calcul;
b) valorile mobiliare în raport cu care se construieşte indicele;
c) intervalul de timp la care sunt calculați;
d) tipul pietei de capital pe care se calculează:
e) instituția care calculează indicele.
5. Pe piața bursierà a Franței se utilizează indicii bursieri
a)DAX-30
b)SBF
c) EVM Composite:
d)CAC 40
e) Rasdaq Composite.
6. Care din variantele de mai jos, cu privire la indicele Dow Jones se utilizează în practica
internațională?
a) indicele industrial (Dow-Jones Industrial Average, DJIA),
b) indicele transporturilor (Dow-Jones Railroad Average);
c) indicele uzual compozit (Dow-Jones Usually Composite):
d) indicele serviciilor publice (Dow-Jones Utility Average);
e) indicele compozit (Dow-Jones Composite).
7. Primul indice bursier utilizat la BVM a fost:
a) BUX
b)EVM Composite;
c)BET-C
d) CNPF;
e) CNVM-32.
8.Care variant(e)ă este adevărată cu privire la indicii bursieri?
a)evidențiază puterea financiară a pieței:
b) reflectă raportul dintre cererea și oferta de capital pe piața respectivă
c)exprimă evoluția cursurilor bursiere pe o anumită piață,
d) stimulator pentru concentrarea capitalurilor în vederea deținerii puterii la diferite SA;
e) un indice bursier exprimă evoluția cursurilor bursiere pe mai multe piete
9. Alegeți varianta ce include indicii bursieri din generația a doua (indici compoziți)
a) Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei
b) NYSE, FT-SE 100, TOPIX
c) NYSE, Nikkei, TOPIX;
d) Dow Jones Industrials, Nikkei, TOPIX:
e) Financial Times, FT-SE 100, Dow Jones Industrials.
10.Indicii bursieri specifici pieței de capital naționale sunt:

a) CNVM-32;
b)CNPF
c)EVM-Composite d)BET e)BET-C
Selectati varianta (ele) corectă (e) de răspuns.
1. Fuziunea capitalurilor private:
a) reprezinta un proces de extindere a activității capitalului în afara hotarelor țării:
b) reprezintă un proces de apropiere, interconexiune, contopire a capitalurilor diferitelor tari in codrul
petrecerii unei politic interstatale:
c) permite dezvoltarea noilor tehnologii, companii sau ramuri ale economiei nationale;
d) semnifică centralizarea capitalului sub forma valorilor mobiliare in proprietatea unui număr mic al
persoanelor juridice.
2. Următoarele afirmații nu sunt caracteristice procesului de reglementare:
a) în condițiile actualei crize financiare internaționale, nu este oportună aplicarea măsurilor de control pe piața
de capital internațională pentru a nu admite evaziunea capitalului din economiile nationale;
b) scopul de bază al promovării reglementării financiare este descurajarea volatilității capitalului în sistemul
financiar international:
c) într-o accepțiune largă, prin reglementare înțelegem supravegherea şi controlul exercitat de către guvern
asupra activității societăților private
d) activitatea de reglementare nu trebuie realizată doar in cadrul unei economii sau regiuni, ci și la nivel
macroeconomic, de către o instituție străină, unanim acceptată, precum una de coordonare şi monitorizare, o
instituție megaregulatorie.
3. Procesul de acumulare a capitalului sub forma valorilor mobiliare in proprietatea unui număr redus
de entități economice, reprezintă:
a) securitizarea pe plata de capital.
b) instituționalizarea pietei de capital;
c) concentrarea capitalului;
d centralizarea capitalului.
4. În cadrul schemei pay-through:
a) gestiunea activelor transferate este realizată de către o instituție specializată, denumită trust; b) activele sunt
transferate societății de securitizare;
c) are loc cumpărarea activelor şi emisiunea unor noi titluri denumite ABS
d) este posibilă implicarea companiei cedente în activitatea societății de securitizare.
5. Selectați cele mai corecte afirmații specifice Procesul de securitizare a activelor poate fi caracterizat
prin următoarele:
a) securitizarea presupune găsirea unei societăți intermediare, cu de ajutorul căreia are loc transformarea
activelor cu grad scăzut lichiditate în active negociabile;
b) cedarea titlurilor financiare are loc prin intermediul societății de bursă;
c) în cadrul schemei pass-through are loc emiterea unei cote din activele cedate şi găsirea investitorilor
doritori de a deveni proprietari asupra acestora;
d) cedarea titlurilor financiare poate avea loc fie prin transferarea către o instituție, care, ulterior, le va
gestiona, fie prin cumpărarea acestor titluri de către o altă instituție, care, ulterior, va emite tipuri noi de titluri.
6. Următoarea afirmație:,,Piața secundară este identică cu „a doua piaţă"" este:
a) falsă; b) adevărată. Argumentați răspunsul
7. A treia piață reprezintă:
a) platforma bursiera destinată tranzacților cu titlurile derivate si obligatiuni corporative,
b) sector pe bursa de valori, in care sunt tranzactionate titluri in afara programului bursei
c) platforma pe bursa de valori, pe care sunt tranzactionate actiunile unor societăți mici şi mijlocii,
d) piața acțiunilor care sunt emise la fondarea societății pe acțiuni
8. Cauzele care stagnează gradul de percepere a inovațiilor financiare in tarile în curs de dezvoltare
sunt:
a) capital bancar limitat:
b) lipsa unui management al riscului puternic, al analizei şi planificării strategice. pe care cumpărătorii şi
vânzătorii negociază între ei prețul și volumul valorilor mobiliare în mod direct;
c) practica înaltă de implementare a inovațiilor în cadrul participanților din sectorul real pentru instrumentele
de datorie de orice fel;
d) lipsa cadrelor calificate în procesul realizării tranzacțiilor cu produsele financiare noi.
9. Tendinţele caracteristice evoluției pieței de capital din Republica Moldova sunt:
a) lipsa interesului investitorilor străini pentru capitalul social al companiilor autohtone
b) nivelul ascendent în evoluția gradului de penetrare a pieței de capital în economia națională;
c) predominarea investițiilor străine în sectoare neproductive ale economiei naționale;
d) lipsa cunoștințelor, în domeniul pietei de capital, ale managerilor şi conducătorilor societăților pe acțiuni.
PROBLEME
Problema nr.1
O obligatiune cu cupon zero la VN= 6 000 lei si termen de scadenta de 28 zile a fost cumparata la cursul de 88.75 . Care
este pretul in lei, pe care l-a platit investitorul si venitul aceste obligatiuni.
P
Rezolvare Curs = C = ∗100 - P= (Vn*C)/100 = (6000*88,75)/100=5325
Vn
Venit = 6000-5325 = 675 lei , Rent = (Vn-P)/P =( 6000-5325)/5325 = 675/5325 =0,127 (R pentru o zi)
0.127 * (365/28)= 9271/5600=1,65(28 zile)
Problema nr.2
O Obligatiune cu cupon zero la VN= 8 000 lei si termen de scadenta de 182 zile a fost cumparata la cursul de 78.56 si
revanduta la cursul de 92.25 peste 160 zile. De determinat rata de profitabilitate curenta pentru primul si al doilea
investitor, in cazul cand el o va detine pana la scadenta.
Rezolvare
78,56 92,25 100 182-160=22
100-92,25=7,75
160 zile 22 zile 92,25-78,56=13,69
R=((92,25-78,56)/78,56) *(365/160)*100=39,73%
R2=((100-92,25)/92,25) *(365/22)*100=139,63%
Problema nr.3
Bonuri de tezaur cu valoarea nominala de 10 000 lei si termen de scadenta 28 zile au o profitabilitate de 29.05% anual.
La ce pret in puncte ele au fost vandute?
Rezolvare
R=(VN-P)/P0.2905=((10000-X)/X)*(365/28) -0.2905*28X=(10000-X)365 = 8,134X=365000-365X ,
8134X+365X=365000, 373,134X=365000 X=365000/373,134 = 978,20. Pretul=978,20 lei
Problema nr.4
Sunt prezente urmatoare date din bilantul unei societatil pe actiuni:
Active totale- 489 356lei;
Datorii totale- 225 987lei;
Numarul de actiuni in circulatie – 25 000 cu valoarea nominala de 6 lei,
Care este tendinta pe piata fata de aceste actiuni, daca cursul lor este de 5.75 lei?
Rezolvare
BV= Active nete/Nr actiuni
Active nete= Activ total-Datorii totale =489356-225987=263369 lei
BV= 263369/25000=10,53
P/BV=6/10,53=0,56
Problema nr.5
Sunt prezente urmatoare date din bilantul unei societatil pe actiuni: Active totale- 4 156 358lei; Datorii totale- 3 887
587lei; Numarul de actiuni in circulatie – 1 025 000 , cu un divident platit de 5.6 lei/aciunea Care este tendinta pe piata
fata de aceste actiuni, daca dobanda curenta este de 15%?
Rezolvare
Active nete= Activ total-Datorii totale =4156358-3887587=26877 LEI
BV= Active nete/Nr actiuni = 26877/1025000=0,26
Vr= DPA/rata dobinzii = 5,6/0,15 = 33,33 lei
Problema nr.6
Profitul net a SA “Aspect ” la finele anului 2017 a constituit 2 256 981lei. Intreprinderea are emise 1 520 000 actiuni
simple. La adunarea generala s-a decis sa se transfere in fondul de rezerva 20% din(CAPCANA) profitul anual, iar restul
fiind destinat platii dividendelor. Care este PER al acestei actiuni, daca cursul ei de vanzare pe piata este 29.56 lei
Rezolvare
PER=P/EPS = 29,56/1,485 = 19,90
EPS = Pn/N = 2256981/1520000=1,485
Problema nr.7
Profitul net a SA “Inocent” la finele anului 2017 a constituit 256 340 lei. Intreprinderea are emise 98 000 actiuni. La
adunarea generala s-a decis sa se transfere in fondul de rezerva 15 % din profitul anual, iar restul fiind destinat platii
dividendelor. Care este valoare de randament a actiunii, daca pe piata se pot plasa bani sub 20% anual?
Rezolvare
Vr= Profit net pe actiune(DPA)/Rata medie a dobinzii
DPA=Dv/N= 217889/98000=2,22
Dv= 256340-(256340*15%)=217889 lei
Vr= 2,22/20=11,1
Problema nr.8
Profitul net a SA “Floare” la finele anului 2017 a constituit 567 860 lei. Intreprinderea are emise 120 000 actiuni simple.
La adunarea generala s-a decis sa se transfere in fondul de rezerva 20% din profitul anual, iar restul fiind destinat platii
dividendelor. Care este randamenul actiunii, daca cursul de vanzare a ei pe piata este 22.5 lei?
Rezolvare
DIV = (DPA/CURS )*100 --(3,79/22,5)*100= 16,84%
DPA=Dv/N= 454288/98000=3,79
Dv= 567860-(567860*20%)=454288 lei
Problema nr 13
O societate pe actiuni are urmatoarele inregistrari in bilant:
Active: Capital propriu - ?
Active proprii – 900 000 lei Datorii fata de banca – 220 000 lei
Datorii debitoare – 420 000 lei Datorii fata de terti – 100 000 lei
Total active: 1 320 000 lei Total pasive : 1 320 000 lei
Care este valoarea intrinsecă a actiunilor acestei societati.Ce puteti spune despre ea daca stiti ca ea se coteaza la bursa
in valoare de 1,30 lei/actiunea?
Rezolvare
Active nete = Total active – Datorii = 1320000-320000= 1000000 lei
BV= Active nete/Nr actiuni =1000000/900000= 1,11 lei , BV=1,11<1,30 LEI,
P/BV= 1,30/1,11= 1,17 , cuprins intre 1 si 2---este o actiune correct evaluate pe piata
Problema nr 14
Sunt urmatoarele ordine primite de broker:
Cumparare: Vanzare:
80 actiuni la pretul cel mai bun 110 actiuni la pretul cel mai bun
20 actiuni - 1040 30 actiuni - 990
105 actiuni – 1015 65 actiuni - 1015
150 actiuni - 1005 100 actiuni – 1025
110 actiuni - 995 135 actiuni – 1030
60 actiuni- 990 80 actiuni- 1040
Determinati cursul.
cump Pretul vinz Cump cumulat Vinz cumulat trend
80 Cel m 110 80 645 80
bun
20 1040 80 100 535 100
35 1030 135 135 455 135
60 1025 100 195 320 195
105 1015 65 300 220 220
150 1005 60 450 155 155
110 995 45 560 95 95
60 990 30 620 30 30
Problema nr 15
O actiune se coteaza la bursa la 1,50 lei.Dividentul adus de ea este de 0,5 lei.Care este eficienta investitiei in aceasta
actiune?Ce puteti spune despre ea,daca rata dobanzii pe piata in momentul actual este de 36 % anual?
Rezolvare
Calculam rentabilitatea DIV= DPA/CURS= 0,5/1,5*100=33,33%
Comparam cu rata dobinzii Vr = DPA/RATA DOB= 0,5/0,36=1,38 , DIV<R dobnzii
Problema nr 16
La BVM au fost receptionate urmatoarele ordine:
Cumparare Vanzare
100 actiuni - 17 lei 200 aciuni - 19 lei
200 actiuni -19 lei 250 actiuni - 20 lei
250 actiuni - 21 lei 50 aciuni - 20,50 lei
250 actiuni - 24 lei 100 actiuni - 21 lei
200 actiuni - 24 lei
200 actiuni - 25,5 lei
Determinati cursul.Motivati de ce?
100 17 0 800 0 0
200 19 200 700 200 200
0 20 250 500 450 450
0 20,5 50 500 500 500
250 21 100 500 600 500
250 24 200 250 800 250
0 25,5 200 0 1000 0
Pretul trend = 20,5
Cum500=vin500
Problema nr 17
Cumparare Vanzare
280 actiuni - 21 lei 100 aciuni - 21.50 lei
120 actiuni - 21.50 lei 120actiuni - 22.50 lei
200 actiuni - 22.50 lei 80 aciuni - 22.75 lei
50 actiuni - 23 lei 200 actiuni - 23.75 lei
150 actiuni - 23.50lei 200 actiuni - 24 lei
150 actiuni -23.75lei
50 actiuni - 24 lei
280 21 0 1000 0 0
120 21,5 100 720 100 100
200 22,5 120 600 220 220
0 22,75 80 400 300 300
50 23 0 400 300 300
150 23,5 0 350 300 300
150 23,75 200 200 500 200
50 24 200 50 700 50
Problema nr 18
Cumparare Vanzare
200 actiuni - 8 lei 260actiuni - 13 lei
220 actiuni - 17 lei

RASPUNS nui punc de echilibru
Problema nr 19
O informatie bursiera contine urmatoarele date:
Tipul actiunii BYMB
Dividentul 5.50 lei
Randamentul ?
PER ?
Ultimul curs 350 lei
Profitul net pentru o actiune este de 7.5 lei.
Rezolvare DIV = (DPA/CURS)*100 = (5,5/350)*100=1,57%,
PER = PRET/EPS = 350/7,5 =46,67
Problema nr 20
O obligatiune cu un cupon de 200 lei simestrial si VN= 10 000 lei are un termen de scadenta de 2 ani. Care este pretul
ei actual, daca RD= 25% anual
C C
P= t + t
Pretul pe piata al unei obligatiuni
¿¿ ¿¿
unde: P – preţul de piaţă al obligaţiunii;
P – valoarea nominală;
C – cuponul;
R – rata anuală medie de randament;
t – numărul de cupoane pe an;
n – numărul de cupoane rămase până la scadenţă.
Problema nr 21
O obligatiune cu un cupon de 500 lei trimestrial si VN= 10 000 lei are un termen de scadenta de 2 ani. Care este pretul
ei actual, daca RD= 25% anual
Problema nr 22
Obligatiune cu cupon zero la VN= 15 000 lei si termen de scadenta de 14 zile a fost cumparata la cursul de 88.75 si
investitor, in cazul cand ev o va detine pana la scadenta.
Rezolvare
88,75 91,25 100 14-10=4
100-91,25=8,75
10 zile 4 zile 91,25-88,75=2,5
R=((91,25-88,75)/88,75) *(365/10)*100= 102,81%
R2=((100-91,25)/91,25) *(365/4)*100= 874.2%
Problema nr 23
Profitul net a SA “Inspiratie ” la finele anului 2017 a constituit 557860 lei. Intreprinderea are emise 100 000 actiuni
simple. La adunarea generala s-a decis sa se transfere in fondul de rezerva 20% din profitul anual, iar restul fiind
destinat platii dividendelor. Care este randamenul actiunii, daca cursul de vanzare a ei pe piata este 22.5 lei?
Rezolvare
DIV = (DPA/CURS )*100 --(4,46/22,5)*100= 19,82%
DPA=Dv/N= 446288/100000=4,46
Dv= 557860-(557860*20%)=446288 lei
Problema nr 24
Sunt inaintate catre executare urmatoarele ordine a actiunii “BC-99”:
Broker A –vanzare 
20 titluri - la cel mai bun pret;
 40 titluri – 5.65 lei;
 30 titluri –5.80 lei;
 cumparare:
 120 titluri – 4.95 lei
 20 titluri – 5.50 lei;
Broker B – vanzare:
 40 titluri - la cel mai bun pret
 cumparare
 10 titluri –4.95 lei
 110 titluri –5.05 lei
 10 titluri 5.80 lei
 20 titluri – la cel mai bun pret
Broker C – vanzare 
110 titluri – 5.80 lei
 20 titluri-5.60 lei
 cumparare
De determinat cursul si ordinele ce vor fi executate.
20 Cel mai b 60 430 60 60
140 4,95 210 410 270 270
220 5,05 10 270 280 270
20 5,50 0 50 280 50
0 5,60 20 30 300 30
20 5,65 70 30 370 30
10 5,80 140 10 510 10
Problema nr 25
O obligatiune cu cupon zero la VN= 15 000 lei si termen de scadenta de 14 zile a fost cumparata la cursul de 88.75 si
investitor, in cazul cand el o va detine pana la scadenta.
Problema nr 26
Profitul net a SA “Soare” la finele anului 2018 a constituit 1 567 860 lei. Intreprinderea are emise 160 000 actiuni
simple. La adunarea generala s-a decis sa se transfere in fondul de achitare a dividendelor 75% din profitul anual. Care
este randamenul actiunii, daca cursul de vanzare a ei pe piata este 42.5 lei?
Rezolvare :
DIV = (DPA/CURS )*100 --(7,35/42,5)*100= 17,29%
DPA=Dv/N= 1175895/160000=7,35 lei
Dv= 567860*75%=1175895 lei
Tema 1
Piata de capital – component a pietii financiare
Piata financiara:
 Este un mecanism prin intermediul căruia are loc transferul de resurse financiare de la deținătorii lor către
utilizatori
 Piata financiara reprezinta mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse în circuitul
economic
 Piața financiară este o platformă, fie fizică sau virtuală, pe care se crează și tranzacționează active financiare.
Bani
Valută
Valori mobiliare
Riscuri
Drepturi/promisiuni viitoare
Structura pietii financiare:
- accepţiunea anglo-saxonă :
 piaţa de capital, destinată capitalurilor pe termen mediu şi lung (sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare)
 piaţa monetară, destinată capitalurilor atrase şi plasate pe termen scurt
 piaţa asigurărilor, piaţă specifică ce sprijină derularea activităţii pe celelalte pieţe.
- accepţiunea european-continentală
 piaţa monetară , care este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt.
 piaţa ipotecară ,care s-a prin mobilizarea de resurse pe termen lung.
 piaţa financiară, care are ca obiect emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital pe termen
lung, în cadrul căreia se realizează investiţii directe şi de portofoliu.
Piata financiara :
 Piața monetara, cu active scadente până la 1 an
 Piața de capital, cu active scadente peste 1 an
 Piața asigurărilor
 Piața ipotecară
Definirea pietii de capital: Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează
transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – către cei care au nevoie de capital –
emitenţii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori
specifici.
Trasaturile pietii de capital :

 PIAŢĂ DESCHISĂ: tranzacţiile cu instrumente financiare au caracter public;
 Produsele pieţei sunt INSTRUMENTE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG;
 Instrumentele financiare se caracterizează prin NEGOCIABILITATE şi TRANSFERABILITATE;
 PREŢURILE titlurilor se stabilesc pe baza RAPORTULUI CERERE/OFERTA, fie prin licitaţie, fie prin negociere
 TRANZACŢIONAREA instrumentelor financiare nu este directă, ci INTERMEDIATĂ
Cererea si oferta pe piata de capital

Cererea de capital aparţine solicitatorilor de fonduri
Oferta de capital este rezultatul procesului de economisire. Este reprezentată de disponibilităţile băneşti temporar
libere pentru care se caută un plasament avantajos.
Astfel PIAȚA DE CAPITAL este o modalșitate de finanțare directă a necesităților.
Cererea de capital
Cererea de capital este reprezentată de emisiunea de titluri şi se realizează de către societăţile publice şi private,
guvern, instituţii financiar-bancare naţionale şi internaţionale, societăţi de asigurare, etc.
 Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiară și se numesc emitenți.
Cererea de capital se imparte in :
- STRUCTURALĂ nevoia finanţării ramurilor de activitate, a programelor de dezvoltare şi a organismelor
internaţionale
- CONJUNCTURALĂ necesităţile temporare, fiind influenţată de fluctuaţia preţurilor, modificarea ratei dobânzii,
neachitarea la termen a datoriilor, evoluţia cursului valutar etc
Oferta pe piata de capital:

INDIVIDUALI:
- pasivi, care investesc pe termen mediu şi lung;
- activi, care valorifică mişcarea cursului bursier;
INSTITUŢIONALI: societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari, influenţând cursul bursier.
 Bănci
 Companii de asigurare
 Fonduri de investiții
 Fonduri de hedjing
 Fonduri nestatatale de pensii
 Fonduri cu capital de risc
Functiile pietii de capital:

- Funcții principale :
 Atragerea economiilor populației – piața de capital este cea care mobilizează excesul de venituri ale
populatiei și îl direcționează catre agentii economici care au nevoie de resurse suplimentare în condiții
atractive (randamentele oferite)
 Stimulează participarea persoanelor fizice și juridice la formarea sau majorarea capitalului social al sociețătii
comerciale.
 Facilitează intalnirea dintre cererea și oferta de capital.
 Reorienteaza și restructurează sectoarele economiei nationale, asigurând cu resurse financiare doar
sectoarele rentabile.
 Este un barometru al economiei nationale si mondiale. Bursa sesizeaza orice modificare in sens pozitiv sau
negativ a trendului economiei
- Functii auxiliare:
Faciliteaza investitiile – aceasta functie deriva din functia principala de restructurare a sectoarelor
Reduce riscul investirii in titluri financiare
Reduce asimetria informațională prin reglementare
Permite obtinerea unor castiguri la intervale mai mari sau mai mici de timp.
Tipuri de piata:
- După obiectul tranzacţiei: piaţa acţiunilor, a obligaţiunilor, a instrumentelor derivate, a produselor structurate
etc.;
- După modul de formare a preţului: piaţa de licitaţie şi piaţa de negociere;
- In raport de momentul finalizării tranzacţiilor: piaţa la vedere şi piaţa la termen;
- După cerinţele de admitere la tranzacţionare: piaţă reglementată şi sisteme alternative de tranzacţionare (MTF).
Piata primara de capital:

Segmentul primar conecteaza ofertanții de fonduri cu utilizatorii lor Cererea și oferta de fonduri se întâlnesc doar pe
segmentul primar
Segmentul secundar formează prețurile la aceste fonduri și menține interesul față de instrumentele prin intermediul
cărora are lor conectarea ofertei cu cererea de capital. Datorită segmentului secuntar ofertanții de fonduri sunt
interesați să le vândă celor care au nevoie de ele
Segmentul primar pune la dispoziție titluri
Segmentul secundar le conferă lichiditate, formează prețul lor și asigură posibilitatea unei noi emisiuni
Piata secundara de capital:

Cerinţe pentru buna funcţionare:
 lichiditate
 eficienţă
 transparenţă
 corectitudine
 adaptabilitate
ROL:
 lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor investite
 recuperarea capitalurilor investite înainte de scadenţă
 evaluarea titlurilor cotate
 nu stimuleaza inflatia
 diversificarea instrumentelor financiare
 protectia investitorilor
Criteria de calitate a pietii de capital:

 lichiditate = uşurinţa cu care se vând/cumpără valori mobiliare, cu risc redus de pierdere de capital
 eficienţă = cu cât preţurile de pe piaţă sunt ajustate mai rapid, indiferent de motiv, cu atât mai eficient va opera
piaţa
 transparenţă = informaţii libere, uşor accesibile, corecte şi la timp asupra preţurilor şi volumelor de tranzacţie,
asupra cererii/ofertei etc., pentru o bună orientare a investitorilor şi contracararea tendinţelor de monopol
 corectitudine = adoptarea şi punerea în aplicare a unor reglementări care să contracareze tendinţele de manipulare
a pieţei
 adaptabilitatea la condiţiile economice, sociale, financiare etc.
Tema 2
INSTRUMENTELE PIETII DE CAPITAL
Titlurile financiare definitie:

- titlurile financiare sunt titluri de proprietate sau de creanţa, care confirmă titularului dreptul său patrimonial,
de o anumita mărime şi asupra unei entităţi bine stabilite, inclusiv de a obţine o parte din veniturile
emitentului în funcţie de condiţiile specificate în ele, precum şi posibilitatea de a le transforma oricând în bani,
pe piaţa de capital
- titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă
persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea
respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale
deţinătorului nominal al acestor valori mobiliare.
In primul rând, sunt exprimate printr-o înregistrare fie pe suport hârtie, fiind materializate, fie pe suport electronic
(înscriere în cont), fiind nematerializate , care adevereşte existenţa unei relaţii contracuale dintre emitent şi posesor şi
garantează drepturile posesorului său (securites). Din acest punct de vedere ele sunt numite titluri de valoare.
În al doilea rând, titlurile financiare permit transformarea unor valoari imobiliare (pământ, clădiri, mijloace fixe) în
valori mobiliare (Acţiuni, obligaţiuni ipotecare) , care sunt utilizate pentru orientarea fluxurilor băneşti în sfera de
producţie. Din caest punct de vedere titlurile financiare sunt denumite valori mobiliare.
În al treilea rând titlurile financiare au o anumită valoare, care poate fi exprimata cel puţin prin suma de bani, pe care
deţinătorii lor au investit-o la procurarea lor. Totodată ele garantează animite drepturi la venituri viitore. Valoarea
acestor titluri poate fi intrinsecă, adica determinată după anumite calcule funcţie de venituri generate de plasament
sau de piaţă, determinată de raportul dintre cererea şi oferta lor pe segmentul secundar la un anumit moment de
timp. Sub acest aspect titlurile financiare sun denumite hârtii de valoare.
Active financiare:
- Nebancare: Piața de capital, monetare
- Bancare: lichide.
CARACTERISTICI:
 Formalism - drepturile ce le confera titlul de valoare sunt exprimate de înscrisul pe el
 Literalitate (literalism) - totalitatea drepturilor exprimatea de calitatea de formalism sunt strict limitate de
insuşi înscrisul de pe titluri.
 Caracter autonom – drepturile specificate de formalism şi limitate de literalism sunt conferite de fiecare titlu
în parte, deţinătorul lor putând să le exercite independent de alţi deţinători şi la voinţa sa.
 Caracter negociabil – drepturile , conferite de titlu şi aflate în posesia unui deţinător pot fi interesante şi
pentru alţi doritori de a le deţine, astfel titlurile pot fi vândute pe piaţa de capital. Uneori, titlurile pot fi lipsite
de negociabilitate, deţinătorul neputând să le comercializeze pe piaţă. Aceasta se poate întîmpla atunci, când
eminentul lor nu inspiră încredere investitorilor, sau când circulaţia lor pe piaţa secundară este limitată la
emisiune. Lipsa sau limitarea negociabilitaţii titlurilor financiare le diminuiază lichiditatea.
Instrumentele pietii de capital:

- Titluri de credit ( valori imobiliare primare):
 valorile mobiliare cu venituri fixe
 titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obligaţiuni de trezorerie)
 titluri emise de agenţii guvernamentale
 obligaţiuni municipal
 obligaţiuni corporative
- Titluri de proprietate ( valori imobiliare primare):
 valorile mobiliare cu venituri variabile
 acţiuni comune şi preferenţiale
- Titluri derivate
 produse derivate (forwards, futures, options)
 produse sintetice (contracte pe indici bursieri)
Specificul de instrumente dupa piata:

- Instrumentele financiare ale pieței de capital
 Plasamente pe termen mediu şi lung
 Investitorul îşi asumă riscul afacerilor emitentului
 Garantează fluxuri de venituri viitoare
 Sunt negociabile pe piata de capital
- Instrumentele financiare ale pieței ale pieței monetare
 Plasanemte pe termen scurt
 Negociabilitate pe piaşa monetară
 Lichiditate înaltă
 Riscul aferent plasamentului relativ mic.
Instrumente financiare in Republica Moldova:

 valorile mobiliare: transferabile – următoarele tipuri de valori mobiliare:
- acţiuni şi alte valori echivalente acţiunilor (denumite acţiuni);
- obligaţiuni şi alte titluri de creanţă (denumite obligaţiuni);
- orice alte valori negociabile care dau dreptul de a achiziţiona astfel de valori mobiliare pe calea subscrierii sau
schimbului.
 unităţile (titlurile) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; instrumentele pieţei monetare;
 contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rata dobînzii şi orice alte
instrumente financiare derivate referitoare la valori mobiliare, valute, rate ale dobînzii, rate ale rentabilităţii, indici
financiari sau bunuri;
 instrumentele financiare derivate pentru transferul riscului de credit;
 contractele financiare pentru diferenţe;
Clasificari :
După natura relaţiilor:
 Titluri comerciale, care au la bază o relaţie reală sau comercială (spre exemplu cambia – relaţia de credit comercial;
warrantul – relaţia reală de livrare a marfii, condosamentul, etc.)
 Titluri necomerciale,care au fost create în baza unei relaţii pur financiare pe termen scurt (titlurile pieţii monetare)
sau lung (titlurile pieţii de capital) .
 Titluri hibride, care au concentrate în sine atât caracteristicele titlurilor comerciale, cât şi acelor necomerciale.
(exemplu – cambia bancară sau financiară, warrantul pe acţiune, etc)
După forma de prezentare:
 Materializate – pe suport de hartie
 Nematerializate – sub forma înscrierii în cont
 În Republica Moldova valorile mobiliare se emit doar în formă nominativă nematerializată,
După modul în care ele funt formate:
 Primare – formate în baza relaţiilor directe între emitent şi investitor. Titlurile de valoare primare sunt emise de
către urilizatorii de fonduri în vederea formării capitalurilor proprii sau de împrumut , care dau dreptul deţinătorilor lor
la veniturile nete ale emitentului.
- Cu venit variabil (acţiunile)
- Cu venit fix (obligaţiunile, bonurile de tezaur, titlurile de rentă, etc.
 Derivate – formate în baza unor titluri primare
 Sintetice – create prin combinaţii din diverse titluri primare si derivate în special pentru a constitui un suport
negociabil.
ACTIUNILE:
Acțiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei coteparte din activul social al
emitentului (obligatoriu particular, deoarece un activ public nu este susceptibil de însuşire privată), care îi oferă
deţinătorilor anumite drepturi de ordin patrimonial şi social:
 drepturi de gestiune sau, cel puţin, drepturi de control asupra gestiunii patrimoniului social, prin vot deliberativ la
Adunarea generală a acţionarilor (drept de vot).
 drepturi (cel puţin teoretice) asupra beneficiilor, de a primi în fiecare an o cota parte din profitul net (drept la
dividende ).
 dreptul la o cota parte din activul net existent, în cazul în care societatea emitentă este lichidată (drept de
lichidare).
Acţiunile reprezintă fracțiuni ale capitalului social şi desemnează raportul juridic dintre deţinătorul de acţiuni şi
societatea emitentă.
CARACTERISTICI ACTIUNI:
 fracțiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală
 fracțiuni egale ale capitalului social
 indivizibile
 instrumente negociabile.
CLASIFICARE ACTIUNI:
După modul de identificare:
 nominative ---- Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă
dematerializată, prin înscrieri în cont.
 la purtător ----- În cazul acţiunilor la purtător nu se specifică numele deţinătorului, iar acestea se materializează în
formă fizică. Ele se pot transmite fără nici o formalitate, cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar
 Acţiunile materializate care se emit pe suport de hartie
 Acţiunile dematerializate presupun existenţa unei înregistrări electronice, respectiv pe suport magnetic. Atestarea
calităţii de acţionar se face printr-un extras de cont.
Acţiunile dematerializate pot fi numai acţiuni nominative.
Acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare
a acţionarilor
ACTIUNI ORDINARE:
Acţiunile ordinare reprezintă fracţiuni egale ale capitalului social şi conferă drepturi egale deţinătorilor lor.
Principalele drepturi pe care le conferă acţiunile ordinare sunt:
 Răspundere limitata – dacă societatea va da faliment , răspunderea acţionarilor va fi limitata la valoarea investiţiei
lor;
 Transferul acţiunilor - acţionarii au dreptul de a vinde, tranzacţiona sau transfera acţiunile lor altor persoane;
 Incasarea dividendelor – când societatea declară dividendul, acţionarii au dreptul la acest dividend;
 Accesul la informaţie – acţionarii au dreptul să primească informaţii cu referire la activitatea financiară a societăţii,
inclusiv au accesul la bilanţul societăţii şi la contul de beneficii şi pierderi.
 Repartizarea activului – dacă societatea trebuie să fie dizolvată sau dacă dă faliment, acţionarii au dreptul la
repartizarea profitului rămas după acoperirea pasivului exigibil;
 Numărul de voturi este dat de numărul de acţiuni deţinute. Dreptul de vot poate fi transmis unor terţi, în condiţiile
prevăzute de statutul societăţii.
 Participarea lor la majorarea capitalului social al societăţii respective în mod preferenţialînaintea altor investitori.
ACTIUNI PREFERENTIALE
Acţiunile preferenţiale conferă posesorului lor calitatea de coproprietar şi asigură o rentabilitate minimă pe baza unui
dividend prioritar, care, de regulă, se plăteşte înaintea dividendelor la acţiunile ordinare. Deţinătorii acţiunilor
preferenţiale nu beneficiază de dreptul la vot (în afara cazului în care a fost dispus altfel prin contractul preferenţial).
Decizia de a emite acţiuni preferenţiale aparţine exclusiv acţionarilor ordinari, şi o dată luată această decizie, trebuie
respectate două condiţii, şi anume:
 acţiunile preferenţiale să aibă aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare;
 acţiunile preferenţiale să nu depăşească o pătrime din capitalul social.
Acţiunile preferenţiale pot fi oricând transformate în acţiuni ordinare prin hotărârea adunării generale extraordinare a
acţionarilor. Administratorii, directorii şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de acţiuni cu dividend prioritar fără drept
de vot.
TIPURI DE ACTIUNI PREFERENTIALE:

 cumulative – daca societatea nu poate plăti dividendele într-un an, atunci ele se cumulează şi vor fi plătite în
momentul în care societatea va avea profituri suficiente:
 necumulative - acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an, iar în eventualitatea că societatea nu plăteşte
dividendele respective, nu există o acumulare a restanţelor;
 participative – acţionarii primesc un dividend fix, corespunzător acţiunilor lor preferenţiale în fiecare an şi mai pot
primi o parte suplimentară din profit, după ce acţionarilor ordinari li s-au plătit dividendele.
 convertibile – cu dreptul de a fi convertibilă într-o acţiune ordinară in viitor; rata de convertibilitate este specificată
printr-o valoare arbitrar aleasă pentru acţiunea ordinară;
 cu drept de chemare – de către firma emitentă , dacă firma consideră că dividendul plătit este prea mare în
comparaţie cu alte dividende de pe piaţă, ea poate converti acţiunea privilegiată în cea ordinară fără consimţământul
deţinătorului.
ACTIUNI DE TREZORARIE:
Din punctul de vedere al emitentului şi în funcţie de treapta atinsă în îndeplinirea rolului lor în cadrul autofinanţării,
acţiunile cunosc următoarele stadii:
 acţiuni autorizate
 acţiuni neemise
 acţiuni puse în vânzare
 acţiuni aflate în piaţă
 acţiuni de trezorerie.
Acţiunile de trezorerie nu sunt purtătoare de dividende, iar dreptul de vot este suspendat pe perioada în care acestea
se află în patrimoniul societăţii. În cazul în care acţiunile sunt incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se
prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
În opoziţie cu acţiunile de trezorerie, acţiunile deţinute de acţionari se numesc acţiuni în circulaţie.
ACTIUNI PE PIATA PRIMARA

Cumpărarea unei acțiuni la momentul emisiunii este un schimb intre investitor și firma: investitorul cumpăra dreptul
de vot și de dividend, firma obține o suma certa prin care își finanțează activitatea.
 Emisiunea acțiunii – efectuarea tuturor formalităților pentru a pune la dispoziția investitorilor acțiunile. În cadrul SA
se ia o decizie cu privire la fondare sau la majorarea de capital și se obțin toate permisiunile pentru plasarea lor.
 Plasarea – vânzarea primară a acțiunilor. Dacă acțiunile emise nu au fost plasate – de obicei emisiunea se anulează.
 În Republica Moldova sunt doua forme se plasament
- prin intermediul ofertei publice;
- prin intermediul ofertei închise (emisiune închisă) - plasarea valorilor mobiliare din emisiunea suplimentară între
acţionarii emitentului şi/sau într-un cerc limitat de persoane, aprobat de adunarea generală a acționarilor.
OPERATIUNI TEHNICE ÎN PROCES DE EMISIUNE

stock split ( divizarea valorii acţiunilor)
stock dividend (distribuirea de dividende în acţiuni nou emise)
stock cash (nou aport de capital )
Cresterea numărului de acţiuni emise are ca efect imediat reducerea valorii de piaţă a respectivelor acţiuni.
STOCK SPLIT
 Inseamna divizarea valorii (de piaţă şi contabile) a unei actiuni in mai multe actiuni, concomitent cu multiplicarea
corespunzătoare a numărului total de acţiuni.
Se practica atunci cand preţul de piaţă al acţiunii a crescut foarte mult, ceea ce afecteaza lichiditatea în piata a
respectivei actiuni
 In urma realizarii acestei operatiuni au loc urmatoarele efecte:
- cresterea numarului de actiuni
- reducerea proportionala a valorii unei actiuni
- mentinerea neschimbata a capitalizarii bursiere a societatii emitente
EVALUAREA ACTIUNILOR: 
La momentul primei emisiuni: valoarea nominala
Capital social = nr.actiuni * valoare nominala 
Dupa momentul emisiunii: pret de tranzactionare (cursul bursier) – influentat de indicatorii de performanta si de
perceptia investitorilor
Capitalizare bursiera = nr.actiuni·Cursul bursier
Exemplu: Adunarea Generala a Actionarilor Smithfield Foods, Inc. (cotata la NYSE -New York Stock Exchange, symbol
SFD) decide pentru data de 17 decembrie 2001 o splitare a actiunilor companiei de 2 la 1. Valoarea de piata a unei
actiuni SFD era inainte de splitare de 52 USD/act. Numarul actiunilor aflate in circulatie era N. Care este valoarea unei
actiuni dupa splitare si numarul de actiuni aflate in circulatie?
Raspuns: Dupa splitare: - Valoarea unei actiuni SFD este: 26USD/act (52/2) - Nr. Actiuni aflate in circulatie: 2 * N
STOCK DIVIDEND
Este o modalitate de autofintare.
Presupune plata dividendelor sub formă de acţiuni nou emise, distribuite gratuit şi proporţional către vechii
actionari .
Se practica, de obicei, atunci cand societatea doreste sa isi extinda activitatea, are nevoie de surse de finantare, dar nu
doreste sa apeleze la surse externe de finantare.
In urma realizării acestei operațiuni au loc următoarele efecte:
 creșterea numărului de acțiuni
 reducerea proporționala a valorii de piața a unei acțiuni
 menținerea neschimbata a capitalizării bursiere a societatii emitente
Reducerea valorii de piață a acțiunilor vechi va fi compensată prin ataşarea, la fiecare acțiune veche, a unui drept de
atribuire (DA, a cărui valoare va fi egala exact cu diferența de preț intre cursul de piata anterior si cursul actual).
Încorporarea unei părţi din profiturile reinvestite în capitalul social implică distribuirea în mod gratuit de noi acţiuni
către acţionarii vechi
N∗P 0+ n∗0 N∗P0
CBT = P1= = <P0
N +n N +n
Astfel, pentru a compensa scăderea de valoare a acţiunilor, vechii acţionari vor primi un drept de atribuire:
n∗P 0
drept atribuire = P0 – P1 =
N +n
Pentru fiecare acţiune veche deţinută se primeşte un drept de atribuire. Pentru a primi o nouă acţiune, vechii acţionari
trebuie să posede x drepturi de atribuire:
Nr.drepturi de atribuire = x = N/n
Pentru a intra în posesia unei noi acţiuni:
- un acţionar vechi trebuie să posede x nr.drepturi de atribuire ,
- un acţionar nou trebuie să cumpere x drepturi de atribuire, plătind
N
∗n∗P0
x drepturi atribuire = n
=P1
N +n
STOCK CASH
operaţiunea de emisiune suplimentară de acţiuni pentru majorarea cu cash a capitalului social.
Se practica atunci cand societatea doreste sa isi extinda activitatea, are nevoie de surse de finantare externe proprii
in completarea autofintarii
 In urma realizarii acestei operatiuni au loc urmatoarele efecte:
- cresterea numarului de actiuni,
- reducerea valorii de piata a unei actiuni.
Emisiune de noi actiuni – stock cash

Pret emisiune (E) >valoarea nominala (VN) (diferenta se inregistreaza in “prime de emisiune”)
Pret emisiune (E)< cursul bursier inregistrat inainte de emisiune (P0 ) - pentru a face atractiva cumpararea de noi
actiuni .
N∗P 0+ n∗E N∗P0
Astfel, teoretic, cursul bursier se modifica: CBT = P1= = < P0
N +n N +n
Emisiune de noi actiuni – stock cash

Astfel, pentru a compensa scăderea de valoare a acţiunilor, vechii acţionari vor primi un drept de subscriere:
n∗(P0−E)
Drept subscriere = P0 – P1 =
N +n
Pentru fiecare actiune veche detinuta se primeste un drept de subscriere – pe baza acestuia, vechii actionari au
dreptul preferential de a cumpara noi actiuni la pretul de emisiune. Pentru a cumpara o noua actiune, vechii actionari
trebuie sa posede x drepturi de subscriere, X=N/n.
Un actionar nou va cumpara noua actiune platind, pe langa pretul de emisiune, pretul de piata a x drepturi de
N
∗n∗(P0 −E)
subscriere n N∗P0+ n∗E
P1=E+ =
N +n N +n
Aceste tipuri de operatiuni pot avea efect asupra actionariatului, prin modificarea cotelor detinute de fiecare
actionar!!!
Actiuni pe piata secundara:

- Pe piața secundară acțiunile se vând la un preț diferit de prețul de emisiune.
- El se numește curs.
PROFIT PE ACTIUNI - Profitul pe acţiune EPS (Earning per Share) exprimă capacitatea emitentului de a obţine profit şi
Pn
se calculează după relaţia: PPA =
N
unde: PPA – profit pe acţiune
Pn – profit net (după plata impozitului pe profit)
N – numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Rata de distribuire a devidentului (d) - reflect partea din profit exercițiului financiar distribuită
acționarilor . Formula de calcul:
Dv
d = × 100 %
Pn
unde: d – rata de distribuire a dividendului
Dn – dividende nete (calculate după plata impozitului asupra dividendelor)
Pn – profit net.
Devident pe acțiune (DPA) - cite unitați monetare de devident se plătește pe o acțiune deținută într-un an
(venitul posesorului din investiția sa) sau mai simplu spus – ce devident se plătește pe o acțiune. Se calculează
ca devident brut repartizat cit și devident net .
Dv
Formula de calcul: DPA =
N
unde: DPA – dividend pe acţiune
Pnr – profit net repartizat acţionarilor
N – numărul total de acţiuni existente pe piaţă
Eficienta investitiei in actiune:

 Randament - raportul dintre ultimul dividend şi cursul acţiunii - DIVY (Dividend Yield).
Este o măsură incompletă, ce ignoră fluctuaţiile de curs, respectiv câştigurile sau pierderile datorate acestor variaţii .
 Rentabilitate – raportul venitului produs atât de dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii la cursul sau.
D+ C1−C 0
R = * 100
C0
Valoarea intreseca
- Valoarea intrinsecă (BV) a unei acţiuni se calculează ca fiind raportul între capitalurile proprii şi numărul total de
acţiuni emise de societate. Ea reflectă suma pe care ar încasa-o un acţionar de pe urma valorificării activelor
societăţii şi onorarea datoriilor către creditori.
Active nete
BV =
Nr . Ac ț iuni
- P/BV (Price to Book Value) reprezintă raportul dintre preţul unei acţiuni şi valoarea intrinsecă a acesteia.
 Indicatorul P/BV reflectă valoarea pe care piaţa o dă capitalurilor firmei.
 Un P/BV sub 1 indică de regulă o acţiune subevaluată, valori între 1 şi 2 indică o acţiune corect evaluată de
piaţă, iar valori peste 2 sau 3 o acţiune supraevaluată.
 Acest indicator este des folosit pentru compararea acţiunilor diferitelor companii între ele.
Coeficientul PER
Coeficientul PER (Price earning ratio) coeficientul multiplicator al capitalizării– reprezintă indicatorul
cel mai utilizat pentru a caracteriza eficiența plasamentului în acțiuni, acesta se află în felul următor:
Cz
PER =
Pn
unde: PER – coeficientul multiplicator al capitalizării
Cz – preţul mediu al acţiunii în cadrul unei zile de tranzacţionare
Pn – profitul net pe acţiune.
Utilitatea PER
 Exprimă durata de recuperare a unei investiţii într-o acţiune.
 Cu cât indicele este mai mic (perioada de recuperare mai redusă) cu atât acţiunile sunt mai atractive.
 În condiţiile în care se compară PER al mai multor societăţi aparţinând aceluiaşi sector de activitate se pot identifica
acţiunile subevaluate (supraevaluate) şi tendinţa de creştere/scădere a cursului bursier.
 Aceeaşi utilitate şi în cazul segmentelor de piaţă şi al comparaţiilor internaţionale.
 Regulă generală şi aproximativă:
- PER< 5 – actiuni puternic subevaluate,
- 5<PER<10 – actiuni subevaluate,
- 10<PER<15 – parametrii considerati rezonabili,
- PER>15 – actiuni supraevaluate.
Urmarirea informatiei cu privire la :

 capitalizarea bursiera a emitenţilor titlurilor
 lichiditatea activelor financiare
 senzitivitatea in raport cu evoluţiile ratei dobânzilor sau ale cursurilor valutare de schimb
 sectorul economic sau industrial in care şi desfăşoară activitatea emitentul
 previziuni asupra stabilităţii veniturilor emitentului
 efectul cunoscut sub denumirea de levier financiar
 nivelul de eficienta al pieţelor financiare (gradul de transparenta si de informare)
 nivelul si dinamica unor indicatori bursieri cum sunt:
- raportul preţ/venit
- raportul valoare nominala/cotaţie de piaţa,
- eficienta dividendelor .
Selectarea actiunilor in baza informatiei de piata:

 Blue chips - sunt acţiuni simple de calitate înaltă, emise de companii mari cu o înaltă reputaţie financiară. Sunt
atrăgătoare pentru acei investitori care au drept scop investirea sigura pe termen lung , cu obţinerea de venituri
curente înalte.
 Acţiuni profitabile - atrăgătoare datorita venitului curent înalt pe care îl oferă. Achită dividende mai mari,
comparativ cu nivelul mediu al dividendelor. Se procură cu scop de obţinere a unor venituri curente înalte şi relativ
sigure de la capitalul investit.
 Acţiuni de creştere - sunt acţiunile emitenţilor care deja au atins şi vor avea pe viitor ritmuri de creştere înalte a
venitului. Aceste acţiuni pot avea un ritm de creştere a venitului continuu si stabil, care poate alcătui 15% - 18% pe o
perioada în care alte acţiuni simple ating in mediu un ritm de creştere de 5% - 6%. Dividendele acestor acţiuni, de
obicei, sunt mici sau nu sunt plătite de loc, iar coeficientul plaţii dividendelor alcătuieşte 25% - 30% din profit. Sopul
investirii – obţinerea de profituri din diferenţe de curs.
 Actiuni ciclice. Actiunile ciclice sunt emise de companiile, profitul carora este strins legat de nivelul activitatii
economice. Ele de obicei reflecta situatia economica generala, din care cauza cursul lor creste si scade in masura cum
starea economiei unei tari respective trece prin crestere sau declin. Aceste actiuni sunt atractive in faza de crestere
economica, iar in cea de declin investitorii trebuie sa le "ocoleasca".
 Actiuni defensive. Pot fi intilnite si actiuni cursul carora este stabil, sau chiar poate sa creasca cind nivelul economiei
scade. Astfel de hirtii de valoare sunt cunoscute sub denumirea de actiuni defensive. Trasatura lor caracteristica consta
in gradul mic de sensibilitate la urmarile declinului economic.
Definirea obligatiunilor
Obligaţiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu şi lung, emise de societăţi comerciale sau de autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale prin care emitenţii îşi procură pe această cale resurse împrumutate, renunţând
la creditul tradiţional sau complementar cu acesta.
Obligaţiunile certifică deţinătorului dreptul de a încasa o dobândă şi de a recupera suma investită dintr-o dată la
scadenţă sau în tranşe pe durata de viaţă a împrumutului.
Obligaţiunile sînt titluri de credit pe termen lung, dar datorită existenţei pieţei secundare şi a caracterului lor
negociabil, investitorul poate să-şi recupereze sumele înainte de scadenţă drepturile pe care le oferă obligațiunea:
 de a incasa suma investită la scadentă sau în condițiile indicate în prospectul de emisiune
 de a obține un venit fix sub formă de cupon
 De a cunoaște termenul rambursării datoriei obligatare
Clasificarea obligatiunilor:
După tipul de venit:
 obligaţiuni cu dobândă, care sunt emise la valoarea nominală, valoare care, de regulă, se rambursează la scadenţă şi
generează venituri din dobânzi care se plătesc în conformitate cu condiţiile emisiunii;
 obligaţiuni cu cupon zero, denumite şi obligaţiuni cu discount (sau cu reducere), ce sunt emise la un preţ de
emisiune mai mic decât valoarea nominală care este plătită la scadenţă. Câştigul investitorului este reprezentat de
diferenţa dintre preţul de cumpărare plătit de deţinător şi preţul de răscumpărare la scadenţă.
Prin prisma gradului de protecţie a investitorilor, se deosebesc:
 obligaţiuni garantate
 obligaţiuni negarantate.
După modul de identificare a deţinătorului, obligaţiunile pot fi:
 la purtător
 nominative.
După formă:
 materializate
 dematerializate.
Valoarea obligatiunilor
Valoarea unei obligaţiuni se apreciază sub două aspecte: ca valoare cunoscută în diferite momente pe durata de viaţă
a obligaţiunii şi ca valoare estimată în procesul investirii.
Valoarea cunoscută a obligaţiunii este determinată prin intermediul elementelor tehnice, cum sunt:
 valorea nominală
 preţul de emisiune
 preţul de rambursare
 preţul curent.
Investitorii care urmăresc câştigul de capital au în vedere în primul rând rata dobânzii şi gestionarea riscului aferent
acesteia prin analiza indicatorilor:
 maturitate
 durată
 sensibilitate.
Emisiunea de obligatiuni
Condiții tehnice:
 Valoarea emisiunii, care se fracționează în mod egal în obligațiuni
 existenţa unei bănci sau a unui consorţiu bancar care preia emisiunea îi o plasează pe piaţa secundară
 existenţa unei pieţe secundare pe care obligaţiunile să fie revândute îi cotate la bursă
 existenţa unui serviciu în ţara emitentă care să se ocupe cu rambursarea eşalonată în timp a capitalului investit
Emisiunea publică – emisiunea la care pot să se subscrie un număr larg de investitori, iar obligaţiunile sînt cotate la
bursă.
Emisiunea particulară – este preluată de anumiţi investitori îi nu este cotată la bursă.
Conditiile emisiunii:
 Valoarea împrumutului - se stabilește ca produs între VN (valoarea nominală, indicată în prospect) a
obligațiunii și numărul de obligațiuni emise
 Mărimea dobânzii -- se stabulește în funcție de rata dobânzii pe piaţa monetară existentă la momentul
emisiunii
 Preţul emisiunii --- este suma care se plăteşte de toate persoanele care se subscriu la obligaţiunile în
momentul emiterii lor. Preţul emisiunii poate fi mai mică ca VN, atunci se spune că obligaţiunile se vând sub
paritate; preţ VN- la paritate îi foarte rar peste paritate.
 Costul rambursării ---- Toate împrumuturile obligatare sînt rambursate la valoarea lor nominală îi aceste fapt
este garantat prin situaţia economică a emitentului îi patrimoniul său. În unele cazuri în contractele de
emisiune este prevăzută suma de rambursări îi VN se numeşte primă de rambursare.
 Modalitatea rambursării
Conditii de rambursare
 Rata de principal – Partea din capitalul împrumutat care se rambursează în fiecare perioadă.
 Anuitate – suma de bani rambursată în fiecare perioadă. Această sumă conţine atât principalul cât şi dobânda
aferentă perioadei.
 Valoare rămasă de rambursat – Partea de capital rămasă de rambursat. Este egală cu diferenţa dintre valoarea
rămasă de rambursat în perioada precedentă şi rata de principal curentă.
 Se pot rambursa obligațiunile în 3 moduri:
 Integral la scadență
 Prin sume egale în perioade egale
 Prin anuități constant
Modalitati de rambursare
 Achitarea eșalonată
Achitarea la sfârșitul perioadei
Achitarea prin anuități
Achitarea prin cupon unic
Elemente valorice
I
Valoarea nominală (Vn ) a obligaţiunii Vn =
N
Preţul de emisiune (Pe) Pe  Vn -pe
R d∗V n∗n
Cuponul de dobândă (dobânda nominală) – c c = Rd * Vn c=
360
V n∗rd
Calculul anuitatii A = −n
1−(1+ rd)
Forma venitului
Obligaţiunile clasice
Obligaţiunile cu cupon variabil ---- Obligaţiunile ale căror cupoane scad atunci când ratele de dobandă de pe piaţă
cresc se mai numesc inverse floaters.
Obligaţiunile zero-cupon
Obligaţiunile indexate
Obligaţiunile ipotecare
Asset-backed bonds
Catastrophe bonds
Obligațiunile participative
Randamentul investitiei in obligatiuni
C
Randamentul nominal c= ∗100
VN
C
Randamentul curent ῃc= ∗100
P
VN −P
C+
n
Randamentul la maturitate Yaproximat =
VN + P
2
P
Cursul obligaţiunii (C) C= ∗100
Vn
C C
Pretul pe piata al unei obligatiuni P= t + t
¿¿ ¿¿
unde: P – preţul de piaţă al obligaţiunii;
P – valoarea nominală;
C – cuponul;
R – rata anuală medie de randament;
t – numărul de cupoane pe an;
n – numărul de cupoane rămase până la scadenţă.
OBLIGATIUNI VIS-À-VIS DE ACTIUNI
Caracteristica Acțiuni Obligațiuni

fundamentarea parte din capitalul emitentului împrumutul emitentului
drepturi de proprietate: de creditor:
• de gestiune • de rambursare a valorii
• de participare la repartizarea profitului • de obținere a dobânzii
• de lichidare
venit dividend dobândă
caracterul venitului variabil fixat
termen de scadență nelimitat limitat
expunere la risc majoră minoră
garantarea recuperării valorii negarantată De obicei garantată
Concepte privind valori mobiliare de stat

 VMS - valori mobiliare ce reprezintă o atestare a unei datori publice sub diferite forme, certificate trezorerie,
obligaţiuni sau alte instrumente financiare , ce sunt emise de statul respective în moneda locala sau o alta valuta .
 VMS cu dobânda - titlu de stat care are o valoare nominala la care se plăteşte o dobânda stabilita, la date
specificate.
- cu dobânda fixa
- de tip benchmark (referinţa) - rata cuponului este stabilita anterior lansării acestora, menţionata în prospectul
de emisiune;
- cu dobânda indexata cu indicele preturilor de consum
 VMS cu discount - titlu de stat fără cupon de dobânda, care este vândut la o valoare mai mica decât valoarea sa
nominal
Clasificarea VMS
Titluri de stat - Obligaţiuni publice (T-bond) - Bonuri de tezaur (T-notes) - Bilete de trezorerie (T-bills)
Obligaţiuni municipale: - Generale - Cu venit
Pe termen scurt: - Note anticipative de impozite - Note anticipative de venit - Note anticipative de obligaţiuni
Functiile VMS
 finanţarea deficitului bugetului de stat
 nivelarea şi obţinerea echilibrului de casă al bugetului de stat
 finanţarea programelor fi proiectelor speciale ale statului
 amortizarea împrumuturilor de stat ajunse la scadenţă
 reglarea activităţii economice
În Republica Moldova se emit:
 Bonurile de trezorerie – valori mobiliare cu scont, ce se răscumpără la scadenţă la valoarea lor nominală, avînd
termenul de circulaţie pînă la un an.
 Obligaţiunile de stat, ce se emit cu scont, la preţul lor nominal sau cu primă, cu o rată fixă sau flotantă a dobînzii şi
se răscumpără la scadenţă la valoarea lor nominală, avînd termenul de circulaţie un an şi mai mare.
Evaluarea VMS
PE = VN - Discount
n
Discount = VN* rata _ discountului *
360
n n
PE= VN – VN* rata _ discountului*  VN = (1- rata _ discountului* )
360 360
n
P(%) = 1- rata _ discountului*
360
Evaluarea rentabilitatii nominale

VN −Pc 360
Rata anuală a dobânzii la bonurile de trezorerie Rs = * *100
Pc T
Tc Rd
Dobânda (cuponul) la Obligaţiunile de stat Rs = VN *
360 100
Instrumente financiare derivate

 ISDA - Un instrument financiar derivat este un contract de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de valoarea
unui activ de bază.
 IFRS - Un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplineşte simultan următoarele condiţii:
- Valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;
- Nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie iniţială mai mică decât cea necesară pentru
alte active cu răspuns similar la modificările pieţei;
- Este decontat la o dată ulterioară.
Deosebire dintre instrumentele derivate si alte instrumente financiare:

 în cazul derivatelor, comparatorul plăteşte doar o parte din valoarea activului de baza, însa poate beneficia integral
de variaţia preţului acestui activ.
 În cazul instrumentelor financiare primare comparatorul plăteşte toată valoarea activului, iar beneficiul investiției îl
poate materializa doar prin vânzarea lui.
Tipuri de instrumente financiare derivate

În funcţie de modul de decontare:
 Instrumente la termen (forward, swap,futures)
 Opţiuni
În funcţie de drepturile ce stau la bază:
 Drept de selecţie a executării (opţiuni)
 Drepturi ferme de exercitare (forward, futures, swap)
În funcţie de activul suport:
 Pe marfa
 Pe valuta
 pe titluri primare
 Pe dobândă
 Pe risc de credit
 Exotice (pe fenomene ale naturii)
Utilizare
 Acoperirea riscurilor - izolarea şi transferul unui anumit risc - de dobândă, de curs de schimb, de credit etc.
 Arbitraj - exploatarea dezechilibrelor dintre diverse pieţe (ex. dintre piaţa valutară şi piaţa monetară - de dobândă) -
rol important înechilibrarea pieţelor
 Speculaţii - confirmarea previziunilor privind evoluţia pieţei
Contractile la termen
Contract forward - este un acord dintre vânzător şi cumpărător de a livra / plăti la o anumită dată viitoare, o marfă,
valută, la un preţ stabilit în momentul contractat
Contract futures - angajament standardizat de a cumpăra sau a vinde, un instrument financiar, instrument monetar ori
marfă la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, cu lichidarea contractului la o dată viitoare
 Contractul forward - individualizat
 Contractul futures – un forward standardizat
NOTIUNEA ,,CONTRACT FUTURES,,

un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzator şi un cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra, un
anumit activ (devize, acţiuni, alte titluri financiare sau mărfuri şi titluri pe mărfuri), la un pret stabilit în momentul
încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare numită scadenţă.
 Contractul futures este standardizat după activul asupra căruia este încheiat şi după afacerea încheiată.
 Contractul futures asupra unui activ formează genul contractului futures.
Toate contractele futures cu un timp de execuţie în aceaşi lună formează specia de contract
Contractul futures este perfect standardizat şi poate fi privit ca un titlu de valoare emis asupra unui activ.
Specificul contractului FORWARD

Contractul forward poate fi lichidat numai la scadenţă, iar profitul lui depinde de preţul activului la momentul
expirării:
- Dacă în momentul expirării contractului forward preţul la activul negociat este mai mare ca preţul forward rezultat al
afacerii va fi profit.
- Dacă în momentul expirării contractului forward preţul la activul negociat este mai mic ca preţul forward rezultat al
afacerii va fi pierdere.
Diferente FORWAED – FUTURES
FORWAED FUTURES
1. Se încheie prin negocirea directă între părţi în afara 1. Se încheie la BV după un regulament specific.
bursei.. 2. Este standardizat
2. Nu este standardizat 3. Valoarea este variabilă, contractul este zilnic marcat pe
3. Are valoare fixă, rezultatul la scadenţă este diferenţa piaţă.
dintre preţul forward şi preţul curent (SPOT). 4. Are piaţă secundară şi se cotează la BV ca titlu derivate
4. N-are piaţă secundară. 5. Poate fi lichidat atît prin livarare de activ, cît şi vînzare /
5. Este lichidat la scadenţă prin predarea activului şi plata cumpărare la BV
acestuia..
Marja
Garanţie în numerar şi instrumente financiare pe care cele două părţi ale contractului (vânzătorul şi cumpărătorul)
trebuie să le constituie la casa de compensare în vederea tranzacţionării.
Nivelul acestor marje este stabilit de către casa de compensare şi poate fi modificat periodic, în funcţie de
volatilitatea preţului futures, valoarea contractului futures şi intervalul în care variază preţul activului suport
Poziţii deschise long şi short

Orice contract futures tranzacţionat presupune deschiderea a două poziţii: una de cumpărare (sau long) şi una de
vânzare (sau short).
Contractele futures tranzacţionate sunt înregistrate la casa de compensare iar poziţiile deschise sunt
evidenţiate în contul în marjă.
Numărul total al poziţiilor deschise long este egal cu numărul total al poziţiilor deschise short pentru acelaşi
activ şi aceeaşi scadenţă.
Numărul poziţiilor deschise se modifică doar dacă se efectuează tranzacţii pe acelaşi activ şi aceeaşi scadenţă.
Piata FUTURES – piata complexa

 cu reguli specifice, clare, de obicei este o Bursă de valori, dar poate fi şi segment reglementat al OTC
 Infrastructura complexă, care conţine:
- Casa de clearig
- Depozit (pentru pieţe de marfă) sau depozitar
- Agenţi de bursă, brokeri speciali
 Necesitatea intrării pe piaţă printr-o marjă a contractului
 Reguli de stabilire a preţului – marcare la piaţă
Contractual FUTURES
Preţul contractului futures se stabileşte prin cotaţia la BV în urma raportării la activul suport. El variază zilnic în
funcţie de mişcarea pieţii. Valoarea contractului este produsul dintre preţul unitar şi unitatea de tranzacţie a
contractului.
Contractul futures este marcat zilnic pe piaţă.
MARCAREA LA PIATA
Sensul marcării contractului futures pe piaţă este următorul:
 dacă preţul contractului creşte, în contul cumpărătorului se livrează o sumă corespunzătoare diferenţei dintre preţul
actual şi cel al zilei încheierii contractului
 dacă preţul contractual scade atunci din contul vânzărilor se deduce contravaloarea pierderii.
 Marcarea se face conform ultimului preţ al BV (preţ de închidere).
 Dacă asupra contractului futures preţul variază  20%, executarea contractului este stopată.
 Contractul futures reprezintă un şir de contracte forward cu lichidare zilnică, fiecare fiind înlocuit cu un nou contract
la care preţul este egal cu preţul zilei curente.
 Procesul de marcare pe piaţă (actualizare a valorii contractului) se face pe baza diferenţei dintre preţul de lichidare a
zilei respective stabilit la închiderea BV şi preţul zilei precedente.
Etapele tranzactiei cu contractile FUTURES

Operaţiunile legate de deschiderea poziţiei
încheierea contractului (deschiderea poziţiei)
înregistrarea CF la CC
depunerea marjei iniţiale
plata comisionului privind înregistrarea CF la CC
II Operaţiuni în perioada poziţiei deschise
menţinerea poziţiei deschise
marcarea la piaţă zilnică de către operatorul din incinta CC
III. Operaţiuni legate de închiderea poziţiei
închiderea poziţiei printr-o operaţiune de sens invers
calcularea venitului, pierderii la închiderea poziţiei
efectuarea plăţii comisionului cu privire la înregistrarea CF în operaţiunea de sens invers
transferul mijloacelor băneşti de către CC clientului şi invers
încasarea efectivă a activului suport şi plata mijloacelor băneşti.
ORGANIZAREA TRANZACŢIILOR CU OPŢIUNI

Definirea opţiunilor
Opţiunile sunt instrumente financiare derivate tranzacţionate în cadrul unor pieţe reglementate sau pe pieţe de tip
OTC (over-the-counter) şi care generează drepturi şi obligaţii diferite pentru părţile implicate în tranzacţie
Contracte de optiune ( OPTIONS)

Sunt contracte standardizate între un vânzător şi un cumpărător, care dau cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţia,
de a achiziţiona, la scadenţă (sau oricând până la scadenţă) un anumit activ suport - marfă, titlu financiar sau
instrument monetar - (până) la o anumită dată viitoare şi la un preţ prestabilit (preţ de exercitare), drept obţinut în
schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacţiei.
După natura acestor obligaţii se disting două tipuri de opţiuni:
 de cumpărare (call option);
 de vânzare (put option).
Avantajele optiunilor
Flexibilitate – indiferent de evoluţia preţurilor opţiunile pot să vă ajute să realizaţi obiectivele de tranzacţionare
Multifuncţionale – chiar dacă nu ţi-ai format o opinie despre evoluţia pieţei, poţi profita de volatilitate şi trecerea
timpului
Pot fi obţinute câştiguri nelimitate prin asumarea de pierderi limitate
Standardizarea şi existenţa casei de compensare elimină riscul de neplată al contrapărţii
Motivatia utilizarii optiunilor:

Protecția activelor de volatilitatea prețurilor pe piața curentă
Specularea pe volatilitatea prețurilor
Arbitrarea piețelor pentru a obține câștiguri din diferențele de prețuri pe piața spot și cea la termen
Tipuri de optiuni :
 Opţiunea CALL dă dreptul deţinătorului să cumpere activul suport într-o perioadă specificată de timp la un preţ
stabilit în momentul executării tranzacţiei
Deţinătorul opţiunii plăteşte o primă vânzătorului opţiunii în schimbul dreptului de a cumpăra activul support.
 Opţiunea PUT dă dreptul deţinătorului să vândă activul suport într-o perioadă specificată de timp la un preţ stabilit
în momentul executării tranzacţiei
Deţinătorul opţiunii plăteşte o primă vânzătorului opţiunii în schimbul dreptului de a vinde activul support.
Tipuri de opţiuni după piaţă

■ Clasă de opţiuni – opţiunile de acelaşi tip, CALL sau PUT, care au acelaşi activ suport şi aceeaşi scadenţă
■ Serie de opţiuni – toate opţiunile dintr-o clasă care au acelaşi preţ de exercitare
■ Optiunea de tip european poate fi exercitata doar la o anumita data, specificata in contract,
■ optiunea de tip american se poate exercita oricand pana in momentul in care expira contractul.
opţiunile de tip american sunt mai scumpe decât cele de tip european
Caracteristicile opţiunilor
■ Mărimea opţiunii –activul suport şi volumului.
■ Durata de viata – perioada de scadenţă a opţiunii
■ Preţul de exercitare - preţul fixat al activului
■ Preţul opţiunii - prima
■ Valoarea intrinseca (intrinsic value) - diferenţa dintre preţul de exercitare al opţiunii si cursul curent al activului din
momentul exercitării.
Activul suport al opţiunilor

■ Opţiunile PUT şi CALL au ca suport, de regulă, 100 unităţi de activ support
■ Activul suport poate fi valoare mobiliară, indice, contract futures pentru care opţiunea dă dreptul să-l cumperi sau
să-l vinzi
■ Nu este posibil să cumperi sau să vinzi fracţiuni din mărimea unei opţiuni; mărimea opţiunii este standardizată
Durata de viaţă
■ durata opţiunii - perioada de timp in care opţiunea poate fi exercitata
■ data finala pentru exercitarea opţiunii se numeşte data expirării (expiration date), data exerciţiului sau scadenta
opţiunii
■ Opţiunile pot fi emise pe 3/6/9 luni
■ Opţiunile de tip european pot fi negociate pe toata perioada cu excepţia ultimelor 30 zile 12
Preţul de exercitare -strike

■ Preţ de exercitare - preţul la care cumpărătorul unei opţiuni CALL are dreptul să cumpere un anumit activ suport sau
la care cumpărătorul unei opţiuni PUT are dreptul să vândă un anumit activ suport
■ Preţul de exercitare se stabileşte în momentul emisiunii opţiunii şi nu se modifică pe toata durata vieţii ei
■ Preţurile de exercitare sunt predeterminate şi se afişează automat de către sistem, imediat ce preţul de cotare va
impune acest lucru
Prima
■ Prima - preţul pe care cumpărătorul unei opţiuni îl plăteşte vânzătorului opţiunii. Primele sunt stabilite liber pe piaţă
de către cumpărători şi vânzători potrivit regulilor bursei unde sunt tranzacţionate
■ Pasul cu care se negociază prima se numeşte tick
Pozitii pe optiuni
Fiecare opţiune „call” sau „put” poate fi cumpărată sau vândută, ceea ce dă naştere la patru operaţiuni simple, care
corespund diferitelor poziţii pe care le poate avea investitorul în funcţie de anticipaţia lui:
a) cumpărarea unei opţiuni de cumpărare a activelor suport (operatorul are o poziţie „long" pe call)
b) vânzarea unei opţiuni de cumpărare a activelor suport (operatorul are o poziţie „short pe „call”)
c) cumpărarea unei opţiuni de vânzare a activelor suport (operatorul are o poziţie „long" pe „put”)
d) Vânzarea unei opţiuni de vânzare a activelor suport (operatorul are o poziţie „short pe „put”).
Drepturile si obligatiile participantilor in cadrul optiunilor:

Cumpărători de opţiuni de cumpărare/vânzare
• Plătesc prima
• Au dreptul de a cumpăra/vinde dacă îşi exercită opţiunea
• La majoritatea burselor nu depun nici o marjă (în afară de LIFFE – cazul contractelor futures)
Vânzători de opţiuni de cumpărare/vânzare
• Primesc prime
• Au obligaţia de a vinde/cumpăra dacă li se cere
• Depun marjă în casa de compensaţie , care serveşte drept garanţie a faptului că sunt în măsură să-şi îndeplinească
obligaţiile. Se depune în numerar sau titluri financiare
Contractile de SWAP
- sunt instrumente prin care se pot schimba conditiile de plata a unor obligatii financiare.
Active:
 dobanda
 valută
 risc de credit .
Specific:
 Instrument simetric
 Nu permite abandonarea tranzacţiei
PIETELE INSTRUMENTELOR FINANCIARE DERIVATE

Piaţa instrumentelor financiare derivate (derivatives markets) este o piaţă specializată, organizată, dezvoltată în
principal de o bursă care asigură condiţii pentru negocierea şi încheierea de tranzacţii cu instrumente financiare
derivate.
Specificul pieţelor instrumentelor financiare derivate:
 Localizarea
 Standardizarea.
 Reguli stricte de securitate
 Nu este o piaţă ce are ca obiect livrarea
 Permite specularea şi arbitrajul
Regulile de securitate:
 Operaţiunile de pe piaţă sunt reglate prin casa de compensaţie care asigură securitatea pieţei şi devine garant al
executării tranzacţiei.
 limitarea numărului celor care doresc un loc în bursă printr-un cost substanţial.
 obligaţia cumpărătorilor şi a vânzătorilor de a constitui un depozit de garanţie pe lângă un intermediar financiar.
Marimea depozitului este în funcţie de volatilitatea titlului-suport al contractului şi creşte pe măsura apropierii
scadenţei;
 constrângerea cumpărătorilor şi vânzătorilor de a participa la regimul compensaţiei zilnice (numită şi apelul în
marjă).
 Obligarea participantrului la tranzacţie să o execute la scadenţă. În cazul în care la predarea efectivă a titlurilor un
vânzător nu se execută, este pasibil de o penalitate foarte important.
Tema 3
PIAȚA SECUNDARĂ DE CAPITAL

INTERMEDIARII FINANCIARI
• există 4 mari categorii de participanši pe piaša de capital :
- firmele, în calitate de debitor net (cererea de capital), decid majorarea capitalurilor în prezent pentru a realiza
investiții în active reale necesare extinderii activității lor și deci obținerea de profit mai mare în viitor;
- populația, în calitate de creditor net (oferta de capital), realizează investišii în instrumente financiare emise
de către firme;
- guvernul, care poate fi atât debitor net cât şi creditor net în funcšie de relašia între veniturile şi cheltuielile
bugetare. Pentru a-şi finanša deficitul bugetar guvernul poate emite titluri de stat, când înregistrează excedent
– investește pe piaša financiară.
- intermediarii financiari. Institušii specializate, care asigură întâlnirea de cerere şi ofertă pe piața de capital.
NECESITATEA EXISTENTEI INTERMEDIARILOR FINANCIARI

• Realizarea unei tranzacšii directe între un investitor ce doreşte achizišionarea unor instrumente financiare şi o
corporašie cu nevoi suplimentare de finanšare este foarte dificil de încheiat.
• investitorii ar fi expuşi unor tranzacšii foarte riscante dacă nu au realizat diversificarea riscului în investišia
realizată.
• investitorii nu au informašiile necesare referitoare la riscul de credit asociat participanšilor pe piešele financiare,
în special a debitorilor.
• existența intermediarilor financiari reduce costurile de acces pe platformele de tranzacționare.
• intermediarii financiari asigură protecția drepturilor investitorilor
• cu ajutorul intermediarilor piața devine organizată și reglementată
TIPURI DE INTERMEDIARI FINANCIARI

• băncile
• societățile de investiții - oferă un spectru larg în intermedierea tranzacțiilor bursiere
• societățile de investiții colective
• societăți de depozitare a valorilor mobiliare
• societăți de ținere a registrelor acționarilor
• burse de valori și alte platforme de tranzacționare
TIPURI DE SERVICII PRESTATE DE INTERMEDIARI PE PIAȚA DE CAPITAL

• De comercializare a titlurilor
- broker – intermedierea în cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare
- dealer – cumpărarea de valori mobiliare în nume propriu cu scopul de a le vinde ulterior
• underwriting – intermedierea în procesul de emisiune a valorilor mobiliare
• de depozitare – stocarea valorilor mobiliare prin deținere nominativă
• de consultanta
• administrare fiduciară a investițiilor
• estimare a valorilor mobiliare și a activelor
INTERMEDIARII ÎN PROCESUL DE TRANZACȚIONARE A VALORILOR MOBILIARE

• De intermediere în tranzactiile cu titluri, veniturile lor formîndu-se în urma unui comision – servicii de brokeraj
• De comert cu titluri; veniturile se formează ca diferentă dintre pretul de cumpărare şi vînzare a titlurilor de
valoare, - dealeri financiari
DE CELE MAI MULTE ORI SOCIETĂŠILE DE BURSĂ ÎNDEPLINESC CONCOMITENT AMBELE FUNCŠII ŞI ESTE NUMITĂ
FIRMĂ BROCKER-DEALER
ACESTE SOCIETĂȚI ACORDĂ ȘI URMĂTOARELOR TIPURI DE SERVICII:
• cercetarea pietii -urmărirea tendintelor pietii de valoare, se analizează posibilitătile de investitii, întocmesc studii
de mk.
• gestiunea fondurilor clienšilor în scopul asigurării profitabilitătii, lichiditătii, sigurantei acestora
• serviciul de consultare, care includ: recomandările făcute clienšilor săi referitor la plasamente pe baza analizelor
proprii fată de portofoliul detinut de client sau investitiile viitoare
• executarea ordinelor clientilor atît pe piata bursieră, cît şi pe cea inter-dealer (otc).
OPERATIUNEA DE UNDERWRITER
• Asistenta acordată emitentului de valori mobiliare la elaborarea şi perfectarea prospectului ofertei publice şi a
altor documente pentru înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare pe piata primară;
• Promovarea ofertei publice şi a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piata primară;
• Deservirea emisiunii valorilor mobiliare în relašiile financiare ale emitentului cu detinătorii de valori mobiliare,
dacă aceasta este prevăzut în contract.
OPERATIUNI DE CONSULTANTĂ
• consultanta privind evaluarea şi gestionarea riscului investirii în valori mobiliare;
• recomandări privind formarea portofoliului de valori mobiliare;
• prezentarea de opinii şi recomandări în legătură cu vînzarea şi cumpărarea valorilor mobiliare; • analiza pietei
valorilor mobiliare din inišiativa băncii sau la cererea clientului;
• consultanta cu privire la prognozele fašă de modul de evolutie al pietei de capital
SOCIETĂȚI DE PLASAMENT COLECTIV

• Un fond de investiții reprezintă averea cumulată a mai multor investitori. Sumele de bani acumulate se utilizează
pentru a achiziționa instrumente financiare în portofoliu, astfel încât fiecare investitor să dețină o parte din
portofoliul fondului, parte pe care este liber să o vândă oricând dorește.
• Societățile de administrare a investițiilor sunt companii specializate care investesc sumele colectate, folosind
expertiza și infrastructura lor.
• Sumele atrase sunt investite conform politicii de investiții stabilită în documentul fondului, prospectul de
emisiune, așa încât investitorii știu unde vor fi investiți banii lor.
FONDURI DE INVESTIȚIIE
FONDURILE DE INVESTIȚI SE ÎMPART IN 2 MARI CATEGORII:
• fonduri deschise de investiții – ucits (undertakings for the collective investment in transferable securities -
organisme de plasament colectiv în valori mobiliare)
• fonduri închise de investiții – aif (alternative investment funds – fonduri de investiții alternative)
ASOCIAȚIA ADMINISTRATORILOR DE FONDURI DIN EUROPA, EUROPEAN FUND AND ASSET MANAGEMENT
ASSOCIATION (EFAMA) ÎMPARTE FONDURILE ÎN MAI MULTE MARI CATEGORII:
• fonduri monetare – fonduri cu investiții preponderent în piața monetară (conturi curente și de economii,
depozitele, titlurile de stat, etc);
• fonduri de obligațiuni – fonduri cu investiții preponderent în instrumente cu venit fix (obligațiuni municipale, de
stat sau corporative, sau alte instrumente financiare cu venit fix);
• fonduri diversificate (multi-asset) – fonduri cu investiții mixte în proporții diferite în piața monetara, instrumente
cu venit fix și acțiuni;
• fonduri de acțiuni - fonduri cu investiții preponderent în acțiuni pe piețe locale sau internaționale;
• fonduri de absolute-return – fonduri cu investiții flexibile în mai multe clase de active, bazate pe strategii
specifice de absolute-return care țintesc randamente sustenabile pe termen mediu și lung urmăresc minimizarea
riscului;
STRUCTURA PIETEI SECUNDARE

• Pietile secundare pentru titluri financiare pot fi organizate în două modalităši:
- bursa de valoti
- pietile inter-dealer sau otc (over the country)
• Piata secundară organizată ca bursa de valori reprezintă o institutie care dispune de spatii pentru efectuarea
tranzactiilor, iar negocierea se realizează într-un mod deschis în conformitate cu un regulament strict stabilit.
- în cadrul acestei pieše are loc centralizarea tranzacšiilor cu titluri financiare prin intermediul
asigugării accesului direct al clientului la informašiile pe piašă.
- în mod tradišional aceasta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vînzare–cumpărare într-un
anumit spatiu şi efectuarea de tranzacšii de un personal specializat.
• O altă categorie de piete secundare este piaša inter-dealer, unde sînt negociate titluri, care nu îndeplinesc
condišiile necesare pentru a fi cotate la bursă. Această piašă se formează prin relašiile stabilite dintre agenšii
financiari (dealeri) şi lor prin intermediul sistemului electronic de prelucrare a datelor. Piata reprezentativă de
inter-dealeri este piata NASDAQ din SUA, unde negocierile se efectuiază prin intermediul sistemelor
computerizate.
BURSA DE VALORI
1. Localizarea tranzacției, adică existenta unui local, unde se desfăşoară în exclusivitate tranzactiile cu titluri
financiare;
2. Accesul liber este limitat prin regulamentele stricte ale burselor, atît pentru HV, cît şi pentru emitenti
3. Negocierea şi executarea contractelor se realizează de personal specializat prin diferite sisteme de tranzactii
bazate pe licitatie publică
4. Tranzactiile se realizează după reguli stricte stabilite prin lege şi regulamentul bursei. Agentii bursieri sînt
obligati să respecte aceste regulamente
5. Datorită centralizării tranzactiilor pentru titlurile negociate de acelaşi fel se formează un pret unic.
PIAȚA EXTRABURSIERĂ
1. Lipsa unui local, tranzactiile sînt efectuate la sediul dealerilor
2. Accesul este mai larg atît pentru clienti, cît şi pentru titluri, există numeroşi agenti care stabilesc preturile
titlurilor
3. Tranzactiile se realizează prin negocieri directe între vînzător şi cumpărător, iar dealerii au rolul de intermediari
4. Reglamentarea tranzactiei este făcută de agentiile de dealeri şi nu este atît de strictă
5. Deoarece preturile sînt stabilite prin tranzactii izolate, preturile la titlurile mobiliare pot să varieze de la un
dealer la altul.
FUNCTIILE ŞI ROLUL BURSEI DE VALORI

FUNCTIILE BURSEI DE VALORI SÎNT URMĂTOARELE:
• concentrarea cererii şi ofertei de HV pe o anumită piată
• derularea tranzactiei cu HV
• înregistrarea sistematică a cursurilor de schimb ale acestora
• reflectarea conjuncturii economice şi valutare la un moment dat şi într-o anumită perspectivă
ROLUL BV ESTE COMPLEX ŞI SE POATE DEFINI CĂ:
• bursa asigură o circulatie liberă şi intensă a titlurilor de valori la un curs care reflectă interesul investitorilor fată
de anumite titluri
• asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor. Prin intermediul BV investitorii pot să-şi ramburseze
plasamentele înaite de scadentă
• prin intermediul indicilor bursieri poate fi reflectată starea economică şi politică a unei šări. Tot la BV se
înregistrează mersul afacerilor marelor firme.
ORGANIZAREA BURSEI DE VALORI

• BURSA reprezintă o persoană juridică care se autoreglamentează şi se autoguvernează.
• forma legală cea mai cunoscută este cea de corporatii fără scop lucrativ: MODELUL AMERICAN NYSE, MODELUL
JAPONEZ TSE, MODELUL CANADIAN SAU OLANDEZ. BURSELE DIN MAREA BRITANIE sînt constituite de membrii
asociati şi sînt autorizate legal ca institutii bursiere de investitii.
PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITĂȚII BURSEI DE VALORI SUNT:
- Localizarea tranzacšiei într-un anumit spatiu destinat special derulării acestora şi dotat cu mijloace tehnice
necesare
- Desfăşurarea tranzactiilor pe baze concurentiale şi asigurarea accesului tuturor celor interesaši la informatia
bursieră
- Negocierea, încheierea şi executarea contractelor după o procedură reglamentată prin intermediul unor
agenti specializati .
CINE TRANZACȚIONEAZĂ LA BURSĂ?

• DUPĂ ACCESUL LA TRANZACȚIILE ÎN CADRUL BURSEI ELE SÎNT DOUĂ CATEGORII:
- Închise, unde numărul de locuri este limitat şi o persoană teršă poate deveni membrul bursei numai dacă i se
cedează locul din partea unui titular
- Deschise, când locurile nu sînt limitate prin actele de constituire, iar membrii bursei se împart în membri
fondatori şi asociați
• ÎN CADRUL BURSEI TRANZACȚIONEAZĂ DOAR SOCIETĂȚILE DE INVESTIȚII (COMPANIILE DE BROKERI-DEALERI)
PRIN INTERMEDIUL ANGAJAȚILOR SĂI, NUMIȚI AGENȚI BURSIERI.
• DIN PUNCT DE VEDERE AL ROLULUI PE CARE-L JOACĂ PE PIATA DE VALORI SE DISTING DOUĂ MARI CATEGORII DE
AGENTI BURSIERI:
- Specialişti operativi, care participă la procesul de initiere, încheiere, executare şi control al tranzactiilor la
bursă și au următoarele caracteristici:
-• agentii de bursă sînt persoane fizice împuternicite să realizeze operatiuni de încheiere a contractelor
de bursă. Ei trebuie să îndeplinească o serie de criterii de eligibitate şi să fie atestati de o comisie de bursă
-• pot să actioneze ca specialişti independenti sau în cadrul unei societăti de bursă
-•pot să actioneze atît pe piata OTC, cît şi pe piata bursieră în calitate de broker sau dealer.
- Specialişti neoperativi, din care fac parte analiștii bursieri, functionarii bursei, functia cărora se limitează la
supravegherea, urmărirea, controlul asupra modului în care se derulează operatiunile în cadrul bursei,
specialişti ai organelor de supraveghere a pietii, personalul din serviciul relatiilor publice, secretariat, etc.
LISTING
• Pentru înscrierea la cota bursei pentru fiecare emitent se face întocmirea dosarelor de admitere. În cadrul lui trebuie
să fie prezentate bilanțurile, conturile de beneficii şi pierderi, conturile de gestiune ale emitentului pentru ultimii 3 ani
• Indeplinirea de societatea emitentă a conditiilor:
- plasarea pe piata de valori a unui număr de titluri mobiliare în ziua înscrierii la cotaštia oficială a acestora
- mentinerea unei piete active a titlurlor mobiliare
- informarea autoritătilor bursiere despre toate modificările apărute în actele de constituire ale emitentului
- asigurarea la una sau mai multe bănci sau societăti de asigurare
- publicarea regulată în presă a informatiilor despre activitatea sa economică, în special cifra de afaceri,
oformarea titlurilor de valoare, atît pe plan national, cît şi international
- examinarea şi aprobarea cererii de comisia operatiunilor de bursă
În momentul întroducerii la bursă fiecărui titlu de valoare i se atribuie un cod care este permanent pentru tot
timpul tranzactiei cu acest tip de titluri.
COTAREA
• CURSUL BURSIER reprezintă pretul real al titlului de valoare format sub influenta cererii şi ofertei după o
procedură strictă stabilită de piața pe care are loc tranzacția
• COTAREA presupune mecanismul de stabilire a cursului valorilor mobiliare.
• EXISTA 2 MODALITĂȚI:
- licitație – piața de acțiune
- negociere directă dintre cumpărător și vânzător
STRUCTURA SEGMENTULUI SECUNDAR DUPĂ MODUL DE FORMARE A PREȚURILOR

PIATA DE AUCTIUNE - include şi Bursa de valori – sistemul licitatiei tipic unei Pieţe interminente
PIATA DE NEGOCIERE - sistemul de tranzactionare direct în regim continu.
Indicatori și indici bursieri

Informația bursieră
• Bursa de valori afișează informație cu privire la tranzacțiile efectuate. Această informație conține următoarele:
- Date despre titlu, simbol, emitent
- Date despre curs – cursul curent de cumpărare și cel de vânzare
- Variațiile cursului – din data respectivă, în perioada de 52 de săptămâni,
- Date cu privire la rentabilitatea titlului și informație din analiza fundamentală
Cum se măsoară intensitatea pieții de capital?

Intensitatea pieței de capital se măsoară prin indicatori sintetici, și cantitativi, calitativi.
indicatori sintetici
• industrie,
• agricultură,
• bănci,
• companii de asigurări,
• servicii,
• transporturi, etc
indicatori calitativi:
• ratele de rentabilitate,
• riscurile
• volatilitatea valorilor mobiliare.
Indicatori cantitativi:
• numărul valorilor mobiliare cotate, și tranzacționate,
• valoarea nominală şi prețul de vânzare,
• dividendul sau dobânda
• volumul tranzacțiilor,
• nivelul capitalizării
Condiția principală este ca informațiile oferite de indicatori să aibă valoare constă în urmărirea zilnică a evoluției
datelor ce stau la baza construcției acestora.
Indicatorul general al activității bursiere - indicele bursier

• sunt o măsură a dinamicii valorice fie a unei piețe în ansamblul ei sau a unui anumit sector industrial sau de
servicii, fie, a unui grup reprezentativ de acțiuni sau a tuturor acțiunilor ce cotează la bursă;
• pun în evidentă sensul mișcării generale a cursurilor valorilor mobiliare de pe piața pe care o reprezintă;
• exprimă preferința medie a investitorilor din punct de vedere al angajării, în activitatea economică, a sumelor de
care dispun;
• permit comparaţii de-a lungul timpului, ce nu pot fi influenţate de inflaţie;
• caracterizează climatul general de afaceri, care este dependent de factori economici, sociali, politici, precum şi
de ansamblul proceselor şi fenomenelor cu influenţă asupra mersului vieţii economice şi sociale.
De aceea bursa reflectată prin indicatorii săi reprezintă un barometru al stării economiei naţionale, regionale sau
chiar mondiale.
Indicele bursier – indicator universal

Indicii bursieri exprimă evoluția agregată a cursurilor valorilor mobiliare pe o anumită piaţă şi preferinţa medie a
deținătorilor de capital, din punct de vedere al angajării sumelor de care dispun, în activitatea economică.
Indici bursieri
În funcţie de valorile mobiliare componente:
• Pentru acţiuni
• Pentru obligaţiuni
• Pentru fonduri mutuale şi alte instrumente financiare
În funcţie de modul de calcul:
• Indici din prima generaţie
• Indici din generaţia a doua
În funcţie de gradul de cuprindere:
• Indici generali ai pieţei
• Indici sectoriali
În functie de frecventa cu care sunt calculaši:
 În timp real
 La sfârşitul zilei de tranzactionare
În functie de apartenenta valorilor mobiliare:
 Valori mobiliare cotate pe o anumită piată.
 Indici globali.
În functie de institutia care îi calculează:
 indici oficiali ,
 indici calculati de institutiile pietei împreună cu diverse publicatii ,
 indici calculati de publicatiile economico-financiare,
 indici calculati de intermediari sau firme de consultantă.
Rolul indicelui bursier

• Arată direcția/trendul pieței sau a/al unui sector;
• Pot fi utilizați pentru calculul randamentului pieței/a unui portofoliu din acțiunile componente;
• Pot reprezenta o referință pentru a analiza evoluția unei acțiuni sau a unui portofoliu (rentabilitate, volatilitate,
corelație);
• Pot fi utilizați pentru investiții, portofoliul rezultat fiind diversificat;
• Îndeplinesc funcția de activ suport pentru alte produse financiare (ETF-uri, structurate, derivate);
• Pot fi utilizați pentru identificarea factorilor de influență asupra pieței/unei industrii;
• Pot fi utilizați în analiză tehnică pentru estimarea trendurilor viitoare .
Principii de calcul
• reflectarea permanentă a realității prin metodele de calcul
• grad relativ accesibil de complexitate al calculării valorii indicilor
• disponibilitatea datelor utilizate la calcul
• surse autorizate a datelor utilizate la calcul
• asigurarea continuității și comparabilității calculelor
• stabilitatea surselor de date și a metodelor de calcul
• satisfacerea nevoii de informații existentă pe piața bursieră respectivă
Indicele din prima generație

• Metoda de calcul –simpla adunare
• o medie aritmetică a cursului acţiunilor componente, cu valoare ajustată pentru acţiunile care au suferit
modificări de valoare -Dow Jones Industrial Average (DJIA)
1. Alegerea unei date de referința
2. Alegerea unor titluri importante pe piața
3. Calcularea simpla a valorii coșului de acțiuni selectat
4. Stabilirea unei valori prim medie aritmetică
5. Declararea valorii
6. Urmărirea modificării valorii indicelui în funcție de cotațiile acțiunilor component
∑cursurilor actiunilor componente

Exemplu de calcul a indicelui de prima generație I=
divizor
Indici de a II generatie
• ponderarea cu capitalizarea de piață, metoda folosită în prezent de cei mai mulți indici de pe piețele
internaționale: S&P 500, STOXX Europe 600, FTSE 100, DAX etc.
• Dacă prima generație prin metodă de ponderare avantaja companiile cu un preț pe acțiune mai mare,
ponderarea cu capitalizarea conduce la ponderi mai ridicate companiilor cu o valoare de piață mai ridicată.
• O altă opțiune este aplicarea de ponderi egale pentru toate companiile din indice, un exemplu în acest sens fiind
Value Line Index. În acest caz, companiile cu capitalizare mai redusă sunt avantajate, pentru că au ponderi egale cu
cele cu capitalizare mare.
• Indicii de piață pot indica fie doar evoluția agregată a prețurilor acțiunilor componente (indici de preț), fie
randamentul total al companiilor, adică evoluția prețurilor și randamentul dividendelor oferite de acestea, acolo
unde este cazul. Aceștia din urmă se numesc indici de tip total return.
Principii care trebuise respectate în construirea unui indice

- Metodele de calcul trebuie să reflecte realitatea
- Metodele de calcul nu trebuie să fie foarte complexe
- Informaţiile trebuie furnizate de surse autorizate
- Trebuie să se asigure continuitatea şi comparabilitatea datelor
- Trebuie să satisfacă nevoia de informare
CERINŢE PENTRU ALCĂTUIREA INDICELUI BURSIER

1. Selectarea eşantionului de firme incluse în structura I.B.
- Reflectarea evoluţiei generale a pieţei
- Reprezentativitate la nivelul pieţei
- Grad ridicat de capitalizare bursieră
-Grad ridicat de lichiditate
- Grad mare de dispersie
- Includerea de firme din toate domeniile de activitate
2. Alegerea datei de referinţă
3. Ponderarea valorilor mobiliare incluse în structura I.B
- Pondere în funcţie de evoluţia preţului valorilor mobiliare
- Pondere egală pentru toate valorile mobiliare
- Pondere în funcţie de capitalizarea bursieră
Etapele de construire a indicilor bursieri

- Alegerea eşantionului de valori mobiliare
- Importanta valorilor mobiliare în cadrul indicelui
- fără pondere
- ponderare cu capitalizarea bursieră
- pondere egală
- Alegerea datei de referintă
• Calculul valorii indicelui:
Pentru indicii din a doua generaţie
∑ p ¿∗qi 0∗c ¿
I= Valoare_ baza_ indice *Kt *
∑ pi 0∗q i 0
∑ p¿∗qi 0
I= Valoare_ baza_ indice *f *
∑ p i 0∗q i 0
Analiza tehnica
Analiza tehnică - delimitări conceptual
Analiza tehnică (grafică) constă în studierea istoricului cursului titlului financiar, în vederea găsirii tendinţei de evoluţie
a lui.
Pentru formarea graficelor aplicate în analiza tehnică sunt necesare:
◦ preţul,
◦ volumul
◦ numărul de poziţii deschise pe o anumită piaţă
Axiomele de bază ale analizei tehnice
toate informațiile publice de interes pentru piaţa respectivă sunt deja reflectate de preţul la care se tranzacționează
instrumentul respectiv;
preţurile evoluează după anumite tendinţe (trenduri) şi în anumite configuraţii;
istoria se repetă.
Funcţiile analizei tehnice

 să identifice tendinţa;
 să determine sfârşitul trendului, momentul când preţurile încep să evolueze în direcţia opusă acestuia.
 Să identifice şi să facă distincţie între "întoarcerile" şi "răsturnările" din cadrul trendului şi schimbările, modificările
trendului însuşi.
Instrumentele analizei tehnice:
 prin bare
 formaţiile triunghiulare
 formaţiile în zigzag
 formaţia "cap şi umeri"
 lumânare japoneze
Grafice prin bare reprezenta variaţiile de curs într-un interval de timp dat: zilnic, săptămânal, lunar sau alte perioade
mai mari
Nivelul de rezistenţă - linia maximelor cursului
Nivelul de sprijin - linia minimelor cursului
Linia de tendinţă –media cursurilor
Formaţiile triunghiulare
Formaţiunea apare
◦ când cursurile tind către un punct de echilibru
◦ la sfârşitul unei creşteri sau al unei scăderi
Perioada de analiză: minim 6 luni
Semnale:
◦ mişcări succesive de creştere / scădere de curs cu amplitudine din ce în ce mai scăzută şi convergenţă către un singur
punct
◦ ieşirea cursului din vârful triunghiului indică trendul viitor de creştere / scădere de curs > semnal de cumpărare / de
vânzare
Formaţiuni de tip zigzag

Formaţiunea M
- perioadă de formare: 4 – 5 săptămâni
- amplitudinea modificărilor de curs ~ 10 - 20%
- depăşirea dreptei de rezistenţă > trend crescător > semnal de cumpărare
Formaţiunea W
- semnale: scăderea cursului cu 10 – 20% după primul vârf (1) şi formarea a două vârfuri similare (sau cu diferenţe de 3
– 4%)
- depăşirea dreptei suport > trend descrescător > semnal de vânzare
Formaţia cap-umeri
- perioadă de formare: 2 – 3 luni
- componente: umăr stâng, cap, umăr drept, depăşirea liniei gâtului
- depăşirea liniei gâtului > trend descrescător > semnal de vânzare volum maxim tranzacţii: formarea capului graficului
Lumânări japoneze
Se utilizează patru valori ale preţului
◦ preţul de deschidere,
◦ preţul maxim,
◦ preţul minim
◦ preţul de închidere,
Figura este compusă din.
◦ corpul,
◦ umbra superioară
◦ umbra inferioară.
Analiza tehnică
AVANTAJE
Analiza tehnică odată însuşită este uşor de utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente financiare.
Ea poate fi folosită atât pentru acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru instrumentele derivate sau piaţa Forex.
Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce
se va întâmpla;
Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sau să ieşim de pe un
instrument, ceea ce analiza fundamentală nu poate face;
Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai restrâns de informaţii decât analiza fundamentală;
Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de la graficele intraday la cele anuale.
DEZAVANTAJE
Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este implicat în procese sau
proceduri de insolvenţă sau dacă urmează să intre în faliment;
Analiza graficului poate oferi uneori semnale întârziate, deoarece decizia de intrare pe piață se ia după ce un trend
deja s-a format;
Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi interpretat diferit de persoane
diferite, fiecare având raţionamente corecte.
Analiza fundamental
AVANTAJE
Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta instrumentele în care doreşte să
investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza tehnică;
Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care se fundamentează valoarea unui
instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat.
Ea ţine cont de toate evenimentele care pot influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra
instrumentului analizat.
DEZAVANTAJE
Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o investiţie;
Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de instrumente financiare, ea
neputându-se adapta de la un instrument la altul;
Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe termen lung şi nu o
modifică chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă situaţia companiei s-a
schimbat şi dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.
ANALIZĂ TEHNICĂ versus ANALIZĂ FUNDAMENTALĂ
- Analiza fundamentală → raportul forţelor cerere/ofertă care influenţează preţurile de piaţă
- Analiza tehnică → trendul pieţei
- Analiza fundamentală → cauza mişcării pieţei
- Analiza tehnică → efectul mişcării pieţei
- Analiza fundamentală → prelucrează o mare cantitate de informaţii diferite
- Analiza tehnică → adaptabilitate crescută tuturor titlurilor financiare
- Tehnicienii → analiza tehnică include analiza fundamentală
Analiza fundamentală şi Analiza tehnică au ca scop final determinarea direcţiei în care preţurile este probabil să
evolueze
Recomandări pentru investitori

Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare tranzacţionării cum ar fi
informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre cerere şi ofertă şi sentimentul pieţei, de aceea ei
diminuează importanţa analizei fundamentale şi consideră ca analiza tehnică, singură, poate fi folosită eficient în
luarea deciziilor de investire.
Pentru a lua o decizie corectă de investire este necesar să se utilizeze ambele metode de analiză.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică ne spune când să le
achiziţionăm.
Întrând pe piață în baza analizei tehnice, titlurile, selectate în baza analifei fundamentale, se păstrează în portofoliu
până în momentul în care preţul acestora ajunge în concordanţă cu rezultatele financiare, după care se folosește din
nou analiza tehnică pentu a decide momentul potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dacă informația furnizată de analiza tehnică este contradictorie cu ce a analizei fundamentale, se aşteaptă momentul
când cele două tipuri de evaluare se corelează.
Teoria pieţei eficiente

“O piata de capital eficienta este acea piata care proceseaza eficient infomatii. Preturile actiunilor la orice moment
sunt bazate pe o corecta evaluare a tuturor informatiilor disponibile la acel moment. Intr-o piata eficienta de capital,
preturile oglindesc pe deplin informatia disponibila” Eugene Fama, 1963
Ce înseamnă mai exact:
- preturile acţiunilor nu pot fi previzionate întrucât piaţa este eficienta.
- Pe o piaţă eficienta, în momentul în care o informaţie devine disponibila, un mare număr de investitori
inteligenţi aplica agresiv aceasta informaţie intr-un mod care atrage ajustarea instantanee a preturilor.
- Prin urmare, prognozele cu privire la evoluţia viitoare nu pot fi înfăptuite pe o piaţa eficienta deoarece
preturile acţiunilor se ajustează rapid
Condiţiile de existenţă a unei pieţe eficiente

Acces la infomaţie concomitent pentru toţi investitorii
Investitorii sunt toţi inteligenţi, cunosc modele de prognozare a pieţii şi utilizează analiza tehnică şi fundamentală
pentru luarea deciziilor în tranzacţionarea cu active
Lipsa costurilor de tranzacţionare
Concept de eficienţa a pieţii de capital

O piaţă este eficienţă dacă toate informaţiile disponibile, de la un anumit moment, sunt incluse în curs.
Cursul din orice moment este o estimaţie nedeplasată a cursurilor din perioada viitoare.
Pe o astfel de piaţă nici un investitor nu poate spera de a avea informaţii care să nu fie deja actualizate de către ceilalţi
investitori în cursuri.
În consecinţă, nici un investitor nu poate realiza rate de rentabilitate anormale şi de o manieră sistematică.
Nivelul ratei de rentabilitate, la care un investitor poate spera, este în funcţie de riscul asumat de acel investitor.
Tipuri de eficienţă a pieţii

- Eficienta operaţionala se refera la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de fonduri la costuri de tranzacţii ieftine.
Aceasta înseamnă ca intermediarii de pe piaţa sa fie intr-o strânsa competiţie, astfel încât preţul serviciilor de
intermediere pe piaţa de capital sa fie minim.
- Eficienta de alocare se refera la relaţia între profit şi risc, şi anume presupune ca preturile sa se stabilească
astfel incât titlurile cu acelaşi nivel de risc sa ofere acelaşi profit estimat.
Tipuri de piaţă în funcţie de eficienţă

- Forma slabă a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că preţurile reflectă în totalitate informaţia conţinută în
secvenţa istorică a cursurilor. Astfel, investitorii nu pot plănui o strategie de investiţie pentru a obţine profituri
anormale pe baza modelelor cursurilor anterioare utilizând analiza tehnică.
- Forma semi-puternică a ipotezei de piaţă eficientă, conform căreia cursurile prezente ale titlurilor reflectă nu
doar informaţia trecută privind cursul titlurilor, dar şi toate informaţiile publice referitoare la titlurile unei
companii. Dacă piaţa este eficientă în acest sens, atunci o analiză a situaţiilor bilanţiere,a anunţurilor de
distribuiri de dividende, sau orice altă informaţie publică referitor la o companie (analiza fundamentală) nu se
va concretiza în obţinerea unor profituri în exces.
- Forma puternică a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că toată informaţia care este cunoscută de către toţi
participanţii de pe piaţă despre o companie este reflectată în totalitate în preţul de piaţă. Pornind de la
aceasta, nici cei care au acces la informaţii privilegiate nu pot face uz de ele pentru a obţine rezultate
superioare ale investiţiilor. Reprezintă încorporarea perfectă a tuturor informaţiilor private în preţurile de pe
piaţă.
TEMA 4 TRANZACȚII BURSIERE

Prin TRANZACŢII BURSIERE se întelege contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, care se
încheie pe piata secundară de capital cu mijlocirea agentilor de bursă, respectiv a societăšilor de intermediere
financiară autorizate.
Aceste tranzactii se efectuează în conformitate cu legislatia privind valorile mobiliare din tara respectiva, şi cu
regulamentele institutiilor implicate (BURSA DE VALORI, INSTITUTIILE PIETEI OTC ETC.).
LATURILE TRANZACTIEI BURSIERE

• 1) organizatorică – indică ordinea de acšiuni şi documentašia necesară pentru încheierea tranzacšiei;
• 2) economică – indică scopul încheierii tranzacšiei şi riscurile, de care urmează să se šină cont la încheierea
tranzacšiei;
• 3) juridică – stabileşte drepturile şi obligašiunile păršilor contractante şi responsabilitatea lor patrimonială;
• 4) etică – oglindeşte atitudinea societăšii fašă de tranzacšii.
ELEMENTELE DEFINITORII ALE TRANZACȚIILOR BURSIERE

• OBIECTUL TRANZACTIEI –valorile mobiliare, ce se vând sau se cumpără;
• VOLUMUL TRANZACTIEI – cantitatea de valori mobiliare necesară sau propusă spre vînzare;
• PRETUL LA CARE VA FI ÎNCHEIATĂ TRANZACTIA;
• TERMENUL DE ÎNDEPLINIRE A TRANZACTIEI – cînd cumpărătorul trebuie să achite valorile mobiliare procurate.
MECANISMUL DERULĂRII UNEI TRANZACŢII BURSIERE

• TB Etapele TB
- Mecanismul general al TB pe diverse pieţe bursiere
- Iniţierea tranzacţiei prin stabilirea legăturii între client şi broker şi transmiterea ordinului de
vânzare/cumpărare de către primul;
- Perfectarea tranzacţiei care constă în încheierea contractului de către agenţii de bursă cu clienţii;
- Executarea (Lichidarea) contractului, adică onorarea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din
tranzacţie.
CRITERIILE GENERALE DE CLASIFICARE A TB

Modalitatea de lichidare
- la vedere
- la termen
Natura produsului bursier (Obiectul)
- Cu produse bursiere primare
- Cu produse bursiere derivate
Segmentul pieţei
- Pe piaţa extra bursieră
- Pe piaţa bursieră
Scopul efectuării TB (motivaţiei investitorului
- TB speculative
- TB de arbitraj
- TB de acoperire
- TB cu scop tehnic
TRANZACŢIILE DE TIP AMERICAN CU TITLURI PRIMARE (SPECIFICE ŞI PIEŢELOR ASIATICE)

- Tranzacţiile pe bani gheaţă (for cash) --- Presupun plata imediată şi integrală a titlurilor cumpărate, respectiv
presupun existenţa instrumentelor financiare în contul deschis de un client la o societate de brokeraj.
- Tranzacţii în marjă (on margin) ---- Cumpărătorul se angajează în tranzacţie fără ca acesta să deţină efectiv
contravaloarea titlurilor achiziţionate. (Mijloacele băneşti le împrumuta de la Broker)
- Tranzacţii de tip vânzări scurte (Short sales) ---- Vânzătorul se angajează în tranzacţie fără ca acesta să deţină
efectiv instrumentele financiare pe care doreşte să le înstrăineze. (VM le împrumuta de la Broker).
Tranzacţiile pe bani gheaţă (for cash)

- Cu lichidare imediată (cash delivery) --- executarea (livrarea/plata titlurilor) are loc chiar în ziua încheierii
contractului bursier.
- Cu lichidare normală (regular settlement) --- executarea efectivă a contractului se face după /intr-un anumit
număr de zile de la încheierea contractului (5 zile la NYSE, 3 zile la Tokyo Stock Exchange);
- Cu lichidare pe bază de aranjament special ---- de regulă, prin înţelegerea părţilor, dar cu o livrare nu mai
târziu de 60 de zile la NYSE sau de 19 zile la TSE.
- Cu lichidare la emisiune (when issued) --- pentru titlurile financiare care încă nu au fost emise, dar se
cunoaşte data la care va avea loc emisiunea.
ORGANIZAREA TB PE DIVERSE PIETE BURSIERE DEPINDE DE:

• tipul licitatiei practicate de burse în diferite tări;
• tipul de negociere a ordinelor de bursă;
• tipul ordinului de bursă;
• modalitatea stabilirii cursului bursier;
• clearingul şi decontările pe piată;
• intermediarii aferenti tranzactiei bursiere (mijlocitorii pietei bursiere).
Tipul licitatiei
- simplă --- în proces de licitatie pretul creşte în paşi determinati
- Olandeză --- În proces de licitatie pretul scade
- pe nevăzute --- toti cumpărătorii îşi înaintează preturile simultan câştigă oferta cu cel mai bun pret
- dublă
 În pas rar --- Pentru titlurile/pietele cu lichiditate scăzută ,
 Continuu --- Pentru titlurile/pietele cu lichiditate înaltă.
Modalitati de negociere a pretului

- În bază de carnet order book ---centralizarea de către agenšii de bursă a ordinelor primite de la clienti într-un
carnet de ordine şi calcularea prešului prim fixing ,
- prin înscrierea pe tablă --- înscrierea pe un tabel electronic a două celor mai bune preturi de vînzare (ask) şi
cumpărare (bid). Contractarea are loc atunci cînd un agent de bursă tert acceptă o cotatie înscrisă pe tablă.
- prin anuntarea publică a ordinelor --- Anuntarea cu voce tare preturile lor ask şi bid. Contractarea are loc prin
acceptarea preturilor de un a broker.
- pe blocuri de titluri --- Negocierea în afară sălii principale a unei cantităti importante de titluri,
- electronic --- Negocierea şi tranzactionarea on-line.
ORDIN BURSIER
ORDINUL este o ofertă fermă (în cazul vânzării), respectiv o comandă (în cazul cumpărării) având ca obiect
tranzactionarea unui anumit volum de titluri financiare, în anumite conditii comerciale.
Tipuri de ordine
- după preţ
 la piaţă cel mai bun preţ
 Limită - la preţul indicat
- Condiţionate după cantitate
 Take – cumpărarea
 Hit – vânzarea
 match – poziţie opusă
- Stop -de limitare a pierderii
CONDIŢIONAREA DUPĂ TIMP

• ORDINUL "LA ZI" (ENGL. DAY ORDER) este valabil numai pentru şedinša de bursă din ziua respectivă; dacă nu se
specifică altfel, toate ordinele sunt considerate "la zi";
• ORDINUL „DESCHIS” se poate executa până la anularea din registru de către agentul de bursă care l-a introdus ;
• ORDINUL „BUN PÂNĂ LA O DATĂ” se poate executa până la închiderea şedinšei din data specificată (zi, lună, an)
• ORDINUL „BUN PÂNĂ LA SFÂRŞITUL SĂPTĂMÂNII” poate fi executat până în ultima zi din săptămână cu şedinša de
bursă ;
• ORDINUL „BUN PÂNĂ LA SFÂRŞITUL LUNII” se poate executa până la sfârşitul ultimei zile din luna cu şedinša de bursă
;
• ORDINUL „BUN PÂNĂ LA UN TIMP” se poate executa până la o anumită oră, minut şi se combină cu un ordin
prezentat anterior, de exemplu, bun până la sfârşitul săptămânii.
CONDIŢIONAREA DUPĂ CANTITATE :

• "TOTUL SAU NIMIC" (ENGL. ALL OR NONE) exprimă dorinta clientului de a cumpăra/vinde un volum important de
titluri la un anumit curs şi într-o perioadă precizată; ordinul este executat numai dacă piaša oferă atât conditiile de
cantitate, cât şi pe cele de pret;
• „EXECUTIE MINIMĂ” impune executarea imediată în întregime a cel pušin volumul minim indicat, urmând ca
diferenša până la cantitatea totală să fie executată total sau în tranşe;
• BLOC MINIM” instrucšionează executarea numai a cantităšilor cel pušin egale cu cantitatea minimă, cantităšile mai
mici decât minimul se execută cu termenul totul sau nimic.
• ORDINELE CU TERMENI SPECIALI NU AU PRIORITATE ÎN EXECUTIE.
TIPURI DE PRIORITĂTI
• PRIORITATE DE PREŢ – de execută ordinele de cumpărare la preturi mai mari înaintea celor date la preturi mai mici
iar, ordinele de vânzare la preturi mai mici înaintea celor la preturi mai mari.
• PRIORITATEA ÎN TIMP - primul ordin plasat va fi primul executat;
• PRIORITATEA DE VOLUM - primul ordin executat va fi cel cu volumul cel mai mare;
• EXECUTAREA PRO RATA - toate ordinele la acelaşi
DETERMINAREA CURSULUI BURSIER

CURSUL BURSIER se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta, pe baza ordinelor înregistrate la bursă, la
un moment dat, pentru fiecare valoare mobiliară înscrisă la cota bursei.
TEHNICA CLASICĂ –FIXING- se bazează pe cumularea ordinelor de cumpărare şi a ordinelor de vânzare după pret şi
cantitate pentru a identifica prešul la care vor fi executate cele mai mute ordine.
PARTICULARITĂŢI ALE TRANZACŢIILOR LA VEDERE

• Persoana care adresează ordinul de vânzare/cumpărare îşi asumă obligašia ca imediat sau în perioada de lichidare
normală să pună la dispozišia partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând prešul tranzacšiei;
• Se derulează pe baza contului „cash” deschis de client la firma broker cu care lucrează;
• Derularea tranzacšiei se face la cursul zilei (specific ordinelor clienšilor şi în raport cu posibilităšile de alocare în
cadrul şedinšelor de tranzacšionare);
• Termenul de executare diferă în funcšie de reglementările piešei;
• Scopul acestor tranzacšii este reprezentat de interesul privind formarea/modificarea structurii unui portofoliu sau
pentru mobilitatea capitalurilor (nu sunt excluse nici operašiunile speculative: cumpărarea de titluri în vederea
revânzării după creşterea cursului sau vânzarea de titluri cu intenšia de a fi răscumpărate ulterior la un curs mai
scăzut).
Executarea contractului bursier este consecinţa închiderii celor două ordine în sens contrar(v/c) la aceiaşi scadenţă, în
aceiaşi cantitate, şi la acelaşi preţ, iar operaţiunile în cadrul acestei etape sunt:
- Transferul titlurilor de la vânzător la cumpărător
- Plata preţului de către cumpărător şi încasarea acestuia de către vânzător
- Notificarea transferului (înştiinţare scrisă)
ORGANISMELE SPECIALIZATE ÎN LICHIDAREA PRIN CLEARING

1. CASA DE DEPOZIT asigură păstrarea centralizată a vm atât sub formă materializată, cât şi în forma electronică;
2. CASA DE CLEARING îşi asumă obligašia de a achita toate obligašiile ce revin membrilor săi către terši, respectiv de a
prelua în conturile lor drepturile acestora, urmând ca soldul să fie periodic regularizat, prin mijloace de timp convenite.
ea prestează servicii privind lichidarea tranzacšiei şi poate fi organizată prin una din formele: departament de bursă,
firmă cu statut de filială a bursei, organizašie independentă de bursă, servicii în cadrul băncilor;
CARACTERISTICILE CASELOR DE COMPENSAŢIE

 FUNCTII
 a. garantează îndeplinirea obligašiilor asumate de membrii săi;
 b. difuzează (diminuează) riscurile asumate prin tranzacšiile angajate.
 ROL
 operativitate;
 încrederea clientilor,
 interesul clientilor pentru angajarea mai multor tranzactii.
TRANZACŢIILE TERMEN reprezintă acele tranzacţii care se încheie la bursă într-o anumită zi, dar lichidarea lor
(reglementările în conturi) urmează să se facă la o dată viitoare, la un curs la termen prestabilit în momentul
încheierii tranzacţiei.
• Condiţiile contractului (tipul activului, cantitatea de titluri, preţul de exercitare) sunt stipulate în ziua iniţierii tr şi
rămân a fi ferme până la scadenţă.
CARACTERISTICELE TRANZACTIILOR LA TERMEN

• PRIN ANGAJAREA DE OPERATII INVERSE SE POT OBTINE DIFERENTE POZITIVE CERTE;
• PE ACEASTA PIATA PREZENTA FIZICA A TITLURILOR SI A CAPITALURILOR NU ESTE NECESARA LA ANGAJAREA
TRANZACTIILOR, CI INVESTITORUL TREBUIE SA DISPUNA DOAR DE UN PROCENT MINIM CA DEPOZIT DE ACOPERIRE
(MARJA);
• PE PIATA TRANZACTIILOR LA TERMEN SE MANIFESTA EFECTUL DE LEVIER;
• POSIBILITATEA EFECTUARII DE TRANZACTII SPECULATIVE LA TERMEN INSOTITA DE MANIFESTAREA EFECTULUI DE
LEVIER NASTE EFECTUL DE AVALANSA.
• TRANZACTIILE LA TERMEN PERMIT SPECULATIA PE UN CURS IN SCADERE ('A LA BAISSE') CARE NU ESTE POSIBILA IN
CADRUL TRANZACTIILOR LA VEDERE;
• ACEASTA PIATA ESTE DESTINATĂ OBTINERIIDE PROFITURILOR PRIN SPECULATII BURSIERE;
• SE TRANZACTIONEAZĂ CELE MAI ACTIVE VALORI MOBILIARE (PENTRU CARE EXISTA O CERERE SI O OFERTA
CONSTANT RIDICATE);
• NU POT FI TRANZACTIONATE ACTIUNILE SOCIETATILOR CARE SUNT IN PROCES DE FUZIONARE, OBLIGATIUNILE
AFERENTE IMPRUMUTURILOR CARE INCEP SA SE AMORTIZEZE, VALORILE MOBILIARE CARE NU PREZINTA UN VOLUM
DE TRANZACTIONARE SUFFICIENT DE MARE;
TRANZACŢIILE ÎN MARJĂ REPREZINTĂ O COMBINAŢIE DINTRE OPERAŢIUNILE LA VEDERE CU CELE LA TERMEN

AVANTAJE.
1.Amplificarea volumului tranzacšiilor prin cerere suplimentară de titluri (pe baza creditului primit de cumpărători de
la brokeri) şi ofertei suplimentare (prin vânzări fără acoperire;
2. Se multiplică rezultatele financiare pozitive ale clienšilor în funcšie de ponderea datoriei în total valoare a
tranzacšiei;
3. Diversificarea portofoliului de titluri prin accesul investitorilor la un număr mai mare de titluri;
4. Poate fi tranzacšionat orice tip de titlu financiar, dar în practică cel mai frecvent se tranzacšionează acšiunile
ordinare.
TRANZACŢIILE DE MARJĂ SUNT POSIBILE ÎN URMĂTOARELE CONDIŢII:

- INVESTITORUL (CLIENTUL) să deschidă un cont în marjă la intermediarul bursier (firma de brokeraj în s.u.a.,
societate de servicii de investišii financiare în România);
- INVESTITORUL să semneze un acord cu intermediarul bursier, acord care dă dreptul intermediarului să
folosească titlurile clientului drept colateral (garanţie suplimentară) pentru a obţine un credit bancar;
- INVESTITORUL depune în contul în marjă o anumită sumă din valoarea tranzacţiei numită marjă;
- INTERMEDIARUL BURSIER reţine titlurile cumpărate în numele debitorilor sau împrumutătorilor într-un cont
de titluri până când aceştia îşi onorează obligaţiile (plata titlurilor cumpărate sau livrarea titlurilor vândute);
- INTERMEDIARUL BURSIER şi nu investitorul primeşte de la emitenţii titlurilor, dividendele, rapoartele
financiare şi drepturile de vot;
Tipuri de tranzacţii în marjă

- Tranzacţii în marjă iniţiate de cumpărători (poziţie long),
- Tranzacţii în marjă iniţiate de vânzători (poziţie short) cunoscute şi ca “Short sales”.
TEMA : REGLEMENTAREA PIETII DE CAPITAL
TRANSPARENŢA ŞI EFICIENŢA PIEŢELOR DE CAPITAL
CARACTERISTICILE PIEŢELOR DE CAPITAL DEZVOLTATE

• divizibilitate (atomicitate) - semnifică că activele sunt reprezentate de un mare număr de acţiuni care pot fi
cumpărate pentru sume diferite. În consecinţă un activ poate fi deţinut în proporţii diferite de un anumit număr de
investitori şi invers un investitor poate repartiza banii săi în mai multe tipuri de acţiuni
• lichiditate - semnifică faptul că un investitor poate imediat, fără costuri prea mari, să schimbe anumite acţiuni
cu altele. Aceasta implică faptul că orice investitor poate să-şi constituie, în orice moment, portofoliul după cum îi
convine în acel moment, foarte repede şi fără costuri prea mari.
CALITATEA PIEŢEI DE CAPITAL

Elemente de desing ale pieței
• tehnologia
• Reglementarea
• Informația
Eficiența
• Costuri de tranzacționare
• Transparența prețurilor
Integritatea
• Manipularea pieței
• Scurgerea de informație
comparativitate
• Avantaje competitive
• infrastructura și interacțiunea componentelor
CONDIŢIILE CALITĂŢII UNEI PIEŢE DE CAPITAL

• un acces facil la piață al participanților,în condițiile de tranzacționare existente la oricare activ propus spre
vanzare pe un segment selectat al peiţei,
• disponibilitatea informațiilor, în timp util, privind condițiile de tranzacționare și prețurile acțiunilor pe alte
segmente lichide.
Ambele condiții depind de un grad ridicat al transparenței informației privind tranzacționarea şi libera circulație a
informațiilor, factori fundamentali în eficiența pieței.
NOŢIUNE DE TRANSPARENŢĂ
Transparenţa reprezintă garantarea dreptului de acces la informaţia necesară pentru luarea deciziei de investire
pe piaţa de capital.
Transparenţa se referă la:
• Acces la informaţia financiară a emitenţilor, intermediarilor şi a altor participanţi profesionişti pe piaţa de capital
• Acces la informaţia privind evoluţia pieţii, preţuri, volume de tranzacţii, comisioane
• Acces la informaţie necesară pentru prognozarea evoluţiei viitoare
• Statistica bursieră
• Predictibilitatea reglementărilor
ROLUL TRANSPARENŢEI
• Transparența presupune prezentarera la timp a unei informații adecvate, ce se referă la rezultatele financiare ale
companiei şi practicilor managementului corporativ.
• Nivel înalt al transparenței însemnă că rapoartele financiare prezentate, contribuie la crearea unei imagini clare şi
veridice despre starea financiară a companiei.
• De nivelul transparenţei depinde calitatea informaţie despre activul în care se doreşte investirea.
• Principiul transparenței, alături de cel al integrității, este fundamental funcționarea unei piețe de capital
• Transparenţa este asigurată de cadru legislativ stabil şi eficient prin care investitorilorle sunt garantate accesul egal la
informații cu privire la instrumentele financiare tranzacționate şi protecția în cazul apariției unor comportamente
ilicite.
LIPSA TRANSPARENŢEI
• Lipsa transparenţei creează poziţii favorabile de insider trading – utilizat în scopul manipulării pieţii şi obţinerii de
avantaje ilicite
• lipsa transparenţei – lipsa încrederii investitorilor
• Prin noțiunea de insider trading se înțelege efectuarea de tranzacții cu utilizarea unor informaţii, obţinute înaintea
altor participanţi la piaţă, fapt ce favorizează un câştig ilicit
EFECTELE NEGATIVE ALE OPERAŢIUNILOR DE „INSIDER TRADING ”

• La nivelul general, al pieței financiare, afectând încrederea investitorilor şi funcționarea pieței;
• La nivelul concret, al părților participante la tranzacție (se poate produce un prejudiciu patrimonial);
• La nivelul imaginii companiei a cărei valori sunt cotate pe piață (reputația acesteia ar putea fi grav afectată ca
urmare a necontrolării fluxului informațional).
CINE SUNT INSIDERI ?

• persoane afiliate
• persoane implicate
• persoane care acţionează în mod concertat (doua sau mai multe persoane care au încheiat un acord in vederea
obţinerii sau exercitării in comun a drepturilor de vot pentru a înfăptui politica comuna.)
TIPURI DE PIAŢĂ ÎN FUNCŢIE DE TRANSPARENŢĂ

În funcţie de momentul tranzacţionării
• transparență pre-tranzacționară – informaţii cu privire la prețul, dimensiunea, tipul ordinului şi identitatea entității
care tranzacționează
• transparență posttranzacționară privind calitatea și oportunitatea informațiilor (corespunzătoare tranzacțiilor
încheiate), accesibile publicului
În funcţie de accesul la informaţie:
• Piaţă opacă,
• Piaţă semiopacă
• Piaţă transparentă
• Transparenţa pieţii de capital îi conferă ei eficienţă.
TEORIA PIEŢEI EFICIENTE

“O piata de capital eficienta este acea piata care proceseaza eficient infomatii. Preturile actiunilor la orice moment
sunt bazate pe o corecta evaluare a tuturor informatiilor disponibile la acel moment. Intr-o piata eficienta de capital,
preturile oglindesc pe deplin informatia disponibila” Eugene Fama, 1963
CE ÎNSEAMNĂ MAI EXACT:
• preturile acţiunilor nu pot fi previzionate întrucât piaţa este eficienta.
• Pe o piaţă eficienta, în momentul în care o informaţie devine disponibila, un mare număr de investitori inteligenţi
(Fama numindu-i pe aceştia “maximizatori raţionali ai profitului”) aplica agresiv aceasta informaţie intr-un mod care
atrage ajustarea instantanee a preturilor.
• Prin urmare, prognozele cu privire la evoluţia viitoare nu pot fi înfăptuite pe o piaţa eficienta deoarece preturile
acţiunilor se ajustează rapid
CONDIŢIILE DE EXISTENŢĂ A UNEI PIEŢE EFICIENTE

• Acces la infomaţie concomitent pentru toţi investitorii
• Investitorii sunt toţi inteligenţi, cunosc modele de prognozare a pieţii şi utilizează analiza tehnică şi fundamentală
pentru luarea deciziilor în tranzacţionarea cu active
• Lipsa costurilor de tranzacţionare
CONCEPT DE EFICIENŢA A PIEŢII DE CAPITAL

• O piaţă este eficienţă dacă toate informaţiile disponibile, de la un anumit moment, sunt incluse în curs.
• Cursul din orice moment este o estimaţie nedeplasată a cursurilor din perioada viitoare.
• Pe o astfel de piaţă nici un investitor nu poate spera de a avea informaţii care să nu fie deja actualizate de către
ceilalţi investitori în cursuri.
• În consecinţă, nici un investitor nu poate realiza rate de rentabilitate anormale şi de o manieră sistematică.
• Nivelul ratei de rentabilitate, la care un investitor poate spera, este în funcţie de riscul asumat de acel investitor.
Teoria stă la baza Modelului de Echilibru a Activelor Financiare
TIPURI DE EFICIENŢĂ A PIEŢII

• Eficienta operaţionala se refera la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de fonduri la costuri de tranzacţii ieftine.
Aceasta înseamnă ca intermediarii de pe piaţa sa fie intr-o strânsa competiţie, astfel încât preţul serviciilor de
intermediere pe piaţa de capital sa fie minim.
• Eficienta de alocare se refera la relaţia între profit şi risc, şi anume presupune ca preturile sa se stabilească astfel
incât titlurile cu acelaşi nivel de risc sa ofere acelaşi profit estimat.
TIPURI DE PIAŢĂ ÎN FUNCŢIE DE EFICIENŢĂ

• Forma slabă a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că preţurile reflectă în totalitate informaţia conţinută în secvenţa
istorică a cursurilor. Astfel, investitorii nu pot plănui o strategie de investiţie pentru a obţine profituri anormale pe
baza modelelor cursurilor anterioare utilizând analiza tehnică.
• Forma semi-puternică a ipotezei de piaţă eficientă, conform căreia cursurile prezente ale titlurilor reflectă nu doar
informaţia trecută privind cursul titlurilor, dar şi toate informaţiile publice referitoare la titlurile unei companii.
Dacă piaţa este eficientă în acest sens, atunci o analiză a situaţiilor bilanţiere,a anunţurilor de distribuiri de dividende,
sau orice altă informaţie publică referitor la o companie (analiza fundamentală) nu se va concretiza în obţinerea unor
profituri în exces.
• Forma puternică a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că toată informaţia care este cunoscută de către toţi
participanţii de pe piaţă despre o companie este reflectată în totalitate în preţul de piaţă.
Pornind de la aceasta, nici cei care au acces la informaţii privilegiate nu pot face uz de ele pentru a obţine rezultate
superioare ale investiţiilor.
Reprezintă încorporarea perfectă a tuturor informaţiilor private în preţurile de pe piaţă.
Reglementarea - crearea unui cadru legal de operare competitiv, coerent şi transparent, privind piaţa de capital, care
permite standardizarea procedurilor şi asigurarea securităţii financiare a participanţilor, prin constrîngeri şi stimulente.
Supravegherea – urmărirea de către organele împuternicite a respectării normelor de reglementare de către toţi
participanţii la piaţa de capital.
REGLEMENTAREA PIEȚEI DE CAPITAL
• Reglementarea piețelor de capital se poate realiza atât direct, de către stat, prin propriile instituții, cât și indirect,
prin intermediul unor instituții financiare abilitate cu funcții de reglementare, ultimele devenind astfel organisme de
autoreglementare.
• În funcție de modul de organizare, sistemul de supraveghere şi reglementare a pieței de capital poate fi:
- o structură dispersată (de exemplu, cazul pieței de capital americane)
- o structură concentrată (de exemplu, cazul pieței de capital din Marea Britanie).
Twin Peaks,
• presupune mai multe organe de supraveghere după principiul sectorial/instituţional.
• în cadrul acestui model controlul şi respectarea intereselor investitorilor sunt efectuate de diferite organe de control:
al activităţii bancare; al activităţii de asigurare; al activităţii pe piaţa de capital.
• exemplu - piaţa de capital din SUA.
Mega-Regulatorul,
• care presupune existenţa unui organ public central, care reglementează toate segmentele pieţei financiare.
• Exemplu - Canada (1987), Japonia (1998), Marea Britanie (2000) etc.
SCOPURILE REGLEMENTĂRII
• asigurarea stabilităţii financiare a pieţelor bancare, de capital, a asigurărilor şi altor organizații financiare,
• menținerea încrederii faţă de sistemul financiar;
• asigurarea protecției corespunzătoare a intereselor consumatorilor de servicii financiare;
• crearea condițiilor similare pentru activitatea organizațiilor financiare în scopul menținerii concurenței pe piața
financiară
TEMA : PIATA DE CAPITAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Structura cursului
Organizarea şi reglementarea piaţei de capital din Republica Moldova
 Infrastructura pieţii de capital
Mecanismul realizării tranzacţiilor bursiere pe pieţele reglementate şi sistemele multilaterale de tranzacţionare
ale Republicii Moldova
Cadrul legal al PVM din REP. Moldova

 Reglementarea - crearea unui cadru legal de operare competitiv, coerent şi transparent, privind piaţa de capital,
care permite standardizarea procedurilor şi asigurarea securităţii financiare a participanţilor, prin constrîngeri şi
stimulente .
 Supravegherea – urmărirea de către organele împuternicite a respectării normelor de reglementare de către
toţi participanţii la piaţa de capital.
Cadrul legal al pietii de capital din Republica Moldova

 Codul Penal, Codul Civil, Codul Administrativ etc. (în care sunt stipulate anumite norme privind piaţa de capital);
 Legile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova;
 Decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
 Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova;
 Regulamentele elaborate şi aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare
 alte acte normative elaborate de instituţiile de autoreglementare (de exemplu, Regulile Bursei de Valori).
Legislatia actuala de functionare a pietii de capital

 Legea nr.171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital;
 Legea nr.1134 din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni;
 Regulamentul privind serviciile şi activităţile de investiţii, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare nr.49/3 din 26.08.2015;
 Regulamentul privind licenţierea şi autorizarea pe piaţa de capital, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare nr.56/11 din 14.11.2014;
 Regulamentul privind pieţele reglementate şi sistemele multilaterale de tranzacţionare, aprobat prin Hotărârea
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare 49/2 din 26.08.2015;
 Regulile Pieţei Reglementate Bursei de Valori a Moldovei, aprobate la Consiliul Bursei de Valori a Moldovei din
22.04.2015 (proces-verbal nr.07/15) şi acceptate prin Hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.23/3 din
08.05.2015 cu privire la eliberarea licenţei de operator de piaţă şi a autorizaţiei de piaţă reglementată Societăţii pe
acţiuni „Bursa de Valori a Moldovei";
 Regulile Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei de către Consiliul SA "Depozitarul Naţional de
Valori Mobiliare al Moldovei" (proces-verbal nr.03/2015 din 23 aprilie 2015) şi acceptate de către Comisia
Naţională a Pieţei Financiare prin Hotărârea nr. 25/3 din 15.05.2015 cu privire la eliberarea licenţei de depozitar
central Societăţii pe acţiuni "DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI MOBILIARE AL MOLDOVEI";
 Regulamentul privind Fondul de compensare a investitorilor, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare nr.32/2 din 16.06.2014.
 Regulamentul privind circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa de capital, aprobat prin Hotărârea Comisiei
Naţionale a Pieţei Financiare nr.1 4/5 din 31.03.2016.
Cadrul institutional
 Cadrul instituţional al pieţei de capital reprezintă ansamblul de reguli formale şi informale (reglementări şi
norme etice) şi structuri organizaţionale (numite, de regulă, tot instituţii sau organizaţii) cu autoritate în domeniul
financiar, ce impun şi supraveghează aplicarea şi exercitarea normelor
supravegherea
- publică ----- CNFP
- autoreglementare ----- BVM , Asociaţii profesionale
În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, „emitentul este persoana juridică sau organul puterii publice,
care emite valori mobiliare şi poartă răspundere în numele său faţă de deţinătorii valorilor mobiliare, în ce priveşte
drepturile oferite de către aceste titluri" .
Investitorul pe piaţa valorilor mobiliare este persoana fizică sau juridică care, în primul rînd, asumîndu-şi riscul
nerealizîrii obiectivului, plasează resursele financiare şi materiale în valori mobiliare, cu scopul de a obţine
avantaje economice din exersarea drepturilor de revendicare a unei părţi din rezultatele exploatării şi funcţionării
activelor care fac obiectul investiţiei.
Piata primara de capital din R. Moldova

 În dezvoltarea sa piaţa primară a avut o evoluție neuniformă. În perioada privatizării volumul emisiunilor era
semnificativ datorită înregistrării companiilor de stat ca societăţi pe acţiuni
 Începând cu 2010 ponderea emisiunilor suplimentare a crescut în raport cu emisiunile primare
 La moment unicul tip de titluri financiare care circulă pe piaţa valorilor mobiliare sunt acţiunile. Până în prezent
au fost efectuate doar 6 emisiuni de obligaţiuni, dintre care în circulaţie nu mai este nici una.
Participant profesionisti
participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare - persoane juridice cu forma juridică de organizare societate
pe acţiuni, care desfăşoară unul sau mai multe activităţi de bază profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare:
a. primirea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
b. executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienţilor;
c. tranzacţionarea în cont propriu;
d. managementul portofoliului;
e. consultanţa de investiţii;
f. intermedierea subscrierii instrumentelor financiare şi/sau plasamentul instrumentelor financiare în baza unui
angajament ferm;
g. plasamentul instrumentelor financiare fără angajament ferm;
h. exploatarea unui MTF.
Servicii suplimentare
a. administrarea fiduciară a investiţiilor;
b. acordarea de credit sau împrumut unui client pentru a-i permite efectuarea unei tranzacţii cu unul sau cu mai
multe instrumente financiare, în care este implicată societatea de investiţii ce acordă creditul sau împrumutul;
c. consultanţă acordată societăţilor pe acţiuni privind structura capitalului, strategia industrială şi aspectele
conexe, servicii referitoare la fuziuni şi achiziţii de societăţi;
d. operaţiuni de schimb valutar, în cazul în care aceste operaţiuni sînt legate direct de prestarea serviciilor de
investiţii;
e. cercetări în investiţii şi analiza financiară sau orice altă formă de recomandare generală privind tranzacţiile cu
instrumente financiare;
f. servicii conexe la intermedierea subscrierii instrumentelor financiare;
Conditiile de listare :
BVM este o piata reglementata. Conform legii, pentru a fi acceptate la tranzactionare pe o piata reglementata,
societatile pe actiuni trebuie sa detina o capitalizare bursiera previzibila de cel puţin echivalentul in lei la 1 milion
de euro calculat la cursul oficial al Bancii Nationale a Moldovei la data admiterii sau daca aceasta nu poate fi
evaluata, atunci capitalul propriu al societatilor trebuie sa corespunda cu valoarea sus indicata. Valorile mobiliare
care nu respectă acestă cerință se tranzacționează în MTF .
În sistemul de tranzacționare reglementat se mai admit următoarele tipuri de valori mobiliare:
 valori mobiliare corporative emise de persoane juridice naţionale şi internaţionale;
 valori mobiliare emise de Ministerul Finanţelor, de Banca Naţională a Moldovei, de autorităţile administraţiei
publice locale şi de organismele internaţionale cu caracter public;
 opţiuni la valorile mobiliare şi alte contracte la termen;
Organizarea tranzactiilor pe piata reglementata

 Pentru fiecare tip de valoare mobiliară se organizează ședințe separate.
 Fiercare ședință are un președinte, desemmnat din rândul agenților de bursă
 Operarea în sistem şi anunţarea deschiderii şi închiderii şedinţei de tranzacţionare este competenţa exclusivă a
Preşedintelui şedinţei
 Președintele ședinței va duce carnetul de ordine și va determina prețul
 În timpul desfăşurării şedinţelor, în sala de tranzacţionare sunt strict interzise fumatul şi consumul băuturilor tari
Mecanismul trazactionarii
 Tranzacţia bursieră se efectuează pe baza ordinului introdus în SAIT de către un Agent de Bursă în numele
societăţii de investiţii Membră a pieţei reglementate.
 Ordinul de bursă reprezintă instrucţiunea privind oferta de cumpărare sau de vînzare a valorilor mobiliare
tranzacţionate la Bursă şi se transmite fie în numele şi pe contul Membrului Bursei, fie în numele Membrului şi pe
contul clientului.
 Fiecare ordin recepţionat de la client trebuie să fie înregistrat imediat în registrele interne ale Membrului.
Ordinele pot fi limită sau de piață.
 În cazul ordinelor de cumpărare, ele se admit doar dacă în contul Membrului sunt suficiente mijloace bănești
sau marja admisibilă, iar în cazul ordinelor de vânzare – numai cu existența valorilor mobiliare .ibere de orice
obligații.
Ordinele admise pe piata reglementata

executate în mod automatizat
 ordine limită- la vînzare stabilește preţul minimal, mai jos de care vînzătorul nu doreşte să vîndă, la cumpărare –
preţul maximal, mai mare de care cumpărătorul nu doreşte să cumpere. Se întroduce în SAIT numai în perioada
prețului deschis, cele de vânzare – în prima oră de la deschidere, de cumpărare – pe toată perioada.
 ordine de piaţă -poate fi introdus în SAIT doar în perioada preţului de piaţă şi care poate fi executat doar la
"preţul de deschidere a pieţei"
executate în mod direct
 ordin direct -reprezintă un ordin, conform căruia Agentul de Bursă execută în SAIT tranzacţia la un preţ şi în
volum bine determinat, fixat în prealabil de către vînzător şi cumpărător, ca urmare a unor negocieri duse în afara
pieţei reglementate
 ordine condiţionate - este o ofertă de vînzare sau cumpărare a valorilor mobiliare, executarea căruia este
condiţionată conform principiului "cumpăr/vînd toată cantitatea sau nimic".
Ordinele directe şi cele condiţionate pot fi introduse pe tot parcursul programului de funcţionare al SAITului în
cadrul unei şedinţe de tranzacţionare.
Sectiile de negociere a BVM

Secţia de bază
 Piața interactivă de tranzacţionare a valorilor mobiliare.
 Ședința este alcătuită din 2 perioade:
- perioada "preţului deschis„
- perioada "preţului de piaţă
Secţia tranzacţiilor directe
Trazactionarea in sectia de baza

 perioada "preţului deschis" include 2 etape:
 de predeschidere a pieţei, în care are loc introducerea ordinelor limită în SAIT;
 de deschidere a pieţei, în care în baza ordinelor limite se produce identificarea de către SAIT a tuturor
tranzacţiilor posibile (citaţionate); se calculează şi afişează preţurile de piaţă pentru fiecare valoare mobiliară. Pe
toată durata acestei etape, SAIT nu recepţionează ordine de bursă, altele decît directe sau condiţionate;
 perioada "preţului de piaţă", în care toate tranzacţiile pentru o valoare mobiliară se efectuează doar în baza
ordinelor de piaţă, la unul şi acelaşi preţ – preţul de piaţă calculat în perioada de deschidere a zilei în care se
efectuează tranzacţia pentru respectiva valoare mobiliară. Ordinele de piaţă pot fi introduse în SAIT-ul BVM doar
cu condiţia, ca preţul de piaţă să fie format de la 0,1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate.
 Negocierea are lor în baza registrului (carnetului) de ordine, format de SAIT, prețul se stabilește prin metoda
fixing
 Ordinele înregistrate în SAIT pot fi modificate în următoarele condiții:
 ordinul limită poate fi modificat sau revocat numai la etapa de predeschidere a pieţei, adică pînă în momentul
determinării preţului de piaţă. Modificarea se referă doar la preț și volum.
 ordinul de piaţă poate fi modificat sau revocat numai în decursul perioadei preţului de piaţă. Modificarea se
referă doar la cantitate.
 Ordinul de bursă, odată introdus în SAIT, rămîne valabil pînă cînd expiră, este retras, este executat sau este
anulat de către operatorul de piaţă. Ordinele limită pot fi introduse pe un termen maxim de 60 de zile
 Negocierile se consideră finalizate, atunci cînd SAIT începe procedura de identificare a tuturor tranzacţiilor
posibile (citaţionarea ordinelor) şi de calculare a preţului de deschidere a pieţei.
 Toate ordinele de cumpărare cu preţul mai mare (mai bun) decît preţul de piaţă şi toate ordinele de vînzare cu
preţul mai mic (mai bun) decît preţul de piaţă se vor executa integral, în măsura în care cantitatea de valori
mobiliare este suficientă.
 După executarea ordinelor limită se vor executa ordinele de piașă, în cantitățile disponibile
 Variaţiea maximă a preţului unei valori mobiliare a emitenţilor poate fi de cel mult +/- 25% în raport cu preţul
de referinţă al şedinţei precedente, dar pentru o perioadă nu mai mare de o lună.
Stabilirea pretului.
 "Preţul de deschidere a pieţei" este preţul calculat în urma citaţionării ordinelor limită introduse în cadrul
perioadei de predeschidere şi. reprezintă preţul tuturor tranzacţiilor, identificate de SAIT ca fiind posibile de
executat la momentul în care se deschide piaţa.
 Calculul se efectuează de către SAIT separat, pentru fiecare valoare mobiliară, conform unui algoritm de fixing
(licitaţie), care identifică preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionată în baza
ordinelor de bursă introduse în SAIT.
 În cazul în care un volum maxim de tranzacţii s-ar putea efectua la mai multe preţuri, preţul de piaţă va fi cel, la
care numărul cumulativ de valori mobiliare din ordinele posibile la vînzare va fi egal cu numărul de valori mobiliare
posibile la cumpărare. Dacă această cerinţă este satisfăcută de mai multe preţuri, atunci se alege preţul
vînzătorului.
 Dacă numărul cumulativ de valori mobiliare din ordinele posibile la vînzare şi cumpărare, care pot fi
tranzacționate nu sînt egale la orice preţ posibil de deschidere, atunci va fi ales preţul, la care numărul cumulativ de
ordine la vînzare va fi mai mare decît numărul cumulativ de ordine la cumpărare. Dacă această cerinţă este
satisfăcută de mai multe preţuri, atunci se alege preţul vînzătorului.
 În cazul în care primele două reguli nu oferă preţul de deschidere a pieţei, atunci se va alege preţul la care
diferenţa dintre numerele cumulative de ordine la vînzare şi cumpărare este mai aproape de zero. Dacă această
cerinţă este satisfăcută de mai multe preţuri, atunci se alege preţul vînzătorului.
 Dacă formula aplicată nu va da preţul de deschidere a pieţei, atunci se va calcula mărimea medie ponderată a cel
puţin 10 ordine de sens opus, care va servi drept preţ de deschidere a pieţei. Dacă în registrul de ordine al SAIT-ului
sînt mai puţin de 10 ordine de sens opus pentru o singură valoare mobiliară, atunci preţul de piaţă nu poate fi
calculat şi ordinele de bursă pentru respectivele valori mobiliare vor fi transferate pentru şedinţa următoare de
tranzacţionare.
Tranzactionarea in sectia tranzactiilor directe

Secţia de tranzacţionare directă a Bursei este predestinată în exclusivitate pentru organizarea tranzacţiilor de
vînzare/cumpărare specială, cum ar fi:
 Cele iniţiate de operatorul de piaţă sau D.N.V.M. în cazul, în care Membrul pieţei reglementate (Bursei) nu şi-a
onorat obligaţiunile de decontare în cadrul tranzacţiilor executate pe piaţa reglementată (cu excepţia tranzacţiilor
cu marjă de acoperire);
 executarea de către agenții bursiei a ordinelor directe ale clienţilor săi al cărui obiect de tranzacţionare sînt
valorile mobiliare pentru care se realizează condiţiile ofertei de preluare;
 executarea ordinul clientului agentului bursier privind realizarea dreptului său la valorile mobiliare gajate; 
executarea unei tranzacţii de răscumpărare în conformitate cu Legea privind societăţile pe acţiuni;
 executarea unei tranzacţiei de tip "cross" cea, la care participă ca intermediar atît pentru cumpărător, cît şi
pentru vînzător acelaşi membru al pieţei reglementate
 execută tranzacţii speciale, cum ar fi:
- tranzacţii rezultate în urma desfăşurării licitaţiilor organizate de către organele autorităţii de Stat;
- tranzacţii rezultate din hotărîri judecătoreşti rămase definitive sau alte executări silite;
- tranzacţii de vînzare-cumpărare cu păstrarea gajului.
- alte tranzacţii speciale coordonate cu C.N.P.F.
Decontarea pe piata reglementata

 Clearingul şi decontările în cadrul tranzacţiilor încheiate pe piaţa reglementată se efectuează doar prin
intermediul sistemelor de clearing şi decontare ale DNVM (Depozitarului central), care sunt integrate în sistemul
informațional al BVM.
 Înainte de deschiderea şedinţei de tranzacţionare a pieţei reglementate, sistemul DNVM informează automat
sistemul de tranzacţionare a pieţei reglementate referitor la cantitatea valorilor mobiliare la conturile depozitare,
care sînt accesibile pentru vînzare pe parcursul sesiunilor de tranzacţionare pe piaţa reglementată în cadrul
şedinţei de tranzacţionare din ziua respectivă
 La întroducerea ordinul de vînzare a valorilor mobiliare, SAIT-ul asigură verificarea existenţei la contul depozitar
indicat în ordin a cantităţii suficiente de valori mobiliare accesibile pentru vînzare.
 În cazul în care cantitatea valorilor mobiliare este suficientă, SAIT-ul confirmă automat ordinul de vînzare şi îl
acceptă; iar în cazul în care cantitatea valorilor mobiliare este insuficientă, SAIT-UL nu confirmă ordinul de vînzare
şi îl resping.
 Îndată, după executarea tranzacţiei în cadrul pieţei reglementate (la Bursă), SAIT-ul va genera separat pentru
Membrul-Vînzător şi Membrul-Cumpărător cîte un Aviz de Contract, în care vor fi indicate condiţiile contractului
încheiat în procesul negocierilor.
 Termenul maxim pentru expedierea confirmării clientului, precum că tranzacţia a fost încheiată, reprezintă
momentul T+1.
 Dacă, către timpul indicat Membrul nu prezintă operatorului de piaţă în scris obiecţii faţă de datele din Avizul de
contract, atunci acestea se consideră a fi confirmate de către Membru şi, respectiv, dînsul îşi asumă toate
obligaţiunile de decontare, conform datelor din documentele indicate.
Raportarea tranzactiilor
 Raportul general, care conţine date şi informaţii generalizatoare privind tranzacţiile executate cu instrumentele
financiare ale fiecărui emitent;
 Registrul de vînzare-cumpărare, care reprezintă înscrieri separate referitoare la toate tranzacţiile încheiate în
cadrul unei şedinţe de tranzacţionare, structurate pe fiecare Membru al pieţei reglementate (Bursei);
 Raportul poziţiilor deschise, care reprezintă lista tuturor ordinelor de bursă neexecutate, expuse spre
tranzacţionare în Secţia de bază a Bursei (total şi separat pentru fiecare Membru al pieţei reglementate (Bursei) şi
lista valorilor mobiliare expuse la licitaţie ca pachete unice.
Tranzactii sin sIstem MTF

 În esenţă, MTF este un sistem de tranzacţionare a instrumentelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare ale
companiilor mici şi mijlocii, precum şi a valorilor mobiliare care nu sunt admise spre tranzacţionare pe piaţa
reglementată.
 În cadrul MTF sunt efectuate tranzacţii libere a instrumentelor financiare la preţurile pieţei, în baza cererii şi
ofertei, şi în condiţii de transparenţă şi egalitate a tuturor participanţilor
 Tranzacţiile cu valorile mobiliare admise spre tranzacţionare în cadrul MTF sunt realizate de către participanţii
profesionişti la piaţă – societăţile de investiţii care trebuie să obţină statutul de membru al MTF.
 În prezent, acest statut îl deţin 18 membri.
CERINTE TEHNICE FATA DE MEMBRII MTF

 Să fie o persoană juridică, licențiată de C.N.P.F.;
 săse conformeze cerinţelor privind capitalul propriu minim şi fondul de compensare a investitorilor,
corespunzător normelor impuse de către C.N.P.F.;
 să dispună de active financiare necesare pentru a achita taxele şi cotizaţiile curente stabilite de operatorul de
sistem;
 să dispună de un birou dotat cu mijloace de operare tehnică şi comunicaţie în vederea recepţionării
documentelor necesare desfăşurării activităţii în relaţiile cu operatorul de sistem şi care va pune la dispoziţia
acestuia informaţiile solicitate de către acesta şi să aibă îndeplinite cerinţele pentru accesarea la distanţă a
sistemului de tranzacţionare;
 să dispună de un cont deschis la o bancă comercială licenţiată de B.N.M.
CERINTE FATA DE ANGAZATII MEMBRILOR MTF

 membrii conducerii şi colaboratorii autorizaţi trebuie să aibă studii superioare şi/sau practică profesională în
domeniile: economic, financiar - bancar, pieţei de capital sau în cel al administrării activelor (administrare
fiduciară) şi o bună reputaţie pentru a asigura o administrare şi activitate stabilă şi prudentă a societăţii de
investiţii;
 cel puţin doi angajaţi ai solicitantului vor fi certificaţi de către C.N.P.F.;
 în componenţa colaboratorilor nu trebuie să existe persoane care au fost condamnate printr-o sentinţă rămasă
definitivă pentru infracţiuni în legătură cu activitatea desfăşurată sau pentru fapte de corupţie, de spălare de bani,
pentru infracţiuni contra patrimoniului, pentru abuz, luare sau dare de mită, fals şi uz de fals, deturnare de
fonduri, evaziune fiscală ori alte fapte de natură să conducă la concluzia că nu sînt create premisele necesare
pentru asigurarea unei gestiuni sănătoase şi prudente a societăţii de investiţii;
VALORILE INCLUSE SPRE TRANZACTIONARE IN MTF

 valori mobiliare corporative emise de persoane juridice naţionale şi străine;
 valori mobiliare emise de Ministerul Finanţelor, de Banca Naţională a Moldovei, de autorităţile administraţiei
publice locale şi de organismele internaţionale cu caracter public;
 opţiuni la valorile mobiliare şi alte contracte la termen;
 alte valori mobiliare şi instrumente financiare, circulaţia cărora nu este interzisă de legislaţia în vigoare.
CERINTE PENTRU ADMITEREA VALORILOR MOBILIARE IN SISTEMUL MTF

 referitor la valori mobiliare:
- sînt achitate integral;
- pot fi liber tranzacţionate, conform actelor de constituire ale emitentului;
 referitor la emitenţi:
- ţinerea registrului deţinătorilor de valori mobiliare ale emitentului este efectuată în conformitate cu legislaţia
în vigoare;
- emitentul să nu fie în procedura de reorganizare sau dizolvare (lichidarea/faliment);
 referitor la persoana care cere admiterea valorilor mobiliare corporative spre tranzacţionare în cadrul M.T.F.:
- să prezinte toate documentele solicitate de operatorul de sistem;
- să plătească taxele şi comisioanele stabilite de operatorul de sistem aferente şi să nu aibă datorii faţă de
acesta.
REGULI DE TRANZACTIONARE
 Orarul de funcţionare al M.T.F. este de la ora 10.00 pînă la ora 13.30 de luni pînă vineri inclusiv, cu excepţia
zilelor declarate ca sărbători legale.
 Pentru fiecare tip de valori mobiliare admise spre tranzacţionare în cadrul M.T.F., conducerea executivă a
acesteia va stabili şedinţe de tranzacţionare separate.
 Pentru fiecare ședință se alege un Președinte, care asigură desfășurarea ei
 Tranzacţia bursieră se efectuează pe baza ordinului introdus în M.T.F. de către un Agent de Bursă în numele
societăţii de investiţii Membră a M.T.F
RESTRICTII
 pentru ordinele de cumpărare pe contul clienţilor trebuie să fie asigurată existenţa disponibilului bănesc în
contul Membrului M.T.F., necesar acoperirii valorii tranzacţiei sau existenţa marjei de acoperire în contul
D.N.V.M./depozitarului central – pentru tranzacţiile cu valori mobiliare, admise la D.N.V.M./depozitarului central ,
 pentru ordinele de vînzare Membru al M.T.F. trebuie să se asigure referitor la existenţa valorilor mobiliare pe
contul clientului, precum şi să se convingă că valorile mobiliare sînt libere de careva restricţii (gaj, blocare etc.),
 Ordinele se execută după prioritate în timp,
 Ordinele clienților se execută primele.
TIPURI DE ORDINE OPERATE

 În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor în M.T.F. se deosebesc următoarele 2 tipuri de ordine de
tranzacţionare:
a) executate în mod automatizat;
b) executate în mod direct.
 Ordinele spre executare automatizată, în funcţie de perioada în care în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare
pot fi recepţionate de M.T.F., se clasifică în:
a) ordine-limită;
b) ordine de piaţă.
 Ordinele executate în mod direct de asemenea se divizează în 2 categorii:
a) ordine directe;
b) ordine condiţionate.
CONDITIONALITATI PRIVIND ORDINELE

 "Ordinul- limită" poate fi introdus în M.T.F. numai în "Perioada preţului deschis" în următoarea succesiune:
ordinul-limită la vînzare pe parcursul doar a primei ore de la deschiderea şedinţei de tranzacţionare, iar ordinele-
limită la cumpărare sînt eligibile pentru introducerea în M.T.F. pe parcursul întregii perioade a "preţului deschis".
 Ordinul de piaţă" este un ordin, care poate fi introdus în M.T.F. doar în "Perioada preţului de piaţă" şi care poate
fi executat doar la "preţul de deschidere a pieţei„.
 Ordinul direct" reprezintă un ordin, conform căruia Agentul de Bursă execută în M.T.F. tranzacţia la un preţ şi în
volum bine determinat, fixat în prealabil de către vînzător şi cumpărător, ca urmare a unor negocieri duse în afara
M.T.F.
 "Ordinul condiţionat" este o ofertă de vînzare sau cumpărare a valorilor mobiliare, executarea căruia este
condiţionată conform principiului "cumpăr/vînd toată cantitatea sau nimic".
 Ordinele directe şi cele condiţionate pot fi introduse pe tot parcursul programului de funcţionare al M.T.F.-ului
în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare.
PERIOADA DE TRANZACTIONARE IN SECTIA DE BAZA

Secţia de bază a M.T.F. este predestinată pentru organizarea şi desfăşurarea unei pieţe interactive de
tranzacţionare a valorilor mobiliare. Unicele ordine eligibile pentru Secţia de bază sînt ordinele-limită şi ordinele
de piaţă.
Sedinţa de tranzacţionare este alcătuită din 2 perioade:
1. perioada "preţului deschis", care include 2 etape: a) de predeschidere a pieţei, în care are loc introducerea
ordinelor-limită în M.T.F.; b) de deschidere a pieţei, în care în baza ordinelor-limite se produce identificarea de
către M.T.F. a tuturor tranzacţiilor posibile (citaţionate); se calculează şi afişează preţurile de piaţă pentru fiecare
valoare mobiliară. Pe toată durata acestei etape, M.T.F. nu recepţionează ordine de tranzacţionare, altele decît
directe sau condiţionate;
2. perioada "preţului de piaţă", în care toate tranzacţiile pentru o valoare mobiliară se efectuează doar în baza
ordinelor de piaţă, la unul şi acelaşi preţ – preţul de piaţă calculat în perioada de deschidere a zilei în care se
efectuează tranzacţia pentru respectiva valoare mobiliară. Ordinele de piaţă pot fi introduse în M.T.F. doar cu
condiţia, ca preţul de piaţă să fie format de la 0,05% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate.
MECANISMUL DE TRANZACTIONARE IN SECTIA DIRECTA

Secţia de tranzacţionare directă a M.T.F. este predestinată în exclusivitate pentru:
 organizarea tranzacţiilor de vînzare/cumpărare specială, iniţiate de operatorul de sistem sau
D.N.V.M./depozitarul central în cazul, în care Membru al M.T.F. nu şi-a onorat obligaţiunile de decontare în cadrul
tranzacţiilor executate pe M.T.F. (cu excepţia tranzacţiilor cu marjă de acoperire);
 executarea de către Membrii M.T.F. a ordinelor directe ale clienţilor săi.
Tranzactii speciale in sectia tranzactilor directe MTF

 Procedură de cumpărare specială (buy-in special) – este operaţiunea care constă în introducerea de către
B.V.M., în ziua următoare zilei de decontare, a ordinelor de cumpărare în cont propriu a valorilor mobiliare,
implicate într-o vînzare neasigurată cu valori mobiliare suficiente;
 Procedură de vînzare specială (sale-in special) – este operaţiunea care constă în introducerea de către B.V.M.,
în ziua următoare zilei de decontare, a ordinelor de vînzare în cont propriu a valorilor mobiliare, implicate într-o
cumpărare neachitată cu mijloace băneşti;
Tranzactii premise in sectia tranzactilor directe

 Tranzacții REPO, ale emitenților, care întrunesc următoarele condiții:
- valoarea capitalului social al emitentului este mai mare de 1 milion de lei;
- emitentul desfăşoară activitate timp de cel puţin 3 ani şi, în ultimii 2 ani, a obţinut profit net.
 tranzacţii de tip "cross" este tranzacţia efectuată pe M.T.F., la care participă ca intermediar atît pentru
cumpărător, cît şi pentru vînzător acelaşi Membru al M.T.F.
 Tranzacţionarea unui pachet unic (indivizibil) de valori mobiliare
 Tranzacții speciale:
- tranzacţii rezultate în urma desfăşurării licitaţiilor organizate de către organele autorităţii de stat;
- tranzacţii rezultate din hotărîri judecătoreşti rămase definitive sau alte executări silite;
- tranzacţii de vînzare-cumpărare cu păstrarea gajului
Decontarea tranzactiei
 Îndată, după executarea tranzacţiei în cadrul M.T.F., M.T.F.-ul va genera separat pentru Membru al M.T.F.-
Vînzător şi Membru al M.T.F.-Cumpărător cîte un Aviz de Contract, în care vor fi indicate condiţiile contractului
încheiat în procesul negocierilor.
 Avizul de contract reprezintă documentul, standardizat de B.V.M., care certifică încheierea şi detaliile
tranzacţiei, executate de către Membru pe M.T.F. şi serveşte drept bază pentru a confirma oficial clientului său
despre executarea ordinului de tranzacţionare.
 Termenul maxim pentru expedierea confirmării clientului, precum că tranzacţia a fost încheiată, reprezintă
momentul T+1
SCHEMA UNEI TRANZACTII LA BVM (SINTEZA)

 Clientul – vanzator inainteaza Brokerului (societății de investiții) – vinzator un ordin de vanzare a unei cantitati
stabilite de hirtii de valoare (HV) si prezita un act ce certifica dreptul lui de proprietate asupra acestor titluri
(extrasul din registrul actionarilor).
 Brokerul – vanzator ia legatura cu BVM si introduce ordinul in sistema de comert a Sectiei de clearing.
 Clientul – cumparator inainteaza ordinul de cumparare catre Brokerul – cumparator in care specifica
tipul,cantitatea si pretul HV solicitate.
 In acelas timp clientul – cumparator transfera bani in suma egala cu contravaloarea ordinului de cumparare plus
comisioanele brokerului,comisioanele de bursa si impozitul pe operatiunile cu HV.
 Brokerul - -cumparator introduce ordinul in sistem de tranzactii a BVM.
 In secția de bază sau a tranzacțiilor directe din cadrul pieței reglementate sau MTF ordinele de cumparare și
vanzare înaintate se supun procedurii de cotație și se citationeaza (ziua ce negociere “T”).
 Pe baza ordinelor citationate se alcatuieste avizul de contract pentru cumparator si vanzator ,si se alcatuieste
Registrul vanzarilor-cumpararilor (care reprezinta certificarea in scris a tuturor contractelor de vanzare si
cumparare la data negocierii).
 In aceias zi (“T”) Brokerul – cumparator si brokerul – vinzator ridica avizul de contract de la BVM.
 Brokerul – cumparator si brokerul – vinzator inainteaza confirmare clientilor sai precum ca tranzactia a fost
incheiata.Acesta confirmare trebiue sa fie plasata in decursul a unei zile lucratoare (“T + 1”).
TRANZACTII SPECIFICE - OFERTA PUBLICA

 ofertă publică de valori mobiliare – comunicare adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice
mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenele ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel
încît să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la cumpărarea sau subscrierea acestor valori mobiliare;
 Oferta publică de valori mobiliare se efectuează de către următoarele persoane:
- de către emitent – la emisiunea valorilor mobiliare;
- de către persoana care cere admiterea valorilor mobiliare pe o piaţă reglementată sau în cadrul MTF – la
admiterea unei clase de valori mobiliare pe o piaţă reglementată sau în cadrul MTF;
- de către persoana care revinde valorile mobiliare
Oferta publică se efectuează doar prin intermediul societăţilor de investiţii.
 ofertă de preluare – ofertă obligatorie sau benevolă adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare cu drept
de vot ale unei societăţi pe acţiuni privind cumpărarea tuturor sau a unui anumit număr de valori mobiliare, ce
urmăreşte sau are ca obiectiv obţinerea controlului asupra societăţii care a emis aceste valori mobiliare; nu se
consideră ofertă de preluare oferta efectuată de către societatea emitentă în privinţa propriilor valori mobiliare; 
Oferta de preluare poate fi:
- benevolă – în cazul în care ofertantul, neavînd această obligaţie, adresează o ofertă de preluare referitoare la
cumpărarea unui număr de valori mobiliare cu drept de vot ale unui emitent, care urmăreşte sau are ca
obiectiv obţinerea a mai mult de 50% din numărul total al acestor valori mobiliare;
- obligatorie , în cazul cînd persoana fizică sau juridică care deţine, direct sau indirect, singură sau împreună cu
persoanele care acţionează în mod concertat cu ea, mai mult de 50% din valorile mobiliare cu drept de vot ale
unei societăţi
Durata ofertei de preluare nu poate fi mai mică de 2 săptămîni şi nu poate depăşi 10 săptămîni
STAREA GENERALA A PIETII

 Lichiditate redusă – în ultimii 5 ani avut loc tranzacţii în volum de 2.663,8 mln lei sau 134 mln euro iar în întreaga
perioadă de activitate 1995-2014 au avut loc tranzacţii în volum de 8.173,2 mln lei sau cca 413,3 mln euro;
 numărul redus de emitenţi – la sfârşitul anului 2014 în lista Bursei de Valori a Moldovei (BVM) erau înscrise 958
societăţi pe acţiuni din care acţiunile doar ale 166 emitenţi au fost tranzacţionate. Actualmente, in conformitate
cu modificările legislatuve, sunt înregistraţi doar 24 emitenţi
 dezvoltare slabă a bazei materiale – lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a bazei materiale a pieţei, cât
şi a subsistemelor de asigurare a ei;
 lipsa instrumentelor financiare – pe piaţa bursieră se emit şi se tranzacţionează doar acţiuni;
 grad înalt de risc – risc de credit, de dobândă, de lichiditate, valutar, legislativ etc.

Teste - Piete de Capital

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste - Piete de Capital

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Selectati varianta corectă de răspuns:

3. Piata secundară de capital este:

4. Piața secundară de capital reprezintă:

5. Lichiditatea pieței secundare se referă la:

7. Despre piata financiară se fac urmatoarea afirmație:

2. Investitori pot fi:

3. Investitori institutionali sunt:

4. Specialisti neoperativi pot fi:

8. Participanți profesionişti, pe PVM a Republicii Moldova, pot fi:

3. Deinatorii de actiuni privilegiate

4. Alegeti varianta corect enunțată:

6. În cazul acțiunilor, clauza de răscumpărare:

3.Obligațiunile cu cupon zero sunt cele care:

5. Obligațiunile reprezintă titluri financiare:

4. Prin emisiunea de obligatiuni:

5. Valoarea de piață a titlurilor financiare este influențată de:

6. Rata nominală a cuponului obligațiunii este:

8. Pretul obligațiunii se stabileşte ca raportul dintre:

Teste Selectati variant(-eleja corect(-e)a de raspuns:

2. Alcatuirea indicilor bursieri din generația a II-a are la bază cerințele:

Identificati succesiunea corectă:

10.Indicii bursieri specifici pieței de capital naționale sunt:

Determinati cursul.Motivati de ce?

Trasaturile pietii de capital :

Cererea si oferta pe piata de capital

Oferta pe piata de capital:

Functiile pietii de capital:

Piata primara de capital:

Piata secundara de capital:

Criteria de calitate a pietii de capital:

Titlurile financiare definitie:

Instrumentele pietii de capital:

Specificul de instrumente dupa piata:

Instrumente financiare in Republica Moldova:

TIPURI DE ACTIUNI PREFERENTIALE:

ACTIUNI PE PIATA PRIMARA

OPERATIUNI TEHNICE ÎN PROCES DE EMISIUNE

Emisiune de noi actiuni – stock cash

Emisiune de noi actiuni – stock cash

Actiuni pe piata secundara:

Eficienta investitiei in actiune:

Urmarirea informatiei cu privire la :

Selectarea actiunilor in baza informatiei de piata:

OBLIGATIUNI VIS-À-VIS DE ACTIUNI

Caracteristica Acțiuni Obligațiuni

Concepte privind valori mobiliare de stat

Evaluarea rentabilitatii nominale

Instrumente financiare derivate

Deosebire dintre instrumentele derivate si alte instrumente financiare:

Tipuri de instrumente financiare derivate

NOTIUNEA ,,CONTRACT FUTURES,,

Specificul contractului FORWARD

Diferente FORWAED – FUTURES

Poziţii deschise long şi short

Piata FUTURES – piata complexa

Etapele tranzactiei cu contractile FUTURES

ORGANIZAREA TRANZACŢIILOR CU OPŢIUNI

Contracte de optiune ( OPTIONS)

Motivatia utilizarii optiunilor:

Tipuri de opţiuni după piaţă

Activul suport al opţiunilor

Preţul de exercitare -strike