Contabilitate de Gestiune Modulul Ii Sup

CONTABILITATE DE GESTIUNE 1
CONTABILITATE DE GESTIUNE
(MODULUL II)
- SUPORTăDEăCURSăÎNăFORMATăID -
AUTORI: Lect.univ.dr. Vuţă Mihai

Lect.univ.drd. Mitroi Andreea
2011
Universitatea Hyperion 2011
CUPRINS
Unitatea 1
Obiectul şi funcţiile contabilităţii de gestiune............................................................................... 5
Unitatea 2
Principiile şi rolul contabilităţii de gestiune ................................................................................. 13
Unitatea 3
Formarea costului de producţie .................................................................................................... 23
Unitatea 4
Clasificarea cheltuielilor care formează costul de producţie ........................................................ 31
Unitatea 5
Cheltuieli fixe şi variabile ............................................................................................................. 37
Unitatea 6
Costuri medii şi costuri marginale ................................................................................................ 43
Unitatea 7
Sectoarele de cheltuieli şi purtătorii de costuri ............................................................................. 48
Unitatea 8
Sistemul metodelor de calculaţie a costurilor ............................................................................... 57
Unitatea 9
Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte (1) ..................................................................... 63
Unitatea 10
Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte (2) ..................................................................... 71
Unitatea 11
Procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile ........................................ 76
Unitatea 12
Procedee de calcul a costului producţiei de fabricaţie interdependentă ....................................... 84
Unitatea 13
Procedee de calculaţie a costului unitar (1) .................................................................................. 92
Unitatea 14
Procedee de calculaţie a costului unitar (2) .................................................................................. 103
Teste de autoevaluare ................................................................................................................. 111
Bibliografie suport curs .............................................................................................................. 119
Raspunsuri teste de autoevaluare .............................................................................................. 120
Noti eleăcursantului .................................................................................................................... 121
2011
INTRODUCERE – (GHID DE STUDIU)
Cursul se adresează studenţilor anului III ai Facultăţii de Ştiinţe Economice,

specializarea Contabilitate şi informatică de gestiune, ID.
Conceperea cursului s-a făcut pornind de la obiectivele generale ale obiectului de
studiu Contabilitate de gestiune în contextul obiectivelor generale ale Facultăţii de Ştiinţe
Economice, şi anume:
Conţinutul Suportul de curs elaborat pentru disciplina Contabilitate de gestiune a fost astfel
elaborat încât să dezvolte următoarelor competenţe generale:
1.ăCompeten eădeăcunoaştere
Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi noţiunilor specifice contabilităţii de
gestiune
Cunoaşterea principalelor metode şi tehnici utilizate în contabilitatea de gestiune
2.ăCompeten eăfunc ionalăac ionale
Dezvoltarea aptitudinilor de aplicare a metodelor şi procedeelor specifice
contabilităţii de gestiune
Dezvoltarea aptitudinilor de interpretare şi de analiză critică a rezultatelor
obţinute prin rezolvarea problemelor specifice contabilităţii de gestiune
Dezvoltarea spiritului inovator în domeniul economic prin alegerea celor mai
potrivite metode specifice contabilitate de gestiune
Dezvoltarea aptitudinilor de execuţie generate de stăpânirea metodelor şi
tehnicilor specifice contabilităţii de gestiune
Formarea abilităţilor de analiză critică constructivă a tranzacţiilor şi
evenimentelor
Emiterea de judecăţi de valoare privind operaţiunile contabile ale entităţilor din
perspectiva contabilităţii de gestiune
Dezvoltarea spiritului inovator în domeniul contabilităţii de gestiune
3. Competente de specialitate
Definirea si descrierea principalelor noţiuni specifice contabilităţii de gestiune, a
metodelor şi procedeelor specifice acesteia
Realizarea de analize ale ale rentabilităţii şi profitabilităţii din perspectiva
contabilităţii de gestiune şi interpretarea rezultatelor
Intelegerea şi aplicarea metodelor contabilităţii de gestiune în vederea elaborării
deciziilor manageriale
Dezvoltarea capacitătii de sintetizare şi interpretare a unui set de informaţii, de
rezolvare a unor probleme de bază şi de evaluare a concluziilor posibile
Formarea abilităţilor de analiză independentă a unor probleme şi capacitatea de a
comunica şi a demonstra soluţiile alese
Aplicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor specifice contabilităţii de gestiune
pentru formularea de demersuri profesionale
Toate competenţele descrise anterior, sunt particularizate la nivelul fiecărui
Modul de studiu prin Obiectivele specifice aferente.
2011
Disciplina Contabilitate de gestiune studiată în primul semestru are un numar de 6

credite, obţinerea acestora fiind condiţionată de promovarea examenului şi predarea
temelor de control la datele stabilite de calendarul disciplinei.
Cursul este structurat pe Unitaţi de învăţare organizate în capitole, în conformitate
cu calendarul disciplinei.
Fiecare Unitate de învăţare conţine timpul mediu necesar pentru studiu,
obiectivele operaţionale pe care studenţii trebuie să le urmărească de-a lungul studiului,
precum şi o schemă de parcurgere a materialului în care trebuie bifate elementele
parcurse pe masură ce acţiunile sunt efectuate.
2011
Unitateaădeăînv areă1
OBIECTULăŞIăFUNC IILEăCONTABILIT IIăDEăGESTIUNE
Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore
Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:
Parcurge obiectivele
Citeşte conţinutul lecţiei
Raspunde la întrebările de control
Citeşte şi rezolvă studiul de caz
Raspunde la Testul de autoevaluare
Recapitulează cunoştinţele
Pregăteşte Tema de control
OBIECTIVEăOPERA IONALE:
La sfarşitul parcurgerii lecţiei, studenţii trebuie:

O1: să definească obiectul contabilităţii de gestiune
O2: să cunoască funcţiile contabilităţii de gestiune
O3: să explice rolul contabilităţii de gestiune în activitatea unei entităţi
O4: să argumenteze modul în care contabilitate de gestiune fundamentează procesul de
elaborare a deciziilor
2011
NO IUNIăTEORETICE
Contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială sunt ramuri ale

contabilităţii al căror scop este furnizarea de informaţii specifice, diferitelor categorii de
utilizatori. O comparaţie între cele două ramuri ale contabilităţii este făcută în lecţia 2 din
prezentul modul.
Apărută la sfârşitul secolului XVIII, contabilitatea de gestiune este de provenienţă
anglo-saxonă, şi a cunoscut două etape în dezvoltarea ei ca ramură ştiinţifică:
- etapa interbelică, în care se foloseşte termenul de contablitate de producţie şi se
calculează costul de producţie
- etapa postbelică, caracterizată de apariţia termenului de contabilitate managerială, care
include pe lângă calcularea costului de producţie şi activitatea de bugetare, analiza, şi
controlul costurilor precum şi elaborarea deciziilor.
Printre motivele care au condus la evoluţia contabilităţii de gestiune, se remarcă
necesitatea satisfacerii totale a clienţilor, reducerea timpului necesar creării produselor şi
serviciilor precum şi creşterea calităţii produselor şi serviciilor oferite.
În viziunea americană, Contabilitatea managerială este definită ca fiind procesul
de „identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor
financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare,
evaluare şi control în cadrul entităţilor şi pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a
resurselor acesteia.” (Institultul contabilitatii de gestiune american).
Abordarea franceză priveşte contabilitatea managerială ca fiind „un sistem de
informaţii contabil care are în vedere să ajute managerii şi să înfluenţeze
comportamentele prin modelarea relaţiilor dintre resursele alocate consumate şi
finalităţile urmărite.”1
Profesorul Mihai Ristea defineşte contabilitatea de gestiune ca fiind
„reprezentarea analitică a proceselor interne ale întreprinderilor care produc transformări
1
Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 e edition, Ed Economică, Paris, 2004, pp.11-12.
2011
calitative şi cantitative în masa matrimoniului. Informaţia construită este destinată

administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să raspundă la întrebarea cum să
aloce şi să utilizeze resursele întrebuinţate de investitori pentru a realiza performaţa.”
Contabilitatea de gestiune (contabilitatea costurilor) este deci o componentă a
contabilităţii manageriale al cărei obiect de studiu este determinarea costurilor
produselor, serviciilor sau lucrărilor executate în scopul elaborării deciziilor manageriale,
sau a exercitării funcţiilor manageriale (previziune, organizare, control etc.). Informaţiile
oferite de contabilitatea de gestiune sunt necesare determinării costului de producţie,
elaborării bugetelor şi stabilirii abaterilor, masurarea performanţelor şi exercitarea
controlului gestionar, constituind punctul de pornire în elaborarea deciziilor pe termen
lung.
Obiectivele generale ale contabilităţii de gestiune se referă la:
Calculul şi contabilizarea costului de producţie şi a altor categorii de costuri
Controlul şi auditarea costurilor
Analiza şi controlul bugetar
Prin rezultatele obţinute de aplicarea metodelor şi procedeelor specifice
contabilităţii de gestiune, se urmăreşte:
Stabilirea preţului de vânzare
Cunoaşterea diferitelor categorii de costuri utile în procesul decizional
Determinarea eficienţei activităţilor
Elaborarea de decizii manageriale corecte, în cunoştinţă de cauză, referitoare la
metodele de producţie, producerea sau cumpărarea, menţinerea unor linii de
producţie etc.
Herbert Simon2 (laureat al premiului Nobel pentru economie) sintetizează
necesităţile informaţionale ale managerilor care pot fi satisfăcute de informaţiile oferite
de contabilitatea de gestiune:
- să permită o constatare „lucrurile merg bine sau rau ?”
- să atragă atenţia - „de ce probleme trebuie să se intereseze?”
- să ajute la soluţionarea problemelor „dintre diferitele soluţii, care este cea mai bună?”
2
Simon H.A., Centralization vs. Descentralization in Organizing the Controller)s Department, Houston,
Scholar Cook Co, 1978
2011
Func iileăcontabilit iiădeăgestiune
1. Func iaăprevizional
Funcţia previzională se referă la determinarea costurilor standard antecalculate,
bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum şi de muncă
ştiinţific fundamentate cât şi pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele
perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.
2. Func iaădeăînregistrareăanalitic curent
Înregistrarea analitică presupune colectarea şi înregistrarea tuturor cheltuielilor
efectuate pe destinaţii în mod analitic şi în momentul efectuării acestora. În acest fel orice
cheltuială efectuată, care priveşte producţia, va fi înregistrată în momentul efectuării, pe
baza documentelor justificative, care atestă efectuarea operaţiunii.
3. Func iaădeăanaliz ăşiăcontrol
Funţia de analiză şi control se realizează numai cu condiţia îndeplinirii primelor
două funcţii, şi presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit şi costul
efectiv, recuperarea eventualelor pagube şi luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în
viitor asemenea deficienţe.
Rolul contabilităţii de gestiune constă în:
determinarea costului unitar şi total pe purtător şi pe sectoare, utilizând procedee
şi metode de calculaţie specifice activităţii desfăşurate
posibilitatea comparării în dinamică a costurilor unui anumit produs
planificarea şi prognoza activităţii, întocmirea bugetului cheltuielilor de producţie,
ca parte componentă a bugetului de venituri şi cheltuieli al unităţii
identificarea măsurilor necesare modificării proceselor tehnologice, în scopul
reducerii cheltuielilor de producţie
identificarea şi eliminarea cheltuielilor care nu au legătură cu producţia, prin
determinarea structuraii antecalculate (standard) a costurilor pe purtători şi pe sectoare
2011
STUDIU DE CAZ
In anul 1998, revista Forbes a desemnat Compaq Computers ca fiind compania

anului. Titlul primit de companie s-a datorat faptului ca aceasta a fost cel mai mare
vanzător de computere personale în acel an. În următorii doi ani, compania a înregistrat
pierderi de 2 milioane de dolari, şi directorul ei general (premiat anterior) a fost
concediat.
In cei doi ani de la premierea companiei Compaq, s+au afirmat pe piaţa americană
doua companii: Dell Computer şi Digital Equipment.
Compania Dell Computer a dezvoltat o nouă strategie de marketing şi de
producţie, cumpărătorii putând să-şi comande calculatorul în configuraţia dorită atât
telefonic cât şi prin intermediul internetului. Dell şi-a regândit lanţul de furnizori,
coordonându-şi eforturile cu cele ale furnizorilor, şi a simplificat procedura de preluare a
comenzilor şi pe cea de producţie. Astfel, a putut sa expedieze computere în două zile de
la preluarea comenzii. Compaq a incercat şi ea, dar fără succes abordarea companiei Dell.
Compania Digital Equipment, specializată atât în serviciile tehnice oferite cât şi
pentru produsele oferite, a fost achiziţionată de Compaq, deşi ca mărime era mai mare
decât aceasta. Dirctorul general Pfeiffer a sperat că prin această achiziţie va crea noi
oportunităţi mărcii Compaq, şi va transforma compania dintr-o companie producătoare
într-o companie de servicii globale. Deoarece achiziţia a fost extrem de scumpă şi
complicată, pentru a supravieţui, compania Compaq a fost obligată să fuzioneze cu
compania Hewlwtt-Packard.
Istoria anului 1999 însă nu este una din cele mai fericite pentru Compaq
Computers.
După depăşirea unei crize generate de stocurile mari de PC-uri şi finalizarea
Compaq a doua companie în domeniul producţiei de calculatoare, iar la nivel zonal, o
forţă majoră în materie de depozite, servicii, consultanţă oferită., produse (servere,
microprocesoare), şi motoare de căutare (Altavista). Între timp, vânzările şi profiturile au
început să-şi revină.
Dar în primele luni ale anului 1999, mulţi dintre directorii companiei, inclusiv
CEO-ul Eckhard Pfeiffer, fie au demisionat fie au fost forţaţi de investitori să o facă,
2011
pregătind scena pentru una din dramele cele mai remarcabile din industria high-tech a
anului 1999. În loc să fie o companie (a cărei valoare era de 50 miliarde dolari) care să
rivalizeze cu IBM sau Hewlwtt-Packard, Compaq se lupta să supravieţuiască.
"Anul viitor va fi decisiv pentru Compaq, care fie se va restabili fie va dispărea",
a declarat analistul James Gruener Aberdeen, care a avertizat compania că nu mai are
mult timp pentru remedierea problemelor sale.
Analistii au identificat două aspecte antagonice ale companiei Compaq: o
societate cu o tehnologie de vârf şi o bază solidă pentru dezvoltarea de noi produse, şi o
alta incapabilă de producerea şi distribuirea de produse simple şi avantajoase suficiente
pentru a concura cu competitorii direcţi, cum ar fi Dell Computer. O primă incercare de
relansare este făcută prin conceperea paginii de internet Compaq.com ca avangarda a
unei noi strategii de vânzare.
Urmare a problemelor existente, conducerea companiei este schimbată, noul
director de operaţiuni încercând un plan de restructurare care a avut la bază separarea
activităţii companiei în trei domenii largi: consumabile, computere personale, şi
echipamente de calcul pentru companii.
La sfărşitul lunii iunie 1999, Compaq a acceptat să vândă AltaVista companiei
CMGI pentru 2.3 miliarde dolari. Aveastă vânzare a fost prima dintr-o serie de vânzări,
prin care Compaq a încercat să se întoarcă la o structură simplă, eliberănd afacerea de
activităţi aducătoare de pierderi sau care să distragă atenţia de la activitatea de bază. Pe
tot parcursul anului 1999, compania s-a orientat în direcţia dezvoltării de noi produse
(servere Pentrium III, Presario 3500,iPaq etc)
Un produs important, iPaq-ul s-a dorit un produs elegant, cu un preţ destul de mic
(începand de la 499 dolari), şi ale cărui costuri de producţie s-au estimat a fi reduse. De
asemenea, fabricarea produsului a reprezentat un sfârşit promiţător al unui an în care
vechea conducere a fost blocată în negare şi practivi greşite de diverse naturi, urmate de
încercarea de epurare şi apoi de o perioadă de incertitudini. Vănzarea iPaq+ului va fi
făcută direct, eliminând costurile intermediarilor, dar această strategie va aduce noi
probleme, deoarece compania nu are capabilitatea de a vinde direct aşa cum o are
compania Dell de exemplu.
Sursa: For Compaq, 1999 was the year that wasn't, Joe Wilcox, Staff Writer, CNET
News, (http://news.cnet.com/For-Compaq-1999-was-the-year-that-wasnt)
2011
1. Identificaţi cateva tipuri de decizii manageriale care au fost elaborate de compania

Compaq în vederea recâştigării poziţiei de piaţă.
2. Care dintre funcţiile manageriale (planificare, coordonare, control) exercitate de
conducerea companiei Compaq credeţi că a fost exercitată în încercarea de
redresare a companiei?
3. Analizaţi în ce mod informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune îşi găsesc
utilitatea în elaborarea deciziilor manageriale ale companiei Compaq.
INTREB RIăDEăCONTROL
1. Este contabilitatea de gestiune utilă oricărei categorii de entităţi, indiferent de
domeniul ei de activitate? Argumentaţi.
2. In ce mod îşi pot exercita managerii funcţiile specifice, folosind informaţiile
oferite de contabilitatea de gestiune?
3. Definiţi contabilitatea de gestiune.
4. Care consideraţi că sunt cele mai importante trei obiective ale contabilităţii de
gestiune?
5. În care dintre cele doua arii, calcularea costului de producţie sau bugetarea
activităţii credeţi ca rezultatele ar putea fi influenţate prin nerespectarea eticii
profesiei de contabil?
TEME DE CONTROL
Comenta iăunaădinăafirma iile:

1. „Contabilii nu au o foarte bună presă în această perioadă. Lor li se reproşează
toate inconvenientele care afectează industria americană. Dar aceşti socotitori vor râde
pănă la urmă. În întreprinderea anului 1999, contabilitatea va juca un rol mai important.
Elementele vor fi contate altfel. Noua contabilitate de gestiune va trebui să fie mai corect
2011
denumită economie a producţiei, diferit esenţial de cea anterioară în privinţa conceptelor

fundamentale. Ea vizează integrarea producţiei şi a strategiei.” Peter Druker, 1990.
Este valabilă afirmaţia lui Druker şi în zilele noastre?
2. „Contabilitatea managerială este ramura contabilităţii care oferă informaţii
economice tuturor categoriilor de utilizatori.”
3. „Elaborarea deciziilor este cea mai importantă funcţie a managementului.”
REZUMAT
Contabilitatea managerială este „procesul de identificare, colectare, analiză,
prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de
manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi control în cadrul
entităţilor şi pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a resurselor acesteia.” (Institultul
contabilitatii de gestiune american).
Contabilitatea de gestiune (contabilitatea costurilor) este o componentă a
contabilităţii manageriale al cărei obiect de studiu este determinarea costurilor
produselor, serviciilor sau lucrărilor executate în scopul elaborării deciziilor manageriale,
sau a exercitării funcţiilor manageriale (previziune, organizare, control etc.).
Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt necesare determinării
costului de producţie, elaborării bugetelor şi stabilirii abaterilor, masurarea
performanţelor şi exercitarea controlului gestionar, constituind punctul de pornire în
elaborarea deciziilor pe termen lung.
Functiile contabilităţii de gestiune:
1. Funcţia previzională
2. Funcţia de înregistrare analitică curentă
3. Funcţia de analiză şi control
RECOMAND RIăBILIOGRAFICE
1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004
2. Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed. Teora,
Bucuresşti, 2001
3. Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
4. Oprea C, Cârstea G., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Atlas
Press, 2003,
2011
PRINCIPIILEăŞIăROLUL CONTABILIT IIăDEăGESTIUNE
O1: să cunoască principiile contabilităţii de gestiune
O2: să explice modul în care principiile contabilităţii de gestiune contribuie la corecta ei
exercitare
O3: să exemplifice modul în care principiile contabilităţii de gestiune sunt aplicabile în
activitatea unei entităţi
2011
NO IUNIăTEORETICE
Contabilitatea de gestiune se bazează pe următoarele principii:

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie ;
2. Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu
caracter special ;
3. Individualizarea cheltuielilor de producţie ;
4. Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei .
Pe lângă aceste principii, literatura de specialitate mai menţioneză şi următoarele
principii:
a. Principiul documentării;
b. Principiul calculaţiei unice;
c. Principiul eficienţei calculaţiei;
d. Principiul cauzalitaţii;
e. Principiul creşterii sferei costurilor individuale;
f. Principiul contribuţiei de acoperire.
1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie.

Acest principiu se referă la afectarea fiecărei perioade de gestiune numai cu acele
cheltuieli care privesc produsele care se fabrică, lucrările şi serviciile care se execută, în
perioada de gestiune respectivă, indiferent de momentul în care au fost efectuate
cheltuielile .
Acest lucru se realizează în principal în cadrul contabilităţii financiare, cu ajutorul
clasei de conturi 6, conturile de cheltuieli, doar pentru consumurile de valori aferente
perioadei respective .
Potrivit acestui principiu, cheltuielile de producţie se grupează în 3 categorii :
cheltuieli anticipate sau efectuate în avans ;
cheltuieli ale perioadei curente ;
cheltuieli preliminate .
2011
Cheltuielile anticipate sunt cheltuielile efectuate în perioada de gestiune care precede

perioada în care se fabrică producţia la care se referă. De exemplu, cheltuielile privind
reparaţiile capitale neprevizibile, reparaţiile curente si cele tehnice, abonamentele, chiriile
care se plătesc anticipat pe o perioadă mai lungă, asigurările .
Tot din această categorie mai fac parte şi cheltuielile constatate la închiderea
exerciţiului financiar ca fiind aferente exerciţiului următor, care urmează a fi alocate
eşalonat pe costuri în baza unui scadenţar pentru perioadele viitoare .
Cheltuielile perioadei curente cuprind majoritatea cheltuielilor de producţie, care se
efectuează în perioada de gestiune în care se fabrică producţia la care se referă .
Cheltuielile preliminate sunt acelea care se includ în costul producţiei în perioada
curentă, dar care practic se efectuează în perioadele viitoare de gestiune, suportându-se
din rezervele create .
Acest principiu priveşte mai ales post-calculaţiile de costuri. Aplicarea corectă a
principiului delimitării în timp a cheltuielilor de producţie permite efectuarea unei
calculaţii corecte, dar şi urmărirea dinamicii cheltuielilor de producţie, pe un şir de
perioade de gestiune consecutive .
2. Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu

caracter special .
Acest principiu este important pentru cunoaşterea mărimii si structurii
cheltuielilor, în vederea reducerii, eliminarii şi prevenirii consumurilor neutre,
accidentale şi cu caracter special, care afectează nejustificat costul productiei şi
influenţând astfel rezultatele financiare finale ale întreprinderii.
Conform acestui principiu, putem delimita două tipuri de cheltuieli: cheltuieli
productive sau cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neproductive sau neincorporabile.
Exemple de cheltuieli cu caracter neproductiv :
dobânzile majorate, percepute de bănci pentru împrumuturile restante din cauze
subiective ;
locaţiile plătite pentru nedescărcarea în termen a vagoanelor ;
pierderile din rebuturi ;
pierderile din întreruperea procesului de producţie ;
2011
salariile plătite în condiţiile legii pentru timpul nelucrat din vina conducerii ;
depăşirile de consumuri specifice de materiale, si altele.
Observaţie: nici consumul de valori şi nici consumul de muncă nu au nici o
legatură cu obiectul producţiei, ci ele exprimă gradul de utilizare neeficientă şi
conducerea defectuoasă a întreprinderii. Astfel, consumurile neutre, accidentale si cu
caracter special trebuie identificate şi excluse din sfera cheltuielilor de producţie, ele fiind
înregistrate numai în contabilitatea financiară.
3. Individualizarea cheltuielilor de producţie

Potrivit acestui principiu, fiecare produs fabricat, lucrare sau serviciu efectuate,
trebuie afectat numai cu cheltuielile de producţie ocazionate de obţinerea sau de
producerea lui. Astfel se determină cu precizie obiectul calculaţiei, unitatea de calcul,
precum şi o nomenclatura riguroasă a cheltuielilor de productie .
Cheltuielile directe se vor imputa produsului care este obiectul calculaţiei, în
momentul în care pot fi identificate. Cheltuielile indirecte se localizează cât mai aproape
de producţie, astfel încat aplicând procedeele de repartizare, fiecărui obiect de calculaţie
să-i revină numai cota de cheltuieli indirecte ocazionate de fabricarea acelui produs.
Obiectul calculaţiei costurilor poate fi reprezentat de produsul finit, sau o
comandă, o fază de fabricaţie sau un stadiu de fabricaţie, o piesă sau un grup de piese, o
maşină sau un grup de maşini, o lucrare sau un serviciu.
Pentru a obţine prin calculaţia costurilor informaţii cât mai fidele, este necesar ca
obiectul calculaţiei să fie exprimat în cele mai adecvate unităţi de măsura. De multe ori,
obiectul calculaţiei nu este produsul, ci unităţile de masură în care acesta se exprimă,
denumite şi unităţi de calculaţie .
Unitatile de calculatie se grupează în două mari categorii, şi anume :
unită i de calcula ie naturale (fizice), utilizate de unităţile patrimoniale cu
producţie omogenă , de exemplu: metru, kilogram, kilowatt, bucată ;
unită i de calcula ie conven ionale, folosite atunci când producţia nu este
omogenă, dar produsele fabricate se leagă între ele prin tehnologie şi organizare,
presupunând aceleaşi consumuri de valori .
La rândul lor, acestea se împart în urmatoarele categorii :
2011
 unităţi tehnice de măsura, care se stabilesc ţinând seama de caracteristicile funcţionale

sau calitative ale producţiei, de exemplu: tona de brânză cu 10% grăsime, etc. ;
 unităţi valorice, determinate în aşa fel încât să permită evaluarea întregii producţii
printr-un singur indicator, de exemplu: costul la suta de mii de lei producţie marfă, la
costul de producţie ;
 unităţi exprimate sub forma cifrelor de echivalenţă, obţinute din calcule, luându-se în
considerare un element comun tuturor produselor, cum ar fi: timpul de muncă pe unitatea
de produs, consumul specific de materii prime care se consumă pentru obţinerea tuturor
produselor, a cărei mărime se raportează la mărimile corespunzatoare celui mai
reprezentativ produs sau celui luat ca bază de calcul. În acest fel se obţin nişte coeficienţi
sau cifre de echivalenţă, care se utilizează pentru omogenizarea calculatorie a producţiei ;
 unitaţi de timp, utilizate după caz, fie ca număr de ore-productie, fie ca număr de ore
de functionare a utilajului, sau chiar sub forma altor unitati de timp.
Unităţile de calculaţie conventionale sunt în general unităţi de calculaţie
intermediară, utilizabile numai în anumite etape ale calculaţiei costurilor productiei .
La finalul calculaţiei, costul unitar se stabileşte ca raport între producţia obţinută şi
unitatea de masură fizică cea mai potrivită .
Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de
baza al calculaţiei, pe purtători de costuri .
Purtătorii de costuri servesc ca bază de raportare în calculaţia costurilor şi reprezintă
fie produsul finit, fie întreaga producţie, fizică, globală sau marfă, ca rezultat material
concret al procesului de productie.
Majoritatea întreprinderilor îşi organizează calculaţia costurilor pe purtători de
costuri, corespunzator specificului şi caracteristicilor tehnologice.
Există mai multe categorii de purtători de costuri, şi anume :
a) În funcţie de gradul de finisare al producţiei, se face distincţie între producţia
terminată si cea neterminată, purtătorul de cost constituindu-l fie produsul finit, fie
semifabricatul ;
b) Particularităţile tehnice de fabricatie, respectiv natura productiei şi etapele în care
se realizează produsul, determină urmatoarele categorii de purtător de cost :
2011
în condiţiile unui proces tehnologic omogen, care se desfăşoară într-o succesiune

de faze sau stadii de prelucrare, purtătorul de cost poate fi produsul obţinut într-o fază de
fabricaţie ;
în cazul proceselor de producţie care se finalizează cu obţinerea de produse
independente, de exemplu: piese, subansamble sau ansamble, la nivelul întreprinderii,
purtătorul de cost îl constituie aceste produse ;
dacă se realizează o producţie de îmbinare, asamblare, purtătorul de cost il
constituie produsul asamblat ;
în cazul producţiei cuplate sau a celei sortodimensionale, din care pot rezulta
produse principale, produse secundare şi deşeuri, purtătorul de cost il constituie produsele
cuplate .
c) In funcţie de conţinutul material concret al producţiei, ca rezultat al proceselor de
fabricaţie, purtătorul de cost îl constituie, de la caz la caz, produsul material, respective
cel finit, sau produsul nematerial, respeciv lucrarea sau serviciul ;
d) In functie de destinaţia pe care o capătă rezultatele producţiei, purtătorii de cost
pot fi produse destinate livrarii, sau produse destinate consumului intern ;
e) Daca produsele sunt diferenţiate din punct de vedere calitativ, purtătorii de cost
pot fi detaliaţi pe clase de calitate ;
f) Purtătorii de cost mai pot fi grupaţi şi astfel :
purtători sintetici, cei enumerati la punctele anterioare ;
purtători analitici de costuri, cum ar fi: semifabricate, subansamble, piesele, sau
chiar operaţia de prelucrare .
In general, gradul de detaliere a purtătorilor de costuri se stabileşte în fiecare caz în
parte, astfel încăt să asigure unitatea între latura naturală şi cea valorică a procesului de
producţie .
In literatura de specialitate, acest principiu mai este cunoscut şi sub denumirea de
“Delimitarea în spa iu şi pe feluri de cheltuieli de productie” sau “Principiul localizarii
costurilor” .
Potrivit acestui principiu, repartizarea cheltuielilor de producţie asupra locurilor care
le-au ocazionat, se face astfel:
2011
localizarea cheltuielilor de producţie pe sfere diferite de activitate, cum ar fi:

aprovizionare, producţie, desfacere si administraţie, în vederea stabilirii acestora la
nivelul fiecarei activităţi . In acest caz, cheltuielile se împart în patru grupe :
1. cheltuieli de aprovizionare ;
2. cheltuieli de fabricatie propriu-zisa ;
3. cheltuieli de desfacere ;
4. cheltuieli de administratie .
localizarea cheltuielilor de producţie pe feluri de activităţi, şi anume :
1. de bază ;
2. auxiliare ;
3. de deservire .
localizarea cheltuielilor de producţie pe sectoare, zone şi locuri generatoare de
cheltuieli
1. pe sectoare, ateliere, grupe de maşini şi maşini ;
2. pe locuri de muncă ;
3. pe servicii, birouri ;
Zonele sau sectoarele de cheltuieli desemnează subdiviziunile sistemului tehnico-
productiv, organizatoric si administrativ al unei întreprinderi, care generează consumuri
de valori şi care sunt avute în vedere la normarea şi urmărirea efectivă a cheltuielilor de
producţie .
Ele au un caracter obiectiv şi rezultă din structura organizatorică, tehnico-productivă
şi funcţională a întreprinderii, şi constituie :
elemente concrete de delimitare si sectorizare a cheltuielilor de producţie;
baza centrelor de responsabilitate pe linia controlului cheltuielilor şi a producţiei
obţinute ;
criteriul de comparabilitate între subunităţile cu structuri similare în ceea ce priveşte
producţia obţinută şi cheltuielile aferente acesteia .
Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte in:
sectoare ale activităţii de bază ;
sectoare ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;
sectoare neindustriale ;
2011
compartimente funcţionale .
Componenta organizatorică de bază în care are loc efectiv consumul de valori este
locul de muncă denumit loc generator de cheltuieli sau loc de post, şi poate avea caracter
tehnologic sau caracter funcţional, în funcţie de activităţile desfăşurate .
Tinând seama de baza lor, locurile de cheltuieli se împart în două categorii, şi anume :
locuri operaţionale de cheltuieli, care au la bază locurile de muncă unde se
execută operaţii privind aprovizionarea, producţia şi desfacerea bunurilor ;
locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de administrare şi
conducere a procesului de producţie .
Mai multe locuri de cheltuieli formează o zonă sau sector de cheltuieli, şi la rândul
lor, ele se împart în două categorii :
zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de baza şi subdiviziunilor lor ;
zone auxiliare de cheltuieli, aferente secţiilor auxiliare şi anexe .
4. Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei.

Acest principiu urmăreşte prevenirea denaturărilor pe care costurile produselor
fabricate le pot suferi din cauza cheltuielilor care privesc producţia neterminată, ceea ce
impune mai întâi o evaluare cantitativă a producţiei neterminate, urmată de evaluarea
valorică a acesteia, folosindu-se diferite procedee.
Pentru determinarea producţiei neterminate se utilizează două metode :
metoda directă ;
metoda indirectă .
Metoda directă presupune determinarea producţiei neterminate obligatoriu prin
inventariere. In acest scop, trebuie executată recepţia pieselor, subansamblurilor şi a
semifabricatelor finalizate .
Listele de inventar se completează cu produsele, reperele, subdiviziunile aflate în
curs de prelucrare, control, transport sau de depozitare în ateliere şi secţii.
Gradul de prelucrare a producţiei neterminate se stabileşte pe seama evaluarilor
directe, din evidenţa operativă şi a altor date, sau se aproximează făcându-se apel la
următoarele procedee :
procedee de evaluare în raport cu gradul de finisare tehnică ;
2011
procedee de evaluare pe baza costului mediu al unei om/ore normate .

Metoda indirectă constă în determinarea producţiei neterminate pe seama datelor
oferite de contabilitate, drept pentru care se mai numeste metoda contabilă .
Din totalul cheltuielilor de producţie înregistrate pe articole de calculaţie în
debitul contului 921 ("Cheltuielile activitatii de baza"), format din soldul producţiei
neterminate de la începutul lunii plus cheltuielile de producţie colectate în cursul lunii se
scad pe baza unor criterii conventionale , cheltuielile efectuate cu produsele finite, cu
semifabricatele din producţia proprie, şi valoarea productiei reziduale obţinute în luna
respectivă, restul reprezentând cheltuielile cu producţia în curs de execuţie .
Caracterul aproximativ al acestei metode conduce la folosirea ei în mică măsură,
ea fiind folosită mai ales pentru necesităţi statistice.
REZUMAT
Contabilitatea de gestiune se bazează pe următoarele principii:
Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie ;
Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu
caracter special ;
Individualizarea cheltuielilor de producţie ;
Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei .
Pe lângă aceste principii, literatura de specialitate mai menţioneză şi următoarele
principii:
Principiul documentării;
Principiul calculaţiei unice;
Principiul eficienţei calculaţiei;
Principiul cauzalitaţii;
Principiul creşterii sferei costurilor individuale;
Principiul contribuţiei de acoperire.
Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie se referă la afectarea fiecărei perioade
de gestiune numai cu acele cheltuieli care privesc produsele care se fabrică, lucrările şi
serviciile care se execută, în perioada de gestiune respectivă, indiferent de momentul în
care au fost efectuate cheltuielile .
Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu caracter
special se referă la delimitarea a două tipuri de cheltuieli: cheltuieli productive sau
cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neproductive sau neincorporabile.
Individualizarea cheltuielilor de producţie. Potrivit acestui principiu, fiecare produs
fabricat, lucrare sau serviciu efectuate, trebuie afectat numai cu cheltuielile de producţie
ocazionate de obţinerea sau de producerea lui. Astfel se determină cu precizie obiectul
calculaţiei, unitatea de calcul, precum şi o nomenclatura riguroasă a cheltuielilor de
productie .
2011
Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei

urmăreşte prevenirea denaturărilor pe care costurile produselor fabricate le pot suferi din
cauza cheltuielilor care privesc producţia neterminată, ceea ce impune mai întâi o
evaluare cantitativă a producţiei neterminate, urmată de evaluarea valorică a acesteia,
folosindu-se diferite procedee.
1. Care sunt principiile generale aplicabile în contabilitatea de gestiune?
2. Care este rolul principiilor în practicarea contabilităţii de gestiune?
3. Este posibilă o ordonare a principiilor contabilităţii de gestiune în funcţie de
importanţa lor?Argumentaţi.
TEME DE CONTROL
1. Pe exemplul companiei în care vă desfăşuraţi activitatea, identificaţi modul în
care se aplică sau s-ar putea aplica principiile contabilităţii de gestiune.
2. Precizaţi o modalitate efectivă de individualizare a cheltuielilor de producţie
pentru activitatea de panificaţie.
1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004.

2. Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed.
Teora, Bucuresşti, 2001.
3. Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999.
Press, 2003.
2011
2.1.ăFORMAREAăCOSTULUIăDEăPRODUC IE
Răspunde la întrebările de control
Răspunde la Testul de autoevaluare
O1: să definească costul de producţie şi costul complet
O2: să cunoască tipurile de costuri care nu se includ în costul de producţie
O3: să explice modul în care se delimitează cheltuielile între contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune
O4: să calculeze costul de producţie şi costul complet în diverse situaţii particulare.
2011
NO IUNIăTEORETICE
Costul unui produs sau activitati poate fi mai mult sau mai putin complet, variabil sau
direct. În mod corespunzator se diferenţiază următoarele forme de costuri: costul complet
comercial, costul de producţie, costul variabil, costul raţional şi costul direct.
Costul complet comercial cuprinde toate cheltuielile angajate direct sau indirect. Astfel,
modelul clasic (tradiţional) al costului este definit de relaţia:
Costulădeăproduc ieăţăCh.ăDirecteă+ăCh.ăIndirecteăra ionalărepartizate
Cost complet ţăCh.ăDirecteă+ăCh.ăIndirecteărepartizateă+ăCh.ăGen.ăDeăadministra ieă+ăCh.ă

De desfacere repartizate
Costulă deă produc ie este un cost definit în contabilitatea financiară, fiind utilizat în
evaluarea şi decontarea imobilizarilor şi stocurilor provenite din producţie proprie.
Definirea costului de producţie este făcută in contabilitatea financiara în IAS 2 – Stocuri:
 Costul de achizitie al materiilor prime şi materialelor consumate
(+) Costurile directe cu manopera
(+) Costurile cu regia de producţie, fixe şi variabile, (alocarea regiei fixe se face pe baza
capacitatii normale de producţie)
( + ) Alte costuri (numai în masura în care sunt angajate pentru a aduce stocurile la locul
şi stadiul în care se gasesc, de exemplu, costurile cu regiile generale sau costul
produselor destinate anumitor clienti)
( + ) Pot fi incluse: costurile cu împrumuturile atribuite în mod direct construirii sau
producerii unui activ pe termen lung (dobânzile, amortizarea reducerilor sau primelor
aferente împrumuturilor, amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul
obtinerii împrumuturilor, diferentele de curs valutar aferente împrumuturilor într-o
moneda straina, în masura în care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu
dobânda)
( = ) COSTUL DE PRODUC IE
Potrivit IAS 2, alocarea costurilor privind regia fixa de producţie asupra costurilor de
prelucrare se efectueaza pe baza capacitatii normale de producţie. O asemenea capacitate exprima
"productia estimata a fi obtinuta, în medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau
sezoane, în conditii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultata din întretinerea
planificata a echipamentului. Nivelul actual de produc ie folosit daca se considera ca acesta
aproximeaza capacitatea normala. Valoarea regiei fixe alocata fiecarei unitati produse nu se
majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor active. Regia
nealocata este recunoscuta drept cheltuiala în perioada în care a aparut. În exercitiile în care se
înregistreaza o produc ie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei
unitati produse este diminuata, astfel încât stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare
2011
decât costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati produse pe baza folosirii reale a
facilitatilor productive".
Acelasi standard prevede ca în situatia "în care un proces de produc ie poate duce la
obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, produselor cuplate sau cazul
în care un produs este principal şi altul este un produs secundar). Atunci când costurile de
prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se aloca pe baza
unei metode ra ionale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea
de vânzare relativa pe fiecare produs, fie în stadiul de produc ie în care produsele devin
identificabile, fie în momentul finalizarii procesului de produc ie. Prin natura lor, majoritatea
produselor secundare au o valoare semnificativa. În aceste cazuri, ele sunt evaluate la valoarea
realizabila neta şi aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare,
valoarea contabila a produsului principal nu difera în mod semnificativ fata de costul sau".
Nu se includ în costul de producţie, fiind recunoscute drept costuri ale perioadei:
costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de producţie (întrucât cheltuielile
indirecte de producţie sunt, în cea mai mare parte, cheltuieli fixe, repartizarea în functie
de gradul de activitate se poate face în mod global, fara împartirea prealabila în cheltuieli
variabile şi cheltuieli fixe);
costurile generale de administraţie care nu participa la aducerea activelor în forma şi la
locul în care se gasesc în prezent;
costurile de desfacere;
costurile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc conditiile pentru a fi incluse în
categoria imobilizarilor necorporale;
cheltuielile de deplasare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricaţie;
alte costuri neeficiente cum sunt pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de
producţie înregistrate peste limitele normal admise.
În conditiile în care se menţine opţiunea pentru gruparea cheltuielilor în costuri directe şi
costuri indirecte , formula de ierarhizare a costurilor devine:
I. Cheltuieli incluse în costul de producţie
a) Cheltuieli directe de produc ie
cheltuieli variabile angajate (constatate)
cheltuieli fixe imputate raţional
b) Cheltuieli indirecte de produc ie
cheltuieli variabile angajate (constatate)
2011
cheltuieli fixe imputate raţional

c) Dobânzi aferente împrumuturilor de finantare a produc iei cu ciclu lung, daca
se refera la perioada de fabrica ie
II. Cheltuieli neincluse în costul de producţie
a) Costurile de subactivitate privind cheltuielile directe fixe
b) Costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de
produc ie fixe
c) Cheltuielile generale de administratie
d) Cheltuielile de desfacere
e) Cheltuielile de cercetare şi dezvoltare
f) Alte cheltuieli neeficiente
Delimitareaăcheltuielilorăîntreăcontabilitateaăfinanciaraăşiăcontabilitateaădeăgestiune
Contabilitatea de gestiune îsi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina
şi analizeaza rezultatul în mod global în functie de natura cheltuielilor şi veniturilor. Asa cum s-a
aratat mai înainte, în contabilitatea de gestiune cheltuielile şi veniturile preluate din contabilitatea
analitica sunt ventilate în functie de destinatia lor. Totodata, prin calcularea costului produsului,
contabilitatea de gestiune furnizeaza informatia necesara evaluarii imobilizarilor, stocurilor şi
posturilor de regularizare din contabilitatea financiara.
Situaţia prezentata mai sus impune delimitarea raporturilor dintre cele două secţiuni ale
contabilităţii privind analiza şi formarea rezultatelor. Soluţia folosită în acest sens este cea a
grupării cheltuielilor în costuri incorporabile, costuri neincorporabile şi costuri supletive.
Costurile incorporabile figurează atât în contabilitatea financiară cât şi în cea de gestiune.
De regulă, cheltuielile de exploatare sunt costuri incorporabile, în schimb cheltuielile financiare
sunt parţial incorporabile, iar cheltuielile extraordinare, deoarece sunt în cea mai mare parte
independente de activitatea curentă, sunt costuri neincorporabile. De asemenea, anumite cheltuieli
de exploatare apreciate ca independente de costul de producţie sunt considerate a fi cheltuieli
neincorporabile. De exemplu, provizioanele pentru deprecierea conturilor de creanţe - clienti,
pierderile din creante anulate etc.
Costurile neincorporabile nu formeaza obiectul înregistrarii şi analizei în contabilitatea de
gestiune.
Costurile adăugate sau supletive reprezintă o structură utilizată pentru a delimita
cheltuielile înregistrate în contabilitatea de gestiune, fără a se regăsi în contabilitatea financiară.
De exemplu, remuneraţia întreprinzatorului individual, dobânzile calculate pentru capitalul mediu
2011
imobilizat, amortizarea suplimentara calculata pentru depasirea numarului de ore normale

(stabilite potrivit normelor de amortizare) de exploatare a mijloacelor fixe în procesul de
producţie etc.
Prezenţa celor trei categorii de costuri impune următoarea legătură între rezultatul din
contabilitatea financiara şi cel din contabilitatea de gestiune.
 Rezultatul din contabilitatea financiară
(+) Costurile neincorporabile
( ) Costurile supletive
(=) Rezultatul din contabilitatea analitică
Întrucât în contabilitatea de gestiune nu există produse care sa fie reţinute ca venituri
financiare şi venituri exceptionale şi alte venituri, relaţia de mai sus trebuie formulata astfel:
 Rezultatul din contabilitatea financiara
( ) Veniturile nerecunoscute de contabilitatea de gestiune
(=) Rezultatul din contabilitatea analitica
Pentru contabilitatea de gestiune din România, care nu înregistreaza şi calculeaza
rezultatul analitic, relaţia de articulare la rezultatul calculat în contabilitatea financiară capătă

forma:
Rezultatul din contabilitatea financiara
(+) Costurile din contabilitatea financiara
(=) Venituri din contabilitatea financiara

sau
Costurile din contabilitatea de gestiune
(=) Cheltuieli din contabilitatea financiara
Fara ca modelele analitice de calcul al rezultatelor sa fie reglementate, în continuare, pe
baza literaturii de specialitate, sunt redate unele scheme ce pot fi folosite în acest sens.
Astfel, pentru întreprinderea producatoare, cu deosebire cea industriala, schema

simplificata a modelului de calcul al rezultatului analitic se prezinta astfel:
Pretul de vânzare al produselor sau serviciilor vândute în cadrul perioadei
( ) Costul de produc ie al produselor vândute, din care
Costuri directe de produc ie (din care, pe
articole de calculatie)
Costuri indirecte de produc ie (din care, pe
articole de calculatie)
(=) Marja bruta de produc ie
( ) Costul în afara producţiei, din care
Costurile de desfacere (pe articole de calculatie)
Costurile generale de administratie (pe articole de calculatie)
Costurile financiare incluse în costul produsului
(=) Rezultatul (profit sau pierdere) analitic pe produs sau servicii
Pentru întreprinderea comerciala, rezultatul analitic al marfurilor vândute se calculeaza

pe baza relatiei:
Venituri din vânzari
2011
( ) Reduceri comerciale acordate

( ) Returnari de marfuri
(=) Cifra de afaceri
( ) Costul bunurilor vândute, din care
Costul de cumparare al stocului de la începutul perioadei
+ Costul stocurilor cumparate
- Costul de cumparare al stocurilor de la începutul perioadei (cheltuieli privind
cumpararile)
= Costul bunurilor disponibile pentru vânzare
(=) Marja bruta comerciala (profit brut din vânzari)
( ) Costuri de desfacere, din care
Costurile cu transportul
+ Costurile de ambalare
+ Remuneratii
+ Costurile cu asigurarile şi protectia sociala
+ Costurile cu publicitatea şi reclama comerciala
+ Costurile cu posta, telegraful, telefonul şi telexul
+ Comisioanele pentru operatiile de vânzare
+ Alte costuri de desfacere
( ) Costuri generale de administratie, din care
Remuneratia personalului general de administratie
+ Amortizarea şi chiriile mijloacelor fixe de interes general de administratie
+ Energie, combustibil şi alte consumuri similare
+ Costuri administrativ - gospodaresti
+ Alte costuri generale de administratie
(=) Profit sau pierdere din exploatare
Rela iaădeăeficien ăaăcontabilit ii de gestiune

Contabilitatea de gestiune este centrată pe determinarea costurilor şi rezultatelor analitice.
Relaţiile de calcul, implicit de eficienţă, sunt de forma:
a) rezultatul total ( R )
R =CA - C
in care:
CA - cifra de afaceri
C- costul total al produselor şi serviciilor incluse în cifra de afaceri
A = qipi, i ţ 1, …, n
în care:
qi - cantitatea din produsul “i” vânduta;
pi - pretul de vânzare al produsului “i”.
C = qici i ţ 1,…, n
în care:
ci - costul produsului “i”, care poate fi complet, partial sau variabil, dupa
caz
În măsura în care costul produsului nu este un cost complet, relaţia de calcul al
rezultatului în contabilitatea de gestiune devine:
Rezultatul sub forma de marjă bruta
R = qi (pi – ci)
Rezultatul sub forma de profit sau pierdere
R = qi (pi – ci) - Cp
în care:
2011
Cp - costul perioadei
Pornind de la relaţia privind marja bruta se poate aprecia ca activitatea este rentabila daca
se verifica inegalitatea,
qi (pi – ci) > Cp
Contabilitatea interna asigura şi controlul de gestiune, relaţia folosita în acest sens fiind
de forma:
R – R = (qi – qi) (ci – ci) – (Cp – Cp)
înăcareăsemnul indica marimea standard (normala).
1. Care este deosebirea între costul de producţie şi costul complet?
2. Enumeraţi cinci tipuri de cheltuieli care nu se includ în costul de producţie.
TEME DE CONTROL
1. Daţi exemplu de trei cheltuieli incorporabile şi trei cheltuieli neincorporabile pentru
producţia de mobilier.
2. Explicaţi modul în care clasificarea cheltuielilor în incorporabile, neincorporabile şi
supletive influenţează procesul de elaborare a deciziilor privind preţul unui produs.
REZUMAT
Costulădeăproduc ieăţăCh.ăDirecteă+ăCh.ăIndirecteărepartizate
Cost complet = Ch. Directe + Ch. Indirecte repartizate + Ch.ăGen.ăDeăadministra ieă+ăCh.ă
de desfacere repartizate
Potrivit IAS 2, alocarea costurilor privind regia fixa de producţie asupra costurilor de
prelucrare se efectueaza pe baza capacitatii normale de producţie.
Nu se includ în costul de producţie, fiind recunoscute drept costuri ale perioadei:
costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de producţie (întrucât cheltuielile
indirecte de producţie sunt, în cea mai mare parte, cheltuieli fixe, repartizarea în functie
de gradul de activitate se poate face în mod global, fara împartirea prealabila în cheltuieli
variabile şi cheltuieli fixe);
costurile generale de administratie care nu participa la aducerea activelor în forma şi la
locul în care se gasesc în prezent;
costurile de desfacere;
costurile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc conditiile pentru a fi incluse în
categoria imobilizarilor necorporale;
cheltuielile de deplasare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricaţie;
alte costuri neeficiente cum sunt pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de
producţie înregistrate peste limitele normal admise.
2011
Contabilitatea de gestiune îsi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina şi
analizeaza rezultatul în mod global în functie de natura cheltuielilor şi veniturilor.
Costurile incorporabile figureaza atât în contabilitatea financiara cât şi în cea de gestiune.
Costurile neincorporabile, asa cum s-a aratat mai sus, nu formeaza obiectul înregistrarii şi
analizei în contabilitatea de gestiune.
Costurile adaugate sau supletive - structura utilizata pentru a delimita cheltuielile
înregistrate în contabilitatea de gestiune, fara a se regasi în contabilitatea financiara.
Relaţia de eficienţă a contabilităţii de gestiune R =CA - C
Rezultatul sub forma de marjă bruta R = qi (pi – ci)
Rezultatul sub forma de profit sau pierdere R = qi (pi – ci) - Cp
Bucuresşti, 2001
4. Oprea C, Cârstea G., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Atlas Press,
2003,
2011
2.2.ăăCLASIFICAREAăCHELTUIELILORăCAREăFORMEAZ ăCOSTULăDEă
PRODUC IE
O1: să cunoască clasificarea cheltuielilor care formează costul de producţie
O2: să identifice modul în care pot fi clasificate diverse tipuri de cheltuieli
O3: să explice conţinutul categoriilor de cheltuieli existente în contabilitatea de gestiune
O4: să argumenteze modul în care diferite tipuri de clasificare oferă informaţii relevante în
calculul costului de producţie
2011
NO IUNIăTEORETICE
Cunoaşterea criteriilor de clasificăre a cheltuielilor are o mare importanţă pentru

organizarea evidenţei cheltuielilor şi a calculaţiei costurilor .
Clasificarea cheltuielilor se face după mai multe criterii , astfel :
a) în funcţie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere,
cheltuielile se clasifică astfel : cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de producţie,
cheltuieli de desfacere .
b) dupa natura şi , respectiv , dupa conţinutul lor economic cheltuielile se clasifică în
cheltuieli cu munca materializată şi cheltuieli cu munca vie .
Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la : consumurile de materie
prima şi materiale consumabile , consumurile de obiecte de inventar , consumurile
de energie şi apa , amortizarea imobilizarilor .
Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu : salariile , impozitele , şi contributiile la
asigurarile şi protectia sociala suportate de intreprindere .
c) Dupa componenţa (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifică în :
cheltuieli simple şi cheltuieli complexe .
Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element de cheltuiala , ca de
exemplu : salariile, amortizarea , cheltuielile cu materiile prime, energia .
Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind formate din mai
multe elemente de cheltuieli simple , cum sunt : cheltuielile comune seciilor , cheltuieli
generale de administraţie.
d) Dupa modul de identificare şi repartizare în costul producţiei , cheltuielile se clasifică
în : cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la început , din momentul efectuării
lor , pe obiecte de calculaţie .
Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de
calculatie . în momentul efectuării lor ele se evidenţiaza în conturi separate de cheltuieli
indirecte , de unde la sfîrşitul perioadei de gestiune, când se face calculaţia costurilor se
repartizează pe obiecte de calculaţie pe baza unor cote procentuale.
2011
e) în funcţie de momentul efectuării şi cel al includerii în costul producţiei , cheltuielile se

impart în : cheltuieli curente şi cheltuieli efectuate în avans (anticipate)
Cheltuielile efectuate în avans sunt cele care se efectueaza în perioada curentă, dar care
privesc perioa-dele viitoare de gestiune, introducându-se eşalonat în costul producţiei,
cum sunt : cheltuieli cu chiriile ,cu abonamentele, cu reparatiile efectuate în avans .
f) în funcţie de raportul dintre volumul cheltuielilor şi volumul fizic al producţiei
fabricate, chel-tuielile se împart în : cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe sau cheltuieli
convenţional–constante .
Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator modificarii
volumului fizic al producţiei obţinute. De exemplu : consumurile de materii prime ,
materiale consumabile , energie , apa. .
Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime rămâne relativ neschimbată , sau se modifică
în funcţie de creşterea sau scăderea producţiei obţinute în mărimi nesemnificative. De
exemplu: cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor , cu chiriile platite , cu salariile
personalului administrativ şi de conducere .
PROBLEME PROPUSE
1.ăS ăseăclasificeăurm toareleăcheltuieliăînăcosturiădirecteă(materiiăprimeăşiăsalariiă

directe),ăcosturiăindirecteăşiăcosturiăaleăperioadei:
Element Costuri Costuri Costuri

directe indirecte ale
perioadei
salariile personalului tehnic care întreţine linia
de producţie
asigurarea echipamentelor
cheltuielile de reparaţii
amortizarea liniei de producţie
salariile muncitorilor care asamblează
componente
cuie, clei folosite în producţie
lemnul folosit in producţie
lemnul folosit pentru repararea unei magazii
comisioane acordate pentru vânzare
costuri de reclamă şi publicitate
costuri de cercetare-dezvoltare
costuri aferente unei linii de credit
2011
cheltuieli de protocol
4. Clasifica iăurm toareleăcosturiăînăcosturiăvariabileăşiăcosturiăfixe.
Costuri Costuri Fixe

Variabile
Materii prime directe
Salarii directe
Chiria cladirii
Salariile super-vizorilor
Comisioanele agenţilor de vânzare
5. Clasifica iăurm toareleăcosturiăînăcosturiădirecteăşiăcosturiăindirecte:
Directe Indirecte
Salarii directe ale secţiei de producţie
Salariul directorului secţiei de
producţie
Salariul directorului de operaţiuni
Costurile generale de administraţie
Costurile generate de dobanzi şi
comisioane aferente unei linii de
credit
6. Clasifica iăcosturileădinătabelul de mai jos:

Cost Cost de Cost
diferen iat oportunitate scufundat
Decizia de a urma un master in
favoarea acceptării unui serviciu.
Costul acceptării unei comenzi
speciale, la un preţ mai mic, generat
de lipsa serviciilor de ambalare şi
livrare.
Costul unui echipament achiziţionat
cu zece ani în urmă şi care nu mai
este funcţional.
Costul producerii unei piese comparat
cu costul achiziţionării respectivei
piese de la furnizori.
Costul utilizării unui echipament
pentru producerea unei piese, atunci
cand respectivul echipament ar putea
fi folosit pentru producerea unei alte
piese care ar putea genera profit.
2011
REZUMAT
Clasificarea cheltuielilor se face dupa mai multe criterii:
a) în funcţie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere ,
cheltuielile se clasifică în : cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de productie , cheltuieli
de desfacere .
b) Dupa natura şi , respectiv , dupa conţinutul lor economic cheltuielile se clasifică în
cheltuieli cu munca materializată şi cheltuieli cu munca vie .
c) Dupa componenţa (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifică în :
cheltuieli simple şi cheltuieli complexe .
d) Dupa modul de identificare şi repartizare în costul productiei , cheltuielile se clasifică
în : cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte
e) în functie de momentul efectuarii şi cel al includerii în costul productiei , cheltuielile se
impart în : cheltuieli curente şi cheltuieli efectuate în avans ( anticipate )
f) în functie de raportul dintre volumul cheltuielilor şi volumul fizic al productiei
fabricate , chel-tuielile se impart în : cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe sau cheltuieli
conventional –constante.
TEME DE CONTROL
1. Separaţi costurile de mai jos în costuri ale produsului şi costuri ale perioadei:
Costuri ale Costuri ale

produsului perioadei
Costuri aferente vânzărilor
Costuri administrative
Costuri indirecte
Costuri de publicitate
Salarii directe
Materii prime
(4 puncte)
2. O companie înregistrează următoarele costuri:

a. materii prime şi materiale 50.000 lei
b. utilităţi aferente liniei de fabricaţie 3.000 lei
c. amortizarea cladirii de birouri 1.000 lei
d. salarii muncitori productivi 6.000 lei
e. asigurarea autoturismelor 4.000 lei
f. salariile supervizorilor liniei de producţie 8.000 lei
Să se clasifice costurile în tabelul de mai jos:
2011
Costuriădeăproduc ie
Materiale directe Salarii directe Costuri indirecte
a
b
c
d
e
f
(5 puncte)
Bucuresşti, 2001
2003,
2011
CHELTUIELIăFIXEăŞIăVARIABILE
O1: să definească cheltuielile fixe şi variabile
O2: să delimiteze cheltuielile fixe de cheltuielile variabile în situaţii particulare luate din
activitatea productivă
O3: să explice importanţa acestui tip de clasificare
O4: să argumenteze modul în care delimitarea cheltuielilor în variabile şi fixe fundamentează
procesul de elaborare a deciziilor privind costul de producţie
2011
NO IUNIăTEORETICE
Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens

cu modificarea volumului fizic al producţiei. Ele pot fi tratate ca şi o funcţie a volumului
fizic al producţiei: CVT = f (Q).
C VT f (Q)
C Vu
Q Q
Cheltuielile variabile sunt egale cu cheltuielile operaţionale deoarece sunt
dependente de volumul şi structura producţiei apărând odată cu activităţile şi dispărând
odată cu ele.
Cheltuielile fixe sau convenţional constante sunt cheltuielile a căror mărime nu se
modifică în funcţie de evoluţia volumului fizic al producţiei. Mărimea lor depinde de
factorul timp: CF = f (t).
Chelt Chelt
Q Q
Evolu iaăcheltuielilorăfixeătotale Evolu iaăcheltuielilorăfixeăunitare
Revenind la cheltuielile variabile, acestea pot fi grupate în:

 cheltuieli proporţionale
 cheltuieli degresive
 cheltuieli regresive
 cheltuieli flexibile
Pentru a încadra cheltuielile în variabile şi fixe se va calcula indicele de
variabilitate (grad de reacţie):
C1 C 0
*100
C0 IC
IV .
Q1 Q 0 IQ
*100
Q0
Indicele de variabilitate este expresia comportamentului cheltuielilor, respectiv
reacţia lor la o variaţie a volumului producţiei.
Dacă Q este crescător:
IV = 0 cheltuielile sunt fixe
IV = 1 cheltuielile sunt variabile de tip proporţional
IV (0, 1) cheltuielile sunt variabile cu comportament subproporţional, deci degresive
IV > 1 cheltuielile sunt variabile cu comportament peste proporţional, progresive
IV < 0 cheltuielile sunt variabile cu comportament regresiv
2011
Evoluţia costurilor antrenează diferite efecte asupra rezultatului care se pot

determina cu ajutorul următoarelor relaţii:
Q
E C0 1 1 1 IV
Q0
E C u 0 Q1 Q0 1 IV
E Q1 C u 0 C u1
Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi

proporţie cu creşterea sau descreşterea volumului fizic al producţiei. Efectul rezultatului
este 0.
Ex.: cheltuielile cu materialele directe, cu salariile directe
Chelt.
Chelt
Q Q
Evolu iaăcheltuielilorăpropor ionale totale Evolu iaăcheltuieliloră

propor ionaleăunitare
Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al

producţiei. IV > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului. Generează pierderi şi
evidenţiază o proastă gestionare a resurselor. Cauze de apariţie: încadrarea masivă cu
lucrători fără calificare corespunzătoare, creşterea tarifului de salarii fără creşterea
corespunzătoare a producţiei muncii, etc.
Chelt.
progresive Chelt. Chelt.
proporţionale progresive
Chelt.
proporţionale
Evolu iaăcheltuielilorăprogresive totale Evolu iaăcheltuieliloră

progresive unitare
2011
Cheltuielile degresive cresc într-o proporţie mai mică decât volumul fizic al
producţiei, adică subproporţional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul în rezultat este
pozitiv, benefic.
Ex.: cheltuielile cu salariile muncitorilor, CIFU
Chelt.
proporţionale
Chelt. proporţionale
Chelt.
Chelt.
degresive
degresive
Evolu iaăcheltuielilorădegresiveătotaleăăăăăăăăăăăă Evolu iaăcheltuieliloră

degresive unitare
Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, în totalitatea lor într-o perioadă de
timp dată, la o creştere a producţiei scad. Ele scad şi pe unitatea de produs.
Evolu iaăcheltuielilorăregresiveătotaleăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă Evolu iaăcheltuieliloră

regresive unitare
1. Definiţi cheltuielile fixe şi cheltuielile variabile.

2. Explicaţi reprezentarea grafică a cheltuielilor degresive şi regresive.
2011
REZUMAT
Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens cu

modificarea volumului fizic al producţiei. Ele pot fi tratate ca şi o funcţie a volumului
fizic al producţiei.
Cheltuielile fixe sau convenţional constante sunt cheltuielile a căror mărime nu se
modifică în funcţie de evoluţia volumului fizic al producţiei.
C1 C 0
*100
C0 IC
Indicele de variabilitate (grad de reacţie): I V .
Q1 Q 0 IQ
*100
Q0
Dacă Q este crescător:
IV = 0 cheltuielile sunt fixe
IV = 1 cheltuielile sunt variabile de tip proporţional
IV (0, 1) cheltuielile sunt variabile cu comportament subproporţional, deci degresive
IV > 1 cheltuielile sunt variabile cu comportament peste proporţional, progresive
IV < 0 cheltuielile sunt variabile cu comportament regresiv
Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi
proporţie cu creşterea sau descreşterea volumului fizic al producţiei. Efectul rezultatului
este 0.
Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al producţiei.
IV > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului.
Cheltuielile degresive cresc într-o proporţie mai mică decât volumul fizic al producţiei,
adică subproporţional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul în rezultat este pozitiv,
benefic.
Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, în totalitatea lor într-o perioadă de timp
dată, la o creştere a producţiei scad. Ele scad şi pe unitatea de produs.
TEME DE CONTROL
1. Daţi exemplu de 4 cheltuieli fixe şi 4 cheltuieli variabile în cazul producţiei de
încălţăminte. (4 puncte)
2. Pe exemplul societăţii în care va desfăşuraţi activitatea, exemplificaţi cateva tipuri de
cheltueili progresive, regresive şi proporţionale.(4 puncte)
2011
Bucureşti, 2001
2003,
2011
2.4.ăCOSTURIăMEDIIăŞIăCOSTURIăMARGINALE
Răspunde la întrebările de control
Rezolvă studiul de caz
Răspunde la Testul de autoevaluare
O1: să definească noţiunile de cost mediu şi cost marginal
O2: să exemplifice tipuri de costuri medii şi costuri marginale
O3: să explice importanţa categoriilor de cost mediu, cost marginal
O4: să calculeze costul mediu şi marginal pentru diverse activităţi
2011
NO IUNIăTEORETICE
Costul mediu sau costul unitar, reprezintă raportul dintre costurile globale şi
producţia realizată.
Mărimea costului mediu diferă în timp şi spaţiu atât de la un produs la altul cât şi
de la un producător la altul, sau de la o perioadă la alta.
Distingem trei categorii de costuri medii: costuri medii fixe, costuri medii
variabile şi costuri medii totale.
Costul mediu fix (CMF), reprezintă costul fix pe unitatea de produs:
CF
CMF
Q
Pe măsură ce cantitatea de produse se măreşte, valoarea costului mediu fix descreşte, şi,
reciproc, creşterea costului mediu fix are loc în situaţia diminuării producţiei.
CF
CMF
Evolu iaăcostuluiămediuăfix
Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs, reprezintă
raportul dintre costurile variabile şi producţia executată.
CV
CMV
Q
Pentru un nivel dat al costurilor de producţie, CMV descreşte o data cu creşterea

volumului producţiei în ritm mai accelerat decât creşterea costului variabil. Dacă volumul
producţiei este depăşit de valoarea costurilor totale, CMV creşte.
Costul mediu total (CMT) reprezintă costul global total pe unitatea de produs:
CV
CMV
Q
CMT = CMF + CMV
2011
CTM
CVM CTM
CFM
CVM
CFM
Q
Graficul costurilor unitare
Costul marginal (Cmg) reprezintă variaţia costului total necesară obţinerii unei unităţi
suplimentare de producţie.
CT
Cmg
Q
Pe termen scurt, variaţia costului total egalează variaţia costului marginal, astfel
CV
încât putem scrie: Cmg = .
Q
Între costul mediu total şi costul marginal există o relaţie de dependenţă.
- costul mediu total descreşte dacă are loc o diminuare a costului marginal,
avand valori mai mici decât acesta;
- costul mediu total creşte atunci când costul marginal este crescător;
- costul mediu total egalează costul marginal cand costul mediu total ia
valoarea minimă.
Cunoaşterea costului marginal este p informaţie utilizată în elaborarea deciziilor legate de
stabilirea capacităţilor optime de producţie sau de compunere mai eficientă a programelor de
producţie.
2011
STUDIU DE CAZ
Să se comenteze relaţia dintre diferitele tipuri de costuri înregistrate de o firmă,

asa cum sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Cantitate Cost Cost Cost Cost mediu Cost mediu Cost mediu Cost
fix variabil total fix variabil total marginal
Q CF CV CT CFM CMV CTM Cmg
1 400 160 560 400 160 560 -
2 400 280 680 200 140 340 120
3 400 360 760 133 120 253 80
4 400 560 960 100 140 240 200
5 400 800 1200 80 160 240 240
R: O creştere a volumului producţiei contribuie la modificarea tuturor costurilor

medii, inclusive costul fix mediu.
Micşorarea costului fix medu are loc datorită raportării costului fix la o cantitate
crescătoare a producţiei, iar comportamentul costului variabil mediu, al costului total
mediu şi al costului marginal este întâi descrescătoare şi apoi crescatoare, atingând un
punct de minim. Acest fapt are loc datorită creşterii costurilor variabile şi totale într-un
ritm mai rapid decât creşterea producţiei.
Valoarea minimă a costului total mediu este 240 şi se observă că şi costul
marginal atinge aceeaşi valoare. Rezultă că pentru orice nivel al producţiei pentru care
costul marginal este mai mic decât costul total mediu, creşterea cu o unitate a producţiei
determină reducerea în continuare a costurilor unitare. În situaţia în care costul marginal
este ami mare decât costul total pe unitatea de produs, orice dreştere a producţiei duce la
creşterea costului unitar. Nivelul optim al producţiei este dat de valoarea pentru care cele
două valori sunt egale, iar pentru valori mai mari decât acest punct, costul marginal şi cel
total mediu încep să crească iar producţia nu mai este rentabilă.
Dacă valorile costului marginal sunt mai mici decât cele ale costului total şi ale
costului variabil pe unitatea de produs, producţia poate fi mărită în condiţii de
rentabilitate. Punctul de intersecţie al costurilor marginale şi totale pe unitatea de produs,
semnifică limita inferioară până la care poate fi redus preţul de vânzare fără ca firma să
înregistreze pierderi.
Dacă preţul de vânzare va fi superior acestui punct minim întreprinderea îsi va
recupera costurile si va înregistra profit.
2011
1. Explicaţi dependenţa costului total de volumul producţiei.
2. Explicaţi folosind un exemplu concret, relaţia dintre costul mediu şi costul marginal.
REZUMAT
CF
Costul mediu fix (CMF), reprezintă costul fix pe unitatea de produs: CMF
Q
Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs, reprezintă
raportul dintre costurile variabile şi producţia executată.
CV
CMV
Q
Costul mediu total (CMT) reprezintă costul global total pe unitatea de produs:
CV
CMV
Q
CMT = CMF + CMV
Costul marginal (Cmg) reprezintă variaţia costului total necesară obţinerii unei unităţi
CT
suplimentare de producţie Cmg
Q
TEME DE CONTROL
1. Analizaţi interdependenţele dintre costul variabil, costul marginal şi costul mediu.
2. În ce consta legătura dintre costul mediu şi costul marginal?
Bucuresşti, 2001
2003,
2011
SECTOARELEăDEăCHELTUIELIăŞIăPURT TORIIăDEăCOSTURI
O1: să definească sectoarele de cheltuieli
O2: să cunoască funcţiile sectoarelor de cheltuieli şi clasificarea acestora
O3: să explice rolul sectoarelor de cheltuieli în contabilitatea de gestiune
2011
NO IUNIăTEORETICE
Sectorul de cheltuieli reprezintă o subdiviziune a cadrului tehnico-productiv, de

conducere şi administrativ al întreprinderii în raport cu care se organizează, programează
şi urmaresc analitic cheltuielile care formeaza costul producţiei.
Funcţiile sectoarelor de cheltuieli:
- reprezintă repere pentru delimitarea tuturor cheltuielilor care se cuprind în costul

producţiei;
- alcatuiesc criterii de bugetare internă şi urmarire analitică a tuturor cheltuielilor;
- formeaza fundamentul centrelor de resposabilitate stabilite pentru controlul
cheltuielilor şi al producţiei obţinute.
Sectoarele de cheltuieli sunt fixate pe structura organizatorică a întreprinderii. Fiecare

loc de muncă constituie pentru întreprindere un loc de cheltuieli. Delimitarea şi urmărirea
cheltuielilor la nivelul fiecărui loc de cheltuieli este dificilă şi greu de suportat financiar.
În consecinţă, locurile de muncă în calitatea lor de locuri de cheltuieli se reunesc în
sectoare de cheltuieli.
Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte în :

 secţii ale activităţii de bază ;
 secţii ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;
 secţii neindustriale ;
 compartimente funcţionale .
Componenta organizatorică de bază în care are loc efectiv consumul de valori este
locul de munca denumit loc generator de cheltuieli sau loc de cost şi poate avea caracter
tehnologic ce ţine de tehnologia de fabricaţie sau caracter funcţional, în funcţie de
activităţile desfăşurate .
În funcţie de particularităţile organizării şi tehnologiei locurile de cheltuieli se
împart în două categorii, şi anume :
 locuri operaţionale de cheltuieli numite şi locuri de producţie sau de muncă,
reprezentate de spaţiile unde se execută procese, operaţii privind aprovizionarea,
producţia şi desfacerea bunurilor ; ele constituie locuri de cheltuieli cu caracter
 locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de organizare,

tehnologic;
administrare şi conducere a procesului de producţie .

Mai multe locuri de cheltuieli formează o zona sau sector de cheltuieli care în
funcţie de rolul pe care îl au în realizarea obiectului unităţii patrimoniale se împart în
două categorii :
 zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de bază şi subdiviziunilor
 zone auxiliare de cheltuieli, aferente secţiilor auxiliare şi anexe .

lor ;
2011
Compartimentele funcţionale pot fi urmarite ca zone distincte de cheltuieli. Un

anumit număr de astfel de compartimente formează un sector de cheltuieli. De asemenea,
dacă în cadrul secţiilor de producţie (sau atelierelor) există aţa numite centre de produc ie
(constituite din una sau mai multe maşini ori locuri de munca manuale unde se execută
aceeaşi operaţie de producţie etc), acestea devin tot sectoare de cheltuieli.
La rândul lor, aceste sectoare de cheltuieli, în funcţie de nivelele la care pot fi
constituite, se împart în două categorii, şi anume:
sectoare principale de cheltuieli, constituite pe seama secţiilor de bază şi a
subdiviziunilor lor;
sectoare secundare sau auxiliare de cheltuieli, constituite pe structura
secţiilor ori activităţilor de deservire, ajutătoare şi anexe.
Numărul şi mărimea zonelor (sectoarelor) şi locurilor de cheltuieli sunt variabile în
funcţie de gradul de informare urmarit şi de resursele care pot fi alocate în domeniul
evidenţei şi calculaţiei costurilor producţiei.
Din punct de vedere al structurii organizatorice şi functionale unitatea patrimoniala
se împarte în sectoare de activitate, sectii de productie, sectii auxiliare şi sectii neindustriale
la care se adauga compartimentele funcţionale.
Cheltuielile de producţie colectate nu se suprapun în toate cazurile cu această
structură organizatorică şi funcţională sau ele nu pot fi identificate în aceasta formă. Din
aceste cauze pentru localizarea cheltuielilor de producţie în calculaţie se foloseşte noţiunea
de centru de analiză.
Centrul de analiza se poate defini ca fiind o subdiviziune contabilă a întreprinderii în
care sunt analizate şi regrupate elementele de cheltuieli indirecte înainte de includerea lor
în costuri.
Centrele de analiza mai pot fi definite ca fiind centre de lucru ale întreprinderii:
birouri, magazine, ateliere organizate în vederea îndeplinirii funcţiilor economice de
administraţie, producţie şi distribuţie. Împărţirea unităţii în centre de analiză corespunde
cererilor emise de contabilitatea de gestiune.
Crearea centrelor de analiza presupune respectarea urmatoarelor criterii:
฀ centrul de analiză trebuie să corespundă pe cât posibil unor structuri
organizatorice şi funcţionale reale ale unităţii patrimoniale;
฀ cheltuielile de producţie colectate de un centru de analiză trebuie să aibă un
comportament comun şi să fie posibilă determinarea unei unităţi de măsură a
activităţii fiecărui centru de analiză.
O prima grupare a centrelor poate fi dupa nevoile analizei şi astfel avem:
฀ centre de lucru sau de activitate
฀ centre de responsabilitate
฀ centre de cost
฀ centre de profit
฀ centre de investiţii
Centrul de lucru sau de activitate este acel centru care rezultă dintr-o organigramă a
unei unităţi patrimoniale şi care corespunde unei diviziuni a acesteia (secţii, birouri,
magazine, ateliere).
Centrul de responsabilitate corespunde unui centru de analiză în care a fost
desemnat un responsabil ce dispune de o delegare de autoritate asupra resurselor
materiale, financiare, umane şi de o putere de negociere asupra obiectivelor. Activitatea
2011
centrului trebuie sa poata fi măsurată cu scopul de a controla rezultatele şi de a le compara

cu previziunile făcute pentru eliminarea eventualelor diferenţe sau pentru a le corecta.
Centrul de cost corespunde unui centru de responsabilitate pentru care obiectivele
contabilităţii de gestiune sunt stabilite în termeni de cost. El vizează în general o categorie
de cheltuieli sau o anumită cheltuială care se efectuează şi poate fi comparată cu o
previziune în scopul determinării abaterilor.
Centrul de profit corespunde unui centru de responsabilitate pentru care obiectivele
contabilităţii de gestiune sunt stabilite în termeni de profit. În acest centru veniturile sunt
ataşate la cheltuieli şi exista mijloace de comparare a acestora.
Centrul de investi ii este un centrul de profit în sensul că acţionează pe principiul
variabilelor determinate de venituri şi cheltuieli în valoare şi volum dar şi a capitalurilor
care îi sunt necesare.
Al doilea criteriu de clasificare grupeaza centrele de analiza în:
฀ centre operaţionale
฀ centre de structură
Centrul opera ional corespunde unui centru de analiza a carui activitate poate fi măsurată în
unităţi fizice: cantitatea de material prelucrat, număr ore manoperă şi aceste cheltuieli sunt
operaţionale, legate de nivelul activităţii.
Centrul de structură corespunde unui centru de analiză a cărui activitate nu poate fi
măsurată cu o unitate fizica semnificativă, este denumit şi centru de administrare şi
finan are. Cheltuielile centrului sunt în esenţă cheltuieli de structură şi existenţa lor nu
este legată de nivelul activităţii.
Numărul centrelor de analiză este stabilit în funcţie de mărimea unităţii patrimoniale
şi de tipul de activitate. Acestor centre de analiză le sunt afectate cheltuielile directe şi le
sunt imputate cheltuielile indirecte.
Fiecare centru de analiză trebuie să regrupeze elemente de cheltuieli şi să realizeze
aceeaşi operaţie în scopul de a putea măsura activitatea printr-o unitate reprezentativă
numita unitate de lucru sau unitate de muncă sau unitate de baza de repartizare(UBR).
Aceasta unitate reprezinta unitatea de măsura a activităţii diferitelor centre de analiza şi
permite urmatoarele:
- fracţionarea costului unui centru de analiză şi obţinerea costului unităţii de bază de
repartizare potrivit coeficientului de repartizare;
- repartizarea unei părţi din costul unui centru de analiză asupra costurilor produselor
pe baza numărului de unităţi de bază de repartizare corespunzătoare fiecărui produs.
Bazele de repartizare cele mai frecvent utilizate sunt:
฀ ore manopera directă;
฀ ore de lucru maşină;
฀ cantitatea de produse obţinută în centru.
Uneori este imposibil sa se determine o bază de repartizare fizică pentru un centru

de analiză şi în acest caz se va folosi o bază monetară pentru exprimarea activităţii
centrului. De exemplu: cifra de afaceri realizată, costul de producţie al produselor vândute,
volumul salariilor directe.
Ansamblul acestor operaţii se efectuează într-un cadru unic numit tabloul de
repartizare a cheltuielilor indirecte.
2011
Purtatoriădeăcosturiăşiărolulălorăînăcontabilitateaădeăgestiune
Obiectul calculaţiei costurilor este rezultatul activităţii ce se desfăşoară în diferite
etape, faze succesive pe sectoare sau centre de cheltuieli şi putatori de cheltuieli. El
poate fi reprezentat de produsul finit, o comandă, o fază de fabricaţie sau un stadiu de
fabricaţie, o piesă sau un grup de piese, o maşina sau un grup de maşini, o lucrare sau un
serviciu.
Pentru a obţine prin calculaţia costurilor informaţii cât mai fidele este necesar ca
obiectul calculaţiei să fie exprimat în cele mai adecvate unităţi de măsura. De multe ori,
obiectul calculaţiei nu este produsul, lucrarea sau serviciul ci unităţile de masura în care
acesta se exprimă, denumite şi unităţi de calculaţie .
Unităţile de calculaţie se grupează în două mari categorii, şi anume :
฀ unităţi de calculaţie naturale (fizice), utilizate de unităţile patrimoniale cu producţie
omogena. În aceste cazuri se folosesc unităţi de masura tehnice sau naturale de exemplu:
metru, kilogram, kilowatt, bucata caloria, perechea, etc.;
฀ unităţi de calculaţie convenţionale, folosite atunci când producţia nu este omogena,
dar produsele fabricate, lucrarile executate şi serviciile prestate se leagă între ele prin
tehnologie şi organizare, presupunând aceleaşi consumuri de valori (producţia cuplată
sau producţia sortodimensionala). La rândul lor, acestea se împart în urmatoarele
categorii :
฀ unităţi tehnice de masura, care se stabilesc prin îmbinarea unei unităţi
tehnice cu caracteristicile functionale sau calitative ale productiei, de
exemplu: tona de lactate cu anumite procente de grasime, tractoare de un
anumit numar de cai putere, etc. ;
฀ unităţi valorice, determinate în asa fel încât sa permita evaluarea
întregii productii printr-un singur indicator;
฀ unităţi exprimate sub forma cifrelor de echivalenta, obtinute din
calcule, luându-se în considerare un element comun tuturor produselor, cum
ar fi: timpul de munca pe unitatea de produs, consumul specific de materii
prime care se consuma pentru obtinerea tuturor produselor, a carei marime
se raporteaza la marimile corespunzatoare celui mai reprezentativ produs
sau celui luat ca baza de calcul(produs etalon). În acest fel se obtin niste
coeficienti sau cifre de echivalenta, care se utilizeaza pentru omogenizarea
calculatorie a productiei ;
฀ unităţi de timp, utilizate dupa caz, fie ca numar de ore-productie, fie ca
numar de ore de functionare a utilajului sau chiar sub forma altor unităţi de
timp.
Unitatile de calculaţie convenţionale au în general calitatea de unităţi de calculaţie
intermediară, utilizabile numai în anumite etape ale calculaţiei costurilor producţiei. La
finalul calculaţiei, costul unitar se stabileşte în raport cu unitatea de măsura fizică cea
mai potrivită.
Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de
bază al calculaţiei pe purtători de costuri. Purtătorii de costuri sunt elemente care fac
necesară funcţionarea unei întreprinderi, confruntându-se de cele mai multe ori cu
rezultatele activităţilor, respectiv cu obiectul calculaţiei.
Purtator de costuri este reprezentat de produsul finit, lucrarea executata sau
serviciul prestat sau întreaga producţie fizică, globală, şi care serveste ca baza de
raportare în calculatia costurilor .
2011
Majoritatea întreprinderilor îşi organizează calculaţia costurilor pe purtatori de

costuri, corespunzător specificului şi caracteristicilor tehnologice şi modului de
organizare a procesului de producţie.
Există mai multe categorii de purtători de costuri, şi anume :
1. În funcţie de gradul de finisare al producţiei, făcându-se distincţie între
producţia terminata şi cea neterminata, purtatorul de cost poate fi
produsul finit sau semifabricatul ;
2. Particularităţile tehnologiei de fabricaţie, respectiv natura producţiei şi
etapele în care se realizează produsul, determină următoarele categorii de
purtători de costuri:
฀ în conditiile unui proces tehnologic omogen, care se desfaşoara într-o succesiune
de faze sau stadii de prelucrare, purtătorul de cost poate să-l constituie produsul
obţinut într-o faza de fabricaţie ;
฀ în cazul proceselor de producţie care se finalizează cu obţinerea de produse
independente, piese, subansamble sau ansamble, la nivelul întreprinderii, purtătorul
de cost îl constituie aceste produse ;
฀ daca se realizează o producţie de îmbinare, asamblare, purtatorul de cost îl
constituie produsul asamblat ;
฀ în cazul producţiei cuplate sau a celei sortodimensionale, din care pot rezulta
produse principale, produse secundare şi deşeuri, purtătorul de cost îl constituie
produsele cuplate .
3. În funcţie de conţinutul material, concret al producţiei, ca rezultat al
proceselor de fabricaţie, purtatorul de cost îl constituie, de la caz la caz,
produsul material, respective produsul finit, sau produsul nematerial,
respectiv lucrarea sau serviciul ;
4. În funcţie de destinaţia pe care o capată rezultatele producţiei, purtătorii
de cost pot fi produse destinate livrarii, sau produse destinate consumului
intern;
5. Daca produsele sunt diferenţiate din punct de vedere calitativ, purtătorii
de cost pot fi detaliaţi pe clase de calitate ;
6. Purtătorii de cost mai pot fi grupaţi şi astfel :
฀ purtători sintetici, cei enumeraţi la punctele anterioare ;
฀ purtători analitici de costuri, cum ar fi: semifabricate, subansamble,
piesele, sau chiar operaţia de prelucrare .
În general, gradul de detaliere a purtătorilor de costuri se stabileşte în fiecare caz
în parte, astfel încât să se asigure unitatea între latura naturală şi cea valorică a
procesului de producţie. Calculaţia costurilor pe purtători de costuri reprezintă etapa în
care se înfaptuieşte obiectivul calculaţiei.
Între cheltuielile directe şi purtatorii de costuri exista o legatura directă atât în faza
previzionarii cât şi în faza efectuarii lor.
Între cheltuielile indirecte şi purtatorii de costuri legatura se realizează prin
elemente esenţiale (chei de repartizare a cheltuielilor indirecte pe purtatori de cheltuieli
sau centre de cheltuieli).
Clasificarea cheltuielilor directe şi indirecte este dată de modul de individualizare
pe purtatori de costuri.
Fundamentarea criteriilor dupa care cheltuielile se împart în directe şi indirecte au
în vedere pe de o parte posibilitaţile contabilităţii analitice de a identifica aceste
2011
cheltuieli pe purtătorii de costuri, iar pe altă parte legăturile care există între aceste
cheltuieli şi purtatorii de costuri.
Între purtatorii de costuri şi unitatea de calculaţie exista o strânsa legatura de
interdependenţă:
฀ unitatea de calculaţie ca unitate de produs, lucrare, servicii coincide cu purtatorii
de costuri;
฀ unitatea de calculaţie este o subdiviziune a purtătorilor de costuri intermediari, sau
invers, purtatori de costuri ce reprezinta multipli ai unităţii de calculatie.
1. Locurile de cheltuieli sunt:

a) locurile de muncă unde se consumă materii prime;
b) locurile de muncă unde se consumă diverse resurse ale întreprinderii;
c) locurile de muncă unde se consumă resurse de forţă de muncă.
2. Purtătorii de costuri reprezintă:

a) activitatea comercială a întreprinderii;
b) activitatea financiar-contabilă a întreprinderii;
c) produsele, lucrările şi serviciile obţinute de întreprindere în urma
desfăşurării activităţii sale de bază.
3. Locurile de cheltuieli pot fi:

a) locuri operaţionale de cheltuieli şi locuri structurale de cheltuieli;
b) locuri funcţionale de cheltuieli şi locuri structurale de cheltuieli.
c) locuri funcţionale de cheltuieli şi locuri primare de cheltuieli.
4. După rolul pe care îl au în procesul de formare a costului, purtătorii de costuri se

clasifică în:
a) purtători operaţionali şi purtători intermediari;
b) purtători finali şi purtători intermediari;
c) purtători finali şi purtători operaţionali.
5. În contabilitatea de gestiune centrele de cheltuieli îndeplinesc următoarele funcţii:

a) reprezintă criterii de delimitare în spaţiu a cheltuielilor de exploatare;
constituie baza de calcul a veniturilor; asigură posibilitatea comparării
cheltuielilor efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi cu structuri
similare.
b) reprezintă criterii de repartizare a cheltuielilor indirecte; constituie baza
centrelor de responsabilitate; asigură posibilitatea comparării cheltuielilor
efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi cu structuri similare.
c) reprezintă criterii de delimitare în spaţiu a cheltuielilor de exploatare;
constituie baza centrelor de responsabilitate; asigură posibilitatea
comparării cheltuielilor efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi
cu structuri similare.
2011
REZUMAT
Sectorul de cheltuieli reprezintă o subdiviziune a cadrului tehnico-productiv, de

conducere şi administrativ al întreprinderii în raport cu care se organizează, programează
şi urmăresc analitic cheltuielile care formeaza costul producţiei.
Funcţiile sectoarelor de cheltuieli:
- reprezintă repere pentru delimitarea tuturor cheltuielilor care se cuprind în costul
producţiei;
- alcatuiesc criterii de bugetare internă şi urmarire analitică a tuturor cheltuielilor;
- formeaza fundamentul centrelor de resposabilitate stabilite pentru controlul
cheltuielilor şi al producţiei obţinute.
Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte în :
 secţii ale activităţii de bază ;
 secţii ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;
 secţii neindustriale ;
 compartimente funcţionale .
În funcţie de particularităţile organizării şi tehnologiei locurile de cheltuieli se împart în
două categorii, şi anume :
 locuri operaţionale de cheltuieli numite şi locuri de producţie sau de muncă,
reprezentate de spaţiile unde se execută procese, operaţii privind aprovizionarea,
producţia şi desfacerea bunurilor ; ele constituie locuri de cheltuieli cu caracter

tehnologic;
locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de organizare,
administrare şi conducere a procesului de producţie .
Mai multe locuri de cheltuieli formează o zona sau sector de cheltuieli care în funcţie de
rolul pe care îl au în realizarea obiectului unităţii patrimoniale se împart în două categorii

:
zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de bază şi subdiviziunilor

lor ;
zone auxiliare de cheltuieli, aferente secţiilor auxiliare şi anexe .
Compartimentele funcţionale pot fi urmarite ca zone distincte de cheltuieli. Un anumit
număr de astfel de compartimente formează un sector de cheltuieli. De asemenea, dacă în
cadrul secţiilor de producţie (sau atelierelor) există aţa numite centre de produc ie
(constituite din una sau mai multe maşini ori locuri de munca manuale unde se execută
aceeaşi operaţie de producţie etc), acestea devin tot sectoare de cheltuieli.
Din punct de vedere al structurii organizatorice şi funcţionale unitatea patrimonială se
împarte în sectoare de activitate, sectii de productie, sectii auxiliare şi sectii neindustriale la
care se adauga compartimentele functionale.
Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de bază
al calculaţiei pe purtători de costuri
2011
TEME DE CONTROL
1. Pe exemplul entităţii unde va desfăşuraţi activitatea, exemplificaţi sectoarele de cheltuieli

existente.
2. Explicaţi funcţiile sectoarelor de cheltuieli.

Bucuresşti, 2001
2003
2011
3.3.ăSISTEMULăMETODELORăDEăCALCULA IEăAăCOSTURILOR
O1: să cunoască tipurile de metode de calculaţie şi a conţinutului acestora
O2: să cunoască procedeele utilizate în calculaţia costurilor
O3: să dobândească unele cunoştinţe şi deprinderi practice privind alegerea şi aplicarea celor mai
potrivite procedee de calculaţie a costurilor
2011
NO IUNIăTEORETICE
Calculaţia costurilor reprezintă totalitatea instrumentelor matematice utilizate

pentru determinarea costului întregii producţii şi pe unitatea de produs, lucrare executată
sau serviciu prestat. Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două
criterii, şi anume: a) după raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în
care are loc procesul de producţie (antecalculaţii şi postcalculaţii); b) după intervalul de
timp la care se repetă efectuarea lor (periodice şi neperiodice).
Metoda de calculaţie a costurilor cuprinde totalitatea procedeelor de colectare şi
de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri. Aceste
metode se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care menţionăm următoarele:a)
perioada de apariţie (metode clasice şi metode moderne); b) obiectul de calcul (pe
purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi mixte); c) sfera de cuprindere(absorbante şi
parţiale).
Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două criterii, şi anume: a) după
raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc procesul de
producţie şi b) după intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor.
a) În funcţie de raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc
procesul de producţie la care se referă acestea există: antecalcula ii şi postcalcula ii.
Antecalcula iile se elaborează înainte de a începe procesul de producţie la care se referă.
În funcţie de rolul lor în procesul managerial există următoarele forme ale
antecalculaţiilor: calcula ia de proiect, calcula ia de buget, calcula ia standard şi
calcula ia normativă.
Calcula ia de proiect se întocmeşte cu ocazia elaborării documentaţiei de înfiinţare a
unei noi întreprinderi, la introducerea în fabricaţie a unui nou produs, la primirea unor
comenzi ale beneficiarilor şi la lansarea lor în fabricaţie.
Calcula ia de buget se întocmeşte pentru determinarea costului producţiei planificate a
se executa de către întreprindere în anul următor, defalcată pe trimestre şi luni
calendaristice.
Calcula ia standard şi calcula ia normativă sunt calculaţii specifice celor două metode
de calculaţie, adică metoda standard şi metoda normativă. În acest sens mai există şi alte
antecalculaţii specifice diferitelor metode de calculaţie a costurilor, cum ar fi:
antecalcula iile tarif-oră-maşină, antecalcula iile PERT- cost, etc.
Elaborarea tuturor acestor antecalculaţii se realizează şi se concretizează în diferitele
bugete privind costurile, şi anume:
- bugetele cheltuielilor directe (bugetul consumului de materii prime şi materiale directe,
bugetul manoperei directe);
- bugetul cheltuielilor indirecte de producţie (cheltuielile comune ale secţiei);
- bugetul cheltuielilor generale de administraţie;
- bugetul cheltuielilor de circulaţie (desfacere).
Postcalcula iile se întocmesc după terminarea procesului de producţie a produselor,
lucrărilor şi serviciilor la care se referă. Cu ajutorul lor se determină indicatorii efectivi
privind costurile de producţie. Elaborarea acestor calculaţii se realizează cu ajutorul
conturilor din clasa 9 ”Conturi de gestiune”.
2011
Se observă că de fapt există o dublă determinare a costurilor, prin elaborarea

antecalculaţiilor şi a postcalculaţiilor. Aceasta se datorează cerinţelor managementului
întreprinderii, care presupune elaborarea unor bugete de cheltuieli, iar apoi urmărirea
costurilor efective şi a eventualelor abateri de la cele normate (bugetate). Pentru a putea
realiza controlul bugetar al costurilor este necesar ca la baza calculaţiilor să stea aceeaşi
metodă, atât în cazul antecalculaţiilor cât şi al postcalculaţiilor. Aceasta presupune
următoarele;
- aceeaşi nomenclatură a producţiei pentru care se determină costul, ceea ce implică
aceeaşi purtători de costuri;
- aceeaşi structură organizatorică a întreprinderi, deci aceleaşi sectoare (centre) de
cheltuieli;
- aceleaşi grupări privind cheltuielile de producţie şi acelaşi conţinut al diferitelor
elemente de cheltuieli care determină structura costului;
- aceleaşi procedee de determinare şi delimitare primară a cheltuielilor pe locuri de
cheltuieli şi pe purtători de costuri;
- aplicarea aceloraşi criterii şi procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte şi calculul
aceloraşi indicatori intermediari (costuri de secţie).
Respectând cu stricteţe aceste cerinţe se asigură o valoare informaţională certă calculaţiei
folosite.
b) În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor există: calcula ii
periodice şi calcula ii neperiodice.
Calcula iile periodice se efectuează la intervale de timp egale, cum este cazul costurilor
efective calculate la întreprinderile cu producţie de masă.
Calcula iile neperiodice sunt acelea care se elaborează la intervale de timp inegale. De
exemplu, în cazul lansării unei comenzi se întocmeşte antecalculaţia, iar în momentul
închiderii comenzii se întocmeşte postcalculaţia. De asemenea, calculaţii neperiodice sunt
cele întocmite în cazuri speciale: calculaţiile de proiect cuprinse în documentaţia de
fundamentare a unor investiţii, calculaţiile de fundamentare a preţurilor noilor produse.
Aceste două criterii de clasificare le considerăm cele mai importante, literatura de
specialitate prezentând şi alte criterii de clasificare ( procesul tehnologic, evaluarea
costurilor, structura costului, formarea şi gruparea costurilor, rolul informaţional al
costurilor, procedeele şi tehnicile de calcul folosite)3.
Metodaădeăcalcula ieăaăcosturilorăcuprinde totalitatea procedeelor de colectare şi
de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri.
În practica şi teoria economică există o multitudine de metode de calculaţie a
costurilor. Literatura de specialitate utilizează mai multe criterii de clasificare a acestor
metode de calculaţie, dintre care menţionăm: perioada de apariţie, obiectul de calcul şi
sfera de cuprindere.
a) După perioada de apariţie metodele de calculaţie se clasifică în clasice
(metoda globală, pe comenzi, pe faze şi metoda coeficienţilor de echivalenţă) şi moderne
( metoda costului normat, metoda standard, metoda costurilor directe, PERT, THM, GP).
b) După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi: pe purtători de costuri,
pe locuri de cheltuieli, metode mixte(globală, pe faze).
3
. Iacob C., Drăcea R.M., Contabilitatea analitică şi de gestiune, Editura Tribuna Economică, 1988, pag.
185.
2011
c) După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar există două grupe de

metode, şi anume: metode absorbante (full-costing) şi metode par iale.
Metodele absorbante includ în costul unitar toate cheltuielile ocazionate cu
producerea şi comercializarea produselor. Acestea sunt: metoda globală, pe comenzi, pe
faze, metoda costului standard, metoda costurilor normate, metoda THM, metoda GP).
Metodele par iale iau în calculul costului unitar numai anumite costuri ocazionate de
producţia şi comercializarea produselor. Acestea sunt: metoda direct costing şi metoda
costurilor directe.
1. După raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc
procesul de producţie, calculaţiile pot fi:
a) antecalculaţii şi postcalculaţii;
b) calculaţii directe şi calculaţii indirecte;
c) calculaţii de proiect şi calculaţii de buget.
2. În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor, calculaţiile pot fi:
a) calculaţii periodice şi calculaţii pe termen lung;
b) calculaţii periodice şi calculaţii neperiodice;
c) calculaţii pe termen scurt şi calculaţii pe termen lung.
3. După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi:

a) pe purtători de costuri, pe total activitate şi metode mixte;
b) pe locuri de cheltuieli, pe total activitate şi metode mixte;
c) pe purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi metode mixte.
4. După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar, există două grupe de metode de
calculaţie:
a) metode clasice şi metode parţiale;
b) metode absorbante şi metode parţiale;
c) metode clasice şi metode moderne.
7. Pentru evaluarea producţiei neterminate se pot utiliza următoarele metode:

a) metoda inventarierii şi metoda contabilă;
b) metoda inventarierii şi metoda soldurilor;
c) metoda soldurilor şi metoda contabilă.
1. Postcalculaţiile se întocmesc:
a) înainte de începerea procesului de producţie a produselor, lucrărilor şi serviciilor la
care se referă;
b) după terminarea procesului de producţie a produselor, lucrărilor şi serviciilor la care se
referă.
c) în perioada de proiectare a produselor, lucrărilor şi serviciilor la care se referă.
2011
2. În funcţie de rolul lor în procesul managerial există următoarele forme ale

antecalculaţiilor:
a) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia stocurilor şi calculaţia normativă;
b) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia stocurilor şi calculaţia rezultatelor;
c) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia standard şi calculaţia normativă.
3. Metodele absorbante includ în costul unitar:

a) toate cheltuielile ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;
b) cheltuielile directe ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;
c) cheltuielile indirecte ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor.
4. Metodele parţiale iau în calculul costului unitar:

a) cheltuielile indirecte ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;
b) numai anumite costuri ocazionate de producţia şi comercializarea produselor;
c) toate cheltuielile ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor.
REZUMAT
Calculaţia costurilor reprezintă totalitatea instrumentelor matematice utilizate

pentru determinarea costului întregii producţii şi pe unitatea de produs, lucrare executată
sau serviciu prestat.
de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri. Aceste
metode se pot clasifica după mai multe criterii: a) perioada de apariţie (metode clasice şi
metode moderne); b) obiectul de calcul (pe purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi
mixte); c) sfera de cuprindere(absorbante şi parţiale).
Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două criterii, şi anume: a) după
raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc procesul de
producţie şi b) după intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor.
a) În funcţie de raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc
procesul de producţie la care se referă acestea există: antecalcula ii şi postcalcula ii.
b) În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor există: calcula ii
periodice şi calcula ii neperiodice.
de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri.
a) După perioada de apariţie metodele de calculaţie se clasifică în clasice
(metoda globală, pe comenzi, pe faze şi metoda coeficienţilor de echivalenţă) şi moderne
( metoda costului normat, metoda standard, metoda costurilor directe, PERT, THM, GP).
b) După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi: pe purtători de costuri,
pe locuri de cheltuieli, metode mixte(globală, pe faze).
c) După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar există două grupe de
metode, şi anume: metode absorbante (full-costing) şi metode par iale.
2011
TEME DE CONTROL
1. Explicaţi importanţa antecalculatiilor şi a postcalculaţiilor.

2. Folosind bibliografia recomandată precum şi resursele web, descrieţi una din metodele
absorbante.
RECOMAND RIăBILIOGRAFIC

Bucuresşti, 2001
2003,
2011
PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE (1)
O1: să definească procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O2: să cunoască modul în care se aplică procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O3: să explice importanţa determinării cheltuielilor indirecte în calculaţia costurilor
2011
NO IUNIăTEORETICE
1.ăPROCEDEULăSUPLIMENT RII
- se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor comune (indirecte) pe genuri de

activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă instanţă pe purtători;
- se prezintă sub 2 forme :
a. forma clasică a procedeului suplimentării în variantele: varianta coeficientului unic sau global,
varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta coeficienţilor selectivi;
b. forma cifrelor relative de structură.
1.1.ăFormaăclasic a procedeului supliment rii
Etapa 1
Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care constituie
obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul cheltuielilor
directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea motoarelor etc.
Etapa 2
Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:
CH r
ks = n
unde:
bj
j 1
ks = coeficientul de suplimentare
CHr = cheltuieli de repartizat
bj = mărimea bazei de repartizare în cazul unui produs,sector de cheltuieli, gen de
activitate etc
N = numarul produselor. Sectoarelor de cheltuieli, gen de activitate etc
Etapa 3
Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, dupăa formula:
Rj = bj x ks
1.2. Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (formaăclasic )
- presupune repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori,

cu ajutorul unui singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus
Problem ărezolvat
O societate care fabrică două produse, prezintă urmatoarele date :

Total cheltuieli indirecte 50.000 lei
Total salarii directe 100.000 lei din care :
Salarii directe aferente produsului A 75.000 lei
Salarii directe aferente produsului B 25.000 lei
2011
Să se efectueze repartizarea cheltuielilor indirecte folosind procedeul suplimentării prin

coeficient unic.
Rezolvare
Baza de repartizare este dată de salariile directe.

Se calculeaza coeficientul de repartizare:
50.000
ks 0,5
100.000
Se calculează valoarea cheltuielilor indirecte repartizate pe produse :
Produsul A : 75.000 x 0,5 = 37.500 lei
Produsul B : 25.000 x 0,5 = 12.500 lei
Total ch. Indirecte 50.000 lei
1.3. Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien i diferen ia i
Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la

un fel de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt
criteriu. Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte
(comune) asupra sectoarelor de cheltuieli.
Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori,
dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de
intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de secţie.
Problem ărezolvat
O entitate care deţine 2 secţii de producţie, prezintă următoarele date :
Cheltuieli cu energia electrică 30.000 lei
Cheltuieli cu amortizarea 50.000 lei
Cheltuieli cu intreţinerea şi reparaţiile 20.000 lei
Total cheltuieli indirecte de producţie 100.000 lei
Suprafaţă secţia 1 : 250 m 2
Suprafaţă secţia 2 : 150 m2

Putere motoare secţia 1 : 1.000 kw
Putere motoare secţia 2 : 1.250 kw
Bazele de repartizare alese sunt :
Suprafaţa secţiilor pentru cheltuielile cu amortizarea
Puterea motoarelor pentru cheltuielile cu energia electrică şi cheltuielile cu întreţinerea şi
reparaţiile
Reaprtizarea cheltuielilor cu amortizarea

Se calculează coeficientul de repartizare :
50.000
ks 125
400
Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :
Secţia 1 : 250 x 125 = 31.250 lei
2011
Secţia 2 : 150 x 125 = 18.750 lei

Total ch. Amortizare 50.000 lei
Repartizareaăcheltuielilorăcuăenergiaăelectric ăşiăaăcheltuielilorăcuăîntre inereaăşiărepara iile

Deoarece ambele cheltuieli au aceeaşi bază de repartizare, se sumează valoarea lor.
Total ch. Indirecte de repartizat : 50.000 lei
Se calculează coeficientul de repartizare :
50.000
ks 22,2222
2.250
Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :
Secţia 1 : 1.000 x 22,2222 = 22.222,22 lei
Secţia 2 : 1.250 x 22,2222 = 27.777,78 lei
Total ch. indirecte 50.000 lei
1.4. Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien i selectivi
Se foloseşte exclusiv pentru repartizarea pe purtatori a cheltuielilor indirecte de producţie

(cheltuieli comune de secţie), aferente procesului de fabricaţie.
Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli,
şi alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli.
Deoarece produsele pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii
diferite în cadrul secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte
care participă la realizarea fiecărui produs. Pentru simplificarea calculului, cheltuielile indirecte
de productie (cheltuieli comune ale secţiei) se împart în doua categorii: cheltuieli de întreţinere şi
funcţionare a utilajelor (CIFU) şi cheltuieli generale ale secţiei (CGS), pentru fiecare secţie
calculându-se coeficienţi de repartizare specifici.
Problem ărezolvat
O entitate care deţine 3 secţii de prodcţie fabrică 3 produse, care au urmatorul parcurs
tehnlogic:
Produsul A: Sectia 1 Secţia 2 Secţia 3
Produsul B: Secţia 1 Secţia 3
Produsul C: Secţia 1 Secţa 2
În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile indirecte (pe secţii) de repartizat, precum şi
mărimea bazelor de repartizare:
Nr.Crt. Explica ii Sec iaă Sec iaă Sec iaă Total

1 2 3
1. Ch.ăIndirecteădeăproduc ie,ădină 10.000 5.000 8.000 23.000
care:
CIFU 7.000 3.000 5.000 15.000
CGS 3.000 2.000 3.000 8.000
2. M rimeaăbazeiădeărepartizareă 500 400 300
pt. CIFU
2011
bP1 300 300 200

bp2 100 - 100
bp3 100 100 -
pt. CGS
bP1 100 200 100
bp2 100 - 50
bp3 100 50 -
Să se repartizeze cheltuielile indirecte cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile

generale de administraţie, folosind procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi.
Rezolvare
Calculăm coeficienţii de repartizare pe secţii şi pe produse:
K Sec ia 1 Sec iaă2 Sec iaă3

Formul Valoare Formul Valoare Formul Valoare
KCIFU 7.000:500 14 3.000:400 7,5 5.000:300 16,6666
KCGS 3.000:300 10 2.000:250 8 3.000:150 20
Repartizarea cheltuielilor indirecte pe categorii şi pe produse:
Sec iaă1 Sec iaă2 Sec iaă3 Total

bj K Chr bj K Chr bj K Chr
CIFU
P1 300 14 4.200 300 7,5 2.250 200 16,6666 3.333,32 9783,32
P2 100 14 1.400 - - - 100 16,6666 1.666,68 3.066,68
P3 100 14 1.400 100 7,5 750 - - - 2.150
Total 7.000 3.000 5.000 15.000
CGS
P1 100 10 1.000 200 8 1.600 100 20 2.000 4.600
P2 100 10 1.000 - - 50 20 1.000 2.000
P3 100 10 1.000 50 8 400 - - - 1.400
Total 3.000 2.000 3.000
Produs A Produs B Produs C Total de control

CIFU 9.783,32 3.066,68 2.150 15.000
CGS 4.600 2.000 1.400 8.000
Total 14.383,32 5.066,68 3.550 23.000
2. Forma cifrelor relative de sturctura
Etapa 1
Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs, sector etc., faţă de
total bază, după formula:
bj
gj = n
unde:
bj
j 1
g = ponderea bazei de repartizare corespunzătoare unui produs, sector etc faţă de total
bază;
2011
bj = mărimea bazei de reaprtizare corespunzătoare unui produs, sector etc;

j = produsul, sectorul, activitatea asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.
Etapa 2
Coeficienţii se aplică asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizării ( CHr) , determinându-se
cotele de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs, după formula:
Rj = gj x CHr
Observa ie: repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul cifrelor relative de structură determină
rezultate finale identice cu cele obţinute prin procedeul suplimentării în forma clasică.
Problem ărezolvat
O entitate care fabrica două produse A şi B, prezintă următoarele date:

Cheltuieli indirecte de repartizat: 10.000 lei
Baza de repartizare – ch. cu salariile directe 5.000 lei, din care
- produs A 1.000 lei
- produs B 4.000 lei
Să se determine cota de cheltuieli indirecte corespunzătoare fiecărui produs.
Rezolvare
a. Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs:

gA = 1.000 1,000
0,2
1.000 4.000 5.000
gB = 4.000 4.000
0,8
1.000 4.000 5.000
b. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs:

RA = 0,2 x 10.000 = 2.000 lei
RB = 0,8 x 10.000 = 8.000 lei
Total 10.000 lei
1. Explicaţi de ce există mai multe variante ale procedeului suplimentării.
2. Care din formele procedeului suplimentării consideraţi că este mai potrivită pentru a fi
aplicată?
2011
TEME DE CONTROL
Problema 1
O entitate inregistrează pentru fabricarea a două produse A si B, cheltuieli indirecte de
productie în sumă de 10.000 lei. Baza de repartizare o reprezintă cheltuielile directe, şi anume:
pentru produsul A 500 lei si pentru produsul B in suma de 200 lei.
Să se repartizeze chletuileile indirecte pe obiecte de calculaţie prin ambele forme ale
procedeului suplimentarii.
Problema 2
Să se repartizeze cheltuielile generale de administratie ale unei entităţi, în sumă de 1.157
lei, dacă baza de repartizare pentru produsele A, B si C o constituie costul raţional de productie
ale carui valori sunt:
- pt. Produsul A 328 lei
- pt. Produsul B 272 lei
- pt. Produsul C 241 lei
REZUMAT
PROCEDEULăSUPLIMENT RII se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor

comune (indirecte) pe genuri de activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă
instanţă pe purtători; se prezintă sub 2 forme :a. forma clasică a procedeului suplimentării în
variantele: varianta coeficientului unic sau global, varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta
coeficienţilor selectivi; b. forma cifrelor relative de structură.
Formaăclasic a procedeului supliment rii
Etapa 1. Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care
constituie obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul
cheltuielilor directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea
motoarelor etc.
Etapa 2
CH r
Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:ks = n
unde:
bj
j 1
Etapa 3 Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, după
formula:Rj = bj x ks
Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (formaă clasic )ă Presupune
repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori, cu ajutorul unui
singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus
Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien i diferen ia i
Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la un fel
de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt criteriu.
Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte (comune)
asupra sectoarelor de cheltuieli. Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor
indirecte de productie pe purtatori, dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe
2011
subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de

secţie.
Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien iăselectivi
Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli, şi
alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli. Deoarece produsele
pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii diferite în cadrul
secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte care participă
la realizarea fiecărui produs.
Forma cifrelor relative de sturctura
bj
Etapa 1 gj = n
unde:
bj
j 1
Etapa 2 Rj = gj x CHr

Bucuresşti, 2001
Press, 2003,
2011
PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE (2)
O1: să definească procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O2: să cunoască modul în care se aplică procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O3: să explice importanţa determinării cheltuielilor indirecte în calculaţia costurilor
2011
NO IUNIăTEORETICE
2.4. Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien i selectivi

Problem ărezolvat
O entitate care deţine 3 secţii de prodcţie fabrică 3 produse, care au urmatorul parcurs
tehnlogic:
Produsul A: Sectia 1 Secţia 2 Secţia 3
Produsul B: Secţia 1 Secţia 3
Produsul C: Secţia 1 Secţa 2
În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile indirecte (pe secţii) de repartizat, precum şi
mărimea bazelor de repartizare:
Nr.Crt. Explica ii Sec iaă Sec iaă Sec iaă Total

1 2 3
1. Ch.ăIndirecteădeăproduc ie,ădină 10.000 5.000 8.000 23.000
care:
CIFU 7.000 3.000 5.000 15.000
CGS 3.000 2.000 3.000 8.000
pt. CIFU
bP1 300 300 200
bp2 100 - 100
bp3 100 100 -
pt. CGS
bP1 100 200 100
bp2 100 - 50
bp3 100 50 -
Să se repartizeze cheltuielile indirecte cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile
generale de administraţie, folosind procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi.
Rezolvare
Calculăm coeficienţii de repartizare pe secţii şi pe produse:
2011
K Sec iaă1 Sec iaă2 Sec iaă3

Formul Valoare Formul Valoare Formul Valoare
KCIFU 7.000:500 14 3.000:400 7,5 5.000:300 16,6666
KCGS 3.000:300 10 2.000:250 8 3.000:150 20
Repartizarea cheltuielilor indirecte pe categorii şi pe produse:
Sec iaă1 Sec iaă2 Sec iaă3 Total

bj K Chr bj K Chr bj K Chr
CIFU
P1 300 14 4.200 300 7,5 2.250 200 16,6666 3.333,32 9783,32
P2 100 14 1.400 - - - 100 16,6666 1.666,68 3.066,68
P3 100 14 1.400 100 7,5 750 - - - 2.150
Total 7.000 3.000 5.000 15.000
CGS
P1 100 10 1.000 200 8 1.600 100 20 2.000 4.600
P2 100 10 1.000 - - 50 20 1.000 2.000
P3 100 10 1.000 50 8 400 - - - 1.400
Total 3.000 2.000 3.000
Produs A Produs B Produs C Total de control

CIFU 9.783,32 3.066,68 2.150 15.000
CGS 4.600 2.000 1.400 8.000
Total 14.383,32 5.066,68 3.550 23.000
3. Forma cifrelor relative de sturctura
Etapa 1
total bază, după formula:
bj
gj = n
unde:
bj
j 1
bază;
Etapa 2
Rj = gj x CHr
Observa ie: repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul cifrelor relative de structură determină
rezultate finale identice cu cele obţinute prin procedeul suplimentării în forma clasică.
2011
Problem ărezolvat
O entitate care fabrica două produse A şi B, prezintă următoarele date:

Cheltuieli indirecte de repartizat: 10.000 lei
Baza de repartizare – ch. cu salariile directe 5.000 lei, din care
- produs A 1.000 lei
- produs B 4.000 lei
Să se determine cota de cheltuieli indirecte corespunzătoare fiecărui produs.
Rezolvare
a. Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs:

gA = 1.000 1,000
0,2
1.000 4.000 5.000
gB = 4.000 4.000
0,8
1.000 4.000 5.000
b. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs:

RA = 0,2 x 10.000 = 2.000 lei
RB = 0,8 x 10.000 = 8.000 lei
Total 10.000 lei
Problem ărezolvat
O entitate inregistrează pentru fabricarea a două produse A si B, cheltuieli indirecte de

productie în sumă de 6.000 lei. Baza de repartizare o reprezintă cheltuielile directe, şi anume:
pentru produsul A 100 lei si pentru produsul B in suma de 200 lei.
Să se repartizeze chletuileile indirecte pe obiecte de calculaţie prin ambele forme ale
procedeului suplimentarii:
Formaăclasic Forma cifrelor relative de structur

6.000 6.000 gA = 100 100
Ks = 20 0,3333
100 200 300 100 200 300
gB = 200 200
0,6667
100 200 300
RA = 100 x 20 = 2.000 RA = 0,3333 x 6.000 = 2.000
RB = 200 x 20 = 4.000 RB = 0.6667 x 6.000 = 4.000
Total 6.000 Total 6.000
TEME DE CONTROL
1. Să se repartizeze cheltuielile generale de administratie ale unei entităţi, în sumă de 1.157 lei,
dacă baza de repartizare pentru produsele A, B si C o constituie costul raţional de productie ale
carui valori sunt:
- pt. Produsul A 328 lei
- pt. Produsul B 272 lei
- pt. Produsul C 241 lei
2011
REZUMAT
Procedeulăsuplimentariiăprinăcoeficien i selectivi

Forma cifrelor relative de sturctura

Etapa 1
bj
total bază, după formula: gj = n
unde:
bj
j 1
bază;
Etapa 2
Rj = gj x CHr

Bucuresşti, 2001
Press, 2003,
2011
4.3. PROCEDEE DE DELIMITARE A CHELTUIELILORăDEăPRODUC IEăÎNă

FIXEăŞIăVARIABILE
O1: să cunoască importanţa delimitării cheltuielilor în variabile şi fixe
O2: să cunoască procedeele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe
O3: să aplice practic procedeele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe
O4: să argumenteze modul în care cunoaşterea mărimii cheltuielilor variabile şi fixe oferă suport
porcesului decizional
2011
NO IUNIăTEORETICE
1.ăProcedeulăcelorămaiămiciăp trate
Etapa 1
Determinarea volumului mediu de activitate pe o anumită perioadă „t” (t = 1...n):
n
Qt
Q t 1 ,
n
n – numărul perioadelor
Etapa 2
n
Ch t
Determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeaşi perioadă: Ch t 1
n
Etapa 3
Aabaterea de volum de activitate(Xt): X t Qt Q
Etapa 4
Abaterea de cheltuieli (Y): Y Ch t Ch
Etapa 5
X t Yt
Determinarea cheltuielilor variabile unitare: C Vu
X2
Etapa 6
Determinarea cheltuielilor variabile totale: CVT = CVu * Qt
Etapa 7
determinarea cheltuielilor fixe totale: CFT = Ch. totalet – CVT
Problem ărezolvat
Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale şi

producţia obţinută au avut următoarea evoluţie:
Chelt. Indirecte de
Luna Volum productie productie
Q Cht
Ianuarie 7,200 1,120,000
Februarie 7,000 1,100,000
Martie 8,000 1,200,000
Aprilie 9,000 1,300,000
Mai 8,700 1,270,000
39,900 5,990,000
2011
Să se calculeze folosind metoda celor mai mici pătrate care va fi nivelul

cheltuielilor indirecte de producţie ocazionate de producţia lunii iunie, dacă volumul
acestei producţii va fi de 9.500 bucăţi.
Rezolvare
1. Calculul volumului mediu al

productiei 2. Calculul cheltuielilor medii ale perioadei
Qmed = sum(Qi)/n Chmed = sum(Cht)/n
Qmed = 39.900/5 Chmed = 599.000/5
Qmed = 7.980 Chmed = 119.800
3.ăCalcululăabateriiăvol.ăprod.ădinăfiecareăperioadaădeăgestiuneăfa ădeăvolumulămediuăală
produc iei
4.ăCalcululăabateriiăcheltuielilorădeăproduc ieădinăfiecareăperioad ăfa ădeăvolumulămediuăală
cheltuielilor
Volum Chelt. Indirecte

Luna productie de productie
Q Cht Xt Yt (XY)t Xt Ch. var Ch fixe
Ian 7,200 1,120,000 - 780 1,000,200 - 780,156,000 608,400 720,000 400,000
Feb 7,000 1,100,000 - 980 980,200 - 960,596,000 960,400 700,000 400,000
Mar 8,000 1,200,000 20 1,080,200 21,604,000 400 800,000 400,000
Apr 9,000 1,300,000 1,020 1,180,200 1,203,804,000 1,040,400 900,000 400,000
Mai 8,700 1,270,000 720 1,150,200 828,144,000 518,400 870,000 400,000

39,900 5,990,000 312,800,000 3,128,000
5.Calculul cheltuielilor variabile unitare
Chv = sum (XY)t /sum(X*X)t

Chv = 312.800.000/3.128.000
Chv= 100
6. Calculul cheltuielilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune
Ch var = Q * ch var
7. Calculul cheltuielilor fixe
Ch fixe = Cht - Ch var
8. Calculul cheltuielilor de productie standard pentru o perioada de gestiune

oarecare
2011
Ch st = Ch fixe + (ch var * Q s)

Ch s = 400.000 + 100*9.500
Chs = 1.350.000
2.ăProcedeulăpunctelorădeămaximăşiăminim
Etapa 1
Determinarea cheltuielilor variabile unitare:
Ch. totale max - Ch. totale min Ch. var.
C Vu
Q max Q min Q
Etapa 2
Determinarea cheltuielilor variabile totale ale perioadei planificate: CVT = CVu * Qpl
Observa ieă
Dacă se doreşte o reducere a cheltuielilor variabile cu un anumit procent CVTpl =
CVT * % de reducere care se va scade din CVT.
Problem ărezolvat
Cheltuielile indirecte de producţie şi producţia unei secţtii principale au avut

următoarea evoluţie:
Chelt. Indirecte de
Luna Volum productie productie
Q Cht
Ianuarie 7,200 1,120,000
Februarie 7,000 1,100,000
Martie 8,000 1,200,000
Aprilie 9,000 1,300,000
Mai 8,700 1,270,000
39,900 5,990,000
Să se calculeze folosind procedeul punctelor de maxim şi minim, care va fi

nivelul cheltuielilor indirecte de producţie ocazionate de producţia lunii iunie, dacă
volumul acestei producţii va fi de 9.500 bucăţi.
1. Calculul cheltuielilorăvariabileăunitare,ădupaărela ia:
ch var = ( Ch max - Ch min) / (Qmax - Q min)

ch var = (1.300.000 - 1.100.000) / (9.000 - 7.000)
ch var = 200.000/2.000
ch var = 100
2. Calculul cheltuielilor fixe ale unei perioade de gestiune oarecare
Ch fix = Ch - (ch var* Qt)

Ch fixe = 1.120.000 - (100*7.2000
Ch fixe = 400.000
3.Calculul cheltuielilor indirecte de productie standard
2011
Ch st = Ch fixe + (ch var*Qs)

Ch st = 400.000 + (9.500* 100)
Ch st = 1.350.000
1. Care este importanţa clasificării cheltuielilor in variabile şi fixe?
2. Care din metodele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe consideraţi
că este mai facil de aplicat? Argumentaţi.
REZUMAT
1.ăProcedeulăcelorămaiămiciăp trate
Etapa 1
Determinarea volumului mediu de activitate pe o anumită perioadă „t” (t = 1...n):
n
Qt
Q t 1 ,
n
n – numărul perioadelor
Etapa 2
n
Ch t
Determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeaşi perioadă: Ch t 1
n
Etapa 3
Aabaterea de volum de activitate(Xt): X t Qt Q
Etapa 4
Abaterea de cheltuieli (Y): Y Ch t Ch
Etapa 5
X t Yt
Determinarea cheltuielilor variabile unitare: C Vu
X2
Etapa 6
Determinarea cheltuielilor variabile totale: CVT = CVu * Qt
Etapa 7
determinarea cheltuielilor fixe totale: CFT = Ch. totalet – CVT
2.ăProcedeulăpunctelorădeămaximăşiăminim
Etapa 1
2011
Determinarea cheltuielilor variabile unitare:

Ch. totale max - Ch. totale min Ch. var.
C Vu
Q max Q min Q
Etapa 2
Determinarea cheltuielilor variabile totale ale perioadei planificate: CVT = CVu * Qpl
TEME DE CONTROL
Problema 1
Cheltuielile indirecte de producţie şi volumul de activitate au avut următoarea evoluţie:
Luna Qprod Ch ind
Iulie 600 600,000
August 500 530,000
Septembrie 450 495,000
octombrie 400 460,000
Noiembrie 350 425,000
Decembrie 300 390,000
S ăseădetermineăfolosindămetodaăcelorămaiămiciăp trateăşiăprocedeulăpunctelorădeă
minimăşiădeămaxim,ănivelulăcheltuielilorăocazionateădeăunăvolumulădeăactivitateă4.800ă
ore previzionat pentru luna ianuarie.
Rezolvare
1. Metoda celor mai mici patrate
Luna Qprod Ch ind

Q Ch t Xt Yt (XY)t Xt*Xt Ch var Ch fixe
Iulie 600 600,000
August 500 530,000
Septembrie 450 495,000
octombrie 400 460,000
Noiembrie 350 425,000
Decembrie 300 390,000
2,600 2,900,000
2011
n=6
1 Qmed = 2. Ch med =
Q med = Ch med =
3 ch var = 4. Ch ian =
ch var = Ch ian =
2. Metoda punctelor de minim si maxim
1 ch var = 2. Ch fixe =
ch var = Ch fixe =
ch var =
3 Ch ian =
Ch ian =
Problema 2
Cheltuielie de desfacere ale unei entităţi şi volumul producţiei obţinute sunt date
în tabelul de mai jos:
Luna Qprod Ch ind
Qt Cht
Ianuarie 6,250 2,400,000
Februarie 6,300 2,415,000
Martie 6,350 2,430,000
Aprilie 6,400 2,445,000
Mai 6,340 2,427,000
Iunie 6,200 2,385,000
Iulie 6,100 2,355,000
August 6,050 2,340,000
Septembrie 6,150 2,370,000
octombrie 6,280 2,409,000
Noiembrie 6,320 2,421,000
Decembrie 6,450 2,460,000
Să se determine cheltuielile ocazionate de volumul vanzarilor anului viitor a cărui
producţie va fi de 80.000 buc
Rezolvare
1. Metoda celor mai mici patrate
Luna Qprod Ch ind

Qt Cht Xt Yt (XY)t Xt*Xt Ch var Ch fixe
Ianuarie 6,250 2,400,000
Februarie 6,300 2,415,000
Martie 6,350 2,430,000
Aprilie 6,400 2,445,000
2011
Mai 6,340 2,427,000
Iunie 6,200 2,385,000
Iulie 6,100 2,355,000
August 6,050 2,340,000
Septembrie 6,150 2,370,000
octombrie 6,280 2,409,000
Noiembrie 6,320 2,421,000
Decembrie 6,450 2,460,000
75,190 28,857,000
1 Q med = 2 Ch med =
Qmed = Ch med =
3 ch var =
ch var = 4 Ch prev =
Ch prev =
2. Metoda punctelorădeăminimăşiămaxim
1 ch var =
ch var =
ch var =
2 Ch fixe =
Ch fixe =
3 Ch st =
Ch st =

Teora, Bucuresşti, 2001
Press, 2003,
2011
4.4. PROCEDEE DE EVALUARE ŞIăCALCULAREăAăCOSTURILOR PRIVIND

PRODUC IAăDEăFABRICA IEăINTERDEPENDENT
O1: să definească procedeele de delimitare şi calculare a producţiei de fabricaţie
interdependentă
O2: să cunoască modul în care procedeele de calculare a producţiei de fabricaţie
interdependentă pot fi aplicate
O3: să explice importanţa acestor procedee în contabilitatea de gestiune
2011
NO IUNIăTEORETICE
Secţiile cu activitate interdependentă sunt de fapt secţiile auxiliare din cadrul unei
întreprinderi (atelier de întreţinere şi reparaţii, sector de transport, fabrică de oxigen,
centrală termică, centrală de apă etc). Activitatea acestor secţii are drept scop să
servească secţiile de bază. Dar, pot exista şi schimburi de activităţi între secţiile auxiliare
sau chiar livrări în exteriorul întreprinderii. Astfel, se pune problema determinării
costurilor la care se face decontarea producţiei între secţiile auxiliare.
În literatura de specialitate sunt prezentate următoarele procedee pentru evaluarea
costurilor la secţiile cu activitate interdependentă: evaluarea prestaţiilor reciproce la un
cost prestabilit; procedeul iteraţiilor; procedeul algebric.
a) Procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la un cost prestabilit, presupune
deducerea din cheltuielile secţiei furnizoare a produselor şi serviciilor livrate altor secţii
auxiliare, evaluate la cost prestabilit (standard) şi adăugarea lor la cheltuielile secţiei
beneficiare. Procedeul se aplică cu precădere în cazul secţiilor cu producţie omogenă
(fabrică de oxigen, centrală termică, centrală de apă etc.)
Problem ărezolvat
În cadrul unei întreprinderi există două sectoare auxiliare, şi anume: atelierul de

întreţinere şi reparaţii, pe de o parte, şi sectorul de transport, pe de altă parte. Fiecare
dintre acestea prestează următoarele servicii:
- Atelierul de întreţinere şi reparaţii prestează un volum de 980 de ore, din care:
pentru secţia A 265 de ore; pentru secţia B 295 de ore; pentru secţia C 345 de ore;
pentru sectorul de transport: 20 de ore; pentru administraţia generală a întreprinderii 55
de ore.
- Sectorul de transport a prestat servicii în sumă totală de 13.500 km., din care
pentru: secţia A 2.400 km; secţia B 4.450 km; secţia C 5.150 km; atelierul de întreţinere
şi reparaţii 1.500 km.
Costurile proprii ale celor două sectoare auxiliare, fără a fi luate în considerare
prestaţiile reciproce dintre ele, sunt de 41.205 mii lei, în cazul atelierului de întreţinere şi
reparaţii, şi de 41.815 mii lei la sectorul de transport.
Pentru evaluarea prestaţiilor reciproce se folosesc costurile standard calculate în
perioada anterioară, care sunt următoarele: pentru atelierul de întreţinere şi reparaţii:
45.000 lei/oră; pentru sectorul de transport: 3.000 lei/km.
Se determină valoarea prestaţiilor reciproce, exprimată în costuri standard, astfel:
- valoarea prestaţiilor atelierului de întreţinere şi reparaţii către sectorul de
transport:
2011
20 ore*45.000 lei/oră =900 mii lei

- valoarea prestaţiilor sectorului de transport pentru atelierul de întreţinere şi
reparaţii:
1.500 km * 3.000 lei/km =4.500 mii lei.
Pentru stabilirea costurilor fiecărui sector auxiliar, după deducerea prestaţiilor
reciproce, se fac următoarele calcule:
- costurile atelierului de întreţinere şi reparaţii = 41.205 – 900 + 4.500 =44.805
mii lei;
- costurile sectorului de transport = 41.815 – 4.500 + 900 = 38.205 mii lei.
b) Procedeul iteraţiilor constă în efectuarea unor calcule repetate de preluare a

cote-părţi din costurile secţiilor furnizoare, proporţionale cu volumul fizic al prestaţiilor
furnizate, în costurile secţiilor beneficiare. Calculele se repetă până când se obţin
rezultate care să reflecte influenţe reciproce nesemnificative. Se aplică tot în cazul
secţiilor cu producţie omogenă şi constă în parcurgerea următoarelor etape:
- determinarea greutăţii specifice a producţiei livrate fiecărei secţii beneficiare în
parte, în totalul producţiei obţinute, conform relaţiei:
qij
gij = × 100 ( 3.23)
Qi
în care:
gij – reprezintă greutatea specifică a producţiei secţiei „i” furnizată
secţiilor „j”;
qij– producţia secţiei „i” furnizată secţiilor „j”;
Qi – volumul total de activitate al secţiei furnizoare „i”.
- se determină cota-parte de cheltuieli aferente producţiei furnizate de secţia „i”

către fiecare dintre secţiile beneficiare „j”, conform relaţiei:
Cti gij
cij = ( 3.24 )
100
în care:
cij – reprezintă cota-parte din cheltuielile secţiei „i” preluate în costurile
secţiei beneficiare „j”;
Cti – costurile totale ale secţiei furnizoare „i”.
După fiecare decontare reciprocă între secţii greutatea specifică a producţiei

livrate următoarei secţii beneficiare (gij) se recalculează.
Calculele se repetă („se riterează”) până când se obţin diferenţe nesemnificative
(neglijabile).
Pentru determinarea costului unitar al activităţilor auxiliare ce se vor deconta
secţiilor de bază (cui) se utilizează relaţia4:
4
. Ineovan F., Trif V., Contabilitate de gestiune, Editura Marineasa, Timişoara, 2002, pag. 161.
2011
Ci cj cij
cui = ( 3.25 )
Qi qij
în care:
Ci – reprezintă cheltuielile secţiei „i” înainte de decontările reciproce;
cj – cheltuielile preluate de la secţiile auxiliare „j”, prin sistemul
decontările reciproce;
cij – cheltuielile decontate de la secţia furnizoare „i” către secţiile
beneficiare „j”;
Qi – volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară „i”
(exclusiv consumul propriu);
qij volumul de producţie decontat către secţiile beneficiare „j”.
În literatura de specialitate se prezintă şi o altă modalitate practică de realizare a

acestor iteraţii5. Aceasta constă în parcurgerea în cadrul fiecărei iteraţii a următorilor
patru paşi:
1) calcularea costului unitar al sectorului B neţinând cont de prestaţiile primite de
la sectorul A;
2) calculul costului unitar al sectorului A ţinând cont de prestaţiile primite de la
sectorul B, evaluate la costul unitar al pasului 1;
3) recalcularea costului unitar al sectorului B evaluând prestaţiile primite de la
sectorul A la costul unitar al pasului 2;
4) recalcularea costului unitar al sectorului A evaluând prestaţiile primite de la
sectorul B la costul unitar al pasului trei.
Iteraţiile se continuă până când diferenţele pentru calculul prestaţiilor reciproce
devin neglijabile.
Problem ărezolvat
Pornind de la datele din aplicaţia anterioară pentru stabilirea prestaţiilor reciproce

se efectuează următoarele iteraţii:
- Pe baza relaţiei nr. (3.23) se determină ponderile producţiei auxiliare livrate între
sectoarele activităţilor auxiliare, care în exemplul considerat de noi sunt: atelierul de
întreţinere şi reparaţii, care îl vom nota cu AM(prescurtarea vine de la atelierul mecanic)
şi sectorul de transport, notat cu ST:
gAM/ST =(20 : 980)*100 =2,04 %
gST/AM = (1.500 : 13.500) *100 =11,(11) %
în care:
gAM/ST – reprezintă ponderea producţiei atelierului mecanic livrată către
sectorul de transport;
6 . Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Economică, Bucureşti,
1999, pag. 211.
2011
gST/AM – reprezintă ponderea producţiei sectorului de transport livrată

atelierului mecanic.
- Pe baza relaţiei (3.24) se determină cota de cheltuieli aferentă producţiei livrate

între secţiile auxiliare, astfel:
CAM/ST =41.205 * 2,04% =840,582 mii lei
CST/AM = 41.815 * 11,(11) % = 4.646,(11) mii lei
în care:
- CAM/ST – reprezintă cota de cheltuieli ale atelierului mecanic ce se preia în
costurile sectorului de transport;
- CST/AM – reprezintă cota de cheltuieli ale sectorului de transport ce se preia
în costurile atelierului mecanic.
Aceste cote de cheltuieli primite în cadrul primei runde se vor repartiza în runda
a doua asupra sectoarelor beneficiare, astfel:
CAM/ST = 4.646,(11) * 2,04 % = 94,78 mii lei
CST/AM = 840,582 * 11,(11)% = 93,398 mii lei
În runda a treia cotele de cheltuieli primite în runda a doua se vor repartiza astfel:
CAM/ST =93,398 * 2,04% = 1,905 mii lei
CST/AM =94,78 * 11,(11)% = 10,53(1) mii lei
În runda a patra se vor repartiza cotele de cheltuieli primite în runda a treia, astfel:
CAM/ST =10,53(1) * 2,04% = 0,215 mii lei
CST/AM =1,905 * 11,(11)% = 0,212 mii lei
Deoarece după runda a patra de iteraţii rezultatele obţinute sunt nesemnificative,

calculele se vor opri aici. În continuare se va determina costul unitar al prestaţiilor
secţiilor auxiliare către secţiile de bază, utilizând relaţia (3.25):
- costul unitar al prestaţiilor atelierului de întreţinere şi reparaţii (cuAM) va fi:
cuAM =
41205 (4646,111 93,398 10,531 0,212) (840,582 94,78 1,905 0,215)
980 20
45860,472 : 960 = 47,771 mii lei/oră
- costul unitar al prestaţiilor sectorului de transport (cuST) va fi:
2011
41815 (840,582 94,78 1,905 0,215) (4646,111 93,398 10,531 0,212)

cuST=
13500 1500
38002,23 : 12000 = 3,167 mii lei/km.
Această aplicaţie poate fi rezolvată şi după al doilea procedeu prezentat anterior.

În acest caz se parcurg următorii „paşi”:
1) Calcularea costului unitar al sectorului de transport (cuST), neţinând seama de

prestaţiile primite de la atelierul mecanic:
cuST = 41815 mii lei : 13500 km = 3,097 mii lei / km
2) Calculul costului unitar al atelierului mecanic ţinând cont de prestaţiile primite

de la sectorul de transport, evaluate la costul calculat anterior:
cuAM =( 41205 mii lei + 1500 km * 3,097 lei/km) : 980 ore =46,786 mii lei/oră
3) Recalcularea costului unitar al sectorului de transport evaluând prestaţiile

primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului doi:
cuST = (41815 mii lei + 20 ore * 46,786 lei/oră) : 13500 km =3,1667 mii lei/km
4) Recalcularea costului unitar al atelierului mecanic evaluând prestaţiile primite

de la sectorul de transport la costul unitar al pasului trei:
cuAM = ( 41205 + 1500 km * 3,1667 mii lei/km) : 980 ore =46,8929 mii lei/oră

primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului patru:
cuST = (41815 + 20 ore * 46,8929 mii lei/oră) : 13500 km = 3,1669 mii lei/km
6) Recalcularea costului unitar al atelierului mecanic evaluând prestaţiile primite

de la sectorul de transport la costul unitar al pasului cinci:
cuAM = (41205 + 1500 km * 3,1669 mii lei/km ) : 980 ore = 46,893 mii lei/oră

primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului şase:
cuST = (41815 + 20 ore * 46,893 mii lei/oră) : 13500 km = 3,1669 mii lei/km
Se observă că între costul unitar al sectorului de transport obţinut după pasul şapte
şi cel obţinut după pasul cinci nu există diferenţe. Deci, costurile unitare ale prestaţiilor
secţiilor auxiliare către secţiile de bază vor fi:
- în cazul atelierului de întreţinere şi reparaţii: cuAM = 46,893 mii lei/oră;
2011
- în cazul sectorului de transport: cuST = 3,1669 mii lei/km.
c) Procedeul algebric presupune utilizarea unui sistem de ecuaţii liniare pentru

calculul prestaţilor reciproce dintre secţiile auxiliare. În cadrul acestui sistem de ecuaţii
costurile unitare ale prestaţiilor reciproce se consideră necunoscute, iar costurile totale
ale fiecărei secţii se consideră egale cu suma dintre costurile iniţiale plus valoarea
prestaţiilor primite de la celelalte secţii auxiliare, astfel:
Qi × X = Ci + qj × Y
Qj × Y = Cj + qi × X ( 3.26 )
în care:
Qi – reprezintă volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară
„i”;
Qj - volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară „j”;
Ci - cheltuielile secţiei „i” înainte de decontările reciproce;
Cj - cheltuielile secţiei „j” înainte de decontările reciproce;
qj – volumul de prestaţii primit de către secţia „i” de la secţia „j”;
qj - volumul de prestaţii primit de către secţia „j” de la secţia „i”;
X şi Y – sunt necunoscutele sistemului de ecuaţii şi reprezintă costul unitar
al prestaţiilor celor două secţii auxiliare, „i” şi, respectiv „j”.
Metoda se pretează utilizării mijloacelor electronice de calcul, în cazul când

prestaţiile reciproce se face între un număr mare de sectoare auxiliare.
Problem ărezolvat
Luând în calcul situaţia prezentată în aplicaţia anterioară, sistemul de ecuaţii va fi

următorul:
980 * X = 41205 + 1500 * Y
13500 * Y = 41815 + 20 * X
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine:
X = 46, 893 mii lei/oră
Y = 3,1669 mii lei/km.
TEME DE CONTROL
În cadrul unei întreprinderi există două sectoare auxiliare, şi anume: atelierul de

întreţinere şi reparaţii, pe de o parte, şi sectorul de transport, pe de altă parte. Fiecare
dintre acestea prestează următoarele servicii:
- Atelierul de întreţinere şi reparaţii prestează un volum de 1000 de ore, din care:
pentru secţia A 250 de ore; pentru secţia B 300 de ore; pentru secţia C 400 de ore;
pentru sectorul de transport: 20 de ore; pentru administraţia generală a întreprinderii 30
de ore.
2011
- Sectorul de transport a prestat servicii în sumă totală de 13.500 km., din care
pentru: secţia A 2.400 km; secţia B 4.450 km; secţia C 5.150 km; atelierul de întreţinere
şi reparaţii 1.500 km.
Costurile proprii ale celor două sectoare auxiliare, fără a fi luate în considerare
prestaţiile reciproce dintre ele, sunt de 50.000 mii lei, în cazul atelierului de întreţinere şi
reparaţii, şi de 60.000 mii lei la sectorul de transport.
Pentru evaluarea prestaţiilor reciproce se folosesc costurile standard calculate în
perioada anterioară, care sunt următoarele: pentru atelierul de întreţinere şi reparaţii:
45.000 lei/oră; pentru sectorul de transport: 3.000 lei/km.
a) Să se determine valoarea prestaţiilor reciproce, exprimată în costuri standard
b) Să se stabilească costurile fiecărui sector auxiliar, după deducerea prestaţiilor
reciproce
e se continuă până când diferenţele pentru calculul prestaţiilor reciproce devin
neglijabile.
c) Să se rezolve problema folosind procedeul algebric.
REZUMAT
a) Procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la un cost prestabilit, presupune deducerea
din cheltuielile secţiei furnizoare a produselor şi serviciilor livrate altor secţii auxiliare,
evaluate la cost prestabilit (standard) şi adăugarea lor la cheltuielile secţiei beneficiare.
Procedeul se aplică cu precădere în cazul secţiilor cu producţie omogenă (fabrică de
oxigen, centrală termică, centrală de apă etc.)
b) Procedeul iteraţiilor constă în efectuarea unor calcule repetate de preluare a cote-părţi
din costurile secţiilor furnizoare, proporţionale cu volumul fizic al prestaţiilor furnizate,
în costurile secţiilor beneficiare. Calculele se repetă până când se obţin rezultate care să
reflecte influenţe reciproce nesemnificative.
c) Procedeul algebric presupune utilizarea unui sistem de ecuaţii liniare pentru calculul
prestaţilor reciproce dintre secţiile auxiliare. În cadrul acestui sistem de ecuaţii costurile
unitare ale prestaţiilor reciproce se consideră necunoscute, iar costurile totale ale fiecărei
secţii se consideră egale cu suma dintre costurile iniţiale plus valoarea prestaţiilor primite
de la celelalte secţii auxiliare.

Press, 2003.
2011
Unitatea deăînv areă13
4.5. PROCEDEE DE CALCULA IEăAăCOSTULUIăPE UNITATEA DE PRODUS

(1)
O1: să cunoască procedeele de calculaţie a costului pe unitatea de produs
O2: să aplice procedeele adecvate de calculaţie a costului unitar în diverse situaţii
O3: să explice importanţa determinării costului unuitar în contabilitatea de gestiune şi
contabilitatea financiară
O4: să argumenteze modul în care informaţiile obţinute prin calcularea costului unitar pot
influenţa procesul de elaborare a deciziilor.
2011
NO IUNIăTEORETICE
PROCEDEE DE DETERMINARE A COSTULUI UNITAR
Există cinci procedee de determinare a costului unitar, care se pot utiliza independent sau
în combinaţie unele cu altele, în funcţie de specificul activităţii:
2. Procedeul diviziunii simple
3. Procedeul cantitativ
4. Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenţă
5. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal
6. Procedeul valorii rămase
1.1. PROCEDEUL DIVIZIUNII SIMPLE
Se utilizează atunci când producţia este perfect omogenă.
n
Chi
Formula de calcul: cu i 1 , unde:
Q
cu = costul unitar;
Chi =cheltuieli pe articole de calculaţie;
Q = cantitatea de produse;
i = articol de calculaţie
Problem ărezolvat
Să se calculeze costul unitar de producţie dacă pentru un volum de 25.000 bucati au fost
înregistrate următoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu materii prime şi materiale 45.000 lei
- cheltuieli cu salariile directe 30.000 lei
- cheltuieli indirecte 16.420 lei.
Se calculează cheltuielile totale de producţie:

Chtp = 45.000 + 30.000 + 16.420 = 76.420 lei
Se calculează costul unitar de producţie:
cu = 76.400/ 25.000 = 3,056 lei/buc.
2011
1.2. PROCEDEUL CANTITATIV
Se foloseşte atunci când din producţie rezultă şi produse asociate sau simultane, care
au valori de întrebuinţare apropiate şi pot fi tratate global.
Etapa 1
n
Chi
Se calculează costul mediu unitar prin procedeul diviziunii simple: C i 1 unde:
m
Qp
p 1
C = costul unitar mediu pe produs;

Chi = cheltuieli pe articole de calculatie;
Q p ţ cantitate produs “p”
Etapa 2
Se calculează costul unitar pentru produsele care înregistrează pierderi tehnologice:
C qT
Cu
qT q pt
qT = cantitatea totala de produse;
q pt = cantitatea de produse care prezinta pierderi tehnologice
Problem ărezolvat
O entitate înregistrează în cursul unei perioade de gestiune următoarele cheltuieli:

o materii prime 100.000 lei
o salarii directe 125.000 lei
o amortizare echipamente 20.000 lei
o reparatii utilaje 50.000 lei
o salarii indirecte 100.000 lei
o materiale de natura obiectelor de inventar 75.000 lei
In urma procesului de producţie, din electroliza clorurii de sodiu, rezulta 50.000 tone de
soda caustica, 2.500 tone de clor si 2.000 tone de apa. Cantitatea efectiv utilizată de clor este de
2.000 tone, şi cantitatea efectiv utilizată de apă este 1.500 tone.
Să se determine costul unitar pentru producerea clorului şi apei.
Rezolvare
Se determină costul mediu per tonă produs:
C 470.000 470.000
8,6238 lei/tona
50.000 2.500 2.000 54.500
Se determină costul unitar per tona de clor şi de apă prin raportarea cantităţii totale
obţinute la cantitatea efectiv utilizată, ponderată cu costul mediu per tonă:
2011
2.500
Cu/tona clor = 8,6238 =10,7797 lei/tona clor
2.000
2.000
Cu/tona apa = 8,6238 = 11,4984 lei/tona apa
1.500
1.3.ăPROCEDEULăINDICILORăDEăECHIVALEN
Se foloseşte atunci când din procesul de producţie rezultă semifabricate sau produse
diferite. Procedeul presupune determinarea unor parametri comuni tuturor categoriilor de produse
obţinute, care au ca scop omogenizarea producţiei în vederea repartizării costurilor.
Parametrii utilizaţi pot fi tehnici (lungime, laţime, suprafaţă, densitate, greutatate,etc.) sau
economici (valoarea materiilor prime consumate, salariile directe, etc.).
Etapa 1
Se determină indicii de echivalenţă.
Determinarea indicilor de echivalenţă se poate face în mai multe moduri:
a) indici de echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct

pi , unde:
I ei
pb
p i = parametru produs “i”;
p b = parametru produs de baza (reprezentativ)
b) indici de echivalenţă complecşi calculaţi ca raport direct (utilizează doi sau mai mulţi
parametri)
p1 p 2 ....... p n
I ei
pb pb1 ...... pbn
c) indici de echivalenţă calculaţi ca raport invers

pb
I ei
pi
p i = parametru produs “i”;
p b = parametru produs de bază (reprezentativ);
I ei = indice de echivalenţă
Indicii de echivalenţă calculaţi ca raport invers se folosesc atunci când cheltuielile
indirecte se află într-un raport invers proporţional cu marimea unui parametru reprezentativ.
Obligatoriu, baza de comparaţie trebuie să fie produsul cu parametrul cel mai mic.
Etapa 2
Se detremină cantităţile exprimate în unităţi echivalente corespunzătoare fiecărui produs, în
funcţie de indicii de echivalenţă corespunzători fiecărui produs.
Quei Qi I ei
Q i = cantitatea din produsul “i”;
2011
Quei = cantitati exprimate in unitati echivalente aferente produsului “i”;

I ei = indicele de echivalenta al produsului “i”
Etapa 3
Se calculează costul unitar mediu al unei unităţi echivalente
CheltuieliTotale unde C = cost unitar echivalent
C UE n
UE
Quei
i 1
Etapa 4
Se determină costul unitar al fiecărui produs
Cuu CUE I ei
Etapa 5
Se determină costul total aferent fiecărui produs
Cti Cui Qi
Problem ărezolvat
Producţia unei entităţi este formată din patru produse principale (A, B, C, D), diferite
datorită caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul C,
iar parametrul de echivalare este dat de salariile directe normate. Cheltuielile totale de producţie
înregistrate pentru fabricarea celor patru produse sunt de 40.000 lei. Cantităţile produse în
perioada analizată şi salariile directe normate sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Produs Cantitate Salarii directe
produsă
A 10.000 4.000
B 5.000 3.000
C 15.000 6.000
D 10.000 4.000
Să se determine costul de producţie unitar şi total aferent fiecărui produs.
Rezolvare
Se determină indicii de echivalenţă şi cantitatea de produse fabricată exprimată în unităţi

echivalente.
Produs Cantitate Salarii Indice de Unităţi

produsă directe echivalenţă echivalente
A 10.000 4.000 I1 = 0,67 6.700
B 5.000 3.000 I2 = 0,5 2.500
C 15.000 6.000 I3 = 1 15.000
D 10.000 4.000 I4 = 0,67 6.700
Total 30.900
1. Determinarea indicilor de echivalenţă

Chi 4.000 3.000 6.000 4.000
Ii = şi I1 = 0,67 ; I2 = 0,5 ; I3 = 1 ; I4 = 0,67 .
Chref 6.000 6.000 6.000 6.000
2011
2. Determinarea cantităţilor echivalente

Qec.i = Qpi x Ii şi Qec.1 = 10.000 x 0,67 = 6.700 buc.; Qec.2 = 5.000 x 0,5 = 2.500 buc.; Qec.3 =
15.000 x 1 = 15.000 buc.; Qec.4 = 10.000 x 0,67 = 6.700 buc.;
Chtotale
CUE n
Quei
i 1
40.000
CUE = 1,2945 lei
30.900
Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs, după formulele

Cuu CUE I e şi Ctii
Cui Qi
Produs Cost ue Coeficient de Cost/unit Cant. Cost

echivalen fizic fabricat TOTAL
1 2 3 4 =2 x3 5 6=4x5
A 1,2945 0,67 0,8673 10.000 8.673,25

B 1,2945 0,5 0,6472 5.000 3.236
C 1,2945 1,00 1,2945 15.000 19.417,5
D 1,2945 0,67 0,8673 10.000 8.673,25
Total 40.000
Problem ărezolvat
O entitate care fabrică trei tipuri de produse, (A, B şi C) obţine la sfârşitul lunii 50.000 t
produs A, 25.000 t produs B şi 10.000 t produs C. Cheltuielile ocazionate de fabricarea
produselor au fost de 200.000 lei, din care 125.000 cheltuieli cu materii prime şi materiale şi
75.000 salarii directe. Consumul de materii prime este direct proporţional cu cantitatea de
produse fabricată iar salariile directe sunt invers proporţionale cu volumul producţiei.
Să se determine costul unitar în funcţie de valorile a doi parametri – lungime şi lăţime,
ale căror valori sunt date în tabelul de mai jos:
Produs Lungime (cm) Latime (cm)

A 5 4
B 6 5
C 8 6
Rezolvare
Se determină costul unitar al materiei prime pe produs, folosind procedeul diviziunii simple
2011
125.000
Cumat.prime = 1,4706 lei/kg
50.000 25.000 10.000
Se determină costului unitar aferent salariilor directe, care necesită determinarea indicilor
de echivalenţă ca raport invers (se ponderează parametrul lungime cu parametrul latime,
alegându-se obligatoriu ca produs reprezentativ produsul cu parametrul cel mai mic ca lungime.
(produsul A).
Lungime (cm) Latime (cm) Parametru Ie

Produs
L l L*l
A 5 4 20 20/20=1
B 6 5 30 20/30=0,67
C 8 6 48 20/48= 0,42
Se determină cantităţile exprimate în unităţi echivalente:
Cantitati (Q) - Cantitati

Produs buc Ie echivalente
A 50.000 1 50.000
B 25.000 0,67 16.750
C 10.000 0,42 4.200
TOTAL 70.950
Se determină costul unitar echivalent:

75.000
Cu echivalent = = 1,0571 lei/produs
70.950
Se determină costul unitar al fiecărui produs:
Cost unitar Cost unitar pe

Produs echivalent Ie produs
A 1,0571 1 1,0571
B 1,0571 0,67 0,7083
C 1,0571 0,42 0,4440
Se determină costurile unitare totale pe produse:
Cost unitar Cost unitar Cost unitar total

Produs materie prima prelucrare (lei/kg) (lei/kg)
(lei/kg)
A 1,4706 1,0571 2,5277
B 1,4706 0,7083 2,1789
C 1,4706 0,4440 1,9146
Se determină cheltuielile totale aferente produselor:
Produs Cantitati (Q) - Cost unitar total Cheltuieli totale
2011
buc (lei/kg) (lei)

A 50.000 2,5277 126.384
B 25.000 2,1789 54.471
C 10.000 1,9146 19.145
TOTAL 200.000
TEME DE CONTROL
Problema 1
Care este costul unitar de producţie dacă pentru obţinerea unui număr de 1.000 jucării de
pluş au fost înregistrate următoarele cheltuieli:
- materii prime 5.000 lei
- materiale consumabile 1.200 lei
- energie electrică 800 lei din care 200 lei consumată de echipamentul de producţie
- salarii directe 4.000 lei
- amortizare linie de producţie 300 lei
- alte cheltuieli indirecte de producţie repartizate 500 lei
Problema 2
O entitate înregistrează în cursul unei perioade de gestiune următoarele cheltuieli:

o materii prime 50.000 lei
o salarii directe 100.000 lei
o chirii 20.000 lei
o reparatii utilaje 20.000 lei
o salarii indirecte 100.000 lei
o materiale de natura obiectelor de inventar 75.000 lei
In urma procesului de producţie, din electroliza clorurii de sodiu, rezultă 30.000 tone de
sodă caustică, 2.000 tone de clor şi 1.000 tone de apă. Cantitatea efectiv utilizată de clor este de
1.800 tone, şi cantitatea efectiv utilizată de apă este 900 tone.
Să se determine costul unitar pentru producerea clorului şi apei.
Se determină costul mediu per tonă produs:

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Se determină costul unitar per tona de clor şi de apă prin raportarea cantităţii totale obţinute la
cantitatea efectiv utilizată, ponderată cu costul mediu per tonă:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
2011
Problema 3
Producţia unei entităţi este formată din patru produse principale (A, B, C, D), diferite
datorită caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul B,
iar parametrul de echivalare este dat de consumul de materii prime. Cheltuielile totale de
producţie înregistrate pentru fabricarea celor patru produse sunt de 50.000 lei. Cantităţile produse
în perioada analizată şi salariile directe normate sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Produs Cantitate Materii prime

produsă
A 5.000 5.000
B 8.000 6.000
C 20.000 10.000
D 10.000 8.000
Rezolvare

echivalente.
Produs Cantitate Salarii Indice de Unităţi

produsă directe echivalenţă echivalente
A 5.000 5.000 I1 =
B 8.000 6.000 I2 =
C 20.000 10.000 I3 =
D 10.000 8.000 I4 =
Total
Determinarea indicilor de echivalenţă

Ii = Chi şi
Chref
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Determinarea cantităţilor echivalente
Qec.i = Qpi x Ii şi
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
2011
Chtotale
CUE n
Quei
i 1
CUE =
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs, după formulele

Cuu CUE I e şi Cti
i
Cui Qi

1 2 3 4 =2 x3 5 6=4x5
A
B
C
D
Total
Problema 4
Producţia unei entităţi este formată din trei produse principale (A, B, C), diferite datorită
caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul B, iar
parametrul de echivalare este lăţimea. Cheltuielile totale de producţie înregistrate pentru
fabricarea celor trei produse sunt de 60.000 lei. Cantităţile produse în perioada analizată şi
parametrul lăţime sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Produs Cantitateăprodus L imea
A 10.000 2
B 20.000 4
C 15.000 3

echivalente.
Produs Cantitate Lăţime Indice de Unităţi

produsă echivalenţă echivalente
A 10.000 2 I1 =
B 20.000 4 I2 =
C 15.000 3 I3 =
Total
Determinarea indicilor de echivalenţă:
2011
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Determinarea cantităţilor echivalente:
Qec.i = Qpi x Ii şi
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
CUE = ____________________________________________________________
Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs

1 2 3 4 =2 x3 5 6=4x5
A
B
C
D
Total
REZUMAT
Bucuresşti, 2001
2003,
2011
PROCEDEEăDEăCALCULA IE A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS (2)
O1: să cunoască procedeele de calculaţie a costului pe unitatea de produs
O2: să aplice procedeele adecvate de calculaţie a costului unitar în diverse situaţii
O3: să explice importanţa determinării costului unuitar în contabilitatea de gestiune şi
contabilitatea financiară
O4: să argumenteze modul în care informaţiile obţinute prin calcularea costului unitar pot
influenţa procesul de elaborare a deciziilor.
2011
NO IUNIăTEORETICE
PROCEDEE DE DETERMINARE A COSTULUI UNITAR
1.ă4.ăPROCEDEULăECHIVAL RIIăCANTITTIVEăAăPRODUSULUIăSECUNDARăCUă
PRODUSUL PRINCIPAL
Procedeulă seă aplic ă înă entit ileă careă ob ină dină procesulă deă produc ieă ună produsă
principalăşiăunulăsauămaiămulteăproduseăsecundare.ă
Etapa 1
Se transformă cantitatea de produs secundar în produs principal:
QS
QS / P
E
Q S / P = cantitate produs secundar;
E = relatia de echivalare
Etapa 2
Se determină cantitatea teoretică de produs principal.
QT / P QP QS / P
QT / P = cantitate teoretica de produs principal;

QS / P = cantitate de produs secundar transformata in produs principal; QP =cantitate
produs principal
Etapa 3
Se determină cheltuielile aferente produsului secundar:
CheltuieliTotale
ChS QS / P
QT / P
ChS = cheltuieli aferente produsului secundar
Etapa 4
Se determină cheltuielile aferente produsului principal:
ChP CheltuieliTotale ChS

ChP = cheltuieli aferente produsului principal
Etapa 5
Se determină costul unitar al produsului secundar:
2011
ChS
CU / S
QS
Etapa 6
Se determină costul produsului principal:
ChP
CU / P
QP
Problem ărezolvat
O sonda petroliera produce 25.000 tone ţiţei şi 800.000 m3 gaze sondă. Producţia de gaze
de sondă, considerat produs secundar se echivalează cu producţia de ţiţei considerat produs
principal, după relaţia: 1000 m3 gaze = 1 tona titei.
Cunoscând costul pe unitate de produs principal de 400 lei / tonă, să se calculeze
cheltuielile ocazionate de obţinerea ambelor produse şi costul pe unitatea de produs secundar.
Se transformă cantitatea de produs secundar în produs principal
qs/p = 800.000 m3 gaze / 1.000 = 800 t titei
Se determină cantitatea teoretică de produs principal:
25.000 t titei + 800 t titei = 25.800 t titei
Se determină cheltuielile aferente produsului principal:
Chs = ctu/p * Qp = 400 * 25.000 t = 10.000.000 lei
Se determină cheltuielile aferente produsului secundar:
Ch. af. prod. principal = Total chelt. -Ch. af. prod. Secundar
ChT
10.000.000 = ChT – 800 x
25.800
ChT = 10.320.000 lei
Chelt. aferent prod. secundar = 10.320.000 lei - 10.000.000 lei = 320.000 lei
Cost unitar prod. secundar = 320.000 lei / 800.000 m3 = 0,4 lei/m3
Problem ărezolvat
O entitate obţine în cursul unei luni 1000 kg produs principal şi 200 kg produs secundar.
Cheltuielile de producţie aferente celor două produse sunt 6.400 lei, iar relaţia de echivalenţă este
5 kg produs secundar = 1 kg produs principal. Să se calculeze costul unitar de producţie al
produsului principal si secundar.
Rezolvare
Se transformă producţia secundară în producţie principală

Qs = 200 : 5 = 40 kg produs principal
Se calculează cantitatea totala teoretică produsă
Qpt= 1.000 kg+ 40 kg = 1.040 kg.
Se calculează costul unitar al cantităţii teoretice de produs principal
C = 6.400 lei : 1.040 kg = 6,1538 lei-kg
Se calculează cheltuielile aferente produsului secundar
Cqs = 40 x 6,1538 = 246,152 lei
Se calculează costul unitar al produsului secundar
2011
Cqs = 246,152 : 200 = 1,2308 lei

Se determină cheltuielile de producţie aferente produsului principal
Cpp = 6400 lei – 246,152 lei = 6.153,848
Se calculează costul unitar de producţie al produsului principal
Cpp = 6.153,848 : 1.000 kg = 6,153848 lei
1. 5. PROCEDEULăVALORIIăR MASE
Se utilizează în entităţile care obţin din procesul de producţie cuplat şi un produs

principal şi unul sau mai multe produse secundare, şi nu există posibilitatea separării cheltuielilor
pe fiecare produs în parte. (cheltuielile de producţie sunt evidenţiate global)
Relaţia de calcul a costului unitar:

ChT Ch S
CU / P
QP
Etapa 1
Se determină preţul de vânzare unitar
Etapa 2
Se determină coeficientul de suplimentare ca raport între costul total al procesului cuplat şi
veniturile totale obţinue din vânzarea tuturor produselor.
Etapa 3
Se determină costul procesului cuplat pe fiecare produs.
Etapa 4
Se determină costul unitar complet, prin procedeul diviziunii simple
CT
Cu
Q
Sintetic, formula de determinare a costului unitar pentru produsul principal se determină

raportând cheltuielile rămase după ce acestea au fost diminuate cu valoarea produselor secundare
la cantitatea de produse principale:
n
CT - qi * pi
i 1
C up
Qp
unde: qi - cantitatea de produse secundare „i”
pi - preţul de evaluare al producţiei secundare „i”
Qp - cantitatea produselor principale
2011
Problem ărezolvat
O entitate obţine din procesul de producţie o cantitate de 20.000 t produs principlal A şi

2.000 t produs secundar B.
Costul total al productiei cuplate este de 200.000 lei.
Costurile pentru desfacerea prodului A sunt de 20.000 lei şi de 10.000 lei pentru
desfacerea produsului B, iar veniturile obţinute din vanzarea produselor sunt de 100.000 lei
pentru produsul A şi 2.000 lei pentru produsu B.
Să se determine costul total şi unitar de producţie pentru fiecare din produsele fabricate.
Rezolvare
Se determină preţul de vânzare unitar:
Venituri din Cantitati Pret de vanzare
Produs vanzarea obtinute (tone) unitar (lei/tona)
produselor
A 100.000 20.000 5
B 2.000 2.000 1
TOTAL 102.000 22.000 -
Se determină coeficientul de suplimentare ca raport între costul total al procesului cuplat

şi veniturile totale obţinute din vânzarea celor trei produse:
200.000
KS 1,9608
102.000
Se determină costul procesului cuplat pe fiecare produs:

Coeficient de Pret de vanzare Cost unitar
Produs suplimentare unitar (lei/tona) proces cuplat
(lei/tona)
A 1,9608 5 9,8039
B 1,9608 1 1,9608
Se determină costul unitar complet:

Cost unitar proces Cost unitar Cost unitar
Produs cuplat (lei/tona) desfacere per complet (lei/tona)
produs (lei/tona)
A 9,8039 1,00 10,8039
B 1,9608 5,00 6,9608
2011
TEME DE CONTROL
Problema 1
În cadrul unei ferme pentru obţinerea simultana a 500 kg telemea de vacă (produs
principal) şi 100 de kg urdă (produs secundar) se efectuează cheltuieli de producţie în sumă de
5.700 lei. Relaţia de echivalenţă între cele două produse este 5 kg urdă = 1 kg telemea de vacă.
Să se calculeze costul unitar al produsului principal şi al produsului secundar.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Problema 2
În urma procesului de producţie o entitate obţine 400 t produs principal A şi 80.000

m3 produs secundar B.
Relaţia de echivalare este: 1.000 m3 = 1 tona.
Cheltuielile de productie aferente celor doua produse sunt urmatoarele:
1. materii prime si materiale directe 50.000 lei

2. manopera directa: 25.000 lei
3. CIFU: 20.500 lei
4. CGS: 19.000 lei
TOTAL 114.000 lei
Să se determine costurile unitare ale produselor A si B pe total şi pe fiecare articol de calculaţie.

________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Problema 3
La finele unei perioade de gestiune, o entitate înregistrează:
· 18.000 kg produs principal A;
· 10.000 kg produs secundar B;
· 7.000 kg produs secundar C.
Cheltuielile de producţie aferente perioadei de gestiune analizate sunt:
2011
materii prime şi materiale directe: 50.000 lei

semifabricate din productie proprie: 35.000 lei
manopera directa: 40.000 lei
CIFU: 30.000 lei
CGS: 20.000 lei
CGA: 25.000 lei
TOTAL: 200.000 lei
Preţurile posibile de valorificare pentru produsele secundare sunt:

4,5 lei/kg pentru produsul B;
7 lei/kg pentru produsul C.
Ambele produse secundare au un profit prestabilit de 10%, iar cheltuielile de desfacere
cuprinse în costul unitar complet sunt:
· pentru produsul B: 0,25 lei/kg;
· pentru produsul C: 0,3 lei/kg.
Să se determine costul unitar al produsului principal A, cât şi al celor două produse
secundare, pe total şi pe fiecare articol de calculaţie.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
2011
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
REZUMAT

Bucuresşti, 2001
2003.
2011
TESTE DE AUTOEVALUARE
TESTUL 1
1.Unul dintre obiectivele enumerate, în continuare, nu este specific contabilităţii de gestiune, aşa
cum este prevăzut în Legea contabilităţii nr 82/1991:
a) calcularea costurilor; c) stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii
produselor, lucrărilor şi serviciilor
executate;
b) calcularea cifrei de afaceri; d) întocmirea bugetului de venituri şi
cheltuieli pe feluri de activităţi.
2. Care din următoarele funcţii nu caracterizează contabilitatea de gestiune:

a) funcţia de optimizare; c)ăfunc iaădeăcontrolulăşiăanalizaă
comparativ ;
b) funcţia de personal; d) funcţia de măsurare a consumurilor.
3. Care dintre elementele menţionate nu se includ în costul producţiei:

a) retribuţii directe; c) dobânzi aferente împrumuturilor la
produsele cu ciclu lung de fabricaţie;
b) materii prime şi materiale directe; d) adaosuri şi penalităţi plătite.
4. Una din trăsăturile următoare nu caracterizează contabilitatea de gestiune, din punct de vedere
reglementatoriu:
a) obligatorie; c) normată;
b) flexibilă şi supletivă; d) nenormată.
5. Care din următoarele categorii de informaţii nu sunt furnizate de contabilitatea de gestiune:

a) informaţii legate de costul bunurilor, c) informaţii care stau la baza bugetării şi
lucrărilor, serviciilor; controlului activităţii de exploatare;
b) informaţii destinate realizării unui d) informaţii privind dividendul pe acţiune.
management performant;
2011
Testul 2
1. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli directe:

a) consumul de materii prime; c) cheltuielile cu salariile personalului direct
productiv;
b) consumul de energie în scopuri d) cheltuielile personalului tehnic, administrativ
tehnologice; şi de conducere;
2. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli variabile:

a) consumul de materii prime; c) salariile personalului de conducere, tehnic,
economic şi de altă specialitate;
b) consumul de materiale auxiliare; d) cheltuielile cu salariile personalului direct
productiv;
3. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli monoelementare:

a) cheltuieli cu salariile; c) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor;
b) consumul de materii prime; d) de administraţie şi de conducere;
4. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli de bază (cheltuieli

tehnologice):
a) cheltuieli cu salariile; c) de administraţie şi de conducere;
b) cu întreţinerea şi funcţionarea d) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor.
utilajelor din secţiile principale de
producţie;
5. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli materiale:

a) cheltuieli cu salariile; c) consumul de materii prime;
b) cu uzura obiectelor de inventar; d) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor.
6. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli încorporabile:

a) dobânzile la creditele bancare c) cheltuielile financiare şi cele extraordinare;
contractate pentru producţia cu ciclu
lung de fabricaţie;
b) remuneraţiile directe; d) cheltuieli privind consumul de materii prime.
2011
Testul 3
1. Clasificaţi articolele de cost de mai jos în directe (D) sau indirecte (I) şi fixe (F) sau
variabile (V) în raport cu departamentul de producţie (daţi câte două răspunsuri pentru
fiecare articol: D sau I şi V sau F)
a) Salariul managerului departamentului de producţie, care este
responsabil de organizarea şi desfăşurarea producţiei pe
ansamblu.
b) Salariile fondatorilor societăţii comerciale
c) Tăviţele de carton folosite pentru ambalarea seturilor de

biscuiţi de specialitate
d) Salariul designerului grafic care face ilustraţiile şi

machetarea noului produs
e) Contractul de întreţinere anuală a instalaţiei de ambalare în

vid.
f) Salariile plătite muncitorilor liniei de producţie care amestecă

ingredientele pentru Snicker pe loturi.
g) Costul instalaţiei de aer condiţionat pentru întregul atelier de

panificaţie.
h) Costul făinii, ouălor şi glazurii de ciocolată din biscuiţi.
2011
Testul 4
1.Conform normelor contabile româneşti, contul 901 “Decontări interne privind

cheltuielile” poate funcţiona astfel:
a) 901 = 921 c) 901 = 923
b) 901 = 922 d) 923 = 901
2. Conform normelor contabile româneşti, contul 925 „Cheltuieli de desfacere” poate

funcţiona astfel:
a) 921 = 925 c) 903 = 925
b) 901 = 925 d) 902 = 925
3. Conform normelor contabile româneşti, contul 924 „Cheltuieli generale de

administraţie” poate funcţiona astfel:
a) 924 = 903 c) 903 = 924
b) 921 = 924 d) 901 = 924
4. Conform normelor contabile româneşti, contul 902 „Decontări interne privind

producţia obţinută” poate funcţiona astfel:
a) 921 = 902 c) 923 = 902
b) 922 = 902 d) 902 = 921
5. Conform normelor contabile româneşti, contul 903 „Decontări interne privind

diferenţele de preţ” poate funcţiona astfel:
a) 903 = 901 c) 903 = 902
b) 903 = 921 d) 924 = 903
6. Conform normelor contabile româneşti, contul 933 „Costul producţiei în curs de

execuţie” poate funcţiona astfel:
a) 933 = 921 c) 933 = 924
b) 933 = 923 d) 925 = 933
2011
Testul 5
1. Dispuneţi de următoarele date: cheltuieli directe înregistrate în cursul perioadei pentru

produsul A = 800.000 lei; produsul B = 1.200.000 lei; cheltuielile comune pe secţie în
cursul perioadei sunt în valoare de 600.000 lei. Repartizarea cheltuielilor comune pe
produse se face în funcţie de ponderea cheltuielilor directe. Producţia neterminată la
începutul perioadei la produsul A este 40.000 lei iar la sfârşitul perioadei la produsul B
este 50.000 Care este costul efectiv de producţie al produselor finite A şi B şi cum se
înregistrează decontarea acestuia :
a) 931=902 A: 1080000; B:1510000 c) 902=921 A: 1080000; B: 1510000

b) 901=931 A:1080000; B:1510000 d) 902=921 A: 1000000; B: 1510000
2. La o societate comercială se fabrică două produse A şi B. Cheltuielile efective directe

înregistrate pentru produsul B sunt de 500.000 lei, reprezentând 25% din totalul
cheltuielilor directe. Cheltuielile comune de secţie sunt de 300.000 lei. La repartizarea
cheltuielilor indirecte pe produs se are în vedere ponderea cheltuielilor directe ale fiecărui
produs în totalul acestora. Producţia neterminată la finele perioadei pentru produsul B
este de 60.000 lei. Costul de producţie planificat pentru produsul B este de 500.000 lei.
Care este valoarea diferenţei de preţ înregistrată la produsul B şi reflectarea acestuia în
contabilitatea de gestiune:
a) 903=902 75000 c) 902=903 75000
b) 903=902 -15000 d) 902=903 -15000
3. La o întreprindere se fabrică produsele A şi B pentru care cheltuielile directe de

producţie sunt: A = 5.000.000 lei; B = 3.000.000 lei. Produsul A se fabrică numai în
secţia I, iar produsul B în secţiile I şi II. Cheltuielile comune ale secţiei I sunt de
2.000.000 lei, iar ale secţiei II, 800.000 lei. La produsul A, producţia neterminată, la
începutul perioadei, este 75.000 lei, iar pentru produsul B, la sfârşitul perioadei 90.000
lei. Baza de repartizare a cheltuielilor de secţie sunt cheltuielile de producţie directe. Care
este costul de producţie efectiv al produselor A şi B?
a) A: 6.125.000; B: 4.520.000 c) A: 6.725.000; B: 4.660.000
b) A: 4.460.000; B: 6325000 d) A: 6.325.000; B: 4.460.000
4. La o întreprindere se fabrică produsele A şi B pentru care cheltuielile directe de

producţie sunt: A = 4.000.000 lei; B = 3.000.000 lei. Produsul A se fabrică numai în
secţia I, iar produsul B în secţiile I şi II. Cheltuielile comune ale secţiei I sunt de
2.000.000 lei, iar ale secţiei II, 800.000 lei. La produsul A, producţia neterminată, la
începutul perioadei, este 50.000 lei. Baza de repartizare a cheltuielilor de secţie sunt
cheltuielile de producţie directe. Care este costul de producţie efectiv al produselor A şi
B:
a) A: 5.610.000; B: 3.240.000 c) A: 5.600.000; B: 3.250.000
b) A: 3.240.000; B: 5.610.000 d) A: 3.250.000; B: 5.600.000
2011
Testul 6
1. O întreprindere realizează trei sortimente de produse în trei secţii.
Dispuneţi de următoarele date privind cheltuielile indirecte de producţie şi bazele de
repartizare ale acestora pe produse:
Secţia I Secţia II Secţia III

Cheltuieli indirecte 15.000 u.m. 8.000 u.m. 5.000 u.m.
Bazele de repartizare 3.000 u.m. 400 u.m. 5.000 u.m.
-A 1.500 u.m. 250 u.m. -
-B 500 u.m. - 2.000 u.m.
-C 1.000 u.m. 150 u.m. 3.000 u.m.
Care sunt cotele cheltuielilor indirecte de producţie repartizate asupra produselor şi
înregistrările contabile aferente ?
2. O întreprindere fabrică trei produse în două secţii. Se cunosc următoarele informaţii

privind cheltuielile indirecte de producţie şi bazele de repartizare ale acestora pe produse:
Secţia I Secţia II
Cheltuieli indirecte 5140u.m. 4360 u.m.
Baza de repartizare 3800 u.m. 2800 u.m.
-X- 1200 u.m. 1500 u.m.
-Y- 1800 u.m. -
-Z- 800 u.m. 1300 u.m.
Care sunt cotele cheltuielilor indirecte de producţie repartizate asupra produselor şi
înregistrările contabile aferente ?
Testul 7
1. Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale de

producţie şi producţia obţinută în semesstrul al II-lea au avut următoarea evoluţie:
Nr crt Luna Producţia fabricată Cheltuieli totale
1 Iul. 55800 9180
2 Aug. 54000 9000
3 Sep. 63900 9990
4 Oct. 72000 10800
5 Nov. 81000 11700
6 Dec. 70200 10620
Total 396900 61290
Se cere:
Să se determine cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de
producţia lunii ianuarie a anului următor care va fi de 88200 ore, folosind ambele
procedee de separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe.
2011
2. Într-o întreprindere industrială, cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de

activitatea unei secţii principale şi producţia obţinută au înregistrat următoarea evoluţie:
Nr crt Luna Producţia fabricată (ore) Cheltuieli totale
1 Ian. 27900 4590
2 Febr. 27000 4500
3 Mar. 31950 4995
4 Apr. 36000 5400
5 Mai. 40500 5850
6 Iun. 35100 5310
Total 198530 30645
Se cere:
Să se determine cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de
producţia lunii iulie a anului următor care va fi de 44100 ore, folosind ambele procedee de
separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe.
Testul 8
1. Procedeul reiterării se utilizează pentru:

a) determinarea şi delimitarea c) determinarea cantitativă şi valorică a
cheltuielilor pe locuri şi pe purtători producţiei în curs de execuţie
b) decontarea prestaţiilor reciproce d) repartizarea cheltuielilor generale de
administraţie
2. Într-o fabrică s-au obţinut trei tipuri de produse în următoarele cantităţi: A=2.000 buc;
B=3.000 buc; C=1.000 buc, iar costurile de producţie totale sunt de 10.260.000 lei. Care
este costul efectiv unitar de producţie, cunoscându-se că preţurile de vânzare unitare ale
produselor sunt: A=1.200 lei/buc; B=2.300 lei/buc; C=1.500 lei/buc.:
a) 2200ei; 1140 lei; 1425 lei c) 1425 lei; 2100 lei; 1140lei
b) 1140lei; 1425 lei; 2175 lei d) 1140 lei; 2185 lei; 1425 lei
3. Să se calculeze costul unitar al produsului principal potrivit următoarelor informaţii:

cheltilelile totale 462.100 lei, producţia fabricată din produsul principal 1.000 tone, iar
producţia fabricată din produsul secundar 300 t; destinaţia producţiei secundare este
următoarea: 100 tone este consumată în întreprindere şi 200 tone este livrata terţilor la
preţul de valorificare de 30 lei /tonă, iar cheltuielile suplimentare pentru producţia
secundară livrată terţilor este 1.500 lei.:
a) 454,6 lei/tona c) 450,6 lei/tona
2011
b) 450,5 lei/tona d) 440,5 lei/tona; 445,5 lei/tona
4. Într-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia de electroliză a clorurii de

sodiu sunt de 225.500.000 lei, iar producţia obţinută este formată din 500.000 lei t leşie
de sodă caustică, 2.000 t hidrogen şi 400.000 t clor. Pe timpul depozitării produselor
intervin pierderi la cantităţile de hidrogen şi clor fabricate, fiind utilizate 1.600 t hidrogen
şi 250.000 t clor. Determinaţi costul unitar al fiecărui produs.
a) 312 lei/t; 400 lei/t; 250lei/t c) 312,5 lei/t; 400 lei/t; 250 lei/t
b) 400 lei/t; 312 lei/t; 250 lei/t d) 250 lei/t; 312,5 lei/t; 400 lei/t
5. O societate comercială cu profil producţie realizează trei produse A, B şi C pentru care

s-au efectuat cheltuieli în valoare de 17.640.000 lei şi care se diferenţiază între ele prin
lungimea produselor:
Produs Cantitate (buc) Lungimea produselor

A 70.000 16 cm
B 140.000 20 cm
C 175.000 28 cm
Care sunt costurile unitare ale produselor utilizând procedeul indicilor de echivalenţă
simpli calculaţi ca raport direct şi luând ca produs etalon produsul B?
a) 56 lei; 40 lei; 32 lei c) 30 lei; 42 lei; 56 lei
b) 40 lei; 32 lei; 56 lei d) 32 lei; 40 lei; 56 lei
6. Într-o societate comercială cheltuielile de desfacere ocazionate de vânzări şi producţia

vândută au avut următoarea evoluţie:
Luna Volumul producţiei (ore) Cheltuieli de desfacere (lei)

Ianuarie 83.700 13.770.000
Februarie 81.000 13.500.000
Martie 95.850 14.985.000
Aprilie 108.000 16.200.000
Mai 121.500 17.550.000
Iunie 111.600 15.930.000
Să se determine cheltuielile de desfacere standard ce vor fi ocazionate de vânzările lunii
iulie a anului respectiv, a cărei producţie vândută va fi de 150.000 ore.
a) 20.400.000 lei c) 20.440.000 lei
b) 20.240.000 lei d) 24.400.000 lei
2011
R SPUNSURIăLAăTESTELEăDEăAUTOEVALUARE
Testul 1 : 1. b); 2. b); 3. d); 4. c); 5. d).
Testul 2: 1.d); 2.c); 3.d); 4.c); 5.a); 6.c).
Testul 3: 1. a) D-F; b) I-F; c) I-V; d) I-F; e) D-F; f) D-V g) I-F; h) D-V.
Testul 4 : 1. d); 2. a); 3. b); 4. d); 5. c); 6. a).
Testul 5: 1. c); 2. b); 3. d); 4.a)
Testul 8: 1. b); 2. d); 3. a); 4. d); 5. d); 6. a)
2011
BIBLIOGRAFIE SUPORT CURS
Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004

Capot ă Anişoara, Trifan Adrian, Contabilitatea costurilor standard în industrie,
Braşov, 2003.
Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
ConstantinăIacob,ăMihaelaăDr cea, Contabilitatea analitică şi de gestiune, Tribuna
Economică, Bucureşti, 1998.
DumitruăM d lina,ăCaluăArtemisaăDaniela,ăContabilitatea de gestiune şi calculaţia
costurilor, Editura Contaplus, Ploieşti, 2008.
Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed.
Firescu Victoria, Contabilitatea de gestiune, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
Horngren Charles, Datar Srikant, Foster George, Contabilitatea costurilor, o
abordare managerială, trad. R. Leviţchi, Editura Arc, 2006.
Opreaă C lină (coord.),ă Contabilitatea de gestiune, Bucureşti, Tribuna Economică,
Bucureşti, 2002.
Opreaă C lină ă (coordonator)ă – Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor,
Editura Tribuna Economică, 2005.
OpreaăC lin,ăCârsteaăGheorghe,ăContabilitatea de gestiune şi calcula ia costurilor,
Bucureşti, 2002.
Trifan Adrian, Contabilitatea de gestiune şi calcula ia costurilor, Editura
Infomarket, Braşov, 2007.
***Testeăgril ăpentru examenul de acces la profesia de expert contabil şi de contabil
autorizat, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004.
*** O.M.F.P. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 bis/
30.11.2005.
*** OMFP nr 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri
referitoare la organizarea şi conducerea contabilită ii de gestiune, Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 23/12.01.2004.
2011
NOTI ELEăCURSANTULUI
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
2011

Contabilitate de Gestiune Modulul Ii Sup

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate de Gestiune Modulul Ii Sup

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATE DE GESTIUNE 1

AUTORI: Lect.univ.dr. Vuţă Mihai

Teste de autoevaluare ................................................................................................................. 111

Bibliografie suport curs .............................................................................................................. 119

Raspunsuri teste de autoevaluare .............................................................................................. 120

Noti eleăcursantului .................................................................................................................... 121

INTRODUCERE – (GHID DE STUDIU)

Cursul se adresează studenţilor anului III ai Facultăţii de Ştiinţe Economice,

Disciplina Contabilitate de gestiune studiată în primul semestru are un numar de 6

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:

La sfarşitul parcurgerii lecţiei, studenţii trebuie:

Contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială sunt ramuri ale

calitative şi cantitative în masa matrimoniului. Informaţia construită este destinată

Func iileăcontabilit iiădeăgestiune

In anul 1998, revista Forbes a desemnat Compaq Computers ca fiind compania

1. Identificaţi cateva tipuri de decizii manageriale care au fost elaborate de compania

Comenta iăunaădinăafirma iile:

denumită economie a producţiei, diferit esenţial de cea anterioară în privinţa conceptelor

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:

Contabilitatea de gestiune se bazează pe următoarele principii:

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie.

Cheltuielile anticipate sunt cheltuielile efectuate în perioada de gestiune care precede

2. Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu

3. Individualizarea cheltuielilor de producţie

 unităţi tehnice de măsura, care se stabilesc ţinând seama de caracteristicile funcţionale

în condiţiile unui proces tehnologic omogen, care se desfăşoară într-o succesiune

localizarea cheltuielilor de producţie pe sfere diferite de activitate, cum ar fi:

4. Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei.

procedee de evaluare pe baza costului mediu al unei om/ore normate .

Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei

1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004.

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:

Costulădeăproduc ieăţăCh.ăDirecteă+ăCh.ăIndirecteăra ionalărepartizate

Cost complet ţăCh.ăDirecteă+ăCh.ăIndirecteărepartizateă+ăCh.ăGen.ăDeăadministra ieă+ăCh.ă

cheltuieli fixe imputate raţional

imobilizat, amortizarea suplimentara calculata pentru depasirea numarului de ore normale

( ) Reduceri comerciale acordate

Rela iaădeăeficien ăaăcontabilit ii de gestiune

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:

Cunoaşterea criteriilor de clasificăre a cheltuielilor are o mare importanţă pentru

e) în funcţie de momentul efectuării şi cel al includerii în costul producţiei , cheltuielile se

1.ăS ăseăclasificeăurm toareleăcheltuieliăînăcosturiădirecteă(materiiăprimeăşiăsalariiă

Element Costuri Costuri Costuri

4. Clasifica iăurm toareleăcosturiăînăcosturiăvariabileăşiăcosturiăfixe.

Costuri Costuri Fixe

5. Clasifica iăurm toareleăcosturiăînăcosturiădirecteăşiăcosturiăindirecte:

6. Clasifica iăcosturileădinătabelul de mai jos:

Costuri ale Costuri ale

2. O companie înregistrează următoarele costuri:

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifeaz ăsarcinileădeălucruărezolvate,ăpeăm suraăparcurgeriiălor:

Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens

Evolu iaăcheltuielilorăfixeătotale Evolu iaăcheltuielilorăfixeăunitare

Revenind la cheltuielile variabile, acestea pot fi grupate în:

Evoluţia costurilor antrenează diferite efecte asupra rezultatului care se pot

Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi

Evolu iaăcheltuielilorăpropor ionale totale Evolu iaăcheltuieliloră

Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al

Evolu iaăcheltuielilorăprogresive totale Evolu iaăcheltuieliloră