Contab Financ - An2 Sem1

Lector univ. dr.
Mariana GURĂU
CONTABILITATE FINACIARĂ
Universitatea „Nicolae Titulescu”

Bucureşti, 2022
1
Introducere
Acest modul se adresează studenţilor Facultăţii de Economie și Administrarea Afacerilor, specializarea
„Contabilitate şi Informatică de Gestiune” forma de învăţământ la distanţă, anul II.
Contabilitatea financiară are un rol important pentru cunoaşterea şi utilizarea ştiinţifică a conturilor şi a celorlalte
procedee, tehnici şi instrumente specifice folosite de către entităţile economice, în cadrul unui management
corespunzător al unităţilor economice şi al relaţiilor cu diverşi parteneri economico - financiari.
Lucrarea prezintă modul în care contabilitatea financiară exprimă relaţiile proprii unei activităţi economice în cadrul
entităţilor, folosirea informaţiilor pentru urmărirea evoluţiei poziţiei financiare, precum şi pentru calcularea performanţei
privind derularea unei activităţi.
Obiectivele cursului (modulului)

Cursul are ca obiectiv înlănţuirea logică a informaţiilor în vederea înaintării fără dificultăţi în însuşirea
conceptelor, principiilor normelor şi tratamentelor financiar contabile din reglementările contabile
privind întocmirea situațiilor financiare anuale individuale.
Competenţe conferite
Prin parcurgerea conţinutului modulului, studenţii vor fi capabili:
- Să defininească conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea entității, precum
şi factorii economici, sociali şi legislativi care influenţează operaţiunile economico-financiare
- Sa explice conceptele, procedeeloe şi metodele folosite în contabilitatea entității
- Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea entității pentru
înregistrarea operaţiunilor economice.
- Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor economice în
contabilitate
- Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a operațiunilor economice în
contabilitate.
De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

- Definirea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor necesare
întocmirii de rapoarte financiar – contabile,
- Explicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor necesare
întocmirii de rapoarte financiar- contabile,
- Aplicarea conceptelor, teoriilor, principiilor şi metodelor de bază pentru pregătirea
informaţiilor necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Evaluarea procedeelor si instrumentelor de prelucrare a informaţiilor necesare întocmirii de
rapoarte financiar-contabile,
- Întocmirea şi prezentarea de rapoarte financiar-contabile.
Resurse şi mijloace de lucru
Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm studiul OMFP 1.802 / 2014 Reglementări

contabile privind întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale şi situaţiilor financiare
anuale consolidate, Ordinul 2861 / 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Recomandăm, de asemenea și cartea Contabilitatea financiară pentru entitățile economice
necotate la bursă – Anca Bratu, Mariana Gurau – editura Universității din București, 2019.
Structura cursului
Modulul este structurat în 10 unităţi de învăţare. Recomandăm a fi studiate în ordinea în care sunt
numerotate deoarece este o legătură logică între informaţiile furnizate:
Unitatea de învăţare 1: PROBLEME DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Unitatea de invatare 2. EVALUAREA – METODĂ A CONTABILITĂŢII
Unitatea de învăţare 3. POLITICI CONTABILE. PLANUL DE CONTURI GENERAL
Unitatea de invatare 4. CONTABILITATEA CAPITALURILOR – CAPITALUL SOCIAL
Unitatea de invatare 5. CONTABILITATEA CAPITALURILOR – ALTE ELEMENTE DE
CAPITAL PROPRIU
2
Unitatea de invatare 6. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR ŞI A ÎMPRUMUTURILOR
ŞI DATORIILOR ASIMILATE
Unitatea de invatare 7. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE –
RECUNOAŞTERE ŞI EVALUARE
Unitatea de invatare 8. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE
Unitatea de invatare 9. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Unitatea de invatare 10. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE
Temele de control se află la sfârşitul unităţilor de învăţare: 3; 6 şi 10 prezentate sub formă de teste
grilă cu un singur răspuns corect. Acestea se vor transmite pe platforma e-lis.
Cerinţe preliminare
Pentru înţelegerea modulului este necesară parcurgerea în prealabil a cursului de „Bazele contabilităţii”
Discipline deservite
Conoştinţele dobândite ca urmare a parcurgerii cursului de „Contabilitate financiară” sunt necesare ca
bază teoretică şi aplictivă în parcurgerea disciplinelor care vor fi studiate în semestrele următoare:
Contabilitate financiară II, Contabilitate şi gestiune fiscală, Contabilitatea instituţiilor publice,
Contabilitatea instituţiilor de credit, Contabilitate aprofundată, Politici contabile şi fiscale.
Durata medie de studiu individual
Pentru studiul individual al fiecăreia dintre cele 10 UI se estimează ca necesar un minim de două până
la trei ore.
Evaluarea
Pentru Învăţământul la Distanţă de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor –
Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti, evaluarea studenţilor la cursurile de Contabilitate
financiara are la bază rezolvarea temelor de control şi evaluarea prin examen scris la sfârşitul
semestrului. Notarea se face de la 10 la 1. În evaluarea finală examenul scris va avea o pondere de 70%,
iar 30% reprezintă rezolvarea temelor de control. Examenul scris conţine atât subiecte teoretice, dar şi
lucrări aplicative.
3
Cuprins
CONTABILITATE FINACIARĂ 1
Unitatea de învăţare 1: PROBLEME DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE 8

Introducere 8
Obiectivele unităţii de învăţare 8
1.1 Repere în evoluţia contabilităţii 8
1.2. Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune 9
1.3. Obiectul contabilităţii financiare 10
1.4. Normalizarea contabilităţii 10
1.5. Principiile contabilităţii 11
1.6. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile 14
Rezumat 15
Test de evaluare / autoevaluare a cunoştinţelor 15
Test de autoevaluare a cunoştinţelor 16
Bibliografie recomandată. 16
Unitatea de invatare 2. EVALUAREA – METODĂ A CONTABILITĂŢII 17
Introducere 17
2.1. Evaluarea elementelor ce compun situaţiile financiare 17
2.2 Evaluarea la data intrării în entitate: 18
2.3. Evaluarea la inventariere cu reflectare în bilanţ 19
2.4. La ieşirea din entitate 21
Rezumat 22
Unitatea de învăţare 3. POLITICI CONTABILE. PLANUL DE CONTURI GENERAL 25
Introducere 25
3.1. Politicile contabile 25
3.2. Planul de conturi 27
Rezumat 29
Tema de control nr. 1 30
Unitatea de invatare 4. CONTABILITATEA CAPITALURILOR – CAPITALUL SOCIAL 32
Introducere 32
4.1. Conţinutul şi structura capitalurilor 32
4.2 Conţinutul şi structura capitalului propriu 32
4.3. Evaluarea capitalurilor 4 33
4.4. Contabilitatea capitalului social 34
4.4.1.Contabilitatea operaţiilor de constituire a capitalului social 34
5
6
7
Unitatea de învăţare 1: PROBLEME DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE
Cuprins 1.1 Repere în evoluţia contabilităţii

1.2. Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune
1.3. Obiectul contabilităţii financiare
1.4. Normalizarea contabilităţii
1.5. Principiile contabilităţii
1.6. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu obiectul de studiu, cu structura şi cu noţiunile de
bază ale contabilităţii, cu diferenţa dintre contabilitatea financiara si cea de gestiune, cu caracteristicile
si funcţiile contabilităţii, cu sfera de aplicare a contabilităţii.
Obiectivele unităţii de învăţare

Studiind unitatea veţi fi capabili:
 să definiţi obiectul contabilităţii;
 să explicaţi specificul obiectului contabilităţii;
 sa recunoaşteţi in contabilitatea financiara un instrument de cunoaştere, care asigură
gestionarea şi controlul mişcărilor elementelor bilanţiere şi ale rezultatelor obţinute;
 să recunoaşteţi felurile contabilităţii;
 sa recunoaşteţi caracteristicile si funcţiile contabilităţii financiare;
 sa definiţi sfera de activitate si obiectul contabilităţii.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore și 30 min.
1.1 Repere în evoluţia contabilităţii
Dezvoltarea contabilităţii româneşti trebuie privită în contextul european şi internaţional al

evoluţiilor în domeniu, astfel încât România să-şi poată găsi locul în economia globală care se
prefigurează cu paşi rapizi.
Coordonatele noului sistem contabil românesc sunt următoarele:

00:05 1. Puternica conceptualizare, pe baza principiilor contabile
2. Transparenţa informaţiilor contabile privind poziţia financiară, rezultatele şi situaţia financiară.
În virtutea dualismului contabil care stă la baza sistemului contabil românesc aceste informaţii sunt
produsele primului palier al contabilităţii - contabilitatea financiară.
Al doilea palier - contabilitatea managerială sau internă furnizează informaţiei cu caracter
confidenţial privind calculaţia costurilor, structura bugetară şi rezultatele execuţiei bugetelor.
3. Importanţa documentelor de sinteză în asigurarea imaginii fidele asupra poziţiei financiare, a
rezultatelor şi moificării poziţiei financiare.
4. Apariţia unor noi funcţii ale contabilităţii financiare: cea de comunicare financiară externă şi de
furnizare a informaţiilor necesare sintezelor macroeconomice şi dezvoltarea funcţiei previzionale a
contabilităţii de gestiune.
5. Perfecţionarea sistemului de evaluare şi gestionare corespunzător următoarelor cerinţe:
 înregistrarea periodică a valorilor în vederea determinării mărimii reale elementelor
contabilizate;
 aplicarea unor metode de evaluare specifice.
6. Determinarea rezultatului cu respectarea principiului prudenţei.
7. Normalizarea contabilităţii în sensul adaptării regulilor internaţionale de organizare şi conducere
a contabilităţii la specificul unităţilor economice din ţara noastră.
Normalizarea contabilă are următoarele ţinte:
a) stabilirea de norme comune tuturor utilizatorilor, pentru ca informaţia contabilă să reprezinte
un instrument fiabil de comunicare în domeniile:economic, financiar, juridic, fiscal;
b) înţelegerea informaţiei contabile şi controlul acesteia;
c) asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile în timp şi spaţiu;
d) definirea legăturilor precise între:
8
-nevoile de gestiune specifice ale entităţilor economice;
-reglementările dreptului fiscal şi celui comercial;
-cerinţele de raportare naţionale şi internaţionale
Normele contabile care ghidează practica contabilă, se bazează pe teorii care fundamentează
actul de producere, de furnizare şi de valorificare a informaţiei contabile. Rolul contabilităţii este
de a furniza o informaţie adevărată despre realitatea economică, despre tranzacţiile şi poziţia financiară
a entităţilor economice, informaţii necesare atât pentru luarea deciziilor manageriale cât şi investiţionale.
Informaţiile oferite de contabilitate trebuie să fie credibile, să aibă o validare socială şi internaţională, în
sensul că utilizatorii acestei informaţii, indiferent din ce zonă a globului se află să o înţeleagă şi să aibă
încredere în aceasta.
Pe ce se bazeaza Normele contabile care ghidează practica contabilă?

……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
1.2. Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Forma organizatorică şi de funcţionare a contabilităţii întreprinderii se diferenţiază în raport de
concepţia contabilă adoptată. Astfel pot fi utilizate două concepte organizatorice: monist şi dualist.
Monist: organizarea unui singur circuit contabil la nivelul întreprinderii.
00:15 Dualist: organizarea a două circuite contabile separate pentru latura internă şi cea externă a
activităţii întreprinderii. Cele două circuite sunt corelate.
În organizarea „duală” a contabilităţii există două componente ale sistemului informaţional
contabil: contabilitatea financiară (generală) considerată „faţa externă” a întreprinderii şi contabilitatea
de gestiune (internă) considerată „faţa internă” a întreprinderilor.
Contabilitatea financiară privită ca un instrument de cunoaştere, care asigură gestionarea şi
controlul mişcărilor elementelor de activ, capitaluri proprii, datorii şi ale rezultatelor obţinute, are ca
obiectiv elaborarea şi furnizarea de documente de sinteză care să asigure imaginea fidelă a poziţiei
financiare a entităţii la un anumit moment, precizarea rezultatelor, performanţele şi evoluţia finanţelor
entităţii. Contabilitatea financiară nu reflectă ce se petrece la nivelul producţiei şi al costurilor, ea este
reglementată şi furnizează informaţii publice pentru toţi utilizatorii.
Contabilitatea de gestiune, bazată pe inventarul permanent, reflectă ceea ce se petrece la
nivelul producţiei şi al costurilor, oferind informaţii exclusiv pentru management.
Dualismul formal este soluţia de organizare a sistemului contabil pentru care au optat
majoritatea ţărilor din Europa Continentală.
Contabilitatea financiară denumită şi generală (financial accounting, comptabilite financiere,
comptabilite generale) ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi
controlul activelor, capitalului propriu, datoriilor precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea
desfăşurată, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerinţele interne, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi
comerciali, clienţii, instituţiile guvernamentale şi alţi utilizatori.
Caracteristicile contabilităţii financiare sunt următoarele:

 înregistrează structurile bilanţiere existente sub dublu aspect - destinaţie şi provenienţă şi
tranzacţiile întreprinderii cu mediul exterior, urmărind sinteza informaţiilor în cadrul
situaţiilor financiare (documente de sinteză) pentru prezentarea poziţiei financiare şi a
rezultatului exerciţiului;
 prezintă informaţii sintetice, cu caracter retrospectiv;
 este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii.
Contabilitatea de gestiune (managerială, de exploatare, analitică) are ca obiect evidenţa,
calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma componentelor activităţilor
consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate ale întreprinderii (secţii, ateliere, activităţi).
Scopul şi obiectul contabilităţii de gestiune se identifică cu gestiunea analitică a stocurilor,
calcularea costurilor produselor, serviciilor, activităţilor şi funcţiilor, determinarea rezultatelor analitice
prin compararea costurilor produselor cu preţul lor de vânzare şi previziunea cheltuielilor şi veniturilor
prin întocmirea bugetelor interne.
Asigură informaţiile necesare conducerii întreprinderii.
Spre deosebire de contabilitatea financiară, nu este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii la
9
nivel naţional, dar marile întreprinderi elaborează şi aplică proceduri foarte stricte şi detaliate privind
organizarea contabilităţii de gestiune, în consonanţă cu specificul activităţii proprii.
Contabilitatea financiara are ca obiectiv.......................................................................……………

……………….........................................….....................................……
si oferă informaţii pentru ...................................……………………………………….…………..
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………
Contabilitatea de gestiune reflecta ……………………………… si oferă informaţii numai pentru
………………………………………………..……………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
1.3. Obiectul contabilităţii financiare
Obiectul contabilităţii financiare îl constituie reflectarea poziţiei financiare, rezultatului,

fluxului de trezorerie al unei entităţi economice, adică relaţiile cu proprietarii, clienţii, furnizorii,
00:30
creditorii, instituţiile financiare şi de credit, angajaţii, bugetul statului şi alte unităţi sau persoane,
precum şi calcularea într-o formă sintetică la nivelul întreprinderii a structurilor de activ, capitaluri
proprii si datorii, precum şi a rezultatelor obţinute, care se concretizează în următoarele relaţii:
1. ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. CHELTUIELI ± REZULTATE NETE = VENITURI
3. SITUAŢIA NETĂ = ACTIV- DATORII
Categoriile economice de activ, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri sunt reflectate
pe structuri distincte.
ACTIVELE în funcţie de modul de valorificare şi gradul lor de lichiditate, astfel: active
imobilizate,active circulante şi cheltuieli în avans. La rândul lor, activele imobilizate sunt reflectate pe
grupe mari, astfel: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare. Activele
circulante sunt reflectate pe grupe, astfel: stocuri şi producţia în curs de execuţie, creanţe, disponibilităţi
băneşti, plasamente de trezorerie şi alte valori.
PASIVELE, asa cum sunt cunoscute generic capitalurile proprii si datoriile, sunt reflectate în
funcţie de modul de finanţare şi de gradul de exigibilitate ale surselor de finanţare, astfel: capitaluri
proprii şi datorii.
În ceea ce priveşte cheltuielile şi veniturile, acestea sunt grupate şi reflectate în funcţie de natura
activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate (exploatare şi financiară).
1.4. Normalizarea contabilităţii

Ca orice metodă, metoda contabilităţii întreprinderii arată maniera în care contabilitatea rezolvă
sarcinile care decurg din obiectul ei de cercetare şi reflectare.
Între obiectul şi metoda contabilităţii există o interdependenţă şi condiţionare reciprocă, în
sensul că obiectul stabileşte ce trebuie studiat, iar metoda arată cum trebuie acţionat, studiat, pentru
realizarea obiectului.
Normalizarea contabilităţii reprezintă procesul prin care se armonizează prezentarea
documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia contabilă. Efectul de normalizare1 este
reprezentat de definirea postulatelor, principiilor şi normelor contabile.
Principiul este elementul conceptual, în baza unui anumit postulat, în funcţie de care se
elaborează normele contabile.
Normele contabile sunt reguli pentru evaluarea, înregistrarea, clasificarea şi prezentarea
informaţiilor prin intermediul situaţiilor financiare.
Situaţiile financiare abordate ca parte componentă a procesului de raportare financiară sunt
alcătuite din următoarele componente:
- bilanţul,
- contul de profit şi pierdere,
- situaţia modificărilor capitalului propriu,
- situaţia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Situaţiile financiare oferă informaţii unei largi categorii de utilizatori de informaţii financiar
contabile.
1
N.Feleagă, I.Ionaşcu:Tratat de contabilitate financiară, Ed.Economica 1999.
10
Numărul utilizatorilor de informaţie financiar contabilă a crescut concomitent cu diversificarea
necesităţilor de informare.
Principalii utilizatori de informaţii contabile sunt:
a) Investitorii prezenţi şi potenţiali îşi extrag din situaţiile financiare informaţii referitoare la:
- capacitatea entităţii de a genera profit şi de a plăti dividende;
- evaluarea modului cum este administrat patrimoniul în vederea menţinerii sau înlocuirii
managementului în cazul unor performanţe slabe;
- evaluarea riscului de a investi sau nu într-o afacere;
- cumpărarea, păstrarea sau vinderea unei investiţii.
b) Furnizorii, alţi creditori comerciali şi creditorii financiari care sunt interesaţi de informaţii
referitoare la poziţia financiară, pentru a fi siguri că îşi vor primi la scadenţă sumele datorate.
În timp ce creditorii comerciali sunt interesaţi de poziţia financiară pe termen scurt, cei
financiari vizează un orizont de timp mediu şi lung.
c) Clienţii analizează situaţiile financiare prin prisma continuităţii activităţii, fiind interesaţi de o
colaborare pe termen lung.
d) Angajaţii împreună cu sindicatele au nevoie de informaţii legate de profitabilitate, poziţie
financiară şi continuitate, pentru a se asigura că :
- îşi vor primi salariile, pensiile şi alte avantaje băneşti;
- nu îşi vor pierde locul de muncă;
- vor avea oportunităţi de promovare.
e) Guvernul şi instituţiile sale care utilizează informaţiile furnizate de situaţiile financiare pentru
determinarea politicii fiscale, a pârghiilor economice şi din raţiuni statistice pentru calculul
venitului naţional şi alţi indicatori statistici.
f) Bursele de valori interesate de evoluţia unor societăţi multinaţionale de valori mobiliare,
societăţi internaţionale de valori mobiliare şi alte societăţi cotate la bursă.
g) Publicul larg interesat de evoluţia entităţii şi influenţa acesteia în economia locală,
posibilitatea unor eventuale colaborări şi oportunităţi de afaceri.
00:45 După cum se poate observa, guvernul şi instituţiile sale nu reprezintă principalii utilizatori de
informaţii cărora li se adresează situaţiile financiare. Totuşi contabilitatea trebuie organizată în aşa
fel încât să poată să furnizeze şi informaţii solicitate de instituţiile guvernului pentru necesităţi fiscale.
Să ne reamintim...
Obiectivul contabilitatii este de a prezenta o imagine fidela a poziţiei financiare, a rezultatului şi a
fluxurilor de trezorerie prin intermediul documentelor de sinteze numite situaţii financiare.
Principalii utilizatori de informaţii contabile sunt: .........................................

.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................
1.5. Principiile contabilităţii

Principiile contabile constituie reguli foarte generale, în baza unui anumit postulat, care
generează norme contabile.
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile
contabile.
00:60 (1) Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea
pe baza principiului continuităţii activităţii ceea ce presupune că entitatea îşi continuă în mod normal
funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
Dacă se constata ca exista unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot
duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele
explicative.
(2) Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general,
trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Dacă, prin excepţie şi în mod justificat, se impune schimbarea uneia sau mai multor metode contabile în
timpul unui exerciţiu economico-financiar sau de la un exerciţiu economico-financiar la altul, această
împrejurare va fi menţionată în raportarea denumită « Note explicative », cu indicarea şi explicarea
împrejurării care a impus schimbarea metodei (metodelor) contabile respective şi cu indicarea influenţei
pe care a produs-o această schimbare asupra principalilor indicatori din raportările financiare (poziţie
11
financiară, capitaluri, rezultat, etc.). Reglementările contabile subliniază că: „Efectele modificării
politicilor contabile aferente exerciţiilor financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului
reportat (contul 1173 "Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile"), dacă efectele
modificării pot fi cuantificate.
Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiului financiar curent se contabilizează pe seama
conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei
Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute,
modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul
financiar curent şi exerciţiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii
contabile.
În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, entităţile trebuie să ia în
considerare efectele fiscale ale acestora.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii
mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii.
Schimbările de politici contabile pot fi determinate de:
a) iniţiativa entităţii, caz în care schimbarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile
financiare anuale;
b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (schimbare de reglementare), caz
în care schimbarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea.
Schimbarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:
- o schimbare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în
care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.
Exemple de situaţii care justifică schimbarea de politici contabile pot fi:
- admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale
entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
- schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea
unor informaţii mai fidele;
- fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea
politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc.
(3) Principiul contabilităţii de angajamente. Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile
financiare ale perioadelor aferente.
Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi
creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"),
respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408
"Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoţire
a mărfii, situaţii de lucrări etc.).
Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute
simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea
distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei,

indiferent de scadenţa acesteia.
(4) Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază
prudentă şi, în special:
a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui
exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii
acestuia;
c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul
12
exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi eventualele
provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale;
d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe
seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.
Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile,
subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau
cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
(5) Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
(6) Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
În cazul modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu
va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare
precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.
(7) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente
justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor
corespunzătoare.
(8) Contabilizarea şi prezentarea elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând
seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză. Prezentarea valorilor din
cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a
operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă
drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.
Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum
acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în
contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se
produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părţi
trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent.
În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea
economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei
operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu
respectarea fondului economic al acestora.
(9) Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie. Elementele prezentate în situaţiile
financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie.
În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor
financiare la valoarea justă, se utilizază "Evaluarea alternativă la valoarea justă".
(10) Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi

pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:
(a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau
(b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel
combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale. Orice astfel de
abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o
evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
Care credeţi că este cel mai important dintre principiile contabilităţii. Motivaţi
13
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................
1.6. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile
Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile ajută la identificarea tipurilor de

01:20 informaţii care pot fi utile pentru investitorii existenţi şi potenţiali, împrumutători şi alţi creditori în
deciziilor acestora cu privire la finanţarea unei entităţi economice.
Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile se clasifica in:

- fundamentale: relevanta şi reprezentarea exacta (completa, neutra si
fara erori);
- amplificatoare: comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi
inteligibilitatea
Caracteristicile calitative fundamentale
Relevanţa: reprezintă capacitatea informaţiei de a fi utilă beneficiarilor în luarea deciziilor.

Informaţiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a genera o diferenţă în deciziile luate de
către utilizatori.
De exemplu: informaţiile despre poziţia financiară sau performanţele din exerciţiile precedente sunt
utile în previzionarea poziţiei financiare şi a rezultatului în perioadele următoare, precum şi a altor
informaţii de care utilizatorii ar putea fi interesaţi (dividende, capacitatea de a achita datoriile, salariile,
etc)
Reprezentarea exactă: Pentru a fi utile, informaţiile financiare nu trebuie numai să reprezinte

fenomenele relevante, ci trebuie şi să reprezinte exact fenomenele pe care îşi propune să le reprezinte.
Pentru a fi o reprezentare exactă perfectă, o descriere trebuie să aibă trei caracteristici: să fie completă,
neutră şi fără erori.
O descriere completă include toate informaţiile necesare pentru ca un utilizator să înţeleagă

fenomenul descris, inclusiv toate descrierile şi explicaţiile necesare.
O descriere neutră este una care nu suportă influenţe în selecţia şi prezentarea informaţiilor
financiare.
Fără erori însemnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul
utilizat pentru a genera informaţiile raportate a fost selectat şi aplicat fără erori în cadrul procesului.
Caractersisticile calitative amplificatoare sporesc utilitatea informaţiilor relevante şi

reprezentate exact (fundamentale).
Caracteristicile calitative care amplifică utilitatea informaţiilor relevante şi reprezentate exact

sunt comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi inteligibilitatea.
Comparabilitatea: presupune necesitatea ca utilizatorii să poată compara

- informaţiile din situaţiile financiare ale unei întreprinderi în timp (tendinţe)
- situaţiile financiare ale diverselor întreprinderi
- trebuie să fie informaţi despre politicile contabile şi despre orice modificare a acestor politici,
- despre efectele unor astfel de modificări..
Verificabilitatea ajută în asigurarea utilizatorilor că informaţiile reprezintă exact fenomenele
economice pe care îşi propun să le reprezinte
Oportunitatea înseamnă că informaţiile sunt disponibile în timp util pentru a influenţa deciziile
celor interesaţi. În general, cu cât sunt mai vechi informaţiile, cu atât sunt mai puţin utile.
Inteligibilitatea : reprezintă o calitate esenţială în sensul că informaţiile contabile trebuie să fie
clasificate, caracterizate şi prezentate în mod clar şi şi concis.
14
Se presupune ca utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi
activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu
atenţia cuvenită.
În cele din urmă, dar nu şi din punctul de vedere al importanţei, informaţiile trebuie să genereze
întotdeauna beneficii mai mari decât costurile producerii acestora şi pentru o gamă cât mai mare de
utilizatori, caz în care acestea ar oferi un echilibru de imagine şi profit.
Producerea şi publicarea unor informaţii contabile care să prezinte echilibrat toate calităţile
prezentate mai sus, trebuie să conducă la obţinerea unor situaţii financiare care să reflecte o imagine
fidelă a poziţiei financiare şi rezultatului entităţii.
01:45
Rezumat
Dezvoltarea contabilităţii româneşti trebuie privită în contextul european şi internaţional al
mutaţiilor în domeniu, astfel încât România să-şi poată găsi locul în economia globală care se
prefigurează cu paşi rapizi.
Normele contabile care ghidează practica contabilă, se bazează pe teorii care fundamentează actul de
producere, de furnizare şi de valorificare a informaţiei contabile.
Forma organizatorică şi de funcţionare a contabilităţii întreprinderii se diferenţiază în raport de
concepţia contabilă adoptată. Astfel pot fi utilizate două concepte organizatorice: monist şi dualist.
Monist: organizarea unui singur circuit contabil la nivelul întreprinderii.
Dualist: organizarea a două circuite contabile separate pentru latura internă şi cea externă a
activităţii întreprinderii. Cele două circuite sunt corelate.
Contabilitatea financiară privită ca un instrument de cunoaştere, care asigură gestionarea şi
controlul mişcărilor elementelor bilanţiere şi ale rezultatelor obţinute, are ca obiectiv elaborarea şi
furnizarea de documente de sinteză care să asigure imaginea fidelă a poziţiei financiare a entităţii la un
anumit moment, precizarea rezultatelor, performanţele şi evoluţia finanţelor entităţii..
Contabilitatea de gestiune, reflectă ceea ce se petrece la nivelul producţiei şi al costurilor,
oferind informaţii exclusiv pentru management
Obiectul contabilităţii financiare îl constituie reflectarea circuitului patrimonial extern al
întreprinderii, adică relaţiile cu proprietarii, clienţii, furnizorii, creditorii, instituţiile financiare şi de
credit, angajaţii, bugetul statului şi alte unităţi sau persoane, precum şi calcularea într-o formă sintetică
la nivelul întreprinderii a structurilor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor obţinute
Ca orice metodă, metoda contabilităţii întreprinderii arată maniera în care contabilitatea rezolvă
sarcinile care decurg din obiectul ei de cercetare şi reflectare.
Metoda contabilităţii întreprinderii cuprinde totalitatea principiilor şi procedeelor folosite de
contabilitate pentru reflectarea şi controlul tuturor elementelor ce se cuprind în obiectul ei de studiu.
Normalizarea contabilităţii reprezintă procesul prin care se armonizează prezentarea
documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia contabilă. Efectul de normalizare este
reprezentat de definirea postulatelor, principiilor şi normelor contabile.
Principiile contabile constituie reguli foarte generale, în baza unui anumit postulat, care
generează norme contabile.
Principii contabile sunt următoarele: principiul continuităţii activităţii, principiul permanenţei
metodelor, principiul contabilităţii de angajamente, principiul prudenţei, principiul intangibilităţii
bilanţului de deschidere, principiul necompensării, principiul evaluării separate a elementelor de activ,
capitaluri poprii şi datorii, contabilizarea operaţiilor ţinînd cont de fondul economic al tranzacţiei,
principiul costului de achiziţie şi al costului de producţie, principiul pragului de semnificaţie.
Test de evaluare / autoevaluare a cunoştinţelor
1. Care sunt ţintele normalizării contabile?

2. Care este obiectivul contabilităţii financiare?
3. C are este obiectivul situaţiilor financiare ale unei întreprinderi?
4. Care sunt caracteristicile calitative ale informaţiei contabile?
5. Care sunt funcţiile contabilităţii financiare?
15
6. Care este obiectul contabilităţii de gestiune?
7. Ce se înţelege prin metoda contabilităţii?
8. Ce sunt normele contabile?
9. Care sunt categoriile de utilizatori cărora se adresează situaţiile financiare?
10. Care sunt principiile metodei contabilitatii ?
Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Procedeele specifice metodei contabilităţii sunt:
a) bilanţul, contul şi balanţa de verificare;
b) observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza, sinteza;
c) bilanţul, inventarierea, documentaţia;
d) observaţia, inventarierea, bilanţul, balanţa de verificare, contul.
2. Informaţiile privind poziţia financiară a firmei sunt oferite de :
a) bilanţ;
b) contul de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
d) notele explicative la situaţiile financiare.
3. Informaţiile privind performanţa întreprinderii sunt oferite, în primul rând, de:
a) bilanţ;
4. Conform reglementărilor contabile studiate elementele care se regăsesc în evaluarea poziţiei
financiare sunt:
a) activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile;
b) activele, pasivele, veniturile, cheltuielile şi capitalul propriu;
c) activele, datoriile şi capitalul propriu;
d) activele, datoriile, veniturile, cheltuielile şi capitalul propriu.
5. Conform reglementărilor contabile studiate un activ reprezintă:
a) o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat al unor evenimente prezente şi de
la care se aşteaptă să genereze în prezent beneficii economice pentru întreprindere;
b) o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de
la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere;
c) o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat al unor evenimente prezente şi de
la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere;
d) o resursă controlată de întreprindere ca urmare a unor tranzacţii economice.
6. Conform reglementărilor contabile studiate datoriile reprezintă:
a) obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente viitoare si prin
decontarea cărora se aşteaptă sa rezulte ieşiri de resurse care incorporează beneficii
economice;
b) obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente viitoare si prin
decontarea cărora se aşteaptă sa rezulte intrări de resurse care incorporează beneficii
economice;
c) obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute si prin
decontarea cărora se aşteaptă sa rezulte ieşiri de resurse care incorporează beneficii
economice;
d) obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute si de la care se
aşteaptă sa genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Răspunsuri: 1- a; 2 – a; 3 –b; 4 – c; 5 – b; 6 – c.
Bibliografie recomandată.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă -
Editura Universității din București, 2020, pg 13 – 20.
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate
16
Unitatea de invatare 2. EVALUAREA – METODĂ A CONTABILITĂŢII
Cuprins 2.1. Evaluarea elementelor ce compun situaţiile financiare

2.2. Evaluarea la data intrării în entitate
2.3. Evaluarea la inventariere cu reflectare în bilanţ
2.4. La ieşirea din entitate
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu evaluarea elementelor de activ,
capitaluri proprii şi datorii, cu regulile si normele de evaluare, cu criteriile de evaluare,
veţi cunoaşte bazele de evaluare a elementelor bilanţiere, structura planului de conturi
precum si formele de contabilitate

 să definiţi evaluarea elementelor componente ale situaţiilor financiare;
 să explicaţi regulile si normele de evaluare;
 să definiţi principiile evaluării;
 să enumeraţi criteriile de evaluare;
 să stabiliţi baza de evaluare a elementelor componente ale situaţiilor
financiare;
 să explicaţi formele de evaluare folosite în contabilitate;
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.
2.1. Evaluarea elementelor ce compun situaţiile financiare

Evaluarea asigură determinarea valorilor la care elementele descrise în situaţiile
financiare sunt recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
Evaluarea contribuie împreună cu celelalte procedee ale metodei contabilităţii la
realizarea principiilor de organizare a contabilităţii.
00:05 Dificultăţile în aplicarea noilor reglementări, nu sunt cele legate de tehnica
înregistrărilor contabile sau de încadrarea corectă a unei tranzacţii sau eveniment în
categoria corespunzătoare, ci acelea legate de evaluarea, respectiv de determinarea corectă
a valorilor la care structurile situaţiilor financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul
de profit şi pierdere.
Bazele de evaluare utilizate pentru situaţiile financiare în combinaţii variate,
includ următoarele:
a) Costul istoric
Activele sunt înregistrate la valoarea plătită în numerar sau echivalent al numerarului
sau la valoarea justă de la momentul achiziţionării lor.
Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei
sau în unele cazuri, cum ar fi impozitul pe profit, la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în
numerar sau echivalent al numerarului pentru stingerea datoriilor ce decurg din
desfăşurarea normală a afacerilor.
b) Costul curent
Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar
trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul echivalent ar fi achiziţionat în prezent.
Datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau echivalent al
acestuia, necesară pentru a deconta în prezent obligaţia.
c) Valoarea realizabilă (valoarea actuală la ieşire)
Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului, care ar
putea fi obţinut la data vânzării normale a activelor.
Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare, respectiv la valoarea
neactualizată în numerar sau echivalent al numerarului, care trebuie plătită.
Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente, prin intermediul opţiunilor

00:25 corespunzătoare caracterului economic al tranzacţiilor:
17
- la intrarea în entitate;
- la inventar cu reflectare în bilanţ;
- la ieşirea din entitate.
Să ne reamintim...
Evaluarea trebuie să respecte principiile contabile respectiv: principiul costului de achiziţie
şi al costului de producţie, principiul prudenţei, principiul evaluării separate a elemenetlor
de activ, capitaluri priprii şi datorii, principiul necompensării.
2.2 Evaluarea la data intrării în entitate:

o activele sunt evaluate la valoarea de intrare (care devine ulterior cost
istoric) determinată astfel:
1)cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros
(achiziţionate);
2)cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
3)valoarea de aport stabilită în urma evaluării – pentru bunurile
reprezentând aport la capitalul social;
4)valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau
constatate plus la inventar.
Costul de achiziţie include preţul de cumpărare, toate taxele şi impozitele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile
direct achiziţiei bunurilor respective, cheltuielile suplimentare pentru punerea în stare de
funcţionare sau de utilitate, precum şi dobânzile pentru împrumuturi de finanţare a
achiziţiei şi efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. În costul de achiziţie se includ
şi comisioanele, taxele notariale, cheltuielile de obţinere de autorizaţii şi alte cheltzuieli
nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie
reduce costul de achiziţie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării, indiferent de perioada la care se
referă, reduc costul de achiziţie al bunurilor care se află în entitate la momentul primirii
reducerii. Pentru bunurile care un se mai află în entitate, reducerile comerciale primite se
evidenţiază distinct în contabilitate în creditul contuluil 609 “Reduceri comerciale primite”
pe seama conturilor de terţi.
La furnizor, reducerile comerciale acordate ulterior facturării se evidenţiază distinct
în contabilitate în debitul contuluil 709 “Reduceri comerciale acordate” pe seama
conturilor de terţi.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile – reduceri care se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra
preţului de vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate
cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru
achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent
de perioada la care se referă (contul 767 “Venituri din sconturi obţinute”). La furnizor,
aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care
se referă (contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”).
Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi

materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
Costul de producţie cuprinde cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume:
materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte
00:45 cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor
indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
2
prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normaleExemple deminus
a activităţii, costuri care nu
costurile trebuie
estimate incluse
pentru în costul
finalizarea de producţie,
bunului, ci sunt
atunci când recunoscute
este cazul, şi costurile
estimate necesare vânzării.
18
drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate
peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt
necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie.
Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare
pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea
stocurilor în forma şi locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în
care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale
de producţie (activitate).
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân
relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea
secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în
medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi
pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau
producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie vor fi incluse în costul acelui activ. De
exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru
finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie,
precum şi comisioanele aferente acestor împrumuturi contractate.
Costurile îndatorării vor fi incluse în costurile de producţie ale unui activ cu ciclu
lung de fabricaţie, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie.
Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod
necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale
prestabilite sau pentru vânzare.
Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai
mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în
vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.
Valoarea de aport pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social, este

determinată pe baza preţului pieţei, utilităţii-generarea de beneficii economice viitoare-
stării şi amplasării respectivului bun.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat de bună voie un activ sau
decontată o datorie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în
care preţul este determinat obiectiv. În cazul unor astfel de tranzacţii se poate utiliza preţul
de piaţă pentru bunuri cu o piaţă activă sau valoarea de înlocuire, pentru bunuri pentru care
nu există o piaţă activă.
o datoriile sunt cuantificate la valoarea istorică (valoarea echivalentelor

obţinute în schimbul obligaţiei, sau valoarea care se aşteaptă a se plăti în
numerar sau echivalente de numerar) sau la valoarea actualizată, în
cazul datoriilor exprimate în altă monedă sau a căror decontare se face în
funcţie de cursul de schimb al altei monede;
o veniturile atunci când sunt realizate, sunt cuantificate la nivelul
valorilor de intrare ale activelor care s-au majorat, sau la nivelul
valorilor de ieşire ale datoriilor, care s-au diminuat;
o cheltuielile, sunt cuantificate în momentul în care sunt recunoscute, la
nivelul valorilor de ieşire ale activelor, care au scăzut, sau al valorilor
de intrare al datoriilor care s-au majorat.
2.3. Evaluarea la inventariere cu reflectare în bilanţ

01:25
În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu
rezultatele inventarierii.
19
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după
ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din
depreciere sau pierdere de valoare.
Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului,
stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de
inventariere.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei,

potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau
pierderilor de valoare, astfel:
Astfel: astfel:
o Pentru activele (înregistrate la cost): diferenţele constatate în minus între valoarea
de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi
de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Particularităţi:
- Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la

nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere
existentă:
 fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se

constată o depreciere ireversibilă,
 fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul
în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
- Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puţin ajustările pentru

depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru
stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai
mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la
valoarea realizabilă netă2, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
- Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare) admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din
ultima zi de tranzacţionare,
- cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru
pierdere de valoare.
- Titlurile pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii financiare) se evaluează la
costul istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
- Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ
la cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil la data încheierii
exerciţiului financiar.
- Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale,
tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare
în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală. Dacă se
constată depreciere sau acestea sunt fără utilizare, se constituie ajustări pentru
- Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor
probabilă de încasare sau de plată.
 Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la

inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în
contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.
 Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
 Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între
valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în
contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
- Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor
20
cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii
exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel
evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
De asemenea, la bilanţ:
Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum

sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi
prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de
BNR valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile
sau nefavorabile se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar,
după caz.
Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea
acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. obiliare pe
termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de
cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la valoarea de intrare mai
puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare;
2.4. La ieşirea din entitate

respectiv la cedare sau decontare, activele şi datoriile trebuiesc evaluate la valoarea de
intrare.
La evaluarea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii trebuie să

menţionăm unele noţiuni noi cum ar fi:
Valoarea realizabilă netă, care reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea
fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru
finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării.
loarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat de bună voie un activ sau
decontată o datorie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în
care preţul este determinat obiectiv. În cazul unor astfel de tranzacţii se poate utiliza preţul
de piaţă pentru bunuri cu o piaţă activă sau valoarea de înlocuire, pentru bunuri pentru care
nu există o piaţă activă.
Valoarea de utilizare este valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare
estimate din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea sa la sfârşitul duratei de viaţă
utilă.
Valoarea de aport pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social, este
determinată pe baza preţului pieţei, utilităţii-generarea de beneficii economice viitoare-
stării şi amplasării respectivului bun.
Valoarea actualizată este valoarea determinată prin metode care iau în calcul
rata inflaţiei şi reprezintă o estimare a valorii actualizate a viitoarelor fluxuri nete de
numerar.
Sistemele actuale de contabilitate acceptă reevaluarea imobilizărilor corporale,

care constă în modificarea valorii contabile şi substituirea ei cu valoarea actuală, în baza
unor dispoziţii legale.
Remarcă: pentru politicile contabile se are în vedere regula „metodele de evaluare
adoptate de entitatea contabilă trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului, precum şi de
la un exerciţiu la altul”. În cazuri justificate, entitatea contabilă poate schimba metodele de
evaluare, iar în anexa la bilanţ se prezintă influenţa modificării metodei de evaluare asupra
01:40 poziţiei financiare şi a rezultatului exerciţiului.
Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente: ........................

.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
21
..................................................................................
Rezumat
Evaluarea contribuie împreună cu celelalte procedee ale metodei contabilităţii la
realizarea principiilor de organizare a contabilităţii.
Evaluarea în contabilitate are la bază 2 criterii: valoarea de utilitate şi timpul3.
Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente, prin intermediul opţiunilor

corespunzătoare caracterului economic al tranzacţiilor:
A) La data intrării în entitate:
o activele se evalueaza la cost de achiziţie, cost de producţie, valoarea de
aport, valoarea justă, în funcţie de calea de intrare.
Cost de achiziţie: preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele
reduceri ale costului de achiziţie.
Cost de producţie: preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi

alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.
Acesta cuprinde: cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe,
energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de
producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie
alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile direct legate de unităţile
produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ şi alocarea
sistematică a regiei fixe şi variabile de producţie generată de transformarea materialelor în
produse finite. Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care
rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea,
întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea
secţiilor. Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care
variază direct proporţional sau aproape direct proporţional cu volumul producţiei, cum
sunt materialele indirecte şi forţa de muncă indirectă.
Alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor de conversie se face pe baza capacităţii
normale a instalaţiilor de producţie. Nivelul real de producţie poate fi folosit dacă se
consideră că acesta aproximează capacitatea normală. Valoarea cheltuielilor cu regia fixă
alocate fiecărei unităţi de producţie nu se majorează ca urmare a obţinerii unei producţii
scăzute sau a neutilizării unor echipamente. Cheltuielile de regie nealocate sunt
recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt suportate. În perioadele în care se
înregistrează o producţie neobişnuit de mare, valoarea cheltuielilor cu regia fixă alocate
fiecărei unităţi de producţie este diminuată, astfel încât stocurile să nu fie evaluate la o
valoare mai mare decât costul lor. Regia variabilă de producţie este alocată fiecărei unităţi
de producţie pe baza folosirii reale a instalaţiilor de producţie.
Un proces de producţie poate conduce la obţinerea simultană a mai multor produse, de
exemplu, în cazul obţinerii produselor cuplate sau în cazul în care există un produs
principal şi altul secundar. Atunci când costurile de conversie nu se pot identifica distinct,
pentru fiecare produs în parte, acestea se alocă pe baza unei metode raţionale, aplicate cu
consecvenţă. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vânzare relativă a
fiecărui produs, fie în stadiul de producţie în care produsele devin identificabile în mod
distinct, fie în momentul finalizării procesului de producţie. Prin natura lor, majoritatea
produselor secundare au o valoare nesemnificativă. În acest caz, ele sunt adesea evaluate
la valoarea realizabilă netă şi această valoare se deduce din costul produsului principal. Ca
urmare, valoarea contabilă a produsului principal nu diferă în mod semnificativ de costul
său.
În situaţia în care anumite costuri (regii) generale sau costuri de proiectare a produselor
pot fi identificate ca având legătură cu unele stocuri, acestea se includ în costul stocurilor
respective.
În măsura în care prestatorii de servicii au stocuri, ei le evaluează la costurile lor de
producţie. Aceste costuri constau, în primul rând, în manoperă şi în alte costuri legate de
3
M.Ristea şi colectiv: Contabilitatea şi flscalitatea întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, 1995.
22
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu
supravegherea, precum şi în cheltuielile de regie de atribuit. Manopera şi alte costuri
legate de vânzare şi de personalul angajat în administraţia generală nu se includ, ci sunt
recunoscute drept cheltuieli în perioada în care sunt suportate. Costul stocurilor unui
prestator de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile de regie neatribuibile, care
sunt adesea încorporate în preţurile facturate de prestatorii de servicii.
În costul de producţie al bunului se include o proporţie rezonabilă din cheltuielile de regie
fixe sau variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă
la perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi
adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi
forma dorite.
În costul de producţie nu se includ costurile de distribuţie;
.
B) La inventarierecu reflectare în bilanţ se determină valoarea de inventar sau valoarea
actuală a elementelor bilanţiere componente.
istorică sau la o valoare actualizată la inflaţie.
C) La ieşirea din entitate respectiv la cedare sau decontare, activele şi datoriile trebuie
evaluate la valoarea de intrare.
02:00
1. Ce este evaluarea?
2. Care sunt momentele la care se face evaluarea?
3. În ce constă evaluarea?
4. Care sunt regulile de evaluare a activelor la intrarea în entitate?
5. Care sunt regulile privind evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ?
6. Care este principiul contabil care solicită evaluarea pentru reflectarea în bilanţ? Explicaţi.
7. Ce înţelegeţi prin valoarea justă?
8. Când se foloseşte ca bază de evaluare valoarea de aport? Cine o stabileşte?
1. Unul dintre criteriile de recunoaştere a unui activ în bilanţ este:

a) credibilitatea evaluării costului activului;
b) probabilitatea ieşirii de resurse purtătoare de beneficii economice;
c) valoare de intrare mai mică decât limitele prevăzute de actele normatice în vigoare;
d) imposibilitatea trecerii pe cheltuieli la data achiziţiei.
2. La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea
de intrare, care se stabileşte astfel:
a) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
bunurile produse în entitate), valoarea de aport, stabilită în urma evaluării (pentru bunurile reprezentând
aport la capitalul social), la valoarea justă (pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit);
a) preţ de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
bunurile produse în entitate), valoarea justă, stabilită în urma evaluării (pentru
bunurile reprezentând aport la capitalul social), la valoarea justă (pentru bunurile
obţinute cu titlu gratuit);
b) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), preţ de producţie (pentru
bunurile produse în entitate), valoarea de aport, stabilită în urma evaluării (pentru
c) preţ de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
bunurile reprezentând aport la capitalul social), la valoarea istorică (pentru bunurile
3. Aplicarea principiului prudentei presupune:

a) Recunoasterea (contabilizarea) provizioanelor si utilizarea conturilor de regularizare (de exemplu,
23
conturile 408 Furnizori-facturi nesosite si 418 Clienti-facturi de intocmit);
b) Utilizarea unei contabilitati de angajamente;
c) Evaluarea stocurilor in bilant la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabil neta;
d) Recunoasterea (contabilizarea) deprecierii unei imobilizari corporale si utilizarea conturilor de
regularizare (de exemplu, conturile 471 Cheltuieli inregistrate in avans si 472 Venituri inregistrate in
avans);
e) Evaluarea unui activ neamortizabil (de exemplu, un teren) la valoarea justa, chiar daca aceasta este
mai mare decat costul sau.
Răspunsuri: 1 – a; 2 – a; 3 – c.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă -
Editura Universității din București, 2020, pg 20 - 25
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate
24
Unitatea de învăţare 3. POLITICI CONTABILE. PLANUL DE CONTURI GENERAL
Cuprins 3.1. Politicile contabile

3.2. Planul de conturi
Introducere
Politicile contabile reprezintă punctul de început, startul, în contabilitatea oricărei entităţi
economice. Pentru a se respecta obiectivul situaţiilor financiare trebuie să existe reguli de recunoaştere
şi evaluare selectate de către specialişti contabili împreună cu specialişti ai domeniului de activitate al
entităţii economice. Practic, politicile adoptate particularizează activitatea financiar contabilă a fiecărei
entităţi economice.

Să selectaţi politici contabile menite să asigure prezentarea unei imagini fidele a poziţiei
financiare, a rezultatului şi a modificării poziţiei financiare ale unei entităţi economice
3.1. Politicile contabile
Situaţiile financiare sunt o reprezentare structurală a poziţiei financiare şi a performanţei

financiare ale unei entităţi. Conceptul de politici contabile vine în sprijinul realizării obiectivului
contabilităţii şi a situaţiilor financiare, acela de a prezenta o imagine fidelă, reală şi sinceră a elementelor
00:05 existente în Bilanţ şi în Contul de profit şi pierdere.
Prezentarea fidelă cere şi:

- selectarea şi aplicarea unor politici contabile în conformitate cu referenţialul contabil aplicat
astfel încât să se asigure prezentarea unei imagini fidele;
- prezentarea de informaţii, incluzând politicile contabile, într-o manieră care să ofere
informaţii relevante, credibile, comparabile şi inteligibile;
Reglementările contabile care stau la baza acestui material definesc4 politicile contabile ca
reprezentând principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Prin politicile contabile se gestionează şi se controlează modul de desfăşurare a operaţiunilor

economice, se stabileşte baza de determinare a informaţiilor necesare utilizatorilor interni şi externi
pentru fundamentarea deciziilor.
Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a

imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, alegerea
metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.
Politicile contabile nu se limitează, aşadar, la tratamente contabile, ci vizează şi opţiuni asupra cărora
entitatea trebuie să decidă şi să facă o alegere.
Alegerea politicilor contabile au impact deosebit asupra calităţii informaţiilor oferite tuturor
utilizatorilor interesaţi, astfel încât situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii privitoare la
politicile contabile adoptate de entitate, prin notele explicative la situaţiile financiare.
Selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie să se facă în mod consecvent pentru

tranzacţii, alte evenimente şi condiţii similare, cu excepţia cazului în care o normă contabilă permite în
mod specific clasificarea elementelor pentru care ar fi adecvate politici diferite.
Politicile contabile pot fi schimbate ca urmare a unei modificări de reglementări sau, extrem de
rar, la iniţiativa entităţii şi acest lucru trebuie justificat în Notele explicative la situaţiile financiare.
4
OMFP 1802/2014, Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi situaţiile financiare consolidate
25
Modificarea de politici contabile la iniţiativa entităţii poate fi determinată de o modificare
excepţională intervenită în situaţia entităţii sau in contextul economico-financiar în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea sau atunci când politica contabilă aplicată conduce la prezentarea de informaţii
nereale sau nerelevante.
Modificarea politicilor contabile se efectuează retoactiv, ca şi când noua politică s-ar fi aplicat
dintotdeauna.
00:30 Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiilor financiare precedente se
înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 1173 "Rezultatul reportat provenit din modificările
politicilor contabile"), dacă efectele modificării pot fi cuantificate.
Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiului financiar curent se contabilizează
pe seama conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei.
Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute,
modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul
financiar curent şi exerciţiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii
contabile.
În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, entităţile trebuie să ia în
considerare efectele fiscale ale acestora.
Care este principiul contabil care guvernează selecţia şia plicarea politicilor contabile?
………………………………………………………………………………………………………
……………………………
Daţi exemplu de situaţie care justifică schimbarea unei metode de evaluare sau de amortizare
………………………………………………………………………………………………………
Politicile contabile sunt elaborate şi asumate de conducerea entităţii. La baza elaborării şi

asumării politicilor contabile stau principiile contabile.
Dacă activele, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile şi datoriile se reflectă în situaţiile

financiare, în bilanţ şi contul de profit şi pierdere, potrivit reglementărilor contabile în domeniu,
entitatea trebuie să prezinte în Notele explicative politicile contabile semnificative cu privire la: bazele
de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare, celelalte politici contabile semnificative utilizate
care sunt selectate pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiilor financiare, raţionamentele
profesionale în afara celor care exprimă estimări recunoscute în situaţiile financiare, care pot afecta
semnificativ sumele5.
Politicile contabile se prezintă sub forma unui manual (caiet) şi este propriu fiecărei entităţi
economice. Este elaborat de departamentul de contabilitate în colaborare cu un specialist în domeniul de
activitate al entităţii economice şi cu administratorul şi semnat de acesta.
Manualul de politici contabile trebuie să conţină:

1. identificarea societăţii comerciale căreia îi sunt aplicabile politicile contabile, respectiv
denumirea societăţii, adresa, numărul din registrul comerţului, codul unic de înregistrare.
2. cadrul de reglementare în baza căruia au fost elaborate politicile contabile. De exemplu:
prezentele politici contabile sunt elaborate în baza Reglementărilor contabile privind
situaţiile financiare individuale şi situaţiile financiare simplificate, aprobate prin OMFP
1.802/2014
3. politicile contabile trebuie să cuprindă o precizare privind obligativitatea conducerii
contabilităţii în limba româna,
4. mentionarea monedei in care este tinuta contabilitatea, respectiv leu sau leu si valuta, in
cazul tranzactiilor in valuta.
5. Prezentarea obiectivului politicilor contabile.
Exemplu
5
Mihai Ristea, Conformitate şi libertate în politicile contabile de închidere a exerciţiului financiar, articol publicat în Pro
Domo, Jurnal lunar al CECCAR, nr. 2/2011 pg 19-22
26
Prezentele politici contabile cuprind reguli de recunoastere, evaluare si prezentare in situatiile
financiare a elementelor de bilant si cont de profit si pierdere, precum si reguli pentru
conducerea contabilitatii in societatea X.
6. precizarea modului in care se procedeaza atunci cind entitatea deruleaza operatiuni pentru
care nu are prevazute tratamente contabile in politicile contabile aprobate.
Exemplu
In cazul efectuarii unor operatiuni pentru care nu exista prevedere expresa in prezentele
politici contabile, conducerea compartimentului financiar-contabil va efectua inregistrarile
contabile in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, cu completarea si aprobarea
ulterioara a politicilor contabile aplicate in aceste cazuri, dar nu mai tarziu de intocmirea
situatiilor financiare anuale.
7. precizarea faptului ca regulile si tratamentele contabile cuprinse in politicile contabile

trebuie sa respecte legislatia nationala in ansamblul sau. In acest sens, asa cum se
mentioneaza si in reglementarile contabile, este necesara cunoasterea evolutiei legislatiei
01:15
contabile
8. stabilirea modului de corectare a erorilor contabile. Corectarea erorilor contabile se
efectueaza astfel:
- erorile aferente exercitiului curent se corecteaza pe seama contului de profit si pierdere, prin
stornarea operatiunilor eronate si inregistrarea corecta a operatiunilor. In functie de
posibilitatile oferite de programul informatic utilizat, se precizează daca stornarea se efectueaza
prin inregistrarea operatiunilor initiale in rosu sau prin inregistrarea inversa;
- erorile aferente exercitiului precedent se corecteaza pe seama rezultatului reportat sau a
contului de profit si pierdere, in functie de semnificatia erorii contabile. In acest caz se va
stabili ce inseamna eroare semnificativa.
Exemplu
pentru societatea X se stabileşte că o eroare este semnificativă dacă depăţeşeşte 5% din cifra
de afaceri a exerciţiului căruia îi aparţine. Se poate preciza ca pentru erorile aferente
exercitiilor anterioare, conducerea compartimentului financiar-contabil informeaza consiliul
de administratie cu privire la natura erorii, valoare, cauze etc.
9. precizarea faptului ca politicile contabile aprobate respecta conceptele si principiile

cuprinse in reglementarile contabile aplicabile. Fara a fi necesara enumerarea tuturor
conceptelor si principiilor prevazute de reglementarile contabile aplicabile, precizarea ca
politicile contabile se bazeaza pe acestea este suficienta pentru cei care le analizeaza.
01:30 10. trebuie sa existe o procedura de aplicare a manualului de politici contabile, ca si un control
asupra modului de respectare a acestuia.
11. manualul de politici contabile se continuă cu precizări privind tratamentele contabile
aplicabile fiecărei categorii de elemente din structura bilanţului (imobilizări necorporale,
corporale, financiare, stocuri, etc).
3.2. Planul de conturi

Planul de conturi general este instrumentul normalizat de asigurare a conturilor pentru toate
entităţile economice care organizează şi conduc contabilitatea.
Planul de conturi general se prezintă sub forma unui tablou, cuprinzând conturi sintetice de
gradul I şi II şi au la bază clasificarea după sistemul zecimal potrivit căruia toate conturile pot fi
încadrate în 10 clase, simbolizate cu o cifră, în cadrul fiecărei clase putând fi încadrate maximum 10
grupe de conturi, simbolizate cu 2 cifre, în cadrul fiecărei grupe de conturi putând fi încadrate maximum
10 conturi sintetice de gradul I, simbolizate cu 3 cifre, în cadrul conturilor sintetice de gradul I putând fi
încadrate maximum 10 conturi sintetice de gradul 11, simbolizate cu 4 cifre. De exemplu, simbolul unui
cont sintetic de gradul II reprezintă: prima cifră - clasa, cifra a II-a grupa, cifra a III-a gradul contul
sintetic de gradul I, cifra a IV-a contul sintetic de gradul II.
În planul de conturi general, conturile au fost structurate pe 9 clase, astfel:
 Clasa 1 „Conturi de capitaluri”;
 Clasa 2 „Conturi de imobilizări”;
 Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”;
27
 Clasa 4 „Conturi de terţi”;
 Clasa 5 „Conturi de trezorerie”;
 Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”;
 Clasa 7 „Conturi de venituri; „
 Clasa 8 „Conturi speciale”;
 Clasa 9 „Conturi de gestiune” .
Primele cinci clase evidenţiază operaţii economice şi financiare privind modificările

patrimoniale şi calculează prin soldurile lor structurile de activ şi pasiv, deci furnizează informaţiile
necesare completării bilanţului.
Conturile din clasele 6 şi 7 evidenţiază operaţii generatoare de cheltuieli şi venituri, deci

furnizează informaţiile necesare întocmirii contului de profit şi pierdere.
Conturile din clasa 8 evidenţiază drepturi şi obligaţii extrabilanţiere, dar care pot influenţa
pozitiv sau negativ poziţia financiară şi rezultatele întreprinderii.
Conturile din clasa 9 evidenţiază operaţii referitoare la calculaţia costurilor efective ale
produselor, lucrărilor serviciilor şi a diferitelor funcţii ale întreprinderii, furnizând informaţii necesare
conducerii interne a întreprinderii.
Grupele de conturi simbolizate cu două cifre, cu excepţia conturilor rectificative de mijloace

economice prin sistemul amortizărilor şi ajustărilor, semnifică: pentru conturile de bilanţ - natura
economică, sau destinaţia bunurilor, iar pentru conturile de rezultate - natura economică a cheltuielilor şi
veniturilor care contribuie la formarea rezultatelor.
De exemplu, pentru conturile de bilanţ: 20 “Imobilizări necorporale”, 21 “Imobilizări

corporale”, 26 “mobilizări financiare” Pentru conturile de rezultate: 60 “Cheltuieli privind stocurile”, 61
“Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate terţi”, 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”, 70
“Cifra de afaceri” reprezentând venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate şi alte
activităţi”, 76 “Venituri financiare”, 77 “Venituri extraordinare” etc.
La conturile sintetice de gradul I, a treia cifră pune în evidenţă natura elementului evidenţiat,
astfel: 201 “Cheltuieli de constituire”, 205 “Concesiuni, brevete şi alte valori similare”, sau 211
“Terenuri şi amenajări de terenuri”, 212 “Construcţii”, 267 “Creanţe imobilizate” etc.
La conturile sintetice de gradul II, a patra cifră pune în evidenţă informaţii suplimentare
referitoare la felul elementului evidenţiat, astfel: 2111 “Terenuri”, 2112 “Amenajări de terenuri” etc.
Alături de regulă, există şi excepţii, pe care le prezentăm în continuare:

a. Cifra 8 în poziţia a II-a semnifică un cont de amortizare.
De exemplu: grupa 20 Imobilizări necorporale, 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” sau
21 “Imobilizări corporale”, 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”.
b. Cifra 9 în poziţia a II-a semnifică un cont de ajustări.

De exemplu: 201 “Imobilizări necorporale”, 290 “Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale”, 21 “Imobilizări corporale”, 291 “Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” etc.
c. La un cont sintetic de gradul I, cifra 9 în poziţia a III-a semnifică un cont care înregistrează
operaţii de sens opus faţă de operaţiile obişnuite în conturile respective; astfel: 169 “Prime privind
rambursarea obligaţiunilor” are funcţie contabilă de activ, deşi face parte din grupa 16 “Împrumuturi şi
datorii asimilate”.
d. Respectarea unei anumite simetrii între grupe şi conturi ca de exemplu: 301 „Materii prime”,
391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”, 601 „Cheltuieli cu materiile prime”, sau grupele: 30
„Stocuri de materii prime şi materiale”, 391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”, 33
„Producţia în curs de execuţie”, 393 „Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie”, 35
„Stocuri aflate la terţi”, 395 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi”, 36 „Animale”, 396
„Ajustări pentru deprecierea animalelor”, 37 „Mărfuri”, 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”, 38
„Ambalaje”, 398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”.
28
Există o anumită relaţie în ceea ce priveşte simbolizarea grupelor conturilor de procese
economice, astfel: grupele 60-65 sunt grupe de cheltuieli pentru activitatea de exploatare, iar grupele 70-
75 sunt grupele de venituri din activitatea de exploatare; grupa 66 „Cheltuieli financiare”, iar grupa 76
„Venituri financiare”, grupa 67 „Cheltuieli extraordinare”, iar grupa 77 „Venituri extraordinare”, grupa
68 „Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustări pentru depreciere”, iar grupa 78 „Venituri din
provizioane şi ajustări pentru depreciere”.
În planul de conturi general, conturile au fost structurate pe ….. clase, astfel:

……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………
Pornind de la planul de conturi general şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, elaborat de

Ministerul Finanţelor, întreprinderile îşi pot elabora planuri de conturi proprii specifice profilului lor de
activitate în raport de elementele descrise, recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare, astfel încât se
asigură caracterul unitar al acestor planuri de conturi descentralizate cu planul de conturi general. În
01:45 ceea ce priveşte organizarea contabilităţii de gestiune cu ajutorul conturilor din clasa 9, aceasta este la
latitudinea fiecărei întreprinderi în funcţie de nevoile proprii de informare.
Rezumat
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice
aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Politicile contabile se prezintă sub forma unui manual (caiet) şi este propriu fiecărei entităţi
economice. Este elaborat de departamentul de contabilitate în colaborare cu un specialist în domeniul de
activitate al entităţii economice şi cu administratorul şi semnat de acesta.
Planul de conturi general este instrumentul normalizat de asigurare a conturilor pentru toate
entităţile economice care organizează şi conduc contabilitatea. Totodată, este articulat la structurile
planurilor de conturi folosite în ţările Uniunii Europene.

1. Ce sunt politicile contabile?
2. Cine întocmeşte şi cine semnează manualul de politici contabile?
3. Ce trebuie să conţină manualul de politici contabile?
4. Se pot schimba metodele şi tratamentele alese prin manualul de politici contabile? Explicaţi!
5. Care sunt motivele care permit schimbarea unor metode sau tratamente alese prin manualul de
politici contabile?
6. Care este documentul în care se aduc explicaţii privind politicile contabile alese?
02:00
7. Care este documentul în care se justifică schimbarea unor metode sau tratamente contabile?
8. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbarea unor metode sau tratamente
contabile – care este momentul de la care se începe aplicarea noilor metode / tratamente?

1. Metoda de amortizare se poate modifica atunci când:
a) aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor
economice aferente respectivei imobilizări;
b) la schimbarea conducătoriloe entităţii, dacă aceştia consideră că metoda aleasă nu
corespunde noilor politici contabile;
c) se decide reevaluarea respectivei imobilizări;
d) metoda de amortizare nu se poate schimba.
2. Politicile contabile reprezintă:
a) principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale,
b) ansamblul deciziilor, opţiunilor şi acţiunilor de la nivelul unei întreprinderi având ca
obiectiv atingerea unui cost fiscal optim care să corespundă aspiraţiilor firmei;
c) principiile şi bazele având ca obiectiv atingerea unui cost fiscal optim care să
29
corespundă aspiraţiilor firmei;
d) intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal.
3. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie să se facă
a) anual, după aprobarea situaţiilor financiare de către AGA;
b) în mod consecvent pentru tranzacţii, alte evenimente şi condiţii similare, cu excepţia
cazului în care o normă contabilă permite în mod specific clasificarea elementelor
pentru care ar fi adecvate politici diferite;
c) la schimbarea administratorului entităţii economice;
d) ori de câte ori, este solicitat acest lucru de către AGA sau de către o persoană din
conducerea entităţii economice, cu condiţia existenţei unui motiv întemeiat referitor la
activitatea acesteia.
Răspunsuri: 1 – a; 2 – a; 3 – b.
Tema de control nr. 1
1. Informaţiile privind poziţia financiară a firmei sunt oferite de :

a) bilanţ;
2. Informaţiile privind performanţa întreprinderii sunt oferite, în primul rând, de:
a) bilanţ;
3. Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre:
a) structura analitică a patrimoniului;
b) poziţia financiară, performanţele firmei, modificările poziţiei financiare;
c) performantele si lichidităţile firmei;
d) capacitatea firmei de a-şi plăti în viitor obligaţiile.
4. La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de
intrare, care se stabileşte astfel:
b) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
c) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), preţ de producţie (pentru
d) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
5. Evaluarea asigură determinarea valorilor la care elementele descrise în situaţiile financiare:

a) sunt recunoscute în bilanţ;
b) sunt recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere;
c) sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere;
d) sunt recunoscute de terţi.
a. aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor
economice aferente respectivei imobilizări;
b. la schimbarea conducătoriloe entităţii, dacă aceştia consideră că metoda aleasă nu
30
c. se decide reevaluarea respectivei imobilizări;
d. metoda de amortizare nu se poate schimba.
7. Politicile contabile reprezintă:
a. principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale,
b. ansamblul deciziilor, opţiunilor şi acţiunilor de la nivelul unei întreprinderi având ca
obiectiv atingerea unui cost fiscal optim care să corespundă aspiraţiilor firmei;
c. principiile şi bazele având ca obiectiv atingerea unui cost fiscal optim care să
corespundă aspiraţiilor firmei;
d. intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal.
8. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie să se facă
a) anual, după aprobarea situaţiilor financiare de către AGA;
b) în mod consecvent pentru tranzacţii, alte evenimente şi condiţii similare, cu excepţia
cazului în care o normă contabilă permite în mod specific clasificarea elementelor
pentru care ar fi adecvate politici diferite;
c) la schimbarea administratorului entităţii economice;
d) ori de câte ori, este solicitat acest lucru de către AGA sau de către o persoană din
conducerea entităţii economice, cu condiţia existenţei unui motiv întemeiat referitor la
activitatea acesteia.
1. Mariana Gurău, Mihaela Ioana Gurău - Contabilitatea în era economiei digitale.Politici și opțiuni
contabile - Editura Universității din București, 2020, pg. 89 – 103.
2. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo, Deva, 2014, pg
32 – 34
3. OMFP 1.802/2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi situaţiile
financiare consolidate, Secţiunea 2.5.
31
Unitatea de invatare 4. CONTABILITATEA CAPITALURILOR – CAPITALUL SOCIAL
Cuprins 4.1. Conţinutul şi structura capitalurilor

4.2. Conţinutul şi structura capitalului propriu
4.3. Evaluarea capitalurilor
4.4. Contabilitatea capitalului social
4.4.1. Contabilitatea operaţiilor de constituire a capitalului social
4.4.2. Contabilitatea operaţiilor privind creşterea capitalului social
4.4.3 Contabilitatea operaţiilor de reducere a capitalului social
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu conţinutul si structura capitalurilor, cu
regulile de evaluare a capitalurilor si cu tratamentele contabile privind capitalurile proprii.

 să definiţi capitalurile proprii;
 să explicaţi specificul evaluării capitalurilor proprii;
 sa recunoaşteţi si sa aplicaţi tratamentele contabile de baza si alternative
specifice capitalurilor proprii;
4.1. Conţinutul şi structura capitalurilor

Capitalurile reprezintă surse proprii permanente de finanţare a activului bilanţier,
expresia bănească a valorilor economice investite de proprietarii entităţii economice (capitaluri
proprii) sau de terţe persoane (datorii pe termen lung şi mediu).
Capitalurile permanente semnifică sursele de finanţare prezente în entităţile
00:05 economice pe o perioadă mare, de regulă, mai mare de un an. În structura capitalului
permanent sunt incluse: capitalurile proprii, capitalurile străine (datoriile) exigibile pe termen
lung şi provizioanele.
Capitalurile proprii semnifică interesul rezidual al proprietarilor întreprinderii,
stabilit ca diferenţă între totalul activelor şi datoriilor la un moment dat.
Datoriile pe termen lung reprezintă datorii care nu îndeplinesc condiţiile datoriilor
curente, având exigibilitate un termen mai mare de 12 luni de la data bilanţului. Acestea
includ: împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung şi mediu,
datorii legate de participaţii, alte împrumuturi şi datorii asimilate.
Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate incertă privind data şi suma aferentă.
În planul de conturi general sunt delimitate următoarele categorii de capitaluri:
- Capital şi rezerve
- Rezultatul reportat
- Rezultatul exerciţiului financiar
- Câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu
gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
- Provizioane
- Împrumuturi şi datorii asimilate
4.2 Conţinutul şi structura capitalului propriu

Capitalul propriu-zis corespunzător finanţării asigurate de proprietari sub forma
aporturilor în bani şi în natură, sub forma: capital individual, în cazul întreprinderilor
individuale, fiind integral în proprietatea întreprinzătorului; capital social, în cazul societăţilor
comerciale; capitalul regiilor autonome format din resursele alocate de stat.
Acţiunile şi părţile sociale asigură titularilor lor: un venit anual - dividend, repartizat
din profitul net al societăţii; dreptul de participare la activitatea managerială şi de gestionare a
patrimoniului; dreptul de a i se restitui capitalul în cazul lichidităţii societăţii.
Operaţiile economice care au loc cu ocazia constituirii capitalului social sunt:
efectuarea cheltuielilor de constituire, subscrierea capitalului şi vărsarea capitalului.
6 Subscrierea
conform prevederilor Legii capitalului
31/1990 şi Codului fiscaleste operaţia prin care subscriptorul declară şi semnează
32
pentru valoarea totală a acţiunilor cu aport în numerar sau în natură, cu care se angajează să
participe la constituirea societăţii. Societatea comercială se consideră constituită numai prin
subscrierea întregului capital.
Capitalul subscris nevărsat reprezintă angajamentul investitorilor de a plăti pentru
acţiunile subscrise la o dată viitoare sau în tranşe, o sumă de bani sau să transfere alte resurse
pe numele societăţii.
Capitalul subscris vărsat este capitalul eliberat sau concretizat efectiv în bani/natură
de către acţionari. Aportul în natură trebuie adus integral la înfiinţarea societăţii; aportul în
bani poate fi adus parţial la constituire şi în mai multe tranşe ulterioare.
Pe parcursul funcţionării societăţii capitalul social poate fi majorat sau diminuat prin
hotărârea adunării generale a acţionarilor (AGA).
Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea
nominală a acţiunilor şi părţilor sociale, cu ocazia operaţiunilor de creştere a capitalului, sau a
fuziunii societăţilor comerciale.
Primele legate de capital îmbracă următoarele forme:
- prime de emisiune: diferenţa dintre valoarea de emisiune a noilor acţiuni sau părţi
sociale (mai mare) şi valoarea nominală a acestora;
- prime de aport: excedentul dintre valoarea aporturilor în natură la capitalul social
subscris şi valoarea nominală a acţiunilor emise;
- prime de fuziune: diferenţa dintre valoarea matematică - contabilă sau intrinsecă a
acţiunilor şi valoarea lor nominală.
Rezerve din reevaluare: diferenţa dintre valoarea actuală (mai mare) stabilită prin
reevaluarea elementelor de activ, şi valoarea înregistrată în contabilitate (mai mică).
Rezervele reprezintă profiturile afectate în mod durabil întreprinderii. Există trei
categorii de rezerve:
- rezerve legale, constituite conform Codului fiscal, în limita unei cote de 5%
aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se
scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile,
până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat6.
- rezerve statutare constituite anual din profitul net, în concordanţă cu prevederile
din statut;-
- alte rezerve, constituite facultativ, conform hotărârii adunării generale a
acţionarilor, din profitul net.
Rezultatul exerciţiului determinat la finele exerciţiului ca diferenţă dintre venituri şi
cheltuieli reprezintă element de capital propriu, sursă proprie de finanţare, când este favorabil -
profit (excedentul veniturilor faţă de cheltuieli), până la repartizarea pe destinaţiile legale.
Rezultatul nefavorabil - pierdere (cheltuieli mai mari decât venituri) reprezintă un
element de activ - resurse economice consumate şi nerecuperate.
Rezultatul reportat constituie element de capital propriu - sursă proprie de finanţare,
reprezentând profitul acumulat nedistribuit din anii precedenţi sau pierderea neacoperita inca.
În cazul rezultatului nefavorabil - pierderea acumulată din anii precedenţi,
neacoperită, reprezintă element negativ de capital propriu..
4.3. Evaluarea capitalurilor
Evaluarea curentă a acţiunilor şi părţilor sociale este influenţată de factori interni

(poziţia financiară, rezultatele obţinute de societate, tehnologia de fabricaţie, calitatea
personalului) şi de factori externi (piaţa pe care se negociază titlurile de valoare, imaginea
societăţii în cadrul mediului economic etc.).
Acţiunile şi părţile sociale au o valoare de referinţă - valoarea nominală (Vn), înscrisă
pe titlul de valoare, determinată prin relaţia:
Vn = (Capital social)/Număr de acţiuni = lei/acţiune
Prin vânzarea - cumpărarea titlurilor la bursă acestea capătă o altă valoare în funcţie
de cerere şi ofertă, numită valoare reală sau cotaţie. Această valoare nu este totdeauna
semnificativă.
Pentru evaluarea acţiunilor emise de entitatea economică, sunt utilizate următoarele

categorii de valori: valoarea nominală, valoarea de emisiune şi valoarea de rambursare.
Valoarea de emisiune reprezintă preţul de vânzare a acţiunii, negociabil la bursa de
valori.
33
Valoarea de rambursare semnifică o valoare stimulativă de restituire a
împrumuturilor; la valoarea nominală se adaugă o primă de rambursare.
Referitor la informaţiile care trebuie prezentate în situaţiile financiare ale
întreprinderii, reglementările contabile prevăd următoarele informaţii obligatorii referitoare la
capitalul social:
a) capitalul social subscris;
b) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, în cazul în care există mai
multe tipuri de acţiuni emise;
În situaţia în care întreprinderea a emis acţiuni în timpul exerciţiului financiar, în
notele explicative se vor prezenta următoarele informaţii:
a) tipul de acţiuni emise;
b) pentru fiecare tip de acţiune, numărul de acţiuni emise, valoarea lor nominală totală
şi valoarea încasată de întreprindere la distribuirea lor.
În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor se vor furniza
următoarele informaţii:
a) numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor
drepturi;
b) perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
c) preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
4.4. Contabilitatea capitalului social

În legătură cu capitalul social spot avea loc operaţii privind constituirea acestuia,
operaţii de majorare sau de diminuare a capitalului social.
4.4.1.Contabilitatea operaţiilor de constituire a capitalului social
Constituirea unei entități economice ocazionează efectuarea operaţiilor în legătură cu

înfiinţarea: înregistrarea societăţii la Registrul Comerţului, subscrierea părţilor sociale -
acţiunilor, vărsarea aporturilor subscrise.
Subscrierea capitalului reprezintă operaţia prin care o persoană fizică/juridică declară
şi semnează pentru valoarea bunurilor şi a sumelor cu care se angajează să participe la
formarea capitalului social. Documente utilizate: cerere, angajament de subscriere.
Apelarea capitalului subscris reprezintă operaţia prin care societatea comercială cere
subscriptorilor săi să efectueze într-un anumit termen vărsarea aporturilor subscrise.
Vărsarea reprezintă operaţia ce urmează imediat apelului. Se depun aporturile în
natură sau în numerar. Pe măsura efectuării vărsămintelor, are loc procesul de eliberare a
acţiunilor. O acţiune este complet eliberată când vărsămintele ating nivelul valorii sale
nominale.
Informaţia privind evidenţa operaţiilor economice şi financiare privind constituirea şi
modificarea capitalului social se realizează cu ajutorul unui sistem de conturi sintetice de
gradul I, care cuprinde: 101 Capital social; 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul; 201
Cheltuieli de constituire; Conturi de disponibilităţi băneşti; Conturi de active; Conturi de terţi.
Contul sintetic de gradul I 101 „Capitalul social” se desfăşoară pe două conturi

sintetice de gradul II, astfel: 1011 „Capital subscris nevărsat” şi 1012 „Capital subscris vărsat”.
Este cont de surse proprii, cu funcţie contabilă de cont pasiv. În credit reflectă capitalul
existent şi creşterile de capital pe parcursul funcţionării societăţii. În debit reflectă reducerile
de capital pe diverse căi pe parcursul funcţionării societăţii. Prezintă sold creditor care reflectă
capitalul social subscris, vărsat şi nevărsat.
Contul 1011 “Capital subscris nevărsat”, reflectă în credit capitalul subscris nevărsat
şi în debit reflectă aporturile aduse la societate. Soldul creditor reflectă capitalul subscris
nevărsat.
Contul 1012 “Capital subscris vărsat” reflectă în credit aporturile subscrise aduse la
societate precum şi majorările de capital pe parcurs. În debit reflectă micşorările de capital.
Prezintă sold creditor care reflectă capitalul subscris şi vărsat.
Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” este utilizat pentru a evidenţia
relaţiile întreprinderii cu asociaţii. Are funcţie contabilă de cont de activ. În debitul acestui
cont se reflectă capitalul social subscris sub forma aporturilor. În credit reflectă aporturile
aduse la societate. Prezintă sold debitor care reflectă aporturile subscrise şi neaduse la
societate.
34
Contabilitatea operaţiilor privind constituirea capitalului social urmează trei etape:
a) Subscrierea aportului:
456 Decontari cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
b) Realizarea aportului:
2XX; 3XX; 4XX; 5XX = 456 Decontari cu asociaţii privind capitalul
c) Actualizarea capitalului:
1011 Capital subscri nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat
4.4.2. Contabilitatea operaţiilor privind creşterea capitalului social
În practica societăţilor comerciale se cunosc diferite căi de creştere a capitalului

social, creştere necesară finanţării activităţii de investiţii şi îmbunătăţirii situaţiei financiare.
Căile de creştere a capitalului social pot fi grupate în două categorii:
- atragerea unor noi aporturi subscrise de către terţi;
- mobilizarea resurselor interne prin operaţiuni interne de majorare a capitalului.
În prima categorie se include subscrieri prin aport în numerar şi cele prin aport în
natură.
Creşterea de capital prin aport în numerar se realizează prin emisiunea de acţiuni noi.
Condiţia ca o astfel de creştere să poată avea loc este ca întregul capital social subscris anterior
să fie vărsat. Stabilirea valorii de emisiune în perimetrul cuprins între valoarea nominală şi
valoarea matematică contabilă a acţiunii este justificată, pe de o parte de necesitatea acoperirii
cel puţin a drepturilor de proprietate ale noilor acţionari, iar pe de altă parte de stimularea
acestora pentru a subscrie.
Pentru exemplificarea creşterii capitalului social prin aporturi noi în numerar

presupunem următoarea situaţie a societăţii comerciale:
Pentru majorarea capitalului social se emit 1000 noi acţiuni la valoarea de emisie de
2,16lei/acţiune. Valoarea nominala este de 2 lei/acţiune.
Diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală se va recunoaşte drept
prime de emisiune.
Înregistrările contabile pentru exemplul ales sunt următoarele:
Subscrierea celor 10.000 noi acţiuni la valoarea de emisie:
10.000 acţiuni x 2,160 lei/acţiune = 21.600 lei
456 = % 21.60
„Decontări cu asociaţii privind 1011 0
capitalul” „Capital subscris 20.00
nevărsat” 0
1041
,,Prime de emisiune” 1.600
Aportarea capitalului subscris:

5121 = 456 21.60
“ Conturi la bănci „Decontări cu asociaţii privind 0
în lei” capitalul”
Actualizarea capitalului:
1011 1012 20.00
“Capital subscris “Capital subscris 0
nevărsat” vărsat”
Creşterea de capital prin aport în natură asigură creşterea potenţialului economic al

societăţii. Creşterea de capital se realizează prin emisiunea de acţiuni noi care vor remunera
aportorul de bunuri.
Aportul în natură este evaluat de către un evaluator autorizat care întocmeşte un
raport de evaluare.
Diferenţa dintre valoarea reală (evaluată) a bunurilor aduse ca aport şi partea de
35
capital care se măreşte reprezintă primă de aport.
Exemplu: Societatea decide creşterea capitalului social prin emiterea de noi acţiuni
pentru a remunera un aport în natură sub forma unui utilaj cu valoarea de 24.000 lei. Se emit
2.000 acţiuni noi, evaluate la 12,00 lei/acţiune= 24.000 lei: 2.000 acţiuni.
Se stabileşte deci valoarea de emisie de 12,00 lei/acţiune.
Valoarea nominală = 10,00 lei.
01:20
Subscrierea celor 2.000 acţiuni emise:
456 = % 24.00
„Decontări cu asociaţii privind 1011 0
capitalul” „Capital subscris 20.00
nevărsat” 0
1041
,,Prime de emisiune” 4.000
Depunerea aportului în natură:

2131 = 456 24.00
“Echipamente „Decontări cu asociaţii privind 0
tehnologice” capitalul”
1011 = 1012 20.000
“Capital subscris nevărsat” “Capital subscris vărsat”
Primele de aport se încorporează în capitalul social:

104 = 1012 4.000
“Prime legate de capital” “Capital subscris vărsat”
Să se înregistreze următoarele operaţii:

a) AGA decide majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 2.000 acţiuni cu
VN = 10 lei / acţiune, VE (valoarea de emisiune) = 12 lei / acţiune. Aportul se depune în
contul de la bancă.
b) AGA decide majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 4.000 acţiuni cu VN
= 10 lei / acţiune.
Se subscrie şi se aduce un mijloc de transport cu valoarea de aport de 4.700 lei
Operaţii de creştere a capitalului social prin mobilizarea unor surse interne
Creşterea de capital se realizează fie prin emisiunea de acţiuni noi distribuite gratuit,
fie prin majorarea valorii nominale a acţiunilor.
Aceste operaţii interne produc modificări numai în masa capitalurilor proprii:
creşterea capitalului social (+P) concomitent cu scăderea rezervelor, sau a primelor legate de
capital, sau a diferenţelor din reevaluare (-P).
Exemplu de creştere a capitalului prin încorporare de rezerve: SA,,X” are un capital

social de 5.000 lei, 5.000 acţiuni decide creşterea capitalului social prin încorporarea
rezervelor în valoare de 1.000 lei şi emiterea de 1.000 acţiuni noi distribuite gratuit; valoarea
contabilă a unei acţiuni înainte de creşterea capitalului, stabilită pe baza bilanţului este de 1,60
lei.
5.000 acţiuni x 1,60 lei/acţiune = 8.000 lei
După creşterea capitalului social, valoarea capitalului propriu rămâne neschimbată, se
modifică valoarea contabilă reală/acţiune:
36
Pierderea de valoare: 1,60 – 1,334 = 0,266 lei
Înregistrarea creşterii de capital social prin încorporarea rezervelor, primelor de

capital sau a beneficiilor (profit acumulat) marchează +P la contul 1012 “Capital subscris
vărsat” şi –P la conturile care reflectă capitalurile proprii ce se încorporează:
% = 1012 „Capital subscris vărsat” 2.200

106 „Rezerve” 1.000
104 „Prime legate de capital” 500
117 „ezultatul reportat” 700
Creşterea capitalului social prin conversia unor angajamente financiare
Această cale de creştere a capitalului social este motivată de necesitatea anulării unor
datorii fără afectarea trezoreriei unităţii (cazul conversiei datoriei privind participarea
personalului la profit); fie de anularea unor datorii care implică pe termen lung datorii
adiacente (cazul împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni - datoria include valoarea
împrumutului + dobânzile anuale).
În cazul conversiei angajamentelor faţă de furnizori în capital, prin subscrierea de
către furnizori a acţiunilor emise de societate în compensarea creanţei lor, se realizează o
creştere a capitalului fără mişcarea de fonduri, deoarece noile acţiuni se emit în compensarea
surselor atrase.
Subscrierea de către furnizori a 1.000 acţiuni cu valoarea nominală = 6,00 lei/acţiune,
valoarea de emisie = 7,00 lei/acţiune, valoarea datoriei = 7.000 lei.
Se efectuează înregistrările:
1) Subscrierea noilor acţiuni emise:
456 = % 70.000
„Decontări cu asociaţii 1011 60.000
priind capitalul” “Capital subscris nevărsat”
1041 10.000
“rime de emisiune”
2) Reducerea obligaţiei faţă de furnizorii de imobilizări prin compensare cu creanţa

subscrisă:
401 = 456 70.000
“Furnizori” „Decontări cu asociaţii privind capitalul”
3) Actualizarea capitalului:
1011 = 1012 60.000
În cazul datoriei privind participarea salariaţilor la profit se converteşte prin

emisiunea unui lot de noi acţiuni = valoarea datoriei, distribuite salariaţilor gratuit.
Exemplu: SA,,X” are un capital social de 500.000 lei (50.000 acţiuni x 10,00
lei/acţiune — valoare nominală). Valoarea contabilă a acţiunii = 11,00lei.
Datoria societăţii din participarea salariaţilor la profit este de 75.000 lei. Societatea
decide emisiunea a 700 noi acţiuni pentru convertirea datoriei faţă de salariaţi.
Creşterea de capital social prin emisiunea celor 7.000 acţiuni prin stingerea datoriei:
7000 acţiuni x 10,00 lei = 70.000 lei
Prima de emisiune: 75.000 - 70.000 = 5.000 lei
Înregistrarea creşterii de capital prin conversia angajamentului financiar:
424 = % 75.00
0
37
„Prime reprezentând participarea 1012
personalului “Capital subscris vărsat” 70.00
la profit” 104 0
“Prime legate de
capital” 5.000
În cazul conversiei obligaţiunilor emise de societate în acţiuni, se realizează

transformarea titlurilor de împrumut pe termen lung (obligaţiunilor) în titluri de valoare
reprezentând părţi din capitalul social (acţiuni). Operaţia are ca efect creşterea capitalului
social şi reducerea (anularea) datoriei.
Exemplu: SA,,X” are un împrumut de 20.000 lei reprezentat de 2.000 obligaţiuni

proprii pe termen de 10 ani. La a şasea scadenţă anuală, SA decide conversia celor 2.000
obligaţiuni cu valoarea nominală de 10,00 lei în 2.500 acţiuni proprii cu valoare nominală =
6,00 lei.
Valoarea împrumutului 20.000 lei

Creşterea capitalului social:
2500 acţiuni x 6,00 lei = 15.000 lei
Prime de emisiune 5.000 lei
Înregistrarea conversiei:
161 = % 20.000
„Împrumuturi din emisiuni de 1012 15.000
obligaţiuni” “Capital subscris
vărsat” 5.000
1041
“ Prime de
misiune”
Să se înregistreze următoarele operații:

1. AGA decide majorarea capitalului social prin convertirea unui numar de 620
obligatiuni, cu valoarea de rambursare de 2,5 lei/obligatiune. Pentru aceasta se emit
1.500 actiuni, cu valoarea nominala de 1 leu/actiune.
2. AGA decide majorarea capitalului social prin emisiunea unui numar de 8.000 actiuni
noi, cu valoarea nominala de 1 leu/actiune. Se subscrie un teren, a carui valoare de
aport, stabilita de un expert evaluator este de 8.400 lei. Se realizeaza aportul.
3. AGA decide majorarea capitalului social prin convertirea unui numar de 800
obligatiuni, cu valoarea de rambursare de 3 lei/obligatiune. Pentru aceasta se emit
2.200 actiuni, cu valoarea nominala de 1 leu/actiune.
Unele bănci comerciale încheie convenţii cu societăţile comerciale cu capital

majoritar de stat, privind conversia drepturilor lor de creanţă (ale băncilor) în aporturi de
capital, în limita unei cote legale din total capital social (ex.20%).
Presupunem exemplul următor: o societate datorează unei bănci credite pe termen
lung de 50.000 lei, dobânzi aferente = 15.000 lei.
În baza convenţiei încheiate între părţi banca acceptă conversia creanţelor sale într-un
aport de capital echivalent. Societatea emite 10.000 noi acţiuni cu valoarea nominală de 5,00
lei/acţiune, valoarea de emisie 6,50 lei/acţiune.
Creditul bancar datorat inclusiv dobânda aferentă = 65.000 lei
Valoarea subscrierii la preţ de emisiune

(10.000 acţiuni x 6,50 lei) = 65.000 lei
Prime de emisiune [10.000 acţiuni x (6,50- 5,00)] = 15.000 lei
38
Înregistrarea subscrierii noilor acţiuni emise:
456 = % 65.00
„Decontări cu asociaţii 1011 0
privind capitalul” “Capital subscris 50.00
nevărsat” 0
1041
“ Prime de emisiune” 15.00
0
Conversia datoriei totale faţă de bancă în aporturi de capital:

% 456 65.000
1622 „Decontări cu asociaţii privind 50.000 4.4.3
“ Credite bancare pe termen lung capitalul”
nerambursate la scadenţă” 15.000
1682
„Dobânzi aferente creditelor
bancare
pe termen lung şi mediu ”
Contabilitatea operaţiilor de reducere a capitalului social
Cazurile privind reducerea capitalului social pot fi:

1. anularea sau compensarea pierderilor exerciţiilor anterioare sau pierderii
exerciţiului recent încheiat;
2. rambursarea de capital prin retragerea din afaceri a unor asociaţi;
3. reducerea capitalului considerat supradimensionat şi rambursarea către asociaţi a
unei părţi din aporturile lor.
1. Pierderile reportate sau pierderea din exerciţiul recent încheiat apar în masa
capitalurilor proprii cu semnul minus.
Prin anularea pierderilor se acţionează în sensul însănătoşirii situaţiei financiare a
societăţii. Modalităţile practice de reducere a capitalului sunt: reducerea valorii nominale a
acţiunilor; reducerea numărului de acţiuni (modalitate mai complexă, deoarece procentul de
reducere nu reprezintă un număr exact de acţiuni pentru toţi acţionarii).
Pentru pierderile exerciţiului curent se decide resorbţia lor după aprobarea bilanţului
de către Adunarea Generală a Acţionarilor.
Exemplu: SC,,X” prezintă următoarea situaţie a capitalurilor proprii în bilanţul

contabil: capital social = 100.000 lei (10.000 acţiuni); rezerve legale = 20.000 lei; rezerve
statutare = 30.000 lei; rezultatul reportat (pierderi acumulate în ultimele trei exerciţii) = 38.000
lei.
Se decide acoperirea pierderilor astfel: 30.000 lei din rezervele statutare şi 8.000 lei
prin reducerea capitalului social.
Operaţia de reducere a capitalului se realizează prin micşorarea cu 8% a valorii
nominale de la 10 lei pe acţiune la 9,20 lei/acţiune.
Înregistrarea anulării pierderilor prin reducerea capitalului social şi rezervelor

statutare:
% = 117 38.000
1012 “Rezultatul reportat” 8.000
„Capital subscris vărsat”
1063 30.000
„Rezerve statutare”
2. Diminuarea de capital prin rambursarea către acţionarii sau asociaţii care se retrag,
pe baza Legii nr.31/1990, a hotărârii AGA privind aprobarea cererii de retragere şi stabilirea
cotei de participare la capitalul social, comportă următoarele înregistrări contabile:
a. Diminuarea capitalului social cu obligaţia de rambursare:
39
1012 = 456
„Capital subscris vărsat” „Decontări cu asociaţii privind
capitalul”
b. Rambursarea sumei reprezentând capitalul social cuvenit acţionarului care se

retrage:
456 = 5311
„Decontări cu asociaţii privind capitalul” „Casa în lei”
3. Reducerea capitalului considerat supradimensionat prin constatarea necesităţii

restrângerii volumului de activitate, gestionarea dificilă şi ineficientă a resurselor financiare
etc.
Diminuarea capitalului se poate realiza, din punct de vedere tehnic, prin următoarele
variante:
a. reducerea valorii nominale a acţiunilor, prin rambursarea unei sume egale pentru
fiecare acţionar;
b. reducerea numărului de acţiuni, prin retragerea la paritatea stabilită de Adunarea
Generală a Asociaţilor, a unui număr de acţiuni şi anularea lor;
c. răscumpărarea, prin bursă, a unor acţiuni proprii şi anularea lor.
Aceste operaţii diminuează capitalul social (-P) simultan cu diminuarea trezoreriei (-
A).
Exemplul a): O entitate economică dispune de un capital social de 100.000 lei divizat
în 5.000 acţiuni cu valoarea nominală de 20,00 lei pe acţiune. Se procedează la diminuarea
capitalului social prin reducerea valorii nominale unitare cu 4,00 lei. Prin efectul acestei
operaţii de reducere, capitalul social format din 5.000 acţiuni cu valoarea nominală unitară de
16,00 lei (20,00 – 4,00) are valoarea de 80.000 lei.
Înregistrările contabile sunt următoarele:

Reducerea capitalului:
1012 = 456 20.00

„Capital subscris „Decontări cu asociaţii privind 0
vărsat” capitalul”
Plata sumelor datorate asociaţilor:
456 = 5121 20.000

„Decontări cu asociaţii privind capitalul” „Conturi la bănci în lei”
sau 531
„Casaîn lei”
Pentru varianta b) de reducere a numărului de acţiuni se efectuează înregistrări

contabile similare. În cazul c) răscumpărarea de acţiuni proprii şi anularea lor se derulează o
02:45
serie de operaţiuni. Presupunem că o entitate economică cumpără 2.000 titluri din acţiunile
proprii cu preţul de cumpărare de 2,50 lei/acţiune, valoarea nominală unitară 2,00 lei.
2,000 acy x 2.5 lei / act = 5.000 lei
2,000 act x 2.00 lei 7 act = 4,000 lei
Dif nefav 1,000
D 109 C D C
5,000
40
Înregistrarea răscumpărării acţiunilor:
109 = 5121 5.000

„Acţiuni proprii” „Conturi la bănci în lei”
În ipoteza anulării acţiunilor răscumpărate se înregistrează:
% = 109 5.00
1012„Capital subscris vărsat” „Acţiuni 0
149 "Pierderi legate de emiterea, rascumpararea, proprii” 4.00
vanzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea 0
instrumentelor de capitaluri proprii".
1.00
0
În ipoteza distribuirii acţiunilor răscumpărate către salariaţi la un preţ de 2,30

lei/acţiune se înregistrează:
% = 109 „Acţiuni proprii” 5.000

5121 „Conturi la bănci în lei” 4.600
668 „Alte cheltuieli financiare” 400
Remarcă: numai în cazul anulării acţiunilor proprii răscumpărate se reduce capitalul

social.
Capitalul social poate fi redus prin: ………………………..……………………………………

……………………………………………………………………………………………………
….…………………………………………………………………..............................…………
Reducerea capitalului se inregistreaza prin formula contabila:
...............................................................................................................................................
.……………………………….......................................................................................................
Rezumat
Capitalurile reprezintă surse proprii permanente de finanţare a activului, expresia
bănească a valorilor economice investite de proprietarii entităţii economice (capitaluri proprii)
sau de terţe persoane (datorii pe termen lung şi mediu).
Capitalurile proprii semnifică interesul rezidual al proprietarilor întreprinderii,
stabilit ca diferenţă între totalul activelor şi datoriilor la un moment dat.
Datoriile pe termen lung reprezintă datorii care nu îndeplinesc condiţiile datoriilor
curente, având exigibilitate un termen mai mare de 12 luni de la data bilanţului.
Structura celor trei categorii din cadrul capitalului permanent este următoarea:
l .Capitaluri proprii:
a. Capitalul propriu-zis
b. Primele legate de capital
c. Rezerve din reevaluări
d. Rezervele
e. Rezultatul exerciţiului determinat la finele exerciţiului ca diferenţă dintre venituri şi
cheltuieli reprezintă element de capital propriu, sursă proprie de finanţare, când este favorabil -
profit (excedentul veniturilor faţă de cheltuieli), până la repartizarea pe destinaţiile legale.
Rezultatul nefavorabil - pierdere (cheltuieli mai mari decât venituri) reprezintă un
element de activ - resurse economice consumate şi nerecuperate.
f. Rezultatul reportat constituie element de capital propriu - sursă proprie de finanţare,
reprezentând profitul acumulat nedistribuit din anii precedenţi.
Test de
evaluare Test de evaluare / autoevaluare a cunoştinţelor
/
41
autoeval 1. Ce este capitalul permanent? Ce cuprinde acesta?
uare a 2. Ce sunt capitalurile proprii? Ce cuprind capitalurile proprii?
cunoştin 3. Imaginaţi-vă că înfiinţaţi o entitate econonomică. Stabiliţi numărul de
ţelor asociaţi, obiectul de activitate, mărimea capitalului social precum şi contribuţia fiecărui
Teste asociat. Înregistraţi operaţiile de înfiinţare a entităţii imaginate de voi precum şi cheltuielile
clasice ocazionate de constituire.
sau grilă 4. Care sunt modalităţile de creştere a capitalului social, care sunt formulele
ale căror contabile de înregistrare?
răspuns 5. Care sunt operaţiile prin care se diminuează capitalul social? Care sunt
nu formulele contabile de înregistrare a acestor operaţii?
trebuie
precizat
în Test de autoevaluare a cunoştinţelor
material,
dar care 1. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a subscrierii capitalului social?
pot fi a) 1011 Capital subscris nevărsat = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
dezbătut b) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1012 Capital subscris vărsat
e în c) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
cadrul d) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 117 Rezultatul reportat
Activităţi
lor 2. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a depunerii aporturilor în bani la
Tutoriale societate?
sau a) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
Aplicativ b) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1012 Capital subscris vărsat
e. c) 5121 Conturi la bănci în lei = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
d) 5121 Conturi la bănci în lei = 1012 Capital subscris vărsat
3. Care este formula contabilă corectă de depunere ca aport în natură la societate a unui
teren?
1. 2111 Terenuri = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
2. 212 Construcţii = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
3. 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris
nevărsat
4. 1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat
4. Capitalul social al unei entităţi este 3.000 lei, numărul acţiunilor 1.500, rezerve 600
lei. Se majorează capitalul social prin emiterea a 500 acţiuni noi la valoarea nominală 2
lei/acţiune (egală cu preţul de emisiune). Care este valoarea contabilă a acţiunilor
înainte şi după emisiunea acţiunilor noi? Care este valoarea DS-ului? Care este raportul
de paritate între acţiunile noi şi cele vechi?
VC veche VC nouă DS Raport paritate
a) 2 lei 1,5 lei 0,5 lei 3/1
b) 2 lei 2 lei 1 leu 1/3
c) 2,4 lei 2,3 lei 0,1 lei 1/3
d) 2,4 lei 2,3 lei 0,15 lei 3/1
5. Capitalul social al unei entităţi este 6.000 lei, rezerve 1.000 lei, prime de capital 500
lei, numărul de acţiuni 3.000. Se răscumpără şi se anulează 30% din acţiunile societăţii.
Preţul de răscumpărare este de 1,5 lei/acţiune. Care este înregistrarea corectă privind
anularea acţiunilor?
a) 1012 = % 1.800 lei
109 1.350 lei
141 450 lei
b) 1011 = % 1.800 lei
109 1.350 lei
1041 450 lei
c) 1011 = % 1.800 lei
261 1.350 lei
141 450 lei
d) 1012 = % 1.800 lei
456 1.350 lei
1041 450 lei
42
Raspunsuri: 1 – c; 2 – c; 3 – a; 4 – c; 5 – a.
Bibliografie recomandată
1. Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la
bursă - Editura Universității din București, 2020, Pg 34 – 43
2. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura
Intelcredo, Deva, 2014, pg 375 - 384
3. OMFP 1.802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi
situaţiile financiare consolidate
1,000 act cu pret rasc de 1,800 lei, VN 2 lei / act
109 = 5121 1,800
Se anuleaza
1012 = 109 1,800
VN = 1,000 x 2 = 2,000 lei
1012 = 141 (2,000 – 1800)
43
Unitatea de invatare 5. CONTABILITATEA CAPITALURILOR – ALTE ELEMENTE DE CAPITAL
PROPRIU
Cuprins 5.1. Contabilitatea primelor de capital

5.2. Contabilitatea rezervelor
5.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare
5.4. Contabilitatea rezultatelor
5.5. Contabilitatea acţiunilor proprii răscumpărate
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu conţinutul si structura capitalurilor, cu regulile
de evaluare a capitalurilor si cu tratamentele contabile privind capitalurile proprii.

 să definiţi capitalurile proprii;
 să explicaţi specificul evaluării capitalurilor proprii;
 sa recunoaşteţi si sa aplicaţi tratamentele contabile de baza si alternative specifice
capitalurilor proprii;

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore şi 30 min.
5.1. Contabilitatea primelor de capital
Primele de capital reprezintă capitaluri proprii care rezultă la operaţiunile de constituire a

capitalului social subscris în cazul în care valoarea de emisiune a noilor acţiuni este mai mare decât
00:05 valoarea nominală şi la operaţiunile de fuzionare a două sau mai multor societăţi, reprezentând
diferenţa dintre valoarea contabilă a acţiunilor stabilită în urma fuzionării şi valoarea lor nominală.
Evidenţa primelor legate de capital se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul 1 -
104 “Prime legate de capital” - conţinut economic: surse proprii, funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu primele constituite cu ocazia emisiunii, fuziunii sau aportului la capital; se
debitează cu primele de fuziune şi de aport legate de capital, încorporate la capitalul social şi cu
primele de emisiune transferate la rezerve.
Soldul creditor reflectă primele de capital constituite şi neutilizate încă. Se desfăşoară pe
conturi sintetice de gradul II: 1041”Prime de emisiune”; 1042 “Prime de fuziune”; 1043 “Prime de
aport”; 1044 „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”.
Primele de emisiune se stabilesc ca diferenţă între valoarea de emisiune (mai mare) şi
valoarea nominală a noilor acţiuni.
Exemplu: o societate pe acţiuni are capitalul social = 100.000 lei divizat în 20.000 acţiuni cu
valoarea nominală 5,00 lei/acţiune. Pentru creşterea capitalului social se emit 1.000 noi acţiuni cu
valoarea de emisiune de 6,10 lei/acţiune.
Subscrierea:
456 = % 6.100
„Decontări cu asociaţii privind capitalul” 1011 „Capital subscris nevărsat” 5.000
1041,,Prime de emisiune” 1.100
Eliberarea integrală a acţiunilor la primul vărsământ:

5121 = 456 6.100
“ Conturi la bănci în lei” „Decontări cu asociaţii privind capitalul”
44
1011 = 1012 5.000
În cazul aportului în natură, diferenţa dintre valoarea nominală a acţiunilor emise reprezintă
primă de aport, înregistrată în contul sintetic de gr.II - 1043 „Prime de aport”.
Exemplu: pentru un utilaj aportat de un acţionar, la care a fost stabilită valoarea de 10.000 lei,
prin expertiză tehnică, se emit 900 acţiuni cu valoarea nominală de 10,00 lei/acţiune.
Creştere capital social: 900 acţiuni x 10,00 lei/acţiune = 9.000 lei Prime aport: 10.000 lei -
9.000 lei = 1.000 lei.
Se înregistrează operaţiunile:
Subscrierea:
456 = % 10.000
00:20
„Decontări cu asociaţii privind capitalul” 1011 „Capital subscris nevărsat” 9.000
1043,,Prime de aport” 1.000
Aportul:
2131 = 456 10.000
“Echipamente tehnlogice” „Decontări cu asociaţii privind capitalul”
1011 = 1012 9.000
1043 = % 1,000
1012 200
1068 300
149 80
1171 420
Primele legate de capital sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia
emisiunii şi subscrierii de acţiuni, pentru majorarea rezervelor şi a capitalului social.
Înregistrarea în contabilitate este următoarea:

104 = %
„Prime de capital” 201 „Cheltuieli de constituire”
00:30 1068 „Alte rezerve”
1012 „Capital subscris vărsat”
5.2. Contabilitatea rezervelor
Rezervele sunt capitaluri (surse) proprii constituite din profitul net şi din alte surse proprii
(prime de capital, diferenţe din reevaluare), pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor. Fiind
constituite, în principal, prin repartizarea profitului, ele pot fi considerate profit capitalizat.
În funcţie de modul de constituire şi utilizare, rezervele se clasifică astfel:
- rezerve legale se constituie la sfărșitul exercițiului financiar, în limita unei cote de 5%
aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad
veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce
aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat7.
- rezervele statutare se constituie în baza prevederilor statutului societăţii comerciale, prin
repartizarea (în sumă absolută) a profitului net.
- alte rezerve se constituie din profitul net, în baza hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor.
În general rezervele constituite au ca destinaţii: acoperirea pierderilor înregistrate la
7 încheierea unor
conform prevederilor exerciţii
Legii 31/1990 financiare, acoperirea unor cheltuieli neprevăzute, majorarea capitalului
şi Codului fiscal
45
social.
Pentru reflectarea în contabilitate a rezervelor se utilizează contul sintetic de gr. I - 106
“Rezerve” cu funcţie de pasiv, desfăşurat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
- 1061 „Rezerve legale”
- 1063,,Rezerve statutare sau contractuale;
- 1068 „Alte rezerve”.
Contul 106 “Rezerve”: conţinut economic - surse proprii, rezerve; funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu constituirea rezervelor din profitul exerciţiului curent, profitul acumulat din
exerciţiile precedente, din alte surse proprii transferate la rezerve. Se debitează cu utilizarea rezervelor
pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente şi pentru creşterea capitalului social. Soldul
creditor reflectă rezervele existente.
Înregistrările contabile privind constituirea şi utilizarea rezervelor:
Exemple:
1. În anul în curs se constituie rezerve legale de 4.000 lei reprezentând 5% din profitul brut.
Operaţia se înregistrează astfel:
129 „Repartizarea profitului” = 1061 “ Rezerve legale” 4.000
2. Se constituie din rezultatul reportat rezerve statutare de 2.400 lei, operaţie înregistrată în
contabilitate astfel:
117 „Rezultatul reportat” = 1063 “ Rezerve statutare” 2.400
3. În baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor se constituie alte rezerve din rezultatul
reportat în sumă de 1.300 lei, înregistrată în contabilitate astfel:
117 „Rezultatul reportat” = 1068 “Alte rezerve” 1.300
4. În exerciţiul financiar următor se utilizează 2.400 lei din rezerva statutară pentru acoperirea
unei pierderi anterioare. Înregistrarea operaţiei în conturi este următoarea:
1063 „Rezerve statutare” = 117 „Rezultatul reportat” 2.400
5. Se majorează capitalul social cu 1.000 lei prin încorporarea unei părţi din rezerva statutară
existentă:
1063“ Rezerve statutare” = 1012 “Capital subscris vărsat” 1.000
Rezerva legală nu se utilizează, aceasta fiind o facilitate fiscală pentru menţinerea surselor de finanţare
ale entităţii. În situaţia în care se utilizează, se va impozita deoarece a fost constituită din rezultatul
brut (înainte de impozitare).
Rezervele reprezintă …………………………………………………………………………………...

…………………………………………………………………………………....................................
Rezervele se clasifica in:. ............................................................................................
………………………………....................................................................................................................
.........................................................................................................................................
Rezultatul se repartizeaza la rezerve prin formula contabila
................................................................................…………………………………………………
5.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare
Operaţiile de reevaluare vizează imobilizările corporale a căror valoare actuală este diferită de
valoarea contabilă de înregistrare (valoarea lor de intrare în entitate). Prin reevaluare se stabileşte o
00:50 valoare mai mare sau mai mica decât valoarea de înregistrare a elementelor de active fixe respective.
Echivalentul în pasiv al plusului de valoare stabilit prin reevaluare se evidenţiază în structura de
capitaluri proprii denumită rezerve din reevaluare, existentă ca post distinct de pasiv cât timp se
menţin în activul bilanţului elementele de imobilizări care au fost reevaluate.
Surplusul din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat (1175)
atunci când acesta este realizat. Surplusul din reevaluare este tratat ca realizat în următoarele situaţii:
- la casarea sau la cedarea activului, sau
- pe măsura utilizării activului de către întreprindere (prin înregistrarea în rezultatul reportat a
46
diferenţei dintre amortizarea calculată la valoarea reevaluată şi cea calculată la costul istoric).
Pentru evidenţa diferenţelor din reevaluare se utilizează contul 105 „Rezerve din reevaluare”,
cont de surse proprii cu funcţie contabilă de pasiv. În credit înregistrează diferenţele dintre valoarea
stabilită prin reevaluare (mai mare) şi valoarea contabilă (de intrare) a elementelor de active
imobilizate. În debit înregistrează:
- capitalizarea surplusului din reevaluare, prin transferul la rezultatul reportat (1175), atunci
când acest surplus reprezintă câştig realizat, respectiv scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a
constituit rezerva din reevaluare sau pe măsura folosirii activului de către entitate;
- descreşterile faţă de valoarea netă, rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale;
- ajustarea amortizării cumulate înregistrate până la data reevaluării imobilizării corporale, în
cazul în care reevaluarea se efectuează prin aplicarea unui indice.
Soldul creditor reflectă diferenţele din reevaluarea activelor imobilizate corporale existente în
evidenţa entităţii.
Înregistrările contabile după operaţia din reevaluare sunt următoarele:

21X = 105
„Imobilizări corporale” „Rezerve din reevaluare”
Cedarea activului:
461 = 7583
„Debitori diverşi” „Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital”
Surplusul din reevaluare trecut la rezultatul reportat în momentul cedării activului:

105 = 1175
„Rezerve din reevaluare” „Rezultatul reportat reprezentând surplusul de rezerve din
reevaluare”
Reglementările contabile prevăd două tratamente:

Tratamentul contabil de bază: ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, un element de imobilizări
corporale trebuie prezentat în bilanţ la cost mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi
cumulate din depreciere.
Tratamentul contabil alternativ: ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ un element de
imobilizări corporale trebuie prezentat la valoare reevaluată, care reprezintă valoarea justă la
momentul reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă. Reevaluările trebuie
efectuate cu suficientă regularitate.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoare contabilă netă, atunci aceasta se
tratează ca:
- o creştere a rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreştere anterioară
recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ, sau
- un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior, la acelaşi
element de activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca:
- o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă (surplus din reevaluare) referitoare la acel activ, sau
- o scădere a rezervei din reevaluare, în limita soldului creditor al rezervei din
reevaluare, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
În notele explicative trebuie prezentate informaţii privind:
- metoda de reevaluare folosită de entitate;
- valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
- diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului
financiar;
- sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul
exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer cu respectarea
legislaţiei;
- valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.
5.4. Contabilitatea rezultatelor
01:30 Rezultatele sunt structuri de capitaluri proprii care pot să apară ca profit sau pierdere; după
perioada la care se referă se clasifică în rezultate ale exerciţiilor curente şi rezultate reportate.
47
Determinarea profitului sau pierderii în contabilitate se efectuează lunar, cumulat de la
începutul anului, iar rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte la închiderea exerciţiului. În pasivul
bilanţului rezultatul se înscrie cu semnul (+) în cazul profitului sau cu semnul (-) în cazul pierderii.
Prezenţa rezultatului în structura capitalurilor proprii are caracter temporar: în cazul profitului – din
momentul constituirii şi până în momentul distribuirii; în cazul pierderii din momentul înregistrării şi
până în momentul acoperirii.
Contabilitatea rezultatelor se realizează prin următoarele conturi:
- Contul 121 „Profit sau pierdere”, cont bifuncţional; se creditează cu veniturile exerciţiului
decontate la închiderea conturilor din clasa 7 „Conturi de venituri”; se debitează cu cheltuielile
exerciţiului decontate la închiderea conturilor din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”. Soldul creditor
reflectă profitul net iar soldul debitor reflectă pierderea netă.
Profitul net se repartizează pe destinaţiile legale şi potrivit deciziilor proprii după aprobarea
situaţiilor financiare anuale.
- Contul 129 „Repartizarea profitului”, cont rectificativ cu funcţie de activ, folosit pentru
contabilizarea operaţiilor privind distribuirea profitului la sfârşitul exerciţiului la rezerve legale.
Evidenţa rezultatelor acumulate din exerciţiile financiare precedente utilizează contul 117
„Rezultatul reportat”, cont bifuncţional care înregistrează în credit profitul nedistribuit, acumulat din
exerciţiile precedente, iar în debit pierderea aferentă exerciţiilor precedente, neacoperită.
Se foloseşte şi pentru:
- înregistrarea profitului sau pierderii din anii precedenți (1171)
- înregistrarea diferenţelor provenite din modificarea politicilor contabile (1173. Rezultatul
reportat provenit din modificările politicilor contabile (A/P);
- înregistrarea corectării erorilor contabile din anii precedenţi (1174. Rezultatul reportat
provenit din corectarea erorilor contabile (A/P);
- înregistrarea surplusului din rezerva din reevaluare (1175. Rezultatul reportat reprezentând
surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P);
Se debitează în cursul exerciţiului cu utilizarea profitului acumulat din exerciţiile precedente

pentru creşterea capitalului social şi încorporarea în rezerve. Se creditează cu acoperirea pierderilor
din exerciţiile precedente prin utilizarea rezervelor, a profitului înregistrat în exerciţiul curent sau prin
diminuarea capitalului social.
Soldul creditor reprezintă profitul acumulat, nerepartizat; soldul debitor reprezintă pierderea
neacoperită.
Exemplu Entitatea economică „X” stabileşte rezultatul exerciţiului pe baza următoarelor date:
total venituri – 500.000 lei, total cheltuieli 300.000 lei; impozit pe profit 32.000 lei.
7XX = 121 500.000

„Venituri” „Profit sau pierdere”
121 = 6XX 300.000

„Profit sau pierdere” „Cheltuieli”
691 = 441 32.000

„Cheltuieli privind „Impozit pe
impozitul pe profit” profit”
121 = 691 32.000

„Profit sau pierdere” „Cheltuieli cu impozitul pe profit”
D 121 Profit sau pierdere C
300,000 500,000
32,000
TSD 332.000 TSC 500,000
SFC 168.000
Repartizarea profitului conform deciziei AGA: constituirea de rezerve legale 10.000 lei.
Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului curent:
129 = 1061 10.000
48
„Repartizarea „Rezerve
profitului” legale”
129 „partizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale” 10.000

La începutul exerciţiului „N+1” se închid conturile 129 „Repartizarea profitului”, 121 „Profit
şi pierdere”, profitul distribuit de 10.000 lei şi profitul reportat de 158.000 lei:
121 = % 168.000
„Profit şi pierdere” 129 „Repartizarea profitului” 10.000
1171 „Rezultatul reportat” 158.000
Contul sintetic de gradul I – 117 „Rezultatul reportat” se desfăşoară pe conturi de gradul II

astfel:
- 1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, sau pierderea neacoperită”;

- 1172 „Rezultatul reportat din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29”;
- 1173. Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile (A/P)
- 1174 „Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile”;
- 1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
- 1176 „Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor conforme cu
Directiva a IV-a a UE”.
Exemplu: La începutul exerciţiului N+1 se înregistrează profitul nedistribuit din exerciţiul N

în valoare de 10.000 lei.
În baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor se utilizează profitul acumulat din
exerciţiile precedente (soldul creditor al contului 117) de 40.000 lei astfel:
- acoperirea unei pierderi din exerciţiul N+1 = 15.000 lei;
- acordarea dividendelor acţionarilor = 7.000 lei;
- constituirea de rezerve 1.000 lei.
Se efectuează următoarele înregistrări contabile:

1. Profitul exercitiului precedent:
121 „Profit şi pierdere” = 117 „Rezultatul reportat” 10.000
2. Utilizarea profitului acumulat în exerciţiul N+1 conform hotărârii AGA:

a. acoperirea pierderii din exerciţiul N+1:
1171.profit „Rezultatul = 1171.pierdere „Rezultatul 15.000
reportat” reportat”
b. acordarea dividendelor pentru exerciţiul N+1:

1171.profit = 457 7.000
„Rezultatul reportat” „Dividende de plată”
c. constituirea de rezerve:
1171.profit = 1068 1.000
„Rezultatul reportat” „Alte rezerve”
5.5. Contabilitatea acţiunilor proprii răscumpărate
Acţiunile proprii răscumpărate sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalurilor proprii.

Evidenţa lor se realizează cu contul 109 „Acţiuni proprii” cu funcţie de activ.
Câştigurile sau pierderile legate de răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii nu se recunosc în contul de rezultate;
02:00
contravaloarea primită sau plătită în urma acestor operaţiuni este recunoscută direct în capitalurile
proprii şi se prezintă distinct în bilanţ, respectiv în Situaţia modificărilor capitalului propriu, astfel:
 Câştigurile sunt reflectate în contul 141 „Câştiguri legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii”, cont cu funcţie de pasiv;
 Pierderile sunt reflectate în contul 149 „Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
49
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii”, cont
cu funcţie de activ.
Câştigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între preţul
de vânzare şi valoarea de răscumpărare, respectiv dintre valoarea nominală a instrumentelor anulate şi
valoarea lor de răscumpărare.
Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între valoarea
de răscumpărare şi preţul lor de vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a instrumentelor
anulate şi valoarea lor nominală.
Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii se înregistrează direct în
debitul contului 149, atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări
corporale – cont 201 „Cheltuieli de constituire”.
Soldul creditor al contului 141, respectiv soldul debitor al contului 149 majorează, respectiv
micşorează suma rezervelor din contul 1068 „Alte rezerve”.
În notele explicative trebuie incluse informaţii referitoare la instrumentele de capitaluri
proprii ale întreprinderii.
Exemple de operaţiuni privind acţiunile proprii:

- Răscumpărarea în vederea anulării a 500 acţiuni proprii a căror valoare nominală este de 7
lei/titlu:
a) la preţul de 5 lei/titlu;
b) la preţul de 8 lei/titlu.
a) Pret de rascumparare = 500 acțiuni x 5 lei / acțiune = 2.500 lei

109 „Acţiuni proprii” = 5311 „Casa în lei” 2.500
Anularea acţiunilor proprii răscumpărate (VN = 500 acțiuni x 7 lei / acțiune = 3.500 lei)
1012 = % 3.500
„Capital subscris 109 „Acţiuni proprii” 2.500
vărsat” 141 „Câştiguri legate de vânzarea sau anularea 1.000
Instrumentelor de capitaluri proprii”
b) Pret de rascumparare = 500 acțiuni x 8 lei / acțiune = 4.000 lei

109 „Acţiuni proprii” = 5311 „Casa în lei” 4.000
Anularea acţiunilor proprii răscumpărate

% = 109 4.000
1012 „Acţiuni 3.500
„Capital subscris vărsat” proprii”
149 500
„Pierderi legate de …, răscumpărarea ….
sau anularea instrumentelor de capitaluri
proprii”
- Transferarea la rezerve a câştigurilor legate de anularea acţiunilor proprii la hotarâre AGA:
141 = 1068 1.000

„Câştiguri legate de vânzarea sau anularea „Alte rezerve”
instrumentelor de lcapitalurproprii”
- Se acoperă din rezerve pierderile legate de anularea acţiunilor proprii:
1068 = 149 500

„Alte rezerve” „Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii”
Rezumat
50
Primele de capital reprezintă capitaluri proprii care rezultă la operaţiunile de constituire a
capitalului social subscris în cazul în care valoarea de emisiune a noilor acţiuni este mai mare decât
valoarea nominală şi la operaţiunile de fuzionare a două sau mai multor societăţi, reprezentând diferenţa
dintre valoarea contabilă a acţiunilor stabilită în urma fuzionării şi valoarea lor nominală.
Primele de capital sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia emisiunii şi
subscrierii de acţiuni, pentru majorarea rezervelor şi a capitalului social.
Rezervele sunt capitaluri (surse) proprii constituite din profitul net şi din alte surse proprii
(prime de capital, diferenţe din reevaluare), pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor. În
general rezervele constituite au ca destinaţii: acoperirea pierderilor înregistrate la încheierea unor
exerciţii financiare, acoperirea unor cheltuieli neprevăzute, majorarea capitalului social.
În funcţie de modul de constituire şi utilizare, rezervele se clasifică astfel:
- rezerve legale, rezervele statutare, alte rezerve.
În general rezervele constituite au ca destinaţii: acoperirea pierderilor înregistrate la încheierea
unor exerciţii financiare, acoperirea unor cheltuieli neprevăzute, majorarea capitalului social.
Prin reevaluare se stabileşte o valoare mai mare sau mai mica decât valoarea de înregistrare a
elementelor de active fixe respective. Echivalentul în pasiv al plusului de valoare stabilit prin reevaluare
se evidenţiază în structura de capitaluri proprii denumită rezerve din reevaluare, existentă ca post
distinct de pasiv cât timp se menţin în activul bilanţului elementele de imobilizări care au fost
reevaluate.
Surplusul din reevaluare este capitalizat prin transferul la rezultatul reportat atunci când acesta
este realizat. Surplusul din reevaluare este tratat ca realizat în următoarele situaţii:
- la casarea sau la cedarea activului, sau
pe măsura utilizării activului de către întreprindere
Rezultatele sunt structuri de capitaluri proprii care pot apare ca profit sau pierdere; după
perioada la care se referă se clasifică în rezultate ale exerciţiilor curente şi rezultate reportate.
Acţiunile proprii răscumpărate sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalurilor proprii.
1. Care este structura capitalurilor proprii?

2. Ce sunt rezervele din reevaluare? Când se constituie? Cum se utilizează?
3. Cum se creează rezervele în funcţie de tipul lor? Care sunt formulele contabile de constituire a
rezervelor?
4. În ce situaţii se utilizează rezervele? Care sunt formulele contabile?
5. Care este sursa de provenienţă a rezultatului reportat? Care sunt operaţiile în legătură cu acesta?
6. Ce reprezintă rezultatul exerciţiului? Ce semnifică soldul final debitor? Dar cel creditor? Care sunt
operaţiile contabile în legătură cu acesta?
02:30

1. Situaţia înainte de creşterea capitalului social se prezintă astfel: capital social 30.000 lei
împărţit în 15.000 acţiuni; rezerve 12.000 lei.
Se decide creşterea capitalului social prin aporturi noi în numerar pentru care se emit 5.000
acţiuni la un preţ de emisiune de 2,30 lei/acţiune. Care este valoarea matematică contabilă nouă a unei
acţiuni şi formula contabilă de înregistrare a creşterii capitalului social?
a) 2,20 lei/acţiune
456 = 1011 11.500
b) 2,30 lei/acţiune
45 = % 11.50
6 101 0
1 10.00
104 0
1 1.500
51
c) 2,20 lei/acţiune
45 101 11.50
=
6 1 0
d) 2,175 lei/acţiune
45 = % 11.50
6 101 0
1 10.00
104 0
1 1.500
e) 2,40 lei/acţiune
45 101 11.50
=
6 1 0
2. Situaţia înainte de creşterea capitalului social se prezintă astfel: capital social 50.000
lei format din 50.000 acţiuni; rezerve 20.000 lei. Se decide creşterea capitalului social prin încorporarea
de rezerve în valoare de 10.000 lei pentru care se emit 5.000 acţiuni. Care este valoarea matematică
contabilă nouă a unei acţiuni?
a) 1,273 lei/acţiune
b) 1,250 lei/acţiune
c) 1,400 lei/acţiune
d) 1,500 lei/acţiune
e) 1,100 lei/acţiune
3. La o entitate economică capitalul social este 100.000 lei, rezervele legale 20.000 lei,
alte rezerve 5.000 lei, numărul de acţiuni 20.000. Pierderea reportată din anii precedenţi este de 30.000
lei. Reducerea capitalului propriu pentru acoperirea pierderii conform hotărârii adunării generale a
asociaţilor trebuie să conducă la o valoare nominală nouă a unei acţiuni care să fie mai mare sau cel
mult egală cu 4,500 lei/acţiune. Care este înregistrarea contabilă privind reducerea capitalului:
a)
% = 11 30.00
106 7 0
8 5.000
106 14.00
1 0
101 11.00
2 0
b)
% = 11
30.00
106 7
0
8
5.000
106
16.00
1
0
101
9.000
2
c)
% = 11 30.00
106 7 0
8 5.000
106 15.00
1 0
101 10.00
52
2 0
d)
% = 11
30.00
106 7
0
8
5.000
106
17.00
1
0
101
8.000
2
e)
% = 11 30.00
106 7 0
8 5.000
106 12.00
1 0
101 13.00
2 0
4. Se transformă 15.000 de obligaţiuni în 8.000 acţiuni, în condiţiile în care valoarea

nominală a unei acţiuni este de 7 lei/acţiune, iar valoarea nominală a unei obligaţiuni este de 5
lei/obligaţiune.
Să se înregistreze operaţiunea de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.
a)
16 = % 75.00
1 101 0
2 56.00
104 0
4 19.00
0
b)
16 101 75.00
=
1 2 0
c)
16 = % 75.00
1 101 0
2 56.00
106 0
1 19.00
0
d)
16 = % 75.00
1 101 0
2 56.00
104 0
1 19.00
0
e)
16 = % 75.00
1 101 0
2 56.00
117 0
19.00
0
53
1. Rezolvare:
Situaţia înainte de creşterea capitalului:

Capital social 30.000 lei
Rezerve 12.000 lei
Capital propriu 42.000 lei
Situaţia după creşterea capitalului:

Capital social iniţial 30.000 lei
Creşterea capitalului social
cu valoarea nominală (5000 acţiuni x 2,00 lei) 10.000 lei
Noul capital social 40.000 lei
Rezerve 12.000 lei
Prime legate de capital
(2,30 – 2,00) x 5000 acţiuni 1.500 lei
Răspuns corect (d)
2. Rezolvare:
Situaţia înainte de creşterea capitalului:

Rezerve 20.000 lei
Situaţia după creşterea capitalului:

Capital social iniţial 50.000 lei
Creşterea capitalului social
prin încorporarea de rezerve 10.000 lei
Noul capital social 60.000 lei
Rezerve rămase 10.000 lei
Răspuns corect (a)
3. Rezolvare:

Rezerve legale 20.000 lei
54
Alte rezerve 5.000 lei
(–) Pierderi reportate (–) 30.000 lei
Total capital propriu 95.000 lei
VMC = 95.000 : 20.000 = 4,750 lei/acţiune
Valoarea nominală nouă a unei acţiuni stabilită în urma reducerii capitalului este de 4.600
lei/acţiune. Diferenţa de (4,750 – 4,500) x 20.000 acţiuni = 5.000 lei se va deconta la rezerva legală.
Înregistrarea scăderii capitalului este:
% = 11 30.000
1068 7 5.000
1061 15.000
(20.000 –
5.000) 10.000
1012
Răspuns corect (c)
4. Rezolvare:
Capitalul social subscris vărsat creşte cu valoarea nominală a acţiunilor emise: 8.000 acţiuni x
7,00 lei/acţiune = 56.000 lei. Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni se diminuează cu valoarea
nominală a obligaţiunilor transformate: 15.000 obligaţiuni x 5,00 lei/obligaţiune = 75.000 lei. Prima de
conversie a obligaţiunilor în acţiuni: 75.000 lei – 56.000 lei = 19.000 lei.
Formula contabilă pentru înregistrarea conversiei:
16 = % 75.00
1 101 0
2 56.00
104 0
4 19.00
0
Răspuns corect (a)
1. Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă -
Editura Universității din București, 2020, Pg 43 – 54
2. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo, Deva,
2014, pg 375 - 384
3. OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare simplificate si
55
Unitatea de invatare 6. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR ŞI A ÎMPRUMUTURILOR ŞI
DATORIILOR ASIMILATE
Cuprins 6.1. Contabilitatea provizioanelor

6.2. Contabilitatea împrumuturilor şi a datoriilor asimilate
6.2.1. Contabilitatea împrumuturilor bancare
6.2.2. Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu conţinutul si structura provizioanelor şi a
împrumuturilor şi datoriilor asimilate ca elemente de capitaluri permanente, cu regulile de evaluare a
si cu tratamentele contabile ale acestora.
 să definiţi capitalurile proprii şi permanente;
 să explicaţi specificul evaluării capitalurilor permanente;
 sa recunoaşteţi si sa aplicaţi tratamentele contabile de baza si alternative specifice
capitalurilor permanente;
6.1. Contabilitatea provizioanelor
Provizioanele sunt rezerve create prin autofinanţare, adică prin includerea unor cote-părţi,
egale ca mărime cu pierderea probabilă, în cheltuieli şi utilizate pentru acoperirea pierderilor probabile
în momentul apariţiei riscului pentru care au fost constituite, sau cheltuiala efectuată a devenit
exigibilă. De exemplu, la sfârşitul unui exerciţiu financiar există un litigiu în curs de judecare şi este
incertă câştigarea lui, deci există posibilitatea de pierdere şi de suportare a cheltuielilor de judecată şi a
altor prejudicii. Ca măsură de prevedere, unitatea va proceda la crearea unui provizion pentru riscuri şi
cheltuieli care la apariţia riscului să acopere pierderea probabilă.
În afara provizioanelor pentru litigii, mai sunt prevăzute a fi constituite şi altele, cum sunt:
provizioanele pentru pierderi din schimb valutar, provizioane pentru garanţii acordate clienţilor şi alte
provizioane.
Deoarece, întreaga activitate a întreprinderii se desfăşoară în condiţii de risc şi incertitudine
provizioanele se constituie, atât în activitatea de exploatare, cât şi în cea financiară.
Evidenţa operaţiilor economice privind constituirea şi utilizarea provizioanelor se realizează
cu ajutorul unui subsistem de conturi care cuprinde următoarele conturi:
a)Conturi de provizioane:
151 „Provizioane”, cont sintetic de gradul I, desfăşurat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
1511 „Provizioane pentru litigii”;
1512 „Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor”;
1513 „Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de
acestea”;
1514 „Provizioane pentru restructurare”;
1515 „Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare”
1516 „Provizioane pentru impozite”
1518 „Alte provizioane”.
b) Conturi de cheltuieli:
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele”;
c) Conturi de venituri:
7812 „Venituri din provizioane”;
Provizioanele pentru restructurare se constituie în cazul anumitor evenimente care au drept

rezultat fie modificarea naturii şi scopului activităţii realizate de întreprindere, fie modificarea
structurii managementului, conform unui plan oficial de restructurare.
Recunoaşterea provizioanelor impune respectarea următoarelor trei condiţii:
56
- întreprinderea are obligaţia curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment
anterior;
- este posibil ca pentru a onora obligaţia respectivă să fie necesară o ieşire de resurse, care
să afecteze beneficiile economice;
- poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Conturile de provizioane menţionate au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează la
constituirea provizioanelor în corespondenţă cu conturile de cheltuieli menţionate (la sfârşitul
exerciţiilor financiare). Se debitează pentru închidere în exerciţiile financiare următoare când
evenimentul prevăzut a avut loc şi provizionul a rămas fără obiect, în corespondenţă cu conturile de
venituri menţionate. Soldurile creditoare reflectă provizioane constituite şi neutilizate încă.
Constituirea provizioanelor are loc la închiderea exerciţiului financiar când se analizează
toate pierderile probabile şi cheltuielile previzibile, precum şi provizioanele constituite în anul anterior
care au rămas fără obiect prin utilizarea sau neproducerea evenimentului. Dacă se constată că
cheltuiala s-a efectuat sau riscul a avut loc, se va debita un cont de cheltuieli în corespondenţă cu
conturile de active circulante, de terţi sau de trezorerie, după caz, şi concomitent se va închide contul
de provizioane.
De exemplu:
La sfârşitul anului N – 1 era în curs de desfăşurare un litigiu având ca obiect un prejudiciu
pretins de o altă întreprindere în sumă de 100.000 lei. Până în acest moment s-au făcut cheltuieli de
judecată de 5.000 lei. Este incertă câştigarea litigiului.
Înregistrări:
1. Constituirea unui provizion în sumă de 105.000 lei:

6812 = 1511 105.000
„Cheltuieli de exploatare privind „Provizioane pentru litigii”
provizioanele”
2. Se închide contul de cheltuieli

121 = 6812 105.000
„Profit sau pierdere” „Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele”
a) Procesul este câștigat:

În anul N procesul a fost câştigat şi întreprinderea nu a trebuit să suporte nici un prejudiciu.
3. Provizionul constituit în anul N – 1 a rămas fără obiect şi se înregistrează anularea lui:

1511 = 7812 105.000
„Provizioane pentru litigii” „Venituri din provizioane”
4. Se închide contul de venituri în anul N:

7812 = 121 105.000
„Venituri din provizioane” „Profit sau pierdere”
b) Procesul a fost pierdut:

Pierderea procesului în anul N a avut consecinţă suportarea de către întreprindere a
prejudiciului pretins de 100.000 lei, cheltuielile totale de judecată de 8.000 lei, alte prejudicii pretinse
de 1.000 lei,deci în total 109.000 lei.
Înregistrări:
Operaţiile 1 şi 2 din anul N - 1 rămân valabile, iar operaţiile 3 şi 4 nu mai au loc.
5. Suportarea întregului prejudiciu:

6588 = 5121 109.000
„Alte cheltuieli de exploatare” „Disponibil la bancă în lei”
6. Anularea provizionului constituit în anul N - 1 deoarece riscul s-a produs şi provizionul nu

mai are obiect.
57
1511 = 7812 105.000
„Provizioane pentru litigii” „Venituri din provizioane”
7. Închiderea contului de cheltuieli la sfârşitul anului N:

121 = 6588 109.000
„Profit sau pierdere” „Alte cheltuieli de exploatare”
8. Închiderea contului de venituri din provizioane:

7812 = 121 105.000
„Venituri din provizioane” „Profit sau pierdere”
La sfârşitul anului N provizionul constituit în anul N – 1 a fost anulat, iar contul de rezultate al anului
N apare pe total o pierdere de 4.000 lei (109.000 - 105.000), ceea ce înseamnă că la constituirea
provizionului s-a făcut o estimare realistă a riscului, acesta fiind estimat destul de corect.
Important este de observat că, orice creare de provizioane afectează rezultatul financiar al
anului precedent în sensul suportării cheltuielilor cu provizioanele din profitul anului respectiv şi deci
diminuarea profitului impozabil şi rezultatul financiar al anului respectiv când se măresc veniturile şi
implicit rezultatele prin anularea provizionului.
Nu este permisă crearea de provizioane supradimensionate sau inutile pentru a evita
încălcarea principiilor, imaginii fidele şi a sincerităţii.
Capitalul propriu reprezintă ………………………………………………………………….…..

……………………………………………………………………………................................…… şi
cuprinde .................................................................................................................................
………………………………....................................................................................................................
..........................................................................................................................................
6.2. Contabilitatea împrumuturilor şi a datoriilor asimilate
Împrumuturile şi datoriile asimilate sunt structuri de capitaluri străine pentru care entitatea
economică are obligaţia de a le restitui la termen şi pentru care trebuie să plătească şi o dobândă.
În acest subcapitol sunt tratate numai împrumuturile şi datoriile pe termen lung, care alături
de capitalurile proprii formează capitalul permanent al întreprinderii.
Evidenţa acestora se realizează cu ajutorul unui sistem de conturi care cuprinde următoarele
conturi sintetice de gradul I:
161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;
162 Credite bancare pe termen lung;
166 Datorii ce privesc imobilizările financiare;
167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate;
168 Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate.
Toate sunt conturi de obligaţii pe termen lung, cu funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu
sumele împrumutate de la bănci şi alte instituţii de creditare sub forma împrumuturilor şi datoriilor
asimilate. Se debitează cu ocazia restituirii acestora. Prezintă solduri creditoare care reflectă
împrumuturi şi datorii existente.
Contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate” se desfăşoară pe conturi
sintetice de gradul II, corespunzător felurilor de împrumuturi şi datorii asimilate, astfel:
1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni;
1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung;
1685 Dobânzi aferente datoriilor fata de entităţile afiliate;
1686 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile care deţin interese de participare;
1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate.
6.2.1. Contabilitatea împrumuturilor bancare
Exemplu:
În cazul primirii unui credit bancar pe termen de 5 ani, în sumă de 100.000 lei, cu o dobândă
anuală de 20%, se fac următoarele înregistrări:
1. Primirea creditului:
5121 = 162 100.000
58
„Disponibil la bancă în lei” „Credite bancare pe termen lung”
2. Obligaţia de plată a dobânzii anuale: 100,000 lei x 20% = 20,000 lei

666 = 1682 20.000
„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi aferente creditelor
bancare pe termen lung”
3. Plata dobânzii anuale:

1682 = 5121 20.000
„Dobânzi aferente creditelor „Disponibil la bancă în lei”
bancare pe termen lung”
4. Restituirea creditului la scadenţă:

162 = 5121 100.000
„Credite bancare pe termen lung” „Disponibil la bancă în lei”
Asemănător funcţionează şi celelalte conturi din sistemul menţionat, cu deosebire de contul

161 „Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni”.
6.2.2. Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni
Alături de creditele bancare primite, pe care întreprinderile le garantează cu capitalurile

propii, făcând dovada că sunt independente din punct de vedere economic şi financiar, în economia de
piaţă pot fi primite împrumuturi şi de la alte întreprinderi care au sume temporar disponibile şi le pot
împrumuta pe termen lung, care să le aducă un venit sub formă de dobândă, numită cupon.
Obţinerea unor asemenea împrumuturi se face prin intermediul instituţiilor specializate
numite burse de valori. Astfel, cei care au sume temporar disponibile se adresează burselor de valori,
cei care doresc să obţină împrumuturile, se adresează, de asemenea, burselor de valori. Elementul
mijlocitor îl constituie obligaţiunile. Obligaţiunile sunt titluri de valoare şi de credit care fac dovada
posesorului (cumpărătorului) lor că este creditor al unei alte societăţi şi care îi dă dreptul să primească
o sumă în plus numită dobândă.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni sunt denumite şi împrumuturi obligatare, ele
sunt împrumuturi pe termen lung contractate numai de societăţile pe acţiuni (societăţile de capitaluri),
nu şi de societăţile de persoane.
Aceste împrumuturi sunt divizate în fracţiuni de mărimi egale pentru care se editează titluri
(hârtii speciale de valoare). Ca şi acţiunile, obligaţiunile sunt titluri negociabile care conferă aceleaşi
drepturi pentru aceeaşi valoare tuturor persoanelor care le-au cumpărat, fără a participa la gestiunea
societăţii.
Un împrumut pe bază de obligaţiuni se caracterizează prin următoarele elemente:
- valoarea nominală: este valoarea înscrisă pe obligaţiune, reprezentând fracţiunea din
împrumut. Ea nu poate fi mai mică de o anumită limită (în prezent 2,5 lei/obligaţiune) şi constituie
baza de calcul a cuponului (dobânzii);
- scadenţa: adică termenul lor de rambursare;
- dobânda: venitul obligaţiunii.
Mărimea dobânzii plătită anual constituie cuponul. Cuponul obligaţiunii se determină
înmulţind valoarea nominală cu rata dobânzii. În funcţie de tipul ratei dobânzii împrumuturile
obligatare sunt de două feluri: cu rată fixă şi cu rată variabilă.
Împrumuturile cu rată fixă sunt acelea la care rata dobânzii este fixată la data emisiunii
obligaţiunilor şi rămâne aceeaşi până la scadenţă.
Împrumuturile cu rată variabilă sunt acelea la care rata dobânzii este schimbată la anumite
perioade în funcţie de ratele pieţei.
Dobânda calculată, constituie o cheltuială pentru emitentul şi vânzătorul de obligaţiuni şi un
venit pentru cumpărător. Ea este evidenţiată în contabilitate prin intermediul conturilor de cheltuieli şi
venituri financiare.
- preţul de emisiune al obligaţiunii este preţul de vânzare, şi respectiv, preţul plătit de către
obligatar;
- preţul de rambursare al obligaţiunii este preţul achitat obligatarilor la rambursarea
obligaţiunilor, poate fi egal sau superior valorii nominale;
- prima de rambursare este diferenţa plătită în plus obligatarilor, ce rezultă ca diferenţă
59
între preţul de rambursare şi preţul de emisiune al obligaţiunilor.
Modalităţile de rambursare a obligaţiunilor se stabilesc de la început, în momentul
contractării împrumutului şi sunt:
- rambursarea constantă prin anuităţi, cu plata corespunzătoare a dobânzii;
- rambursarea integrală la scadenţă, cu plata anuală a dobânzii;
- rambursarea în tranşe egale prin procedeele tragerii la sorţi sau răscumpărării şi anulării
obligaţiunilor.
Conform prevederilor, emisiunea de obligaţiuni este permisă numai societăţilor pe acţiuni, cu
respectarea unor condiţii, astfel:
a. suma împrumuturilor să fie mai mică decât 3/4 din capitalul social;
b. societatea să-şi fi folosit anterior toate resursele proprii deci capitalul social să fi fost vărsat
integral;
c. societatea să aibă doi ani de existenţă lucru dovedit cu două bilanţuri aprobate de acţionari.
Evidenţa împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni se realizează cu ajutorul unui subsistem
de conturi adecvat, care cuprinde următoarele conturi sintetice:
161 „Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni”; 461 = 161
169 „Prime privind rambursarea obligaţiunilor”;
% = 161 VR
461 VE
169 VR – VE
6868 = 169
1681 „Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni” 666 = 1681
161 = 462 VR
Contul 161 „Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni” este după conţinutul economic cont
de capitaluri permanente, respectiv cont de surse străine pe termen lung, cu funcţie contabilă de pasiv.
Creditul acestui cont reflectă mărimea împrumutului obţinut la preţ de rambursare. Debitul acestui
cont reflectă valoarea obligaţiunilor rambursate la nivelul preţului de rambursare. Soldul creditor
reflectă valoarea obligaţiunilor nerambursate la preţ de rambursare.
Creditarea se face în corespondenţă cu conturile de trezorerie dacă încasarea se face imediat,
sau în corespondenţă cu contul 461 „Debitori diverşi” dacă plata se face prin virament, pentru preţul
de emisiune şi în corespondenţă cu contul 169 „Prime privind rambursarea obligaţiunilor” pentru
diferenţa între preţul de rambursare şi cel de emisiune.
Debitarea se face cu valoarea obligaţiunilor rambursate, prin procedeele tragerii la sorţi sau
achitate integral în corespondenţă cu conturile 462 „Creditori diverşi” sau 505 „Obligaţiuni emise şi
răscumpărate”.
Contul 169,,Prime privind rambursarea obligaţiunilor are funcţie contabilă de activ. În debitul
acestui cont se reflectă valoarea primelor de rambursare înregistrată cu ocazia subscrierii
împrumutului în corespondenţă cu contul 161,,Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni. Creditul
acestui cont reflectă amortizarea anuală a primelor de rambursare a obligaţiunilor în corespondenţă cu
contul 6868,,Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor”. Soldul
debitor reflectă valoarea primelor de rambursare neamortizate încă.
Contul 1681,,Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni are funcţie
contabilă de pasiv. Se creditează cu dobânzile de plătit. Se debitează cu dobânzile plătite. Soldul este
creditor şi reflectă dobânzi de plată.
Exemple:
Societatea,,X” emite un pachet de 1.000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 5 lei în
vederea obţinerii unui împrumut în sumă de 5.000 lei, rambursabil în 4 ani cu o dobândă de 20% pe
an. Preţul de emisiune este 5 lei/obligaţiune, iar preţul de rambursare de 5,2 lei/obligaţiune.
Rambursarea se va face la sfârşitul anilor doi, prin tragere la sorţi şi patru prin răscumpărare şi
anularea obligaţiunilor. Împrumutul este acordat la 1 aprilie anul N, ca atare, rata dobânzii şi
amortizarea primelor de rambursare se calculează şi se înregistrează fracţionat în primul şi ultimul an.
a. Înregistrări la primirea împrumutului: 1.04. anul N:
1. Subscrierea împrumutului:
- suma de încasat 1.000 obligaţiuni x 5 lei/obligaţiune = 5.000 lei;
- suma de rambursat 1.000 obligaţiuni x 5,2 lei/obligaţiune = 5.200 lei
DIFERENŢA (prima de rambursare) = 200 lei
= 5.200
60
% 161
461 „Debitori diverşi” „Împrumuturi din emisiuni 5.000
169 „Prime privind rambursarea de obligaţiuni” 200
obligaţiunilor”
2. Primirea împrumutului:
5121 „Disponibil la bancă în lei” = 461 „Debitori diverşi” 5.000
b. Înregistrări la sfârşitul anului N:
3. Calculul şi înregistrarea dobânzii pe anul N

D = Nr. cupoane x Valoarea nominală x Rata dobânzii
D = 1.000 obligațiuni x 5 lei/ obligațiune x 20% x 9 luni/12 luni = 750 lei
666 „Cheltuieli privind = 1681 „Dobânzi aferente împrumuturilor 750

dobânzile” din emisiunea de obligaţiuni”
4. Plata dobânzii:
1681 „Dobânzi aferente împrumuturilor = 5121 „Disponibil la bancă în 750
din emisiunea de obligaţiuni” lei”
5. Calculul şi înregistrarea amortizării primelor de rambursare:
200 lei : 4 ani = 50 lei/an x 9 luni/12 luni = 37,50 lei
6868 = 169 37,50

„Cheltuieli financiare privind amortizarea „Prime privind rambursarea
primelor de rambursare a obligaţiunilor” obligaţiunilor”
c. Înregistrări la sfârşitul exerciţiului N+ 1:
6. Calculul şi înregistrarea dobânzii de plată: 1.000 obligațiuni x 5 lei/ obligațiune x 20% =

750 lei = 1,000 lei
D = 5.000 lei x 20/100 = 1.000 lei
Înregistrarea se face asemănător operaţiei 3 cu suma de 1.000 lei.
7. Plata dobânzii în anul N+1 se face asemănător operaţiei 4, cu suma de 1.000 lei.
8. Amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor: 200 lei : 4 ani = 50 lei/an

Aa = 200 lei/4 ani = 50 lei
Înregistrarea se face asemănător operaţiei 5, cu suma de 50 lei.
d. Înregistrări în anul N+2:
9. Dobânda de plată:
Calculul şi înregistrarea dobânzii de plată se face asemănător operaţiei 3, cu suma de 1.000
lei.
10. Plata dobânzii:

Înregistrarea plăţii dobânzii se face asemănător operaţiei 4, cu suma de 1.000 lei.
11. Amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor.

Se face asemănător operaţiei 5, cu suma de 50 lei.
12. Rambursarea a 50% din obligaţiuni prin tragere la sorţi.

500 obligaţiuni x 5,20 lei = 2.600 lei
161 = 462 2.600

„Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni” „Creditori diverşi”
61
13 .Plata preţului de rambursare a obligaţiunilor:
462 „Creditori diverşi” = 5121 „Disponibil la bancă în lei” 2.600
e. Înregistrări în anul N+3:
14. Dobânda de plată:

2.500 obigațiuni x 20% = 500 lei
Înregistrarea se face asemănător operaţiei 4, cu suma de 500 lei.
15. Plata dobânzii: Înregistrarea se face asemănător operaţiei nr.4.
16. Amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor:

Înregistrarea se face asemănător operaţiei nr.5
f. Înregistrări în anul N+4:
17. Dobânda de plată: 2.500 lei x 20/100 x 3/12 = 125 lei

Înregistrarea se face asemănător operaţiei nr.3.
18. Plata dobânzii: Înregistrarea se face asemănător operaţiei nr.4.
19. Amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor:

200 : 4 x 3/12 = 12,50 lei
Înregistrarea se face asemănător operaţiei nr.5.
20. Răscumpărarea celor 500 obligaţiuni:

505 = 5121 2.600
„Obligaţiuni emise şi răscumpărate” „Disponibil la bancă în lei”
21. Anularea obligaţiunilor răscumpărate:

161 „Împrumuturi din = 505 „Obligaţiuni emise 2.600
emisiunea de obligaţiuni” şi răscumpărate”
Rezumat
Capitalurile reprezintă surse permanente de finanţare a activului, expresia bănească a
valorilor economice investite de proprietarii entităţii economice (capitaluri proprii) sau de terţe
persoane (datorii pe termen lung şi mediu).
Capitalurile permanente cuprind: capitaluri proprii, datorii pe termen lung şi provizioane.
Capitalurile proprii semnifică interesul rezidual al proprietarilor întreprinderii, stabilit ca
diferenţă între totalul activelor şi datoriilor la un moment dat.
Structura capitalurilor proprii este următoarea:
a. Capitalul social
b. Primele legate de capital
c. Rezerve din reevaluări
d. Rezervele
e. Rezultatul exerciţiului determinat la finele exerciţiului ca diferenţă dintre venituri şi
cheltuieli reprezintă element de capital propriu, sursă proprie de finanţare, când este favorabil - profit
(excedentul veniturilor faţă de cheltuieli), până la repartizarea pe destinaţiile legale.
Rezultatul nefavorabil - pierdere (cheltuieli mai mari decât venituri) reprezintă un element de
activ - resurse economice consumate şi nerecuperate.
f. Rezultatul reportat - sursă proprie de finanţare, reprezentând profitul acumulat nedistribuit
din anii precedenţi.
Datoriile pe termen lung reprezintă datorii care nu îndeplinesc condiţiile datoriilor curente,
având exigibilitate un termen mai mare de 12 luni de la data bilanţului.
62
1. Care este componenţa capitalului permanent? Dar a capitalului propriu?
2. Ce este acţiunea? Dar obligaţiunea?
3. Ce este activul net contabil?
4. Ce este dreptul de subscriere şi care este semnificaţia şi logica lui?
5. Care sunt operaţiunile interne?
6. Care sunt modalităţile de reducere a capitalului social?
7. Cum se obţin primele legate de capital? Cum se utilizează?
8. Ce sunt rezervele? De câte tipuri sunt?
9. Ce sunt rezervele din reevaluare?
10. Ce reprezintă împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni?
11. Care sunt elementele unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni?
12. Ce sunt provizioanele?
13. Cum şi în ce condiţii se creează?
14. Cum şi în ce condiţii se anulează?
1. Ce sunt obligaţiunile?
2. Cu ce sunt remunerate obligaţiunile?
3. Ce sunt primele de capital?
4. Ce sunt primele de rambursare?
5. Pe ce perioada se amortizează acestea?
6. O entitate economică emite un împrumut obligatar la inceputul anului N, cu următoarele

caracteristici: numărul obligaţiunilor emise = 2.000; valoarea nominală 7,00
lei/obligaţiune; valoarea de emisiune 6,00 lei/obligaţiune; valoarea de rambursare 10,00
lei/obligaţiune; durata creditului 10 ani cu rambursarea integrală la scadenţă, dob de 12%.
După 6 ani societatea răscumpără la bursă obligaţiunile la preţul de răscumpărare de 9,00
lei/obligaţiune. Să se înregistreze rambursarea împrumutului prin anularea obligaţiunilor
răscumpărate.
767. Venituri din sconturi obţinute

7. O entitate economică a emis la 1 VII N un împrumut obligatar cu următoarele
caracteristici: număr de obligaţiuni: 5.000 titluri; valoarea nominală 8.000 lei/obligaţiune;
valoarea de emisiune 7.500 lei/obligaţiune; valoarea de rambursare 9.000 lei/obligaţiune;
rata dobânzii 20%; durata împrumutului 6 ani rambursabil în 3 tranşe egale la sfârşitul
serviciilor N+2, N+4 şi N+6; amortizarea primelor de rambursare se efectuează în regim
liniar pe toată durata împrumutului. Care sunt înregistrările contabile la sfârşitul primului
serviciu al împrumutului obligatar?
Răspunsuri:
1. Obligaţiunile sunt împrumuturi pe care entităţile economice care
îndeplinesc anumite condiţii stabilite prin Legea societăţilor
comerciale (31/1990) le pot obţine de la populaţie.
2. Acestea sunt remunerate cu dobândă şi, uneori, cu prime de
rambursare.
3. Primele de capital sunt capitaluri proprii obţinute din diferenţa
favorabilă dintre valoarea de emisiune, de aport, de conversie şi
valoarea nominală a acţiunilor nou emise.
4. Primele de rambursare sunt sumele de bani reprezentând diferenţa
dintre valoarea de rambursare şi valoarea de emisiune a
obligaţiunilor.
5. Acestea se amortizează pe perioada împrumutilui obligatar.
6. Rezolvare:
Emiterea şi subscrierea obligaţiunilor:
63
% = 16 200.000.000
461 1 lei
(20.000 obligaţiuni x 6.000 120.000.000
lei) lei
169
80.000.000
lei
Răscumpărarea obligaţiunilor: 20.000 obligaţiuni x 9,.000 lei (preţ răscumpărare)

50 512 180.000.000
=
5 1 lei
Anularea obligaţiunilor:
16 = % 200.000.000
1 50 lei
5 180.000.000
76 lei
8 20.000.000
lei
7. Rezolvare:
Sfârşitul primului exerciţiu al împrumutului obligatar este 1 VII N+1, când se înregistrează
şi se plăteşte dobânda anuală (cuponul) şi amortizarea primei de rambursare (neexistând obligaţiuni de
rambursat).
Dobânda anuală calculată la valoarea nominală a obligaţiunilor:
5.000 obligaţiuni x 8.000 lei x 20% = 800.000 lei
Amortizarea anuală a primei de rambursare:
7.500.000 lei : 6 ani = 1.250.000 lei
Înregistrări contabile:
66 168 800.000
=
6 1 lei
168 512 800.000

=
1 1 lei
686 16 1.250.000
=
8 9 lei
1. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a subscrierii capitalului social?

a) 1011 Capital subscris nevărsat = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
b) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1012 Capital subscris vărsat
c) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
d) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 117 Rezultatul reportat
2. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a depunerii aporturilor în bani la societate?
a) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
b) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1012 Capital subscris vărsat
c) 5121 Conturi la bănci în lei = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
d) 5121 Conturi la bănci în lei = 1012 Capital subscris vărsat
3. Care este formula contabilă corectă de depunere ca aport în natură la societate a unui teren?
a) 2111 Terenuri = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
64
b) 212 Construcţii = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
c) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat
d) 1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat
4. Capitalul social al unei entităţi este 6.000 lei, rezerve 1.000 lei, prime de capital 500 lei,
numărul de acţiuni 3.000. Se răscumpără şi se anulează 30% din acţiunile societăţii. Preţul de
răscumpărare este de 1,5 lei/acţiune. Care este înregistrarea corectă privind anularea
acţiunilor?
a) 1012 = % 1.800 lei
109 1.350 lei
141 450 lei
b) 1011 = % 1.800 lei
109 1.350 lei
1041 450 lei
c) 1011 = % 1.800 lei
261 1.350 lei
141 450 lei
d) 1012 = % 1.800 lei
456 1.350 lei
1041 b)
i
5. Majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor statutare va fi înregistrat prin formula:
a) 1063 = 1012
b) 1061 = 1012
c) 1063 = 1011
d) 1011 = 1063
9. Stabiliţi valoarea capitalului propriu cunoscând soldurile conturilor:
Ct 1011… .4.000 lei
Ct 1012 ….1.500 lei
Ct 104 ……..500 lei
Ct 161 …...2.000 lei
Ct 162 …...1.500 lei
Ct 211 …...1.000 lei
Ct 212…... 6.000 lei
Ct 371…… 1.000 lei
Ct 5121 …..1.000 lei
a) 4.000 lei;
b) 2.500 lei;
c) 3.500 lei;
d) 6.000 lei.
10. Ce explicaţie puteţi asocia formulei contabile: 129 = 1061
a) repartizarea profitului la „Rezerva legală” înainte de închiderea exerciţiului
financiar;
b) acoperirea pierderii din „Alte rezerve”;
c) majorarea capitalului social din „Alte rezerve”;
d) reportarea pierderii pentru alte exerciţii financiare viitoare;
8. Se răscumpără şi se anulează 1.000 de acţiuni in condiţiile: valoare nominală 2 lei/acţiune,
valoare de răscumpărare 2,5 lei/acţiune. Care este formula contabilă privind anularea acţiunilor?
a) 109 = 5311 2.500 lei
b) 1012 = 109 2.500 lei
c) % = 109 2.500 lei
1012 2.000 lei
149 500 lei
d) 1012 = % 2.500 lei
109 2.000 lei
149 500
i
9. Se răscumpără şi se anulează 1.000 de obligaţiuni in condiţiile: valoare nominală 2 lei/obligaţiune,
valoare de răscumpărare 1,5 lei/obligaţiune. Care este formula contabilă privind anularea
65
obligaţiunilor?
a) 161 = % 2.000 lei
505 1.500 lei
1012 500 lei
b) 161 = % 2.000 lei
505 1.500 lei
768 500 lei
c) 161 = % 2.000 lei
505 1.500 lei
1021 500 lei
d) 161 = % 2.000 lei
505 1.500 lei
169 500 lei
10. O societate emite un împrumut obligatar cu următoarele caracteristici: numărul obligaţiunilor
emise = 20.000; valoarea nominală 7 lei/obligaţiune; valoarea de emisiune 6 lei/obligaţiune; valoarea
de rambursare 10 lei/obligaţiune; durata creditului 10 ani cu rambursarea integrală la scadenţă. După 6
ani societatea răscumpără la bursă obligaţiunile la preţul de răscumpărare de 9 lei/obligaţiune. Să se
înregistreze rambursarea împrumutului prin anularea obligaţiunilor răscumpărate.
a)
16 = %
1 50 200.000
6 180.000
76 20.000
8
b)
16 = %
1 50 200.000
5 180.000
76 20.000
8
c)
16 = %
200.000
1 505
180.000
106
20.000
8
d)
% = 50
16 6 180.000
1 120.000
16 60.000
9
11. O societate a emis la 1 VII N un împrumut obligatar cu următoarele caracteristici: număr de

obligaţiuni: 5.000 titluri; valoarea nominală 8 lei/obligaţiune; valoarea de emisiune 7,5
lei/obligaţiune; valoarea de rambursare 9 lei/obligaţiune; rata dobânzii 20%; durata
împrumutului 6 ani rambursabil în 3 tranşe egale la sfârşitul serviciilor N+2, N+4 şi N+6;
amortizarea primelor de rambursare se efectuează în regim liniar pe toată durata
împrumutului. Care sunt înregistrările contabile la sfârşitul primului serviciu al împrumutului
obligatar?
a)
666 = 1681 800
168 512
= 800
1 1
686 16
= 1.250
8 9
b)
66
66 168
= 1.000
6 1
168 512
= 1.000
1 1
686 16
= 1.100
8 9
c)
66 168
= 800
6 1
168 512
= 800
1 1
686 16
= 1.000
8 9
d)
66 168
= 1.000
6 1
168 512
= 1.000
1 1
686 16
= 1.200
8 9
2. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo,
Deva, 2014, pg 333 – 342; 347 – 349; 365 – 369.
3. OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi
Unitatea de invatare 7. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE – RECUNOAŞTERE ŞI

EVALUARE
Cuprins 7.1. Recunoaşterea activelor imobilizate

7.2. Evaluarea activelor imobilizate
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu conţinutul si structura activelor imobilizate şi
cu regulile de recunoaştere şi evaluare a activelor imobilizate.

 să definiţi activele imobilizate;

 să enunţaţi criteriile de recunoaştere a activelor imobilizate;
 să explicaţi specificul evaluării activelor imobilizate;
 să arătaţi importanta cunoaşterii reglementărilor contabile;
67
7.1. Recunoaşterea activelor imobilizate
Recunoaşterea reprezintă procesul de încorporare în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere a

unui element.
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare destinate
utilizării pentru o perioadă îndelungată în activitatea entităţii economice. Acestea nu se consumă la
prima utilizare, fiind destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea întreprinderii, condiţie
care exclude destinaţia de comercializare a lor.
În funcţie de comportamentul economic şi de structura tehnică, activele imobilizate se
clasifică în următoarele categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări
financiare.
Imobilizările necorporale (intangibile) cuprind acele valori economice care nu se

concretizează în bunuri materiale cu substanţă, ci într-un document juridic sau comercial care atestă
drepturi ale întreprinderii. Imobilizările necorporale reprezintă active identificabile nemonetare, fără
suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii,
pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi administrative.
Recunoaşterea unui element ca imobilizări necorporale are la bază criteriile:

- este probabil ca întreprinderea să obţină beneficii economice viitoare care pot fi atribuite
activului respectiv;
- costul activului poate fi măsurat în mod corect.
Pentru activele necorporale generate intern se precizează criterii suplimentare, astfel încât ele
nu sunt recunoscute ca active necorporale, valoarea resurselor consumate pentru obţinerea lor fiind
inclusă în cheltuieli de exploatare.
În mod concret, imobilizările necorporale cuprind: cheltuielile de constituire8, cheltuielile de
dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, alte drepturi şi valori similare, fondul
comercial, programele informatice şi alte imobilizări necorporale.
Imobilizările necorporale se amortizează9. Durata de amortizare poate fi stabilită prin lege sau
determinată pe durata de utilizare a lor de către entitatea economică .
Imobilizările corporale (tangibile) sunt definite ca active materiale nemonetare, care:

- sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
- pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Valorificarea imobilizărilor corporale se realizează prin amortizare.
Ca valori de întrebuinţare, imobilizările corporale apar ca:
a. Terenuri şi construcţii
b. Instalaţii tehnice şi maşini
c. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
d. Investiţii imobiliare
e. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
f. Active biologice productive
g. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
Terenurile si construcţiile sunt active separabile si sunt recunoscute separat, chiar atunci cand
sunt achizitionate impreuna.
Terenurile nu se amortizează, cu excepţia celor cu destinaţie economică obţinute prin acte de
vânzare-cumpărare sau despăgubire. Toate investiţiile efectuate pentru amenajări de terenuri sunt
supuse amortizării.
8
Cheltuielile de constituire potImobilizările
fi recunoscute corporale suntnecorporale
ca imobilizări constituitesaudinpotacele obiecte singulare
fi recunoscute sau(cheltuieli)
drept costuri complex ale
de obiecte,
perioadei, după natura utilizate ca atare
lor. Modul şi care îndeplinesc
de recunoaştere cumulativ
a acestora se stabileşte două condiţii10contabile.
prin politicile : au durata normală de utilizare mai mare
9
Este vorba despre de un an şi valoarea
tratamentul contabil. de intrare mai
Tratamentul mareeste
fiscal decât limita
diferit de legală.
cel contabil şi este stabilit prin intermediul
Codului fiscal. Deoarece îşi menţin integritatea fizică pe toată durata de utilizare, imobilizările corporale nu
10
Condiţia referitoareselaîncorporează
valoarea de intrare este una produselor,
în structura fiscală. Entitatea economică, prin
transmiţându-şi politicile
doar sale treptat,
valoarea, va alege în
să costul
dacă adoptă
produselor, pe
sau nu această condiţie şi în scop contabil.
68
calea amortizării.
După apartenenţa imobilizărilor corporale la poziţia financiară a unei entităţi economice, se

grupează în: imobilizări corporale care aparţin unităţii şi imobilizări corporale care nu aparţin unităţii.
Imobilizările corporale care aparţin unităţii sunt evidenţiate prin conturile de bilanţ, indiferent
dacă sunt utilizate în unitate sau sunt date în locaţie de gestiune, concesiune, chirie, pentru o anumită
perioadă de timp.
Imobilizările corporale care nu aparţin unităţii sunt evidenţiate în cont de ordine şi evidenţă,
nefiind luate în calculul activului. Calculul şi recuperarea amortizării lor se efectuează de către
unitatea care le deţine; unitatea care le foloseşte plăteşte un echivalent valoric care trebuie să acopere
amortizarea, sub forma chiriilor şi a redevenţelor.
În cazul efectuării de investiţii la aceste imobilizări corporale de către unitatea care le
foloseşte temporar, cu consimţământul unităţii care le deţine, recuperarea investiţiilor se va realiza de
către ambele unităţi, în raport de durata de utilizare a imobilizărilor corporale.
Pentru ca un bun să fie recunoscut în categoria imobilizărilor corporale, trebuie să răspundă

definiţieia imobilizărilor corporale şi să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii:
 este probabil ca acestea să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, şi
 costul activului poate fi stabilit în mod credibil.
Pentru a satisface primul criteriu de mai sus, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de
certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidentelor disponibile în momentul
recunoaşterii iniţiale. Trebuie să analizeze dacă activul va contribui direct sau indirect la generarea
unui flux de numerar către întreprindere. De aceea, activul poate fi productiv, contribuind direct la
generarea unui venit din exploatare.
Elementele de imobilizări corporale pot fi achiziţionate pentru alte motive, cum ar fi cele de
siguranţa sau de mediu, care pot fi necesare pentru ca entitatea să poată obţine beneficii economice
viitoare din celelalte active ale sale - de exemplu, prin respectarea legislaţiei referitoare la siguranţă şi
la mediu. Asemenea active sunt considerate ca satisfac criteriile de recunoaştere, pe baza faptului ca
permit generarea de beneficii economice viitoare din active cu care au legături.
Cel de-al doilea criteriu este, de obicei, deja satisfăcut din cauza faptului ca preţul de achiziţie
al activului şi orice costuri legate de achiziţie sunt, în mod normal, identificabile foarte clar.
Imobilizările financiare cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul

altor societăţi, reprezentând modalitatea de plasare a capitalului disponibil în capitalul altei societăţi
comerciale.
Structural imobilizările financiare se grupează astfel: imobilizări financiare de natura titlurilor

financiare şi imobilizări financiare de natura creanţelor imobilizate.
Imobilizările financiare de natura titlurilor financiare cuprind în structura lor: titluri de

participare şi alte titluri imobilizate. Această structurare nuanţează posibilitatea unităţii care a investit
de a participa la procesul decizional în unitatea la care a investit.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub forma de active şi alte titluri cu venit variabil
deţinute în capitalul altor societăţi comerciale a căror deţinere durabilă este utilă acesteia. Titlurile de
participare deţinute în întreprinderi asociate reprezintă titluri de participare deţinute într-o proporţie de
20 – 50% asigurând entităţii economice deţinătoare exercitarea unui control şi a unei influenţe
semnificative în demersul decizional al unităţii la care a investit, suplimentar dreptului de a încasa
dividende din profitul realizat.
Titlurile de participare strategice sunt cele deţinute într-o cotă de până la 20%, fără a asigura
exercitarea unei influenţe semnificative. Titlurile de participare strategice deţinute în cotă mai mică de
10% sunt interese minoritare.
Imobilizările financiare de natura creanţelor imobilizate asigură unităţii care le deţine venituri
financiare sub formă de dobânzi. Creanţele din interese de participare reprezintă drepturi ale unităţii
asupra filialelor sau unităţilor din cadrul grupului determinate de acordarea unor împrumuturi pe
termen lung.
Societatea care are filiale prezintă situaţii financiare consolidate; exercită control asupra
filialelor dacă deţine peste 50% din drepturile de vot ale filialei. Întreprinderea asociată este o entitate
69
economică în care investitorul are o influenţă semnificativă, fără a fi filială sau asociere în participaţie.
Influenţa semnificativă reprezintă autoritatea de a participa la procesul decizional al
întreprinderii asociate, fără însă a controla politica financiară şi operaţională a acesteia.
Imobilizările financiare nu se amortizează.
O categorie distinctă de imobilizări reprezintă acele bunuri materiale sau valori economice
procurate sau create de întreprindere, care nu sunt terminate. Ele constituie categoria imobilizări în
curs, reprezentând investiţiile neterminate la finele exerciţiului, efectuate fie în regie proprie fie în
antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie.
Activele imobilizate reprezintă ………………………………………………………………………..

....................................................................................................................................................
Activele imobilizate se clasifică în ........ ....................................................................................

.………………………………......................................................................... ............................
....................................................................................................................................................................
.....................................................................………………………………………………
7.2. Evaluarea activelor imobilizate
Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor
financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ, respectiv bilanţul prescurtat, şi în
contul de profit şi pierdere.
În baza regulilor generale, evaluarea activelor imobilizate se realizează în următoarele
momente: la intrarea în entitate, la ieşirea din entitate, la inventariere cu reflectare în bilanţ.
a) Evaluarea la intrare:
La intrarea în entitate activele imobilizate se evaluează, în funcţie de calea de intrare, astfel:
Costul de achiziţie pentru imobilizările corporale procurate cu titlu oneros reprezintă suma
plătită în numerar sau echivalent de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru
achiziţionarea activului la data achiziţiei.
Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu se includ în costul de
achiziţie. În cazul imobilizărilor corporale costul iniţial include şi costurile estimate pentru demontarea
şi mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârşitul duratei de viaţă
utilă a acestuia.
Costului de achiziţie cuprinde:

= preţul de cumpărare;
+ taxele vamale şi alte taxe nedeductibile;
+ cheltuielile directe necesare punerii bunului în stare de utilizare: costul de amenajare a
amplasamentului, costuri de montaj, onorariile arhitecţilor şi inginerilor, costuri de demontare şi
montare a activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului ;
+ costurile îndatorării aferente împrumuturilor de finanţare a achiziţiei”.
Activele imobilizate achiziţionate de la furnizorii interni sau externi sunt înregistrate la costul
de achiziţie.
Costul de producţie pentru activele imobilizate corporale obţinute din producţie proprie.
Costul de producţie însumează:
- costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, delimitate în mod
direct pe obiectul de investiţie;
- costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de
acestea;
- costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
- costuri de instalare şi asamblare;
- cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
- onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor;
- rebuturile şi alte căderi tehnice în cadrul limitelor normale admise.
În costul unei imobilizări corporale pot fi incluse şi costurile estimate iniţial cu demontarea şi
mutarea acesteia la scoaterea din evidenţă, precum şi cu restaurarea amplasamentului pe care este
poziţionată imobilizarea, dacă aceste sume pot fi estimate credibil şi entitatea are o obligaţie legată de
demontare, mutare a imobilizării şi de refacere a amplasamentului.
70
Valoarea justă pentru activele imobilizate obţinute cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în
activ, ţinând seama de valoarea imobilizărilor corporale cu caracteristici similare.
Valoarea de aport pentru activele imobilizate intrate în entitate cu ocazia asocierii, fuziunii,
determinată prin expertiză.
Valoarea de intrare este valoarea contabilă de înregistrare a activelor imobilizate. Ea poate fi

actualizată prin operaţia de reevaluare, conform unei reglementări legale. Stabilirea valorii actuale are
la bază valoarea de intrare —contabilă, utilitatea, preţul pieţei, gradul de uzură la data reevaluării.
Tratament contabil de bază: un element de imobilizări corporale trebuie prezentat în bilanț la
valoarea contabilă mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi cumulate din depreciere.
Tratament contabil alternativ: un element de imobilizări corporale trebuie prezentat în bilanț
la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice
amortizare cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
Imobilizări financiare: în cazul valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include
şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocaţilor,
evaluatorilor).
b) Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ
În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la

inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc
amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau
pierdere de valoare;
b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia
evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va

ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus între
valoarea de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări,
aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de
inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizaţi, potrivit legii. Fac obiectul
evaluării şi imobilizările în curs de execuţie.
Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de
inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, astfel:
- fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care
se constată o depreciere ireversibilă,
- fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere,
în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere,
evaluatorii autorizaţi, potrivit legii, sau personalul entităţii pot utiliza diferite metode de evaluare (de
exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi
ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data
reevaluării, mai puţin orice amortizare cumulată şi orice pierderi din depreciere cumulate.
Titlurile pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii financiare) se evaluează la costul istoric, mai
puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
c) Evaluarea la ieşirea din entitate

La ieşirea din entitate bunurile de natura activelor imobilizate se evaluează la valoarea de
intrare sau valoarea stabilită prin reevaluare.
Pentru activele amortizabile, se va scoate din evidenţă şi amortizarea cumulată. De asemenea,
orice ajustări din depreciere vor fi preluate la venituri.
71
Rezumat
Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea entităţii economice, care nu se consumă la prima utilizare, fiind destinate
utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea întreprinderii, condiţie care exclude destinaţia de
comercializare a lor.
clasifică în următoarele categorii: active fixe (imobilizări) necorporale, active fixe (imobilizări)
corporale şi active fixe (imobilizări) financiare.
Recunoaşterea reprezintă procesul de încorporare în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere a
unui element.
Imobilizările necorporale reprezintă active identificabile nemonetare, fără suport material şi
deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi
închiriate altora sau pentru nevoi administrative.
Imobilizările corporale (tangibile) sunt definite ca active materiale nemonetare, care:
- sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
- pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Imobilizările financiare cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul
altor societăţi, reprezentând modalitatea de plasare a capitalului disponibil în capitalul altei societăţi
comerciale.
În baza regulilor generale evaluarea activelor imobilizate se realizează în următoarele
momente: la intrarea în entitate, la ieşirea din entitate, la inventariere cu reflectare în bilanţ.
Valoarea justă pentru activele imobilizate obţinute cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în
activ, ţinând seama de valoarea imobilizărilor corporale cu caracteristici similare.
Valoarea de aport pentru activele imobilizate intrate în entitate cu ocazia asocierii, fuziunii,
determinată prin expertiză.
1. Care sunt normele privind recunoaşterea activelor imibilizate?

2. Care sunt momentele la care se face evaluarea?
3. Care sunt regulile privind evaluarea la intrare a activelor imobilizate?
4. Care sunt regulile privind evaluarea la inventar pentru reflectare în bilanţ a activelor imobilizate?
5. Ce este valoarea justă?
6. Ce cuprinde costul de achizitie?
7. Ce cuprinde costul de productie?
1. O societate achizitioneaza o imobilizare corporala in urmatoarele conditii: pret de cumparare

205.000 lei, rabat 5.000 lei, TVA 24%. Instalarea este efectuata de o unitate specializata, cheltuielile
cu instalarea fiind de 4.000 lei, TVA 24%. La sfarsitul duratei de viata utila (durata de utilizare), care
este estimata la 5 ani, societatea are obligatia legala de a demonta utilajul si de a reface
amplasamentul, cheltuielile cu demontarea si refacerea amplasamentului fiind estimate la 6.000 lei.
Care este costul imobilizarii (valoarea de recunoastere)?
a) 220.000 lei;
b) 215.000 lei;
c) 206.000 lei;
d) 210.000 lei;
e) 216.000 lei;
2. La sfarsitul lunii decembrie, anul N o entitate economică nou înfiinaţată specializată în
72
productia ciocolatei a importat un echipament în valoare de 500.000 u.m., taxe vamale 5.000 u.m.,
comision vamal 500 u.m., TVA plătită în vamä 1.200 u.m., rabat primit de la furnizor 2.000 u.m.
În vederea achiziţiei societatea a suportat următoarele costuri suplimentare: costuri de livrare
36.000 u.m., costuri de instalare 49,000 u.m., costuri generate de administraţie 6.000 u.m, cheltuieli un
reclama 20.000 u.m, onorariile arhitectiior care instaleazä echipamentul 18.000 u.m.
Perioada de instalare şi montare a durat 2 luni, iar pentru a aduce echipamentui în conditiiie
de funcţionare s-au efectuat costuri în valoame de 42.000 u.m. Costurile de deschidere a noului
echipament 25.000 u.m. Costurile de testare a funcţionarii corecte a activului 12.000 u.m., iar
încasările nete provenite din vânzaarea ciocolatei produse la testarea echipamentului 2.000 u.m.
În primele 4 luni. cantitatea de ciocolata produsa a fost foarte mică generând o pierdere
înitialä din exploatare de 30.000 u.m. Ca atare, societatea s-a hotărât să întroduca un nou sortiment,
costurile fiind 13.000 u.m.. Costurile estimate cu demontarea recunoscute printr-un provizion se ridică
la 25.000 u.m.
Care este valoarea la care se va recunoaste echipamentul?
a) 500.000 lei
b) 505.500 lei
c) 503.500 lei
d) 683.500 lei
e) 658.500 lei
Raspunsuri:
1- c; 2 - d
Preţ cump 500.000

+ Taxa vam 5.000
+ Comision v 500
- rabat primit - 2.000
+ cost livrare 36.000
+ cost instal 49.000
+ onorariu arhit 18.000
+ cost pt aducere functionare 42.000
+ cost testate initiala (12.000 – 2.000) 10.000
+ cost demontare – rec provizion 25.000
= COST 683.500
Editura Universității din București, 2020, Pg 68 – 75, 89 – 93, 129 - 130
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo, Deva,
2014, pg 34 - 45.
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi
73
Unitatea de invatare 8. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE
Cuprins 8 Contabilitatea imobilizărilor necorporale

8.1. Contabilitatea cheltuielilor de constituire
8.1.2. Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare
8.1.3. Contabilitatea imobilizărilor în concesiuni, brevete şi alte valori similare
8.1.4. Contabilitatea fondului comercial
8.1.5. Contabilitatea altor imobilizări necorporale
Introducere
Această unitate de învăţare abordează tratamentele contabile specifice imoilizărilor necorporale
pornind de la evaluarea iniţială proprie grupei şi continuând cu cheltuilele ulterioare şi cu amortizarea.
Unitatea detaliază pe rând, tratamenle specifice cheltuielior de constituire, cheltuielilor de dezvoltare,
concesiunile, brevetele, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.

 să definiţi imobilizările necorporale;

 să enunţaţi criteriile de recunoaştere a activelor imobilizate;
 să explicaţi specificul tratamentelor contabile pentru fiecare tip de imobilizare
necorporală;
 să arătaţi importanta cunoaşterii reglementărilor contabile;
 sa recunoaşteţi si sa aplicaţi tratamentele contabile specifice imobilizărilor necorporale;
8.1. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil, fără substanţă fizică,

deţinut în scopul utilizării în producţia sau furnizarea de bunuri sau servicii, în scopul închirierii, sau
în scopuri administrative.
Aceasta este recunoscută doar dacă:

 activul este controlat de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute;
 entitatea se aşteaptă ca activul să genereze beneficii economice viitoare;
 costul activului poate fi măsurat credibil; şi
 activul poate fi separat de fondul comercial.
- Evaluarea activelor necorporale
a) Evaluarea iniţială
Criteriile de recunoaştere cum ar fi controlul, beneficii economice viitoare, măsurarea

credibilă a costului şi separarea de fondul comercial, trebuie să fie satisfăcute înainte ca o imobilizare
necorporală să poată fi recunoscută. Dintre criteriile menţionate cel mai dificil de satisfăcut este
măsurarea credibila a costului.
Presupunând că această condiţie poate fi îndeplinită, imobilizările necorporale trebuie, în

general, să fie evaluate la cost. Aceasta va include, printre altele, preţul de achiziţie şi orice cheltuieli
care pot fi direct legate de pregătirea activului pentru utilizare. Singura excepţie de la aceasta regula
este costul oricărei imobilizări necorporale obţinute în timpul unei achiziţii. Asemenea imobilizări
necorporale trebuie recunoscute la valoarea justă, care este preţul, determinat obiectiv, pentru care
poate fi schimbat un activ, de bunăvoie, intre părţi în cunoştinţă de cauză. Determinarea costului sau
valoarea justă va fi credibil dacă acesta este comparabil cu un preţ obţinut pe o piaţă activă.
74
O piaţă este activă dacă îndeplineşte simultan următoarele condiţii:
 elementele comercializate în cadrul pietei sunt omogene;
 cumpărători şi vânzători interesaţi pot fi găsiţi în permanenta; şi
 preturile sunt disponibile publicului.
Pentru imobilizările necorporale nu prea există o piaţă activă, ţinând cont de faptul că fiecare
tip de activ intangibil (patente, mărci comerciale, softuri) are unicitatea sa.
Este neobişnuit să existe o piaţă activă pentru imobilizări necorporale, de exemplu, nu poate
exista o piaţă activă pentru patente şi mărci comerciale, având în vedere ca fiecare activ este unic, deci
în acest caz costul va fi suma pe care o entitate ar trebui să o plătească pentru un activ, într-o tranzacţie
făcută de bună voie între părţi în cunoştinţă de cauză şi în care preţul a fost stabilit obiectiv.
Costul de achiziţie: costul unui activ necorporal achiziţionat separat, cuprinde: preţul de
cumpărare inclusiv orice cheltuială direct atribuibilă pregătirii bunului pentru folosirea sa (ex:
comisioanele profesionale pentru servicii legale).
Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
f) cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de funcţionare;
g) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiţia sa de
funcţionare; şi
h) costurile de testare a activului privind funcţionarea sa în mod corespunzător.
Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt:
a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi
activităţi promoţionale);
b) costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi
(inclusiv costurile de instruire a personalului); şi
c) costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie.
Costul unui activ necorporal achiziţionat într-o combinare de întreprinderi se bazează pe

valoarea justă la data achiziţiei.
Costul de producţie: pentru a preciza dacă un activ necorporal realizat cu resurse proprii
întruneşte criteriile de recunoaştere trebuie separat procesul de realizare a activului necorporal în două
faze:
- faza de cercetare
Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern)
nu trebuie recunoscută. Costurile de cercetare (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern)
trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.
- faza de dezvoltare.
O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare (sau din faza de dezvoltare a unui proiect intern)
trebuie recunoscută dacă, şi numai dacă, o entitate poate demonstra toate elementele de mai jos:
a) fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să
fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
b) intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau de a o vinde;
c) capacitatea sa de a utiliza sau de a vinde imobilizarea necorporală;
d) modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare
probabile. Printre altele, entitatea poate demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia
generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală în sine ori,
dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură, adecvate pentru
finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale şi pentru utilizarea sau vânzarea
acesteia;
f) capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul
dezvoltării sale.
Cheltuielile din faza de cercetare, cum sunt:

- activităţi pentru obţinerea de noi cunoştinţe,
- identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor din cercetare,
- c[utarea de alternative de materiale, aparate, produse, servicii şi
- formularea, designul, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile etc., sunt
75
înregistrate drept cheltuieli curente.
Activul necorporal provenit din faza de dezvoltare este recunoscut dacă se verifică
respectarea criteriilor de recunoaştere, respectiv bunul va aduce beneficii economice viitoare şi are o
valoare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Exemple de activităţi de dezvoltare:

a) proiectarea, construcţia şi testarea unor prototipuri şi modele înainte de producţie şi
utilizare;
b) proiectarea instrumentelor, şabloanelor, tiparelor şi matriţelor care implică o tehnologie
nouă;
c) proiectarea, construcţia şi funcţionarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală fezabilă
din punct de vedere economic pentru producţia comercială; şi
d) proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru materiale, dispozitive,
produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite.
Costul unui activ necorporal produs din resurse proprii este cheltuiala suportată de la data la
care activul întruneşte pentru prima oară criteriile de recunoaştere şi cuprinde toate cheltuielile ce pot
fi atribuite sau alocate pe o bază rezonabilă şi consecventă producerii şi pregătirii activului pentru
folosinţa sa.
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal (după cumpărarea sau finalizarea sa) trebuie
recunoscute atunci când sunt efectuate, cu excepţia cazului în care această cheltuială va permite
activului să genereze beneficii economice viitoare în exces faţă de standardul de performanţă original
preconizat; şi această cheltuială poate fi măsurată credibil şi atribuită activului. Dacă aceste condiţii
sunt întrunite, cheltuielile ulterioare trebuie să fie adăugate la costul activului necorporal.
Amortizarea
O imobilizare necorporală se amortizează pe o perioadă egală cu durata de viaţă utilă. Durata

de viaţă utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte
drepturi legale nu trebuie să depăşească perioada drepturilor contractuale ori a celorlalte drepturi
legale, dar poate fi mai scurtă, în funcţie de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi
activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată
care poate fi reînnoită, durata de viaţă utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau
perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entităţii în sprijinul reînnoirii fără un cost
semnificativ. Durata de viaţă utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală
într-o combinare de întreprinderi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin
care a fost acordat dreptul şi nu va include perioadele de reînnoire. Când o entitate nu poate stabili o
metodă mai bună de amortizare a unui activ necorporal, atunci trebuie folosită metoda liniară.
Perioada de amortizare şi metoda de amortizare trebuie reanalizate cel puţin anual. Dacă
există dovezi ale unor modificări semnificative ale duratei de viaţă utilă a activului, atunci perioada de
amortizare trebuie modificată în consecinţă. Aceste modificări trebuie contabilizate ca fiind modificări
ale estimărilor contabile, prin ajustarea cheltuielii cu amortizarea pentru perioada actuală şi perioadele
viitoare.
Pentru evidenţa elementelor de imobilizări necorporale se folosesc conturile din grupa 20

Imobilizări necorporale şi anume:
201 Cheltuieli de constituire;

203 Cheltuieli de dezvoltare;
205 Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori asimilate;
207 Fond comercial în cazul în care a fost achiziţionat;
208 Alte imobilizări necorporale.
Conturile de imobilizări sunt conturi de inventar, care asigură informaţii de cunoaştere şi
76
control gestionar. Conform conţinutului economic sunt valori economice de activ, au funcţie contabilă
de activ. Se debitează cu cheltuielile activate. Se creditează cu cheltuielile amortizate integral. Soldul
debitor reflectă elementele de imobilizări necorporale existente în entitate.
Pentru evidenţa imobilizărilor necorporale se mai folosesc: contul rectificativ 280

„Amortizarea privind imobilizările necorporale” cu funcţie contabilă de pasiv şi contul 6811
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” cu funcţie contabilă de activ.
Evaluarea activelor imobilizate se realizează în următoarele momente:

…………………………………………………………………………………………………………..
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
O imobilizare necorporală este: .................................................................................
.………………………………...................................................................... ............................
Costul de achiziţie cuprinde ...................................................................................................
.....................................................................................................................................................
8.1.1. Contabilitatea cheltuielilor de constituire
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuieli ocazionate de înfiinţarea sau extinderea

entităţii economice, incluzând: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare; cheltuieli cu
emisiunea şi vânzarea acţiunilor şi obligaţiunilor; cheltuieli de publicitate şi prospectarea pieţei.
Conform reglementărilor contabile, cheltuielile de constituire se pot capitaliza. În normele

internaţionale cheltuielile de constituire se recunosc în Contul de profit şi pierdere al perioadei în care
apar.
Cheltuielile de constituire se amortizează în cel mult cinci ani.
Contabilizarea cheltuielilor de înfiinţare, reprezentând diferite taxe, se efectuează conform

modalităţii de plată: - plata este efectuată de către asociaţi sau acţionari, urmând a fi recuperată de
societate, după înfiinţarea acesteia şi deschiderea conturilor în bancă; .
Exemplu: asociaţii plătesc suma de 1.200 lei reprezentând taxe legale pentru înfiinţarea
societăţii comerciale „X”:
201 “Cheltuieli de constituire” = 4551 “Asociaţi – conturi 1.200

curente”
Societatea X rambursează asociaţilor suma achitată de aceştia drept cheltuieli de constituire,

conform extrasului de cont:
4551“Asociaţi – conturi = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.200

curente”
- dacă plata se efectuează direct din cont:
201 “Cheltuieli de constituire” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.200
Presupunem că societatea eşalonează recuperarea acestor cheltuieli prin amortizare pe o

perioadă de 3 ani, amortizarea anuală se înregistrează:
681 “ Cheltuieli de exploatare = 2801 „Amortizarea cheltuielilor de 400

privind amortizarea imobilizărilor” constituire”
După trei ani se scot din evidenţă cheltuielile de constituire complet amortizate:
2801 „Amortizarea cheltuielilor = 201 “Cheltuieli de constituire” 1.200
de constituire”
77
În cazul executării unei operaţii de extindere a firmei X, cheltuielile efectuate conform
facturii furnizorului în sumă de 1.200 lei sunt amortizate pe o perioadă de 2 ani:
Înregistrările sunt următoarele:
201 “Cheltuieli de constituire” = 404 „Furnizori de imobilizări 1.200
- Amortizarea anuală:
681 “ Cheltuieli de exploatare = 2801 „Amortizarea cheltuielilor de 600

privind amortizarea imobilizărilor” constituire”
- Scoaterea din evidenţă a cheltuielilor de constituire complet amortizate:
2801 = 201 1.200

„Amortizarea cheltuielilor de constituire” “Cheltuieli de constituire”
Cheltuielile privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni proprii sunt înregistrate în debitul

contului 201 „Cheltuieli de constituire”; dacă nivelul valoric al acestor cheltuieli nu este prea ridicat,
nu se justifică amortizarea lor treptată, fiind posibilă decontarea lor pe seama primelor de emisiune
astfel:
1041 = 201
„Prime de emisiune sau de aport” “Cheltuieli de constituire”
Remarcă: alte cheltuieli din structura cheltuielilor de constituire, având valori relativ mici, pot fi
înregistrate direct în conturile de cheltuieli de exploatare, potrivit naturii lor. Exemplu: cheltuielile de
publicitate pot fi înregistrate în contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate”.
8.1.2. Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare
Activitatea proprie întreprinderii ocazionată de lucrări, proiecte sau obiective de cercetare-

dezvoltare cu scopul creşterii eficienţei economice se delimitează în două faze: faza de cercetare şi
faza de dezvoltare. Condiţiile de recunoaştere ca activ necorporal provenit din activitatea de dezvoltare
:
- fezabilitatea tehnică pentru finalizarea activului necorporal astfel încât să fie disponibil
pentru utilizare sau vânzare;
- intenţia de a finaliza sau vinde activul necorporal;
- existenţa resurselor tehnice şi financiare pentru a duce la bun sfârşit dezvoltarea sa în
vederea utilizării sau vânzării activului necorporal;
- abilitatea sa de a folosi sau vinde activul necorporal;
- modul în care activul necorporal va genera probabile beneficii viitoare;
- abilitatea de a se evalua fidel cheltuiala atribuită activului necorporal în timpul dezvoltării
sale.
Deci sunt incluse în structura imobilizărilor necorporale numai temele de cercetare aplicată,
cum sunt: experimentarea de noi produse, procedee, servicii sau îmbunătăţirea celor existente.
Cheltuielile ocazionate de cercetarea fundamentală sunt considerate cheltuieli ale exerciţiului,

fiind înregistrate în conturile din clasa 6 Cheltuieli.
Se utilizează contul sintetic 203 Cheltuieli de dezvoltare cu funcţie de activ care se debitează
cu cheltuielile efectuate şi se creditează cu diminuarea sau scoaterea din evidenţă a cheltuielilor de
dezvoltare ca urmare a cedării, amortizării integrale, sau cu obţinerea de brevete şi licenţe din
activitatea de cercetare. Soldul debitor reprezintă cheltuielile de dezvoltare existente.
Exemplu: entitatea economică achiziţionează un studiu pentru introducerea unui produs în

fabricaţie pentru care se apreciază că sunt îndeplinite criteriile pentru recunoaşterea acestor cheltuieli
ca activ necorporal.
78
Înregistrarea preţului de achiziţie conform contractului:
203 “Cheltuieli de dezvoltare” = 404 „Furnizori de imobilizări” 20.000
8.1.3. Contabilitatea imobilizărilor în concesiuni, brevete şi alte valori similare
Concesiunea este o convenţie prin care o persoană fizică sau juridică dobândeşte dreptul de a
exploata anumite servicii sau bunuri ale statului, în baza unui contract de concesiune. Persoana
(partea) care preia activitatea se numeşte concesionar, iar partea care transmite activitatea se numeşte
concedent. Suma datorată periodic de către concesionar, concedentului se numeşte redevenţă.
Locaţia de gestiune reprezintă contractul dintre locator – partea care se obligă să asigure
locatarului folosinţa unei activităţi pe o perioadă determinată, în schimbul unui preţ, în baza
contractului de locaţie de gestiune.
Obiectul concesiunii sau locaţiei de gestiune poate fi un teren, o fabrică, o subunitate din
domeniul comerţului sau turismului. Acesta - element de imobilizări corporale, rămâne în proprietatea
concedentului, respectiv locatorului, fiind reflectată operaţia respectivă numai în evidenţa operativă şi
în contabilitatea analitică. De asemenea, se continuă înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale
respective prin includerea în cheltuielile de exploatare. Recuperarea acestor cheltuieli se face din
redevenţa încasată de la concesionar sau preţul încasat de la locatar.
Un astfel de contract va fi recunoscut în categoria „concesiuni” numai dacă acesta va va
cuprinde informaţii despre perioada pentru care se încheie şi valoarea totală a concesiunii. În cazul în
care contractul prevede redevenţa periodică (fără a menţiona valoarea totală) aceasta va fi recunoscută
drept costuri ale perioadei (cheltuieli cu redevenţe şi chirii).
În contabilitatea concesionarului, respectiv locatarului, se înregistrează bunurile intrate în
gestiune la elementul de imobilizări necorporale evidenţiat prin contul 205 „Concesiuni, brevete şi alte
drepturi similare” cont cu funcţie de activ care se debitează cu valoarea bunurilor concesionate sau
preluate în locaţie de gestiune şi a licenţelor achiziţionate sau a brevetelor, know-how-urilor, mărcilor
de fabrică obţinute cu forţe proprii sau primite cu titlu gratuit; se creditează la expirarea termenului de
concesionare, respectiv locaţie de gestiune, cu restituirea bunurilor respective, iar pentru licenţe,
brevete şi alte valori similare, cu valoarea lor, la scoaterea din funcţiune, după amortizarea integrală.
Soldul debitor reflectă valoarea acestor imobilizări necorporale existente.
Exemplu: Firma X concesionează un activ imobilizat pentru o perioadă de 49 ani. Valoarea

totală a concesiunii este de 1.176.000 lei, cu o rată lunară în valoare de 2.000 lei. Amortizarea lunară
calculată după metoda liniară la concedent este de 1.850 lei.
Înregistrările în contabilitatea concesionarului sunt următoarele:

a. Intrarea în gestiune a imobilizărilor concesionate şi crearea obligaţiei faţă de concedent, la
valoarea din contract:
205 „Concesiuni, brevete = 167 „Alte împrumuturi 1.176.000

şi alte valori similare” şi datorii asimilate”
b. Înregistrarea redevenţei datorate lunar, conform facturii:
167 = 462 2.000

“Alte împrumuturi şi datorii asimilate” „Creditori diverşi”
c. Amortizarea lunară a concesiunii:
6811 = 2805 2.000

„Cheltuieli de „Amortizarea
exploatare privind concesiunilor, ...”
amortizarea
imobilizărilor
asimilate”
79
d. Plata redevenţei datorate, conform extrasului de cont:
462 „Creditori diverşi” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2.000
e. Restituirea bunului concesionat:
2805 = 205 1.176.000

„Amortizarea „Concesiuni, brevete
concesiunilor...datorii şi alte valori similare”
asimilate”
Înregistrările în contabilitatea concedentului:
a. În momentul concesionării nu se efectuează nici o înregistrare în contabi-litatea sintetică, ci

numai în evidenţa operativă şi contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale.
b. Înregistrarea redevenţei cuvenite:
461 = 706 2.000.000

„Debitori diverşi” „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii”
c. Încasarea redevenţei, conform extrasului de cont:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” 2.000.000
d. Înregistrarea amortizării activului imoblizat concesionat:
6811 = 281 1.850.000

“Cheltuieli de exploatare privind „Amortizări privind
amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
8.1.4. Contabilitatea fondului comercial
Fondul de comerţ este format din totalitatea elementelor corporale şi necorporale puse în
comun de către persoane juridice sau fizice în vederea realizării unui act de comerţ.
Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de

achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă
controlată de entitate, care să poată fi evaluată în mod credibil. Se amortizează pe o perioadă de
maxim cinci ani.
Evidenţa fondului comercial se ţine cu contul 207 „Fond comercial” desfăşurat pe două
conturi sintetice de gradul II:
Contul 2071 „Fond comercial pozitiv”: conţinut economic - imobilizări necorporale; funcţie
contabilă de activ; se debitează cu diferenţa pozitivă între costul tranzacţiei şi valoarea, la data
tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate; se creditează cu valoarea fondului comercial scos
din evidenţă.
Fondul comercial se amortizează de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.

Depăşirea acestei durate până la durata de utilizare economică a activului trebuie prezentată şi
justificată în notele explicative.
Contul 2075 „Fond comercial negativ”: funcţie contabilă de pasiv; se creditează cu diferenţa
negativă între costul de achiziţie şi valoarea, la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate;
se debitează cu cota parte din valoarea fondului comercial reluat la venituri.
80
8.1.5. Contabilitatea altor imobilizări necorporale
Categoria alte imobilizări necorporale include programele informatice, evaluate la costul de

achiziţie dacă sunt achiziţionate, sau la costul de producţie, dacă sunt create în unitate, precum şi alte
imobilizări necorporale. Valoarea lor se amortizează pe durata probabilă de utilizare, până la limita de
cinci ani.
Se utilizează contul 208 „Alte imobilizări necorporale”, cu funcţie contabilă de activ.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor necorporale, în corespondenţă cu conturile care indică
modalitatea de obţinere: 401 „Furnizori”, pentru cele achiziţionate, 456 „Decontări cu asociaţii privind
capitalul” pentru cele aduse ca aport la capitalul social, 721 „Venituri din producţia de imobilizări
necorporale” şi 233 „Imobilizări necorporale în curs” pentru cele realizate în producţie proprie.
Se creditează cu valoarea imobilizărilor necorporale scoase din funcţiune la amortizarea
integrală în corespondenţă cu contul 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale”, sau a celor
vândute în corespondenţă cu contul 6583 „Cheltuieli privind activele cedate”.
Soldul debitor reprezintă valoarea altor imobilizări necorporale existente.
Exemplul 1: se obţine un program informatic realizat de oficiul de calcul propriu, pentru a

cărui execuţie s-au efectuat cheltuieli totale de 10.200 lei. Programul este creat şi recepţionat în cursul
unui exerciţiu financiar.
La obţinerea şi recepţionarea programului informatic se înregistrează:
208 „Alte imobilizări necorporale” = 721 „Venituri din producţia de 10.200

imobilizări necorporale”
În ipoteza că programul informatic se utilizează 4 ani pentru nevoi proprii:
Amortizarea anuală calculată după metoda liniară.

10.200 lei: 4 ani = 2.550 lei, se înregistrează astfel:
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2808„Amortizarea altor imobilizări 2.550

privind amortizarea necorporale”
imobilizărilor”
Vânzarea:
461„Debitori = % 1.798
diverşi” 7583 „Venituri din vânzarea activelor şi alte 1.450
operaţiuni de capital”
4427 „TVA colectată” 348
Scoaterea din evidenţă:
% = 208 „Alte imobilizări 1.200

2808 „Amortizarea altor imobilizări necorporale” necorporale” 600
6583 „Cheltuieli privind activele cedate” 600
Exemplul 2: entitatea economică achiziţionează un program informatic în sumă de 2.000 lei

care urmează a fi utilizat pentru nevoi prorpii. Durata de utilizare economică este de 4 ani.
Odată cu achiziţia programului pentru nevoi proprii, se achiziţionează şi licenţa în valoare de

22.000 lei, respectiv dreptul de a multiplica şi vinde terţilor programul informatic pe o perioadă de 2
ani.
În baza separării evidente a celor două componente, se înregistrează:
% = 404 „Furnizori de 24.000

208 „Alte imobilizări necorporale” imobilizări” 2.000
81
205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci
comerciale, drepturi şi active similare” 22.000
Amortizarea programului informatic utilizat pentru nevoi proprii se efectuează pe durata de 4

ani, iar costul licenţei se amortizează pe perioada de 2 ani.
Amortizarea programului utilizat pentru nevoi proprii: 2,000 lei / 4 ani = 500 lei / an
6811 = 2808 500
Amortizarea licenței: 22,000 lei / 2 ani = 11,000 lei / an
6811 = 2805 11,000
Rezumat
Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea entităţii economice, care nu se consumă la prima utilizare, fiind destinate
utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea întreprinderii, condiţie care exclude destinaţia de
comercializare a lor.
clasifică în următoarele categorii: active fixe (imobilizări) necorporale, active fixe (imobilizări)
corporale şi active fixe (imobilizări) financiare.
Imobilizările necorporale (intangibile) cuprind acele valori economice care nu se
concretizează în bunuri materiale cu substanţă, ci într-un document juridic sau comercial care atestă
drepturi ale întreprinderii. Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare, fără suport
material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii,
pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi administrative.
Recunoaşterea unui element ca activ necorporal are la bază criteriile:
- este probabil ca înteprinderea să obţină beneficii economice viitoare care pot fi atribuite
activului respectiv;
- costul activului poate fi măsurat în mod corect.
În mod concret, imobilizările necorporale cuprind: cheltuielile de constituire, cheltuielile de
dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, alte drepturi şi valori similare, fondul
comercial, programele informatice şi alte imobilizări necorporale.
Imobilizările necorporale se amortizează. Durata de amortizare poate fi stabilită prin lege sau
determinată pe durata de utilizare a lor de către entitatea economică .
Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Sa se inregistraeze cronologic si sistematic a urmatoarele operatii:

a. Se achizitioneaza un program informatic, cost de
achizitie 1.000 lei, TVA 19%.
b. Se obtine un program informatic cu resurse proprii, cost
de productie 850 lei;
c. La infiintarea unei entitati economice onorariul notarului
este de 150 lei, onorariul avocatului 200 lei, iar taxele la
Registrul Comertului 500 lei, TVA 19%;
d. Se contracteaza licenta pentru un program informatic
pentru o perioada de 2 ani, in valoare de 2.200 lei, TVA
19%. Se amortizeaza liniar
1. La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileşte astfel:
b) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
82
c) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), preţ de producţie (pentru
d) cost de achiziţie (pentru titlurile procurate cu titlu oneros), cost de producţie (pentru
2. Activele imoblizate se clasifică în următoarele categorii:

3. Imobilizarile necorporale cuprind:
4. Ce reprezinta urmatoarea inregistrare: 205 „Concesiuni, brevete şi alte valori similare” = 167
„Alte împrumuturi şi datorii asimilate”?
5. Ce reprezinta urmatoarea inregistrare: 208 „Alte imobilizări necorporale” = 721 „Venituri din
producţia de imobilizări necorporale”?
RASPUNSURI:
1: a; 2: imobilizari corporale, necorporale si financiare; 3: cheltuielile de constituire, cheltuielile de
dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, alte drepturi şi valori similare,
fondul comercial, programele informatice şi alte imobilizări necorporale; 4. Intrarea în gestiune a
imobilizărilor concesionate şi crearea obligaţiei faţă de concedent, la valoarea; 5: Obţinerea şi
recepţionarea unei imobilizari necorporale (program informatic).
Deva, 2014, pg 34 - 45.
3. OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale şi
83
Unitatea de invatare 9. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Cuprins 9.1. Contabilitatea operaţiilor privind intrarea

9.2. Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale
9.3. Ieşirea imobilizărilor corporale
9.4. Contabilitatea cheltuielilor privind reparaţiile imobilizărilor corporale
9.5. Reevaluarea imobilizărilor corporale
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu continutul si structura activelor imobilizate, cu
regulile de evaluare a activelor imobilizate si cu tratamentele contabile privind imobilizările corporale.
Acestea sunt abordate din punctul de vedere al momentului recunoaşterii: intrare, ieşire, cheltuieli
ulterioare, dar şi din perspectiva operţiilor la care pot fi supuse imobilizările corporale pe parcursul
utilizării lor: tratamente şi metode de amortizare, reevaluare.

 să definiţi imobilizările corporale;

 să enunţaţi criteriile de recunoaştere a imobilizarilor corporale;
 să jurnalizați operațiile specifice imobilizărilor corporale;
 să explicaţi specificul evaluarii imobilizarilor corporale;
 sa recunoaşteţi si sa aplicati tratamentele contabile de baza si alternative specifice
imobilizărilor corporale.
Contabilitatea imobilizărilor corporale
Contabilitatea imobilizărilor corporale este asigurată cu ajutorul conturilor din grupa 21 Imobilizări
corporale şi anume: contul 211 Terenuri desfăşurat pe conturile sintetice de gradul II: 2111 „Terenuri”
şi 2112 „Amenajări de terenuri”, contul 212 „Construcţii”, 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II corespunzătoare grupelor
principale de active imobilizate astfel: 2131 „Echipamente tehnologice”, 2132 „Aparate şi instalaţii de
măsură, control şi reglare”, 2133 „Mijloace de transport”, precum şi conturile 214. Mobilier, aparatură
birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale;215. Investiţii
imobiliare; 216. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale;217. Active biologice
productive.
Aceste conturi sunt conturi bilanţiere, având conţinut economic elemente de active
imobilizate corporale, au funcţie contabilă de activ. Se debitează cu intrările de imobilizări corporale,
se creditează cu ieşirile de imobilizări din entitate. Soldul debitor reflectă existentul de imobilizări
corporale la valoarea contabilă de înregistrare.
În cadrul contului 211 „Terenuri” se organizează contabilitatea analitică pe categorii de
terenuri, loc de amplasare şi suprafaţă, respectiv pe feluri de amenajări sau pe categorii de lucrări.
Contabilitatea analitică în cadrul contului 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi
plantaţii” se ţine pe fiecare obiect de evidenţă.
Pentru reflectarea deprecierii valorii imobilizărilor corporale se utilizează contul rectificativ
de pasiv 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” în cazul deprecierii ireversibile şi contul de
pasiv 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale ” în cazul deprecierilor reversibile.
Soldurile finale creditoare ale acestor conturi de pasiv servesc pentru stabilirea valorii nete contabile a
imobilizărilor corporale, valoare înscrisă în bilanţul contabil.
9.1. Contabilitatea operaţiilor privind intrarea
84
Operaţiile de intrări se realizează prin aport în natură, achiziţie, subvenţii, investiţii constând
în amenajări efectuate fie cu forţe proprii fie de către terţi (în antrepriză).
Exemplul 1:
a) Firma „X” recepţionează un teren cu valoare de aport expertizată de 10.000 lei
reprezentând aport în natură la constituirea capitalului social. Înregistrarea contabilă este:
2111 „Terenuri” = 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul” 10.000
b) Societatea achiziţionează un teren, cu factură, costul de achiziţie 20.000 lei, TVA 19%.
Înregistrarea contabilă este următoarea:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 23.800

2111 „Terenuri” 20.000
4426 „TVA deductibilă” 3.800
c) Se primeşte cu titlu gratuit, un teren cu valoare de utilitate expertizată de 6.000.000 lei.

2111 „Terenuri” = 475 „Subvenţii pentru investiţii” 6.000.000
d) Se execută pe cont propriu o investiţie cu valoarea totală de 30.000 lei constând din
amenajarea unui teren, realizată parţial (12.000 lei) în primul exerciţiu financiar şi finalizată în al
doilea exerciţiu. Se înregistrează în contabilitate astfel:
- La finele primului exerciţiu:
231 „Imobilizări corporale în curs” = 722 „Venituri din producţia 12.000

de imobilizări corporale”
- Recepţia definitivă a investiţiei terminate, în al doilea exerciţiu:

2112 = % 30.000
„Amenajări de terenuri” 722 „Venituri din producţia 18.000
de imobilizări corporale”
231 „Imobilizări corporale în curs” 12.000
e) Se recepţionează o lucrare de amenajare executată de o unitate terţă specializată, pe baza

facturii, în valoare de 20.000 lei, TVA 19%:
% = 404 23.800
2112 „Furnizori de imobilizări” 20.000
„Amenajări de terenuri”
f) Amortizarea aferentă amenajărilor la terenuri se înregistrează astfel:
6811 = 2811
„Cheltuielile de exploatare „Amortizarea terenurilor”
privind amortizarea imobilizărilor”
Exemplul 2: se achiziţionează de la un furnizor intern un utilaj cu factura care conţine

următoarele elemente: preţ cumpărare = 32.000 lei; cheltuieli de transport facturate de furnizor = 500
lei; TVA 19%; avans acordat furnizorului = 10.000 lei.
a) Înregistrarea avansului acordat furnizorului conform extrasului de cont:

% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 11.900
4093 „Avansuri acordate
pentru imobilizări corporale” 10.000
4428 „TVA neexigibilă” 1.900
85
b) Recepţia şi înscrierea utilajului în entitate, conform procesului verbal de recepţie şi
facturii:
% = 404 38.675
2131 „Echipamente tehnologice” „Furnizori de imobilizări” 32.500
c) Plata facturii, în baza extrasului de cont:

404 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 26.775
„Furnizori de imobilizări”
d) decontarea avansului:
404 = % 11.900
„Furnizori de imobilizări” 4093 „Avansuri acordate
furnizorilor de imobilizări” 10.000
4428 „TVA neexigibilă” 1.900
În situaţia în care imobilizările corporale nu necesită montaj, reflectarea în contabilitate se

referă la obligaţia faţă de furnizor şi obligaţiile privind taxe vamale, comision vamal şi TVA.
Dacă imobilizările corporale achiziţionate necesită montaj, cheltuielile de montare majorează
valoarea activului imoblizat.
Pot fi admise două soluţii de contabilizare a intrării în entitate a activului imobilizat.
Prima soluţie: înregistrarea directă în debitul contului 2131 „Echipamente tehnologice” a
costului de achiziţie în momentul recepţiei. Cheltuielile legate de montarea utilajului se înregistrează
diferenţiat în funcţie de modul de execuţie: cu forţe proprii sau de terţi. Dacă montarea se execută cu
forţe proprii ale unităţii, cheltuielile ocazionate se contabilizează după natura lor, prin conturile din
clasa 6, urmând ca la sfârşitul lunii, dacă s-a terminat montajul, să se înregistreze totalul cheltuielilor
în debitul contului 213 „Imobilizări corporale” în corespondenţă cu creditul contului 722 „Venituri din
producţia de imobilizări corporale”. Dacă montarea se execută de terţi, cu preţul din factură se
debitează contul 2131 „Echipamente tehnologice” în corespondenţă cu creditul contului 404
„Furnizori de imobilizări”.
Această soluţie poate prezenta dificultăţi în practica unităţilor economice prin trecerea directă
a elementului achiziţionat în categoria imobilizărilor corporale, ceea ce antrenează includerea lui în
calculul amortizării, înainte de a fi recepţionată montarea şi darea lui în folosinţă.
O a doua soluţie constă în contabilizarea drept investiţii în curs de execuţie atât a activului
imobilizat achiziţionat cât şi a lucrărilor de montare până la recepţia şi darea în funcţiune, prin
debitarea contului 231 „Imobilizări corporale în curs”, urmând ca la darea în funcţiune să se transfere
valoarea totală din debitul contului 231 Imobilizări corporale în curs în debitul contului 2131
„Echipamente tehnologice”.
Exemplul 3: Se achiziţionează un utilaj de la un furnizor extern, la preţul de 15.000 USD,

condiţia de livrare franco-frontiera română. Cursul de schimb la livrare este de 4,00 lei/USD. Taxa
vamală reprezintă 10% din valoarea în vamă. Comision vamal 1%. TVA de 19% se achită
concomitent cu taxa vamală. Cheltuielile de transport intern sunt în valoare de 1.000 lei. Plata
furnizorului extern se face după 60 zile, dată la care cursul de schimb este de 4,20 lei/USD.
Documentele de import (factura furnizorului extern, declaraţia vamală etc.) indică

următoarele informaţii pentru utilajul achiziţionat:
* Valoarea externă (15.000 USD x 4,00 lei/USD) 60.000 lei
= Valoarea în vamă 60.000 lei
+ Taxa vamală (10% x 60.000 lei) 6.000 lei
+ Comision vamal (1% x 60.000 lei) 600 lei
= Cost de achiziţie 66.600 lei
+ TVA 19% 12.654 lei
Înregistrările în contabilitate a operaţiilor derulate de această achiziţionare sunt următoarele:
a) Înregistrarea facturii furnizorului pentru utilajul achiziţionat la data primirii facturii la

valoarea de: 15.000 $ x 4,00 lei/$ = 60.000 lei.
2131 „Echipamente tehnologice” = 404 „Furnizori de imobilizări” 60.000
86
b) Se înregistrează taxa vamală şi comisionului vamal datorat:
2131 = % 6.600
„Echipamente 446 „Alte impozite, taxe 6.000
tehnologice” şi vărsăminte asimilate”
447 „Fonduri speciale” 600
c) Plata taxei vamale, comisionului vamal şi TVA:

% = 5121 19.254
446 „Alte impozite, taxe „Conturi la bănci în lei” 6.000
şi vărsăminte asimilate”
447 „Fonduri speciale” 600
d) Înregistrarea cheltuielilor de transport intern şi achitarea lor:

% = 404 1.190
2131 „Echipamente „Furnizori de imobilizări” 1.000
tehnologice”
4426 „TVA deductibilă” 190
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.190
e) Plata furnizorului extern la scadenţă (60 zile).

Se observă că datorită creşterii cursului valutar, unitatea înregistrează diferenţe nefavorabile
de curs valutar care se constituie cheltuieli financiare:
15.000 USD x 4,00 lei/ USD = 60.000 lei

15.000 USD x 4,20 lei/ USD = 63.000 lei
% = 5124 63.000
404 „Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci 60.000
665 „Cheltuieli din diferenţe în USD”
de curs valutar” 3.000
NOTĂ: În ipoteza scăderii cursului valutar faţă de momentul achiziţiei, apar diferenţe favorabile care
se constituie ca venit financiar înregistrat în creditul contului 765 „Venituri din diferenţe de curs
valutar”.
În cazul activelor imobilizate rezultate din proces de investiţii ca lucrări de construcţii-montaj

executate în regie proprie, unitatea înregistrează cheltuielile ocazionate de lucrare în debitul conturilor
de cheltuieli din clasa 6, după natura lor; imobilizările rezultate într-o singură lună se vor înregistra
direct în debitul contului 2131 „Echipamente tehnologice” iar în cazul desfăşurării investiţiei pe mai
multe luni, se debitează contul 231 „Imobilizări corporale în curs” iar la finalizarea lucrării se transferă
la contul 2131 „Echipamente tehnologice.”
Exemplul 4: o firmă execută o clădire în regie proprie. Cheltuielile efectuate în prima lună
sunt de 80.000 lei; în luna a doua se termină lucrarea şi se recepţionează clădirea la costul total de
producţie de 210.000 lei.
a) La sfârşitul primei luni se înregistrează producţia de imobilizări în curs, la nivelul

cheltuielilor efective:
231 = 722 80.000

„Imobilizări corporale în curs” „Venituri din producţia de imobilizări”
b) În luna a doua, în baza procesului verbal de recepţie se recepţionează şi se dă în funcţiune

clădirea:
87
212 = % 210.000
„Construcţii” 231 „Imobilizări corporale în curs” 80.000
722 „Venituri din producţia de imobilizări” 130.000
Intrarea imobilizărilor corporale prin donaţii sau subvenţii, sau plusurile de imobilizări
corporale constatate la inventar se reflectă în contabilitate astfel:
Intrarea activului imobilizat donat (sau constatat în plus la inventar) la valoarea de 50.000 lei:
2133 4754 50.000

„Mijloace de transport” „Plusuri la inventar de natura
imoblizărilor”
Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale care determină creşterea valorii lor pot
consta din executarea unei acţiuni cu forţe proprii, care ocazionează cheltuieli înregistrate în debitul
conturilor din clasa 6, după natura lor, iar la terminarea şi recepţionarea lucrării se înregistrează
creşterea valorii activului imoblizat respectiv, creştere de activ explicată prin creşterea veniturilor din
producţia de imobilizări corporale.
În ipoteza realizării modernizării prin încorporarea de accesorii, aparate de măsură şi control
sau altor componente achiziţionate de la terţi, se înregistrează direct creşterea valorii activului
imoblizat prin consumul pieselor şi componentelor respective.
Exemplul 5: se achiziţionează piese şi accesorii în valoare de 20.000 lei, TVA 24%, conform
facturii şi notei de recepţie şi constatare de diferenţe. Operaţia se înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401 24.800
3024 „Piese de schimb” „Furnizori” 20.000
Modernizarea activului imoblizat, respectiv creşterea valorii lui, prin încorporarea pieselor, în
situaţia în care operaţia conduce la creşterea performanţelor activului, se înregistrează astfel:
2133 = 3024 20.000

„Mijloace transport” „Piese de schimb”
În situaţia în care piesele de schimb contribuie la menţinerea performanţelor activului,

operaţia se va înregistra:
6024 = 3024 20.000

„Cheltuieli privind „Piese de schimb”
piesele de schimb”
Intrarea activelor imobilizate în folosinţă temporară se realizează prin închiriere, în baza unui
contract încheiat după organizarea de licitaţie, în care sunt precizate clauze privind exploatarea
activului imoblizat conform specificului său de către persoana juridică/fizică având calitatea de
chiriaş, precum şi chiria de plată.
Activul imobilizat rămânând în gestiunea proprietarului este evidenţiat în contabilitatea
chiriaşului cu ajutorul contului extrabilanţier 8031 „Imobilizări corporale luate cu chirie” care,
funcţionând în partidă simplă, înregistrează în debit intrarea activului imobilizat la valoarea contabilă
de înregistrare, iar în credit restituirea activului imobilizat la aceeaşi valoare contabilă de înregistrare
(valoare de intrare).
Amortizarea activelor imobilizate închiriate se calculează şi înregistrează în contabilitatea
proprietarului (închirietorul), care o recuperează din chiria încasată de la chiriaş.
În contabilitatea chiriaşului se înregistrează chiria datorată ca o cheltuială de exploatare.
În ipoteza efectuării de investiţii, modernizări de către chiriaş, pot interveni situaţii diferite:
- de investiţie beneficiază numai chiriaşul, acesta contabilizează investiţia efectuată,
amortizarea ei şi scoaterea din evidenţă a investiţiei complet amortizate;
88
- de investiţie beneficiază atât chiriaşul cât şi proprietarul (închirietorul), situaţie care poate
prezenta două cazuri:
a) valoarea neamortizată a investiţiei în momentul restituirii activului imoblizat se cedează
fără plata închirietorului;
b) valoarea neamortizată a investiţiei se decontează de către proprietarul activului imobilizat
chiriaşului care a efectuat investiţia. În acest caz la restituirea activului imobilizat de către chiriaş
proprietarului, chiriaşul înregistrează şi scoaterea din evidenţa sa a investiţiei amortizată parţial. În
contabilitatea proprietarului se înregistrează preluarea în entitate a investiţiei.
Exemplu: se închiriază un activ imobilizat cu valoarea contabilă de înregistrare (de intrare)

de 72.000 lei. Chiria lunară stabilită în contract este de 7.000 lei, iar amortizarea lunară aferentă
activului imoblizat este de 600 lei. Perioada de închiriere este de patru luni. Chiriaşul efectuează o
investiţie, prin intermediul unei unităţi specializate de 3.000 lei. Amortizarea investiţiei, calculată şi
înregistrată la chiriaş până la expirarea contractului este de 1.000 lei.
Înregistrările în contabilitatea chiriaşului:
1) Intrarea în folosinţă temporară a activului imoblizat:
D. 8031 „Active imobilizate luate cu chirie” 72.000 lei
2) Înregistrarea chiriei lunare datorare:

% = 462 8.680
612 „Cheltuieli cu redevenţe, „Creditori diverşi” 7.000
locaţii de gestiune şi chirii”
3) Plata chiriei:
462 = 5121 8.680
„Creditori diverşi” „Conturi la bănci în lei”
NOTĂ: operaţiile 2 şi 3 se repetă de 4 ori pe durata contractului.
4) Înregistrarea investiţiei la activul imoblizat luat cu chirie, în baza facturii primită de la unitatea
prestatoare:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 3.720

2133 „Mijloace transport” 3.000
4426 „TVA deductibilă” 720
5) Înregistrarea lunară a amortizării investiţiei efectuată la activul imoblizat luat cu chirie:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 281 „Amortizări privind 1.000
privind amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
NOTĂ: Înregistrarea se repetă încă 2 luni până la expirarea contractului, moment în care
amortizarea totală a investiţiei este de 3.0000 lei.
6) Restituirea activului imoblizat luat cu chirie:

C. 8031 „Active imobilizate luate cu chirie” 72.000 lei.
7) Scoaterea din evidenţă a investiţiei efectuată la activul imoblizat închiriat, amortizată

parţial:
% = 2133 3.000
281 „Amortizări privind imobilizările corporale” „Mijloace transport” 1.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţiuni de capital” 2.000
Înregistrările în contabilitatea proprietarului:

1) Ieşirea temporară: nu se afectează contul de bilanţ 2133 „Mijloace de transport”. În
contabilitatea analitică, se mută fişa activului imoblizat în cartoteca active imobilizate date cu chirie.
2) Înregistrarea lunară a drepturilor de creanţă, respectiv chiria de încasat de la chiriaş:
89
461 = % 8.680
„Debitori diverşi” 706 „Venituri din redevenţe, 7.000
locaţii de gestiune şi chirii”
4427 „TVA colectată” 1.680
3) Încasarea chiriei:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 461„Debitori diverşi” 8.680
4) Concomitent se înregistrează amortizarea lunară a activului imoblizat dat cu chirie:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 281 „Amortizări privind 600
privind amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
NOTĂ: operaţiile 2, 3 şi 4 se repetă de 4 ori pe durata contractului.
5) Se primeşte activul imoblizat închiriat. În evidenţa operativă se mută fişa activului

imoblizat în cartoteca pe locul de funcţionare a activului imoblizat.
6) Se preia în entitate investiţia efectuată de chiriaş, parţial amortizată, cu titlu gratuit:

2133 = % 3.000
„Mijloace transport” 281 „Amortizări privind 1.000
imobilizările corporale”
1068 „Alte rezerve” 2.000
Înregistrările 7) din contabilitatea chiriaşului şi 6) din contabilitatea proprietarului corespund

situaţiei în care investiţia este cedată proprietarului fără plată.
Dacă valoarea neamortizată a investiţiei efectuată de chiriaş se cedează proprietarului cu
plată, în contabilitatea chiriaşului înregistrarea 7 se modifică în felul următor:
a) Scoaterea din evidenţă a investiţiei parţial amortizate:

% = 2133 3.000
281 „Amortizări privind imobilizările corporale” „Mijloace de transport” 1.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate” 2.000
b) Facturarea valorii neamortizate a investiţiei:

461 = % 2.380
„Debitori diverşi” 7583 „Venituri din vânzarea activelor 2.000
şi alte operaţiuni de capital”
4427 „TVA colectată” 480
c) Încasarea facturii de la proprietar (închirietor):

5121 = 461 2.480
„Conturi la bănci în lei” „Debitori diverşi”
În contabilitatea închirietorului înregistrarea 6 se modifică astfel:

a) Preluarea în gestiune a investiţiei efectuată de chiriaş:
2133 = % 3.000
„Mijloace transport” 281 „Amortizări privind 1.000
404 „Furnizori de imobilizări” 2.000
b) Se înregistrează TVA aferentă facturii chiriaşului:

4426 = 404 480
„TVA deductibilă” „Furnizori de imobilizări”
c) Plata facturii pentru investiţia primită:

404 = 5121 2.480
„Furnizori imobilizări” „Conturi la bănci în lei”
90
Imobilizarile corporale reprezintă …………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….. …………………………………
....................................................................................................................................................
Imobilizarile corporale pot intra in societate prin:................................................................ ........
.................................................................................... Si, in functie de caile de intrare se vor evalua
astfel: ..........……………………………….........................................................................
...................................................................................................................................................
9.2. Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale
Uzura fizică şi morală determină deprecierea ireversibilă a imobilizărilor corporale.

Recuperarea deprecierii valorii imobilizărilor corporale se realizează prin amortizare, element de
cheltuieli ce se include în costuri şi se recuperează prin preţul de vânzare al produselor, lucrărilor şi
serviciilor vândute.
Din punct de vedere economic amortizarea semnifică includerea în cheltuielile fiecărui
exerciţiu a sumei totale a deprecierilor imobilizărilor.
Din punct de vedere financiar amortizarea se exprimă prin disponibilităţile băneşti constituite
pentru înlocuirea imobilizărilor la scoaterea lor din uz sau pentru realizarea de noi investiţii.
Teoria economică include concepţii diferite privind amortizarea:

- amortizarea reprezintă procedeul de recuperare eşalonată a valorii de intrare a
imobilizărilor corporale pe întreaga lor durată de utilizare;
- amortizarea reprezintă procedeul de corecţie a valorii activelor imobilizate prin
constatarea pierderilor de valoare prin efectul uzurii fizice şi morale;
- amortizarea reprezintă o tehnică de reînnoire a capitalului investit în active fixe, corporale
şi necorporale.
Potrivit reglementărilor legale sunt considerate active imobilizate şi supuse amortizării:

investiţiile la active imobilizate luate cu chirie; capacităţile de producţie puse parţial în funcţiune;
investiţii la active imobilizate pentru modernizare; investiţii pentru descopertă în vederea valorificării
de substanţe minerale utile.
La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale se ţine seama de următoarele elemente:

valoarea de amortizat (valoarea de intrare); durata normată de utilizare stabilită pe baza unor
determinări tehnico-economice pe categorii de active imobilizate; metoda de calcul a amortizării
(regimul de amortizare) folosită de unitatea economică.
Regimuri (metode) de amortizare:

1. Amortizarea liniară utilizează cote uniforme de amortizare, stabilite proporţional cu
numărul anilor de funcţionare.
Cota de amortizare: CA = 100/Dn
În care: Dn = durata normală de funcţionare în ani.
Anuitatea (amortizarea anuală) = A = Vi x CA
În care: Vi = valoarea de intrare.
Regimul liniar de amortizare este cel mai des folosit datorită facilităţii calculului şi a
influenţării uniforme a cheltuielilor exerciţiilor. Acest regim stă la baza calculelor pentru celelalte
metode de amortizare.
2. Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor procentuale de amortizare liniară cu

un coeficient diferenţiat în funcţie de durata normată de funcţionare a activului imoblizat, astfel:
 1,5 pentru imobilizări corporale cu durata de funcţionare cuprinsă între unu şi cinci
ani;
 2,0 pentru active imobilizate cu durata de funcţionare cuprinsă între cinci şi zece
ani;
 2,5 pentru active imobilizate cu durata de funcţionare mai mare de zece ani.
Pentru primul an de funcţionare cota de amortizare degresivă respectivă se aplică la valoarea
de intrare. Pentru următorii ani cota de amortizare degresivă se aplică la valoarea rămasă de recuperat,
91
până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală rezultată este egală, sau mai mică, decât
amortizarea anuală determinată, prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani
rămaşi de funcţionat. Din acel an se aplică regimul liniar de amortizare la valoarea rămasă de
recuperat.
Exemplu: se întocmeşte planul de amortizare folosind sistemul AD1 pentru un activ

imobilizat cu valoarea de intrare de 11.000.000 lei, durata normată de funcţionare 11 ani.
CA = 100/11 = 9,10%
Cota degresivă prin aplicarea coeficientului corespunzător:
CA x 2,5 = 9,10% x 2,5 = 22,75%

Mii lei
AN TEHNICA DE CALCUL AMORTIZAREA ANUALĂ VALOAREA RĂMASĂ
1. 1.000.000x22,75% 227.500 72.500
2. 772.500x22,75% 175.744 596.756
3. 596.756x22,75% 135.762 460.994
4. 460.994x22,75% 104.876 356.118
5. 356.118x22,75% 81.017 275.101
6. 275.101x22,75% 62.585 212.516
7. 212.516x22,75% 48.348 164.168
8. 164.168x25% 41.042 123.126
9. 164.168x25% 41.042 82.084
10. 164.168x25% 41.042 41.042
11. 164.168x25% 41.042 -
După al şaptelea an, amortizarea în sistem degresiv este mai mică decât amortizarea liniară
aplicată la valoarea rămasă de recuperat de 164.168.000 lei. Din acest moment se aplică pentru cei
patru ani rămaşi sistemul de amortizare liniar, astfel:
CA = 100/4 = 25%
A=164.168.000 x 25 % = 41.042.000 lei
Acest sistem prezintă dezavantajul că necesită elaborarea unui plan de amortizare pentru
fiecare activ imobilizat în parte.
3. Amortizarea accelerată presupune ca în primul an de funcţionare să se includă în cheltuieli

amortizarea anuală reprezentând o cotă de 50% din valoarea de intrare a activului imoblizat, urmând
ca restul de valoare să se recupereze după sistemul liniar de amortizare.
Spre deosebire de celelalte sisteme de amortizare pentru a căror aprobare are competenţă
administratorul entităţii economice, sistemul amortizării accelerate poate fi aprobat numai de
Ministerul Finanţelor.
4. Amortizare calculata pe unitate de produs sau serviciu, atunci cand natura imobilizarii
justifica utilizarea unei asemenea metode de amortizare
Durata de viaţă economică va fi înlocuită cu numărul / cantitatea de produse sau servicii
estimate a fi obţinute din utilizarea activului imobilizat.
Exemplu: pentru un utilaj a cărui valoare de intrare este de 9.000 lei se estimează că va fi
utilizat pentru obţinerea unui număr de 60.000 produse. În prima lună s-au obţinut 800
produse.
Amortizarea = 9.000 lei / 60.000 buc x 800 buc = 120 lei
6811 = 2813 120

„Cheltuieli cu „Amortizarea
92
amortizarea activelor utilajelor...”
imobilizate”
Activele imobilizate trebuie amortizate de-a lungul duratei lor utile de viaţă, pe o baza sistematică, în
aşa fel încât "valoarea amortizabilă" să fie alocată în contul de profit şi pierdere de-a lungul perioadei
în care se consumă beneficiile economice generate de active.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau valoarea reevaluată.
Durata utilă de viaţă a unui activ trebuie să fie revizuită periodic, pentru a se asigura că
politica iniţială a întreprinderii cu privire la activ este încă valabilă. Acolo unde există o modificare
semnificativă în modelul prognozat al beneficiilor economice generate de acele active, metoda trebuie
schimbată pentru a reflecta noul model. În asemenea cazuri, modificarea trebuie contabilizată ca fiind
o modificare a estimărilor contabile şi cheltuielilor cu amortizarea pentru perioada actuală iar pentru
perioadele viitoare trebuie să fie ajustate.
Exemplu:
Un mijloc de transport are un cost de 120.000 lei şi o durată de viaţă estimată la 5 ani.
Amortizarea anuală este prin urmare 120.000/5 = 24.000 lei pe an. În primii doi ani amortizarea este:
6811 „Cheltuieli privind = 2813 „Amortizarea mijloacelor 24.000

amortizarea” de transport”
În anul 3, întreprinderea stabileşte ca durata de viaţă a mijlocului de transport se va dubla, fiind

mai lungă decât cea estimata iniţial. Se estimează ca durata de viaţă va fi de 10 ani. În anul 3 până în
anul 10, amortizarea anuală se va calcula astfel:
VRA = CA – AA = 120.000 – 48.000 = 72.000, unde:
VRA = valoarea rămasă de amortizat;
CA = costul de achiziţie al activului imoblizat;
AA = amortizarea acumulată.
Valoarea rămasă de amortizat pe următorii 8 ani este de 72.000 lei, rezultând a amortizare anuală de
9.000 lei.
Pentru a testa evaluările lor cu privire la duratele utile de viaţă, administratorii trebuie să-şi verifice
înregistrările anterioare, pentru a identifica dacă au active care sunt complet amortizate, dar care sunt
încă în folosinţă, sau dacă au avut cazuri de profituri sau pierderi foarte mari în momentul ieşirii
activelor, aceasta indicând faptul că politica lor, în ceea ce priveşte durata utilă de viaţă, nu a fost una
potrivită.
Reglementările contabile permit două moduri de prezentare în bilanţ pentru imobilizările corporale
astfel:
 înregistrare la cost (valoare de intrare) din care se scad amortizarea acumulată şi totalul
diminuărilor valorice rezultate din depreciere;
 înregistrarea la valoarea reevaluată (valoarea justă) din care se scad amortizarea acumulată şi
diminuările valorice din deprecierile apărute ulterior.
Avem următoarele formule de calcul:
VNC = CA – AA – Dvd sau VNC = VJ – AA – Dvd
VR = VNC – Dvu, unde:
VNC = valoarea netă contabilă;
CA = cost de achiziţie;
VJ = valoarea justă;
AA = amortizarea acumulată;
Dvd = diminuările valorice în urma deprecierii;
Dvu = diminuări valorice ulterioare
Dacă se foloseşte o valoare reevaluată, atunci este necesar ca reevaluările să se facă cu

suficientă regularitate, pentru a se asigura că valoarea contabilă nu diferă niciodată semnificativ faţă
de valoarea justă, la fiecare dată a bilanţului.
Reevaluările au la bază valoarea de piaţă. Dacă valoarea de piaţă nu poate fi identificată, cum
este cazul echipamentelor foarte specializate, atunci trebuie să se folosească valoarea de înlocuire din
care s-a scăzut amortizarea. Valoarea de înlocuire amortizată este o estimare a valorii de înlocuire mai
puţin o deducere care să reflecte vârsta şi starea activului, pentru a se obţine valoarea de utilitate
93
pentru societate la data evaluării.
Atunci când o imobilizare corporală este reevaluată, întreagă clasă de active căreia activul
respectiv îi aparţine trebuie reevaluată. De exemplu, dacă o maşină trebuie reevaluată, toate elementele
din clasa mijloacelor de transport trebuie reevaluate, fără a fi necesară şi reevaluarea altor grupe de
active imobilizate.
Amortizarea reprezinta: …………………………………………………………………….

……………………………………………………………………….. …………………………………
....................................................................................................................................................
Metodele de amortizare a imobilizarilor corporale sunt:
............................................................
:..................................................................................................................................................
Metoda de amortizare liniara consta in ......................................................................................
................................................................................................................................................
9.3. Ieşirea imobilizărilor corporale
Ieşirea definitivă a imobilizărilor corporale din entitate se realizează pe diferite căi.

A. Scoaterea din funcţiune (casarea) imobilizărilor corporale constă în demolarea,
demontarea şi dezmembrarea imobilizărilor corporale, valorificarea ansamblelor, pieselor componente
şi materialelor rezultate din dezmembrare. Pot fi scoase din funcţiune activele imobilizate amortizare
integral sau neamortizate integral, a căror valoare nerecuperată prin amortizare se include în cheltuieli.
Documentaţia privind scoaterea din funcţiune întocmită şi prezentată de conducerea
compartimentului care le are în exploatare este analizată şi avizată de comisii special constituite.
Concluziile comisiei se consemnează în procesul-verbal de scoatere din funcţiune a imobilizărilor
corporale şi declasare a bunurilor materiale. Operaţiile de demontare- dezmembrare şi de transport a
materialelor şi pieselor de schimb rezultate ocazionează cheltuieli care sunt reflectate în contabilitate
concomitent cu scoaterea din evidenţă a activului imobilizat.
Exemplu de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale complet amortizate:

O entitate economică scoate din funcţiune un utilaj complet amortizat, cu valoarea contabilă
de înregistrare de 10.000 lei. Din dezmembrarea utilajului se recuperează piese de schimb în valoare
de 700 lei.
Pe baza procesului-verbal de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale se efectuează
următoarele înregistrări contabile:
a) Scoaterea din evidenţă a activului imobilizat complet amortizat:

2813 „Amortizări privind = 2131,,Echipamente 10.000
echipamentele tehnologice” tehnologice”
c) Piesele de schimb sunt rezultate din dezmembrarea activului imobilizat:

3024 = 7583 „Venituri din vânzarea activelor 700
„Piese de schimb” şi alte operaţiuni de capital”
Exemplu de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale incomplet amortizate:
O entitate economică scoate din funcţiune o clădire cu valoarea de înregistrare 500.000 lei,
amortizarea înregistrată de 450.000 lei. Demolarea clădirii se execută de terţi, de la care se primeşte
factura în valoare de 30.000 lei. Materialele auxiliare recuperate de la demolarea clădirii au valoarea
de 40.000 lei.
Pe baza procesului-verbal de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale şi declasare a
unor bunuri materiale se efectuează următoarele înregistrări contabile:
a) Înregistrarea cheltuielilor de demolare a clădirii conform facturii primită de la unitatea

terţă specializată:
% = 401 37.200
6583„Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital” „Furnizori” 30.000
94
b) Înregistrarea materialelor recuperate din demolarea clădirii:
3028 „Alte materiale = 7583 „Venituri din vânzarea 40.000
consumabile” activelor şi alte operaţiuni de capital”
e) Înregistrarea scoaterii din funcţiune şi din evidenţă a clădirii având în vedere amortizarea
înregistrată de 450.000 lei, diferenţa între veniturile obţinute din valorificarea materialelor recuperate
de 40.000 lei şi cheltuielile ocazionate de 30.0000 lei, precum şi valoarea neamortizată stabilită astfel,
care urmează să fie recuperată într-o perioadă de până la 5 ani.
% = 212 500.000
281 „Amortizări privind imobilizările corporale” „Construcţii” 450.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii
de capital” 50.000
B. Ieşirea imobilizărilor corporale prin vânzare:
Cedarea (vânzarea) imobilizărilor corporale care nu mai sunt utile în activităţile entităţii
economice se poate realiza în următoarele situaţii:
 preţul negociat de vânzare este egal cu valoarea neamortizată;
 preţul negociat de vânzare este mai mare decât valoarea neamortizată;
 preţul negociat de vânzare este mai mic decât valoarea neamortizată.
În primul caz unitatea nu realizează profit sau pierdere din vânzarea activului imobilizat. În al
doilea caz unitatea realizează un profit egal cu diferenţa dintre veniturile la preţ de vânzare şi
cheltuielile aferente valorii neamortizate. În al treilea caz unitatea înregistrează pierderea dată de
excedentul cheltuielilor cu activele cedate faţă de venituri din cedarea activelor.
Exemplu: o entitate economică vinde un activ imobilizat cu valoarea de înregistrare de
15.000 lei, amortizare înregistrată 11.000 lei, la preţul negociat de vânzare de 6.000 lei.
Înregistrările în contabilitate sunt următoarele:
a) Vânzarea activului imobilizat, conform facturii:

461 = % 7.440
„Debitori diverşi” 7583 „Venituri din vânzarea 6.000
activelor şi alte operaţiuni de capital”
a) Scoaterea din evidenţă a activului vândut, incomplet amortizat:

% = 2131 15.000
281 „Amortizări privind „Echipamente 11.000
imobilizările corporale” tehnologice”
6583 „Cheltuieli privind activele 4.000
cedate şi alte operaţii de capital”
c) Încasarea facturii pentru activul cedat:

5121 = 461 7.440
„Conturi la bănci în lei” „Debitori diverşi”
b) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli prin contul de rezultate:

121 = 6583 4.000
„Profit şi pierdere” „Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţii de capital”
7583 = 121 6.000

„Venituri din vânzarea activelor „Profit şi pierdere”
În situaţia efectuării vânzării activelor pe bază de licitaţie publică, intervin: evaluarea

activului pentru stabilirea preţului de pornire a licitaţiei, operaţii specifice licitaţiei, scoaterea din
evidenţă a imobilizării corporale vândute.
Exemplu: Se vinde prin licitaţie publică un activ imobilizat cu următoarele date: valoarea
95
contabilă de înregistrare (de intrare) 100.000 lei, amortizarea înregistrată 40.000 lei; preţ de pornire a
licitaţiei 65.000 lei; valoarea de adjudecare a activului 75.000 lei; costul proiectului de evaluare a
activului propus pentru vânzare 1.000 lei.
Operaţiile economice specifice vânzării prin licitaţie sunt următoarele:
a) Plata proiectului de evaluare a activului propus pentru vânzare:

471 = 5121 1.000
„Cheltuieli înregistrate în avans” „Conturi la bănci în lei”
b) Încasarea garanţiei de 10% din preţul de pornire la licitaţie:

10% x 65.000 lei = 6.500 lei
5121„Conturi la bănci în lei” = 462„Creditori diverşi” 6.500
c) Înregistrarea preţului de vânzare = valoarea de adjudecare a licitaţiei pentru activul vândut

la licitaţie:
461 = 7583 „Venituri din vânzarea activelor 75.000
„Debitori diverşi” şi alte operaţiuni de capital”
d) Încasarea diferenţei dintre preţul de vânzare (adjudecat) şi garanţia încasată anterior:

75.000 lei - 6.500 lei = 68.500 lei:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” 68.500
c) Se decontează garanţia încasată anterior:

462„Creditori diverşi” = 461 „Debitori diverşi” 6.500
f) Se încorporează în cheltuielile de exploatare ale perioadei costul proiectului de evaluare a

activului vândut:
622 „Cheltuieli privind = 471 „Cheltuieli 1.000
comisioanele şi onorariile” înregistrate în avans”
g) Se scoate din evidenţă activul imobilizat vândut:

% = 2131 100.000
h) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:

7583 = 121 75.000
„Venituri din vânzarea activelor „Profit şi pierdere”
121 = % 61.000
„Profit şi pierdere” 622 „Cheltuieli privind 1.000
Comisioanele şi onorariile”
Cedate şi alte operaţii de capital”
C. Ieşirea prin retragerea aportului în natură de către acţionari
Presupunem retragerea aportului în natură la capitalul social a unui activ imobilizat cu

valoarea de înregistrare de 12.000 lei.
1012 = 456 12.000

„Capital subscris vărsat” „Decontări cu asociaţii
privind capitalul”
456 „Decontări cu asociaţii = 2131 12.000
96
privind capitalul” „Echipamente tehnologice”
D. Ieşirea ca urmare a lipsurilor constatate la inventariere
Această cale de ieşire se înregistrează atât ca scoatere din evidenţă a mijlocului constatat lipsă
la inventariere, cât şi sub aspectul imputaţiei în sarcina persoanelor care au avut în gestiune activul
imobilizat.
a) Scoaterea din evidenţă a unui activ imobilizat cu valoarea contabilă de înregistrare 10.000
lei; amortizarea înregistrată 4.000 lei:
% = 2131 10.000
b) Valoarea netă contabilă este imputată unor salariaţi, inclusiv TVA aferent acestei valori:
4282 „Alte creanţe = % 7.440

în legătură cu personalul” 758 „Alte venituri 6.000
din exploatare”
E. Ieşirea imobilizărilor corporale ca urmare a unor calamităţi naturale
Exemplu: în urma unei inundaţii s-a pierdut un activ imobilizat cu valoarea contabilă de
înregistrare (intrare) de 5.000 lei, amortizare înregistrată 2.300 lei.
% = 2131 5.000
6587 „Cheltuieli privind calamităţile 2.700
şi alte evenimente similare”
F. Ieşirea imobilizărilor corporale prin donaţii sau cedări cu titlu gratuit
În baza procesului verbal de predare-primire se înregistrează transmiterea prin donaţie, cu

titlu gratuit, un activ imobilizat cu valoare contabilă de înregistrare (valoare de intrare) de 3.000 lei,
amortizare înregistrată 1.400 lei.
% = 2131 3.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate „Echipamente 1.600
şi alte operaţii de capital” tehnologice”
281 „Amortizări privind 1.400
G. Ieşirea imobilizărilor corporale care fac obiectul participării aportului în natură la capitalul
social al unei noi societăţi.
1. Se scot din entitate imobilizări corporale subscrise ca aport la capitalul societăţii

comerciale X; valoarea lor contabilă de înregistrare:
20.000 lei, amortizarea înregistrată: 8.000 lei.
% = 2131 20.000
97
281 „Amortizări privind „Echipamente tehnologice” 8.000
263 „Interese de participare” 12.000
Iesirea definitive aimobilizărilor corporale din entitatea economică se poate face pe una din caile:
………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….. …………………………………
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
:..................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
9.4. Contabilitatea cheltuielilor privind reparaţiile imobilizărilor corporale
Asigurarea bunei funcţionări a imobilizărilor corporale se realizează prin reparaţiile

executate, care pot fi de diferite categorii:
 Reparaţii capitale: constau în lucrări de valoare mare care necesită înlocuirea (repararea) unui
număr important de componente uzate. Se efectuează la intervale lungi de timp – trei – cinci ani.
 Reparaţii curente: constau în lucrări reprezentate de înlocuirea unui număr mai redus de
componente uzate, în vederea menţinerii stării normale de funcţionare pe o perioadă de timp relativ
scurtă. Sunt programate a se executa la intervale de timp mici.
 Reviziile se execută sistematic la intervale scurte de timp, pentru prevenirea unor eventuale
defecţiuni.
După modul de execuţie, reparaţiile pot fi de două categorii: în regie, executate cu forţe
proprii ale unităţii; în antrepriză, executate de către unităţi terţe specializate.
Cheltuielile ocazionate de reparaţii pot fi incluse integral în costuri în luna în care se
efectuează lucrarea, sau în mod eşalonat pe mai multe luni, sau chiar exerciţii.
În cazul eşalonării se pot aplica două tehnici contabile:
- constituirea de provizioane pentru cheltuielile cu reparaţiile capitale repartizate pe mai multe
exerciţii, folosind contul 1518 „Alte provizioane”;
- utilizarea contului 471 „Cheltuieli înregistrate în avans pentru cheltuielile aferente reparaţiilor
curente”.
Contabilitatea lucrărilor de reparaţii executate în regie
Caz 1: lucrări incluse integral în costul lunii în care s-a efectuat reparaţia:
Se execută cu forţe proprii o lucrare de reparaţii curente care ocazionează următoarele
cheltuieli:
 consum piese de schimb: 1.000 lei;
 consum materiale auxiliare: 400 lei;
 salarii: 500 lei;
 CAS: 150 lei;
 fond şomaj: 25 lei.
Înregistrarea lor în cheltuielile de exploatare ale lunii respective sunt următoarele:

6024 = 3024 1.000
„Cheltuieli privind piesele de schimb” „Piese de schimb”
6021 = 3021 400

„Cheltuieli cu materialele auxiliare” „Materiale auxiliare”
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal 500

remuneraţiile personalului” - remuneraţii datorate”
645 = % 175
„Cheltuieli privind asigurările 4311 „Contribuţia unităţii 150
98
şi protecţia socială” la asigurările sociale”
4371 „Contribuţia unităţii 25
la fondul de şomaj”
Caz 2: lucrări a căror valoare se eşalonează pe mai multe perioade. Exemplu: o lucrare de
reparaţii curente în valoare de 6.000 lei urmează a se eşalona pe şase luni.
Înregistrarea lucrării executate:
471 „Cheltuieli = 758 „Alte venituri 6.000

înregistrate în avans” din exploatare”
Înregistrarea cotei aferente lunii curente:
611 „Cheltuieli de = 471„Cheltuieli 1.000

întreţinere şi reparaţii” înregistrate în avans”
- Contabilitatea lucrărilor de reparaţii executate de terţi
Exemplu: se primeşte factura de la unitatea specializată în reparaţii la active imobilizate,

pentru valoarea de 9.000 lei, TVA 24%. Reparaţia se include eşalonat în costuri, pe trei luni.
Recepţionarea lucrării de reparaţii terminate şi facturate:

% = 401 11.160
471 „Cheltuieli înregistrate în avans” „Furnizori” 9.000
- Plata facturii furnizorului:

401 = 5121 11.160
„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”
- Înregistrarea cotei aferente lunii curente:

611 „Cheltuieli de = 471 „Cheltuieli înregistrate 3.000
întreţinere şi reparaţii” în avans”
9.5. Reevaluarea imobilizărilor corporale
In cazul in care, ulterior recunoasteriii initiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este
determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita
activului, in locul costului de achizitie/costului de productie sau a oricarei alte valori atribuite inainte
acelui activ. In astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere
valaorea acestuia, determinata in urma reevaluarii.
Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita
reevaluarea selectiva si raportatea in situatiile anuale a unor valori care unt o combinatie de costuri si
valori calculate la date diferite. Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa
din care face parte trebuie reevaluate, cun exceptia situatiei cand nu exista nici o piata activa pentru
acel activ.
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, in asa fel incat valoarea contabila sa
nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data
bilantului.
Daca un activ dintr-o clasa de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista
piata activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat in bilant utilizand tratamentul de baza.
O piata activa este o piata unde sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) poti fi gasiti in permanenta cumparatori si vanzatori interesati;
c) preturile sunt cunoscute de catre public.
Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale reevaluate nu mai poate fi determinata prin
referinta la o piata activa, valaorea ctivului prezentat in bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la
data ultimei sale reevaluari, din care se scad amortizarea si provizioanele pentru depreciere, cumulate.
O problema implicata de operatiunea de reevaluare se refera la amortizarea cumulata si
inregistrata in conturile de amortizari. Standardele prevad urmatoarele alternative:
99
a) amortizarea cumulata este recalculata proportional cu schimbarea in valoarea bruta a
activului astfel incat valoarea neta contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu
valoarea justa stabilita prin reevaluare. Aceasta metoda este folosita in cazul in care activul
este reevaluat cu ajutorului unui indice pentru a se ajunge la costul de inlocuire, mai putin
amortizarea corespunzatoare.
b) amortizarea cumulata este eliminata (scazuta) din valoarea contabila bruta a activului si
valoarea neta recalculata la valoarea justa a activului. Aceasta metoda este folosita, de
exemplu pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.
Inscrierea datelor din contabilitatea curenta in situatiile financiare se subordoneaza

principiului valorii reale. Activele imobilizate sunt inscrise in bilant la valoarea neta contabila care se
stabileste ca diferenta intre valoarea contabila a activelor imobilizate si suma reprezentand amortizari
si/sau ajustări pentru deprecieri inregistrate.
Inregistrarea in contabilitate a diferentelor din reevaluare se realizeaza in functie de metoda
acceptata pentru reflectarea valorii contabile de intrare reevaluata, respectiv:
1. metoda valorii brute: reevaluarea simultana a valorii brute a imobilizarilii si a amortizarii
cumulate, care se utilizeaza atunci cand se apeleaza la costul de inlocuire pentru ca nu se
poate determina valoarea justa de piata;
2. metoda valorii nete: reevaluarea numai a valorii nete contabile, care se utilizeaza atunci
cand se poate determina o valoare justa de piata pentru activul supus reevaluarii.
In cazul metodei valorii brute sau a indicelui, se actualizeaza valoarea bruta de intrare si amortizarea
cumulata pe baza unui indice de actualizare, precum si deprecierea cumulata, daca exista.
Exemplu:
Valoarea de intrare a unui utilaj supus reevaluarii este de 10.000 lei, amortizat pentru 6000 lei.
Indicele de actualizare este de 125%.
Evaluare:
Se calculeaza urmatoarele valori:
 valoarea de intrare a utilajului actualizata=10.000x125%=12.500 lei
 valoarea amortizarii cumulate actualizata=6.000x125%=7.500 lei
 diferenta in valoarea contabila din reevaluarea utilajului=12.500-10.000=2.500 lei
 diferenta din amortizarea actualizata=7.500-6.000=1.500 lei
 diferenta dintre plusul de valoare al utilajului si plusul de valoarea a amortizarii=2.500-
1.500=1.000 lei
Recunoastere
2131 Echipamente tehnologice = % 2.500

105 Rezerve din reevaluare 1.000
2813 Amortizarea echipamentelor 1.500
tehnologice
In cazul utilizarii metodei valorii nete se anuleaza amortizarea cumulata pana in momentul
reevaluarii precum si provizioanele pentru depreciere , daca exista, activul fiind adus la valoarea neta
contabila. Apoi se calculeaza si se inregistreaza diferenta care rezulta din reevaluare.
Exemplu:
Valoarea de intrare a unui utilaj supus reevaluarii este de 10.000 lei, amortizat pentru 6000
lei. Ca urmare a reevaluarii se stabileste o valoare de piata de 4.200 lei.
Evaluare:
Se calculeaza urmatoarele valori:
 valoarea neta dupa anularea amortizarii=10.000-6.000=4.000 lei
 diferenta din reevaluare =4.200-4.000=2.000 lei
Recunoastere
a) anularea amortizarii cumulate:
2813 Amortizarea = 213 Echipamente tehnologice 6.000
echipamentelor
tehnologice
b) inregistrarea diferentei din reevaluare:
100
213 Echipamente tehnologice = 105 Rezerve din reevaluare 2.000
1. Tratamentul amortizarii cumulate la reevaluare

 Se recalculeaza proportional cu modificarea valorii brute a activului reevaluat ( in cazul
adoptarii costului de inlocuire); sau
 Se elimina din valoarea bruta a activului inainte de reevaluare ( in cazul adoptarii valorii de
piata)
2. Tratamentul rezultatului reevaluarii
a) in cazul cresterii valorii nete contabile are loc:
 cresterea rezervei din reevaluare, daca nu a existat o cheltuiala determinata de
descresterea valorii nete contabile;
 cresterea unui venit , daca a existat o cheltuiala determinata de descresterea valorii
nete contabile
b) in cazul descresterii valorii contabile nete are loc:
 descresterea rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea rezervei si diferenta
de valoare aparuta, restul sumei fiind recunoscuta ca o cheltuiala;
 cresterea unei cheltuieli, daca nu exista un surplus din reevaluare pentru acel activ in
contul de “Rezerve din reevaluare”.
Surplusul din reevaluare inclus in “Rezervele din reevaluare” se transfera la “Rezultatul reportat”:
 in momentul cedarii sau casarii activului, cu toata valoarea,
 pe masura amortizarii activului, cu diferenta dintre valoarea amortizata calculate pe baza
valorii contabile reevaluate si valoarea amortizata calculata pe baza valorii contabile initiale.
Exemplu privind reevaluarea imobilizarilor corporale

O societate comerciala detine un mijloc de transport evaluat la intrare (in anul N) la valoarea de
10.000 lei, avand durata de viata utila de 10 ani, fiind amortizat dupa metoda liniara si fiind in al
treilea an de functiune.
Cazul 1. La sfarsitul anului al treilea de functiune are loc prima reevaluare a activului,
stabilindu-se ca valoare justa valoarea de 8750 lei.
Utilizand metoda valorii nete: avem:

 Valoarea neta contabila la sfarsitul anului N+2, inainte de reevaluare=7.000 lei
 Diferenta din reevaluare pozitiva, in suma de 1750 lei (8750-7000) este inregistrata in
contul 105 Rezerve din reevaluare prin creditarea acestuia.
La 31 dec N+2 se inregistreaza operatiile:
 Anularea amortizarii cumulate pana in momentul reevaluarii:

echipamentelor
tehnologice
 Corectarea valorii nete contabile:
213 Echipamente tehnologice = 105 Rezerve din reevaluare 1.750
Observatie: se va recalcula amortizarea pornind de la noua valoare contabila (8750 lei) si de la

perioada ramasa de utilizare (7 ani).
Amortizarea anuala recalculata=8750/7=1250. lei.
La 31 dec N+3 se inregistreaza urmatoarele operatii:
 Amortizarea aferenta anului N+3
6811 Cheltuieli de exploatare = 2813 Amortizarea 1.250

pv amortizarile echipamentelor
tehnologice
 Transferarea rezervei din reevaluare la rezultatul reportat provenit din surplusul de

rezerve din reevaluare pe masura amortizarii: diferenta de amortizare aferenta reevaluarii este de
1250-1000=2500 lei
101
105 Rezerve din reevaluare = 1175 Rezultatul reportat 2.500
provenit din surplusul de
rezerve din reevaluare
Observatie: Aceste doua inregistrari se repeta si la sfarsitul anului N+4.
Cazul 2. A doua reevaluare a mijlocului de transport se efectueaza dupa 2 ani de la prima reevaluare a
activului, stabilindu-se ca valoare justa valaorea de 4.000 lei.
Utilizand metoda valorii nete la 31 dec N+4, avem:
 Amortizarea cumulata in contul 2813 Amortizarea echipamentelor tehnologice este
de 2.500 (1250 lei/an x 2 ani).
Anularea amortizarii cumulate pana in momentul reevaluarii se inregistreaza astfel:

echipamentelor
tehnologice

Valoarea neta contabila la sfarsitul anului N+4 inainte de reevaluare este de 6250 lei (8750-
2500).
Diferenta din reevaluare negativa, in valoare de -2250 (6250-4000), se inregistreaza prin
debitarea contului 105 Rezerve din reevaluare cu 1250 lei si 681 Cheltuieli de exploatare pv
amortizarile cu 1.000 lei.
Nota contabila este:
% = 213 Echipamente tehnologice 2.250

105 Rezerve din reevaluare 1.250
Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor
655 corporale 1.000
Observatie: se va recalcula amortizarea pornind de la noua valoare contabila

(4000 lei) si de la perioada ramasa de utilizare (5 ani). Amortizarea anuala recalculata=4000/5=800
lei.
La 31 dec N+5, N+6, N+7 se inregistreaza amortizarea anuala:
6811 Cheltuieli de exploatare = 2813 Amortizarea 800

tehnologice
Soldul contului 105 fiind zero, nu se mai inregistreaza transferarea rezervei din reevaluare la rezultatul
reportat.
Cazul 3. A treia reevaluare se efectueaza dupa 3 ani de la a doua reevaluare, stabilindu-se ca valoare
justa valaorea de 2800 lei.
Utilizand metoda valorii nete la 31 dec N+7, avem:
 Amortizarea cumulata in contul 2813 Amortizarea echipamentelor tehnologice este
de 2.400 (800 lei/an x 3 ani).
Anularea amortizarii cumulate pana in momentul reevaluarii:

echipamentelor
tehnologice

Valoarea neta contabila la sfarsitul anului N+7 inainte de reevaluare este de 1600 lei (4000-
102
2400).
Diferenta din reevaluare pozitiva, in valoare de 1200 (2800-1600), si este recunoscuta prin
creditarea contului 755 Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale pentru 1000 lei, pentru a
anula cheltuielile recunoscute le reevaluarea precedenta, si a contului 105 Rezerve din reevaluare cu
2000, astfel:
213 Echipamente tehnologice = % 1.200

105 Rezerve din reevaluare 200
755 1.000
Venituri din
reevaluarea
imobilizărilor
corporale
Observatie: se va recalcula amortizarea pornind de la noua valoare contabila (2800 lei) si de la

perioada ramasa de utilizare (2 ani). Amortizarea anuala recalculata=2800/2=1400 lei.
La 31 dec N+8, N+9, se inregistreaza amoritzarea anuala:
6811 Cheltuieli de exploatare = 2813 Amortizarea 1.400

tehnologice
 Transferarea rezervei din reevaluare la rezultatul reportat provenit din surplusul de

rezerve din reevaluare pentru diferenta de amortizare de 4000 (1400-1000).
Deoarece aceasta depaseste soldul contului 105, se va transfera intreaga suma de
200
105 Rezerve din reevaluare = 1175 Rzultatul reportat 200

provenit din surplusul de
rezerve din reevaluare
NOTA:
Reglementările contabile cer transferarea rezervelor din reevaluare la rezultatul reportat
provenit din surplusul de rezerve din reevaluare (1175) pe masura realizarii activului. Prin realizarea
activului se intelege fie amortizarea acestuia, fie scoaterea din gestiune a lui.
In cazul aplicatiei discutate anterior s-a transferat rezerva din reevaluare la rezultatul reportat
din surplusul de reevaluare pe masura amortizarii activului. Daca transferul se face la scoaterea din
gestiune este necesar sa se refaca o serie de calcule astfel:
La 31 dec N+2:
 Valoarea contabila neta este de 7000 lei (10.000-3 x 1.000);
 Valoarea de piata este de 8750 lei;
 Diferenta din reevaluare este de 1750 (8750-7000);
La 31 dec N+4:
 Valoarea contabila neta este de 6250 lei (8750-2 x 1250);
 Diferenta din reevaluare este de -2250 (6250-4000);
 Soldul contului 105 este zero.
La 31 dec N+7:
 Valoarea contabila neta este de 1600 lei (4000-3 x 800);
 Diferenta din reevaluare este de 1200 (4000-2800);
 Soldul contului 105 este 1200 lei.
La scoaterea din gestiune (31 dec N+9) soldul contului 105 este de 1200 lei. Aceasta suma se transfera
în contul 1175, astfel:
105 Rezerve din reevaluare = 1175 Rezultat reportat din 1.200
103
surplusul de rezerve
din reevaluare
Rezumat
Contabilitatea imobilizărilor corporale este asigurată cu ajutorul conturilor din grupa 21
Imobilizări corporale şi anume: contul 211 Terenuri desfăşurat pe conturile sintetice de gradul II: 2111
„Terenuri” şi 2112 „Amenajări de terenuri”, contul 212 „Construcţii”, 213 „Instalaţii tehnice,
mijloace de transport, animale şi plantaţii, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II corespunzătoare
grupelor principale de active imobilizate astfel: 2131 „Echipamente tehnologice”, 2132 „Aparate şi
instalaţii de măsură, control şi reglare”, 2133 „Mijloace de transport”, 2134 „Animale şi plantaţii”,
etc.
Operaţiile de intrări se realizează prin aport în natură, achiziţie, subvenţii, investiţii constând
în amenajări efectuate fie cu forţe proprii fie de către terţi (în antrepriză).
Uzura fizică şi morală determină deprecierea ireversibilă a imobilizărilor corporale.
Recuperarea deprecierii valorii imobilizărilor corporale se realizează prin amortizare, element de
cheltuieli ce se include în costuri şi se recuperează prin preţul de vânzare al produselor, lucrărilor şi
serviciilor vândute.
Din punct de vedere economic amortizarea semnifică includerea în cheltuielile fiecărui
exerciţiu a sumei totale a deprecierilor imobilizărilor.
La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale se ţine seama de următoarele elemente:
valoarea de amortizat (valoarea de intrare); durata normată de utilizare stabilită prin Legea amortizării,
pe baza unor determinări tehnico-economice pe categorii de active imobilizate; metoda de calcul a
amortizării (regimul de amortizare) folosită de unitatea economică.
Regimuri de amortizare:
1. Amortizarea liniară utilizează cote uniforme de amortizare, stabilite proporţional cu
numărul anilor de funcţionare.
2. Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor procentuale de amortizare liniară cu
un coeficient diferenţiat în funcţie de durata normată de funcţionare a activului imoblizat,
3. Amortizarea accelerată presupune ca în primul an de funcţionare să se includă în cheltuieli
amortizarea anuală reprezentând o cotă de 50% din valoarea de intrare a activului imoblizat, urmând
ca restul de valoare să se recupereze după sistemul liniar de amortizare.
4. Amortizare calculata pe unitate de produs sau serviciu, atunci cand natura imobilizarii
justifica utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Ieşirea definitivă a imobilizărilor corporale din entitate se realizează pe diferite căi.
A. Scoaterea din funcţiune (casarea) imobilizărilor corporale
B. Ieşirea imobilizărilor corporale prin vânzare:
C. Ieşirea prin retragerea aportului în natură de către acţionari
D. Ieşirea ca urmare a lipsurilor constatate la inventariere
E. Ieşirea imobilizărilor corporale ca urmare a unor calamităţi naturale
F. Ieşirea imobilizărilor corporale prin donaţii sau cedări cu titlu gratuit
G. Ieşirea imobilizărilor corporale care fac obiectul participării aportului în natură la capitalul
social al unei noi societăţi.
1. Care sunt caracteristicile activelor imobilizate?

2. Care sun regulile de evaluare a activelor imobilizate?
3. Cum se clasifică activele imobilizate?
4. Care este definiţia imobilizărilor corporale?
5. Care sunt căile de intrare în entitate pentru imobilizările corporale? Care sunt tratamentele
contabile pentru acestea?
6. Care este tratamentul contabil de recunoaştere a cheltuielilor de constituire?
7. Care este tratamentul contabil de recunoaştere a concesiunilor?
8. Care este tratamentul contabil de recunoaştere a unui program informatic?
9. Ce reprezintă amortizarea?
10. Care sunt metodele de amortizare permise de reglementările contabile conforme cu directivele
104
europene?
11. Compuneţi şi rezolvaţi tranzacţii privind ieşirea imobilizărilor corporale.
12. Care etse tratamentul contabil la reevaluarea unei imobilizări corporale atunci când valoarea
justă este mai mare decât valoarea contabilă?
13. Care este tratamentul contabil la reevaluarea unei imobilizări corporale atunci când valoarea
justă este mai mică decât valoarea contabilă?
1. O entitate economică achiziţionează o linie de producţie; cheltuielile legate de achiziţie sunt

următoarele: preţ de cumpărare 70.000 lei, cheltuieli cu proiectul de montaj 15.000 lei;
cheltuieli de transport până la locul de montare 12.000 lei; onorariile inginerilor pentru
montaj 6.000 lei. Cheltuielile estimate de efectuat la terminarea producţiei pentru mutarea,
demontarea şi restaurarea amplasamentului recunoscute printr-un provizion pentru riscuri şi
cheltuieli 20.000 lei. Pierderi din exploatare înregistrate înainte de atingerea parametrilor
planificaţi 8.000 lei. Care este costul de achiziţie?
a) 130.000 lei
b) 122.000 lei
c) 128.000 lei
d) 108.000 lei
e) 103.000 lei
2. O entitate economică importă o instalaţie; cheltuielile legate de achiziţie sunt: preţul de

cumpărare 100.000 lei; taxa vamală 10.000 lei; comision vamal 1.000 lei; cheltuieli de
transport pe parcurs intern 5.000 lei; cheltuieli montaj 10.000 lei. Societatea estimează că la
terminarea producţiei, cheltuielile cu demontarea şi mutarea instalaţiei recunoscute printr-un
provizion pentru riscuri şi cheltuieli vor fi de 15.000 lei. Care este formula contabilă privind
achiziţia?
a)
213 = % 141.000 lei
404 115.000 lei
446 11.000 lei
1513 15.000 lei
b)
213 = % 111.000 lei
404 100.000 lei
446 11.000 lei
c)
213 = % 126.000 lei
404 115.000 lei
446 11.000 lei
d)
213 = % 130.000 lei
404 115.000 lei
1513 15.000 lei
e)
213 = 404 126.000 lei
151 = 40 15.000
3 4 lei
3. În cursul exerciţiului N societatea „X” demarează lucrările pentru construcţia unei clădiri în
regie proprie. La sfârşitul exerciţiului N cheltuielile efectuate sunt de 300.000 lei. La 15
octombrie N+1 investiţia este finalizată şi recepţionată; costul total de producţie este de
850.000 lei. Efectuaţi înregistrarea contabilă a recepţiei finale a clădirii.
a)
105
21 = 72 1.150.000
2 2 lei
b)
21 = 23 1.150.000
2 1 lei
c)
21 = 23 300.000
2 1 lei
21 = 72 850.000
2 2 lei
d)
21 = % 1.150.000
2 23 lei
1 300.000
72 lei
2 850.000
lei
e)
21 = 72 850.000
2 2 lei
4. O entitate economică deţine un utilaj procurat în exerciţiul N la valoarea de 200.000 lei,

amortizată liniar în 10 ani. La sfârşitul exerciţiului N+5 se decide reevaluarea, la valoarea
justă stabilită de 140.000 lei. Ce înregistrări contabile se efectuează în exerciţiul N+6?
a)
681 = 28 28.000
1 1 lei
10 = 11 28.000
5 7 lei
b)
681 = 28 28.000
1 1 lei
10 = 117 20.000
5 5 lei
c)
681 = 28 28.000
1 1 lei
105 = 117 8.000

8 5 lei
d)
681 = 28 20.000
1 1 lei
10 = 11 8.000
5 7 lei
e)
681 = 28 28.000
1 1 lei
105 = 117 20.000
106
8 5 lei
5. În urma unor reevaluări succesive ale unui utilaj se obţin următoarele date: în exerciţiul N o
descreştere de valoare de 55.000 lei; soldul contului 105 „Rezerve din reevaluare” este de
30.000 lei (în exerciţiile anterioare s-a obţinut o creştere de valoare); în exerciţiul N+1 o
creştere de valoare în sumă de 40.000 lei. Creşterea de valoare din exerciţiul N+1 determină:
a) o creştere a rezervei din reevaluare cu 15.000 lei şi o compensare a cheltuielii anterioare
sub forma unui venit de 25.000 lei.
b) o creştere a rezervei din reevaluare cu 40.000 lei.
c) o creştere a veniturilor cu 40.000 lei.
d) o creştere a veniturilor cu 25.000 lei.
e) o creştere a rezervei din reevaluare cu 25.000 lei.
6. O entitate economică a achiziţionat la 1 ianuarie N un utilaj la costul de 600.000 lei. Durata

de viaţă estimată = 6 ani. Suma estimată a fi obţinută la vânzarea utilajului după 6 ani este de
220.000 lei. La 1 ianuarie N+3 utilajul este reevaluat la 450.000 lei, iar valoarea reziduală
este de 150.000 lei.
Se cere să se stabilească mărimea anuală a amortizării calculată în regim liniar, după
reevaluare.
a) 150.000 lei.
b) 120.000 lei.
c) 100.000 lei.
d) 125.000 lei.
e) 170.000 lei.
7. O entitate economică achiziţionează pe data de 10 iunie N un utilaj la costul de 10.000 lei

amortizată liniar în 10 ani. La sfârşitul exerciţiului N+4 utilajul este vândut la preţul de 3.500
lei. Această tranzacţie generează:
a) un venit de 3.500 lei şi o cheltuială de 2.000 lei.
b) un venit de 3.500 lei şi o cheltuială de 4.500 lei.
c) o cheltuială de 2.000 lei.
d) un venit de 3.500 lei şi o cheltuială de 1.500 lei.
e) un venit de 3.500 lei.
8. O entitate economică scoate din funcţiune o construcţie cu valoarea contabilă 20.000 lei,
amortizare cumulată 14.000 lei; cheltuieli cu salarii pentru operaţiunea de dezmembrare 800
lei; recuperări din dezmembrare 2.000 lei. Care este formula contabilă de înregistrare a
scoaterii din funcţiune?
a)
% = 212 20.000 lei
281 15.200 lei
6583 4.800 lei
b)
% = 212 20.000 lei
281 14.000 lei
471 6.000 lei
c)
% = 212 20.000 lei
281 14.000 lei
1068 800 lei
6583 5.200 lei
d)
107
% = 212 20.000 lei
281 14.800 lei
6583 5.200 lei
e)
% = 212 20.000 lei
281 14.000 lei
6583 6.000 lei
RASPUNSURI
1. Rezolvare:
Costul de achiziţie este format din:

Preţul de cumpărare 70.000 lei
+ Alte cheltuieli legate de achiziţia activului:
Cheltuieli cu proiectul de amplasare 5.000 lei
Cheltuieli de transport până la locul de montare 12.000 lei
Onorariile inginerilor 6.000 lei
Cheltuieli de montaj 15.000 lei
Cheltuieli cu mutarea, demontarea şi restaurarea 20.000 lei
COST DE ACHIZIŢIE 128.000 lei
Răspuns corect (c)
2. Rezolvare:
Costul de achiziţie este format din:

Preţul de cumpărare 100.000 lei
+Taxe vamale 10.000 lei
+Comision vamal 1.000 lei
+ Alte cheltuieli legate de achiziţie:
Cheltuieli de transport pe parcurs intern 5.000 lei
Cheltuieli de montaj 10.000 lei
Cheltuieli cu demontarea şi mutarea 15.000 lei
COST DE ACHIZIŢIE 141.000 lei
Formula contabilă de înregistrare a achiziţiei:
213 = % 141.000 lei

404 115.000 lei
446 11.000 lei
1513 15.000 lei
Răspuns corect (a)
3. Rezolvare:
La sfârşitul exerciţiului N se înregistrează recepţia provizorie prin formula:
23 = 72 300.000
1 2 lei
La 15 octombrie N+1 se înregistrează recepţia finală a clădirii, pentru costul efectiv de

producţie:
212 = % 1.150.000 lei

231 300.000 lei
722 850.000 lei
Răspuns corect (d)
108
4. Rezolvare:
Surplusul din reevaluare înregistrat în creditul contului 105 se transferă la rezultatul reportat,
pe măsura folosirii activului, pentru suma rezultată ca diferenţă dintre amortizarea calculată la
valoarea reevaluată (valoarea justă) şi amortizarea calculată la costul iniţial.
În exerciţiul N+5 se înregistrează:
- amortizarea anuală
- transferul diferenţei din reevaluare la rezultatul reportat.
În exerciţiul N+5 situaţia activului este:
Valoarea justă stabilită prin reevaluare 140.000 lei
Numărul de ani rămaşi de amortizat (10 – 5) = 5 ani
Amortizarea anuală calculată la valoarea reevaluată
Amortizarea calculată la cost

200.000.000lei
 20.000.000lei
(valoarea de intrare): 10ani
Răspuns corect (c)
5. Rezolvare:
1058
30.000 (ex. N) Si C 30.000
Exerciţiul N:
Diferenţa negativă din reevaluare înregistrată ulterior constatării unui plus de valoare se
înregistrează în debitul contului 105 cu minimul dintre soldul creditor al contului şi valoarea
descreşterii:
min. (30.000 lei şi 50.000 lei)→30.000 lei
iar diferenţa rămasă neacoperită = 25.000 lei se înregistrează ca o cheltuială.
Exerciţiul N+1:
Diferenţa pozitivă din reevaluare înregistrată în urma unui minus de valoare trecut pe
cheltuieli se va înregistra sub forma unui venit care să compenseze cheltuiala respectivă – în cazul de
faţă 25.000 lei, iar diferenţa (40.000 lei – 25.000 lei) = 15.000 lei se va înregistra în creditul contului
1058.
Înregistrări contabile:
Exerciţiul N:
% = 213 55.000 lei

105 30.000 lei
681 25.000 lei
Exerciţiul N+1:
213 = % 40.000 lei

781 25.000 lei
105 15.000 lei
Deci ultima reevaluare determină o creştere a rezervei din reevaluare cu 15.000 lei şi o
compensare de cheltuieli înregistrate în exerciţiul N de 25.000 lei, sub formă de venit.
Răspuns corect (c)
109
6. Rezolvare:
Valoarea amortizabilă a utilajului este valoarea înscrisă în situaţiile financiare mai puţin
valoarea reziduală.
Valoarea amortizabilă = 450.000 lei – 150.000 lei = 300.000 lei
Durata de amortizare rămasă după reevaluare este de 6 – 3 = 3 ani.
Răspuns corect (c)
7. Rezolvare:
Amortizare în exerciţiul N:
Amortizare anuală în exerciţiile N+1, N+2, N+3, N+4:
Amortizare cumulată până la sfârşitul ex. N+4:

500 lei + 4 x 1.000 lei = 4.500 lei
Câştigurile sau pierderile din cedarea activelor pot fi recunoscute direct în contul de profit şi
pierdere, fiind egale cu diferenţa dintre veniturile nete estimate din cedare şi valoarea netă contabilă a
activului cedat.
Formula contabilă pentru vânzarea activului este:
% = 213 10.000 lei

281 4.500 lei
5121 3.500 lei
6583 2.000 lei
Răspuns corect (c)
8. Rezolvare:
Valoare de intrare 20.000 lei
Amortizare = amortizare cumulată
până la casare + (recuperări din
casare – cheltuieli cu casarea) 15.200 lei
Valoare rămasă neamortizată 4.800 lei
Înregistrarea contabilă a casării:
% = 212 20.000 lei

281 15.200 lei
6583 4.800 lei
Răspuns corect (a)
110
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo, Deva,
2014, pg 50 - 97.
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare individuale si
111
Unitatea de invatare 10. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE
Cuprins 10. Contabilitatea imobilizărilor financiare

10.1. Recunoaştere şi evaluare
10.2. Operaţii privind imobilizările financiare
10.2.1. Contabilitatea tranzacţiilor privind interesele de participare

10.2.2. Contabilitatea creanţelor imobilizate
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu continutul si structura activelor imobilizate si
cu tratamentele contabile privind imobilizările financiare. Acestea sunt abordate din punctul de vedere
al momentului recunoaşterii: intrare, ieşire, cheltuieli ulterioare, dar şi din perspectiva operţiilor la
care pot fi supuse imobilizările financiare pe parcursul utilizării lor.

 să definiţi imobilizărilefinanciare;
 să enunţaţi criteriile de recunoaştere a imobilizarilor financiare;
 să explicaţi specificul evaluarii imobilizarilorfinanciare;
 sa recunoaşteţi si sa aplicati tratamentele contabile specifice imobilizărilor financiare.
10. Contabilitatea imobilizărilor financiare
Imobilizările financiare reprezintă investiţii pe termen lung în valori care produc venituri
financiare, modalitate de plasare a excedentului de trezorerie la capitalul altei societăţi.
10.1. Recunoaştere şi evaluare
Imobilizările financiare pot fi grupate din punctul de vedere al contabilităţii în două categorii:
 titluri de valoare imobilizate, incluzând titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii
de portofoliu, alte imobilizări financiare;
 creanţe imobilizate, incluzând creanţe legate de participaţii, împrumuturi acordate pe termen
lung, alte creanţe imobilizate.
Imobilizările financiară prezintă următoarele caracteristici:

- nu au structură materială;
- reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii;
- generează venituri financiare sub forma dividendelor, dobânzilor, etc.
- Nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile;
- Pot fi supuse unor deprecieri temporare posibil reversibile, pentru care se constituie
ajustări pentru pierderea de valoare.
Imobilizarile financiare cuprind:

- actiunile detinute la entitatile afiliate,
- imprumuturile acordate entitatilor afiliate,
- interesele de participare,
- imprumuturile acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de
participare,
- alte investitii detinute ca imobilizari, alte imprumuturi.
Acţiunile deţinute la entităţile afiliate reprezintă drepturile sub formă de acţiuni sau
titlurideţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi, cu scopul de a se obţine venituri financiare sub
112
formă de dividende. Asigură, de asemenea, control şi influenţă semnificativă asupra entităţii
respective.
Prin interese de participare se intelege drepturile in capitalul altor entitati, reprezentate sau
nu prin titluri, care, prin crearea unei legaturi durabile cu aceste entitati, sunt destinate sa contribuie la
activitatile entitatii. Detinerea unei parti din capitalul unei alte entitati se presupune ca reprezinta un
interes de participare, atunci cand depaseste un procentaj de 20%.
Imprumuturile acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de

participare reprezintă pentru entitate creanţe imobilizate.
In categoria altor investitii detinute ca imobilizari se evidentiaza distinct certificatele de

emisii de gaze cu efect de sera cumparate cu scopul obtinerii de profit pe termen lung.
Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în

cheltuielile de exploatare ale exercăţiului financiar.
Evaluarea initiala
Imobilizarile financiare recunoscute ca activ se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea
determinata prin contractul de dobandire a acestora. Costul de achiziţie al titlurilor de valoare cuprinde
şi cheltuielile antrenate de achiziţia acestora.
Evaluarea la data bilantului

Imobilizarile financiare se prezinta in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate pentru
Conturi utilizate
Imobilizările financiare sunt reflectate cu conturile din grupa 26 „Imobilizări financiare şi
anume”:
 261 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”;
 263 „Interese de participare”;
 265 „Alte titluri imobilizate”;
 267 „Creanţe imobilizate”.
Aceste conturi au funcţie de activ. Se debitează cu titlurile imobilizate intrate în entitate şi cu
valoarea creanţelor; se creditează cu titlurile imobilizate ieşite din entitate şi cu creanţele recuperate.
Soldul debitor reflectă valoarea imobilizărilor financiare existente.
În aceeaşi grupă este inclus contul de pasiv 269 „Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări
financiare” care evidenţiază datoriile pentru imobilizările financiare. Se creditează cu sumele datorate
pentru imobilizările achiziţionate; se debitează cu achitarea datoriilor. Soldul creditor reflectă datorii
de plată pentru imobilizările financiare intrate.
Alte conturi care se utilizează pentru înregistrarea tranzacţiilor cu imobilizări financiare:

663 „Pierderi din creanţe legate de participaţii”
6641 „Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”
7611 „Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate”
7613 „Venituri din interese de participare”
763 „Venituri din creanţe imobilizate”
7641 „Venituri din imobilizări financiare cedate”.
Contravaloarea actiunilor si a altor imobilizari financiare primite cu titlu gratuit se

inregistreaza in contrapartida cu contul 768”Alte venituri financiare”.
10.2. Operaţii privind imobilizările financiare
10.2.1. Contabilitatea tranzacţiilor privind interesele de participare
1. O entitate economică achiziţionează 1.000 acţiuni din capitalul altei societăţi,

reprezentând 30% din valoarea capitalului social. Costul de achiziţie 10 lei/acţiune.
Pentru 300 acţiuni se efectuează plata prin bancă, celelalte 700 acţiuni urmează a fi
plătite peste 30 zile. Dividendele aferente titlurilor de participare reprezintă 7.300 lei.
113
Ulterior se vând 100 de acţiuni cu preţul de 15 lei acţiunea. Încasarea se face ulterior aşa
cum se vede din extrasul de cont.
Înregistrările în contabilitate privind intrarea titlurilor de participare în entitate şi dividendele

aferente, sunt următoarele:
a) Achiziţionarea titlurilor de participare:
261 „Acţiuni deţinute la = % 10.000

entităţile afiliate” 5121 „Conturi la bănci în lei” 3.000
2691 „Vărsăminte de efectuat 7.000
pentru acţiunile deţinute la
entităţile afiliate”
b) Plata prin bancă, peste 30 zile, a datoriilor:

2691 „Vărsăminte de efectuat = 5121 7.000
pentru acţiunile deţinute la „Conturi la bănci în lei”
c) Dividendele anuale cuvenite pentru titlurile de participare, încasate prin bancă:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 7611 „Venituri din acţiuni deţinute la 7.300
d) Vânzarea acţiunilor (100 acţiuni x 15 lei = 1.500 lei

461 „Debitori diverşi” = 7641 „Venituri din imobilizări 1.500
financiare cedate”
e) Încasarea creanţei din vânzare
5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” 1.500
f) Scoaterea din evidenţă a titlurilor ( 100 acţiuni x 10 lei = 1.000 lei)

6641 „Cheltuieli privind = 261 „Acţiuni deţinute la entităţile 1.000
imobilizările financiare afiliate afiliate”
cedate”
2. O entitate economică participă cu un aport în natură, sub formă de interese de

participare, la capitalul social al altei entităţi. Este vorba despre un strung la valoarea de
intrare de 5.000 lei, amortizat pentru 3.000 lei. Valoarea de aport este de 2.300 lei.
a) Înregistrarea imobilizărilor financiare sub formă de interese de participare şi scoaterea

din evidenţă a strungului:
% = 2131 „Echipamente tehnologice” 5.000

2813 „Amortizarea
instalaţiilor...” 3.000
263 „Interese de participare” 2.000
b) Diferenţa dintre valoarea de aport şi valoarea rămasă a strungului
263 „Interese de participare” = 768 ”Alte venituri financiare” 300
3. Se primeşte o donaţie de acţiuni de la altă entitate economică în valoare de 2.500 lei
265 „Alte titluri imobilizate” = 768”Alte venituri financiare” 2.500
Ieşirea din entitate a intereselor de participare se efectuează prin vânzarea (cedarea) acestora
la preţul de vânzare negociat sau la valoarea bursieră în momentul cedării. În factură se includ şi
cheltuielile generate de vânzarea acţiunilor.
114
Presupunem că societatea comercială vinde 600 titluri la valoarea bursieră de 13 lei/acţiune;
comision de vânzare = 50 lei. Valoarea de înregistrare a acţiunilor în contul 261 „Titluri de
participare” este de 11,5 lei.
Operaţiile generate de vânzarea acţiunilor se înregistrează în contabilitate astfel:
a) Vânzarea titlurilor:
461 „Debitori = 7641 „Venituri din 7.800
diverşi” imobilizări financiare
cedate”
b) Scoaterea din evidenţă a titlurilor de participare cedate:

6641 „Cheltuieli privind = 265 „Alte titluri imobilizate 6.900
investiţiile financiare cedate”
c) Încasarea titlurilor de participare cedate şi plata comisionului de vânzare către societatea de

valori mobiliare (SVM) prin care s-a efectuat tranzacţia:
5121 „Conturi la bănci în = 461 „Debitori 7.800
lei” diverşi”
622 „Cheltuieli privind = 5121 „Conturi la bănci în 50

comisioanele şi onorariile” lei”
d) Încorporarea în rezultate a veniturilor din cedarea titlurilor de participare şi repartizarea

cheltuielilor aferente:
7641„Venituri din imobilizări financiare cedate” = 121 „Profit sau 7.800
pierdere”
121 „Profit sau = % 6.950

pierdere” 6641 „Cheltuieli privind 6.900
investiţiile financiare cedate”
622 „Cheltuieli privind 50
comisioanele şi onorariile”
Se observă că s-a obţinut un profit din operaţia de cedare a activelor, în valoare de 850 lei.
În ipoteza vânzării titlurilor imobilizate la un preţ de vânzare (cesiune) inferior valorii

contabile de înregistrare, se înregistrează o pierdere.
10.2.2. Contabilitatea creanţelor imobilizate
Creanţele imobilizate sunt evidenţiate distinct în contabilitate pentru formele:

- creanţe legate de participaţii,
- împrumuturi acordate pe termen lung,
- alte creanţe imobilizate,
în subconturi deschise în cadrul contului sintetic de gr.I 267 „Creanţe imobilizate”.
Acest cont de imobilizări financiare, cu funcţie contabilă de activ, se debitează cu valoarea

împrumutului acordat şi cu veniturile din dobânzi; cu diferenţele favorabile de curs aferente
împrumuturilor acordate la sfârşitul exerciţiului cu diferenţele favorabile de curs valutar rezultate la
lichidarea creanţelor. Se creditează cu rambursarea împrumutului şi dobânda încasată; cu diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente împrumutului acordat la încheierea exerciţiului; cu diferenţele de
curs valutar stabilite la lichidarea creanţelor. Soldul debitor reprezintă valoarea împrumuturilor şi altor
creanţe.
1. Societatea comercială,,X” deţine titluri de participare la societatea comercială,,Y”.

Societatea,,X” acordă un împrumut în valoare de 80.000 lei societăţii,,Y, rambursabil în
4 ani, rata anuală a dobânzii 30%.
Înregistrări în contabilitatea societăţii comerciale,,X” care acordă împrumutul:
115
a) Acordarea împrumutului:
2675 „Împrumuturi acordate = 5121 „Conturi la bănci 80.000
pe termen lung” în lei”
b) Dobânda anuală aferentă împrumutului:

2676 „Dobânda aferentă = 763 „Venituri din 24.000
împrumutului” creanţe imobilizate”
c) Încasarea dobânzii:
5121 = 2676 „Dobânda aferentă 24.000
„Conturi la bănci în lei” împrumutului”
d) Încasarea ratei anuale a împrumutului:

5121 = 2675 „Împrumuturi acordate 20.000
„Conturi la bănci în lei” pe termen lung”
În contabilitatea societăţii comerciale,,Y” care primeşte împrumutul, se efectuează

următoarele înregistrări:
a) Obţinerea împrumutului:
5121 = 166 „Datorii ce privesc 80.000
„Conturi la bănci în lei” imobilizările financiare”
b) Dobânda anuală aferentă împrumutului:

666 „Cheltuieli = 1687 „Dobânzi aferente altor 24.000
privind dobânzile” împrumuturi şi datorii asimilate”
c) Plata dobânzii anuale:

1687 „Dobânzi aferente altor = 5121„Conturi la bănci în 24.000
împrumuturi şi datorii asimilate lei”
d) Achitarea ratei anuale a împrumutului:

166 „Datorii ce privesc = 5121 20.000
imobilizările financiare” „Conturi la bănci în lei”
2. Se virează prin bancă o garanţie unui furnizor de utilităţi în valoare de 1.000 lei. Ulterior
se recuperează în numerar 300 lei din garanţia acordată furnizorului.
a) Virarea garanţiei
2678 „Alte creanţe imobilizate” = 5121 „Conturi la bănci în lei 1.000
b) Restituirea unei părţi din garanţie
5311 „Casa în lei” = 2678 „Alte creanţe 300

imobilizate”
În cazul împrumuturilor sau creanţelor în devize, pot să apară diferenţe de curs valutar cu
ocazia lichidării lor. Aceste diferenţe pot fi favorabile în cazul creşterii cursului valutar, sau
nefavorabile în cazul scăderii cursului valutar.
Exemplu: o entitate economică are o creanţă imobilizată în valoare de 10.000 $, înregistrată

la cursul din momentul intrării în entitate, de 3 lei/dolarul. Se încasează creanţe, conform extrasului de
cont, cursul zilei fiind 3,3 lei/USD.
Se constată o diferenţă favorabilă înregistrată ca venit.
5124 „Conturi la bănci = % 33.000 lei
în devize” 2675 „Împrumuturi acordate 30.000 lei
pe termen lung”
765 „Venituri din 3.000 lei
116
diferenţe de curs valutar”
În ipoteza în care cursul zilei este de 2,9 lei/dolarul, înregistrarea este următoarea:
% = 2675 30.000 lei
5124 „Conturi la bănci „Împrumuturi acordate 29.000 lei
în devize” pe termen lung”
665 „Cheltuieli din 1.000 lei
diferenţe de curs valutar”
Rezumat
Imobilizările financiare reprezintă investiţii pe termen lung în valori care produc venituri
financiare, modalitate de plasare a excedentului de trezorerie la capitalul altei societăţi.
Imobilizarile financiare cuprind:
- actiunile detinute la entitatile afiliate,
- imprumuturile acordate entitatilor afiliate,
- interesele de participare,
- imprumuturile acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de
participare,
- alte investitii detinute ca imobilizari, alte imprumuturi.
Unitatea cuprinde tratamente contabile privind intrarea şi ieşirea imobilizărilor financiare.
1. Compuneţi şi înregistraţi tranzacţii privind imobilizările financiare.
1. Care din următoarele afirmaţii privind imobilizările corporale NU este corectă:

a) imobilizările corporale sunt active destinate a fi utilizate în producţia de bunuri;
b) imobilizările corporale sunt active destinate a fi utilizate în prestarea de servicii;
c) imobilizările corporale sunt active destinate a fi închiriate terţilor;
d) imobilizările corporale sunt active care pot fi evaluate în mod credibil dar nu
generează beneficii economice viitoare.
2. O entitate economică deţine o clădire pentru care se cunosc următoarele informaţii: valoarea
contabilă (de intrare) 100.000 lei, amortizată pentru 70.000 lei. Clădirea este reevaluată la
sfârşitul exerciţiului financiar N la valoarea justă 90.000 lei. Care sunt înregistrările contabile
corecte care se vor efectua :
a) 281 = 212 70.000 lei
212 = 105 60.00 lei
b) 212 = 105 20.000 lei
c) 212 = 105 60.000 lei
d) 281 = 121 70.000 lei
212 = 105 10.000 lei
117
3. O entitate economică achiziţionează un utilaj, cu factură, care cuprinde: preţ de vânzare
10.000 lei, TVA 19%, cheltuieli de transport facturate de furnizor 500 lei, TVA 19%. Care este
înregistrarea corectă privind achiziţionarea utilajului?
a) % = 404 11.900 lei

2131 10.000 lei
4426 1.900 lei
b) % = 404 12.495 lei
2131 10.500 lei
4426 1.995 lei
c) % = 404 12.400 lei
2131 10.500 lei
4426 1.900 lei
d) % = 404 12.495 lei
2131 10.500 lei
4426 1.900 lei
4428 95 lei
4. La data de 29 mai anul N, o entitate economică achiziţionează un utilaj la preţ de achiziţie

9.000 lei, transport înscris în factură 800 lei, TVA 19%. Utilajul necesită efectuarea unor
lucrări de montaj care se efectuează ulterior. Care este înregistrarea contabilă?
a) % = 404 11.662 lei
2131 9.800 lei
4426 1.862 lei
b) % = 401 11.662 lei
231 9.800 lei
4426 1.862 lei
c) % = 404 11.662 lei
231 9.800 lei
4426 1.862 lei
d) % = 401 11.662 lei
2131 9.800 lei
4426 1.862 lei

a) aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a
beneficiilor economice aferente respectivei imobilizări;
b) la schimbarea conducătoriloe entităţii, dacă aceştia consideră că metoda aleasă nu
c) se decide reevaluarea respectivei imobilizări;
d) metoda de amortizare nu se poate schimba.
6. Unui mijloc de transport cu valoarea de intrare 10.000 lei, i se montează o instalaţie GPL al
cărei preţ de achiziţie este 1.200 lei, montaj 100 lei (TVA 19%). Care este înregistrarea
contabilă corectă pentru instalaţia GPL?.
a) % = 401 1.547 lei
6024 1.300 lei
4426 247 lei
b) % = 401 1.547 lei
6024 1.200 lei
611 100 lei
4426 247 lei
c) % = 404 1.547 lei
6024 1.200 lei
611 100 lei
4426 247 lei
d) % = 404 1547 lei
2133 1.300 lei
4426 247lei
118
7. Punerea în funcţiune a unei instalaţii obţinute în cursul lunii din producţia proprie, costul său
fiind de 2.000 lei, va fi înregistrată cu formula:
a) 212 = 721 2,000
b) 212 = 711 2.000
c) 345 = 711 2.000
2131 = 404 2.000
d) 2131 = 722 2.000
8. Ce semnifică următoarea înregistrare contabilă: 261 = 269

a) Achiziţia de acţiuni de la altă societate în scop speculativ (pe termen scurt);
b) Achiziţia de acţiuni de la altă societate pe termen lung;
c) Plata acţiunilor achiziţionate;
d) Dividende de încasat pentru acţiunile deţinute de la altă societate.
9. Ce semnifică înregistrarea contabilă: 6641 = 261 25.000 lei
a) ieşirea din gestiune a titlurilor de participare vândute;
b) achiziţionarea titlurilor de participare;
c) plus de inventar a titlurilor de participare;
d) plata titlurilor de participare.
10. Care este formula contabilă prin care se înregistrează în contabilitate contravaloarea „Altor
titluri imobilizate” primite cu titlu gratuit:
a) 265 „Alte titluri imobilizate” = 269 „Varsăminte de efectuat...”
b) 265„Alte titluri imobilizate” = 1068 „Alte rezerve”
c) 269„Varsăminte de = 265„Alte titluri imobilizate”
efectuat...”
d) 265„Alte titluri imobilizate” = 768”Alte venituri financiare”
11. Care este formula contabilă prin care se înregistrează dividendele de încasat de către o entitate
economică în valoare de 10.000 lei, din care încasează 6.000 lei:
a) % = 7611 10.000
5121 6.000
267 4.000
b) % = 7611 10.000
5121 6.000
261 4.000
c) 5121 = 7611 6.000
267 = 261 4.000
d) 261 = 761 10.000
Bibliografie recomandată:
Deva, 2014, pg 97 - 50.
3. OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare simplificate si
119
Bibliografie
Editura Universității din București, 2020,
2. Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de contabilitate, vol. I, Editura Economică, Bucureşti,
1998
3. Mariana Gurău, Mihaela Ioana Gurău - Contabilitatea în era economiei digitale.Politici și
opțiuni contabile - Editura Universității din București, 2020
4. Mihai Ristea coord, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti,
2008
5. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea , Contabilitatea financiară, Editura INTELCREDO,
Deva, 2014
6. *** OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare individuale şi situaţiile financiare consolidate, cu modificările şi completările
ulterioare,
7. *** Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor priprii
8. *** Legea Societăţilor Comerciale nr. 31/1990, revizuită şi actualizată
9. *** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, revizuită şi actualizată
10. *** OMFP 2634/2015 privind documentele financiar-contabile
120

Contab Financ - An2 Sem1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contab Financ - An2 Sem1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lector univ. dr.

Universitatea „Nicolae Titulescu”

Obiectivele cursului (modulului)

De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

Resurse şi mijloace de lucru

Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm studiul OMFP 1.802 / 2014 Reglementări

Unitatea de învăţare 1: PROBLEME DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Durata medie de studiu individual

Unitatea de învăţare 1: PROBLEME DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE 8

Cuprins 1.1 Repere în evoluţia contabilităţii

Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore și 30 min.

1.1 Repere în evoluţia contabilităţii

Dezvoltarea contabilităţii româneşti trebuie privită în contextul european şi internaţional al

Coordonatele noului sistem contabil românesc sunt următoarele:

Pe ce se bazeaza Normele contabile care ghidează practica contabilă?

1.2. Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Caracteristicile contabilităţii financiare sunt următoarele:

Contabilitatea financiara are ca obiectiv.......................................................................……………

1.3. Obiectul contabilităţii financiare

Obiectul contabilităţii financiare îl constituie reflectarea poziţiei financiare, rezultatului,

1.4. Normalizarea contabilităţii

Principalii utilizatori de informaţii contabile sunt: .........................................

1.5. Principiile contabilităţii

Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei,

(10) Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi

1.6. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile

Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile ajută la identificarea tipurilor de

Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile se clasifica in:

Caracteristicile calitative fundamentale

Relevanţa: reprezintă capacitatea informaţiei de a fi utilă beneficiarilor în luarea deciziilor.

Reprezentarea exactă: Pentru a fi utile, informaţiile financiare nu trebuie numai să reprezinte

O descriere completă include toate informaţiile necesare pentru ca un utilizator să înţeleagă

Caractersisticile calitative amplificatoare sporesc utilitatea informaţiilor relevante şi

Caracteristicile calitative care amplifică utilitatea informaţiilor relevante şi reprezentate exact

Comparabilitatea: presupune necesitatea ca utilizatorii să poată compara

Test de evaluare / autoevaluare a cunoştinţelor

1. Care sunt ţintele normalizării contabile?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

Cuprins 2.1. Evaluarea elementelor ce compun situaţiile financiare

Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

2.1. Evaluarea elementelor ce compun situaţiile financiare

Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente, prin intermediul opţiunilor

2.2 Evaluarea la data intrării în entitate:

Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi

Valoarea de aport pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social, este

o datoriile sunt cuantificate la valoarea istorică (valoarea echivalentelor

2.3. Evaluarea la inventariere cu reflectare în bilanţ

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei,

- Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la

 fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se

- Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puţin ajustările pentru

 Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la

- Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor

Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum

2.4. La ieşirea din entitate

La evaluarea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii trebuie să

Sistemele actuale de contabilitate acceptă reevaluarea imobilizărilor corporale,

Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente: ........................

Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente, prin intermediul opţiunilor

Cost de producţie: preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi

Test de evaluare / autoevaluare a cunoştinţelor