ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Departamentul de Contabilitate, Audit

CURS CICLUL I LICENŢĂ.

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI
ANUL II IF
SEMINAR
Disciplina : CONTABILITATEA DE GESTIUNE A ÎNTREPRINDERILOR
AGROALIMENTARE
Titular : Conf.univ.dr.Ştefan Iuliu GRIGORESCU

 Disciplina de studiu CONTABILITATE este obligatorie.

 Contabilitatea este disciplină științifică, sistem informațional de asistare a
deciziilor, instrument de evaluare,
recunoaștere,clasificare,înregistrare,analiză și control a resurselor
economice pentru a stabili poziția financiară, performanța sau rezultatul –
global și analitic, modificările de capital și fluxurile de trezorerie aferente
unei entități - pe activități, pe cicluri de operații sau categorii de
evenimente.
 Contabilitatea de gestiune, analitică sau managerială are ca obiect calculul
și decontarea cheltuielilor unei entități de gestiune, stabilirea analitică a
detaliilor de calcul pentru cheltuieli și costuri, măsurarea analitică a
rezultatelor și a performanțelor.
 Studentul trebuie să cunoască și să utilizeze corect noțiunile și conceptele
specifice, să aplice corect principiile, procedeele , metodele și formulele de
calcul pentru a stabili corect costurile, să înregistreze corect în conturi, să
analizeze și să interpreteze corect corelațiile dintre consumuri,cheltuieli,
costuri și rezultate .
 Frecvența,participarea,implicarea și rezolvarea de aplicații,exerciții și
probleme practice condiționează formarea abilităților specifice în domeniu.
 Disciplina se finalizează cu EXAMEN.
 Nota finală este 70% examinare scrisă, 30% nota de seminar.
 Promovarea presupune obținerea notei 5 la examinările pe parcurs.
 La seminar se pun 3 note - portofoliu sau caiet de seminar cu probleme
rezolvate și de rezolvat, teste de evaluare proiect de semestru - monografie
contabilă privind calculația costurilor.
 Primesc note doar studenții care participă la activități,se implică și rezolvă
toate cerințele impuse.
 Disciplina are 4 credite ECTS.
 Număr minim de ore de activitate pentru studiu : 4 x 25 = 100, dintre care 56
de ore didactice și 44 de ore studiu individual.
 Sunt 14 săptămâni de semestru, 14 seminarii, 14 seturi de lucrări practice.
1
 Fișa disciplinei trebuie acoperită în întregime.
 Primul Set de Aplicații de Seminar cu probleme se va distribui în funcție de
calendarul cursului.
 Fiecare set de seminar are propriile cerințe și un termen calendaristic.
 Situația de evaluare individuală se definitivează în ziua ultimului seminar.
 Nu se iau în considerare lucrări , situații sau probleme rezolvate ulterior, la
alte termene decât cele convenite initial.
 Portofoliul și problemele contabile sunt strict individuale.
 Fiecare student trebuie să multiplice cifrele de calcul pe bază de coeficient
individual : Nr.grupei x nr.de ordine din lista grupei : 1000.De exemplu : 1415
x 7 : 1000 = 9,90.
 Studenții sunt rugați să confirme săptămânal primirea materialelor de studiu
și rezolvarea graduală a sarcinilor.
 Săptămânal, va exista program de Consultații.Puteți pune întrebări pe Forum
, direct pe Platformă, ori trimiteți mesaje pe adresa de mail instituțională :
stefan.grigorescu@cig.ase.ro.
 Pe Platformă trebuie să aveți răbdare, deoarece conținuturile nu se
actualizează instant.Mesajele pe mail primesc răspuns în termen de 48 de
ore, zile lucrătoare.
 Toate materialele de studiu au format prestabilit, trebuie să respectați
regulile,principiile,procedeele și metoda stabilite în prealabil.
 Pe Platformă trebuie să respectați calendarul și timpul afectat fiecărei
secvențe de lucru.

2
 PROGRAMA ANALITICA
DISCIPLINA CONTABILITATE DE GESTIUNE SI CALCULATIA COSTURILOR

CAP. I. OBIECTIVELE, FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

1.1. Definiţia şi obiectivele contabilităţii de gestiune
1.2. Funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune
1.3. Legătura dintre contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară:
Asemănări şi deosebiri

CAP. II. COSTUL PRODUCTIEI - CONTINUT, ARHITECTURA , ANALIZA

2.1 Notiunea si continutul costului de productie
2.2 Formarea si arhitectura costului de productie in intreprindere
2.3 Clasificarea cheltuielilor de productie
2.4 Evolutia de ansamblu a costurilor de productie
2.5 Costuri medii si costuri marginale

CAP. III. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

3.1. Factorii organizării contabilităţii de gestiune

3.2. Principiile de organizare a contabilităţii de gestiune
3.3. Purtătorii de costuri şi sectoarele de cheltuieli (centre de costuri)
3.4. Sisteme de organizare a contabilităţii de gestiune

Cap IV PROCEDEELE CALCULATIEI COSTURILOR

4.1 Procedee de calcul si colectarea a cheltuielilor pe purtatori si pe sectoare

4.2 Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte (comune)
4.3 Procedee de separare a cheltuielilor in variabile si fixe;
4.4 Procedee de calcul a costurilor productiei de fabricatie interdependenta
4.5 Procedee de calcul a costului unitar

CAPITOLUL I

OBIECTIVELE, FUNCTIILE SI ROLUL

CONTABILITATII DE GESTIUNE

1.1 Definitia si obiectivele contabilitatii de gestiune

Primele definiţii ale contabilităţii se bazau, în general, pe funcţia tradiţională de

ţinere a registrelor adică evidenţa documentară pe care o îndeplinea contabilul tehnocrat. În
1941, Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (AICPA –American Institute of
Certified Public Accountants) a definit contabilitatea ca fiind „arta înregistrării, clasificării şi
rezumării într-o manieră semnificativă şi în exprimare bănească a tranzacţilor,
operaţiunilor, evenimentelor, faptelor care au, chiar şi parţial, caracter financiar, precum şi
interpretarea rezultatelor acestor acţiuni”.
În 1970, A.I.C.P.A. a statuat că rolul contabilităţii constă în a “furniza informaţii
cantitative, preponderent de natură financiară, referitoare la entităţi economice”. In acest

5
sens contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi
transmite informaţii financiare despre o entitate economică. Aceste informaţii permit
utilizatorilor să opteze în mod raţional între consumurile alternative ale resurselor rare în
procesul desfăşurării activităţilor de producţie şi comerciale”.
Conform acestei definiţii, contabilitatea face legătura dintre activităţile economice şi
factorii decizionali. Într-o primă etapă, contabilitatea măsoară activităţile economice, înregistrând
datele ce o privesc pentru o utilizare viitoare. În a doua etapă, datele sunt stocate cât timp este
necesar, iar apoi prelucrate pentru a deveni informaţii utile. În a treia etapă, informaţiile sunt
comunicate, prin intermediul raportărilor, factorilor de decizie. S-ar putea spune că datele brute
ce privesc activităţile economice reprezintă un input în sistemul contabil, iar informaţia
prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă output-ul.
Furnizarea de informaţii managementului se realizează cu ajutorul contabilităţii de
gestiune. Contabilii de gestiune elaborează sisteme de control intern pentru a mări eficienţa şi a
preveni fraudele. Ei contribuie la planificarea, bugetarea şi controlul costurilor. Contabilii de
gestiune îşi pot confirma competenţa şi pregătirea profesională prin obţinerea titlului de contabil
de gestiune autorizat (CMA- Certified Management Accountant), acordat de Institutul
Contabililor de Gestiune Autorizaţi din cadrul Institutului Contabililor de Gestiune).
Institutul Contabililor de Gestiune (anterior Asociaţia Naţională a Contabililor) a adoptat
Codul de Conduită Profesională pentru Contabilii de Gestiune. Acest cod etic moral pune accent pe
faptul că, un contabil de gestiune trebuie să fie competent în funcţia pe care o deţine, să respecte
confidenţialitatea informaţiei, cu excepţia cazurilor în care este autorizat sau obligat prin lege
să o dezvăluie, să rămână integru adică să evite conflictele de interese şi să transmită
informaţiile obiectiv şi fără nuanţări1.
Contabilitatea de gestiune trebuie să-i ajute pe conducători şi pe cei cărora li se deleagă
puterea în toate fazele acţiunii lor. Această evoluţie a terminologiei trebuie legată de nuanţa
făcută de anumiţi autori anglo-saxoni între cost accounting şi management (managerial)
accounting. Prof. Robert N. Anthony (Harvard University) explică conceptul de management
accounting precizând că a fost inventat pentru a marca o opoziţie între abordarea care susţine că
„oamenii utilizează cifrele” şi care caută să influenţeze comportamentul decidenţilor şi cea care
„nu se ocupă decât de cifre, de mecanică, care are ca unic obiectiv să descopere costul produselor
industriale”. Pentru management accounting, criteriul este convergenţa obiectivelor
deoarece, atunci când decidenţii îşi ating obiectivele, ei contribuie implicit la atingerea
obiectivelor organizaţiei. Pentru cost accounting, criteriul este fiabilitatea presupusă de costuri.
Charles Horngren reia această idee, făcând din contabilitatea costurilor partea
contabilităţii manageriale care interesează contabilitatea financiară, pentru că ea evaluează
anumite posturi ale documentelor financiare de sinteză. Ideea trebuie afirmată cu convingere:
contabilitatea de gestiune nu este o simplă tehnică de calcul care se aplică obiectelor, ci un mijloc
de orientare a comportamentului persoanelor. Se remarcă faptul că japonezii vorbesc de cost
accounting, iar anglo-saxonii de management accounting, pentru că în Japonia contabilitatea nu
serveşte la fel de mult ca în SUA orientării comportamentelor membrilor unei entităţi.
În lucrarea Contabilitatea în perspectivă, Michel Capron sublinia “sub dublul efect al
presiunii concurenţei şi al multitudinii de produse şi procese de producţie, întreprinderile au simţit
nevoia să-şi cunoască mai bine costurile, pentru a determina cu cea mai mare precizie posibilă
preţurile de vânzare şi marjele realizabile pentru fiecare produs. Nu era vorba numai de previziune,
dar trebuiau date mijloacele necesare pentru a putea urmări executarea deciziilor; aşa se explică
dezvoltarea pe care au luat-o în prezent controlul de gestiune şi instrumentul său privilegiat,
contabilitatea analitică, de care nu s-ar putea lipsi, astăzi, nici o întreprindere mai importantă”.

1
Pentru mai multe informatii vezi Belverd E. Needles, Jr. , Henri R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de
baza ale contabilitatii, Editia a cincea, Editura Arc, 2000, pag 877-879.

6
 În evoluţia tehnică a acestei discipline, modalităţile de imputare a costurilor asupra
produselor şi serviciilor au fost periodic contestate. Însăşi ideea potrivit căreia cunoaşterea
costurilor produselor ar fi obiectivul principal al contabilităţii analitice, este, pe bună dreptate,
tăgăduită. Scopul analizei costurilor nu mai este doar cunoaşterea costului produselor, ci şi
gestionarea resurselor economice ale întreprinderii. A gestiona resursele şi costurile, nu
înseamnă numai a încerca reducerea lor, ci obţinerea celui mai bun echilibru între cheltuială şi
utilitatea pe care ea o creează. Aceasta înseamnă a lua decizii bune în toate domeniile care au
consecinţe asupra resurselor şi costurilor întreprinderii.
Definiţia contabilităţii de gestiune dată de NAA („National Association of Accountants” –
S.U.A.) în 1981 este semnificativă: „Contabilitatea de gestiune este procesul de identificare, de
măsurare, de acumulare, de analiză, de pregătire, de interpretare şi de comunicare a
informaţiei financiare utilizată de management pentru a planifica, evalua şi controla în
sânul unei organizaţii responsabilitatea utilizării resurselor în baza criteriilor de
performanţă. Contabilitatea de gestiune presupune, de asemenea, pregătirea raportărilor
financiare pentru grupuri exterioare managementului, precum acţionarii, creanţierii
organismelor de regularizare şi autorităţile fiscale”.
Din definiţia de mai sus rezultă că scopul contabilităţii de gestiune este mai puţin de a face
cunoscut costul produselor, cât de a acţiona asupra lor. Într-un mediu în care, produsul
standard, obişnuit, cedează locul la ceea ce unii numesc produs-serviciu, sunt necesare analize de
costuri mai rafinate, punând accent pe caracteristicile de serviciu, de calitate asociate produselor.
Noţiunea de activitate, definită ca un ansamblu articulat de sarcini efectuate de entităţile
întreprinderii, a ajuns pe primul plan în ultimii ani. S-a ajuns la un consens asupra ideii că trebuie
stăpânit costul activităţii pentru a acţiona asupra costului produselor şi serviciilor pe care aceasta
le fabrică şi le vinde. Această stăpânire determină capacitatea de a influenţa comportamentul
persoanelor. Astfel, contabilitatea de gestiune nu poate scăpa de această ambivalenţă, care face ca
ea să fie în acelaşi timp o tehnică raţională de analiză în serviciul conducătorilor şi o tehnică ce dă
posibilitatea diverşilor responsabili să ştie costul acţiunii lor, determinându-i să-şi schimbe
comportamentul.
În opinia Prof. H. Thomas Johnson, „întreprinderile cele mai performante din lume ştiu
foarte bine că nu produsele sunt cele ce cauzează costuri ori produc venituri, ci persoanele care prin
consumul de resurse determină costuri, iar prin crearea valorii în cadrul activităţii lor produc
venituri. În loc de a se focaliza asupra produsului, întreprinderile performante se concentrează
asupra procesului de modernizare – pentru a accelera viteza cu care acesta permite ideilor noi să
cucerească piaţa (…). Pentru a controla „cuplul” cost-valoare, în economia mondială, organele de
conducere trebuie să guverneze persoanele şi să le gestioneze activităţile; aceştia trebuie să cedeze
tendinţei de a încerca să controleze costurile, gestionând producţia”.
Contabilitatea de gestiune furnizează o informaţie pe a cărei pertinenţă şi fiabilitate se
fundamentează calitatea acesteia. Această informaţie este pertinentă dacă este adaptată deciziei
şi este fiabilă dacă colectează toate datele utile şi le modelează fidel. Există două cauze datorită
cărora se poate devia în folosirea informaţiei contabile în gestiune: utilizarea unei informaţii
nefiabile sau utilizarea unei informaţii fiabile, dar neadaptate deciziei.
Dacă pertinenţa contabilităţii de gestiune depinde de diferiţi parametrii, condiţiile
fiabilităţii sale sunt generale. Contabilitatea de gestiune caută să lege resursele economice ale
întreprinderii de finalităţile pentru care ele sunt reunite şi consumate.
Construcţia unei contabilităţi de gestiune se bazează pe trei principii: principii de
organizare, principii economice ale evoluţiei costurilor şi principii de analiză şi cunoaştere a
costurilor.
Cunoaşterea costurilor reprezintă unul dintre imperativele de bază ale oricărei decizii
luate în cadrul organizaţiilor, indiferent dacă se are în vedere o întreprindere sau nu. Într-adevăr,
contabilitatea financiară, denumită şi contabilitate generală, furnizează o listă a cheltuielilor, fără

7
a indica şi cauza apariţiei lor, indiferent de legile economice cărora le sunt supuse, respectiv
finalităţile cărora ar trebui să le fie raportate.
Dezvoltarea industrială, marcată de o integrare verticală şi de una orizontală, s-a tradus
în cele din urmă printr-o internalizare (trecerea în sarcina întreprinderii) a operaţiilor ce anterior
făceau obiectul tranzacţiilor între clienţi şi furnizori. Tranzacţiile externe au fost înlocuite treptat
de fluxurile interne ale căror costuri erau mult mai uşor de cunoscut. Pentru a diminua efectul
lipsei unei informaţii anterior furnizată de piaţă şi căderea fluxurilor interne într-un fel de cutie
neagră care le-ar fi făcut invizibile, a fost necesară determinarea costurilor de cesiune internă şi,
în consecinţă, integrarea acestui calcul, datorită complexităţii crescute a fluxurilor, în cadrul
sistemului contabil al partidei duble, în scopul asigurării coerenţei şi transparenţei.
Industrializarea nu reprezintă o condiţie suficientă pentru apariţia contabilităţii
costurilor: în plus, trebuie să se manifeste şi presiunea concurenţială. Însă nu e suficientă doar
evocarea concurenţei, ci trebuie specificat şi domeniul în care aceasta acţionează, precum şi
strategiile utilizate de întreprinderi în scopul contracarării efectelor sale. Noţiunea de strategie e
inseparabilă de cea de concurenţă, în măsura în care această condiţie de existenţă a concurenţei,
demonstrează relaţia, între contabilitatea de gestiune şi strategia întreprinderii.
De precizat că în spatele raportului cerere-ofertă al concurenţei prin preţ se regăseşte în
mod indirect concurenţa prin cost. Cunoaşterea costurilor precizează limitele până unde pot
merge negocierile generate de raportul cerere-ofertă. Orice acceptare de preţuri de vânzare sub
nivelul costurilor va genera pierderi. Pentru perioade scurte de timp, sau pentru cantităţi limitate
de produse, pot fi acceptate şi preţuri de vânzare sub nivelul celor de producţie.
Preocupările pentru cunoaşterea costurilor au determinat constituirea de asociaţii
profesionale. Astfel, în SUA, National Association of Cost Accountants (NACA) a fost fondată în
1919 la Buffalo, în jurul lui J. Lee Nicholson, de către 37 de contabili, ca reacţie la dominaţia
„comerciantă” a „auditorilor” asupra contabilităţii de gestiune, devenind în 1957 National
Association of Accountants (NAA), apoi, în iulie 1991 Institute of Management Accountants (IMA).
În Marea Britanie există o asociaţie asemănătoare, CIMA (Chartered Institute of Management
Accountants), iar în Canada există Société des Comptables de Management. Asociaţia britanică,
înfiinţată în 1909, iniţial sub denumirea de Institute of Costs and Works Accountants (ICWA),
devenită ulterior Institute of Costs and Management Accountants (ICMA), şi denumită în cele din
urmă Chartered Institute of Management Accountants (CIMA). Acest organism publică două
reviste (Management Accounting şi Management Accounting Research), întreprinde anchete,
lucrări de cercetare, face recomandări profesionale. Toate aceste organizaţii se ocupă de accesul
la profesie, prin intermediul unui ansamblu de formalităţi finalizate cu un examen.
În jurul anilor 1920, noile structuri descentralizate ale gestiunii curente au făcut din
contabilitatea de gestiune un instrument esenţial al conducerii marilor întreprinderi, permiţând
organelor de conducere să cunoască rezultatele contabile ale entităţilor descentralizate.
Pe măsura diversificării producţiei şi implicit al dezvoltării întreprinderilor, distanţa şi
complexitatea făceau necesară o anumită delegare a responsabilităţilor. Dominarea costurilor şi a
performanţelor trebuiau să se realizeze prin stăpânirea performanţelor persoanelor cărora li se
delega o parte din puterea economică. În plus, contabilitatea părea a fi instrumentul ideal pentru
gestionarea la distanţă. În mod clar, calculul costurilor produselor şi serviciilor nu mai este de
acum înainte decât un obiectiv printre altele ale contabilităţii de gestiune, din ce în ce mai mult
îndreptat către evaluarea centrelor de responsabilitate, devenite unităţi de bază ale sistemului de
calculaţie.
Acest sistem se baza pe o delegare limitată a puterii de decizie asociată la ceea ce astăzi
numim destul de des „contract de gestiune”, subordonatul angajându-se, în schimbul unei
anumite autonomii, să îndeplinească anumite obiective cu mijloace specifice. Problema care se
pune este de a şti cum să se calculeze necesităţile financiare pe care le-ar implica un produs şi nu
doar costul său. Contabilitatea de gestiune se vede astfel confruntată cu o problemă centrală: ar

8
servi ea oare la influenţarea comportamentelor subordonaţilor delegaţi de organele de
conducere, ori ar trebui să permită organelor de conducere să verifice dacă delegarea a fost
exercitată în conformitate cu aşteptările lor? Asistăm deci, începând cu această epocă în care
managementul modern se construieşte lent dar progresiv, la o schimbare a naturii contabilităţii
costurilor, ce devine astfel contabilitate de gestiune: se are în vedere obiectiv, dar mai ales
integrarea informaţiei contabile într-un sistem de management în care să servească la orientarea
comportamentelor persoanelor ce se bucură de o anumită autonomie, contabili ai rezultatelor,
mai degrabă decât ai faptelor şi gesturilor. Cunoaşterea costurilor produselor rămâne necesară
pentru măsurarea competitivităţii, pentru fixarea preţurilor, atunci când există o anumită
latitudine, rămâne totuşi crucială măsurarea performanţelor responsabililor ce pot acţiona
asupra costurilor, ameliorând procesele pe care le conduc şi, pe termen lung, asigurarea
pertinenţei marilor decizii.
Anii ’80 au văzut afirmându-se ideea unei contabilităţi de gestiune, precum şi profilarea
unor metode noi. Pornind de la cele de mai sus se vor prezenta, în continuare, unele aspecte
privitoare la contabilitatea analitică de exploatare utilizată în Franţa.

Obiectivele contabilităţii analitice de exploatare se clasifică în două grupe:

pe de o parte:
 cunoaşterea costurilor diferitelor funcţiuni asumate de către întreprindere;
 stabilirea bazelor de evaluare a anumitor elemente ale bilanţului întreprinderii;
 explicarea rezultatelor prin calcularea costurilor produselor (bunuri şi servicii)
pentru a le compara cu preţurile de vânzare, corespunzătoare;
iar pe de altă parte:
 stabilirea previziunilor în legătură cu cheltuielile şi produsele curente (costuri
prestabilite şi bugetele de exploatare);
 stabilirea gradului de realizare a previziunilor şi explicarea devierilor
înregistrate (controlul costurilor şi bugetelor de exemplu);
Într-o manieră generală, aceasta trebuie să furnizeze toate elementele de natură să
lămurească modul de luare a deciziilor, contribuind la aplicarea unor metode matematice cum ar
fi, de exemplu, cercetarea operaţională.
Astfel, contabilitatea de gestiune devine un instrument veritabil în mâinile unei conduceri
responsabile a întreprinderii, în încercarea de a controla viitorul. Numai prin îndeplinirea acestei
condiţii, în opinia noastră, este posibil să se vorbească de o contabilitate de gestiune.

1.2. Funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune

Tehnica determinarii costurilor indeplineste in economia intreprinderilor mai multe

functiuni care rezida in cerintele conducerii moderne a activitatii acestora.
Prima si cea mai importanta dintre ele este functia de masurare a consumurilor privind
productia si desfacerea ei
Principiul fundamental al eficientei economice - cu minimum de efort, maximum de
randament – si necesitatea protejarii mediului natural in care activeaza intreprinderea ca
organism, implica, in mod necesar, masurarea consumurilor de factori ai procesului de productie,
efectuate in scopul producerii de bunuri materiale, lucrari si servicii.
Indicatorul valoric cu caracter sintetic al acestor consumuri este costul productiei, a carui
marime trebuie dimensionata corect prin calculul economic.
In scopul acestei dimensionari, calculul costurilor de productie utilizeaza formule
specifice de exprimare avand cu deosebire caracter analitic; cu ajutorul lor consumurile

9
productive se exprima valoric, pe feluri, pe destinatii, pe sectoare de cheltuieli si pe purtatori de
costuri si se consemneaza in documente adecvate.
Comparabilitatea, care este un atribut calitativ al calculatiei costurilor presupune o
concordanta perfecta nu numai a formulelor folosite ci si a ariei lor de cuprindere, in toate etapele
de creare a informatiilor privind modul de formare a costurilor.
Exprimarea valorica a consumurilor este precedeta de regula de exprimarea lor
cantitativa.
Marimile cantitative privind consumurile d factori sunt determinate pe etape de functiile
tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau altul.
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor evalueaza aceste consumuri in bani,
asigurand prin aceasta legatura dintre latura tehnica si latura economica a productiei de bunuri,
lucrari si servicii.
Masurarea analitica a consumului de factori ai procesului de productie in expresie
valoeica cuprinde si functiile intreprinderii. Aceste functiuni se desfasoara in cadrul unei structuri
tehnico – organizatorice date, care-si pun amprenta pe marimea, comportamentul si evolutia
costurilor ca urmare a conexiunii inverse existente, intre gradul de organizare a activitatilor
generate de functiunile sistemului denumit intreprindere si costuri.
Cunoasterea raportului „ functiune/cost” este necesara in fundamentarea deciziilor de
natura organizatorica care sunt conditionate de dictonul „cost/eficienta” prin intermediul caruia
este dirijata in timp evolutia structurilor intreprinderii si functiunilor sale generatoare de costuri.
Dar functia de masurare aconsumurilor se infaptuieste nu numai analitic, ci si sintetic,
folosind pentru exprimare modele de calcul cu caracter geberal (exemplu: modelul de calcul al
costului intregii productii marfa, modelul de calcul al costurilor la 1000 lei productie marfa s.a)
Conducerea moderna a activitatii economice impune masurarea consumurilor productive,
sub toate aspectele relevat, atat inainte cat si concomitent cu desfasurarea procesului de
producere a bunurilor care constituie purtatori de costuri.
Functia de masurare a consumurilor de factori sta la baza altor functiuni ale calculatiei
costurilor si anume: functia previzionala, functia de optimizare si functia de urmarire, control si
reglare.
Aceste functiuni au aparut si au fost introduse ca instrumente de conducere a activitatii
intreprinderilor in etape diferite; in conditiile actuale ele actioneaza simultan si coerent si nu
separat si succesiv.
Fiecare dintre ele isi pastreaza insa specificitatea, a carui cunoastere conditioneaza
promovarea lor ca atare, in economia intreprinderii.
Functia previzionala sau de prevedere rezida in caracterul dinamic al indicatorului cost
si se infaptuieste sub doua forme: planificarea sau bugetarea costurilor si prognoza lor.
Planificarea costurilor se efectueaza cu precadere la nivel microeconomic; ea se
concretizeaza in principiu prin antecalcularea nivelului si structurii cotului pentru fiecare produs
in parte, precum si pentru intreaga prouctie programata a se fabrica de catre intreprindere. Tot o
forma de manifestare a acestei functiieste antecalculul indicatorilor derivati din costul productiei.
(exemplu: cheltuieli materiale 1000 lei productie marfa, costuri la 1000 lei productie marfa etc.)
Prin planificare, costurile devin parte integranta a sistemului general de indicatori, pe
baza caruia este organizata si condusa activitatea intreprinderii.
Tehnologia folosita pentru exprimarea marimilor prestabilite in materie de costuri este
diferita: costuri si respectiv cheltuieli de productie si de desfacere planificate (bugetare), costuri
standard, costuri planificate (bugetare) la 1000 lei productie marfa etc. Important este ca aceste
marimi sa fie stabilite corect, nivelul lor trebuind sa reflecte influenta tuturor factorilor
determinati si care exprima conditiile reale in care se va desfasura productia in intreprindere,
inclusiv desfacerea acesteia. In acest scop antecalculul costurilor se fundamenteaza prin
standarde cantitative sau norme de consum, prin norme sau standarde de timp, prin normative

10
sau standarde financiare, precum si prin preturi si tarife stabilite cat mai aproape de realitate. Se
asigura astfel un caracter realist indicatorilor de plan-costuri.
Cresterea eficientei activitatii intreprinderii implica intre altele si planificarea unor
costuri la un nivel mai redus fata de costurile anului preceden; unii factori cu actiune conjugata,
cum ar fi cresterea preturilor la materii prime, la energie, etc., pot impune insa si costuri
planificate mai mari decat cele din ani precedenti.
Cea de a doua latura a functiei previzionale a calculatiei costurilor si anume prognoza se
manifesta mai ales la nivel macroeconomic pe seama subramurilor si ramurilor productiei
materiale si de servicii din economie; studiile de prognoza se pot referi insa si la o singura
intreprindere, sau numai la anumite produse, ori activitati ale acesteia.
Astfel de studii se efectueaza de catre institute de cercetari, precum si de catre organe
specializate ce apartin structurilor coordonatoare si de sinteza( departamente, ministere etc.) din
economie.
Prognoza costurilor actioneaza cu necesitate datorita:
- conexiunii directe existente intre costuri si preturi, respectiv calitatii lor de
instrumente de masura si dimensionare reciproca;
- legalitatii intercorelariiindicatorilor privind dezvoltarea in perspectiva a
economiei nationale si in primul rand a ramurilor si subramurilor productiei
materiale.
Luand in considerare structura si comportamentul costurilor in raport cu factorii lor
determinanti, prin modelele matematice de prognoza se stabileste in perspectiva evolutia
valorilor consumurilor productive sub forma unor marimi de atins, care trebuie sa fie optime.
Functia previzionala a calculatiei costurilor nu poate fi separata de functia de optimizare.
Optimizarea costurilor vizeaza alocarea unor resurse limitate, distribuite in functie de
prioritatile cerintei si competitivitatea executiei.
Costul este factorul intern al rentabilitatii. Modelele de optimizare a lui se bazeaza in
principal pe functii matematice care evalueaza rezervele interne ale intreprinderii; acestea odata
indentificate si valorificate, determina tocmai cresterea profitului si a ratei rentabilitatii.
Reducere costurilor in general, a cheltuielilor materiale in special, constituie o problema
esentiala a intrprinderilor romanesti in etapa actuala.
Functia de optimizare este legata in precadere de antecalcul, ca mod de a gandi marimea
costurilor si a rezultatelor financiare: ea nu poate ignora totusi nici urmarirea costurilor,
deoarece pe o asemenea baza se pot formula rationamente in antecalcul.
Stabilirea anticipata a unui raport optim intre cheltuielile de productie si de desfacere si
volumul fizic al productiei are la baza o multitudine de factori si efectele acestora asupra
costurilor.
Intr-o astfel de viziune este examinat fiecare produs fabricat sub aspectul functiunilor
sale, corelate cu consumurile productive pe care acestea le determina.
Deosebit de importanta mai este cunoasterea si analiza tehnologiei de fabricatie a
produselor, stiind fiind ca parametrii acestia si in primul rand consumurile tehnologice au
caracter dinamic ca marime si valoare, daca tehnologia se inbunatateste.
Costurile in forma lor primara, nefiind numai ale produselor ce se fabrica, evolutia
acestora mai depinde si de alti factori cu rezonanta in „ consumuri” care se supun optimizarii si
anume: functiunile intreprinderii si modul de infaptuire a lor prin intermediul factorului
organizatoric, capacitatea de productie a unei unitati si gradul de utilizare a acesteia, marimea
factorului dispozitiv (aparatul de conducere, organizare, planificare, evidenta si control), sarcinile
actuale si de viitor ale intreprinderii, sistemul informational si de decizie etc.
In final costul unitar si cel al intregii productii programate trebuie sa apara drept marime
obiectiv stabilita, care nu poate fi depasita, fara riscul afectarii rezultatelor finale si a altor
indicatori de eficienta.

11
 Functia de urmarire, control si reglare a contabilitatii si calculatiei costurilor se
infaptuieste concomitent cu acea latura a functiei de masurare a costurilor care priveste urmarirea
si inregistrarea analitica curenta a cheltuielilor de productie si de desfacere pe perioade de gestiune,
in raport de cerintele metodele de calculatie utilizate.
Prin exercitarea acestei functiuni se imprima in comportamentul intregului sistem tehnic,
economic si social, care este intreprinderea, efectele functiei previzionale si ale celei de
optimizare a costurilor, eliminandu-se pe parcurs cauzele care exercita influente negative asupra
marimilor prestabilite.
Controlul, ca functie a calculatiei costurilor, urmareste realizarea obiectivelor propuse
intr-o serie de domenii hotaratoare pentru intreprindere si anume: raportul costuri-productie
fizica, productie-profit, rata rentabilitatii ,etc. Raportul stabilit prin control intre marimea
propusa si cea efectiva a acestor indicatori ramane o pura constatare daca nu intervine reglarea
ca proces ce se desfasoara in cadrul „centralizarii” si autonomiei sistemelor de conducere.
Potrivit acestui principiu „conducatorul sectorului de activitate, prin actiunile sale, trebuie
sa asigure mentinerea parametrilor, respectiv a factorilor de influenta privind costurile la nivel
dat”. Deciziile de reglare se realizeaza in cadrul autonomiei conducerii: criteriile de apreciere in
luarea deciziilor sunt stabilite insa de catre nivelul ierarhic superior de conducere.
In sprijinul reglarii vin o serie de indicatori creati in decursul timpului: punctul critic,
gradul de utilizare a capacitatii de productie in punctul critic si la alte nivele exprimat procentual
etc.
Privita in ansamblu functia de urmarire, control si reglare a contabilitatii si calculatiei
costurilor, are drept scop mentinerea echilibrului intre marimile prestabilite si cele efectiveca
urmare a miscariiconcrete diferite, a acestora din urma.

12
 1.3. Legatura dintre contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara: asemanari si
deosebiri

Realizarea obiectivelor fixate de organizarea economica necesita atat cunoasterea

si urmarirea situatiei patrimoniului si a rezultatului financiar global-ca sinteza a activitatii
proprii desfasurate si a relatiilor lor externe cu alte unitati patrimoniale, cu diferite
institutii publice-cat si cunoasterea, controlul si analiza activitatii interne, a activitatii de
exploatare ca urmare a numeroaselor operatii de miscare si transformare la care sunt
supuse elementele patrimoniale in interiorul unitatii respective. Corespunzator acestor
doua componente ale activitatii economico-financiare ale intreprinderii s-au conturat si
dezvoltat si in cadrul contabilitatii doua categorii de preocupari: contabilitatea financiara
si contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor.
Contabilitatea financiara (contabilitatea generala) cuprinde in campul sau de
actiune cunoasterea si prezentarea situatiei patrimoniale si a rezultatului obtinut, atat fata
de proprietarii unitatii economice respective, cat si fata de autoritatile publice, fata de
terte persoane cu care ajunge in contact unitatea patrimoniala, persoane interesate in
activitatea acesteia.
Contabilitatea financiara inregistreaza pe baza de reglementari oficiale operatiile
economico-financiare de majporare sau diminuare a patrimoniului generate de relatiile
extern si operatiile interne pentru stabilirea rezultatului financiar si pentru intocmirea
lucrarilor contabile de sinteza, care, de regula, se publica.
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor (contabilitatea exploatarii)
inregistreaza informatiile necesare aprecierii mersului activitatii interne de exploatare,
controlului riguros si sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de productie in
diverse compartimente: sectii, ateliere, sectoare ale unitatii in cauza, furnizeaza operativ
ondicerii informatiile informatiile necesare pentru adoptarea deciziilor pe linia conducerii
laturii valorice a procesului de productie.
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se organizeaza diferit de la o
unitate patrimoniala la alta in functie de particularitatile tehnologice si organizarii
productiei si de interesul informational al organelor de conducere.
Din compararea obiectivelor principale si a limitelor celor doua contabilitati reies
asemenarile si deosebirile dintre ele. Astfel, in ceea ce priveste contabilitatea financiara
principalele ei obiective sunt:
 stabilirea situatiei patrimoniale a intreprinderii la un moment dat, de obicei
inchiderea exercitiului financiar dar si pe parcursul acestuia daca necesitatile o impun
astfel incat contabilitatea financiara devine un instrument indispensabil de marturie si
dovada in justitie
 determinarea abaterilor cantitative si valorice din cursul unei anumite perioade a
elementelor constitutive ale patrimoniului, respectiv a cresterilor si reducerilor
acestora si daca este posibil explicarea abaterilor respective. Contabilitatea financiara
reprezinta un instrument pretios de gestiune financiara si de ajutor in adoptarea
deciziilor.
 de a calcula rezultatul perioadei si a diferitelor sale componente semnificative.
Pe langa aceste obiective, contabilitatea financiara prezinta si o serie de limite, care
constau in urmatoarele:
 este foarte formalista in sensul ca se bazeaza pe documente si pe legi astfel ca ea nu
prezinta operativitate in informare, ceea ce nu permite adoptarea unor decizii
oportune.

13
 da posibilitatea sa se aprecieze cu prioritate aspectele juridice ale fenomenelor, ale
operatiilor in detrimentul celui economic = atac la nerespectarea principiului
intangibilitatii
 analiza dupa natura a cheltuielilor care intereseaza fiscalitatea nu aduce decat o
viziune superficiala asupra fenomenelor, neglijandu-se evolutia lor
Principalele obiective ale contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor sunt:
 datorita supletei sale de utilizare, operativitatea informatiilor poate sa diminueze
precizia calculelor fara prea mare pericol
 prin autonomia sa aproape totala din punct de vedere juridic, in sensul ca ea nu este
reglementata oficial printr-un cadru legal obligatoriu juridic si datorita autonomiei
sale pe linie fiscala este favorizat aspectul economic in detrimentul celui juridic
 contabilitatea de gestiune permite analiza activitatii interne a intreprinderii pe sectii,
sectoare, ateliere, locuri de cheltuieli, centre de responsabilitate pe baz acosturilor de
productie si totodata permite sa se aprecieze productivitatea tehnica a diferitilor
factori de productie
 ea permite sa se determine contributia la rezultatul total al diferitelor produse sau
grupe de produse fabricate de unitate, permite calculul rentabilitatii pe produsele
fabricate de unitate, permite aprecierea rentabilitatii capitalurilor angajate sau de
angajat, permite fixarea preturilor de vanzare ale produselor fabricate

Informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor stau la

baza adoptarii deciziilor pe termen scurt si mediu, facilitand calculul costurilor
prestabilite, a bugetului de costuri, compararea efectivului cu prevederile, determinarea si
analizarea abaterilor costurilor efective de la cele prestabilite pe sectii, ateliere, centre de
responsabilitate si pe cauze.
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este un instrument indispensabil
in definirea unor strategii de dezvoltare si a unei politici comerciale. Contabilitatea
financiara furnizeaza informatii despre intreprindere in afara ei.

Deosebirile dintre contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara constau in

urmatoarele:
1. din punctul de vedere al necesitatii – in timp ce contabilitatea financiara este
obligatorie din punctul de vedere al legislatiei juridice si financiare, pentru a
prezenta periodic situatia patrimoniuluio intreprinderii, necesitand un volum
mare de munca pentru culegerea si prelucrarea informatiilor intr-o forma
acceptabila si cu un mare grad de acuratete, spre deosebire contabilitatea de
gestiune si calculatia costurilor este operationala din punctul de vedere al
organizarii, ceea ce impune un volum mai mic de munca ocazionat de culegerea si
prelucrarea informatiilor, acestea reducandu-se doar la cele strict necesare
managerilor, iar costul culegerii si prelucrarii lor nu trebuie sa depaseasca
valoarea informatiilor respective

2. din punctul de vedere al scopului – in timp ce scopul contabilitatii finaciare este

elaborarea documentelor financiar contabile pentru utilizatorii externi, scopul
contabilitatii de gestiuni si calculatiei costurilor este de a furniza inofrmatii
necesare realizarii functiilor managerilor (previziune, decizie, control)

3. din punctul de vedere al utilizatorilor – in timp ce utilizatorii informatiilor furnizate

de contabilitatea financiara nu se vad, in sensul ca managerii intreprinderilor nu ii

14
 cunosc personal pe creditorii, debitorii, actionarii si alte persoane externe ce
tuilizeaza informatiile financiar-contabile, utilizatorii informatiilor furnizate de
contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor sunt managerii unitatilor
respective impreuna cu colaboratorii care participa la analiza informatiilor in
cauza.

4. din punctul de vedere al continutului, al structurii informatiilor – in timp ce

informatiile furnizate de contabilitatea financiara se onstruieste in jurul ecuatiei
active = obligatii + capital propriu, in contabilitatea de gestiune si calculatia
costurilor exista trei feluri de subcontabilitati, fiecare cu obiectivele ei:
 contabilitatea costurilor totale – care inregistreaza resursele utilizate in realizarea
unei activitati, producerii de lucrari si servicii care constau din cheltuieli
directe si indirecte, precum si costurile totale ale oricarei activitati din sfera
mangementului
 contabilitatea previzionala – care estimeaza/previzioneaza modul cum
cheltuielile, veniturile sau activele difera in raport de modul de organizare si
conducere a unei intreprinderi, motiv pentru care aceste informatiile se
folosesc pentru adoptarea deciziilor pe termen scurt prin alegerea din mai
multe variante si mai ales in raport de cheltuieli
 contabilitatea centrelor de responsabilitate – care furnizeaza informatii despre
cheltuielile, veniturile si activele fiecarui centru, tata cele normate/bugetate cat
si cele efective ca prin comparartie sa se determine gradul de performanta al
managerului.

5 din punctul de vedere al principiilor de respectat – in timp ce informatiile furnizate

de contabilitatea financiara trebuie sa fie in concordanta cu reglementarile
financiar-contabile in viguare pentru ca utilizatorii externi sa fie siguri de
realitatea si exactitatea informatiilor respective, informatiile furnizate de
contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor pot sa difere de la o intreprindere
la alta atat din punctul de vedere al continutului cat si din punctul de vedere al
formei de prezentare, intrucat contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se
poate organiza in raport de cerintele fiecarui manager, avand caracter pragmatic.

6 din punctul de vedere al perioadei de timp la care se refera – in timp ce

contabilitatea financiara inregistreaza fenomene care au avut loc (contabilitate
istorica), contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este atat previzionara
cat si istorica, furnizand informatii in legatura cu indicatori care reprezinta
estimari penrtu viitor dar si informatii legate de trecut. Obiectul contabilitatii
financiare este de a spune despre ce a fost, nu despre ce va fi.

7 din punctul de vedere al frecventei raportarii – in timp ce raportarile din

contabilitatea financiara se fac la perioade mai indelungate de timp (anual), cele
din contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se fac la perioade mai scurte
(luna, decada, saptamana sau chiar zilnic).

8 din punctul de vedere al sferei de cuprindere a raportarilor – in timp ce raportarile

contabilitatii financiare se refera la intreaga intreprindere in ansamblul ei,
raportarile contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor se refera la partile
componente ale intreprinderii: sectii, centre de responsabilitate, activitati,
produse etc.

15
 9 din punctul de vedere al raportului juridic – in timp ce informatiile gresite furnizate
de contabilitatea financiara pot fi atacate din punct de vedere juridic, intrucat sunt
publice, cele ale contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor nu trebuie sa fie
concordante cu legile contabile si nu sunt publice, deci ele nu pot fi atacate juridic.
Indiferent insa de deosebirile dintre cele doua contabilitati, ele au si elemente comune
din cel putin doua puncte de vedere:
 ambele folosesc aceleasi procedee si principii ale metodei contabilitatii
 informatiile furnizate de ambele contabilitati stau la baza adoptarii deciziilor
de catre organele de conducere

Prezentăm mai jos sintetizat în tabelul 1.1 diferenţele semnificative dintre contabilitatea
de gestiune şi contabilitatea financiară.

Criterii de comparare
1. Utilizatorii primari
ai informaţilor
2.Tipurile de sisteme
contabile
3. Norme contabile restrictive
4. Unităţile de măsură
Contabilitatea financiară
Persoane fizice şi juridice
din mediul extern al entităţii
economice.
Sistemul partidei duble.
Respectă principiile
contabile general acceptate.
Monedă la valoare istorică.
Tabelul 1.1
Contabilitatea de gestiune
Persoane autorizate pe diferite
niveluri de management intern
Nu este limitat la sistemul partidei
duble; se aplică oricărui sistem util.
Nu există restricţii sau reguli
obligatorii; singurul criteriu este cel
al utilităţii informaţiei.
Orice unitate de măsură monetară (la
valoarea istorică sau la valoare
actualizată) sau fizică (ore- maşină
sau ore-muncă)

5. Punctul central al analizei Entitatea economică în Diferite segmente ale unităţii

6. Frecvenţa raportării
7. Gradul de obiectivitate
ansamblul său.
Periodică, în mod regulat.
Impune obiectivitate de
natură istorică.
economice (ateliere, secţii, magazine,
departamente.
Ori de câte ori este nevoie; nu are
caracter regulat.
Foarte subiectivă în scopul
planificării.

Bibliografie:

Oprea Cålin, ,,Elemente de contabilitate de gestiune si calculatia costurilor,

Chirata Caraiani Ed. Omia Uni Sast Brasov 1999

Gheorghe Cârstea, Oprea "Contabilitatea de gestiune si calculatia

16
Cålin Calculatia costurilor “, Editura GENICOD, Bucuresti, 2002

Constanta Iacob "Contabilitatea gestiunii interne a unitåtilor economice",

Craiova, 1994.

Didier LECLER "L’essentiel de la comptabilite analatique", les Editions D’organization

, Paris, 1997.

P. Lauzel, H. Bouquin "Comptabilité analytique et gestion", Editura Sirey, Paris, 1990.

Georges Langlois “ Contrôle de gestion “Editions Foucher, Paris , 1996

P. Mykita, J. Tuszynski “Comptabilité analitique”, Editions Foucher, Paris , 1995

Klaus Ebbeken Calculatia si managementul costurilor",

Ladislau Posller Editura Teora, Bucuresti, 2000
Mihai Ristea.

XXX Precizari ale MF privind organizarea contabilitatii de gestiune

MO 23 din 12 ian 2004

XXX Sistemul contabil al agentilor economici din România,

Ministerul Finantelor, 1994.
Florin Sgardea Contabilitate si control de gestiune , Bucuresti Editura ASE
2004, Probleme si studii de caz

Probleme de dezbatut la Seminar:

1. Definitia contabilitatii de gestiune;

2. Necesitatea organizarii contabilitatii de gestiune;
3. Recapitulare clasificarea cheltuielilor in Contabilitate financiara;
4. Sistemul de documente care sta la baza inregistrarilor contabile;
5. Cateva elemente tehnice privind Pretul, costul si Profitul.

17
 SEMINAR 2
Sistemul informațional - circuitul documentelor
și înregistrărilor în contabilitatea de gestiune internă –
analitică sau managerială.
Procedee de calcul ale contabilităţii manageriale.

Scop si obiective:

- Înţelegerea şi însuşirea procedeelor de lucru și a metodei de realizare

a contabilitǎţii manageriale;
- Cunoaşterea şi înţelegerea criteriilor de comparaţie între
Contabilitatea financiarǎ şi Contabilitatea managerialǎ;
- Însuşirea principalelor sarcini ale contabilitǎţii manageriale.

Concepte de baza: metoda, procedee, raport contabilitate manageriala

/contabilitate financiara, sarcini

Metoda contabilităţii manageriale cuprinde procedeele generale folosite

în demersul ştiinţific pentru realizarea obiectivelor sale.
Procedeele metodei contabilităţii manageriale sunt valabile şi pentru alte
discipline ştiinţifice în deosebi pentru contabilitatea financiară, însă specificul
lor constă, în principal, în modalităţile de realizare şi mai ales în instrumentele şi
mijloacele de lucru folosite.
Printre procedeele de lucru folosite şi de către contabilitatea managerială
amintim1:
1. observarea şi consemnarea datelor în documente, situații de calcul și
registre ce formează obiectul contabilităţii manageriale;
2. clasificarea, gruparea şi sistematizarea datelor operative, sistematice
și sintetice ale contabilităţii manageriale;
3. cuantificarea sau măsurarea cantitativă, convențională și valorică
elementelor componente ale obiectului contabilităţii manageriale și
verificarea prin calcul a corelațiilor de evaluare;
4. verificarea realităţii şi exactităţii informaţiilor furnizate de
contabilitatea managerială;
5. Gruparea extracontabilă în foi de calcul sau rapoarte operative.
6. Gruparea informațiilor în conturi sintetice și analitice.
7. Relația dintre previziune, înregistrare curentă și calculația efectivă.
8. Controlul și gestiunea abaterilor și delimitarea contabilă a
diferențelor.
9. generalizarea datelor furnizate de contabilitatea managerială.
10. Raportarea pentru decizii.

1. Observarea şi consemnarea datelor contabilităţii manageriale

Este cunoscut că observarea şi consemnarea datelor despre obiectele şi
fenomenele studiate este un procedeu general al cunoaşterii.
Aplicarea acestuia în domeniul contabilităţii interne de gestiune constă în
stabilirea şi delimitarea proceselor şi fenomenelor care se înscriu în obiectul
contabilităţii manageriale, în consemnarea acestora în documentele justificative
care reprezintă principalul instrument în realizarea acestui procedeu.

1
 Principiile aplicării acestui procedeu nu diferă de aplicarea lui în
contabilitatea financiară, diferenţele constau doar în faptul că în timp ce în
contabilitatea financiară se folosesc documente justificative tipizate şi netipizate
în care sunt consemnate relaţiile unităţii patrimoniale cu mediul exterior, în
contabilitatea managerială se folosesc documente justificative tipizate şi
netipizate cu care sunt consemnate relaţiile intrapatrimoniale, mişcările interne
ale elementelor patrimoniale. Aşa ar fi, de exemplu: “Nota de intrare – recepţie”;
“Bonul de consum”; “Bonul de lucru”; “Raportul zilnic de producţie”; “Tabele
de repartizare a cheltuielilor pe centre de costuri”; “Raport de gestiune”; “Bon
de predare-produse”; “Borderoul zilnic al vânzărilor”; “Monetare” etc.

2. Clasificarea, gruparea şi sistematizarea datelor contăţii manageriale

Prin utilizarea acestui procedeu se asigură formarea de clase sau grupe
omogene, care ocupă un loc distins în raport cu celelalte clase sau grupe. În
acest fel, se creează premisele pentru studierea cu succes a acestor grupe sau
clase, ceea ce şi justifică folosirea largă a acestui procedeu de către toate
disciplinele ştiinţifice.
Contabilitatea managerială foloseşte acest procedeu în toate aplicaţiile
sale.
Printre principalele instrumente folosite de către contabilitatea
managerială pentru realizarea acestui procedeu amintim:
1. sistemele logice şi raţionale de criterii folosite pentru clasificarea
costurilor şi a cheltuielilor ca elemente constitutive ale acestora;
2. sistemul de conturi utilizate de contabilitatea de gestiune pentru
înregistrarea şi conducerea evidenţei diferitelor elemente de
cheltuieli constitutive ale costurilor;
Clasificarea şi gruparea propriu-zisă a costurilor şi cheltuielilor ca
elemente constitutive ale acestora şi a sistemului de conturi utilizat se va face în
capitolele şi subcapitolele următoare, pe măsura operării efective cu aceste
procedee ale metodei contabilităţii manageriale.

3. Cuantificarea în contabilitatea managerială

Cuantificarea este un procedeu general folosit de toate demersurile
ştiinţifice, care are drept scop investigarea şi exprimarea cifrică a laturii
măsurabile ale obiectului de studiu al unei ştiinţe sau discipline ştiinţifice. În
acest fel se creează mărimi prin care se exprimă dimensiunile obiectivelor,
fenomenelor şi proceselor studiate, premise ale posibilităţii de a parcurge
celelalte etape ale cunoaşterii.
Contabilitatea managerială foloseşte pe scară largă cuantificarea, în
special, sub formele: 1. evaluări; şi 2. calculaţiei.
Evaluarea este o formă particulară a cuantificării prin care contabilitatea
managerială îşi realizează unul dintre obiectivele sale fundamentale şi anume:
evaluarea produselor, acţiunilor şi serviciilor inclusiv a celor turistice şi/sau
comerciale.
Particularităţile evaluării în contabilitatea de gestiune constă în faptul că
utilizează un sistem propriu de costuri şi preţuri interconectate între ele potrivit
schemei din fig. 1.6.

2
 Cheltuieli Costuri Marje şi Preţuri de
rezultate vânzare
a) Preţul de cumpărare al
elementelor constitutive ale
produselor sau mărfurilor
destinate vânzării
b) Cheltuieli de achiziţie,
transport şi depozitare
I. Costul de
achiziţie (a+b)
c) Cheltuieli de transformare, VII. Marja de
procesare a materiei prime în producţie (V-I)
produs finit, lucrări executate, sau (c+d+IV)
servicii prestate
II. Costul de
producţie (I+c)
d) Cheltuieli de distribuţie VI. Marja
(desfacere) comercială (V-
II) sau (d+IV)
III. Cost complet IV. Rezultat V. Preţ vânzare
comercial (II+d) e – pierdere
f - profit
V>III profit
V<III pierdere
Fig. 1.6. Sisteme de conturi şi preţuri

Costurile şi preţurile utilizate au un caracter strict intern şi sunt definite

prin trei caracteristici independente unele de altele şi anume: 1. - conţinutul; 2. -
momentul şi 3. - câmpul de aplicare. Aceste elemente constituie în acelaşi
timp şi criteriile esenţiale de clasificare a costurilor şi preţurilor conform
schemei de principiu din figura 1.7.
Calculaţia este forma particulară a cuantificării care cuprinde un
ansamblu de operaţii cu caracter matematic, de la cele mai simple până la cele
mai complexe, care au drept scop determinarea costurilor totale şi unitare,
precum şi a preţurilor sau tarifelor.

4. Verificarea realităţii şi exactităţii datelor contabilităţii manageriale

Verificarea realităţii şi exactităţii datelor furnizate de contabilitatea managerială
constituie garanţia unei informări a conducerii entităţii de bună calitate. Acest
procedeu al metodei contabilităţii manageriale se realizează, cu pregnanţă, prin
confruntarea cheltuielilor înregistrate în contabilitatea generală cu cele
înregistrate în contabilitatea managerială şi încorporate în costurile şi preţurile
de vânzare şi prin compararea rezultatelor globale, obţinute pe baza contabilităţii
generale cu suma rezultatelor analitice obţinute pe baza datelor din contabilitatea

3
managerială şi explicarea eventualelor diferenţe. Ca instrumente de lucru pot fi
folosite balanţele de verificare analitice şi inventarele.

4
 CONŢINUT MOMENTUL CALCULAŢIEI CÂMPUL DE APLICARE

Momentul calculaţiei
FUNCŢIILE ÎNTREPRINDERII
(cost real)
(administraţie, producţie, distribuţie
Cost de
achiziţie
STRUCTURI ORGANIZATORICE
(ateliere, sediu, magazine de
Cost de desfacere, servicii, birouri)
producţie
Conţinut Câmp de OBIECTE DE ACTIVITATE
aplicare (produse fabricate, lucrări executate,
Cost de servicii prestate, mărfuri vândute)
distribuţie
RESPONSABILITĂŢI
Cost complet- (director general, director comercial,
comercial director tehnic, şef secţie, etc.)
Cost prestabilit
(normativ, standard) ALTE CÂMPURI DE APLICARE

Fig. 1.7. – Caracteristicile esenţiale ale costurilor şi preţurilor

Rezultatul contabilităţii financiare este într-un anumit fel, considerat
rezultatul oficial. Apropierea între acest rezultat şi cel stabilit cu ajutorul datelor
contabilităţii manageriale are la bază următoarea relaţie:

Rezultatele n Rezultatele
contabilităţii
= 
i 1
contabilităţii
+ Diferenţe (D)
generale manageriale
(Rcg)

Diferenţele sunt de două feluri şi anume:

1. Diferenţe de încorporare, la: materii, amortismente şi provizioane,
elemente de întregire, alte cheltuieli suportate din profiturile
contabilităţii generale.
2. Diferenţe de inventar, cedate şi imputate.
De asemenea, pe baza datelor din balanţele de verificare se pot calcula
următoarele relaţii de echilibru:
I. Cheltuielile contabilităţii financiare
- Cheltuielile neîncoporabile
+ Cheltuielile supletive
 Diferenţele de încorporare
= Cheltuielile contabilităţii manageriale incluse în costuri
II. Rezultatul contabilităţii financiare
+ Cheltuielile neîncorporabile
+ Cheltuielile supletive
= Rezultatele contabilităţii manageriale

5. Generalizarea şi prezentarea datelor contabilităţii manageriale

Spre deosebire de contabilitatea generală a căror date sunt generalizate
prin situaţii financiare, contabilitatea managerială nu dispune de un instrument
specific pentru realizarea acestui procedeu al metodei sale.
Prin urmare, generalizarea şi prezentarea datelor furnizate de
contabilitatea managerială se face în funcţie de nevoile de informare a

5
conducerii în forme variate de la un caz la altul. Pot fi utilizate în acest scop
studiile de caz, studiile comparative, dările de seamă ale abaterilor costurilor
reale de la cele prestabilite etc.

Raportul dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială

Dihotonomia2 dintre contabilitatea financiară şi managerială privită prin

obiectivul fundamental: controlul condiţiilor interne de producţie prin
intermediul analizei costurilor, vizează o dublă structurare a cheltuielilor:
1. Pe de-o parte, după natura economico-financiară a cheltuielilor,
componentă a contabilităţii financiare realizată într-o formă normată
sau standardizată, aflată sub egida organismelor naţionale şi
internaţionale în materie de normalizare a contabilităţii.
2. Pe de altă parte, după destinaţia cheltuielilor, componentă a
contabilităţii de gestiune realizată într-o formă adaptabilă şi definită
în mod liber, nestandardizat, în funcţie de opţiunile şi specificul
activităţii fiecărui agent economic.
În general, cheltuielile înregistrate după natura lor economică în
contabilitatea financiară sunt preluate şi analizate în contabilitatea managerială
după trei criterii interdependente:
1. Câmpul de aplicaţie al costului calculat, respectiv:
a) funcţional;
b) structural;
c) operaţional.
2. Conţinutul economic al costului calculat, respectiv:
a) complet;
b) parţial.
3. Momentul de referinţă al costului calculat, respectiv:
a) prestabilit sau antecalculat;
b) real sau efectiv.
Analiza costurilor produselor, lucrărilor şi serviciilor unităţilor
economice productive prin prisma celor trei criterii enunţate mai sus trebuie să
permită furnizarea informaţiilor cu privire la următoarele elemente:
a) raportul dintre cheltuielile perioadei reflectate în contabilitatea
financiară şi costurile produselor, lucrărilor şi serviciilor reflectate în
contabilitatea managerială;
b) raporturile dintre: 1) costurile variabile şi fixe; 2) costurile directe şi
indirecte; 3) costurile eficiente şi neeficiente ale produselor,
reflectate îndeosebi de contabilitatea managerială.
Sinteza dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială, prin
prisma celor prezentate mai sus, poate fi pusă în evidenţă schematic, conform
figurii 1.8.
Se desprinde cu uşurinţă şi din această reprezentare necesitatea şi
utilitatea organizării contabilităţii în două circuite, respectiv a contabilităţii
financiare şi a contabilităţii manageriale indiferent de modalitatea concretă de
realizare a acestora.
Analiza raporturilor dintre contabilitatea financiară şi cea de gestiune
pune în evidenţă şi standardizarea celor două contabilităţi.
Contabilitatea managerială nu poate fi normalizată pentru că:

2
Tehnic filozofic semnificând împărţire în părți semnificative sau detaliere
6
a) nu este destinată terţilor din afara entităţii şi deci nu reflectă
informaţii publice;
b) nu poate fi normată datorită multitudinii tipurilor de costuri calculate
şi metode folosite pentru calculul costurilor;
c) metodele aplicate depind de mărimea şi organizarea internă a
întreprinderii, tehnologia şi organizarea producţiei;
d) contabilitatea de gestiune furnizează informaţii pentru acţiune şi
pentru luarea de decizii şi are bătaie lungă în viitor3.

7
CONTABILITATE CONTABILITATE
CONTABILITATE MANAGERIALĂ
FINANCIARĂ FINANCIARĂ

ÎNREGISTRAREA ÎNREGISTRAREA
ANALIZA CHELTUIELILOR
CHELTUIELILOR VENITURILOR

Cheltuieli directe Cheltuieli variabile VENITURI

CHELTUIELI Cheltuieli fixe  Din vânzări
Cheltuieli indirecte privind activitatea
CHELTUIELI CHELTUIELI DE ce pot fi repartizate normală
 Din
DUPĂ DE PRODUCŢIE raţional Cheltuieli fixe producţie
NATURA LOR EXPLOATARE privind stocată
ECONOMICĂ Alte cheltuieli subactivitatea
 Exploatare CHELTUIELI
indirecte Cheltuieli cu
nerepartizabile în rebuturile
 Financiară generale de costuri
 Extraordinare administraţie
 Impozit pe REZULTATUL
profit CHELTUIELI PERIOADEI
 Extraordinare CHELTUIELI (exerciţiul)
 Financiare DE
 Impozit pe DESFACERE
profit

Fig. 1.8. – Simbioza dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea MANAGERIALĂ prin analiza cheltuielilor

8
 Redăm în continuare criteriile de comparaţie între contabilitatea
financiară şi contabilitatea analitică, internă sau managerială.

Criterii de comparaţie Contabilitatea financiară Contabilitatea analitică

1. Cu referire la lege Obligatorie Obligatorie
2. Viziunea întreprinderii Globală Detaliată
3. Orizont Trecut Prezent şi viitor
4. Specificul sistemului Sistem de comunicare Sistem informaţional de
informaţional financiară externă gestiune internă
5. Obiectivul major Imaginea fidelă legală şi Mijloc de supraveghere şi
reglementată pilotaj (tablou de bord)
internă
6. Natura fluxurilor Externă Internă
patrimoniale
7. Documente de bază Externe Interne şi externe
8. Clasificarea cheltuielilor După natură După destinaţie
9. Scop urmărit Financiare Economice
10. Reguli Rigide şi normative Suple şi evolutive
11. Utilizări Terţi şi direcţia Pentru toţi responsabili
12. Natura informaţiei Precisă, certificată, oficială Rapidă, pertinentă,
semnificativă

Principalele sarcini ale contabilităţii manageriale

Pentru realizarea obiectivelor sale fundamentale, contabilitatea

managerială trebuie să urmărească în permanenţă realizarea următoarelor
sarcini:
1. Organizarea unui sistem de măsură a activităţii desfăşurate de unităţile
economice, care să fie cât mai obiectiv posibil. În general, activitatea unei
unităţi se poate cuantifica prin unităţile de măsură cum sunt: cifra de afaceri
sau cantitatea de produse, lucrări şi servicii la nivelul unităţii economice şi
prin mărimea criteriului de repartizare la nivelul centrului de analiză.
2. Facilitarea luării deciziilor în care analiza costurilor îşi găseşte justificarea
fundamentală, întrucât informaţia conturilor furnizată de contabilitatea
managerială constituie o bancă de date de neînlocuit.
3. Realizarea controlului gestiunii entității prin compararea nivelului şi a
structurii costurilor reale cu cele dorite de managerii unităţii. În acest sens,
se apreciază că numai contabilitatea managerială este în măsură să furnizeze
informaţiile cu privire la elementele constitutive ale costurilor reale, care,
comparate cu cele ideale sau dorite, permit controlul gestiunii şi posibilitatea
previziunii.
4. Realizarea contabilităţii analitice a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
economico - financiare.
5. Organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a stocurilor, în cazul
realizării inventarului permanent în contabilitatea de gestiune pentru a
asigura integritatea patrimonială a acestora.

9
 TEMĂ PRACTICĂ SEMINARUL 2.

1.Identificați o întreprindere de producție.

DE EXEMPLU : AGRICOLA BACĂU SA
2.Specificați obiectul de activitate.
DE EXEMPLU :
Extras din prezentarea firmei :
Zilnic, AGRICOLA produce cea mai proaspătă carne de pasăre din
ţară.Fiindcă ştim că tot ce pregăteşti cu mâna ta e mai sigur decât din
mâna altuia, la AGRICOLA luăm toate cele trebuincioase doar de la noi
din “ogradă”.Din zori de zi, de la cântatul cocoşului şi până la apusul
soarelui, gospodarii AGRICOLA au grijă de reproducţia şi incubaţia puilor,
de hrănirea lor cu nutreţuri atent selecţionate, de fiecare nouă generaţie
de păsări şi de felul în care specialiştii veterinari se preocupă de
animale.Din abatorul nostru ultra-modern, complet automatizat şi
securizat, ies zilnic cărnuri proaspete, ambalate atrăgător, pentru cele mai
variate şi pretenţioase pofte.

Lanţul de producție
Prin introducerea în lanţul de producţie a fabricii de nutreţuri combinate,
a fermelor AGRICOLA şi abatorului de păsări am reuşit să construim mai
mult decât un proces integrat de producere a celor mai proaspete cărnuri
de pui; ne-am asigurat că promisiunea prospeţimii este prezentă în
fiecare etapă de producţie.

În fiecare an, fabrica de nutreţuri produce circa 82.000 tone de hrană

pentru păsările noastre, după 30 de reţete proprii, cu cereale de primă
clasă.

Zilnic, 100.000 de capete de pui sunt livrate. Cele 4 ferme specializate în

reproducerea păsărilor, cele 15 ferme pentru creşterea lor şi abatorul de
păsări ultramodern asigură împreună livrarea acestei cantităţi, în condiţii
de siguranţă, sănătate şi prospeţime excelente, verificate de medici
veterinari pricepuţi.

Întregul lanţ de producţie se desfăşoară cu ajutorul celor mai moderne

tehnologii, în mod complet automatizat şi în condiţiile stricte de
siguranţă alimentară impuse de cele mai noi standarde ale Uniunii
Europene.

10
3.Identificați cu exemple practice sectoare, activități și gestiunile
operative ale acestora.
Nr.crt. Locul de gestiune Gestiuni operative
1. Ferme de pui
2. Ferme de găini ouătoare
3. Ferme de păsări pentru carne
4. Abator
5. Fabrica de nutrețuri
6. Fabrica de mezeluri
7. Sectorul Administrativ
8. Sectorul Economic
9. Sectorul Aprovizionare - transport
10. Sectorul Livrare
11. Sectorul Mecanic,
reparații,întreținere
12. Stație apă
13. Stație incubație
14. Stație energie electrică și termică

4.Identificați , cu exemple practice concrete tipurile de cheltuieli

după natura activităților desfășurate.
5.Dați exemple de cheltuieli decontate contractual.
6.Dați exemple de consumuri tehnice.
7.Identificați un utilaj și calculați amortizarea liniară.
8.Reconstituiți baza de calcul pentru un salariu : media zilnică și
media de calcul pe oră, știind că o lună reprezintă în medie 21,25
zile lucrătoare și 168 de ore.
9.Identificați un nomenclator de documente necesare pentru
înregistrarea operativă a tranzacțiilor interne.
10.Întocmiți foi de calcul pentru producție, cantitativ,
operațional și valoric.

11
 SEMINAR 3
Concepte de organizare a contabilității manageriale

Scop si obiective:

Înţelegerea modalitǎţilor de organizare a contabilitǎţii pentru

-
promovarea lor la entitǎţile economice;
- Posibilitatea practicǎ de a aplica una dintre conceptele de organizare
şi conducere a contabilitǎţii manageriale;
- Stǎpânirea teoreticǎ şi practicǎ a distincţiei dintre diferitele
modalitǎţi de conducere a contabilitǎţii manageriale indiferent de
entitatea în care ne aflǎm.
Concepte de baza: partida simpla, conceptia integralista, conceptia dualista

Răspunderea organizării şi conducerii contabilităţii de gestiune adaptată

la specificul activităţii şi necesităţilor proprii de informare revine
administratorului unităţii. Modul concret de organizare a acestei contabilităţi are
în vedere: calcularea costurilor pe produs / activitate / centru de profit; stabilirea
rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate;
întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi; urmărirea şi
controlul executării acestuia în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării
datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţii şi altele. 1
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale se confruntă
mai multe concepţii de organizare a acesteia, şi anume:
a) concepţia organizării contabilităţii manageriale în partidă simplă;
b) concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un sistem
integrat cu contabilitatea financiară denumită concepţia integralistă
c) Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit
complet autonom faţă de contabilitatea financiară, denumită
concepţia dualistă sau a dezvoltării conturilor financiare în analitice
corespunzătoare.

A. Concepţia organizării contabilităţii manageriale în partidă simplă

Contabilitatea managerială poate fi organizată şi condusă într-o manieră

simplificată inspirată din principiile contabilităţii în partidă simplă. În această
versiune, sub aspect pragmatic, contabilitatea de gestiune reprezintă ansamblul
"cărţilor" sau “jurnalelor” deschise pe fiecare produs, lucrare executată sau
serviciu prestat în care se înregistrează în detaliu totalitatea operaţiunilor privind
cheltuielile şi veniturile aferente privind obţinerea şi comercializarea produselor,
lucrărilor şi serviciilor ce fac obiectul de activitate al unei întreprinderi.
În fiecare “carte” sau “jurnal” al produselor, lucrărilor şi serviciilor se
înregistrează în partidă simplă deci, fără corespondenţe contabile, cheltuielile în
debit şi veniturile în credit, potrivit următoarei scheme:

1
Sursa precizată la 15)
1
 “Cartea” sau “Jurnalul” produsului, lucrării sau serviciului “X”

Cheltuieli
x Venituri obţinute
Cheltuieli directe
x Cost complet din preţurile de
încorporate
Cheltuieli (comercial) vânzare sau tarifele
costuri
indirecte x de decontare

Rezultat
(profit)

Înregistrarea cheltuielilor în “cărţile” sau “jurnalele” produselor,

lucrărilor şi serviciilor se fac pe baza documentelor justificative primare sau
centralizatoare pentru cheltuieli directe şi pe baza “foilor” sau “colilor” de
repartizare şi imputare a cheltuielilor indirecte. De asemenea, veniturile se
înregistrează pe baza facturilor sau a altor documente înlocuitoare, individuale
sau centralizatoare.
Principiile fundamentale ale realizării contabilităţii manageriale în
partidă simplă şi articularea acesteia cu contabilitatea generală pot fi puse în
evidenţă potrivit figurii 2.1. de la pagina 34.
Contabilitatea managerială realizată în această versiune este cunoscută
adesea sub denumirea de contabilitate managerială primară. Doctrina contabilă
occidentală consideră această versiune a contabilităţii de gestiune ca fiind
desuetă şi ca urmare se recomandă ca periodic exactitatea înregistrărilor
efectuate în “cărţile” sau “jurnalele” produselor, lucrărilor sau serviciilor să fie
controlate prin preluarea lor în sistemele de conturi colective utilizabile, fie în
concepţia contabilităţii integrate, fie în concepţia contabilităţii dualiste.

B. Concepţia integralistă
În optica acestei concepţii contabilitatea managerială şi cea financiară se
realizează concomitent, fără o scădere riguroasă a acestora. Soluţia integrării
contabilităţii manageriale în contabilitatea financiară este destul de delicată,
deoarece presupune combinarea funcţionalităţii sistemelor de conturi specifice
contabilităţii manageriale cu funcţionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 6) şi
respectiv, de venituri (clasa 7) ale contabilităţii financiare.
Practic, în această concepţie de organizare a contabilităţii de gestiune,
conturile de cheltuieli (din clasa 6) şi cele de venituri (din clasa 7) din
contabilitatea financiară intră în corespondenţe contabile directe cu conturile
utilizate în contabilitatea managerială, ca de exemplu:
a) conturile de cheltuieli ale contabilităţii financiare (clasa 6) se
creditează pe măsura preluării cheltuielilor în contabilitatea
managerială, în corespondenţă cu debitul conturilor de “Costuri ale
PLSAPT - urilor” pentru cheltuielile directe şi, respectiv, cu debitul
conturilor de “Centre de analiză” pentru cheltuielile indirecte.
b) Conturile de venituri ale contabilităţii financiare (clasa 7) se
debitează pe măsura preluării veniturilor în contabilitatea
managerială, în corespondenţă cu conturile de “Cifre de afaceri ale
PLSAPT - urilor”

2
CONTABILITATE GENERALĂ CONTABILITATE MANAGERIALĂ ÎN PARTIDĂ SIMPLĂ CONTABILITATE GENERALĂ

Jurnalul “PLSAPT”

Bonuri de
X X
ieşire a
6. “CHELTUIELI” materialelor 7. “VENITURI”

Elemente X Facturi X Elemente

de cheltuieli fiscale sau de venituri
X Bonuri de Jurnalul “PLSAPT” X
după natura documente după natura
lor X lucru X lor
înlocuitoare
economică economică
X X
X X
Foi sau coli
de Înregistrări
repartizare,
Înregistrări articulate
de imputare
articulate a
cheltuielilor Jurnalul “PLSAPT”
X X

Fig. 2.1. – Realizarea contabilităţii de gestiune în partidă simplă

3
 Schema generală de organizare şi conducere a contabilităţii manageriale
în sistem integrat cu contabilitatea financiară se poate prezenta în figura 2.2.

CONTABILITATEA CONTABILITATEA
FINANCIARĂ A CONTABILITATEA DE GESTIUNE FINANCIARĂ A
CHELTUIELILOR VENITURILOR

Prelucrări specifice contabilităţii de gestiune

“Costuri ale “Cifre de afaceri
PLSAPT” ale PLSAPT”

6. “CHELTUIELI” 7. “VENITURI”

Cheltuieli
Elemente directe Elemente
de cheltuieli de venituri
după natura după natura
“Centre de
lor lor
analiză”
economică economică

Cheltuieli
indirecte

Fig. 2.2. – Schema generală de organizare a contabilităţii de gestiune în

concepţia integralistă

Adversarii concepţiei integraliste susţin că această soluţie este greu de

practicat datorită interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele
din contabilitatea managerială. De asemenea, se reproşează acestei concepţii
faptul că face să “dispară”, respectiv să se soldeze, conturile de cheltuieli şi
venituri din contabilitatea financiară, la finele fiecărei perioade de calculaţie,
ceea ce face dificilă întocmirea şi prezentarea contului de “Profit şi pierdere” din
contabilitatea financiară.
Se acceptă totuşi că această concepţie poate fi practicată cu succes de
către unităţile patrimoniale, la care nu se pune, cu predilecţie, problema
calculaţiei costurilor de producţie, ci doar determinarea rezultatelor economico-
financiare. Adepţii concepţiei integraliste susţin că inconvenientele invocate de
adversarii concepţiei pot şi vor fi depăşite pe măsura informatizării contabilităţii,
când ar presupune doar o dublă codificare a cheltuielilor şi veniturilor, care să
satisfacă necesităţile de prelucrare a acestora atât după criteriile şi principiile
contabilităţii financiare, cât şi după cele ale contabilităţii manageriale.

C. Concepţia dualistă sau a dezvoltării conturilor financiare în

analitice corespunzătoare

Concepţia organizării contabilităţii manageriale într-un circuit complet

autonom faţă de contabilitatea financiară, constă în prelucrarea distinctă a
cheltuielilor şi veniturilor de către cele două contabilităţi, fiecare dintre ele
urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge până la
organizarea şi conducerea fiecărei contabilităţi în compartimente funcţionale
(birouri sau servicii) distincte.
Organizarea şi conducerea contabilităţii manageriale într-un circuit
complet autonom faţă de contabilitatea financiară presupune fie utilizarea unor

4
sisteme de conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale
contabilităţii financiare, fie dezvoltarea conturilor cărora să li se imprime
principii, reguli şi corespondente contabile care să permită preluarea
cheltuielilor şi veniturilor din contabilitatea financiară, fără a solda conturile de
cheltuieli şi venituri ale acesteia la finele fiecărei perioade de calculaţie a
costurilor.
În cadrul concepţiei dualiste, concordanţa sau articulaţia dintre
contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială se asigură prin utilizarea
aşa-ziselor “conturi oglindă sau de reflectare”, componente ale sistemelor de
conturi specifice contabilităţii manageriale, fie prin dezvoltarea conturilor
financiare în analitice corespunzătoare.
Aceste conturi au rolul de a prelua cheltuielile încorporabile în costuri şi
veniturile ce formează cifrele de afaceri înregistrate în contabilitatea financiară,
în contabilitatea managerială, fără a solda conturile de cheltuieli şi venituri ale
contabilităţii financiare, la finele fiecărei perioade de calculaţie a costurilor.
Schema generală de organizare a contabilităţii manageriale în concepţia dualistă,
prin folosirea conturilor oglindă, este prezentată în figura 2.3.
Din schema generală de organizare a contabilităţii manageriale potrivit
concepţiei dualiste rezultă:
a) “Conturile de reflectare a cheltuielilor” se creditează cu cheltuielile
preluate din contabilitatea financiară.
b) “Conturile de reflectare a veniturilor” se debitează cu veniturile
preluate din contabilitatea financiară.

CONTABILITATEA CONTABILITATEA
FINANCIARĂ A CONTABILITATEA MANAGERIALĂ FINANCIARĂ A
CHELTUIELILOR VENITURILOR
“Conturi de “Conturi de reflectare
Prelucrări specifice contabilităţii de gestiune

reflectare a
a veniturilor”
cheltuielilor”
“
6. “CHELTUIELI” 7. “VENITURI”

Cheltuieli Venituri
Elemente le globale globale Elemente
de cheltuieli (preluate (preluate de venituri
după natura în în după natura
lor contabili - contabili - lor
economică tatea de tatea de economică
gestiune) gestiune)

Înregistrări articulate Înregistrări articulate

a cheltuielilor a veniturilor
Fig. 2.3. – Schema generală de organizare a contabilităţii manageriale în concepţia
dualistă

Dacă specificul şi complexitatea activităţii unei entităţi economice

asigură posibilitatea ordonării şi grupării cheltuielilor şi veniturilor, după
destinaţia lor în cadrul contabilităţii financiare, unităţile pot realiza
contabilitatea managerială prin dezvoltarea conturilor financiare în analitice

5
corespunzătoare, fără folosirea conturilor din clasa a 9 – a “Conturi de
gestiune”.
Acest mod de organizare a contabilităţii manageriale presupune
informatizarea informaţiilor contabile, încât obiectivele celor două contabilităţi
se realizează printr-o singură înregistrare contabilă, fără a altera
confidenţialitatea informaţiilor contabilităţii manageriale.

Verificarea cunoştinţelor:

1. Ce înţelegeţi şi cum explicaţi conceptul de organizare şi conducere a

contabilitǎţii manageriale?
2. Puteţi explica modalitatea de organizare a contabilitǎţii manageriale
în partidǎ simplǎ? Cu ce mijloace de lucru opereazǎ?
3. Puteţi explica deosebirea principalǎ dintre sistemul integralist şi cel
dualist de organizare şi conducere a contabilitǎţii manageriale?
4. Concepţia dualistǎ de organizare şi conducere a contabilitǎţii
manageriale se poate realiza în mai multe modalitǎţi? Care sunt
acestea? Pe care o preferaţi?

6
7
 Seminar 4 și 5 : Contabilitate de Gestiune EAM anul II IF
Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN IULIU
PROCEDEE DE CALCULATIE A COSTURILOR

Procedeul reprezinta un ansamblu de tehnici, instrumente si modalitati

concrete de determinare a costurilor in diferite momente in care se genereaza costuri
sau in care se efectueaza operatii de calculatie a costurilor.

CATEGORII DE PROCEDEE:
- procedee de determinare si delimitare a costurilor pe purtator si pe
sectoare
- procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;
- procedee de separare a cheltuielilor variabile si fixe
- procedee de calcul al costului productiei de fabricatie interdependenta;
- procedee de calcul al costului unitar.

3.1. PROCEDEELE DE DETERMINARE SI DELIMITARE A CHELTUIELILOR PE

PURTATOR SI PE SECTOARE

Procedeele de determinare si delimitare a cheltuielilor pe purtator si pe

sectoare au drept scop determinarea cheltuielilor in momentul efectuarii acestora
si in functie de posibilitatile de identificare pe purtator de cost ( cheltuieli directe)
sau pe sectoare de activitate ( cheltuieli indirecte).

Se cuprind urmatoarele procedee:

a. Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile se aplica pentru determinarea

acheltuielilor cu materiile prime, materialelor (bonul de consum sau factura),
energie, combustibil dar si pentru cheltuieli salariale.
Relatia de calcul este:
- pentru cheltuieli materiale :

Chm= cantitate * pret

- pentru cheltuieli cu manopera :

Chman = timp * tarif

b. Procedeul aplicarii de cote proncetuale la o valoare absoluta. Se

utilizeaza pentru determinarea cheltuielilor cu contributiilor, pentru amortizari dar
si pentru alte cheltuieli.
Relatia de calcul este:

Ch = Baza de calcul * x%

Ex. Chcas = Salarii brute * 22%

 c. Procedeul repartizarii de cote in raport cu numarul perioadelor de
gestiune la care se refera. Se utilizeaza indeosebi pentru cheltuielile aferente mai
multor perioade de gestiune ( cheltuieli anticipate).

cheltuieli .de.repartizat
Cotach 
N
N – numarul perioadelor de gestiune

d. Procedeul statistico-experimental – se aplica îndeosebi in antecalcul,

atunci când anumite cheltuieli nu sunt cunoscute si pentru care se fac anumite
studii sau experimente. Ulterior, pe măsura ce acestea devin efective se fac ajustările
necesare.

3.2. PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE.

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte. Se utilizează un singur

procedeu, respectiv procedeul suplimentarii, dar aplicat sub mai multe forme si
variante. Acestea au drept scop repartizarea cheltuielilor indirecte pe purtător de
cost, luând in considerare particularitatile fiecărei cheltuieli de rapartizare si a bazei
de repartizare.

a. Procedeul suplimentarii in forma clasica, acesta avand mai multe

variante:
- varianta coeficientului unic ( global)
- varianta coeficientilor diferentiati
- varianta coeficientilor selectivi.

b. Procedeul cifrelor relative de structura ( coeficientului unic sau global)

a. Procedeul suplimentarii in forma clasica

ETAPE:

I). Alegerea criteriului sau a bazei de repartizare - trebuie sa existe o legatura de

cauzalitate intre cheltuiala directa de repartizat si baza de repartizare.

II). Determinarea coeficientului de repartizare:

Cheltuieli.indirecte.de.repartizat
K
Baza .de.repartizar e

1
III). Determinarea cotei de cheltuieli de investitii ce revine fiecarui purtoator
de cost.

Rj = bj * K
Unde:
Rj – cota de cheltuieli indirecte ce revine produsului j
bj – baza de repartizat a productiei j
K – coeficientul de repartizare
n

Cheltuieli.indirecte.de.repartizat
 Ch Ii
K  i 1
n

b
Baza .de.repartizar e
j
j 1

unde:
i – articolul de calculatie
ChIi – cheltuieli indirecte pe calculatie

a.1.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta

coeficientului unic sau global presupune ca pentru intreaga masa de cheltuieli
indirecte de repartizat se aplica ( se utilizeaza ) un singur coeficient unic sau global.
Se foloseste pentru repartizarea cheltuielilor generale si de administratie.

Exemplu:

Cheltuieli indirecte de repartizat 100.000 um

Baza de repartizare 400.000 um
Din care:
o produsul b1 300.000 um
o produsul b2 100.000 um

100.000
K  0,25
400.000

Cota de cheltuieli pentru b1 este :

R1 = 300.000 * 0,25 = 75.000

Cota de cheltuieli pentru b2 este :

R2 = 100.000 * 0,25 = 25.000

Total 100.000

a.2.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta coeficientilor

diferentiati presupune utilizarea mau multor coeficienti, respectiv cate un
coeficient pentru fiecare fel sau categorie de cheltuieli. Se utilizeaza pentru a se
stabilii o legatura mai stransa intre cheltueilile de repartizat si baza de repartizare.
Se aplica indeosebi pentru cheltuielile indirecte de productie, dar poate fi
aplicat si pentru cheltuielile generale si de administratie.
2
Exemplu:

Cheltuieli indirecte de productie 200.000 um

Din care:
- amortizare 180.000 um
- energie electrica 50.000 um

Pentru amortizare baza de repartizare o reprezinta suprafata construita:

Din care:
- sectorul de activitate 1 180 m2
- sectorul de activitate 2 70 m2

150.000
K am   600.um / m 2
180  70

Ras1 = 180 * 600 = 108.000 um

Ras2 = 70 * 600= 42.000 um
Total 150.000 um

Pentru energia electrica baza de repartizare o reprezinta puterea instalata a

consumatorilor electrici :

in S1 Pint = 1000 Kw
in S2 Pint = 1500 Kw

50.000
K  20 um/Kw
1000  1500

Cota de repartizare este:

Ren.el.s1 = 20*1000 = 20.000 um
Ren.el.s2 = 20*1500 = 30.000 um
Total 50.000 um

Cota de cheltuieli indirecte ce revine pe sectorul de activitate se va determina

prin insumarea cotelor partiale obtinute prin aplicarea coeficientilor diferentiati.

Rs1 = 108.000 + 20.000 =128.000 um

Rs2 = 42.000 + 30.000 = 72.000 um
Total 200.000 um

a.3.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta coeficientilor

selectivi presupune ca pe langa alegerea de baza diferentiate pe fel sau categorie
de cheltuieli, sa se stabileasca si produsele asupra carora se face repartizarea. Se
aplica in exclusivitate pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie.
Cheltuielile indirecte de productie pot fi pe fel de cheltuieli – amortizare, salarii,
reparatii, energie, etc. sau pe cele doua categorii de cheltuieli, respectiv:
- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilijelor;
3
- cheltuieli generale ale sectiei sau ale centrului de responsabilitate.

Exemplu:
Cheltuieli indirecte de productie de repartizat si marimea bazelor repartizare
se prezinta astfel:
Intreprinderea are 3 centre de responsabilitate: CR1, CR2, CR3 si fabrica 3
produse A, B, C.
- in CR1 se fabrica cele trei produse
- in CR2 se fabrica produsele a si c
- in CR3 se fabrica produsele a si b

Cheltuielile indirecte de productie si marimea

bazei de repartizare pe cele doua categorii

Nr. EXPLICATII CENTRUL DE RESPONSABILITATE

Crt. 1 2 3
1. Cheltuieli indirecte de productie 257 218 159,60
de repartizat din care:
- CIFU 152 98 84,60
- CGS (cheltuieli generale ale sectiei) 105 120 75
2. Marimea bazei de repartizare 190 140 94
pentru CIFU
- bA 60 75 52
-bB 90 - 42
-bC 40 65 -
3. Marimea bazei de repartizare 210 300 125
pentru CGS
- bA 85 127 67
-bB 67 - 58
-bC 58 173 -

Calculul coeficientului de repartizare este:

K CR1 CR2 CR3

KCIFU 0,8 0,7 0,9
KCGS 0,5 0,4 0,6

CIFU CGS
152 105
K1 =  0,8 K1 =  0,5
190 210
98 120
K2 =  0,7 K2 =  0,4
140 300
84,6 75
K3 =  0,9 K3 =  0,6
94 125
4
Calculul cotelor de cheltuieli indirecte de productie ce revin fiecarui produs

CR1 CR2 CR3

bj K Rj bj K Rj bj K Rj
CIFU 190 152 140 98 94 84,6
A 60 0.8 48 75 0.7 52,5 52 0.9 46,87
B 90 0.8 72 - 0.7 - 42 0.9 37,8
C 40 0.8 32 65 0.7 45,5 - 0.9 -
CGS
A
B
C

A = 60*0,8 = 48

b. Procedeul cifrelor relative de structura ( coeficientului unic sau global)

ETAPE:

I. Determinarea ponderii bazei de repartizare a produsului in totalui bazei de

repartizare.

bj
gj  m

b
j
j

unde:
gj – ponderea bazei de repartizare a produsului j in totalul bazelor de repartizat

II. Determinarea cotei de cheltuieli indirecte ce revine unui produs.

Rj = gj * ChI de repart.

Se utilizeaza indeosebi ca o alternativa la varianta coeficientului unic sau

global.

Exemplu:

Cheltuieli indirecte de repartizat 100.000 um

Baza de repartizare 400.000 um
din care:
- b1 300.000 um
- b2 100.000 um
Sa se determine cheltuiala indirecta ce revine fiecariu produs.

5
 300.000
g1 =  0,75
400.000

100.000
g2 =  0,25
400.000

R1 = 0,75 * 100.000 = 75.000 um

R2 = 0,25 * 100.000 = 25.000 um

1.3. PROCEDEE DE SEPARARE A CHELTUIELILOR IN

VARIABILE SI FIXE

Cheltuielile variabile sunt dependente de volumul fizic al productiei, in timp

ce cheltuielile fixe sunt cheltuieli de structura sau cheltuieli de capacitate.
Procedeul se utilizeaza atunci cand se cunoaste o masa a cheltuielilor ( un
total al cheltuielilor) si se impune o separare a acestora in variabilw si fixe. Pentru
efectuarea separarii este necesara cunosterea evolutiei in timp atat a volumului fizic
al productiei cat si a nivelului cheltuielilor.
Procedeele utilizate sunt:
- procedeul celor mai mici patrate
- procedeul punctelor de maxim si de minim
- procedeul analitic.

3.3.1. Procedeul Celor Mai Mici Patrate

ETAPE:

I. Determinarea productiei medii potrivit relatiei:

 Qt
Q t 1
unde:
n
Qt – productia din perioada de gestiune t
n – numarul perioadelor de gestiune
Q - productia medie

II. Calculul cheltuieilor medii potrivit relatiei:

 Ch t
Ch  t 1
unde:
n
Cht – cheltuielile din perioada de gestiune t

III. Calculul abaterii volumului fizic al productiei de la productia

medie. Abaterile se calculeaza pentru fiecare perioada de gestiune.

x  Qt  Q
6
x – abaterea volumului fizic

IV. Determinarea abaterii cheltuielilor din fiecare perioada de

gestiune de la cheltuiala medie.

y  Cht  Ch
V. Determinarea abaterii medii patratice de la volumul fizic al
productiei. X2
VI. Determinarea produsului dintre abaterea de la volumul fizic al
productiei (x) si abatarea de la cheltuiala medie (y).
x*y
Si in cazul etapelor V si VI abaterile se calculeaza pe fiecare perioada de
gestiune in parte.

VII. Determinarea cheltuielilor variabile unitare potrivit relatiei:

n

 ( xy) t
Chvu  t 1
n

x
t 1
2
t

VIII. Determinarea cheltuielilor varabile totale (pentru o anumita

perioada de gestiune t)

ChVT (t )  Chvu * Qt
IX. Determinarea cheltuielilor fixe totale pentru o anumita perioada
de gestiune

ChF(t) = ChT(t) = ChVT(t)

Nota:
1.Cheltuiala fixa , chiar daca este calculata pentru o anumita perioada
de gestiune se mentine aceasi pentru fiecare din perioadele de gestiune, intrucat
este o cheltuiala de structura sau de capacitate.
2. Pe baza acestui procedeu, separand cheltuielile in variabile si fixe
(avand date din trecut) pot fi determinate cheltuielile totale ale perioadei viitoare de
gestiune pentru un anumit volum fizic al productiei.

ChT(t+1) = ChVU * Qt-n+ Ch(t+1) = ChVT(t+1) + ChF(t)

Exemplu:

Cunoscand evolutia de ansamblu a volumului fizic al productiei si a

cheltuielilor de productie pe o perioada de 6 luni, se cere:
a. determinati cheltuielile variabile unitare si totale si cheltuielile fixe
totale;
b. determinati cheltuielile totale pentru luna a VII a cunoscand ca
volumul fizic al productiei este de 12.000 tone.

7
 Situatia privind evolutia volumului fizic al productiei si al nivelului
cheltuielilor:

date Calcule
Perioada Qt Cht x y x2 x*y
(luna)
1 10.200 908.000 200 8.000
2 9.800 892.000 -200 -8.000
3 9.500 880.000 -500 -20.000
4 9.300 872.000 -700 -28.000
5 10.400 916.000 400 16.000
6 10.800 932.000 800 32.000
7
Total 60.000 5.400.000 0 0 1.620.000 64.800.000

a.
n

 Qt 60.000
1. Q  t 1
  10.000 tone
n 6

 Ch t
5.400.000
2. Ch  t 1
  900.000 um
n 6

3. x  Qt  Q
x1 = 10.200 – 10.000 = 200
x2 = 9.800 – 10.000 = -200
x3 = 9.500 – 10.000 = -500
x4 = 9.300 – 10.000 = -700
x5 = 10.400 - 10.000 = 400
x6 = 10.800 – 10.000 = 800

4. y  Cht  Ch

y1 = 908.000 – 900.000 = 8.000

y2 = 892.000 – 900.000 = - 8.000
y3 = 880.000 – 900.000 = - 20.000
y4 = 872.000 - 900.000 = - 28.000
y5 = 916.000 – 900.000 = 16.000
y6 = 932.000 – 900.000 = 32.000

5. x12 = 200 * 200 = 40.000

x 22 = (-200) * (-200) = 40.000

6. x1 * y1  200 * 8.000  1.600.000

8
 n

 ( xy)t 64.800.000
7. Chvu  t 1
n
  40 um/tone
x 2 1.620.000
t 1

8. ChvT (t )  Chvu * Qt t=1

Chvt (1)  Chvu * Q1  40 *10.200  408.000 um

9. ChF (t )  ChT (t )  ChvT (t )

ChF (1)  Cht (1)  ChvT (1)  908.000  408.000  500.000.um

b.
Ch T (t  1)  Ch vu * Q t  1  Ch F (t  1)
Qt+1= 12.000
Chvu = 40
ChF(t+1)= ChF(t) = 500.000

ChT ( 7 )  40 *12.000  500.000  980.000.um

3.3.2. Procedeul punctelor de maxim si de minim

ETAPE:

I. Determinarea cehltuielilor variabile unitare potrivit relatiei:

Chmax  Chmin
Chvu 
Qmax  Qmin

II. Determinarea cheltuielilor totale

ChvT(t) = Chvu * Qt

III. Determinarea cheltuielilor fixe totale ( pentru perioada t)

ChF(t) = ChT(t) – ChvT(t)

Exemplu:

Cunoscand evolutia de ansamblu a volumului fizic al productiei si a

cheltuielilor de productie pe o perioada de 6 luni, se cere
a. determinati cheltuielile variabile unitare .

9
 Situatia privind evolutia volumului fizic al productiei si al nivelului
cheltuielilor:

date
Perioada Qt Cht
(luna)
1 10.200 908.000
2 9.800 892.000
3 9.500 880.000
4 9.300 872.000
5 10.400 916.000
6 10.800 932.000
7
Total 60.000 5.400.000

Rezolvare :

932.000  872.000 60.000

Chvu    40.um / t
10.800  9.300 1.500

3.3.3. Procedeul analitic presupune analiza fiecarei cheltuieli in parte si

determinarea caracterului cheltltuielii, respectiv caracter variabil sau caracter fix.

1.4. Procedee de determinare ( de calcul ) a costului de productie de

fabricatie interdependenta ( productia reciproca).

Productia reciproca sau productia interdependenta se regaseste indeosebi in

cadrul productiei auxiliare. Un sector auxiliar se afla atat in calitatea de furnizor
cat si de beneficiar cu un alt sector auxiliar. In consecinta, o productie este
dependenta de o alta productie si implicit, un cost este dependent de un alt cost.
Totodata, o parte din productia auxiliara se consuma in cadrul schimburilor
sau prestatiilor reciproce, in timp ce o mare parte a productiei auxiliare este
destinata activitatii de baza.
Sectia Sectia
auxiliara 1 auxiliara 2

Sectia
auxiliara 3

Decontarea prestatiilor reciproce se poate face la un cost prestabilit ( cost

standard) sau la un cost efectiv al perioadei precedente. Atunci cand se impune
cunoasterea exacta a costului la care se fac decontarile se utilizeaza urmatoarele
procedee:
- Procedeul reiterarii sau procedeul calculelor iterative;
- Procedeul algebric.
10
 1. Procedeul reiterarii sau procedeul calculelor iterative.
Intru-cat o sectie auxiliara efectueaza anumite cheltuieli pentru obtinerea
unei anumite cantitati de produs si cedeaza ( transfera) unei alte secti o parte din
produse ( care reprezinta o anumite pondere din total) va deca si cheltuieli in aceasi
pondere.
Pe masura ce o sectie auxiliara primeste de la celelalte anumite cheltuieli, va
deda ulterior aceasi pondere si din acestea. Reiterarile continua pana cand
cheltuielile care urmeaza a fi redate devin nesemnificative.
De regula, se efectueaza n+1 runde, unde n este numarul sectiilor auxiliare
care intra in cadrul prestatiilor reciproce.

2. Procedeul algebric.
Procedeul algebric pleaca de la premisa ca o sectie pentru a realiza anumite
produse, genereaza anumite cheltuieli proprii, dar are nevoie si de anumite cantitati
de produse de la alte sectii. Pentru aceasta se stabileste un sistem de n ecuatii ( dat
de numarul de sectii ) cu n necunoscute ( necunoscutele fiind costurile unitare ale
produselor din cadrul fiecarui centru de responsabilitate).

Logica unei ecuatii.

Cantitatea fabricata ponderata cu costul unitar al acesteia ( o necunoscuta)
este egala cu cheltuielile proprii la care se adauga cantitatea primita de la celelalte
sectii auxiliare, ponderate cu costul unitar al acestora ( care este tot o necunoscuta).
Procedeul se aplica pentru sectiile cu productie de fabricatie omogena (energie
electrica, energie termica, apa, etc).

Exemplu: Situatia productiei fabricate, destinatia acesteia si cheltuielile de

productie efectuate se prezinta astfel ( s-au luat in exemplu 3 centre de
responsabilitate cu productie omogena: centrala electrica, centrala termica, centrala
de apa).

Sectia Cheltuieli Qf Destinatia productiei (productia Productia

furnizoare proprii fabricata pe sectii beneficiare in cadrul livrata
prestatiilor reciproce) pentru
CE CT CA activitatea
de baza
CE 6.000.000 10.000 - 2.000 1.000 7.000

CT 2.000.000 6.000 1.000 - 1.000 4.000

CA 3.000.000 50.000 20.000 10.000 - 20.000

Costul unitar , avem:

- x pentru CE
- y pentru CT
- z pentru CA

11
10.000 * x  6.000.000  1.000 * y  20.000 * z
6.000 * y  2.000.000  2.000 * x  10.000 * z
50.000 * z  3.000.000  1.000 * x  1.000 * y

 x  863,12.um
 y  775,67.um
 z  92,78.um

1.5. Procedee de calcul a costului unitar

Procedee de calcul a costului unitar au drept obiectiv determinarea costului unitar

in functie de particularitatile procesului de fabricatie.
Procedee:
1. Procedeul diviziunii simple
2. Procedeul cantitativ
3. Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenta
4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul
principal;
5. Procedeul valorii reziduale (ramase) sau procedeul resturi.

3.5.1. Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplica in intreprinderile cu productie de masa (ciment,

carbune, energie electrica, energie termica).
Costul unitar se obtine dupa relatia:

 Ch i
Ctu  i 1
Q
Si in acest caz evidenta cheltuielilor se tine pe centre de responsabilitate, pe produs
si pe articol de calculatie.

3.5.2. Procedeul cantitativ

Procedeul cantitativ se foloseste atunci cand din procesul de fabricatie se obtin

produse cuplate, colaterale si care au valori de intrebuintare apropriate.
Totodata, apar diferente intre cantitatea fabricata si cea utilizata efectiv, intru-cat
pot aoare pierderi pe timpul pastrarii sau depozitatii. Se utilizeaza indeosebi in
intreprinderea chimica si petrochimica.

Etape:
12
I. Determinarea unui cost unitar mediu (cost teoretic) potrivit relatiei:
n

 Ch i
Ctumediu  i 1
n

q
j 1
(f)j

II. Determinarea unui cost efectiv luand in considerare pierderile care

pot apare pana in momentul utilizarii.
q( f ) j
Ctu j  Ctu( m ) *
q( u ) j

q( f ) j - cantitatea fabricata din produsul j

q( u ) j - cantitatea utilizata din produsul j

Exemplu : In urma unui proces chimic se obtin trei produse colaterale A, B, C.

Cheltuielile totale de productie sunt de 50.000.000 um. Cantitatea fabricata si
utilizata se prezinta astfel:
PRODUS qf qu
A 2.000 1.500
B 1.400 1.300
C 800 600
Total 4.200 3.400
n

 Ch i
50.000.000
1. Ctumediu  i 1
n
  11.905.um / uf
q
4.200
(f)j
j 1

q( f ) j
2. Ctu j  Ctu( m ) *
q( u ) j

2.000
Ctu A  11.905*  15.873.um / uf
1.500

1.400
CtuB  11.905*  12.821.um / uf
1.300

800
CtuC  11.905*  15.873.um / uf
600

13
 3.5.3. Procedeul indicilor de echivalenta ( coeficientului de
echivalenta)

Se aplica atunci cand din procesul de productie majoritatea produselor sau

cel putin doua dintre acestea sunt considerate principale.
Totodata mai trebuie indeplinita una din urmatoarele doua conditii:
- din acelasi consum de materiale si cu acelasi consum de forta de munca se
obtin produse finite diferite si care difera prin unul sau mau multi parametrii
cantitativi ( indici directi);
- atunci cand din acelasi consum de materiale sar cu cheltuieli de prelucrare
diferite se obtin produse diferite, diferentierea fiind facuta de unul sau mai multi
parametrii de ordin calitativ ( indici inversati). Indicii inversati sunt aplicati numai
pentru cheltuielile de prelucrare.

Criterii de clasificare a indicilor:

1. Dupa numarul parametrilor prin care se face diferentierea produselor,

indicii se imparat in :
- simplii – produsele difera printr-un singur parametru;
- complecsi - produsele difera prin doua sau mai multi parametrii;
- agregati sau serii multiple de indici de echivalenta.

2. Dupa modul de calcul:

- indici calculati ca raport direct
- indici calculati ca raport invers sau indici inversati.

Combinand cele doua criterii de clasificare se regasesc cu posibilitati de

aplicare, urmatoarele categorii de indici:
1. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport direct;
2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct;
3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers ( indici inversati)
4. Serii multiple de indici de echivalenta

ETAPE:

1. Stabilirea parametrului prin care difera produsele si determinarea marimii

parametrilor.

2. Calculul indicilor de echivalenta potrivit relatiei:

Pj
Kj  unde:
Pb

Kj – este coeficientul de echivalenta pentru produsul j

Pj – este marimea parametrului pentru produsul j
Pb – marimea parametrului al produsului ales drept baza

3. Calculul productiei echivalente sau conventionale:

14
 n
Qe   (q j * k j ) unde:
j 1

Qe – productia echivalenta
qj - cantitatea fabricata din produsul j

4. Calculul costului pe unitate echivalenta sau convenit

 Ch i
Ctue / c  i 1
unde:
Qe

Chi – suma tuturor factorilor

Ctue/c – cost unitate echivalenta sau conventionala
i – articolul de calculatie

5. Determinarea costului pe unitatea fizica de produs

Ctuj  Ctue / c * Kj unde:

Ctuj – costul unitar pentru produsul j

Produsele difera printr-un singur parametru, acesta fiind de ordin cantitativ,

respectiv lungime, latime, densitate, etc.

Se alege drept baza produsul reprezentativ, dar oricare dintre produse poate
fi ales drept baza fara a influenta rezultatul.

Exemplu:

Cheltuielile totale generate de procesul de fabricatie sunt de 80.000.000 um.

Se fabrica 3 produse A, B, C care difera printr-un singur parametru, respectiv
lungimea produsului.
Cantitatile fabricate si marimea parametrilor se prezenta astfel:

1. Stabilirea parametrului prin care difera produsele si determinarea

marimii parametrilor.
Produsul qi P(L) - lungimea
A 1.400 1
B 2.400 4
C 3.000 2

2. Calculul indicilor
Se alege drept baza produsul B ( nu conteaza care este ales)

1 4 2
KA  KB  KC 
4 4 4

15
 3. Calculul produsului echivalent

uc – unitate conventionala
1
q eA  1.400 *  350.uc
4

4
q eB  2.400 *  2.400.uc
4

2
q eC  3.000 *  1.500.uc
4

Qe = 350 + 2.400 + 1.500 = 4.250 uc

4. Determinarea costului pe unitate conventionala ( uc )

80.000.000
Ctue / c   18.824.um / uc
4.250

5. Determinarea costului pe unitatea fizica de produs ( uf )

1
CtuA  18.824 *  4.706.um / uf
4

4
CtuB  18.824 *  18.824.um / uf
4

2
Ct uC  18.824 *  9.412.um / uf
4

2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct – se aplica

atunci cand doi sau mai multe produse sunt considerate principale, cand este
indeplinita prima conditie iar produsele difera prin doua sau mai multi parametrii,
toti fiind de ordin cantitativ.
Etapele sunt similare cu cele de mai sus dar coeficientul de echivalenta se
determina potrivit relatiei:

P1 j * P2 j * ......... * Pnj
Kj 
P1b * P2b * ......... * Pnb

P1 j * P2 j * ......... * Pnj - parametrii j

P1b * P2b * ......... * Pnb - parametrii j pentru care difera produsele

Exemplu:
Cheltuielile totale de productie sunt de 80.000.000 um. Se obtin trei produse
A, B, C care difera prin 3 parametrii, toti de ordin cantitativ, respectiv lungine,
latime, inaltime. Cantitatile fabricate si marimile parametrilor se prezinta astfel:
16
1. Se considera drept baza proba B

Produsul gj(uf) L l I
( lungime) (latime) (inaltime)
A 1.000 2 1 0.4
B 1.500 1 1 0.2
C 2.200 6 0.5 0.1

2. Calculul indicilor

2 * 1 * 0.4
KA  4
1 * 1 * 0.2

1 *1 * 0.2
KB  1
1 *1 * 0.2

6 * 0.5 * 0.1
KC   1 .5
1 * 1 * 0.2

3. Calcululul produselor echivalente

qeA  1000 * 4  4.000 uc

qeB  1500 *1  1.500 uc

qeC  2.200 *1.5  3.300 uc

qe = 4.000+1.500+3.300 = 8.800

4. Determinarea costului pe unitate conventionala

80.000.000
Ctuc / e   9.091 um/uc
8.800

5. Determinarea costului unitar efectiv

CtuA = 9.091*4=36.364 um/uf

CtuB = 9.091*1= 9.091 um/uf
CtuC = 9.091*1.5 = 13.637 um/uf

3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers – se aplica

atunci cand produsele sunt considerate de baza, este indeplinita a doua conditie,
iar produsele difera printr-un singur parametru care este de ordin calitativ (calitatea
sau finetea produsului)
Intotdeauna se alege drept baza produsul de calitate superioaa (are
parametrul cu marimea cea mai mica).
Etapele sunt similare cu cele de mai sus, dar indicii se calculeaza potrivit
relatiei:

Pb
Kj 
Pj
17
 Cheltuielile se impart in doua categorii :
- cheltuieli materiale care se regasesc in raport direct fata de cantitatea
fabricata, costul unitar pentru materiale fiind determinat potrivit relatiei:

Chmat
Ctumat 
Q

- cheltuieli de prelucrare pentru care se aplica indicii inversati, costul

unitar al produselor va fi determinat prin insumarea celor doua costuri unitare
partiale:

Ctuj  Ctumat  Ctuprelucrate

Ctumat → raport direct

Ctuprelucrate → raport inversat → indici inversati

Exemplu:

In procesul de fabricatie au loc cheltuieli totale de 120.000.000 lei, din care:

- cheltuieli materiale 40.000.000 lei
- cheltuieli de prelucrare 80.000.000 lei.
Parametrul prin care diferea produsele este finetea produselor. Cantitatile
fabricate si marimea se prezinta astfel:

1.
Produsul qi P - finetea
A 1.400 1
B 2.400 4
C 3.000 2

Chmat = 40.000.000 um

1.400+2.400+3.000 = 6.800

40.000.000
Ctumat   5.882 um/uf (kg)
6.800

Ctuprelucrare = 80.000.000 um indici inversati

2. Calculul coeficientilor
Produsul ales drept baza este obligatoriu produsul A deoarece are calitatea
superioara 1.

1 1 1
KA  KB  KC 
1 4 2

3. Calculul produsului echivalent

qeA  1.400 *1  1.400.uc

18
 1
q eB  2.400 *  600.uc
4

1
q eC  3.000 *  1.500.uc
2

Qe = 1.400+600+1.500=3.500 uc

4. Calculul costului unitar

80.000.000
Ct ue / c   22.857.um / uc
3.500

5. Costul unitar al prelucrarii pe unitatea fizica de produs este:

CtupA= 22.854*1=22.857 um/uc

1
CtupB  22.857 *  5.714 um/uc
4

1
CtupC  22.857 *  11.428,50 um/uc
2

6. Determinarea costului unitar efectiv pe produs ( material + prelucrare )

Ctuj = Ctumatj + Ctupj

CtuA = 5.882+22.857 = 28.739 um/uf

CtuB = 5.882+5.714 = 11.596 um/uf

CtuC = 5.882 + 11.428,50 = 17.310,50 um/uf

4. Indicii de echivalenta agregati sau serii multiple de indici echivalenti

Cheltuielile sunt structurate pe feluri sau categorii de cheltuieli ( materile, de
prelucrare, generale, de desfacegre, etc) si pentru fiecare fel de cheltuiala se aplica
o anumita serie de indici calculati, dupa caz, prin una din regulile de mai sus.

19
 4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul
principal

Se aplica atunci cand din procesul de fabricatie se obtin produse secundare

si principale. Se utilizeaza in industria petrolului, in agricultura dar si in industria
alimentara.
Echivalarea intre produsul secundar si cel principal se face nu pe baza de
indici ci pe baza unui echivalent cunoscut si general valabil pentru sectorul
respectiv de activitate:

1 tone petrol = 1000 m3 gaz sonda

ETAPE:

1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu

produsul principal:

Qs
qs / p  unde
E

qs/p – cantitatea de produs secundar transformata teoretic in produsul

principal
Qs – cantitatea fizica de produs secundar
E – echivalentu;

2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p unde

Qp – cantitatea fizica de produs principal

3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

 Ch
i 1
i
Ctut / p
Qt / p

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p
5. Determinarea costului unitar al produsului secundar

Ctut / p
Ctus 
E

Exemplu:
20
 Cheltuielile totale generate de procesul de productie sunt de 200.000.000 um.
Se obtin:
- produsul principal petrol 500 t = Qp
- produsul secundar gaz de sonda 100.000 m3
Echivalentul 1 tona petrol = 1000 m3 gaz sonda

Rezolvare:

1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu

produsul principal:

Determinarea costului unitar

Qs 100.000
qs / p    100.ut
E 1.000

2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p = 500+100=600 ut

3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

 Ch i
200.000.000
Ctut / p i 1
  333.333.um / ut
Qt / p 600

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p = 333.333 um/ut

5. Determinarea costului unitar al produsului secundar

Ctut / p 333.333
Ctus    333,33
E 1000

5. Procedeul valorii ramase sau a valorii reziduale ( procedeul restului)

21
 Se utilizeaza atunci cand din procesul de productie se obtin produse
principale si produse reziduale destinate valorificarii sau utilizarii in procesul de
productie.
Costul unitar al produsului principal se obtine potrivit relatiei:

 Ch   obtinute.din.valorif . prod .reziduale .la.terti.sau.reutilizab ile.in. proc.de. productie

i
Ctu p  i 1

Qp

Exemplu :

Din procesul de fabricatie se obtine :

- produdul principal grau = 100 tone
- produsul rezidual – paie
Sumele obtinute din valorificari :
- 2.000.000 valorificari la terti
- 1.000.000 consum in procesul intermediar de productie
Cheltuielile totale sunt de 200.000.000 um

200.000.000  3.000.000
Ctu p   1.970.000 um/tona
100

NOTA :
Din procesul de productie se pot obtine produse secundare, reziduale si
principale.
Aplicarea procedeelor se va face astfel:
- se aplica procedeul valorii ramase obtinand astfel cheltuielile efective cu
produsele principale si secundare ( dupa diminuarea cheltuieilor totale cu sumele
obtinute din valorificarea produselor reziduale);
- se aplica procedeul echivalarii cantitative pentru a delimita cheltuielile
aferente produsului principal de cheltuielile aferente produsului secundar;
- dupa cunoasterea cheltuielilor aferente produsului principal si secundar, se
aplica pentru produsul principal procedeul indicilor de echivalenta sau procedeul
cantitativ pentru a determina costul pe unitatea de produs principal.

22
23
INSTITUȚIA : Academia de Studii Economice
FACULTATEA : Economie Agroalimentară și a Mediului
CICLUL DE STUDII : LICENȚĂ
Anul de studii : II IF
DISCIPLINA DE STUDIU : Contabilitate de gestiune și calculația
costurilor în agricultură și industria
alimentară
TITULAR : Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN
IULIU
2021-2022
Săpt.6 - 1.11.-7.11.2021

SEMINAR 6.

TEMA : Prezentarea generală a metodelor de calculație a costurilor.

Procedura și etapele calculației.
METODA GLOBALĂ.
EXEMPLE PRACTICE REZOLVATE.
EXEMPLE DE REZOLVAT ACASĂ LA CARE URMEAZĂ ULTERIOR REZOLVAREA.

ASPECTE GENERALE

Metodele de calculatie constituie un ansablu de procedee, instrumente,

formule de calcul și tabele structurate pe etape in functie de specificul activitatii
astfel incat sa dea posibilitatea determinarii corecte a situației reale a cheltuielilor și
de calcul a costului pe unitatea de produs.

Clasificarea metodelor:

1. Dupa momentul efectuarii calculatiei raportat la momentul

desfasurarii procesului de fabricatie , avem:
- metode utilizate in antecalcul ( metoda standard-cost);
- metode utilizate un postcalcul ( metoda globala pe faxe, metoda globala pe
comenzi);
- metode utilizate atat in antecalcul cat si in postcalcul (metoda direct-
costing, metoda tarif ora/masina si metoda standard cost – dupa inregistrarea
costurilor efective da posibilitatea calculului analizei si urmaririi abaterilor de la
costul prestabilit.

2. Dupa categoria cheltuielilor luate in considerare la determinarea

costului:
- metode de tip absorbant sau integral – pentru determinarea costului se iau
in considerare toate cheltuielile imputabile in mod rational pe purtatorul de
cost.
Acestea cuprind:
* metoda globala
* metoda pe faze, pe comenzi;
* metoda standatrd cost
* metoda tarif ora / masina
- metode de tip partial - pentru determinarea costului se iau in considerare
numai anumite cheltuieli, respectiv acele cheltuieli care au o anumita
legatura ori dependenta de purtotarul de cost.
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor
Acestea cuprind:
* metoda direct costind - presupune separarea cheltuielilor in variabile
si fixe si determinarea costului unitar numai pe baza cheltuielilor variabile ;
* metoda costurilor directe – presupune separarea cheltuielilor in
directe si indirecte si determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor
directe.

3. Dupa obiectivele urmarite:

- metode care au ca singur obiectiv calculul costurilor. Acestea cuprind:
* metoda globala pe faze, pe comenzi
- metode care pe langa calculul costurilor urmaresc si alte obiective, indeosebi
de analiza. Acestea cuprind:
* metoda standard cost;
* metoda direct costing;
* metoda tarif ora – masina.

Trasaturi si etape privind metodele de calcul

Trasaturi comune:
- fiecare metoda de calcul este caracterizata prin etape succesive de efectuare
a lucrarilor de calculatie;
- in cadrul fiecarei etape se folosesc o serie ori categorie de procedee de
calculatie si modalitati concrete de lucru.

Etape de calcul

Pornind de la structurarea metodelor in metode de tip abserbant si metode de

tip partial, se vor determina si etapele , si implicit, metodele de calcul pe cele doua
categorii de metode.

1. Etape specifice metodelor de tip absorbant:

I. Determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtator si pe sectoare

(colectarea cheltuielilor)
II. Repartizarea cheltuielilor indirecte - folosind procedeul suplimentarii
III. Separarea cheltuielilor productiei terminate de cele aferente productiei
neterminate – separarea se face in functie de gradul de finisare a
produselor.
IV. Determinarea costului unitar si a abaterilor dintre costul efectiv si
costul prestabilit.

2. Etape specifice metodelor de tip partial:

I. Determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtator si pe sectoare –

colectarea cheltuielilor pe articole de calculatie .
II. Separarea cheltuielilor in raport cu gradul de finisare – separarea
cheltuielilor aferente productiei terminate de cele aferente productiei
neterminate.
III. Determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor imputabile – se iau
in considerare numai acele cheltuieli care au o anumita dependenta ori
legatura cu volumul productiei.

1
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor
IV. Trecerea cheltuielilor de structura – cheltuieli fixe direct pe contul de
rezultate.
V. Calculul indicatorilor specifici metodei.

Asemanari si deosebiri

Metode de tip ABSORBANT Metode de tip PARTIAL

Cheltuieli : - directe Cheltuieli : - variabile
- indirecte - fixe
ETAPE
1. Colectarea cheltuielilor 1. Colectarea cheltuielilor
Ch directe + Ch indirecte Ch variabile + Ch fixe
(purtator de cost) (sector de activ.) (produs) (structura/sector)
2. Repartizarea cheltuielilor indirecte -
Ch indirecte (procedeul suplimentarii )
( sector )
→ Produs (costul produsului ) → Ch
directe + Ch indirecte
3. Separarea cheltuielilor dupa gradul 2. Separarea cheltuielilor dupa gradul
de finisare – productia de finisare al produselor – separarea se
terminata/neterminata pentru face dupa cheltuielile partiale (Ch
cheltuieli totale ( Ch directe + Ch variabile)
indirecte)
4. Determinarea costului unitar – se 3. Separarea cheltuielilor prin
aplica procedeele specifice, iar costul procedeul specific de determinare a
unitar are la baza cheltuielile totale ( Ch costului unitar. Costul unitar este de
directe si ch indirecte) tip partial (are la baza numai cheltuieli
variabile).
- 4. Trecerea cheltuielilor de structura
(cheltuielilor fixe) in costul perioadei si
implicit in contul de rezultate.
Cheltuieli fixe → Cost perioada → Cont
rezultate
Cost perioada = Cheltuieli fixe
1. Calcul de indicatori specifici
Direct costing:
- punct de echilibru
- factor de acoperire
- coeficient de siguranta dinamic
- intervalul de siguranta

Prezentarea metodelor de calculatie

a. Metode de tip absorbant :

- clasice : metoda globala, moetoda pe comenzi, metoda pe faze;
- evoluate: metoda standard cost
b. Metode de tip partial:
- metoda direct costing

2
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor

Metoda de calculație globala se utilizeaza in intreprinderile cu productie de

masa, atunci cand din procesul de fabricatie se obtine intr-un centru de
responsabilitate un singur produs. Productia este considerata omogena (fabrici de
ciment, var, energie electrica, energie termica).
Determinarea costului unitar se face prin procedeul diviziunii simple:

 Ch i
Ctu  i 1
Q

unde :
i – articole de calculatie specifice

Cheltuielile se urmaresc intotdeauna pe centre de responsabilitate, pe

purtator de cost si pe articole d ecalculatie. Repartizarea cheltuielilor indirecte are
loc si in acest caz, chiar daca este o simpla imputare a acestora (avand productie
omogena sau de masa si implicit un singur produs).

Exemplu:
Structura unei fabrici de industrializare se prezinta astfel:
- o sectie de baza in care se obtine produsul finit ;
- un sector auxiliar care efectueaza reparatii pentru sectia de baza ;
- un sector administrativ .
Cheltuielile ocazionate de procesul de fabricatie sunt:
- materiale si materii prime 10.000.000 um
- salarii directe 10.000.000 um
- materiale indirecte (pentru intretineree,
reparare sectia de baza 2.000.000 um
- materiale sector administrativ 1.000.000 um
- personal indirect productiv sectia de baza 3.000.000 um
- materiale sector auxiliar 1.000.000 um
- salarii sector auxiliar 2.000.000 um
- salarii sector administrativ 3.000.000 um
- productia fabricata 2.000 tone
- cost prestabilit 2.000 um/tona
Sectorul auxiliar a efectuat repartizarea numai pentru activitatea de baza.
Se cere sa se efectueze inregistrarile contabile si implicit sa se determine
efectiv si abaterile dintre costul final si costul prestabilit.

Rezolvare:

1. Colectarea cheltuielilor pe purtator si pe sectoare .

% = 901 32.000.000
921 – Ch.activ.de baza/sectia de baza/ 20.000.000
produsul ciment/articol de calculatie:
- materiale directe 10.000.000
- salarii directe 10.000.000

922 – ch.activ.aux./sector aux/art.de.calc: 3.000.000

3
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor
(Activ.aux= ChD+ChI) - materiale auxiliare 1.000.000
- salarii aux 2.000.000

923 – ch.indirecte de productie/sectia de baza/ 5.000.000

art.de.calculatie:
- materiale indirecte 2.000.000
- salarii indirecte 3.000.000

924 – ch.generale si de administratie/art.de.calc: 4.000.000

- materiale 1.000.000
- salarii 3.000.000

ACTIVITATEA DE BAZA = 921+922 = CH DIRECTE + CH INDIRECTE

2. Decontarea prestatiilor sectorului auxiliar catre sectorul beneficiar (

sectia de baza )

923/sectia de baza/art.de calc.(din auxiliare) = 922/ sectia aux 3.000.000

3. Repartizarea cheltuielilor indirecte asupra costului produsului (o

simpla imputare pentru ca avem un singur produs)

921/sec.baza/prod.ciment/art.de.calc(ChI) = 923/sec.baza/art.de calc. 5.000.000

4. Repartizarea cheltuielilor generale in costul produsului (imputarea

acestora)

921/sec.baza/prod.ciment/art.de calc.(ChGen.) = 924/Ch gen. 4.000.000

5. Inregistrarea costului prestabilit

931/sec.baza/prod.ciment = 902 – decontari interne 40.000.000

privind prod.obtinuta

20 tone * 2.000.000 um/tona = 40.000.000 um

6. Determinarea si inregistrarea costului efectiv ( nu exista productie

neterminata )

I – cheltuieli directe 20.000.000

II – cheltuieli indirecte de productie 5.000.000 + 3.000.000
III = I+II – costul productiei total = 28.000.000
Costul produsului unitar = 28.000.000 : 2.000 = 1.400. um/tona
IV- cheltuieli generale si de administratie 4.000.000
V = III+IV- costul complet total = 32.000.000
Costul complet unitar = 32.000.000 : 2.000 = 1.600 um/tona

4
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor

Costul unitar efectiv = 1.600 um/tona

Costul unitar prestabilit = 2.000 um/tona  rezulta o abatere
favorabila de 400 um/tona

Inregistrarea costului efectiv (decontarea costului efectiv )

902 = 921/sec.baza/prod.XXX/art.de calc. XXX 32.000

7. Inregistrarea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv :

903/sec.baza/prod.XXX/cauze = 902 - 8.000.

20 * 400 = - 8.000

- este abatere favorabila, se inregistreaza cu minus.

8. Inchiderea conturilor privind productia si abaterile (interfata cost-

productie si cheltuieli ocazionate):

901 = % 32.000
931/sec.baza/prod.ciment 40.000
903/sec.baza/prod.ciment/art.calc. -8.000

PROBLEME PROPUSE PENTRU LUCRU LA PRINCIPII ȘI PROCEDEE, PENTRU

EXERSAREA REGULILOR ȘI A FORMULELOR DE CALCUL

PROBLEMA 1 – principii de calcul – metoda pe centre de analiză

Societatea Alfa este organizată în 5 centre de analiză: aprovizionare, atelierul 1, atelierul 2,

distribuţie şi întreţinere. Centrul întreţinere este considerat auxiliar, costurile sale de 2.000 u.m.
repartizându-se astfel asupra centrelor principale: 25% aprovizionare, 25% atelierul 1 şi 50% atelierul
2. Costurile centrelor principale şi bazele de repartizare reţinute sunt următoarele:

Centrul aprovizionare atelierul 1 atelierul 2 distribuţie

Cheltuieli 1.287,5 13.610 13.800 5.100
Baza de Kg materie primă Kg materie primă bucăţi fabricate 100 u.m. CA
repartizare cumpărată consumată

Firma utilizează 2 materii prime M1 şi M2 care sunt amestecate în cele două ateliere pentru a
fabrica produsele P1 şi P2. Au fost achiziţionate în cursul lunii: 1.250 kg M1 * 2,8 u.m./kg şi 2.000
kg M2 * 1,75 u.m./kg.
Stocurile la începutul lunii:
M1: 500 kg * 3 u.m./kg
M2: 400 kg * 2,18 u.m./kg
P1: 400 buc. evaluate la 5.533 u.m.
P2: 720 buc. evaluate la 5.665 u.m.
Producţia perioadei:

Pentru a produce 2.800 buc. P1 4.600 buc. P2

s-au consumat 1.000 kg M1 şi 900 kg M2 600 kg M1 şi 900 kg M2

Cheltuielile directe conţin şi salarii: P1 240 ore plătite cu 100 u.m./oră

5
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor
P2 180 ore plătite cu 100 u.m./oră
Cheltuielile directe aferente distribuţiei sunt de 6.000 u.m. pentru P1 şi 8.000 u.m. pentru P2
(10% ambalaje şi 90% salarii).
S-au vândut în cursul lunii 3.000 buc. P1* 20 u.m./buc şi 4.200 buc. P2 * 10 u.m./buc.
Se aplică metoda CMP în evaluarea stocurilor.

Se cere:
- calculul costului de achiziţie pentru M1 şi M2, al costului de producţie şi de revenire pentru
P1 şi P2;
- să se întocmească un cont de profit şi pierderi după natură şi să se verifice rezultatul din
contabilitatea de gestiune;
- să se comenteze modul de repartizare a cheltuielilor.

PROBLEMA 2 - principii de calcul – metoda pe centre de analiză

O societate fabrică 2 modele de parfum P1 şi P2 cu un amestec achiziţionat şi stocat. Stoc iniţial la

amestec 200l* 110 cost de achiziţie; achiziţii: 800l*100 preţ de achiziţie; se aplică metoda FIFO.
Modelul P1 consumă 2l amestec pentru 1l parfum, iar P2 consumă 1l amestec pentru 1l parfum.
Salariile directe au fost de 200 ore pentru P1 şi 400 ore P2, ora fiind de 50 u.m. Cheltuieli indirecte
pe centre de analiză:

Centrul de analiză Cheltuieli indirecte Baza de repartizare

Achiziţie 4.000 litri achiziţionaţi
Producţie 90.000 ore manoperă directă
Distribuţie 30.000 flacoane vândute

S-au obţinut 200l din P1 şi 400l din P2 care sunt puşi în flacoane: 50 ml/flacon pentru P1 şi 100
ml/flacon pentru P2. Preţul de vânzare este de 28 u.m./flacon pentru P1 şi 40 u.m./flacon pentru P2.
Din P1 au rămas în stoc 500 flacoane.
Determinaţi costul de producţie, costul de revenire şi marja celor două produse.

PROBLEMA 3 – metoda pe centre de analiză – cost de producţie

Societatea X fabrică două produse, P1 şi P2. Aceste produse fac obiectul procesului de
transformare în trei ateliere, considerate ca centre principale. Celor trei ateliere le este furnizată
energie de către un centru auxiliar. Următoarele informaţii sunt disponibile referitor la producţia lunii
mai:
1. cheltuieli directe:
P1 P2
Materie primă consumată 164.800 u.m. 159.800 u.m.
Manoperă directă 146.000 u.m. 106.000 u.m.
2. cheltuieli indirecte:
- despre cheltuielile centrelor principale se cunoaşte:
Atelier 1 Atelier 2 Atelier 3
Total primar 261.000 u.m. 321.000 u.m. 267.000 u.m.
Baza de repartizare ora-maşină ora-maşină ora-maşină
- cheltuielile centrului auxiliar se repartizează în proporţie de 25% asupra Atelierului 1, 25%
asupra Atelierului 2 şi 50% asupra Atelierului 3;
3. În cursul lunii s-au produs 6.000 de produse P1 şi 3.000 de produse P2;
4. Timpii de fabricaţie unitari necesari pentru producerea celor două produse în cele trei
ateliere sunt:
Atelier 1 Atelier 2 Atelier 3
P1 0,2 ore-maşină 0,2 ore-maşină 0,3 ore-maşină
P2 0,4 ore-maşină 0,3 ore-maşină 0,3 ore-maşină

Calculaţi costurile de producţie (globale şi unitare) ale celor două produse.

6
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor

PROBLEMA 4 – metoda pe centre de analiză – repartizare primară şi secundară

Întreprinderea X consideră următoarele cheltuieli ca indirecte:

Materiale consumabile 1.200

Servicii prestate de terţi 1.000
Servicii speciale 800
Ch. de personal 26.000
Taxe 2.000
Amortizări 1.000
Provizioane 500

Cheltuielile indirecte sunt aferente centrelor de analiză: încălzire, îmbinare, finisaj, vânzări cu
amănuntul, vânzări en gros, astfel (procentaje):

Cheltuiala/centrul Înc. Î F Va Vg
Materiale consumabile 5 5 10 50 30
Servicii prestate de terţi 80 10 10
Servicii speciale 40 10 50
Ch. de personal 5 35 40 10 10
Taxe 20 50 30
Amortizări 20 20 20 20 20
Provizioane 40 60

Calculaţi cheltuielile indirecte aferente fiecărui centru (repartizare primară).

Presupunând că singurul centru considerat ca auxiliar este cel de „încălzire” şi că prestaţiile
sale se repartizează astfel asupra centrelor auxiliare: 20% îmbinare, 50% finisaj, 10% va, 20% vg, să
se determine cheltuielile indirecte totale aferente fiecărui centru (repartizare secundară).
Ştiind că bazele de repartizare utilizate în cazul fiecărui centru sunt:
- îmbinare – 10 tone de materie primă;
- finisaj – 1.000 ore-maşină;
- vânzări cu amănuntul – 1.000 de produse vândute;
- vânzări en gros – 2.000 produse vândute,
Să se calculeze cheltuiala ataşată fiecărei unităţi de bază de repartizare pentru fiecare centru
principal.

PROBLEMA 5 – metoda pe centre de analiză – cost de producţie – cost de revenire

O întreprindere fabrică şi comercializează calculatoare. Despre producţia lunii iunie se cunosc

următoarele informaţii:
- bazele de repartizare stabilite pentru centrele principale sunt:

Centrul BR Costul unei unităţi de BR

Cercetare Aparatul produs 430 u.m.
Pregătire Ora de manoperă directă 85 u.m.
Montaj Ora de manoperă directă 21 u.m.
Desfacere 100 u.m. cifră de afaceri 3 u.m.

- nu există stocaj între ateliere; nu există producţie în curs de execuţie; ieşirile din stoc sunt
evaluate conform PIPE (FIFO);
- producţia modelului 1 este caracterizată prin:
- număr de bucăţi produse 760;
- cheltuieli directe:
- costul materiilor prime 1.621.690 u.m.;
7
 Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor
- manoperă directă „pregătire” (710 ore) 53.960 u.m.;
- manoperă directă „montaj” (1.320 ore) 68.640 u.m.;
- cheltuieli indirecte ?
- stoc iniţial 120 bucăţi * 2.895 u.m./buc.;
- vânzările lunii 720 de bucăţi * 3.100 u.m./buc..

- producţia modelului 2 este caracterizată prin:

- număr de bucăţi produse 1.130;
- cheltuieli directe:
- costul materiilor prime 1.281.930 u.m.;
- manoperă directă „pregătire” (1400 ore) 100.800 u.m.;
- manoperă directă „montaj” (790 ore) 41.080 u.m.;
- cheltuieli indirecte ?
- stoc iniţial 360 bucăţi * 1.980 u.m./buc.;
- vânzările lunii 1200 de bucăţi * 2.200 u.m./buc.

8
 Academia de Studii Economice FACULTATEA DE ECONOMIE
AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI
Facultatea de Contabilitate și Informatică de Disciplina : Contabilitate de gestiune în
Gestiune organizațiile agroalimentare
Departamentul de Contabilitate și Audit Anul 2 LICENȚĂ IF
TITULAR : Conf.Univ.Dr. SEMINAR – Săptămâna 7.
GRIGORESCU ȘTEFAN IULIU

PROBLEME PRACTICE REZOLVATE

pentru consolidarea raționamentului profesional

RECAPITULARE PROCEDEE CALCULATIE

Trebuie să ţinem cont de următoarele relaţii:

 Cheltuieli de producţie = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte alocate raţional
 Costul produselor finite = Sold iniţial producţie în curs + Cheltuieli de producţie – Sold
final producţie în curs
 Sold iniţial produse finite + Costul produselor finite obţinute – Costul produselor finite
vândute = Sold final produse finite
 Marja brută = Vânzări - Costul produselor finite vândute
 Rezultatul exerciţiului = Marja brută – Cheltuieli de distribuţie – Cheltuieli de
administraţie

Exemplu:
Completaţi elementele care lipsesc din tabelul alăturat, având la bază relaţiile dintre acestea:

Elemente Cazul 1 Cazul 2 Cazul 3 Cazul 4

Cheltuieli directe cu materii prime 22.500 36.000 25.000 30.000
Cheltuieli directe cu salariile 20.000 30.000 40.000
Cheltuieli indirecte de producţie 62.000 25.000 20.000
Total cheltuieli de producţie 98.000 75.000
Sold iniţial producţie în curs 10.000 5.000 -
Sold final producţie în curs 8.000 5.000
Costul produselor finite obţinute 80.000 80.000 90.000
Vânzări 150.000 120.000 140.000
Sold iniţial produse finite 4.000 10.000
Costul produselor finite obţinute
Sold final produse finite 10.000 -
Costul produselor finite vândute 98.000 70.000 90.000
Marja brută 22.000 80.000 50.000 50.000
Cheltuieli de distribuţie 5.000 10.000 20.000
Cheltuieli de administraţie 7.000 10.000 10.000
Rezultatul exerciţiului 50.000 25.000

1
 Determinarea costului de producţie şi a costului subactivităţii

Cheltuielile înregistrate de societăţi pot fi clasificate, după modul de repartizare în costul

produselor, în:
- cheltuieli directe: consum de materii prime, materiale auxiliare, cheltuielile salariale directe etc;
- cheltuieli indirecte: nu se pot identifica şi repartiza direct pe fiecare produs şi sunt grupate, de
regulă, în cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuieli denerale ale secţiei.
Cheltuielile indirecte se pot împărţi în:
- cheltuieli variabile, care se încorporează în costul de producţie în întregime; şi
- cheltuieli fixe, care se include în costul de producţie în funcţie de gradul de activitate înregistrat
(raportul dintre nivelul de activitate real şi nivelul planificat).
O formulă simplificată de determinare a costului de producţie este:
Nivel real
Cost de producţie = Chelt directe + Chelt indirecte variabile + Chelt fixe 
Nivel normal
Nivel real
Costul subactivităţii = Chelt fixe  (1  )
Nivel normal
Exemplu:
Dispuneţi de următoarele informaţii din contabilitatea de gestiune pentru o secţie principală în
care se fabrică produsul X: cheltuieli directe 1.000 lei; cheltuieli indirecte de producţie 500 lei, din care
cheltuieli fixe 100 lei. Nivelul de activitate exprimat în ore de funcţionare a utilajelor este: 5.000 ore
nivelul normal al activităţii, 4.000 ore nivelul real al activităţii.
La ce valoare se vor înregistra în contabilitate produsele finite obţinute?
Costul de producţie se determină astfel:
Nivel real
Cost de producţie = Chelt directe + Chelt indirecte variabile + Chelt fixe 
Nivel normal
4.000
Cost de producţie = 1.000 + 400 + 100  = 1.480 RON
5.000
Nivel real 4.000
Costul subactivităţii = Chelt fixe  (1  ) = 100  (1  )  20 RON
Nivel normal 5.000

Exemplu:
Societatea AGRICOLA obţine un singur produs A şi a înregistrat: cheltuieli directe 5.000 RON,
cheltuielile indirecte de producţie 1.000 RON, din care cheltuieli fixe 200 RON. Nivelul de activitate
exprimat în ore de funcţionare raţională a utilajelor: 3.000 ore - nivelul normal al activităţii; 2.700 ore –
nivelul real al activităţii.
Care este suma reprezentând costul subactivităţii, suma cheltuielilor indirecte de repartizat şi
costul de producţie?

Exemplu:
Cheltuielile directe înregistrate sunt de 1.700 lei, iar cheltuielile indirecte de producţie de 800
lei, din care cheltuieli fixe 300 lei. Nivelul normal al activităţii este de 5.000 ore, iar nivelul real de
4.200 ore.
Care este suma reprezentând costul subactivităţii şi suma cheltuielilor indirecte de repartizat ?
Dar dacă nivelul real al activităţii ar fi fost de 5.500 ore?

2
 Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 2 produse A şi B, capacitatea normală de producţie fiind de
100.000 buc pentru A şi 300.000 buc pentru B. În anul 2006, societatea a fabricat 90.000 buc din
produsul A şi 110.000 buc din produsul B. Cheltuielile indirecte de producţie au fost de 90.000 lei, din
care variabile 50.000 lei.
Determinaţi costul subactivităţii.

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date la produsele A şi B: cheltuielile totale de producţie (directe şi
indirecte) sunt de 1.800 lei (A-625 lei şi B-1.175 lei). Cheltuielile variabile de producţie sunt de 1.200
lei (A-450 lei şi B-750 lei). Nivelul producţiei normale (A-50 kg şi B-40 kg ), iar nivelul producţiei
reale (A-40 kg şi B-32 kg ).
Care sunt costurile raţionale de producţie pentru produsele A şi B?

Exemplu:
În cursul lunii ianuarie, societatea AGRICOLA obţine produse finite, în următoarele condiţii:
cheltuieli variabile de producţie 5.000 lei, cheltuieli fixe de producţie 2.000 lei, capacitatea normală de
producţie 1.000 bucăţi, capacitatea reală de producţie 800 bucăţi.
Care este costul obţinerii produselor finite?

Exemplu:
În anul 200N, entitatea AGRICOLA a înregistrat următoarele cheltuieli la fabricarea a 800 de
anvelope:
- cheltuieli directe: 80.000 RON ;
- cheltuieli indirecte de producţie 35.000 RON, din care variabile 18.500 RON.
Care este costul de producţie, ştiind capacitatea normală de producţie ca fiind egală cu 1.200 de
bucăţi?
Costul de producţie se determină astfel:
* Cheltuieli directe 80.000
+ cheltuieli indirecte variabile 18.500
+ cheltuieli indirecte fixe 11.000
[(35.000 – 18.500) x 800] / 1.200
= COST DE PRODUCŢIE 109.500

Exemplu:
Entitatea SUINPROD fabrică 80.000 buc produs A, înregistrând urmatoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materii prime consumate 600 RON;
 cheltuieli cu materialele consumabile consumate 100 RON;
 cheltuieli cu manopera directa 900 RON;
 cheltuieli indirecte cu materialele consumabile 150 RON;
 cheltuieli indirecte cu forta de munca 150 RON;
 cheltuieli cu amortizarea fabricii, a instalatiilor si echipamentelor 250 RON;
 cheltuieli cu intretinerea sectiilor si utilajelor 60 RON;
 cheltuieli cu deplasari, detasari, transferari 80 RON;

3
  cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii 15 RON;
 cheltuieli cu publicitatea 20 RON;
 cheltuieli cu manopera personalului din unitatile de desfacere 150 RON.
Capacitatea normala de productie este de 100.000 buc produs A.
Determinaţi costul de productie şi valoarea cheltuielilor neîncorporabile.

Cheltuielile pot fi structurate astfel:

Cheltuieli Cheltuieli indirecte Cheltuieli indirecte Cheltuieli ale
directe variabile fixe perioadei
Materii prime 600 Mat consum indirecte 150 Amortizare 250 Deplasări 80
Mat consumabile 100 Forta de munca indir 150 Întreţinere 60 Ch poştale 15
Manoperă directă 900 Publicitate 20
Pers desfac 150
TOTAL: 1.600 TOTAL: 300 TOTAL: 310 TOTAL: 265

Costul de producţie se determină astfel:

* Cheltuieli directe 1.600
+ cheltuieli indirecte variabile 300
+ cheltuieli indirecte fixe 248
(310 x 80.000) / 100.000
= COST DE PRODUCŢIE 2.148

Cheltuielile neîncorporabile sunt:

* Cheltuieli indirecte fixe nealocate 62
+ Cheltuielile perioadei 265
= CHELTUIELI NEÎNCORPORABILE 327

Procedee generale utilizate în calculaţia costurilor

Procedeele studiate au la bază calculul matematic utilizat în determinarea costurilor. Noi ne vom
referi doar la următoarele categorii:
- procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;
- procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe;
- procedee de evaluare şi calculare a costurilor privind producţia de fabricaţie interdependentă;
- procedee de calculaţie a costului pe unitatea de produs.

1. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

În general, la repartizarea cheltuielilor indirecte, este utilizat procedeul suplimentării. Acesta

cunoaşte două forme:
- forma clasică; şi
- forma cifrelor relative de structură.

1.1. Forma clasică a procedeului suplimentării

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de calcul:

a) alegerea bazei de repartizare (acestea trebuie să fie comună ca natură tuturor produselor, dar
diferită ca mărime de la un obiect la altul; de exemplu: salariile directe, cheltuielile directe etc);

4
 b) calculul coeficientului de repartizare (K) a cheltuielilor indirecte prin raportul dintre totalul
cheltuielilor indirecte de repartizat şi suma bazelor de repartizare ale obiectelor de calculaţie
asupra cărora se repartizează cheltuielile indirecte;
Cheltuieli indirecte
K=
 (bazele de repartizare)
c) determinarea cotei de cheltuieli indirecte de repartizat fiecărui obiect de calculaţie prin
amplificarea bazei fiecărui produs cu coeficientul calculat.
Cotaj = Bazaj x K

În practica economică, forma clasică a procedeului suplimentării cunoaşte 3 variante:

- varianta coeficientului unic;
- varianta coeficienţilor diferenţiaţi; şi
- varianta coeficienţilor selectivi.

1.1.1. Varianta coeficientului unic

Acesteu procedeu presupune repartizarea unei întregi categorii de cheltuieli indirecte, pe baza
unui singur coeficient de repartizare. Se poate utiliza la repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie
sau a celor de administraţie.

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli indirecte de
producţie la nivelul sumei de 43.200 RON. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se
utilizează o bază de repartizare ce are următoarele valori:
- produsul A: 20.400 RON;
- produsul B: 12.000 RON;
- produsul C: 15.600 RON.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.
Cheltuieli indirecte 43.200 43.200
K=    0,9
 (bazele de repartizare) 20.400  12.000  15.600 48.000
CotaA  20.400  0,9  18.360 RON
CotaB  12.000  0,9  10.800 RON
CotaC  15.600  0,9  14.040 RON

Exemplu:
Societatea LACTA obţine din activitatea desfăşurată 2 produse (A şi B). Cheltuielile indirecte
care trebuie să fie repartizate bunurilor sunt în sumă de 24.000 RON. Pentru produsul A, cheltuielile
directe sunt de 56.000 RON, iar pentru B sunt de 40.000 RON.
Folosind costurile directe ca bază de repartizare, determinaţi cota de cheltuieli indirecte de
repartizat pentru fiecare produs şi costul de producţie al acestora.
Cheltuieli indirecte 24.000 24.000
K=    0,25
 (bazele de repartizare) 56.000  40.000 96.000
CotaA  56.000  0,25  14.000 RON
CotaB  40.000  0,25  10.000 RON
Cost productie A  Cheltuieli directe  Cota de cheltuieli indirecte  56.000  14.000  70.000 RON

5
 Cost productie B  Cheltuieli directe  Cota de cheltuieli indirecte  40.000  10.000  50.000 RON

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică salam şi cârnaţi, costurile indirecte fiind de 14.000 RON, din
care fixe 6.000 RON. S-a luat decizia utilizării salariilor directe ca bază de referinţă. Nivelul acestora
este de 4.640 RON, din care suma de 3.100 RON este aferentă muncitorilor care participă la producerea
de salam.
Care sunt costurile indirecte imputate raţional celor 2 produse în condiţiile în care gradul de
activitate este de 60 %?
Costuri indirecte de repartizat = Cheltuieli variabile + (Cheltuieli fixe x Grad de activitate)
Costuri indirecte de repartizat = 8.000 + 6.000 x 60% = 8.000 + 3.600 = 11.600 RON
Cheltuieli indirecte 11.600 11.600
K=    2,5
 (bazele de repartizare) 3.100  1.540 4.640
CotaA  3.100  2,5  7.750 RON
CotaB  1.540  2,5  3.850 RON

Exemplu:
Societatea SOLARIS obţine 2 produse (A şi B). Cheltuielile directe pentru produsul A sunt de
10.000 RON, iar pentru B sunt de 20.000 RON. Societatea dispune de 2 secţii de producţie. În prima
secţie se fabrică ambele produse, iar în cea de-a II-a secţie se fabrică doar produsul B.
Cheltuielile indirecte înregistrate sunt de 6.000 RON în secţia 1 şi 5.000 RON în secţia 2. Pentru
produsul A soldul iniţial la producţia în curs de execuţie este de 600 RON şi soldul final de 300 RON,
iar la produsul B soldul final la producţia în curs de execuţie este de 400 RON. Baza de repartizare a
cheltuielilor indirecte este reprezentată de cheltuielile directe.
Determinaţi costul produselor finite A şi B obţinute.
Costul de producţie pentru produse finite se determină după următoarea relaţie:
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei
+ Cheltuielile directe
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei
= COST DE PRODUCŢIE
Repartizarea cheltuielilor indirecte ale secţiei 1:
Cheltuieli indirecte 6.000 6.000
K=    0,2
 (bazele de repartizare) 10.000  20.000 30.000
CotaA  10.000  0,2  2.000 RON
CotaB  20.000  0,2  4.000 RON
Cheltuielile înregistrate în secţia 2 vor fi repartizate integral produsului B, deoarece doar acesta
este fabricat în această locaţie.
Costul de producţie al celor 2 produse este:
PRODUSUL A Sume
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei 600
+ Cheltuielile directe 10.000
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional 2.000
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei 300

6
 = COST DE PRODUCŢIE 12.300

PRODUSUL B Sume
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei 0
+ Cheltuielile directe 20.000
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional (4.000+5.000) 9.000
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei 400
= COST DE PRODUCŢIE 28.600

Exemplu:
Societatea AVICOLA fabrică două produse (A şi B). Cheltuielile directe aferente celor două
produse sunt: pentru produsul A – 4.500 RON şi pentru produsul B – 5.500 RON. Cheltuielile indirecte
sunt de 6.500 RON, din care costul subactivităţii 1.500 RON. La ambele produse există producţie
neterminată la sfârşitul lunii, astfel: la produsul A – 200 RON, iar la produsul B – 350 RON. Baza de
repartizare a cheltuielilor indirecte o reprezintă cheltuielile directe.
Care este costul de producţie aferent produselor finite A şi B?
Cheltuieli indirecte de repartizat = Cheltuieli indirecte – Costul subactivităţii
Cheltuieli indirecte de repartizat = 6.500 – 1.500 = 5.000 RON
Cheltuieli indirecte 5.000 5.000
K=    0,5
 (bazele de repartizar e) 4.500  5.500 10.000
CotaA  4.500  0,5  2.250 RON
CotaB  5.500  0,5  2.750 RON
Costul de producţie al celor 2 produse este:
PRODUSUL A Sume
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei 0
+ Cheltuielile directe 4.500
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional 2.250
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei 200
= COST DE PRODUCŢIE 6.550

PRODUSUL B Sume
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei 0
+ Cheltuielile directe 5.500
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional (4.000+5.000) 2.750
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei 350
= COST DE PRODUCŢIE 7.900

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică două produse în două secţii.
În secţia I: cheltuieli indirecte 4.150 RON, din care fixe 2.500 RON; gradul de activitate 80 %;
baza de repartizare: produsul A 5.800 RON, iar produsul B 3.325 RON.
În secţia II: cheltuieli indirecte totale 1.410 RON; gradul de activitate 100 %; baza de repartizare:
produsul A 3.500 RON, iar produsul B 1.200 RON.
Care este cota de repartizare a cheltuielilor indirecte asupra produselor?
În secţia 1, situaţia se prezintă astfel:
Costuri indirecte de repartizat = Cheltuieli variabile + (Cheltuieli fixe x Grad de activitate)
Costuri indirecte de repartizat = 1.650 + 2.500 x 80% = 1.650 + 2.000 = 3.650 RON

7
 Cheltuieli indirecte 3.650 3.650
K=    0,4
 (bazele de repartizare) 5.800  3.325 9.125
CotaA  5.800  0,4  2.320 RON
CotaB  3.325  0,4  1.330 RON
În secţia 2, situaţia se prezintă astfel:
Costuri indirecte de repartizat = 1.175 RON
Cheltuieli indirecte 1.410 1.410
K=    0,3
 (bazele de repartizare) 3.500  1.200 4.700
CotaA  3.500  0,3  1.050 RON
CotaB  1.200  0,3  360 RON
La nivelul întregii activităţi, situaţia cheltuielilor indirecte repartizate este:
CotaA  2.320  1050  3.370 RON
CotaB  1.330  360  1.690 RON

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). În luna octombrie au fost generate
cheltuieli indirecte în sumă de 16.880 RON. Baza de repartizare a acestor cheltuieli o constituie suma
cheltuielilor directe suportate.
Determinaţi costul celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe se prezintă astfel:
- cheltuieli cu materii prime (A – 2.500 RON, B – 4.600 RON şi C – 3.900 RON);
- manopera directă (A – 6.000 ore, B – 4.000 ore şi C – 2.000 ore);
- tariful de salarizare este de 2 RON/oră;
- contribuţiile aferente salariilor directe sunt de 30%.
Rezolvare:
Pentru a putea repartiza cheltuielile indirecte, trebuie să cunoaştem cheltuielile directe aferente
fiecărui produs. Astfel, vom avea:
Chelt dir (A) = 2.500 + 6.000 x 2 + 6000 x 2 x 0,3 = 2.500 + 12.000 + 3.600 = 18.100 RON
Chelt dir (B) = 4.600 + 4.000 x 2 + 4000 x 2 x 0,3 = 4.600 + 8.000 + 2.400 = 15.000 RON
Chelt dir (C) = 3.900 + 2.000 x 2 + 2000 x 2 x 0,3 = 3.900 + 4.000 + 1.200 = 9.100 RON
Cheltuieli indirecte 16.880 16.880
K=    0,4
 (bazele de repartizare) 18.100  15.000  9.100 42.200
CotaA  18.100  0,4  7.240 RON
CotaB  15.000  0,4  6.000 RON
CotaC  9.100  0,4  3.640 RON
COST DE PRODUCŢIE = Cheltuieli directe + Cota de cheltuieli indirecte repartizate
Cost A  18.100  7.240  25.340 RON
Cost B  15.000  6.000  21.000 RON
Cost C  9.100  3.640  12.740 RON

1.1.2. Varianta coeficienţilor diferenţiaţi

Acest procedeu presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care
diferă de la un fel de cheltuială la alta. Fiecare coeficient de repartizare (suplimentare) se determină
după alt criteriu, ca de exemplu:
8
 - amortizarea unei clădiri unde funcţionează mai multe secţii de producţie se poate repartiza în
funcţie de suprafaţa alocată fiecărei secţii;
- consumul de energie se poate repartiza în funcţie de puterea motoarelor (KW).
Această variantă se utilizează şi pentru repartizarea unor subgrupe întregi de cheltuieli, cum ar fi:
cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a utilajelor (CIFU) şi cheltuielile generale de secţie (CGS).

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). Cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a
utilajelor sunt de 40.000 RON, iar cheltuielile generale de secţie sunt la nivelul sumei de 27.000 RON.
La repartizarea acestor cheltuieli se utilizează baze diferite de repartizare. Nivelul bazelor pt CIFU este:
pentru A – 21.000 RON, B – 17.000 RON şi C – 12.000 RON. Nivelul bazelor pt CGS este: pentru A –
9.000 RON, B – 13.000 RON şi C – 8.000 RON.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.
La repartizarea CIFU, se procedează astfel:
Cheltuieli indirecte 40.000 40.000
KCIFU =    0,8
 (bazele de repartizare) 21.000  17.000  12.000 50.000
CotaACIFU  21.000  0,8  16.800 RON
CotaB CIFU  17.000  0,8  13.600 RON
CotaC CIFU  12.000  0,8  9.600 RON
La repartizarea CGS, se procedează în următoarea manieră:
Cheltuieli indirecte 27.000 27.000
KCGS =    0,9
 (bazele de repartizare) 9.000  13.000  8.000 30.000
CotaACGS  9.000  0,9  8.100 RON
CotaB CGS  13.000  0,9  11.700 RON
CotaC CGS  8.000  0,9  7.200 RON

Exemplu:
La stabilirea cheltuielilor indirecte, situaţia societăţii AGRICOLA se prezintă astfel:
- amortizarea clădirii monobloc în care funcţionează secţiile I şi II este în sumă de 10.400 RON,
iar suprafaţa secţiei I este de 10.000 m2, a secţiei II este de 6.000 m2 şi a secţiei III de 4.000 m2;
- energia electrică consumată în scopuri motrice indicată de conorul unic este de 3.600 RON, iar
puterea instalată a motoarelor electrice care acţionează utilajele este: secţia I – 168 Kwh, secţia II
– 138 Kwh şi secţia III – 36 Kwh.
Repartizaţi cheltuielile cu maortizarea şi cu energia electrică pe secţii de producţie.

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). În cursul perioadei au fost generate
cheltuieli indirecte în sumă de 39.500 RON. Baza de repartizare a acestor cheltuieli o constituie suma
cheltuielilor directe suportate. În acelaşi interval, cheltuielile generale de administraţie înregistrate sunt
de 17.775 RON. Această categorie de cheltuielie se repartizează în funcţie de costul de producţie.
Determinaţi costul complet al celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe se prezintă
astfel:
- cheltuieli cu materii prime (A – 10.000 RON, B – 20.000 RON şi C – 30.000 RON);
- cheltuieli cu materiale consumabile (A – 1.500 RON, B – 2.000 RON şi C – 1.000 RON);

9
 - manopera directă (A – 1.000 ore, B – 500 ore şi C – 2.000 ore);
- cheltuieli cu salariul orar este de 3 RON/oră (această valoare cuprinde deja constribuţiile aferente
salariilor directe).
- Alte cheltuieli directe (A – 1.000 RON, B – 2.000 RON şi C – 1.000 RON).

Rezolvare:
Pentru a putea repartiza cheltuielile indirecte, trebuie să cunoaştem cheltuielile directe aferente
fiecărui produs. La repartizarea cheltuielilor de administraţie, trebuie să ţinem cont de următoarea
formulă:
COST DE PRODUCŢIE = Cheltuieli directe + Cota de cheltuieli indirecte repartizate
Pentru a răspunde la cerinţa problemei, costul complet se determină astfel:
COST COMPLET = Cost de producţie + Cheltuieli de administraţie repartizate
Suma cheltuielilor directe pe fiecare produs se prezintă după cum urmează:
Explicaţii A B C
Materii prime 10.000 20.000 30.000
Materiale consumabile 1.500 2.000 1.000
Salarii directe 3.000 1.500 6.000
Alte cheltuieli directe 1.000 2.000 1.000
TOTAL: 15.500 25.500 38.000

La determinarea cheltuielilor indirecte repartizate pe produse se fac următoarele calcule:

Cheltuieli indirecte 39.500 39.500
K=    0,5
 (bazele de repartizare) 15.500  25.500  38.000 79.000
CotaA  15.500  0,5  7.750 RON
CotaB  25.500  0,5  12.750 RON
CotaC  38.000  0,5  19.000 RON
Costul de producţie al celor 3 bunuri este:
Cost productie A  15.500  7.750  23.250 RON
Cost productie B  25.500  12.750  38.250 RON
Cost productieC  38.000  19.000  57.000 RON
Pentru a repartiza şi cheltuielile de administraţie în costul complet, vom utiliza costul de
producţie ca bază de repartizare.
Cost productie 17.775 17.775
K=    0,15
 (bazele de repartizare) 23.250  38.250  57.000 118.500
CotaA  23.250  0,15  3.487,5 RON
CotaB  38.250  0,15  5737,5 RON
CotaC  57.000  0,15  8.550 RON
În ultima etapă, se determină costul complet după relaţia prezentată mai sus.
Cost complet A  23.250  3.487,5  26.737,5 RON
Cost complet B  38.250  5.737,5  43.987,5 RON
Cost complet C  57.000  8.550  65.550 RON

1.1.3. Varianta coeficienţilor selectivi

10
 Acest procedeu se utilizează la repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie şi presupune, pe
lângă folosirea unor baze de repartizare diferite de la un fel de cheltuială la alta, alegerea produselor
asupra cărora trebuie să fie repartizate următoarele cheltuieli. Se determină coeficienţi de repartizare
separaţi pentru fiecare dintre cele două subgrupe de cheltuieli (CIFU şi CGS), la nivelul fiecărei secţii de
producţie în parte.

Exemplu:
Societatea AGRICOLA dispune de 3 secţii de producţie (I, II şi III) şi fabrică 3 produse (A, B şi
C). Produsul A trece prin toate cele 3 secţii de producţie, B trece doar prin secţiile I şi III, iar C trece
prin secţiile I şi II. Nivelul CIFU, CGS şi al bazelor de repartizare este prezentat în continuare:

SECŢIA
Explicaţii
I II III
Cheltuieli indirecte de producţie 51.400 43.600 31.920
- din care CIFU 30.400 19.600 16.920
- din care CGS 21.000 24.000 15.000
Nivelul bazelor de repartizare
Pentru CIFU 38.000 28.000 18.800
- produsul A 12.000 15.000 10.400
- produsul B 18.000 ----- 8.400
- produsul C 8.000 13.000 -----
Pentru CGS 42.000 60.000 25.000
- produsul A 17.000 25.400 13.400
- produsul B 13.400 ----- 11.600
- produsul C 11.600 34.600 -----
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.
Stabilirea coeficienţilor pentru CIFU:
Secţia I:
Cheltuieli indirecte 30.400
KCIFU-I =   0,8
 (bazele de repartizar e) 38.000
CotaACIFU  I  12.000  0,8  9.600 RON
CotaB CIFU  I  18.000  0,8  14.400 RON
CotaC CIFU  I  8.000  0,8  6.400 RON
Secţia II:
Cheltuieli indirecte 19.600
KCIFU-II =   0,7
 (bazele de repartizare) 28.000
CotaACIFU  II  15.000  0,7  10.500 RON
CotaB CIFU  II  0 RON
CotaC CIFU  II  13.000  0,7  9.100 RON
Secţia III:
Cheltuieli indirecte 16.920
KCIFU-III =   0,9
 (bazele de repartizare) 18.800
CotaACIFU  III  10.400  0,9  9.360 RON
CotaB CIFU  III  8.400  0,9  7.560 RON

11
 CotaC CIFU  III  0 RON
Stabilirea coeficienţilor pentru CGS:
Secţia I:
Cheltuieli indirecte 21.000
KCGS-I =   0,5
 (bazele de repartizare) 42.000
CotaACGS  I  17.000  0,5  8.500 RON
CotaB CGS  I  13.400  0,5  6.700 RON
CotaC CGS  I  11.600  0,5  5.800 RON
Secţia II:
Cheltuieli indirecte 24.000
KCGS-II =   0,4
 (bazele de repartizare) 60.000
CotaACGS  II  25.400  0,4  10.160 RON
CotaB CGS  II  0 RON
CotaC CGS  II  34.600  0,4  13.840 RON
Secţia III:
Cheltuieli indirecte 15.000
KCGS-III =   0,6
 (bazele de repartizare) 25.000
CotaACGS  III  13.400  0,6  8.040 RON
CotaB CGS  III  11.600  0,6  6.960 RON
CotaC CGS  III  0 RON

Exemplu:
Societatea AGRICOLA dispune de 3 secţii principale de producţie (I, II şi III) în cadrul cărora se
fabrică 3 produse (A, B şi C). Produsul A trece prin toate cele 3 secţii de producţie, B trece doar prin
secţiile I şi III, iar C trece prin secţiile I şi II. Nivelul cheltuielilor indirecte şi al bazelor de repartizare se
prezintă astfel:

SECŢIA
Explicaţii
I II III
Cheltuieli indirecte de producţie 4.626 3.879 2.902,8
- din care CIFU 2.736 1.764 1.552,8
- din care CGS 1.890 2.115 1.350
Nivelul bazelor de repartizare
Pentru CIFU 3.420 2.520 1.692
- produsul A 1.080 1.350 936
- produsul B 1.620 ----- 756
- produsul C 720 1.170 -----
Pentru CGS 3.780 5.400 2.250
- produsul A 1.530 2.286 1.206
- produsul B 1.206 ----- 1.044
- produsul C 1.044 3.114 -----
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

12
 1.2. Forma cifrelor relative de structură
Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) determinarea coeficientului de repartizare prin raportarea bazei de repartizare corespunzătoare
fiecărui obiect de calculaţie la suma totală a bazelor de repartizare;
Baza A
kA  n
 Baza i
i 1
b) stabilirea cotei de cheltuieli indirecte de repartizat prin amplificarea coeficientului corespunzător
fiecărui produs cu suma totală a cheltuielilor indirecte de repartizat.
Cota A  k A  Cheltuieli indirecte
În această variantă, suma coeficienţilor calculaţi trebuie să fie egală cu 1.

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli indirecte de
producţie la nivelul sumei de 43.200 RON. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se
utilizează o bază de repartizare ce are următoarele valori:
- produsul A: 20.400 RON;
- produsul B: 12.000 RON;
- produsul C: 15.600 RON.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs, utilizând
forma cifrelor relative de structură.
Baza A 20.400 20.400
kA  n    0,425
20.400  12.000  15.600 48.000
 Baza i
i 1
Baza B 12.000 12.000
kB     0,250
n
20.400  12.000  15.600 48.000
 Baza
i 1
i

Baza C 15.600 15.600

kC     0,325
n
20.400  12.000  15.600 48.000
 Baza
i 1
i

Cota de cheltuieli de repartizat fiecărui produs se prezintă astfel:

CotaA  43.200  0,425  18.360 RON
CotaB  43.200  0,250  10.800 RON
CotaC  43.200  0,325  14.040 RON

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). Aceasta a înregistrat cheltuieli indirecte la
nivelul sumei de 86.400 RON. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se utilizează o bază
de repartizare ce are următoarele valori:
- produsul A: 40.800 RON;
- produsul B: 20.400 RON;
- produsul C: 31.200 RON.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs, utilizând
forma cifrelor relative de structură.
13
 2. Procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe

Aceste procedee se aplică în cazul cheltuielilor mixte la a căror analiză este necesar să se ia în
calcul comportamentul lor faţă de volumul producţiei. Ne vom referi la următoarele procedee:
- procedeul celor mai mici pătrate; şi
- procedeul punctelor de minim şi maxim (punctelor de extrem).

2.1. Procedeul celor mai mici pătrate

Trebuie să fie parcurse următoarele etape:
a) calculul volumului mediu al activităţii prin raportarea volumului total al activităţii (Q) la numărul
perioadelor de gestiune (n), pe baza relaţiei:
n

Q i
Q i 1

n
b) calculul cheltuielilor medii prin raportarea sumei totale a cheltuielilor la numărul total al
perioadelor de gestiune, pe baza relaţiei:
n

 Ch i
Ch  i 1

n
c) calculul abaterii volumului activităţii (X) ca diferenţă dintre volumul activităţii din fiecare perioadă
şi volumul activităţii medii:
X  Qi  Q
d) calculul abaterii cheltuielilor (Y) ca diferenţă dintre volumul cheltuielilor din fiecare perioadă şi
volumul cheltuielii medii:
Y  Chi  Ch
e) calculul cheltuielilor variabile unitare prin raportarea sumei produsului dintre abaterea de volum
(X) şi abaterea de cheltuieli (Y) la suma abaterii de volum la pătrat:
n

 ( XY ) i
Chvu  i 1
n

X i 1
i
2

f) calculul cheltuielilor variabile totale prin amplificarea cheltuielilor variabile unitare cu volumul
activitatii totale (Qt):
Chvt  Chvu  Qt
g) calculul cheltuielilor fixe totale ca diferenţă dintre cheltuielile totale şi cheltuielile variabile totale:
Chf t  Cht  Chvt
h) calculul cheltuielilor variabile standard prin amplificarea volumului de activitate standard cu
cheltuielile variabile unitare:
Chvs  Chvu  Qs
i) calculul cheltuielilor standard totale prin însumarea cheltuielilor variabile standard cu cheltuielile
fixe:
Chs  Chvs  Chf

Exemplu:
14
 Se cunosc următoarele informaţii despre societatea AGRICOLA: cheltuielile generale ale sectiei
in evolutia lor pe 12 luni şi volumul productiei exprimate in ore de functionare a utilajului pe aceeasi
perioada.
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului urmator, cunoscand ca volumul de activitate
standard este de 9.000 ore de functionare a utilajului.

Ch. Produsul Abaterea

Abaterea Abaterea
Vol. activităţii generale abaterii de medie
Luna de volum cheltuielii
(nr.ore) ale sectiei vol. si ch. patratica
(X) (Y)
(Cht) (X x Y) (X2)
I 660 73.000 10 500 5.000 100
II 630 71.500 -20 -1.000 20.000 400
III 670 73.500 20 1.000 20.000 400
IV 690 74.500 40 2.000 80.000 1.600
V 680 74.000 30 1.500 45.000 900
VI 660 73.000 10 500 5.000 100
VII 600 70.000 -50 -2.500 125.000 2.500
VIII 580 69.000 -70 -3.500 245.000 4.900
IX 630 71.500 -20 -1.000 20.000 400
X 640 72.000 -10 -500 5.000 100
XI 660 73.000 10 500 5.000 100
XII 700 75.000 50 2.500 125.000 2.500
TOTAL 7.800 870.000 0 0 700.000 14.000

a) determinarea volumului mediu al activităţii:

7.800
Q  650 ore
12
b) determinarea cheltuielilor medii:
870.000
Ch   72.500 RON
12
c) stabilirea cheltuielilor variabile unitare:
n

 ( XY ) i
700.000
Chvu  i 1
n
  50 RON/h
X 2 14.000
i
i 1
d) calculul cheltuielilor variabile totale:
Chvt  Chvu  Qt  50  7.800  390.000 RON
e) determinarea cheltuielilor fixe din cursul anului:
Chf t  Cht  Chvt  870.000  390.000  480.000 RON
f) estimarea cheltuielilor variabile standard pentru perioada următoare:
Chvs  Chvu  Qs  50  9.000  450.000 RON
g) estimarea cheltuielilor standard totale pentru perioada următoare:
Chs  Chvs  Chf  450.000  480.000  930.000 RON

Exemplu:
Societatea DORALIMENT a înregistrat următoarele cheltuieli indirecte de producţie prezentate
15
în tabelul de mai jos, alături de producţia obţinută în primul semestru al anului:
Ch.
Vol. activităţii
Luna indirecte
(ore)
(RON)
Ianuarie 3.720 6.120
Februarie 3.600 6.000
Martie 4.260 6.660
Aprilie 4.800 7.200
Mai 5.400 7.800
Iunie 4.680 7.080
TOTAL:

Determinaţi cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de producţia lunii

iulie, care va fi de 5.880 ore. Dar pentru trimestrul al III-lea al anului, ştiind că producţia va fi de
16.000 ore?

2.2. Procedeul punctelor de minim şi maxim (punctelor de extrem)

Prin această variantă se poate determina mult mai uşor cheltuiala variabilă unitară raportând
diferenţa dintre cheltuiala maximă şi cea minimă la diferenţa dintre volumul maxim şi cel minim al
activităţii:
CH max  CH min
Chvu 
Qmax  Qmin

Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii despre societatea BRASAL: cheltuielile generale ale sectiei in
evolutia lor pe 12 luni şi volumul productiei exprimate in ore de functionare a utilajului pe aceeasi
perioada.
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului urmator, cunoscand ca volumul de activitate
standard este de 9.000 ore de functionare a utilajului.

Ch.
Vol. activităţii generale
Luna
(nr.ore) ale sectiei
(Cht)
I 660 73.000
II 630 71.500
III 670 73.500
IV 690 74.500
V 680 74.000
VI 660 73.000
VII 600 70.000
VIII 580 69.000
IX 630 71.500
X 640 72.000
XI 660 73.000
XII 700 75.000
TOTAL 7.800 870.000

16
 a) stabilirea cheltuielilor variabile unitare:
CH max  CH min 75.000  69.000 6.000
Chvu     50 RON/h
Qmax  Qmin 700  580 120
b) calculul cheltuielilor variabile totale:
Chvt  Chvu  Qt  50  7.800  390.000 RON
c) determinarea cheltuielilor fixe din cursul anului:
Chf t  Cht  Chvt  870.000  390.000  480.000 RON
d) estimarea cheltuielilor variabile standard pentru perioada următoare:
Chvs  Chvu  Qs  50  9.000  450.000 RON
e) estimarea cheltuielilor standard totale pentru perioada următoare:
Chs  Chvs  Chf  450.000  480.000  930.000 RON

Exemplu:
Se consideră o societate care prezintă următoarea situaţie a producţiei fabricate şi a cheltuielilor
totale pe o perioadă de 12 luni.
Ch.
Producţia
generale
Luna fabricată
ale sectiei
(bucăţi)
(Cht)
I 18.800 30.982
II 18.250 30.375
III 21.450 33.600
IV 24.300 36.450
V 27.350 39.487
VI 23.600 35.842
VII 25.210 37.250
VIII 24.300 36.450
IX 32.400 40.905
X 36.400 44.550
XI 36.450 48.600
XII 31.590 43.740
TOTAL 320.100 458.231
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului următor, cunoscand ca volumul producţiei
standard este de 350.000 bucăţi.

Exemplu:
La societatea BRASAL, cheltuielile de desfacere şi producţia vândută au avut următoarea
evoluţie:
Producţia Cheltuieli de
Luna vândută desfacere
(kg) (RON)
Ianuarie 5.580 9.180
Februarie 5.400 9.000
Martie 6.390 9.990
17
 Aprilie 7.200 10.800
Mai 8.100 11.700
Iunie 7.020 10.620
Iulie 7.440 11.040
August 7.200 10.800
Septembrie 8.520 12.120
Octombrie 9.600 13.200
Noiembrie 10.800 14.400
Decembrie 9.360 12.880
TOTAL
Determinaţi cheltuielile de desfacere standard aferente anului următor, ştiind că volumul
producţiei standard va fi de 100.000 kg.
Determinaţi cheltuielile de desfacere standard în următoarele situaţii:
Producţia
Perioada
vândută (kg)
Ianuarie 6.000
Trimestrul I 19.000
Trimestrul II 23.000
Trimestrul II 24.000
Trimestrul IV 30.000

3. Procedee de calculare a costurilor privind producţia de fabricaţie interdependentă

În cadrul societăţilor pot avea loc livrări reciproce între secţii sau ateliere. De exemplu, centrala
de apa livreaza centralei termice apa necesara pentru productia aburului, dar la randul sau, centrala de
apa primeste in anumite perioade ale anului energie termica pentru incalzire care provine de la centrala
termica. Tot astfel, statia de transformatori livreaza celorlalte ateliere auxiliare energie electrica, dar si
aceasta primeste de la sectiile auxiliare respective apa industriala, prestatii sub forma transporturilor
interne, alte servicii in raport de specificul fiecarui atelier auxiliar.
In asemenea situatii, pentru a face posibila decontarea prestatiilor reciproce, este necesara
cunoasterea costului produselor, iar pentru determinarea acestui cost este necesara decontarea
prestatiilor reciproce. Intervine astfel un cerc vicios. De aceea, se utilizează următoarele procedee:
- procedeul calculelor iterative; şi
- procedeul algebric.

3.1. Procedeul calculelor iterative (reiterării)

Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) se determină marimea raporturilor (Rj) dintre cantitatile de produse livrate celorlalte sectii (qj)
luate separat si totalul productiei rezultate de la sectia furnizoare (Qj), pe baza relatiei:
qj
Rj 
Qj
b) se pondereaza in mod succesiv coeficientii astfel calculati cu cheltuielile sectiei furnizoare
(CHfz) pentru care s-a calculat coeficientul, cheltuieli inregistrate pana in momentul respectiv:
CH j  CH fz  R j
c) se repeta calculele cu cheltuielile neluate in seama la runda precedenta la fiecare sectie in parte
pana cand rezultatele reprezinta sume neglijabile.
Trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a nu supune aceeaşi sumă unui dublu sau triplu calcul
de repartizare.
18
 In principiu se efectueaza atatea runde de calcul cate sectii intra in sistemul prestatiilor reciproce,
plus inca o runda pentru prima sectie pentru ca la prima runda de calcul nu s-au luat in calcul sumele
primite de la alte sectii.

Exemplu:
În cadrul societăţii BRASAL funcţionează trei sectii auxiliare: statia de transformatori (ST),
centrala termică (CT) şi staţia de captare şi distribuţie a apei potabile (SCA). Situaţia cheltuielilor, a
producţiei şi destinaţia acesteia se prezintă astfel:

Ateliere Cheltuieli Producţia Ateliere auxiliare primitoare

Alte destinaţii
furnizoare de producţie fabricată (Q) ST CT SCA
ST 10.000 30.000 Kw/h --- 100 5.000 24.900
CT 4.000 200 t abur 10 --- 20 170
SCA 2.000 4.000 m3 20 300 --- 3.680

Determinaţi costul producţiei destinate celorlalte sectoare de activitate.

Deschidem mai intâi T-urile pentru conturile analitice de la cele trei sectii auxiliare:
ST CT SCA
I 10.000,00 33,33 4.000,00 201,67 2.000,00 22,35
201,67 1.666,67 33,33 403,33 1.666,67 305,25
20,35 0,73 I 4.033,33 15,30 403,33 0,34
II 222,02 36,98 305,25 30,60 I 4.070,00 5,06
15,30 0,05 0,73 36,98
0,34 2,60 II 305,98 30,60
III 15,64 5,06 II 67,58
0,05 2,60
Se determină marimea raporturilor:
100 5.000
CT
K ST   0,0033 CA
K ST   0,1666
30.00 30.000
10 20
CT 
K ST  0,05 CT 
K CA  0,1
200 200
20 300
CA 
K ST  0,005 CA 
K CT  0,075
4.000 4.000
A. Prima runda de calcule
ST CT : 10.000 * 0,0033  33,33 lei
CA : 10.000 * 0,1666  1666,66 lei
CT ST : 4033,33 * 0,05  201,67 lei
CA : 4033,33 * 0,1  403,33 lei
CA ST : 4070 * 0,005  22,35 lei
CA : 4070 * 0,075  305,25 lei

Pentru a doua runda de calcul se iau in considerare sumele neluate in calcul la prima runda.

19
 B. A doua runda de calcul
ST CT : 222,02 * 0,0033  0,73 lei
CA : 222,02 * 0,1666  36,98 lei
CT ST : 305,98 * 0,05  15,30 lei
CA : 305,98 * 0,1  30,60 lei
CA ST : 67,58 * 0,005  0,34 lei
CA : 67,58 * 0,075  5,06 lei

C.) A treia runda de calcul

-ne vom opri aici din lipsa de timp – la examen 4 runde
ST CT : 15,64 * 0,0033  0,05 lei
CA : 15,64 * 0,1666  2,60 lei

Dupa epuizarea calculelor de preluare a costurilor privind productia de fabricatie interdependenta se

calculeaza costul productiei destinate celorlalte sectoare de activitate avand in vedere urmatoarea relatie:
Chi  Ch p  Chl
Cu 
Qj  qj
UNDE Chi – Cheltuieli initiale ale sectiei respective
Chp – Cheltuieli primite in sistemul prestarilor reciproce
Chl – Cheltuieli aferente productiei livrate
Qj – cantitatea totala de productie obtinuta
qj – cantitatea de produs livrata sectiilor auxiliare
(10.000  237,66)  1740,36
Cu en.electrica   0,32lei/KW /h
30.000  5.100

3.2. Procedeul algebric

Acest procedeu presupune calculul costului cu ajutorul sistemului de ecuatii lineare. Se porneste
de la urmatoarele premise:
a) costul unitar al productiei diferitelor sectii sau ateliere se considera necunoscut si se noteaza cu
cate o necunoscuta ca:
X – costul unitar pentru energia electrica
Y – costul unitar pentru abur
Z – costul unitar pentru apa
b) productia rezultata de la fiecare sectie evaluata in functie de costul unitar (X, Y, Z) este egala cu
cheltuielile initiale ale sectiei producatoare la care se adauga prestatiile primite de la celelalte
secţii, evaluate în funcţie de costul lor unitar.
Se formeaza atatea ecuatii cate sectii intra in sistemul prestatiilor reciproce.
 30.000X  10.000  10Y  20Z

 200Y  4.000  100X  300Z
4.000Z  2.000  5.000X  20Y

Se rezolva sistemul de ecuatii si se afla costul unitar care reprezinta necunoscutele de la fiecare
sectie in parte.

20
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
DEPARTAMENTUL DE CONTABILITATE ȘI AUDIT

SUPORT DE SEMINAR
APLICAȚII ȘI EXERCIȚII
REZOLVATE CA MODEL
Contabilitate de gestiune
EAM

Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN IULIU

BUCUREȘTI
2021
 1. Înregistrarea în contabilitate a tranzacţiilor (recapitulare)

Societăţile comerciale au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară şi

contabilitatea de gestiune, adaptată la specificul activităţii1.
În contabilitatea financiară, cheltuielile se clasifică, de regulă, după natura acestora astfel:
 cheltuieli de exploatare (cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, cheltuieli cu personalul,
cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, contravaloarea energiei şi apei consumate, costul mărfurilor
vândute);
 cheltuieli financiare (cheltuieli cu dobânzile, diferenţe nefavorabile de curs valutar, sconturi acordate
clienţilor); şi
 cheltuieli extraordinare (calamităţile şi alte evenimente extraordinare).
De asemenea, acestea mai pot fi clasificate şi după destinaţie astfel:
 costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (cuprinde cheltuielile care au legatură
directă cu îndeplinirea obiectului de activitate a societăţii);
 cheltuielile de desfacere; şi
 cheltuielile generale de administraţie.
În conţinutul Notelor explicative (Nota 4) ataşate situaţiilor financiare, societăţile trebuie să
efectueze o analiză a rezultatului din exploatare după destinaţia cheltuielilor.
În contabilitatea de gestiune, doar cheltuielile de exploatare sunt preluate, analizate, grupate şi
înregistrate în vederea determinării costului de producţie.

Exemplul 1:
Din balanţa de verificare întocmită la 31 noiembrie 2007 s-au extras următoarele informaţii:
Mijl de tranport 50.000 Capital social 60.000
Mărfuri 10.000 Materii prime 15.000
Furnizori 48.000 Salarii datorate 25.000
Casa 28.000 Utilaje 20.000
Calculatoare 10.000
Pe parcursul lunii decembrie 200N, au loc următoarele operatii:
a) pe 02.12, se platesc salariile datorate, în numerar;
b) pe 08.12, se cumpara marfuri la costul de 7.000 lei, TVA 19%;
c) pe 11.12 se primeste factura de energie in valoare de 3.570 lei (TVA inclus);
d) pe 13.12, se consuma materii prime avand costul de 7.000 lei si se obtin produse finite la costul de
producţie de 18.000 lei;
e) pe 15.12 se vand marfurile detinute cu pretul de vanzare de 35.000 lei, TVA 19%;
f) la data de 22.12, se cumpara materiale consumabile in valoare de 2.000 lei, TVA 19% si se dau în
consum;
g) pe 23.12 se incaseaza, in numerar, de la clienti contravaloarea marfurilor vandute şi se acordă un
scont de 500 lei;
h) pe 31.12, se inregistreaza salariile brute pe luna curenta in suma de 5.000 lei şi contribuţiile
suportate de societate;
i) pe 31.12, se inregistreaza amortizarea mijloacelor de transport în sumă de 2.000 lei;
j) pe 31.12, se inregistreaza amortizarea calculatoarelor, în sumă de 500 lei;
k) pe 31.12, se inregistreaza amortizarea utilajelor de producţie, în sumă de 1.000 lei.
Informaţii suplimentare:
 salariile sunt grupate astfel:
- 65% pentru muncitorii direct productivi;

1
Art. 1, alin (1) din Legea nr. 82 din 24.12.1991 - Legea contabilităţii, republicată în M.Of. nr. 48 din 14.01.2005
2
 - 15% pentru personalul de la desfacere;
- 20% pentru personalul administrativ.
 materialele consumabile sunt:
- 30% pentru productie;
- 70% pentru desfacere.
 consumul de energie electrică este aferent:
- 80% pentru productie;
- 20% pentru sediul administrativ.
Se cere :
- întocmirea Bilantului initial ;
- înregistrarea tranzactiilor în contabilitate;
- închiderea conturilor de venituri, cheltuieli si TVA;
- întocmirea Contului de profit şi pierdere, după natura cheltuielilor; şi
- întocmirea Notei explicative 4, conform modelului de mai jos.

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare

Sume exerciţiu
Denumirea indicatorului Calcule
curent
1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vandute si al
serviciilor prestate ( 3+4+5 )
3. Cheltuielile activitatii de baza
4. Cheltuielile activitatilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de productie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri nete ( 1-2 )
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuielile generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. REZULTATUL DIN EXPLOATARE
( 6-7-8+9)

Exemplul 2:
Societatea AGRICOLA dispune de următoarele informaţii:

Informaţii 01.01.2007 31.12.2007

Stoc de materii prime 46.000 65.000
Stoc de marfuri 362.000 354.000
Stoc de produse finite 23.000 29.000

În timpul perioadei au fost utilizate în producţie materii prime în valoare de 335.000 lei, costul
produselor finite vândute a fost de 473.000 lei, iar costul mărfurilor achiziţionate în cursul anului a fost de
288.000 lei.
Determinaţi:
- costul materiilor prime achiziţionate;
- costul mărfurilor vândute;
- costul produselor finite obţinute.

3
 2. Elemente introductive

Trebuie să ţinem cont de următoarele relaţii:

 Cheltuieli de producţie = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte alocate raţional
 Costul produselor finite = Sold iniţial producţie în curs + Cheltuieli de producţie – Sold
final producţie în curs
 Sold iniţial produse finite + Costul produselor finite obţinute – Costul produselor finite
vândute = Sold final produse finite
 Marja brută = Vânzări - Costul produselor finite vândute
 Rezultatul exerciţiului = Marja brută – Cheltuieli de distribuţie – Cheltuieli de
administraţie

Exemplul 3:
Completaţi elementele care lipsesc din tabelul alăturat, având la bază relaţiile dintre acestea:

Elemente Cazul 1 Cazul 2 Cazul 3 Cazul 4

Cheltuieli directe cu materii prime 22.500 36.000 25.000 30.000
Cheltuieli directe cu salariile 20.000 30.000 40.000
Cheltuieli indirecte de producţie 62.000 25.000 20.000
Total cheltuieli de producţie 98.000 75.000
Sold iniţial producţie în curs 10.000 5.000 -
Sold final producţie în curs 8.000 5.000
Costul produselor finite obţinute 80.000 80.000 90.000
Vânzări 150.000 120.000 140.000
Sold iniţial produse finite 4.000 10.000
Costul produselor finite obţinute
Sold final produse finite 10.000 -
Costul produselor finite vândute 98.000 70.000 90.000
Marja brută 22.000 80.000 50.000 50.000
Cheltuieli de distribuţie 5.000 10.000 20.000
Cheltuieli de administraţie 7.000 10.000 10.000
Rezultatul exerciţiului 50.000 25.000

3. Determinarea costului de producţie şi a costului subactivităţii

Cheltuielile suportate de societăţi sunt clasificate, după modul de repartizare în costul produselor, în:
- cheltuieli directe: consum de materii prime, materiale auxiliare, cheltuielile salariale directe etc;
- cheltuieli indirecte: nu se pot identifica şi repartiza direct pe fiecare produs şi sunt grupate, de
regulă, în cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuieli generale ale secţiei.
Cheltuielile indirecte se pot împărţi în:
- cheltuieli variabile, care se încorporează în costul de producţie în întregime; şi
- cheltuieli fixe, care se includ în costul de producţie în funcţie de gradul de activitate înregistrat
(raportul dintre nivelul de activitate real şi nivelul planificat).
O formulă simplificată de determinare a costului de producţie este:
Nivel real
Cost de producţie = Chelt directe + Chelt indirecte variabile + Chelt fixe 
Nivel normal

4
 Nivel real
Costul subactivităţii = Chelt fixe  (1  )
Nivel normal

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele informaţii din contabilitatea de gestiune pentru o secţie principală în
care se fabrică produsul X: cheltuieli directe 1.000 lei; cheltuieli indirecte de producţie 500 lei, din care
cheltuieli fixe 100 lei. Nivelul de activitate exprimat în ore de funcţionare a utilajelor este: 5.000 ore
nivelul normal al activităţii, 4.000 ore nivelul real al activităţii.
La ce valoare se vor înregistra în contabilitate produsele finite obţinute?

Exemplu:
Societatea AGRICOLA SA obţine un singur produs A şi a înregistrat: cheltuieli directe 5.000 lei,
cheltuielile indirecte de producţie 1.000 lei, din care cheltuieli variabile 800 lei. Nivelul de activitate
exprimat în ore de funcţionare raţională a utilajelor: 3.000 ore - nivelul normal al activităţii; 2.700 ore –
nivelul real al activităţii.
Care este suma reprezentând costul subactivităţii, suma cheltuielilor indirecte de repartizat şi
costul de producţie?

Exemplu:
Cheltuielile directe înregistrate sunt de 1.700 lei, iar cheltuielile indirecte de producţie de 800
lei, din care cheltuieli fixe 300 lei. Nivelul normal al activităţii este de 5.000 ore, iar nivelul real de
4.200 ore.
Care este suma reprezentând costul subactivităţii şi suma cheltuielilor indirecte de repartizat ?
Dar dacă nivelul real al activităţii ar fi fost de 5.500 ore?

Exemplu:
Societatea AGRICOLA SA fabrică 2 produse A şi B, capacitatea normală de producţie fiind de
100.000 buc pentru A şi 300.000 buc pentru B. În anul 2006, societatea a fabricat 90.000 buc din
produsul A şi 110.000 buc din produsul B. Cheltuielile indirecte de producţie au fost de 90.000 lei, din
care variabile 50.000 lei.
Determinaţi costul subactivităţii.

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date la produsele A şi B: cheltuielile totale de producţie (directe şi
indirecte) sunt de 1.800 lei (A-625 lei şi B-1.175 lei). Cheltuielile variabile de producţie sunt de 1.200
lei (A-450 lei şi B-750 lei). Nivelul producţiei normale (A-50 kg şi B-40 kg ), iar nivelul producţiei
reale (A-40 kg şi B-32 kg ).
Care sunt costurile raţionale de producţie pentru produsele A şi B?

Exemplu:
În cursul lunii ianuarie, societatea AGRICOLA obţine produse finite, în următoarele condiţii:
cheltuieli variabile de producţie 5.000 lei, cheltuieli fixe de producţie 2.000 lei, capacitatea normală de
producţie 1.000 bucăţi, capacitatea reală de producţie 800 bucăţi.
Care este costul obţinerii produselor finite?

Exemplu:
În anul 2006, entitatea AGRICOLA SA a înregistrat următoarele cheltuieli la fabricarea a 800 de
anvelope:
- cheltuieli directe: 80.000 lei ;
- cheltuieli indirecte de producţie 35.000 lei, din care variabile 18.500 lei.

5
 Care este costul de producţie, ştiind capacitatea normală de producţie ca fiind egală cu 1.200 de
bucăţi?

Exemplu:
Entitatea AGROALIMENT fabrică 80.000 buc produs A, înregistrând urmatoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materii prime consumate 600 lei;
 cheltuieli cu materialele consumabile consumate 100 lei;
 cheltuieli cu manopera directa 900 lei;
 cheltuieli indirecte cu materialele consumabile 150 lei;
 cheltuieli indirecte cu forta de munca 150 lei;
 cheltuieli cu amortizarea fabricii, a instalatiilor si echipamentelor 250 lei;
 cheltuieli cu intretinerea sectiilor si utilajelor 60 lei;
 cheltuieli cu deplasari, detasari, transferari 80 lei;
 cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii 15 lei;
 cheltuieli cu publicitatea 20 lei;
 cheltuieli cu manopera personalului din unitatile de desfacere 150 lei.
Capacitatea normala de productie este de 100.000 buc produs A.
Determinaţi costul de productie şi valoarea cheltuielilor neîncorporabile.

4. Procedee generale utilizate în calculaţia costurilor

Procedeele studiate au la bază calculul matematic utilizat în determinarea costurilor. Noi ne vom
referi doar la următoarele categorii:
- procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;
- procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe;
- procedee de evaluare şi calculare a costurilor privind producţia de fabricaţie interdependentă;
- procedee de determinare a costului pe unitatea de produs.

4.1. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Costurile indirecte sunt comune mai multor produse sau activităţi. Când se doreşte repartizarea
cheltuielilor indirecte în costul produsului sau a activităţii trebuie să utilizăm o bază de alocare pentru a
repartiza aceste cheltuieli indirecte. Exemplu: cheltuielile cu energia electrică, cheltuielile privind
amortizarea imobilizărilor, salariul responsabilului de atelier, al personalului din sectorul de întreţinere etc.
În general, la repartizarea cheltuielilor indirecte, este utilizat procedeul suplimentării. Acesta
cunoaşte două forme:
- forma clasică; şi
- forma cifrelor relative de structură.

4.1.1. Forma clasică a procedeului suplimentării

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de calcul:

a) alegerea bazei de repartizare a cheltuielilor (acestea trebuie să fie comună ca natură tuturor
produselor, dar diferită ca mărime de la un obiect la altul; de exemplu: salariile directe, cheltuielile
directe etc);
b) calculul coeficientului de repartizare (K) a cheltuielilor indirecte prin raportul dintre totalul
cheltuielilor indirecte de repartizat şi suma bazelor de repartizare ale obiectelor de calculaţie asupra
cărora se repartizează cheltuielile indirecte;

6
 Cheltuieli indirecte
K=
 (bazele de repartizare)
c) determinarea cotei de cheltuieli indirecte de repartizat fiecărui obiect de calculaţie prin
amplificarea bazei fiecărui produs cu coeficientul calculat.
Cotaj = Bazaj x K
În practica economică, forma clasică a procedeului suplimentării cunoaşte 3 variante:
- varianta coeficientului unic;
- varianta coeficienţilor diferenţiaţi; şi
- varianta coeficienţilor selectivi.

4.1.1.1. Varianta coeficientului unic

Acest procedeu presupune repartizarea unei întregi categorii de cheltuieli indirecte, pe baza unui
singur coeficient de repartizare. Se poate utiliza la repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie sau a
celor de administraţie.

Exemplu:
Societatea AGROALIMENT fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli indirecte de
producţie la nivelul sumei de 43.200 lei. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se
utilizează o bază de repartizare ce are următoarele valori:
- produsul A: 20.400 lei;
- produsul B: 12.000 lei;
- produsul C: 15.600 lei.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

Exemplu:
Societatea SUINPROD achiziţionează 2.000 kg carne de porc la costul de 13 lei/kg şi 6.000 kg
carne de vită la costul de 15 lei/kg. Cheltuielile de transport înscrise în factură sunt de 1.600 lei.
Care este costul de achiziţie pentru carnea de porc şi carnea de vită?

Exemplu:
Societatea AGRICOLA obţine din activitatea desfăşurată 2 produse (A şi B). Cheltuielile
indirecte care trebuie să fie repartizate bunurilor sunt în sumă de 24.000 lei. Pentru produsul A,
cheltuielile directe sunt de 56.000 lei, iar pentru B sunt de 40.000 lei.
Folosind costurile directe ca bază de repartizare, determinaţi cota de cheltuieli indirecte de
repartizat pentru fiecare produs şi costul de producţie al acestora.

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică salam şi cârnaţi, costurile indirecte fiind de 14.000 lei, din care
fixe 6.000 lei. S-a luat decizia utilizării salariilor directe ca bază de referinţă. Nivelul acestora este de
4.640 lei, din care suma de 3.100 lei este aferentă muncitorilor care participă la producerea de salam.
Care sunt costurile indirecte imputate raţional celor 2 produse în condiţiile în care gradul de
activitate este de 60 %?
Costuri indirecte de repartizat = Cheltuieli variabile + (Cheltuieli fixe x Grad de activitate)

Exemplu:
Societatea AGROTIMALIMENT fabrică două produse (A şi B). Cheltuielile directe aferente
celor două produse sunt: pentru produsul A – 4.500 lei şi pentru produsul B – 5.500 lei. Cheltuielile
indirecte sunt de 6.500 lei, din care costul subactivităţii 1.500 lei. La ambele produse există producţie
neterminată la sfârşitul lunii, astfel: la produsul A – 200 lei, iar la produsul B – 350 lei. Baza de
repartizare a cheltuielilor indirecte o reprezintă cheltuielile directe.
Care este costul de producţie aferent produselor finite A şi B?
7
 Cheltuieli indirecte de repartizat = Cheltuieli indirecte – Costul subactivităţii

Exemplu:
Societatea AVICOLA obţine 2 produse (A şi B). Cheltuielile directe pentru produsul A sunt de
10.000 lei, iar pentru B sunt de 20.000 lei. Societatea dispune de 2 secţii de producţie. În prima secţie se
fabrică ambele produse, iar în cea de-a II-a secţie se fabrică doar produsul B.
Cheltuielile indirecte înregistrate sunt de 6.000 lei în secţia 1 şi 5.000 lei în secţia 2. Pentru
produsul A soldul iniţial la producţia în curs de execuţie este de 600 lei şi soldul final de 300 lei, iar la
produsul B soldul final la producţia în curs de execuţie este de 400 lei. Baza de repartizare a cheltuielilor
indirecte este reprezentată de cheltuielile directe.
Determinaţi costul produselor finite A şi B obţinute.
Costul de producţie pentru produse finite se determină după următoarea relaţie:
* Costul producţiei în curs la începutul perioadei
+ Cheltuielile directe
+ Cheltuielile indirecte repartizate raţional
– Costul producţiei în curs la sfârşitul perioadei
= COST DE PRODUCŢIE

Exemplu:
Societatea SOLARIS fabrică două produse în două secţii.
În secţia I: cheltuieli indirecte 4.150 lei, din care fixe 2.500 lei; gradul de activitate 80 %; baza
de repartizare: produsul A 5.800 lei, iar produsul B 3.325 lei.
În secţia II: cheltuieli indirecte totale 1.410 lei; gradul de activitate 100 %; baza de repartizare:
produsul A 3.500 lei, iar produsul B 1.200 lei.
Care este cota de repartizare a cheltuielilor indirecte asupra produselor?
În secţia 1, situaţia se prezintă astfel:
Costuri indirecte de repartizat = Cheltuieli variabile + (Cheltuieli fixe x Grad de activitate)

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). În luna octombrie au fost generate
cheltuieli indirecte în sumă de 16.880 lei. Baza de repartizare a acestor cheltuieli o constituie suma
cheltuielilor directe suportate.
Determinaţi costul celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe se prezintă astfel:
- cheltuieli cu materii prime (A – 2.500 lei, B – 4.600 lei şi C – 3.900 lei);
- manopera directă (A – 6.000 ore, B – 4.000 ore şi C – 2.000 ore);
- tariful de salarizare este de 2 lei/oră;
- contribuţiile aferente salariilor directe sunt de 30%.
Rezolvare:
Pentru a putea repartiza cheltuielile indirecte, trebuie să cunoaştem cheltuielile directe aferente
fiecărui produs.

Exemplu (din suportul de curs):

Societatea SUINPROD PERIS S.A obţine în luna ianuarie 4.000 de produse. Cheltuielile
înregistrate de societate în luna ianuarie sunt următoarele:
 cheltuieli cu materiile prime 6.000 lei;
 cheltuieli cu materialele consumabile 500 lei, din care utilizate în secţia de producţie 400 lei şi în
scopuri administrative 100 lei;
 cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii 1.500 lei. Clădirea în care îşi desfăşoară activitatea
societatea are o suprafaţă totală de 1000 m2 din care spaţiul productiv 400 m2 şi birourile
administrative 600 m2;
 cheltuielile cu energia electrică necesară iluminării 500 lei. Spaţiul productiv dispune de 20 de

8
 becuri cu puterea de 100 W iar birourile societaţii de 15 becuri cu puterea de 200 W;
 cheltuieli cu salariile 17.000 lei, din care salariile muncitorilor care lucrează în producţie 5.000
lei, salariile personalului administrativ 10.000 lei, salariile personalului care distribuie produsele la
clienţi 2.000 lei;
 cheltuieli cu amortizarea 9.000 lei, din care amortizarea clădirii 5.000 lei, amortizarea utilajelor de
producţie 1.000 lei, amortizarea mijloacelor de transport 3.000 lei (amortizarea autoturismului
folosit de directorul societăţii 1.000 lei, amortizarea mijloacelor de transport folosite pentru
livrarea produselor la clienţi 2.000 lei);
 cheltuieli de publicitate 3.000 lei.
Să se determine costul produselor, cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile generale de
desfacere şi cheltuielile perioadei. Care este preţul minim pe care trebuie sa-l fixeze societatea pe
produs pentru a nu obţine pierdere?

4.1.1.2. Varianta coeficienţilor diferenţiaţi

Acest procedeu presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă
de la un fel de cheltuială la alta. Fiecare coeficient de repartizare (suplimentare) se determină după alt
criteriu, ca de exemplu:
- amortizarea unei clădiri unde funcţionează mai multe secţii de producţie se poate repartiza în funcţie
de suprafaţa alocată fiecărei secţii;
- consumul de energie se poate repartiza în funcţie de puterea motoarelor (KW).
Această variantă se utilizează şi pentru repartizarea unor subgrupe întregi de cheltuieli, cum ar fi:
cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a utilajelor (CIFU) şi cheltuielile generale de secţie (CGS).

Exemplu:
Societatea AGRICOLA fabrică 3 produse (A, B şi C). Cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a
utilajelor sunt de 40.000 lei, iar cheltuielile generale de secţie sunt la nivelul sumei de 27.000 lei. La
repartizarea acestor cheltuieli se utilizează baze diferite de repartizare. Nivelul bazelor pt CIFU este:
pentru A – 21.000 lei, B – 17.000 lei şi C – 12.000 lei. Nivelul bazelor pt CGS este: pentru A – 9.000
lei, B – 13.000 lei şi C – 8.000 lei.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

Exemplu:
La stabilirea cheltuielilor indirecte, situaţia societăţii BOD se prezintă astfel:
- amortizarea clădirii monobloc în care funcţionează secţiile I şi II este în sumă de 10.400 lei, iar
suprafaţa secţiei I este de 10.000 m2, a secţiei II este de 6.000 m2 şi a secţiei III de 4.000 m2;
- energia electrică consumată în scopuri motrice indicată de conorul unic este de 3.600 lei, iar
puterea instalată a motoarelor electrice care acţionează utilajele este: secţia I – 168 Kwh, secţia II
– 138 Kwh şi secţia III – 36 Kwh.
Repartizaţi cheltuielile cu amortizarea şi cu energia electrică pe secţii de producţie.

Exemplu:
Societatea GOURMET fabrică 3 produse (A, B şi C). În cursul perioadei au fost generate
cheltuieli indirecte în sumă de 39.500 lei. Baza de repartizare a acestor cheltuieli o constituie suma
cheltuielilor directe suportate. În acelaşi interval, cheltuielile generale de administraţie înregistrate sunt
de 17.775 lei. Această categorie de cheltuielie se repartizează în funcţie de costul de producţie.
Determinaţi costul complet al celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe se prezintă:
- cheltuieli cu materii prime (A – 10.000 lei, B – 20.000 lei şi C – 30.000 lei);
- cheltuieli cu materiale consumabile (A – 1.500 lei, B – 2.000 lei şi C – 1.000 lei);
- manopera directă (A – 1.000 ore, B – 500 ore şi C – 2.000 ore);
- cheltuieli cu salariul orar este de 3 lei/oră (această valoare cuprinde deja constribuţiile aferente

9
 salariilor directe).
- alte cheltuieli directe (A – 1.000 lei, B – 2.000 lei şi C – 1.000 lei).
Rezolvare:
Pentru a putea repartiza cheltuielile indirecte, trebuie să cunoaştem cheltuielile directe aferente
fiecărui produs. La repartizarea cheltuielilor de administraţie, trebuie să ţinem cont de următoarea
formulă:
COST DE PRODUCŢIE = Cheltuieli directe + Cota de cheltuieli indirecte repartizate
Pentru a răspunde la cerinţa problemei, costul complet se determină astfel:
COST COMPLET = Cost de producţie + Cheltuieli de administraţie repartizate

4.1.1.3. Varianta coeficienţilor selectivi

Acest procedeu se utilizează la repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie şi presupune, pe lângă
folosirea unor baze de repartizare diferite de la un fel de cheltuială la alta, alegerea produselor asupra cărora
trebuie să fie repartizate următoarele cheltuieli. Se determină coeficienţi de repartizare separaţi pentru
fiecare dintre cele două subgrupe de cheltuieli (CIFU şi CGS), la nivelul fiecărei secţii de producţie în parte.

Exemplu:
Societatea GOURMET dispune de 3 secţii de producţie (I, II şi III) şi fabrică 3 produse (A, B şi
C). Produsul A trece prin toate cele 3 secţii de producţie, B trece doar prin secţiile I şi III, iar C trece
prin secţiile I şi II. Nivelul CIFU, CGS şi al bazelor de repartizare este prezentat în continuare:

SECŢIA
Explicaţii
I II III
Cheltuieli indirecte de producţie 51.400 43.600 31.920
- din care CIFU 30.400 19.600 16.920
- din care CGS 21.000 24.000 15.000
Nivelul bazelor de repartizare
Pentru CIFU 38.000 28.000 18.800
- produsul A 12.000 15.000 10.400
- produsul B 18.000 ----- 8.400
- produsul C 8.000 13.000 -----
Pentru CGS 42.000 60.000 25.000
- produsul A 17.000 25.400 13.400
- produsul B 13.400 ----- 11.600
- produsul C 11.600 34.600 -----
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

Exemplu:
Societatea ZAHĂR dispune de 3 secţii principale de producţie (I, II şi III) în cadrul cărora se
fabrică 3 produse (A, B şi C). Produsul A trece prin toate cele 3 secţii de producţie, B trece doar prin
secţiile I şi III, iar C trece prin secţiile I şi II. Nivelul cheltuielilor indirecte şi al bazelor de repartizare se
prezintă astfel:

SECŢIA
Explicaţii
I II III
Cheltuieli indirecte de producţie 4.626 3.879 2.902,8
- din care CIFU 2.736 1.764 1.552,8
- din care CGS 1.890 2.115 1.350
Nivelul bazelor de repartizare
Pentru CIFU 3.420 2.520 1.692

10
 - produsul A 1.080 1.350 936
- produsul B 1.620 ----- 756
- produsul C 720 1.170 -----
Pentru CGS 3.780 5.400 2.250
- produsul A 1.530 2.286 1.206
- produsul B 1.206 ----- 1.044
- produsul C 1.044 3.114 -----
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

4.1.2. Forma cifrelor relative de structură

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) determinarea coeficientului de repartizare prin raportarea bazei de repartizare corespunzătoare
fiecărui obiect de calculaţie la suma totală a bazelor de repartizare;
Baza A
kA  n
 Baza i
i 1
b) stabilirea cotei de cheltuieli indirecte de repartizat prin amplificarea coeficientului corespunzător
fiecărui produs cu suma totală a cheltuielilor indirecte de repartizat.
Cota A  k A  Cheltuieli indirecte
În această variantă, suma coeficienţilor calculaţi trebuie să fie egală cu 1.

Exemplu:
Societatea SUINPROD fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli indirecte de
producţie la nivelul sumei de 43.200 lei. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se
utilizează o bază de repartizare ce are următoarele valori:
- produsul A: 20.400 lei;
- produsul B: 12.000 lei;
- produsul C: 15.600 lei.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs, utilizând
forma cifrelor relative de structură.

4.2. Procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe

Costurile variabile sunt cele a căror sumă evoluează în acelaşi sens cu volumul de producţie sau
nivelul de activitate (de exemplu cheltuielile cu materiile prime care intră în componenţa unui produs).
Cheltuielile fixe sunt cele a căror sumă rămâne neschimbată indiferent de volumul producţiei sau de nivelul
de activitate (de exemplu cheltuielile cu chiria spaţiului de depozitare). O cheltuială variabilă este constantă
pe unitatea de produs, în timp ce o cheltuială fixă, dacă se calculează pe o bază unitară, scade pe măsură ce
nivelul de activitate creşte.

Exemplu:
Societatea PRESIDENT suportă următoarele cheltuieli în primul trimestru al anului 2008:
Ianuarie Februarie Martie
Producţia obţinută (bucati) 800 1.000 1.200
Cheltuieli cu materiile prime (lei) 6.400 8.000 9.600
Cheltuieli cu amortizarea (lei) 10.000 10.000 10.000
Reprezentaţi grafic cheltuielile cu materiile prime si cu amortizarea pe total si pe unitate.

Aceste procedee se aplică în cazul cheltuielilor mixte la a căror analiză este necesar să se ia în calcul
comportamentul lor faţă de volumul producţiei. Ne vom referi la următoarele procedee:
11
 - procedeul celor mai mici pătrate; şi
- procedeul punctelor de minim şi maxim (punctelor de extrem).

4.2.1. Procedeul celor mai mici pătrate

Trebuie să parcurgeţi următoarele etape:

a) calculul volumului mediu al activităţii prin raportarea volumului total al activităţii (Q) la numărul
perioadelor de gestiune (n), pe baza relaţiei:
n

Q i
Q i 1

n
b) calculul cheltuielilor medii prin raportarea sumei totale a cheltuielilor la numărul total al perioadelor de
gestiune, pe baza relaţiei:
n

 Ch i
Ch  i 1

n
c) calculul abaterii volumului activităţii (X) ca diferenţă dintre volumul activităţii din fiecare perioadă şi
volumul activităţii medii:
X  Qi  Q
d) calculul abaterii cheltuielilor (Y) ca diferenţă dintre volumul cheltuielilor din fiecare perioadă şi
volumul cheltuielii medii:
Y  Chi  Ch
e) calculul cheltuielilor variabile unitare prin raportarea sumei produsului dintre abaterea de volum (X) şi
abaterea de cheltuieli (Y) la suma abaterii de volum la pătrat:
n

 ( XY ) i
Chvu  i 1
n

X i 1
i
2

f) calculul cheltuielilor variabile totale prin amplificarea cheltuielilor variabile unitare cu volumul
activitatii totale (Qt):
Chvt  Chvu  Qt
g) calculul cheltuielilor fixe totale ca diferenţă dintre cheltuielile totale şi cheltuielile variabile totale:
Chf t  Cht  Chvt
h) calculul cheltuielilor variabile standard prin amplificarea volumului de activitate standard cu
cheltuielile variabile unitare:
Chvs  Chvu  Qs
i) calculul cheltuielilor standard totale prin însumarea cheltuielilor variabile standard cu cheltuielile fixe:
Chs  Chvs  Chf

Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii despre societatea AVICOLA : cheltuielile generale ale sectiei
in evolutia lor pe 12 luni şi volumul productiei exprimate in ore de functionare a utilajului pe aceeasi
perioada.
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului urmator, cunoscand ca volumul de activitate
standard este de 9.000 ore de functionare a utilajului. Dar care ar fi cheltuielile standard pentru
următorul semestru, la un volum de activitate de 5.000 ore ?

12
 Ch. Produsul Abaterea
Abaterea Abaterea
Vol. activităţii generale abaterii de medie
Luna de volum cheltuielii
(nr.ore) ale sectiei vol. si ch. patratica
(X) (Y)
(Cht) (X x Y) (X2)
I 660 73.000
II 630 71.500
III 670 73.500
IV 690 74.500
V 680 74.000
VI 660 73.000
VII 600 70.000
VIII 580 69.000
IX 630 71.500
X 640 72.000
XI 660 73.000
XII 700 75.000
TOTAL 7.800 870.000

Exemplu:
Societatea DORALIMENT a înregistrat următoarele cheltuieli indirecte de producţie prezentate
în tabelul de mai jos, alături de producţia obţinută în primul semestru al anului:
Vol. activităţii Ch. indirecte
Luna
(ore) (lei)
Ianuarie 3.720 6.120
Februarie 3.600 6.000
Martie 4.260 6.660
Aprilie 4.800 7.200
Mai 5.400 7.800
Iunie 4.680 7.080
TOTAL:

Determinaţi cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de producţia lunii

iulie, care va fi de 5.880 ore. Dar pentru trimestrul al III-lea al anului, ştiind că producţia va fi de
16.000 ore?

4.2.2. Procedeul punctelor de minim şi maxim (punctelor de extrem)

Prin această variantă se poate determina mult mai uşor cheltuiala variabilă unitară raportând
diferenţa dintre cheltuiala maximă şi cea minimă la diferenţa dintre volumul maxim şi cel minim al
activităţii:
CH max  CH min
Chvu 
Qmax  Qmin

Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii despre societatea COM TIM: cheltuielile generale ale sectiei in
evolutia lor pe 12 luni şi volumul productiei exprimate in ore de functionare a utilajului pe aceeasi
perioada.
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului urmator, cunoscand ca volumul de activitate
standard este de 9.000 ore de functionare a utilajului.
13
 Vol. activităţii Ch. generale ale
Luna
(nr.ore) sectiei (Cht)
I 660 73.000
II 630 71.500
III 670 73.500
IV 690 74.500
V 680 74.000
VI 660 73.000
VII 600 70.000
VIII 580 69.000
IX 630 71.500
X 640 72.000
XI 660 73.000
XII 700 75.000
TOTAL 7.800 870.000

Exemplu:
Se consideră o societate care prezintă următoarea situaţie a producţiei fabricate şi a cheltuielilor
totale pe o perioadă de 12 luni.
Producţia Ch. generale ale
Luna
fabricată (buc) sectiei (Cht)
I 18.800 30.982
II 18.250 30.375
III 21.450 33.600
IV 24.300 36.450
V 27.350 39.487
VI 23.600 35.842
VII 25.210 37.250
VIII 24.300 36.450
IX 32.400 40.905
X 36.400 44.550
XI 36.450 48.600
XII 31.590 43.740
TOTAL 320.100 458.231
Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului următor, cunoscand ca volumul producţiei
standard este de 350.000 bucăţi.

Exemplu (din suportul de curs):

Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale de producţie şi
producţia obţinuta în semestrul II al anului 2007, au cunoscut următoarea evoluţie:
Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Producţia obţinută 18.600 18.000 21.300 24.000 27.000 23.400
(bucati)
Cheltuieli indirecte de 3.060.000 3.000.000 3.330.000 3.600.000 3.900.000 3.540.000
producţie (lei)
Să se repartizeze cheltuielile indirecte în fixe şi variabile şi să se determine cheltuielile indirecte
de producţie care vor fi ocazionate de luna ianuarie 2008 dacă se previzionează o productie de 29.400
bucăţi.

4.3. Procedee de calculare a costurilor privind producţia de fabricaţie interdependentă

14
 În cadrul societăţilor pot avea loc livrări reciproce între secţii sau ateliere. De exemplu, centrala de
apa livreaza centralei termice apa necesara pentru productia aburului, dar la randul sau, centrala de apa
primeste in anumite perioade ale anului energie termica pentru incalzire care provine de la centrala termica.
Tot astfel, statia de transformatori livreaza celorlalte ateliere auxiliare energie electrica, dar si aceasta
primeste de la sectiile auxiliare respective apa industriala, prestatii sub forma transporturilor interne, alte
servicii in raport de specificul fiecarui atelier auxiliar.
In asemenea situatii, pentru a face posibila decontarea prestatiilor reciproce, este necesara
cunoasterea costului produselor, iar pentru determinarea acestui cost este necesara decontarea prestatiilor
reciproce. Intervine astfel un cerc vicios. De aceea, se utilizează următoarele procedee:
- procedeul calculelor iterative; şi
- procedeul algebric.

4.3.1. Procedeul calculelor iterative (reiterării)

Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) se determină marimea raporturilor (Rj) dintre cantitatile de produse livrate celorlalte sectii (qj) luate
separat si totalul productiei rezultate de la sectia furnizoare (Q j), pe baza relatiei:
qj
Rj 
Qj
b) se pondereaza in mod succesiv coeficientii astfel calculati cu cheltuielile sectiei furnizoare (CHfz)
pentru care s-a calculat coeficientul, cheltuieli inregistrate pana in momentul respectiv:
CH j  CH fz  R j
c) se repeta calculele cu cheltuielile neluate in seama la runda precedenta la fiecare sectie in parte pana
cand rezultatele reprezinta sume neglijabile.

Dupa epuizarea calculelor de preluare a costurilor privind productia de fabricatie interdependenta se

calculeaza costul productiei destinate celorlalte sectoare de activitate avand in vedere urmatoarea relatie:
Chi  Ch p  Chl
Cu 
Qj  qj
UNDE : Chi – Cheltuieli initiale ale sectiei respective
Chp – Cheltuieli primite in sistemul prestarilor reciproce (rulajul debitor al contului)
Chl – Cheltuieli aferente productiei livrate (rulajul creditor al contului)
Qj – cantitatea totala de productie obtinuta
qj – cantitatea de produs livrata sectiilor auxiliare

Trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a nu supune aceeaşi sumă unui dublu sau triplu calcul de
repartizare.
In principiu se efectueaza atatea runde de calcul cate sectii intra in sistemul prestatiilor reciproce,
plus inca o runda pentru prima sectie pentru ca la prima runda de calcul nu s-au luat in calcul sumele primite
de la alte sectii.

Exemplu:
În cadrul societăţii AVICOLA funcţionează trei sectii auxiliare: statia de transformatori (ST),
centrala termică (CT) şi staţia de captare şi distribuţie a apei potabile (SCA). Situaţia cheltuielilor, a
producţiei şi destinaţia acesteia se prezintă astfel:

Ateliere Cheltuieli Producţia Ateliere auxiliare primitoare

Alte destinaţii
furnizoare de producţie fabricată (Q) ST CT SCA
ST 10.000 30.000 Kw/h --- 100 5.000 24.900

15
 CT 4.000 200 t abur 10 --- 20 170
SCA 2.000 4.000 m3 20 300 --- 3.680

Determinaţi costul producţiei destinate celorlalte sectoare de activitate.

4.3.2. Procedeul algebric

Acest procedeu presupune calculul costului cu ajutorul sistemului de ecuatii lineare. Se porneste de
la urmatoarele premise:
a) costul unitar al productiei diferitelor sectii sau ateliere se considera necunoscut si se noteaza cu cate o
necunoscuta ca:
X – costul unitar pentru energia electrica
Y – costul unitar pentru abur
Z – costul unitar pentru apa
b) productia rezultata de la fiecare sectie evaluata in functie de costul unitar (X, Y, Z) este egala cu
cheltuielile initiale ale sectiei producatoare la care se adauga prestatiile primite de la celelalte secţii,
evaluate în funcţie de costul lor unitar.
Se formeaza atatea ecuatii cate sectii intra in sistemul prestatiilor reciproce.
Se rezolva sistemul de ecuatii si se afla costul unitar care reprezinta necunoscutele de la fiecare
sectie in parte.

4.4. Procedee de determinare a costului pe unitatea de produs

Se folosesc procedee diferite în funcţie de numărul produselor fabricate, de importanţa lor sau de
corelaţia existentă între produse şi cheltuielile de producţie.

4.4.1. Procedeul diviziunii simple

Se utilizează în cazul producţiei omogene. Relaţia de calcul este de forma:
n

 Ch
a 1
a
Cost unitar 
Q
unde: Ch = cheltuielile de producţie pe articole de calculaţie;
a = articolul de calculaţie;
Q = cantitatea de produse obţinută.

Exemplu:
La obţinerea unei cantităţi de 300 kg salam de vară, cheltuielile suportate au fost de 3.600 lei.
Care este costul unitar aferent salamului de vară ?

4.4.2. Procedeul indicilor de echivalenţă

Acest procedeu se utilizeaza pentru calculul costului unitar in cazurile in care:
 din acelasi consum de forta de munca si mijloace materiale apar semifabricate sau produse finite
diferite;
 acelasi material se prelucreaza in produse diferite cu un consum diferit de forta de munca.
Indicii de echivalenta se pot clasifica după:
 modul de calcul în :
 indici de echivalenţă calculaţi ca raport direct ;
 indici de echivalenţă calculaţi ca raport invers;
 numărul parametrilor de echivalare în :
 indici de echivalenţă simpli (un singur parametru);
 indici de echivalenţă complecşi (mai mulţi parametri); şi

16
  indici de echivalenţă agregaţi (serii multiple de indici de echivalenţă).

4.4.2.1. Procedeul indicilor de echivalenta simpli, calculaţi ca raport direct

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- se alege unul dintre produse drept baza de comparare;
- se raporteaza succesiv marimea parametrului corespunzator fiecarui produs la parametrul ales drept
baza de comparare si se calculeaza indicele de echivalenta pentru fiecare produs in parte;
- transformarea cantitatilor fizice din diferite produse in cantitati echivalente (conventionale),
amplificand cantitatea fizica din fiecare produs cu indicele de echivalenta;
- calculul costului pe unitate echivalenta prin raportarea cheltuielilor totale pe articole de calculatie la
cantitatea totala de productie echivalenta;
- calculul costului pe unitate fizica de produs prin amplificarea indicelui de echivalenta al fiecărui
produs cu costul unitar pe produs echivalent.

Exemplu:
O societate AGRICOLA a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 1.000 buc, B = 4.000
buc, C = 5.000 buc) iar cheltuielile generate de obţinerea lor sunt în sumă de 51.000 lei. Parametrul
utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea bunurilor care în cazul produsului A este
40 cm, în cazul produsului B 80 cm iar în cazul produsului C 24 cm. Baza de comparaţie este produsul
B.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de echivalenţă
simpli calculaţi ca raport direct?

4.4.2.2. Procedeul indicilor de echivalenta complecşi, calculaţi ca raport direct

Modalitatea de calcul este aceeaşi, singura diferenţă constând în faptul că nu mai avem de-a face cu
un singur parametru. Indicele de echivalenţă se determină astfel :
Parametru1 Parametru2
Indice echivalenta 
Parametru1baza Parametru2baza

Exemplu:
O societate AGRICOLA a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 15.000 buc, B = 9.000
buc, C = 6.000 buc) iar cheltuielile generate de obţinerea lor sunt în sumă de 181.800 lei. Cei doi
parametrii aleşi pentru determinarea indicilor de echivalenţă prezintă următoarele valori: în cazul
produsului A p1 = 5.000 iar p2 = 10,8; în cazul produsului B p1 = 4.000 iar p2 = 90; în cazul produsului
C p1 = 3.000 iar p2 = 78. Baza de comparaţie este produsul B.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de echivalenţă
complecşi calculaţi ca raport direct?

4.4.2.3. Procedeul cifrelor de echivalenta în mărimi absolute

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- transformarea cantitatilor fizice din diferite produse in cantitati echivalente, amplificand cantitatea
fizica din fiecare produs cu parametrul său;
- calculul costului pe unitate echivalenta prin raportarea cheltuielilor totale pe articole de calculatie la
cantitatea totala de productie echivalenta ;
- calculul costului pe unitate fizica de produs prin amplificarea cantităţii echivalente din fiecare
produs cu costul unitar pe produs echivalent;

Exemplu:
O societate AGRICOLA a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 1.000 buc, B = 4.000

17
buc, C = 5.000 buc) iar cheltuielile generate de obţinerea lor sunt în sumă de 51.000 lei. Parametrul
utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea bunurilor care în cazul produsului A este
40 cm, în cazul produsului B 80 cm iar în cazul produsului C 24 cm.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării cifrelor de echivalenta în
mărimi absolute?

Exemplu:
O societate AGRICOLA a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 30.000 buc, B = 50.000
buc, C = 80.000 buc) iar cheltuielile generate de obţinerea lor sunt în sumă de 610.000 lei. Parametrul
utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea produselor care în cazul produsului A este
40 cm, în cazul produsului B 60 cm iar în cazul produsului C 100 cm.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării cifrelor de echivalenta în
mărimi absolute?

4.4.2.4. Procedeul indicilor de echivalenta calculaţi ca raport invers

Se utilizează atunci când o parte din cheltuielile de producţie repartizabile (de regulă, cele cu
manopera) sunt invers proporţionale faţă de mărimea unui parametru
Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- se alege unul dintre produse drept baza de comparare;
- se raporteaza succesiv marimea parametrului corespunzator produsului ales drept baza de comparare
la parametrul fiecarui produs şi se calculeaza indicele de echivalenta pentru fiecare produs in parte;
- transformarea cantitatilor fizice din diferite produse in cantitati echivalente (conventionale),
amplificand cantitatea fizica din fiecare produs cu indicele de echivalenta;
- calculul costului pe unitate echivalenta prin raportarea cheltuielilor totale pe articole de calculatie la
cantitatea totala de productie echivalenta;
- calculul costului pe unitate fizica de produs prin amplificarea indicelui de echivalenta al fiecărui
produs cu costul unitar pe produs echivalent.

Exemplu:
O societate AGRICOLA a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 2.000 buc, B = 8.000
buc, C = 10.000 buc) iar costurile cu manopera aferentă producţiei sunt în sumă de 340.000 lei.
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea produselor care în cazul
produsului A este 30 cm, în cazul produsului B 60 cm iar în cazul produsului C 120 cm. Baza de
comparaţie este produsul A.
Care este costul unitar cu manopera pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de
echivalenţă simpli calculaţi ca raport invers?

5. Metoda Direct Costing (relaţia cost-volum-profit)

Metoda CVP presupune separarea cheltuielilor întreprinderii în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe
totale. Marja asupra costurilor variabile reprezintă diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile variabile.
Principiul constă în afectarea tuturor cheltuielile variabile diferitelor produse pentru a obţine costul său
variabil şi regruparea tuturor cheltuielilor fixe indiferent de apartenenţa unora la un anumit produs.
Metoda direct costing ataşează produsului numai acele cheltuieli care variază direct cu volumul
producţiei fabricate. Aceasta înseamnă ca în costul produsului se cuprind doar cheltuielile cu materiile
prime şi materialele directe, cele privind manopera directă precum şi cheltuielile indirecte cu caracter
variabil. Celelalte cheltuieli (de exemplu: salariile personalului TESA şi de conducere, amortizarea, primele
de asigurare etc.), care sunt mai degrabă expresia unei funcţii de timp decât de producţie (volum), sunt
excluse din costul produsului.

18
 Astfel, cheltuielile fixe, în concepţia originală a metodei, sunt urmărite pe total întreprindere şi
suportate din contribuţia bruta (marja pe costuri variabile). Contribuţia brută se determină ca rezultat
financiar parţial, prin scăderea cheltuielilor variabile din totalul veniturilor din vânzare.
Costul unitar pe produs (Cu) în cadrul acestei metode se determină prin raportarea totalului
cheltuielilor variabile la volumul fizic al producţiei obţinute.
În contextul metodei, datorită ponderii ridicate pe care o deţin cheltuielile variabile în totalul
cheltuielilor de producţie, un indicator specific şi deosebit de semnificativ este contribuţia brută la profit,
calculată pe produs şi la nivel de întreprindere astfel:

Contribuţia brută totală = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile totale

Contribuţia brută unitară = Preţ vânzare unitar – Cheltuieli variabile unitare

Contribuţia brută (marja costurilor variabile) este destinată acoperii cheltuielilor fixe (de structură)
considerate costuri ale perioadei şi care privesc în ansamblu capacitatea întreprinderii de a produce şi vinde.
În consecinţă cheltuielile fixe se programează şi se urmăresc global şi nu se include în costul
produselor. Ele afectează direct rezultatul din exploatare al întreprinderii.

Exemplu:
O întreprindere fabrică 3 produse P1, P2 şi P3. Se consideră următoarele date:
Produs P1 P2 P3 Total întreprindere
Indicatori valoare % valoare % valoare % valoare %
1. Cifra de afaceri 1.650.000 100 990.000 100 660.000 100 3.300.000 100
2. Cheltuieli variabile 792.000 48 514.800 52 712.800 108 2.019.600 61,2
3. Contribuţie brută
4. Cheltuieli fixe - - - - - - 957.000
5. Rezultat - - - - - -

Care dintre cele 3 produse nu este profitabil?

Cei patru indicatori ai relaţiei preţ-cost-volum sunt:

- punctul de echilibru;
- factorul de acoperire;
- coeficientul de siguranţă; şi
- intervalul de siguranţă.

5.1. Punctul de echilibru

Reprezintă punctul în care veniturile acoperă cheltuielile variabile aferente producţiei şi cheltuielile
fixe astfel încât societatea nu înregistrează nici profit, dar nici pierdere (punct critic, prag de rentabilitate).
De la acest punct, orice majorare a volumului producţiei aduce profit iar activitatea întreprinderii devine
rentabilă. Din punct de vedere cantitativ, pragul de rentabilitate reprezintă cantitatea pe care întreprinderea
trebuie să o producă şi să o vândă pentru a nu obţine nici profit, nici pierdere. Din punct de vedere valoric,
pragul de rentabilitate reprezintă cifra de afaceri pentru care întreprinderea nu înregistrează nici profit, nici
pierdere.
Cheltuieli fixe
Punctul de echilibru 
Marja cos turilor var iabile unitara

Cheltuieli fixe
Punctul de echilibru (lei) 
Marja cos turilor var iabile (%)

5.2. Factorul de acoperire

19
 Acest indicator arată câte procente din volumul vânzărilor sunt necesare pentru acoperirea
cheltuielilor fixe şi obţinerea de profit. Acest indicator prezintă o deosebită importanţă, întrucât orientează
decizia întreprinderii spre produsele care au factor de acoperire cel mai ridicat.
Marja cos turilor var iabile Cheltuieli fixe
Factorul de acoperire  
Cifra de afaceri Pct de echilibru (lei )

5.3. Coeficientul de siguranţă

Acest indicator arată cu câte procente pot să scadă vânzările pentru ca întreprinderea să ajungă la
punctul de echilibru. Orice scădere peste acest coeficient va face ca întreprinderea să ajungă în zona
pierderilor. În consecinţă, toate deciziile de micşorare a vânzărilor trebuie să fie luate în limita coeficientului
de siguranţă.
Cifra de afaceri  Pct de echilibru (lei )
Coeficient ul de siguranta 
Cifra de afaceri

5.4. Intervalul de siguranţă

Acest indicator arată cu se sumă pot să scadă vânzările pentru ca întreprinderea să ajungă la punctul
de echilibru.
Intervalul de siguranta  Cifra de afaceri  Pct de echilibru (lei )

Exemplu:
O societate comercială a produs şi a vândut 2.000 de bucăţi din produsul A la preţul de vânzare
de 10 lei/buc. Cheltuielile variabile au fost de 12.000 lei iar costurile fixe de 4.000 lei.
Precizaţi care este cantitatea şi respectiv valoarea producţiei echivalente punctului de echilibru.
Precizaţi care este factorul de acoperire, intervalul de siguranţă şi coeficientul de siguranţă.

Exemplu:
O societate comercială a produs şi a vândut 5.000 kg de produse finite. Veniturile obţinute sunt
de 500.000 lei, cheltuielile variabile de 400.000 lei iar costurile fixe de 50.000 lei.
Precizaţi care este cantitatea şi respectiv valoarea producţiei echivalente punctului de echilibru.
Precizaţi care este factorul de acoperire, intervalul de siguranţă şi coeficientul de siguranţă.

Exemplu:
O societate şi-a propus să obţină în anul următor un profit de 20.000 lei. Preţul de vânzare este de
180 lei, costul variabul unitar este de 100 lei iar cheltuielile fixe sunt de 40.000 lei.
Câte produse trebuie să vândă societatea pentru a obţine profitul planificat?

Exemplu:
O societate produce şi vinde 1.000 bucăţi produse având preţul de vânzare de 1.500 lei,
cheltuielile variabile 1.200 lei/bucata, iar cheltuielile fixe totale sunt 240.000 lei.
Care este cantitatea de produse ce trebuie fabricată şi vândută pentru ca profitul să fie zero?

Exemplu:
O societate fabrică cinci produse despre care avem urmatoarele informatii: produsul A: pret de
vanzare 10.000 lei, cost variabil unitar 8.000 lei; produsul B: pret de vanzare 9.000 lei, cost variabil
unitar 7.000 lei; produsul C: pret de vanzare 5.000 lei, cost variabil unita 3.000 lei; produsul D: pret de
vanzare 15.000 lei, cost variabil unitar 14.000 lei; produsul E: pret de vanzare 13.000 lei, cost variabil
unitar 10.000 lei.
Ţinand cont de factorul de acoperire, daca ar fi sa renuntati la unul din produse, care ar fi
acela?

Exemplu:
20
 Dispuneţi de următoarele date: cantitatea de produse fabricată şi vândută 15.000 buc, preţ de
vânzare unitar 1.500 lei/buc, cheltuieli fixe 5.000.000 lei.
Care este mărimea costului variabil unitar pentru a obţine un profit de 5.500.000 lei ?

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date: preţ de vânzare unitar 1.500 lei; cost variabil unitar: materii prime
300 lei, salarii 200 lei, cheltuieli indirecte de producţie variabile 400 lei; costuri fixe totale 80.000 lei;
cantitatea fabricată şi vândută 500 buc.
Cu cat ar trebui să crească cantitatea de produse fabricată şi vândută pentru a acoperi
creşterea cu 50 % a salariilor şi a menţine profitul constant?

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date: preţ de vânzare unitar 9.500 lei; cost variabil unitar 4.000 lei;
costuri fixe totale 326.000 lei; cantitatea fabricată şi vândută 200 buc.
Care este profitul ce s-ar obţine in cazul in care societatea măreşte numărul produselor
fabricate şi vândute cu 30 % şi micşorează preţul de vânzare cu 400 lei ?

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date: cifra de afaceri 360.000 lei; cheltuieli variabile 120.000 lei;
cantitatea fabricată şi vândută 80 buc; costuri fixe totale 173.250 lei.
Care este pragul de rentabilitate in unităţi fizice în condiţiile in care costurile variabile scad cu
10 % ?

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date: preţul de vânzare unitar 80 lei; costal variabil unitar: materii
prime 30 lei, salarii 12 lei, cheltuieli indirecte de producţie variabile 6 lei; costari fixe 51.000 lei.
Cu cât trebuie să crească preţul de vânzare pentru a acoperi creşterea cu 10% a salariilor
directe şi a menţine constantă rata marjei asupra costarilor variabile ?

Exemplu:
Dispuneţi de următoarele date: preţul de vânzare unitar 80 lei; cost variabil unitar: materii prime
30 lei, salarii 12 lei, cheltuieli generale de producţie 6 lei; costuri fixe 51.000 lei; volumul vânzărilor
anuale 5.000 buc
Câte unităţi trebuie vândute pentru a menţine profitul actual, dacă preţul rămâne constant,
costurile fixe cresc cu 6 lei, iar salariile directe cresc cu 10%?

În situaţia în care unitatea produce şi vinde mai multe sortimente de produse, calculul punctului de
echilibru devine mai complex. Formula de calcul:
Cheltuieli fixe
Punctul de echilibru 
Marja medie unitara a cos turilor var iabile

unde, marja medie unitară a costurilor variabile este raportul dintre contribuţia totală aferentă tuturor
produselor fabricate şi volumul activităţii totale exprimat în unităţi fizice.
Aplicând această formulă de calcul a Pe se determină volumul fizic pe total sortimente fabricate în
punctul de echilibru. Determinarea structurii volumului fizic al producţiei în punctul de echilibru are loc pe
baza ponderii fiecărui produs în totalul producţiei programate.

Exemplu:
O întreprindere îşi programează sa producă şi să vândă trei produse, astfel:

Produs A B C
21
 Cantitate vândută 60.000 kg 20.000 kg 10.000 kg
Preţ de vânzare unitar (Pvu) 100 lei 90 lei 120 lei
Cheltuieli variabile unitare (Cvu) 46 lei 48 lei 122 lei
Cheltuieli fixe totale 1.800.000
Care este cantitatea ce trebuie obţinută din fiecare produs pentru ca societatea să nu
înregistreze pierdere, dar nici profit?

6. Conturile utilizate în contabilitatea de gestiune (Clasa 9 din Planul de conturi)

Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea cheltuielilor de producţie şi calculaţia costurilor sunt
conturile cuprinse în clasa 9 – conturi de gestiune. Aceste conturi au drept scop preluarea cheltuielilor de exploatare
din contabilitatea financiară (înregistrate după natura lor), pentru a le înregistra potrivit destinaţiei în vederea urmăririi
şi controlului producţiei fabricate, a producţiei în curs de execuţie, respectiv a stabilirii diferenţelor dintre costurile
efective şi prestabilite. Astfel, contabilitatea de gestiune devine independentă faţă de contabilitatea financiară.
Având în vedere că modul de organizare a contabilităţii de gestiune este la latitudinea fiecărei unităţi, în
funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii de informare a acesteia, se pot folosi mai multe variante de
funcţionare a conturilor. Una din variante se va prezenta.
Clasa 9 „Conturi de gestiune” cuprinde trei grupe: 90 „Decontări interne”, 92 „Conturi de calculaţie” şi 93
„Costul producţiei”.
Grupa 90 „Decontări” conţine conturile:
901 „Decontări interne privind cheltuielile”
902 „Decontări interne privind producţia obţinută”
903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ”
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” serveşte pentru înregistrarea cheltuielilor activităţii de
bază si auxiliare, cheltuielile indirecte de producţie, generale de administraţie, respectiv cheltuielile de desfacere pe de
o parte, iar pe de altă parte pentru reflectarea costului efectiv al producţiei obţinute. El face interfaţa dintre
contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune.
Se creditează, în cursul lunii, cu prilejul decontării cheltuielilor de exploatare pe destinaţii în raport de
modalităţile de identificare ale acestora pe locuri (centre) de cheltuieli şi obiecte de calculaţie şi se debitează la
sfârşitul lunii cu costul efectiv al producţiei finite şi al celei în curs de execuţie, după care se soldează.
Contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” se foloseşte pentru reflectarea decontărilor interne
privind costul producţiei în cursul lunii la preţul de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata) pe de o parte, iar pe de altă
parte, pentru decontarea, la sfârşitul lunii, a costului efectiv al aceleiaşi producţii obţinute pe parcursul lunii, astfel că
soldul său reprezintă diferenţele de preţ şi anume soldul creditor, diferenţele favorabile, respectiv abaterile pozitive,
iar cel debitor, diferenţele nefavorabile, depăşirile, adică abaterile negative.
Se creditează, în cursul lunii, cu preţul de înregistrare al producţiei finite obţinute din procesul de producţie şi
se debitează, la sfârşitul lunii, cu costul efectiv al producţiei respective. Se închide la sfârşitul lunii prin contul 903
„Decontări interne privind diferenţele de preţ”.
Contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” se desfăşoară în analitic pe obiecte de calculaţie
(produse, lucrări, servicii, comenzi, etc.)
Contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ” se foloseşte pentru înregistrarea, la sfârşitul lunii, a
diferenţelor dintre preţul de înregistrare (prestabilit) şi costul efectiv al producţiei finite obţinute din procesul de
fabricaţie.
Se debitează, la sfârşitul perioadei (lunii) cu prilejul calculării diferenţelor aferente producţiei finite
(favorabile sau nefavorabile) şi se creditează, tot la sfârşitul lunii, cu ocazia închiderii in momentul decontării
diferenţelor asupra costului producţiei obţinute. Nu prezintă sold.
Se desfăşoară în analitic ca şi contul 902, adică pe obiecte de calculaţie (produse, lucrări, servicii, comenzi,
etc.)
Grupa 92 „Conturi de calculaţie” conţine conturile
921 „Cheltuielile activităţii de bază”
922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”
923 „Cheltuielile indirecte de producţie”
924 „Cheltuielile generale de administraţie”
925 „Cheltuielile de desfacere”

22
 Contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază” se foloseşte pentru reflectarea cheltuielilor aferente activităţii de
bază a unităţii.
Se dezvoltă în analitic pe secţii (locuri, centre), pe obiecte de calculaţie şi pe articole de calculaţie.
Se debitează, în cursul perioadei (luna), cu ocazia colectării cheltuielilor directe aferente activităţii de bază,
preluate din contabilitatea financiară, iar la finele lunii cu cotele de cheltuieli indirecte repartizate raţional în costul
produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Se creditează, la sfârşitul lunii cu costul efectiv al
producţiei finite, precum şi cu cel al producţiei în curs de execuţie din activitatea de bază. Nu prezintă sold.
Contul 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare” se utilizează pentru a ţine evidenţa cheltuielilor ocazionate de
activităţile auxiliare ale unităţii.
Se desfăşoară in analitic pe secţii, obiecte de calculaţie şi pe feluri de cheltuieli.
Se debitează pe parcursul lunii, cu prilejul colectării cheltuielilor directe privind activităţile auxiliare, preluate
din contabilitatea financiară, respectiv decontările reciproce între secţiile auxiliare, la sfârşitul lunii, precum şi cu cota
corespunzătoare de cheltuieli generale de administraţie repartizate raţional în costul producţiei auxiliare destinate
vânzării. Se creditează, la sfârşitul lunii cu contravaloarea producţiei livrate de secţiile auxiliare pentru activitatea de
bază, sectorul administrativ şi de conducere, ori sectorul desfacerii, precum şi cu costul efectiv al producţiei finite
destinate vânzării şi respectiv, al producţiei în curs de execuţie, operaţie după care se închide.
Contul 923 „Cheltuielile indirecte de producţie” se foloseşte pentru evidenţa cheltuielilor cu întreţinerea şi
funcţionarea utilajelor şi a cheltuielilor generale ale fiecărei secţii de bază a unităţii.
Se debitează, în cursul lunii, cu ocazia colectării cheltuielilor indirecte de producţie privind activitatea de
bază, preluate din contabilitatea financiară, iar la sfârşitul lunii se mai debitează cu contravaloarea produselor,
serviciilor, lucrărilor primite (decontate) de la secţiile auxiliare. Se creditează, la sfârşitul lunii, cu prilejul repartizării
raţionale a cheltuielilor indirecte în costul producţiei obţinute, operaţie prin care se soldează.
Se desfăşoară în analitic pe secţii şi pe feluri de cheltuieli.
Contul 924 „Cheltuielile generale de administraţie” se utilizează pentru evidenţa cheltuielilor de administraţie
şi conducere ale unităţii.
Se debitează pe parcursul lunii, cu prilejul colectării cheltuielilor generate de administraţie şi conducerea
unităţii preluate din contabilitatea financiară, iar la finele lunii se mai debitează cu contravaloarea produselor,
lucrărilor şi serviciilor primite de la secţiile auxiliare pentru necesităţile sectorului administrativ şi de conducere al
unităţii, şi se creditează, la sfârşitul lunii, cu ocazia repartizării raţionale a cheltuielilor generale de administraţie în
costul producţiei obţinute din activitatea de bază, respectiv auxiliare (destinate vânzării), operaţie prin care se
soldează.
Contul 925 „Cheltuielile de desfacere” se utilizează pentru înregistrarea cheltuielilor ocazionate cu desfacerea
produselor fabricate (cheltuieli de ambalare, de transport, de manipulare, depozitare, conservare, asigurare, etc.).
Se debitează, în cursul lunii, cu ocazia colectării cheltuielilor ocazionate de sectorul desfacere, preluate din
contabilitatea financiară, iar la finele lunii se mai debitează cu contravaloarea produselor, lucrărilor şi serviciilor
primite de la secţiile auxiliare pentru necesităţile sectorului desfacere, şi se creditează la sfârşitul lunii, cu prilejul
repartizării raţionale a cheltuielilor de desfacere in costul complet al producţiei obţinute, operaţie după care se
soldează.

Grupa 93 „Costul producţiei” cuprinde conturile:

931 „Costul producţiei obţinute”
933 „Costul producţiei în curs de execuţie”
Contul 931 „Costul producţiei obţinute” serveşte pentru reflectarea producţiei finite obţinute, care constă din
produse finite, semifabricate destinate vânzării, lucrări executate şi servicii prestate pentru terţi, investiţii proprii sau
alte activităţi.
Se debitează, în cursul lunii, cu preţul de înregistrare al producţiei finite obţinute din procesul de producţie şi
se creditează, la sfârşitul lunii, cu costul efectiv al producţiei efective decontată pe seama cheltuielilor ocazionate.
Se închide la sfârşitul lunii cu diferenţele favorabile sau nefavorabile, operaţie după care se soldează.
Contul 931 „Costul producţiei obţinute” se desfăşoară în analitic pe obiecte de calculaţie.
Contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” se foloseşte pentru înregistrarea costului efectiv al
producţiei în curs de execuţie din activitatea de bază, cât şi din activitatea auxiliară.
Se debitează, la finele lunii, cu costul efectiv al producţiei în curs de execuţie obţinută din activitatea de bază
şi din activităţile auxiliare şi se creditează, tot la sfârşitul lunii, cu costul efectiv al aceleiaşi producţii decontate pe
seama cheltuielilor efectuate. Nu prezintă sold.
Se desfăşoară în analitic pe obiecte de calculaţie.

23
 Lucrările de contabilitate de gestiune şi calculaţie a costului efectiv se desfăşoară într-o succesiune logică :

a) Colectarea cheltuielilor de producţie potrivit destinaţiei: cele directe pe purtători de costuri (produse, lucrări,
servicii, comenzi etc.) şi a celor indirecte pe secţii, locuri, centre de cheltuieli, în funcţie de modalităţile de identificare
şi localizare. Operaţiile de colectare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 92 „Conturi de calculaţie” prin
preluarea in contabilitatea financiară a cheltuielilor de exploatare şi încadrarea lor după destinaţie în contabilitatea de
gestiune, prin debitarea conturilor analitice corespunzătoare fiecărui cont de calculaţie prin creditul contului 901
„Decontări interne privind cheltuielile”.
Formula contabilă de principiu:
% = 901 „Decontări interne privind cheltuielile”
921 „Cheltuieli ale activităţii de bază”/analitic
922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”/analitic
923 „Cheltuielile indirecte de producţie”/analitic
924 „Cheltuielile generale de administraţie”
925 „Cheltuielile de desfacere”

b) Decontarea livrărilor reciproce între activităţile auxiliare pentru nevoile lor de producţie.
Pentru calculul costului efectiv al producţiei secţiilor auxiliare care face obiectul livrărilor respective este
necesară decontarea livrărilor reciproce şi acestea se pot deconta: fie la costul efectiv al perioadei precedente, fie la un
cost prestabilit al perioadei precedente, fie prin folosirea altor procedee. Înregistrarea în contabilitate a decontărilor
reciproce dintre secţiile auxiliare se realizează cu ajutorul conturilor analitice ale contului sintetic 922 „cheltuielile
activităţilor auxiliare” care corespund fiecărei secţii auxiliare în parte, prin debitarea conturilor care reprezintă secţiile
auxiliare consumatoare de produse, lucrări şi servicii, şi creditarea conturilor analitice corespunzătoare secţiilor
furnizoare ale producţiei respective. Prin această modalitate de contabilizare rulajul contului sintetic nu este denaturat.
Formula contabilă este:
922 „Cheltuielile activităţilor = 922 „Cheltuielile activităţilor
auxiliare”/analitic secţia consumatoare auxiliare”/analitic secţia furnizoare

c) Calculul costului efectiv al producţiei auxiliare şi repartizarea cheltuielilor aferente producţiei consumate pentru
nevoile activităţii de bază şi celorlalte locuri de activitate ale întreprinderii.
Reflectarea în contabilitate se realizează prin formula contabilă:
% = 922 „Cheltuielile activităţilor
auxiliare”/analitic
922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”/analitic
923 „Cheltuielile indirecte de producţie”/analitic
924 „Cheltuielile generale de administraţie”
925 „Cheltuielile de desfacere”

d) Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie asupra produselor fabricate în cadrul activităţii de bază (utilizându-
se procedeul suplimentării studiat la pct 4.1 din Suportul de seminar).
Cotele de cheltuieli indirecte de producţie repartizate se înregistrează în debitul contului analitic al contului
sintetic 921 „Cheltuielile activităţii de bază”, potrivit formulei contabile şi creditarea contului 923 „Cheltuieli
indirecte de producţie”:
921 „Cheltuielile activităţii de bază” = 923 „Cheltuielile indirecte de producţie”

În urma acestei operaţii, contul 923 „Cheltuieli indirecte de producţie” se soldează, iar în debitul contului
analitic 921 „Cheltuielile activităţii de bază” se obţine costul de producţie al produsului în cauză.
Dacă se are în vedere calculul costului complet, etapele calculaţiei trebuie să ia în considerare şi repartizarea
cheltuielilor generale de administraţie şi a cheltuielilor de desfacere, ca etape distincte.

e) Repartizarea cheltuielilor generale ale administraţiei asupra obiectelor de calculaţie.

Dacă cheltuielile de producţie se repartizează pe bază de coeficienţi diferenţiali pe secţii şi categorii de
cheltuieli (cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului şi cheltuieli generale ale secţiei), cheltuielile generale de
administraţie se repartizează pe bază de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculează, ca şi în cazul
cheltuielilor indirecte de producţie, dar în general, baza de repartizare o constituie costul de producţie. Prin înmulţirea
24
coeficientului de repartizare cu costul de producţie folosit ca bază de repartizare a fiecărui obiect de calculaţie, rezultă
cota de cheltuieli generale de administraţie care se adaugă la costul de producţie. Înregistrarea contabilă se face prin
formula contabilă:
% = 924 „Cheltuieli generale de administraţie”
921 „Cheltuieli ale activităţii de bază”
922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”
În urma acestei operaţii contul 924 „Cheltuieli generale de administraţie” se soldează.
f) Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor fabricate, constă în adăugarea la costul de producţie al
produselor a cheltuielilor de desfacere pe care le-au ocazionat , iar în cazul în care identificarea lor pe produs nu este
nu este posibilă, ele pot fi repartizate asupra costului produselor respective, proporţional cu greutatea sau volumul
produselor livrate sau în funcţie de alte criterii.
Înregistrarea în contabilitate a cotelor de cheltuieli de desfacere repartizate se realizează prin debitarea
contului 921 „Cheltuielile activităţii de bază” şi a contului 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare” numai pentru
producţia marfă rezultată de la ceste activităţi şi creditarea contului 925 „Cheltuieli de desfacere” care în urma acestei
operaţii se închide. Formula contabilă este:
% = 925 „Cheltuieli de desfacere”
921 „Cheltuieli ale activităţii de bază”
922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”

În acest mod, prin adăugarea la costul de producţie şi a cotelor de cheltuieli generale de administraţie şi
respectiv, de cheltuieli de desfacere, rezultă costul complet al producţiei.

Exemplu:
Se considera următoarele informaţii la sfârşitul lunii ianuarie:
D 921.A 8.000.000 lei
D 921.B 10.041.958 lei
D923 18.000.000 lei
D922.CE 12.000.000 lei
D924 20.000.000 lei
Secţia auxiliara a realizat :
 65% din producţie secţiei principale
 35% din producţie administraţiei
Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează in funcţie de cheltuielile directe, iar cheltuielile
generale de administraţie se repartizează in funcţie de costul de producţie.
Costurile antecalculate (standard) sunt: pentru produsul A 30.000.000lei si pentru produsul B
38.000.000lei.

Se cere :
 înregistrarea producţiei obţinute in cursul lunii la costurile antecalculate ;
 efectuarea si înregistrarea lucrărilor de calculaţie la sfârşitul lunii ;
 înregistrarea decontării cheltuielilor efective, diferenţelor de preţ, decontarea costului
efectiv si închiderea conturilor de diferenţe ;

Bibliografie :

Gh. Cârstea, O. Călin, Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Genicod, Bucureşti 2002

C. G. Dumitru, Contabilitate. Teste grilă rezolvate, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006

25
Studiul de caz nr. 1:
Contabilitatea la o fermă cu profil vegetal
Calculaţi costul unitar la o fermă cu profil vegetal (din cadrul unei
societăţi agricole) cunoscând următoarele informaţii pentru un an:
a)  producţia neterminată
neterminată la începutul anului:
 –  cultura de grâu însămânţat pe 200 hectare: 600.000 lei;
 –  cultura de porumb (ogoare de toamnă) pe 100 hectare:
200.000 lei;
 b) cheltuieli înregistrate pentru activitatea din cadrul
cadrul fermei:
 –  cultura de grâu: 60.000 lei;
 –  cultura de porumb: 120.000 lei;
 –  tractoare: 300.000 lei; repartizarea lor se face în funcţie de
numărul de hantri;
 –  combine: 280.000 lei; aceste cheltuieli se repartizează în
funcţie de numărul de tone recoltate;
 –  îngrăşăminte naturale: 30.000 lei; se repartizează în funcţie
de numărul de hectare cultivate;
 –  alte cheltuieli indirecte: 164.000 lei (cheltuieli comune ale
fermei); aceste cheltuieli se repartizează în funcţie de suma
 I. Calculul costului complet:
- lei -
Elemente Cultura de Cultura de
grâu porumb
1. Producţia neterminată la începutul anului 600.000 200.000
2. Cheltuieli directe de producţie 60.000 120.000
3. Cheltuieli cu tractoarele 100.000 200.000
4. Cheltuieli cu combinele 120.000 160.000
5. Cheltuieli cu îngrăşămintele naturale 20.000 10.000
6. Alte cheltuieli indirecte ale fermei 63.000 101.000
7. Costul produselor secundare 175.200 57.200
8. Costul de producţie al producţiei
pr oducţiei obţinute
(1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 – 
6  –  7)
 7) 787.800 733.800
9. Cantitatea obţinută (tone) 600 800
10. Costul de producţie unitar al producţiei
prod ucţiei 1.313 917,25
obţinute
11. Cheltuieli generale aferente fermei 3.630 5.910
12. Costul complet al producţiei obţinute (8 + 11) 791.430 819.190
 3. Repartizarea cheltuielilor cu îngrăşămintele naturale: se
calculează în funcţie de suprafaţa ocupată de culturi, indiferent dacă au
fost sau nu administrate îngrăşăminte naturale.
Cheltuieli/hectar = 30.000/300 = 100 lei/ha
Cheltuieli cu îngrăşăminte naturale aferente culturilor:
 –  de grâu: 100 x 200 = 20.000 lei;
 –  de porumb: 100 x 100 = 10.000 lei.

4. Repartizarea altor cheltuieli indirecte ale fermei (cheltuielile

comune ale fermei): sese calculează pe obiecte de calculaţie, în funcţie de o
 bază de repartizare,
repartizare, respectiv totalul cheltuielilor stabilit până la această
etapă a calculaţiei. Pentru stabilirea bazei de repartizare pentru cele două
culturi se impune o însumare a cheltuielilor directe
d irecte şi indirecte care au
fost repartizate.
Cheltuieli înregistrate anterior:
 –  grâu: 60.000 + 100.000 + 120.000 + 20.000 = 300.000 lei;
 –  porumb: 120.000 + 200.000 + 160.000 + 10.000 = 490.000 lei.
K cheltuieli
cheltuieli comune ale fermei  = 164.000/(300.000 + 490.000) = 0,21
Cheltuieli comune ale fermei aferente culturilor:
de grâu: 0,21 300.000 63.000 lei;
 % = 901 800.000 lei
600.000 lei 921/Grâu Decontări interne
Cheltuielile activităţii privind cheltuielile
de bază
200.000 lei 921/Porumb
Cheltuielile activităţii
de bază

 b) Colectarea cheltuielilor preluate în contabilitatea de gestiune:

% = 901 1.052.400 lei
60.000 lei 921/Grâu Decontări interne
Cheltuielile activităţii privind cheltuielile
de bază
120.000 lei 921/Porumb
Cheltuielile activităţii
de bază
774.000 lei 923
Cheltuieli indirecte
de producţie
98.400 lei 924
Cheltuieli generale
de administraţie
 obţinute

ii. Produse secundare:

% = 902 200.000 lei
150.000 lei 931/Paie Decontări interne
Costul producţiei  privind producţia
obţinute obţinută
50.000 lei 931/Coceni
Costul producţiei
obţinute

e) Recunoaşterea produselor finite la cost efectiv:

i. Produse principale:
1.521.600 lei 902 = %
Decontări interne 921/Grâu 787.800 lei
 privind producţia Cheltuielile activităţii
obţinută de bază
921/Porumb 733.800 lei
Cheltuielile activităţii
de bază
 g) Închiderea conturilor de cheltuieli neincluse în costul de
 producţie:
98.400 lei 902 = 924 98.400 lei
Decontări interne Cheltuieli generale
 privind producţia de administraţie
obţinută

h) Închiderea conturilor:
1.852.400 lei 901 = %
Decontări interne 931/Grâu 800.000 lei
 privind cheltuielile Costul producţiei
obţinute
931/Porumb 750.000 lei
Costul producţiei
obţinute
931/Paie 150.000 lei
Costul producţiei
obţinute
931/Coceni 50.000 lei
Costul producţiei
obţinute
902 98.400 lei
 de execuţie

2. Înregistrarea consumului de materii prime:

180.000 lei 601 = 301 180.000 lei
Cheltuieli cu Materii prime
materiile prime

3. Înregistrarea cheltuielilor cu combustibilul tr actoarelor şi

combinelor:
580.000 lei 6022 = 3022 580.000 lei
Cheltuieli privind Combustibili
combustibilii

4. Înregistrarea cheltuielilor cu îngrăşămintele:

30.000 lei 6028 = 3028 30.000 lei
Cheltuieli privind Alte materiale consumabile
alte materiale consumabile

5. Înregistrarea cheltuielilor comune (amortizare):

164.000 lei 6811 281 164.000 lei
 Produse finite Venituri aferente
costurilor stocurilor
de produse

9. Înregistrarea producţiei finite de porumb:

800.000 lei 345/Porumb = 711 800.000 lei
Produse finite Venituri aferente
costurilor stocurilor
de produse

10. Înregistrarea cocenilor rezultaţi:

50.000 lei 345/Coceni = 711 50.000 lei
Produse finite Venituri aferente
costurilor stocurilor
de produse

11. Înregistrarea diferenţelor de preţ:

4.000 lei 348 = 711 4.000 lei
Diferenţe de preţ Venituri aferente
la produse costurilor stocurilor
de produse
Studiul de caz nr. 2:
Contabilitatea la o fermă cu profil zootehnic
Calculaţi costul unitar la o fermă cu profil zootehnic (care face
 parte dintr-o entitate agricolă), cunoscând următoarele informaţii pentru
un an:
a) Existentul de animale la începutul anului:
 –  categoria vaci pentru lapte: 40 capete, 10.000 kg, 75.000 lei;
 –  categoria viţei 0-6 luni: 20 capete, 800 kg, 5.500 lei;
 b) Cheltuieli înregistrate:
 –  categoria vaci pentru lapte: 120.000 lei;
 –  categoria viţei 0-6 luni: 30.000 lei;
 –   activitatea comună a fermei: 22.500 lei; aceste cheltuieli se
repartizează în funcţie de cheltuielile directe de mai sus;
 –  cheltuieli generale de administraţie de la nivelul entităţii
repartizate fermei: 8.625 lei; acestea se alocă în funcţie de
cheltuielile înregistrate la nivelul fermei;
c) Producţia obţinută:
 –  de la categoria vaci pentru lapte:
i. lapte: 192.000 litri, din care s-au consumat 8.000 litri la
 1. Repartizarea cheltuielilor comune:
K = 22.500/(120.000 + 30.000) = 0,15;
Cheltuieli comune aferente categoriei vaci pentru lapte: 0,15 x
120.000 = 18.000 lei;
Cheltuieli comune aferente categoriei viţei 0-6 luni: 0,15 x 30.000 =
4.500 lei.

2. Repartizarea cheltuielilor înregistrate la nivelul entităţii: se face

în ipoteza calculării costului complet. Repartizarea se efectuează în
funcţie de totalul cheltuielilor directe şi comune stabilite pe obiecte de
calculaţie.
Cheltuieli înregistrate la nivelul fermei pentru categoria vaci pentru
lapte: 120.000 + 18.000 = 138.000 lei;
Cheltuieli înregistrate la nivelul fermei pentru categoria viţei 0-6
luni: 30.000 + 4.500 lei = 34.500 lei;
K = 8.625/(138.000 + 34.500) = 0,05;
Cheltuieli înregistrate la nivelul entităţii pentru categoria vaci
 pentru lapte: 0,05 x 138.000 = 6.900 lei;
Cheltuieli înregistrate la nivelul entităţii pentru categoria viţei 0-6
luni: 0,05 x 34.500 = 1.725 lei.
 10. Cost complet unitar pentru un litru de lapte 0,7302

5. Calculul costului de producţie la categoria viţei 0-6 luni:

La această categorie de animale se calculează costul unitar pe
kilogram spor şi kilogram greutate vie. Greutatea vie rezultă din relaţia
de mai jos:
Greutate la începutul anului + Intrări din producţia proprie + Spor
de creştere în greutate + Intrări din cumpărări = 800 + 1.140 + 5.000 +
300 = 7.240 kg

Elemente Viţei 0-6 luni

1. Cheltuieli directe 30.000,00
2. Cheltuieli comune ale fermei 4.500,00
3. Lapte consumat (0,6943 x 8.000) 5.554,40
4. Gunoi de grajd 225,00
5. Cost de producţie pentru sporul de greutate (1 + 2 + 3 –  4) 39.829,40
6. Spor de creştere în greutate  5.000,00
7. Cost producţie pe kilogram spor greutate (5/6) 7,97
 II. Înregistrări în contabilitatea de gestiune:

a) Colectarea cheltuielilor preluate în contabilitatea de gestiune:

% = 901 181.125 lei
120.000 lei 921 / Vaci pentru lapte Decontări interne
Cheltuielile activităţii privind cheltuielile
de bază
30.000 lei 921/Viţei
Cheltuielile activităţii
de bază
22.500 lei 923
Cheltuieli indirecte
de producţie
8.625 lei 924
Cheltuieli generale
de administraţie

 b) Includerea cheltuielilor indirecte repartizate raţional în costul

 produsului:
% = 923 22.500 lei
18.000 lei 921 / Vaci pentru lapte Cheltuieli indirecte
Cheltuielile activităţii de producţie
 925 lei 931 / Gunoi de grajd = %
Costul producţiei 921 / Vaci pentru lapte 700 lei
obţinute Cheltuielile activităţii
de bază
921/Viţei 225 lei
Cheltuielile activităţii
de bază

e) Consumul de lapte din producţie proprie pentru viţei:

5.554,4 lei 921/Viţei = 901 5.554,4 lei
Cheltuielile activităţii Decontări interne
de bază privind cheltuielile

f) Obţinerea producţiei (sporul de creştere în greutate la viţei) la

cost efectiv:
39.829,4 lei 931/Viţei = 921/Viţei 39.829,4 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

g) Închiderea conturilor de cheltuieli neincluse în costul de

 producţie:
 III. Înregistrări în contabilitatea financiară:

1. Înregistrarea consumului de furaje (cheltuieli directe):

150.000 lei 6026 = 3026 150.000 lei
Cheltuieli privind Furaje
furajele

2. Înregistrarea cheltuielilor comune (amortizare):

22.500 lei 6811 = 281 22.500 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizări privind
 privind amortizarea imobilizările corporale
imobilizărilor

3. Înregistrarea cheltuielilor generale ale entităţii:

8.625 lei 628/Administraţie = 401 8.625 lei
Alte cheltuieli cu Furnizori
serviciile executate
 costurilor stocurilor
de produse

7. Înregistrarea sporului de creştere în greutate:

39.829,40 lei 361 = 711 39.829,40 lei

Animale şi păsări Venituri aferente
costurilor stocurilor
de produse

8. Înregistrarea gunoiului:
225 lei 346/Gunoi = 711 225 lei
Produse reziduale Venituri aferente
costurilor stocurilor
de produse
Studiul de caz nr. 3:
Contabilitatea în cazul unei fazanerii

O societate comercială are ca obiect de activitate creşterea fazanilor

în vederea comercializării. Producţia de fazani se stabileşte în fiecare an
în funcţie de posibilităţile de creştere şi de dotarea cu mijloacele tehnice
necesare (aparatură de incubat, spaţii de creştere în stare de funcţionare şi
 posibilităţi reale pentru valorificarea producţiei obţinute –  intern şi
extern). Desfacerea fără contracte ferme la export sau intern constituie
„actul de deces”, falimentul sigur al crescătoriei, deoarece fazanii stând
în aşteptare în voliere de stocaj pentru valorificare consumă furaje,
 penajul se degradează, slăbesc, iar procentul de pierderi creşte. Din
această cauză, societatea creşte fazani pe baza acordurilor încheiate
anterior, aplicând astfel metoda pe comenzi pentru evidenţa activităţii în
contabilitatea de gestiune.
În anul 200N, societatea creşte 1.500 de fazani. Reproducătorii se
 procură la data de întâi martie a anului de producţie şi sunt în număr de
150. Preţul de achiziţie al fazanilor cumpăraţi este de 1.000 lei/fazan.
Cheltuielile înregistrate în cursul exerciţiului au fost:
 –  cheltuieli cu hrana: 100.000 lei, din care:
  –  cheltuieli cu medicamente: 30.000 lei, din care:
o medicamente reproducători: 5.000 lei;
o medicamente pui 1-45 zile: 20.000 lei;
o medicamente pui 46-120 zile: 5.000 lei;
 –  cheltuieli cu combustibilii: 15.000 lei;
 –  cheltuieli cu alte servicii de la terţi: 11.500 lei;
 –  cheltuieli livrare comandă: 200 lei/comandă;
 –  cheltuieli urmărire comandă: 100 lei/comandă.
Costul unui pui de o zi este de 15 ori raţia de hrană  pe zi a unui
reproducător.
După terminarea procesului de incubaţie şi acoperirea necesarului
 privind realizarea programului de producţie stabilit, ouăle rezultate în
 plus vor f i valorificate pe piaţa liberă pentru consumul uman. Evaluarea
contabilă a ouălor se face la costul de producţie. Acesta se consideră a fi
egal cu 1,5 x raţia de hrană a unui reproducător pe zi. În cursul perioadei
s-au obţinut în plus 1.000 de ouă. Preţul de vânzare al unui ou este de 1
leu. Ouăle sunt considerate produse secundare.
În anul 200N s-au obţinut 1.600 de pui, din care 300 au fost vânduţi
la 45 de zile (pentru care s-au primit 5 comenzi cu aceeaşi cantitate),
1.200 au fost vânduţi la 120 de zile (pentru care s-au primit 9 comenzi cu
aceeaşi cantitate), iar restul au fost păstraţi ca reproducători. Preţul de
 6. Să se efectueze înregistrările contabile din cursul perioad ei în
contabilitatea financiară.
7. Să se efectueze înregistrările contabile din cursul perioadei în
contabilitatea de gestiune.

Rezolvare:

1. Costul produselor secundare:

Cost ou = 1,5 x raţia de hrană a unui reproducător pe zi;

Raţia de hrană a unui reproducător pe zi = 20.000/ (150
reproducători x 365 zile) = 0,3653 lei;
Cost ou = 1,5 x 0,3653 = 0,548 lei;
Rezultatul obţinut din vânzarea ouălor = 1.000 x (1 –   0,548) = 452
lei.
Studiul de caz nr. 3:
Contabilitatea în cazul unei fazanerii

O societate comercială are ca obiect de activitate creşterea fazanilor

în vederea comercializării. Producţia de fazani se stabileşte în fiecare an
în funcţie de posibilităţile de creştere şi de dotarea cu mijloacele tehnice
necesare (aparatură de incubat, spaţii de creştere în stare de funcţionare şi
 posibilităţi reale pentru valorificarea producţiei obţinute –  intern şi
extern). Desfacerea fără contracte ferme la export sau intern constituie
„actul de deces”, falimentul sigur al crescătoriei, deoarece fazanii stând
în aşteptare în voliere de stocaj pentru valorificare consumă furaje,
 penajul se degradează, slăbesc, iar procentul de pierderi creşte. Din
această cauză, societatea creşte fazani pe baza acordurilor încheiate
anterior, aplicând astfel metoda pe comenzi pentru evidenţa activităţii în
contabilitatea de gestiune.
În anul 200N, societatea creşte 1.500 de fazani. Reproducătorii se
 procură la data de întâi martie a anului de producţie şi sunt în număr de
150. Preţul de achiziţie al fazanilor cumpăraţi este de 1.000 lei/fazan.
Cheltuielile înregistrate în cursul exerciţiului au fost:
 –  cheltuieli cu hrana: 100.000 lei, din care:
  –  cheltuieli cu medicamente: 30.000 lei, din care:
o medicamente reproducători: 5.000 lei;
o medicamente pui 1-45 zile: 20.000 lei;
o medicamente pui 46-120 zile: 5.000 lei;
 –  cheltuieli cu combustibilii: 15.000 lei;
 –  cheltuieli cu alte servicii de la terţi: 11.500 lei;
 –  cheltuieli livrare comandă: 200 lei/comandă;
 –   cheltuieli urmărire comandă: 100 lei/comandă.
Costul unui pui de o zi este de 15 ori raţia de hrană  pe zi a unui
reproducător.
După terminarea procesului de incubaţie şi acoperirea necesarului
 privind realizarea programului de producţie stabilit, ouăle rezultate în
 plus vor fi valorificate pe piaţa liberă pentru consumul uman. Evaluarea
contabilă a ouălor se face la costul de producţie. Acesta se consideră a fi
egal cu 1,5 x raţia de hrană a unui reproducător pe zi. În cursul perioadei
s-au obţinut în plus 1.000 de ouă. Preţul de vânzare al unui ou este de 1
leu. Ouăle sunt considerate produse secundare.
În anul 200N s-au obţinut 1.600 de pui, din care 300 au fost vânduţi
la 45 de zile (pentru care s-au primit 5 comenzi cu aceeaşi cantitate),
1.200 au fost vânduţi la 120 de zile (pentru care s-au primit 9 comenzi cu
aceeaşi cantitate), iar restul au fost păstraţi ca reproducători. Preţul de
 6. Să se efectueze înregistrările contabile din cursul perioad ei în
contabilitatea financiară.
7. Să se efectueze înregistrările contabile din cursul perioadei în
contabilitatea de gestiune.

Rezolvare:

1. Costul produselor secundare:

Cost ou = 1,5 x raţia de hrană a unui reproducător pe zi;

Raţia de hrană a unui reproducător pe zi = 20.000/(150
reproducători x 365 zile) = 0,3653 lei;
Cost ou = 1,5 x 0,3653 = 0,548 lei;
Rezultatul obţinut din vânzarea ouălor = 1.000 x (1 –   0,548) = 452
lei.

2. Costul de producţie

Elemente Cheltuieli directe Cheltuieli Chelt

Reproducători Pui 1-45 zile Pui 46-120 zile indirecte admini
1. Cheltuieli cu
urmărire comandă
11. Cost pui de o zi -8.767,201  8.767,20
12. Rezultat
vânzare ouă  -452,00
13. Cost
reproducători 150.000,002
14. Cost primar
fazani 1-45 zile
(1-13) 83.767,20
15. Cost primar unitar
fazani 1-45 zile
(rd. 14/1.600 pui) 52,3545
16. Cost fazani 45 zile
transferaţi de la
categoria anterioară
(rd. 15 x 1.300) -68.060,85 68.060,85
17. Cost primar
fazani 46-120 zile
(1-16)  98.060,85
18. Cost primar
unitar fazani
46-120 zile
 26. Cifra de afaceri
 pe comandă 9.000,00 33.333,00
28. Cost complet pe
comandă 7.745,91 23.737,91
29. Rezultat pe
comandă 1.254,09 9.595,09

1
15 x 0,3653 x 1.600 pui;
2
 150 x 1.000;
3
 150 x 300;
4
 1.200 x 250.

Repartizarea cheltuielilor indirecte conform procedeului indicilor

de echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct:

NC Elemente Cantitate Indici de Cantitate Cost Cost total

echivalenţă echivalentă unitar
1. Reproducători 2501 3,0 7502  226,42863  56.607,154
2. Pui 1-45 zile 300 0,5 150 37,7381 11.321,43
3. Pui 46-120 zile 1.200 1,0 1.200 75,4762 90.571,42
Total 2.100 158.500,00
 Repartizarea cheltuielilor de distribuţie în funcţie de numărul de
comenzi:
 Număr comenzi = 14
K = 26.200/14 = 1.871,43
Cheltuieli de distribuţie:
 –  pui 1-45 zile = 1.871,43 x 5 = 9.357,15 lei;
 –  pui 46-120 zile = 26.200 –  9.357,15 = 16.842,85 lei.

6, 7. Evidenţa valorică a efectivului de fazani se ţine la preţul de

achiziţie pentru reproducătorii procuraţi de la alţi furnizori, la care se
adaugă lunar costul de întreţinere a lor, iar la costul de producţie sunt
evidenţiate producţia de ouă şi producţia de pui.
 –  Evidenţa contabilă a reproducătorilor se ţine cu ajutorul
contului 361 „Animale şi păsări”, prin înregistrarea contabilă:
150.000 lei 361 = 401 150.000 lei
Animale şi păsări  Furnizori

 –  În fiecare perioadă de gestiune (lună), la acest preţ se adaugă

cheltuielile aferente întreţinerii acestora care ar reprezenta sporul de
creştere, conform înregistrării contabile:
  personalului datorate

 –  Amortizarea volierelor de stocaj şi a eclozoarelor:

27.000 lei 6811 = 2812 27.000 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizarea construcţiilor 
 privind amortizarea
imobilizărilor 

 –  Utilităţile:
50.000 lei 605 = 401 50.000 lei
Cheltuieli privind Furnizori
energia şi apa

 –  Înregistrarea altor servicii de la terţi, curăţenia, cheltuielile de

livrare a comenzilor, cheltuielile de urmărire a comenzilor:
40.700 lei 628 = 401 40.700 lei
Alte cheltuieli cu Furnizori
serviciile executate
de terţi

  Combustibilii:
 Venituri aferente Produse finite
costurilor stocurilor
de produse

Ouăle şi puii de fazan constituie producţia specifică fazaneriilor.

Producţia de ouă se recepţionează şi se înregistrează în fiecare zi,
urmărindu-
urmărindu-se scriptic rezultatul ecloziunii pentru fiecare serie de ouă
 puse la incubat.

Producţia de pui se recepţionează şi se înregistrează în fazaneriile

care dispun de hale de creştere după cum urmează:
 –  Puii de fazan de o zi sortaţi odată cu trecerea lor în hale de
creştere se înregistrează la costul de producţie,
producţie, astfel:
8.767,2 lei 331.45 = 711  8.767,22 lei
Pui fazani până la 45 zile –  Venituri aferente
Produse în curs costurilor stocurilor
de execuţie de produse

 –  În fiecare perioadă de gestiune (lună),

(lună) , la acest preţ se adaugă
cheltuielile aferente întreţinerii acestora care ar reprezenta sporul de
creştere, conform înregistrării contabile:
 de execuţie de produse

 –  Puii de 45-120

45-120 zile colectează în cursul perioadei cheltuieli de
 producţie, astfel:
astfel:
120.571,42 lei 331.120 = 711 120.571,42 lei
Pui fazani până la 120 zile –  Venituri aferente
Produse în curs costurilor stocurilor
de execuţie de produse

 –  În momentul în care

care puii ajung
ajung la maturitate (900 gr.),
gr.), peste
peste 120
zile, şi sunt vânduţi, sunt înregistraţi în contabilitatea financiară la
financiară la costul
efectiv, astfel:
188.632,27 lei 711 = 331.120 188.632,27 lei
Venituri aferente Pui fazani până la 120 zile – 
costurilor stocurilor Produse în curs
de produse de execuţie

 –  Cei 100 de pui transferaţi la reproducători se înregistrează

astfel:
7.543,14 lei 361 = 711 7.543,14 lei
 Cheltuieli generale
de administraţie
26.200 lei 925
Cheltuieli de desfacere

 b) Includerea cheltuielilor indirecte repartizate raţional în costul

 produsului:
% = 923 158.500 lei
56.607,15 lei 921/Reproducători Cheltuieli indirecte
Cheltuielile activităţii de producţie
de bază
11.321,43 lei 921/45
Cheltuielile activităţii
de bază
90.571,42 lei 921/120
Cheltuielile activităţii
de bază

c) Obţinere pui din producţie proprie:

8.767,2 lei 902 = 921/Reproducători 8.767,2 lei
Decontări interne Cheltuielile activităţii
 privind producţia de bază
 Decontări interne Cheltuielile activităţii
 privind producţia de bază
obţinută

7.543,14 lei 931/Reproducători = 902 7.543,14 lei

Costul producţiei Decontări interne
obţinute  privind producţia
obţinută

f) Recunoaşterea produselor finite la cost efectiv:

131.740,86 lei 902 = %
Decontări interne 921/45 18.260,58 lei
 privind producţia Cheltuielile activităţii
obţinută de bază
921/120 113.028,28 lei
Cheltuielile activităţii
de bază
921/Reproducători 452,00 lei
Cheltuielile activităţii
de bază

g) Recunoaşterea produselor finite la cost standard:

 925 26.200,00 lei
Cheltuieli de desfacere

i) Închiderea conturilor:
352.700 lei 901 = %
Decontări interne 931/45 27.027,78 lei
 privind cheltuielile Costul producţiei
obţinute
931/120 181.089,13 lei
Costul producţiei
o bţinute
931/Ouă 452,00 lei
Costul producţiei
obţinute
902 144.759,69 lei
Decontări interne
 privind producţia
obţinută
Studiul de caz nr. 4:
Contabilitatea în cazul unei ferme cu activitate complexă
O fermă are ca profil creşterea vacilor pentru lapte şi efectuarea de
culturi agricole. Ea dispune de terenuri proprii şi terenuri în arendă.
Gestiunea este ţinută pe locuri şi pe obiecte de consum. S-au constituit
astfel centre de responsabilitate corespunzând categoriilor de animale
(vaci de lapte, juninci, viţei etc.) şi tipurilor de culturi (porumb boabe,
 porumb siloz etc.).
 Cheltuielile cu stocurile consumate înregistrate
- lei -

Cheltuieli 301 3021 3022 3024 3025 3026 3028 345 Total
Cheltuieli comune fermă 7.602,40 1.112,30 18,28 46,45 8.779,43
Consum juninci 557,25 1.827,10 2.384,35
Consum vaci cu lapte 4.714,08 221,62 10.478,00 15.413,70
Consum viţei 0-6 luni 701,50 101,50 2.108,50 2.911,50
Consum viţele 6-12 luni 391,20 391,20
Consum viţele 12-18 luni 315,75 315,75
Consum viţele peste 18 luni 451,95 898,80 1.350,75
Floarea-soarelui 2.000,00 396,36 13.268,41 15.664,77
Lucernă 285,43 3.039,59 3.325,02
Porumb boabe 2.500,00 474,95 16.888,27 19.863,22
Porumb siloz 233,62 2.765,54 287,00 12.197,46 15.483,62
Furaj combinat 9.227,15 373,12 9.600,27
Vegetal 10.784,00 12.379,68 23.163,68
Zootehnie 28,74 4.441,26 4.470,00
 Nissan 189,68 189,68
Total general 9.227,15 18.934,19 28.428,05 1.549,71 42.354,14 7.131,73 369,57 15.312,40 123.306,94

32
 Repartizarea cheltuielilor înregistrate în cursul perioadei
- lei -
Cheltuieli Total Zootehnie Vegetal Indirecte Administraţie Desfacere
(cheltuieli
comune fermă)
601 9.227,15 9.227,15 0,00
602 98.767,39 7.454,85 54.709,75 36.413,11 189,68
603 747,53 509,53 238
604 836,14 836,14
605 3.366,41 1.514,88 1.851,52
612 13.238,85 13.238,85 0,00
613 1.697,46 484,85 573,28 296,53 342,80
623 373,52 373,52
624 18,30 18,30
626 1.470,38 882,23 588,1518
627 432,90 432,90
628 99.689,10 1.000,00 14.904,17 63.847,11 19.937,82
635 46.347,78 45,19 56,60 29,12 46.206,18 10,69755
641 21.838,26 6.025,26 7.546,15 3.882,44 2.958,06 1.426,34
645 7.159,90 1.958,21 2.452,50 1.261,79 1.077,31 410,083
658 13.920,92 13.920,92
665 -690,34 -690,34

33
 666 3.032,53 3.032,53
6811 15.698,76 7.451,83 2.659,42 3.989,13 904,16 694,21
711 / Produse
finite consumate
în unitate 15.312,40 15.312,40 0,00
Total 352.485,05 41.247,00 77.225,00 74.015,00 136.319,05 23.679,00

Borderoul cu mişcarea efectivelor de animale tinere şi la îngrăşat

Categoria de Stoc la Intrări Ieşiri Efectiv la

animale  începutul Fătări De la alte Spor Total Ieşiri la Abator Alte Total sfârşitul
perioadei categorii intrări alte ieşiri ieşiri perioadei
de animale categorii
1. Juninci
- capete 93 26 2 1 29 64
- kilograme 50.220 480 480 15.210 850 400 16.460 34.240
- preţ decontare/kg 7 7 7 7 7 7 7 7
- valoare 351.540 3.360 3.360 106.470 5.950 2.800 115.220 239.680
2. Viţele > 18 luni
- capete 14 2 2 16
- kilograme 5.348 700 32 732 6.080
- preţ decontare/kg 5 5 5 5 5

34
- valoare 26.740 3.500 160 3.660 30.400
3. Viţele 12-18 luni
- capete 12 2 2 10
- kilograme 3.600 100 100 700 700 3.000
- preţ decontare/kg 5 5 5 5 5 5
- valoare 18.000 500 500 3.500 3.500 15.000
4. Viţele 6-12 luni
- capete 92 2 2 1 1 93
- kilograme 16.560 200 15 215 100 100 16.675
- preţ decontare/kg 5 5 5 5 5 5 5
- valoare 82.800 1.000 75 1.075 500 500 83.375
5. Viţei 0-6 luni
- capete 38 27 27 2 3 5 60
- kilograme 2.090 810 245 1.055 200 105 305 2.840
- preţ decontare/kg 3 3 3 3 3 3 3 3
- valoare 6.270 2.430 735 3.165 600 315 915 8.520
6. Tăuraşi la
îngrăşat
- capete 1 1
- kilograme 170 170
- preţ decontare/kg 5 5
- valoare 850 850

35
Aceste date au fost înregistrate în documentele următoare:

Act de fătare
nr. 60 din: 20.12.200N
Specia: Taurine

Nr. Născuţi Nr. matricol Preţ unitar Valoarea Îngrijitorul

matricol al Vii Morţi  al produşilor - lei - produşilor vii Nr. Numele şi
mamei vii obţinuţi echipei prenumele
Total Din care: - lei -
Femele Masculi
cap kg cap cap cap
55487 1 30 1 313007 3 900 1 Ionescu
Marin

Total

36
 Act de cântărire a animalelor
nr. 53 din: 20.12.200N

NC Specificaţii Specia şi categoria de animale

Juninci Viţele > 18 luni Viţele 12-18 luni Viţele 6-12 luni Viţei 0-6 luni
cap kg cap kg cap kg cap kg cap kg
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Existent la cântărirea
 precedentă 93 50.220 14 5.348 12 3.600 92 16.560 38 2.090
2 Intrări de la ultima
cântărire 2 700 2 200 27 810
3 TOTAL 93 50.220 16 6.048 12 3.600 94 16.760 65 2.900
4 Ieşiri de la ultima
cântărire 29 16.460 2 700 1 100 5 305
5 SPOR ÎN GREUTATE x 480 x 32 x 100 x 15 x 245
6 EXISTENT LA
CÂNTĂRIREA
CURENTĂ 64 34.240 16 6.080 10 3.000 93 16.675 60 2.840
7 Preţuri unitare 7 5 5 5 3

37
 Act de mutaţie a animalelor
nr. 25 din: 20.12.200N
Specia: Taurine
NC Nr. matricol Categoria în Nr. de Greutatea Preţul Valoarea Îngrijitorul care Îngrijitorul care
sau categoria care intră capete totală unitar totală predă primeşte
din care iese - lei - - lei - Nr. Numele şi Nr. Numele şi
echipei prenumele echipei prenumele
1 Juninci Vaci 26 15.210 7 106.470 1 Dumitru 2 Popescu
2 Viţele > 18 luni  Juninci
3 Viţele 12-18 luni Viţele > 18 luni 2 700 5 3.500 3 Pătraşcu 4 Pârvu
4 Viţele 6-12 luni Viţele 12-18 luni
5 Viţei 0-6 luni Viţele 6-12 luni 2 200 3 600 5 Pavel 6 Cătălin

38
 Act de moarte – dispariţie – tăiere a animalelor
nr. 82 din: 20.12.200N

NC Specia Nr. Sex Nr. Greutatea Preţul Valoarea Produse Îngrijitorul Cauzele morţii,
Categoria matricol capete totală unitar animalelor recuperate dispariţiei sau
(kg) (lei) (lei) u.m. u.m. u.m. Nr. Numele şi tăierii (se vor
echipei prenumele separa prin
prelungirea liniei)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 Viţei 8037 M 3 105 3 315 Tăiere în vederea
0-6 luni 8014 vânzării
8020

Medic veterinar
Şef fermă (brigadă) Preţ unitar - lei Pentru recuperări s-a emis bonul de
Valoarea recuperărilor - lei  predare –  transfer –  restituire nr. ...

Producţia în curs de execuţie la începutul perioadei pentru culturi a fost (ogoare de toamnă ):
- lei -
Cultura Valoarea
Floarea-soarelui 20.352,57
Lucernă  8.234,68
Porumb boabe 28.362,84

39
 Porumb siloz 19.357,43
Furaj combinat 5.714,91

Laptele obţinut în cursul lunii a fost de 68.390 litri, din care:

 –  lapte pentru viţei: 8.850 litri;
 –  lapte pentru vânzare: 59.540 litri.

Laptele muls se înregistrează zilnic în Jurnalul de mulsori completat pentru fiecare îngrijitor.

Jurnal de mulsori nr. 31

 pe luna decembrie 200N
Îngrijitor: Popescu Ion
Capete de vaci repartizate pentru îngrijire: 20

Ziua lunii Nr. vaci CANTITATEA OBŢINUTĂ Viţei obţinuţi

mulse Mulsoarea I Mulsoarea II Mulsoarea III Total lapte muls
1 15 75 45 90 210
2 15 60 75 105 240
3 15 75 75 90 240 2
4 15 75 30 120 225
5 15 90 30 120 240
6 15 75 45 90 210
7 17 60 75 105 240

40
 8 17 75 75 90 240
9 17 85 34 136 255
10 17 85 34 136 255 1
11 17 75 45 90 210
12 17 60 75 105 240
13 17 75 75 90 240
14 18 90 36 144 270
15 18 108 36 144 288
16 18 108 54 144 306
17 18 75 45 90 210
18 18 60 75 105 240
19 18 75 75 90 240 2
20 18 90 36 144 270
21 18 108 36 144 288
22 18 108 54 144 306
23 20 75 45 90 210
24 20 60 75 105 240
25 20 75 75 90 240
26 20 100 40 160 300 3
27 20 120 40 160 320
28 20 75 45 90 210
29 20 60 75 105 240

41
 30 23 75 75 90 240
31 23 115 46 184 345
Total X 2.542 1.676 3.590 7.808

Se cere:
1. Repartizarea cheltuielilor indirecte de administraţie (în funcţie de cheltuielile cu stocurile), a
cheltuielilor de administraţie (în funcţie de costul de producţie) şi a cheltuielilor de desfacere (în funcţie
de costul de producţie).
2. Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea financiară şi în contabilitatea de gestiune.

Rezolvare:

1. Repartizarea cheltuielilor indirecte, a cheltuielilor de administraţie şi a cheltuielilor de desfacere:

- lei -
Elemente Cheltuieli cu Zootehnie Vegetal Cheltuieli Total Producţie Valoarea Cost de Cheltuieli de Cheltuieli Cost
stocurile indirecte cheltuieli  în curs de intrărilor producţie administraţie de complet
(cheltuieli indirecte execuţie din desfacere
comune repartizate producţie
fermă) proprie
Juninci 2.384,35 1.935,33 2.035,40 3.970,73 6.355,08 3.078,17 534,69 9.967,94
Vaci cu lapte 15.413,70 12.511,01 13.157,91 25.668,92 41.082,62 19.898,93 3.456,50 64.438,05
Viţei 0-6 luni 2.911,50 2.363,21 2.485,40 4.848,61 2.430 10.190,11 4.935,72 857,35 15.983,18
Viţele 6-12 luni 391,20 317,53 333,95 651,48 1.000 2.042,68 989,40 171,86 3.203,94
Viţele 12-18 luni 315,75 256,29 269,54 525,83 841,58 407,63 70,81 1.320,01

42
Viţele peste
18 luni 1.350,75 1.096,38 1.153,07 2.249,45 3.500 7.100,20 3.439,08 597,38 11.136,65
Zootehnie 22.767,25
Floarea-soarelui 15.664,77 3.255,63 13.372,23 16.627,86 20.352,57 52.645,20 25.499,43 4.429,32 82.573,95
Lucernă 3.325,02 691,04 2.838,40 3.529,45 8.234,68 15.089,15 7.308,64 1.269,53 23.667,31
108.713,4
Porumb boabe 19.863,22 4.128,20 16.956,24 21.084,44 28.362,84 69.310,50 33.571,49 5.831,46
5
Porumb siloz 15.483,62 3.217,98 13.217,59 16.435,58 19.357,43 51,276,63 24.836,54 4.314,18 80.427,34
Furaj combinat 9.600,27 1.995,24 8.195,27 10.190,51 5.714,91 25.505,69 12.354,03 2.145,93 40.005,65
Vegetal 63.936,90
281.439,4 441.437,4
Total 86.704,15 18.479,75 13.288,10 74.015,00 105.782,85 82.022,43 6.930 136.319,05 23.679,00
3 8

Produsul finit obţinut din sectorul zootehnic este laptele pentru vacile pentru lapte şi sporul de creştere în
greutate pentru animalele tinere şi la îngrăşat.
Costul unui litru de lapte este: 41.082,62 lei/68.390 litri = 0,6 lei.

43
 2. Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune:

a) Înregistrarea producţiei în curs de execuţie iniţiale:

% = 901 567.372,43 lei
351.540 lei 921/Juninci Decontări interne
Cheltuielile activităţii privind cheltuielile
de bază
6.270 lei 921 / Viţei 0-6 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
82.800 lei 921 / Viţele 6-12 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
18.000 lei 921 / Viţele 12-18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
26.740 lei 921 / Viţele peste 18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
20.352,57 lei 921 / Floarea-soarelui
Cheltuielile activităţii
de bază
2.911,50 lei 921 / Viţei 0-6 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
391,20 lei 921 / Viţele 6-12 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
315,75 lei 921 / Viţele 12-18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
1.350,75 lei 921 / Viţele peste 18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
15.664,77 lei 921 / Floarea-soarelui
Cheltuielile activităţii
de bază
3.325,02 lei 921/Lucernă
Cheltuielile activităţii
de bază
19.863,22 lei 921 / Porumb boabe
Cheltuielile activităţii
de bază
15.483,62 lei 921 / Porumb siloz
Cheltuielile activităţii
de bază
9.600,27 lei 921 / Furaj combinat
 Cheltuielile activităţii
de bază
651,48 lei 921 / Viţele 6-12 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
525,83 lei 921 / Viţele 12-18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
2.249,45 lei 921 / Viţele peste 18 luni
Cheltuielile activităţii
de bază
16.627,86 lei 921/ Floarea-soarelui
Cheltuielile activităţii
de bază
3.529,45 lei 921/Lucernă
Cheltuielile activităţii
de bază
21.084,44 lei 921 / Porumb boabe
Cheltuielile activităţii
de bază
16.435,58 lei 921 / Porumb siloz
Cheltuielile activităţii
de bază
10.190,51 lei 921 / Furaj combinat
Cheltuielile activităţii
 g) Viţei transferaţi între categorii:
1.000 lei 931 / Viţele 6-12 luni = %
Costul producţiei 921 / Viţei 0-6 luni 600 lei
obţinute Cheltuielile activităţii
de bază
901 400 lei
Decontări interne
 privind cheltuielile

3.500 lei 931 / Viţele peste 18 luni = 921 / Viţele 12-18 luni 3.500 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

h) Recunoaşterea producţiei zootehnice (sporul de creştere în

greutate) la sfârşitul perioadei la cost standard:
% = 902 21.360 lei
3.360 lei 931/Juninci Decontări interne
Costul producţiei  privind producţia
obţinute obţinută
13.000 lei 931 / Viţei 0-6 luni
Costul producţiei
 Cheltuielile activităţii
de bază
921 / Viţele12-18 luni 841,58 lei
Cheltuielile activităţii
de bază
921 / Viţele peste 18 luni 3.600,20 lei
Cheltuielile activităţii
de bază

 j) Înregistrarea diferenţelor de preţ:

3.549,65 lei 903 = 902  3.549,656 lei
Decontări interne Decontări interne
 privind diferenţele  privind producţia
de preţ obţinută

k) Recunoaşterea produselor agricole la sfârşitul perioadei la cost

efectiv:
351.540 lei 931/Juninci = 921/Juninci 351.540 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

5.670 lei 931 / Viţei 0-6 luni = 921 / Viţei 0-6 luni 5.670 lei
 Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

69.310,50 lei 931 / Porumb boabe = 921 / Porumb boabe 69.310,50 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

51.276,63 lei 931 / Porumb siloz = 921 / Porumb siloz 51.276,63 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

25.505,69 lei 931 / Furaj combinat = 921 / Furaj combinat 25.505,69 lei
Costul producţiei Cheltuielile activităţii
obţinute de bază

l) Închiderea conturilor de cheltuieli neincluse în costul de

 producţie:
159.998,05 lei 902 = %
Decontări interne 924 136.319,05 lei
 privind producţia Cheltuieli generale
obţinută de administraţie
925 23.679,00 lei
Cheltuieli de desfacere
 Costul producţiei
obţinute
931/Lucernă 15.089,15 lei
Costul producţiei
obţinute
931 / Porumb boabe 69.310,50 lei
Costul producţiei
obţinute
931 / Porumb siloz 51.276,63 lei
Costul producţiei
obţinute
931 / Furaj combinat 25.505,69 lei
Costul producţiei
obţinute
902 159.998,05 lei
Decontări interne
 privind producţia
obţinută
903 3.549,65 lei
Decontări interne
 privind diferenţele
de preţ
Înregistrări în contabilitatea financiară:

1. Consumul de materii prime:

 Cheltuieli privind Furnizori
materialele nestocate

5. Consumul de utilităţi:
3.366,41 lei 605 = 401 3.366,41 lei
Cheltuieli privind Furnizori
energia şi apa

6. Cheltuielile cu chiria:
13.238,85 lei 612 = 401 13.238,85 lei
Cheltuieli cu redevenţele,  Furnizori
locaţiile de gestiune
şi chiriile

7. Înregistrarea cheltuielilor de asigurare:

1.697,46 lei 613 = 401 1.697,46 lei
Cheltuieli cu Furnizori
 primele de asigurare

8. Înregistrarea protocolului:
  bancare şi asimilate

12. Cheltuielile cu alte servicii:

99.689,10 lei 628 = 401 99.689,10 lei
Alte cheltuieli cu Furnizori
serviciile executate
de terţi

13. Cheltuielile cu taxele şi impozitele:

46.347,78 lei 635 = 5121 46.347,78 lei
Cheltuieli cu alte Conturi la bănci
impozite, taxe şi în lei
vărsăminte asimilate

14. Salariile datorate:

21.838,26 lei 641 = 421 21.838,26 lei
Cheltuieli cu salariile Personal –  salarii
 personalului datorate

15. Cheltuielile sociale:

 dobânzile în lei

19. Înregistrarea amortizării:

15.698,76 lei 6811 = 281 15.698,76 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizări privind
 privind amortizarea imobilizările corporale
imobilizărilor 

20. Consumul intern de produse:

15.312,40 lei 711 = 345 15.312,40 lei
Venituri aferente Produse finite
costurilor stocurilor
de produse

21. Înregistrarea producţiei obţinute:

% = 711 274.509,44 lei
41.082,62 lei 345/Lapte Venituri aferente
Produse finite costurilor stocurilor
52.645,20 lei 331 / Floarea-soarelui de produse
Produse în curs
de execuţie
 Produse în curs
de execuţie
3.600,20 lei 331 / Viţele peste 18 luni
Produse în curs
de execuţie
Studiul de caz nr. 5:
Contabilitatea în piscicultură

O societate comercială a închiriat o baltă în scopul amenajării sale

 pentru pescuit. Ideea acestei afaceri este de a achiziţiona peşte viu la
începutul perioadei şi de a permite pescuitul pe bază de bilet de intrare.
Aceasta este singura destinaţie a spaţiului închiriat de societate, ea
nedorind să exploateze balta în alte moduri.
În cursul primei luni, societatea a înregistrat următoarele cheltuieli:
1. cheltuieli cu peştele viu achiziţionat: 50.000 lei;
2. cheltuieli cu amenajarea spaţiului: 200.000 lei;
3. cheltuieli cu întreţinerea spaţiului: 10.000 lei;
4. cheltuieli cu paza spaţiului: 5.000 lei;
5. cheltuieli cu utilităţile: 5.000 lei; clădirea în care îşi desfăşoară
activitatea societatea are o suprafaţă totală de 60 m 2, din care:
a. birourile administrative: 45 m2;
 b. birourile Departamentului Desfacere: 15 m2;
6. cheltuieli cu salariile: 12.000 lei, din care:
a. salariile personalului care lucrează pentru întreţinerea bălţii:
8.000 lei;
 a) Să se determine costul implicat de exploatarea bălţii;
 b) Să se determine rezultatul obţinut de societate din desfăşurarea
acestei activităţi;
c) Să se întocmească înregistrările în contabilitatea de gestiune.

Rezolvare:

a)
- lei -
Explicaţii  Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli de Cheltuieli Total
directe indirecte de administraţie de
producţie desfacere
Cheltuieli cu
materiile prime 50.000 50.000
Cheltuieli cu ame-
najarea spaţiului 200.000 200.000
Cheltuieli cu între-
ţinerea spaţiului 10.000 10.000
Cheltuieli cu paza
spaţiului  5.000 5.000
Cheltuieli cu
utilităţile  3.750a  1.250 b  5.000
 c) Înregistrările contabile în contabilitatea de gestiune:

 –  Colectarea cheltuielilor preluate în contabilitatea de gestiune:

% = 901 307.000 lei
50.000 lei 921 Decontări interne
Cheltuielile activităţii privind cheltuielile
de bază
241.100 lei 923
Cheltuieli indirecte
de producţie
13.650 lei 924
Cheltuieli generale
de administraţie
2.250 lei 925
Cheltuieli de desfacere

 –  Includerea cheltuielilor indirecte repartizate raţional în costul

 produsului:
241.100 lei 921 = 923 241.100 lei
Cheltuielile activităţii Cheltuieli indirecte
de bază de producţie
  privind producţia Cheltuieli generale
obţinută de administraţie
925 2.250 lei
Cheltuieli de desfacere

 –  Închiderea conturilor:

307.000 lei 901 = %
Decontări interne 931 291.100 lei
 privind cheltuielile Costul producţiei
obţinute
902 15.900 lei
Decontări interne
 privind producţia
obţinută

Înregistrările în contabilitatea financiară:

1. Cheltuieli cu peştele viu achiziţionat:

50.000 lei 606 = 361 50.000 lei
Cheltuieli privind Animale şi păsări
animalele şi păsările
 5.000 lei 605 = 401 5.000 lei
Cheltuieli privind Furnizori
energia şi apa

6. Cheltuieli cu salariile:
12.000 lei 641 = 421 12.000 lei
Cheltuieli cu salariile Personal –  salarii
 personalului datorate

 Anexa nr. 1

UNITATEA FERMA
LOCALITATEA

FIŞA CONSUMULUI DE FURAJE

Luna _____________________ 200__

12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
  Anexa nr. 2

BON DE RECOLTARE ZILNICĂ

 Nr. ....................... Data .......................... 200......

Nr. crt. Felul produsului Calitatea Suprafaţa recoltată Valoarea

(ha/tone) (lei)
Nr. animale (cap)
  Anexa nr. 3

REGISTRUL PENTRU EVIDENŢA ANIMALELOR TINERE

Nr. Nr. Data MAMA TATA GREUTATEA
crt. matricol naşterii Nr. Rasa Prod. max. Nr. Rasa Naştere  1 2 3 4
Prod.
matricol Lact. litri totală matricol
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

63
  Anexa nr. 4

Unitatea.............................
Recepţionat cantitativ PONTAJUL LUCRĂRILOR MANUALE NR. .........
şi calitativ În perioada de la..................... până la.............................
Se aprobă, cultura, categoria de animale etc. ...................................
Şef de fermă
Lucrarea............................................ U.M......................tarif/U.M. ..........................lei

Nr. Numele şi Locali- Ore ZIUA Total Salariu

crt. prenumele tatea Cant.
O
C
O
C
O
C
O
C
O
C
O
C

64
 O
C
O
C
O
C
O
C
Total X O
report C

Continuare

Nr. Numele şi Locali- Ore ZIUA Total Salariu

crt. prenumele tatea Cant.
O
C
O
C
O
C
O

65
 C
O
C
O
C
O
C
O
C
O
C
O
C
Total X O
report C

Întocmit,..................................... Responsabil economic .....................................

66
  Anexa nr. 5

EVIDENŢA ACTIVITĂŢII MECANIZATORULUI NR . ......

Unitatea ........................... Subunitatea ................................ Echipa ...........................

Mecanizatorul ....................... Tractorul ........................ Nr. inventar .............. Luna ............. 20....

Ziua Lucrarea, Ore Maşina  Cantitatea Ore lucru Ha. a.n. Semnătura de Consum Salariul
cultura, funcţionare executată şi mecanizator realizaţi recepţie a normat de
categoria, tractor, recepţionată beneficiarului motorină
combină Felul Nr. de U.M. Cant.
activitatea,
beneficiarul, inventar
etc.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

67
 Continuare
Mecanizatorul ............................................. Luna ................. 20..............
Ziua Lucrarea, Ore Maşina  Cantitatea Ore lucru Ha. a.n. Semnătura de Consum Salariul
cultura, funcţionare executată şi mecanizator realizaţi recepţie a normat de
categoria, tractor, recepţionată beneficiarului motorină
combină Felul Nr. de U.M. Cant.
activitatea,
beneficiarul, inventar
etc.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

68
 ALIMENTAREA CU MOTORINĂ

Ziua
Litri
Mecanizator .................. Recepţionat şi aprobat ................... Responsabil economic .................

69
  Anexa nr. 6

PRODUSUL ……..

BULETIN DE CÂNTĂRIRE, ANALIZĂ ŞI RECEPŢIE

SERIA A Nr. … din ……………

FURNIZORUL ……………..

Vehicul Nr. Cantitatea –  kg –  Indici calitativi

Felul Nr. tichet Bruto Tara Neto Gr. Umid C.S. %
Hl %
kg

TOTAL

 Numele şi prenumele Semnătura

 de porumb
ştiuleţi
Cantitatea de
 boabe
rezultată
Cantitatea de Indici Umiditate
ciocălăi calitativi ai Corpuri străine
rezultată ciocălăilor 
Randament ……….%
Alte determinări
 Numele, Semnătura
 prenumele
Gestionar

 Anexa nr. 7

Unitatea……..
PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE ŞI CONT DE PLATA
LUCRĂRI NR….. DIN….. ÎN
 NATUR 
  Anexa nr. 8

S.C. …….
ADRESA ……

MECANIC AGRICOL ………….

FIŞA DE ACTIVITATE NR. ... LUNA… TRACTOR (COMBINA)
RETRIBUŢIA TARIFARĂ DE ÎNCADRARE LEI/ORĂ

 NR. DENUMIREA U.M. VOLUMUL TARIF RETRIBUŢIA CONSUMUL CONSUMUL

CRT. LUCRĂRII LUCRĂRII LEI/U.M. CUVENITĂ DE DE
 –  LEI –  MOTORINĂ MOTORINĂ
L/U.M. TOTAL
 –  L – 

72
 SEMINAR Contabilitate de gestiune EAM
Săptămâna 12
Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN IULIU
TEMA : CALCULAȚIE PRODUCȚIE AGRICOLĂ – Fermă vegetală și fermă zootehnică.
 Partea A : Preluare articol.
 Partea B : PARAGRAF 12.PORTOFOLIU DE SEMINAR FERMĂ VEGETALĂ – Producție
de grâu și porumb.
 Partea C : PARAGRAF 12.PORTOFOLIU DE SEMINAR FERMĂ ZOOTEHNICĂ –
Producție – vaci cu lapte, viței – carne.

PARTEA A :
Modul de organizare a contabilității de gestiune și calculul costului de producție
specifice activităților agricole
Delia DAVID, Dorel MATEȘ, Ștefania JIMON, Crăiţa NICULA

REZUMAT

1
Procesul de producție agricolă are o serie de particularități, inclusiv angajarea cheltuielilor aferente acestuia în timpul necesar pentru
transformarea materiei organice în produse agricole. Astfel, determinarea costului de producție este un aspect primordial în ceea ce
privește fundamentarea prețului de vânzare în vederea asigurării rentabilității activității.
În lucrarea de față sunt prezentate metoda clasică de calculație a costurilor și etapele metodologice de calcul al costului de producție,
atât teoretic, cât și din punctul de vedere al practicilor contabile, prin intermediul unui studiu de caz care subliniază aceste aspecte în
cadrul activităților agricole. De asemenea, se analizează corespondența dintre costul standard de producție estimat de entitate și costul
efectiv al producției obținute.
Un alt obiectiv al articolului este urmărirea modului de organizare a contabilității de gestiune a unei entități cu producție agricolă.

Termeni-cheie: agricultură, cheltuieli, cost de producție, calculația costurilor, etape metodologice de calculație a costurilor

Clasificare JEL: M41

➔ Introducere

Agricultura reprezintă o ramură esențială a economiei încă din antichitate, când cultivarea pământului și creșterea animalelor, iar mai
apoi comercializarea produselor agricole obținute erau principalele forme de procurare a veniturilor necesare traiului de zi cu zi. În
prezent agricultura este practicată la un nivel intensiv, bucurându-se de avantajele dezvoltării tehnologice, care ușurează munca fizică,
dar care implică un alt nivel al costurilor.

Desfășurarea activităților agricole are la bază plante și animale vii supuse transformărilor bio-fizio-chimice specifice care determină
crearea de materie organică nouă pe cale biologică. În ceea ce privește procesul de producție, un ciclu de producție are loc pe o perioadă
mai mare comparativ cu alte domenii, necesară organismelor pentru a suferi respectivele transformări. În acest timp sunt angajate treptat
cheltuieli pentru pregătirea și susținerea procesului de producție, materializate la sfârșitul ciclului de producție în producția obținută,
respectiv în produse agricole.

Consumul de resurse în cadrul procesului de producție a unui produs agricol este definit prin noțiunea de cost. Acesta se determină prin
însumarea cheltuielilor aferente activității de producție, în toate fazele sale, însă doar în măsura în care reprezintă consum de resurse
pentru producerea respectivului produs.

Conceptul de cost este specific contabilității de gestiune, dar „noțiunii de cost trebuie să i se acorde importanța cuvenită deoarece
informațiile transmise sunt cruciale pentru deciziile luate de investitori, clienți și furnizori”(Pop și Deaconu, 2008).

2
Costul este elementul pe baza căruia se stabilește prețul de vânzare al produselor, așa încât există o legătură directă între cost și
rentabilitatea activității desfășurate. Astfel, este necesară realizarea unei evidențe a costurilor pe baza sectoarelor generatoare de costuri,
„care oferă managementului entității agricole o imagine clară asupra centrelor de cost și a oportunităților de reducere a costurilor”
(Pîrvuțoiu et al., 2008) și astfel posibilitatea maximizării rezultatelor.

Metodele de cercetare utilizate în cadrul lucrării de față sunt sinteza și descrierea din punct de vedere teoretic a calculației costurilor,
precum și a etapelor metodologice de calcul al costurilor, utilizând informațiile disponibile în literatura de specialitate cu privire la tema
abordată.

Studiul de caz din cea de-a doua parte a articolului prezintă aplicarea etapelor metodologice explicate teoretic la calculul costului de
producție al produselor agricole cultivate și recoltate de societatea Alfa. Pe baza calculației costurilor se va realiza și comparația
costurilor standard cu costurile efective ale producției în vederea evidențierii rentabilității activității. În acest sens, materialele utilizate
cuprind informații financiar-contabile cu privire la cheltuielile înregistrate de societate pentru desfășurarea activității.

➔ Metodologia de calcul al costului de producție

Calculația costurilor reprezintă „ansamblul metodelor, procedeelor și instrumentelor, respectiv al activităților desfășurate pe baza unor
principii bine stabilite, utilizate pentru colectarea și calcularea costului produselor” (Epuran et al., 2004).

Calculația costurilor presupune colectarea cheltuielilor, utilizând metode și procedee coerente, în structuri de costuri necesare pentru
fundamentarea deciziilor la nivelul managementului entității.

Calculația costului producției are la bază cheltuielile înregistrate în cadrul procesului de producție și evidențiate în contabilitatea
financiară. În vederea calculației costului de producție sunt utilizate diferite metode de calculație în funcție de tipul producției, cel mai
des folosite fiind metodele absorbante, care încorporează cheltuielile totale de producție. Acestea sunt:

metoda globală – în cazul producției unui singur produs care încorporează cheltuielile totale ocazionate de procesul
tehnologic;
 metoda pe faze – în situația unui proces tehnologic organizat pe faze de producție, în care repartizarea cheltuielilor se face
asupra produselor realizate în faza corespunzătoare;
 metoda pe comenzi – caz în care comenzile clienților reprezintă obiectul de calculație a costului.
Metodologia de calcul al costului aplicând aceste metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

3
  colectarea cheltuielilor de producție încorporabile în funcție de tipul cheltuielii astfel: cheltuielile directe identificate pe
purtătorii de costuri și cheltuielile indirecte regăsite pe secții sau sectoare de activitate;
 decontarea livrărilor reciproce între sectoarele auxiliare, dacă acestea există;
 repartizarea costului efectiv înregistrat de sectoarele auxiliare asupra activității de bază, a sectorului administrativ și a
sectorului de desfacere;
 repartizarea cheltuielilor indirecte, a cheltuielilor generale de administrație și a cheltuielilor de desfacere asupra purtătorilor
de costuri;
 calculul și evidențierea valorii producției în curs de execuție, dacă este cazul;
 calculul costului unitar de producție și decontarea producției obținute.

Cel mai adesea, în practica contabilă, „pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de la nivelul locurilor de cheltuieli (producție,
administrație, desfacere) asupra purtătorilor de costuri (produse, lucrări, servicii) se utilizează procedeul suplimentării” (David, 2012),
în forma sa clasică. În repartizarea cheltuielilor trebuie să se aleagă o bază de calcul pentru a putea determina coeficientul de
suplimentare, conform formulei de mai jos, iar cota-parte de cheltuială indirectă aferentă purtătorilor de costuri se va determina prin
înmulțirea bazei de repartizare corespunzătoare cu K.

Cheltuieli totale de repartizat

K =
Σ Baze de repartizare

Studiu de caz

În vederea înțelegerii metodologiei de calculație a costurilor în activitatea agricolă, vom exemplifica modul de aplicare a etapelor
prezentate mai sus pentru determinarea costului producției în curs și a producției obținute în anul 2016 de Alfa SRL, o entitate din
județul Arad care activează în domeniul agricol și care deține 862,20 hectare de pământ, pe care îl cultivă cu grâu – 344,80 hectare și
porumb – 517,40 hectare.

Procesul de producție începe cu pregătirea solului în vederea semănatului, urmând semănatul efectiv, activitățile de îngrijire și urmărire
a culturilor și, ultima etapă, recoltarea producției.

4
În cazul culturii de grâu, procesul de producție începe în luna septembrie, odată cu efectuarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ,
urmând semănarea. Pentru întreținerea culturii se aplică diferiți agenți chimici în scopul combaterii buruienilor și a dăunătorilor. Sfârșitul
procesului tehnologic este în luna iulie, când se recoltează grâul.

În ceea ce privește cultura de porumb, procesul tehnologic începe în luna martie, cu lucrările de pregătire a solului. Semănatul se
realizează atunci când în sol temperatura este de peste 8 grade C. Cultura va fi urmărită și îngrijită prin lucrări de prășire, aplicare de
tratamente chimice pentru combaterea buruienilor și a dăunătorilor și de alte tratamente pentru stimularea creșterii și dezvo ltării
plantelor. Procesul de producție se încheie în luna octombrie, odată cu recoltarea produselor agricole.

La 31.07.2016 se finalizează ciclul de producție a grâului, recoltându-se 1.903.240 kg de grâu, și se realizează calculația costurilor
pentru producția de grâu obținută și pentru producția de porumb în curs de execuție. Costul prestabilit de societate pentru recolta de
grâu, pe baza prețurilor medii ale produselor agricole hotărâte de Consiliul Județean Arad pentru anul 2015 și publicate pe site-ul ANAF
(https://static.anaf.ro/static/ 10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/preturi_medii/preturi_agricole_2015/Arad.pdf), este de 1.046.782,00 lei.

Pentru determinarea costului producției, cheltuielile din contabilitatea financiară sunt grupate în contabilitatea de gestiune în cheltuieli
directe, cheltuieli indirecte și cheltuieli generale de administrație având următoarele centre de cost:

 sectoarele de producție efectivă: grâu, porumb;

 sectorul mecanic: tractoare și alte mașini agricole, combine;
 sectorul vegetal;
 sectorul administrativ;
 costurile perioadei.
Situația centralizată a cheltuielilor la 31.07.2016 se prezintă astfel:
- lei -

5
6
7
Calculul costului producției se realizează prin însumarea cheltuielilor de producție din cele patru faze ale procesului tehnologic. În acest
sens se preiau toate cheltuielile generate de procesul de producție din contabilitatea financiară, conform tabelului de mai sus, astfel:

● Producția în curs de execuție la 30.06.2016:

8
 1.987.669,62 lei % = 901 1.987.669,62 lei
605.669,78 lei 921 „Decontări interne
„Cheltuielile activității privind cheltuielile”
de bază” / Grâu
788.000,24 lei 921
„Cheltuielile activității
de bază” / Porumb
205.580,29 lei 923
„Cheltuieli indirecte
de producție” / Tractoare
17.443,77 lei 923
„Cheltuieli indirecte
de producție” / Combine
248.025,47 lei 923
Cheltuieli indirecte
de producție” /
Sectorul vegetal
122.950,07 lei 924
„Cheltuieli generale
de administrație”

● Cheltuielile angajate în cursul lunii iulie:

388.493,62 lei % = 901 388.493,62 lei

37.101,32 lei 921 „Decontări interne
„Cheltuielile activității privind cheltuielile”
de bază” / Grâu
26.815,91 lei 923
„Cheltuieli indirecte
de producție” / Tractoare

9
 8.623,74 lei 923
„Cheltuieli indirecte
de producție” / Combine
185.946,52 lei 923
Cheltuieli indirecte
de producție” /
Sectorul vegetal
130.006,13 lei 924
„Cheltuieli generale
de administrație”

– Se evidențiază costul standard al producției de grâu:

1.046.782,00 lei 931 = 902 1.046.782,00 lei

„Costul producției „Decontări interne
obținute” / Grâu privind producția
obținută” / Grâu

– Repartizarea cheltuielilor indirecte, conform politicilor contabile, se realizează prin procedeul suplimentării forma clasică, astfel:

● Cheltuielile cu tractoarele se repartizează în funcție de suprafața cultivată:

Costurile sectorului tractoare
K =
Total suprafață cultivată

K = 232.396,20 lei/(344,80 ha + 517,40 ha) = 269,538622129

Cost repartizat asupra producției de grâu = K x 344,80 ha = 92.936,92 lei

10
 92.936,92 lei 921 = 923 92.936,92 lei
„Cheltuielile activității „Cheltuieli indirecte
de bază” / Grâu de producție” / Tractoare

● Cheltuielile cu combinele se repartizează în funcție de cantitatea recoltată; întrucât s-a recoltat doar cultura de grâu, ele vor fi preluate
complet de aceasta:

26.067,51 lei 921 = 923 26.067,51 lei

„Cheltuielile activității „Cheltuieli indirecte
de bază” / Grâu de producție” / Combine

● Cheltuielile sectorului vegetal se repartizează în funcție de costul de producție format din cheltuielile directe și cheltuielile indirecte
repartizate până în această etapă a calculației costurilor:

Cheltuielile sectorului vegetal

K =
Total cheltuieli de producție

K = 433.971,99 lei/(232.396,20 lei + 26.067,51 lei + 642.771,10 lei + 788.000,24 lei) = 0,25690444322

Cost repartizat asupra producției de grâu = K x (642.771,10 lei + 92.936,92 lei + 26.067,51 lei) = 195.703,52 lei

195.703,52 lei 921 = 923 195.703,52 lei

„Cheltuielile activității Cheltuieli indirecte
de bază” / Grâu de producție” /
Sectorul vegetal

● Cheltuielile de administrație se repartizează în funcție de costul de producție format din cheltuielile directe și cheltuielile indirecte
repartizate:

11
 Cheltuieli administrative
K =
Costul parțial al producției

K = 252.956,20 lei/(232.396,20 lei + 26.067,51 lei + 433.971,99 lei + 642.771,10 lei + 788.000,24 lei) = 0,11913873458

Cost repartizat asupra producției de grâu = K x (761.775,53 lei + 195.703,52 lei) = 114.072,84 lei

114.072,84 lei 921 = 924 114.072,84 lei

„Cheltuielile activității „Cheltuieli generale
de bază” / Grâu de administrație”

– Se evidențiază costul efectiv al producției de grâu:

1.071.551,89 lei 902 = 921 1.071.551,89 lei

„Decontări interne „Cheltuielile activității
privind producția de bază” / Grâu
obținută” / Grâu

– Se calculează și se înregistrează diferența dintre costul efectiv și costul standard (642.771,10 lei + 92.936,92 lei + 26.067,51 lei +
195.703,52 lei + 114.072,84 lei):

Diferență de preț = 1.071.551,89 lei – 1.046.782,00 lei = 24.769,89 lei (diferență nefavorabilă)

24.769,89 lei 903 = 902 24.769,89 lei

„Decontări interne „Decontări interne
privind diferențele privind producția
de preț” / Grâu obținută” / Grâu

– Întrucât cultura de porumb nu a fost încă recoltată, se va evidenția valoarea producției în curs:

12
 1.304.611,35 lei 933 = % 1.304.611,35 lei
„Costul producției în curs 921 788.000,24 lei
de execuție” / Porumb „Cheltuielile activității
de bază” / Porumb
923 139.459,28 lei
„Cheltuieli indirecte
de producție” / Tractoare
923 238.268,47 lei
Cheltuieli indirecte
de producție” /
Sectorul vegetal
924 138.883,36 lei
„Cheltuieli generale
de administrație”

– Ultima etapă este decontarea producției prin contul 901:

1.304.611,35 lei 902 = 933 1.304.611,35 lei

„Decontări interne „Costul producției în curs
privind producția de execuție” / Porumb
obținută” / Porumb

2.376.163,24 lei 901 = % 2.376.163,24 lei

„Decontări interne 902 1.304.611,35 lei
privind cheltuielile” „Decontări interne
privind producția
obținută” / Porumb
903 24.769,89 lei
„Decontări interne

13
 privind diferențele
de preț” / Grâu
931 1.046.782,00 lei
„Costul producției
obținute” / Grâu

Pentru certitudinea efectuării corecte a calculației, se verifică dacă toate conturile de gestiune sunt soldate:

14
15
➥ Rezultate și discuții

Respectând metodologia de calcul al costului de producție, s-a determinat un cost de producție aferent culturii de grâu de 1.071.551,89
lei, prin colectarea tuturor cheltuielilor directe efectuate pentru această cultură și prin încorporarea cheltuielilor indirecte repartizate
conform procedeului suplimentării forma clasică. Astfel, costul unitar al producției de grâu este de 0,56 lei/kg (1.071.551,89
lei/1.903.240 kg), cost care impune un preț de vânzare pe piață de cel puțin aceeași valoare.

16
Se observă că prețul prestabilit pe baza prețurilor medii ale produselor agricole valabile pentru anul 2015 publicate pe site-ul ANAF
este mai redus față de costul efectiv al producției. Pentru asigurarea rentabilității activității este necesară adoptarea unor măsuri de
reducere a costurilor aferente acesteia.

Considerăm că entitatea trebuie să își mențină activitatea de producție constantă din punctul de vedere al suprafețelor cultivate și al
calității materiilor prime și materialelor auxiliare utilizate pentru îngrijirea culturilor, astfel că asupra cheltuielilor directe aferente
sectorului de producție efectivă nu ar trebui intervenit în mod profund. În schimb, s-ar putea interveni asupra cheltuielilor indirecte de
producție, în special a celor administrative.

O altă soluție pentru asigurarea rentabilității activității este subvenționarea acesteia. Accesarea de subvenții nerambursabile de la stat
determină indirect reducerea costului de producție prin recuperarea parțială a cheltuielilor productive prin veniturile din subvenții.

În ceea ce privește cultura de porumb, costul acesteia va fi determinat la recoltarea produselor agricole și, pe lângă costul evidențiat în
acest moment sub forma producției în curs de execuție, se vor prelua toate cheltuielile ulterioare efectuate pentru îngrijirea și menținerea
producției, precum și pentru recoltarea produselor.

➔ Concluzii

Un aspect deosebit de important în cadrul oricărei entități este cunoașterea nivelului costurilor necesare desfășurării activității. Pentru
asigurarea acestor informații se organizează contabilitatea de gestiune, ca suport în fundamentarea deciziilor cu privire la politica
comercială.

În domeniul agricol, procesul de producție se întinde pe o perioadă de câteva luni, timp în care pentru desfășurarea activității sunt
angajate treptat cheltuieli. Pentru a cunoaște nivelul costurilor de producție, trebuie preluate toate aceste cheltuieli, pe centre de cost. La
sfârșitul ciclului de producție, cheltuielile indirecte vor fi repartizate asupra sectorului de producție efectivă, în funcție de politicile
contabile stabilite de entitate.

Din studiul de caz redat se poate observa că la entitățile producătoare cu profil agricol sunt aplicate aceleași etape metodologice pentru
calculația costurilor producției ca în alte domenii.

De asemenea, din calculația costurilor prezentată se remarcă faptul că entitatea a estimat un cost de producție mai redus decât costul
efectiv. În această situație, managementul trebuie să analizeze activitatea desfășurată pentru a adopta măsurile necesare de reducere a
cheltuielilor. Pentru păstrarea unui nivel al producției constant și asigurarea obținerii de produse agricole de calitate superioară nu este

17
indicată intervenția asupra sectorului direct productiv. Reducerea cheltuielilor indirecte de administrație și accesarea unor subvenții
pentru agricultură constituie posibile soluții.

Importanța cunoașterii costului de producție este dată de legătura directă existentă între cost și rentabilitate. Un nivel crescut al costului
impune un preț de vânzare care să acopere aceste cheltuieli, iar în condițiile unei piețe concurențiale libere, reducerea costurilor asigură
rentabilitatea și profitabilitatea activității.

BIBLIOGRAFIE

1. David, D. (2012), Contabilitate de gestiune, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

2. Epuran, M., Băbăiță, V., Imbrescu, C. (2004), Teoria contabilității, Editura Economică, București.
3. Pîrvuțoiu, I., Popescu, A., Grigoraș, M.A. (2008), The Role of Managerial Accounting in Cost Control in Agricultural
Companies, Agricultural Finance, Accounting and Legislation Section, seria I, vol. X, nr. 3, pp. 141-147.
4. Pop, A., Deaconu, S.-C. (2008), Assets. Biological Assets. The Seasonal Model in Agriculture, Theoretical and Applied
Economics, nr. 7 (524), pp. 3-18.
5. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/
preturi_medii/preturi_agricole_2015/Arad.pdf

(Copyright foto: jeka81 / 123RF Stock Photo)

Cuvinte-cheie: expertiza și auditul afacerilor, agricultură, cheltuieli, cost de producție, calculația costurilor, etape metodologice de
calculație a costurilor

18
PARTEA B :

METODOLOGIA DE CALCULAȚIE LA GRÂU ȘI PORUMB

Nr.crt. EXPLICAȚII BAZA DE TOTAL GRÂU PORUMB CHELTUIELI CHELTUIELI CHELTUIELI TOTAL DE
EVALUARE FERMĂ COMUNE COMUNE GENERALE CONTROL
CENTRE FERMA
AUXILIARE
SUPRAFATA 500 200 300
hectare hectare hectare
HANTRI 160 50 100 10-
îngrășaminte
Producție 20.000 10.000
neterminată la
început
CHELTUIELI DIRECTE 200.000 380.000
CHELTUIELI
INDIRECTE
SALARII 103.000 40.000 50.000 193.000
SALARII DECONTATE 143.000: 49.310 93.690
580.000
0,246

TAXE 4.825 1.000 12.500 18.325

TAXE DECONTATE 5.825 : 2.009 3.816
580.000
0,0100431
MATERIALE 25.025 3.000 0 608.025
MATERIALE 28.025: 9.664 18.361
DECONTATE 580.000
0,0483189
ENERGIE 1.054 1.246 2.300

19
ENERGIE 1.054: 363 691
DECONTATĂ 380.000
0,0018172
REPARATII
AMORTIZARE
TRACTOARE
COMBINE
INGRASAMINTE
ALTE CHELTUIELI
PROD SECUNDARA 28.385 49.665
SE SCADE
COST CALCULAT
PRODUCTIE 400 tone 900 tone
COST UNITAR
CHELT.GENERALE
COST EFECTIV FINAL

20
 SEMINAR Contabilitate de gestiune EAM
Săptămâna 13
Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN IULIU
TEMA : CALCULAȚIE PRODUCȚIE AGRICOLĂ – Fermă zootehnică.
 Partea A : TEST DE EVALUARE de tip grilă, 20 de întrebări simple *.Timpul de
răspuns este de 60 de minute.
 Partea B : PARAGRAF 12.PORTOFOLIU DE SEMINAR FERMĂ ZOOTEHNICĂ –
Producție – vaci cu lapte, viței – carne.Datele proiectului individual se regăsesc în
Portofoliu la pag.84.
 Partea C : Lucru la PORTOFOLIU.

CALCULAȚIA COSTURILOR LA FERMA ZOOTEHNICĂ

 Categoria Viței 0-6 luni,
 Categoria Vaci cu lapte,
 Producția și costul pentru LAPTE și CARNE – kg.spor la viței.
I.SITUAȚIA CHELTUIELILOR FERMEI ZOOTEHNICE :
Nr. Explicații TOTAL Chelt.DIRECTE CHELT. COTA

1
Crt. FERMĂ VACI VITEI COMUNE CGA
1 SALARII 120.000 30.000 10.000 50.000 30.000
2 TAXE 2,5% 3.000 750 250 1.250 750
3 MATERIALE 3.460 1.460 2.000

4 FURAJE 403.000 353.000 50.000

5 REPARATII 40.450 8.000 2.450 20.000 10.000
6 ENERGIE EL. 15.190 3.250 500 6.990 4.450
7 AMORTIZARE 31.300 10.000 1.800 14.300 5.200
8 ALTE CHELT. 4.000 4.000

TOTAL 620.400 405.000 65.000 94.000 56.400

II.PRODUCȚIA PERIOADEI :

2
Nr. Explicații UM VACI VITEI
Crt.
Cant. PU VAL Cant. PU VAL
standard
1. LAPTE litri 250.000 2 500.000
2. Consum litri 10.000 2 20.000
Ptr.viței
3. VITEI capete 80
Kg. 2400 10 24.000
4. GUNOI 22.000 5.600
GRAJD

5. SPOR Kg. 10.000 10 100.000

GREUTATE

III.EVALUARE GESTIUNE VIȚEI 0-6 LUNI :

3
Nr. Explicații UM CAPETE KILOGRAME SPOR

C PU VAL C PU VAL

1. Existent 16 4.800 480 10 4.800

inițial
2. INTRARI 2400 10 24.000
Fătări 80 24.000
Cumpărări 9 2.600 250
3. SPOR 10.000
GREUTATE
4. IEȘIRI
Sacrificări
Mortalități
Vânzări
5. Existent 105 137.665 13.130
final

IV.CALCULUL COSTULUI DE PRODUCTIE.

1.Repartizare cheltuieli indirecte :
4
K = 94.000 : 470.000 = 0,2.
Pentru Vaci : 0,2 x 405.000 = 81.000 lei.
Pentru Viței : 0,2 x 65.000 = 13.000 lei.
Verificare : 81.000 + 13.000 = 94.000 lei.
2.Repartizarea se face proportional, urmărind ipoteza de calcul a costului complet.
Cost prod.Vaci = chelt.directe +chelt.indirecte = 405.000 + 81.000 = 486.000 lei.
Cost prod.Vitei = chelt directe + chelt.indirecte = 65.000 + 13.000 = 78.000 lei.
3.Repartizare CGA :

K CGA = 56.400 : ( 486.000 + 78.000) = 56.400 : 564.000 = 0,1.

Vaci = 48.600 lei,
Viței = 7.800 lei,
Verificare : 48.600 + 7.800 = 56.400 lei.
Cost complet : Vaci : 486.000 + 48.600 = 534.600 lei.
Vitei : 78.000 + 7.800 = 85.800 lei.

5
4.Situație calcul cost Vaci cu lapte :
Nr. Specificare VACI CU LAPTE
Crt.
1 Cheltuieli directe 405.000
2 Chelt.indirecte 81.000
3 Gunoi grajd 22.000
4 Valoarea vițeilor prod.proprie 24.000
5 Cost calculat 440.000
1+2-3-4

5.Situație de calcul cost LAPTE :

Nr. Specificare VACI CU LAPTE
Crt.
6 Producția de lapte 250.000
7 Cost unitar 1,76
8 CGA vaci 48.600
9 Cost complet 488.600
10 Cost unitar complet 1,9544

6
6.Situație de calcul cost pentru VITEI – CARNE :
Nr. SPECIFICARE VITEI
Crt.
1. Cheltuieli directe 65.000
2. Cheltuieli indirecte 13.000
3. Consumul de lapte 10.000 x 1,76 17.600
4. Gunoi de grajd 5.600
5. COST PENTRU SPOR GREUTATE 54.800

6. Kg. Carne spor greutate 12.400

7. Costul pe kg.spor 4,4119
8. EXISTENT INITIAL 4.800
9. INTRĂRI 24.000
10. SPOR 100.000
11. CUMPĂRĂRI 2.600
12. TOTAL VALORIC CALCULAT 137.600
13. GREUTATE VIȚEI 13.130

14. COST PE KILOGRAM CARNE 10,4798

7
15. CGA VITEI 7.800

16. COSTUL TOTAL 145.400

17. COSTUL complet UNITAR 11,073

Atenție !!! Între costul standard și costul efectiv apar diferențe ( abateri) favorabile și
nefavorabile.Calculați diferențele pe obiecte de calculație și justificați influența
acestora asupra situației rezultatului global și analitic.
FERMA vinde cu o marjă de 10%.Calculați prețul de vânzare pentru lapte și pentru
carne.

8
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ŞI AUDIT

Caiet de lucrări practice

-suport de seminar-

la disciplina

CONTABILITATE de GESTIUNE

A ORGANIZAȚIILOR AGROALIMENTARE

Prof. Univ. Dr. SGĂRDEA FLORINEL MARIAN

Bucureşti

-octombrie 2019-
Revizuit 25 mai 2020

1
 Cuprinsul lucrării

1. Precizări ale MFP din 22 decembrie 2003 privind unele masuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, publicate în MO nr. 23
din 12.01.2004 .........................................................................................................3
2. Aplicaţie practică privind clasificarea cheltuielilor de
producţie................................................................................................................13
3. Determinarea costului raţional de producţie şi a costului
subactivităţii..........................................................................................................27
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte procedeul suplimentării..........................31
5. Delimitarea cheltuielilor de producţie mixte în variabile şi fixe……………39
6. Calculul costului de producţie pe unitatea de produs......................................43
7. Calculul costului de producţie a prin metodele clasice: (Metoda pe comenzi,
Metoda pe produs, Metoda pe faze)...................................................................51
8. Metoda de calculaţie direct-costing. Indicatorii relaţiei preţ-cost-volum.......73
9. Metoda Standard –Cost.......................................................................................75
10. Teste de verificare................................................................................................77
11. Formule de calcul utilizate...................................................................................79
12. Proiect individual privind metoda de calculație la ferma vegetală și ferma
animală...................................................................................................................84
13. Bibliografie............................................................................................................88
14. Extras din plan de conturi...................................................................................89

2
 PRECIZĂRI ale M.F.P. din 22 decembrie 2003 privind unele masuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune,
publicate în MO nr. 23 din 12.01.2004

EMITENT: MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 12 ianuarie 2004

Data intrarii în vigoare: 12 ianuarie 2004

1. Prevederi generale privind contabilitatea de gestiune

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1)
din lege au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea
de gestiune adaptată la specificul activităţii acestora.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, răspunderea
pentru organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul activităţii revine
administratorului sau altei persoane juridice care are obligaţia gestionării unităţii respective.

1.1 Obiectivele contabilității de gestiune

În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în

principal, îndeplinirea următoarelor obiective principale:
- înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,
respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după
caz,
- precum şi calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor
intrate, obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de
execuţie, imobilizărilor în curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare
de servicii, financiare şi alte domenii de activitate.

Prin contabilitatea de gestiune persoanele juridice pot obţine informaţii care să asigure
o gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:

a) - informaţii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice

care desfăşoară activităţi de producţie, prestări de servicii, precum şi de costul bunurilor vândute
pentru persoanele juridice care desfăşoară activitate de comerţ;

b) - informaţii care stau la baza bugetării şi controlului activităţii de exploatare;

c) - informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor

manageriale privind conducerea activităţii interne;

d) - alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.

3
 1.2 Cine are obligația organizării contabilității de gestiune ?

Contabilitatea de gestiune se organizează de administratorul persoanei juridice fie

utilizând conturi specifice ( de regulă clasa IX – Conturi de gestiune), fie prin dezvoltarea
conturilor din contabilitatea financiară ( analitice ale conturilor de clasa a VI-a), fie cu
ajutorul evidenţei tehnico-operative proprii.

Folosirea conturilor contabile, precum şi simbolizarea acestora se efectuează astfel încât

sistemul de stocare şi de accesare a informaţiilor obţinute să fie flexibil şi să permită o gamă
largă de opţiuni. Lista conturilor de gestiune este adaptată în funcţie de scopurile urmărite,
respectiv: evidenţierea fluxului costurilor, determinarea costurilor aferente stocurilor,
determinarea veniturilor şi a rezultatelor în funcţie de activitatea care le generează, efectuarea de
previziuni etc.

Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi

analize interne utilizate de managementul unităţii în luarea deciziilor. Cerinţele de
prezentare şi analiză a informaţiilor oferite de contabilitatea de gestiune nu sunt limitative. La
organizarea contabilităţii de gestiune se va urmări ca informaţiile obţinute să satisfacă atât
necesităţile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.
Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de
caracteristicile calitative ale informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile
activităţii desfăşurate.

2. Prevederi privind calculaţia costurilor

Calculaţia costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu

scopul de a obţine informaţii privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităţilor sau altor
obiecte de calculaţie.
Organizarea lucrărilor privind calculaţia costurilor depinde de o serie de factori, cum ar
fi: mărimea unităţii, structura organizatorică a acesteia, tipul şi modul de organizare a producţiei,
tehnologia de fabricaţie, gradul de integrare a producţiei, caracterul etc.
Activitățile desfășurate în cadrul economiei naționale se pot grupa în: activități de
producție, de prestări de servicii, de execuție de lucrări, de comercializare mărfuri, de
intermediere și activități financiare etc..

2.1. Principiile calculaţiei costurilor

Pentru asigurarea unui conţinut real şi exact al structurii costurilor se vor avea în vedere
următoarele principii:

1. Principiul separării cheltuielilor care privesc obţinerea bunurilor, lucrărilor,

serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea etc. acestora.
Acesta presupune ca la nivelul obiectelor de calculaţie stabilite de fiecare persoană juridică să se
separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate de restul activităţii.

4
 Cheltuielile care nu participă la obţinerea obiectelor de calculaţie menţionate, cum ar fi:
cheltuielile de administraţie, cheltuielile de desfacere, regia fixă nealocată costului, cheltuielile
financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se includ în costul acestora.

2. Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Acesta presupune ca includerea

cheltuielilor în costuri să se efectueze în perioada de gestiune căreia îi aparţin cheltuielile în
cauză.

3. Principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu. Acesta presupune delimitarea

cheltuielilor efectuate într-o anumită perioadă de gestiune pe principalele procese sau alte locuri
de cheltuieli care le-a ocazionat, cum ar fi: aprovizionare, producţie, administraţie, desfacere, iar
în cadrul sectorului producţie, pe secţii, ateliere, linii de fabricaţie etc. În cadrul structurilor
menţionate se pot constitui centre de producţie, centre de profit sau alte centre de responsabilitate
în raport de care se adânceşte delimitarea cheltuielilor.

4. Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv. Acesta

presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de cheltuielile cu
caracter neproductiv.

5. Delimitarea cheltuielilor privind producţia finită de cheltuielile aferente

producţiei în curs de execuţie. Acest principiu este valabil pentru acele unităţi productive a
căror producţie se prezintă parţial la sfârşitul perioadei de gestiune în diverse stadii de
transformare, cantitatea şi valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă de gestiune la alta.

2.2. Structura costurilor

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei, producţiei,

prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrările, serviciile în forma
şi în locul în care se găsesc în prezent.

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte

taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare nu se includ în
costul de achiziţie.

Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al

imobilizărilor cuprinde totalitatea cheltuielilor directe aferente producţiei, şi anume: materiale
directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de
producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate
de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu
supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare (cheltuieli de regie înseamnă cheltuieli
indirecte de producție.

5
 Costul complet cuprinde costul de producţie plus cheltuielile generale de administraţie şi
cheltuielile de desfacere, repartizate raţional.

Alte cheltuieli se includ în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor numai în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent.

2.3. Gruparea cheltuielilor în vederea calculării costurilor

În scopul determinării costurilor unitare astfel încât bunurile, lucrările, serviciile să poată
fi evaluate şi recunoscute în contabilitatea financiară, iar preţurile de vânzare să poată fi stabilite
şi verificate, precum şi pentru analiza costurilor şi a eficienţei activităţii, în contabilitatea de
gestiune cheltuielile se pot grupa în funcție de fazele circuitului economic în:
1. costuri de achiziţie;
2. costuri de producţie;
3. costuri de prelucrare;
4. costuri complete sau comerciale
5. cheltuieli ale perioadei.

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi al costurilor perioadei,

cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează în contabilitatea
de gestiune astfel:

a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli de desfacere;
d) cheltuieli generale de administraţie.

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de

calculaţie (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcţie, centru etc.) încă din
momentul efectuării lor şi ca atare se includ direct în costul obiectelor respective.

Cheltuielile directe cuprind: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe

consumate, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi
protecţia socială etc), alte cheltuieli directe.

Până la data de 01.01.2018, contribuțiile la asigurările sociale, de sănatate și șomaj

erau datorate atât de personalul salariat cât și de angajator. După 01.01.2018 angajatorul mai
plătește o contribuție foarte mică de aproximativ 2,25 % -contribuție asiguratorie de muncă.
Salariul brut s-a majorat corespunzător pentru a asigura nivelul salariului net din decembrie
2017!

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un
anumit obiect de calculaţie, ci privesc întreaga producţie a unei secţii sau a persoanei juridice în
ansamblul ei.

6
 Costuri directe (individuale) de producție – reprezintă cheltuielile care pot fi
individualizate și atribuite fără ambiguitate (fără procedee de repartizare) unui produs sau unei
activități consumatoare de resurse și producătoare de rezultate. In alți termeni spunem că aceste
costuri sunt alocate în mod direct. Noțiunea de cost direct trebuie nuanțată și privită însă și prin
prisma relației costuri – structura producției. În acest sens identificăm următoarele două situații:

a) În cazul unei entități economice monoproducătoare, toate cheltuielile sunt directe față de
produsul fabricat. Aici întâlnim cazul fabricilor de cărămizi de același fel/tip/mărime,
țigla de același fel, cultura porumbului, cariera de calcar, obținerea varului etc.
b) În cazul unei entități economice cu producție multiplă, diversifiucată, numai o parte a
cheltuielilor este afectată în mod direct produselor, având un caracter direct, și altă parte
vizează toate produsele sau numai anumite faze de fabricație, având un caracter indirect (
energia electrică, gazul, costul servicilor telefonice, amortizarea clădirii in care
funcționează mai multe secții).

Prezentăm câteva exemple sugestive:

 Prețul de cumpărare al unei materii prime este o cheltuială directă pentru un anumit
produs, în timp ce cheltuielile compartimentului de aprovizionare ( cu logistica, cu
lansarea comenzilor, cu recepția, cu activitatea de depozitare) sunt comune mai multor
produse, deci indirecte.
 Salariile muncitorilor care lucrează la fabricarea unui anumit produs sunt cheltuieli
directe, în timp ce salariile celor care lucrează la fabricarea mai multor produse în același
timp sunt cheltuieli indirecte față de produs.
 Comisioanele cuvenite agentului care se ocupă de vânzarea unui anumit produs
reprezintă o cheltuială directă. Dacă entitatea economică plătește un salariu fix unui agent
de vânzări, salariul respectiv reprezintă o cheltuială indirectă față de produsele vândute.
 Cheltuielile cu întreținerea curățeniei de pe scara unui bloc sunt cheltuieli indirecte față
de apartamentele de pe scara respectivă. Pentru a calcula cota de întreținere pe apartament
vom utiliza criteriul de repartizare cota indiviză (cât reprezintă suprafața utilă a
apartamentului respective în total suprafață utilă a condominiului)

Costurile indirecte (ca sumă de cheltuieli indirecte) nu pot fi alocate în mod direct
unui anumit produs sau serviciu ori unei anumite lucrări sau locații pentru care se calculează
costul, ci necesită o repartizare suplimentară. Ele au un caracter comun mai multor produse,
servicii sau activități ori un caracter general în raport cu toate produsele, serviciile sau activitățile
proprii întreprinderii. Privite în corelație cu structurile organizatorice, anumite cheltuieli
indirecte față de produse sunt directe față de secții, ateliere, centre, departamente (spre exemplu,
salariile muncitorilor auxiliari din secție, materialele consumabile).

Din punctul de vedere al clasificării funcționale (după funcțiile întreprinderii), costurile

indirecte pot fi:

 de producție (fabricație) – sunt acele cheltuieli generate de procesul de producție din

momentul demarării/inițializării și până la obținerea produselor;

7
  de administrație – cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea
politicilor conducerii, organizarea și controlul operațiilor efectuate de o entitate și care nu
au o legătură directă cu cercetarea-dezvoltarea, producția și desfacerea;
 de desfacere – acoperă aria cheltuielilor legate de formarea loturilor de vânzare,
ambalare, transport, publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.

În acest sens prezentăm câteva exemple:

 Cheltuielile cu salariul șoferului care livrează pizza sunt cheltuieli indirecte de desfacere.
 Cheltuielile cu salariul managerului general sunt cheltuieli indirecte de administrație
(generale de administrație).
 Cheltuielile cu salariul inginerului care supervizează producția sunt cheltuieli indirecte de
producție.

Cheltuielile indirecte sau costurile indirecte cuprind:

- regia fixă de producţie, formată din cheltuielile indirecte de producţie care rămân relativ
constante indiferent de volumul producţiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor şi echipamentelor,
întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi cheltuielile cu conducerea şi administrarea secţiilor;
Regia fixă de producție se intâlnește în literatura de specialitate sub denumirea de cheltueili fixe
sau de structură.

- regia variabilă de producţie, care constă în cheltuielile indirecte de producţie, care variază în
raport cu volumul producţiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale şi forţa
de muncă, consumul de energie în scopuri motrice/tehnologice etc.

Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie.

Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie,

de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de
capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.

Regia fixă care se recunoaşte ca o cheltuială a perioadei (costul subactivității) = regia fixă
x (1 - nivelul real al activităţii/nivelul normal al activităţii).

Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută, iar nivelul normal al
activităţii este reprezentat de capacitatea normală de producţie. Capacitatea de producție se
poate exprima în ore-activitate, ore-om-mașină, mii buc, tone produs extras etc.

Regia nealocată costului unui bun este recunoscută drept cheltuială în contul de profit şi
pierdere în perioada în care a apărut.

Atunci când costurile de producţie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru

fiecare produs în parte, acestea se alocă pe baza unor procedee raţionale aplicate cu consecvenţă
(procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenţă, procedeul

8
echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal, procedeul deducerii valorii
produselor secundare etc.).

Calculaţia costurilor poate fi efectuată după una dintre metodele: metoda costului
standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda direct costing sau alte
metode adoptate de persoana juridică în funcţie de modul de organizare a producţiei, specificul
activităţii, particularităţile procesului tehnologic şi de necesităţile proprii.

Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri şi

servicii aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiectele de calculaţie stabilite,
deoarece nu participă efectiv la obţinerea stocurilor, fiind necesare la realizarea activităţii în
ansamblul ei.

În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care

se recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:

a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste

limitele normal admise;

b) cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare

în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
c) regiile generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi în
locul în care se găsesc în prezent;

d) costurile de desfacere;

e) regia fixă nealocată costului ( costul subactivității).

Alte cheltuieli care pot fi incluse în anumite condiţii specifice în costul bunurilor,
lucrărilor, serviciilor:

- costurile îndatorării pot fi incluse în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. numai în
măsura în care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producerii unui activ cu ciclu
lung de fabricaţie, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Costurile îndatorării cuprind dobânzile şi alte cheltuieli suportate de persoana juridică în

legătură cu împrumutul de fonduri.

Un activ cu ciclu lung de fabricaţie este un activ care solicită în mod necesar o perioadă
substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare;

- cheltuielile generale de administraţie pot fi incluse în costul bunurilor în măsura în care

reprezintă cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent şi se justifică luarea lor în considerare în anumite condiţii specifice de exploatare.

9
 Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a bunurilor, lucrărilor, serviciilor în contabilitatea
financiară se efectuează la cost de achiziţie sau cost de producţie, după caz.

A. Recapitulare probleme teoretice

1. Definiția contabilităţii manageriale (contabilitate de gestiune)

Din 1 ianuarie 1993, în România, se aplică un model de contabilitate dualistă: un circuit

aferent contabilităţii financiare şi un circuit aferent contabilităţii de gestiune.
Contabilitatea financiară furnizează informaţii sintetice care se finalizează în situaţiile
financiare anuale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie,
situaţia modificărilor capitalurilor şi politici financiare şi note explicative. Aceste situaţii prezintă
poziţia financiară a întreprinderii, performanţa şi modificarea poziţiei financiare.
Datele furnizate de contabilitatea financiară se adresează utilizatorilor externi (investitorii
de capital, creditorii, clienţii, instituţiile statului, băncile, personalul) şi utilizatorilor interni
(managerilor) pentru analize financiare.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii analitice de detaliu referitoare la eficienţa
utilizării factorilor de producţie. Prin contabilitatea de gestiune se determină costul de producţie
pe produs, lucrare sau serviciu (P., L., S.), costul pe centre de responsabilitate, costul diferitelor
funcţiuni ale intreprinderii, rezultatele analitice (pe produs, lucrare sau serviciu şi pe centre). Ea
furnizează informaţii de natură economică exprimate atât în unităţi monetare cât şi nemonetare
(fizice).
Contabilitatea de gestiune (analitică sau managerială) are ca obiect:
- cunoaşterea detaliată a proceselor de alocare a resurselor în interiorul întreprinderii pe
centre de responsabilitate şi pe produse;
- metode de transformare a resurselor consumate în rezultate;
- elaborarea previziunilor având la bază consumurile trecute putându-se evalua în timp
consecinţele activelor viitoare
Contabilitatea de gestiune furnizează date care vin să completeze informaţiile din
contabilitatea financiară şi ele se adresează exclusiv managerilor ca beneficiari interni de date.
Rezultă că, contabilitatea de gestiune are ca finalitate furnizarea informaţiilor necesare
luării deciziilor de către manageri având în fond 2 scopuri:
- calcularea costurilor;
- influenţarea comportamentului celor care pot acţiona asupra costurilor.
Institutul american de contabilitate de gestiune (The Institute of Management
Accountants -IMA) defineşte contabilitatea de gestiune ca fiind: „procesul de identificare,
colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare şi
nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi
control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării şi evidenţierii corespunzătoare a
resurselor acesteia.”

10
 Evoluţia contabilităţii de gestiune s-a făcut în paralel cu metodele de management şi de
dezvoltare tehnologică. Contabilităţii de gestiune i se cer tot mai multe analize ale datelor
financiare, referitoare la:
- creşterea calităţii produselor şi serviciilor firmei;
- reducerea timpului necesar pentru proiectarea, crearea şi livrarea produselor şi serviciilor;
- satisfacerea totală a clienţilor.
În aceste condiţii contabilitatea de gestiune trebuie să furnizeze date legate de cantitatea
de rebuturi, costurile de prelucrare a produselor necorespunzătoare calitativ, costul reparaţiilor în
perioada de garanţie, etc.
Profesorul Mihai Ristea1 sublinia în lucrarea Contabilitatea şi managementul
întreprinderii: „Contabilitatea de gestiune este reprezentarea analitică a proceselor interne ale
întreprinderilor care produc transformări calitative şi cantitative în masa patrimoniului.
Informaţia construită este destinată administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să
răspundă la întrebarea cum să aloce şi să utilizeze resursele întrebuinţate de investitori pentru a
realiza performanţa.”
Această definiţie scoate în evidenţă faptul că:
- obiectivul contabilităţii de gestiune îl reprezintă reflectarea relaţiilor interne şi a tranzacţiilor de
transformare internă
- ea trebuie organizată în raport cu cerinţele conducerii;
- trebuie organizată în raport cu structura întreprinderii;
- să fie suplă, simplă şi operativă.
Concluziile ce se desprind cu privire la contabilitatea de gestiune:
- informaţiile furnizate se referă la procese şi relaţii din interiorul întreprinderii;
- informaţiile sunt destinate utilizatorilor interni (decidenţi la diferite nivele ierarhice)
pentru orientarea deciziilor şi vin să completeze datele din contabilitatea financiară;
- organizarea contabilității de gestiune se face în funcţie de specificul activităţii fiecărei
întreprinderi;
- informaţiile furnizate trebuie să fie actuale, pertinente şi obţinute rapid.

2. Obiectivele şi sfera de cuprindere

În conformitate cu doctrina contabilă vest-europeană, contabilitatea de gestiune are ca

obiective:
1) cunoaşterea costurilor diferitelor funcţiuni (producţie comercială, administrativă, cercetare-
dezvoltare), precum şi a costurilor produselor fabricate, inclusiv costul producţiei în curs de
execuţie;
2) determinarea şi analizarea rezultatelor analitice prin compararea preţului de vânzare cu costul
de producţie;
3) determinarea bazelor de evaluare a unor elemente din bilanţ (pentru stocuri de produse,
producţia în curs, pentru imobilizări corporale şi necorporale realizate prin efort propriu)
4) elaborarea previziunilor privind bugetele de venituri şi cheltuieli;
5) urmărirea abaterilor de la previziuni pe feluri de abateri şi cauze.

1
Ristea M., Dumitru C.G., Contabilitatea şi managementul întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2005, p. 32

11
 3. Relaţiile dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

În fond nu există două contabilităţi ci este vorba de două forme de aplicare ale aceleiaşi
tehnici care îşi propun să furnizeze informaţii diferite (contabilitatea financiară – pentru
utilizatori externi, contabilitatea de gestiune – pentru utilizatori interni).
Punctul de plecare în contabilitatea de gestiune îl reprezintă preluarea din contabilitatea
financiară a cheltuielilor de exploatare care vor fi analizate împreună cu veniturile de exploatare,
de aceea contabilitatea de gestiune mai este numită şi contabilitate
Nu sunt încorporate în costuri cheltuielile financiare şi cheltuielile extraordinare.
Excepţie o fac dobânzile pentru creditele bancare primite de întreprindere cu ciclu lung de
fabricaţie şi care după caz pot fi repartizate în costul produselor respective.
Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune se face simultan cu înregistrarea
din contabilitatea financiară pe baza aceloraşi documente sau pe baza unor documente
centralizatoare, cu deosebire că datele se vor prelua după criterii proprii.

4. Clasificarea cheltuielilor efectuate într-o intreprindere, în contabilitatea financiară, se

realizează după criteriul naturii acestora în:

I. Cheltuieli de exploatare;
II. Cheltuieli financiare;
III. Cheltuieli extraordinare;

Pe baza planului de conturi, aprobat prin OMFP 1802/2014, dați exemple de cheltuieli
întâlnite la nivelul unei firme de prelucrări industriale , ferme vegetale, ferme agricole, sau
întreprindere de prelucrare a cărnii: după natura acestora.

Cheltuieli de exploatare :

12
2. Aplicaţie practică privind clasificarea cheltuielilor de producţie

2.1 Noţiuni generale privind clasificarea cheltuielilor de producţie

Cheltuielile de producție se pot grupa după mai multe criterii

1) După locul unde sunt generate consumurile productive, cheltuielile se pot grupa în:
- cheltuieli directe şi indirecte ale activităţii de bază  conturile 921, 923
- cheltuieli directe şi indirecte ale activităţii auxiliare  contul 922
- cheltuieli de administraţie (cheltuieli generale)  contul 924
- cheltuieli de desfacere (cheltuieli comerciale)  contul 925

2) După modul de includere a acestora în costul de producţie:

- cheltuieli directe;
- cheltuieli indirecte
Cheltuielile directe reprezintă echivalentul valoric al resurselor consumate, consum ce
poate fi atribuit fără ambiguitate în costul produsului. Consumul de resurse directe exprimă o
legătură de cauzalitate directă şi nemijlocită cu bunul obţinut. Cheltuielile directe se regăsesc în
structura costului sub formă de materii prime şi materiale directe, salarii directe, asigurări şi
protecţie socială aferente salariilor directe. Se mai numesc şi cheltuieli specifice sau individuale.
Se evidenţiază direct în contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”.
Cheltuielile indirecte reprezintă echivalentul valoric al unor consumuri de resurse care nu
se pot regăsi direct şi nemijlocit în costul produselor, lucrărilor și serviciilor decât ulterior după
calcule intermediare de repartizare. Consumul acestor produse nu are o legătură directă cu un
anumit produs ci este determinat de întreaga activitate a întreprinderii. Renunţarea la producerea
unui produs nu conduce automat la eliminarea consumurilor respective, ci deplasează efortul
asupra celorlalte produse. Cheltuielile indirecte sunt în prealabil colectate pe centre de costuri şi
apoi repartizate în costul produselor pe baza unor criterii mai mult sau mai puţin convenţionale.
În grupa cheltuielilor indirecte de producţie se includ:
- cheltuielile de regie variabile ale secţiei;
- cheltuielile de regie fixe ale secţiei;
- cheltuielile generale (cheltuieli fixe de administraţie);
- cheltuielile de desfacere.
Conform Reglementărilor contabile actuale armonizate cu Directiva a-IV a U.E. şi cu
Standardele internaţionale de contabilitate, în costul de producţie NU se vor include
cheltuielile de administraţie şi de desfacere (tratate ca şi costuri ale perioadei şi afectează
rezultatul).

3) După comportamentul cheltuielilor în raport cu evoluţia volumului fizic al producţiei,

avem două categorii:
- cheltuieli variabile;
- cheltuieli fixe
Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens cu
modificarea volumului fizic al producţiei. Ele pot fi tratate ca şi o funcţie a volumului fizic al
producţiei: CVT = f (Q).

13
 C VT f (Q)
C Vu  
Q Q
Cheltuielile variabile sunt egale cu cheltuielile operaţionale deoarece sunt dependente de
volumul şi structura producţiei apărând odată cu activităţile şi dispărând odată cu ele.

Cheltuielile fixe sau convenţional constante sunt cheltuielile a căror mărime nu se modifică în
funcţie de evoluţia volumului fizic al producţiei. Mărimea lor depinde de factorul timp: C F = f
(t).

Cheltuieli Cheltuieli

Q Q
100 200 1000
Evoluţia cheltuielilor fixe totale Evoluţia cheltuielilor fixe unitare

Revenind la cheltuielile variabile, acestea pot fi grupate în:

 cheltuieli proporţionale
 cheltuieli degresive
 cheltuieli regresive
 cheltuieli flexibile
Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi
proporţie cu creşterea sau descreşterea volumului fizic al producţiei. Efectul rezultatului este 0.
Ex.: cheltuielile cu materialele directe, cu salariile directe
Chelt
Cheltuieli

Q
Q
Evoluţia cheltuielilor proporţionale totale Evoluţia cheltuielilor proporţionale unitare

Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al producţiei.

IV > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului. Generează pierderi şi evidenţiază o proastă
gestionare a resurselor. Cauze de apariţie: încadrarea masivă cu lucrători fără calificare
corespunzătoare, creşterea tarifului de salarii fără creşterea corespunzătoare a producţiei muncii,
etc.

14
 Chelt.
progresive Chelt. Cheltuieli
proporţionale progresive

Cheltuieli
proporţionale

Evoluţia cheltuielilor progresive totale Evoluţia cheltuielilor progresive unitare

Cheltuielile degresive cresc într-o proporţie mai mică decât volumul fizic al producţiei,
adică subproporţional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul în rezultat este pozitiv, benefic.
Ex.: cheltuielile cu salariile muncitorilor, CIFU
Cheltuieli
proporţionale
Cheltuieli
Chelt. proporţionale
degresive
Chelt.
degresive

Evoluţia cheltuielilor degresive totale Evoluţia cheltuielilor degresive unitare

Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, în totalitatea lor într-o perioadă de timp
dată, la o creştere a producţiei scad. Ele scad şi pe unitatea de produs.

Evoluţia cheltuielilor regresive totale Evoluţia cheltuielilor regresive unitare

2.2 Aplicaţie practică privind analiza cheltuielilor de producție

15
 Considerăm o întreprindere din industria mobilei care are ca obiect de activitate
fabricaţia de mobilier destinat apartamentelor rezidenţiale în principal: set dormitoare (pat,
şifonier, o comodă, 2 noptiere, 1 oglindă), canapele piele/textil, alte decorațiuni etc).
Organizatoric, întreprinderea dispune de trei secţii principale de producţie: Debitare,
Vopsitorie, Finisare-Asamblare, două ateliere auxiliare: Staţia de compresoare (SC) care produce
aer comprimat pentru vopsitorie şi Atelierul de întreţinere şi reparaţii (AIR). Întreprinderea
dispune şi de o creşă, o cantină şi o sală de sport destinate nevoilor social-culturale şi sportive
atât salariaţilor proprii cât şi persoanelor din afara acesteia.

Cerinţele problemei:
1. Propuneţi, discutaţi şi stabiliţi o organigramă necesară realizării unui management adaptat
economiei de piaţă;
2. Clasificaţi fiecare din următoarele elemente de cheltuieli prezentate în tabelele de mai jos,
în:
a) cheltuieli incorporabile sau cheltuieli neincorporabile;
b) cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe;
c) cheltuieli directe sau cheltuieli indirecte;
3. Analizaţi evoluţia cheltuielilor de producţie şi calculaţi pe baza de date personale indicii de
variabilitate.
Nota: În tabelele de mai jos se va bifa cu X raspunsul corect la coloana
corespunzatoare !

Tabel 1. Clasificarea cheltuielilor în cheltuieli incorporabile şi în cheltuieli neincorporabile

Nr. Elemente de cost Cheltuieli Cheltuieli Comentarii/
Crt. incorporabile neincorporabile Explicaţii
dacă este
cazul
1 Cheltuieli de publicitate efectuate lunar pentru
promovarea unui produs nou
2 Cheltuieli de publicitate ocazionale în preajma
sarbătorilor pentru pentru imaginea firmei în
ansamblu
3 Cutii de carton utilizate pentru împachetarea
mobilei
4 Salariile muncitorilor care vopsesc un
produs/reper mobilier LUX
5 Amortizarea mijloacelor fixe din sala de sport,
cantină, creşă
6 Amortizarea utilajelor, echipamentelor
tehnologice folosite în procesul de producţie
mobilei
7 Amortizarea autoturismelor utilizate de
personalul din conducerea întreprinderii
8 Energia electrică utilizată de echipamentele de
producţie
9 Asigurările de viaţă aferente personalului de
conducere, plătite de întreprindere
10 Salariul aferent persoanei de la recepţie
11 Cheltuieli cu asigurări aferente produselor
finite existente în magazie

16
12 Lubrifianţi minerali şi sintetici pentru maşini,
utilaje
13 Abonamente pentru ziare, reviste de
specialitate
14 Lacuri, vopseluri, folosite în procesul de
producţie a mobilei
15 Salariile pazniciilor și pompierilor
16 Taxe locale aferente autoturismelor
întreprinderii
17 Taxa pe clădire industrială/ fabrică
18 Chirii aferente sediului societăţii
19 Comisioane aferente
vânzătorilor/distribuitorilor
20 Cheltuieli de expediţie pentru curier rapid
pentru mărfurile de tip decoraţiuni
21 Alimente utilizate la cantină şi creşă
22 PAL şi MDF utilizate în procesul de producţie
a mobilei
23 Salarii aferente muncitorilor ce asamblează
corpurile de mobilă ( direct productivi)
24 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea pentru
spaţiu productiv
25 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea pentru
cantină şi sala de sport
26 Cheltuieli cu autorizaţia sanitar veterinară
necesară pentru creşa intreprinderii
27 Taxe notariale pentru legalizarea contractelor
de vânzare cumpărare a unui depozit ce
aparţine intreprinderii
28 Cheltuieli cu reparaţii efectuate la utilajele din
Secţia Debitare
29 Salariile serviciului desfacere, serviciului
financiar contabilitate
30 Materiale întreţinere la utilajele din secţie
31 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar rezultate
din reevaluarea crenţelor şi datoriilor în valută
la sfârşit trimestru
32 Cheltuieli cu amenzile acordate de autorităţi
ale statului (Garda de Mediu)
33 Cheltuieli cu despăgubiri conform hotărârilor
judecătoresti definitive
34 Cheltuieli cu dobanzile platite pentru credite pe
termen scurt

Ce sunt cheltuielile neincorporabile ?

În principiu, numai cheltuielile ce reprezintă consumuri de factori de producţie (materii
prime, forţă de muncă, servicii) sunt încorporate costurilor. Acestea corespund aproximativ
cheltuielilor de exploatare şi unei părţi a cheltuielilor financiare (cheltuieli cu dobânzile).
Cheltuielile reprezentând pierderi de resurse financiare ce nu au legatură cu
activitatea de exploatare, nu sunt încorporabile în costul produsului. Exemple de cheltuielile
neincorporabile:

17
- despăgubiri, amenzi, penalităţi pentru orice abatere de la norme contractuale sau legale;
- donaţii şi subvenţii acordate;
- pierderile din debitori diverşi neîncasaţi;
- cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor cedate şi cele privind provizioanele pentru riscuri
şi cheltuieli (conform reglementărilor fiscale);
- anumite cheltuieli care sunt clasate în cadrul cheltuielilor de exploatare, dar care nu au legătură
cu activitatea productivă a întreprinderii (primele de asigurări de viaţă ale conducătorilor
întreprinderii, amortizarea cheltuielilor de constituire etc.);
- cheltuieli cu provizioanele (cheltuieli de exploatare privind deprecierea imobilizărilor, a
activelor circulante, litigii) necesare respectării principiului prudenţei în cazul stabilirii conturilor
anuale;
- costul subactivităţii;
- cheltuieli cu impozitul pe profit, cheltuielile cu participarea salariaţilor la profit etc.

4. Studiu individual privind comportamentul costurilor în raport cu modificarea

producţiei

3.1 Pornind de la graficele de mai jos, construiţi o problemă în care să prezentaţi evoluţia
cheltuielilor variabile din întreprindere.
.

Fig. 1 Fig. 2

18
 3.1 Pornind de la graficele de mai jos, construiţi o problemă în care să prezentaţi evoluţia
cheltuielilor fixe din întreprindere.

Fig.3 Fig. 4

înregistrată ca active (stocuri)

nevândută în bilanţ, care devin apoi
cheltuieli în contul de
Costuri de Producţia rezultate, în urma vânzării
producţie acestora

vândută

Înregistrate drept cheltuieli în

contul de rezultate în perioada
Costul perioadei Perioada contabilă curentă.

Fig. 5 Relaţiile de corespondenţă dintre costul perioadei, costul de producţie al produselor vândute şi
costul de producţie al produselor nevandute (rămase în stoc)

19
 Tabel 2. Clasificarea cheltuielilor în variabile şi în cheltuieli fixe

Nr. Elemente de cost Cheltuieli Cheltuieli Comentarii/

Crt. variabile fixe Explicaţii
dacă este
cazul
1 Cheltuieli de publicitate efectuate lunar pentru promovarea
unui produs nou
2 Cheltuieli de publicitate ocazionale în preajma sarbătorilor
pentru pentru imaginea firmei în ansamblu
3 Cutii de carton utilizate pentru împachetarea mobilei
4 Salariile muncitorilor care vopsesc un produs/reper mobilier
LUX
5 Amortizarea mijloacelor fixe din sala de sport, cantină, creşă
6 Amortizarea utilajelor, echipamentelor tehnologice folosite în
procesul de producţie mobilei
7 Amortizarea autoturismelor utilizate de personalul din
conducerea întreprinderii
8 Energia electrică utilizată de echipamentele de producţie
9 Asigurările de viaţă aferente personalului de conducere,
plătite de întreprindere
10 Salariul aferent persoanei de la recepţie
11 Cheltuieli cu asigurări aferente produselor finite existente în
magazie
12 Lubrifianţi minerali şi sintetici pentru maşini, utilaje
13 Abonamente pentru ziare, reviste de specialitate
14 Lacuri, vopseluri, folosite în procesul de producţie a mobilei
15 Salariile pazniciilor
16 Taxe locale aferente autoturismelor întreprinderii
17 Taxe locale aferente clădirii fabricii
18 Chirii aferente spațiului comercial pt desfacere produse
19 Comisioane aferente vânzătorilor/distribuitorilor
20 Cheltuieli de expediţie pentru curier rapid pentru mărfurile de
tip decoraţiuni
21 Alimente utilizate la cantină şi creşă
22 PAL şi MDF utilizate în procesul de producţie a mobilei
23 Salarii aferente muncitorilor ce asamblează corpurile de
mobilă
24 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea pentru spaţiu productiv
25 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea pentru cantina şi sala de
sport
26 Cheltuieli cu autorizaţia sanitar veterinară necesară pentru
creşă
27 Taxe notariale pentru legalizarea contractelor de vânzare
cumparare a unei clădiri ce aparţine intreprinderii
28 Cheltuieli cu reparaţii efectuate la utilajele din Secţia
Debitare
29 Salariile serviciului desfacere, serviciului financiar
contabilitate
30 Materiale întreţinere la utilajele din secţie

20
31 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar rezultate din
reevaluarea crenţelor şi datoriilor în valută la sfârşit trimestru
32 Cheltuieli cu amenzile acordate de autorităţi ale statului
33 Cheltuieli cu despăgubiri conform hotărârilor judecătoresti
definitive
34 Cheltuieli cu dobanzile platite pentru credite pe termen scurt

Tabel 3.Clasificarea cheltuielilor în directe şi în cheltuieli indirecte:

Nr. Elemente de cost Cheltuieli Cheltuieli Comen-
Crt directe indirecte tarii
. (pe Sectii Centre CGA Chelt
produs) producție aux. desfacere
1 Cheltuieli de publicitate efectuate
lunar pentru promovarea unui produs
nou
2 Cheltuieli de publicitate ocazionale în
preajma sarbătorilor pentru pentru
imaginea firmei în ansamblu
3 Cutii de carton utilizate pentru
împachetarea mobilei
4 Salariile muncitorilor care vopsesc un
produs/reper mobilier LUX
5 Amortizarea mijloacelor fixe din sala
de sport, cantină, creşă
6 Amortizarea utilajelor, echipamentelor
tehnologice folosite în procesul de
producţie mobilei
7 Amortizarea autoturismelor utilizate
de personalul din conducerea
întreprinderii
8 Energia electrică utilizată de
echipamentele de producţie
9 Asigurările de viaţă aferente
personalului de conducere, plătite de
întreprindere
10 Salariul aferent persoanei de la
recepţie
11 Cheltuieli cu asigurări aferente
produselor finite existente în magazie
12 Lubrifianţi minerali şi sintetici pentru
maşini, utilaje
13 Abonamente pentru ziare, reviste de
specialitate
14 Lacuri, vopseluri, folosite în procesul
de producţie a mobilei
15 Salariile pazniciilor
16 Taxe locale aferente autoturismelor
întreprinderii
17 Taxe locale aferente clădirii fabricii
18 Chirii aferente sediului societăţii
19 Comisioane aferente

21
 vânzătorilor/distribuitorilor
20 Cheltuieli de expediţie pentru curier
rapid pentru mărfurile de tip
decoraţiuni
21 Alimente utilizate la cantină şi creşă
22 PAL şi MDF utilizate în procesul de
producţie a mobilei
23 Salarii aferente muncitorilor ce
asamblează corpurile de mobilă
24 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea
pentru spaţiu productiv
25 Cheltuieli cu apa rece şi canalizarea
pentru cantina şi sala de sport
26 Cheltuieli cu autorizaţia sanitar
veterinară necesară pentru creşă
27 Taxe notariale pentru legalizarea
contractelor de vânzare cumparare a
unei clădiri ce aparţine intreprinderii
28 Cheltuieli cu reparaţii efectuate la
utilajele din Secţia Debitare
29 Salariile serviciului desfacere,
serviciului financiar contabilitate
30 Materiale întreţinere la utilajele din
secţie
31 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
rezultate din reevaluarea crenţelor şi
datoriilor în valută la sfârşit trimestru
32 Cheltuieli cu amenzile acordate de
autorităţi ale statului
33 Cheltuieli cu despăgubiri conform
hotărârilor judecătoresti definitive
34 Cheltuieli cu dobanzile platite pentru
credite pe termen scurt

Indicele de variabilitate

În analiza şi interpretarea costurilor variabile în practică se utilizează un indicator denumit indice

de variabilitate (Iv). Acest indicator se calculează după următoarea formulă:

CV CV1  CV 0
IV  CVo  CV 0
Q Q1  Q0
Qo Q0

şi poate lua următoarele valori:

Iv = 1, rezultă costurile variabile sunt proporţionale, adică se modifică direct proporţional cu

modificarea volumului fizic al producţiei;

22
 Iv > 1, rezultă costurile variabile sunt progresive, adică se modifică mai repede decât modificarea
volumului fizic al producţiei; factorii posibili ce determină evoluţia progresivă a cheltuielilor variabile
sunt: suprasolicitarea capacităţii de producţie, diminuarea productivităţii muncii, sporirea cheltuielilor cu
întreţinerea şi reparaţiile, creşterea cantităţii de produse defecte fabricate, utilizarea de lucrători mai puţin
calificaţi, folosirea unor materiale scumpe de fabricaţie ş.a.;
Iv  (0,1) rezultă costurile variabile sunt degresive, adică se modifică mai încet decât modificarea
volumului fizic al producţiei ca urmare a creşterii gradului de automatizare a procesului de fabricaţie,
automatizarea procesului de muncă ş.a.;
Iv = 0 costurile variabile devin costuri fixe
Iv < 0 costurile sunt variabile cu comportament regresiv.
Pentru a încadra cheltuielile în variabile şi fixe se va calcula indicele de variabilitate
C1  C 0
*100
C0 I
(gradul de reacţie): I V   C .
Q1  Q 0 IQ
*100
Q0
Indicele de variabilitate este expresia comportamentului cheltuielilor, respectiv reacţia lor
la o variaţie a volumului producţiei.

Lectură suplimentară
Cheltuielile variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odată cu creșterea
volumului fizic al productiei, dar cu o amplitudine mai mică decat aceasta, adică în proportii mai
mici decat aceasta. Aceste cheltuieli prezintă tendința de inertie, reactionand la modificari mai
mari ale volumului productiei si nu cu fiecare unitate de produs in parte asa cum este cazul
cheltuielilor variabile proportionale. În aceasta categorie intră: cheltuielile cu consumul de
materii auxiliare, precum și alte cheltuieli de întreținere a spațiului productiv, în condițiile unui
simț ridicat de economii, cheltuieli cu salariile personalului auxiliar, CAS-ul și protecția socială
aferenta acestora.
Deși, fiecare cheltuială variabila degresivă are în structura ei, pe de o parte o parte relativ
fixa, iar pe de alta parte o parte proporționala, modul individual cum apare ea în intreprindere o
face indivizibilă.
Indicele de variabilitate al acestei cheltuieli este cuprins între 0 și 1. Prin urmare este
vorba de un indice de degresie. De aceea, în literatura de specialitate, aceste cheltuieli sunt
cunoscute sub numele de cheltuieli subproporționale.
Indicele de degresie determinat poate să se utilizeze atât la calculul creșterii procentuale
a cheltuielilor subproporționale degresive (Cr%), cât și la determinarea efectului degresiei
asupra profitului întreprinderii (EdP).

23
  Q1  Q0 
Cr%  I d 
 *100 
 Q0 
 Q1 
E dP  Chd 0  1  I d
 Q  1 
 0 

Pe măsură ce unitatile industriale asimilează rezultatele progresului tehnic, introduc mecanizarea

și automatizarea proceselor de fabricație, crește ponderea cheltuielilor variabile degresive în
costul total al producției, concomitent cu scăderea procentuală a lor în costul unitar. O evoluție
degresivă a chetuielilor de producție în proporție din ce în ce mai accentuată determină implicit
un profit mai mare.
Evoluţia costurilor variabile antrenează diferite efecte asupra rezultatului care se pot determina
cu ajutorul următoarelor relaţii:

E P  C u 0 Q1  Q 0 1  I V 

E P  Q1 C u 0  C u1 
unde: Ep efectul variației costurilor variabile asupra profitului
Cu0= costul variabil unitar la momentul t0
Cu1= costul variabil unitar la momentul t1
Q0= producția la momentul t0
Q1= producția la momentul t1
Iv= indicele de variabilitate

Problema 3. Cunoscându-se că, la momentul t0, avem o producţie de 1.000 buc. iar cheltuielile
de producție sunt de 400 lei, iar la momentul t1 producţia fizică a crescut la 2.000 buc. Care
atrage o creştere a cheltuielilor inițiale cu 200 lei, să se stabilească:
a) creşterea procentuală a cheltuielilor degresive;
b) efectul degresiei asupra profitului;
şi să se interpreteze rezultatele.
c) Comparați cresterea profitului în ipoteza Iv=1 și Iv=0,5 știind că prețul de vânzare este
de 1 um/buc și cheltuielile fixe sunt de 200 lei.

Rezolvare:

a) determinarea creşterii procentuale a cheltuielilor degresive (Pch dg):

 Q  Q0  2.000 1.000 
Pch dg = Id   1   100 = 0,5    100 = 50%
 Q0   1.000 

Indicele de degresie (Id) este de fapt indicele de variabilitate, care se numeşte aşa în cazul
unei cheltuieli degresive, respectiv dacă Iv este cuprins între 0 şi 1, şi s-a determinat astfel:

24
 Cht1  Cht 0 600  400
100  100
Cht 0 400 50
Id = = = = 0,5
Qt1  Qt 0 2.000  1.000
100  100 100
Qt 0 1.000

Majorarea cheltuielilor în raport cu modificarea volumului producţiei are loc într-o

proporţie de 50%. Aceasta înseamnă că la dublarea mărimii producţiei, cheltuielilor cresc cu
jumătate din valoarea lor.

b) calculul efectului degresiei asupra profitului (Edp):

Q   2.000 
Edp = Chd0   1  1  1  Id  = 400    1  1  0,5 = 200 lei
 Q0   1.000 

Evoluţia degresivă a cheltuielilor are un efect favorabil asupra profitului întreprinderii,

concretizat într-o creştere a acestuia cu 200 lei.

în care:
Id - indicele de degresie;
Chd0 - cheltuieli aferente perioadei de bază;
Q1 - producţia fizică din perioada curentă;
Q0 - producţia fizică obţinută în perioada precedentă.

C) calculul profitului daca Iv=1.

Atunci când Iv= 1 rezultă cvu1=cvu0 = 0,4 lei/buc. Profitul se ridică la 600 lei conform
calculelor prezentate în tabelul 4 de mai jos.

Tabel 4
Costuri
Explicații variabile Producția cvu Pvu CA CFT Rezultat
Valoare inndicator la t0 400,00 1.000 buc 0.40 1 1.000 lei 200 lei 400 lei

Valoare indicator la t1 800,00 2.000 buc 0.40 1 2.000 lei 200 lei 1.000 lei
Indice de crestere 2.00 2.00 1.00 1.00 2.00 1.00 2.50
Variatia t1-t0 400,00 1.000 buc - - 1.000 lei - 600 lei
Creștere procentuală 100% 100% 0% 0% 100% 0% 150%
Indicele de degresie 1
Procentul de crestere a
cheltuielilor degresive 100%
Efectul degresiei

Dacă Iv= 0,5 atunci rezultatul este 800 lei.

25
 Tabel 5

Costuri
Explicații variabile Producția cvu Pvu CA CFT Rezultat
Valoare indicator la 200 400
momentul t0 400.00 1.000 0.40 1 1.000 lei lei lei

Valoare indicator la 200

momentul t1 600.00 2.000 0.30 1 2.000 lei lei 1.200lei

Indice 1.50 2.00 0.75 1.00 2.00 1.00 3.00

800
Variatia t1-t0 200.00 1.000 (0.10) - 1.000 lei - lei
Creștere procentuală 50% 100% -25% 0% 100% 0% 200%
Indicele de degresie 0.5
Procentul de crestere a
cheltuieli degresive 50%
Efectul degresiei asupra
profitului 200
Se observă că Iv =0,5 generează un profit suplimentar 800 lei- 600lei = 200 lei. Acest
rezultat s-a obținut direct din formula efectul degresiei asupra profitului prezentată în
Q 
EdP  Chd 0  1  11  I d 
 Q0 
materialul de studiu, adică:

Temă pentru acasă: Comentați valorile din tabelele 4 și 5, de mai sus.

26
 3. Determinarea costului raţional de producţie şi a costului subactivităţii

Problema 3.1:
Societatea AGROTEC obţine într-o perioada de gestiune un singur produs A şi a
înregistrat: cheltuieli directe 50.000 RON, (30000 materii şi materiale plus 20.000 salarii)
cheltuielile indirecte de producţie 10.000 RON, din care cheltuieli fixe 2.000 RON. Nivelul de
activitate exprimat în ore de funcţionare raţională a utilajelor: 3.000 ore - nivelul normal al
activităţii; 2.700 ore – nivelul real al activităţii. Producţia obţinută din A este 100 hl.
Care este suma aferentă costului subactivităţii, suma cheltuielilor indirecte de producţie
şi costul de producţie unitar ?

Nr. crt. Explicaţii Valori pt A

1 Cheltuieli cu materii si materiale directe 30.000
2 Salarii si protecţia socială aferentă 20.000
3 Cota de cheltuieli indirecte incorporabile în costul produsului 9.800
4 Cost raţional de productie (rd1+rd2+rd3) 59.800
5 Producţia obţinută Qf 100 hl 100
6 Cost raţional unitar lei /hl. (rd4:rd5) 598

Rezolvare:

Costul de subactivitate se determină după formula = CF ( 1- Nr/Nn)= 2000 x (1-90%) = 200 RON.
Cheltuieli indirecte incorporabile în costul de producţie = 10.000-200= 9.800 RON.

Atenţie! Costul de subactivitate nu se cuprinde în totalul cheltuielilor incorporabile ! Costul

de subactivitate se va elimina, se va deduce, se va scădea din totalul cheltuielilor de producție
înregistrate.

Problema 3.2:
Cheltuielile directe, înregistrate pe primele 9 luni ale anului N, sunt de 17.000 lei, iar
cheltuielile indirecte de producţie de 8.000 lei, din care cheltuieli fixe 5.000 lei. Nivelul normal
al activităţii este de 5.000 ore, iar nivelul real al activităţii s-a ridicat la 4.000 ore.
Care este suma reprezentând costul subactivităţii şi suma cheltuielilor indirecte de
repartizat ?

Rezolvare:

Costul de subactivitate = CF (1- Nr/Nn)= 5.000 x (1-80%) = 1.000 LEI

Cheltuieli indirecte incorporabile = 8.000 -1.000 = 7.000 LEI.

Problema 3.3
În anul 200N unitatea economică AGROTEC a înregistrat următoarele cheltuieli la
fabricarea a 8.000 Kg de caşcaval:
- cheltuieli directe: 80.000 LEI;

27
 - cheltuieli indirecte de producţie 40.000 LEI, din care cheltuieli variabile 20.000 LEI.

Care este costul de producţie unitar , ştiind că pentru unitatea noastră, capacitatea normală de
producţie este egală cu 10.000 Kg.?
Rezolvare :
Nr.
crt. Explicaţii Sume -lei
1 Cheltuieli cu materii şi materiale directe 80.000
3 Cota de cheltuieli indirecte incorporabile 36.000
4 Cost raţional de producţie ( fără cost de subactivitate *) 116.000
5 Producţia fabricată (Qf) 8.000
6 Cost raţional unitar (lei /KG) 14.5

*Costul de subactivitate = CF ( 1- Nr/Nn) = (40.000-20.000) x (1-80%) = 4.000 lei

Cheltuieli indirecte incorporabile = 40.000 - 4.000 = 36.000 lei

Problema 3.4:
O intreprindere a obținut 100 bucăți produse A înregistrate în contabilitate la costul
standard de 15 lei/buc. Cheltuielile efectuate în perioada de gestiune pentru produsul A se
prezintă mai jos:
- cheltuieli directe 1.000 lei;
- cheltuieli indirecte de producţie 500 lei, din care cheltuieli fixe 100 lei;
- nivelul normal de activitate (Nn) exprimat în ore de funcţionare a utilajelor este: 5.000
ore;
- nivelul real al activităţii (Nr) este de 4.000 ore.

1) La ce valoare se vor înregistra în contabilitate produsele finite obţinute?

2) Care este formula contabilă de înregistrare a costului produselor obţinute în:
 var a) contabilitatea financiară
 var b) contabilitatea de gestiune.
Rezolvare:

Nr.
crt. Explicaţii Sume -lei
1 Cheltuieli cu materii şi materiale directe 1.000
2 Cota de cheltuieli indirecte incorporabile 480
3 Cost raţional total de producţie 1.480

28
 Registru jurnal-Model

Nr Explicaţii Doc . Cont debitor Cont creditor Suma

crt (Fel Nr. Data)
1 Obținere Nota predare 345 711 1500
produse finite
100buc x 15 lei
cost standard
unitar
2 Inregistrare Sit de calcul 348 711 -20
diferențe de dif de preț
preț

Materiale Materii
primeprime
COST

PRIMAR
Materii Salarii
auxiliare SALARII directe Cost de
producţie

COST DE
Salarii TRANSFORMARE
Alte indirecte
cheltuieli
Cheltuieli
indirecte

Fig. 3.1. Relaţiile de corespondenţă dintre costul de transformare, costul primar şi costul de
producţie

29
 Problema 3.5 Exemplu practic privind calculul rezultatului

O întreprindere de producţie obţine 100.000 de buc. produse A, într-o anumită perioadă.

Cheltuielile înregistrate în cursul perioadei sunt:
lei lei
Costuri de producţie:
Manoperă directă 400.000
Materiale directe 300.000
Cheltuieli de regie 200.000
Total cost de productie 900.000
Costuri nemanufacturiere (costurile perioadei) 200.000

În cursul perioadei de gestiune, întreprinderea vinde 50.000 de buc. la un preţ de

vânzare de 15 lei/buc, adică suma de 750.000 de lei, rămânând în stoc la finele perioadei 50.000
de buc. Rezultatul întreprinderii la sfârşitul perioadei va fi:

Explicații Cheltuieli Venituri/rezultate

lei lei
Vânzări (50.000 buc. adică 50% din
producţia lunii x 15 lei/buc) 750.000
Costuri de producţie pentru 100.000 buc:
Manoperă directă 400.000
Materiale directe 300.000
Costuri de regie 200.000
900.000
Costul bunurilor rămase în stoc: 450.000
Costul bunurilor vândute: 450.000
Profit brut 300.000
Costurile perioadei (costuri nemanufacturiere) 200.000
Profit brut ajustat ce urmează a se impozita 100.000

Din producţia totală 100.000 buc. obţinută în cursul perioadei, 50% a fost vândută, iar
restul de 50% a rămas în stoc. Astfel, se recunosc în contabilitate cheltuielile aferente producţiei
vândute în cursul perioadei, celelalte cheltuieli de producţie - costurile producţiei rămase în stoc
- urmând a se recunoaşte în momentul vânzării acesteia. De asemenea, se recunosc în
contabilitate, în perioada în care s-au efectuat cheltuielile aferente perioadei.

Ca atare, doar costurile aferente producţiei se iau ca bază de calcul pentru determinarea
costurilor bunurilor vândute, iar costurile perioadei se suportă din rezultatul total al perioadei,
acestea neluându-se în calcul la determinarea costului efectiv.

30
 4. Repartizarea cheltuielilor indirecte în costul produselor prin procedeul
suplimentării

4.1. Procedeul suplimentării-varianta coeficientului unic

Aplicarea procedeului suplimentării în varianta coeficientului unic presupune parcurgerea

următoarelor etape:
1) alegerea unui criteriu sau a unei baze de repartizare comună ca natură tuturor
produselor care constituie obiecte de calculaţie dar diferite ca mărime de la un obiect de
calculaţie la altul.
2) calculul coeficientului de suplimentare prin raportarea cheltuielilor de repartizat (Chr)
la baza de repartizare în cazul fiecărui sector, produs folosind formula:
Chr
Ks  n

 bj
j 1

în care: Chr- cheltuielile indirecte de repartizat

bj- baza de repartizare corespunzătoare unui sector, produs, serviciu
n- numărul de sectoare, produse
Ks- coeficientul de suplimentare

3) Calculul cotei de cheltuieli “C”, ce revine unui produs sau sector “j” folosind relaţia:
Cj = bj · Ks

Problema 4.1
Societatea comercială ALFA SA fabrică trei produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli
indirecte de producţie la nivelul sumei de 43.200 lei. Pentru repartizarea acestor cheltuieli
indirecte în costul produselor se utilizează ca bază de repartizare totalul cheltuielilor directe ce
are următoarele valori:
- pentru produsul A: 20.400 lei;
- pentru produsul B: 12.000 lei;
- pentru produsul C: 15.600 lei.

Cerinţe:
1) Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.
2) Calculati costul unitar efectiv de producţie ştiind că din produsul A a rezultat 1.000
kg, din B a rezultat 800 kg şi din C, 2.000 kg. Nu avem producţie neterminată (in curs de
execuţie).

Rezolvare:
În cazul nostru Ks= 43.200/(20.400+12.000+15.600)= 0,9

31
Rezultatele, se prezintă în tabelul de mai jos:

Explicaţii Produs A Produs B Produs C Total

Cheltuieli directe 20.400 12.000 15.600 48.000
Cheltuieli indirecte de repartizat 43.200
Coeficientul unic X
Cota de cheltuieli ind. de repartizat
în costul produsului
Cost de producţie- lei
Producţia obtinută (KG) 1.000 800 2.000
Cost unitar (lei/kg)

Problema 4.2
Societatea Lactag SA obţine din activitatea de procesare a laptelui de vacă, două produse
A=3500 kg şi B=2000kg (unt şi cașcaval). Cheltuielile indirecte care trebuie să fie repartizate
bunurilor sunt în sumă de 24.000 LEI. Pentru produsul A, cheltuielile directe sunt de 56.000 LEI,
iar pentru B sunt de 40.000 LEI. Produsele se vând la piață cu un pret de vanzare fara TVA: Pvu
A= 30 lei/kg si Pvu B= 40 lei/kg. Folosind costurile directe ca bază de repartizare, determinaţi
cota de cheltuieli indirecte de repartizat pentru fiecare produs, costul de producţie total și
unitar, rezultatele analitice ale acestora.

Problema 4.3
Societatea LUXTEC fabrică într-o perioada de gestiune două produse: A şi B în două
secţii de producţie. În secţia I: cheltuielile indirecte 4.150 LEI, din care fixe 2.500 LEI; gradul de
activitate 80 %; baza de repartizare cheltuielile directe: produsul A, 5.800 LEI, iar produsul B,
3.325 LEI. În secţia II: cheltuieli indirecte totale 1.410 LEI; gradul de activitate 100 %; baza de
repartizare cheltuielile directe: produsul A 3.500 LEI, iar produsul B 1.200 LEI. Producţia
obţinută: 100 buc A şi 200 buc B.
Se cere:
 Care este cota de repartizare a cheltuielilor indirecte asupra produselor?
 Determinaţi costul unitar raţional de producţie.

4.2. Procedeul suplimentării -varianta coeficienţilor diferenţiaţi

Procedeul suplimentării prin coeficienţi diferenţiaţi implică repartizarea cheltuielilor indirecte

cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la un fel de cheltuieli la altul. Fiecare coeficient se
determină în raport cu alt criteriu. Procedeul este folosit mai ales pentru repartizarea
cheltuielilor comune privind producţia pe sectoare sau zone de cheltuieli dar şi pentru
repartizarea unor subgrupuri întregi de cheltuieli cum sunt: cheltuielile cu întreţinerea şi
funcţionarea utilajului şi cheltuieli generale de secţie pe purtători.

Problema 4.4
Societatea BONTEC SA fabrică 3 produse (A, B şi C). Cheltuielile de întreţinere şi
funcţionare a utilajelor (CIFU) sunt de 40.000 lei, iar cheltuielile generale de secţie (CGS) sunt
la nivelul sumei de 27.000 lei. La repartizarea acestor cheltuieli se utilizează baze diferite de
repartizare. Nivelul bazelor de repartizare pentru CIFU este: pentru A – 21.000 LEI, B – 17.000

32
LEI şi C – 12.000 LEI. Nivelul bazelor de repartizare pentru CGS este: pentru A – 9.000 LEI, B
– 13.000 LEI şi C – 8.000 LEI. Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în
costul fiecărui produs.
Rezolvare:

Baza de repartizare Calcul K CIFU= Cota CIFU

Explicatii CIFU (BR CIFU) CIFU / Suma BR pe produs

0 Col 1 Col 2 3= col1 x col 2

Produs A 21.000,00 0,80 16.800,00
Produs B 17.000,00 0,80 13.600,00
Produs C 12.000,00 0,80 9.600,00
Total 50.000,00 40.000,00

Baza de repartizare Calcul Cotă CGS

Explicatii CIFU (BR CIFU) Calcul K CGS pe produs
0 1 Col 2= CGS / total baze rep Col 3= col1 x col 2
Produs A 9,000.00 0.90 8,100.00
Produs B 13,000.00 0.90 11,700.00
Produs C 8,000.00 0.90 7,200.00
Total 30,000.00 27,000.00

Centralizarea cotelor de cheltuieli indirecte pe produs

Cota CIFU Cota CGS Total cote
Explicatii pe produs pe produs pe produs
0 1 2 3=1+2
Produs A 16,800.00 8,100.00 24,900.00
Produs B 13,600.00 11,700.00 25,300.00
Produs C 9,600.00 7,200.00 16,800.00
Total 40,000.00 27,000.00 67,000.00

Problema 4.5:
Societatea comercială BIOCARM SRL fabrică în luna octombrie, anul N, trei produse
industriale: A, B şi C. În cursul perioadei de gestiune au fost generate cheltuieli indirecte de
producţie în sumă de 41.400 lei. Baza de repartizare a acestor cheltuieli indirecte o constituie
totalul cheltuielilor directe pe produs. În acelaşi interval de timp, cheltuielile generale de
administraţie înregistrate sunt in sumă de 14.490 lei. Această categorie de cheltuieli (CGA) se
repartizează în funcţie de costul de producţie al produselor vândute.
Se cere:
Determinaţi costul complet unitar al celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe
se prezintă în tabelul de mai jos:

33
Tabelul 4.5.1 Cheltuieli directe înregistrate la BIOCARM SRL

Explicaţii Produs A Produs B Produs C

Cheltuieli cu materii prime- lei 10.000 20.000 30.000

Cheltuieli cu materiale consumabile- lei 1.500 2.000 1.000
manopera directă- ore fabricaţie 1000 ore 500 ore 2000 ore
Tarif – lei/h 10lei/h 10lei/h 10lei/h
Alte cheltuieli directe 1.000 2.000 1.000
Producţia obtinută şi vandută (Kg.) 1.000 kg 2.000kg 4.000 kg

REZOLVARE:
Explicaţii Produs A Produs B Produs C
Cheltuieli cu materii prime- lei 10.000 20.000 30.000
Cheltuieli cu materiale consumabile- lei 1.500 2.000 1.000
Cheltuieli cu manopera directă- lei 10.000 5.000 20.000
Alte cheltuieli directe- klei 1.000 2.000 1.000
TOTAL I CHELTUIELI DIRECTE (lei) 22.500 29.000 52.000
Cota cheltuieli indirecte de producţie
Total II Cost de productie
Cota CGA K CGA= 0.
Total III COST COMPLET
Producţia obţinută (Kg.)
Cost unitar (lei/kg)

4.3. Procedeul suplimentării - varianta coeficienţilor selectivi

Procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi: se foloseşte exclusiv pentru

repartizarea cheltuielilor comune de secţii pe purtători. Varianta presupune folosirea unor baze
de repartizare care diferă de la un fel de cheltuieli sau subcategorie de cheltuieli la alta şi
alegerea produselor asupra cărora trebuie repartizate respectivele cheltuieli.
Faptul că produsele sunt rezultatul unor tehnologii de fabricaţie diferite produce apariţia
problemei de a repartiza pe seama fiecărui produs exact atâtea cheltuieli câte a ocazionat
obţinerea lui, ceea ce se poate rezolva folosind coeficienţi separaţi pentru fiecare din cele două
grupe de cheltuieli comune de secţii: de întreţinerea şi funcţionare a utilajelor şi generale de
secţii.
Formulele de calcul ale acestei variante rămân cele menţionate în cazul coeficientului
global; valorile atribuite simbolurilor în respectivele formule sunt stabilite însă la nivelul
fiecărei secţii sau atelier în parte.

34
Problema 4.6:
Societatea ADAGRO SA dispune de 3 secţii de producţie (I, II şi III) şi fabrică 3 produse
(A, B şi C). Produsul A trece prin toate cele 3 secţii de producţie, B trece doar prin secţiile I şi
III, iar C trece prin secţiile I şi II. Nivelul CIFU, CGS şi al bazelor de repartizare este prezentat
în continuare:
SECŢIA
Explicaţii
I II III
Cheltuieli indirecte de producţie înregistrate 51.400 43.600 31.920
- din care CIFU 30.400 19.600 16.920
- din care CGS 21.000 24.000 15.000
Nivelul bazelor de repartizare
- pentru CIFU 38.000 28.000 18.800
- produsul A 12.000 15.000 10.400
- produsul B 18.000 ----- 8.400
- produsul C 8.000 13.000 -----
- pentru CGS 42.000 60.000 25.000
- produsul A 17.000 25.400 13.400
- produsul B 13.400 ----- 11.600
- produsul C 11.600 34.600 -----

Se cere:
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs.

Rezolvare:

Secții
Explicaţii III
I II
Cheltuieli indirecte de producţie înregistrate 51.400 43.600 31.920
- din care CIFU 30.400 19.600 16.920
- din care CGS 21.000 24.000 15.000
Cotele de cheltuieli indirecte pe produse
- Pentru CIFU 30.400 19.600 16.920
- produsul A
- produsul B -----
- produsul C -----
- Pentru CGS 21.000 24.000 15.000
- produsul A
- produsul B -----
- produsul C -----

35
4.4. Procedeul suplimentării -forma cifrelor relative de structură

Această formă a procedeului suplimentării, presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) calculul ponderii bazei de repartizare corespunzând fiecărui obiect de calculaţie faţă de
bj bj 100
gj  n
saugj  n

bj
j 1
bj
j 1

total bază, astfel:

în care: g- ponderea bazei de repartizare corespunzând unui obiect de calculaţie
faţă de total bază de repartiyare;
b- nivelul bazei de repartizare corespunzând obiectului de calculaţie ;
j- obiectul de calculaţie asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.

PA= 20.000/(20.000+50.000+30.000)= 20%

PB= 50.000/(20.000+50.000+30.000)= 50%
PC= 30.000/(20.000+50.000+30.000)= 30%

2) Calcul cote de cheltuieli. Procentele obţinute (gj-%) se aplică asupra cheltuielilor care
fac obiectul repartizării (Chr), determinându-se cotele de cheltuieli indirecte de producţie ce
revin fiecărui obiect de calculaţie, astfel:
Cj = gj · Chr

Problema 4.7
Societatea PRODAGRO S.A. fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli
indirecte de producţie la nivelul sumei de 50.000 LEI. La repartizarea acestor cheltuieli în costul
produselor se utilizează ca bază de repartizare – totalul cheltuielilor directe, bază ce are
următoarele valori:
- produsul A: 20.000 LEI;
- produsul B: 50.000 LEI;
- produsul C: 30.000 LEI.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs,
utilizând forma cifrelor relative de structură. Care este costul unitar de producție știind că din
produsul A au rezultat 1000 kg, din B=2.000 kg și din produsul C=4.000 Kg.

Rezolvare
1) calculul ponderii bazei de repartizare corespunzând fiecărui obiect de calculaţie faţă de
bj bj 100
gj  n
saugj  n

bj
j 1
bj
j 1

total bază, astfel:

36
în care: g- ponderea bazei de repartizare corespunzând unui obiect de calculaţie
faţă de total bază de repartiyare;
b- nivelul bazei de repartizare corespunzând obiectului de calculaţie ;
j- obiectul de calculaţie asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.
PA= 20.000/(20.000+50.000+30.000)= 20%
PB= 50.000/(20.000+50.000+30.000)= 50%
PC= 30.000/(20.000+50.000+30.000)= 30%

2) Calcul cotelor de cheltuieli pe produs, servciu. Procentele obţinute (gj-%) se aplică

asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizării (Chr), determinându-se cotele de cheltuieli
indirecte de producţie ce revin fiecărui obiect de calculaţie, astfel:
Cj = gj · Chr

Cota de cheltuieli indirecte pentru fiecare produs este:

CA= 20% x 50.000= 10.000 lei
CB= 50% x 50.000= 25.000 lei
CC= 30% x 50.000= 15.000 lei

Problema 4.8
Societatea comercială ALFA S.A. fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli
indirecte de producţie la nivelul sumei de 44.200 LEI. Pentru repartizarea acestor cheltuieli
indirecte în costul produselor se utilizează ca bază de repartizare totalul cheltuielilor directe ce
are următoarele valori:
- pentru produsul A: 20.400 LEI;
- pentru produsul B: 12.000 LEI;
- pentru produsul C: 15.600 LEI.

Rezolvare:

Explicaţii Produs A Produs B Produs C Total

Cheltuieli directe (lei) 20.400 12.000 15.600 48.000
Cheltuieli indirecte de repartizat (lei) 44.200
Coeficienti relativi 0.425 0.25 0.325 1,00
Cote de cheltuieli indirecte (lei) 18.785 11.050 14.365 44.200
Cost de producţie- lei 39.185 23.050 29.965 92.200
Producţia obtinută (KG) 1.000 800 2.000
Cost unitar (lei/kg) 39,19 28,81 14,98

Problema 4.9
Societatea AGROPROD fabrică într-o perioadă de gestiune trei produse: A, B şi C.
Aceasta a înregistrat cheltuieli indirecte de producție la nivelul sumei de 100.000 LEI. La
repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se utilizează ca bază de repartizare- totalul
cheltuielilor directe, ce are următoarele valori:
- produsul A: 45.000 LEI;
- produsul B: 20.000 LEI;
- produsul C: 35.000 LEI.

37
 Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs,
utilizând forma cifrelor relative de structură. Calculaţi costul unitar de producţie dacă din A au
rezultat 1000 buc.; din B, 2000 buc. şi din C au rezultat 1000 buc.

Rezolvare:

Denumire Cheltuieli Cota de chelt Cost total de Qf Cost unitar

produs directe indirecte productie buc lei/buc
0 1 2 3=1+2 4 5=3/4
Produs A
Produs B
Produs C
Total

Comentarii

38
 5. Delimitarea (separarea) cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe

1) Procedeul punctelor de maxim şi minim (punctelor de extrem)

Problema 5.1
Se consideră o societate care prezintă următoarea situaţie a producţiei fabricate şi a
cheltuielilor totale pe o perioadă de 12 luni.

Cheltuieli de
Capacitatea de prelucrare
Luna producţie ale secţiei
(ore-fabricaţie) (Cht)
(lei)
I 18.800 81.200.00
II 18.250 79.000.00
III 21.450 91.800.00
IV 24.300 103.200.00
V 27.350 115.400.00
VI 23.600 100.400.00
VII 25.210 106.840.00
VIII 24.300 103.200.00
IX 32.400 135.600.00
X 36.400 151.600.00
XI 36.450 151.800.00
XII 31.590 132.360.00
TOTAL 320.100 458.231.00

Determinaţi cheltuiala standard aferenta anului următor, cunoscand ca volumul

producţiei standard este de 350.000 ore-fabricaţie. Determinaţi cheltuiala standard aferentă
lunii ianuarie anul următor dacă volumul producţiei standard estimat este de 35.000 ore.

Procedeul punctelor de maxim şi minim

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape metodologice de calcul:

Calculul cheltuielilor variabile unitare pe baza relatiei:

Ch max  Ch min 151.800  79.000

Chvu    4,00lei / ora
Qmax  Qmin 36450 18250

1. Cheltuieli variabile totale luna 12= CVT12 =31.590x 4= 126.360lei

2. Cheltuieli fixe totale lună 12= 132.360 - 126.360=6.000,00 lei
3. Cheltuieli variabile standard an N+1 = Qs*Chvu =350.000 h x 4 lei/h= 1.400.000 lei
4. Cheltuieli totale standard an N+1 = 1.400.000+ 6.000 x12 luni= 1.472.000 lei
5. Cheltuieli standard ian N+1 = 35.000 x 4+6000 =146.000 lei

39
 Problema 5.2
La societatea BRASAL, cheltuielile de desfacere şi producţia vândută au avut următoarea
evoluţie:

Cheltuieli de
Producţia vândută
Luna desfacere
(kg)
(LEI)
Ianuarie 5.580 9.180
Februarie 5.400 9.000
Martie 6.390 9.990
Aprilie 7.200 10.800
Mai 8.100 11.700
Iunie 7.020 10.620
Iulie 7.440 11.040
August 7.200 10.800
Septembrie 8.520 12.120
Octombrie 9.600 13.200
Noiembrie 10.800 14.400
Decembrie 9.360 12.880
TOTAL

Determinaţi cheltuielile de desfacere standard aferente anului următor, ştiind că volumul

producţiei standard va fi de 105.000 kg. Puteţi utiliza tabele foi de calcul EXCEL !

40
 Problema 5.3
Problema pentru studiu individual. Pe baza datelor de la problema 5.2, determinaţi
cheltuielile de desfacere standard pentru perioadele din tabelul de mai jos:

Cheltuieli de
Producţia
Perioada desfacere
vândută (kg)
(LEI)
Ianuarie 6.000
Trimestrul I 19.000
Trimestrul II 23.000
Trimestrul II 24.000
Trimestrul IV 30.000

Problema 5.4

Exemplu practic privind procedeul celor mai mici patrate

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape metodologice de calcul:
1) calculul volumului mediu al activitatii, pe baza relatiei:
n

Q t
Q t 1
n

2) calculul cheltuielilor medii ale perioadelor de gestiune luate în calcul, pe baza relației:
n

 Ch t
Ch  t 1
n
3) calculul abaterii de volum: ca diferența dintre volumul activității din fiecare perioada de
gestiune luata în calcul si volumul activității medii, pe baza relației:

X  Qt  Q

4) calculul abaterii cheltuielilor: ca diferenta dintre volumul cheltuielilor din fiecare perioada
de gestiune luata în calcul și volumul cheltuielii medii, pe baza relației:
Y  Ch t  Ch

5) calculul cheltuielilor variabile unitare: pe baza relatiei:

 (XY) t
Chvu  t 1
n

Xt 1
2
t

6) calculul cheltuielilor variabile totale: prin amplificarea cheltuielilor variabile unitare cu

volumul activitatii dintr-o perioada luata in calcul sau pe total, pe baza relației:

41
 Chvt  Chvu * Qt

7) calculul cheltuielilor fixe totale pe baza relației:

Chft  Cht - Chvt

8) calculul cheltuielilor variabile standard pe baza relatiei:
Chvs  Chvu * Qs

9) calculul cheltuielilor standard totale: se insumeaza cheltuielile variabile standard cu

cheltuielile fixe, pe baza relatiei:

Chst  Chf  Chvs

Pentru a exemplifica, presupunem că la o intreprindere industrială, cheltuielile generale ale

sectiei și volumul productiei exprimate în ore de funcționare a utilajului pe 12 luni se prezintă în
tabelul de mai jos. Se cere să se calculeze cheltuiala standard aferentă anului următor,
cunoscând că volumul de activitate standard, este de 90.000 ore de funcţionare a utilajului.

Perioada Vol. activitatii Ch. generale Abaterea Abaterea Produsul Abaterea

(lunile) (nr. ore ale sectiei de volum cheltuieli abaterii de medie
funcţionare (Cht) (X) (Y) vol. si ch. patratică
utilaj) (XY) (X|2)
I 6.600 730.000 100 5.000 500.000 10.000
II 6.300 715.000 -200 -10.000 2.000.000 40.000
III 6.700 735.000 200 10.000 2.000.000 40.000
IV 6.900 745.000 400 20.000 8.000.000 160.000
V 6.800 740.000 300 15.000 4.500.000 90.000
VI 6.600 730.000 100 5.000 500.000 10.000
VII 6.000 700.000 -500 -25.000 12.500000 250.000
VIII 5.800 690.000 -700 -35.000 24.500.000 490.000
IX 6.300 715.000 -200 -10.000 2.000.000 40.000
X 6.400 720.000 -100 -5.000 500.000 10.000
XI 6.600 730.000 100 5.000 500.000 10.000
XII 7.000 750.000 500 25.000 12.500.000 250.000
TOTAL 78.000 8.700.000 0 0 70.000.000 1.400.000

78000
Q  6500lei
12
8700000
Ch   725000
12
70.000.000
Chvu   50 lei/ora
1.400.000
Chvt  50 x78.000  3.900.000 lei
Chft  8.700.000 - 3.900.000  4.800.000 lei
Chvs  50 x 90.000  4.500.000 lei
Chst  4.500.000  4.800.000  9.300.00042lei
 6. Calculul costului de producţie pe unitatea de produs

Pentru calculul costului de producție pe unitatea de produs, folosim mai multe procedee:
1. Procedeul diviziunii simple;
2. Procedeul cantitativ;
3. Procedeul indicilor de echivalență;
4. Procedeul echivalarii produsului secundar cu o cantitate dată de produs principal;
5. Procedeul deducerii valorii produsului secundar.

6.1 Procedeul diviziunii simple

Acest procedeu este folosit pentru calculul costului unitar în cazul fabricării unei cantități
de producție perfect omogene. Relația de calcul a costului unitar, în acest caz, este:
n

 Ch i
Cu  i 1
unde i  numar de articole de calculatie
Q

În bugetarea costurilor pe purtatori este nevoie de aplicarea principiului diviziunii simple

atunci cand calculatia se efectueaza pe o grupa de produse (100 anvelope, arbori cotiti) si se
impune determinarea cheltuielilor pe unitate.
Principiul diviziunii simple este rar întâlnit pentru ca presupune în cazul bazei de
repartizare a cheltuielilor o producție perfect omogenă, fapt ce nu reprezinta o caracteristică a
producției industriale moderne, dar el însoțeste în cadrul diferitelor metode de calculaţie celelalte
procedee folosite de acesta.

6.2 Procedeul cantitativ

Acest procedeu se utilizează pentru calculul costului produselor colaterale, denumite si

produse simultane, cuplate sau asociate, în cazul în care produsele respective au valori de
intrebuintare aproximativ egale si sunt considerate in totalitatea lor produse principale.
Aria de utilizare a acestui procedeu este limitată, folosindu-se în câteva cazuri: fabricarea
sodei caustice, fabricarea semicocsului, la sodarea produselor petroliere (numai pentru
cheltuielile de prelucrare), la obținerea unui produs dintr-un amestec etc.
Folosirea acestui procedeu presupune:
Pas 1. Calculul unui cost mediu pe produs prin diviziunea simplă:
n

 Ch i i-articole de calculatie
Cu  i 1
m j-produsul
q
j1
j

43
 Pas 2. În continuare se calculează costul pe unitate fizică de produs utilizată, intrucat
cazurile la care se aplica procedeul cantitativ, nu la toate produsele, cantitatea de productie
obtinută coincide cu cantitatea de productie utilizată. Cheltuielile aferente productiei obtinute
si neutilizate se incorporează în costul producției utilizate.

Qt
Ctuf  Cu
Qr
unde Qt- cantitatea teoretică de substanţă produsă;
Qr – cantitatea reală de substanţă valorificată prin vânzare (sau în scop economic)

Problemă rezolvată
Pentru exemplificare presupunem că la o întreprindere din industria chimică cheltuielile
ocazionate de instalaţia de electroliză a clorurii de sodiu sunt de 100.000 lei, iar producţia
obtinută este formata din:
597 tone leșie sodă caustică;
3 tone hidrogen;
400 tone clor
Din producţia obtinută s-a utilizat integral cantitatea de lesie soda caustică, numai 2 tone
hidrogen şi 350 tone clor. Pierderile de producţie se produc pe timpul depozitarii sau ca
urmare a faptului ca nu-si gaseste utilizarea în economie întreaga cantitate de produse.

100.000
Cu   100 lei/tona (pentru lesie nu avem pierdere de substanta)
597  3  400
3 *1000
Cu H2   150lei/tona
2
400 *100
Cu Cl2   114lei/ton a
350

6.3 Procedeul indicilor de echivalenţă

Indici de echivalență simpli, calculați ca raport direct

În cazul aplicării procedeului indicilor de echivalență simpli, calculați ca raport direct se

procedeaza astfel: se alege unul dintre produse drept bază de comparare, după care se raportează
succesiv mărimea parametrului corespunzător fiecarui produs (Pj) la parametrul ales drept baza
de comparare (Pb) şi se calculează indicele de echivalenţă pentru fiecare produs în parte,
conform relaţiei:
Pj
Kj 
PB

44
 Rolul de bază de raportare se poate atribui oricărui produs fabricat, o condiţie secundară fiind
aceea ca din calculele respective să se obţina indici de echivalenţă cu cât mai puţine zecimale.

Indici de echivalență complecşi, calculaţi ca raport direct

Urmează aceeași metodologie de calcul ca la indicii de echivalență simpli, cu mențiunea
că indicii de echivalență complecși au la baza raportul dintre produsul parametrilor de la fiecare
produs în parte și produsul parametrilor de la produsul ales drept bază de comparație
P' j *P"j *... * Pj(n)
Kj 
P'B *P"B *...* PB(n)
(echivalare). Parametrii care se utilizează pentru obtinerea indicilor de echivalență complecși au
fie caracter tehnic (putere calorică x indice de calitate; suprafața x Indice de calitate), fie caracter
tehnico-economic (densitate x preţ de vânzare; masa atomică x cheltuieli de industrializare).

Indici de echivalenţă simpli, calculaţi ca raport invers

De regulă, indicii de echivalenţă inversaţi fac parte din categoria indicilor de echivalenţă
simpli, dar ei se pot calcula şi ca indici de echivalenţă complecşi.
Indicii de echivalenţă inversaţi în forma lor simplă se calculează astfel:
1) se alege pentru comparatie un produs care de regula este reprezentativ în productia fabricata
de intreprindere
2) nivelul parametrului privind produsul ales bază pentru comparative (PB) se raportează
succesiv la marimile aceluiasi parametru corespunzator diferitelor produse fabricate (Pj) şi se
obtin indicii de echivalenta respectivi, dupa relatia:
P
K r/j  B
Pj
Observaţie:

La indicii de echivalenţă calculaţi ca raport direct, parametrul bază PB, stă la numitor;

La indicii de echivalenţă calculaţi ca raport invers, parametrul bază PB, stă la numărător

Problema 6.3.1:
O societate agricolă produce în vederea valorificării nutreţ pentru hrana animalelor ,
următoarele cantităţi de (A = (trifoi) 100 to, B (lucernă) = 400 to, C (iarba naturală) = 600 to.
Cheltuielile indirecte de fabricaţie sunt în sumă de 600.000 lei. Parametrul utilizat pentru
calculul indicilor de echivalenţă este conţinutul de substanţe nutritive care în cazul produsului A
este 48 u.n./kg, în cazul produsului B 72 u.n./kg iar în cazul produsului C 24 u.n./kg. Baza de
comparaţie este produsul C.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de
echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct?
Rezolvare:

45
Pasul 1 Omogenizarea producţiei pe baza formulei de calcul: Que= Quf x Iei
Echivalare
productie Q fizica
Produse Cantitate parametru ]n unitati
obtinute (to) de echivalare Ie= pi/p bază echivalente (ue)
0 Col 1 Col 2 Col 3= pi/pb Col 4=col 1 x col 3
A 100 48 2 200
B 400 72 3 1200
C 600 24 1 600
Total unități echivalente (ue) 2.000 ue

Pasul 2 Calcul costului unitar pe unitate echivalentă

Cheltuieli efective 600.000
Cost ue    300lei / ue
Que 2.000

Pasul 3 Calculul costului pe unitate fizică Ct ufi= cost ue x Iei

Produse Iei= pi/pbaza cost / ue Cost/uf (lei/to)
0 Col 5 Col 6 Col7= col5x col6
A 2 300 600
B 3 300 900
C 1 300 300

Problema 6.3.2
O societate comercială a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 1.000 buc, B =
4.000 buc, C = 5.000 buc) iar cheltuielile de producție sunt în sumă de 69.000 lei. Parametrul
utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este suprafaţa reperelor care în cazul produsului
A este 40 cm2, în cazul produsului B 80 cm2 iar în cazul produsului C 20 cm2. Baza de
comparaţie este produsul C.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de
echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct?

Problema 6.3.3
O societate din industria laptelui a obţinut următoarele cantităţi de produse (A = 15.000
litri, B = 9.000 litri, C = 6.000 litri) iar cheltuielile generate de obţinerea lor sunt în sumă de
181.800 lei. Cei doi parametrii aleşi pentru determinarea indicilor de echivalenţă (densitatea şi
continutul de grăsime al produsului prelucrat) prezintă următoarele valori: în cazul produsului A
p1 = 1,025 iar p2 = 0,925; în cazul produsului B p1 = 1,04 iar p2 = 0,920; în cazul produsului C
p1 = 1,030 iar p2 = 0,927. Baza de comparaţie este produsul B.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării indicilor de
echivalenţă complecşi calculaţi ca raport direct?
Notă: Aprecierea calităţii laptelui de colectare pentru prelucrare industrial densitatea se
foloseşte ca un indicator al integrităţii şi conform standardului în vigoare, ea trebuie să fie de minimum
1,027 g/cm3 (27°A). Densitatea grasimii lactate la temperatura de 100°C este de 0,863 - 0,869 g/cm3 la
20°C - 0,918-0,929 g/cm3.

46
Problema 6.3.4
O pepinieră de molizi a obţinut următoarele cantităţi de pomi de Crăciun (Molid calitatea
I = 30.000 buc, Molid calitatea II = 50.000 buc, Molid calitatea III = 80.000 buc) iar cheltuielile
generate de obţinerea lor sunt în sumă de 610.000 lei. Parametrul utilizat pentru calculul indicilor
de echivalenţă este lungimea produselor care în cazul produsului A-tip I este 80 cm, în cazul
produsului B-tip II, 120 cm iar în cazul produsului C-tip III, 200 cm.
Care este costul unitar pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării cifrelor de
echivalenţă în mărimi absolute?

Problema 6.3.5
O seră de legume a obţinut următoarele cantităţi de produse (salate destinate consumului
3 calităţi) (Calitatea Super A = 2.000 buc, Calitatea Medie B = 8.000 buc, Calitatea Standard C =
10.000 buc) iar costurile cu manopera aferentă producţiei sunt în sumă de 340.000 lei.
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este greutatea produselor care în cazul
produsului A este 0,2 kg , în cazul produsului B este 0,1 kg iar în cazul produsului C 0,05 kg.
Baza de comparaţie este produsul C.

Care este costul unitar cu manopera pentru fiecare produs, în condiţiile utilizării
indicilor de echivalenţă simpli calculaţi ca raport invers?

6.4 Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produs principal

Acest procedeu se aplica in acele unitati sau instalatii industriale care obtin din procesul
de productie un produs principal si un produs care se considera secundar. Exemple: Schelele de
petrol unde se obtine titei ca produs principal si gaze de sonda ca produs secundar; Bateriile de
cocs unde se obtine cocs metalurgic ca produs principal si gazul de cocs ca produs secundar;
Centralele hidroelectrice care pe langa curentul electric livrat in sistemul energetic national
livreaza si apa neuzinata.
Cu ocazia calculării costului unitar, cheltuielile de producţie care privesc ambele produse
se separă procedand la transformarea produsului secundar în produs principal în baza unei
anumite relaţii de echivalenţă.
Exemple de relaţii de echivalenţă:
Productia de gaze de sondă se echivalează cu producţia de tiţei, astfel: 1000 m|3 gaze = 1
tona titei;
Productia de gaze de cocs se echivaleaza cu productia de cocs metalurgic astfel: 2000m|3
gaze = 1 tona cocs;
Apa industrială neuzinată se transformă in curent electric tinand cont de cantitatea de
energie care s-ar putea produce. In aceasta situatie, intreaga cantitate de productie obtinuta
devine teoretic produs principal.
În sectorul zootehnic, pentru evaluarea produsului secundar, viţei 0-6 luni, avem relația:
7,5 l lapte = 1 kg spor în greutate.

47
 Pentru calculul costului unitar in astfel de cazuri se parcurg următoarele etape:
(i) se calculează cantitatea teoretică de produs secundar transformat în produs principal dupa
formula:
q
q ts/p  s
E
(ii) se calculeaza cantitatea teoretica de produs principal după formula:
Qtp  q p  q ts/p
(iii) se calculeaza costul unitar pe cantitate teoretica de produs principal după formula:
n

 Ch i
C utp  i 1
Q tp
(iv) se calculeaza cheltuielile aferente produsului secundar dupa formula:

Chs  Cutp * q ts/p

(v) se calculeaza costul unitar al produsului secundar dupa formula:

Ch s
C us 
qs

(vi) se calculeaza cheltuielile cu produsul principal după formula:

Ch p
C up 
qp

(vii) se calculeaza costul unitar al produsului principal:

n
Ch p   Ch i  Ch s
i 1

Presupunem ca o sonda petrolieră de extractie a inregistrat cheltuieli în luna mai N de

1.855.000 lei şi a produs 5.000 t ţiţei şi 300.000 m|3 gaze de sonda. Echivalentul este de 1000 m3
gaze de sondă =1t de tiţei.
1.) qts/p=300t
2.) Qtp=5.300t
3.) Cutp=350lei/t
4.) Chs=105.000 lei
5.) Cus=0,35lei/m|3
6.) Chp=1.750.000
7.) Cup=350lei/t

48
6.5 Procedeul deducerii valorii produselor secundare (procedeul valorii rămase )

6.5.1 Prezentare teoretică a procedeului

Pprocedeul deducerii valorii produselor secundare este cunoscut în literatura de specialitate și sub
denumirea de procedeul restului sau al valorii rămase se aplică atunci când dintr-un proces de producție
rezultă concomitent un produs principal și unul sau mai multe produse secundare și nu exista o altă
posibilitate de separare a cheltuielilor pe fiecare produs în parte (frecvent întâlnit în agricultură, zootehnie)
Costul unitar al produsului principal se determina în acest caz, după urmatoarea relație de calcul:

n m

 Chi   q s * Pj
i 1 j1
Cu 
Qp

Chi – cheltuieli de producție pe articole de calculație;

P – prețul de valorificare posibil (evaluare) al produsului secundar;
j – numărul de produse secundare;
Qp – cantitatea totală de produs principal.

O mențiune specială se impune pentru prețul folosit la evaluarea produselor secundare care este
pretul posibil de valorificare la piață din care se scad cheltuielile de desfacere, ambalare, purificare, dacă
produsul comportă și asemenea cheltuieli.
Pentru exemplificare presupunem că dintr-un proces de fabricație rezultă 100.000 kg produs
principal și 200.000 kg produs secundar care nu mai comportă operații de prelucrare în intreprinderea
respectivă. Pentru obținerea acestei producții s-au cheltuit 2.692.000 lei. Prețul de vânzare al produsului
secundar este de 1 leu/kg, iar cheltuielile de finisare sunt de 7.500 lei. Să se calculeze costul unitar al
produsului principal.
Rezolvare:

2.692.500  (200.000 *1  7.500)

Cu   25lei/kg
100.000

Procedând astfel la calcularea costului unitar, nu se asigură cunoasterea structurii costului privind
produsul principal și nici a produsului secundar, fapt ce creează dificultăți în munca de calculație a
costurilor, mai ales atunci când:
 există producție în curs de execuție care trebuie evaluată, iar cheltuielile aferente trebuie deduse din
cheltuielile totale;
 unul sau toate produsele se supun prelucrării în aceeasi intreprindere iar costul sau trebuie însumat
desfășurat cu cheltuielile ulterioare de prelucrare pentru a se cunoaște structura costului unitar al
produselor rezultate.

49
Problema 6.5.2 Să se determine costul produsului secundar și apoi costul unitar aferent producției
principale utilizând procedeul valorii rămase pentru o fermă vegetală la care cunoaștem:

Explicații Sume
Cheltuieli aferente culturii de porumb 408.200 lei
Producţia obţinută de pe tarla:
Porumb – produs principal 800 to
Coceni – produs secundar 75 to
Destinaţia producţiei secundare:
- pentru consum intern ( ferma zootehnică) 25 to
- pentru vânzare 50 to
Preţul de vânzare al producţiei secundare “ fără obiect de calculaţie” (adică 120 lei/to
valoare realizabilă netă, la un preţ forfetar, preţ estimat)
Cheltuieli suplimentare pentru producţia secundară livrată terţilor 800 lei

Rezolvare

Se determină valoarea realizabila netă a produsului secindar ( valoarea produselor secundare fără
calculaţie)
VPS = total venituri potenţiale estimate la un pret forfetar – total cheltuieli efectuate cu valorificarea
acestora.
VPS = 25 to x 120 lei/to + 50 to/120 lei/t – 800 lei= 9.000 lei-800lei= 8.200 lei.
Costul produsului principal = (408.200-8200)/800 to= 400.000/800 = 500 lei/to.
Dacă nu am fi scăzut cheltuielile suplimentare în prima faza atunci aceste cheltuieli s-ar fi adaugat la
cheltuielile totale. Rezultatul este: {(408.200+800)- 9.000lei VPS}/800= (409.000-9000)/800= 500 lei/to.

Problema 6.5.3 Evaluarea costului unui produs secundar -rezidual

Nr crt. Explicații UM Q PU Val- lei

I. Costuri cu produsul principal si cel secundar
1. Materii prime to 200 400 80.000
2. Salarii directe ore 300 50 15.000
3. Cheltuieli indirecte 3.500
Total costuri pentru perioada de gestiune (1+2+3) 98.500

II. Evaluarea costului produsului secundar

4. Deșeuri vandute la un preț de vânzare forfetar to 80 300 24.000
5. Marja comercială 6% la prețul de vânzare % 6% 24,000 1.440
6. Costul complet pentru prodsusul secundar (4-5) 22.560
7. Cheltuieli de desfacere 7% din prețul de vânzare % 7% 24,000 1.680
8. Costul de producție al produsului secundar (6-7) 20.880
9. Costul prelucrării produselor reziduale- toxice to 40 35 1.400
10. Cheltuieli indirecte pentru produsul secundar 1.200
11. Costul net al produsului rezidual (8-9-10) 18.280

III. Costul aferent produsului principal ( I-II ) 80.220

50
 7. Calculul costului de producţie
prin metodele clasice

7.1 Metoda pe comenzi

Problema 7.1.1

Se cunosc următoarele date referitor la cheltuielile directe şi indirecte privind fabricaţia a trei comenzi
simbolizate astfel: Cd 10, CD 20, CD 30 care suferă prelucrări în Secţia 1- Secţia Prefabricate Beton:

Explicaţii Total CD 10 CD 20 CD 30
Cheltuieli directe- bază de repartizare pentru
cheltuielile indirecte- CD (lei) 48.000 20.400 12.000 15.600
Cheltuieli indirecte de producţie de secţie (repartizate
în cost pe baza cheltuielilor directe) (lei) 44.200
Cheltuieli generale de administratie ( se vor repartiza
proporţional cu costul de producţie al produselor
vândute) (lei) 60.000

Producţie obtinută în cadrul comenzilor- bucaţi 1.000 1.000 1.000

Productia vândută -bucaţi 700 800 1.000
Pret de vânzare unitar (lei/buc) 95 60 65

Producţia neterminată inițială- lei 115 1.000 200

Producţia neterminată finală- lei - 150 265

Precizări:

Cheltuileilie indirecte de producţie din secţia 1, se repartizează în costul de producţie în funcţie de totalul
cheltuielilor directe . Cheltuielile generale de administraţie ( CGA) se repartizează în costul complet al
comenzilor în funcţie de costul de producţie al produselor vândute.

Se cere:

1. Determinaţi costul unitar de producţie şi costul complet unitar

2. Determinaţi rentabilitatea pe produs

Rezolvare:

Metoda pe comenzi se aplică în întreprinderile cu producţie individuală şi de serie. În aceste

întreprinderi, produsul finit se obţine prin îmbinarea mecanică a unor piese, subansamble fabricate
anterior ca părţi independente.

Exemplu: întreprinderile construcţiilor de maşini, maşini unelte, întreprinderile de mobilă, reparaţii,

electrotehnică, electleiică etc.

51
 Particularităţile metodei:

 Purtătorul de cheltuieli folosit în antecalculaţie este produsul, iar cel utilizat pentru urmărirea
costurilor de producţie este comanda;
 Implică determinarea cantitativă şi valorică a producţiei neterminate în etapa de postcalcul, datorită
variaţiei pe care o prezintă acesta de la o perioadă la alta;
 Obiectul comenzii diferă în funcţie de modul de organizare a producţiei;
 Calculaţia costurilor după această metodă are un caracter periodic.

Explicaţii Total A B C
I. Cheltuielile directe- baza de repartizare 48,000 20,400 12,000 15,600
Coeficienţi de repartizare pentru CIP 100% 42.50% 25.00% 32.50%
II. Repartizarea cheltuieli indirecte 44,200 18,785.00 11,050.00 14,365.00
III. Cost de producţie 92,200 39,185.00 23,050.00 29,965.00
Producţie fabricată- (Buc) 1,000.00 1,000.00 1,000.00
4.1 Producția neterminată iniţială 115.00 1,000.00 200.00
4.2 Producția neterminată finală 0.00 150.00 265.00
IV. Cost efectiv = III+4.1-4.2 39,300.00 23,900.00 29,900.00
Cost unitar- lei/kg 39.30 23.90 29.90
V. Cost efectiv pentru producţie vândută
( bază de repartizare pt CGA) 76,530 27,510.00 19,120.00 29,900.00
Coeficienţi relativi de repartizare pentru CGA 100% 35.95% 24.98% 39.07%
VI. Repartizarea CGA în costul complet al produselor
vândute 60,000 21,568.01 14,990.20 23,441.79
VII. Cost complet total- lei 60,868.01 38,890.20 53,341.79
VIII Cost complet unitar (lei /buc) 86.95 48.61 53.34
IX. Preţ de vanzare unitar (lei /buc) 95 60 65
X. Profit unitar (lei /buc) 8.05 11.39 11.66
XI. Rata profitului
( Profit /preţ de vânzare %) 8.47% 18.98% 17.94%

Problema 7.1.2

La începutul lunii mai exercițiul N, la o intreprindere industrială, situaţia în conturile de produse era următoarea:

 Ct 345 “Produse finite” avea sold iniţial de 20.000 lei;

 Ct 348 “ Diferenţe de preț la produse” înregistra un sold iniţial de 400 lei – diferenţe de preţ favorabile.

În cursul lunii mai N, s-au obţinut produse finite astfel:

 Comanda A – 6.400 buc. evaluate la un cost standard (prestabilit) de 100 de lei/buc
 Comanda B – 5.000 buc. evaluate la un cost standard (prestabilit) de 120 de lei/buc
S-au vândut produse finite la terţi , conform facturilor şi avizelor de expediţie, după cum urmează:
Simbol Cantitate Preţ vânzare Cifra de Tva
Comanda vândută fără TVA afaceri 19%
Cd A 6.000 buc 150 lei/buc
Cd B 5.100 buc 200 lei/buc
La sfârşitul lunii se calculează şi se determină costul efectiv al produselor obţinute aferente comenzilor lansate şi
încheiate:
 Comanda A – 6.400 buc produse A, cost efectiv 110 lei/buc;
 Comanda B – 5.000 buc. produse B, cost efectiv 115 lei/buc;

52
Se cere:
- Să se determine rezultatul pe total activitate şi rezultatele analitice pe produse ;
- Să se înregistreze în contabilitatea financiară cât şi în cea de gestiune obţinerea de produse finite şi diferenţele de
pret aferente;
- Să se înregistreze vânzarea de produse finite şi descărcarea gestiunii .
- Să se determine soldul conturilor 345 şi 348.

Problema 7.1.3
O întreprindere fabrică două produse A şi B într-o secţie principală de producţie ce utilizează energie electrică de
înaltă tensiune de la o centrala electrică CE. Se considera următoarele informaţii referitor la rulajele lunii ianuarie
N, conform evidenţei în conturile de gestiune:
RD 921.A 8.000 lei
RD 921.B 10.000 lei
RD923 17.400 lei
RD922/CE 12.000 lei

RD924 19.560 lei

Secţia auxiliară Centrala electrică a realizat o producţie de 10.000 KWH care au fost repartizaţi astfel:
 65% din producţie secţiei principale
 35% din producţie administraţiei
Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile directe (total debit cont 921), iar
cheltuielile generale de administraţie se repartizează în funcţie de costul de producţie. Nu se înregistrează producţie
neterminată la sfârşitul perioadei.
Costurile antecalculate (standard) sunt: pentru produsul A 29.000 lei si pentru produsul B 40.000 lei.

Se cere : a) înregistrarea producţiei obţinute in cursul lunii la costurile antecalculate ;

b) efectuarea si înregistrarea lucrărilor de calculaţie la sfârşitul lunii ;
c) înregistrarea decontării cheltuielilor efective, diferenţelor de preţ, decontarea costului
efectiv si închiderea conturilor de diferenţe ;

Etapa 1- Înregistrarea producţiei obţinute la cost antecalculat (costul standard):

931.A = 902.A 29.000 lei
931.B = 902.B 40.000 lei
Etapa 2- Efectuarea lucrărilor de calculaţie:
2.1 decontarea cheltuielilor secţiei auxiliare:
65% x 12.000 lei= 7.800 lei
35% x 12.000 lei= 4.200 lei
923 = 922.CE 7.800 lei
924 = 922.CE 4.200 lei
2.2 repartizarea cheltuielilor indirecte:

TSD 923
KCI =
TSD921.A + TSD921.B

25.200 (17.400+7.800 )
= = 1,4
8.000 +10.000

2.3 cota de cheltuieli indirecte de sectie aferenta produselor A şi B:

53
 produsul A = 1.4 * 8.000 lei = 11.200 lei
produsul B = 25.200 – 11.200 = 14.000lei

% = 923 25.200 lei

921.A 11.200
921.B 14.000

2.4 repartizarea cheltuielilor generale de administraţie :

TSD 924
KCGA =
TSD921.A + TSD921.B

23.760 (19.560+4.200)
= = 0,55
43.200 (19.200 + 24.000)
 cote de cheltuieli generale de administraţie aferente produselor:
produsul A = 0.55 * 19.200 = 10.560 lei
produsul B = 23.760 – 10.560 = 13.200lei

% = 924 23.760 lei

921.A 10.560 lei
921.B 13.200 lei
 decontarea cheltuielilor efective:
902.A = 921.A 29.760 lei
902.B = 921.B 37.200 lei
 înregistrarea diferenţelor intre costul efectiv si costul standard:
903.A = 902.A 760 lei diferenta nefavorabilă
903.B = 902.B -2.800 lei diferenţa favorabilă
 decontarea costului efectiv şi a diferentelor aferente:
901 = % 66.760
931.A 29.000
903 A 760
931.B 40.000
903.B -2.800

Notă: Toate conturile de clasa 9 se soldează cu excepţia contului 933 Costul producţiei în curs de execuţie
care poate rămîne cu sold în corespondenţă cu 901 Decontari interne privind cheltuielile.

Înregistrarile în conturi de Clasa 9

921/A 921/B 923/Secţia P 924/CGA 922/CE

8.000 10.000 17.400 19.560 12000
11.200 14.000 7.800 11.200 4.200 10.560 7800
10.560 13.200 14.000 13.200 4200
25.200 23.760
29.760 37.200

54
 901 902 903

931 933

7.2 Metoda de calculație a costului de producție pe produs

a) Dispuneţi de următoarele informaţii privind cheltuielile de producţie

SITUAȚIA DE COLECTARE A CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE

Nr Um CHELT DIRECTE CHELT INDIRECTE
crt EXPLICATII Produs A Produs B CIS CGA TOTAL

1 Cheltuieli cu materii prime lei 500.000 600.000 1.100.000

2 Cheltuieli cu materiale diverse lei 128.250 100.000 445.500 200.100 873.850

3 Cheltuieli cu energia electrica lei 250.000 575.400 825.400

Cheltuieli cu reparatii de la
4 terți lei 300.000 1.000.000 1.300.000
Cheltuieli cu salariile
5 personalului lei 300.000 400.000 200.000 40.000 940.000

6 Contributii angajator 2,25% lei 6.750 9.000 4.500 900 21.150

7 Ch. cu amortizare MF lei 200.000 250.000 450.000

TOTAL I
8 REPARTIȚIA PRIMARĂ lei 935.000 1.109.000 1.400.000 2.066.400 5.510.400

b) Date privind producţia în curs de execuţie şi producţia finită vândută clienților

EXPLICATII um Produs A Produs B

PNI (Productia neterminata initială) lei 100.000 200.000
PNF (Productia neterminata finală) lei - 300.000
Pret de înregistrare în contabilitate lei/buc 160.000 100.000
Producţia fabricată şi vândută buc 10 20
Pret de vanzare fără TVA lei/buc 300.000 200.000
55
Se cere: 1) Determinaţi costul efectiv unitar de producţie
2) Înregistraţi operaţiile în conturi din clasa a IX-a.

Rezolvare

1. Calculul costului efectiv unitar de producţie se va face urmărind etapele de calculaţie specifice
metodelor clasice.

1.1 Repartizarea cheltuielilor indirecte de secţie pe baza cheltuielilor directe

Um CHELT DIRECTE CHELT INDIRECTE

NR EXPLICATII Produs A Produs B CIS CGA TOTAL
TOTAL I - REPARTIȚIA
8 PRIMARĂ lei 935.000 1.109.000 1.400.000 2.066.400 5.510.400
REPARTIZARE CIS- Baza
9 De repartizare= sal directe -
-
2.00 Cota CIS = Salarii directe x Kr lei 600.000 800.000 1.400.000 -

10 TOTAL 2 lei 1.535.000 1.909.000 - 2.066.400 5.510.400

PNI (Producția neterminată
11 inițială) lei 100.000 200.000
PNF (Productia neterminată
12 finală) lei - 300.000
COST EFECTIV de
13 PRODUCTIE lei 1.635.000 1.809.000
14 PRODUCTIA OBȚINUTĂ buc 10 20

15 COST EFECTIV UNITAR lei/buc 163.500 90.450

Preț înregistrare în
16 contabilitate lei/buc 160.000 100.000
-
17 Diferente de pret lei/buc 3.500 9.550
Valoarea productie la pret
18 inregistrare 1.600.000 2.000.000

1.2 Calculul costului complet

Calcul costului complet pentru productia vândută

Nr Um Produse
crt EXPLICATII Produs A Produs B Total
1 Cantitatea vândută Qv buc 10 20
2 CPPV ( costul productiei vândute) lei 1.635.000 1.809.000
3 Repartizare CGA lei 981.000 1.085.400
K CGA= 0.6 lei
4 Total cost complet lei 2.616.000 2.894.400 5.510.400
5 cost complet unitar lei/buc 261.600 144.720
6 Pret de vanzare fara TVA lei/buc 300.000 200.000
7 Profit pe bucata vândută 38.400 55.280
56
 8 Marja de profit Profit/Pvu x100 % 12,80% 27,64%
9 Cifra de afaceri lei 3.000.000 4.000.000 7.000.000
10 Rezultat total pe produs lei 384.000 1.105.600 1.489.600

2) Fluxul înregistrărilor contabile cu conturi din clasa a IX-a se prezintă mai jos:

Dezvoltarea conturilor sintetice în conturilor analitice:

921/A Cheltuielile productiei de baza -Produs A
921/B Cheltuielile productiei de baza -produs B
923/CIS Cheltuieli indirecte de productie S1
924/CGA Cheltuieli generale de administratie
931/A Costul productiei/A
931/B Costul productiei/B
933/A Costul productiei in curs de executie/A
933/B Costul productiei in curs de executie/B
901 Decontari interne privind cheltuielile
902/A Decontari interne privind productia obținuta/A
902/B Decontari interne privind productia obținuta/B
902/C PER Costul perioadei
903 Decontari interne privind diferentele de pret

Înregistrarea cheltuielilor de producție conform situației de colectare. Total I "Repartiția

Pas 2 primară".

% = 901 5.510.400
921/A 935.000
921/B 1.109.000
923/CIS 1.400.000
924/CGA 2.066.400

Nota: Pentru înregistrarea cheltuielilor de producție în cursul lunii se poate

merge şi pe varianta înregistrarii fiecărei tranzacții ( operații economice)

Pas 3 Se înregistreaza producția finită obtinuta la pret de înregistrare

931/A = 902/A 1.600.000

931/B = 902/B 2.000.000

Pas 4 Se înregistreaza decontarea serviciilor reciproce la nivelul centrelor auxiliare

nu este cazul !
922 centru beneficiar= 922 centru furnizor

Se înregistreaza decontarea celorlalte prestații ale sectiilor auxiliare

nu este cazul în această problemă !

57
 Pas 5 Se înregistreaza repartizarea cheltuielilor indirecte de secție:

% = 923/S1 1.400.000
921/A 600.000
921/B 800.000

Pas 6 Se inregistreaza productia neterminata la inceput perioada

% = 901 300.000
921/A 100.000
921/B 200.000

si la sfarsitul perioadei de gestiune

% = % 300.000
933/A 921/A 0
933/B 921/B 300.000

Pas 7 Se înregistrează costul efectiv al producției obţinute

902/A = 921/A 1.635.000

902/B = 921/B 1.809.000

Pas 8 Se înregistreaza diferențele de preţ aferente producţiei

903/A = 902/A 35.000

903/B = 902/B (191.000)

Pas 9 Se înregistreaza decontarea cheltuielilor in afara productiei

902/C PER = 924/CGA 2.066.400

din care: pentru produsul A 981.000
pentru produsul B 1.085.400

Se înregistrează închiderea statistică a cheltuielilor și

Pas 10 a producției neterminate la sfârșitul perioadei de gestiune

901 = % 5.810.400
931/A 1.600.000
931/B 2.000.000
903/A 35.000
903/B (191.000)
902/C PER 2.066.400
933/A 0
933/B 300.000

58
7.3 Metoda de calculație a costului de producție pe faze de calculație

7.3.1 Prezentare generală a metodei de calculație pe faze

Metoda de calculaţie pe faze se aplică întreprinderile cu producţie de masă, unde produsul finit
rezultă dintr-un proces tehnologic omogen, desfăşurat în anumite stadii sau faze succesive de prelucrare.
De exemplu, în industria siderurgică (faza obţinerii fontei din minereu, a oţelurilor din fontă şi a
laminatelor din oţel etc.) în industria textilă (faza bobinat, depănat, urzit, ţesut, vopsit etc.), în industria
berii (prepararea orzului, fabricarea malţului, fierbere, fermentaţie, umplerea butoaielor sau a sticlelor etc.)
Obiectul calculaţiei în constituie produsele şi fiecare fază de prelucrare prin care trece produsul sau
grupele de produse respective, colectarea costurilor făcându-se pe articole de calculaţie în conturi deschise
lunar pe fiecare fază, astfel că la finele perioadei de gestiune, prin cumularea costurilor în ultima fază de
fabricaţie, rezultă costul efectiv al produsului finit.
Fiind o metodă absorbantă, metoda de calculaţie pe faze implică aceleaşi etape succesive de desfăşurare a
lucrărilor de calculaţie a costurilor ca şi celelalte metode de tip absorbant şi anume:
a) colectarea costurilor directe pe faze şi a celor indirecte pe sectoare de cheltuieli;
b) repartizarea costurilor indirecte delimitate pe sectoare asupra fazelor de fabricaţie;
c) stabilirea costului unitar al semifabricatelor şi al produselor.
Aplicarea metodei pe faze necesită soluţionarea următoarelor probleme:
- determinarea fazelor de calculaţie a costurilor;
- stabilirea costului semifabricatelor pe faze;
- repartizarea costurilor de producţie pe produsele obţinute în aceeaşi fază.
Delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor, stabilirea numărului şi a nomenclaturii lor trebuie
rezolvată de organele tehnice şi cele economice din întreprindere, deoarece de secţionarea procesului
tehnologic depinde delimitarea corectă a costurilor pe purtători de costuri, evaluarea producţiei
neterminate, identificarea pierderilor tehnologice pe faze. Fazele de calculaţie pot reprezenta centre de
responsabilitate în privinţa producţiei şi a costurilor.
Numărul optim al fazelor de calculaţie se stabileşte fie prin comparaţie cu întreprinderi ce au
acelaşi obiect de activitate şi proces tehnologic, fie prin observaţie directă având în vedere următoarele:
a) Faza de fabricaţie (tehnologică) în calitatea ei de loc de producţie în care se execută o anumită
operaţie din lanţul operaţiilor succesive de prelucrare a materiei prime este în acelaşi timp şi loc generator
de costuri, deci fiecare fază de fabricaţie este o fază de calculaţie. În situaţia în care în cadrul unui atelier
sau secţii se desfăşoară mai multe faze de fabricaţie, care nu pot constitui în mod independent câte o fază
de calculaţie a costurilor întrucât nu este eficient sau nu este posibilă delimitarea costurilor pe fiecare fază
de calculaţie reuneşte mai multe faze de fabricaţie care se succed în fabricaţia produsului.
b) Secţia (atelierul) trebuie să constituie subdiviziunea de bază pentru o calculaţie pe centre de
responsabilitate.
c) În cadrul secţiilor, liniile tehnologice sau instalaţiile complexe pot constitui faze de calculaţie, dacă
rezultă semifabricate sau produse care se deosebesc de celelalte prin destinaţie, calitate etc.
d) Se vor crea faze de calculaţie distincte pentru fazele tehnologice în urma cărora rezultă un
semifabricat ce se prelucrează în continuare sau un produs finit.
e) Condiţia esenţială a stabilirii fazelor de calculaţie a costurilor este ca la sfârşitul acestor faze
producţia obţinută să poată fi măsurată.
f) Costul fiecărui produs trebuie calculat printr-un număr cât mai redus de faze, pentru a se asigura
eficienţa calculaţiei.
După stabilire, fazele de calculaţie se simbolizează; simbolul se trece pe toate documentele privind
consumurile şi producţia obţinută.

59
 În metoda pe faze, contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază” se dezvoltă în analitic pe faze de
calculaţie (având rolul de zone de cheltuieli), produse, grupe de produse sau semifabricate, ca purtători de
cost.
În unele cazuri, pe fazele de calculaţie se identifică atât costurile directe (consum de materii prime,
materiale auxiliare, de energie electrică, apă şi alte utilităţi tehnologice, retribuţii directe), cât şi unele
costuri indirecte cum sunt cele cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.
Dacă faza de calculaţie coincide cu secţia şi semifabricatul, toate costurile indirecte de producţie se
individualizează pe semifabricatul obţinut.
În situaţia în care din procesul de producţie rezultă două sau mai multe produse cuplate sau simultane,
manopera constituie costul indirect.
Indiferent de modul de identificare a costurilor indirecte şi de aria de cuprindere a lor, ele se
colectează cu ajutorul conturilor 923 „Cheltuieli indirecte de producţie” şi 924 „Cheltuieli generale de
administraţie”.
Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producţie” se desfăşoară în analitic, pe secţii şi faze de
calculaţie dacă ele se suprapun sau numai pe secţii, atunci când avem în secţie mai multe faze de
calculaţie, iar în cadrul acestora, pe feluri de costuri.
Costurile generale de administraţie se colectează la nivelul întreprinderii pe feluri de cheltuieli,
după natura lor.
La sfârşitul lunii, costurile indirecte colectate se repartizează pe faze şi produse prin procedeul
suplimentării.
Modelul general de calcul al costului pe unitate de produs, în cazul metodelor „full-costing”, este
redat prin relaţia:

cu =
 Cd   Ci
Q
în care:
Cu – costul unitar;
Cd – costuri directe;
Ci – costuri indirecte;
Q – cantitatea.
În metoda pe faze, costul efectiv al produselor se determină lunar, putându-se utiliza două variante:
varianta „cu semifabricate” şi varianta „fără semifabricate”.

Varianta cu semifabricate se foloseşte în situaţia în care în fiecare fază de prelucrare se obţine

câte un semifabricat, care urmează a fi depozitat în vederea prelucrării ulterioare în unitate sau vândut
terţilor, al cărui cost trebuie cunoscut. Costul după această variantă se stabileşte pe articole de calculaţie
pentru fiecare fază în parte, costul ultimei faze reprezentând costul produsului finit. Costul primei faze se
transferă la cea de a doua, iar prin adăugarea la acesta al costurilor fazei respective rezultă costul de secţie
al semifabricatului obţinut în faza a doua etc.
Presupunând că avem trei faze de fabricaţie, în fiecare obţinând câte un semifabricat, costul se
poate determina prin relaţiile:

cus1 =
Cd1  Ci1 (1)
Q1

cus2 = cus1 +
 Cd   Ci
2 2
(2)
Q2

cus3 = cus2 +
 Cd3   Ci3 (3)
Q3

60
în care:
cus1, cus2, cus3 – reprezintă costul unitar al semifabricatelor din fiecare fază;
cup – reprezintă costul unitar de secţie al semifabricatului/produsului finit.

Varianta fără semifabricate are o utilitate largă în întreprinderile industriale, costul produsului
rezultând prin adăugarea la consumul de materiale (M) a costurilor de prelucrare efectuate în fazele prin
care trece produsul respectiv fără a lua în considerare, deci fără translocare, costul semifabricatelor de la o
fază la alta. În ultima fază rezultă costul produsului finit pe articole de calculaţie.
Rezultatele procesului de producţie din fazele anterioare fazei de obţinere a produsului finit sunt
considerate producţie neterminată, care trece de la o fază de prelucrare la alta, fără depozitări intermediare
sau depozitări de scurtă durată.
Modelul privind calculul costului produsului finit devine:

M   Cd1  Ci1  Cd 2  Ci2  ...   Cdn   Cin

Cup =
Q

În subramurile industriei unde din aceeaşi fază şi din acelaşi fel de materie primă rezultă simultan
mai multe produse principale şi secundare, costul previzionat şi efectiv se determină astfel:
a) dacă din prelucrarea succesivă rezultă numai produse principale, costul unitar se calculează pe
baza coeficienţilor de echivalenţă;
b) în cazul în care rezultă atât produse principale, cât şi produse secundare, se scade din totalul
costurilor de producţie costul aferent produselor secundare, diferenţa repartizându-se pe baza
coeficienţilor de echivalenţă asupra produselor principale.

Dacă din acelaşi proces de producţie rezultă produse de mai multe tipodimensiuni sau calităţi,
costul lor se calculează în felul următor:
- atunci când există norme distincte de consumuri de materii prime, materiale auxiliare,
combustibil, energie şi norme de muncă, costul efectiv se calculează separat pe fiecare tipodimensiune sau
calitate a produselor;
- în situaţia în care prin prelucrarea complexă a materiei prime rezultă produse de tipodimensiuni
sau calităţi, costul efectiv al lor se calculează pe baza coeficienţilor de echivalenţă.
Deşi metoda de calculaţie pe faze este cea mai indicată în producţia de masă, stabilind
responsabilitatea personalului pe fiecare fază, ea prezintă şi unele dezavantaje:
- necesită lucrări multe în cazul aplicării variantei cu semifabricate, atunci când sunt multe faze şi
există producţie neterminată;
- delimitarea fazelor nu se poate efectua riguros, fiind convenţională în funcţie de fluxul tehnologic, ca
urmare nu se pot reflecta exact costurile aferente fiecărei faze.

61
 7.3.2 Exemplu practic privind metoda pe faze

Se consideră o intreprindere vitivinicolă care obține un singur sortiment de vin: vin alb demisec.
Cheltuielile de producție inregistrate în cursul anului N, au fost centralizate în tabelul de mai jos:
Să se determine costurile de producție pentru semifabricatul must și produsul finit vin alb demisec,
folosind metoda pe faze.

Explicatii Faza I Faza II CIP CGA

Materii prime 1.000.000
Materiale consumabile 80.000 20.000 10.000 10.000
Energie electrică 120.000 80.000 10.000 10.000
Salarii si cheltuieli asimilate lor 400.000 200.000 180.000 20.000
Alte cheltuieli, amortizari 100.000 30.000
Total 1.600.000 300.000 300.000 70.000

Producția obținută:

Din faza I, au rezultat: 20 hl. must si 1.500 kg tescovină, valorificată cu 30lei/kg;

din faza II s-au obținut 18hl vin si 2.000 kg drojdie, valorificată cu 30 lei/kg.
Să se determine costul semifabricatelor din faza I și costul produselor finite obtinute în faza II.
Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie baza utilizată este constituită din total salarii directe
pe faze, iar cheltuielile generale de administrație se vor repartiza in functie de totalul cheltuielilor directe
înregistrate pe faze.

Nota: De regulă CGA se repartizează asupra produselor obtinute în ultima faza însă, dacă o parte din
semifabricatele rezultate e destinată vânzarii la terti, atunci pentru acele fabricate care capata forma de
productie marfa trebuie sa se determine un cost complet.

Situatia 1: toata cantitatea din faza I se transferă în faza II (nu se mai repartizează CGA).

Repartizarea CIP:
BrfI = 400.000
BrfII = 200.000
K = 300.000 / 600.000 = 0.5
Cota CIP faza I = 0.5 * 400.000 = 200.000 lei
Cota CIP faza II = 300.000 – 200.000 = 100.000l ei.
Calculul costului unitar:
Cu pentru 1hl must = [(1.600.000 +200.000) – (30lei/kg * 1.500kg- tescovina prod secundar)] / 20hl must
= 87.750lei/hl
Cost total faza 1 = 1800000-45000=1755000 lei

Cu pentru 1hl vin = [20hl * 87.750lei/hl + (100.000 + 300.000 +70.000) – (30lei/kg * 2.000kg)] / 18hl vin
= 120.277lei/hl.

Situatia 2: din cantitatea de semifabricate obtinuta, 40% se vinde terților, restul se transfera în faza II.
Repartizarea CIP:
Cota CIP faza I = 200.000lei
Cota CIP faza II = 100.000lei;
62
Repartizarea CGA:
KCGA = 70.000 / (1.600.000 + 300.000) = 0.037
Cota CGA faza I = 0.037 * 1.600.000 = 59.000
Cota CGA faza II = 70.000 – 59.000 = 11.000;
Costul semifabricatului faza I = [(1.600.000 + 200.000 + 59.000) – 30lei/kg * 1.500kg] / 20hl =
1814000/20 hl= 90.700lei
Cantitatea de must ramasă = 20hl – 40%*20hl = 12hl must ce se va transfera in faza 2.
Cantitatea de vin corespunzatoare la 12hl must = (12hl must x 18hl vin / 20hl vin )= 10.8hl vin
Cost unitar vin = (12hl must * 90.700lei/hl +300.000+100.000+11.000 – 60.000) / 10.8hl =133.278lei /hl.

Um CHELT DIRECTE CHELT INDIRECTE

NR EXPLICATII Faza I Faza II CIS CGA TOTAL

1 Materii prime lei 1.000.000 - - - 1.000.000

2 Materiale consumabile lei 80.000 20.000 10.000 20.000 130.000

3 Energie electrica lei 120.000 80.000 10.000 20.000 230.000

Salarii si cheltuieli
4 asimilate lor lei 400.000 200.000 180.000 50.000 830.000
Alte cheltuieli,
5 amortizari lei - 400.000 100.000 40.000 540.000
TOTAL I
REPARTITIA
6 PRIMARA lei 1.600.000 700.000 300.000 130.000 2.730.000
Um CHELT DIRECTE CHELT INDIRECTE
NR EXPLICATII Faza I Faza II CIS CGA TOTAL
REPARTIZARE CIS-
7 Br sal directe -
Cota CIS = Salariile
0.50 directe x Kr lei 200.000 100.000 - 300.000 -

8 TOTAL 2 lei 1.800.000 800.000 - 130.000 2.730.000

PNI (Productia
9 neterminata initiala) lei - -
PNF (Productia
10 neterminata finala) lei - -
COST EFECTIV de
11 PRODUCTIE lei 1.800.000 800.000

12 PRODUCTIA OBTINUTA hl 4.000 4.000

13 COST EFECTIV UNITAR lei/hl 450 200
14 Pret inregistrare in contabilitate lei/hl 300 700
15 Diferente de pret lei/hl 150 - 500
Valoarea productie la pret
16 inregistrare 1.200.000 2.800.000
17 Cost efectiv 1.876.000 2.696.000
18 Diferențe de pret 676.000 - 104.000

Dezvoltarea conturilor analitice aferente aplicatiei:

921/Faza I Cheltuielile productiei de baza -Produs A in Faza 1
63
921/Faza II Cheltuielile productiei de baza -produs B in Faza II
923/CIS Cheltuieli indirecte de productie S1
924/CGA Cheltuieli generale de administratie
931/Faza I Costul productiei/A
931/Faza II Costul productiei/B
933/A Costul productiei in curs de executie/A
933/B Costul productiei in curs de executie/B
901 Decontari interne privind cheltuielile
902/Faza I Decontari interne privind productia obtinuta/A
902/Faza II Decontari interne privind productia obtinuta/B
902/C PER Costul perioadei
903 Decontari interne privind diferentele de pret
Înregistrarea cheltuielilor de productie conform
situatiei de colectare, Total I "Repartiția primară".

% = 901 2,730,000
921/Faza I 1,600,000
921/Faza II 700,000
923/CIS 300,000
924/CGA 130,000

Nota: Pentru inregistrarea cheltuielilor de productie in cursul lunii se poate

merge si pe varianta inregistrarii operatie cu operatie.

Se inregistreaza productia finita obtinuta la pret de inregistrare

931/Faza I = 902/Faza I 1,200,000

931/Faza II = 902/Faza II 2,800,000

Se inregistreaza repartizarea cheltuielilor indirecte de secție:

% = 923/S1 300,000
921/Faza I 200,000
921/Faza II 100,000

Se inregistreaza productia neterminată la inceput perioadă ( nu avem date)

% = 901 0
921/Faza I 0
921/Faza II 0

si la sfarsit perioada de gestiune

% = % 0
933/A 921/Faza I 0
933/B 921/Faza II 0

Se inregistrează costul efectiv al producției fazelor FI și FII

64
 902/Faza I = 921/Faza I 1,800,000

902/Faza II = 921/Faza II 800,000

Se înregistreaza diferentele de pret aferente

903/A = 902/Faza I 600,000

903/B = 902/Faza II (2,000,000)

Se înregistreaza decontarea cheltuielilor în afara productiei

902/C PER = 924/CGA 130,000

din care: pentru produsul Faza I 90,000

pentru produsul Faza II 40,000

Se inregistreaza inchiderea statistica a cheltuielilor si

a productiei neterminate la sfarsitul perioadei de gestiune

901 = % 2,730,000
931/Faza I 1,200,000
931/Faza II 2,800,000
903/A 600,000
903/B (2,000,000)
902/C PER 130,000

933/A 0
933/B 0

901

2,730,000 2,730,000
0

Tsd 2,730,000 2,730,000

Sold zero -

65
Exemplu 7.3.3

S.C. CIMUS SA are ca obiect de activitate producţia de lianți (cimenturi) în diverse sortimente.
Procesul tehnologic s-a delimitat în două faze: faza clincher (obţinere prin ardere a calcarului şi zgurei
de furnal la temperaturi mari a semifabricatului clincher) şi faza măcinare-aglomerare (obţinere ciment
în diverse sortimente). Întreprinderea dispune de două secţii principale: secţia 1 Cuptoare şi secţia 2
Moară-Ciment; două secţii auxiliare: sectorul mecano-energetic şi atelierul de întreţinere şi reparaţii şi
un sector administrativ şi de conducere. Pentru luna iunie exerciţiul N se cunosc urmatoarele date:

1) Date privind cheltuielile efectuate:

Situația cheltuielilor de producție Tabel 1
Nr. NATURA TOTAL CHELTUIELI CHELTUIELI ACTIVITATEA CHELT.
CHELT. DIRECTE INDIRECTE AUXILIARA
Crt. CHELTUIELILOR FAZA 1 FAZA 2 SEC. 1 SEC. 2 Sectia AIR GENERALE
ENERGETIC
1 MATERII PRIME 299.000 280.000 19.000
2 MATERIALE 230.600 42.000 43.000 32.000 52.000 16.000 15.600 30.000
3 CARBURANTI 21.000 0 0 10.000 0 3.000 0 8.000
4 PIESE SCHIMB 33.500 12.000 14.000 2.000 3.000 1.000 1.500 0
5 ECHIPAMENT 8.546 3.000 4.000 500 300 196 250 300
PROTECTIE
6 ALTE OB. DE INV. 1.430 200 300 420 320 40 50 100
7 ENERGIE 28.000 0 0 5.000 11.000 0 0 12.000
ELECTRICĂ
8 GAZE 13.000 12.000 0 0 0 0 0 1.000
9 APA 4.440 0 0 0 0 4.000 0 440
10 CHIRII 1.200 0 0 0 0 0 0 1.200
11 REPARATII DE LA 3.350 0 0 2.350 0 0 0 1.000
TERTI
12 DEPLASARI 800 0 0 0 0 0 0 800
DETASARI
13 TAXE 2.000 0 0 0 0 0 0 2.000
TELECOMUNICATII
14 SERVICII BANCARE 1.500 0 0 0 0 0 0 1.500
15 ALTE CHELT 2.000 0 0 0 0 0 0 2.000
16 SALARII BRUTE 240.639 58.800 66.150 17.640 22.050 1.764 3.675 70.560
17 AMORTIZARI 55.425 8.000 12.000 12.400 18.000 1.500 125 3.400
18 TOTAL 1 946.430 416.000 158.450 82.310 106.670 27.500 21.200 134.300

2) Date privind producţia obţinută în cursul perioadei de gestiune:

2.1 Producţia secţilor auxiliare este redată în tabelul următor:

Tabel 2
NR SECŢIA CHELTUIELI PROD. DESTINAŢIA PRODUCŢIEI
CRT AUXILIARA COLECTATE FIZICA ENERGETIC AIR SEC. 1 SEC. 2 SECT
ADM.
1 SECT. ENERG.(KW) 27.500 8.000 0 100 3.280 4.600 20
2 ATEL INTRET (ORE 21.200 1.200 250 0 450 410 90
REPARATII)
66
2.1 Producţia secţiilor de bază

În faza 1 s-au obţinut : 800 tone clincher la un cost antecalculat 600 lei/t din care 780 tone s-au
utilizat în faza 2; 400 tone piatra calcar pentru drumuri valorificată cu un preţ forfetar de 100 lei/t (produs
rezidual). Producţia de ciment obţinută în faza 2 este redată în tabelul de mai jos. În contabilitate preţul de
înregistrare este costul standard de 800 lei/t.

NR. SORTIMENTE FABRICATE CANTITATEA DENSITATEA

CRT. OBȚINUTĂ PRODUSULUI
(TONE) (g/cm3)
1 Ciment B-400 (calitatea super) 480 2.6
2 Ciment B-300 (calitatea extra) 300 2.34
3 Ciment B-200 ( calitate standard) 100 1.82

2.3 Producţia în curs de execuţie la sfârşitul perioadei de gestiune. se prezintă astfel:

- faza 1 : 50.530 lei;
- faza 2 : 23.575 lei.
Repartizarea cheltuielilor generale de administraţie se face folosind drept bază de repartizare.
salariile directe pe faze de calculaţie.
Pentru calculul costului pe sortimente de ciment se va utiliza procedeul indicilor de echivalenta
calculaţi ca raport direct ţinând cont de parametrul “densitatea liantului” .
Considerând că întreprinderea vinde în luna respectivă toată producția conform datelor din tabelul
9. se cere să calculați şi să comparaţi rezultatul exploatării calculat în contabilitatea de gestiune cu el
determinat în contabilitatea financiară (pe bază de înregistrări contabile cu conturi clasa 6 și 7).

Plan de rezolvare:

1. Calculul şi decontarea costului producţiei auxiliare;

2. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie şi a cheltuielilor generale pe faze de calculație;
3. Calculul costului efectiv al semifabricatului şi al produsului finit;
4. Înregistrarea operaţilor în contabilitatea de gestiune.
5. Înregistrarea operaţilor în contabilitatea financiară ( temă studiu individual).
Rezolvare:

1. Pentru determinarea costului producţiei auxiliare se va utiliza procedeul algebric care

presupune formarea unui sistem de două ecuatii cu două necunoscute. după principiul următor:

Qfi x cui = Chci + VPPi.j

unde: QfI = producţia fabricata de centrul auxiliar i;
cui =costul unitar al producţiei centrului (necunoscutele x.y.…);
Chci =cheltuieli colectate de centrul i;
VPPi.j =Valoarea prestatilor primite de centrul i de la centrul j.
Sistemul devine :
8.000 X = 27.500 + 250 Y
1.200 Y = 21.200 + 100X

67
 Se rezolvă sistemul şi se obţine X= 4 lei / kw şi Y= 18 lei ora întreţinere reparaţii. În tabelul 4 sunt
prezentate valorile obţinute în urma decontărilor pe destinaţii a prestaţiilor centrelor auxiliare. Aceste date
au fost înregistrate în tabloul de repartizare a cheltuielilor tabelul 5.

Tabel 4
Decontarea prestaţiilor centrelor auxiliare : Sector Energetic si AIR
Explicații Cantitate CU Valoare
SE livreaza la AIR 100 4 400
SE livreaza la Sec. CLINCHER 3.280 4 13.120
SE livreaza la Sec. CIMENT 4.600 4 18.400
SE livreaza la SECT. ADM. 20 4 80
TOTAL 8.000 KW 32.000
AIR livreazĂ la SECTOR 250 18 4.500
ENERGETIC
AIR livreaza la Sec. CLINCHER 450 18 8.100
AIR livreaza la Sec. CIMENT 410 18 7.380
AIR livreaza la SECT. ADM. 90 18 1.620
TOTAL 1.200 ORE 21.600

2. Repartizarea cheltuielilor indirecte nu necesită calcule suplimentare. Pentru repartizarea cheltuielilor

generale se utilizează procedeul suplimentării în varianta coeficientului unic. Cheltuieli generale de
admnistratie (CGA)de repartizat 136.000 lei.

EXPLICATII Baza Coeficient de Cota de

repartizare Repartizare Cheltuieli
Faza 1 40.000 1.60 64.000
Faza 2 45.000 1.60 72.000
Total 85.000 136.000

În tabelul 5 sunt prezentate rezultatele calculelor. în urma decontărilor efectuate.

SITUATIA DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR Tabel 5

NR NATURA TOTAL CHELTUIELI CHELTUIELI ACTIV. AUXILIARA CHELT.
DIRECTE INDIRECTE GEN.
CRT CHELTUIELILOR CHELT. FAZA FAZA SECŢIA SECŢIA ENERGETIC AIR
1 2 1 2
19 TOTAL 1 (din tab1) 946.430 416.000 158.450 82.310 106.670 27.500 21.200 134.300

20 Dec. ch. Centr. Auxiliare 0

21 - prestatii reciproce : SE- 0 -400 400
>AIR
22 AIR->SE 0 4.500 -4.500

23 - prestaţii externe: 13.120 18.400 -31.600 80

SE-->S1.S2. Adm
0
24 AIR-->S1.S2. Adm 0 8.100 7.380 -17.100 1.620
25 TOTAL 2 946.430 416.000 158.450 103.530 132.450 0 0 136.000
(după decontarea ch
centre aux)
68
 26 Decontarea ch. indirecte de secţie
asupra fazelor 103.530 132.450 -103.530 -132.450
27 TOTAL 3 946.430 519.530 290.900 0 0 0 0 136.000
28 Repartizarea CGA 64.000 72.000 -136.000
29 TOTAL 4 946.430 583.530 362.900 0 0 0 0 0

5. Calculul costului de producţie

3.1 Calculul costului semifabricatului clincher obţinut în faza 1

Tabelul 6
NR. EXPLICAȚII FAZA 1 FAZA 2
CRT.
1 Cheltuieli totale repartizate pe fază 583.530 362.900
2 Valoarea semifabricatelor din faza precedentă 0 480.675
2.1 Cantitatea de semifabricat utilizat 0 780
2.2 Costul unitar al semifabricatului 0 616
3 Producţia neterminată initială 0 0
4 Producţia neterminată finală 50.530 23.575
5 Cheltuieli de producţie aferente fazei de calculaţie 533.000 820.000
(rd1+rd2+rd3-rd4)
6 Valoarea produselor secundare (se scade) 40.000 0
7 Cost efectiv aferent produsului principal 493.000 820.000
8 Producţia obţinută (tone) 800
9 Cost unitar efectiv (lei/tonă) 616.25 Pentru faza
10 Cost standard 600.00 2 calcul pe
11 Diferente de preț (rd9 -rd10) 16.25 baza de
("+" nefavorabile;" -" favorabile) indici de
12 Diferenţe de preţ totale 13.000 echivalenta

Reamintim că , în faza 2 se obțin trei sortimente de ciment.

Echivalarea producției fizice conduce la obținerea a 820 ue. ( vezi tabelul nr. 7)

69
 3.2 Calculul costului unitar pe sortimente de ciment
TABELUL 7
Faza Denumire UM Cant. Parametru Indice Q (ue) Ctue= ctuf=
Calc
produs Q pi echiv. Que=Q*Ie (CHT/Qtue) ctue*Ie
Ie=pi/pb
CIMENT TO 480 2.60 1.00 480 ue 1.000 1.000
F2 SUPER B400
F2 CIMENT B-300 TO 300 2.34 0.90 270 ue 1.000 900
F2 CIMENT B-200 TO 100 1.82 0.70 70 ue 1.000 700
TOTAL * * * 820 ue * *
Semnificaţia simbolurilor din tabelul de mai sus este următoarea:
-pi : parametrul produsului i;
-pb: parametrul ales drept bază de echivalare;
-Ie: indice de echivalare;
-Que: cantitatea de produs în unităţi echivalente;
- Qtue : cantitatea totală în unităţi echivalente;
- Ctue: cost unitate echivalentă;
- Ctuf: cost unitar unitate fizică.

3.3 Calculul diferenţelor de preţ unitare şi totale

TABELUL 8
NR Denumire UM Cantitate Cost COST COST COST DIFERENTE DIFERENTE
semifabricat STANDARD EFECTIV
CRT sau produs FABRIC standar TOTAL UNITAR EFECTIV UNITARE TOTALE
obţinut ATA d (lei/T) LEI/T TOTAL
1 CLINCHER To 800 600 480.000 616.25 493.000 16.25 13.000
2 CIMENT SUPER To 480 800 384.000 1.000 480.000 200 96.000
B400
3 CIMENT B-300 To 300 800 240.000 900 270.000 100 30.000
4 CIMENT B-200 To 100 800 80.000 700 70.000 -100 -10.000

3.4 Calculul rezultatelor analitice şi globale

TABELUL 9

RATA
RENTAB MARJA
DENUMIRE Cost REZULTAT (PROFIT/ CIFRA REZULTAT PE
NR PRODUS UM Qv Pvu unitar ANALITIC COST) DE AFACERI TOTAL CA (%)
VINDUT Lei/to Lei/to unitar (LEI) (LEI)
CRT %
1 CIMENT TO 400 1.200 1.000 200 20 480.000 80.000 16.67
SUPER
B-400
2 CIMENT TO 250 1.050 900 150 17 262.500 37.500 14.29
B-300
3 CIMENT TO 80 900 700 200 29 72.000 16.000 22.22
B-200
TOTAL 814.500 133.500 16.39

70
4. Înregistrarea operaţiilor economice în contabilitatea de gestiune
Nr. Cont Cont Suma
Crt. Explicaţia debitor Creditor
1 Înregistrarea cheltuielilor directe şi indirecte conform % 901 946.430
situaţiei de colectare a cheltuielilor 921/f1 416.000
(total 1 , Repartiuția primară, Tabel 1) 921/f2 158.450
922/SE 27.500
922/AIR 21.200
923/S1 82.310
923/S2 106.670
924 134.300
2 înregistrarea obţinerii de produse și semifabricate : 931/f1/p. sec 902/f1/p. sec 40.000
400 t piatră calcar x 100 lei/t = 40.000 lei 931/f1/sf 902/f1 480.000
800 t clincher x 600lei/t = 480.000 lei 931/f2/b400 902/f2 384.000
480 t cim. B400 x 800lei/t = 384.000 lei 931/f2/b300 902/f2 240.000
300 t cim. B300 x 800 lei/t = 240.000 lei 931/f2/b200 902/f2 80.000
100 t cim. B200 x 800 lei/t = 80.000 lei
3 Decontarea prestaţilor reciproce ale centrelor auxiliare cf. 922/SE 922/AIR 4.500
tab. 5 922/AIR 922/SE 400
4 Decontarea prestatilor centrelor auxiliare SE şi AIR către % 922/SE 31.600
celelalte centre S1. S2 şi CGA 923/S1 13.120
923/S2 18.400
924 80
% 922/AIR 17.100
923/S1 8.100
923/S2 7.380
924 1.620
5 Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie asupra 921/f1 923/f1 103.530
fazelor de calculație 921/f2 923/f2 132.450
6 Repartizarea cheltuielilor generale pe faze % 924 136.000
921/f1 64.000
921/f2 72.000
7 Înregistrarea producţiei în curs de executie pe faze la sfârşit 933/f1 921/f1 50.530
perioada ; 933/f2 921/f2 23.575
8 Inregistrarea costului efectiv în faza 1: pentru semifabricat şi 902/f1 921/f1 493.000
pentru produsul secundar 902/f1 921/f1 40.000
9 Inregistrarea diferenţelor de pret la semifabricate 903/f1 902/f1 13.000

Înregistrarea transferului de semifabricat din faza 1 în faza 2 921/f2 931/f1/sf 468.000

10 şi a diferentelor de preţ aferente. 921/f2 903/f1 12.675

11 Înregistrarea costului efectiv din faza 2 902/f2 921/f2 820.000

12 Înregistrarea diferențelor de preţ în faza 2 % 902/f2 116.000
903/f2/B400 96.000
903/f2/B300 30.000
903/f2/B200 -10.000
13 Închiderea conturilor 931și 903 prin 901 901 % 872.325
20 t semifabricat în stoc*600= 12.000 lei 931/f1/p.sec 40.000
20 t semifabricat în stoc*16.25= 325 lei 931/f1 12.000
903/f1 325
931/f2/B400 384.000
931/f2/B300 240.000
931/f2/B200 80.000
903/f2/B400 96.000
903/f2/B300 30.000
903/f2/B200 -10.000
14 Se închid ”statistic” conturile 901 şi 933 901/f1 933/f1 50.530
901/f2 933/f2 23.575

71
 Înregistrarea în Registrul Cartea Mare a operaţiunilor (realizarea evidenţei sistematice):

921 „Cheltuielile activităţii de 921 „Cheltuielile activităţii de

bază” /Faza F1 bază”/Faza F2

RD RC RD RC
TSD TSC TSD
31.650 TSC
0

922 AIR
922 SE

RD RC RD RC
TSD TSC TSD
31.650 TSC

923 S1
923 S2

RD RC RD RC
TSD TSC TSD
31.650 TSC

924
925

RD RC RD RC
TSD TSC TSD
31.650 TSC

72
 8. Metoda de calculaţie Direct-Costing
Indicatorii relaţiei preţ-cost-volum
Problema 8.1:
O societate comercială a produs şi a vândut 2.000 de bucăţi din produsul A la preţul de vânzare de
10 lei/buc. Cheltuielile variabile au fost de 12.000 lei iar costurile fixe de 4.000 lei. Precizaţi care este
cantitatea şi respectiv valoarea producţiei echivalente punctului de echilibru.

Rezolvare:

Pe= CFT/(pvu-cvu) = 4000/(10-6)=1000 buc sau 10.000 lei !

Problema 8.2
O societate comercială a produs şi a vândut 2.000 de bucăţi din produsul A la preţul de vânzare de
10 lei/buc. Cheltuielile variabile au fost de 12.000 lei iar costurile fixe de 4.000 lei. Precizaţi care este
factorul de acoperire. intervalul de siguranţă şi coeficientul de siguranţă.
Rezolvare:

Problema 8.3
O societate comercială a produs şi a vândut 5.000 kg de produse finite. Veniturile obţinute sunt de
500.000 lei. cheltuielile variabile de 400.000 lei iar costurile fixe de 50.000 lei. Precizaţi care este
cantitatea şi respectiv valoarea producţiei echivalente punctului de echilibru.
Rezolvare:

Problema 8.4
O societate comercială a produs şi a vândut 5.000 kg de produse finite. Veniturile obţinute sunt de
500.000 lei. cheltuielile variabile de 400.000 lei iar costurile fixe de 50.000 lei. Precizaţi care este factorul
de acoperire. intervalul de siguranţă şi coeficientul de siguranţă.
Rezolvare:

73
Problema 8.5
O societate şi-a propus să obţină în anul următor un profit de 20.000 lei. Preţul de vânzare este de
180 lei. costul variabul unitar este de 100 lei iar cheltuielile fixe sunt de 40.000 lei. Câte produse trebuie
să vândă societatea pentru a obţine profitul planificat?
Rezolvare:

Problema 8.6 O societate comercială produce şi vinde 1.000 bucăţi produse având preţul de
vânzare de 1.500 lei. cheltuielile variabile 1.200 lei/bucata. iar cheltuielile fixe totale sunt 240.000
lei. Care este cantitatea de produse ce trebuie fabricată şi vândută pentru ca profitul să fie zero:
a) 900 buc.; b) 950 buc.; c) 800 buc.; d) 750 buc.;

Rezolvare:

74
 9. Metoda Standard -Cost
Problema 9.1 Pentru fabricaţia produsului A utilizăm materia primă cauciuc. pentru care cunoaştem
următoarele informaţii: Consumul unitar standard pentru fabricaţia unei unitati de produs A – Anvelopă
Autoturism ALL SEASON: 10 kg pe bucată. costul de achiziţie unitar standard 30 lei/kg. În cursul
perioadei de gestiune s-au fabricat 2.000 bucăţi produse Anvelope. pentru care s-au consumat 1.800 kg de
materie primă. achiziţionată la 31 lei/kg. Calculaţi şi interpretaţi abaterile de la costurile standard pentru
materia primă.

Rezolvare:

Vom utiliza următoarele formule de la calcul a abaterilor pentru materiale:

- abateri de la norma de consum pentru materiale sau abateri de consum pe total producţie fabricată

Acmtp / Q  Ce  Cs* Ps *Q

- abateri de preţ pentru materiale pe total producţie fabricată

Apmtp  Ce * Pe  Ps* Q

Unde termenii au următoarea semnificaţie:
Ce- consum efectiv unitar
Cs- consum standard unitar
Ps- preţ standard unitar
Pe- preţ efectiv unit

Calculul anaterilor de la materiale

Pret
Consum Consum Pret unitar Cantit abaterea de cantitate abaterea de pret
unitar unitar unitar ate de Abatere
Apmtp  Ce* Pe  Ps*Q
standard efectiv standard efectiv produ totala
Denumire Kg/ buc. Kg/buc lei/kg. lei/kg. se Acmtp / Q  Ce  Cs* Ps *Q
material cs ce Ps Pe Q
6=(2-1)
xcol3
x col5 7=(4-3)x2
0 col 1 col 2 col 3 col 4 col 5 xcol 5 8=6+7
CAUCIUC 10 9 30 31 2000 - 60.000.00 + 18.000.00 - 42.000.00

Problema Nr. 9.2 Pentru fabricaţia produsului A cunoaştem următoarele informaţii: Timpul unitar standard
pentru fabricaţia unei unitati de produs A – Anvelopă autoturism: 0.10 H pe bucată. Tariful de salarizare standard
30 lei/ora. În cursul perioadei de gestiune s-au fabricat 2.000 bucăţi produse anvelope. pentru care s-au decontat
1.900 ore manoperă directă. plătită cu 31 lei/ora. Calculaţi şi interpretaţi abaterile de la costurile standard pentru
manopera.

Rezolvare:
75
t e - timpul efectiv pe bucata 1900 h : 2000 bucati = 0.95 h/buc.
t s - timpul standard 0.1 h/buc
Tss- tariful de salarizare standard : 30 lei/h
Tse- tarif de salarizare efectiv : 31 lei/h

Tarif
timp unitar timp unitar unitar Tarif unitar Cantitate de
Denumire standard efectiv standard efectiv produse buc Abaterea Abaterea Abatere
operatie ora/ buc. ora/buc lei/ora. lei/ora. fabricate de timp de tarif totala
0 col 1 col 2 col 3 col 4 col 5 6=(2-1)x3xcol 5 7=(4-3)x2xcol 5 8=6+7
operatia 1 0.1 0.95 30 31 2000 + 51.000.00 + 1.900.00 + 52.900.00

Semnul “minus” indică o economie. iar semnul “plus” o depăşire de la standarde.

Cauzele abaterilor de la costurile standard se prezintă mai jos:

Abaterile datorate preţului

- abaterile de la cost de achiziţie;
- variația preţurilor în timp;
- proasta politică a aprovizionărilor;
- slaba previziune a preţurilor de cumpărare.

Abaterile de la cantităţile consumate

- creşterea procentuală a rebuturilor şi deşeurilor;
- materii slab defectuoase;
- risipă. avarii în cursul de transport intern;
- standardele tehnice prost făcute, neactualizate.

Abaterile de la tariful de salarizare

- creşterea (legală sau contractuală) a salariilor neprevăzută pentru perioada respectivă;
- recurgerea excesivă la ore suplimentare;
- folosirea de personal necalificat sau de altă calificare pentru diverse operaţii.

Abaterile de la timpul de fabricaţie

- slaba organizare a producţiei;
- scăderea productivităţii;
- întreţinere defectuoasă a echipamentelor.

76
 10. Teste de verificare a cunoştinţelor

10.1 Potrivit IAS 2, costul de producţie al unui bun cuprinde:

a) Costurile directe de producţie, cheltuielile indirecte de producţie angajate, cheltuielile generale
de administraţie, cheltuielile de desfacere;
b) Costurile de producţie, costurile indirecte de producţie, o parte din cheltuielile de desfacere,
cheltuielile financiare;
c) Costurile de exploatare, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind
legate de fabricaţia acestuia;
d) Costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consummate, celelalte cheltuieli
directe de producţie, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind
legate de fabricaţia acestuia.

10.2 O întreprindere fabrică două comenzi (A şi B) în cadrul unei secţii de producţie. Comanda A prezintă
producţie neterminată la începutul lunii de 60.000 lei. Cheltuielile directe înregistrate:
- comanda A 100.000 lei;
- comanda B 150.000 lei.
Cheltuielile indirecte de producţie: 75.000 lei. Comanda B prezintă la sfârşitul lunii producţie neterminată
45.000 lei. Care este costul comenzilor A şi B?
a) 191.000 lei şi 150.000 lei
b) 190.000 lei şi 150.000 lei
c) 189.000 lei şi 152.000 lei
d) 190.500 lei şi 151.600 lei

10.3 Indicaţi formula contabilă corectă din contabilitatea de gestiune şi din contabilitatea financiară
privind producţia obţinută:
a) 902 = 921 50.000; 345= 711
b) 921 = 931 50.000: 345= 701
c) 901 = 931 50.000; 345= 701
d) 931 = 902 50.000; 345= 711

10.4 O societate comercială produce şi vinde 1.000 bucăţi produse având preţul de vânzare de 3.000 lei,
cheltuielile variabile 2.400 lei/bucata iar cheltuielile fixe totale sunt 480.000 lei. Care este cantitatea de
produse ce trebuie fabricată şi vândută pentru ca profitul să fie zero:
a) 900 buc.; b) 950 buc.; c) 850 buc.; d) 800 buc.;

10.5 O întreprindere produce două produse A şi B, costurile indirecte de producţie sunt 600.000 lei, din
care fixe 120.000 lei. Folosind salariile directe în sumă de 300.000 lei, din care produsul A 100.000 lei, ca
bază de referinţă, care sunt costurile indirecte imputate raţional celor două produse dacă gradul de
activitate aferent perioadei de gestiune este de 80%:
a) 192.000 lei A şi 384.000 lei B
b) 160.000 lei A şi 320.000 lei B
c) 164.000 lei A şi 328.000 lei B
d) 192.000 lei A şi 328.000 lei B

10.6 O întreprindere dispune de 748.000 lei pentru a fabrica următoarele cantităţi de produse: A = 20.000
buc.; B = 40.000 buc.; C = 40.000 buc.. parametrul pentru calculul indicilor de echivalenţă este preţul de
vânzare diferenţiat astfel: A = 12 u.m.; B = 24 u.m.; şi C = 6 u.m. Care dintre variantele de mai jos
reflectând costul unitar este în concordanţă cu procedeul coeficienţilor de echivalenţă calculaţi ca raport
direct. baza de referinţă fiind produsul B:
77
 a) A = 5.50 u.m.; B = 12.00 u.m.; C = 2.75 u.m.;
b) A = 5.50 u.m.; B = 11.00 u.m.; C = 2.75 u.m.;
c) A = 5.50 u.m.; B = 11.00 u.m.; C = 3.75 u.m.;
d) A = 6.00 u.m.; B = 12.00 u.m.; C = 3.00 u.m.;

10.7. Ce semnifică înregistrarea: 901 = 931 80.000 lei

a) preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară
b) interfaţa între costul producţiei obţinute şi cheltuielile ocazionate;
c) transferarea cheltuielilor în contabilitatea financiară;
d) diferenţă între costul prestabilit şi costul efectiv al producţiei.

10.8. O societate fabrică două produse A si B. capacitatea normală de producţie fiind de 100.000 unităţi
pentru produsul A şi 60.000 unităţi pentru produsul B. În exerciţiul N, societatea a fabricat 90.000 unităţi
din produsul A şi 30.000 unităţi din produsul B. Ştiind că în anul N cheltuielile fixe au fost de 50.000 lei.
Să se calculeze costul subactivităţii:
a) 5.000 lei b) 12.500 lei
c) 25.000 lei d) 38.500 lei

10.9. O societate fabrică cinci produse despre care avem urmatoarele informatii: produsul A: preţ de
vânzare 10.000 lei, cost variabil unitar 8.000 lei; produsul B: preţ de vânzare 9.000 lei, cost variabil unitar
7.000 lei; produsul C: preţ de vânzare 5.000 lei, cost variabil unită 3.000 lei; produsul D: preţ de vânzare
15.000 lei. cost variabil unitar 14.000 lei; produsul E: preţ de vânzare 13.000 lei, cost variabil unitar
10.000 lei. Ţinând cont de factorul de acoperire, dacă ar fi să renunţaţi la unul din produse, care ar fi
acela?
a) B; b) C; c) D; d) E;

10.10. Dispuneţi de următoarele informaţii: cantitatea de produse vândute 100 bucăţi; preţul de vânzare
unitar 1.200 lei/bucata; costul variabil unitar 900 lei/bucata; costuri fixe totale 24.000 lei. Indicaţi
mărimea factorului de acoperire şi a punctului de echilibru:
a) 26% 120.000 lei;
b) 24% 112.500 lei;
c) 23% 96.000 lei;
d) 25% 96.000 lei;

Răspunsuri la testele de autoevaluare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
D B A D A D B B D D

78
 11. FORMULE ȘI MODELE DE CALCUL UTILIZATE

II. Nomenclatura oficială a cheltuielilor de producţie pe elemente primare este:

I.Cheltuieli materiale:
- materii prime materiale din care:
- materii prime materiale din ţară;
- materii prime materiale din recuperări;
- materii prime materiale din import.
- produse şi semifabricate din cooperare;
- combustibili. energie şi apă;
- amortizarea mijloacelor fixe;
- cheltuielile cu reparaţiile şi alte lucrări şi serviciile prestate de terţi.
II.Cheltuieli cu munca vie:
- salarii;
- contribuție asiguratorie de muncă.
III.Contribuţii la fondul de cercetare-dezvoltare;
IV.Impozite pe clădiri. taxe şi alte cheltuieli prevăzute de lege.

III. În contabilitatea financiară. cheltuielile după natură se grupează în:

 cheltuieli de exploatare:- cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri.
- cheltuieli cu lucrările şi servicii executate de terţi;
- cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;
- cheltuieli cu taxele, impozitele şi alte vărsăminte asimilate;
- cheltuieli cu personalul.
 cheltuieli financiare;
 cheltuieli extraordinare
 cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
 cheltuieli cu impozitul pe profit.

IV. Nomenclatura cheltuielilor pe articole de calculaţie

Aceasta are o formă minimală care se regăseşte în toate unităţile care calculează costuri şi este
formată în principal de următoarele articole de calculaţie:

1. Materii prime şi materiale directe;

2. Materiale recuperabile şi refolosibile sau deşeuri (se scad);
3. Salarii directe;
4. Contribuţiile la asigurări şi protecţia socială aferente salariilor directe
I. Total cheltuieli directe.
5. Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor;
6. Cheltuieli generale ale secţiei.
II. Total cheltuieli indirecte de producţie (comune sau de regie ale secţiei).
I+IITotal cost producţie.
7.Cheltuieli generale de administraţie;
79
 8.Cheltuieli de desfacere.
Total cost complet al producţiei

Articole de calculație în sectorul construcții:

1. Materiale
2. Manoperă
3. Utilaj
5.1 Utilaj termic
5.2 Utilaj Electric
4. Transport
4.1 Transport CFR
4.2 Transport maritim
4.3 Transport auto

IV. Formule pentru calculul costului producţiei pe diferite faze ale ciclului economic
Ca= PC+ CTA+ TV+Cv + Acc+Ach
Ca= cost de achiziţie
PC = Preţ de cumpărare
TV= taxe vamale
Cv= comision vamal
Acc = accize
Ach = alte cheltuieli pentru punerea în stare de utilitate a bunului

Cost de producţie = CD + Cota CIP

Cost complet = Cost de producţie + Cota CGA+ Cota Cheltuieli desfacere

V. Clasificarea cheltuielilor variabile și fixe versus directe /indirecte

Explicații Cheltuieli Variabile Cheltuieli fixe

consum de materii prime.
Cheltuieli directe materiale directe. Salariul unui responsabil şef pe produs.
salariile muncitorilor direct productivi amortizarea unei instalaţii
salarizaţi în acord direct
combustibil Cheltuieli indirecte de sectie.
tehnologic. energie electrica. gaz. apa CGA. cheltuieli de desfacere
Cheltuieli indirecte în scopuri tehnologice

80
 VI. Relații de calcul în DIRECT COSTING

Explicaţii Simbol Sume

Cantitate fabricata și vândută (buc.) Qv 100.000
Pret vanzare unitar (lei/buc) Pvu 10
Cifra de afaceri ( lei) CA sau D 1.000.000
Cheltuieli variabile unitare (lei/buc) cvu 7
Marja brută unitara (lei/buc) cbu 3
Marja brută totală ( lei) CBT 300.000
Rata marjei brute unitare (%) RM/cv 30%
Cheltuieli fixe totale (lei) CFT 120.000
Rezultat brut total ( lei) Rb=Ca-Cvt-Cft 180.000
Punctul de echilibru fizic ( buc.) Pe=CFT/cbu 40.000
Volumul desfacerilor la Pe ( lei) d = Pe x PVU 400.000
Valoric sau desfaceri la nivel punct echilibru (d)-lei d= Cft/RMcv 400.000
Factorul de acoperire (%) Fa= CFT/d 30%
Fa=CBT/CA 30%
Fa= cbu/pvu 30%
Koeficient de siguranţa dinamic (%) KSD=(D-d)/D 60%
(indice de securitate) KSD=Pb/CBT 60%
Pret de vânzare propus pentru un Fa dat (lei/buc) Pvu=(Cvu/(1-Fa) 10
Interval de siguranţă (lei) Is= D-d 600.000

Levier operational = Variatia relativa a Rezultatului x100 = 5

Variatia relativa a CA
Adică la o creștere cu 1 % a cifrei de afaceri. rezulatul crește de 5 ori mai mult !!!

Explicatii Moment T0 Moment T1 Variatia T1-T0 Crestere%

Cifra de afaceri 500.000 520.000 20.000 4.00%
Rezultat 30.000 36.000 6.000 20.00%

VII. Relaţiile de calcul a abaterilor în metoda standard cost

- abateri de la norma de consum pentru materiale

* pe produs

Acm p   Ce  Cs* Ps

Ce- consum efectiv unitar
Cs- consum standard unitar
Ps- preţ standard unitar
Pe- preţ efectiv unitar

* pe total producţie fabricată

81
 Acmtp / Q  Ce  Cs* Ps *Q
tp- total producţie
Q- producţia efectiv realizată

- abateri de preţ pentru materiale

* pe produs

Apm p   Ce* Pe  Ps

Pe- preţ efectiv

* pe total producţie

Apmtp  Ce * Pe  Ps* Q

Abaterea de la cheltuielile standard cu materialele pentru ambele cauze. se determină la rândul ei.
atât pe produs cât şi pentru întreaga cantitate de produs.

- abaterea de la cheltuielile standard cu materiale

pe produs

A.ch.st.mat prod   Ce * Pe  Cs * Ps
sau
A.ch.st.mat prod.  Acm p   Apm p 

Sau pe total producţie

A.ch.st.mat.tp  Ce * Pe  Cs * Ps * Q

sau
A.ch.st.mat.tp  Acmtp  Apm,tp

tp – total productie

2) Abaterea de la cheltuielile standard cu manopera – se determină pe cele două cauze care le-au
generat :
a) abateri de la norma de timp (timpul standard)
b) abateri de la tariful de salarizare standard
Se calculează atăt pe produs cât şi pe total produs, dar şi pe fiecare operaţiune în parte, efectuată
pentru realizarea unui produs.
Relaţii de calcul pentru abaterile pentrz manopera:

a) Abateri de la timpul standard cu manopera  Ats 

* pe produs

82
 Ats.man p   t e  t s *Tss

t e - timpul efectiv
t s - timpul standard
Tss- tariful de salarizare standard
Tse- tarif de salarizare efectiv

* pe întreaga producţie

Ats.mantp / Q t e  t s *Tss * Q

b) Abaterea de la tariful de salarizare standard cu manopera  ATss 

* pe produs

ATss.man p   t e * Tse  Tss 

Tse- tarif de salarizare efectiv

* pe întreaga producţie

ATss.mantp / Q  t e * Tse  Tss * Q

După calculul abaterilor pe cele două cauze. se determină şi abaterea cumulată pe cele două cauze
(abaterea totală de la cheltuielile standard cu manopera).
* pe produs

Ach.st.man p   t s * Tse  t s * Tss

sau
Ach.st.mantp / Q   Ats.man p   ATss.man p 

* pe întreaga producţie

A  te * Tse  ts *Tss * Q

ch.st.man t tp Q 
 

sau
A A A
ch.st.man tp Q  Tss.man tp Q  ts.man tp Q 
     

83
 12. Proiect individual

privind
metoda de calculaţie a costurilor
pe culturi și pe categorii de animale

Lucrarea practică prezentată mai jos, este axată pe exemplul unei ferme mixte de producţie din
cadrul unei societăţi agricole. Pentru evitarea înregistrărilor cu caracter de repetabilitate, datele privind
cheltuielile de producție se prezintă cumulat, pentru anul curent 20NN.
La ferma nr. 1 cu profil vegetal s-a prevăzut cultivarea grâului pe o suprafaţă de 200 ha şi a
porumbului pe o suprafaţa de 300 ha. Obiectul activităţii fermei nr.2 cu profil zootehnic îl constituie
creşterea animalelor de producţie (vaci pentru lapte) şi a animalelor tinere şi la îngrăşat (categoria viţei 0-6
luni).

Calculaţia costurilor în acest studiu de caz se va realiza pentru produsele de bază:

la ferma nr 1 : tona de grâu şi tona de porumb

la ferma nr 2 : lapte și ”kg spor greutate la viței”

I Situaţia la începutul anului privind activitatea fermei vegetale de producţie se prezintă astfel:
- producţia neterminată (lucrari agricole de toamnă) la cultura grâului 20.000 lei;
- producţia neterminată (lucrari agricole de toamnă) la cultura porumbului 10.000 lei;

II Operaţiile economice ce au avut loc în cursul anului 20NN în legatură cu cheltuielile de producţie se
regasesc în tabelele de mai jos:

84
Cheltuieli de producție înregistrate la ferma vegetală în perioada de gestiune
Tabel 12.1
CENTRE AUXILIARE
CHELTUIELI CH.
NR EXPLICATII TOTAL DIRECTE COMUNE COTA

PORUM TRAC AUTO- INGRAS.

CRT FERMA GRIU B TOARE COMBINE NATUR. FERMA CH. GEN.
1 Cheltuieli cu salarii 193.000 0 0 72.000 12.000 9.000 40.000 50.000
2 CAM 2.5% 18.325 0 0 1.800 300 225 1.000 12.500
MATERIALE-
3 seminte etc.. 608.025 200.000 380.000 20.000 1.000 4.025 3.000 0
Cheltuieli cu
4 reparații 24.400 0 0 16.000 5.000 0 3.000 1.080
5 Energie electrică 2.300 0 0 0 0 0 1.000 2.400
Chelt cu
6 amortizarea 22.500 0 0 5.400 7.700 3.550 1.000 4.850
ALTE CH.
7 INCORPORABILE 0 0 0 0 0 0 0 0
TOTAL I
(REPARTITIA
PRIMARA) 868.550 200.000 380.000 115.200 26.000 16.800 49.000 70.830

Cheltuieli înregistrate la ferma zootehnică:

Tabel 12.2
CH.
NR EXPLICATII TOTAL CHELTUIELI DIRECTE COMUNE COTA
VACI VITEI 0-6
CRT FERMA LAPTE LUNI FERMA CGA
1 SALARII INREGISTRATE 120.000 30.000 10.000 50.000 30.000
2 CAM 2.5% 3.000 750 250 1.250 750
MATERIALE
3 DIVERSE/AUXILIARE 3.460 0 0 1.460 2.000
4 FURAJE PENTRU ANIMALE 403.000 353.000 50.000 0
REPARATII EFECTUATE DE
5 TERTI 40.450 8.000 2.450 20.000 10.000
6 ENERGIE ELECTRICĂ 15.190 3.250 500 6.990 4.450
7 AMORTIZAREA MIJL. FIXE 31.300 10.000 1.800 14.300 5.200
8 ALTE CH. INCORPORABILE 4.000 4.000
TOTAL I (REPARTITIA
PRIMARA) 620.400 405.000 65.000 94.000 56.400

III. Productia obținută în cursul perioadei

3.1 La ferma vegetală:
Producţia obţinută şi consemnată în documentele primare indică urmatoarele date:
- de la cultura grâului însămânţat pe o suprafaţă de 200 ha. s-a recoltat 400 to. de grâu, preţul
standard (antecalculat) 700 lei/to şi paie evaluate 28.385 lei;

85
 - de la cultura porumbului însămânţat pe o suprafaţă de 300 ha. s-a recoltat 900 to. Porumb, preţul
standard 730 lei/to boabe şi coceni evaluaţi la 49.665 lei;
- de la activitatea cu tractoarele, lucrările executate şi transformate în unităţi convenţionale (hantri) au
reprezentat 160 hantri din care 50 hantri pentru cultura grâului şi 100 hantri pentru cultura porumbului, 10
hantri pentru administrarea îngrăşamintelor naturale.

Precizari privind bazele de repartizare:

Administrarea
Explicatii Total ferma Grâu Porumb îngrașămintelor
Suprafața cultivata-ha 500 ha 200 300
Productia realizata in tone 1300 to 400 900
Productie auxiliara- han 160 han 50 100 10
Productia la ha (to/ha) 2 3

3.2 La ferma zootehnică. producţia obţinută şi consemnată în documentele primare ale fermei
nr 2. indică urmatoarele date:
- la categoria vaci pentru lapte. au rezultat:
-250.000 litri lapte (produs finit). evidenţiat în contabilitate la costul standard 2 lei/litru;
-viţei 80 capete 2400 kg., evaluați la un costul standard unitar de 10 lei/kg adică, 24.000 lei;
- gunoi de grajd evaluat la un preț de valorificare la piață de 22.000 lei;
- categoria viţei 0-6 luni:
- sporul de creştere în greutate 10.000 kg, înregistrat la un cost standard de 10 lei/kg.;
- gunoi de grajd evaluat la 5.600 lei.
Din cantitatea de lapte obţinută 10.000 litri au fost administraţi pentru creşterea viţeilor 0-6 luni.
adică o valoare de aproximativ 20.000 lei.
Referitor la obiectul de calculație vițeii categoria 0-6 luni, animale tinere de natura stocurilor.
se mai cunosc următoarele informații:
Nr crt Explicatii UM Sume
1 VAL. EXISTENT LA INCEPUT PER Lei 4.800

2 VAL. INTRAR. DIN PROD. PROPRIE Lei 24.000

3 VAL. INTRAR. DIN productie proprie
4 VAL. INTRAR. DIN CUMPARARI Lei 2.600
TOTAL valoare stoc vitei 0-6 luni 137.665
5 GREUTATE EXISTENT INCEPUT PER. Kg 480
6 GREUTATE INTRARI PROD PROPRIE Kg 2.400
7 GREUTAT INTRARI DIN CUMPARARI Kg 250
8 SPOR DE GREUTATE Kg 10.000
GREUTATE VIE TOTALA a viteilor ( Kg) 13.130

86
III Cerinţele temei:
a. Calculul costului unitar al producţiei obţinute la cele doua ferme;
b. Înregistraţi în contabilitatea de gestiune operaţiile de mai sus.
c. Determinaţi prețul de vânzare ştiind că marja de profit planificată este 10% la costul de producţie.

Plan de rezolvare
Pentru ferma vegetală:
1. Întocmirea situaţiei de colectare a cheltuielilor de producţie incorporabile costului de producţie
2. Repartizarea cheltuielilor centrului tractoare pe baza producţiei exprimată în hantri;
3. Repartizarea cheltuielilor centrului autocombine pe baza cantităţii de cereale recoltate- tone;
4. Repartizarea în costul culturilor agricole a cheltuielilor centrului administrarea îngrăşămintelor pe
baza suprafeţelor cultivate;
5. Repartizarea cheltuielilor indirecte de fermă pe baza totalului cheltuielilor directe înregistrate pe
culturi;
6. Repartizarea cheltuielilor generale de administraţie şi conducere în costul produselor pe baza
costului de fermă;
7. Calculul costului efectiv al produselor de bază ţinând cont de valoarea producţiei neterminate.
Pentru ferma zootehnică:
1. Întocmirea situaţiei de colectare a cheltuielilor de producţie incorporabile costului de producţie la
ferma zootehnică;
2. Repartizarea cheltuielilor indirecte de fermă pe baza totalului cheltuielilor directe înregistrate pe
categorii de animale;
3. Repartizarea cheltuielilor generale de administraţie şi conducere în costul produselor pe baza
costului de fermă;
4. Calculul costului efectiv al produselor de bază ţinând cont de valoarea producţiei neterminate.

87
 13. Bibliografie selectivă
Belverd E. Needles. Jr. . Principiile de baza ale contabilității. Ediţia a cincea, Editura Arc. 2000
Henri R. Anderson. James
C. Caldwell

Gheorghe Cârstea. "Contabilitatea de gestiune și calculaţia costurilor “, Editura GENICOD,

Oprea Călin
Constanţa Iacob
Charles T. Horngren. Srikant
Datar. George Foster
Bucuresti, 2002
"Contabilitatea gestiunii interne a unităţilor economice".
Craiova, 1994.
Contabilitatea costurilor- o abordare managerială. Editura Arc, 2006
Ediţia a XI-a, pag. 2-4.

"L’essentiel de la comptabilite analatique". Les Editions D’organization, Paris,

Didier LECLER 1997.
,H. Bouquin "Comptabilité analytique et gestion", Editura Economica, 49 rue Hericart,
75015, Paris, 2006.

Georges Langlois “ Contrôle de gestion “Editions Foucher, Paris, 1996

P. Mykita. J. Tuszynski “Comptabilité analitique”. Editions Foucher, Paris, 1995

Klaus Ebbeken Calculaţia şi managementul costurilor".

Ladislau Posller Editura Teora. București. 2000
Mihai Ristea
Florin Sgărdea Contabilitate şi control de gestiune, Bucureşti, Editura ASE, 2004

Florin Sgărdea Contabilitate managerială aprofundată, Bucureşti. Ed. ASE, 2011

Florin Sgărdea Contabilitate&control de gestiune – Aplicaţii şi studii de caz.

Bucureşti, Editura ASE, 2004.
XXX Precizări ale MF privind organizarea contabilităţii de gestiune
MO 23 din 12 ian 2004.

Spor la învăţat
și nu uitaţi:

Costul este o „construcţie” din elemente incorporabile în timp ce capitalul uman este
o „construcţie” din elemente neincorporabile !

88
 Extras plan de conturi Clasa a VI-a-clasa IX din OMFP 1802/2014
REGLEMENTĂRI CONTABILE din 29 decembrie 2014 privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate

CONTURI POTRIVIT REGLEMENTĂRILOR CONTABILE PRIVIND CONTURI VECHI

SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE INDIVIDUALE ŞI SITUAŢIILE (prevăzute în Planul de conturi general cuprins în Reglementările contabile
FINANCIARE ANUALE CONSOLIDATE aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009. cu
OMFP 1802/2014 modificările şi completările ulterioare)
Simbol cont Denumire cont Simbol cont Denumire cont
CLASA 6 - CONTURI DE CHELTUIELI
GRUPA 60 - CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
601 Cheltuieli cu materiile prime 601 Cheltuieli cu materiile prime
602 Cheltuieli cu materialele consumabile 602 Cheltuieli cu materialele consumabile
6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare 6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022 Cheltuieli privind combustibilii 6022 Cheltuieli privind combustibilii
6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat 6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024 Cheltuieli privind piesele de schimb 6024 Cheltuieli privind piesele de schimb
6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat 6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat
6026 Cheltuieli privind furajele 6026 Cheltuieli privind furajele
6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile 6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar 603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604 Cheltuieli privind materialele nestocate 604 Cheltuieli privind materialele nestocate
605 Cheltuieli privind energia şi apa 605 Cheltuieli privind energia şi apa
606 Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor 606 Cheltuieli privind animalele şi păsările
607 Cheltuieli privind mărfurile 607 Cheltuieli privind mărfurile
608 Cheltuieli privind ambalajele 608 Cheltuieli privind ambalajele
609 Reduceri comerciale primite 609 Reduceri comerciale primite
GRUPA 61 - CHELTUIELI CU SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile
612 Cheltuieli cu redevenţele. locaţiile de gestiune şi chiriile 612 Cheltuieli cu redevenţele. locaţiile de gestiune şi chiriile
613 Cheltuieli cu primele de asigurare 613 Cheltuieli cu primele de asigurare
614 Cheltuieli cu studiile şi cercetările 614 Cheltuieli cu studiile şi cercetările
615 Cheltuieli cu pregătirea personalului Cont nou
GRUPA 62 - CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI
621 Cheltuieli cu colaboratorii 621 Cheltuieli cu colaboratorii
622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile 622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile
623 Cheltuieli de protocol. reclamă şi publicitate 623 Cheltuieli de protocol. reclamă şi publicitate
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal 624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal
625 Cheltuieli cu deplasări. detaşări şi transferări 625 Cheltuieli cu deplasări. detaşări şi transferări
626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii
627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate 627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi 628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
GRUPA 63 - CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE. TAXE ŞI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
635 Cheltuieli cu alte impozite. taxe şi vărsăminte asimilate 635 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
GRUPA 64 - CHELTUIELI CU PERSONALUL
641 Cheltuieli cu salariile personalului 641 Cheltuieli cu salariile personalului
642 Cheltuieli cu avantajele în natură şi tichetele acordate salariaţilor Cont nou
6421 Cheltuieli cu avantajele în natură acordate salariaţilor Cont nou
6422 Cheltuieli cu tichetele acordate salariaţilor 642 Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor
643 Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii 644 Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la
644 643
profit profit
645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

89
6451 Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale 6451 Contribuţia unităţii la asigurările sociale
6452 Cheltuieli privind contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj 6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj
Cheltuieli privind contribuţia angajatorului pentru asigurările
6453 6453 Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
sociale de sănătate
6455 Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările de viaţă 6455 Contribuţia unităţii la asigurările de viaţă
Cheltuieli privind contribuţia unităţii la fondurile de pensii
6456 6456 Contribuţia unităţii la fondurile de pensii facultative
facultative
Cheltuieli privind contribuţia unităţii la primele de asigurare
6457 6457 Contribuţia unităţii la primele de asigurare voluntară de sănătate
voluntară de sănătate
6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
GRUPA 65 - ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
652 Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător 652 Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător
654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi 654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi
655 Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale Cont nou
658 Alte cheltuieli de exploatare 658 Alte cheltuieli de exploatare
6581 Despăgubiri. amenzi şi penalităţi 6581 Despăgubiri. amenzi şi penalităţi
6582 Donaţii acordate 6582 Donaţii acordate
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital 6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital
Cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate în baza
6586 Cont nou
unor acte normative speciale
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare 671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare
6588 Alte cheltuieli de exploatare 6588 Alte cheltuieli de exploatare
GRUPA 66 - CHELTUIELI FINANCIARE
663 Pierderi din creanţe legate de participaţii 663 Pierderi din creanţe legate de participaţii
664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate 664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate
6641 Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate 6641 Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate
6642 Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate 6642 Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
Diferenţe nefavorabile de curs valutar legate de elementele
6651 Cont nou
monetare exprimate în valută
Diferenţe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor
6652 Cont nou
monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină
666 Cheltuieli privind dobânzile 666 Cheltuieli privind dobânzile
667 Cheltuieli privind sconturile acordate 667 Cheltuieli privind sconturile acordate
668 Alte cheltuieli financiare 668 Alte cheltuieli financiare
GRUPA 68 - CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE. PROVIZIOANELE ŞI AJUSTĂRILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE
Cheltuieli de exploatare privind amortizările. provizioanele şi Cheltuieli de exploatare privind amortizările. provizioanele şi
681 681
ajustările pentru depreciere ajustările pentru depreciere
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele 6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
6813 6813
imobilizărilor imobilizărilor
Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
6814 6814
activelor circulante activelor circulante
Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
6817 Cont nou
fondului comercial
Cheltuieli financiare privind amortizările. provizioanele şi Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru
686 686
ajustările pentru pierdere de valoare pierdere de valoare
6861 Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor Cont nou
Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de
6863 6863
valoare a imobilizărilor financiare valoare a imobilizărilor financiare
Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de
6864 6864
valoare a activelor circulante valoare a activelor circulante
Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare
6868 6868
a obligaţiunilor şi a altor datorii a obligaţiunilor
GRUPA 69 - CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit
Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care nu apar Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care nu apar
698 698
în elementele de mai sus în elementele de mai sus
CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI

90
 GRUPA 70 - CIFRA DE AFACERI NETĂ

Venituri din vânzarea produselor finite. produselor agricole şi a

701
activelor biologice de natura stocurilor
7015 Venituri din vânzarea produselor finite 701 Venituri din vânzarea produselor finite
7017 Venituri din vânzarea produselor agricole Cont nou
7018 Venituri din vânzarea activelor biologice de natura stocurilor Cont nou
702 Venituri din vânzarea semifabricatelor 702 Venituri din vânzarea semifabricatelor
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale 703 Venituri din vânzarea produselor reziduale
704 Venituri din servicii prestate 704 Venituri din servicii prestate
705 Venituri din studii şi cercetări 705 Venituri din studii şi cercetări
706 Venituri din redevenţe. locaţii de gestiune şi chirii 706 Venituri din redevenţe. locaţii de gestiune şi chirii
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 707 Venituri din vânzarea mărfurilor
708 Venituri din activităţi diverse 708 Venituri din activităţi diverse
709 Reduceri comerciale acordate 709 Reduceri comerciale acordate
GRUPA 71 - VENITURI AFERENTE COSTULUI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
712 Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie 712 Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie
GRUPA 72 - VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI
721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale 721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale
722 Venituri din producţia de imobilizări corporale 722 Venituri din producţia de imobilizări corporale
725 Venituri din producţia de investiţii imobiliare Cont nou
GRUPA 74 - VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE
741 Venituri din subvenţii de exploatare 741 Venituri din subvenţii de exploatare
7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri 7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri
Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi
7412 7412
materiale materiale consumabile
7413 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli externe 7413 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli externe
7414 Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului 7414 Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului
Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi protecţie Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi protecţie
7415 7415
socială socială
Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de
7416 7416
exploatare exploatare
Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamităţi şi alte Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
7417 771
evenimente similare similare
7418 Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată 7418 Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată
7419 Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri 7417 Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri
GRUPA 75 - ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi 754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi
755 Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale Cont nou
758 Alte venituri din exploatare 758 Alte venituri din exploatare
7581 Venituri din despăgubiri. amenzi şi penalităţi 7581 Venituri din despăgubiri. amenzi şi penalităţi
7582 Venituri din donaţii primite 7582 Venituri din donaţii primite
7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital
7584 Venituri din subvenţii pentru investiţii 7584 Venituri din subvenţii pentru investiţii
7588 Alte venituri din exploatare 7588 Alte venituri din exploatare
GRUPA 76 - VENITURI FINANCIARE
761 Venituri din imobilizări financiare 761 Venituri din imobilizări financiare
7611 Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate 7611 Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate
7612 Venituri din acţiuni deţinute la entităţi asociate 7613 Venituri din interese de participare/analitic distinct
7613 Venituri din acţiuni deţinute la entităţi controlate în comun 7613 Venituri din interese de participare/analitic distinct
7615 Venituri din alte imobilizări financiare Cont nou
762 Venituri din investiţii financiare pe termen scurt 762 Venituri din investiţii financiare pe termen scurt
764 Venituri din investiţii financiare cedate 764 Venituri din investiţii financiare cedate
7641 Venituri din imobilizări financiare cedate 7641 Venituri din imobilizări financiare cedate
7642 Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate 7642 Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate
765 Venituri din diferenţe de curs valutar 765 Venituri din diferenţe de curs valutar
91
 Diferenţe favorabile de curs valutar legate de elementele
7651 Cont nou
monetare exprimate în valută
Diferenţe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor
7652 Cont nou
monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină
766 Venituri din dobânzi 766 Venituri din dobânzi
763 Venituri din creanţe imobilizate
766 Venituri din dobânzi
767 Venituri din sconturi obţinute 767 Venituri din sconturi obţinute
768 Alte venituri financiare 768 Alte venituri financiare
GRUPA 78 - VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE
Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind
781 781
activitatea de exploatare activitatea de exploatare
7812 Venituri din provizioane 7812 Venituri din provizioane
7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor 7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
7814 Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante 7814 Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
7815 Venituri din fondul comercial negativ 7815 Venituri din fondul comercial negativ
786 Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare 786 Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a
7863 7863
imobilizărilor financiare imobilizărilor financiare
Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a
7864 7864
activelor circulante activelor circulante

CLASA 9 - CONTURI DE GESTIUNE

GRUPA 90 - DECONTĂRI INTERNE
901 Decontări interne privind cheltuielile 901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producţia obţinută 902 Decontări interne privind producţia obţinută
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ
GRUPA 92 - CONTURI DE CALCULAŢIE
921 Cheltuielile activităţii de bază 921 Cheltuielile activităţii de bază
922 Cheltuielile activităţilor auxiliare 922 Cheltuielile activităţilor auxiliare
923 Cheltuieli indirecte de producţie 923 Cheltuieli indirecte de producţie
924 Cheltuieli generale de administraţie 924 Cheltuieli generale de administraţie
925 Cheltuieli de desfacere 925 Cheltuieli de desfacere
GRUPA 93 - COSTUL PRODUCŢIEI
931 Costul producţiei obţinute 931 Costul producţiei obţinute
933 Costul producţiei în curs de execuţie 933 Costul producţiei în curs de execuţie

92
Academia de Studii Economice Facultatea de Economie
Agroalimentară și a Mediului
Disciplina : Contabilitate de gestiune ANUL 2 IF
TEST GRILA DE EVALUARE SEMINAR GRILA NR.2

1 Alegerea unei metode de organizare a evidenţei cheltuielilor, calculul

costului şi elaborării bugetelor nu depinde de: a) scopul urmărit de
conducerea unei întreprinderi; b) tendinţele care se manifestă pe plan
internaţional în materie de costuri; c) durata ciclului de producţie; d)
organele care vor fi informate; e) caracterul diferit al producţiei.

2 Cheltuielile neîncorporabile sunt cheltuieli care : a) care contribuie la

realizarea de beneficii economice viitoare pentru entitate; b) nu sunt luate
în calculul costurilor de către contabilitatea de gestiune; c) pot fi incluse în
costul de producţie al bunurilor produse; d) au o legătură cu obţinerea de
venituri; e) se vor înregistra în categoria cheltuielilor aferente perioadei.

3 La sfârşitul lunii, se repartizează în mod raţional cheltuielile indirecte,

asupra debitului contului: a) 902 Decontări interne privind producţia
obţinută; b) 931 Costul producţiei obţinute; c) 921 Cheltuielile activităţii de
bază; d) 933 Costul producţiei în curs de execuţie; e) 903 Decontări interne
privind diferenţele de preţ.

4 Din punct de vedere practic, costul unitar al produsului este: a) expresia

valorică a consumului celor trei factori de producţie; b) raportul între
expresia valorică a consumurilor de valori efectuate pentru obţinerea şi
desfacerea producției și cantitatea de produse, lucrări sau servicii; c)
expresia valorică a consumului de resurse; d) totalitatea cheltuielilor de
exploatare înregistrate în contabilitatea financiară şi preluate în
contabilitatea de gestiune; e) totalitatea cheltuielilor ocazionate de
desfăşurarea normală a activităţii agentului economic.

5 Contul 931 Costul producţiei obţinute se debitează în cursul lunii prin

creditul contului: a) 902 Decontări interne privind producţia obţinută; b)
901 Decontări interne privind cheltuielile; c) 921 Cheltuielile activităţii de
bază; d) 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ; e) 933 Costul
producţiei în curs de execuţie.

6 Costul de producţie se formează prin însumarea: a) cheltuielilor directe,

cheltuielilor indirecte şi a cheltuielilor generale de administrare; b)
cheltuielilor directe şi a cheltuielilor de desfacere ; c) cheltuielilor directe,
cheltuielilor indirecte şi a cheltuielilor de desfacere ; d) cheltuielilor directe
şi a cheltuielilor indirecte repartizate raţional asupra produselor fabricate;
e) cheltuielilor indirecte, cheltuielilor de desfacere şi generale de
administrare.

1
7 Cheltuielile încorporabile care alcătuiesc structura costului de producţie se
bazează pe separarea cheltuielilor în: a) fixe, variabile, supletive; b) directe,
fixe, variabile; c) variabile, supletive; d) supletive, directe; e) directe,
indirecte (de producție, de administrație, de desfacere).

8 Conturile de calculaţie, din grupa 92, se debitează în cursul lunii prin

creditul contului: a) 902 Decontări interne privind producţia obţinută; b) 901
Decontări interne privind cheltuielile; c) 931 Costul producţiei obţinute; d)
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ; e) 933 Costul producţiei în
curs de execuţie.

9 Pe baza normelor sau standardelor de consum şi a celor de timp, precum

şi a preţurilor de achiziţie sau tarifelor de salarizare standard, se stabilesc:
a) costurile prestabilite; b) costurile variabile; c) costurile supletive; d)
costurile directe; e) costurile indirecte.

10 Costul complet al produselor se formează astfel: a) la costul de producţie

se adaugă costul subactivităţilor; b) la cheltuielile directe se adaugă
cheltuielile de desfacere şi generale de administrare; c) la costul de
producţie se adaugă cheltuielile de desfacere şi generale de administrare;
d) se însumează cheltuielile indirecte, cheltuielile de desfacere şi generale
de administrare; e) la cheltuielile directe şi indirecte, se adaugă cheltuielile
de desfacere.

11 Unitatea de lucru sau de măsură a activităţii se alege în funcţie de: a)

interesul întreprinderii; b) la întâmplare; c) felul activității; d) caracteristicile
fizico-chimice ale produselor; e) interesul cumpărătorului.

12 Contul 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ se creditează astfel:

a) 903 = 902 b) 921 = 903 c) 903 = 901 d) 902 = 903 e) 903 = 931

13 Conturile din grupa 92 evidenţiază: a) diferenţele de preţ ale produselor; b)

valoarea producţiei obţinute; c) cheltuielile, după natura lor, pe activităţi; d)
costul producţiei obţinute; e) valoarea producţiei neterminate.

14 Conform prevederilor referenţialelor contabile , precum şi prevederilor

OMFP 1826/2003, este necesară determinarea a trei categorii de costuri
aferente activităţii de exploatare a întreprinderii : a) costuri directe, costuri
indirecte şi costuri generale de administrare; b) costuri directe şi costuri de
distribuţie ; c) costuri directe, costuri indirecte şi costuri de distribuţie ; d)
costul de achiziţie, costul de producţie, costul de distribuţie ; e) costul
complet, costul parţial şi costul variabil.

2
15 Cheltuielile indirecte de producţie care se modifică în raport cu variaţia
volumului producţiei sunt: a) cheltuieli de desfacere; b) cheltuieli de
administraţie; c) cheltuieli supletive; d) cheltuieli variabile; e) cheltuieli fixe.

16 După momentul efectuării calculelor, costurile complete pot fi: a) directe şi

indirecte; b) fixe şi variabile; c) efective şi prestabilite; d) controlabile şi
necontrolabile; e) de bază şi de regie.

17 Contul 933 “Costul producţiei în curs de execuţie” are rolul: a) de colectare

şi repartizare a cheltuielilor indirecte generate de secţiile de bază; b) de a
ţine evidenţa costului efectiv al producţiei în curs de execuţie; c) de a ţine
evidenţa costului efectiv al producţiei finite obţinute; d) de a evidenţia
producţia obţinută în cursul lunii, la preţ de înregistrare; e) de colectare,
repartizare şi calcul al costului prestaţiilor conexe.

18 Care dintre metode nu se încadrează în principiul costului complet: a)

metoda globală; b) metoda direct costing; c) metoda pe faze; d) metoda pe
comenzi; e) metoda costului standard

19 Contul 901 Decontări interne privind cheltuielile se creditează în cursul lunii

prin debitul : a) contului 931 Costul producţiei obţinute; b) conturilor de
calculaţie, grupa 92; c) conturilor 931 Costul producţiei obţinute şi 903
Decontări interne privind diferenţele de preţ; d) contului 902 Decontări
interne privind producţia obţinută; e) contului 933 Costul producţiei în curs
de execuţie.

20 Organizarea contabilităţii de gestiune presupune un ansamblu de activităţi

desfăşurate de o întreprindere în vederea realizării unui sistem
informaţional eficient ce nu are în vedere: a) repartizarea cheltuielilor pe
destinaţii; b) calculul costului; c) analiza eficienţei activităţii desfăşurate;
d) elaborarea, urmărirea şi controlul bugetelor de cheltuieli; e) stabilirea
rezultatului financiar.

3
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Departamentul de Economie, Contabilitate şi Afaceri Internaţionale

GRILE LICENŢĂ 2016

Specializarea

CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

2016

1
 Contabilitate de gestiune

1. Din punct de vedere practic, costul unitar al produsului este:

a) expresia valorică a consumului celor trei factori de producţie;
b) raportul între expresia valorică a consumurilor de valori efectuate pentru obţinerea
şi desfacerea producției și cantitatea de produse, lucrări sau servicii;
c) expresia valorică a consumului de resurse;
d) totalitatea cheltuielilor de exploatare înregistrate în contabilitatea financiară şi
preluate în contabilitatea de gestiune;
e) totalitatea cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea normală a activităţii agentului
economic.

2. Costul de producţie se formează prin însumarea:

a) cheltuielilor directe, cheltuielilor indirecte şi a cheltuielilor generale de
administrare;
b) cheltuielilor directe şi a cheltuielilor de desfacere ;
c) cheltuielilor directe, cheltuielilor indirecte şi a cheltuielilor de desfacere ;
d) cheltuielilor directe şi a cheltuielilor indirecte repartizate raţional asupra
produselor fabricate;
e) cheltuielilor indirecte, cheltuielilor de desfacere şi generale de administrare.

3. Costul complet al produselor se formează astfel:

a) la costul de producţie se adaugă costul subactivităţilor;
b) la cheltuielile directe se adaugă cheltuielile de desfacere şi generale de
administrare;
c) la costul de producţie se adaugă cheltuielile de desfacere şi generale de
administrare;
d) se însumează cheltuielile indirecte, cheltuielile de desfacere şi generale de
administrare;
e) la cheltuielile directe şi indirecte, se adaugă cheltuielile de desfacere.

4. Conform prevederilor referenţialelor contabile internaţionale, precum şi prevederilor

OMFP 1826/2003, este necesară determinarea a trei categorii de costuri aferente activităţii de
exploatare a întreprinderii :
a) costuri directe, costuri indirecte şi costuri generale de administrare;
b) costuri directe şi costuri de distribuţie ;
c) costuri directe, costuri indirecte şi costuri de distribuţie ;
d) costul de achiziţie, costul de producţie, costul de distribuţie ;
e) costul complet, costul parţial şi costul variabil.

5. Care dintre metode nu se încadrează în principiul costului complet:

a) metoda globală;
b) metoda direct costing;
c) metoda pe faze;
d) metoda pe comenzi;
e) metoda costului standard.

6. Organizarea contabilităţii de gestiune presupune un ansamblu de activităţi desfăşurate de

o întreprindere în vederea realizării unui sistem informaţional eficient ce nu are în vedere:
a) repartizarea cheltuielilor pe destinaţii;
b) calculul costului;

2
 c) analiza eficienţei activităţii desfăşurate;
d) elaborarea, urmărirea şi controlul bugetelor de cheltuieli;
e) stabilirea rezultatului financiar.

7. Alegerea unei metode de organizare a evidenţei cheltuielilor, calculul costului şi

elaborării bugetelor nu depinde de:
a) scopul urmărit de conducerea unei întreprinderi;
b) tendinţele care se manifestă pe plan internaţional în materie de costuri;
c) durata ciclului de producţie;
d) organele care vor fi informate;
e) caracterul diferit al producţiei.

8. Contul 901 Decontări interne privind cheltuielile se creditează în cursul lunii prin
debitul :
a) contului 931 Costul producţiei obţinute;
b) conturilor de calculaţie, grupa 92;
c) conturilor 931 Costul producţiei obţinute şi 903 Decontări interne privind
diferenţele de preţ;
d) contului 902 Decontări interne privind producţia obţinută;
e) contului 933 Costul producţiei în curs de execuţie.

9. Contul 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ se creditează astfel:

a) 903 = 902
b) 921 = 903
c) 903 = 901
d) 902 = 903
e) 903 = 931

10. La sfârşitul lunii, se repartizează în mod raţional cheltuielile indirecte, asupra debitului
contului:
a) 902 Decontări interne privind producţia obţinută;
b) 931 Costul producţiei obţinute;
c) 921 Cheltuielile activităţii de bază;
d) 933 Costul producţiei în curs de execuţie;
e) 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ.

11. Conturile din grupa 92 evidenţiază:

a) diferenţele de preţ ale produselor;
b) valoarea producţiei obţinute;
c) cheltuielile, după natura lor, pe activităţi;
d) costul producţiei obţinute;
e) valoarea producţiei neterminate.

12. Conturile de calculaţie, din grupa 92, se debitează în cursul lunii prin creditul contului:
a) 902 Decontări interne privind producţia obţinută;
b) 901 Decontări interne privind cheltuielile;
c) 931 Costul producţiei obţinute;
d) 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ;
e) 933 Costul producţiei în curs de execuţie.

13. Contul 931 Costul producţiei obţinute se debitează în cursul lunii prin creditul contului:
a) 902 Decontări interne privind producţia obţinută;

3
 b) 901 Decontări interne privind cheltuielile;
c) 921 Cheltuielile activităţii de bază;
d) 903 Decontări interne privind diferenţele de preţ;
e) 933 Costul producţiei în curs de execuţie.

14. Contul 933 “Costul producţiei în curs de execuţie” are rolul:

a) de colectare şi repartizare a cheltuielilor indirecte generate de secţiile de bază;
b) de a ţine evidenţa costului efectiv al producţiei în curs de execuţie;
c) de a ţine evidenţa costului efectiv al producţiei finite obţinute;
d) de a evidenţia producţia obţinută în cursul lunii, la preţ de înregistrare;
e) de colectare, repartizare şi calcul al costului prestaţiilor conexe.

15. Documentul “Fişa de postcalcul” are următoarele caracteristici:

a) se poate elabora la nivelul fiecărei secţii de producţie, principale sau auxiliare;
b) în conţinut se vor regăsi cheltuielile indirecte preluate din contabilitatea
financiară;
c) conţine calculele specifice de repartizare asupra purtătorilor de costuri;
d) conţine toate elementele structurale ale costului de producţie, precum şi partea de
decontare a producţiei;
e) se poate elabora la nivelul întreprinderii.

16. Cheltuielile neîncorporabile sunt cheltuieli care :

a) care contribuie la realizarea de beneficii economice viitoare pentru entitate;
b) nu sunt luate în calculul costurilor de către contabilitatea de gestiune;
c) pot fi incluse în costul de producţie al bunurilor produse;
d) au o legătură cu obţinerea de venituri;
e) se vor înregistra în categoria cheltuielilor aferente perioadei.

17. Cheltuielile încorporabile care alcătuiesc structura costului de producţie se bazează pe

separarea cheltuielilor în:
a) fixe, variabile, supletive;
b) directe, fixe, variabile;
c) variabile, supletive;
d) supletive, directe;
e) directe, indirecte (de producție, de administrație, de desfacere).

18. Cheltuielile indirecte de producţie care se modifică în raport cu variaţia volumului

producţiei sunt:
a) cheltuieli de desfacere;
b) cheltuieli de administraţie;
c) cheltuieli supletive;
d) cheltuieli variabile;
e) cheltuieli fixe.

19. După momentul efectuării calculelor, costurile complete pot fi:

a) directe şi indirecte;
b) fixe şi variabile;
c) efective şi prestabilite;
d) controlabile şi necontrolabile;
e) de bază şi de regie.

4
 20. Pe baza normelor sau standardelor de consum şi a celor de timp, precum şi a preţurilor
de achiziţie sau tarifelor de salarizare standard, se stabilesc:
a) costurile prestabilite;
b) costurile variabile;
c) costurile supletive;
d) costurile directe;
e) costurile indirecte.

21. Unitatea de lucru sau de măsură a activităţii se alege în funcţie de:

a) interesul întreprinderii;
b) la întâmplare;
c) felul activității;
d) caracteristicile fizico-chimice ale produselor;
e) interesul cumpărătorului.

22. Decontarea serviciilor reciproce dintre secţiile auxiliare se face în cazul în care:
a) secţiile auxiliare intră în prestaţii reciproce;
b) nu s-au utilizat unităţi de măsură a activităţii;
c) producţia obţinută se determină cu ajutorul aparatelor de măsură;
d) consumul intern este suportat prin costuri de locurile beneficiare;
e) există producţie omogenă.

23. Procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la cost prestabilit este utilizat:

a) în sistemul prestaţiilor reciproce unde intră secţii auxiliare cu producţie perfect
omogenă;
b) în decontarea prestaţiilor reciproce dintre secţiile cu producţie omogenă;
c) în antecalculaţiile de preţ la produsele noi;
d) în etapa de stabilire a bugetelor de cheltuieli;
e) în lucrările de previziune pe termen lung.

24. Efectuarea unor calcule repetate şi succesive de preluare de către secţiile beneficiare a
unor cote-părţi din cheltuielile secţiilor furnizoare corespunde următorului procedeu:
a) procedeul neluării în calcul a prestaţiilor reciproce;
b) procedeul calculului algebric;
c) procedeul reiterării sau al calculelor iterative ;
d) procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la cost prestabilit ;
e) procedeul bazat pe o anumită ordine de succesiune a calculelor.

25. Cheltuielile indirecte se repartizează după o cheie de repartizare, pe baza:

a) procedeului reiterării;
b) procedeului calculului algebric;
c) procedeului evaluării prestaţiilor reciproce;
d) procedeului calculelor succesive ;
e) procedeului suplimentării.

26. Repartizarea valorii regiei fixe asupra costurilor de producţie aferente produselor
obţinute se face:
a) după capacitatea cea mai scăzută de producţie;
b) pe baza capacităţii normale de producţie;
c) după capacitatea teoretică sau nominală;
d) după modul de variaţie al volumului producţiei;
e) pe baza volumului posibil al vânzărilor.

5
 27. Capacitatea de producţie reală, teoretic, trebuie să corespundă cu:
a) capacitatea cea mai scăzută;
b) capacitatea teoretică;
c) capacitatea nominală ;
d) capacitatea normală;
e) capacitatea programată.

28. Coeficientul de imputare raţională se determină conform următoarei relaţii:

a) un raport între activitatea reală şi activitatea normală;
b) un raport între activitatea normală şi activitatea reală;
c) un raport între activitatea reală şi activitatea programată;
d) un produs între activitatea reală şi activitatea normală ;
e) un produs între activitatea normală şi activitatea programată.

29. Regia variabilă de producţie şi regia fixă de producţie inclusă raţional în costul
produselor formează:
a) cheltuieli fixe;
b) cheltuieli indirecte ce se repartizează asupra costului produselor;
c) cheltuieli variabile;
d) cheltuieli de administraţie;
e) cheltuieli supletive.

30. Coeficienţii de repartizare sunt stabiliţi pe baza elementelor perioadei precedente, când:
a) producţia este necunoscută;
b) producţia este variabilă;
c) producţia este normată;
d) producţia este stocată;
e) producţia este stabilă.

31. Producţia neterminată nu influenţează calculul costului producţiei finite dacă:

a) proporţia în care variază cheltuielile unui centru este previzibilă;
b) cheltuielile indirecte sunt legate de o unitate de măsură a activităţii;
c) volumul acesteia rămâne constant la finele perioadei;
d) se manifestă fluctuaţia producţiei neterminate de la o perioadă de gestiune la alta;
e) producţia este normată.

32. Cheltuielile de achiziţie se referă la:

a) cheltuieli cu salarii directe;
b) cheltuielile activităţilor auxiliare;
c) cheltuieli cu chirii;
d) cheltuieli cu dobânzile ;
e) cheltuieli ale depozitelor sau magaziilor de materiale.

33. În procedeul de evaluare globală în raport de gradul de finisare tehnică nu se ţine cont
de faptul că:
a) materiile prime intervin în totalitate la începutul procesului tehnologic şi nu în cota
procentuală stabilită;
b) materiile prime intervin în totalitate la sfârşitul procesului tehnologic, în cota
procentuală stabilită;
c) materiile prime nu intervin în totalitate la începutul procesului tehnologic ci doar

6
 în cota procentuală stabilită;
d) materiile prime sunt sau nu luate în calcul;
e) materiile prime corectează cota procentuală stabilită.

34. Evaluarea forfetară, pe fiecare componentă a costurilor a producţiei în curs de execuţie

are ca avantaj:
a) înlăturarea erorilor privind costurile de administraţie;
b) înlăturarea erorilor de decizie, în special a celor legate de politica preţurilor;
c) eliminarea deciziilor viitoare în privinţa costurilor globale ale produsului;
d) stabilirea exacta a costurilor de producţie;
e) evidenţierea tuturor erorilor legate de politica de produs.

35. Evaluarea pe piese şi operaţii a costurilor producţiei în curs de execuţie reprezintă:

a) o evaluare la costul efectiv al producţiei neterminate;
b) o evaluare la costul de regie al producţiei neterminate;
c) o evaluare la costul direct al producţiei neterminate
d) o evaluare la costul standard al producţiei neterminate;
e) o evaluare la costul variabil al producţiei neterminate.

Ch
36. Relaţia de calcul Ch s  xqsp este specifică procedeului :
qp  qsp
a. cantitativ;
b. obţinerii de produse reziduale utilizabile;
c. randamentelor;
d. obţinerii de subproduse;
e. cifrelor de echivalenţă.

37. Metodele de calculaţie bazate pe principiul costurilor complete, se caracterizează prin

următoarele :
a. aparţin metodelor de tip parţial;
b. grupează cheltuielile în variabile şi fixe;
c. presupun o singură calculaţie de cost;
d. diferenţele dintre costul prestabilit (standard) şi cel efectiv se evidenţiază în mod
distinct;
e. costul prestabilit (antecalculat) este în acelaşi timp şi un cost normal de
producţie.

38. Elaborarea bugetului activităţii generale se bazează pe o serie de bugete parţiale, printre
care:
a. bugetul cheltuielilor de cercetare;
b. bugetul cheltuielilor indirecte ale secţiilor principale de producţie;
c. bugetul de trezorerie;
d. bugetul de venituri şi cheltuieli;
e. bugetul cheltuielilor de investiţii.

n n
M   ChD   ChI
39. Modelul de calcul al costului unitar Cu  1 1 , aparţine :
Q
a. metodei coeficienţilor de echivalenţă, varianta coeficienţi simpli;
b. metodei globale;
c. metodei de calculaţie pe faze, varianta fără semifabricate;

7
 d. metodei pe comenzi, varianta fără semifabricate;
e. metodei coeficienţilor agregaţi.

n
 n n

   ChD a   ChI k 

40. Modelul de calcul al costului unitar Cu  s 1 a 1 k 1
, aparţine :
Q
a. metodei pe faze, varianta cu semifabricate;
b. metodei pe comenzi, varianta fără semifabricate;
c. metodei pe comenzi, varianta cu semifabricate;
d. metodei pe faze, varianta fără semifabricate;
e. metodei globale.

41. Determinarea costului unitar pentru produsele finite, conform concepţiei metodei pe
comenzi varianta cu semifabricate, presupune parcurgerea următoarelor etape:
a. elaborarea calculaţiilor pentru determinarea costului semifabricatelor proprii şi a
pieselor brute;
b. determinarea costului unitar al semifabricatelor şi produselor;
c. colectarea cheltuielilor directe pe faze şi a celor indirecte pe secţiuni omogene;
d. repartizarea cheltuielilor indirecte asupra fazelor de calculaţie;
e. nici o etapă nu este corectă.

42. Procedeele bazate pe principiul cifrelor de echivalenţă prezintă următoarele

caracteristici :
a. necesită o singură calculaţie de cost;
b. cheltuielile pot fi diferenţiate pe produse în momentul efectuării lor deşi acestea
diferă între ele prin formă, dimensiuni, calităţi fizico-chimice;
c. sunt metode de tip absorbant sau integral, deoarece iau în considerare toate
cheltuielile generate de fabricarea produselor;
d. oferă posibilitatea omogenizării producţiei, pin echivalarea ei cu unul sau mai
multe criterii comune tuturor produselor;
e. sunt metode de tip parţial.

43. Diferenţa între cele două variante ale procedeului cifrelor de echivalenţă constă în:
a. modul de stabilire a cantităţilor echivalente pe feluri de produse;
b. modul de repartizare a cheltuielilor indirecte;
c. modul de colectare a cheltuielilor;
d. modul de alocare a cheltuielilor directe;
e. nu există nici o diferenţă.

44. Modelul de calcul qei = qi x ei, , aparţine:

a. variantei coeficienţilor de echivalenţă multipli;
b. variantei coeficienţilor de echivalenţă diferențiați;
c. variantei coeficienţilor de echivalenţă agregaţi;
d. variantei coeficienţilor de echivalenţă inversaţi;
e. nici unei variante.

45. Metoda globală de bugetare a cheltuielilor indirecte presupune stabilirea

cheltuielilor:
a) pe locuri de cheltuieli;
b) pe centre de analiză;
c) pe centre de responsabilitate;
d) pe compartimente funcţionale de la nivelul întreprinderii;

8
 e) pe feluri de cheltuieli.

46. Metoda analitică de bugetare a cheltuielilor indirecte utilizează următoarele tipuri de

standarde:
a) standarde cantitative şi valorice;
b) standarde ideale şi normale;
c) standarde valorice şi ideale;
d) standarde normale şi curente;
e) standarde curente şi valorice.

47. Evidenţa operativă a abaterilor în cazul materialelor se poate realiza cu ajutorul

următoarelor procedee:
a) procedeul analitic;
b) procedeul documentaţiei de eliberare în consum;
c) procedeul global;
d) procedeul ponderării cantităţii cu preţurile sau tarifele;
e) procedeul cantitativ.

48. Punctul de plecare în bugetarea cheltuielilor indirecte îl constituie:

a) stabilirea producţiei ce urmează a se obţine;
b) stabilirea sortimentelor şi cantităţilor ce urmează a se fabrica;
c) elaborarea bugetului cheltuielilor de transport aprovizionare;
d) elaborarea bugetului cheltuielilor secţiilor auxiliare;
e) elaborarea bugetului cheltuielilor de distribuţie.

49. Metoda globală de bugetare a cheltuielilor indirecte nu este reprezentativă,

deoarece:
a) permite stabilirea de responsabilităţi pe feluri de cheltuieli;
b) permite stabilirea de responsabilităţi pe locuri de cheltuieli;
c) nu permite stabilirea de responsabilităţi pe feluri de cheltuieli;
d) se foloseşte foarte rar şi numai în anumite domenii de activitate;
e) nu permite elaborarea unor bugete flexibile.

50. În cazul utilizării metodei globale de bugetare a cheltuielilor indirecte, atunci când
nu există date pe mai mulţi ani se iau în considerare:
a) cheltuielile din anul curent;
b) cheltuielile înregistrate în anul anterior;
c) numai cheltuielile fixe din anul anterior;
d) numai cheltuielile variabile din anul anterior;
e) cheltuielile previzionate din anul anterior.

51. Prin intermediul bugetelor de cheltuieli se calculează:

a) costul standard;
b) costul unitar;
c) costul direct;
d) nu se calculează nimic;
e) cheltuielile directe și indirecte.

52. Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?

a. factorul de acoperire este unul şi acelaşi lucru cu coeficientul marjei pe
costurile variabile;
b. pragul de rentabilitate are aceeaşi semnificaţie cu marja pe costurile variabile;

9
 c. intervalul de siguranţă dinamic nu are aceeaşi semnificaţie ca şi
coeficientul de siguranţă dinamic;
d. factorul de acoperire exprimă rentabilitatea reală a producţiei;
e. factorul de acoperire stă la baza previzionării profitului exploatării.

53. În concepţia metodei Direct-Costing, noţiunea de "direct" trebuie legată de:

a. necesitatea calculării costului direct pe produs;
b. modul de grupare a cheltuielilor în directe şi indirecte;
c. particularitatea metodei de a calcula costul numai pe baza cheltuielilor care
depind în mod direct de variaţia volumului producţiei;
d. necesitatea stabilirii unor responsabilităţi cu privire la rentabilitatea produselor;
e. modul de identificare a cheltuielilor pe purtătorii de costuri.

54. Indicatorii specifici metodei direct costing sunt:

a. profitul sau pierderea şi rata rentabilităţii;
b. levierul operaţional şi cheltuielile variabile;
c. rata rentabilităţii şi cheltuielile fixe;
d. factorul de acoperireşi coeficientul de siguranţă dinamic;
e. nici un indicator.

55. Utilizarea bugetelor flexibile permite:

a. cunoaşterea cheltuielilor directe;
b. cunoaşterea cheltuielilor proporţionale;
c. cunoaşterea cheltuielilor progresive;
d. cunoaşterea cheltuielilor regresive;
e. găsirea rapidă a cheltuielilor previzionate în funcţie de noul nivel de activitate
fără a se proceda la o recalculare a acestuia.
56. În raport de specificul procesului tehnologic, pentru calculul costului unitar se folosesc
o serie de procedee specifice. Care dintre procedeele enunţate sunt eronate?
a) procedeul diviziunii simple;
b) procedeul cifrelor de echivalenţă;
c) procedeul valorii rămase;
d) procedeul cifrelor relative de structură;
e) procedeul randamentelor.

57. În condiţiile producţiei sorto-tip şi sorto-dimensionale pentru calculul costului unitar se

utilizează următoarele procedee:
a) procedeul diviziunii simple;
b) procedeul valorii rămase;
c) procedeul cifrelor de echivalenţă;
d) procedeul randamentelor;
e) procedeul algebric.

58. Aplicarea procedeului cifrelor de echivalenţă presupune parcurgerea unor etape într-o
anumită ordine de succesiune. Care din etapele enunţate nu sunt corecte?
a) determinarea cantităţilor echivalente pe fiecare fel de produs, în raport de una sau mai
multe caracteristici comune tuturor produselor;
b) calculul costului unităţii echivalente ca raport între totalitatea cheltuielilor colectate la
nivelul grupei de produse şi suma cantităţilor echivalente aferente produselor din cadrul
grupei;

10
 c) diferenţierea cheltuielilor pe feluri de produse prin ponderarea costului unităţii
echivalente, succesiv, cu cantităţile echivalent determinate pentru fiecare fel de produs
în parte;
d) calculul costului pe unitatea fizică de produs ca raport între cheltuielile diferenţiate
pe produse şi cantitatea fizică obţinută la nivelul produsului respectiv;
e) decontarea costului produselor obţinute asupra locurilor beneficiare.

59. Principiile generale care stau la baza calculaţiei costului în cazul metodei pe faze sunt:
a) colectarea cheltuielilor directe pe faze şi a celor indirecte pe secţiuni omogene;
b) colectarea cheltuielilor directe pe secţiuni omogene şi a celor indirecte pe faze;
c) repartizarea cheltuielilor indirecte asupra produselor şi semifabricatelor;
d) repartizarea cheltuielilor indirecte asupra secţiunilor omogene;
e) determinarea costului efectiv al producţiei în curs de execuţie.

60. În unele cazuri, pe fazele de calculaţie se identifică nu numai cheltuielile directe, dar
şi unele cheltuieli indirecte, cum ar fi:
a) cheltuielile cu materialele auxiliare;
b) cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor;
c) chltuielile cu manopera personalului muncitor auxiliar;
d) cheltuielile de administraţie şi conducere;
e) chltuielile cu amortizarea utilajelor.

61. Între fazele de fabricaţie şi fazele de calculaţie poate exista următoarea relaţie:
a) întotdeauna fazele de fabricaţie se suprapun fazelor de calculaţie;
b) nu întotdeauna fazele de fabricaţie pot îndeplini rolul de faze de calculaţie;
c) nu există ambele tipuri de faze în aceeaşi entitate;
d) mai multe faze de calculaţie se reunesc într-o singură fază de fabricaţie;
e) nu există nici o relaţie între cele două tipuri de faze.

62. Având în vedere avantajele metodei Direct – Costing, care din următoarele afirmaţii
sunt false:
a) aprecierea profitabilităţii diferitelor produse pornind de la marjele pe costurile
variabile;
b) creşterea producţiei aferente produselor cu marje ridicate;
c) abandonarea produselor ale căror marje pe costurile variabile vor fi negative;
d) problema efortului comercial poate fi abordată cu ajutorul noţiunii de levier
operaţional;
e) permite stabilirea previziunilor în funcţie de nivelul activităţii vizate.

63. Metoda Direct-Costing prezintă o serie de dezavantaje, printre care:

a) abandonarea produselor ale căror marje pe costurile variabile vor fi negative;
b) nu este avantajoasă pe termen lung deoarece majoritatea cheltuielilor de structură
vor putea fi diminuate sau suprimate;
c) judecarea performanţelor responsabililor în funcţie de marja degajată de sectoare;
d) aprecierea profitabilităţii diferitelor produse pornind de la marjele pe costurile
variabile;
e) permite stabilirea previziunilor în funcţie de nivelul activităţii vizate.

64. Coeficientul de siguranţă dinamic semnifică:

a) cât la sută din cifra de afaceri este necesar pentru acoperirea cheltuielilor fixe
şi obţinerea unui beneficiu;

11
 b) scaderea absolută a vânzărilor totale pentru că întreprinderea sa ajungă la nivelul
pragului de rentabilitate;
c) punctul în care unitatea nu obţine nici profit nici pierdere;
d) scăderea relativă a vânzărilor totale pentru ca întreprinderea să ajungă la nivelul
pragului de rentabilitate;
e) contribuţia întreprinderii la acoperirea cheltuielilor fixe totale şi obţinerea unui
profit.

65. În cazul manoperei, abaterile sau diferenţele în plus sau în minus de la nivelul
prestabilit al costurilor reale pot să provină din următoarele cauze:
a) nerespectării consumurilor specifice;
b) utilizării de înlocuitori;
c) modificării de preţuri;
d) efectuării de lucrării suplimentare omise cu ocazia standardizării;
e) schimbării furnizorilor.

66. Abaterea de randament a cheltuielilor indirecte efective faţă de nivelul lor standard
sau normat, calculată în condiţiile standardelor normale şi curente, se
caracterizează prin:
a) se procedează la recalcularea unuia din termenii relaţiei dacă se folosesc
standardele curente;
b) este identică;
c) are aceeaşi valoare şi semn contrar;
d) are acelaşi semn şi valori diferite;
e) se procedează la recalcularea ambilor termeni ai relaţiei de calcul dacă se
folosesc standarde curente.

67. Care este modelul de calcul al costului unitar potrivit concepţiei metodei de
calculaţie pe comenzi, varianta fără semifabricate?
ChD  ChI
a) C  C  C  ......  C
u 1 2 n

Q
ChD  ChI 
b) Cu  Q C n 1
n
n
 n n

  
s 1  a 1
ChDa
 
k 1
ChI k


c) C u 
Q
n n

M   ChD   ChI
f 1 f 1
d) Cu  Q
Ch  Ch  Ch
C  Q Q
i p l
e) u
 l

68. În contextul bugetării cheltuielilor indirecte, acestea sunt denumite cheltuieli ale
centrelor de analiză şi au ca scop:
a) elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
b) determinarea costului activităţii normale;

12
 c) permit calcularea costurilor efective ale unei unităţi de lucru pe baza căreia se
face repartizarea acestora asupra produselor realizate;
d) sunt un instrument de control al cheltuielilor unui centru prin compararea
previziunilor cu realizările;
e) determinarea profitului contabil.

69. Dintre bugetele de cheltuieli, reprezintă expresia bănească a circulației interne:

a) toate bugetele;
b) bugetele fixe;
c) bugetele flexibile;
d) niciun buget;
e) bugetele secţiilor auxiliare.

70. Capacitatea de structură reprezintă:

a) nivelul de producţie impus de atelierul sau secţia cu cea mai scăzută capacitate
de producţie;
b) nivelul activităţii programat de întreprindere din diferite motive de ordin
conjunctural;
c) nivelul activităţii realizat de întreprindere în raport de condiţiile de desfăşurare
concretă a procesului de producţie;
d) producţia fizică exprimată în ore determinată prin diminuarea timpului
calendaristic cu timpii aferenţi întreruperilor personalului din lucru, cu
întreruperile inevitabile aferente reparaţiilor, etc.;
e) numărul total de ore dacă întreprinderea ar lucra în “foc continuu”.

71. Să se determine preţul de vânzare cu ridicata al întreprinderii cunoscând că: cifra

de afaceri este de 100.000 lei, cheltuielile totale sunt de 80.000 lei, cheltuielile fixe
sunt de 20.000 lei, iar cantitatea de producţie obţinută şi vândută 1.000 bucăţi :
a. 110 lei;
b. 100 lei;
c. 95 lei;
d. 115 lei;
e. 90 lei.

72. Dispuneţi de următoarele date: cifra de afaceri 360.000 lei; cheltuieli variabile 120.000
lei; cantitate fabricată şi vândută 100 de bucăţi; costuri fixe totale 171.360 lei. Care este
pragul de rentabilitate în unităţi fizice, în condiţiile în care costurile variabile scad cu
10%?
a. 69 buc;
b. 65 buc;
c. 68 buc;
d. 70 buc;
e. 62 buc.

73. La o societate comercială s-au obţinut în producţie cuplată în cursul lunii 50t benzină şi
25t motorină. Cheltuielile totale de producţie ai au fost de 170.000 lei. Puterea calorică
pentru benzină este de 12 000 Kcal/t şi pentru motorină de 10 000 Kcal/t. Ambele
produse sunt considerate principale. Care este costul de producţie unitar şi cel total
pentru cele două produse?
Benzină Motorină
a) 2.400 / 120.000 2.000 / 50.000 ;
b) 2.000 / 120.000 2.400 / 50.000 ;

13
 c) 2.400 / 50.000 2.000 / 120.000;
d) 2.000 / 50.000 2.400 / 120.000;
e) 2.200 / 85.000 2.200 / 85.000.

74. Într-o fabrică de porţelan s-au obţinut trei sortimente de produse, şi anume:
A = 2000 buc, B = 3000 buc, C = 1000 buc, iar costurile totale au fost de 10.260.000
lei. Care este costul efectiv unitar de producţie cunoscându-se că preţurile de vânzare
unitare ale produselor sunt: A = 1200 lei/buc., B = 2300 lei/buc., C = 1500lei/buc.?
a) A = 1100 lei/buc., B = 2185 lei/buc., C = 1425 lei/buc.;
b) A = 1140 lei/buc., B = 2100 lei/buc., C = 1325 lei/buc.;
c) A = 1140 lei/buc., B = 2200 lei/buc., C = 1420 lei/buc.;
d) A = 1140 lei/buc., B = 2185 lei/buc., C = 1425 lei/buc.;
e) A = 1100 lei/buc., B = 2175 lei/buc., C = 1325 lei/buc.

75. Ce reprezintă şi cum se înregistrează în contabilitatea de gestiune, diferenţa între

costul de producţie de 2.000.000 lei şi costul complet 2.500.000 lei, din care cheltuieli
generale ale întreprinderi 400.000 lei.
a) cheltuieli de desfacere 921 = 925;
b) profit 903 = 902;
c) cheltuieli generale ale întreprinderii şi de desfacere 902 = %
924
925;
d) cheltuieli generale ale întreprinderii şi de desfacere 921 = %
924
925;
e) cheltuieli generale ale întreprinderii 921 = 924.

76. La o societate comercială se fabrică două produse A şi B. Cheltuielile efective

directe înregistrate pentru produsul B sunt de 500.000 lei, reprezentând 25% din
totalul cheltuielilor directe. Cheltuielile indirecte de producţie sunt de 300.000 lei, iar
cele generale de administraţie 200.000 lei. La repartizarea cheltuielilor indirecte pe
produs se are în vedere ponderea cheltuielilor directe ale fiecărui produs în totalul
acestora. Producţia neterminată la finele perioadei pentru produsul B este de 60.000
lei. Costul de producţie standard pentru produsul B este de 500.000 lei. Care este
valoarea abaterii pentru produsul B şi cum se înregistrează aceasta?
a) 902 = 903 75.000;
b) 902 = 903 125.000;
c) 903 = 902 75.000;
d) 903 = 902 65.000;
e) 901 = 902 125.000.

77. Cunoscând că nivelul maxim al producţiei este de 53.000 ore şi cel minim de 28.000
ore, iar nivelul maxim al cheltuielilor este de 143.000 lei şi cel minim de 118.000 lei, să
se determine mărimea cheltuielilor fixe:
a. 90.000;
b. 95.000;
c. 85.000;
d. 92.000;
e. 89.000.

78. Un comerciant cumpără o anumită marfă de la un angrosist la preţul de150 lei/unitate

având posibilitatea de a o vinde cu 250 lei/unitate şi de a-şi achita datoria faţă de

14
 furnizor. Comerciantul a plătit deja suma de 3000 lei pentru standul închiriat într-un
spaţiu comercial. Presupunând că numai există alte cheltuieli, câte unităţi trebuie să
vândă pentru a atinge pragul de rentabilitate ?
a. 32;
b. 35;
c. 30;
d. 33;
e. 28.

79. La un combinat chimic, din procesul de producţie, prin combinarea acetilenei cu acidul
clorhidric, rezultă 1000 tone clorură de vinil, 41,6 tone acetilenă şi 58,4 tone acid
clorhidric exces de consum care nu a intrat în reacţie. Cu ocazia captării se pierde
3,846% la acetilenă şi 9,247% la acid clorhidric. Cheltuielile totale efectuate pentru
obţinerea clorurii de vinil au fost de 33 000 000 lei. Costul produselor clorură de vinil şi
acetilenă, va fi:
a. 30500 ; 32000;
b. 30000 ; 31200;
c. 30300 ; 31500;
d. 30500 ; 31000;
e. 31000 ; 32000.

80. La fabricarea produsului A se obţine produsul secundar B. Cheltuielile totale

înregistrate au fost 2.500.000 lei. Din procesul tehnologic s-au obţinut 5000 kg din
produsul A şi 2000 kg din produsul B. Pentru valorificarea subprodusului B, agentul
economic mai efectuează următoarele cheltuieli:
- cheltuieli materiale 20.000 lei;
- cheltuieli cu personalul 30.000 lei;
- cheltuieli indirecte 10.000 lei.
Presupunând că subprodusul B se va valorifica cu 80 lei/kg şi că profitul şi cheltuielile
de distribuţie reprezintă 30% din preţul de vânzare, costul unitar al celor două produse
finite este:
a. 85 lei; 465 lei
b. 86 lei; 465,6 lei
c. 80 lei; 425 lei
d. 85 lei; 425 lei
e. 80 lei; 465 lei

CONTABILITATE PUBLICĂ
Prof.univ.dr. M. Criveanu
Conf.univ.dr. D. Ovidia

81. Un activ necorporal este un activ:

a. indentificabil, nemonetar şi fără suport material;
b. neindentificabil, monetar şi cu suport material;
c. care se utilizează numai în activitatea instituţiilor publice;
d. atribuit activităţii financiare;
e. cu funcţie contabilă de pasiv.

15
82. În categoria activelor fixe necorporale sunt cuprinse:
a. concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare create intern
de instituţii;
b. concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia
celor create intern de instituţie;
c. cheltuielile care sunt recunoscute ulterior ca parte din costul unui activ necorporal;
d. programele informatice si fondul comercial vândute terţilor;
e. cheltuielile cu reparaţiile efectuate pentru restabilirea stării tehnice iniţiale prin
înlocuirea componentelor uzate.

83. Amortizarea activelor fixe necorporale se face utilizându-se:

a. metoda degresivă;
b. metoda amortizării accelerate;
c. metoda amortizării liniare;
d. toate metodele;
e. metoda amortizării pe unitate de produs sau servicii.

84. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează:

a. pe o perioadă de cel mult un an;
b. pe o perioadă de cel mult doi ani;
c. pe o perioadă de cel mult trei ani;
d. pe o perioadă de cel mult cinci ani;
e. nu se amortizează.

85. Programele informatice create de instituţiile publice, achizitionate sau dobândite pe alte căi
se amortizează:
a. în funcţie de durata probabilă de utilizare;
b. în funcţie de durata probabilă de utilizare care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani;
c. în funcţie de durata probabilă de utilizare care nu poate depăşi o perioadă de 3 ani;
d. nici un răspuns nu este corect;
e. nu se amortizează.

86. Un activ necorporal se prezinta în bilanţ la:

a. costul istoric diminuat cu ajustările cumulate de valoare;
b. costul istoric, neţinând cont de ajustările de valoare;
c. nu are valoare;
d. doar a) şi b);
e. nici un răspuns nu este corect.

87. Organizarea contabilităţii activelor fixe necorporale se realizează utilizând conturile din:
a. clasa 2 „Conturi de active fixe”;
b. clasa 3 „Conturi de stocuri si producţie în curs de execuţie”;
c. clasa 4 „Conturi de terţi”;
d. clasa 2 „Conturi de active fixe” şi 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de
execuţie”;
e. nici un răspuns nu este corect.

88. Contul 208 „Alte active necorporale” are funcţie contabilă de:
a. pasiv;
b. bilanţ;
c. activ;
d. bifuncţional;

16
 e. nici un răspuns nu este corect.

89. Valoarea reprezentaţiilor teatrale, programelor de radio sau televiziune, lucrărilor muzicale,
literale sau recreative înregistrate pe benzi magnetice sau alte suporturi aflate în patrimoniul
instituţiei se înregistrează în:
a. contul 208 „Alte active fixe necorporale;
b. contul 206 „Înregistrãri ale evenimentelor cultural-sportive”;
c. contul 233 „Active fixe necorporale in curs de execuţie”;
d. contul 234 „Avansuri acordate pentru active fixe necorporale”;
e. nici un răspuns nu este corect.

90. Activele fixe corporale sunt reprezentate de obiectul sau complexul de obiecte care prezintă
următoarele caracteristici:
a. au o durată de utilizare de până la 1 an;
b. au valoarea de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre de Guvern;
c. au o durată de utilizare mai mare de 1 an şi o valoare de intrare mai mare decât limita
stabilită prin hotărâre de Guvern;
d. sunt corecte doar a) şi b);
e. nici un răspuns nu este corect.

91. Se amortizează:
a. terenurile;
b. amenajările de terenuri;
c. programele radio;
d. evenimentele sportive;
e. nici un răspuns nu este corect.

92. Nu se amortizează:
a. amenajările de terenuri;
b. bunurile aflate în proprietatea publică a statului;
c. programele informatice;
d. mobilierul, aparatura birotică, echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale;
e. nici un răspuns nu este corect.

93. În categoria „Alte active ale statului” se înregistrează:

a. zăcămintele, resursele biologice şi rezervele de apă;
b. zăcămintele, cheltuielile de dezvoltare, resursele biologice şi rezervele de apă;
c. echipamentul de protecţie şi de lucru;
d. construcţiile şi instalaţiile provizorii;
e. muniţiile de orice fel.

94. Nu sunt considerate active fixe corporale:

a. rezervele de apă;
b. zăcămintele;
c. pădurile şi resursele naturale regenerative similare;
d. bunurile din patrimoniul cultural naţional;
e. bunurile de natura armamentului şi tehnicii de luptă.

95. Sunt asimilate şi înregistrate ca active fixe corporale:

a. investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

17
 b. motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale activelor fixe corporale, procurate în
scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu
modifică parametrii tehnici iniţiali ai mijlocului fix;
c. construcţiile şi instalaţiile provizorii;
d. echipamentul şi materialul sportiv;
e. prototipurile care servesc ca model la executarea producţiei de serie.

96. Formula contabilă privind achiziţionarea de terenuri care intra în patrimoniul instituţiei
publice este:
a. 21101 = 102
„Terenuri” „Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul privat al statului”
68201 = 404
„Cheltuieli cu activele fixe corporale „Furnizori de active fixe”
neamortizabile”
b. 21101 = 404
„Terenuri” „Furnizori de active fixe”
68101 = 102
„Cheltuieli operaţionale privind „Fondul bunurilor care
amortizarea activelor fixe” alcătuiesc domeniul privat al statului”
c. 21101 = 779
„Terenuri” „Venituri din bunuri si servicii primite
cu titlu gratuit”
658 = 779
„Alte cheltuieli operaţionale” „Venituri din bunuri şi servicii
primite cu titlu gratuit”
d. 21102 = 404
„Amenajări la terenuri” „Furnizori de active fixe”
e. 21102 = 779
„Amenajări la terenuri” „Venituri din bunuri şi servicii
primite cu titlu gratuit”

97. Formula contabilă privind achiziţionarea unui calculator electronic de către Muzeul de Artă
este:
a. 214 = 401
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente „Furnizori”
de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active fixe corporale”
b. 214 = 404
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente „Furnizori de active fixe”
de protecţie a valorilor umane şi materiale
si alte active fixe corporale”
c. 68101 = 404
„Cheltuieli operaţionale privind „Furnizori de active fixe”
amortizarea activelor fixe
d. 68101 = 401
„Cheltuieli operaţionale privind „Furnizori”
amortizarea activelor fixe”
e. nici un răspuns nu este corect.

98. Se înregistrează achitarea obligaţiei faţă de un furnizor de active fixe din acreditive prin
formula contabilă:

18
 a. 401 = 54101
„Furnizori” „Acreditive în lei”
b. 404 = 54101
„Furnizori de active fixe” „Acreditive în lei”
c. 404 = 53101
„Furnizori de active fixe” „Casa în lei”
d. 401 = 53101
„Furnizori” „Casa în lei”
e. nici un răspuns nu este corect.

99. Se înregistrează transmiterea unor utilaje şi instalaţii de lucru (bunurile nu se amortizează)

fără plată de la o instituţie publică către o altă instituţie publică, conform procesului verbal
de predare-primire prin formula contabilă:
a. 101 = 214
„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Mobilier, aparatură birotică,
domeniul public al statului” echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
fixe corporale”
b. 371 = 302
„Mărfuri” „Materiale consumabile”
c. 411 = 213
„Clienţi” „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”
d. 102 = 213
„Fondul bunurilor care „Instalaţii tehnice, mijloace de
alcãtuiesc domeniul privat al statului” transport, animale şi plantaţii”
e. 411 = 707
„Clienţi” „Venituri din vânzarea mărfurilor”

100. Se înregistrează amortizarea activelor fixe necorporale:

a. 280 = 203
„Amortizări privind activele fixe „Cheltuieli de dezvoltare”
necorporale”
b. 68101 = 281
„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizări privind activele fixe
amortizarea activelor fixe” corporale”
c. 68101 = 280
„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizări privind activele fixe
amortizarea activelor fixe” necorporale”
d. 658 = 280
„Alte cheltuieli operaţionale” „Amortizări privind activele fixe
necorporale”
e. 281 = 214
„Amortizări privind activele fixe „Mobilier, aparatură birotică,
corporale” echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
fixe corporale”

101. Amortizarea anuală a activelor fixe se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la:
a. valoarea de inventar a activelor fixe;
b. valoarea justă a activelor fixe;
c. valoarea de intrare a activelor fixe;

19
 d. valoarea de inventar şi valoarea justă a activelor fixe;
e. nici un răspuns nu este corect.

102. Amortizarea activelor fixe corporale închiriate, se calculează de către:

a. instituţiile publice care le au în patrimoniu;
b. instituţiile publice care nu le au în patrimoniu;
c. atât de instituţiile publice care le au în patrimoniu, cât şi de instituţiile publice care nu le
au în patrimoniu;
d. nu se calculează;
e. nici un răspuns nu este corect.

103. Amortizarea activelor fixe corporale se calculează:

a. începând cu data intrării în patrimoniu;
b. începând cu luna următoare intrării în patrimoniu;
c. începând cu perioada următoare închiderii exerciţiului financiar;
d. pe perioada până la închiderea exerciţiului financiar respectiv;
e. nici un răspuns nu este corect.

104. Se înregistrează scoaterea din evidenţă a activelor fixe corporale transferate cu titlu
gratuit, amortizate parţial cu formula contabilă:
a. 658 = 214
„Alte cheltuieli operaţionale” „Mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
fixe corporale”
b. 68101 = 214
„Cheltuieli operaţionale privind „Mobilier, aparatură birotică,
amortizarea activelor fixe” echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
fixe corporale”
c. 281 = 214
„Amortizri privind activele fixe „Mobilier, aparatură birotică,
corporale” echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
fixe corporale”
d. % = 214
281 „Mobilier, aparatură birotică,
„Amortizări privind activele fixe echipamente de protecţie a valorilor
corporale” umane şi materiale şi alte active
658 fixe corporale”
„Alte cheltuieli operaţionale”
e. nici un răspuns nu este corect.

105. Contul 280 „Amortizări privind activele fixe necorporale” are funcţie contabilă de:
a. activ;
b. pasiv;
c. bifuncţional;
d. de bilanţ;
e. nici un răspuns nu este corect.

106. Se înregistrează pierderi din calamităţi la amenajările de terenuri neamortizate după

formula contabilă:

20
 a. 658 = 21102
„Alte cheltuieli operaţionale” „Amenajări la terenuri”
b. 6811 = 21102
„Cheltuieli operaţionale privind „Amenajări la terenuri”
amortizarea activelor fixe”
c. 690 = 21101
„Cheltuieli cu pierderi din calamităţi” „Terenuri”
d. 690 = 21102
„Cheltuieli cu pierderi din calamităţi” „Amenajări la terenuri”
e. nici un răspuns nu este corect.

107. Activele fixe necorporale achizitionate cu titlu oneros se evaluează iniţial la:
a. costul de producţie;
b. valoarea justă;
c. costul de achiziţie;
d. costul mediu ponderat;
e. nici un răspuns nu este corect.

108. Contul 234 se numeşte:

a. „Avansuri acordate pentru active fixe corporale”;
b. „Avansuri acordate pentru active fixe necorporale”;
c. „Cheltuieli de dezvoltare”;
d. „Alte active fixe necorporale”;
e. „Alte datorii faţă de bugetul statului”.

109. Se înregistrează un plus la programele informatice create de instituţia publică pe cont

propriu, constatat cu ocazia inventarierii anuale a activelor fixe necorporale cu formula
contabilă:
a. 212 = 75105
„Construcţii” „Transferuri voluntare,altele decat
subventiile”
b. 211 = 779
„Terenuri” „Venituri din bunuri şi servicii
primite cu titlu gratuit”
c. 20801 = 280
„Alte active fixe necorporale” „Amortizări privind activele fixe
necorporale”
d. 428 = 779
„Alte datorii şi creanţe în legătură cu „Venituri din bunuri şi servicii
personalul” primite cu titlu gratuit”
e. 20801 = 75105
„Alte active fixe necorporale” „Transferuri voluntare,altele decat
subventiile”

110. Amenajările de terenuri se amortizează pe o durată de:

a. 5 ani;
b. 2 ani;
c. 10 ani;
d. până la 1 an;
e. nu se amortizează.

111. Reflectarea în contabilitate a datoriei certe faţă de furnizori are loc pe bază de:

21
 a. contract de vânzare-cumpărare;
b. contract de prestări servicii;
c. contract cu titlu oneros;
d. convenţie civilă;
e. factură.

112. În creditul contului 401 „Furnizori“ se înregistrează:

a. diferenţele favorabile de curs valutar aferente, rezultate în urma achitării datoriilor în
valută sau reevaluării contului;
b. valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit;
c. plăţile efectuate către furnizori potrivit modalităţilor de decontare convenite;
d. valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi;
e. valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor.

113. Formula contabilă

401 = 560 , reprezintă:
„Furnizori” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii” a.
preluarea datoriei de la
furnizori de către contul de pasiv 560 „Disponibil al instituţiilor publice finanţate
integral din venituri proprii“;
b. plata datoriei comerciale din contul de disponibil al instituţiilor publice finanţate
integral din venituri proprii;
c. plata datoriei faţă de furnizori din credite bugetare;
d. modalitatea prin care se înregistrează datoria faţă de furnizori a unei instituţii publice
finanţate integral din venituri proprii;
e. achiziţia de disponibil de la un furnizor.

114. În debitul contului 404 „Furnizori de active fixe“ se înregistrează:

a. valoarea avansurilor acordate furnizorilor de active fixe;
b. valoarea activelor fixe achiziţionate de o instituţie publică;
c. diferenţele nefavorabile de curs valutar;
d. taxa pe valoarea adăugată cuprinsă în facturile de achiziţie;
e. valoarea facturilor primite în cazul leasingului financiar.

115. Care dintre articolele contabile de mai jos reflectă acordarea unui avans care se achită din
credite bugetare:
a. 401 = 560
„Furnizori” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii”
b. 409 = 51201
„Furnizori-debitori” „Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în lei
c. 409 = 770
„Furnizori-debitori” „Finanţarea de la buget”
d. 770 = 409
„Finanţarea de la buget” „Furnizori-debitori”
e. 409 = 401
„Furnizori-debitori” „Furnizori”

116. Primirea facturii privind consumul de energie electrică se realizează cu ajutorul formulei:
a. 605 = 401

22
 „Cheltuieli privind mărfurile” „Furnizori”
b. 401 = 605
„Furnizori” „Cheltuieli privind mărfurile”
c. 401 = 610
„Furnizori” „Cheltuieli privind energia şi apa”
d. 610 = 401
„Cheltuieli privind energia şi apa” „Furnizori”
e. 605 = 4092
„Cheltuieli privind mărfurile” „Furnizori-debitori pentru prestări de
servicii şi executări de lucrări”

117. Valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii, se realizează cu ajutorul formulei:

a. 401 = 409
„Furnizori” „Furnizori-debitori”
b. 401 = 419
„Furnizori” „Clienti-creditori”
c. 409 = 770
„Furnizori-debitori” „Finanţarea de la buget”
d. 770 = 409
„Finanţarea de la buget” „Furnizori-debitori”
e. 560 = 409
„Disponibil al instituţiilor publice finanţate „Furnizori-debitori”
integral din venituri proprii”
118. Care din următoarele articole contabile sunt în concordanţă cu explicaţia dată:
a. achitarea obligaţiei faţă de furnizori din venituri proprii:
560 = 401
„Disponibil al instituţiilor publice finanţate „Furnizori”
integral din venituri proprii”
b. achiziţia unui echipament tehnologic de la un furnizor de imobilizări:
21301 = 446
„Echipamente tehnologice” „Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”
c. acordarea unui avans către un furnizor din credite bugetare:
409 = 770
„Furnizori-debitori” „Finanţarea de la buget”
d. achitarea furnizorului de prestări servicii şi executări de lucrări:
401 = 40902
„Furnizori” „Furnizori-debitori pentru prestări de
servicii si executări de lucrări”
e. achiziţia de marfă pe baza avizului de însoţire:
371 = 401
„Mărfuri” „Furnizori”

119. Achiziţia de mărfuri pe baza avizului de însoţire este următoarea:

a. % = 401
371 „Furnizori”
„Mărfuri”
4428
„Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”
b. % = 401
371 „Furnizori”
„Mărfuri”
23
 44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
c. % = 408
371 „Furnizori-facturi nesosite”
„Mărfuri”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
d. % = 408
371 „Furnizori-facturi nesosite”
„Mărfuri”
44207
„Taxa pe valoarea adăugată colectată”
e. % = 408
371 „Furnizori-facturi nesosite”
„Mărfuri”
44208
„Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”

120. În condiţiile utilizării inventarului intermitent, formula corectă privind achiziţionarea

unui stoc de materiale consumabile este:
a. % = 404
302 „Furnizori de active fixe”
„Materiale consumabile”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
b. % = 401
602 „Furnizori”
„Cheltuieli cu materiale consumabile”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
c. % = 404
602 „Furnizori de active fixe”
„Cheltuieli cu materiale consumabile”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
d. % = 401
302 „Furnizori”
„Materiale consumabile”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
e. % = 462
302 „Creditori”
„Materiale consumabile”
44206
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”

121. Care dintre articolele contabile de mai jos reflectă plata obligaţiei faţă de furnizori, pe
baza efectelor de comerţ:
a. 401 = 405
„Furnizori” „Efecte de plătit pentru active fixe”
b. 403 = 401
„Efecte de plătit” „Furnizori”

24
 c. 401 = 403
„Furnizori” „Efecte de plătit”
d. 404 = 403
„Furnizori de active fixe” „Efecte de plătit”
e. 405 = 404
„Efecte de plătit pentru active fixe” „Furnizori de active fixe”

122. Care din următoarele articole contabile sunt în concordanţă cu explicaţia dată:
a. achitarea obligaţiei faţă de un furnizor de active fixe din credite bugetare:
401 = 770
„Furnizori” „Finanţarea de la buget”
b. achiziţia unui utilaj de la un furnizor de active fixe peste 1 an:
213 = 40402
„Instalaţii tehnice, mijloace de transport, „Furnizori de active fixe peste 1 an”
animale şi plantaţii”
c. regularizarea avansului acordat anterior faţă de un furnizor:
408 = 401
„Furnizori-facturi nesosite” „Furnizori”
d. primirea facturii privind consumul de energie electrică:
605 = 401
„Cheltuieli privind mărfurile” „Furnizori”
e. plata furnizorului de active fixe sub 1 an din disponibilul de la bancă:
40401 = 581
„Furnizori de active fixe sub 1 an” „Viramente interne”

123. Achiziţia de materiale rezervă de stat se realizează conform cărei înregistrări contabile?
a. 302 = 401
„Materiale consumabile” „Furnizori”
b. 304 = 401
„Materiale rezervă de stat şi de „Furnizori”
mobilizare”
c. 41101 = 304
„Clienţi cu termen sub 1 an” „Materiale rezervă de stat şi de
mobilizare”
d. 304 = 404
„Materiale rezervă de stat şi de „Furnizori de active fixe”
mobilizare”
e. 304 = 345
„Materiale rezervă de stat şi de „Produse finite”
mobilizare”

124. Evidenţierea facturii furnizorului extern şi recepţionarea utilajelor achiziţionate se

realizează conform formulei:
a. 21301 = 401
„Echipamente tehnologice” „Furnizori”
b. 21301 = 461
„Echipamente tehnologice” „Debitori”
c. 21301 = 404
„Echipamente tehnologice” „Furnizori de active fixe”
d. 401 = 21301
„Furnizori” „Echipamente tehnologice”
e. 404 = 21301

25
 „Furnizori de active fixe” „Echipamente tehnologice”

125. Policlinica cu plată X este instituţie publică finanţată integral din venituri proprii. Aceasta
înregistrează prescrierea unei datorii faţă de furnizor în valoare de 800 lei.
a. 401 = 75808 800
„Furnizori” „Venituri din impozite si taxe ”
b. 401 = 75104 800
„Furnizori” „Diverse venituri ”
c. 658 = 401 800
„Alte cheltuieli operaţionale” „Furnizori”
d. 401 = 448 800
„Furnizori” „Alte datorii şi creanţe cu
bugetul”
e. 629 = 401 800
„Alte cheltuieli autorizate prin „Furnizori”
dispoziţii legale”

126. Se achiziţionează de la un furnizor lucrări literare şi artistice în valoare de 80.000 lei.

a. 68202
„Cheltuieli cu activele fixe
necorporale neamortizabile”
206
„Înregistrări ale evenimentelor
cultural-sportive”
b. 68202
„Cheltuieli cu activele fixe
necorporale neamortizabile”
206
„Înregistrări ale evenimentelor
cultural-sportive”
c. 68202
„Cheltuieli cu activele fixe
necorporale neamortizabile”
206
„Înregistrări ale evenimentelor
cultural-sportive”
d. 68202
„Cheltuieli cu activele fixe
necorporale neamortizabile”
206
„Înregistrări ale evenimentelor
cultural-sportive”
e. 68202
„Cheltuieli cu activele fixe
necorporale neamortizabile”
215
„Alte active ale statului”
= 401 80.000
„Furnizori”
= 101 80.000
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
= 401 80.000
„Furnizori”
= 100 80.000
„Fondul activelor fixe
necorporale”
= 404 80.000
„Furnizori de active fixe”
= 101 80.000
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
= 404 80.000
„Furnizori de active fixe”
= 100 80.000
„Fondul activelor fixe
necorporale”
= 404 80.000
„Furnizori de active fixe”
= 101 80.000
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”

127. Referitor la contul 419 „Clienţi-creditori”, precizaţi care din următoarele afirmaţii este
corectă:
a. ţine evidenţa avansurilor primite de la clienţi, fiind un cont de activ;

26
 b. în creditul contului se înregistrează valoarea ambalajelor care circulă în sistem de
restituire;
c. în debitul contului se regăsesc sumele încasate de la clienţi;
d. soldul debitor al contului reprezintă avansuri primite de la clienţi şi nedecontate;
e. este un cont de pasiv şi înregistrează drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte
comerciale.

128. Referitor la contul 411 „Clienţi”, precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:
a. este un cont de activ ce furnizează informaţii despre facturile ce nu s-au emis de către
entitatea publică;
b. în creditul contului se evidenţiază valoarea la preţul de vânzare a produselor livrate
clienţilor;
c. diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută se reflectă in creditul
contului;
d. diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută se reflectă in
debitul contului;
e. în debit se înregistrează valoarea la cost de achiziţie a materialelor şi ambalajelor
rezervă de stat şi de mobilizare împrumutate şi pentru împrospătarea stocurilor.

129. Facturarea livrarii de marfuri, de către o instiţie publică, se realizează conform uneia din
inregistrarile contabile:
a. 411 = 75101
„Clienţi” „Venituri din prestari de servicii si
alte activitati”
b. 418 = 75101
„Clienţi-facturi de întocmit” „Venituri din prestari de servicii si
alte activitati”
c. 413 = 75101
„Efecte de primit de la clienţi” „Venituri din prestari de servicii si
alte activitati”
d. 411 = 75103
„Clienţi” „Amenzi,penalitati si confiscari”
e. 461 = 75101
„Debitori” „Venituri din prestari de servicii si
alte activitati”

130. O instituţie publică de stat, finanţată integral din venituri proprii înregistrează reactivarea
creanţelor faţă de clienţi, pentru suma de 10.000 lei, TVA 24%; instituţia este plătitoare de
TVA:
a. 411 = % 12.400
„Clienţi” 714 10.000
„Venituri din creanţe reactivate
si debitori diverşi”
44207 2.400
„Taxa pe valoarea adăugată
colectată”
b. 411 = % 12.400
„Clienţi” 75101 10.000
„Venituri din prestari de servicii si
alte activitati”
44207 2.400
„Taxa pe valoarea adăugată

27
 colectată”
c. 411 = % 12.400
„Clienţi” 75104 10.000
„Diverse venituri ”
44206 2.400
„Taxa pe valoarea adăugată
deductibilă”
d. 411 = % 12.400
„Clienţi” 714 10.000
„Venituri din creanţe reactivate
si debitori diverşi”
44206 2.400
„Taxa pe valoarea adăugată
deductibilă”
e. 41108 = % 12.400
„Clienţi incerţi sau în litigiu” 714 10.000
„Venituri din creanţe reactivate
si debitori diverşi”
44208 2.400
„Taxa pe valoarea adăugată
neexigibilă”

131. O instituţie publică vinde produse finite în valoare de 5.500 lei. Ştiind că preţul de
productie a fost de 5.000 lei, selectaţi formulele contabile care sunt în concordanţă cu
datele prezentate:
a. 411 = 707 5.500
„Clienţi” „Venituri din vânzarea produselor
finite”
709 = 345 5.000
„Variaţia stocurilor” „Produse finite”
b. 411 = 75101 5.500
„Clienţi” „Venituri din prestari de servicii
si alte activitati”
709 = 345 5.000
„Variaţia stocurilor” „Produse finite”
c. 411 = 75101 5.500
„Clienţi” „Venituri din prestari de servicii
si alte activitati”
709 = 341 5.000
„Variaţia stocurilor” „Semifabricate”
d. 411 = 751 5.500
„Clienţi” „Venituri din vânzarea
produselor finite”
711 = 345 5.000
„Alte venituri operaţionale” „Produse finite”
e. 411 = 75102 5.500
„Clienţi” „Venituri din taxe
administrative,eliberari permise”
711 = 345 5.000
„Alte venituri operaţionale” „Produse finite”

28
132. Ordonatorul de credite al unei instituţii publice acceptă unui efect de comerţ de la un
client, astfel:
a. 562 = 411
„Disponibil al activităţilor finanţate „Clienţi”
din venituri proprii”
b. 53101 = 413
„Casa în lei” „Efecte de primit de la clienţi”
c. 770 = 411
„Finanţarea de la buget” „Clienţi”
d. 413 = 411
„Efecte de primit de la clienţi” „Clienţi”
e. 511 = 413
„Valori de incasat ” „Efecte de primit de la clienţi”

133. Care din următoarele articole contabile sunt în concordanţă cu explicaţia dată:
a. încasarea creanţei de la clienţi în contul de credite bugetare:
411 = 770
„Clienţi” „Finanţarea de la buget”
b. acceptarea efectului comercial de către ordonatorul de credite:
411 = 413
„Clienţi” „Efecte de primit de la clienţi”
c. livrarea de produse finite conform avizului de însoţire:
419 = 75101
„Clienti-creditori” „Venituri din prestari de servicii
si alte activitati”
d. încasarea avansului de la un client extern al instituţiei publice:
51204 = 418
„Conturi la trezorerii şi instituţii „Clienţi-facturi de întocmit”
de credit în valută”
e. regularizarea avansului primit de la un client al instituţiei publice:
419 = 411
„Clienti-creditori” „Clienţi”

134. Spitalul de urgenţă Craiova înregistrează serviciile medicale prestate în valoare de 34.000
lei care sunt facturate la Casa de Asigurări de Sănătate Dolj.
a. 41101 = 75104 34.000
„Clienţi cu termen sub 1 an” „Diverse venituri ”
b. 41101 = 75101 34.000
„Clienţi cu termen sub 1 an” „Venituri din prestari de servicii
si alte activitati ”
c. 41101 = 75102 34.000
„Clienţi cu termen sub 1 an” „Venituri din vânzarea mărfurilor”
d. 461 = 75104 34.000
„Debitori” „Diverse venituri ”
e. 418 = 75101 34.000
„Clienţi facturi de intocmit” „Venituri din prestari de servicii
si alte activitati ”

135. O instituţie publică facturează unui client un transport în valoare de 1.500 lei, TVA 24%.
a. 41101 = % 1.860
„Clienţi cu termen sub 1 an” 75101 1.500
„Venituri din prestari de servicii

29
 si alte activitati ”
44207 360
„Taxa pe valoarea adăugată
colectată”
b. 41102 = % 1.860
„Clienţicu termen peste 1an” 714 1.500
„Venituri din creanţe reactivate
si debitori diverşi”
44207 360
„Taxa pe valoarea adăugată
colectată”
c. 41800 = % 1.860
„Clienţi facturi de intocmit” 75101 1.500
„Venituri din prestari de servicii
si alte activitati ”
44207 360
„Taxa pe valoarea adăugată
colectată”
d. 419 = % 1.860
„Clienţi-creditori” 714 1.500
„Venituri din creanţe reactivate
si debitori diverşi”
44207 360
„Taxa pe valoarea adăugată
colectată”
e. 41108 = % 1.860
„Clienţi incerţi sau în litigiu” 75104 1.500
„Venituri din activităţi diverse”
44208 360
„Taxa pe valoarea adăugată
neexigibilă”

136. O instituţie publică de stat înregistrează drepturile salariale cuvenite personalului didactic
în luna curenta în sumă de 50.000 lei, conform statului de salarii.
a. 641 = 421 50.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”
b. 621 = 421 50.000
„Cheltuieli cu colaboratorii” „Personal-salarii datorate”
c. 421 = 641 50.000
„Personal-salarii datorate” „Cheltuieli cu salariile
personalului”
d. 421 = 621 50.000
„Personal-salarii datorate” „Cheltuieli cu colaboratorii”
e. 621 = 401 50.000
„Cheltuieli cu colaboratorii” „Furnizori”

137. Achitarea prin virament a drepturilor salariale cuvenite personalului în luna curentă,
finanţate din alocaţii bugetare cu destinaţie specială pentru suma de 70.000 lei, se
realizează conform formulei contabile:
a. 423 = 551 70.000
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Disponibil din alocaţii bugetare cu

30
 datorate” destinaţie specială”
b. 421 = 560 70.000
„Personal-salarii datorate” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri
proprii”
c. 421 = 51201 70.000
„Personal-salarii datorate” „Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în lei”
d. 426 = 551 70.000
„Drepturi de personal neridicate” „Disponibil din alocaţii bugetare cu
destinaţie specială”
e. 421 = 551 70.000
„Personal-salarii datorate” „Disponibil din alocaţii bugetare cu
destinaţie specială”

138. Care dintre următoarele conturi ţine evidenţa decontărilor cu elevii, studenţii şi doctoranzii
pentru drepturile sub formă de burse acordate în conformitate cu reglementările legale în
vigoare:
a. 422 „Pensionari-pensii datorate”;
b. 424 „Şomeri-indemnizaţii datorate”;
c. 427 „Reţineri din salarii şi din alte drepturi datorate terţilor”;
d. 429 „Bursieri şi doctoranzi”;
e. 423 „Personal-ajutoare şi indemnizaţii datorate”.

139. Ordonatorul de credite al unei instituţii publice aprobă acordarea unor indemnizaţii
concedii de odihnă din credite bugetare, prin următoarea formulă contabilă:
a. 425 = 770
„Avansuri acordate personalului” „Finanţarea de la buget”
b. 770 = 425
„Finanţarea de la buget” „Avansuri acordate personalului”
c. 425 = 560
„Avansuri acordate personalului” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri
proprii”
d. 423 = 770
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Finanţarea de la buget”
datorate”
e. 423 = 560
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Disponibil al instituţiilor publice
datorate” finanţate integral din venituri
proprii”

140. În baza centralizatoarelor statelor de salarii se înregistrează contribuţia instituţiei publice

la asigurările sociale de stat:
a. 64503 = 43103
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contributile angajatorilor pentru
asigurări sociale de sănătate” asigurări sociale de sănătate”
b. 64502 = 43102
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contribuţiile asiguraţilor pentru
asigurări sociale” asigurări sociale”
c. 64501 = 43101
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contribuţiile angajatorilor pentru

31
 asigurări sociale” asigurări sociale”
d. 64501 = 43103
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contributile angajatorilor pentru
asigurări sociale” asigurări sociale de sănătate”
e. 641 = 43101
„Cheltuieli cu salariile „Contribuţiile angajatorilor pentru
personalului” asigurări sociale”

141. Având în vedere centralizatorul de salarii aferent unei instituţii publice, care din
următoarele articole contabile sunt în concordanţă cu explicaţia dată:
a. contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate:
421 = 43102
„Personal-salarii datorate” „Contribuţiile asiguraţilor pentru
asigurări sociale”
b. contribuţia individuală de asigurări sociale:
421 = 43104
„Personal-salarii datorate” „Contribuţiile asiguraţilor pentru
asigurări sociale de sănătate”
c. contribuţia individuală de asigurări sociale:
64501 = 43102
„Contribuţiile angajatorilor „Contribuţiile asiguraţilor pentru
pentru asigurări sociale” asigurări sociale”
d. contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj
421 = 43702
„Personal-salarii datorate” „Contribuţiile asiguraţilor pentru
asigurări de şomaj”
e. contribuţia individuală de asigurări pentru somaj
64502 = 43702
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contribuţiile asiguraţilor pentru
asigurări sociale” asigurări de şomaj”

142. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor
este reprezentată de:
a. cheltuielile bugetare ale instituţiei publice;
b. veniturile bugetare ale instituţiei publice;
c. salariile individuale brute realizate lunar;
d. subvenţiile lunare primite de la ordonatorul principal de credite;
e. fondurile europene nerambursabile.

143. Ajutoarele materiale acordate personalului pot îmbrăca una din formele de mai jos:
a. salariile individuale lunare ale personalului bugetar;
b. ajutoare reprezentând sporuri şi prime acordate personalului bugetar;
c. ajutoare acordate pentru incapacitate temporară de muncă;
d. ajutoare reprezentând cadouri acordate copiilor salariaţilor din sistemul public;
e. bonurile şi tichetele de masă acordate personalului din spitale.

144. O instituţie publică finanţată din bugetul de stat înregistrează drepturi cuvenite donatorilor
de sânge în sumă de 1.500 lei pe care le achită prin virament.
a. 677 = 438 1.500
„Ajutoare sociale” „Alte datorii sociale”
438 = 770 1.500
„Alte datorii sociale” „Finanţarea de la buget”

32
 b. 677 = 438 1.500
„Ajutoare sociale” „Alte datorii sociale”
438 = 53101 1.500
„Alte datorii sociale” „Casa în lei”
c. 677 = 437 1.500
„Ajutoare sociale” „Asigurări pentru şomaj”
437 = 770 1.500
„Asigurări pentru şomaj” „Finanţarea de la buget”
d. 677 = 431 1.500
„Ajutoare sociale” „Asigurări sociale”
431 = 770 1.500
„Asigurări sociale” „Finanţarea de la buget”
e. 677 = 431 1.500
„Ajutoare sociale” „Asigurări sociale”
431 = 5311 1.500
„Asigurări sociale” „Casa în lei”

145. Contul 438 „Alte datorii sociale” ţine evidenţa altor datorii ale instituţiilor publice,
reprezentând:
a. contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii;
b. asigurări sociale de sănătate;
c. pensiile private ale angajaţilor în sistemul public;
d. diverse contribuţii pentru asigurări sociale;
e. alocaţii şi alte ajutoare pentru copii.

146. Sumele datorate de salariaţi, reprezentând cota parte din valoarea echipamentului de lucru
suportată de personalul bugetar, care se consideră venituri ale instituţiei publice, se
înregistrează în:
a. creditul contului 42802 „Alte creanţe în legătură cu personalul”;
b. debitul contului 42802 „Alte creanţe în legătură cu personalul”;
c. creditul contului 42801 „Alte datorii în legătură cu personalul”;
d. debitul contului 42801 „Alte datorii în legătură cu personalul”;
e. debitul contului 75104 „Diverse venituri ”.

147. Popririle din pensii datorate terţilor, se evidenţiază în contabilitatea instituţiilor publice
prin:
a. creditul contului 427 „Reţineri din salarii şi din alte drepturi datorate terţilor”;
b. debitul contului 427 „Reţineri din salarii şi din alte drepturi datorate terţilor”;
c. creditul contului 429 „Bursieri şi doctoranzi”;
d. debitul contului 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”;
e. instituţia publică nu înregistrează o astfel de poprire.

148. Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă trebuie să înregistreze în contabilitate
indemnizaţiile datorate şomerilor prin formula contabilă:
a. 424 = 676
„Şomeri-indemnizaţii datorate” „Asigurări sociale”
b. 423 = 51201
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Conturi la trezorerii şi instituţii
datorate” de credit în lei”
c. 64502 = 43701
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contribuţiile angajatorilor pentru
asigurări sociale” asigurări de şomaj”

33
 d. 676 = 424
„Asigurări sociale” „Şomeri-indemnizaţii datorate”
e. 423 = 770
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Finanţarea de la buget”
datorate”

149. O instituţie publică trebuie sa înregistreze în contabilitate pensiile datorate pentru

pensionarii militari si civili. Care este contul care ţine evidenţa acestor decontări?
a. 421 „Personal-salarii datorate”;
b. 422 „Pensionari-pensii datorate”;
c. 423 „Personal-ajutoare şi indemnizaţii datorate”;
d. 424 „Şomeri-indemnizaţii datorate”;
e. 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”.

150. Contabilul unei instituţii publice trebuie să înregistreze reţinerea din salarii a contravalorii
echipamentului de lucru distribuit personalului bugetar. Articolul contabil potrivit este:
a. 421 = 427
„Personal-salarii datorate” „Reţineri din salarii şi din alte
drepturi datorate terţilor”
b. 42801 = 5311
„Alte datorii în legătură cu „Casa în lei”
personalul”
c. 421 = 42801
„Personal-salarii datorate” „Alte datorii în legătură cu
personalul”
d. 42802 = 719
„Alte creanţe în legătură cu „Alte venituri operaţionale”
personalul”
e. 421 = 42802
„Personal-salarii datorate” „Alte creanţe în legătură cu
personalul”

151. Contabilul unei instituţii publice de stat trebuie să înregistreze recepţia unei lucrări
muzicale în valoare de 35.000 lei şi a unor rezerve de petrol descoperite şi evaluate la o
valoare justă de 50.000 lei. Ajutaţi contabilul instituţiei să înregistreze operaţiile de mai
sus, selectând articolele contabile corespunzătoare:
a. 206 = 100 35.000
„Înregistrări ale evenimentelor „Fondul activelor fixe necorporale”
cultural-sportive”
215 = 101 50.000
„Alte active ale statului” „Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
b. % = 101 85.000
206 „Fondul bunurilor care alcătuiesc 35.000
domeniul public al statului”
„Înregistrări ale evenimentelor
cultural-sportive”
215 50.000
„Alte active ale statului”
c. 206 = 100 85.000
„Înregistrări ale evenimentelor „Fondul activelor fixe necorporale”
cultural-sportive”

34
 d. 215 = 101 85.000
„Alte active ale statului” „Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
e. 206 = 100 50.000
„Înregistrări ale evenimentelor „Fondul activelor fixe
cultural-sportive” necorporale”
215 = 101 35.000
„Alte active ale statului” „Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”

152. Se înregistrează transferarea cu titlu gratuit a proiectelor de dezvoltare cu o valoare de

intrare de 5.000 lei. Ştiind că proiectele s-au amortizat liniar timp de 4 ani, să se aleagă
formula contabilă care este în concordanţă cu informaţia economică de mai sus:
a. 658 = 203 5.000
„Alte cheltuieli operaţionale” „Cheltuieli de dezvoltare”
b. % = 203 5.000
28003 „Cheltuieli de dezvoltare” 1.000
„Amortizarea cheltuielilor de
dezvoltare”
658 5.000
„Alte cheltuieli operaţionale”
c. % = 203 5.000
101 „Cheltuieli de dezvoltare” 4.000
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
28003 1.000
„Amortizarea cheltuielilor de
dezvoltare”
d. 28003 = 203 5.000
„Amortizarea cheltuielilor de „Cheltuieli de dezvoltare”
dezvoltare”
e. % = 203 5.000
28003 „Cheltuieli de dezvoltare” 4.000
„Amortizarea cheltuielilor de
dezvoltare”
658 1.000
„Alte cheltuieli operaţionale”

153. Se înregistrează active fixe corporale (neamortizabile) intrate în domeniul privat al statului
ca urmare a lucrărilor de investiţii terminate, recepţionate şi trecute în categoria utilajelor.
Ştiind că valoare de intrare a fost de 80.000 lei, să se aleagă formula contabilă corectă:
a. 213 = 231 80.000
„Instalaţii tehnice, mijloace de „Active fixe corporale în curs de
transport, animale şi plantaţii” execuţie”
b. 213 = 102 80.000
„Instalaţii tehnice, mijloace de „Fondul bunurilor care
transport, animale şi plantaţii” alcătuiesc domeniul privat al
statului”
68201 = 231 80.000
„Cheltuieli cu activele fixe „Active fixe corporale în curs de
corporale neamortizabile” execuţie”
c. 213 = 231 80.000

35
 „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”
68201
„Cheltuieli cu activele fixe
corporale neamortizabile”
d. 213
„Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”
e. 213
„Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”
78201
„Venituri cu activele fixe
corporale neamortizabile”
„Active fixe corporale în curs de
execuţie”
= 102 80.000
„Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul privat al
statului”
= 78201 80.000
„Venituri cu activele fixe corporale
neamortizabile”
= 102 80.000
„Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul privat al
statului”
= 231 80.000
„Active fixe corporale în curs de
execuţie”

154. Se înregistrează achiziţionarea unei clădiri de către Consiliul Judeţean Dolj, la costul de
achiziţie de 30.000 lei pe seama creditelor bugetare. Clădirea intră în domeniul public al
unităţii administrativ-teritoriale şi nu este supusă amortizării, fiind destinată pentru
amenajarea muzeului de arheologie. Având în vedere situaţia de mai sus, alegeţi formula
contabilă corespunzătoare:
a. 68201 = 404 30.000
„Cheltuieli cu activele fixe „Furnizori de active fixe”
corporale neamortizabile”
212 = 103 30.000
„Construcţii” „Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul public al
unităţilor administrativ-teritoriale”
b. 212 = 404 30.000
„Construcţii” „Furnizori de active fixe”
c. 212 = 770 30.000
„Construcţii” „Finanţarea de la buget”
68201 = 103 30.000
„Cheltuieli cu activele fixe „Fondul bunurilor care
corporale neamortizabile” alcătuiesc domeniul public al
unităţilor administrativ-teritoriale”
d. 212 = 404 30.000
„Construcţii” „Furnizori de active fixe”
68201 = 103 30.000
„Cheltuieli cu activele fixe „Fondul bunurilor care
corporale neamortizabile” alcătuiesc domeniul public al
unităţilor administrativ-teritoriale”
e. 68201 = 404 30.000
„Cheltuieli cu activele fixe „Furnizori de active fixe”
corporale neamortizabile”
212 = 101 30.000
„Construcţii” „Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul public al
statului”

155. O instituţie publică de stat înregistrează scoaterea din funcţiune a unor mijloace de

36
 transport (neamortizabile) cu o valoare contabilă de 10.000 lei. Cu această ocazie, se obţin
piese de schimb în valoare de 6.000 lei, a căror recepţionare şi valorificare urmează a se
vira la buget. Să se aleagă articolul contabil potrivit:
a. 101 = 213 10.000
„Fondul bunurilor care „Instalaţii tehnice, mijloace de
alcătuiesc domeniul public al transport, animale şi plantaţii”
statului”
302 = 75104 6.000
„Materiale consumabile” „Diverse venituri ”
b. 6588 = 213 10.000
„Alte cheltuieli operaţionale” „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”
302 = 75104 6.000
„Materiale consumabile” „Diverse venituri ”
c. 101 = 213 10.000
„Fondul bunurilor care „Instalaţii tehnice, mijloace de
alcătuiesc domeniul public al transport, animale şi plantaţii”
statului”
65808 = 302 6.000
„Alte cheltuieli operaţionale” „Materiale consumabile”
d. 101 = 213 10.000
„Fondul bunurilor care „Instalaţii tehnice, mijloace de
alcătuiesc domeniul public al transport, animale şi plantaţii”
statului”
302 = 44801 6.000
„Materiale consumabile” „Alte datorii faţă de buget”
e. 101 = 213 10.000
„Fondul bunurilor care „Instalaţii tehnice, mijloace de
alcătuiesc domeniul public al transport, animale şi plantaţii”
statului”
44801 = 302 6.000
„Alte datorii faţă de buget” „Materiale consumabile”

156. În luna iunie 2012, o instituţie publică achiziţionează piese de schimb în valoare de
10.000 lei, TVA 24%, pentru care nu s-a primit factura până la sfârşitul lunii. În luna
iulie 2012, se primeşte factura furnizorului în care, valoarea pieselor de schimb
consemnată este de 12.000 lei, TVA 24%. Ce înregistrări trebuie să efectueze contabilul
instituţiei publice în luna iulie?
a. % = 401 14.880
371 „Furnizori” 12.000
„Mărfuri”
44206 2.880
„Taxa pe valoare adăugată
deductibilă”
b. 44206 = 44208 2.400
„Taxa pe valoare adăugată „Taxa pe valoare adăugată
deductibilă” neexigibilă”
% = 401 14.880
371 „Furnizori” 12.000
„Mărfuri”
44206 2.880
„Taxa pe valoare adăugată

37
 deductibilă”
c. % = 401 12.480
408 „Furnizori” 10.000
„Furnizori-facturi nesosite”
371 2.000
„Mărfuri”
44206 480
„Taxa pe valoare adăugată
deductibilă”
44206 = 44208 2.400
„Taxa pe valoare adăugată „Taxa pe valoare adăugată
deductibilă” neexigibilă”
d. % = 401 14.880
408 „Furnizori” 12.400
„Furnizori-facturi nesosite”
302 2.000
„Materiale consumabile”
44206 480
„Taxa pe valoare adăugată
deductibilă”
44206 = 44208 2.400
„Taxa pe valoare adăugată „Taxa pe valoare adăugată
deductibilă” neexigibilă”
e. 408 = 401 14.880
„Furnizori-facturi nesosite” „Furnizori”
44206 = 44208 2.400
„Taxa pe valoare adăugată „Taxa pe valoare adăugată
deductibilă” neexigibilă”

157. O instituţie publică a livrat produse finite unui client extern la preţul de 10.000 Euro.
Ştiind că la facturare, cursul valutar a fost de 4,35 lei/Euro, care va fi înregistrarea
contabilă la decontare, dacă cursul de schimb din ziua încasării creanţei a fost de 4,30
lei/Euro?
a. % = 41101 43.500
51204 „Clienţi cu termen sub 1 an” 43.000
„Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în valută”
665 500
„Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar”
b. 51204 = % 43.500
„Conturi la trezorerii şi instituţii de 41101 43.000
credit în valută”
„Clienţi cu termen sub 1 an”
765 500
„Venituri din diferenţe de
curs valutar”
c. 51204 = 41101 43.000
„Conturi la trezorerii şi instituţii de „Clienţi cu termen sub 1 an”
credit în valută”
d. % = 461 43.500
51204 „Debitori” 43.000

38
 „Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în valută”
665 500
„Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar”
e. 51204 = % 43.500
„Conturi la trezorerii şi instituţii de 461 43.000
credit în valută”
„ Debitori”
765 500
„Venituri din diferenţe de
curs valutar”

158. O instituţie publică finanţată integral din venituri proprii înregistrează acordarea unui
avans furnizorului în suma de 20.000 lei, în vederea procurării unui utilaj. Care din
variantele de mai jos reflectă corect operaţia economică:
a. 234 = 51201 16.000
„Avansuri acordate pentru active „Conturi la trezorerii şi instituţii de
fixe necorporale” credit în lei”
b. 462 = 56100 16.000
„Creditori” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate din venituri proprii şi
subvenţii”
c. 404 = 560 16.000
„Furnizori de active fixe” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri
proprii”
232 = 404 16.000
„Avansuri acordate pentru active „Furnizori de active fixe”
fixe corporale”
d. 404 = 561 16.000
„Furnizori de active fixe” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate din venituri proprii şi
subvenţii”
234 = 404 16.000
„Avansuri acordate pentru active „Furnizori de active fixe”
fixe necorporale”
e. 213 = 404 16.000
„Instalaţii tehnice, mijloace de „Furnizori de active fixe”
transport, animale şi plantaţii”

159. Se înregistrează indemnizaţii concedii de odihna acordate personalului sanitar salarizat din
credite bugetare în sumă de 40.000 lei, din care 15.000 lei prin casieria proprie şi 25.000
lei viraţi pe carduri personale, din credite bugetare. Care formula de mai jos este în
concordanţă cu operaţia efectuată de instituţia publică?
a. 425 = % 40.000
„Avansuri acordate personalului” 53101 15.000
„Casa în lei”
51201 25.000
„Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în lei”
b. 425 = % 40.000

39
 „Avansuri acordate personalului” 53101 15.000
„Casa în lei”
770 25.000
„Finanţarea de la buget”
c. 425 = 53101 15.000
„Avansuri acordate personalului” „Casa în lei”
423 = 51201 25.000
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Conturi la trezorerii şi instituţii de
datorate” credit în lei”
d. 641 = 425 40.000
„Cheltuieli cu salariile „Avansuri acordate personalului”
personalului”
425 = % 40.000
„Avansuri acordate personalului” 53101 15.000
„Casa în lei”
51201 25.000
„Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit în lei”
e. 425 = % 40.000
„Avansuri acordate personalului” 53101 15.000
„Casa în lei”
561 25.000
„Disponibil al instituţiilor publice
finanţate din venituri proprii şi
subvenţii”

160. La sfârşitul lunii iunie se calculează şi se înregistrează salariile cuvenite personalului

instituţiei publice corespunzător muncii prestate conform centralizatorului statelor de
salarii cât şi ştatele de plată pentru ajutoarele şi indemnizaţiile datorate astfel: salariile
personalului didactic în sumă de 120.000 lei, din care indemnizaţiile pentru concedii de
odihnă reprezintă suma de 20.000 lei. Care formulă contabilă de mai jos reflectă
înregistrarea corespunzătoare în contabilitate?
a. 641 = 421 100.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”
421 = 53101 20.000
„Personal-salarii datorate” „Casa în lei”
b. 641 = 421 120.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”
423 = 425 20.000
„Personal-ajutoare şi indemnizaţii „Avansuri acordate personalului”
datorate”
c. 641 = 421 100.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”
425 = 770 20.000
„Avansuri acordate personalului” „Finanţarea de la buget”
d. 641 = 421 120.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”
421 = 560 20.000

40
 „Personal-salarii datorate” „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri
proprii”
e. 641 = 421 120.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal-salarii datorate”
personalului”

AUDIT
Prof.univ.dr. S. Domnişoru

161. Domeniul de aplicare a auditului intern este:

a. identic cu cel al auditului financiar;
b. bine determinat, ca o componentă a controlului intern;
c. şi va rămâne mult timp o materie activă;
d. mai redus în comparaţie ce cel al auditului statutar;
e. reprezentat de asigurarea conformităţii cu prevederile legii.

162. Ce legătură are criteriul de deosebire între contabilitatea financiară şi cea de gestiune şi
clasificările auditului intern ?
a. nicio legătură;
b. împarte auditul în două componente – extern şi intern;
c. deosebeşte un clasament în funcţie de obiective;
d. asigură o mai bună poziţionare ierarhică a auditului;
e. relevă corelația dintre contabilitate și audit.

163. De ce auditorul intern mai este denumit şi un specialist al diagnosticului?

a. pentru că poate interveni în orice problemă prin directive performante;
b. pentru că are un sistem de referinţă predefinit şi cunoscut de toate structurile
organizaţiei;
c. pentru că este ultra-specializat şi poate să diagnosticheze orice problemă întâmpinată;
d. pentru că se pronunţă nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor dar şi cu privire
la calitatea lor;
e. întrucât nu urmăreşte obţinerea puterii, ci soluţionarea dificultăţilor entităţii.

164. Care dintre enunțurile următoare privind auditul de management corespunde practicii
dominante ?
a. obținerea asigurării că politica firmei în domeniu este adecvat pusă în operă;
b. în acest caz, auditorul privește mai degrabă către baza entității pentru obținerea
asigurării necesare;
c. obținerea asigurării că responsabilul examinat are o politică și este capabil să o exprime
cu claritate;
d. obținerea asigurării că politica firmei este pusă în practică;
e. se apreciază conformitatea dintre o politică și aplicarea sa.

165. Din perspectiva auditului intern, ce înțelegeți prin expresia „auditul procedurilor” ?
a. examinarea procedurilor interne ale unei entităţi, dacă vorbim despre clasificări ale
auditului intern;
b. expresia nu are nicio logică, dacă vorbim despre clasificări ale auditului intern;
c. reprezintă o natură specială de audit intern;
d. constituie o sintagmă ce trebuie utilizată preponderent;
e. este o funcţie din cadrul entităţii.

41
166. Referitor la raportul dintre auditul intern şi cultura organizaţiei se poate spune că:
a. examinările sunt indiferente;
b. auditul intern este dependent;
c. auditul intern este independent;
d. aprecierea eficienţei este influenţată de cultură;
e. nu se poate stabili o relaţie între cele două.

167. De regulă, atunci când entitatea este în plină dezvoltare:

a. acordă o deosebită importanţă auditului intern de performanţă;
b. se exercită preponderent auditul eficienţei;
c. aprecierea eficienţei se realizează într-un regim simplificat;
d. aprecierea eficienţei se realizează mai mult decât profund;
e. deşi normele interne au o anumită coerenţă, se acţionează pentru înlocuirea acestora.

168. Relaţia dintre auditul intern şi sistemul de management al organizaţiei se poate caracteriza
prin:
a. subordonarea managementului;
b. afectarea semnificativă a exercitării managementului;
c. modifică radical comportamentul celor doi competitori;
d. nu schimbă libertatea de decizie a direcţiei generale;
e. cele două sunt independente, deci se instaurează o relaţie neutră.

169. Verificarea conformităţii între politica unei funcţii şi strategia organizaţiei:

a. nu poate fi realizată în cadrul unui audit de regularitate;
b. poate fi exercitată şi în cadrul unei misiuni de audit intern tradiţional;
c. nu poate fi realizată în cadrul unei misiuni de audit intern tradiţional, întrucât
reprezintă un audit de sistem;
d. nu poate fi realizată în cadrul unei misiuni de audit intern tradiţional, întrucât
reprezintă un audit de management;
e. nu poate fi realizată decât în cadrul unui audit de management.

170. A doua accepţie a auditului intern de management are în vedere:

a. măsura satisfacţiei clienţilor;
b. dacă responsabilul cunoaşte şi înţelege propriul mandat;
c. în ce măsură şeful departamentului examinat colaborează cu auditorul pentru
soluţionarea inadvertenţelor;
d. aprecierea măsurii în care politica unei funcţii este cunoscută, înţeleasă şi aplicată;
e. exclude examinările şi aprecierile privind conformitatea.

171. Din perspectiva auditului intern, aprecierea relaţiei dintre o politică şi aplicarea sa:
a. nu poate face parte din preocupările auditorilor;
b. este exclusiv obligaţia liniilor ierarhice dintr-o organizaţie;
c. se regăseşte în aşa-numitul audit de strategie;
d. face parte din auditul de eficacitate;
e. se regăseşte în preocupările auditului de management.

172. Auditul intern de strategie:

a. constă în evaluarea procesului de elaborare a strategiei întreprinderii;
b. este conceput ca o confruntare a tuturor politicilor şi strategiilor cu mediul în care
entitatea operează;
c. este realizat periodic pentru examinarea fondului bun al strategiei entităţii;

42
 d. întrucât ne aflăm într-un mediu al incertitudinilor, nu se poate realiza;
e. se realizează frecvent pentru mai buna orientare a politicilor organizaţiei.

173. Auditul intern de management:

a. constă, între altele, în evaluarea procesului de elaborare a strategiei întreprinderii;
b. presupune o confruntare a tuturor politicilor şi strategiilor cu mediul în care entitatea
operează;
c. este realizat periodic pentru examinarea fondului bun al strategiei entităţii;
d. întrucât ne aflăm într-un mediu al incertitudinilor, nu se poate realiza;
e. se realizează frecvent pentru mai buna orientare a politicilor organizaţiei.

174. În ce relaţie se află procedurile cu o funcţie ?

a. indiferentă;
b. reprezintă un dispozitiv esenţial;
c. reprezintă o piedică birocratică;
d. reprezintă preponderenţa funcţiei;
e. neutră

175. Care dintre următoarele afirmaţii pot fi incluse în definiţia auditurilor interne pe destinaţii?
a. urmăresc coerenţa globală;
b. reprezintă o misiune de examinare a regularităţii aspectelor întâlnite;
c. se constituie în evaluări ale eficacităţii aspectelor întâlnite;
d. sunt în sprijinul managementului, deci reprezintă un audit de management;
e. au ca obiectiv examinarea felului în care activităţile sunt concepute şi folosite.

176. Auditul intern al funcţiei financiar-contabile presupune:

a. examinarea sincerităţii/fidelităţii informaţiilor din situaţiilor financiare;
b. certificarea regularităţii conturilor, rezultatelor şi a oricăror informaţii publicate de
entitate;
c. formularea unui punct de vedere despre bunul control pe care responsabili îl au asupra
funcţiei;
d. aprecierea modului în care este determinat rezultatul financiar al exerciţiului;
e. examinarea modului de prezentare şi/sau dezvăluire prin raportul anual sau interimar.

177. Specialitatea auditorului intern este:

a. reprezentată de asistența acordată managementului;
b. arta și maniera de a proceda pentru a emite o judecată asupra controlului intern;
c. detectarea prejudiciilor provocate entității și recuperarea acestora;
d. realizarea abordărilor fără a judeca salariații;
e. menținerea independenței în raport cu structurii și responsabili entității.

178. Auditul intern:

a. are obligaţia de a reprezenta un mijloc;
b. reprezintă un efort pe alocuri inutil, întrucât recomandările sale nu sunt puse totdeauna
în aplicare;
c. are obligația de a reprezenta un rezultat;
d. are obligația de a prezenta instrumentele și tehnicile utilizate;
e. reprezintă un efort mai mult decât util, întrucât recomandările sale sunt puse totdeauna
în aplicare.
Care dintre afirmaţiile enumerate este adevărată?

179. Auditorul intern are ca misiune să judece salariaţii?

43
 a. da;
b. nu;
c. este o întrebare care se pune frecvent, mai des de către cei care se pregătesc să facă
decât de cei care au făcut deja;
d. este o întrebare care se pune frecvent, dar inutil, întrucât este evident că responsabili
sunt indisolubil în legătură cu problemele, deci vor fi judecaţi;
e. responsabilul nu va putea să nu fie judecat, apreciat sau considerat în funcţie de
constatările realizate.
Care dintre răspunsuri este corect?

180. Care dintre următoarele enunţuri privind definiţia auditului intern este neadevărată?
a. înainte de toate este voluntaristă;
b. arată mai mult ceea ce trebuie să fie decât ceea ce este;
c. arată drumul ce trebuie parcurs;
d. este mai degrabă idealistă, întrucât se bazează pe norme sumare;
e. subliniază funcţia de consiliere a auditului intern.

181. Care dintre următoarele aserţiuni sunt false în legătură cu definiţia oficială a auditului
intern ?
a. interpreţii minimalişti traduc consiliere prin recomandare, deducând că nu este nimic
nou;
b. auditorul trebuie să-și păstreze independența cu orice preț;
c. se solicită auditorului să furnizeze managerului un plus de încredere;
d. sugerează auditorului să-și aducă aportul la buna guvernanță corporativă;
e. poziționează auditorul ca un agent de facilitare a operaționalizării diverselor activități
și funcții ale organizației.

182. Un departament de audit intern este util pentru că

a. ajută la dezvoltarea afacerilor pe bază de încredere;
b. nu se implică în activitățile cotidiene ale entităților;
c. se implică în activitățile cotidiene ale entităților;
d. are acces la informații necesare managementului organizației;
e. că face parte din structura guvernanței corporative.

183. Care dintre următoarele aserțiuni le puteți încadra în dificultățile pe care le mai are de
depășit auditul intern pentru a deveni o funcție durabilă a întreprinderii ?
a. mai găsim un număr semnificativ de auditori interni care nu se consacră exclusiv
activităţii de auditor;
b. este mai puțin implicat în rutina de zi cu zi a diverselor structuri;
c. inducerea unor așteptări irealizabile;
d. lipsa competențelor necesare celor ce trebuie să exercite acest mandat;
e. pune în discuție și examinează deciziile managementului.

184. Care dintre următoarele aspecte nu se regăsesc între rezervele privind definiția oficială a
auditului intern
a. este definit ca o activitate;
b. este o exprimare extensivă;
c. este în contradicție cu extinderea și consolidarea acestuia;
d. este un mijloc ce furnizează curaj managementului;
e. nu este definit ca o funcție.

185. Recomandările auditului intern

44
 a. pot concura cu descoperirile științifice;
b. trebuie să fie adevărate invenții;
c. trebuie să încerce să rezolve și probleme care încă nu s-au formulat;
d. dacă ating statutul de inovații, este suficient;
e. reprezintă cea mai bună soluție posibilă.

186. Din perspectiva abordărilor de audit intern, ce înţelegeţi prin expresia ochii şi urechile
regelui în cetate ?
a. se are în vedere pertinenţa şi aplicabilitatea deciziilor în timp real;
b. consecinţele caracterului recent al funcţiei de audit intern;
c. că auditul intern se poate identifica printr-o astfel de idee;
d. că auditul intern ar fi o acţiune ascunsă şi uneori subită;
e. că auditul intern este cooperant în relaţie cu structura examinată.

187. Auditul intern de management

a. implică observarea mai degrabă a reţetarului utilizat, decât a rezultatului obținut;
b. presupune observarea alegerilor şi compararea lor, evaluarea consecinţelor şi sesizarea
riscurilor;
c. presupune examinarea direcţiei generale şi de emiterea unor judecăţi cu privire la
opţiunile acesteia;
d. afectează libertatea de alegere şi de decizie a direcţiilor generale;
e. exclude examinarea direcţiei generale.

188. Auditul intern al funcţiei financiar-contabile presupune:

a. examinarea sincerităţii/fidelităţii informaţiilor din situaţiilor financiare;
b. certificarea regularităţii conturilor, rezultatelor şi a oricăror informaţii publicate de
entitate;
c. examinarea modului de prezentare şi/sau dezvăluire prin raportul anual sau interimar;
d. aprecierea modului în care este determinat rezultatul financiar al exerciţiului;
e. recomandarea unor măsuri care ar pute fi implementate pentru îmbunătățirea activității.

189. Recomandările auditului intern trebuie să

a. se apropie de descoperirile științifice;
b fie adevărate sarcini executorii;
c. încerce să rezolve orice probleme, indiferent de costuri;
d. fie viabile și acceptabile;
e. reprezinte cea mai bună soluție posibilă.

190. În cadrul auditului intern de eficacitate:

a. nu mai există un sistem de referinţă clar;
b. există un sistem de referinţă precis;
c. sistemul de referință devine o situație imaginativă;
d. referențialul reiese din aprecierile examinatorului;
e. referențialul analitic este reliefat de norme clare.
Care dintre aceste enunțuri este necorespunzător?

191. Ce legătură are criteriul de deosebire între contabilitatea financiară şi cea de gestiune şi
clasificările auditului intern ?
a. nicio legătură;
b. împarte auditul în două componente – extern şi intern;
c. ajută la evidențierea diferenței dintre contabilitate și audit;
d. asigură o mai bună poziţionare ierarhică a auditului;

45
 e. relevă o structurare după destinaţie.

192. Care dintre enunțurile următoare privind conținutul auditului de management corespunde
practicii dominante ?
a. obținerea asigurării că politica firmei în domeniu este adecvat pusă în operă;
b. în acest caz, auditorul privește mai degrabă către baza entității pentru obținerea
asigurării necesare;
c. obținerea asigurării că responsabilul deține controlul;
d. apreciază în ce măsură o politică corespunde celor adiacente;
e. se apreciază conformitatea dintre o politică și aplicarea sa.

193. În legătură cu evoluţia domeniului de aplicare a auditului intern, care dintre următoarele
afirmaţii sunt corecte?
a. auditul de sistem este cea mai înaltă formă de examinare şi evaluare;
b. este vorba despre excluderea unei etape de către o alta;
c. organizaţiile nu sunt toate la acelaşi nivel;
d. auditul intern compară realitatea cu regula în domeniu;
e. se lucrează cu un sistem flexibil, la care examinatorii se raportează.

194. În raport cu auditul intern, ce înţelegeţi prin expresia ochii şi urechile regelui în cetate ?
a. se are în vedere pertinenţa şi aplicabilitatea deciziilor în timp real;
b. consecinţele caracterului recent al funcţiei de audit intern;
c. că devine necesară disjuncţia auditului intern în raport cu o astfel de idee;
d. că auditul intern ar fi o acţiune extrem de ageră și intransigentă;
e. că auditul intern este cooperant în relaţie cu structura examinată.

195. În cazul unei misiuni de audit intern standard, ce element se regăsește în raționamentele
profesionale ce asigură transpunerea în practică a sintagmei ”fără a judeca salariații” ?
a. criticarea performanței existente;
b. reflecția, între altele, asupra realizărilor obținute;
c. să ajungem la concluzia că soluția depinde în mare măsură de cel examinat;
d. să ajungem la concluzia că soluția nu se află în mâna ierarhiei;
e. să observăm că soluțiile sunt la îndemâna responsabilului evaluat;

196. Ce caracteristică specifică auditorilor interni face posibilă monitorizarea de la un capăt la

altul al pistei de audit, fără a pierde firul călăuzitor şi explorând în detaliu fiecare etapă a
operaţiunilor?
a. comunicarea;
b. curiozitatea;
c. spiritul de observație;
d. perspicacitatea;
e. grația.

197. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în legătură cu instrumentele de audit
intern?
a. pot fi utilizate într-un mod predefinit suficient de laborios;
b. sunt specifice auditului intern;
c. validarea rezultatelor nu reprezintă o necesitate
d. reprezintă o tehnică specializată şi consacrată
e. se pot elabora scenarii standard privind utilizarea lor.

198. Care dintre următoarele instrumente de audit intern sunt de interogare?

46
 a. diagrama de circulaţie;
b. sondajul statistic;
c. naraţiunea;
d. pista de audit;
e. organigrama.

199. Care dintre următoarele instrumente de audit intern sunt de descriere?

a. instrumentele informatice;
b. verificările;
c. comparările;
d. grila de analiză a sarcinilor;
e. sondajul statistic.

200. Potrivit teoriei şi practicii auditului intern, care dintre următoarele aserţiuni nu este
corectă?
a.interviul reprezintă relaţionarea dintre două persoane pentru cunoaşterea unei probleme;
b. interviul este un interogatoriu;
c. interogarea îl ajută pe examinator să răspundă auto-întrebărilor;
d. instrumentele de descriere ajută la evidenţierea particularităţilor întâlnite;
e. interviul reprezintă relaţionarea dintre două persoane pentru completarea curiozităţilor
profesionale.

201. Un interviu realizat în cadrul unei misiuni de audit intern trebuie să fie:
a. eficient;
b. pasiv;
c. incisiv;
d. inofensiv;
e. elegant.

202. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în legătură cu desfăşurarea unui interviu în
auditul intern ?
a. trebuie respectată linia ierarhică;
b. situarea dialogului la nivelul de cunoaştere al reprezentantului entităţii examinate;
c. întrebările să fie orientate către depistarea persoanelor ce nu au respectat normele;
d. informaţiile reţinute sunt aduse la cunoştinţa interlocutorului prin intermediul
raportului de audit;
e. interlocutorul va fi abordat direct de auditor.

203. În realizarea unui interviu de audit intern, care dintre aserţiunile următoare nu este
adevărată?
a. să ştim să ascultăm;
b. întrebările formulate să fie surprinzătoare;
c. să menţinem orientarea către sistem;
d. subtilitatea examinatorului este indispensabilă;
e. abordarea este de genul „ca pe un egal”

204. Pentru dobândirea informaţiilor necesare, desfăşurarea unui interviu de audit intern
a. presupune abordarea a cât mai multor persoane;
b. realizarea unui interviu cu orice ocazie;
c. utilizarea a cât mai multor întrebări;
d. cunoaşterea subiectului;
e. a nu lăsa loc fortuitului.

47
205. A pregăti un interviu de audit intern însemnă:
a. să începem prin a ne prezenta;
b. definirea subiectului;
c. să facem eforturi de adaptare la interlocutor;
d. epuizarea subiectului;
e. să studiem atitudinea interlocutorului.

206. În etapa de desfăşurare a interviului:

a. se pot formula întrebările esenţiale;
b. se începe prin a ne prezenta;
c. se continuă prin deschiderea subiectului;
d. logica amplasării şi/sau cronologia întrebărilor este esenţială;
e. auditorul se comportă ca un adevărat confesor.

207. În auditul intern, lista întrebărilor scrise:

a. lasă loc nuanţelor;
b. poate fi utilizată în întrebări mai complicate;
c. oferă răspunsuri de certă valoare;
d. este contrară spiritului interviului;
e. de regulă, îl incomodează pe interlocutor.

208 În legătură cu lista de întrebări utilizată de auditorul intern, precizaţi care dintre afirmaţii
nu este corectă:
a. îl tentează pe cel intervievat să răspundă într-un sens care-i este favorabil;
b. nu mai poate fi utilizată dacă abordăm întrebări ceva mai complicate;
c. implică riscul ca auditorul să-şi formeze o idee subiectivă;
d. oferă răspunsuri ce necesită validare;
e. este utilă în măsura în care nu lasă loc echivocului.

209. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în legătură cu instrumentele de audit
intern:
a. sunt limitate ca număr;
b. sunt utilizate strict pentru detectarea deficienţelor de control;
c. oferă posibilităţile reduse de combinare;
d. pot fi utilizate de entitatea auditată;
e. nu pot fi utilizate de entitatea auditată.

210. Pe baza culturi de audit, încercați să răspundeți la întrebarea: cine poate utiliza procedurile
de verificare?
a. auditorii interni;
b. exclusiv auditorii;
c. auditorii externi
d. orice angajat al organizației;
e. toți responsabilii.
Apreciați care dintre răspunsuri poate fi fals?

211. Abaterile depistate cu ocazia examinărilor auditorilor interni sunt urmate de:
a. investigații privind depistarea vinovatului;
b. trecerea mai departe, în măsura în care problema este considerată nesemnificativă
c. emiterea diagnosticului privind problema examinată;
d. raportarea cât mai rapid posibil a abaterii constatate;

48
 e. o cercetare cauzală pentru a putea concluziona.

212. Cu ocazia verificării pe fond a documentelor se are în vedere:

a. autenticitatea documentelor;
b. realitatea întocmirii și a altor tratamente aplicate;
c. realitatea operațiilor economice consemnate;
d. existența semnăturilor persoanelor cu drept de dispoziție;
e. depistarea eventualelor modificări.

213. Cu ocazia verificării documentelor din punct de vedere al formei se examinează:

a. gradul de utilitate al operațiilor;
b. dacă momentul și locul de derulare al operației sunt adecvate;
c. măsura în care se asigură minimizarea costului resurselor alocate;
d. existența anexelor și consecvența acestora;
e. măsura în care cele reflectate s/au produs conform înscrisului.

214. Observarea în auditul intern:

a. se constituie într-un furnizor inepuizabil de resurse pentru orice evaluator
b. constă în urmărirea la faţa locului a modului de transpunere în concret a organizării
activităţii;
c. poate fi făcută prin prezenţa la faţa locului pentru a constata modul în care personalul
îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu;
d. permite cunoaşterea unor situaţii de fapt care nu fac obiectul înregistrărilor în
documente sau în evidenţe;
e. trebuie efectuată fără ştirea celui auditat.
Care dintre afirmații este inadecvat?

215. Narațiunea în auditul intern

a. reprezintă povestirea algoritmică a unui eveniment;
b. se poate defini ca fiind relatarea într-o formă literară a unui fapt;
c. se constituie într-o expunere scrisă sistematizată și sintetizată;
d. asigură comunicarea fără echivoc a informațiilor;
e. este cel mai bun mod de a transmite informația.
Care dintre aceste aserțiuni conține cel mai ridicat nivel de neadevăr?

216. În teoria și practica auditului intern, care dintre următoarele afirmații se dovedește a fi mai
aproape de adevăr?
a. organigrama ierarhică menajează salariații;
b. organigrama funcțională deranjează salariații;
c. auditorul întocmește o organigramă la finalul misiunii pentru aprecierea coerenței
globale;
d. organigrama funcțională ajută la depistarea zonelor de risc;
e. organigrama funcțională nu relevă cumulul de funcții.

217. În auditul intern, diagrama de circulație:

a. relevă independent și complet orice problemă examinată;
b. reprezintă aspectele în dinamica lor, ușor de citit;
c. incită la auto-întrebări;
d. diminuează riscul de omisiune;
e. stimulează imaginația.
Care dintre aserțiuni este mai neadevărată?

49
218. În executarea şi utilizarea diagramei, auditorul îşi ia o serie de măsuri de precauţie:
a. să evite detaliile excesive;
b. să se asigure că fiecare document are un scop final;
c. să evite diagonalele;
d. să reducă numărul notelor suplimentare;
e. să reducă și chiar să excludă interviurile.
Care dintre aserțiunile enumerate conține un fals semnificativ?

219. Pista de audit în concepția operațională

a. ne asigură că dispoziţiile de control intern au fost aplicate pe tot parcursul procesului şi
că şi-au atins scopul;
b. cere, dacă este cazul, validarea şi constatarea pe teren;
c. poate fi utilizată în toate funcţiile şi pentru toate operaţiunile;
d. este concepută ca un mijloc specific de investigare de către auditorii interni;
e. apare mai degrabă ca un dispozitiv de control intern, decât ca un instrument la
dispoziţia auditorului.
Care dintre aceste aserțiuni conține cel mai ridicat nivel de neadevăr?

220. Specialiştii pot realiza trei categorii fundamentale de audit:

a. audit al investiţiilor, audit al marketingului, audit al calităţii;
b. audit financiar, audit operaţional şi audit de conformitate;
c. audit public intern, audit social, audit financiar;
d. audit statutar, audit public şi audit financiar;
e. auditul performanței, auditul intern și auditul financiar.

221. Auditul situaţiilor financiare reprezintă:

a. o opinie responsabilă cu privire la situaţiile financiare;
b. o examinare efectuată asupra situaţiilor financiare, în vederea exprimării unei opinii
motivate prin raportarea la un referenţial bine identificat;
c. o îmbinare între auditul extern şi cel intern, precum şi între auditul statutar şi cel
contractual;
d. un proces prin care persoane competente și independente colectează şi evaluează probe
pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi cele
prestabilite;
e. o monitorizare analitică a performanţei financiare obţinute de entitatea emitentă.

222. Un audit al conformităţii pentru o firmă presupune:

a. o examinare atentă în vederea determinării măsurii în care sunt îndeplinite aşteptările
acţionariatului societăţii comerciale;
b. a determina dacă procedurile recomandate de manager sunt respectate de către
personalul în subordine;
c. a analiza procedurile şi metodele operaţionale ale unei firme, inclusiv a resurselor
angajate, în scopul evaluării eficacităţii şi eficienţei lor;
d. o investigaţie de mare amploare a proceselor, sistemelor, informaţiilor, produselor, etc.
existente în interiorul organizaţiei sau diseminate de aceasta;
e. a examina salariile pentru a se observa dacă se respectă legislaţia privind remunerarea
personalului.

223. Auditul financiar extern are următoarele componente:

a. audit operaţional, audit legal;
b. audit fiscal și audit statutar;
c. audit statutar, audit facultativ;

50
 d. audit statutar, audit legal;
e. audit legal, audit financiar.

224. Auditul statutar reprezintă:

a. examinarea/analiza oricărui sector al obiceiurilor, procedurilor şi metodelor
operaţionale ale unei firme, inclusiv a resurselor angajate şi rezultatelor obţinute, în
scopul evaluării eficacităţii şi eficienţei lor;
b. examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent asupra situaţiilor
financiare ale unei entităţi elaborate de conducere în vederea exprimării unei opinii
motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare
precum şi a rezultatelor obţinute de aceasta;
c. examinarea în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra
situaţiilor financiare, în conformitate cu Standardele internaţionale de audit financiar
ale Federaţiei Internaţionale a Contabililor;
d. un proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe
pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi
anumite criterii prestabilite;
e. o examinare profesionistă a statutului societăţii comerciale.

225. Rolul auditorului statutar este de a:

a. a furniza informaţii cu privire la situaţia şi performanţa financiară, la fluxurile de
trezorerie ale întreprinderii şi orice alte informaţii utile;
b. motiva preparatorul informaţiei să îşi conducă procesul contabil pe care îl are sub
control de o manieră care să fie în conformitate cu criteriile utilizatorului, deoarece
acesta ştie că eforturile sale vor constitui obiectul unei revizuiri de specialitate
independente;
c. evalua critic validitatea unei probe obţinute şi de a fi atent la acele informaţii care pun
la îndoială credibilitatea conducerii firmei;
d. spori încrederea utilizatorului în informaţia contabilă, de a aduce un plus de siguranţă
faptului că informaţia contabilă a fost obţinută, tratată şi prezentată în conformitate cu
standardele şi principiile contabile acceptate;
e. garanta acuratețea informațională a celor diseminate de entitate acționarilor,
creditorilor și publicului.

226. Probele de audit reprezintă:

a. totalitatea informaţiilor conţinute în evidenţele contabile utilizate de examinator în
ansamblul investigaţiilor şi raţionamentelor efectuate pentru emiterea concluziilor, pe
care se fundamentează opinia sa;
b. totalitatea procedurilor utilizate de examinator în ansamblul investigaţiilor şi
raţionamentelor efectuate pentru emiterea concluziilor, pe care se fundamentează
opinia sa;
c. informaţiile necesare realizării evidenţei contabile şi elaborării situaţiilor financiare de
către entitatea de referinţă;
d. informaţiile utilizate de examinator în ansamblul investigaţiilor şi raţionamentelor
efectuate pentru emiterea concluziilor, pe care se fundamentează opinia sa;
e. procedurilor apelate de examinator pe parcursul întregului angajament împreună cu
aserțiunile managementului.

227. Principalele tehnici utilizate de către auditorii financiari externi sunt următoarele:
a. inspecţia activelor, observarea, interogarea, verificarea înregistrărilor şi a
documentelor;
b. observarea şi interogarea;

51
 c. inspecția activelor imobilizate, observarea proceselor și intervievarea persoanelor;
d. inspecţia activelor, testele controalelor, verificarea înregistrărilor şi a documentelor;
e. inspecţia, intervievarea şi testarea.

228. Procedurile analitice includ o varietate de tehnici pe care auditorul financiar extern le
foloseşte pentru:
a. a determina relaţiile dintre informaţiile culese;
b. a depista persoanele ce au alterat informațiile financiare
c. a determina relaţiile dintre date şi a le testa veridicitatea;
d. a determina relaţiile dintre date şi a le compara veridicitatea;
e. a analiza relaţiile dintre date şi a le compara veridicitatea.

229. Potrivit standardelor de audit, auditorul statutar aplică în cadrul etapelor de planificare şi
de revizuire generală a auditului, proceduri analitice utilizate ca:
a. proceduri de evaluare a riscului şi proceduri de fond;
b. proceduri de fond şi proceduri de control;
c. proceduri de evaluare a riscului şi proceduri de control;
d. proceduri de identificare și cuantificare a abaterilor;
e. proceduri de fond pentru sistemul de control intern.

230. Definiția oficială a auditului intern, și nu numai, cataloghează auditul intern ca o activitate
independentă. Referitor la acest atribut se poate menționa că:
a. permite emiterea judecății asupra oricăror dispoziţii;
b. presupune a avea o atitudine imparţială, înseamnă a nu avea idei preconcepute în
examinare;
c. este absolut determinant ca serviciul de audit intern să fie situat la cel mai înalt nivel
ierarhic;
d. îi permite diagnosticianului să monitorizeze toate funcţiile fără a risca conflictul de in-
terese;
e. acesta constă în profesionalismul lui.
Care dintre enunțuri răspunde cel mai bine atributului?

231. Ascendo Company SA, o firmă de dimensiuni mici, îşi organizează departamentul
financiar-contabil astfel încât acesta să exercite un control intern maxim, ţinând cont de
restricţia resurselor limitate. În departamentul contabil există trei angajaţi, fiecare având o
anumită experienţă în domeniul contabilităţii. Departamentul contabil trebuie să
îndeplinească următoarele funcţii: (A) să ţină registrul jurnal general sistematizat, (B) să
ţină registrul analitic al furnizorilor, (C) să ţină registrul analitic al clienţilor, (D) să
completeze cecurile pentru a fi semnate, (E) să menţină jurnalul de plăţi, (F) să emită
note de creditare pentru mărfuri restituite şi rabaturi acordate, (G) să confrunte soldul
contului bancar şi (H) să gestioneze şi să depună numerarul încasat. În ipoteza că fiecare
angajat îşi exercită numai funcţiile desemnate, atribuiţi funcţiile enumerate mai sus celor
trei salariaţi, astfel încât să se asigure cel mai înalt grad de control intern posibil.
a. 1 – A, G și F; 2 – B, C și E; 3 – H și D;
b. 1 – B, C și E; 2 – D, F și G; 3 – A și H;
c. 1 – A, C și H; 2 – B, D și F; 3 – E și G;
d. 1 – A, H și G; 2 – B, D și F; 3 – C și D;
e. 1 – A, E și G; 2 – C, F și H; 3 – B și D.
232. Societatea comercială Client SA deține un activ identificabil în stare de utilizare continuă,
cu o valoare contabilă de 2.200 lei, valoarea de utilizare 2.000 lei și prețul de vânzare
1.500 lei. Conform aprecierilor managementului au fost recunoscute ajustări ca urmare a
deprecierii în suma de 200 lei. Din calculele și raționamentele auditorului au rezultat:
52
 valoarea de utilitate de 1.900 lei și valoarea de piață de 1.600 lei. Din ansamblul
procedurilor efectuate nu au reieșit aspecte care să pună la îndoială moralitatea
managementului sau inconsecvențe ale probelor.
Care este natura și cuantumul abaterii constatate de auditor?
a. fraudă 500 lei;
b. eroare 400 lei;
c. denaturare 300 lei;
d. eroare 100 lei;
e. inducere în eroare cu suma 600 lei.
233. SC ”Auditabila” SA a achiziționat la 20 decembrie N-2 o instalație în valoare de 240.000
lei, amortizabilă într-o durată economică estimată la 8 ani. Investiția este finanțată 35% pe
seama resurselor proprii, 40% pe seama unor fonduri nerambursabile și 25% pe seama
creditelor bancare. Întreprinderea a optat pentru amortizarea degresivă simplă și de la
intrare până la 31 martie N+1 nu au apărut problem deosebite în ”viață” economică a
instalației. Din postura de auditor statutar al situațiilor financiare oferite publicului pentru
31 decembrie N, precizați măsura în care vă așteptați ca rezultatul financiar să fie afectat
de utilizarea instalației.
a. 300.000 lei;
b. 450.000 lei;
c. 180.000 lei;
d. 270.000 lei;
e. 120.000 lei.
234. În cadrul misiunii de audit statutar constatați că SC ”Client” SA, la 31 decembrie anul N-
1, a lansat un împrumut obligatar prin emisiunea a 5.000 de titluri cu o valoare nominală
de 20 euro, valoarea de emisiune 18 euro și valoarea de rambursare de 21 euro; cursul
4,10 lei/euro. Durata împrumutului este de 5 ani, dobânda anuală este de 20%. Serviciul
datoriei împrumutului coincide cu anul calendaristic; iar rambursarea se realizează în 5
tranșe egale, în ultima zi a fiecărui an, când se achită și dobânzile. La finalul anului N,
cursul valutar este de 4,5 lei/euro.
În ce măsură vă așteptați să fie afectat rezultatul financiar al exercițiului N ca urmare a
afacerii descrise.
a. 94.300 lei;
b. 103.500 lei;
c. 197.500 lei;
d. 132.000 lei;
e. 139.500 lei.
235. Cu ocazia realizării auditului statutar, la entitatea client se constată că o hală industrială în
valoare rămasă de 145.000 lei nu mai este utilizată de 3 ani, iar situarea acesteia în partea
periferică a uzinei face posibilă vânzarea terenului aferent, încă liber de orice sarcină.
Încercările repetate de vânzare a halei în mod individual și/sau împreună cu terenul nu au
avut succes. Nu s-a înregistrat nicio solicitare concretă de cumpărare, ci numai pure
solicitări de informații. Cheltuielile de demolare a halei sunt estimate la 85.000 lei, iar
transportul și alte tarife privind materialele la suma de 35.000 lei. Pentru materialele
recuperabile se estimează obținerea sumei nete de 45.000 lei din vânzarea acestora. Pe
aceste considerente, managementul a prezentat activul în situațiile financiare furnizate
auditorului valoarea de 70.000 lei.
Precizați nivelul erorii potențiale:
a. 70.000 lei;
b. 0 lei;
c. 75.000 lei;

53
 d. 120.000 lei;
e. 290.000 lei.
236. Din informațiile colectate de la entitatea client, auditorul statutar constată că: realizează
singurele două produse A și B, costurile indirecte fiind de 140.000 lei, din care fixe
60.000 lei; se folosesc indiscutabil salarii directe în sumă de 46.400 lei, din care pentru A
31.000 lei; capacitatea de producție este utilizată la nivelul a 60%. Întreprinderea a
declarat și înregistrat în contabilitate următoarele distribuiri de costuri indirecte: A 80.000
lei și B 40.000 lei. Pe baza utilizării procedurilor analitice, estimați existența și cuantumul
potențialelor erori și decideți care dintre următoarele variante este mai apropiată de un
răspuns corect
a. o lei;
b. la produsul A 8. 080 lei, iar la produsul B 4.272 lei;
c. la produsul A 25.000 lei, iar la produsul B 15.000 lei;
d. la produsul A 78.448 lei, iar la produsul B 41.155 lei;
e. la produsul A -13.534 lei, iar la produsul B -6.466 lei.

237. Presupunând că vă aflați într-o misiune de audit statutar la un agent economic despre care
ați colectat următoarele probe: vinde mărfuri în regim de en gros, evidenţiază mărfurile
conform inventarului permanent, foloseşte metoda de evaluare a stocurilor la preţ de
achiziţie nete şi utilizează metoda de evidenţă cantitativ valorică a stocurilor.
În plus, din examinarea documentară și participarea la inventarierea stocurilor ați constat
pentru două sortimente de mărfuri foarte apropiate ca formă următoarea situaţie:
Sortiment: S 1 Sortiment: S 2
U. M. kg P. U. 30. lei U. M. kg P. U. 24. lei
Explicaţii Intrări Ieşiri Intrări Ieşiri
Sold iniţial la 30.09.20mn - data inventarului anterior 450 - 350 -
Intrări/octombrie-20mn 11.350 - 8.700 -
Vânzări/octombrie-20mn - 9.200 - 8.900
Intrări/noiembrie 20mn 13.650 - 10.250 -
Vânzări/noiembrie 20mn - 13.700 - 9.450
Intrări/decembrie 20mn 14.550 - 10.700 -
Vânzări/ decembrie 20mn - 15.100 - 10.650
Total 40.000 38.000 30.000 29.000
Sold scriptic la 31.12.20mn 2.000 1.000

Din listele de inventariere întocmite în 31 decembrie 20mn, rezultă următoarele stocuri

faptice pentru cele două sortimente: S1 2.050 kg. și S2 930 kg. Scăzămintele pentru cele două
sortimente, sunt stabilite şi acceptate de conducerea clientului de audit ca fiind normale în
cuantum de 0,01%. Lipsurile, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la
persoanele vinovate, marja brută utilizată, conform politicii firmei în domeniu, fiind de 25%.
În pregătirile, de pildă, pentru aprecierea contului de profit și pierdere, precizați ce
așteptări puteți avea privind afectarea rezultatului de recunoașterea contabilă a elementelor
dezvăluite și care este cuantumul cheltuielilor normale?
a. 1.180 lei și 1.680 lei
b. 312 lei și 168 lei
c. 780 lei și 312 lei
d. 390 lei și 468 lei;
e. 390 lei și 168 lei
238. Entitatea client desfășoară între alte activități și intermedierea în turism. În cadrul misiunii
de audit statutar, din evaluările departamentului de vânzări în turism constatați

54
 următoarele aspecte: servicii cazare de primite în valoare totală de 12.127.500 lei, iar
încasările pe seama acelorași servicii în sumă totală de 13.582.800 lei. Pentru întâlnirea cu
reprezentanții serviciului financiar-contabilitate, estimați așteptările dumneavoastră
privind afectarea în cuantum brut a contului de profit și pierdere ca urmare a
intermedierilor în turism, rulajul maxim posibil.
Care dintre sumele enumerate o considerați cea mai apropiată de cea conformă
referențialului?
a. 12.461.285 lei;
b. 13.582.800 lei;
c. 1.335.138 lei;
d. 10.953.871 lei;
e. 11.126.147 lei.
239. La începutul lunii noiembrie, clientul de audit, un supermarket, vă prezintă spre examinare
următoarele componente ale situațiilor financiare:
Poziţia financiară
30/9/anul N 30/9/anul N–1
Total active imobilizate 76.345 59.725
Stocuri 6.673 6.075
Creanţe 4.495 3.278
Lichidităţi şi echivalentele lor 11.855 5.370
Total active circulante 23.023 14.723
Capital propriu total 32.488 29.538
Datorii pe termen lung 35.425 21.505
Total pasive curente 31.455 23.405
și
Contul de profit și pierdere
30/9/anul N 30/9/anul N–1
Venit 135.818 117.995
Costul vânzărilor 125.273 109.920
Valoarea adăugată 10.545 8.075
Costuri comerciale şi administrative -2.530 -1.950
Profit operaţional 8.015 6.125
Venituri din finanţări 290 468
Costuri financiare -1.195 -625
Rezultat înainte impozitare 7.110 5.968
Impozit -1.950 -1.675
Profit/pierdere 5.160 4.293

Din mulțimea de indicatori ce se pot calcula pe aceste baze, concentrați-vă asupra

perioadei de colectare a creanțelor.
Evaluările au ca obiectiv elaborarea planului de testare a situațiilor financiare ce vor fi
elaborate de client pentru 31 decembrie anul N în cadrul unui angajament asigurator.
În acest context, realizați un raționament profesional prin care să decideți care dintre
scenariile / constatările descrie nu ar fi realiste:
a. aprofundarea clasificărilor;
b. modificarea abordării vânzărilor;
c. oferirea de carduri de credit pentru clienți;
d. controlul creditului acordat clienților se consolidează;
e. probleme economice generale.
240. În cadrul unui angajament de audit statutar, în urma unei examinări a balanțelor de
verificare lunare observați următoarea evoluție în lei a cheltuielilor poștale și taxe de
telecomunicații: 01 – 29000; 02 – 30500; 03 – 29700; 04 – 32000; 05 – 33000; 06 –
32500; 07 – 34000; 08 – 34600; 09 – 35300; 10 – 19200; 11 – 19800 și 12 – 19050. În

55
 bugetul anual de venituri și cheltuieli pentru același articol sunt cuprinse 340000 lei, iar în
anul anterior eforturile au fost în sumă de 325000 lei.
Informațiile expuse vă relevă:
a. recunoaștere financiar-contabilă necorespunzătoare;
b. că nu sunt probleme semnificative în ceea ce privește cheltuielile examinate;
c. că managementul economic a manifestat preocupare pentru speța respectivă;
d. necesitatea colectării de probe de audit;
e. o denaturare a informației contabile din zona examinată.

CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Prof.univ.dr. C. Pîrvu

241. Prin Legea privind statutul BNR, aceasta este abilitată să desfăşoare următoarele
operaţiuni:
a) creditare a agenţilor economici şi persoanelor fizice;
b) emisiune monetară, operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de
credit, precum şi mecanismul rezervelor minime obligatorii;
c) operaţiuni pe contul statului şi creditare a agenţilor economici;
d) creditarea pe descoperit de cont a statului;
e) păstrarea şi administrarea rezervele internaţionale ale statului, precum şi creditarea
pe descoperit de cont a statului.

242. Prin Legea privind statutul BNR, aceasta este abilitată să desfăşoare următoarele
operaţiuni:
a) creditarea instituţiilor de credit şi a agenţilor economici;
b) emisiune monetară , operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de
credit şi agenţilor economici;
c) operaţiuni pe contul statului, emisiune monetară , operaţiuni de piaţă monetară şi de
creditare a instituţiilor de credit;
d) creditarea pe descoperit de cont a statului;
e) păstrarea şi administrarea rezervele internaţionale ale statului, precum şi creditarea
pe descoperit de cont a statului.

243. BNR nu poate desfaşoară următoarele operaţiuni:

a) creditare a agenţilor economici şi persoanelor fizice;
b) emisiune monetară , operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de
credit, precum şi mecanismul rezervelor minime obligatorii;
c) operaţiuni pe contul statului;
d) stabilirea cursurilor de schimb pentru operaţiunile proprii pe piaţa valutară,
calcularea şi să publicarea cursurile medii pentru evidenţa statistică;
e) păstrarea şi administrarea rezervele internaţionale ale statului.

244. Băncile îndeplinesc următoarele funcţii:

a) funcţia de mobilizare a activelor monetare, de emisiune monetară;
b) funcţia de emisiune monetară, de mobilizare a activelor monetare şi de decontare
între titularii de conturi;
c) funcţia de mobilizare a activelor monetare, de decontare între titularii de conturi, de
emisiune monetară;
d) funcţia de mobilizare a activelor monetare, de decontare între titularii de conturi, de
utilizare a resurselor proprii şi atrase;

56
 e) funcţia de mobilizare a activelor monetare, utilizare a resurselor proprii şi atrase, de
decontare între titularii de conturi, de emisiune monetară.

245. Principalele activităţi ce pot fi desfăşurate de bănci sunt:

a) atragerea de depozite, contractarea de credite, păstrarea şi administrarea rezervele
internaţionale ale statului, operaţiuni de scontare, factoring;
b) acordarea de credite, atragerea de depozite, servicii de transfer monetar, păstrarea şi
administrarea rezervele internaţionale ale statului, leasing financiar;
c) acordarea de credite, scontarea, atragerea de depozite, servicii de transfer monetar,
păstrarea şi administrarea rezervele internaţionale ale statului, leasing financiar;
d) acordarea de credite, scontarea, atragerea de depozite, servicii de transfer monetar,
păstrarea şi administrarea rezervele internaţionale ale statului, leasing financiar,
rescontarea;
e) acordarea de credite, atragerea de depozite, servicii de transfer monetar, emitere şi
administrare de mijloace de plată.

246. Se includ în categoria operaţiunilor active desfăşurate de instituţiile de credit:

a) rescontarea;
b) obţinerea împrumutului de refinanţare de la BNR;
c) acordarea de credite;
d) constituirea de depozite ale clienţilor
e) constituirea capitalului propriu.

247. În categoria operaţiunilor pasive desfăşurate de instituţiile de credit intră:

a) rescontarea;
b) acordarea de credite;
c) scontarea;
d) constituirea de depozite la BNR;
e) constituirea de depozite la alte instituţii de credit

248. În categoria operaţiunilor active desfăşurate de instituţiile de credit intră:

a) depozitele constituite la alte instituţii de credit şi depozitele constituite de clientela
nebancară;
b) obţinerea împrumutului de refinanţare de la BNR şi acordarea de credite;
c) constituirea de depozite ale clienţilor
d) constituirea capitalului propriu
e) scontarea

249. În categoria operaţiunilor pasive desfăşurate de instituţiile de credit intră:

a) depozitele constituite de clientela nebancară şi obţinerea împrumutului de refinanţare
de la BNR;
b) obţinerea împrumutului de refinanţare de la BNR şi acordarea de credite;
c) constituirea de depozite la BNR;
d) constituirea capitalului propriu şi depozitele constituite la alte instituţii de credit
e) scontarea

250. Operaţiunile pasive desfăşurate de instituţiile de credit se caracterizează prin faptul că :

a) sunt generatoare de cheltuieli şi venituri din dobânzi;
b) sunt generatoare de cheltuieli;
c) sunt generatoare de cheltuieli şi venituri;
d) sunt generatoare de venituri din dobânzi şi comisioane
e) sunt generatoare venituri

57
251. Dobânda bancară poate fi::
a) dobândă activă atunci când reflectă dobânda plătită de către bancă;
b) dobândă activă atunci când reflectă dobânda încasată de către bancă;
c) dobânda pasivă atunci când reflectă dobânda încasată de către bancă;
d) creanţă ataşată atunci când reflectă dobânda plătită de către bancă;
e) datorie ataşată atunci când reflectă dobânda încasată de către bancă.

252. Dobânda bancară se înregistrează:

a) pe venituri atunci când reflectă dobânda de încasat de către bancă;
b) pe cheltuieli atunci când reflectă dobânda de încasat de către bancă;
c) nu se înregistrează în contabilitate;
d) pe cheltuieli atunci când reflectă dobânda încasată de către bancă;
e) prin includerea în cheltuieli şi creşterea amortizării

253. Extrasul de cont este:

a) un document emis de agentul economic;
b) un document emis de agentul economic pe baza căruia se fac înregistrările în
contabilitatea proprie;
c) un document emis de bancă, care se remite titularului de cont pe baza căruia se fac
înregistrările în contabilitatea bancară;
d) un document emis de bancă, care se remite titularului de cont pe baza căruia se fac
înregistrările în contabilitatea acestuia;
e) documentul pe baza căruia banca înregistrează intrările şi ieşirile în/din contul curent
al titularului.

254. Soldul final debitor al contului curent al clientului la bancă (2511) reflectă:
a) sumele pe care clientul le are în cont;
b) sumele pe care clientul le-a încasat;
c) sumele pe care clientul le-a încasat drept dobânzi pentru disponibilul din contul
curent;
d) sumele pe care clientul le-a plătit drept dobânzi pentru disponibilul din contul curent;

e) creditul acordat de către bancă.

255. Banca emite extrase de cont:

a) BNR pentru împrumutul primit de la BNR;
b) altor bănci pentru conturile nostro;
c) titularilor de cont şi altor bănci pentru conturile de corespondent loro;
d) titularilor de cont şi altor bănci pentru conturile de corespondent nostro;
e) titularilor de cont şi BNR pentru împrumutul primit.

256. Banca primeşte extrase de cont de la :

a) titularii de cont şi alte bănci pentru conturile de corespondent loro;
b) alte bănci pentru conturile loro;
c) BNR pentru contul curent şi alte bănci pentru conturile de corespondent loro;
d) titularii de cont şi alte bănci pentru conturile de corespondent nostro;
e) BNR pentru contul curent şi alte bănci pentru conturile de corespondent nostro.

257. Dobânda bancară se defineşte astfel:

a) suma de bani ce îi revine băncii în calitate de debitor de la beneficiarul unui
împrumut acordat în calitate de creditor;

58
 b) suma de bani ce îi revine băncii în calitate de creditor de la beneficiarul unui
împrumut acordat în calitate de debitor;
c) o taxă percepută de bancă pentru serviciile prestate de clienţi;
d) diferenţa dintre dobânda activă şi dobânda pasivă;
e) diferenţa dintre dobânda pasivă şi dobânda activă.

258. Comisionul bancar este:

a) preţul sumei de bani împrumutate;
b) suma de bani ce îi revine băncii în calitate de creditor de la beneficiarul unui
împrumut acordat în calitate de debitor;
c) o taxă percepută de bancă pentru serviciile prestate de clienţi;
d) o taxă percepută de bancă pentru serviciile prestate clienţilor;
e) diferenţa dintre dobânda pasivă şi dobânda activă.

259. Creditul bancar, privit din punct de vedere al băncii este:

a) sursele atrase de bancă de la clientela nebancară, alte bănci sau alte instituţii
financiare în scopul fructificării, al obţinerii de venituri financiare;
b) suma de bani ce îi revine băncii în calitate de creditor de la beneficiarul unui
împrumut acordat în calitate de debitor;
c) plasamentul făcut de bancă către clientela nebancară, către alte bănci sau alte
instituţii financiare în scopul fructificării, al obţinerii de venituri financiare;
d) plasamentul făcut de bancă către clientela nebancară, către alte bănci sau alte
instituţii financiare pentru care va înregistra cheltuieli cu dobânzile;
e) sursele atrase de bancă de la clientela nebancară, alte bănci sau alte instituţii
financiare pentru care va înregistra cheltuieli cu dobânzile.

260. Linia de credit este:

a) un credit operativ acordat de bancă pe bază de contract până la un plafon maxim
negociat cu titularul de cont, pe o durată nedeterminată;
b) un credit operativ primit de bancă pe bază de contract până la un plafon maxim, pe o
durată determinată;
c) plasamentul făcut de bancă către clientela nebancară, către alte bănci sau alte
instituţii financiare în scopul fructificării, al obţinerii de venituri financiare;
d) plasamentul făcut de bancă către clientela nebancară, către alte bănci sau alte
instituţii financiare pentru care va înregistra cheltuieli cu dobânzile;
e) un credit operativ acordat de bancă pe bază de contract până la un plafon maxim
negociat cu titularul de cont, pe o durată determinată.

261. Acordarea creditelor la termen altor instituţii de credit se înregistrează:

a) 1422 = 1111
“Împrumuturi la termen “ Cont curent la BNR”
primite de la instituţii
de credit”

b) 1412 = 1111
“Credite la termen “ Cont curent la BNR”
acordate instituţiilor de
credit”

c) 1111 = 1422
“ Cont curent la BNR” “Împrumuturi la termen primite de la
instituţii de credit”

59
 d) 1111 = 1412
“ Cont curent la BNR” “Credite la termen acordate
instituţiilor de credit”

e) 14171 = 1111
“ Creaţe ataşate” “ Cont curent la BNR”

262. Contul 1411 „Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit”:

a) este un cont de activ şi ţine evidenţa creditelor acordate instituţiilor de credit,
pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare ;
b) este un cont de pasiv şi ţine evidenţa creditelor acordate instituţiilor de credit,
pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
c) este un cont de activ şi ţine evidenţa creditelor acordate instituţiilor de credit,
pentru care durata iniţială este este mai mare de o zi lucrătoare;
d) este un cont de pasiv şi ţine evidenţa creditelor acordate instituţiilor de credit,
pentru care durata iniţială este este mai mare de o zi lucrătoare;
e) este un cont bifuncţional.

263. Dobânda aferentă creditelor la termen acordate altor instituţii de credit, neajunsă la
scadenţă se înregistrează:
a) 14171 = 1111
“ Creanţe ataşate” “ Cont curent la BNR”

b) 14271 = 7014
“ Datorii ataşate” “ Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit”

c) 14171 = 6014
“ Creanţe ataşate” “ Dobânzi la împrumuturile de la
instituţii de credit”

d) 6014 = 14271
“Dobânzi la “ Datorii ataşate”
împrumuturile de la IC”

e) 14171 = 7014
“ Creanţe ataşate” “ Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit”

264. Rambursarea ratei pentru împrumutul la termen primit de la alte instituţii de credit se
înregistrează:
a) 1422 = 1111
“Împrumuturi la termen “ Cont curent la BNR”
primite de la IC”

b) 14271 = 1111
“ Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

c) 1422 = 6014
“Împrumuturi la termen “ Dobânzi la împrumuturile de la

60
 primite de la IC” instituţii de credit”

d) 6014 = 14271
“Dobânzi la “ Datorii ataşate”
împrumuturile de la IC”

e) 14171 = 1422
“ Creanţe ataşate” “Împrumuturi la termen primite de la
IC”

265. Plata dobânzii pentru împrumutul la termen primit de la alte instituţii de credit se
înregistrează:
a) 1422 = 1111
“Împrumuturi la termen “ Cont curent la BNR”
primite de la IC”

b) 14271 = 1111
“ Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

c) 1422 = 6014
“Împrumuturi la termen “ Dobânzi la împrumuturile de la
primite de la IC” instituţii de credit”

d) 6014 = 14271
“Dobânzi la “ Datorii ataşate”
împrumuturile de la IC”

e) 14171 = 1422
“ Creanţe ataşate” “Împrumuturi la termen primite de la
IC”

266. Primirea împrumuturilor la termen de la alte instituţii de credit se înregistrează:

a) 1422 = 1111
“Împrumuturi la termen “ Cont curent la BNR”
primite de la instituţii
de credit”

b) 1412 = 1111
“Credite la termen “ Cont curent la BNR”
acordate instituţiilor de
credit”

c) 1111 = 1422
“ Cont curent la BNR” “Împrumuturi la termen primite de la
instituţii de credit”

d) 1111 = 1412
“ Cont curent la BNR” “Credite la termen acordate
instituţiilor de credit”

e) 14171 = 1111
“ Creaţe ataşate” “ Cont curent la BNR”

61
267. Dobânda aferentă împrumuturilor la termen primite de la instituţii de credit, neajunsă la
scadenţă se înregistrează:
a) 14171 = 1111
“ Creanţe ataşate” “ Cont curent la BNR”

b) 1111 = 7014
“ Cont curent la BNR” “ Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit”

c) 14171 = 6014
“ Creanţe ataşate” “ Dobânzi la împrumuturile de la
instituţii de credit”

d) 6014 = 14271
“Dobânzi la “ Datorii ataşate”
împrumuturile de la IC”

e) 14171 = 7014
“ Creanţe ataşate” “ Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit”

268. Încasarea ratei pentru creditul la termen acordat altor instituţii de credit se înregistrează:
a) 1412 = 1111
“Credite la termen “ Cont curent la BNR”
acordate IC”

b) 1111 = 1412
“ Cont curent la BNR” “Credite la termen acordate IC”

c) 1422 = 1111
“Împrumuturi la termen “ Cont curent la BNR”
primite de la IC”

d) 1111 = 14271
“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 1111 = 14171
“ Cont curent la BNR” “ Creanţe ataşate”

269. Încasarea dobânzii aferente creditului la termen acordat altor instituţii de credit se
înregistrează:
a) 1111 = 7014
“ Cont curent la BNR” “ Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit”

b) 1111 = 14171
“ Cont curent la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 1111 = 6014

62
 “ Cont curent la BNR” “ Dobânzi la împrumuturile de la
instituţii de credit”

d) 6014 = 14271
“Dobânzi la “ Datorii ataşate”
împrumuturile de la IC”

e) 14171 = 1111
“ Creanţe ataşate” “ Cont curent la BNR”

270. Primirea unui împrumut de refinanţare de la BNR se înregistrează:

a) 1111 = 112
“ Cont curent la BNR” “ Împrumuturi de refinanţare de la
BNR”

b) 1111 = 11711
“ Cont curent la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 112 = 1111
“Împrumuturi de “ Cont curent la BNR”
refinanţare de la BNR”

d) 1111 = 14271
“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 14271 = 1111
“Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

271. Înregistrarea dobânzii neajunse la scadenţă pentru împrumutul de refinanţare de la BNR se

înregistrează:
a) 6011 = 112
“Dobânzi la BNR” “ Împrumuturi de refinanţare de la
BNR”

b) 6011 = 11711
“Dobânzi la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 6011 = 11721
“Dobânzi la BNR” “ Datorii ataşate”

d) 1111 = 14271
“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 14271 = 1111
“Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

272. Contul 11721”Datorii ataşate” ţine evidenţa:

a) dobânzilor încasate pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR;
b) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferentă împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a României;

63
 c) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale
dobânzilor calculate pentru împrumuturile primite de la alte instituţii de credit,
neajunse la scadenţă
d) dobânzilor plătite pentru împrumuturile de refinanţare primite de la alte instituţii de
credit;
e) dobânzilor calculate pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR, ajunse
la scadenţă;

273. Rambursarea unui împrumut de refinanţare de la BNR se înregistrează:

a) 1111 = 112
“ Cont curent la BNR” “ Împrumuturi de refinanţare de la
BNR”

b) 1111 = 11711
“ Cont curent la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 112 = 1111
“Împrumuturi de “ Cont curent la BNR”
refinanţare de la BNR”

d) 1111 = 14271
“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 14271 = 1111
“Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

274. Plata dobânzii pentru împrumutul de refinanţare de la BNR se înregistrează:

a) 11721 = 1111
“ Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

b) 1111 = 11711
“ Cont curent la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 112 = 1111
“Împrumuturi de “ Cont curent la BNR”
refinanţare de la BNR”

d) 1111 = 14271
“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 14271 = 1111
“Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

275. Contul 11711 ”Creanţe ataşate” ţine evidenţa:

a) dobânzilor încasate pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR;
b) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferentă împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a României;
c) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale
dobânzilor calculate pentru împrumuturile primite de la alte instituţii de credit,
neajunse la scadenţă
d) dobânzilor plătite pentru împrumuturile de refinanţare primite de la alte instituţii de
credit;

64
 e) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale
şi neajunsă la scadenţă, aferentă disponibilităţilor băneşti aflate în conturile la Banca
Naţională a României

276. Contul 131 ”Depozite la instituţii de credit” :

a) reflectă o formă de atradere de lichidităţi de pe piaţa interbancară;
b) reflectă disponibilităţile unei bănci care sunt plasate în conturile de depozite la alte
instituţii de credit;
c) reflectă plasamentul sub forma creditelor acordate altor instituţii de credit;
d) se debitează la lichidarea depozitului;
e) se creditează la constituirea depozitului.

277. Constituirea unui depozit la termen la altă bancă se înregistrează:

a) 1322 = 1111
“Depozite la termen ale “ Cont curent la BNR”
instituţiilor de credit”

b) 1111 =
1312
“ Cont curent la BNR”
”Depozite la termen la instituţii de
credit”

c) 112 = 1111
“Împrumuturi de “ Cont curent la BNR”
refinanţare de la BNR”

= 1111
d) 1312
“ Cont curent la BNR”
”Depozite la termen la
instituţii de credit”

e) 1111 = 1322
”Cont curent la BNR” “Depozite la termen ale instituţiilor de
credit”

278. Dobânda cuvenită pentru depozitul la termen constituit la altă bancă, nescadentă se
înregistrează:
=
a) 13171 7013
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la conturile de depozite
la instituţii de credit”

b) 1111 =
1312
“ Cont curent la BNR”
”Depozite la termen la instituţii de
credit”

= 1111
c)7013
“ Cont curent la BNR”
”Dobânzi de la
conturile de depozite la
instituţii de credit”

=
d) 1312 7013

65
 ”Depozite la termen la ”Dobânzi de la conturile de depozite
instituţii de credit” la instituţii de credit”

e) 1111 = 1322
”Cont curent la BNR” “Depozite la termen ale instituţiilor de
credit”

279. Contul 1321”Depozite la vedere ale instituţiilor de credit”:

a) reflectă o formă de atradere de lichidităţi de pe piaţa interbancară şi este cont de
pasiv;
b) reflectă disponibilităţile unei bănci care sunt plasate în conturile de depozite la alte
instituţii de credit;
c) reflectă plasamentul sub forma depozitelor interbancare şi este cont de pasiv;
d) se creditează la lichidarea depozitului;
e) se debitează la constituirea depozitului.

280. Contul 13271 “Datorii ataşate” ţine evidenţa:

a) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferente depozitelor constituite de alte instituţii de credit;
b) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferentă împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a României;
c) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale
dobânzilor calculate pentru depozitele constituite la alte instituţii de credit, neajunse
la scadenţă
d) dobânzilor plătite pentru creditele primite de la alte instituţii de credit;
e) dobânzilor calculate în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale
şi neajunsă la scadenţă, aferentă disponibilităţilor băneşti aflate în conturile la Banca
Naţională a României

281. Contul 13271 “Datorii ataşate”:

a) se debitează prin creditul contului de cheltuieli corespunzător 6013 “Dobânzi la
depozitele instituţiilor de credit”;
b) se creditează prin debitul contului de cheltuieli corespunzător 6013 “Dobânzi la
depozitele instituţiilor de credit;
c) se debitează prin creditul contului 1111 “Cont curent la BNR”
d) se creditează prin creditul contului 1111 “Cont curent la BNR”;
e) se debitează prin creditul contului 7013 “Dobânzi de la conturile de depozite la
instituţiilor de credit”

282. Dobânda datorată pentru depozitele constituite de alte instituţii de credit, neajunsă la
scadenţă se înregistrează:
=
a) 13171 7013
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la conturile de depozite
la instituţii de credit”

b) 1111 =
1312
“ Cont curent la BNR”
”Depozite la termen la instituţii de
credit”

c) 6013 =
13171
“Dobânzi la depozitele
”Creanţe ataşate”

66
 instituţiilor de credit”

d) 6013 = 1111
“Dobânzi la depozitele “ Cont curent la BNR”
instituţiilor de credit”

e) 6013 = 13271
“Dobânzi la depozitele “ Datorii ataşate”
instituţiilor de credit”

283. Constituirea unui depozit la termen de către o altă instituţie de credit se înregistrează:
a) 1322 = 1111
“Depozite la termen ale “ Cont curent la BNR”
instituţiilor de credit”

b) 1111 =
1312
“ Cont curent la BNR”
”Depozite la termen la instituţii de
credit”

c) 1322 = 1111
“Depozite la termen ale “ Cont curent la BNR”
instituţiilor de credit”

= 13271
d) 1312
“ Datorii ataşate”
”Depozite la termen la
instituţii de credit”

e) 1111 = 1322
”Cont curent la BNR” “Depozite la termen ale instituţiilor de
credit”

284. Depunerea de numerar în contul curent al unui client agent economic de către client se
înregistrează:
a) 2511 = 1111
“ Conturi curente” “ Cont curent la BNR”

b) 1111 = 2511
“ Cont curent la BNR” “ Conturi curente”

c) 101 = 1111
“ Cont curent la BNR”
“Casa”

= 2511
d) 101
“ Conturi curente”
“Casa”

e) 1111 = 1322
”Cont curent la BNR” “Depozite la termen ale instituţiilor de
credit”

67
285. Depunerea de numerar de către un client agent economic şi constituirea unui depozit la
termen de către acesta se înregistrează:
=
a) 101 2532
“Casa” “Depozite la termen”

b) 1111 =
2532
“ Cont curent la BNR”
“Depozite la termen”

c) 101 = 1111
“ Cont curent la BNR”
“Casa”

= 25171
d) 101
“ Creanţe ataşate şi sume de
“Casa”
amortizat”

=
e) 2532 101
“Depozite la termen” “Casa”

286. Alimentarea casei de circulaţie cu numerar de la alte unităţi ale băncii se înregistrează:
= 341
a) 101
“Decontări intrabancare”
“Casa”

b) 1111 = 341
“ Cont curent la BNR” “Decontări intrabancare”

= 1111
c) 101
“ Cont curent la BNR”
“Casa”

= 102
d) 101
“ Numerar în ATM şi ASV”
“Casa”

e) 341 =
101
“Decontăriintrabancare”
“Casa”

287. Retragerea de numerar de către un client agent economic din contul său curent se
înregistrează:
a) 2511 = 1111
“ Conturi curente” “ Cont curent la BNR”

b) 2511 = 101
“ Conturi curente” “ Casa”

= 1111
c) 101
“ Cont curent la BNR”
“Casa”

68
 = 2511
d) 101
“ Conturi curente”
“Casa”

e) 1111 = 101
”Cont curent la BNR” “ Casa”

288. Retragerea de numerar de către un client agent economic dintr-un cont de depozit la
termen se înregistrează:
a) 2511 = 1111
“ Conturi curente” “ Cont curent la BNR”

b) 2511 = 101
“ Conturi curente” “ Casa”

=
c) 101 2532
“Depozite la termen”
“Casa”

= 2511
d) 101
“ Conturi curente”
“Casa”

= 101
e) 2532
“ Casa”
“Depozite la termen”

289. Plata în numerar a dobânzilor clientelei pentru conturile de depozit constituite la bancă se
înregistrează:
a) 2511 = 101
“ Conturi curente” “ Casa”

= 101
b) 25371
“ Casa”
“Datorii ataşate”

=
c) 101 2532
“Depozite la termen”
“Casa”

= 2511
d) 101
“ Conturi curente”
“Casa”

= 101
e) 2532
“ Casa”
“Depozite la termen”

290. Alimentarea ghişeului automat de bancă (ATM-ului) se înregistrează:

a) 2511 =
102
“ Conturi curente”
„Numerar în ATM-uri şi ASV-uri”

= 101
b) 2511
“ Casa”
“Conturi curente”

69
 =
c) 101 2511
“Conturi curente”
“Casa”

=
d) 101 102
“Casa” „Numerar în ATM-uri şi ASV-uri”

= 101
e) 102
“ Casa”
„Numerar în ATM-uri
şi ASV-uri

291. Contul 2511 „Conturi curente”se creditează cu:

a) creditele obţinute de client de la bancă;
b) sumele plătite prin virament;
c) retrageri de numerar din contul curent;
d) dobânzile plătite aferente creditelor primite de la bancă”;
e) prin debitul contului 702 “Venituri din operaţiuni cu clientela”

292. Contul 2511 „Conturi curente”se debitează cu:

a) creditele obţinute de client de la bancă;
b) sumele plătite prin virament;
c) depuneri de numerar în contul curent;
d) dobânzile încasate pentru disponibilul păstrat în contul curent;
e) prin creditul contului 702 “Venituri din operaţiuni cu clientela”

293. Plata on-line efectuată de către un client al băncii către un furnizor ce are cont deschis la o
altă unitate din aceeaşi reţea bancară se înregistrează:
a) 2511/plătitor = 1111
“ Cont curent la BNR”

b) 2511/plătitor = 2511/beneficiar

c) 1111 = 2511/beneficiar
“ Cont curent la
BNR”

d) 2511/beneficiar = 1111
“ Cont curent la BNR”

e) 2511/beneficiar = 2511/plătitor

294. Se înregistrează dobânda aferentă soldului creditor al contului 2511 “Conturi curente”:
a) 25171 = 7024
“Creanţe ataşate si “ Dobânzi de la conturile curente
sume de amortizat” debitoare”

= 25171
b) 6024
“Creanţe ataşate si sume de
“Dobânzi la conturile
amortizat”

70
 curente”

=
c) 6024 2511
“Conturi curente”
“Dobânzi la
conturile curente””

=
d) 2511 6024
“Conturi curente” “Dobânzi la conturile curente”

=
e) 6024 25172
“Dobânzi la conturile “Datorii ataşate şi sume de amortizat”
curente”

295. Se achită dobânda calculată aferentă soldului creditor al contului 2511 “Conturi curente”:
a) 25171 =
2511
“Creanţe ataşate şi
“Conturi curente”
sume de amortizat”

= 25171
b) 6024
“Creanţe ataşate si sume de
“Dobânzi la conturile
amortizat”
curente”

=
c) 25172 2511
“Conturi curente”
“Datorii ataşate şi
sume de amortizat”

=
d) 2511 6024
“Conturi curente” “Dobânzi la conturile curente”

=
e) 6024 25172
“Dobânzi la conturile “Datorii ataşate şi sume de amortizat”
curente”

296. Se înregistrează dobânda calculată de bancă pentru soldul debitor al contului 2511
“Conturi curente”:
a) 25171 = 7024
“Creanţe ataşate si “ Dobânzi de la conturile curente
sume de amortizat” debitoare”

= 25171
b) 6024
“Creanţe ataşate si sume de
“Dobânzi la conturile
amortizat”
curente”

=
c) 6024 2511
“Conturi curente”

71
 “Dobânzi la
conturile curente””

=
d) 2511 6024
“Conturi curente” “Dobânzi la conturile curente”

=
e) 6024 25172
“Dobânzi la conturile “Datorii ataşate şi sume de amortizat”
curente”

297. Se încasează dobânda aferentă soldului debitor al contului 2511 “Conturi curente”:

a) 25171 = 7024
“Creanţe ataşate si “ Dobânzi de la conturile curente
sume de amortizat” debitoare”

= 25171
b) 6024
“Creanţe ataşate si sume de
“Dobânzi la conturile
amortizat”
curente”

=
c) 6024 2511
“Conturi curente”
“Dobânzi la
conturile curente””

=
d) 2511 25171
“Conturi curente” “Creanţe ataşate şi sume de
amortizat”

=
e) 25172 2511
“Datorii ataşate şi sume “Conturi curente”
de amortizat”

298. Contul 2021 „Credite de trezorerie”se creditează cu:

a) creditele obţinute de client de la bancă;
b) creditele/ratele restituite băncii;
c) depuneri de numerar în contul curent;
d) dobânzile plătite pentru creditele de trezorerie;
e) dobânzile încasate pentru creditele de trezorerie.

299. Contul 2021 „Credite de trezorerie”se debitează cu:

a) creditele obţinute de client de la bancă;
b) creditele/ratele restituite băncii;
c) depuneri de numerar în contul curent;
d) dobânzile plătite pentru creditele de trezorerie;
e) dobânzile încasate pentru creditele de trezorerie

300. Contul 20271 „Creanţe ataşate”se debitează cu:

72
 a) dobânzile calculate de către bancă pentru acordarea creditului de trezorerie, neajunse
la scadenţă;
b) dobânzile plătite de către bancă pentru acordarea creditului de trezorerie, neajunse la
scadenţă;
c) depuneri de numerar în contul curent;
d) dobânzile plătite de client pentru creditele de trezorerie;
e) creditul contului 6017 „Alte cheltuieli cu dobânzile”

301. Acordarea de către bancă clientului său nebancar a unui credit de trezorerie se
înregistrează:
=
a) 2511 2021
“Conturi curente” “Credite de trezorerie”

=
b) 20271 70213
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la creditele de trezorerie”

=
c) 70213 2021
"Dobânzi de la creditele “Credite de trezorerie”
de trezorerie"

=
d) 2021 2511
“Credite de trezorerie” “Conturi curente”

e) 20271 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

302. Dobânda calculată de bancă, neajunsă la scadenţă, aferenta creditului de trezorerie, se

înregistrează:
=
a) 2511 2021
“Conturi curente” “Credite de trezorerie”

=
b) 20271 70213
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la creditele de trezorerie”

=
c) 70213 2021
"Dobânzi de la creditele “Credite de trezorerie”
de trezorerie"

=
d) 2021 2511
“Credite de trezorerie” “Conturi curente”

e) 20271 =
2511
”Creanţe ataşate”

73
 “Conturi curente”

303. Restituirea de către client a unei rate aferente creditului de trezorerie se înregistrează:
=
a) 2511 2021
“Conturi curente” “Credite de trezorerie”

=
b) 20271 70213
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la creditele de trezorerie”

=
c) 70213 2021
"Dobânzi de la creditele “Credite de trezorerie”
de trezorerie"

=
d) 2021 2511
“Credite de trezorerie” “Conturi curente”

e) 20271 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

304. Plata dobânzii aferente creditului de trezorerie acordat de către bancă se înregistrează:
=
a) 2511 2021
“Conturi curente” “Credite de trezorerie”

=
b) 20271 70213
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la creditele de trezorerie”

= 20271
c) 2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

=
d) 2021 2511
“Credite de trezorerie” “Conturi curente”

e) 20271 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

305. Creditele pentru echipament acordate clienţilor se înregistrează:

=
a) 2511 2052
“Conturi curente” “Credite pentru echipament”

=
b) 20271 2052
”Creanţe ataşate” “Credite pentru echipament”

74
 =
c) 2511 2052
“Credite pentru echipament”
“Conturi curente”

=
d) 2052 2511
“Credite pentru “Conturi curente”
echipament”

e) 20571 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

306. Dobânda calculată de bancă, neajunsă la scadenţă, aferenta creditului de echipament

acordat, se înregistrează:
=
a) 2511 2052
“Conturi curente” “Credite de pentru echipament”

=
b) 20571 70216
”Creanţe ataşate” ”Dobânzi de la creditele pentru
echipament”

= 20571
c) 70216
”Creanţe ataşate”
”Dobânzi de la creditele
pentru echipament”

=
d) 2052 2511
“Credite de pentru “Conturi curente”
echipament”

e) 20571 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

307. Restituirea de către client a unei rate aferente creditului pentru echipament se
înregistrează:
= 20571
a) 2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

=
b) 2511 2052
“Credite de pentru echipament”
“Conturi curente”

=
c) 70216 2052
“Credite de pentru echipament”
“Dobânzi de la
creditele pentru
echipament”

75
 =
d) 2052 2511
“Credite de pentru “Conturi curente”
echipament”

e) 20571 =
2511
”Creanţe ataşate”
“Conturi curente”

308. Etapele derulării activităţii de creditare sunt:

a) rambursarea creditului şi prudenţa bancară;
b) prudenţa bancară şi derularea creditului;
c) prudenţa bancară, derularea şi rambursarea creditului;
d) documentaţia, rambursarea creditului şi prudenţa bancară;
e) documentaţia, derularea şi rambursarea creditului

309. Sunt principii ale creditului bancar următoarele:

a) rambursarea creditului şi prudenţa bancară;
b) prudenţa bancară şi derularea creditului;
c) prudenţa bancară, solvabilitatea şi credibilitatea clienţilor beneficiari;
d) documentaţia, rambursarea creditului şi prudenţa bancară;
e) documentaţia, derularea şi rambursarea creditului

310. Cerinţele prudenţiale pe care trebuie să le respecte o bancă la acordarea unui credit sunt:
a) nivelul maxim de solvabilitate şi prudenţa bancară;
b) nivelul minim de solvabilitate , prudenţa bancară şi derularea creditului;
c) prudenţa bancară, solvabilitatea şi credibilitatea clienţilor beneficiari;
d) nivelul minim de solvabilitate , nivelul minim de lichiditate, expunerea maximă faţă
de un singur debitor;
e) documentaţia, derularea şi rambursarea creditului

311. Clientul A, agent economic, are un disponibil în contul curent la bancă suma de 50.000 lei.
Acesta face o plată către un furnizor al său, pe baza ordinului de plată emis, în sumă de
20.000 lei şi încasează de la un client, pe bază de cec suma de 15.000 lei.
Soldul contului 2511/client A va fi:
a) sold creditor 15.000 lei;
b) sold debitor 15.000 lei;
c) sold creditor 30.000 lei;
d) sold creditor 45.000 lei;
e) sold debitor 45.000 lei.

312. Clientul A, agent economic, are un sold creditor la contul curent la bancă de 20.000 lei.
Acesta încasează de la un client, pe bază de cec, suma de 10.000 lei, plăteşte un furnizor,
pe baza ordinului de plată emis, în sumă de 20.000 lei şi o rată pentru un credit primit
anterior de 5.000 lei
Soldul contului 2511/client A va fi:
a) sold debitor 10.000 lei;
b) sold debitor 5.000 lei;
c) sold creditor 5.000 lei;
d) sold creditor 15.000 lei;
e) sold debitor 15.000 lei.

76
313. Banca X acordă unui client un credit de consum în valoare de 45.000 lei, pe o perioadă de
6 luni, cu o dobândă de 15% pe an. Creditul se rambursează în rate egale lunare.Care este
dobânda plătită de client pentru a doua lună?

a) 562,5 lei;
b) 2812,5 lei;
c) 468,75 lei;
d) 825,25 lei;
e) altă variantă.

314. Banca X acordă unui client un credit de trezorerie în valoare de 50.000 lei, pe o perioadă
de 2 luni, cu o dobânda de 14% pe an. Creditul se rambursează în rate egale lunare. Suma
totală rambursată pentru prima lună se înregistrează:
= % 26166,66
a) 2511
2021 25000,00
“Conturi curente”
"Credite de trezorerie"
20271 1166,66
"Creanţe ataşate"

= % 25676,30
b) 2511
2021 25000,00
“Conturi curente”
"Credite de trezorerie"
20271 676,30
"Creanţe ataşate"

c) % = 25676,30
2511
2021 25000,00
“Conturi curente”
"Credite de trezorerie"
20271 676,30
"Creanţe ataşate"

= % 25583,33
d) 2511
2021 25000,00
“Conturi curente”
"Credite de trezorerie"
20271 583,33
"Creanţe ataşate"

e) altă variantă

315. Banca A primeşte un împrumut de la banca B în valoare de 60.000 lei pe o perioadă de 2

luni, cu o dobândă de 7% pe an. Împrumutul se rambursează în rate egale. Dobânda totală
plătită de banca A:
a) este 525 lei şi se înregistrează pe un cont de creanţe ataşate;
b) este 500 lei şi se înregistrează pe un cont de datorii ataşate;
c) este 700 lei şi se înregistrează pe un cont de creanţe ataşate;
d) este 700 lei şi se înregistrează pe un cont de datorii ataşate;
e) este 525 lei

316. Banca A primeşte un împrumut de refinanţare de la BNR în valoare de 60.000 lei pe o

perioadă de 10 zile, cu o dobândă de 10% pe an. Înregistrarea corectă a dobânzii datorate
de banca A este:
a) 6011 = 112 166,66 lei

77
 “Dobânzi la BNR” “ Împrumuturi de refinanţare de la
BNR”

b) 6011 = 11711 166,66 lei

“Dobânzi la BNR” “ Creanţe ataşate”

c) 6011 = 11721 166,66 lei

“Dobânzi la BNR” “ Datorii ataşate”

d) 1111 = 14271 322,66 lei

“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 14271 = 1111 322,66 lei

“Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

317. Banca A primeşte un împrumut de refinanţare de la BNR în valoare de 100.000 lei pe o

perioadă de 10 zile, cu o dobândă de 10% pe an. Înregistrarea corectă a dobânzii plătite de
banca A este:
a) 6011 = 112 166,66 lei
“Dobânzi la BNR” “ Împrumuturi de refinanţare de la
BNR”

b) 6011 = 11721 166,66 lei

“Dobânzi la BNR” “ Datorii ataşate”

c) 6011 = 11721 166,66 lei

“Dobânzi la BNR” “ Datorii ataşate”

d) 1111 = 11721 277,77 lei

“ Cont curent la BNR” “ Datorii ataşate”

e) 11721 = 1111 277,77 lei

“ Datorii ataşate” “ Cont curent la BNR”

318. S.C. ALFA SA, client al băncii A emite un ordin de plată în valoare de 50.000 lei în
favoarea lui S.C. BETA S.A. şi încasează suma de 30.000 lei de la S.C. GAMA SA,
clienţi ai aceleiaşi bănci. Operaţiunea de decontare (on-line) se înregistrează în conturile
clienţilor:
a) 2511 = 2511 30.000 lei
“Conturi curente/ALFA “Conturi curente/GAMA
2511 = 2511 50.000 lei
Conturi curente/BETA “Conturi curente/ALFA

b) 2511 = 2511 50.000 lei

“Conturi curente/ALFA “Conturi curente/ BETA
2511 = 2511 30.000 lei
“Conturi curente/GAMA “Conturi curente/ALFA

c) 2511 = 2511 50.000 lei

“Conturi curente/BETA “Conturi curente/ GAMA

78
 2511 = 2511 30.000 lei
“Conturi curente/GAMA “Conturi curente/BETA

d) 2511 = 2511 50.000 lei

“Conturi curente/ALFA “Conturi curente/ GAMA
2511 = 2511 30.000 lei
“Conturi curente/GAMA “Conturi curente/BETA

e) 2511 = 2511 50.000 lei

“Conturi curente/BETA “Conturi curente/ ALFA
2511 = 2511 30.000 lei
“Conturi curente/ALFA “Conturi curente/GAMA

319. Banca X acordă unui client un credit de trezorerie în valoare de 20.000 lei, pe o perioadă
de 2 luni, cu o dobânda de 15% pe an. Creditul se rambursează integral la scadenţă. Suma
totală rambursată de client este:
a) este 20500 lei;
b) este 20550 lei;
c) este 500 lei;
d) este 525 lei;
e) altă variantă

320. Banca X acordă un credit băncii Y în valoare de 120.000 lei pe o perioadă de 2 luni, cu o
dobândă de 8% pe an. Creditul se rambursează în rate egale lunare. Suma totală
rambursată de banca Y este:
a) este 1200 lei;
b) este 121.200 lei;
c) este 121.600 lei;
d) este 125.000 lei;
e) altă variantă

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A FIRMEI

Prof.univ.dr. M. Siminică

321. Care din următoarele variante reprezintă indicatori de activitate?

a) Rezultatul din exploatare;
b) Productivitatea muncii şi randamentul utilajelor;
c) Rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare;
d) Cifra de afaceri, valoarea adăugată şi producţia exerciţiului;
e) Cheltuielile totale şi cheltuielile din exploatare.

322. Producţia exerciţiului unei firme cuprinde:

a) Valoarea producţiei vândute, stocate şi imobilizate;
b) Valoarea mijloacelor fixe vândute de întreprindere;
c) Veniturile din reluări de provizioane;

79
d) Dobânzile încasate;
e) Veniturile din vânzarea mărfurilor.

323. Cifra de afaceri marginală reprezintă:

a) Încasarea medie pe unitatea de produs vândută;
b) Variaţia încasărilor unei întreprinderi generată de variaţia cu o unitate a cantităţilor vândute;
c) Acel nivel al cifrei de afaceri care asigură acoperirea în totalitate a cheltuielilor fără să se
obţină profit;
d) Totalitatea veniturilor din producţia vândută;
e) Nivelul maxim al cifrei de afaceri realizate de o întreprindere.

324. Coeficientul de concentrare Gini-Struck, calculat pentru o firmă, poate avea

următoarele valori şi semnificaţii:
a) G = 0.9 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
b) G = 0.1 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
c) G = 1.2 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
d) G = -0.7 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
e) G = 0.9 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri.

325. Indicele Herfindhal, calculat pentru o firmă care realizează cinci produse, poate
avea următoarele valori şi semnificaţii:
a) H = 0 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
b) H = 0.2 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
c) H = 0.1 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
d) H = 1.2 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
e) H = 0.9 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente.

326. Cifra de afaceri este influenţată, într-un sistem factorial, de următorii factori
direcţi, în următoarea ordine:
a) Nr. de salariaţi, productivitatea muncii, gradul de valorificare a producţiei fabricate;
b) Volumul producţiei vândute, structura producţiei, costul de producţie;
c) Nr. de salariaţi, înzestrarea tehnică a muncii, productivitatea muncii, eficienţa mijloacelor
fixe, gradul de valorificare a producţiei fabricate;
d) Volumul producţiei vândute, structura producţiei, costul de producţie, preţul de vânzare;
e) Nr. de salariaţi, productivitatea muncii, înzestrarea tehnică a muncii, eficienţa mijloacelor
fixe, gradul de valorificare a producţiei fabricate.

327. Indicele cifrei de afaceri = 103%; Indicele numărului de salariaţi = 105%; Indicele
gradului de valorificare a producţiei marfă fabricate = 101%; Indicele gradului de
înzestrare tehnică a muncii = 95%. Aceasta semnifică:
a) A crescut productivitatea muncii, s-a redus eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi stocul de
produse finite;
b) Au crescut productivitatea muncii şi eficienţa utilizării mijloacelor fixe, dar s-a redus stocul
de produse finite;
c) Au scăzut productivitatea muncii, eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi stocul de produse
finite;
d) A scăzut productivitatea muncii, a crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi s-a
redus stocul de produse finite;
e) A crescut cifra de afaceri şi productivitatea muncii, dar s-a redus eficienţa utilizării
mijloacelor fixe.

80
328. Indicele numărului de salariaţi = 95%; Indicele productivităţii muncii = 98%;
Indicele gradului de valorificare a producţiei marfă fabricate = 96%; Indicele
gradului de înzestrare tehnică a muncii = 99%. Aceasta semnifică:
a) A crescut cifra de afaceri şi eficienţa utilizării mijloacelor fixe, dar s-a redus stocul de
produse finite;
b) A scăzut cifra de afaceri şi a crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi stocul de produse
finite;
c) A scăzut productivitatea muncii, a crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi s-a redus
stocul de produse finite;
d) Au scăzut productivitatea muncii, eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi stocul de produse
finite;
e) Au scăzut cifra de afaceri şi eficienţa utilizării mijloacelor fixe, dar a crescut stocul de
produse finite.

329. Analiza structurală a valorii adăugate presupune:

a) Stabilirea factorilor ce influenţează valoarea adăugată;
b) Măsurarea influenţei factorilor asupra modificării valorii adăugate;
c) Stabilirea consecinţelor modificării valorii adăugate asupra principalilor indicatori
economico-financiari;
d) Stabilirea modului de repartizare a valorii adăugate pe elemente componente;
e) Calculul modificării absolute şi procentuale a valorii adăugate.

330. Analiza factorială a valorii adăugate presupune:

a) Compararea valorii adăugate brute cu valoarea adăugată netă;
b) Stabilirea consecinţelor modificării valorii adăugate asupra principalilor indicatori
economico-financiari;
c) Stabilirea factorilor ce influenţează valoarea adăugată şi măsurarea influenţei acestora;
d) Stabilirea contribuţiei fiecărui element component la obţinerea valorii adăugate;
e) Calculul modificării absolute şi procentuale a valorii adăugate.

331. Influenţa cu semnul plus a gradului de valorificare al producţiei fabricate asupra

cifrei de afaceri semnifică:
a) Reducerea gradului de valorificare al producţiei fabricare;
b) Creşterea stocurilor de produse finite;
c) Reducerea stocurilor de produse finite;
d) Reducerea stocurilor de producţie neterminată;
e) Creşterea stocurilor de producţie neterminată.
332. Care din următoarele elemente se includ în cifra de afaceri?
a) Veniturile din dobânzile aferente disponibilităţilor băneşti de la bănci;
b) Veniturile din vânzarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor către terţi;
c) Veniturile din vânzarea unor mijloace fixe care nu mai sunt utilizate în întreprindere;
d) Veniturile înregistrate în avans;
e) Veniturile din diferenţele de curs valutar.

333. Indicele producţiei exerciţiului = 108%; Indicele valorii adăugate = 105%; Indicele
productivităţii anuale a muncii (calculată pe baza producţiei exerciţiului) = 97%.
Aceasta semnifică:
a) Creşterea numărului de personal şi reducerea ponderii consumurilor de la terţi;
b) Scăderea numărului de personal şi reducerea ponderii consumurilor de la terţi;
c) Creşterea numărului de personal şi a ponderii consumurilor de la terţi;
d) Sporirea productivităţii muncii şi reducerea numărului de personal;
e) Scăderea numărului de personal şi a productivităţii muncii.

81
334. Valoarea adăugată se determină ca:
a ) Diferenţa dintre producţia exerciţiului şi consumurile provenind de la terţi;
b) Diferenţa dintre producţia exerciţiului şi cheltuielile salariale;
c) Rezultatul favorabil al exerciţiului;
d) Diferenţa dintre excedentul brut din exploatare şi amortizare;
e) Diferenţa dintre cifra de afaceri şi suma amortizării.

335. Care din următoarele elemente se includ în valoarea adăugată:

a) Cheltuielile cu salariile;
b) Cheltuielile cu serviciile telefonice;
c) Cheltuielile cu materiile prime;
d) Valoarea mărfurilor vândute;
e) Costul mărfurilor vândute.

336. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii producţiei asupra valorii adăugate
presupune:
a) Scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mare decât media
pe întreprindere;
b) Scăderea valorii adăugate pe produse;
c) Creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mică decât media pe
întreprindere;
d) Scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mică decât media pe
întreprindere;
e) Scăderea valorii adăugate totale.

337. Indicele valorii adăugate (IVA) este mai mare decât indicele producţiei exerciţiului
(IQex). Aceasta reflectă:
a) O creştere a profitului;
b) O creştere a ponderii consumurilor de la terţi în producţia exerciţiului;
c) O reducere a ponderii consumurilor de la terţi în producţia exerciţiului;
d) O creştere a productivităţii muncii;
e) O utilizare mai bună a timpului de lucru al muncitorilor.

338. Indicele valorii adăugate (IVA) este mai mic decât indicele producţiei exerciţiului
(IQex). Aceasta reflectă:
a) O creştere a productivităţii muncii;
b) O creştere a profitului;
c) O reducere a ponderii consumurilor de la terţi în producţia exerciţiului;
d) O utilizare mai bună a timpului de lucru al muncitorilor.
e) O creştere a ponderii consumurilor de la terţi în producţia exerciţiului.

339. Influenţa cu semnul minus a modificării structurii producţiei asupra valorii

adăugate presupune:
a) Scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mare decât media pe

întreprindere;

b) Creşterea valorii adăugate pe produse;

c) Creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mare decât media pe
întreprindere;

82
d) Scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată pe produs mai mică decât media pe
întreprindere;
e) Creşterea valorii adăugate totale.

340. Valoarea adăugată este influenţată, într-un sistem factorial, de următorii factori
direcţi, în următoarea ordine:
a) Volumul fizic al producţiei, preţul de vânzare şi cheltuielile materiale pe produs;
b) Producţia exerciţiului şi valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului;
c) Volumul fizic al producţiei şi valoarea adăugată pe produs;
d) Structura producţiei, preţul de vânzare şi cheltuielile materiale pe produs;
e) Volumul fizic al producţiei, structura producţiei, costul pe produs şi preţul de vânzare.

341. Influenţa cu semnul plus a cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs asupra

valorii adăugate semnifică:
a) Reducerea valorii adăugate;
b) Creşterea cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs;
c) Reducerea cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs;
d) Creşterea ponderii produselor cu o valoare adăgată mai mare decât media pe întreprindere;
e) Creşterea ponderii produselor cu o valoare adăgată mai mică decât media pe întreprindere.

342. Consumurile intermediare (provenind de la terţi) cuprind:

a) Valoarea stocurilor de materii prime şi materiale;
b) Cheltuielile cu materiile prime şi materialele;
c) Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe;
d) Cheltuielile cu impozitele şi taxele;
e) Cheltuielile cu amenzile şi penalităţile;

343. Indicele numărului de salariaţi = 102%; Indicele producţiei fabricate = 103%;

Indicele cifrei de afaceri = 101%. Aceasta semnifică:
a) A crescut productivitatea muncii şi a scăzut stocul de produse finite;
b) A scăzut productivitatea muncii şi stocul de produse finite.
c) A crescut productivitatea muncii şi stocul de produse finite;
d) A scăzut productivitatea muncii şi a crescut stocul de produse finite;
e) A crescut numărul de salariaţi şI a scăzut productivitatea muncii;

344. Productivitatea marginală a muncii reprezintă:

a) Eficienţa cu care este utilizată forţa de muncă în activitatea productivă;
b) Cantitatea de produse obţinută de un muncitor într-o zi;
c) Sporul de producţie la o creştere cu o unitate a timpului lucrat;
d) Sporul de producţie generat de noile investiţii productive;
e) Nivelul minim acceptat al productivităţii muncii unui muncitor.

345. Pentru analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe se urmăreşte:

a) Gradul de utilizare a capacităţii de producţie;
b) Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil;
c) Randamentul utilajelor;
d) Corelaţia dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica valorii mijloacelor fixe;
e) Ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe;

346. Pentru analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se urmăreşte:

a) Modul de utilizare a regimului schimburilor utilajelor;

83
b) Timpul efectiv lucrat de mijloacele fixe;
c) Randamentul utilajelor;
d) Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe;
e) Ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe;

347. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii veniturilor totale asupra

cheltuielilor la 1000 lei venituri totale semnifică:
a) Scăderea ponderii veniturilor din exploatare;
b) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mici decât
media pe întreprindere;
c) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mari decât
media pe întreprindere;
d) Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale;
e) Majorarea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.

348. Cheltuielile la 1000 lei CA sunt influenţate de următorii factori direcţi, în

următoarea ordine:
a) Cantitate, preţ, cost;
b) Cantitate, cost, structură;
c) Structură, preţ, cost;
d) Cost, structură, preţ;
e) Structură, cost, preţ.

349. Influenţa cu semnul minus a preţului de vânzare asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri semnifică:
a) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea preţului de vânzare;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Creşterea volumului producţiei vândute.

350. Influenţa cu semnul plus a preţului de vânzare asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri semnifică:
a) Scăderea costurilor pe produse;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea preţului de vânzare;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri.

351. Influenţa cu semnul minus a structurii producţiei asupra cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri semnifică:
a) Creşterea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mic decât media pe
întreprindere;
b) Reducerea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mic decât media
pe întreprindere;
c) Creşterea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mare decât media
pe întreprindere;
d) Creşterea cifrei de afaceri;
e) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

352. Influenţa cu semnul plus a structurii producţiei asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri semnifică:

84
a) Creşterea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mic decât media pe
întreprindere;
b) Creşterea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mare decât media
pe întreprindere;
c) Creşterea cifrei de afaceri;
d) Reducerea ponderii produselor cu un nivel al cheltuielilor la 1000 lei mai mare decât media
pe întreprindere;
e) Reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

353. Pe baza relaţiei

 q1c 0  1000   q0 c 0  1000 se determină influenţa:
 q1p 0  q0 p 0
a) Cantităţii asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) Structurii asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
c) Cantităţii asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate;
d) Costului asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
e) Structurii asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate.

354. Influenţa cu semnul minus a costurilor pe produse asupra cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri semnifică:
a) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea costurilor pe produse;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Creşterea volumului producţiei vândute.

355. Indicele veniturilor din exploatare = 106%; Indicele cifrei de afaceri = 104%;
Indicele cheltuielilor aferente cifrei de afaceri = 102%. Aceasta semnifică:
a) A crescut profitul aferent cifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
b) A scăzut cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
c) A crescut ponderea producţiei stocate şi imobilizate în veniturile din exploatare;
d) A scăzut ponderea producţiei stocate şi imobilizate în veniturile din exploatare;
e) A scăzut profitul aferent cifrei de afaceri şi au crescut cheltuielile la 1000 lei cifră de
afaceri.

356. Cheltuielile variabile totale se modifică odată cu modificarea volumului de activitate

astfel:
a) Cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) Scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) Nu sunt influenţate de volumul de activitate;
d) Cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) Au un caracter relativ constant.

357. Cheltuielile variabile pe unitatea de produs se modifică odată cu modificarea

volumului de activitate astfel:
a) Cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) Scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) Scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) Cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) Au un caracter relativ constant.

358. Cheltuielile fixe totale se modifică odată cu modificarea volumului de activitate

astfel:

85
a) Cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) Scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) Scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) Cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) Au un caracter relativ constant.

359. Cheltuielile fixe pe unitatea de produs se modifică odată cu modificarea volumului

de activitate astfel:
a) Cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) Scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) Scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) Nu sunt influenţate de modificarea volumului de activitate;
e) Au un caracter relativ constant.

360. Indicele productivităţii muncii (calculată pe baza veniturilor din exploatare) este
mai mare decât indicele salariului mediu. Aceasta are ca efect:
a) Reducerea profitului din exploatare;
b) Creşterea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare;
c) Creşterea cifrei de afaceri;
d) Reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare;
e) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.

361. Indicele productivităţii muncii (calculată pe baza veniturilor din exploatare) este
mai mic decât indicele salariului mediu. Aceasta are ca efect:
a) Reducerea cifrei de afaceri;
b) Creşterea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare;
c) Creşterea profitului din exploatare;
d) Reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare;
e) Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.

362. Modificarea absolută a fondului de salarii este influenţată de următorii factori

direcţi, în următoarea ordine:
a) Productivitatea muncii şi salariul mediu;
b) Numărul de personal şi salariul mediu;
c) Numărul de personal, productivitatea muncii şi salariul mediu;
d) Salariul mediu şi productivitatea muncii;
e) Volumul producţiei şi timpul lucrat de un salariat.

363. Modificarea relativă a fondului de salarii este influenţată de următorii factori, în

următoarea ordine:
a) Nr. de salariaţi, timpul lucrat de un salariat şi salariul mediu orar;
b) Nr. de salariaţi, productivitatea orară a muncii şi salariul mediu orar;
c) Volumul de activitate, productivitatea orară a muncii şi salariul mediu orar;
d) Volumul de activitate, timpul total lucrat şi fondul de salarii;
e) Productivitatea orară a muncii şi salariul mediu orar;

364. Influenţa cu semnul minus a productivităţii muncii asupra modificării cheltuielilor

cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare reflectă:
a) O reducere a cheltuielilor cu salariile;
b) O creştere a cheltuielilor cu salariile;
c) O reducere a productivităţii muncii;
d) O creştere a productivităţii muncii;

86
e) O creştere a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare.

365. Indicele fondului de salarii = 102%; Indicele veniturilor din exploatare = 104%;
Indicele salariului mediu = 108%. Aceasta semnifică:
a) A crescut numărul de personal şi productivitatea muncii;
b) A crescut numărul de personal şi fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare;
c) A crescut fondul de salarii şi productivitatea muncii, dar s-a redus fondul de salarii la
1000 lei venituri din exploatare;
d) A scăzut productivitatea muncii, şi numărul de personal;
e) A crescut productivitatea muncii şi fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare.

366. Indicele fondului de salarii = 96%; Indicele veniturilor din exploatare = 88%;
Indicele productivităţii muncii = 98%. Aceasta semnifică:
a) A scăzut productivitatea muncii şi a crescut numărul de personal;
b) A crescut numărul de personal şi a crescut fondul de salarii la 1000 lei venituri din
exploatare;
c) A scăzut fondul de salarii şi salariul mediu;
d) A crescut salariul mediu, dar s-a redus productivitatea muncii;
e) A crescut productivitatea muncii şi a scăzut numărul de personal.

367. Costul marginal reprezintă:

a) Costul cu materiile prime şi materialele aferente ultimei unităţi de producţie realizate;
b) Sporul de cheltuieli generate de creşterea volumului de activitate cu o unitate;
c) Costul previzionat de realizare a produselor;
d) Costul minim posibil de realizare a produselor;
e) Acel nivel al costului de producţie egal cu preţul de vânzare.

368. Care dintre următorii indicatori se foloseşte pentru caracterizarea rentabilităţii?

a) Producţia exerciţiului;
b) Valoarea adăugată;
c) Cifra de afaceri;
d) Rezultatul din exploatare;
e) Productivitatea muncii;
369. Excedentul brut de exploatare se calculează cu relaţia:
a) Producţia exerciţiului - consumurile provenind de la terţi;
b) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare - Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
c) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare - Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate -
cheltuieli cu personalul;
d) Producţia exerciţiului - Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele;
e) Partea din rezultatul exerciţiului utilizată pentru dezvoltarea întreprinderii.

370. Rezultatul total al exerciţiului se stabileşte cu relaţia:

a) Venituri totale + Cheltuieli totale;
b) Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare;
c) Rezultatul din exploatare - Rezultatul financiar;
d) Rezultatul total al exerciţiului - Rezultatul din exploatare;
e) Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar.

371. Rezultatul exploatării se poate determina cu relaţia:

a) Excedentul brut de exploatare + Venituri din provizioane din exploatare + Alte
venituri din exploatare - Cheltuieli cu personalul - Alte cheltuieli de exploatare;

87
b) Excedentul brut de exploatare + Venituri diverse de exploatare - Cheltuieli cu
amortizarea şi provizioanele din exploatare - Cheltuieli diverse de exploatare;
c) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare - Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate -
cheltuieli cu personalul;
d) Cheltuielile din exploatare - Veniturile din exploatare;
e) Veniturile din exploatare + Cheltuielile din exploatare.

372. Influenţa cu semnul plus a preţului de vânzare asupra profitului aferent cifrei de
afaceri semnifică:
a) Scăderea profitului aferent cifrei de afaceri;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea preţului de vînzare;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Creşterea volumului producţiei vândute.

373. Influenţa cu semnul minus a modificării costului pe produs asupra profitului aferent
cifrei de afaceri semnifică:
a) Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri;
b) Scăderea ponderii produselor cu costuri mai mici;
c) Creşterea costului pe produs;
d) Reducerea costului pe produs;
e) Creşterea ponderii produselor cu costuri mai mici.

374. Influenţa cu semnul plus a modificării costului pe produs asupra profitului aferent
cifrei de afaceri semnifică:
a) Creşterea ponderii produselor cu costuri mai mari;
b) Scăderea profitului aferent cifrei de afaceri;
c) Creşterea costului pe produs;
d) Creşterea ponderii produselor cu costuri mai mici;
e) Reducerea costului pe produs.

375. Influenţa cu semnul plus a structurii producţiei asupra profitului aferent cifrei de
afaceri semnifică:
a) Creşterea ponderii produselor la care rentabilitatea este mai mare decât media pe
întreprindere;
b) Creşterea ponderii produselor pentru care rentabilitatea este mai mică decât media pe
întreprindere;
c) Reducerea ponderii produselor la care rentabilitatea este mai mare decât media pe
întreprindere;
d) Creşterea rentabilităţii pe produs;
e) Reducerea costului pe produs.

376. Influenţa cu semnul minus a structurii producţiei asupra profitului aferent cifrei de
afaceri semnifică:
a) Menţinerea structurii producţiei;
b) Reducerea ponderii produselor la care rentabilitatea este mai mică decât media pe
întreprindere;
c) Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri;
d) Creşterea ponderii produselor la care rentabilitatea este mai mare decât media pe
întreprindere;
e) Creşterea ponderii produselor la care rentabilitatea este mai mică decât media pe
întreprindere.

88
377. Creşterea preţurilor de vânzare are ca efect:
a) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) Reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
c) Reducerea cifrei de afaceri;
d) Reducerea profitului aferent cifrei de afaceri;
e) Reducerea ratei rentabilităţii comerciale.

378. Creşterea costurilor pe unitatea de produs are ca efect:

a) Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate;
b) Reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
c) Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri;
d) Reducerea profitului aferent cifrei de afaceri;
e) Creşterea ratei rentabilităţii comerciale.

379. Rentabilitatea exprimă:

a) Eficienţa generală a activităţii comerciale a întreprinderii;
b) Plusul de valoare adus de activitatea întreprinderii;
c) Veniturile totale realizate de întreprindere;
d) Capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit;
e) Raportul dintre eforturile depuse şi rezultatele obţinute.

380. Rata rentabilităţii resurselor consumate este influenţată de următorii factori direcţi,
în următoarea ordine:
a) Cantitate, preţ, cost;
b) Cantitate, structură, preţ, cost;
c) Preţ, structură, cantitate;
d) Structură, preţ, cost;
e) Structură, cost, preţ.

381. Rata rentabilităţii vânzărilor (comerciale) este influenţată de următorii factori

direcţi, în următoarea ordine:
a) Cantitate, cost, preţ;
b) Structură, cost, preţ;
c) Cantitate, structură, cost, preţ;
d) Structură, preţ, cost;
e) Preţ, cost.

382. Rata rentabilităţii resurselor consumate s-a modificat de la 15% în perioada de

bază, la 10% în perioada curentă. Aceasta poate semnifica:
a) Cheltuielile aferente cifrei de afaceri au crescut mai mult decât profitul aferent cifrei de
afaceri;
b) Cheltuielile aferente cifrei de afaceri au crescut în acelaşi ritm cu profitul aferent cifrei de
afaceri;
c) Cheltuielile aferente cifrei de afaceri au crescut într-un ritm inferior profitului aferent
cifrei de afaceri;
d) Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate;
e) Reducerea preţurilor de vânzare.

383. Creşterea volumului fizic al producţiei are ca efect:

a) Scăderea profitului aferent cifrei de afaceri;
b) Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate;

89
c) Scăderea ratei rentabilităţii resurselor consumate;
d) Scăderea cifrei de afaceri.
e) Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri;

384. Condiţia ca rata rentabilităţii financiare să crească prin folosirea îndatorării este:
a) rentabilitatea economică să fie mai mare decât nivelul inflaţiei şi rata dobânzii să fie mai
mică decât cota de impozit pe profit;
b) rentabilitatea economică să fie mai mare decât cota de impozit pe profit şi mai mare decât
rata inflaţiei;
c) rentabilitatea economică să fie mai mare decât zero, iar raportul datorii/capitalul propriu să
fie subunitar;
d) rentabilitatea economică să fie mai mare decât rata dobânzii;
e) rentabilitatea economică să fie mai mare decât raportul datorii / capital propriu.

385. Indicele cifrei de afaceri = 106%; Indicele profitului aferent cifrei de afaceri =
108%; Indicele ratei rentabilităţii resurselor consumate = 104%. Aceasta semnifică:
a) A crescut profitul aferent cifrei de afaceri şi au scăzut cheltuielile şi rata rentabilităţii
comerciale;
b) Au crescut cheltuielile şi a scăzut rata rentabilităţiiresurselor consumate;
c) Au crescut rata rentabilităţii resurselor consumate şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
d) Au scăzut cheltuielile şi a crescut rata rentabilităţii comerciale;
e) Au scăzut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri şi a crescut cifra de afaceri;

386. Indicele profitului = 103%; Indicele veniturilor = 105%. Aceasta semnifică:

a) Au crescut veniturile şi a scăzut profitul ;
b) Au crescut veniturile şi au scăzut cheltuielile la 1000 lei venituri;
c) Au crescut veniturile şi au crescut cheltuielile la 1000 lei venituri;
d) Au scăzut veniturile şi au scăzut cheltuielile la 1000 lei venituri;
e) Au crescut veniturile şi a crescut rata rentabilităţii veniturilor.

387. Când cota de impozit pe profit este egală cu zero, care este corelaţia între rata
rentabilităţii economice (Re), rata medie a dobânzii la creditele contractate (Rd) şi
rata rentabilităţii financiare (Rf), pentru a acţiona efectul pozitiv de levier financiar?
a) Rf > Rd > Re;
b) Rf > Re > Rd;
c) Rd > Re > Rf;
d) Rd > Rf > Re;
e) Re > Rf > Rd;

388. Pragul de rentabilitate semnifică:

a) Acel nivel al volumului de activitate la care veniturile sunt egale cu cheltuielile;
b) Acel nivel al volumului de activitate la care firma obţine profitul maxim;
c) Acel nivel al productivităţii muncii egal cu salariul mediu;
d) Acel nivel al profitului care asigură distribuirea unor dividende stimulative pentru acţionari;
e) Acea parte a profitului care rămâne la dispoziţia firmei după distribuirea dividendelor.

389. Indicele cheltuielilor aferente cifrei de afaceri = 98%; Indicele profitului aferent
cifrei de afaceri = 105%; Indicele ratei rentabilităţii comerciale = 103%. Aceasta
semnifică:
a) A crescut profitul aferent cifrei de afaceri şi au scăzut cheltuielile şi rata rentabilităţii
resurselor consumate;
b) Au crescut cheltuielile şi rata rentabilităţii resurselor consumate;

90
c) Au crescut cifra de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
d) Au crescut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri şi rata rentabilităţii resurselor consumate;
e) Au scăzut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri şi a crescut cifra de afaceri;

390. Riscul de exploatare este mai mare atunci când:

a) Diferenţa dintre cifra de afaceri efectivă şi pragul de rentabilitate scade;
b) Diferenţa dintre cifra de afaceri efectivă şi pragul de rentabilitate creşte;
c) Rata rentabilităţii economice creşte;
d) Necesarul de fond de rulment scade;
e) Firma se finanţează numai prin surse proprii;

391. Se cunosc următoarele date:

Indicatori An bază An curent
Producţia exerciţiului (mii lei) 10000 14000
Consumurile provenind de la terţi (mii lei) 6000 8000
Numărul mediu de personal 100 110
Timpul total efectiv lucrat (ore) 160000 181500
Influenţa timpului lucrat de un salariat asupra valorii adăugate este:
a) 175,5 mii lei;
b) -175,5 mii lei;
c) 537,5 mii lei;
d) 137,5 mii lei;
e) 272,3 mii lei;

392. Se cunosc următoarele date:

Cantitatea (buc) Preţul de vânzare (mil. lei)
Produsele
An bază An curent An bază An curent
A 200 300 5 6
B 500 300 8 9
C 700 800 3 4
Total * * * *
Coeficientul de concentrare GINI-STRUCK (G) şi indicele HERFINDHAL (H), calculaţi
pentru anul de bază, iau valorile:
a) G = 0,270; H = 0,425;
b) G = 0,160; H = 0,350;
c) G = 0,160; H = 0,575;
d) G = 0,370; H = 0,425;
e) G = 0,370; H = 0,350;

393. Se cunosc următoarele date:

Indicatori An bază An curent
Cifra de afaceri 2000 2300
Cheltuieli materiale 1200 1400
Producţia vândută în perioada
curentă exprimată în:
- preţul perioadei de bază - 1800
- cheltuielile materiale pe - 1300
produs ale perioadei de bază
Influenţa producţiei fizice şi a structurii producţiei asupra valorii adăugate este:
a) +150 mii lei şi +220 mii lei;
b) + 120 mii lei şi -220 mii lei;
c) -80 mii lei şi -220 mii lei;
91
d) -80 mii lei şi +500 mii lei;
e) -300 mii lei şi -120 mii lei;

394. Pe baza datelor:

Natura activităţii Venituri (mii lei) Cheltuieli (mii lei)
An bază An curent An bază An curent
Exploatare 8000 10000 6000 7500
Financiară 500 300 1000 1400
Total 10000 12000 8000 10000
Influenţa structurii veniturilor totale asupra cheltuielilor la 1000 lei venituri totale şi asupra
profitului total este de:
a) -14,9 lei şi +366,7 mii lei;
b) -30,6 lei şi + 155,3 mii lei;
c) -14,9 lei şi + 155,3 mii lei;
d) -37,12 lei şi -829,41 mii lei;
e) +25.7 lei şi -222,2 mii lei;

395. Se cunosc următoarele:

Indicatori An bază An curent
Fondul de salarii (mii lei) 750 1020
Numărul mediu de salariaţi 50 60
Veniturile din exploatare (mii lei) 5000 9000
Timpul total lucrat (ore-om) 87500 108000
Influenţele productivităţii orare a muncii şi a salariului mediu orar asupra "Modificării relative
a fondului de salarii" sunt de:
a) -424,3 mii lei şi +94.3 mii lei, şi se apreciază nefavorabil deoarece productivitatea orară a
muncii a scăzut, iar salariul mediu orar a crescut;
b) -533,3 mii lei şi +203.3 mii lei, şi se apreciază favorabil deoare productivitatea orară a
muncii a crescut într-un ritm superior creşterii salariului mediu orar;
c) -533,3 mii lei şi +203.3 mii lei, şi se apreciază nefavorabil deoarece productivitatea orară a
muncii a scăzut, iar salariul mediu orar a crescut;
d) -424,3 mii lei şi +94.3 mii lei, şi se apreciază favorabil deoarece productivitatea orară a
muncii a crescut într-un ritm superior creşterii salariului mediu orar;
e) +120,5 mii lei şi -450,5 mii lei, şi se apreciază favorabil deoarece productivitatea orară a
muncii a crescut, iar salariul mediu orar a scăzut.

396. Se cunosc următoarele:

Indicatori An bază An curent
Fondul de salarii (mii lei) 2000 3000
Numărul mediu de salariaţi 50 60
Veniturile din exploatare (mii lei) 5000 9600
Timpul total lucrat (ore-om) 87500 108000
Influenţa productivităţii anuale a muncii asupra "Fondului de salarii la 1000 lei venituri din
exploatare" şi asupra profitului din exploatare este:
a) -50 lei şi 1440 mii lei;
b) -150 lei şi 820 mii lei;
c) -50 lei şi 1020 mii lei;
d) -150 lei şi 1440 mii lei;
e) +150 lei şi 820 mii lei;

397. Se cunosc următoarele:

92
 Indicatori An bază An curent
Fondul de salarii (mii lei) 2000 3000
Numărul mediu de salariaţi 50 60
Veniturile din exploatare (mii lei) 5000 9600
Timpul total lucrat (ore-om) 87500 108000
Influenţa salariului mediu anual asupra "Fondului de salarii la 1000 lei venituri din exploatare"
şi asupra profitului din exploatare este:
a) -50 lei şi -1440 mii lei;
b) +62.5 lei şi -600 mii lei;
c) -50 lei şi +1020 mii lei;
d) +150 lei şi -600 mii lei;
f) +62.5 lei şi +1020 mii lei;

398. Se cunosc următoarele:

Indicatori An bază An curent
Cifra de afaceri 4000 7000
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 3000 4200
Producţia vândută în perioada curentă exprimată în:
- preţul perioadei de bază - 5000
- costul perioadei de bază - 3500
Influenţa structurii producţiei asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri şi asupra profitului
aferent cifrei de afaceri este de:
a) -50 lei şi +150 mii lei;
b) -100 lei şi +250 mii lei;
c) + 50 lei şi +250 mii lei;
d) + 100 lei şi -700 mii lei;
e) -50 lei şi +250 mii lei.

399. Se cunosc următoarele:

mii lei
Indicatori An bază An curent
Cifra de afaceri 6200 10800
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 4600 7500
Producţia vândută în perioada curentă exprimată în:
- preţul perioadei de bază - 8500
- costul perioadei de bază - 6200
Influenţa volumului producţiei asupra profitului aferent cifrei de afaceri şi a structurii
producţiei asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate este de:
a) +593.55 mii lei şi +2.31%;
b) +382.36 mii lei şi +12.37%;
c) +382.36 mii lei şi -5.47%;
d) +593.55 mii lei şi +12.37%;
e) -485.64 mii lei şi +2.31%;

400. Se cunosc următoarele:

Produ-sele Cantitatea Preţ vânzare Cost unitar Chelt. fixe totale
(mii lei) (mii. lei) (mii lei)
A 2000 5 4 3000
B 1500 10 9 4500
Total * * * 7500

93
Ştiind că valoarea activelor totale este de 10000 mii lei, nivelul cifrei de afaceri care permite
atingerea unei rate a rentabilităţii economice a activului de 20% este:
a) 21591 mii lei;
b) 17045 mii lei;
c) 25000 mii lei;
d) 37930 mii lei;
e) 12232 mii lei;

94
 RĂSPUNSURI

1 b 17 e 33 a 49 c 65 d
2 d 18 d 34 b 50 b 66 b
3 c 19 c 35 d 51 e 67 c
4 d 20 a 36 c 52 a 68 d
5 b 21 c 37 d 53 c 69 e
6 e 22 a 38 b 54 d 70 a
7 d 23 d 39 c 55 e 71 b
8 b 24 c 40 b 56 d 72 c
9 d 25 e 41 a 57 c 73 a
10 c 26 b 42 d 58 e 74 d
11 c 27 d 43 a 59 a 75 c
12 b 28 a 44 e 60 b 76 d
13 a 29 b 45 a 61 b 77 a
14 b 30 c 46 d 62 d 78 c
15 d 31 c 47 b 63 b 79 b
16 b 32 e 48 a 64 d 80 b

81 a 97 b 113 b 129 a 145 e

82 b 98 b 114 a 130 a 146 b
83 c 99 d 115 c 131 b 147 a
84 d 100 c 116 d 132 d 148 d
85 b 101 c 117 a 133 e 149 b
86 a 102 a 118 c 134 b 150 e
87 a 103 b 119 e 135 a 151 a
88 c 104 d 120 b 136 a 152 e
89 b 105 b 121 c 137 e 153 b
90 c 106 d 122 b 138 d 154 a
91 b 107 c 123 b 139 a 155 d
92 b 108 b 124 c 140 c 156 d
93 a 109 e 125 b 141 d 157 a
94 c 110 c 126 d 142 c 158 c
95 a 111 E 127 b 143 c 159 b
96 a 112 d 128 e 144 a 160 e

161 c 177 b 193 c 209 d 225 d

162 c 178 a 194 c 210 b 226 d
163 d 179 c 195 b 211 e 227 a
164 c 180 d 196 b 212 c 228 c
165 b 181 b 197 d 213 d 229 a
166 d 182 a 198 b 214 e 230 e
167 c 183 a 199 d 215 e 231 d
168 d 184 d 200 b 216 d 232 b
169 b 185 d 201 a 217 a 233 d
170 d 186 d 202 a 218 e 234 e
171 e 187 b 203 b 219 e 235 e
172 b 188 e 204 d 220 b 236 c
173 a 189 d 205 b 221 b 237 d
174 b 190 b 206 d 222 b 238 c
95
175 e 191 e 207 d 223 c 239 d
176 c 192 d 208 e 224 b 240 d

241 b 257 b 273 c 289 b 305 d

242 c 258 d 274 a 290 e 306 b
243 a 259 c 275 e 291 a 307 b
244 d 260 e 276 b 292 b 308 e
245 e 261 b 277 d 293 b 309 c
246 c 262 a 278 a 294 e 310 d
247 a 263 e 279 a 295 c 311 d
248 e 264 a 280 a 296 a 312 c
249 a 265 b 281 b 297 d 313 c
250 b 266 c 282 e 298 b 314 d
251 b 267 d 283 e 299 a 315 e
252 a 268 b 284 d 300 a 316 c
253 d 269 b 285 a 301 d 317 e
254 e 270 a 286 a 302 b 318 b
255 c 271 c 287 b 303 a 319 a
256 e 272 b 288 e 304 c 320 b

321. d 341. c 361. b 381. b

322. a 342. b 362. b 382. a
323. b 343. c 363. e 383. e
324. e 344. c 364. d 384. d
325. b 345. b 365. c 385. e
326. a 346. c 366. d 386. c
327. d 347. c 367. b 387. b
328. e 348. c 368. d 388. a
329. d 349. d 369. c 389. e
330. c 350. c 370. e 390. a
331. c 351. a 371. b 391. d
332. b 352. b 372. d 392. d
333. c 353. b 373. c 393. c
334. a 354. c 374. e 394. d
335. a 355. c 375. a 395. d
336. d 356. a 376. e 396. d
337. c 357. e 377. b 397. b
338. e 358. e 378. d 398. e
339. a 359. b 379. d 399. a
340. b 360. d 380. e 400. a

96
 INSTITUȚIA : Academia de Studii Economice
FACULTATEA : Economie Agroalimentară și a Mediului
CICLUL DE STUDII : LICENȚĂ
Anul de studii : II IF
DISCIPLINA DE STUDIU : Contabilitate de gestiune și calculația
costurilor în agricultură și industria
alimentară
TITULAR : Conf.Univ.Dr.GRIGORESCU ȘTEFAN
IULIU
2021-2022
Săpt.8 - 15.11.-21.11.2021

1. Modelul general de calculaţie a costurilor pe purtători

Pentru definirea costului pe produs se pot folosi diverse structuri şi formule. Din această
varietate pentru analiza calculaţiei se va opera cu următoarea formulă:

● PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA ÎNCEPUTUL PERIOADEI

+ Cheltuieli privind materiile prime şi materialele directe
+ Cheltuieli privind salariile directe (inclusiv CAM)
+ Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor utilizate în procesul de
producție
+ Alte cheltuieli directe de producție
= TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
+ CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCȚIE REPARTIZATE
- PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA SFÂRȘITUL PERIOADEI
= COST DE PRODUCŢIE înregistrarea
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
+ CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE
+ CHELTUIELI DE DESFACERE REPARTIZATE

1
 = COST COMPLET SAU TOTAL NU se
înregistrează în
contabiilitate
 în funcție de
cost complet se
stabilește PREȚ
DE VÂNZARE

Modelul general de calculaţie a costurilor şi rezultatelor se întemeiază pe gruparea şi

ventilarea costurilor în raport cu destinaţia sau funcţia lor. Astfel, fiecare cheltuială de
natura “gi” (determinată ca un produs între cantitatea din factorul de producţie consumat
şi preţul sau tariful lui unitar) este descompusă în cheltuiala “ai” afectată direct produsului
“i” şi în cheltuiala “bi” comună mai multor produse, sau generală în raport cu toate
produsele care este mai întâi colectată într-un cont distinct corespunzător locului de
cheltuială, iar apoi repartizată asupra produsului “j”. Repartizarea se face proporţional cu
un parametru de referinţă care reprezintă, de regulă, o cheltuială identificată direct pe
produs (materia primă, salariile directe etc.).
gi = a i + b i
în care i = 1  m
În această condiţie modelul general de evidenţă şi calculaţie a costului produsului
este de forma:
C j =d j + k j , j=1n
în care: dj este costul direct al produsului j iar
kj costul indirect (comun) al produsului j.
m
unde d j =  aij , j=1n
i =1
în care :
aij - cheltuiala directă de natura “i” afectată produsului “j”
s
unde k j =  bfj , j=1n
f =1
în care:
bfj - cheltuiala locului de activitate “f” repartizată în mod indirect asupra
produsului “j”.
 b ij =  f  z fj
în care:
 f - coeficientul de repartizare sau cota de decontare a costului indirect
zfj - baza de repartizare sau mărimea de referinţă diferenţiată pe feluri de
costuri indirecte “f” şi pe feluri de produse
b
f = f
z fj
în care:
bf - totalul cheltuielilor indirecte aferente locului de activitate “f”.
Veniturile realizate din vânzarea produsului “j” se determină pe baza relaţiei:
Vj = qj  pj , j=1n
în care:
2
 qj - cantitatea din produsul “j”
pj - preţul de vânzare al produsului “j’
Rezultatul (profit sau pierdere) generat de produsul “j”se determină pe baza
relaţiei:
R j = V j - C (v) j
unde C(v)j reprezintă producţia vândută în cost complet

Exemplu: se presupune că într-o secţie de producţie se fabrică trei produse - X,Y și Z

Cheltuielile efectuate în acest sens se prezintă astfel:
-SIMPLIFICAT-
DESTINAŢIA COSTURI DIRECTE COSTURI INDIRECTE
CHELTU- COSTURILE Costuri Costuri Costuri
IELILOR ACTIVITĂŢII DE BAZĂ indirecte genera de
de le de desfac
producţi admini ere
NATURA e straţie
(FELUL) PRODUSUL
CHELTUIELILOR
X Y Z
0 1 2 3 4 5 6
1. Materii prime și 1.500 2.000 2.500 400 300 250
COLECTAREA CHELTUIELI-

materiale
2. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000 600 200 300
personal direct
productiv
3. Amortizarea 500 1.000 1.500 1.000 500 550
imobilizărilor
corporale
Producție 300 500 200 - - -
neterminată începu sfârși început
t t 400
LOR

sfârșit
4. Cantitatea de 2.000 1.000 1.500
ALTE INFORMAȚII

producţie
fabricată
( buc.)
5. Preţul de x x x
vânzare – l-am
stabilit
6. Cantitatea 1.200
vândută 1.800 1.000

3
Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie este cea a salariilor
directe.
Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie este cea a totalului
cheltuielilor directe.
Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul de producție.

SE CERE:

1.Calculați costul de producție total și unitar

2.Calculați costul complet total și unitar
3.Stabiliți un preț de vânzare astfel încât să se obțină un profit din vânzarea fiecărui
produs în parte
4.Stabiliți rezultatul analitic (rezultatul vânzării) pentru fiecare produs în parte.

REZOLVARE

ELEMENTE X Y Z
CALCUL
(CHELTUIELI)
1.Prodcuție 300 - 200
neterminată la
începutul
perioadei
2. Materii prime și 1.500 2.000 2.500
materiale
3. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000
personal direct
productiv
4. Amortizarea 500 1.000 1.500
imobilizărilor
corporale
5.TOTAL 6.000 4.000 6.000
CHELTUIELI
DIRECTE = 2+3+4
6.CHELTUIELI 1.120 280 600
INDIRECTE DE
PRODUCȚIE
REPARTIZATE(1)
7.Producție - 500 400
neterminată la
sfârșitul perioadei
8.COST DE 7.420 lei 3.780 lei 6.400 lei
PRODUCȚIE
TOTAL = 1+5+6-7

4
 9.Cantitate 2.000 buc 1.000 buc 1.500 buc
fabricata
10.Cost de 3,71 lei/buc 3,78 lei/buc 4,26 lei/buc
producție unitar =
8/9
11.CHELTUIELI 360 240 400
GENERALE DE
ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE(2)
12.CHELTUIELI 445 227 428
DE DESFACERE
REPARTIZATE(3)
13.COST 8.225 lei 4.247 lei 7.228 lei
COMPLET =
8+11+12
14.Cost complet 4,11 lei/buc 4,24 lei/buc 4,81 lei/buc
unitar = 13/9
15.Preț de vânzare 5 lei/buc 5,5 lei/buc 6 lei/buc
stabilit
Rezultatul vânzării

ELEMENTE X Y Z
1.Q vândută 1.800 buc 1.000 buc 1.200 buc
2.Preț de vânzare 5 lei/buc 5,5 lei/buc 6 lei/buc
unitar
3.Total venituri 9.000 lei 5.500 lei 7.200 lei
din vânzări = 1 x 2
4.Cost de producție 3,71 lei/buc 3,78 lei/buc 4,26 lei/buc
unitar
5.Costul bunurilor 6.678 lei 3.780 lei 5.112 lei
vândute = 1x4
6.Profit = 3-5 2.322 lei 1.720 lei 2.088 lei

!!!! Costul bunurilor vândute = Q vândută x COST DE PRODUCȚIE UNITAR

!!!!!! Pentru a fi sigur că obțin un profit ÎNTOTDEAUNA PREȚUL DE VÂNZARE

STABILIT TREBUIE SĂ FIE MAI MARE DECÂT COSTUL COMPLET
(1)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR INDIRECTE DE PRODUCȚIE:

Total cheltuieli indirecte de repartizat = 400 (materii prime) + 600 (salarii) + 1.000
(amortizare) = 2.000 lei

5
1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor indirecte de
producţie este cea a salariilor directe

2.Coeficientul de repartizare:

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor de repartizare

K = 2.000 lei/(X 4.000 lei + Y 1.000 lei + Z 2.000) = 0,28

3.Cheltuieli indirecte repartizate:

X = 0,28 X 4.000 lei = 1.120 LEI

Y = 0,28 X 1.000 lei = 280 lei
Z = 2.000 lei - 1.120 LEI - 280 lei = 600 lei
Verificare: 1.120 LEI + 280 lei + 600 lei = 2.000
(2)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRAȚIE (CGA)

Total CGA de repartizat = 300 (materii prime) + 200 (salarii) + 500 (amortizare) = 1.000
lei

1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor generale de

administraţie este cea a totalului cheltuielilor directe.

2.Coeficient de repartizare = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

K = 1.000 lei/(X 6.000 lei + Y 4.000 lei+ Z 6.000 lei) = 0,06

3.CGA repartizate:

X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

Y = 0,06 x 4.000 lei = 240 lei
Z = 1.000 lei - 360 lei - 240 lei = 400 lei
Verificare: 360 lei + 240 lei + 400 lei = 1.000 lei
(3)
REPARTIZARE CHELTUIELI DE DESFACERE:

Total cheltuieli de desfacere de repartizat = 250 (materii prime) + 300 (salarii) + 550
(amortizare) = 1.100 lei

1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere

este costul de producție.

2.Coeficient de repartizare

6
K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

K = 1.100 lei/(X 7.420 lei + Y 3.780 lei + Z 6.400 lei) = 0,06

3.Cheltuieli de desfacere repartizate:

X = 0,06 x 7.420 lei = 445 lei

Y = 0,06 x 3.780 lei = 227 lei
Z = 1.100 lei - 445 lei - 227 lei = 428 lei
Verificare: 445 lei + 227 lei + 428 lei = 1.100 lei
 VERIFICARE BAZA DE CALCUL TABELE !!!!
 APLIC O FORMULĂ !!!
 STABILESC PROCEDEUL DE CALCUL ȘI LOGICA ARITMETICĂ !!!
 VERIFIC IPOTEZELE DE CALCUL !!!
 BIFEZ ORICE CALCUL ȘI SITUAȚIA REZULTATULUI !!!
Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie este cea
a salariilor directe.
Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie este
cea a totalului cheltuielilor directe.
Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul de
producție.

SE CERE:

1.Calculați costul de producție total și unitar

2.Calculați costul complet total și unitar
3.Stabiliți un preț de vânzare astfel încât să se obțină un profit din
vânzarea fiecărui produs în parte
4.Stabiliți rezultatul analitic pentru fiecare produs în parte.

7
REZOLVARE:

PRODUSE X Y Z TOTAL
ÎNTRE-
PRINDERE
Producție 300 - 200 500
neterminată la
începutul
perioadei
+ Materii prime și 1.500 2.000 2.500 6.000
materiale
+Remuneraţii 4.000 1.000 2.000 7.000
personal direct
productiv
+ Amortizarea 500 1.000 1.500 3.000
imobilizărilor
corporale
TOTAL 1.500 + 4.000 + 2.000 + 1.000 + 2.500 + 2.000 + 16.000
CHELTUUIELI 500 = 6.000 1.000 = 4.000 1.500 = 6.000
DIRECTE DE
PRODUCȚIE
+CHELTUUIELI 1.160 290 550 2.000
INDIRECTE
REPARTIZATE(1)
-Producție - (500) (400) (900)
neterminată la
sfârșitul
perioadei
=COST 300 + 6.000 + 4.000 + 290 – 200 + 6.000 + 17.600
PRODUCȚIE 1.160 = 7.460 500 = 3.790 550 – 400 =
TOTAL 6.350
Q fabricată 2.000 buc 1.000 buc 1.500 buc x
Cost unitar de 7.460 3.790 6.350/1.500
producție lei/2.000 buc lei/1.000 buc buc = 4,23
= 3,73 lei/buc = 3,79 lei/buc lei/buc
+CHELTUIELI 360 240 400 1.000
GENERALE DE
ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE(2)
+CHELTUIELI DE 448 227 425 1.100
DESFACERE
REPARTIZATE(3)
=COST 7.460 + 360 + 3.790 + 240 + 6.350 + 400 + 19.700
COMPLET 448 = 8.268 227 = 4.257 425 = 7.175
TOTAL
Q fabricată 2.000 buc 1.000 buc 1.500 buc

8
 Cost unitar 8.268 4.257 7.175 lei/1.500 x
complet lei/2.000 buc lei/1.000 buc buc = 4,78
= 4,13 lei/buc = 4,25 lei/buc lei/buc
Preț vânzare 4,5 lei/buc 5 lei/buc 6 lei/buc x
stabilit
Q vândut 1.800 buc 1.000 buc 1.200 buc x
Venituri din 1.800 buc x 1.000 buc x 5 1.200 buc x 6 20.300 lei
vânzări 4,5 lei/buc = lei/buc = lei/buc =
8.100 lei 5.000 lei - 7.200 lei
-Costul bunurilor 1.800 buc 1.000 buc x 1.200 buc x 15.580 lei
vândute x3,73 lei/buc 3,79 lei/buc = 4,23 lei/buc =
(descărcarea = 6.714 lei 3.790 lei 5.076 lei
gestiunii) – cost
producție
= PROFIT 8.100 lei - 5.000 lei - 7.200 lei - 20.300 lei -
6.714 lei = 3.790 lei = 5.076 lei = 15.580 lei =
1.386 lei 1.210 lei 2.124 lei 4.720 lei

(1)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR INDIRECTE DE PRODUCȚIE:

Pas 1 – alegerea bazei de repartizare- enunț

Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie este cea a salariilor directe.

Pas 2 – calcul coeficient de repartizare:

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

Total cheltuieli indirecte de repartizat = 400 lei + 600 lei + 1.000 lei = 2.000 lei

K = 2.000 lei/(X=4.000 lei + Y=1.000 lei+Z =2.000 lei) = 0,29

Pas 3: Cheltuieli repartizate:

Cheltuieli repartizate = K x baza de repartizare a fiecărui produs

X = 0,29 x 4.000 lei = 1.160 lei

Cheltuieli indirecte de Y = 0,29 x 1.000 lei = 290 lei
producție repartizate Z = 0,29 x 2.000 lei = 5802.000 lei -
1.160 lei - 290 lei = 550 lei

9
 TOTAL = 2.000 lei

(2)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRAȚIE:

Pas 1 – alegerea bazei de repartizare- enunț

Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie este cea a

totalului cheltuielilor directe.

Pas 2 – calcul coeficient de repartizare:

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

Total cheltuieli generale de administrație de repartizat = 300 lei + 200 lei + 500 lei
= 1.000 lei

K = 1.000 lei/(X = 6.000 LEI + Y = 4.000 LEI+ Z = 6.000 LEI) = 0,06

Pas 3: Cheltuieli repartizate:

Cheltuieli repartizate = K x baza de repartizare a fiecărui produs

CGA X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

repartizate Y = 0,06 x 4.000 = 240 lei
Z = 1.000 lei - 360 lei - 240 lei = 400 lei

(3)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR DE DESFACERE:

Pas 1 – alegerea bazei de repartizare- enunț

Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul de producție

Pas 2 – calcul coeficient de repartizare:

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

Total cheltuieli de desfacere de repartizat =250 lei + 300 lei + 550 lei = 1.100 lei

K = 1.100 lei/(X = 7.460 + Y = 3.790 + Z = 6.350) = 0,06

Pas 3: Cheltuieli repartizate:

10
Cheltuieli repartizate = K x baza de repartizare a fiecărui produs

Cheltuieli de desfacere X = 0,06 X 7.460 lei = 448 lei

repartizate Y = 0,06 x 3.790 lei = 227 lei
Z = 1.100 lei - 448 lei - 227 lei = 425 lei

Clasa 9 “Conturi de gestiune” are următoarea structură:

90 Decontări interne
901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producţia obţinută
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

92 Conturi de calculaţie
921 Cheltuielile activităţii de bază
922 Cheltuielile activităţilor auxiliare
923 Cheltuielile indirecte de producţie
924 Cheltuielile generale de administraţie
925 Cheltuieli de desfacere

93 Costul producţiei
931 Costul producţiei obţinute
933 Costul producţiei în curs de execuţie

2. Metode de calculaţie a costurilor

11
 Metodele de calculaţie a costurilor exprimă modul de organizare a colectării
cheltuielilor de producţie în scopul determinării costurilor pe produs.

Criteriul de bază în alegerea, iar pe această bază delimitarea unei metode de

calculaţie a costurilor este cel al caracteristicilor procesului tehnologic şi tipul de
producţie.

Din punct de vedere tehnologic, procesul de producţie poate fi simplu şi complex. Simplu
în cazul în care produsul rezultă prin prelucrarea succesivă a materiei prime, complex
atunci când produsul este fabricat prin combinarea (asamblarea) părţilor componente.

Tipul de producţie vizează organizarea şi repetabilitatea produselor fabricate. În

acest sens se disting următoarele procedee de fabricaţie: producţia de masă; producţia
de sorturi; producţia de serie; producţia individuală şi producţia cuplată.

Producţia de masă. Din aceleaşi materii prime şi materiale se realizează în

aceleaşi condiţii de construcţie şi combinaţie, precum şi în aceeaşi succesiune
tehnologică, prin repetare continuă cantităţi mari ale aceloraşi produse. În cazul extrem,
ele sunt produse identice, deci produse omogene. Exemplu, industria energetică,
industria de asigurare a apei, industria chimică (producţia sodei calcinate, a acidului
clorhidric sau sulfuric etc).

Producţia de sorturi. Din materii prime iniţial identice se realizează prin variaţii
ale succesiunii procesului tehnologic şi/sau alte materiale consumabile, produse foarte
asemănătoare. Deosebirile constau în diferenţierea unor parametrii ca lungime, lăţime,
sau grosime şi/sau grade diferite de calitate. Prin variaţiile intervenite în procesul de
producţie apar costurile de schimbare a sortului, ca de exemplu pentru reorientarea,
reprogramarea maşinilor. Exemplu, producţia de bere sau producţia de hârtie.

Producţia de serie. Se caracterizează prin stabilitatea relativă a fabricării unor

produse ce se execută pentru anumite cantităţi denumite şi loturi, precum şi printr-o
durată relativ mică a ciclului de producţie, prin specializarea locurilor de muncă în
efectuarea anumitor operaţii de acelaşi fel şi folosirea unui utilaj specializat paralel cu
folosirea unui utilaj universal. În funcţie de cantităţile ce se fabrică într-un lot se distinge
o producţie de serie mică, mijlocie sau mare. Exemplu, producţia de serii mari (bunuri de
consum, producţia aparatelor de radio, televizoare, automobile) serii mici (bunuri de
investiţii, exemplu construcţia de aparate, construcţia de maşini şi utilaje etc).

Producţia individuală. Fiecare produs fabricat se deosebeşte de celelalte, este

unicat, o individualitate. Nu este o producţie pentru piaţa anonimă ci o producţie pe bază
de comenzi. Exemplu: producţia meşteşugărească, construcţia de maşini şi instalaţii
mari, construcţii navale, precum şi cea mai mare parte a industriei construcţiilor.

Producţia cuplată. Dintr-o materie primă iniţială, identică se nasc în cadrul unui proces
de producţie unitar, în mod forţat, mai multe produse. Exemplu: la cocsificarea antracitului
se obţin în mod fortuit, alături de cocs şi gaz, bitum, amoniac şi benzol.

12
 Intersecţia dintre particularităţile tehnice şi organizatorice ale producţiei şi
metodele calculaţiei costurilor se realizează prin intermediul obiectului şi unităţii de
calculaţie.

Obiectul de calculaţie reprezintă structura tehnico – economică în raport cu care se

sectorizează procesul de producţie în scopul conducerii lui din punct de vedere tehnic şi
valoric, iar pe această bază calculaţia costurilor. În mod concret, obiectul de calculaţie se
poate identifica cu un anumit produs, lucrare, serviciu, comandă, loturi de produse,
operaţie tehnologică, fază tehnologică, grup de maşini etc. În măsura în care obiectul de
calculaţie nu se identifică cu produsul, el constituie o treaptă intermediară necesară
grupării costurilor în scopul delimitării lor pe feluri de purtători de valoare.
Etalonul natural, convenţional, bănesc sau muncă folosit pentru măsurarea şi
exprimarea obiectului de calculaţie formează unitatea de calculaţie.

Corespunzător criteriului arătat mai sus s-au conturat, în principal, următoarele

metode de evidenţă şi calculaţie ale costurilor: metoda globală, metoda pe comenzi,
metoda pe faze şi metoda THM (tarif – oră- maşină sau cost – oră- maşină).

Metoda globală se utilizează la întreprinderile monoproducătoare, unde din

procesul de producţie rezultă un singur produs, o singură lucrare sau se prestează un
singur fel de serviciu. De exemplu, întreprinderile producătoare de energie, de oxigen, de
extracţie a cărbunelui, carierele pentru substanţele minerale solide, salinele cu extracţie
în soluţie prin sonde, precum şi unităţile care fabrică produse cuplate din aceeaşi materie
primă.
În cadrul acestei metode costurile cu materiile prime şi materialele directe, cele cu
remuneraţiile directe, impozitele şi contribuţiile asupra retribuţiilor, precum şi alte costuri
directe se colectează şi se calculează, după caz, pe fiecare produs sau global pe toate
produsele cuplate, rezultate simultan din aceeaşi materie primă.
Costurile indirecte de producţie ale secţiei şi, dacă este cazul, cele generale de
administraţie sunt, mai întâi, colectate pe locuri de cheltuieli distincte, iar apoi repartizate
pe produs.
Costul total al produsului (Cj), se determină pe baza relaţiei:
Cj = Dj + Kj, j = 1  n
unde Dj reprezintă costurile directe pentru produsul “j”, iar Kj cota de costuri indirecte
repartizată. Prin raportarea costului total (Cj) la cantitatea obţinută din produsul în cauză
se obţine costul efectiv pe unitatea de măsură.
În situaţia obţinerii de produse cuplate, costurile se repartizează după caz pe feluri
de produse cu ajutorul coeficienţilor de echivalenţă sau procedeului valorii rămase.

Metoda pe comenzi se aplică în întreprinderile pluriproducătoare cu producţie

individuală şi de serie mică, unde produsul finit rezultă prin asamblarea părţilor sale
componente (piese, ansamble, subansamble) şi al căror proces tehnologic se

13
sectorizează în cadrul unor locuri de producţie (secţii, ateliere). Exemplu, industria
constructoare de maşini, industria mobilei, industria confecţiilor.
Obiectul de calculaţie îl constituie comanda de producţie lansată pentru o
anumită cantitate de produse, semifabricate ca elemente asamblabile, lucrări sau servicii
care pot fi executate în cursul unei perioade (de regulă o lună). La fiecare lansare de
producţie dintr-un anumit produs se creează un loc de costuri pe fiecare comandă şi
secţie de executare a acesteia.
În esenţă, această metodă constă în colectarea şi repartizarea costurilor de
producţie pe secţii de fabricaţie şi pe comenzi, iar în cadrul acestora pe articole de
calculaţie.
Pe măsură ce comanda se execută, se procedează la calculaţia costului produsului ce
constituie obiectul comenzii. Relaţia de calcul a costului produsului, folosită în acest sens,
se diferenţiază în raport cu sistemul de lansare şi urmărire a comenzilor, descentralizat
pe semifabricate ca elemente asamblabile (piese, agregate şi ansambluri) ale produselor
sau centralizat la nivel de produs finit. În primul caz, părţile componente, constituie
gestiuni distincte şi, în consecinţă, obiect de calculaţie. În continuare, asamblarea lor
constituie o realizare internă sau un consum intermediar de semifabricate pentru
realizarea produsului finit. Pentru cel de-al doilea caz, produsul finit în totalitatea lui
constituie un obiect de comandă diferenţiat pe secţii prelucrătoare şi secţia de montaj.
Pentru primul caz, relaţia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de forma:
Cj = Gj(m) +  qkjck ; (k = 1,...,m)
unde: G(m) – costurile de asamblare efectuate în secţia de montaj;
qkj – cantitatea din semifabricatul “k”consumată pentru comanda de produs “j”;
ck – costul unitar al semifabricatului k.
Pentru cel de-al doilea caz, relaţia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de
forma:
Cj = Gj(p) + Gj(m) ; j = 1,...n
unde: Gj – costurile de producţie ale comenzii efectuate în cadrul secţiilor de
(p)

prelucrare.
Costul pe unitatea de produs sau de lucrări se stabileşte prin împărţirea lui “Cj” la
cantitatea de producţie obţinută la terminarea comenzii.
Când perioada de calculaţie nu corespunde cu cea a terminării comenzii, loturile
de produse, (piese) predate parţial clintului sau depozitelor se evaluează la costul
prestabilit sau efectiv al produselor similare. La decontarea parţială, costurile repartizate
asupra produselor terminate nu pot depăşi costurile efective înregistrate la comanda în
cauză.
Costul efectiv se calculează numai pentru locul ce coincide cu închiderea comenzii. El
este egal cu totalul costurilor de producţie colectate pe comandă, mai puţin valoarea
loturilor predate parţial, evaluate la unul din preţurile menţionate mai sus.

Metoda pe faze se aplică la întreprinderile cu producţie de masă sau serie mare,

unde procesul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar produsul finit se obţine prin
prelucrarea în stadii succesive a materiei prime. Exemplu: industria extractivă,
metalurgică, textilă, a berii etc. Ea constă în colectarea cheltuielilor de producţie şi

14
calculaţia costurilor pe faze, în cadrul acestora pe feluri sau grupe de produse, iar în
continuare pe articole de calculaţie.
Faza ca obiect de calculaţie evidenţiază o fază de producţie sau o etapă a
procesului tehnologic caracterizate printr-un anumit specific al formării costurilor şi
obţinerii producţiei. Următorii parametrii se folosesc la delimitarea fazei ca loc de costuri:
posibilitatea de măsurare şi înregistrare a costurilor de producţie şi a producţiei obţinute;
necesitatea stabilirii unei răspunderi privind costurile efectuate; funcţia distinctă a
producţiei în cadrul procesului de producţie; simplificarea şi raţionalizarea muncii de
evidenţă şi calculaţie.
Costul efectiv se calculează pe fiecare fază şi pe feluri de produse rezultate din
faza de prelucrare. Costul produsului finit (Cj) este format din costurile cu materia primă+
costurile de prelucrare specifice fiecărei faze.
Relaţia de mai sus se particularizează în măsura în care se decontează sau nu
costurile de la o fază la alta, corespunzător consumului intermediar de semifabricate.
Dacă pentru fiecare fază se calculează atât costurile specifice, cât şi cele primite în cadrul
relaţiilor interne de decontare, relaţia este de forma:
Cj = Gnj ; ......j = 1,...,m;
unde: Gnj reprezintă cheltuielile colectate în ultima fază”n”pentru produsul “j”.
Când în cadrul fiecărei faze se calculează costurile specifice de prelucrare:
Cj =  Gij ; i = 1,...,m;
unde: i – indică fazele de prelucrare prin care a trecut materia primă în scopul
obţinerii produsului finit.
Când în cadrul aceleiaşi faze, din aceeaşi materie primă, cu acelaşi utilaj şi forţă de
muncă se fabrică simultan mai multe produse (principale şi secundare), toate cheltuielile
se determină pe purtătorul de valoare prin calculul de repartizare. În acest scop se
folosesc două procedee: al coeficienţilor de echivalenţă şi al valorii rămase.
Dintre metodele de calculaţie a costurilor analizate mai sus nici una nu se
regăseşte într-o formă pură în practica întreprinderilor. În cele mai multe cazuri ele se
utilizează într-o formă combinată.

Metoda THM (tarif – oră- maşină sau costul pe oră- maşină) constă în stabilirea
costurilor de producţie ocazionate de funcţionarea unui centru de producţie. Acesta
reprezintă o maşină, un grup de maşini similare sau un grup de maşini care execută o
suită de operaţii tehnologice.
Costurile de prelucrare (retribuţii, amortizare, combustibil, energie etc) se
urmăresc pe fiecare centru de producţie iar în continuare se decontează pe purtător de
valoare, proporţional cu costul orei – maşină şi timpul de prelucrare. Costurile cu materia
primă şi materialele directe constituie un loc de costuri distinct şi se urmăresc direct pe
produsul rezultat.
Costul total al fiecărui produs (Cj) are la bază relaţia de calcul:
Cj = Mkj +  hij THMi ; i = 1,...,m;
unde: Mkj reprezintă materia primă k consumată pentru produsul “j”
hij – numărul de ore/prelucrare a produsului “j”în centrul de producţie “i”.

15
Metodele de calculaţie a costurilor analizate mai sus capătă noi dimensiuni în condiţiile
în care sunt adoptate costurile prestabilite sub forma costurilor normate/planificate
sau costurilor standard. De aceea, în cele mai multe lucrări de specialitate, inclusiv în
Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii în sistematica metodelor de calculaţie a
costurilor, calculaţia costurilor standard sau normate, este analizată ca o metodă
distinctă.
O asemenea metodă constă în antecalculul costurilor înainte de începerea
fabricaţiei produsului, urmărirea şi controlul abaterilor de la aceste costuri în vederea luării
măsurilor necesare înlăturării lor. De regulă, costurile prestabilite şi abaterile sunt
transformate în mărimi de înregistrare şi decontare contabilă. Prin adunarea sau
scăderea, după caz, a abaterilor la costurile standard sau normate se determină costurile
efective ale producţiei obţinute.

3.Funcționarea conturilor din clasa 9 Conturi de gestiune

Clasa 9 “Conturi de gestiune” are următoarea structură:

90 Decontări interne
901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producţia obţinută
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

92 Conturi de calculaţie
921 Cheltuielile activităţii de bază
922 Cheltuielile activităţilor auxiliare
923 Cheltuielile indirecte de producţie
924 Cheltuielile generale de administraţie
925 Cheltuieli de desfacere

93 Costul producţiei
931 Costul producţiei obţinute
933 Costul producţiei în curs de execuţie

901 Decontări interne privind cheltuielile

Costul efectiv al produselor finite obținute Cheltuielile de producție din contabilitatea
(cont 931) financiară, înregistrate în conturi după
natura economică (cont: 921, 922, 923,
924,925)
Sold final creditor: costul efectiv al
producției în curs de execuție

902 Decontări interne privind producţia obţinută

16
Costul efectiv al produselor finite obținute Costul standard al produselor finite
(cont 921) obținute (Cont 931)

Diferențele de preț aferente produselor

finite obținute (Cont 903)

903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

Diferențele de preț aferente produselor Diferențele de preț aferente produselor
finite obținute (Cont 902) finite obținute, repartizate (Cont 931)

921 Cheltuielile activităţii de bază

Cheltuielile directe (Cont 901) Costul producției în curs de execuție (Cont
933)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont
922) Costul efectiv al produselor finite obținute
(cont 902)
Cheltuielile indirecte de producție (Cont
923)

Cheltuielile generale de administrație

(Cont 924)

Cheltuieli de desfacere (Cont 925)

Costul efectiv al produselor finite obținute

și al producției în curs de execuție (cont
902, 933)

922 Cheltuielile activităţilor auxiliare

Cheltuielile colectate (Cont 901)
Decontările reciproce (Cont: 922 în
analitic)
Decontările reciproce (Cont: 922 în
analitic)
Repartizarea cheltuielilor pe locuri
consumatoare (cont: 921, 923, 924, 925)

Costul producției în curs de execuție

(Cont: 933)

Costul efectiv al produselor finite (Cont

902)

17
 923 Cheltuielile indirecte de producţie
Cheltuielile indirecte ale secțiilor principale Cota de cheltuieli indirecte ale secțiilor
de producție (Cont: 901) repartizate pe obiecte de calculație (Cont:
921)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont:
922)

924 Cheltuielile generale de administraţie

Cheltuielile generale de administrație Cota de cheltuieli generale de
(Cont: 901) administrație repartizate pe obiecte de
calculație (Cont: 921, 922)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont:
922)

925 Cheltuieli de desfacere

Cheltuielile de desfacere (Cont: 901) Cota de cheltuieli de desfacere repartizate
pe obiecte de calculație (Cont: 921)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont:
922)

931 Costul producţiei obţinute

Costul standard al produselor finite Costul efectiv al produselor finite obținute
obținute (Cont 902) (Cont 901)

Diferențele de preț aferente produselor

finite obținute (Cont 903)

933 Costul producţiei în curs de execuţie

Costul efectiv al producției în curs de
execuție (cont 921)
Sold final debitor: Costul efectiv al
producției în curs de execuție

18
 Tipurile generale de înregistrări contabile:

1. Colectarea costurilor pe baza documentelor justificative:

92x = 901
Conturi de calculaţie Decontări interne privind cheltuielile

2. Obţinerea de produse finite în cursul lunii, evaluate la cost prestabilit (standard

sau normat):
931 = 902
Costul producţiei obţinute Decontări interne privind producţia obţinută

3. Calcularea şi decontarea costurilor de producţie:

 circulaţia internă între secţiile auxiliare, între secţiile de bază şi cele auxiliare,
între secţiile auxiliare:
922 = 922
Cheltuielile activităţilor auxiliare Cheltuielile activităţilor auxiliare
(analitic, secţia primitoare) (analitic, secţia furnizoare)
şi
921 = 922
Cheltuielile activităţii de bază Cheltuielile activităţilor auxiliare

De asemenea, pentru activităţile auxiliare furnizate intern se pot debita şi conturile 923
“Cheltuieli indirecte de producţie” , 924 “Cheltuieli generale de administraţie” şi 925
“Cheltuieli de desfacere” prin creditarea contului 922 “Cheltuielile activităţilor
auxiliare”.

 repartizarea costurilor indirecte incluse în costul produsului:

921 = 923
Cheltuielile activităţii de bază Cheltuieli indirecte de producţie

922 = 924
Cheltuielile activităţilor auxiliare Cheltuieli generale de administraţie
925
Cheltuieli de desfacere

 costul efectiv al producţiei neterminate:

933 = 92x
Costul producţiei în curs de Conturi de calculaţie
execuţie

 costul efectiv al producţiei finite:

902 = 92x

19
 Decontări interne privind producţia Conturi de calculaţie
obţinută (sold debitor)

 stabilirea şi înregistrarea diferenţei între costul prestabilit şi costul de producţie:

D 902 Decontări privind producţia obţinută C

Costul efectiv de producţie Cost prestabilit de producţie
Sold creditor - economii Sold debitor – depăşiri

Soldul se poate lichida prin creditarea contului, în roşu în cazul economiilor şi în

negru în cazul depăşirilor, după cum urmează:

903 = 902
Decontări interne privind Decontări interne privind producţia obţinută
diferenţele de preţ

 închiderea conturilor de costuri neincluse în costul de producţie:

902
Decontări interne privind
producţia obţinută
= 923
Cheltuieli indirecte de producţie
924
Cheltuieli generale de administraţie
925
Cheltuieli de desfacere

 închiderea contului 933 “Costul producţiei în curs de execuţie” pentru costul

efectiv de producţie:
902 = 933
Decontări interne privind Costul producţiei în curs de execuţie
producţia obţinută

 interfaţa costul producţiei - costuri ocazionate:

901 = 931
Decontări interne privind Costul producţiei obţinute
cheltuielile (costul prestabilit)
903
Decontări interne privind diferenţele de preţ
(diferenţa de preţ, roşu sau negru, după caz)
În urma operaţiilor de mai sus, rămân deschise două conturi care se închid
reciproc:

901 902
Decontări interne Decontări interne
D privind cheltuielile C D privind producţia obţinută C
Costul producţiei Totalul cheltuieli Total cheltuieli Costul producţiei
finite ocazionate în finite

20
 ocazionate în
cursul
cursul perioadei
perioadei
S.C. Costul S.D. Costul
producţiei producţiei
neterminate neterminate

901 = 902
Decontări interne privind Decontări interne privind producţia obţinută
cheltuielile

4.STUDII DE CAZ

4.1.METODA GLOBALĂ

O societate comercială cultivă ciuperci şi efectuează pentru obţinerea a 2.500 kg de

produs finit următoarele cheltuieli:

a) cheltuieli cu seminţele: 6.000 lei;

b) cheltuieli cu materialele consumabile: 500 lei, din care:
– utilizate pentru activitatea de producţie: 400 lei;
– utilizate în sectorul administrativ: 100 lei;
c) cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii: 1.500 lei. Clădirea în care îşi
desfăşoară activitatea societatea are o suprafaţă totală de 100 m 2 din care:
– spaţiul productiv: 40 m2;
– birourile administrative: 45 m2;
– birourile departamentului desfacere: 15 m2;
d) cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 500 lei (spaţiul productiv dispune
de 20 de becuri cu puterea de 75 W, iar birourile societăţii, de 10 becuri cu puterea de
100 W, și departamentul desfacere dispune de 5 becuri cu puterea de 100 W);
e) cheltuieli cu salariile: 17.000 lei, din care:
– salariile muncitorilor direct productivi: 5.000 lei;
– salariile personalului administrativ: 10.000 lei;
– salariul persoanei care livrează produsele finite la clienţi: 2.000 lei;
f) cheltuieli cu taxele aferente salariilor: 2,25% din salarii;

21
g) cheltuieli cu amortizarea: 9.000 lei, din care:
– amortizarea utilajelor de producţie: 1.000 lei;
– amortizarea clădirilor: 5.000 lei;
– amortizarea mijloacelor de transport: 3.000 lei, din care:
i) amortizarea autoturismului utilizat de directorul societăţii: 1.000 lei;
ii) amortizarea autoturismelor utilizate pentru livrarea produselor la clienţi: 2.000 lei;
h) cheltuieli cu publicitatea: 3.000 lei.
Preţul de vânzare fixat de întreprindere pentru 1 kg de ciuperci este de 18 lei/Kg, iar
întreprinderea a vândut întreaga cantitate de ciuperci obţinută.

4.2.STUDIU DE CAZ PRIVIND METODA PE COMENZI

În cadrul unei entităţi agricole funcţionează un atelier de reparaţii care primeşte comenzi
de reparaţie de la toate fermele din unitate.
În luna decembrie, la nivelul atelierului s-au înregistrat următoarele informaţii:
În cursul perioadei de gestiune se lansează în fabricaţie:

comanda 1 reprezentând 4 reparaţii la tractoare la un cost standard (antecalculat) de

1.250 lei/buc.;
comanda 2 reprezentând 2 reparaţii la combine la un cost standard de 3.500 lei/buc.

Situaţia cheltuielilor directe efectuate în cursul perioadei de gestiune se prezintă astfel:

- lei -
Comanda 1 Comanda 2
Materii prime 2.500 2.800
Salarii directe 1.500 2.000
Contribuții sociale (2,25%) 34 45
TOTAL 4.034 4.845

Situaţia cheltuielilor indirecte de producţie pentru perioada de gestiune considerată este:

- lei -

22
 Cheltuieli Sume
Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, din
care: 2.100
- amortizare utilaje 1.000
- revizii tehnice 1.100
Cheltuieli generale ale secţiei, din care: 2.038
- materiale auxiliare 300
- salarii personal tehnic, economic, administrativ 1.700
- contribuții sociale (2,25%) 38
TOTAL 4.138

Producţia neterminată stabilită la sfârşitul lunii prin inventariere a fost:

- lei -
Comanda Cheltuieli aferente producţiei în curs de execuţie
Comanda 1 500
Comanda 2 1.500

Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează pe comenzi în funcţie de cheltuielile cu

manopera directă.

23
 Teza de licenţă

„Contabilitatea consumurilor şi
calculaţia costului de producţie”
(în baza datelor Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin”)

Coordonator ştiinţific
Morari G.
lector superior

2
 CUPRINS

Introducere.............................................................................................................................................................2
Capitolul I Bazele teoretice ale consumurilor şi calculaţia costului de producţie
1.1. Noţiunea şi clasificarea consumurilor de producţie....................................................................................7
1.2. Aspecte teoretice privind costul şi calculaţia costului de producţie..... .......................................13

Capitolul II Contabilitatea consumurilor şi calculaţia costului de producţie la Î.S.

Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”
2.1. Contabilitatea consumurilor directe de producţie......................................................................25
2.2. Contabilitatea consumurilor indirecte şi modul de repartizare a acestora......................................39
2.3. Calculaţia costului de producţie la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”.....................44

Capitolul III Căile de perfecţionare a contabilităţii consumurilor şi calculaţia costului de

producţie în cadrul Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”
3.1. Perfecţionarea metodologiei contabilizării consumurilor de producţie.......................................52
3.2. Perfecţionarea metodelor de calculaţie a costului de producţie la Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin”..............................................................................................................................62
Încheiere...................................................................................................... .................................69
Bibliografie...................................................................................................................................73

3
 Introducere
Actualitatea temei. Industria vinicolă este, în mod tradiţional, cel mai valoros sector al
economiei noastre naţionale, prin care Moldova şi-a obţinut un renume mondial. Anual ţara noastră
exporta circa 95% din vinurile produse şi 60% din divinuri (coniacuri). Valoarea exportului
produselor vinicole se estima la 130-150 milioane de dolari anual, aceasta constituind circa 15% din
bugetul anual al Republicii Moldova. Meleagurile ţării noastre sînt ocupate cu 107 ha de viţă de vie,
dintre care 105 mii ha de viţă roditoare, iar 2 mii ha vii tinere. Republica Moldova este inclusă în
lista primelor zece state din lume producătoare de vinuri de struguri. Soiurile aromate şi crocante de
masă: Perla de Csaba, Muscat chihlimbariu, Chasselas d’aure, Muscat de Perla, Coarna neagră,
Muscat de Hamburg, Cardinal, Moldova şi altele ocupă actualmente peste 15 mii ha, satisfăcînd din
plin cererea pieţei interne şi externe. Capacitatea frigiderilor destinate păstrării strugurilor se
estimeză la circa 5 mii de tone anual. Cu un volum global de 350-500 mii tone struguri-marfă [30].
În prezent industria vinicolă tinde să atragă noi consumatori şi noi pieţe de desfacere. Însă,
pentru a pătrunde pe pieţele străine este nevoie de a corespunde standartelor europene care necesită
mari cheltuieli. Pornindde la acest factor, în prezenta lucrare de licenţă am cercetat modul de
realizare a evidenţei interne a unei întreprinderi vinicole, cum ar fi evidenţă internă a consumurilor,
cheltuelilor, a metodelor de calculare a costurilor la produsele vinicole, planificarea, tipurile de
control şi modalitatea de analiză. În baza datelor oferite de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-
Vin” am stabilit tipurile de cheltuieli şi consumuri care apar în procesul producţiei, am cercetat
modul de includere a lor în costul produselor şi s-au stabili lacunele contabilităţii manageriale (de
gestiune) la întreprindere. Am descries procesul tehnologic primar de prelucrarea strugurilor şi
documentele primare utilizate pe parcurs, am descries procesul tehnologic secundar şi am arătat prin
calcule matematice cum sînt stabilite preţurile la producţia vinicolă.
În perioada cercetărilor efectuate la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”, am observat
că contabilitea managerială nu are un nivel prea înalt de dezvoltare. Aceasta se explică prin faptul că
în Republica Moldova (RM) contabilitatea managerială a fost acceptată abia în anul 1997 la 24
decembrie de către Guvernul Republicii. Actualmente contabilitatea de gestiune în RM se dezvoltă în
două direcţii principale, prima este bazată pe adaptarea tehnicilor şi metodelor demult testate şi
aplicate în lume, care au adus utilizatorilor lor succesul în afacere şi a doua direcţie este studierea şi
cercetarea tehnicilor şi metodelor relative noi pentru întreprinderile din vest.
Pe parcursul efectuării lucrării s-a ţinut cont de toate prevederile stabilite în conformitate
,,Standartelor Naţionale de Contabilitate” (S.N.C.) «1, 2, 3», Legea contabilităţii nr.426, Legea viei şi
vinului nr.131, Planul de conturi contabile nr.174, Legile nr. 1134 şi nr.845 cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi ş.a. .

4
 Scopul lucrării. Constă în cercetarea tipurilor consumurilor la Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin” şi modului de includere a acestora în costul produselor fabricate. Cu scopul de a
obţine o informaţie cît mai veridică vom cerceta toate tipurile de documente care sînt utilizate la
evidenţa consumurilor în procesul de producţie.
Sarcinile lucrării. În această lucrare au fost cercetarea următoarelor probleme:
 evidenţa documentelor primare utilizate în procesul de producţie;
 evidenţa documentelor secundare utilizate în procesul de producţie;
 identificarea consumurilor directe şi indirecte la întreprindere;
 determinarea costului efectiv şi normativ;
 identificarea problemelor privind calcularea costului la produsele vinicole;
 evidenţa deşeurilor tehnologice;
 contabilizarea pierderilor tehnologice.
Structura lucrării. Lucrarea dată este alcătuită din introducere, 3 capitole, încheiere,
bibliografie şi anexe.
În capitolul întîi ,,Bazele teoretice ale consumurilor şi calculaţia costului de
producţie”este redată partea teoretică, folosind literatura de specialitate făra a face vreo
oarecare referinţă spre o oarecare întreprindere dată, partea teoretică a fost dezvăluită în două
paragraf. În primul paragraf am difinit,clasificat şi caracterizat tipurile de consum, iar în
parafraful doi am difinit, clasificat şi caracterizat costul, precum şi metodele de calculare a
acestuia.
În capitolul doi ,,Contabilitatea consumurilor şi calculaţia costului de producţie la
Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” noi am efectuat o descrie succintă a procesului de
producţie vinicol, am prezentat documentele care sînt întocmite la prelucrare, păstrare şi cupajarea
materiei vinicole, am întocmit formulele contabile care se formează la păstrarea, îmbutelierea şi la
pierderilor tehnologice vinicole. Prin exemple practice, noi am prezentat procesul tehnologic
primar şi secundar care este specific Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”. Tot în acest
capitol noi am arătat metoda de calculaţie a costului producţie fabricate la întreprinderea
analizată.
În capitolul trei ,,Căile de perfecţionare a contabilităţii consumurilor şi calculaţia costului de
producţie în cadrul Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” al prezentei lucrări noi am propus
metode mai performante la repartizarea consumurilor directe de materiale, privind retribuirea muncii
şi la repatizarea consumurilor indirecte. Tot aici am propus un sistem nou de salarizare a angajaţilor
şi am specificat lacunele depistate în gestiunea contabilităţii manageriale. În al doilea paragraf noi
am descris o altă metodă de calculare a costului de producţie si anume metoda ,,standard-cost”.

5
 Suportul metodologic: Obiectul de studiu a fost Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”.
Istoria Institului Naţional al Viţei de vie şi vinului îşi are începutul din 1910 odată cu prelucrare prin
metode ştiinţifice a viţei de vie şi a vinului. Pînă în 1990 Institul a fost unul dintre cele mai mari
Centre de Cercetări ştiinţifice din Europa care s-a învrednicit de o autoritate deosebită în acest
domeniu .
În perioada trecerii de la economia planificată la cea de piaţa, conducerea Institutului Naţional
al Viţei de vie şi vinului a întreprins treptat măsuri concrete în cucerirea segmentului de producere şi
realizare a producţiei vinicole atît pe piaţa internă cît şi cea externă. Totodată, e necesar de remarcat
ca aceasta nu a reuşit în deplină măsură. Către 2001, indicii economici ai Institutului s-au înrăutaţit
rapid din cauza managementului slab organizat al conducerii de atunci . În acelaşi an Institutul a fost
declarat falit.
Mai tîrziu Departamentul „Moldova-Vin” a luat decizia de autoconducere a înterprinderii.
Conducerea Republicii a susţinut aceasta iniţiativă şi au hotărît din 21 ianuarie 2004 să dirijeze
Institutul de Viţă de vie şi a vinului în 2 întreprinderi de stat:
1. Institutul Naţional de Vinificaţie şi Viţă de vie;
2. Combinatul „Naţional –Vin”.
Deci, din 25 mai 2004 în Registrul de stat al Republicii Moldova a apărut o nouă marcă despre
întreprinderea – Î.S. Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin”. Combinatul ia decizii importante cu
privire la noile metode de prelucrare a viţei de vie şi a vinului. Tot în această perioadă întreprinderea
îşi schimbă şi politica de contabilitate în baza legilor: P0litica de contabilitate nr.426-XIII din
04.04.1995; Standartele Naţionale de Contabiliotate, ord. Ministerului Finanţelor al Republica
Moldova nr.174 din 25.12.1997; Planul de conturi al activităţii economico-financiare a
întreprinderilor, ord. MF al RM nr.174 din 12.25.1997; S.N.C. 6 ,,Particularităţile contabilităţii la
întreprinderile agricole” ord.20 din 15.12.2000.
La întreprindere sistemul de contabilizare este compiuterizat, astfel fiecare contabil dispune de
un calculator cu acces la programa 1C.
Genurile principale de activitate a întreprinderii:
 fabricarea, păstrarea şi comercializarea en-gros şi cu amănuntul a producţiei alcoolice;
 prelucrarea producţie vinicole (producerea şi îmbutelierea vinurilor liniştite, spumante şi altor
băuturi);
 elaborarea tehnologiilor de producere, păstrare, prelucrare a strugurilor şi a producţiei
vitivinicole;
 elaborarea noilor tipuri şi mărci a producţiei vinicole;
 activitatea de import şi export;

6
  prestarea serviciilor de prelucrare, îmbuteliere şi realizare a producţiei Vitivinicol;
 prelucrarea produselor secundare vinicole.
Avînd un potenţial şi un utilaj care permite producerea diferitor producţii de vin: vin roşu,
şampanie, obişnuit-sec, semisec, demidulce şi vin tare, şi chiar vin prelucrat după tehnologii speciale,
precum Kagor, Lidia Zemfira , Portvein, vinuri aromatizate şi alte vinuri, oricum Î.S. Combinatul
Vitivinicol „Naţional-Vin” a ţinut să utilizarea noilor tehnologii în vinificaţie, ceea ce a făcut-o să
capete o recunoaştere totală şi o largă răspîndire în producere. Printre noile tehnologii utilizate se
poate de remarcat: tehnologii de producere a spumantului, vinuri albe-acrii de masă, vinuri roşii cu
termen de păstrare îndelungat, vin roşu şi de desert.
Combinatul poate oferi servicii şi la prelucrarea merelor pentru producerea vinurilor din ele.
Specialiştii combinatului se ocupă şi cu producerea apei minerale, sucurilor naturale din fructe în
cutii de tipul „Vinpac”. Cu toate că întreprinderea are un asortiment bogat de produse şi oferă o gamă
largă de servicii, indicatorii economici ai acesteia ne arată un nivel scăzut de dezvoltare economică
(vezi tabelul1).
Tabelul 1
Aprecierea în dinamică a indicatorilor activităţii economice a
Î.S. Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin”
№ Indicatorii Perioada de gestiune Abaterea Ritmul
crt. 2006 2007 absolută creşterii,
(+,-) %
1 Venitul din vînzări, mii lei 5 976 884 6 552 117 + 575 233 109,62
2 Costul vînzărilor, mii lei 3 914 369 3 595 952 - 318 417 91,86
3 Profitul brut, mii lei 2 062 515 2 956 165 + 893 650 143,32
4 Rezultatul din activitatea (423) 204 265 + 204 688 - 48
operaţională, mii lei 289,5
5 Profitul pînă la impozitare, 2 040 11 995 285 + 11 993 245 588
mii lei 004,16
6 Profitul net, mii lei 2 040 11 995 285 + 11 993 245 588
004,16
7 Valoarea medie a activelor, 57 226 600 56 027 697,5 - 1 198 902,5 97,90
mii lei
8 Valoarea medie a 57 226 600 56 027 697,5 - 1 198 902,5 97,90
capitalului propriu, mii lei
9 Rentabilitatea vînzărilor, % 34,50 45,12 + 10,62 1,30
(rd.3:rd.1)*100
10 Rentabilitatea activelor, % 0,0036 21,40 + 21,39 5 944,4
(rd5:rd.7)*100
11 Rentabilitatea capitalului 0,0036 21,40 + 21,39 5 944,4
propriu, % (rd.6:rd.8)*100

7
 Concluzie: În baza datelor din tabel putem menţiona că în perioada anului 2007 activitatea
operaţională a întreprinderii a crescut cu 204 688 lei. Această majorare se datorează cresterii
venitului din vînzări cu 575 233 lei, ceea ce ne demonstrează că la combinat a crescut volum
vînzărilor la produsele vinicole.
Un alt factor care a contribuit la majorarea rezultatului din activitatea operaţională este
majorarea profitul brut cu 893 650 lei.
În perioada de gestiune a anului 2007 profitul net şi profitul pînă la impozitare au crescut în
aceiaşi măsură, adică cu 11 993 245 lei. Aceată majorare nu a fost cauzată de creşterea volumului
de vînzări ci de vinderea unui mijloc fix (clădire). Observăm o micşorare a valorii medii a
activelor cu 1 198 902,50 lei, ceea ce se apreciază negativ pentru întreprindere. Această
micşorare a fost cauzată de micşorarea volumului exportului la produsele vinicole care de altfel a
dus şi la micşorarea valorii medii a capitalului propriu la fel cu 1 198 902,50 lei. Micşorarea
capitalului propriu poate cauza o instabilitate economică majoră la întreprindere care şi este la
moment în perioada planului ca multe alte întreprinderi de stat din Republica Moldova.
Abaterea pozitivă a rentabilităţii activelor şi a capitalului propriu faţă de anul trecut cu
21,39, la fel este cauzată de vinderea mijlocului fix din patrimoniu întreprinderii. Însă după
părerea noastră întreprinderea nu ar trebui să-şi micşoreje patrimoniu pentru a acoperi cheltuelile,
deoarece o finanţare din cont propriu îşi poate permite numai o întreprindere cu un potenţial
foarte înalt.
În urma analizei efectuate putem menţiona că Î.S. Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin”
trece printr-o perioadă mai dificilă, adică prin perioada planului, pentru aşi majora veniturile din
vînzări întrprinderea trebuie să-şi orienteze produsele sale către noi pieţe de desfacere, cum ar fi
Romînia, Ucraina, Belorusia şi desigut trebuie să tindă spre pieţele Europei.

8
 Capitolul I
Bazele teoretice ale consumurilor şi calculaţia costului de producţie
§ 1.1. Noţiunea şi clasificarea consumurilor de producţie

Un imperativ al reformei contabilităţii ce se desfăşoară în prezent în Republica Moldova este

delimitarea contabilităţii financiare şi a celei manageriale. Dacă contabilitatea financiară, avînd ca
scop prezentarea informaţiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare, în esenţă, este bine
cunoscută de specialiştii în contabilitate, contabilitatea managerială (de gestiune) reprezintă un
element relative nou al sistemului de gestiune la nivel de întreprindere.
Obiectivul acesteia îl constituie asigurarea managerilor cu date necesare pentru adoptarea
diferitelor decizii ce vizează administrarea operativă a producţiei, calcularea costurilor, planificarea
şi controlul activităţii economico-financiare şi investiţiilor, implementarea tehnologiilor avansate etc.
Întrucît datele contabilităţii manageriale, destinate utilizării de către conducătorii întreprinderilor,
trebuie să satisfacă alte cerinţe decît informaţia prezentată în rapoartele financiare şi necesară pentru
utilizatorii externi, considerăm binevenită familiarizarea contabililor cu aspectele manageriale ale
organizării producţiei, luînd ca punct de reper consumurile.
În condiţiile economiei de piaţă obţinerea veniturilor maxime cu consumuri şi cheltuieli
minime este scopul de bază al fiecărui agent economic.
După părerea noastră, este necesar o argumentare judicioasă a structurii tuturor consumurilor şi
cheltuelilor pe care le suportă fiecare întreprindere în parte pentru obţinerea unor venituri accesibile.
Cu această ocazie mai jos vom difini şi cazacteriza consumurile unei întreprinderi.
După S.N.C. 3 ,,Componenţa consumurilor şi cheltuelilor întreprinderii” consumurile
reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor în scopul obţinerii unui venit.
De regulă, acestea sunt legate de nemijlocit de procesul de producţie şi, deci, apar pînă la
comercializarea produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor. Spre deosebire de consumuri,
cheltuielile apar în urma activităţii economico-financiare a întreprinderii şi nu sînt legate de procesul
de producţie. Aşa dar, după S.N.C. 3 cheltuielile reprezintă totalitatea pierderilor perioadei care se
scad din venituri la calcularea profitului perioadei de gestiune. Prin urmare, după părerea lui Stela
Caraman cu care sîntem deacort, noţiunea de ,,cheltuială” nu este sinonim cu cea a ,,consumurilor”.
De regulă, consumul este echivalent unei utilizări de resurse, spre deosebire de cheltuială care este
generată de o plată sau o datorie [15, p.25]. Pentru a vedea o diferenţă mai clară, vom clasifica
particularităţile consumurilor şi cheltuelilor (vezi figura 1).

9
 Particularităţile consumurilor
şi cheltuelilor

Consumuri Cheltueli

1. Sunt nemijlocit legate de 1. Nu sunt legate de procesul

procesul de producţie; de producţie, ci de procesul
2. Se includ în costul stocurilor de aprovizionare,
fabricate; comercializare,
3. Se reflectă în capitolul 2 administrare, precum şi de
,,Active nemateriale”. alte activităţi neoperaţionale;
2. Se scad din venituri la
determinarea rezultatelor
financiare ale perioadei de
gestiune;
3. Se reflectă în Raportul
privind rezultatele
financiare.

Figura 1. Particularităţile consumurilor şi cheltuelilor.

În conformitate cu S.N.C. 3 ,,Componenţa consumurilor şi cheltuelilor întreprinderii”

con su mu rile se in clu d în costu l pr odu selor ( servici ilor) pri n u rmatoarele arti col e:
 Con su mu ri directe de material e ;
 Con su mu rile pri vin d retri bu irea mu ncii;
 Con su mu rile in directe d e pro du cţi e.
Un ele ramu ri ale eco no miei naţional pot fi u tilizat e şi alte articol e d e
con su mu ri, care refl ectă pa rticu larităţi le activităţii eco no mice, de exemplu în
ra mu ra extractivă - epuizarea resurselor naturale, în industria energetică - uzura mijloacelor-fixe
etc. (paragraful 6 din S.N.C. 3).
Consumurile se trec la cheltuieli pe masura vînzării produselor, prestării serviciilor, adică la
decontarea valorii de bilanţ (costului) a acestora în conturile din clasa 7 ,,Chetluieli” a Planului de
conturi. În contabilitate consumurile de producţie se clasifică dupa două criterii de bază [2 3 ,
p.4 9 9 ]:
 modul de includere în costul produselor (serviciilor):
 lipurile de activitate ale înlreprinderii.

10
 După modul de includere în costul produselor (serviciilor) consumurile se clasifică în directe şi
indirecte.
Consumurile directe se identifică nemijlocit pe un anumit produs sau alt obiect de consumuri
(paragraful 5 din S.N.C. 3) şi se includ în costul lor în baza documentelor primare. Aceste consumuri
cuprind:
1. Consumurile directe de materiale:
- materii prime şi materiale, care constitue baza producţiei fabricate (de exemplu strugurii la
producerea vinului);
- valoarea serviciilor cu character de producţie prestate de terţi ( de exemplu valoarea testelor
de laborator);
- combustibil de toate tipurile (solid, lichid şi gazos) consumat în scopuri tehnologice;
- energie de toate tipurile (electrică, termică, aer compresat, frig) consummate în scopuri
tehnologice (de exemplu frigul utilizat la prelucrarea termică a vinului);
- consumul de ambalaje şi materiale de ambalat;

2. Consumurile directe privind retribuirea muncii, calculate pentru personalului încadrat în fabricare
unor produse concrete:
- retribuţiile pentru munca prestată calculată în baza tarifelor în acord, salariilor tarifare;
- sporurile la salariile plătite muncitorilor în conformitate cu specificul de lucru din ramura
respectivă;
- premiile pentru rezultatele de producţie obţinute;
- remunerarea zilelor de odihnă acordate muncitorilor pentru munса се depăşeşte durata
normala а timpului de lucru;
- remunerarea în conformitate cu legislaţia în vigoare а concediilor de odihnă şi suplimentare, a
orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, a timpului acordat la îndeplinirea atribuţiilor de stat etc.
La întreprinderile care prestează servicii consumurile privind retribuirea muncii сuрrind
salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii ca1culate personalului carе
lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor. Din salariile calculate se efectuiază cotribuţii la
asigurările sociale (actualmente în mărime de 27%), care se include într-un articol distinct
,,Contribuţii la asigurări sociale”.

3. Consumurile indirecte de producţie sînt legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor de

producţie. Aceste consumuri nu pot fi incluse în costul produselor (serviciilor) în mod direct şi se

11
 repartizează proporţional cu baza stabilită în politica de contabilitate a întreprinderii (paragraful 5
din S.N.C. 3).
Totalitatea elementelor care se referă la consumurile indirecte pot fi divizate în două grupe,
astfel grupa consumurilorpentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de producţie şi grupa
consumurilor generale ale secţiei de producţie.
Consumuri indirecte sînt:
- uzura, consumurile privind întreţinerea şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie generală de
producţie;
- amortizarea activelor nemateriale utilizate în scopuri generale de producţie;
- plata pentru arenda operaţională (leasing, locaţiune) a bunurilor cu destinaţie general a de
producţie;
- salariile şi contribuţiile de asigurări sociale şi medicale ale personalului administrativ de
deservire a secţiilor şi altor subdiviziuni de producţie ale întreprinderii;
- alte consumuri generale de producţie.
Actualmente economia Republica Moldova se află în perioada de tranziţie, din aceast motiv
obiectivul de bază al fiecărul agent economic este de a raţionaliza cantitatea de consumuri utilizate la
obţinerea unui produs sau la prestarea unor servicii. O micşorare mai eficientă este posibilă numai
după clasificarea consumurilor de producţie după anumite criterii (vezi tabelul 1.1):
Tabelul 1.1
Clasificarea consumurilor în funcţie de scopurile urmărite
Nr. Criterii de clasificare Tipuri de Scopuri urmărite
consumuri
1. După conţinutul economic Pe elemente de Planificarea şi analiza
consum consumurilor
2. După destinaţia în procesul de Pe articole de Calcularea costurilor, evaluarea
producţie consumuri stocurilor şi determinarea
rezultatelor financiare
3. După modul de includere în costul Directe şi Calcularea costurilor, evaluarea
producţie indirecte stocurilor şi determinarea
rezultatelor financiare
4. După comportamentul consumurilor Variabile şi Calcularea costurilor, planificarea
faţă de evoluţia volumului fizic al consrante consumurilor şi luarea deciziilor
producţiei
5. După rolul consumurilor în procesul De bază şi de Calcularea costurilor, evaluarea
de producţie regie stocurilor şi determinarea
rezultatelor financiare
6. După omogenitatea conţinutului Simple şi Calcularea costurilor, evaluarea
consumurilor complexe stocurilor şi determinarea
rezultatelor financiare

12
 Prelungire tabelul 1.1
7. După compatibilitatea momentului Curente, Calcularea costului, evaluarea
efectuării consumurilor cu perioada la anticipate şi stocurilor şi şi determinarea
care se referă premiale rezultatelor financiare
8. După importanţa consumurilor în Relevante, Analiza consumurilor şi luarea
luarea deciziilor nerelevante, deciziilor manageriale
marginale şi
diferenţiale
9. După posibilitatea de a influenţa Controlabile şi Controlul consumurilor
asupra mărimii consumurilor necontrolabile

În funcţie de volumul fizic avem consumuri variabile şi constante. După opinia lui Viorel
Ţurcanu, cu care sîntem deacort, putem spune că nivelul consumurilor depinde de un şir de factori
care influenţeză în direcţii opuse. Însă evluarea corectă a schimbării costului (în literatura americană
se utilizează termenul ,,comportamentul costului”) are o mare însemnătate la luarea deciziilor
manageriale şi anume [26, p.14]:
1. Се fel de producţie trebuie fabricată în continuare sau suspendată?
2. Să se producă sau să se cumpere articole de ansamblare?
3. Се preţ trebuie de stabilit?
4. Să se procure utilajul propus sau nu?
5. Să se modifice sau nu tehnologia şi organizarea producţiei?
6. Să se închidă această secţie sau nu?
Esenţa consumurilor variabile consta în асееа са ele se schimbă proporţional cu volumul
producţiei, iar cele fixe rămîn stabile la modificarea acestui volum. Сеi drept, о parte din consumuri
nu pot fi considerate strict după natura sa variabile sau fixe, ele se numesc semivariabile, însă,
acestea la fel vor fi împărţite în variabile şi fixe. Pentru a observa modificarea consumurilor pe o
unitate de produs în conformitate cu volumul producţiei (figura 2) şi a consumurilor totale (figura 3)
prezentam gгaficele acestora.
După cum se observă din figura 2, consumurile variabi1e pe o unitate de produs nu se modifică
la creşterea volumului producţiei şi reprezintă o dreaptă, iar consumurile fixe, dimpotrivă, scad o
dată cu creăterea vo1umului producţiei. La majorarea ulterioara a volumului producţiei linia curba se
va apropia de linia dreaptă a consumuri1or variabi1e, iar la micşorarea volumului, ea se va îndeparta.
Altă situaţie este prezentată în graficul din figura 3, consumurile variabile formează o linie care
demonstrează dependenţa proportională a aeestora de volumu1 produeţiei. Acestea încep din acelaşi
punct, în care se termină consumurile fixe, care formează o linie dreapta. Însă consumurile fixe pot
rămîne neschimbate doar un termen oarecare şi la un anume nivel al volumului producţie.

13
 Figura 2. Dependenţa consumurilor pe o unitate de produs de volumul producţiei

Figura 3. Dependenţa consumurilor totale de volumul producţiei

După creşterea ulterioară a vo1umului producţiei consumurile totale fixe pot creşte, ramînînd
apoi iarăşi constante într-un interval anumit (figura 4).
Drept exemple de consumuri variabile servesc consumurile directe de materiale şi de retribuire
a muncii. Mai dificilă este divizarea consumurilor indirecte în variabile şi constante. Întrucît o atare
divizare poartă nu numai un caracter teoretic, ci şi practic, întreprinderile trebuie sa facă lucrul
acesta, ţinînd cont de nomenclatorul articolelor privind consumurile indirecte. Este de menţionat că
la întreprinderile S.U.A. la întocmirea bugetelor şi analiza ulterioară a consumurilor, consumurile
fixe se grupează în doua categorii diferite după conţinutul său.
Este de menţionat că la întreprinderile S.U.A. la întocmirea bugetelor şi analiza ulterioară a
consumurilor, consumurile fixe se grupează în doua categorii diferite după conţinutul său. Prima
parte fixată (commited costs) reprezintă suma consumurilor care, în fond, este determinată de capaci
tatea întreprinderii (secţiei). Aceasta cuprinde uzura mijloacelor fixe, asigurarea patrimoniului,
salariul personalului administrativ.

14
 Figura 4. Consumuri fixe totale în zona de relevanţă

Dacă capacitatea de producţie nu este atinsă, atunci în costul de producţie nu se include toată
suma acestor consumuri efective, dar numai în mărimea capacităţii normative.
A doua parte a consumurilor constante numită ,,la dispozitia conducerii” (discretionary costs),
uneori se mai numeşte consumuri programate. Acestea cuprind consumuri pentru cercetări, reclamă,
consultaţii, perfecţionarea cadrelor etc. Aceste consumuri reflectă de fapt politica administraţiei
întreprinderii şi nu depinde de modifiearea volumului producţiei, de aceea ele se includ totalmente în
costul producţiei [26, p.18].

În acest paragraf am examinat noţiunea şi clasificarea consumurilor. Am explicat modul de

includere directă şi indirectă a consumurilor în costul producţiei şi am arătat diferenţa grafică între
consumurile fixe şi constatnte. De asemenea, am specificat particularităţile dintre consumuri şi
cheltuli.

§ 1.2. Aspecte teoretice privind costul şi calculaţia costului de producţie

Preocupările noastre legate de costul de producţie în general, de analiză a acestora şi, implicit, a
metodelor de utilizare în acest scop derivă din necesitatea realizării de către agenţii economici a unor
produse de calitate superioară, căutînd totodată să angajeze în acest scop costuri cît mai reduse.
Analiza costurilor reprezintă un domeniu important în funcţionarea eficientă a întreprinderii în
condiţiile limitării resurselor, sarcina acesteia constă în furnizarea informaţiilor necesare managerilor
în vederea elaborării deciziilor necesare. Prognozarea de către manageri a volumuli producţiei,

15
cantităţilor consumate ale factorilor şi a preţurilor la care aceştia pot fi procuraţi necesită
cunoaşterea, mai întîi de toate, a componenţei si variaţiei costurilor în funcţie de volumul producţiei,
precum şi a posibilităţilor de minimizare a acestuia. Examinarea acestor aspecte ale
comportamentului costurilor de producţie, care sînt evident importante, trebuie precedată, însă, de
careva precizări ale noţiunii de cost sub aspect economic.
Din punct de vedere etimologic, costul este de origine latină şi derivă din verbul ,,constare”,
care în traducere liberă înseamnă ,,a stabili, a fixa”. Plecînd de la acest cuvînt, se conturează mai
tîrziu noţiunea de ,,costa” care a fost utilizată pentru a exprima un consum ocazionat de producerea
unui obiect. De la această noţiune se ajunge la cea de ,,cost”, utilizată în prezent în literatura de
specialitate[12, p.15].
Autorul român Sorinel Căpuşeanu difineşte costul ca o cheltueală sau o sumă de cheltuieli
asociate la o resursă consumată, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune.
După V. Ţurcanul costul este un indicator foarte important care reflectă eficienţa resurselor
utilizate în producţie, nivelul de specializare şi cooperare, calitatea materiilor prime şi a muncii
consumate [26, p. 19].
O difinire mai simplă a costului ne-o oferă Dumitru Moldoveanu care spune că costul este o
totalitate de cheltuieli, în expresie monetară, pe care producătorul le suportă pentru fabricarea şi
vînzarea bunurilor economice.
Pentru a pătrunde în esenţă vom menţiona mai jos funcţiile costului:
1. Prima funcţie a costului este cea de măsurare a cheltuielilor necesare pentru obţinerea unui
bun oarecare. În acest caz, în scopul reducerii costului, întreprinzătorul poate substitui un
factor de producţie cu altul.
2. O altă funcţie a costului este aceea că el constituie indicatorul principal pentru stabilirea
preţului la bunurile oferite pentru vînzare.
3. Costul îndeplineşte şi o funcţie de control şi de reglare a activităţii economice. Mărimea
costului permite a determina cît de eficient sînt utilizate resursele economice.
4. În fine, mărimea costului permite determinarea nivelului eficienţei economice a
întreprinderii [21, p. 102].
Conform S.N.C. 3 costul cuprinde:
 pentru întreprinderile de producţie – consumurile directe de materiale , consumurile directe
privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie;
 pentru întreprinderile de comerţ – costul mărfulrilor vîndute;
 pentru întreprinderile de prestări de servicii – consumurile de materiale, consumurile
privind retribuirea muncii, consumuri indirecte de producţie.

16
 Costul de producţie este reprezentat de suma costurilor, ca expresie valorică a consumurilor
factorilor de producţie, efectuate cu ocazia fabricarii unui produs, executării unei lucrări sau prestării
unui serviciu.

Costul de producţie = Cheltuieli directe + Cheltueli indirecte repartizate raţional;

Costul de producţie total = Costul de producţie + Cheltuieli generale de administratie +

Cheltuieli de desfacere.

După Moldoveanu D. şi revista ,,Contabilitate şi Audit” clasificăm costul de producţie astfel:

 costuri de producţie pe termen lung;
 costuri de producţie pe termen scurt.
Un aspect important al analizei costurilor îl constituie abordarea acestora pe termen scurt şi
termen lung. O astfel de delimitare reflectă particularităţile organizării producţiei în perioada scurtă
(SR) şi lungă (LR), nivelul mobilităţii în consumul factorilor. Perioada scurtă a producţiei este
perioada pe parcursul căreia consumul unor factori nu se modifică. Întreprinderea, în aşa ca z, îşi
poate extinde activitatea prin majorarea consumului factorilor variabili. Ca urmare, costul total pe
termen scurt se formează din două componente: costul variabil şi costul fix.
Pentru a determina costul total este necesar a aduna costul variabil şi costul fix pentru volumul
respectiv al producţiei.
TC = VC + FC
unde TC – cost total;
VC – cost variabil;
FC – cost fix.
Costul variabil reprezintă acele costuri operaţionale care variază în funcţie de ritmul operaţiilor
sau al volumului de producţie şi cuprinde cheltuielile cu material primă, salarizarea personalului
implicat nemijlocit în producţie, energia electrică şi termică, materialele auxiliare etc.
În funcţie de caracterul modificării costul variabil poate fi proporţional, progresiv şi degresiv.
Costul proporţional (figura 5.a) creşte în aceeaşi proporţie cu volumul producţiei, costul progresiv
(figura 5.b) creşte mai repede ca volumul producţiei, iar costul degresiv (figura 5.c) înregistrează o
creştere mai mică decît volumul producţiei.
Costurile fixe sînt acelea care rămîn constante ca valoare, nefiind afectate de ritmul operaţional
sau al volumului de producţie. Ele sînt suportate de întreprindere pentru a dispune de o anumită
putere şi eficacitate în organizarea activităţii. Costurile fixe sînt legate de politica pe termen lung

17
 Figura 5. Costul variabil proporţional (a), progresiv (b), degresiv (c).

a unităţii patrimoniale, în timp ce costurile operaţionale corespund realizărilor acesteia, dar pe

termen scurt. Grafic această dependenţă se prezintă printr-o dreaptă orizontală (figura 6) şi ţine de
cheltuelile cu uzura mijloacelor fixe, întreţinerea aparatului administrativ etc.
Clasificarea costurilor fixe:
1. Costuri fixe propriu-zise reprezintă acele costuri operaţionale care rămîn constante în timp sau
care se modifică doar la intervale de timp mari, datorită acţiunii altor factori de producţie.
2. Costuri relative fixe reprezintă acele costuri operaţionale care manifestă o sensibilitate mai
mare faţă de volumul fizic al producţiei, respective capacitatea de producţie.

Evfp = Cf 0 * Q1
Q0
unde Evfp - efectul obţinut prin creşterea volumului fizic al producţiei;
Cf0 - costuri fixe în perioada de bază;
Q – cantitatea.

Figura 6. Evoluţia costului fix

În continuare vom caracteriza evoluţia costul pe termen lung. La fel ca şi costul pe termen
scurt, costul pe termen lung este format din: costuri pe termen lung (LRTC), mediu (LRAC),
marginale (LRMC). Curbele costurilor pe termen lung determină costurile respective minimale

18
necesare pentru fabricarea volumului dat al producţiei în cazul cînd toţi factorii sînt variabili. Costul
total pe termen lung înregistrează o creştere continuă, fapt ce se explică prin sporirea necontenită a
volumului producţiei (figura 7).
Costul mediu şi costul marginal se înscriu pe o tendinţă de reducere urmată apoi de o tendinţă
de creştere (figura 8).

Figura 7. Evoluţia costului total Figura 8. Evoluţia costului mediu şi costului

pe termen lung marginal pe termen lung

Variaţia costului mediu pe termen lung (forma curbei LRAC) este în dependenţă directă de
efectul modificării scării producţiei. Un asemenea efect determină majorarea (reducerea) volumului
producţieiîn cazul cînd consumul tuturor factorilor creşte (scade) în aceeaşi proporţie. Notînd prin
“a” proporţia modificării consumului factorilor, iar prin “b” modificarea volumului producţiei, putem
sesiza următoarele efecte şi tendinţe de modificare a costului mediu pe termen lung:
- dacă b > a - efect pozitiv şi LRAC se reduce;
- dacă b = a - efect zero şi LRAC rămîne neschimbat;
- dacă b < a - efect negativ şi LRAC creşte.
Cele trei situaţii sînt prezentate grafic în figura 9.
Pînă la volumul Q1 se manifestă efect pozitiv al modificării scării producţiei, pe porţiunea Q1Q2 –
efectul este zero, iar pentru un volum ce depăşeşte Q2 efectul are valori negative. Forma curbei
LRAC din figura 4 a fost bazată pe presupunerea că după efectul pozitiv urmează imediat efectul
negativ, fapt ce explică forma “U” a acesteia. Pe intervalele de variaţie în care costurile medii
descresc, întreprinderile obţin aşa-numitele economii interne la scară.

19
 Figur 9. Costul mediu pe termen lung şi efectele modificării scării producţiei.

Un interes deosebit la adoptarea deciziilor manageriale prezintă costurile medii şi marginale.

Costurile medii reflectă costurile calculate pe unitate de produs. Analizei poate fi supus costul
mediu total, costul mediu variabil şi costul mediu fix. Principiile calculării fiecărui indicator sînt
identice şi prevăd raportarea costului respectiv (total, variabil, fix) la volumul producţiei. Astfel
pentru a calcula costul mediu utilizăm următoarele formule (vezi formula 1, 2, 3):

ATC = TC/Q (1)

unde ATC – costul mediu total;
TC – costul total;
Q – cantitatea.

AVC = VC/Q (2)

unde AVC – costul mediu variabil;
VC – costul variabil;
Q – cantitatea.

AFC = FC/Q (3)

unde AFC – costul mediu fix;
FC – costul fix;
Q – cantitatea.

Costul marginal în conformitate cu revista ,,Contabilitate şi Audit” determină modificarea

costului total cauzată de majorarea volumului producţiei cu o unitate şi poate fi calculat astfel (vezi
formula 4):
MC =TC/Q (4)
unde MC – cost marginal;
TC – cost total;
Q – cantitatea.

20
 După Căpuşeanu Sorinel costul marginal reprezintă acel cost diferenţial care este legat de
fabricaţia ultimii unităţi de produs în vederea atingerii unui anumit volum de producţie dat.
Deoarece variaţia costului total este influenţată doar de modificarea costului variabil, costul
marginal poate fi calculat de asemenea ca VC/Q. În analiza managerială a costurilor se utilizează
pe larg indicatorul ,,costul marginal factorial” (MCF), care determină cheltuielile suplimentare
aferente majorării consumului factorului cu o unitate şi poate fi calculat în modul următor (vezi
formula 5):
MCF = ΔTC/ΔX (5)
unde MCF – costul marginal factorial;
TC – costul total;
ΔX - este modificarea consumului factorului.

Dacă am face o comparaţie între costul mediu şi costul marginal putem spune că ,,spre
deosebire de costurile medii, care privesc întreaga producţie a întreprinderii, costurile marginale sînt
determinate numai de către o parte a acesteia, şi anume de ultimul strat care se adaugă sau se scade”
[12, p. 29].
Calculaţia costului este un sistem de evidenţă şi raportare a consumurilor de producţie şi a
prestării serviciilor atît în ansamblu, cît şi în mod detaliat. Acesta cuprinde metode de clasificare,
reprtizare, totalizare şi rapoarte a consumurilor efective şi compararea lor cu consumurile normate
(standart). Determinarea costului de fabricaţie a unui produs sau de prestare a unui serviciu este
necesară la stabilirea preţului de vînzare sau a tarifului. Pe lîngă aceasta, consumurile la fabricarea
produsului sunt necesare pentru evaluarea stocului de produse care trebuie să fie cunoscute la
întocmirea bilanţlui contabil şi rapoartele privind rezultatele financiare.
Sistemul calculării costului include următoarele tipuri de metode:
1. Metoda clasică;
2. Metoda modernă.
Grupare metodelor de calculaţie în clasice şi moderne se face în primul rînd în funcţie de
ordinea lor de apariţie şi utilizare în timp, precum şi în raport cu gradul lor de fundamentare
ştiinţifică (vezi figura 10).
Aşa dar, una din metodele clasice de calculaţie a costului este metoda globală, aceasta se
utilizează de către unităţile economice care fabrică un singur produs (fabricile de ciment, de
cărămizi, hidrocentralele, producţia de energie etc.), precum şi de către unităţile care fabrică (din
aceeaşi materie primă) produse cuplate. Literatura de specialitate recomanda această metodă
(cunoscută şi sub denumirea de metoda diviziunii sau de metoda calculaţiei simple) şi în cazul
centrelor de produţie, atelierelor sau secţilor care fabrică doar cîte un singur produs, fără

21
semifabricate şi fără producţie neterminată (sau cu producţie neterminată constantă) la încheierea
perioadelor de gestiune, atunci cînd acestea sînt organizate independent [14, p.82].

Metode de calculare a
costului

Metoda Metoda
calsică modernă

Metoda Metoda pe Metoda pe Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda

globală faze comenzi costurilor normativă costurilor G.P. Preţ-Cost tarif-oră-
standart directe
masină

Figura 10. Clasificarea metodelor de calculaţie a costului.

Specificul acestei metode constă în identificarea tuturor cheltuielilor de producţie direct pe

produs sau grupa de produse care le-a ocazionat, avănd un caracter de cheltuieli directe. Un aspect
esenţial impus de necesitatea cunoaşterii structurii costurilor, analizării şi controlului acestora îl
constituie, evidenţierea cheltuielilor pe grupe de cheltuieli, respective directe şi indirecte [12, p.172].
A doua metodă clasică de calculaţie a costului este metoda pe comenzi, în general prin comandă
se înţelege o cerere prin care un beneficiar (o întreprindere, o instituţie sau o persoana fizică) solicită
livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu, de o calitate dată şi
într-un anumit termen . Comanda de livrare generează comanda de producţie, care, la rîndul ei,
capătă şi calitatea de comandă de calculaţie a costurilor.
Metoda pe comenzi se aplică mai cu seama în întreprinderile cu producţie individuală şi de serie
(care nu se repetă sau se repetă foarte rar). Ea se bazează pe principiul evidenţierii, colectării şi
repartizării costurilor de producţie pe fiecare comandă în parte, obiectivul evidenţei şi calculaţiei
efective constituindu-l deci comanda. Toate documentele de evidentă şi cele operative trebuie să fie
prevăzute cu numărul comenzii la care se referă.
Deşi metoda de calculare a costurilor este denumită pe comenzi, trebuie să atragem atenţia încă
de la început asupra faptului că doar în evidenţa şi în urmărirea costurilor de produţie obiectul îl
constituie comanda. Adevăratul purtător de costuri pentru care se determină pîna la urma costul
unitar, este produsul (sau produsele, lucrările şi serviciile solicitate prin comandă).
Metoda pe comenzi se aplică în două variante principale distincte:
 varianta fără semifabricate;

22
  varianta cu semifabricate.
Varianta fără semifabricate se aplică la unităţile cu producţie individuală şi în serie, unde
comanda ca obiect are un singur produs sau un lot de produse, bazîndu-se pe următoarea metoda de
calculare:
n n n

Σ [Σ cheltuieli directe + Σ Cheltuieli indirecte] (1)

S=1 d=1 i=1
C=___________________________________________________________________
Q

unde C - costul;
S - secţia;
d - tipul cheltuielilor directe;
i - tipul cheltuielilor indirecte;
Q - cantitatea.

Varianta cu semifabricate se utilizează atunci cînd produsele finite sînt constituite din mai
multe părţi bine individualizate, cînd comenzile au ca obiect: loturi de piese sau repere brute produse
în întreprindere, loturi de piese sau repere (din produţie proprie sau din afară) prelucrate şi finisate,
loturi de produse finite etc. Pentru a se stabili costul unitar pe purtătorii finali este necesar să se
efectueze mai întîi calculaţiile pe piese brute şi semifabricate proprii, iar apoi pe opereţii de
prelucrare şi finisare ale acestora. În acest caz, costul se calculează mai întîi pe fiecare piesă sau
semifabricat utilizîndu-se relaţia (2), după care se determină costul pe unitate de produs din cadru
comenzii, folosinduse relaţia (3):

C = cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte ; (2)

Us Q

unde CUs - costul pentru un semifabricat sau piesă.

C = C1 + C2 +.....C n + cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte . (3)

UPF Q

unde C UPF - cost unitatr pe unitate de produs.

De regulă, comenzile se lansează pentru cantităţi determinate de produse, semifabricate sau

piese, în aşa fel încît ele să poată fi executate în decursul unei singur perioade de gestiune, ceea ce-i
asigură calculaţiei pe comenzi o anumită periodicitate.

23
 Deşi permite obţinerea unor informaţii utile cu privire la costurile totale şi unitare, metoda pe
comenzi este confruntată totuşi cu o serie de deficienţe, astfel ea nu permite calcularea costului de
producţie pe fiecare perioadă de gestiune , ci numai la terminarea comenzii.
A treia metodă de calculaţie a costului este metoda pe faze care se aplică, de regulă, în unităţile
patrimoniale care au ca obiect producţia de masă şi care se caracterizează prin fabricarea unor
cantităţi mari de producţie cu stabilitate în ceea ce priveşte nomenclatura produselor şi care se obţin
în cadrul unor faze succesive de prelucrare a unuia sau a mai multor materiale iniţiale (ex. producţia
unităţilor de expluatare minieră şi carboniferă, producţia rafinărilor de petroletc.).
Această metodă se caracterizează prin faptu că colectarea cheltuielilor directe se efectuiază pe
faze dar cele indirecte pe locuri de cheltuieli [12, p.185].
La determinarea costului produselor consumurile totale aferente produselor se împart la numărul
unităţilor produse. Conform metodei de calculaţie pe faze în evidenţa consumurilor se folosesc atîtea
conturi anlitice, cîte secţii (etape) participă la fabricarea produsului. Numărul conturilor depinde de
numărul secţiilor încadrate în acest proces însă modul de participare a acestora la procesul de
producţie şi componenţa consumurilor în fiecare secţie pot fi diferire [26, p.64].
Din cele menţionate mai sus ţinem să specificăm că la stabilirea numărului de faze trebuie să se
ia în consideraţie următoarele aspecte:
 baza fazelor de calculaţie a costurilor o constituie fazele de fabricaţie (succesive sau
independente) la finele carora producţia poate fi masurată;
 numărul fazelor tehnologice care se pot reuni într-o singură fază de calculaţie a costurilor
(în scopul simplificării calculaţiei) se stabileşte în aşa fel încît să nu se depaşească limitele
de responsabilitate ale atelierului sau secţiei (pentru a nu se încălcă principiul autonomiei la
aceste niveluri);
 în cadrul fiecarei seţii, fazele de calculaţie se pot delimita pe instalaţii complexe de
fabricaţie sau pe linii tehnologice, dacă de pe acestea rezultă produse sau semifabricate
diferite, cărora le corespund costuri de prelucrare diferite;
 delimitarea fazelor de fabricaţie poate fi realizată şi în interiorul fazelor de fabricaţie, dacă
în cadrul lor, din cauza randamentelor diferite ale utilajelor, apar întreruperi ale procesului
de fabricaţie, însoţite de depozitarea producţiei (punctele de întrerupere constituind limitele
fazelor de calculaţie) etc. [14, p.88].
Fiecare fază de calculaţie a costurilor se codifică, codurile lor fiind înscrise în toate
documentele privind costurile şi producţia fabricată în cadrul lor.

24
 Obiectul calculaţiei costurilor în condiţiile aplicării acestei metode îl constituie fazele (care
joacă rolul purtătorilor intermediari de costuri) şi produsele fabricate (care sînt purtătorii finali sau
propriu-zişi de costuri).
Ca şi metoda pe comenzi, metoda pe faze se aplică în doua variante: cu semifabricate şi fără
semifabricate.
Varianta cu semifabricate impune determinarea mai întîi a costului pe fiecare semifabricat
(luîndu-se în considerare costul materiilor prime şi materialelor sau costul semifabricatului primit din
faza anterioară, precum şi toate celelalte costuri directe şi indirecte care ţin de faza considerată), iar
apoi a costului pe produs aferent fazei respective. Costul integral al ultimei faze de prelucrare sau
finisare va fi costul produsului finit. Această variantă este specifică situaţiilor în care fiecare fază se
finalizează cu un semifabricat al carui cost trebuie sa fie cunoscut.
Transferarea succesivă a costului de la o fază la alta ne conduce la următoarea relaţie de calcul
al costului unitar aferent unei faze oarecare:
n n

Cf-1 + ΣCHD + ΣCHI

j=1 j=1
cf = _________________________________
Q
unde cf – costul unitar aferent unei faze;
Cf-1 – costul total aferent fazei anterioare;
CHD – consumuri directe de materiale;
CHI – consumuri indirecte de materiale;
Q – cantitatea totală rezutată din fază.

La varianta fără semifabricate costul nu se determină după fiecare fază, ci numai pentru
produsul finit care rezultă din ultima fază sau etapă de prelucrare. Aceasta se bazează pe faptul că din
toate fazele de calculaţie anterioare ultimei faze nu rezultă semifabricate, ci numai producţie în curs
de execuţie care trece de la o fază de prelucrare la alta, fără depozitare intermediară sau dacă aceasta
are loc ea se face pentru o perioadă scurtă de timp şi nu reclamă calculul costurilor intermediare.
Ca rezultat nici consumurile de producţie nu se trec în contabilitatea de gestiune de la o fază la
alta, ele se însumează extracontabil, la sfîrşitul perioadei de calculaţie a costurilor pentru producţia
ce a parcurs ultima fază de calculaţie, concretizîndu+se într+un produs finit.
Pentru stabilirea costului unitar al producţiei finisate se procedează astfel:
1. Cheltuielile de producţie directe se colectează separate pe faze de calculaţie şi pe purtători
în funcţie de natura acestora.

25
 2. Consumurile indirecte de producţie se calculează numai pe faze de calculaţie, urmînd ca la
sfîrşitul perioadei de calculaţie a costurilor sa se repartizeze pe purtători de consumuri în
cadru fiecarei faze, conform procedeelor de repartizare a consumurilor indirecte.
3. Se determină consumurile de producţie directe şi indirecte aferente produselor finite,
însumînd consumurile aferente producţiei de la începutul perioadei de gestiune cu
consumurile effective ocazionate în cursul perioadei de gestiune, din care se deduc
consumurile aferente în curs de execuţie de la sfîrşitul perioadei.
4. Se determină costul total şi unitar prin însumarea extracontabilă a consumurilor aferente
fiecărui purtător de consumuri din toate fazele care au participat la fabricarea produsului
respective. Consumurile totale astfel determinate se raportează la cantitatea de produse
obţinînd costul unitar, conform următoarei relaţii:

Σf(CHD + CHI)
Cu = _________________,
Q

unde Σf – suma fazelor de producţie.

Principalul dezavantaj al metodei este faptu că nu se asigură o concordanţă între circuitil
materiilor prime şi materiilor între faze sub formă de producţie în curs de execuţie[26, p.80].
În concluzie cele trei metode de calculaţie a costurilor (globală, pe comenzi şi pe faze),
cunoscute şi sub denumirea de metode absorbante, şi-au dovedit şi continuă să-şi dovedească
utilitatea datorită faptului că formele de organizare a producţiei şi tehnologiile de fabricaţie pe care
se bazează îşi menţin existenţa. Trăsătura lor comuna este aceea că ele sînt metode universale de
oganizare a calculaţiei şi de calculaţie, din care derivă toate celelalte metode.
Dinamismul tehnologiilor de fabricaţie şi al formelor de organizare determină adeseori trece de
la o metodă la alta de calculaţie a costurilor sau combinarea acestor metode.

În acest paragraf noi am examinat noţiunea de cost din punctul de vedere a mai multor autori,
am enumerat funcţiile şi am clasificat tipurile de costuri. S-a descris metodele clasice şi moderne de
calculare a costului.
***
În capitolul I noi am reflectat diferenţa între contabilitatea managerială şi financiară. S-a
difinit şi examinat noţiunea de consum, cheltuială, cost precum şi clasificarea acestora. De
asemenea, au fost enumerate şi caracterizate metodele de calculare a costului.

26
 Capitolul II
Contabilitatea consumurilor şi calculaţia costului de producţie la
Î.S. Combinatului Vitivinicol ,,Naţional –Vin”
§ 2.1. Contabilitatea consumurilor directe de producţie

Viticultura şi vinificaţia au căpătat o vastă dezvoltare în Republica Moldova fiind una din cele
mai prospere ramuri ale industriei de prelucrare. Pînă în prezent vinificaţia era ramura cea mai
productivă a ţării. Acest fapt poate fi constat din datele oferite de Biroul Naţional de Statistică,
conform cărora anual din exportul producţiei vinicole se obţinea cîte 220 ml. dolari SUA, constituind
circa o pătrime din exportul ţării. În ramura vinicolă erau antrenaţi 25 % din resursele de muncă
industrială. Dar în ultimii doi ani exportul vinicol a scăzut considerabil, această micşorarea fiind
cauzată de imbargoul pus de Rusia pe 27 martie 2006. Conform datelor statistice în anul 2007 venitul
în vinificaţie s-a micşorat faţă de anul 2006 cu 1 633 mln lei sau cu 29,5 % şi la băuturile spirtoase
cu 444,5 mln lei sau cu 22 % [31].
În condiţiile actuale procesul gestionării eficiente a producţiei depinde de faptul cît de raţional
este construit sistemul evidenţei interne de producţie la întreprindere şi cît de obiectiv reflectă
procesele de producţie ale acesteia. Economia de piaţă prezentă a determinat întreprinderile să -şi
decidă de sine stătător activitatea de producţie şi să utilizeze cît mai eficient toate tipurile de resurse
consumate.
Datele oferite de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” ne permite să analizăm toate
tipurile de consumuri care pot apărea în procesul producţiei. Astfel, mai întîi vom specifica că la
Combinatul Vitivinicol se desfăşoară atît activitatea primară (prelucrarea primară a strugurilor) cît şi
cea secundară (îmbutelierea materiei prime) de prelucrare a materiei vinicole.
Produsele vinicole obţinute la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” sînt de o înaltă
calitate, acest fapt se datorează nivelului superior de calificare a specialiştilor şi a utilajelor
performant existente la întreprindere. Actualmente întreprinderea dispune de secţii de bază şi secţii
auxiliare. Secţia de bază este formată din trei secţii şi anume:
 Secţia materiei prime;
 Secţia de cupajare;
 Secţia de îmbuteliere.
Secţia materie primă are trei linii : una italiană şi două moldoveneşti. Cea italiană se bucură de
un utilaj mai performant, de aceea şi rezultatele obţinute de această linie sunt mult mai bune decît a
liniei moldoveneşti. Linia tehnologică italiană are efecte mari economice: este mobilă, cîntăreşte de

27
1,7 - 2,0 ori mai puţin, consumă de 2 - 3 ori mai puţină energie electrică, este deservită de un
personal cu 50 % mai redus.
În urma creditului primit Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” s-a ales cu o linie nou-
nouţă cu utilaj al firmei Vello.
Secţia dată dispune de: drobitoare, frigidere, acratofoare şi prese ale firmei Vello: HL 45 de
4500 litri, HL 70 de 7000 litri.
Capacitatea de producţie a secţiei materie prime este egală cu aproximativ 1500 tone poamă, iar
capacitatea de păstrare este estimată în jurul la 300-340 mii dal.
În secţia de cupajare are loc cupajarea vinurilor. Cupajarea se face diferit pentru fiecare tip de
vin. Cupajarea este operaţie de amestecare a două sau mai multe vinuri din soiuri diferite, precum şi
eventual din diverşi ani de recoltă, în vederea obţinerii unui produs cu însuşiri organoleptice
superioare. În cazul în care nu s-a eliminat prin prin metode naturale excesul de săruri tartice, cu o
lună înainte de îmbuteliere, se efectuează un tratament de refrigerare a vinului.
Refrigerarea este operaţiunea tehnologică de răcire a vinului pînă la apropierea punctului său de
congelare în vederea eliminării excesului de tartat acid de potasiu care, dacă rămîne, precipită
ulterior după îmbuteliere. Refrigerarea se poate realiza cu ajutorul frgulelui natural sau a frigului
artificial. În cel de-al doilea caz, vinul, după răcire, este trecut în cisterne izoterme, în care este
păstrat timp de 10-15 zile.
Deasemenea secţia dată dispune de 4 cupajoare: două din ele au 9000 dal, iar celelalte două
sunt de 5000 dal. În termoreactor vinului îi este adăugat un amestec de zahăr şi acid citric, unde se
păstrează o zi, apoi totul se pompează.
Secţia mai dispune şi de 5 cisterne din inox utilizate pentru păstrarea vinului cît timp este
nevoie, iar apoi este scurs din cisternă pentru a fi transportat prin conducte în următoarea secţie -
secţia de îmbuteliere.
Îmbutelierea vinului este ciclul final de operaţii şi cel mai important în urma căruia vinul
obţinut obţine aspectul marfar. Turnarea vinului în sticle presupune respectarea strictă a anumitor
condiţii tehnologice şi executarea conservativă a unor procedee tehnologice şi de control.
Înainte de îmbuteliere sunt apreciate calităţile organoleptice ale vinului: calitatea, culoarea,
aroma, gustul. O condiţie principală este claritatea strălucitoare. În toate vinurile, înainte de turnare,
se determină conţinutul de: alcool etilic, zahăr, acizi titrabili, acizi volatili, anhidridă sulfuroasă.
Utilajelor performante de tip Vello (marcă italiană) permite fabricarea vinurilor de diferite soiuri: vin
roşu, spumant (obişnuit-sec, demisec, demidulce) şi a vinurilor tari, în deosebi putem remarca
prelucrarea vinurilor cu tehnologii mai speciale, precum Kagor, Lidia Zemfira , Portvein, vinuri

28
aromatizate şi alte vinuri. Cum am mai menţionat întreprindere dispune şi de secţii auxiliare, şi
anume:
 cazangeria;
 centrala electrică.
Tehnologii întrebuinţate de Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” în producerea vinului şi
materialelor utilizate pentru răcirea acestuia, permite obţinerea unor vinuri stabile preconizat pentru
păstrarea îndelungată sau transportarea lor la distanţe mari, volumul de vînzări în 2005 a cuprins 6
659 mii lei. Combinatul oferă servicii şi pentru prelucrarea repetată a viţei de vie. Aceste tehnologii
avansate permit prelucrarea a 4000 tone de viţă de vie pe sezon. Folosirea tehnologiilor de
prelucrarea a sorturilor albe, permite obţinerea şampanie de calitate superioară. De exemplu
şampania prelucrată în Combinatul nostru a obţinut medalia de argint la Expo-Vin Moldova 2004.
În continuare vom descrie metoda de prelucrare primară a strugurilor utilizată la Î.S.
Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”. Aşadar, prelucrarea în sine a strugurilor constă din
extragerea mustului din boabe prin zdrobitul şi dezbrobonitul strugurilor, în separarea mustului răvac
şi presarea boştinei.
Spre exemplu, pentru prepararea vinurilor albe, strugurii se zdrobesc şi se dezbrobonesc, iar
boştina rezultată se presează cu ajutorul preselor. Mustul obţinut se trece în căzi sau cisterne pentru
limpezire şi apoi numai partea limpede este trecută în vase pentru fermentare, unde se însămânţează
cu maia activă de drojdii selecţionate. În acest caz, mustul fermentează fără pieliţe, seminţe şi
ciorchini. Acelaşi mod de prelucrare a strugurilor este folosit în cazul preparării vinurilor albe din
struguri cu pieliţa roşie, dar cu miezul necolorat (vinificarea ,,în alb”). Vinificarea strugurilor atacaţi
de mană, oidium, mucegaiuri şi a celor accidentaţi de grindină se face tot după schema tehnologică a
preparării vinurilor albe [3, p.9].
Pentru prepararea vinurilor roşii, strugurii se zdrobesc şi se dezbrobonesc, iar mustuiala este
trecută în căzi de fermentare, unde se tratează cu doze corespunzătoare de bioxid de sulf şi se
însămânţează cu maia de drojdii selecţionate. Prin urmare, mustul fermentează împreună cu pieliţele
şi seminţele, de unde se extrag substanţele colorante, aromate şi cele tanante. Vinul obţinut, cu
fermentaţia terminată sau neterminată, se trage de pe boştină şi se trece în vase, iar boştina se
presează. Vinul de la presare este şi el trecut în vase, pentru a-şi termina fermentaţia. Acelaşi mod de
prelucrare a strugurilor este utilizat şi în cazul preparării vinurilor aromate, cu singura deosebire că
mustul fermentează pe boştină numai cel mult 2 zile.
Procesul tehnologic a industriei vinicole primare descris mai sus este organizat şi sitematizat cu
ajutorul unui şir de documente, care permit ducerea unei evidenţe stricte a consumurilor apărute în

29
procesul producţiei. Deci, vom examina documetele primare care sînt întocmite la recepţionarea
strugurilor şi a vinului brut.
Aşa dar, recepţionarea acestora se face în baza fişei de recepţie, actelor de achiziţie şi
certificatelor de calitate. La recepţia strugurilor se determină conţinutul de zahăr din struguri,
deoarece în funcţie de acest procent se fac anumite reduceri (majorări) de preţ, iar în ultimă instanţă
aceasta se reflectă şi asupra valorii de intrarea a strugurilor.
În urma prelucrării strugurilor şi primirii mustului, zilnic se întocmeşte Procesul verbal de
transformare a strugurilor în must prin vinificarea în alb şi/sau Procesul verbal de transformare a
strugurilor în must prin vinificarea în roşu.
După finisarea procedurii se întocmeşte un document centralizator Registrul proceselor verbale
de prelucrare a strugurilor, separat pe soiuri de struguri. În registru se indică data şi numărul
procesului verbal, cantitatea strugurilor prelucraţi (kg), a zahărului (dacă a fost adăugat, în kg şi dal),
a mustului primit (în kg şi dal), şi a ciorchinilor (kg). Registrul se semnează de către şef şi contabil.
După cum am mai menţionat Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” practică şi procesul
vinicol secunadar, adică pregătirea şi îmbutelierea materiei vinicole, ca exemplu, vom caracteriza
procesul tehnologic la spumantul ,,Moldavskoe Igristoe” produs de întreprindere.
Procesul tehnologic de fabricare al vinului Spumant natural alb ,,Moldavskoe Igristoe”
include: recepţionarea vinurilor materie primă, asamblarea, cupajarea, tratarea; prepararea licorilor;
prepararea maielii de levuri selecţionate; prepararea amestecului fermentativ; fermentaţia secundară
a amestecului fermentativ în rezervoare termetice; refrigerarea şi îmbutelierea izobarometric a
vinului; prezentarea produsului finit.
Vinurile materie primă de struguri albe pentru vinul Spumant natural alb ,,Moldavskoe Igristoe”
se prepară din struguri de soiuri albe din specia Vitis viniferă L. în corespundere cu IT MD 67-
02934365-673. Caracteristicile organoleptice ale vinurilor materie primă de struguri albe pentru
vinuri spumante trebuie să corespundă tabelului ce urmează (vezi tabelul 2.1):
Tabelul 2.1
Caracteristicele organoleptice a vinurilor spumante
Cracteristici Condiţii de administrare
1. Limpiditatea Limpezi, fără sediment şi particole de suspensie.
2. Culoarea Galben pai deschis, se admite o nuanţă roşie în
vinurile materie primă fabricate din struguri de soiuri
roşii, după metoda vinificaţiei în alb.
3. Alcool Corespunzător soiului de struguri, fără nuanţe străine.
4. Gust Pur, armonios, proaspăt fără nuanţe străine.

30
 Fiecare lot de vinuri materie primă asamblate se tratează în următoarea succesiune. În vin se
administrează tanin sub formă de soluţie în vin, apoi peste 24 h se administrează soluţia apoasă de
ferocianură de potasiu, după aceea cleiul şi la sfîrşit bentonită sub formă de suspensie apoasă de 20
% şi se dirijează la limpezire. Se recomandă dizolvarea taninului în alcool.
Vinurile materie primă tratate se limpezesc prin decantare, apoi se dirijează la filtrare şi
cupajare. Ca rezultat, pentru casarea valorii materiei prime şi a materialelor (alcoolul, zahărul ş. a.),
consumate la cupajare, precum şi pentru înregistrarea la intrări a amestecului primit, se întocmesc
Procese verbale de cupajare.
La tragerea cupajului de pe drojdie se întocmeşte Procesul verbal privind decantarea vinului
brut de pe drojdie. Documentul respectiv conţine trei compartimente. Primul cuprinde cantitatea
efectivă a vinului brut transmis la returnare. Cantitatea vinului brut primit în urma decantării este
indicată în compartimentul al doilea. Înscrierile se fac în consecinţa măsurărilor nemijlocite,
calculelorşi analizelor de laborator după decantare. Compartimentul trei conţine date despre
depunerile obţinute (de drojdie sau clei). Cantitatea depunerilor se determină prin diferenţa dintre
volumul vinului brut transmis şi primit în urma decantării, ţinându-se cont de pierderile permise ca
rezultat al prelucrării tehnologice. În baza acestui document se casează valoarea vinului brut transmis
la returnare şi se trece la intrări vinul şi depunerile obţinute după decantare.
Astfel cupajul pentru fabricarea vinului spumant natural alb ,,Moldavskoe Igristoe” se prepară
din vinuri materie primă albe din struguri de soiurile Chardonnay, grupei Pinot (cel putin 40 %.) şi de
alte soiuri albe din specia Vitis vinifera L., destinate pentru vinurile spumante, pe ba za cupajului de
probă. Pentru ameliorarea calităţii vinurilor spumante, în unii ani aparte, se recomandă utilizarea în
cupaj a vinurilor materie primă pentru vinuri spumante maturate în cantitate de cel mult 20 %. La
necesitate cupajul se tratează cu substanţe de cleire conform ,,Instrucţiunii tehnologice” referitoare la
tratarea vinurilor materie primă şi vinurilor la întreprinderile vinicole şi se refrigerează. În acest scop
vinurile materie primă se refrigerează pînă la o temperatura de minus 2 minus 4 C, se mentine 3-5
(zile), apoi se filtrează la această temperatură şi se dirijează pentru odihna ( păstrare) .
După menlinere (păstrare) cupajele de vinuri materie primă, la necesitate, se supun tratării
suplimentare şi filtrării, şi în caz de necesitate se acidulează cu acid citric conform calculului pentru
aducerea cupajelor de vinuri materie primă pînă la condiţiile stabilite după concentraţia în masă a
acizilor titrabili.
Conform datelor specificate mai sus ajungem la concluzia că procesul de producţie este format
din mai multe faze, în conformitate cu care poate fi organizată evidenţa analitică a consumurilor.
Aşadar, la păstrarea şi prelucrarea materiei vinicole sunt delimitate 3 faze:

31
 1) păstrarea şi îngrijirea vinurilor, aici se acumuleză consumurile privind pritocirea, filtrarea,
prelucrarea termică şi alte consumuri legate de păstrarea şi îngrijirea vinului brut;
2) prelucrarea tehnologică, la această fază consumurile se acumulează din momentul
transmiterii materiei prime în secţia de cupajare. Aici se includ consumurile aferente prelucrării
cupajelor, consumurilor de regie şi pierderilor tehnologice în urma cupajării;
3) îmbutelierea vinurilor, se referă la costul efectiv al vinului, primit din secţia de cupajare,
consumurile de filtrare, turnare, finisare, valoarea ambalajelor tehnologice, consumurile de regie.
În perioada practicii am studiat mai multe registre contabile, în baza cărora putem menţiona că
evidenţa consumurilor directe la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” se duc cu ajutorul
conturilor 811 ,,Activităţi de bază” şi 812 ,,Activităţi auxiliare”. De remarcat este faptul că în
vinificaţie aceste conturi formează mai multe subconturi (vezi figura 1).

Conturile de evidenţă a
consumurilor indirecte

811 ,,Activitatea de bază” 812 ,,Activităţi auxiliare”

Subconturi: Subconturi:
811.1 ,,Consumuri de materiale” 812.1 ,,Consumuri de materiale”
811.2 ,,Consumuri privind 812.2 ,,Consumuri privind
retribuirea muncii” retribuirea muncii”
811.3 ,,Contribuţii pentru 812.3 ,,Contribuţii pentru
asigurările şi protecţia socială” asigurările şi protecţia socială”
811.4 ,,Consumuri indirecte de 812.4 ,,Consumuri indirecte de
producţie” producţie”

Figura 1. Clasificarea conturilor de evidenţă a consumurilor de producţie

Sarcina principală a contabilităţii de gestiune este evidenţa consumurilor şi calcularea costului

produselor. În majoritatea ramurilor ale industrie consumurile directe de materiale se include direct
în costul de produsului, adică nemijlocit pe baza datelor din documentele primare fără efectuarea
unor calcule suplimentare.
Însă includerea directă a consumurilor de materiale nu este mereu posibilă, deoarece dese ori
din unul şi acelaş material se obţin mai multe produse. Din acest motiv consumurile directe de
materiale se repartizează în costul produsului fabricat în baza următoarelor metodelor: metoda
normatică şi metoda coeficientului de echivalenţă (vezi paragraful 1.1).

32
 La întreprinderile vinicole se practică mai multe metode de evidenţă a consumurilor directe,
însă în continuare noi vom caracteriza metoda normativă, deoarece aceasta şi este aplicată la
întreprinderea cercetată de noi.
În conformitate cu datele din F-5 ,,Balanţa de verificare finală” a Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin” , am constatat că din soiul de struguri ,,Aligote”, se pot obţine mai multe soiuri de
materie vinicolă, cum ar fi spumant, vin ordinar ş.a.. Pentru a determina cum este reflectat acest
procedeu în contabilitate, vom examina datele înregistrate în toamna anului 2007 Combinatul a
prelucrat 74 290 kg struguri de poamă Aligote, din care s-au obţinut 4 457 dal must răvac (pentru
spumant) şi 1 277 dal must fracţiune (pentru vinurile ordinare), de asemenea 8 839 kg tescovină
(costul 0,14 lei) şi 3 715 kg ciorchine. Mai departe trebuie să stabilim care a fost valoarea
consumurilor pentru mustul răvac şi mustul fracţiune, cu scopul de a le include în costul produselor
finale. Ştim că un 1 kg de poamă Aligote constă 3,50 lei, înmulţim cantitatea 74 290 kg cu 3,50 lei şi
obţinem suma de 260 015 lei (74 290*3,50 = 260 015), aceasta fiind valoarea întregului lot. În
tabelul ce urmează vom stabili cum au fost repartizate consumurile pe feluri de produse, în baza
metodei normative de evidenţă a consumurilor directe (vezi tabelul 2.2):
Tabelul 2.2
Repartizarea consumurile pe feluri de produse fabricate
Denumirea Volumul efectiv, dal Coeficientul de Consum efectiv de
produsului repartiţie (k) materiale, lei
A 1 2 = total 3:total 1 3 = 2*1
Must răvac 4 457 45,35 202 124,95
Must fracţiune 1 277 57 911,95
Total 5 734 260 015

Aşadar, valoarea mustului răvac (răvacul este mustul de calitate superioară care se utilizeză la
fabricarea spumantului şi a vinurilor de marcă) este de 202 124,95 lei şi valoarea mustului fracţiune
(mustul de fracţiune este utilizat pentru vinurile ordinare) de 57 911,95 lei. În contabilitate se vor
forma următoarele formule contabile:
- pentru mustul răvac:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 202 124,95 lei;
Credit contul 211,,Materiale” – 202 124,95 lei.
- pentru mustul fracţiune:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 57 911,95 lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” – 57 911,95 lei.

33
 După prelucrarea strugurilor de Aligote se obţin deşeuri în formă de tescovină şi ciorchină, e de
menţionat faptul că tescovina, drojdiile de vin, borhotul şi multe alte sînt deşeuri recuperabile dar
ciorchinele obţinute sînt deşeuri irecuperabile.
La Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” deşeurile sînt aruncate, dar la multe
întreprinderi vinicole deşeurile de tescovină sînt utilizate. Aşadar, dacă Combinatul ar utiliza
deşeurile recuperabile de tescovină în contabilitate acestea ar fi repartizate în felul următor (vezi
tabelul 2.3):
Tabelul 2.3
Repartizarea deşeurilor de tescovină
Denumirea produsului Consumul efectiv de Coeficientul de Valoarea deşeurilor de
struguri, lei repartizare tescovină, lei
A 1 2 = total 5: total 1 3 = 2*1
1. Must răvac, lei 202 124,95 1 010,62
2. Must fracţiune, lei 57 911,95 0,005 289,55
3. Total 260 015 1 237,46

Prin urmare costul mustului răvac se va reduce cu 1 010,62 lei, în baza calculelor de repartizare
a deşeurilor (tescovinei), în contabilitate se va întocmi următoarea formulă contabilă:
Debit contul 211 „Materiale” – 1 010,62 lei;
Credit contul 811 „Activităţi de bază” – 1 010,62 lei.

Din strugurii ,,Aligote” poate fi obţinut spumant natural, şi anume din mustu răvac, care este de
cea mai înaltă fracţiune. Deci, cantitatea de 4 457,0 dal, must răvac, este îndreptată la fermentare,
unde se adugă 2 g/dal de levuri seci active. După fermentare cantitatea respectivă se decanteză şi se
întocmeşte ,,actul de decantare de pe drojdii”. În continuare vinul materie primă este supus tratării
conform schemei recomandată de laborator, după care se întocmeşte ,,fişa de cupaj”, tot aici la
cantitatea de 4 457,0 dal must răvac se adaugă bentonit şi cantitaea acestuia se măreşte pînă la 4 126
dal. După sedimentare vinul se decanteză de pe clei prin fitru şi întocmeşte ,,act de decantare de pe
sediment’’. După necesitate vinul este supus tratării termice (frig), fitrat şi apoi îndreptat la
şampanizare conform programului.
La finele procedurii descries mai sus se calculeză pierderile tehnologice lunare, conform
nomelor stabilite, după care se întocmeşte actul ,,Calcularea pierderilor tehnologice”.
În coloniţa cu denumirea de ,,Cupajare” se scrie cantitatea de 4 126,0 dal vin ,,Aligote” care se
înmulţeşte cu 0,15 % (coeficientul de cupajare) şi obţinem cantitatea de 6,2 dal, care sînt pierderi
tehnologice la cupajare, în coloniţa doi ,,Cleirea” scrim de 4 119,8 dal, care se obţine din diferenţa
(4 126,0 dal – 6,2 dal), şi o înmulţeşte cu coeficientul 0,14 % şi obtinem cantitatea de 5,8 dal, această

34
cantitate fiind pierderile la cupajare, din fişa de cupaj luăm cantitatea de bentonită care a fost
adăugată la tratare şi o înmulţim cu coeficientul de 15 % din coloniţa trei, ca rezultat obţinem
12,0 dal pierderi la bentonită. La prima filtrare cantitatea de 4 102,0 dal se îmulţeşte cu 0,31 % şi
obţinem pierderi în sumă de 12,7 dal, în continuare se face acesaş procedură la tratarea cu frig unde
sînt pierderi în cantitate de 10,6 dal şi la a doua fitrare sînt pierderi de 9,0 dal.
Calculăm total pierderi:
6,2 dal + 5,8 dal + 12,0 dal + 12,7 dal + 10,6 dal + 9,0 dal = 56,3 dal.
Suma pierderilor tehnologice în contabilitate se reflectă astfel:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 3 370,11 (56,3dal*59,86lei) lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” – 3 370,11 (56,3dal*59,86lei) lei.
Presupunem că pierderile efective, adică cantitatea de 56,3 dal depăşesc norma tehnologică
(vezi tabelul 2.4), în acest caz conform principiului prudenţei suma de 3 370,11 lei
(56,3dal*59,86lei) va fi reflectată în contabilitate cu semnul minus:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – (3 370,11) lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” – (3 370,11) lei.
Tabelul 2.4
Normele de pierderi a producţiei la operaţiile tehnologice în procesul producerii vinului şi
spumantului natural
Denumirea operaţiilor Unitatea de măsură Normativ
Primirea sticlelor în palete, sortarea, În %% de la nr.de sticle 0,7
rebutarea şi transmiterea pe transport în primite plus nr. de sticle
secţia îmbuteliere trimise la îmbuteliere
împărţit la 2
Spălarea sticlelor, turnarea vinului, În %% de la nr. de sticle 1,4
astuparea cu dopuri, aşezarea capsulelor, trimis la îmbuteliere
etichetarea şi transmiterea la depozit
Îmbuteliere rece În %% de la volumul de 0,33
Imbuteliere fierbinte vinuri luat înainte de 0,68
îmbuteliere
Transportarea vinului în autoţisterne În %% de la cantitatea 0,04
transportată
Depozit primirea, păstrarea, În %% de la cantitatea de 0,02
transportarea şi încărcarea în camion sticle cu producţia primită
plus cantitatea de sticle
realizate împărţite la 2.
Consumul materialelor auxiliare: Buc. la 1000 sticle
1.Dopuri de plută Buc. la 1000 sticle 1010
2.Capsule Buc. la 1000 sticle 1008
3.Etichete, contra etichete şi colerete Kg la 1000 sticle 1010
4.Clei Kg la 1000 dal 1,0
5.Plăci de filtru 15

35
 La păstrarea şi îmbutelierea materiei vinicole pe lîngă consumurile legate de ambalare (sticle de
diferită capacitate, dopuri etc.) şi pregătirea sticlelor pentru îmbuteliere (spălarea, curăţirea) se mai
includ şi pierderile de materii prime şi materiale, care au loc în procesul tehnologic.
Pentru includerea lor uniformă în costul produselor finite, Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin” constitue provizioane pentru acoperirea acestora. Provizioanele sunt constituite lunar
pentru acoperirea pierderilor tehnologice în baza calculelor speciale conform normativelor stabilite
de întreprindere.
În continuare vom arăta calculul pierderile admisibile la păstrare vinului. La Combinat vinul
este păstrat în rezevuare metalice cu capacitatea de 1 550 dal (40 cisterne), la temperature de + 20 C.
Conform instrucţiei tehnologice norma pierderilor la păstrare anuale este de la 0,45 %, ştiind că 1 l
de vin costă 8 lei, vom determina provizioanele pentru un an, mărimea cărora este de 27 990 l (40*15
550*0,045) sau 223 920 lei (27 990*8).
Vom reflecta formula contabilă care se înregistrează în contabilitate la formarea provizioanele,
conform datelor Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”:
Debit contul 811 ,,Acticităţi de bază” - 223 920 lei;
Credit contul 538 „Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminate” - 223 920 lei.
La multe întreprinderi vinicole în procesul de producţie putem întîlni pierderi sub formă de
rebut. Rebutul este un semifabricat care nu corespunde cerinţelor standartelor tehnologice şi nu poate
fi utilizat conform destinaţiei, la rîndul său acesta se clasifică în rebut recuperabile (bucăţi de dopuri
în vin, bucăţi de sticlă nimerite ăn vin) şi rebut irecuperabile (vinurile bolnave). În contabilitate
rebuturilor irecuperabile se reflectă astfel:
Debit contul 714 ,,Alte cheltueli operaţionale”,
subcontul 714.8 ,,Cheltueli aferente producţiei rebutate”
Credit contul 811 ,,Activităţi de bază”
După ce am descris procesul tehnologic la fabricarea produselor vinicole şi am arătat formulele
contabile care pot apărea, în continuare vom analiza contul 811 ,,Activităţi de bază”. Din literatura de
specialitate şi din datele oferite de întreprindere ştim că acest cont este utilizat la evidenţa
consumurilor acţivităţii de bază la întreprindere [15, p 74].
În debitul acestui cont în vinificaţie se reflectă:
 valoarea producţiei în curs de execuţie la începurul perioadei de gestiune;
 consumurile directe de materiale şi consumurile directe privind retribuirea muncii efectuate pe
parcursul perioadei de gestiune pentru fabricarea produselor;

36
 consumurile indirecte de producţie repartizate la sfîrşitul perioadei de gestiune în costul
produselor fabricate.
În creditul contului în vinificaţie se reflectă:
 costul efectiv al produselor fabricate, rebuturi difinitive şi valoarea deşeurilor recuperabile;
 valoarea producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune.
În baza datelor oferite de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” vom reflecta îregistrările
contabile ale contului 811 ,,Activităţi de bază” în perioada anului 2007:
În secţia de bază a întreprinderii în perioada anului 2007 au fost îmbuteliate 680 397 dal de vin,
în procesul de producţie au fost s-au efectuat anumite consumuri. Pentru a determina valoarea
acestora în contabilitate s-au înregistrat următoarele operaţiuni cotabile:
 Reflectăm soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 621 499,38 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 621 499,38 lei.
 Reflectăm uzura mijloacelor fixe (la cupajare, filtrare) care au participat în procesul de
producţie:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 89 080,30 lei;
Credit contul 124 ,,Uzura mijloacelor fixe” – 89 080,30 lei.
 Reflectăm suma totală a materialelor (sticle, cutii de carton, etichetă) utilizate la fabricarea
produselor:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 237 818,07 lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” – 237 818,07 lei.
 Returnarea materialelor (vin brut) care au fost eliberate de secţia de bază:
Debit contul 211 ,,Materiale” – 354 428,34 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” - 354 428,34 lei.
 Reflectăm suma producţiei în curs de execuţie (vin netratat) utilizată în activitatea de bază:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 19 752,63 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 19 752,63 lei.
 Reflectăm costul efectiv al produselor finite consummate în producţia de bază:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 204 692,79 lei;
Credit contul 216 ,,Produse” – 204 692,79 lei.
 Reflectăm costului efectiv al produselor fabricate în secţia de bază:
Dedit contul 216 ,,Produse” – 315 392,90 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 315 392,90 lei.

37
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate în activitatea de bază a
întreprinderii (combustibil, apă, energie de toate tipurile, ş.a.), livrate de furnizori:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 4 601,33 lei;
Credit contul 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile fiscale” – 4 601,33 lei.
 Reflectăm salariu muncitorilor încadraţi în activitatea de bază a întreprinderii:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 187 844,61 lei;
Credit contul 531 ,,Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 128 673,57 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 46 961,15 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 7 513,78 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.3 ,,Datorii privind asigurările
medicale” – 4 696,11 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate în activitatea de bază a
întreprinderii furnizate de persoanele terţi:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” – 178 622,49 lei;
Credit contul 539 ,,Alta datorii pe termen scurt” – 178 622,49 lei.
 Reflectarea costului efectiv al serviciilor (de îmbuteliere, tratare cu frig, păstrare) activităţii de
bază prestate altor întreprinderi:
Debit contul 711 ,,Costul seviciilor”, subcontul 711.3 ,,Costul seviciilor prestate”– 8 545,54 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” - 8 545,54 lei.
 Reflectăm soldulu producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 985 055,32 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” - 985 055,32 lei.
După cum am mai meţionat în lucrarea dată contul 811 ,,Acticităţi de bază” în vinificaţie
formează subconturi, aşadar în continuare vom reflecta consumurile directe de materiale care au fost
efectuate la îmbutelierea vinurilor. În contabilitate evidenţa acestora se duce cu ajutorul subcontului
811.1 ,,Consumuri directe de materiale”.
În continuare vom prezenta operaţiunile economice a consumurilor directe de materiale care au
avut loc în perioada de gestiune a anul 2007.
 Reflectăm soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
526 007,59 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 526 007,59 lei.

38
 Reflectăm suma uzurii mijloacelor fixe carea au participat în procesul de producţie:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
85 330,30 lei;
Credit contul 124 ,,Uzura mijloacelor fixe” – 85 330,30 lei.
 Reflectăm suma materialelor utilizate la consumul directe în producere:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
219 305,52 lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” – 219 305,52 lei.
 Returnarea materialelor eliberate anterior în activitatea de bază:
Debit contul 211 ,,Materiale” – 353 680 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
353 680 lei.
 Reflectăm suma producţiei în curs de execuţie utilizate în producere:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” - 19
752,63 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 19 752,63 lei.
 Reflectăm costul efectiv al produselor finite utilizate în procesul de producţie:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
211 222,82 lei;
Credit contul 216 ,,Produse”, subcontul ,,Semifabricate din producţie proprie” – 211 222,82 lei.
 Reflectarea costului efectiv al produselor fabricate la întreprindere:
Dedit contul 216 ,,Produse” – 315 392,90 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
315 392,90 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate în producere:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
4 601,33 lei;
Credit contul 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile fiscale” – 4 601,33 lei.
 Reflectăm suma salariu achitat muncitorilor încadraţi în activitatea de producere:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,,Consumuri directe de materiale” –
186 789,29 lei;
Credit contul 531 ,,Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 127 950,67 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 46 697,32 lei;

39
 Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 7 471,57 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.3 ,,Datorii
privind asigurările medicale” – 4 669,73 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizateîn producere, furnizate de terţi:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” –
153 395,67 lei;
Credit contul 539 ,,Alta datorii pe termen scurt” – 153 395,67 lei.
 Reflectăm soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 856 552,54 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.1 ,, Consumuri directe de materiale” -
856 552,54 lei.
În continuare vom prezenta consumurile directe privind retribuirea muncii carea au fost
efectuate la îmbuteliere în perioada anului 2007, evidenţa acestuia se duce cu ajutorul subcontului
811.2 ,,Consumuri directe privind retribuirea muncii”:
 Reflectăm soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.2 ,, Consumuri directe privind retribuirea
muncii” – 81,01 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 81,01 lei.
 Calculul salariului muncitorilor care au participat în procesul producţiei de bază:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.2 ,, Consumuri directe privind retribuirea
muncii” – 1 055,32 lei;
Credit contul 531 ,,Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 722,90 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 263,83lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.1 ,,Datorii faţă de fondul social”
– 42,21 lei;
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările”, subcontul 533.3 ,,Datorii privind asigurările
medicale” – 26,40 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate în procesul de producţie,
furnizate de terţi:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.2 ,, Consumuri directe privind retribuirea
muncii” – 10 354,63 lei;

40
 Credit contul 539 ,,Alta datorii pe termen scurt” – 10 354,63 lei.
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 11 781,16 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.2 ,, Consumuri directe privind retribuirea
muncii” - 11 781,16 lei.
Suma contribuţiilor achitate în perioada de gestiune se reflectă în subcontului 811.3
,,Contribuţii pentru asigurările şi protecţia socilă”. Aşa dar, în continuare vom reflecta operaţiunile
contabile pentru perioada de gestiune a anului 2007:
 Reflectăm soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Dedit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.3 ,, Contribuţii pentru asigurările şi
protecţia socilă” – 1 428,03 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 1 428,03 lei.
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 1 428,03 lei;
Credit contul 811 ,,Acticităţi de bază” , subcontul 811.3 ,, Contribuţii pentru asigurările şi
protecţia socilă” – 1 428,03 lei.

În acest paragraf noi am caracterizat procesul tehnologic primar şi secundar la Î.S.

Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”, am determinat metoda de evidenţă a cosumurilor directe de
materiale şi am întocmit formulele contabile care pot fi utilizate. Tot aici am determinat care pot fi
pierderile la păstrare şi am arătat cum sînt reflectate în contabilitate deşeurile recuperabile şi
irecuperabiel.

§ 2.2. Contabilitatea consumurilor indirecte şi modul de repartizare a acestora

Prezentul standart naţional, care nu are analog în nomenclatorul standartelor internaţionalede

contabilitate, actualmente ne oferă următoarea informaţie despre consumurilor indirecte de
producţie, aşadar în conformitate cu S.N.C. 3 ,,Componenţa consumurilor şi cheltuelilor
întreprinderii” consumurile indirecte de producţie sunt acele consumuri care nu pot fi incluse direct
în costul unui produs [19, p.30].
În opinia profesorului univarsitar Stela Craman contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”
este un cont de colectare-repartizare. Astfel, în debitul acestui cont se reflectă pe percursul perioadei

41
de gestiune consumurile aferente articolelor stabilite de fiecare întreprindere, iar în creditul contului
– repartizarea consumurilor colectate pentru includerea în costul produselor fabricate sau raportate la
cheltuielile perioadei [15, p.95].
Din literatura de specilitate şi în conformitate cu S.N.C. 2 ,,Stocuri de mărfuri şi materiale”
consumurile indirecte sînt clasificate în variabile şi constante [ 19, pag 28].
Consumurile de producţie indirecte variabile sînt consumurile pentru materialele de producţie
auxiliare şi pentru remunerarea muncitorilor auxiliari. Aceste consumuri se repartizează pe fiecare
unitate de produse fabricate în baza utilizării efective a capacităţilor de producţie.
Consumurile de producţie indirecte constante sînt consumurile de întreţinere, uzura, şi
exploatarea clădirilor şi a utilajului etc.. Aceste consumuri se trec la cheltuielile pentru
prelucrare în baza capacităţii normative a utilajului de producţie. Capacitatea normativă
reprezintă nivelul de producţie, care poate fi realizat în medie pe parcursul a cîteva perioade
sau sezoane în cazul unor circumstanţe ordinare, ţinînd cont de pierderile de capacităţi, rezultate în
urma executării lucrărilor tehnice de planificare. Dacă volumul efectiv de producţie este egal sau
depăşeşte capacitatea normativă, suma efectivă a cheltuielilor de producţie constante se trece
integral la cheltuielile pentru prelucrare. În cazul în care volumul efectiv de producţie este mai
mic decît capacitatea normativă, cheltuielile indirecte constante se trec la cheltuielile pentru
prelucrare în baza cotei normative rezultate din împărţirea sumei efective a acestor cheltuieli la
capacitatea normativă. Suma rămasă a cheltuielilor indirecte de producţie constante se
consideră drept cheltuială în perioada de gestiune în care au fost suportate. În cazul în care
într-un proces de producţie se obţin concomitent cîteva feluri de produse, consumurile pentru
prelucrarea acestora se repartizează conform metodei acceptată de întreprindere, de exemplu,
proporţional valorii de vînzare a fiecărui produs la etapa procesului de producţie, cînd fiecare
produs poate fi determinat separat sau la momentul încheierii procesului de producţie.
Pentru a putea deosebi care este diferenţa între consumurile indirecte şi directe de producţie,
mai jos vom clasifica consumurile indirecte la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”:
Combustibil, uleiuri pentru prese, mijloacelor fixe exploatate în procesul de producţie a
secţiilor;
Salariul şeful secţiei, tehnologul, mecanicul, inginerul, şeful de schimb şi contribuţiile pentru
asigurările sociale şi asistenţa medicală;
Salariul calculat muncitorilor (reglorii, electricienii, controlorii tehnici ai calităţii produselor),
laboratorului şi contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală;
energia electrică privind întreţinerea maşinilor şi utilajelor şi iluminarea încăperilor de
producţie;

42
 Dispozitive mici, îmbrăcăminte, încălţăminte specială şi alte mijloace fixe care nu depăţesc
valoarea de 500 lei ;
întreţinerea laboratoarelor secţiilor;
provizioane pentru plata concediilor de odihnă ale muncitorilor care deservesc utilajele şi/sau
reparaţia mijloacele fixe ale secţiilor;
reparaţia mijloacelor fixe ale secţiei de producere;
întreţinerea pazei subdiviziunilor de producţie;
alte consumuri de indirecte.
Pentru evidenţa sintetică a consumurilor indirecte, la fel ca şi pentru conturile activităţii de
bază, în Planul de conturi contabil nu sînt prevăzute subconturi pentru contul 813 ,,Consumuri
indirecte de producţie”. Deci, fiecare întreprindere îşi formează de sine stătător subconturile de care
are nevoie. La Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” consumurile indirecte formează
următoarele subconturi (vezi figura 2):

813 ,,Consumuri indirecte

de producţie”

813.1 813.2 813.3 813.4 813.5 813.6 813.7 813.8 ,,Alte

,,Uzura şi ,,Amortizar ,,Întreţinerea ,,Protecţia ,,Pierderi ,,Întreţinere ,,Cheltuieli consumuri
întreţinere ea personalului muncii şi din a pazei” cu indirecte
mijloacel- activelor administrat” tehnica întreruperi deplasările de
nematerialî securităţii” de pesonalului producţie”
or fixe în în producţie” de
producţie” producţie” producţie”

Figura 2. Clasificarea consumurilor indirecte de prodcţie pe subconturi

Din capitolul întîi al prezentei lucrări ştim că consumurile indirecte de producţie se clasifică în
constante şi variabile. Însă, cu părere de rău în perioada practicii efectuate la Î.S. Combinatul
Vitivinicol ,,Naţional-Vin” am sesizat că consumurile indirecte în vinificaţie nu sînt analizate
totalmente şi clasificarea acestora nu se reflectă pe toate tipurile de prodese indirecte, ca rezultat
acest fapt stopează efectuarea analizei şi a controlului operativ care duc la deciziilor manageriale
neargumentate.
Repartizarea şi calcularea consumurilor indirecte se face de obicei la sfîrşitul unei perioade de
gestiune (de regulă o lună), totalul consumurilor indirecte de producţie acumulate la nivelul unei
secţii de producţie urmează să fie repartizate pe tipuri de produse fabricate. În baza datelor acumulate

43
de la întreprinderea Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” vom caracteriza consumurile
indirecte efectuate la îmbutelierea vinului spumant. Calculele vor fi efectuate pentru o 1000 de sticle
cu capacitatea de 0,75 L (1dal = 10L). Pentru a stabili consumurile indirecte la îmbuteliere vom
utiliza metoda normativă (vezi tabelul 2.5).
Tabelul 2.5
Repartizarea consumurilor indirecte
Denumurea Capacitate Numărul Volumul Coeficientul de Consumuri
sticlei, de sticle producţiei repartiţie (k) indirecte, lei
litru fabricate, dal
1 2 3 = 2*1/10 4 = total (5:3) 5
1. Spumant alb 0,75 1000 75 6 424,35
demisec
2. Cabernet 1,5 1000 150 38,27 2 188,54
Total - - 225 8 612,89

În baza datelor din tabelul, putem determina cum sînt repartizate consumurile indirecte pe
fiecare tip de produs. Sumele obţinute sînt reflectate în contabilitate astfel:
1. Reflectăm consumurile indirecte care vor fi repertizate în costul spumantului alb demisec:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” - 6 424,35 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” - 6 424,35 lei.
2. Reflectăm consumurile indirecte care vor fi repertizate în costul vinului Cabernet:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” - 2 188,54 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” - 2 188,54 lei.
Din sursele de specialitate ştim că conturile din grupa a 81 ,,Conturi ale consumurilor de
producţie” nu al sold, astfel ca rezultat la filnele perioadei de gestiune acestea se închid prin conturile
contabilităţii financiare. Deci, în baza datelor oferite de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”
vom reflecta operaţiunile contabile a contului 813 ,,Consumuri indirecte” înregistrate în perioada
anului 2007:
 Vom reflecta soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 80 436,79 lei;
Credit contul 215 ,,Producţie în curs de execuţie” – 80 436,79 lei.
 Reflectăm valoarea bunurilor şi serviciilor materiale utilizate pentru consumurile indirecte, de
la furnizori:
Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 2 800 lei;
Credit contul 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2 800 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate pentru consumurile indirecte,
furnizate de terţi:

44
 Dedit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 92 075 lei;
Credit contul 539 ,,Alte datorii pe termen scurt” – 92 075 lei.
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 175 311.79 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 175 311,79 lei.
Pentru a putea vedea care tipuri de consumurile indirecte au avut o pondere mai mare în perioada
anului 2007 vom prezenta consumurile indirecte în subconturi. În continuare vom prezenta
operaţiunile contabile efectuate cu ajutorul subcontului 813.1 ,,Uzura mijloacelor fixe utilizate în
producţie”.
 Reflectăm consumurile pentru uzura mijloacelor fixe în producţie la începutul perioadei de
gestiune:
Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.1 ,,Uzura mijloacelor fixe
utilizate în producţie” – 2 065,90 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 2 065,90 lei.
 Reflectăm consumurile pentru uzura şi întreţinerea mijloacelor fixe în producţie la sfîrşitul
perioadei de gestiune:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 2 065,90 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.1 ,,Uzura mijloacelor fixe
utilizate în producţie” – 2 065,90 lei;
În continuare vom reflecta operaţiunile contabile efectuate cu ajutorul contului 813.8 ,,Altor
consumurilor indirecte de producţie”.
 Reflectăm soldul la începutul perioadei a altor consumuri indirecte:
Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.8 ,,Alte consumuri
indirecte de producţie” – 78 370,80 lei;
Credit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie” – 78 370,80 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate pentru alte consumurile
indirecte, furnizate de terţi:
Dedit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” ”, subcontul 813.8 ,,Alte consumuri
indirecte de producţie” – 37 023,33 lei;
Credit contul 539 ,,Alte datorii pe termen scurt” – 37 023,33 lei.
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie”– 115 394,22 lei;

45
 Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.8 ,,Alte consumuri
indirecte de producţie” – 115 394,22 lei;
Următorul subcont 813.11 ,,Reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie”
reflectă consumurile indirecte penteru reparaţia mijloacelor fixe utilizate în producţie în perioada de
gestiune a anului 2007.
 Reflectăm valoarea bunurilor şi serviciilor materiale utilizate pentru consumurile indirecte, de
la furnizori:
Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.11 ,,Reparaţia şi
întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie” – 2 800 lei;
Credit contul 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2 800 lei.
 Reflectăm valoarea serviciilor şi bunurilor materiale utilizate pentru reparaţia mijloacelor fixe,
furnizate de terţi:
Dedit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” ”, subcontul 813.11 ,,Reparaţia şi
întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie” – 55 051,67 lei;
Credit contul 539 ,,Alte datorii pe termen scurt” – 55 051,67 lei.
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune la contul
contabilităţii financiare:
Debit contul 215 ,,Producţia în curs de execuţie”– 57 851,67 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 813.11,,Reparaţia şi
întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie” – 57 851,67 lei.
Reflectăm suma consumurilor indirecte totale de producţie inclusă în costul producţiei aferente
activităţii de bază a întreprinderii:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 350 623,58 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 350 623,58 lei.

În acest paragraf noi am descries metoda de repartiţie a consumurilor indirecte în costul

produselor fabricate utilizată de Î.S. C.V. ,,Nţional-Vin”. Tot aici am reflectat operaţiunile contabile
a consumurilor indirecte formate la întreprindere în perioada de gestiune a anului 2007.

§ 2.3. Calculaţia costului de producţie la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”

În gândirea economică clasică, costul de producţie reprezintă ceea ce îl costă pe producător,

altfel spus costul de producţie reflectă ansamblul cheltuielilor efectuate la producerea bunurilor şi

46
serviciilor. A. Smith definea costul ca preţ natural real al mărfurilor, adică ceea ce cheltuie efectiv
producătorul cu obţinerea produsului.
Tendinţele moderne, în abordarea costului, privesc mărimea şi dinamica acestuia, fiind
subordonate actelor decizionale de minimizare a costurilor, de economisire a resurselor. Evidenţierea
distinctă a mai multor categorii de costuri, evidenţiază actualitatea calculului economic pentru
majoritatea domeniilor de activitate. În acest sens, se folosesc şi se calculează tot mai frecvent costul
informaţiei, costul timpului, costul calităţii etc. Costul este abordat şi tratat nu numai ca expresie a
consumului de factori pentru a produce ceva, ci şi ca şansă sacrificată, ca un cost al renunţării la
producerea sau alegerea de altceva.
Costul serveşte drept criteriu de fundamentare a opţiunilor şi deciziilor fiecărei întreprinderi, în
condiţiile ritmurilor înalte atinse de producţie, ceea ce implică răspunderi sporite pentru conducerea
întreprinderii în vederea asigurării rentabilităţii la toate produsele fabricate. Atingerea acestor
obiective necesită adoptarea unui sistem eficient de calcul, de planificare, de urmărire şi control al
costurilor.
Aşadar, din cele menţionate mai sus şi în conformitate cu S.N.C. 3 putem menţiona că
calculaţia costului produselor fabricate este obligatorie pentru întreprinderile de producţie [9, §29].
Conform practicii efectuate şi în baza surselor de specialitate economice cunoaştem mai multe
metode de calculaţie a costului, de exemplu: metoda normativă, metodele moderne şi clasice, care au
fost definite şi caracterizate în capitolul întîi al prezentei lucrări.
Un factor nu mai puţin important la determinarea costului producţiei reprezintă căile şi factorii
de reducere a costului. După părerea lui Cărăuş M., cu care sîntem deacort factorii sau cauzele care
pot duce la reducerea costului produselor sînt [14, p.161]:
1) În funcţie de natura lor factorii se grupează în: tehnici, organizatorici, economici, sociali şi
natirali.
 Factorii tehnici cu influenţa cea mai evidentă sînt cei care ţin de progresul tehnic. Din rîndul lor
fac parte: mecanizarea, automatizarea, chimizarea, cibernetizarea etc. în actualele condiţii,
acţiunea lor cunoaşte o intensificare continuă, ceea ce face ca efectele lor să deţină cea mai
ridicată pondere în economiile totale la costuri.
 Factorii organizatorici acţionează într-o legătură foarte strînsă cu cei tehnici, aceste prime două
grupe fiind întîlnite de cele mai multe ori sub denumirea de factori tehnico-organizatorici.
Derivînd din progresul organizatoric, aceşti factori se înfăţişează sub forma diverselor metode
de organizare a producţiei şi a muncii, respectiv de programa-re-ordonanţare, de normare, de
amplasare a utilajelor şi a locurilor de muncă, de specializare şi cooperare în producţie etc.

47
 Factorii economici îşi fac simţită influenţa în primul rînd prin intermediul preţurilor resurselor.
În această grupă se înscriu: concurenţa între producătorii sau vînzătorii de mărfuri, gradul de
monopolizare a economiei, raportul cerere-ofertă, cointeresarea materială etc.
 Factorii sociali cu cea mai puternică influenţă asupra costurilor inserează: nivelul de educaţie şi
de calificare al lucrătorilor, stimularea morală a acestora, satisfacţia în muncă ş.a.
 Factorii naturali sînt prezenţi aproape în toate ramurile industriale, acţionînd însă mai cu seamă
în industria extractivă, în cea alimentară şi în cea bazată pe procese biologice.

2) În funcţie de modul în care acţionează asupra costurilor, factorii de influenţă se grupează în

direcţi şi indirecţi.
 Factorii direcţi sînt cei care se află în legătură nemijlocită cu mărimea consumurilor de resurse
presupuse de producţia şi desfacerea mărfurilor. De acest tip sînt majoritatea factorilor tehnici,
organizatorici şi naturali.
 Factorii indirecţi sînt cei care acţionează prin intermediul altora. Din rîndul lor fac parte:
progresul ştiinţific, stimularea materială şi morală etc.
3) În funcţie de amploarea efectelor pe care le generează, după care factorii se împart în
principali şi secundari;
4) durata în care-şi manifestă acţiunea, în raport cu care factorii se grupează în: permanenţi şi
conjuncturali;
5) sensul acţiunii, în funcţie de care aceştia se clasifică în factori de creştere şi factori de
reducere a costurilor etc.
În continuare vom prezenta căile de reducre a costurilor. Plecîndu-se de la elementele
fundamentale care determină nivelul costurilor, se pot identifica două căi de bază de reducere a
costurilor: reducerea consumurilor specifice de resurse şi reducerea preţurilor şi tarifelor.
În raport cu natura muncii consumate pentru obţinerea mărfurilor ale căror costuri se
analizează, s-au identificat alte două căi principale de reducere a costurilor:
a) reducerea costurilor materiale;
b) reducerea costurilor cu salariile.
Legăturile dintre ultimele şi primele căi sînt foarte evidente, reducerea costurilor materiale şi a
celor cu salariile realizîndu-se atît prin intermediul diminuării consumurilor specifice, cît şi pe seama
micşorării preţurilor şi tarifelor [14 p.163].
În literatura de specialitate economică, atunci cînd se analizează căile de reducere a costurilor,
pe un prim plan se situează creşterea productivităţii muncii. Analizînd însă cu mai multă atenţie
corelaţia care există între nivelul consumurilor de resurse şi nivelul productivităţii muncii, se poate

48
constata că nu productivitatea muncii este cea care determină reducerea costurilor (ca expresie bă-
nească a consumurilor de resurse), ci invers. Sporirea productivităţii muncii nu este posibilă decît în
condiţiile în care cu acelaşi consum de resurse se obţine o masă mai mare de bunuri materiale sau
servicii. Ori, sporirea volumului producţiei atunci cînd masa resurselor este fixă nu se poate realiza
decît dacă se reduc consumurile specifice. Cu alte cuvinte, mai întîi trebuie să aibă loc reducerea
consumurilor şi numai după aceea se realizează creşterea productivităţii muncii (deoarece consumul
de resurse cauzează şi precede obţinerea producţiei). Iată de ce creşterea productivităţii nu o vom
considera o cale de reducere a costurilor.
Privind problema costurilor de producţie la nivel internaţional, se observă că se impune
reducerea costului pe unitate de produs în interiorul fiecărei ţări în vederea asigurării competitivităţii
produselor autohtone şi a realizării unor schimburi economice eficiente pe piaţa internaţională. În
perspectiva aderării la Uniunea Europeană, intrarea întreprinderilor moldoveneşti pe piaţa
comunitară, piaţă ce se caracterizează prin scăderea costului creditelor, concurenţă puternică şi prin
necesitatea creşterii productivităţii, va crea presiuni puternice asupra costurilor, în sensul reducerii
lor.
Literatura economică contemporană recomandă întreprinderilor vinicole să utilizeze metoda
normativă de calculaţie a costului, care de altfel şi este utilizată de întreprinderea la care am făcut
cercetări. Cum a mai fost specificat şi în capitolul anterior Î.S. C.V.,,Naţional-Vin” fabrică vinuri
ordinare, de marcă, vin sampanizat, pelin ş.a..
În continuare vom prezenta metoda de calculare a costului efectiv pentru vinul spumant natural
alb demidulce. De regulă, la întreprinderile vinicole sunt elaborate şi aprobate de către conducător
norme privind consumul de materii prime şi materiale de bază, în conformitate cu care se determină
costul produselor fabricate. Dacă consumurile efective de materiale depăşesc normele stabilite, în
costul produselor îmbuteliate acestea se vor include doar în limita normelor stabilite, iar suma
depăşirii va fi constatată drept cheltuieli ale perioadei de gestiune. Deci în baza datelor oferite de
secţia de îmbuteliere vom prezenta normele de materiale utilizate la fabricarea vinului spumant alb
demisec (vezi tabelul 2.6).
În perioada practicii noi am constatat că Î.S. C.V.,,Naţional-Vin” constitue provizioane cu
scopul de a acoperi consumurile de materie primă, acest procedeu a fost descris în capitolul
precedent. În contabilitatea evidenţa consumurile indirecte se efectuiază cu ajutorul contului 813
,,Consumuri indirecte”, consumurile legate de remunerarea muncii muncitorilor, contribuţiile de
asigurări sociale şi medicale obligatorii, consumurile aferente energiei electrice şi gazelor naturale
utilizate în scopuri tehnologice sînt înregistrate în cotul 811.5 ,,Alte consumuri de bază”.

49
 Tabelul 2.6
Normele la îmbutelierea vinului spumant
Denumirea Unitatea de Norma, la 1000 sticle
măsură
1. Sticle 0,75 litri Buc 1022
2. Dop de plută Buc 1020
3. Etichete complect Buc 1010
4. Capsulă Buc 1015
5. Cutie Buc 83,33
6. Scoci lentă M 109,72
7. Clei Kg 1,2
8. Miuzle Buc 1025
9. Marcă şi sticher buc 1000

Majoritatea întreprinderilor vinicole la finele lunii însumează şi apoi repartizează consumurile

directe şi indirecte în costul producţiei fabricate la perioada respectivă.
Aşa dar, pentru a determina costul vinului spumant alb demidulce vom stabili mai întîi care a
fost cantitatea de sticle îmbuteliate la Î.S. C.V.,,Naţional-Vin” în luna martie 2007 (vezi tabelul 2.7).
Tabelul 2.7
Cantitatea de sticle îmbuteliate în luna martie 2007 la Î.S. C.V.,,Naţional-Vin”
Nr. Denumirea Nr.sticle Capacitatea Cantitatea, dal
crt. sticlei, litri
1 2 3=1*2/10
1. Spumant alb demisec 1022 0,75 76,65
2. Spumant roşu demidulce 1018 0,75 76,35

Din datele tabelului putem observa că că în luna martie a anului 2007 s-au îmbuteliat 76,65 dal
vin spumant alb demisec. Pentru a determina costul unui dal de spumant noi trebuie să determinăm
care au fost consumurile la îmbuteliere.
Aşa dar, în pasul următor vom determina ce materiale s-au utilizat la îmbuteliere spumantului şi
dacă nu a fost depăşită norma de consum stabilită de conducerea întreprindere (vezi tabelul 2.8).
Conform datelor din tabel, putem observa că la îmbutelierea vinului spumant alb demisec nu s-
au depăşit normele stabilite de conducerea întreprinderii.
Din informaţia pe care o deţinem ştim că consumurile indirecte la îmbutelierea vinului spumant
alb au fost în sumă de 1 558,00 lei. Astfel, în baza datelor şi calculelor efectuate putem determina
costul efectiv a spumantului. Pentru determinarea acestuia noi trebuie să adunăm consumurile de
materiale şi consumurile indirecte la îmbutelirea vinului spumant alb

Tabelul 2.8

50
 Consumul de materiale la îmbuteliere spumantului alb demisec
Nr. Denumirea Unitatea de Preţul Norma, la Suma, lei
crt măsură 1000 sticle
1. Sticle 0,75 litri Buc 3,21 1022 3 280,62
2. Dop de plută Buc 0,76 1020 775,20
3. Etichete complect Buc 1 1010 1 010,00
4. Capsulă Buc 0,46 1015 466,90
5. Cutie Buc 2,92 83,33 243,32
6. Scoci lentă M 0,104 109,72 11,41
7. Clei Kg 32 1,2 38,40
8. Miuzle Buc 0,34 1025 348,50
9. Marcă şi sticher buc 0,25 1000 250,00

demisec. Deci, în tabelul ce urmeză (vezi tabelul 2.9) vom prezenta calculul costul efectiv a vinului
spumant alb demisec.
Tabelul 2.9
Costul efectiv al vinului spumant alb demisec îmbuteliat în luna martie 2007
Nr. Denumirea Suma, la 1000 sticle

Materiale
1 Vin şampanizat alb 5 138,48
2 Plăci fitrante (60x60) 225,00
3 Plăci filtrante (40x40) 292,00
4 Bioxid de carbon 250,00
5 Dizolvant, cerneală 81,87
6 Anghidridă 8,25
7 Alte materiale 4,00
8 Sticle 0,75 litri 3 280,62
9 Dop de plută 775,20
10 Etichete complect 1 010,0
11 Capsulă 466,90
12 Cutie 243,32
13 Scoci lentă 11,41
14 Clei 38,40
15 Miuzle 348,50
16 Marcă şi sticher 250,00
Total consumuri de materiale 12 424,45

Consumuri indirecte
Energie electrică 101,01
17 Apă şi canalizare 33,44
18 Uzura 218,64
19 Remunerarea muncii 650,00
20 Cota asigurări sociale, medicale 188,50

Prelungire tabelul 2.9

51
21 Cheltuelile secţiei 155,00
22 Cheltueli administrative 107,16
23 Serviciu laborator 50,00
Total consumuri indirecte 1 558,00
Total consumuri 13 982,45
Volumul producţiei fabricate, dal 76,65
Costul efectiv 1 dal, lei 182,41

După cum a mai fost menţionat şi în capitolul precedent Î.S. C.V.,,Naţional-Vin” practică atît
prelucrarea primară cît şi cea secundară a materiei vinicole. În exemplele de mai sus noi am prezentat
procedura de calculaţie a costului la îmbuteliere, adică am descries procedeul care se efectuiază la
vinificaţia secundară. În continuare noi vom prezenta metoda de calculaţie a costului la vinificaţia
primară. După cum ştim activitatea de bază în vinificaţia primară este prelucrarea strugurilor, deci
primul pas pe care ar trebui să-l efectuăm, este de a determinarea preţul pentru strugurii care au fost
utilizaţi.
După zdrobirea şi dezbrobonitul strugurilor noi trebuie să determinăm care este cantitatea de
vin obţinută. Aşa dar, în baza datelor oferite de Î.S. C.V.,,Naţional-Vin” noi vom lua ca exemplu
strugurii de ,,Muscat”. Observăm că după prelucrarea 1 tone de strugurilor de Muscat, preţul cărora
este de 2,8 lei/kg, s-a obţinut 68,4 % (dal) de materie vinicolă.
Din datele contabilitabilităţii ştim că costul 1 dal de vin netratat Muscat este de 40,94 lei.
Pentru a determina care va fi costul la 1 dal tratat de Muscat vom efectua următoarele operaţiuni
(vezi tabelul 2.10).
Tabelul 2.10
Calculul costului efectiv a vinul tratat de ,,Muscat”
Muscat
Suma, lei/dal
1. Costul materiei prime 40,94
2. Prelucrarea strugurilor 3,3
3. Materiale utilizate 0,30
4. Cheltueli pentru cupajare 0,56
5. Cheltueli de administrare şi fabricare 4,51
6. Sinicostul producţiei, [1+2+3+4+5] 49,61

Din datele tabelului observăm că costul 1 dal de Muscat tratat este de 49,61 lei/dal. Pentru a
determina care va fi costul efectiv, vom calcula beneficiu la 1 dal de Muscat. În vinificaţie beneficiu
la soiurile albe şi soiurile roşii este de 25 %, deci pentru 1 dal Muscat beneficiu va constitui
12,40 lei/dal (49,61x25 %). În pasul următorul vom determina care este costului efectiv pentru 1 dal
Muscat, deci costul este de 62,00 lei/dal (49,61+12,40), această sumă nu include TVA şi Accizul.

52
 În cest paragraf noi am descris factorii care care pot influenţa la micşorarea costului de
producţie şi am prezentat metodologia de calculaţie a costului la vinificaţia primară şi la vinificaţia
secundară.
***
În capitolul II noi am făcut o caracterizare scurtă a procesului tehnologic în vinificaţie, am
enumerat documentele utilizate în vinificaţia primară şi secundară la detreminarea consumurilor
directe şi indirecte de producţie. Tot aici noi am prezentat metodele utilizate de Î.S. C.V.,,Naţional-
Vin” la repartizarea consumurilor directe şi indirecte şi am arătat metoda utilizată de aceasta la
calculaţia costului producţiei vinicole.

53
 Capitolul III
Căile de perfecţionare a contabilităţii consumurilor şi calculaţia costului de
producţie în cadrul Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”
§ 3.1. Perfecţionarea metodologiei contabilizării consumurilor de producţie

Pentru gestionarea corectă a consumurilor, o importanţă deosebită o are clasificarea

cheltuielilor de producţie. Cum a mai fost menţionat în această lucrare consumurile de producţie pot
fi repartizate în directe şi indirecte. La rîndul său consumurile directe sînt repartizate în consumuri
directe de materiale şi consumuri directe privind retribuirea muncii.
Consumurile directe de materiale reprezintă prima grupă de consumuri care formează costul de
producţie şi, de regulă, deţine ponderea cea mai mare în componenţa acestuia. Din acest motiv, este
necesară o evidenţă corectă şi un control riguros a acestor consumuri care să asigure determinarea
unui cost de producţie real şi să favorizeze reducerea acestuia [15, p 75].
Astfel, la eliberarea materiei prime şi materialelor de producţie trebuie respectate anumite
cerinţe stabilite, şi anume:
 ele trebuie eliberate strict în baza cerinţelor prevăzute privind volumul, greutatea şi masa
acestora;
 eliberarea materialelor trebuie efectuată în baza limitelor prestabilite. Limita umează să se
bazeze pe norme progresive de consum a materialelor şi ţinînd cont de programul de
producţie;
 solicitarea eliberării materialelor din depozit în producţie se va efectua de către persoanele
înputernicite
În vinificaţie evidenţa consumurilor directe este efectuată cu ajutorul documentelor primare.
Spre exemplu, recepţionarea strugurilor şi a vinului brut se face în baza facturii de recepţie. Aici se
indică cantitatea, preţul poamei şi procentul zaharului determinat de laborator, care de asemenea
joacă un rol important la calcularea costului costului. Toate datele înregistrate în fişa de recepţie mai
apoi sînt utilizate la determinarea consumurilor care au fost efectuate pentru un produs anumit.
În capitolul doi al prezentei lucrării noi am prezentat metoda de repartiţie a consumurilor
directe de materiale utilizată de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”, adică metoda normativă.
Dar, în opinia noastră această metodă nu este aplicată corectă.
Aşa dar, în continuare vom prezenta o altă metodă de repartiţie a consumurilor directe de
materiale propusă de Sfetlana Platon în teza sa de doctor, cu care sîntem solidari (25, p.35).
Din datele oferite de întreprindere ştim că la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” ştim că în

54
toamna anului 2007 s-au prelucrat 74 290 kg de struguri ,,Aligote”, cu preţul de 3,50 lei/kg. După
zdrobirea şi dezbrobonarea strugurilor s-a obţinut must răvac 4 457 dal şi must fracţiune 1 277 dal.
Aşa dar, pentru determinarea consumurilor pe feluri de produse, vom efectua următoarele calcule
(vezi tabelul 3.1).
Tabelul 3.1
Repartizarea consumurilor directe de materiale pe feluri de produse fabricate conform metodei
propuse de autor
Denumirea Volumul efectiv, dal Coeficientul de Consum efectiv de
Nr. produsului repartiţie (k) materiale, lei
crt.
A 1 2 = total 3:total 1 3 = 2*1
1. Must răvac 4 457 151 581
2. Must fracţiune 1 277 34,009 43 430,3
Total 5 734 195 011,25

Această metodă de calcul se bazează pe faptul că mustul de răvac este de cea mai înaltă calitate
şi din aceste considerente acestuia îi revin 75% din totalul de consumuri efectuate, iar restul 25% îi
revine mustul fracţiune. Astfel, din datele formei F-5 ,,Balanţa de verificare finală” ştim că valoarea
totală a consumurilor este de 260 015 lei (vezi tabelul 2.2), dar conform metodei propuse de S.
Platon consumurile vor fi repartizate la valoarea de 195 011,25 (260 015 x 0,75).
Deci, valoarea materiei prime utilizate pentru mustul răvac este de 216 584 lei (151 581 +[260
015 x 0,25] ).
Comparînd cele două metode utilizate în lucrarea prezentă, observăm că metoda doi este mai
eficientă, deoarece aici consumurile sînt mai mici cu 43 431,00 lei (260 015 – 216 584). Acest
rezultat va favoriza consumatorii finali, deoarece acestia vor avea de plătit mai puţin.
În perioada cercetărilor efectuate la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” noi am
observat că aceasta repartizează consumurile directe de materiale conform normei stabilite de
conducerea întreprinderii şi nu ţine cont de cantitatatea efectiv consumată în procesul de producţie.
Din aceste considerente noi propunem o altă metodă de repartizare a consumurilor directe în care
vom ţine cont şi de consumurile efective.
Presupunem că în luna martie 2007 întreprinderea a îmbuteliat 7 030 dal de spumant natural,
astfel în tabelul ce urmează vom efectua calculele necesare pentru a putea compara consumurile
efective cu consumurile normative stabilite de conducerea Combinatului (vezi tabelul 3.2 ).
Conform nomelor stabilite de întreprindere la îmbuteliera 7 030 dal de spumant natural se
utilizează 7 044,06 sticle, efectiv s-a utilizat 7 035 sticle, aşa dar suma de 22 582,35 lei va fi conside-
Tabelul 3.2

55
 Metoda de evidenţă a consumuri directe de materiale efective
Nr. Denumirea Efectiv Normat
crt Cantitatea Preţul Suma, lei norma Cantitatea normată
1. Sticle 0,75 litri 7 035,00 3,21 22 582,35 1,022 7 044,06
2. Dop de plută 7 278,00 0,76 5 531,28 1,020 7 170,60
3. Etichete complect 7 063,00 1 7 063,00 1,010 7100,30
4. Capsulă,buc 7 100,00 0,46 3 266,00 1,015 7 135,45
5. Cutie,buc 500,00 2,92 1 460,00 0,083 583,49
6. Scoci lentă, m 800,00 0,104 83,20 0,109 766,27
7. Clei, kg 6,00 32 192,00 0,0012 8,436

rată ca consum la îmbuteliere. După cum observăm din tabel dopul de plută şi scoci de lentă
depăşesc consumurile normative stabilite de întreprindere. Diferenţa se stabileşte în felul următor,
stabilim care este suma normativă pentru dopul de plută 5 449,65 lei (7 170,60 x 0,76), după care
facem diferenţa între suma normativă şi efectivă 81,63 lei (5 531,28 – 5 449,65). Diferenţa de 81,63
lei va fi considerată ca cheltuială a perioadei de gestiune.
Din datele obţinute mai sus observăm că la întreprindere costul efectiv nu corespunde realităţii,
deoarece suma cheltuelilor perioadei este inclusă în costul produsului.
În procesul de fabricaţie a produselor se obţin deşeuri. Deşeurile sînt rămăşiţe obţinute în urma
prelucrării materiilor prime şi a materialelor carea şi-au pierdut total sau parţial proprietăţile fizice şi
chimice iniţiale. După cum a mai fost menţionat deşeurile se clasifică în (15, p.79):
a) deşeuri recuperabile – care pot fi utilizate în continuare în cadrul întreprinderii sau vîndute
terţilor (de exemplu: tescovina, drojdii de vin, borhotul, ş.a.).
b) deşeuri nerecuperabile – care şi-au pierdut total proprietăţile iniţiale ţi nu pot fi utilizate sub
nici o formă şi nici vîndute terţilor (de exemplu: ciorchinele, depunerile de vin (drojdiile)).
Cantitatea deşeurilor recuperabile obţinute în procesul de producţie se poate stabili fie în baza
,,Bonului de primire pradare” întocmite în momentul predării lor la depozite sau prin calcul –
înmulţindu-se cantitatea efectivă de produse fabricate cu norma de deşeurilor.
De regulă, deşeurile recuperabile se evaluiază la preţul materialului din care a provenit, dacă
sunt utilizate în acelaş scop ca şi materialul iniţial sau sunt vîndute la un preţ mai redus decît a
materialului din care a provenit, dacă se se utilizează în alte scopuri decît materialul iniţial. După
stabilirea valorii deşeurilor recuperabile, acestea se scad din suma consumurilor directe de materiale
suportate în cursul unei perioade de gestiune. Acest procedeu a fost descris de către noi în capitolul
doi al prezentei lucrări (vezi tabelul 2.3). Combinatul vitivinicol nu utilizează şi nu comercializeză
deşeurile recuperabile, însă după părerea noastră aceste este un dezavantaj. Deoareca, în cazul cînt
întreprinderea ar utilizat deşeurile de tescovină valoarea produselor ar fi mai mică.

56
 În perioada practicii noi am constatat că deşeurile nerecuperabile sînt nimicite şi cheltuelile
efectuate sînt incluse în costul produselor. După părerea S. Platon, cu care sîntem deacort, cheltuelile
care măresc costul produsului trebuie să fie contabilizate.
Pe lîngă consumurile directede materiale în costul produselor sînt repartizate şi consumurile
directe privind retribuirea muncii. Contabilitatea managerială a consumurilor directe privind
retribuirea muncii presupune (15, p. 80):
- determinarea şi controlul timpului de muncă;
- evaluarea muncii şi determinarea drepturilor salariale;
- includerea consumurilor directe privind retribuirea muncii în costul de producţie.
La Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” evidenţa se duce cu ajutorul formei nr. 66 ,,Evidenţa muncii
prestate”.
Ulterior, timpul de lucru, volumul de muncă prestat înregistrat în documentele primare stau la
baza calculării salariilor care în continuare depind de formele de salarizare utilizate. În conformitate
cu art. 130 (alin 3) al Codului muncii şi art.3 (alin. 2) al Legii salarizării, pentru remunerarea muncii
salariaţilor se pot utiliza următoarle forme de salarizare:
 pe unitate de timp sau în regie;
 pe unitate de produs sau în acord.
Forma de salarizare în regie presupune retribuirea muncii în raport cu timpul efectiv lucrat
(luni, zile, ore), indiferent de randamentul mincii salariatului. Această formă de salarizare este
utilizată în situaţiile în care normele muncii sub formă de sarcini de serviciu , norme de deservire. De
regulă, se aplică pentru retribuirea personalului de conducere, specialiştilor şi funcţionarilor care
desfăşoară activitate administrativă în întreprindere. De asemenea, se aplică la locurile de muncă
unde calitatea produselor prezintă mai mare impotrtanţă decît cantitatea lor. Forma de salarizare în
regie include două sisteme de salarizare: sistemul simplu şi sistemul premial.
Sistemul simplu de salarizare în regie prevede calcularea salariilor în dependenţă de numărul de
ore, zile efectiv lucrate. Salariul se calculează prin înmulţirea numărului de ore efectiv lucrate cu
tarifel de plată pe o oră.
Sistemul premial de salarizare în regie prevede în afară de salariu calculat după timpul efectiv
lucrat şi un premiu în dependenţă de coeficientul participării în muncă sau de calitatea muncii
depuse. Se foloseşte pentru stimularea cointeresării lucrătorilor în ameleorarea rezultatelor activităţii
întreprinderii.
Forma de salarizare în acord presupune retribuirea personalului în raport cu cantitatea de
produse fabricate sau numărul de operaţiuni executate în unitatea de timp dată. Această formă de
salarizare se foloseşte în sectoarele de muncă unde există posibilitatea de salarizare a normelor de

57
producţie şi de evidenţă a îndeplinirii lor, de evidenţă corectă a rezultatelor muncii, condiţii de mărire
a producţivităţii muncii în compararea cu normele stabilite. În cadrul formei de salarizare în acord se
includ următoarele sisteme de salarizare:
 acord direct;
 acord indirect;
 acord premial;
 acord progresiv.
La Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” se utilizează sistemul de salarizare în acord indirect. Esenţa
acestui sitem de salarizare constă în faptul, că mărimea salariulor muncitorilor auxiliari depinde
direct de rezultatele muncii obţinute de către muncitorii de bază. Astfel, în continuare vom prezenta
calculul salariului muncitorilor care au participat la curăţatul în uscat a viei în rod în luna ianuarie
2008. În tabelul ce urmeză este prezentat procedeul de calculare a salariilor muncitorilor (vezi tabelul
3.3).
Tabelul 3.3
Calculul salariului muncitorilor conform metodei acord indirect
Nr. Nume, Categoria Orele Cantitatea Norma de T riful, Salariu, lei
prenume efectiv de muncă lucru, lei/zi
lucrate efectuată unităţi
1 2 3 4 5 = 2/3*4
1. Nastas Ion IV 168 1820 117 55,44 862,40
2. Prundic Elena IV 176 1820 117 55,44 860,40
3. Duca Xnia IV 96 1170 117 55,44 554,40
Total - 440 - - - 2 279,20

Evidenţa consumurilor directe privind retribuirea muncii în contabilitae se duce astfel, ca

exemplu vor lua salariu lui Ion Nastas:
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 862,40 lei;
Credit contul 531 ,,Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 629,55 lei
Credit contul 533 ,,Datorii privind asigurările” – 232,85 lei
Metoda de calculare a salariului utilizată de Combinat nu prevede un sistem premial de
salarizare. În acest fel, după părerea noastră întreprindere nu procedează corect, deoarece nu-şi
stimulează muncitorii şi astfel pierde din calitate şi cantitate produselor fabricate de acestia.
Pentru ca întreprindere să obţină rezultate mai înalte noi propunem ca controlul prezenţei
fiecărui salariat să fie efectuată prin întocmirea unor documente primare, cum ar fi: fişa de pontaj,
tabelul de evidenţă a timpului de muncă prestat ş.a. Tabelul de pontaj include numele, prenumele,
funcţia angajatului şi orele efectiv lucrate precum şi evidenţa orelor lucrate în zile de odihnă, de

58
noapte şi a orelor sumplimentare care se calculează după un tarif mai înalt. Aşa dar, Combinatul ar
avea mult de cîştigat dacă sistemul de salarizare se va schimba.
Propunem ca Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” să utilizeze sistemul de salarizare acord premial, care
prevede în afară de salariu pentru munca efectiv prestată şi un premiu pentru îndeplinirea sau
supraîndeplinirea planului. Presupunem că la întreprindere pentru îndeplinirea normei de producţie
premiu constitue 25 %, dar pentru supraîndeplinire planului 3,3 % pentru fiecare 117 unutăţi peste
normă.
În baza datelor de mai sus noi vom calcula salariu muncitorului Nastase Ion în conformitate cu
sistemul de salarizare acord premial. Ştim că muncitorul a curăţat 1 820 unităţi de vie în rod, norma
este de 117 şi tariful de 55,44 lei/unitate (vezi tabelul 3.4).
Tabelul 3.4
Sistemul de salarizare acord premial
Nume, Orele Cantitatea Norma Tariful, Salariu, Supraîndeplini- Salariu
prenume efectiv de muncă de lucru, lei/zi lei rea normei total, lei
lucrate efectuată unităţi 3,3 %
1 2 3 4 5=2/3*4 7=(2-3)x3,3
3
1.Nastas Ion 168 1820 117 55,44 862,40 48 1 491,95

Conform metodei propuse de noi salariu muncitorul va fi de 1 491,95 lei [(0,48+0,25) x

842+842], adică cu 629 lei mai mult decît salariu achitat de Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin”. Din această
cauză noi considerăm că întreprinderea trebuie să utilizeze alt sistem de salarizare.
În costul produselor fabricate pe lîngă consumurile directe se includ şi consumurile indirecte.
Procedeul de repartizare a consumurilor indirecte a fost descris în capitolul doi, însă după părerea
noastră la Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” nu utilizează metoda cea mai corectă de includere a
consumurilor indirecte în costul produselor. Astfel, în continuare vom vorbi despre lacunele depistate
în contabilitatea consumurilor indirecte la întreprindere.
Noi considerăm că unul din principalul neajuns al sistemului de contabilizare la întreprindere
este faptul că aceasta nu repartizează consumurile indirecte în constante şi variabile. Astfel,
propunem ca Combinatul să utilizeze metoda intuitivă de repartiţie a consumurilor indirecte. În
perioada cercetărilor registrelor contabile noi am depistat că întreprinderea duce evidenţa uzurii
mijloacelor fixe în contul 811 ,,Activităţi de bază”.
Debit contul 811 ,,Activităţi de bază” – 89 080,30 lei;
Credit contul 124 ,,Uzura mijloacelor fixe”- 89 080,30 lei.
Aceasta este o greşală majoră, deoarece în acest fel întreprindere încalcă principiu contabilităţii.
Formula corectă de evidenţă a uzurii mijloacelor fixe este:

59
 Debit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 89 080,30 lei;
Credit contul 124 ,,Uzura mijloacelor fixe”- 89 080,30 lei.
Faptul că Combinatul nu repartizează consumurile indirecte costul unitar al produselor nu au o
valoare reală, ceea ce dejavantagează întreprinderea.
Din datele oferite de întreprindere ştim că Combinatul Vitivinicol dispune de mai multe secţii,
o descriere mai detaliată a acestora a fost efectuată în capitolul doi.
Secţia de bază:
 secţia de îmbuteliere;
 secţia de materie primă;
 secţia de cupajare.
Secţii auxiliare:
 cazangeria;
 secţia energetică.
Aşa dar, deseori secţiile auxiliare prestează servicii una alteia, precum şi secţiilor de bază.
Cazangeria, spre exemplu, oferă servicii tuturor secţiilor, inc1usiv celor de bază şi altor secţii
auxiliare. În schimb, cazangeria acceptă servicii de la alte secţii auxiliare, de exemplu, energie
electrică, servicii de reparaţii. Serviciile prestate între secţii se numesc servicii între secţii
interdependente sau servicii reciproce [26, p.34].
Evidenţa consumurilor activităţii auxiliare se ţine cu ajutorul contului 812 ,,Acţivităţi
auxiliare”, care este un cont de calculaţie [15, p.100].
În debitul acestui cont se reflectă:
- valoarea producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune;
- consumurile efectuate pe parcursul perioadei de gestiune pentru fabricarea produselor.
În creditul acestui cont se reflectă:
- costul efectiv al produselor fabricate, al rebuturilor difinitive şi valoarea deşeurilor
recuperabile;
- valoarea producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune.
La sfîrşitul perioadei de gestiune (sfîrşitul lunii) pe baza consumurilor colectate se calculează
costul efectiv al producţiei auxiliare. Modalitatea de calculare a costului producţiei auxiliare diferă
de la o întreprindere la alta. Economistul naţional Ţurcanul V. propane trei metode de determinarea a
costul producţiei auxiliare, şi anume: metoda directă, metoda pe etape şi metoda reciprocă [26, p.34].
Metoda directă reprezintă o metodă de repartizare foarte simplă, deoarece ia ignorează
consumurile serviciilor dintre secţiile auxiliare şi dstribuie toate consumurile direct la secţiile de

60
bază. Chiar dacă o secţie auxiliară (de exemplu, secţia enegetică) prestează servicii altor secţii
auxiliare (de exemplu, cazangeria) consumurile nu se distribuie acestor secţii. Toate consumurile vor
fi trecute direct la secţiile de bază a întreprinderii. De aici rezultă şi denumirea ,,metoda directă”.
Din cauza simplităţii, această metodă este utilizată de majoritatea întreprinerilor vinicole din
Republica Moldova. În perioada cercetărilor efectuate la Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” noi am sesizat că
la calcularea consumurilor activităţii auxiliare care apar între secţiile interdependente este la fel
utilizată metoda directă.
Aşa dar, presupunem că în secţia de bază a Combinatului în luna ianuare a anului 2007 la
comanda S.A.,,Aspect-Invest” s-au îmbuteliat 30 000 sticle de vin spumant. La îmbuteliere s-a
utilizat abur din cazangerie pentru dizinfectarea acratafoarelor şi energie electrică din secţia
energetică.
În continuare vom stabili care a fost costul serviciilor acordate de secţiile auxiliară secţiei de
îmbuteliere , însă mai întăi vom prezenta datele care ne vor servi ca bază la calcularea costului
serviciilor auxiliare (vezi tabelul 3.5).
Tabelul 3.5
Datele furnizate de secţia de îmbuteliere a Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” pe luna ianuarie 2007
Denumirea Secţii auxiliare Secţia de bază Total
Cazangeria Secţia enegetică Îmbutelierea
1. Consumurile secţiei 2 827,44 3 030,3 53 751,00 59 608,74
înainte de repatizare, lei
2. Suprafaţa ocupată, m2 600 - 2 400 3 000
3. Proporţia suprafeţei 2/10 - 8/10 10/10
ocupate
4. kwh consumaţi 388,50 - 3 496,50 3 885
5. Proporţia kwh 1/10 - 9/10 10/10

După cum se observă din tabelul 3.3, pentru reprezentarea consumurilor cazangeriei se va lua
ca bază suprafaţa ocupată, deoarece încălzirea depinde de aceasta, iar la repartizarea consumurilor
secţiei energetica - kwh.
Folosind datele din tabelul de mai sus, vom stabili care sînt consumurile secţiilor auxiliare la
îmbuteliere. (vezi tabelul 3.6). Este clar că după ce a avut loc repartizarea tuturor consumurilor
secţiilor auxiliare, ele se conţin în secţia de bază.
Aceste consumuri vor forma datele pentru pregatirea informaţiei necesare la calcularea costului
şi pentru determinarea rentabilitaţii totale a secţiei de bază. Aşa dar, în continuare vom prezenta
calcularea consumurilor activităţii auxiliare conform metodei directe descrise mai sus care au foet
efectuate la îmbutelierea 30 000 sticle de vin spumant.

61
 Tabelul 3.6
Repartizarea consumurilor auxiliare conform metodei directe
Denumirea Secţii auxiliare Secţia de bază Total
Cazangeria Secţia enegetică Îmbutelierea
Consumurile secţiei 2 827,44 3 030,3 53 751,00 59 608,74
înainte de repatizare, lei
Repartizarea: (2 827,44) - 2 827,44 -
1. Consumuri cazanjeria
2. Consumuri ale secţiei - (3 030,3) 3 030,3 -
energetice
Consumuri totale după 0 0 59 608,74 59 608,74
repartizare, lei

Cu toate că metoda directa este simplă, ea este mai puţin exactă decît celelalte metode, pentru
că ignorează serviciile prestate între secţiile auxiliare. Aceasta poate să constitue o greşeală majoră la
determinarea costului produselor din secţiile de bază.
În contabilitate se vor forma următoarele înregistrări:
1) Reflectăm consumurile auxiliare din cansangerie:
Debit 811 ,,activităţi de bază”- 2 827,44 lei;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” - 2 827,44 lei.
2) Reflectăm consumurile secţiei energetice:
Debit 811 ,,activităţi de bază”- 3 030,30 lei;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” - 3 030,30 lei.
3) Reflectăm costul efectiv a serviciilor auxiliare:
Debit contul 216 ,,Produse” – 59 608,74;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” – 59 608,74 lei.
Astfel, din această cauză inegzactităţii metodei directe noi considerăm că Combinatul ar trebui
să utilizeze metoda pe etape, care spre deodebire de metoda directă se aplică la repartizarea
consecutivă a consumurilor secţiei auxiliare către alte secţii auxiliare, precum şi către secţii de bază.
Repartizarea începe, de obicei, cu secţia care prestează cel mai mare volum de servicii altor secţii.
După ce consumurile acesteia au fost repartizate, procesul continuă pas cu pas, terminîndu-se cu
secţia care oferă cel mai mic volum de servicii altor secţii auxiliare. Întrucît cazangeria prestează cel
mai mare volum de servicii altor secţii, consumurile ei se repartizează în primul rînd. Această
repartizare se efectuează în baza suprafeţei ocupate de către secţii. Consumurile secţiei energetice
sunt repatizate apoi în raport cu numărul de kwh consumate.
În baza datelor de mai sus, oferite de secţia de îmbuteliere vom efectua următoarele calcule
(vezi tabelul 3.7).

62
 Tabelul 3.7
Repartizarea consumurilor conform metodei pe etape
Denumirea Secţii auxiliare Secţia de bază Total
Cazangeria Secţia enegetică Îmbutelierea
Consumurile secţiei înainte de 2 827,44 3 030,3 53 751,00 59 608,74
repatizare, lei
Repartizarea: (2 827,44) 565,59 2 261,95 -
1. Consumuri cazanjeria (2/10,
8,10)
2. Consumuri ale secţiei energetice - (3 595,79) 3 595,79 -
Consumuri totale după repartizare, 0 0 59 608,74 59 608,74
lei

În contabilitate se vor forma următoarele înregistrări:

1) Reflectăm consumurile auxiliare din cansangerie:
Debit 811 ,,activităţi de bază”- 2 261,95 lei;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” - 2 261,95 lei.
2) Reflectăm consumurile secţiei energetice:
Debit 811 ,,activităţi de bază”- 3 595,79 lei;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” - 3 595,79 lei.
3) Reflectăm costul efectiv a serviciilor auxiliare:
Debit contul 216 ,,Produse” – 59 608,74;
Credit contul 812 ,,Activităţi auxiliare” – 59 608,74 lei.
În conformitate cu datele din tabelul 3.5 putem menţiona două momente. În primul rînd,
consumurile cazangeriei sunt suportate de altă secţie auxiliară (secţia energetică), precum şi de
secţiile de bază. În al doilea rînd, consumurile cazangeriei care au fost repartizate secţiei energetice
sunt incluse în consumurile serviciilor secţiei energetice şi că totalul este repartizat numai secţiilor
urmatoare. De aici rezulta ca nici o parte din consumurile secţiei energetice nu este repartizată înapoi
cazangeriei, chiar dacă secţia energetică a prestat servicii cazangeriei pe parcursul perioadei. Aceasta
este o idie-cheie referitoare la metoda pe etape: după ce consumurile secţiei auxiliare respective au
fost distribuite, consumurile altor secţii nu se repartizează înapoi acestei secţii auxiliare.
Dacă comparăm rezultatele metodei directe cu metoda pe etape, observăm că cea de a doua
metodă este mai exactă deoarece atunci cînd secţiile auxiliare îşi oferă servicii reciproce, consumuri
efectuate de acestea sînt repartizate între secţiile auxiliare dar nu sînt atribuite secşiei de bază.
Aşa dar, la îmbutelierea celor 30 000 de sticle conform metodei directe s-au utilizat 2 827,44
lei, însă conform metodei pe etape 2 261,95 lei, adică cu 565,49 lei mai puţin.

63
 Deci rezultă că metoda pe etape este mai exactă şi permite o repartizare mai corectă a
consumurilor secţiilor auxiliare.

În acest subcapitol noi am propus noi metode de repartizare a consumurilor directe, am

evidenţiat lacunele Combinatului la repatizarea consumurilor indirecte şi am specificat care ar fi
avantajul întreprinderii dacă aceasta va utiliza deşeurile recuperabile. Tot în acest subcapitol noi
am arătat interdependenţa între secţiile întreprinderii şi am propus o nou metodă de calculare a
serviciilor auxiliare acordate terţilor.

§ 3.2. Perfecţionarea metodelor de calculaţie a costului de producţie la Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin”

Deşi costul efectiv determinat cu ajutorul metodelor clasice de calculare a costulor este
considerat un cost real, practica calculării costurilor demonstrează contreriu. Aceasta rezultă din
simpla analiză a costului efectiv, astfel acesta conţine elemente de consumuri stabilite prin calcule
delimitative sau preliminări, cum sînt cotele-părţi din consumurile anticipate ajunse la scadenţă şi
delimitate prin calcule convenţionale, preliminările de concedii, reparaţii capitale, normele de u zură,
cre nu sînt consumuri efective [15, p.139].
În aceste condiţii rezultă că nici una dintre metodele clasice de calculare a costului nu reuşeşte
să prezinte un cost real. Pe lîngă faptul că ele nu asigură stabilirea unui cost real, calculaţia este
efectuată cu mare întărziere ceea c educe şi la o informare tardivă, lipsită de operativitate.
Practica contabilităţii manageriale la întreprinderile vinicole a ţărilor dezvoltate din punct de
vedere economic a elaborat o metodă de calculaţie care răspunde cerinţelor controlului şi analize
consumurilor. Această metodă este cunoscută sub denumirea “standard-cost”.
Aşa dar, în continuare vom examina modul de calculare a costului produselor fabricate la Î.S.
C.V. ,,Naţional-Vin” prin utilizînd metoda menţionată mai sus. După cum s-a mai vorbit în această
lucrare, elementul de bază al metodei standard-cost este sistemul de standarde progresiste care
corespunde întreprinderii şi include standardele consumurilor directe de producţie, de retribuirea
muncii şi standardul consumurilor indirecte de producţie. Standardele privind volumul şi costul sunt
stabilite de manageri pentru toate trei elemente.
Volumul standard indică ce parte a elementului de cost, cum ar fi materia primă sau timpul de
muncă, trebuie utilizată pentru fabricarea unei unităţi de producţie.
Consumurile standard indică marimea consumurilor maxime privind timpul lucrat sau
materiale. Volumul efectiv şi consumurile efective se determină conform acestor standarde [26, p.
88].

64
 Întreprinderea care aplică această metodă umează să-şi elaboreze standarte fizice şi valorice.
Standardele fizice sînt elaborate de personalul tehnic în baza documentaţiei tehnice, dar avînd
în vedere şi condiţiile în care se va desfăşura procesul de producţie. Ele se caracterizează prin
valabilitatea lor lungă de timp (2-3 ani).
Standarde valorice reprezintă expresia valorică a standardelor fizice. Se calculează de catre
economişti-contabili prin aplicarea preţurilor materialelor şi tarifelor de retribuire la standardele
fizice de materiale şi manoperă. Se caracterizează prin valabilitate mai mică (2-3 luni).
În funcţie de principalele articole de consum a costurilor distingem standarde de consumuri
directe de materiale, de consumuri privind retribuirea muncii şi de consumuri indirecte de materiale.
Standartedele de consumuri directe de materiale se detrmină prin produsul dintre preţul
standart şi cantitatea standart a acestora. Aceasta înseamnă că preţul la materie primă va fi estimat
riguros pe o anumită perioadă de timp. În baza datelor oferite de Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” vom
stabili standartele la consumurile directe de materiale şi vom determina abaterile între consumul
standard şi consumul efectiv. Aşa dar, presupunem că conducerea întreprinderii a stabilit următoarele
(vezi tabelul 3.5) standarde la consumurile directe de materiale pentru secţia de îmbuteliere, anul
2008. Presupunem că întreprinderea a stabilit următoarele consumuri directe de materiale la
îmbutelierea 30 000 sticle de vinului spumant (vezi tabelul 3.8).
Tabelul 3.8
Standartele la îmbutelierea vinului spumant, anul 2008
Nr. Denumirea Unitatea de Preţul, Standarde, Suma standart,
crt măsură 2008 la 1000 lei
sticle
1. Sticle 0,75 litri buc 3,21 1022 3 280,62
2. Dop de plută buc 0,76 1020 775,20
3. Etichete buc 1 1010 1 010,00
complect
4. Cutie buc 2,92 83,33 243,32
5. Scoci lentă m 0,104 109,72 11,41
6. Clei kg 32 1,2 38,40
7. Miuzle buc 0,34 1025 348,50
8. Marcă şi sticher buc 0,25 1000 250,00
Total - 40,58 5 271,25

În cazul, cînd consumurile efective depăşesc pe cele standarte, se studiază riguros diferenţa,
permiţînd conducătorului să se concentreze asupra greşelelor comise. Astfel, pentru a putea vedea
dacă întreprinderea a stabilit corect standardele la consumuri directe de materiale, vom stabili
consumurile efective la îmbuteliere în anul 2008 (vezi tab 3.9).

65
 Tabelul 3.9
Consumurile efective la îmbutelierea spumantului în anul 2008
Nr. Denumirea Unitatea de Preţul Cantitatea Suma efectivă, lei
crt măsură efectiv, efectivă
2009
1. Sticle 0,75 litri buc 2,52 30 540 76 960,80
2. Dop de plută buc 0,76 30 600 23 256,00
3. Etichete complect buc 1 30 300 30 300,00
4. Cutie buc 3,12 30 120 93 972,00
5. Scoci lentă m 0,16 4 701 752,16
6. Clei kg 32 36 1 152,00
7. Miuzle buc 0,34 30 750 10 455,00
8. Marcă şi sticher buc 0,25 30 000 7 500,00
Total - 40,15 187 047 244 347,96

Din datele tabelului observăm o majorarea a consumurilor directe de materiale de 2 186,56 lei
faţă de standartul stabilit de întreprindere la înbuteliere pentru anul 2008.
Abaterile apărute de standartul stabilit pot fi apreciate ca abateri favorabile şi nefavorabile.
Abaterile favorabile apare de regulă cînd consumurile efective sînt mai mic ca consumurile
standarde, fiind un semn al eficienţei.
Abaterea nefavorabilă apare cînd consumurile efective sînt mai mari ca consumurile standarde,
fiind un indicator al ineficienţei întreprinderii (Sfeta C p 157).
1) În continuare vom calcula abaterea în funcţie de cantitatea aprovizionată, pentru sticlele de
0,75 L:
Abatere preţ = (Pef – Ps) x Qef;
Abatere preţ = (2,52 – 3,21) x 30 540 = 21 072 (F);
2) Determinăm care a fost abaterea totală pentru consumurile de sticle de 0,75 L:
Abaterea totală = CDMef – CDMs;
Abaterea totală = (30 540 x 2,52) – (3 280,6 x 30) = 21 457 lei (N).
La întreprinderile vinicole apare un cont nou de evidenţă a consumurilor, contul 815 ,,Abateri”.
Prin urmare, în contabilitate abaterile nefavorabile apărute vor fi înregistrate în felul următor:
Debit contul 815 ,,Abaterea” – 21 457 lei;
Credit contul 211 ,,Materiale” –21 457 lei.
În conformitate cu calculele efectuate observăm o abatere nefavorabilă la consumurile directe
de materiale de la standart cu 21 457 lei, această abatere nefavorabilă a fost cauzată de pierderile
neprevăzute efectuate de maestru secţiei.

66
 Conform metodei standart-cost, care a fost propusă de noi pentru Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin”
trebuie de determinat şi consumurile standarde la consumurile directe privind retribuirea muncii şi la
consumurile indirecte de producţie.
Aşa dar, presupunem că întreprinderea a stabilit următoarele standarte privind consumurile
directe de retribuirea muncii la îmbutelierea 30 000 de sticle (vezi tabelul 3.10). La îmbuteliere
participă un număr mai mare de muncitori, dar din cauza volumului limită stabilit pentru lucrarea de
licenţă noi vom prezenta calculul numai pentru un muncitor.
Tabelul 3.10
Standartele consumurilor directe privind retribuirea muncii la îmbuteliere pentru anul 2008
Nr. Nume, Categoria Tariful,
prenume lei/oră
3
1. Nastas Ion IV 7,26
Total - 7,26

În continuare vom stabili care au fost consumurile directe privind retribuirea muncii efective
pentru anul 2008 şi vom determina abaterile care pot apărea (vezi tabelul 3.11).
Tabelul 3.11
Consumurilor directe privind retribuirea muncii efective în anul 2008

Nr. Tariful,
Nume, Categoria lei/oră
prenume

1. Nastas Ion IV 7,70

Total - 7,70

Pentru a determina abaterea de tarif la îmbuteliere, vom efectua următoarele calcule.

Presupunem că 30 000 de sticle sînt îmbuteliate în 35 200 ore, numărul mare de ore este cauzat de
procedeului tehnologic mai special al şampanie, de aici rezultă că:
Abaterea de tarif = (Tef - Ts) x tef;
Abaterea de tarif = (7,70-7,26) x 35 200 = 15 488 (N);
Abaterea totală = (35 200 x 7,70) – (7,26 x 30 000) = 53 240 lei (N).
În contabilitate abaterile nefavorabile la consumurile directe privind retribuirea muncii se vor
contabiliza astfel:
Debit contul 815 ,,Abaterea” – 53 240 lei;
Credit contul 531 ,,Dtorii faţă de salariu privind retribuirea muncii” – 53 240 lei .

67
 Conform calculelor efectuate obţinem o abatere tarifară nefavorabilă cauzată de majorarea
inflaţiei în Republica Moldova. Abaterea totală nefavorabilă este la fel cauzată de instabilitatea
economică din ţară.
Consumurile indirecte de materiale sînt repartizate în constante şi variabile, din această cauză
vom stabili în continuare standarte pentru consumurile directe variabile. Aşa dar, presupunem că la
îmbutelierea 30 000 sticle de spumant întreprinderea a stabilit următoarele standarde (vezi tabelul
3.12).
Tabelul 3.12
Consumurile indirecte variabile standarde şi efective, pentru anul 2008
Denumirea Baza de Capacitatea de Consumuri indirecte variabile
repartiţie, producţie, sticle
sticle/oră
standart efectiv k Suma standard, Suma efectivă,
lei lei
1. Spumant 2 100 30 000 31 900 11,17 26 754 27 200
natural

În baza datelor din tabel vom stabili care este abaterea dintre consumurile indirecte standart
stabilite de conducere şi consumurile indirecte efective la îmbutelierea spumantului.
Abaterea de consum = 27 200 – 26 754 = 446 lei (N);
Abaterea de volum = [(31 900 x 26 754:30 000) – 26 754] = 1 694,42 lei (F).
Abaterea totală = 27 200 – 28 448,4 = 1 248,40 lei (F).
În contabilitate abaterea favorabilă a consumurilor indirecte constante se evidenţiază astfel:
Debit contul 815 ,,Abateri” – 1 248,40 lei;
Credit contul 612 ,,Alte venituri operaţionale” - 1 248,40 lei.
S-a obţinut o abatere nefavorabilă de consum din cauza că unele utilaje au ieşit din
funcţiune.Abaterea favorabilă a volumului este cauzată de majorarea volumului de comenzilor la
întreprindere.
În continuare vom stabili care sînt consumurile indirecte constante standarte stabilite de
întreprindere la îmbutelierea 30 000 sticle spumant, pentru anul 2008 şi care este cantitatea efectivă
stabilită pentru această perioadă (vezi tabelul 3.11 ).
Din datele tabelului putem determina care sînt abaterile la îmbutelierea spumantului de la
standardul stabilit de întreprindere.
Abaterea de consum = 22 100 – 20 706 = 1 394 lei (N);
Abaterea de volum = [(31 900 x 20 706:30 000) – 20 706] = 22 017,38 – 20 706 = 1311,38 (N)
Abaterea totală = 22 100 – 22 017,38 = 82,62 lei (N)

68
 Tabelul 3.11
Consumurile indirecte constante standarde şi efective, pentru anul 2008
Denumirea Baza de Capacitatea de Consumuri indirecte variabile
repartiţie, producţie, sticle
sticle/oră
standart efectiv k Suma standard, Suma efectivă,
lei lei
1. Spumant 2 100 30 000 31 900 9,86 20 706 22 100
natural

În contabilitate abaterea nefavorabilă a consumurilor indirecte constante se evidenţiază astfel:

Debit contul 815 ,,Abateri” – 82,62 lei;
Credit contul 813 ,,Consumuri indirecte de producţie” – 82,62 lei.
Abaterea nerfavorabilă a volumului de consumuri indirecte constante este cauzată de eficienţa
scăzută a utilajului de producţie. Diferenţa obţinută dintre consumul standard şi efectiv nu este mare,
astfel putem menţiona că conducerea întreprinderii a stabilit un standart real pentru consumurile
indirecte constante.
Analiza abaterilor se încheie în momentul în care profitul efectiv este comparat cu cel standart
şi stabilite cauzele eventualelor diferenţe. Astfel, abaterile de profit pot fi de două feluri:
 abateri de preţ;
 abateri de volum.
În tabelul ce urmează vom prezenta datele standarte şi efective, pentru anul 2008 la îmbuteliere
şi vom determina abaterile de preţ şi volum (vezi tabelul 3.12).
Tabelul 3.12
Standartele stabilite pentru preţ şi cantitatea produselor fabricate

Indicatorii standart efectiv

Cantitatea produselor 21 000 30 000
fabricate, sticle
Preţul de vînzare unitar, lei 20 18,5

Abaterea preţului se poate determina după următoarea formulă:

Abaterea preţ = (Pef x Ps) x Qvef;
Abaterea preţ = (18,5 – 20) x 30 000 = 45 000 lei (N).
Abaterea nefavorabilă a preţului a fost cauzată de micşorarea volumului exportului la produsele
vinicole. Din cauza numărului mare de companii vinicole existente pe piaţa internă Î.S. C.V.
,,Naţional-Vin” şi-a micşorat considerabil volumul vînzările, ceea ce a dus la micşorarea profitului
efectiv.

69
 În acest paragraf noi am propus o altă metodă de determinare a costului produselor fabricate,
care după părerea noastră este mai eficientă şi şi mai exactă. Tot aici noi am deteminat abaterile
care pot apărea la determinarea costului prin metoda standart-cost şi am propus un cont aparte în
care vor fi reflectate abaterile apărute.

***

În capitolul III noi am vorbit despre lacunele depistate la Î.S. C.V. ,,Naţional-Vin” în
contabilitatea managerială şi am propus unele perfecţionări sitemului de contabilizare. Astfel, după
părerea noatră întreprinderea trebuie să utilizeze o altă metodă pentru repartizarea consumurilor
directe de materiale în costul producţiei, adică metoda normativă. La repartizarea consumurilor
indirecte în constante şi variabile noi am propus ca întreprinderea să utilizeze metoda intuitivă. Tot
în acest capitol noi am argumentat de ce întreprinderea ar trebui să utilizeze deşeurile recuperabile
şi am propus un alt sistem de salarizare. În acest capitol noi am prezentat o altă metodă de
calculaţie a costului produselor şi anume metoda standart- cost, deoarece după părerea noastră
această metodă este mult mai eficientă şi mult mai exactă.

70
 Încheiere
Actualmente, când concurenţa în toate domeniile de activitate, în special în industria vinicolă,
este foarte aprigă, unul din instrumentele eficiente care determină competitivitatea produselor în
toată lumea este nivelul raportului calitate/preţ. Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei
calitate/preţ este necesar de a promova mecanismele adecvate, care ar permite optimizarea acestei
corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Aşa dar, după părerea noastră este
foarte important ca întreprinderile vinicole să-şi performeze sistemele de evidenţă a consumurilor de
materiale directe şi indirecte, deoarece mărimea acestora afectează direct costului producţie. La
moment întreprinderile vinicole din Republica Moldova trec printr-o perioadă mai dificilă din cauza
imbargoului pus de Federaţia Rusă în anul 2006, neavînd unde să-şi exporte produsele vinicole.
Astfel, ca rezultat scopul principal al acestor întreprinderi este cucerirea pieţelor noi de desfacere,
cum ar fi spre exemplu pieţele Uniunii Europene. Însă cu părere de rău utilajul vechi şi tehnologiile
produselor vinicole nu corespunde standartelor internaţionale.
După părerea noastră, pentru că întreprinderile vinicole să corespundă standartelor
internaţionale, mai întîi ar trebui să-şi performeze contabilitatea managerială. Pentru a putea înţelege
care sînt lacunele în industria vinicolă noi am luat ca obiect de studiu Î.S. Combinatul Vitivinicol
,,Naţional-Vin”.
Datele oferite de Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” ne permite să analizăm toate
tipurile de consumuri care pot apărea în procesul producţiei. Astfel, mai întîi vom specifica că la
Combinatul Vitivinicol se desfăşoară atît activitatea primară (prelucrarea primară a strugurilor) cît şi
cea secundară (îmbutelierea materiei prime) de prelucrare a materiei vinicole. Produsele vinicole
obţinute la Î.S. Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin” sînt de o înaltă calitate, acest fapt se datorează
nivelului superior de calificare a specialiştilor şi a utilajelor performant existente la întreprindere.
Avînd un potenţial şi un utilaj care permite producerea diferitor producţii de vin: vin roşu,
şampanie, obişnuit-sec, semisec, demidulce şi vin tare, şi chiar vin prelucrat după tehnologii speciale,
precum Kagor, Lidia Zemfira , Portvein, vinuri aromatizate şi alte vinuri, oricum Î.S. Combinatul
Vitivinicol „Naţional-Vin” a ţinut să utilizarea noilor tehnologii în vinificaţie, ceea ce a făcut-o să
capete o recunoaştere totală şi o largă răspîndire în producere. Printre noile tehnologii utilizate se
poate de remarcat: tehnologii de producere a spumantului, vinuri albe-acrii de masă, vinuri roşii cu
termen de păstrare îndelungat, vin roşu şi de desert.
În perioada cercetărilor efectuate la Combinat am remarcat că întrprinderea are o evidenţă
strictă a consumurilor şi cheltuelilor care sînt efectuate în procesul producţiei. Ceea ce este un factor
pozitiv, deoarece permite calcularea costului efectiv cît mai real. În capitolul doi al prezentei lucrări
noi am specificat tipul de documente utilizate atît în vinificaţia primară cît şi secundară, am descris

71
metodele de repartiţie utilizate de întreprindere la repartizarea consumurilor directe de materiale în
costul produselor vinicole.
Un alt factor pozitiv care a fost remarcat de noi la întreprindere este faptul că aceasta constituie
provizioane pentru a acoperi pierderile tehnologice care pot apărea în procesul producţiei.
Constituirea provizioanelor se efectuiază cu scopul de a oferi consumatorului un preţ cît mai real, în
caz contrar suma pierderilor ar fi inclusă în costul produsului final.
Este de remarcat faptul că la Combinat sistemul de contabilizare corespunde Standartelor
Internaţionale şi Politicii de Contabilitate. Întreprinderea duce evidenţa contabilă cu ajutorul
programei 1C, care permite o evidenţă mai strică şi mai clară a înregistrărilor contabile. Din cauza
volumul mare şi divers de activităţi, evidenţa contabilă este dusă de un număr mai mare de contabili.
Astfel, la întreprindere este contabil care duce evidenţa salarilor, contabil care calculează şi identifică
consumurile în procesul de producţie, ajutor de contabil şef şi contabilul şef. Repartizarea funcţiilor
între contabili permite obţinerea rezultatelor dorite întrun timp mai scurt.
Metoda de evidenţă a consumurilor şi de calculaţie a costurilor utilizate de întreprindere are un
şir de neajunsuri şi nu este orientată la: îndeplinirea funcţiilor contabilităţii manageriale, obţinerea
informaţiei veridice privind costul produselor fabricate, asigurarea eficienţei procesului de producţie
pe subdiviziuni structurale de producţie.
În perioada cercetărilor efectuate la Î.S. Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin” noi am sesizat
că consumurile indirecte nu sînt repartizeazate în variabile şi constante, ceea ce dejavantajează
întreprinderea deoarece nu permite determinarea unui cost real la produsele comercializate. Conform
standartelor uzura mijloacelor fizice se reflectă în contul 813 ,,Consumuri indirecte de materiale”,
însă la întreprindere evidenţa acesteia este dusă în contul 811 ,,Activităţi de bază”.
La întreprindere în procesul producţiei nu se ţine cont de consumurile efective care se
efectuiază în procesul de producţie. Astfel, dacă în procesul de producţie sînt consumuri peste normă
aceste se includ în costul produsului dar nu se trec la cheltuiala perioadei de gestiune. Acest fapt
duce la majorarea costului produselor fabricate. Ceea ce dejavantajează întreprinderea pe piaţă şi în
faţa consumatorilor reali. Piaţa internă a RM este suparasaturată de produse vinicole, din această
cauză întreprinderea trebuie să tindă să.şi optimizeze costul produselor comercializate.
După părerea noastră este necesar de elaborat noi metode de calculaţie a costului produselor
vinicole, ţinînd cont de optimizarea calculaţiei consumurilor şi reflectarea rezultatelor în conturile
contabile.
Pentru implementarea metodei noi de calculaţie a costului care corespunde funcţiilor
contabilităţii manageriale noi propunem ca întreprinderea să-şi organizarea contabilităţii
consumurilor pe locuri de apariţie şi centre de responsabilitate a acestora care răspunde principiului

72
verificabilităţii ce presupune acumularea consumurilor pe locuri de apariţie a acestora. În acest scop
sînt recomandate principii unice de formare a centrelor şi locurilor de apariţie a consumurilor, ţinînd
cont de particularităţile tehnologice ale producţiei industriei industriei vinicole. Astfel, în capitolul
trei al prezentei lucrări noi am propus metoda normativă de evidenţă a consumurilor directe de
materiale şi un nou sistem de salarizare prin utilizarea metodei acord premial.
Specificul metodei normative se caracterizează prin faptul că repartiţia consumurilor directe în
costul produsului se efectuaează în mod propoţional pentru fiecare produs în parte. Sistemul de
salarizare prin metoda accord premial va duce la majorarea productivităţii şi la obţinerea unei calităţi
mai înaltă la produsele vinicole.
După părerea noastră întreprindera ar trebui să utilizeze deşeurile recuperabile pentru a micşora
costul produselor fabricate, acest procedeu a fost descris în capitolul trei al prezentei lucrări. Spre
exemplu tescovina se utilizează la obţinerea uleiurilor cosmetologice.
Întreprinderea nu utilizeză nici o metodă de repartiţie a consumurilor indirecte, din aceste
considerente noi propunem ca repartiţia acestora să se efectueze în conformitate cu metoda intuitivă.
Metoda de calculare a costului utilizată de întreprindere nu corespunde unei metode anumite.
Astfel, întreprinderea consideră că utilizeză metoda directă dar în realitate sînt folosite numai unele
elemente ale acestei metode. Din această cauză noi propunem ca combinatul să utilizeze metoda
standart-cost.
Cercetările au arătat că metoda specificată răspunde mai integral atît sarcinilor contabilităţii
manageriale, cît şi particularităţilor producţiei vinicole. Obiectivul metodei îl constituie alertarea
responsabilităţilor când se produce o anomalie, ceea ce presupune compararea costurilor prestabilite
cu cele efective şi stabilirea abaterilor, permiţând astfel evaluarea performanţelor interne ale
agenţilor economici într-o perioadă dată. Pentru determinarea costurilor standard de materiale se
folosesc standardele cantitative, adică normele de consum cuprinse în documentaţia tehnică de
fabricaţie, precum şi standardele de preţ, respectiv preturile de achiziţie prestabilite ale materiilor
prime, materialelor de bază şi ale celorlalte feluri de materiale prevăzute a se utiliza în procesul de
producţie. În cazul salariilor, preţurile sunt înlocuite prin tarifele de salarizare. Aceste preturi
prestabilite pot fi egale, după caz, cu preţurile medii de achiziţie realizate în perioadele precedente,
actualizate în funcţie de evoluţia preţurilor şi de alţi factori.
Conform acestei metode se utilizează un cont nou, contul 815 „Abateri” în cadrul cărora sunt
elaborate conturile analitice care se folosesc pentru contabilitatea eficientă, controlul şi analiza
abaterilor de la consumurile standard. Această metodă permite conducătorului întreprinderii să
identifice abateriel de la standart cu uşurinţă şi să întreprindă la timp metode de ameleorare a
situaţiilor nefavorabile.

73
 Metoda standart-cost permite aplicarea mecanismului de repartizare şi decontare a abaterilor
CIP. Mecanismul elaborat ia în considerare principiul corespunderii şi factorul obiectivităţii care
influenţează asupra apariţiei abaterilor CIP şi depinde în ansamblu de metodica de repartizare a CIP.
Deschiderea subconturilor separat în cadrul contului 813 „Consumuri indirecte de producţie”
permite respectarea principiului de acumulare a consumurilor.
În condiţiile aplicării metodei de calculaţie standard-cost, contabilitatea devine parte integrantă
a calculaţiei, în toate etapele acesteia, având un rol deosebit de activ. Prin concepţia de organizare,
contabilitatea sintetică şi analitică trebuie să rezolve o serie de aspecte, printre care colectarea şi
delimitarea pe articole de calculaţie a cheltuielilor standard, înregistrarea distinctă a abaterilor faţă de
cheltuielile standard şi înregistrarea producţiei realizate, evaluată în costuri standard.
Analiza şi evidenţa abaterilor obligă la utilizarea formularelor rapoartelor interne de producţie,
scopul cărora este asigurarea cu informaţii operative privind consumurile curente şi abaterile care
răspund sarcinilor contabilităţii manageriale – planificarea, evidenţa, controlul şi analiza.
În Republica Moldova avem un numare mare de întreprinderi care se află în perioada planului
ca Î.S. Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin”, spre exemplu S.A. ,,Apă-Canal”, Î.S. ,,Termo-Com”,
ş.a., însă dacă acestea vor trece la un sistem de contabilizare a contabilităţii manageriale mai
performant vor reuşi să treacă de faliment.

74
 Bibliografie
Legi şi acte normative ale Republicii Moldova
1. Legea contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
87-90 din 23 mai 2003.
2. Legile nr. 1134 şi nr.845 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi din 03.01.1992.
3. Legea viei şi vinului nr.131-XIII din 02 iunie 1994. Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.3 din 02 septembrie 1994.
4. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, aprobate prin ordinul
Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25.12.1997, MO al RM 88-91/182 din 30.12.1997.
5. Codul Fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997 / Monitorul Oficial al RM nr.62/522 din 18.09.1997.
6. Planului de conturi contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor nr.174 din
25.12.97. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30 decembrie 1997.
7. SNC 1 “Politica de contabilitate”. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30
decembrie 1997.
8. SNC 2 “Stocuri de mărfuri şi materiale”. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din
30 decembrie 1997.
9. SNC 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.88-91 din 30 decembrie 1997.
10. Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1313 din 07 octombrie 2002. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.142-143 din 17 octombrie 2002.

Manuale, monografii, cărţi, broşuri şi articole

11. Cîţu, D. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costului. Bucureşti, Editura Fundaţia Romînia de
Mîăne, 1998.
12. Căpuşeanu, S. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costului. Bucureşti, Editura Economica,
2003.
13. Cozub, Ch., Rusu, E. Producerea vinului în Moldova. Chişinău, Editura Litera, 1996. 190 p.
14. Carauşi, M., Toader, G. Calculaţia costului. Chişinău, Editura Universitas, 1993.
15. Caraman, S., Cuşmăunsă, R. Contabilitatea managerială (note de curs). Chişinău, Tipografia
Centrală, 2007. 213 p.
16. Contabilitatea managerială: Ghid practico didactic / Colectiv de autori: coordinator A. Nederiţă.
Chişinău, ACAP, 2000. 264 p.

75
17. Contabilitate şi Audit nr. 07 / Costuri de producţie- Aspecte manageriale / Bejan, G., conferenţiar
universitar, ASEM. Chişinău 1998.
18. Dicţionar de economie. Editura enciclopedica ,,Gherghe Asachi”. Chişinău, 1996. 233 p.
19. Ghidul Contabilului. Chişinău, Editura Vivar-Editor, 2007. 533 p.
20. Golocialova, I. Calcularea costului producţiei în industria de confecţii / teză pentru conferirea
titlului de doctor în ştiinţe economice. Chişinău, 2005. 120 p.
21. Moldovanu, D. Curs de teorie economică, Ediţia a-II. Chişinău, Editura ARC. 432 p.
22. Nederiţă, A., Bucur, V., Carauşi, M. [ş.a.]; Contabilitatea financiară, Editura a-II. Chişinău,
ACAP 2003. 640 p.
23. Nederiţă
24. Oprea, C., Gheorghe G. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costului. Bucureşti, Editura
Atlaspress, 2002.
25. Platon, S. Perfecţionarea contabilităţii consumurilor şi calculaţia costului produselor în vinificaţie
/ teză pentru conferirea titlului de doctor în ştiinţe economice. Chişinău, 2006. 105 p.
26. Ţurcanu, V. Calculaţia costului (lucrare didactică). Chişinău, Editura ASEM, 2001. 115 p.

Resurse internet
27. www.contabilitate.md.
28. www.ase.md.
29. www.ase.ro.
30. www.vinmoldova.md.
31. www.statistica.md.
32. www.minfin.md.

76
OMFP 1826/2003 pt aprobarea Precizarilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi
conducerea contabilităţii de gestiune

PRECIZĂRI din 22 decembrie 2003 privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de
gestiune

1.Prevederi generale privind contabilitatea de gestiune

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26
august 2002, persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) din lege au obligaţia să organizeze şi să conducă
contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune adaptate la specificul activităţii revine administratorului sau altei persoane juridice care are
obligaţia gestionării unităţii respective.

În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operaţiilor
privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de
costuri, centre de profit, după caz, precum şi calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor
intrate, obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs etc., din
unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte domenii de activitate.

Prin contabilitatea de gestiune persoanele juridice pot obţine informaţii care să asigure o gestionare eficientă a
patrimoniului, respectiv:
- informaţii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi de
producţie, prestări de servicii, precum şi de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfăşoară
activitate de comerţ;
- informaţii care stau la baza bugetarii şi controlului activităţii de exploatare;
- informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activităţii
interne;
- alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.

Contabilitatea de gestiune se organizează de administratorul persoanei juridice fie utilizând conturi specifice, fie prin
dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară, fie cu ajutorul evidenţei tehnico-operative proprii.

Folosirea conturilor contabile, precum şi simbolizarea acestora se efectuează astfel încât sistemul de stocare şi de
accesare a informaţiilor obţinute să fie flexibil şi să permită o gamă largă de opţiuni. Lista conturilor de gestiune este
adaptată în funcţie de scopurile urmărite, respectiv: evidenţierea fluxului costurilor, determinarea costurilor aferente
stocurilor, determinarea veniturilor şi a rezultatelor în funcţie de activitatea care le generează, efectuarea de previziuni
etc.

Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi analize interne utilizate de
managementul unităţii în luarea deciziilor. Cerinţele de prezentare şi analiză a informaţiilor oferite de contabilitatea de
gestiune nu sunt limitative. La organizarea contabilităţii de gestiune se va urmări ca informaţiile obţinute să satisfacă
atât necesităţile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.

Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de caracteristicile calitative ale
informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile activităţii desfăşurate.

1
 2.Prevederi privind calculaţia costurilor

Calculaţia costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu scopul de a obţine informaţii
privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităţilor sau altor obiecte de calculaţie.

Organizarea lucrărilor privind calculaţia costurilor depinde de o serie de factori, cum ar fi: mărimea unităţii, structura
organizatorică a acesteia, tipul şi modul de organizare a producţiei, tehnologia de fabricaţie, gradul de integrare a
producţiei, caracterul etc.
În scopul determinării costurilor unitare astfel încât bunurile, lucrările, serviciile să poată fi evaluate şi recunoscute în
contabilitatea financiară, iar preţurile de vânzare să poată fi stabilite şi verificate, precum şi pentru analiza costurilor şi a
eficienţei activităţii, în contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifică în:
- costuri de achiziţie;
- costuri de producţie;
- costuri de prelucrare;
- cheltuieli ale perioadei.

2.1.Principiile calculaţiei costurilor

Pentru asigurarea unui conţinut real şi exact al structurii costurilor se vor avea în vedere următoarele principii:

(1)Principiul separării cheltuielilor care privesc obţinerea bunurilor, lucrărilor, serviciilor de cheltuielile care nu sunt
legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea etc. acestora. Acesta presupune ca la nivelul obiectelor de calculaţie
stabilite de fiecare persoană juridică să se separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate
de restul activităţii. Cheltuielile care nu participă la obţinerea obiectelor de calculaţie menţionate, cum ar fi: cheltuielile
de administraţie, cheltuielile de desfacere, regia fixă nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare
etc., nu se includ în costul acestora.

(2)Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Acesta presupune ca includerea cheltuielilor în costuri să se efectueze în
perioada de gestiune căreia îi aparţin cheltuielile în cauză.

(3)Principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu. Acesta presupune delimitarea cheltuielilor efectuate într-o anumită
perioadă de gestiune pe principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care Ie-a ocazionat, cum ar fi: aprovizionare,
producţie, administraţie, desfacere, iar în cadrul sectorului producţie, pe secţii, ateliere, linii de fabricaţie etc. în cadrul
structurilor menţionate se pot constitui centre de producţie, centre de profit sau alte centre de responsabilitate în
raport de care se adânceşte delimitarea cheltuielilor.

(4)Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv. Acesta presupune delimitarea
cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de cheltuielile cu caracter neproductiv.

(5)Delimitarea cheltuielilor privind producţia finită de cheltuielile aferente producţiei în curs de execuţie. Acest principiu
este valabil pentru acele unităţi productive a căror producţie se prezintă parţial la sfârşitul perioadei de gestiune în
diverse stadii de transformare, cantitatea şi valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă de gestiune la alta.

2.2.Structura costurilor

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei, producţiei, prelucrării, precum şi alte costuri
suportate pentru a aduce bunurile, lucrările, serviciile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care
persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care
pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare nu se
includ în costul de achiziţie.

Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor. precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile
directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi

2
alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în
furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.

Costul complet cuprinde costul de producţie plus cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere,
repartizate raţional.

Alte cheltuieli se includ în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor numai în măsura în care reprezintă costuri suportate
pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.

2.3.Gruparea cheltuielilor în vederea calculării costurilor

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi al costurilor perioadei, cheltuielile înregistrate în
contabilitatea financiară după natura lor se grupează în contabilitatea de gestiune astfel:
a)cheltuieli directe;
b)cheltuieli indirecte;
c)cheltuieli de desfacere;
d)cheltuieli generale de administraţie.

(a)Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de calculaţie (produs, serviciu, lucrare,
comandă, fază, activitate, funcţie, centru etc.) încă din momentul efectuării lor şi ca atare se includ direct în costul
obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia consumată
în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.), alte cheltuieli directe.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un anumit obiect de calculaţie, ci
privesc întreaga producţie a unei secţii sau a persoanei juridice în ansamblul ei.

(b)Cheltuielile indirecte cuprind:

- regia fixă de producţie, formată din cheltuielile indirecte de producţie care rămân relativ constante indiferent de
volumul producţiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor şi echipamentelor, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi
cheltuielile cu conducerea şi administrarea secţiilor;
- regia variabilă de producţie, care constă în cheltuielile indirecte de producţie, care variază în raport cu volumul
producţiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale şi forţa de muncă.

Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie.

Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr
de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a
echipamentului.

Regia fixă care se recunoaşte ca o cheltuială a perioadei = regia fixă x (1 - nivelul real al activităţii/nivelul normal al
activităţii).

Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută, iar nivelul normal al activităţii este reprezentat de
capacitatea normală de producţie.

Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială în contul de profit şi pierdere în perioada în care a apărut.

Atunci când costurile de producţie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs în parte, acestea se
alocă pe baza unor procedee raţionale aplicate cu consecvenţă (procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ,
procedeul indicilor de echivalenţă, procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal,
procedeul deducerii valorii produselor secundare etc.).

3
Calculaţia costurilor poate fi efectuată după una dintre metodele: metoda costului standard, metoda pe comenzi,
metoda pe faze, metoda globală, metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridică în funcţie de
modul de organizare a producţiei, specificul activităţii, particularităţile procesului tehnologic şi de necesităţile proprii.

Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri şi servicii aferente perioadei curente,
care nu se pot identifica pe obiectele de calculaţie stabilite, deoarece nu participă efectiv la obţinerea stocurilor, fiind
necesare la realizarea activităţii în ansamblul ei.

În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli ale
perioadei în care au survenit:
a)pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise;
b)cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producţie,
anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
c)regiile generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent;
d)costurile de desfacere;
e)regia fixă nealocată costului.

Alte cheltuieli care pot fi incluse în anumite condiţii specifice în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor:
- costurile îndatorării pot fi incluse în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. numai în măsura în care sunt direct
atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producerii unui activ cu ciclu lung de fabricaţie, în conformitate cu reglementările
contabile aplicabile.
Costurile îndatorării cuprind dobânzile şi alte cheltuieli suportate de persoana juridică în legătură cu împrumutul de
fonduri.
Un activ cu ciclu lung de fabricaţie este un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi
gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare;
- cheltuielile generale de administraţie pot fi incluse în costul bunurilor în măsura în care reprezintă cheltuieli suportate
pentru a aduce bunurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent şi se justifică luarea lor în considerare în anumite
condiţii specifice de exploatare.

Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a bunurilor, lucrărilor, serviciilor în contabilitatea financiară se efectuează la cost de
achiziţie sau cost de producţie, după caz.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 23 din data de 12 ianuarie 2004

4
 Anexa nr 4

8)
LISTA COEFICIENŢILOR DE CALCUL AI PRODUCŢIE STANDARD PENTRU VEGETAL/ ZOOTEHNIE

CALCULUL COEFICIENȚILOR DE PRODUCȚIE STANDARD PENTRU VEGETAL

Coduri SO 2010
Denumire culturi
EUROSTAT euro/ha
B_1_1_1 Grâu comun 529,67
B_1_1_2 Grâu dur 394,39
B_1_1_3 Secară 392,55
B_1_1_4 Orz+Orzoaică 456,04
B_1_1_5 Ovăz 302,81
B_1_1_6 Porumb boabe 640,66
B_1_1_7 Orez 822,98
B_1_1_99 Alte cereale: sorg, hrișcă, mei, triticale, iarba-cănărașului, altele 416,58
B_1_2_1 Mazăre boabe, fasole boabe, lupin dulce 488,31
B_1_2_2 Linte, bob, năut și măzăriche 387,25
Cartofi (inclusiv cartofi noi, material săditor, cartof dulce destinat consumului
B_1_3 3.120,62
uman)
B_1_4 Sfeclă de zahăr 1.245,24
Plante rădăcinoase pentru nutreț: sfeclă furajeră, , alte plante furajere din
B_1_5 familia brasiceelor, napi furajeri, morcovi furajeri, batata (cartof dulce), 1.254,08
păstârnac, ignama, manioc, alte rădăcinoase
B_1_6_1 Tutun 1.918,29
B_1_6_2 Hamei 3.927,92
B_1_6_4 Rapiță 612,65
B_1_6_5 Floarea soarelui 501,37
B_1_6_6 Soia 574,46
B_1_6_7 In pentru ulei 1.522,65
Alte plante pentru ulei: ricin, șofrănaș, susan, arahide, mac, muștar, alte culturi
B_1_6_8 274,04
oleaginoase
B_1_6_9 In textil 247,6
B_1_6_10 Cânepa 399,52
B_1_6_11 Alte plante textile: iuta, cânepa de Manila, sisalul, kenaful 47
Plante medicinale și aromatice, inclusiv ceaiul, cafeaua și cicoarea pentru cafea:
B_1_6_12 mușețel, mătrăgună, mentă, mac, angelica, chimen, gențiana, iasomia, șofranul, 812,88
salvia, gălbeneaua, lavanda, levănțică, origanul, valeriană, ghimbir etc.
Alte plante industriale: cicoarea, trestia de zahăr, alte plante tehnice
B_1_6_99 816,04
nemenționate în altă parte, sorgul tehnic (pentru mături)
Legume proaspete, pepeni şi căpşuni - în câmp:
-conopida, broccoli,
B_1_7_1_1 -legume pentru frunze (praz, salata, spanac etc.), varza, 7.113,49
-tomate,
-porumb dulce,
 -legume cultivate pentru fructe: vinete, ardei, dovleci și dovlecei, castraveciori,
-legume cultivate pentru rădăcină, bulbi, tuberculi (excepție cartofi): morcovi,
păstârnac, ceapa, usturoi, napi,
-legume păstăi: fasole, mazăre, cu excepția lintei și a năutului,
-fructele plantelor neperene: căpșuni, pepeni galbeni, pepeni verzi, ananas
Legume proaspete, pepeni și căpșuni - în grădină destinate comercializării:
-conopida, broccoli,
-legume pentru frunze (praz, salata, spanac etc.), varza,
-tomate,
-porumb dulce,
B_1_7_1_2 7.914,85
-legume cultivate pentru fructe: vinete, ardei, dovleci și dovlecei, castraveciori,
-legume cultivate pentru rădăcină, bulbi, tuberculi (excepție cartofi): morcovi,
păstârnac, ceapa, usturoi, napi,
-legume păstăi: fasole, mazăre,cu excepția lintei și a năutului,
-fructele plantelor neperene: căpșuni, pepeni galbeni, pepeni verzi, ananas
Legume proaspete, pepeni și căpșuni – în sere și solarii:
-conopida, broccoli,
-legume pentru frunze (praz, salata, spanac etc.), varza,
-tomate,
-porumb dulce,
B_1_7_2
-legume cultivate pentru fructe: vinete, ardei, dovleci și dovlecei, castraveciori, 37.209,23
-legume cultivate pentru rădăcină, bulbi, tuberculi (excepție cartofi): morcovi,
păstârnac, ceapa, usturoi, napi,
-legume păstăi: fasole, mazăre, cu excepția lintei și a năutului,
-fructele plantelor neperene: căpșuni, pepeni galbeni, pepeni verzi, ananas
Flori - în câmp:
-bulbi de flori, cormi, tuberculi,
B_1_8_1 25.638,04
-flori tăiate și boboci,
-plante cu flori (inclusiv trandafirul pentru petale) și plante ornamentale
Flori – în sere și solarii
-bulbi de flori, cormi, tuberculi,
B_1_8_2 96.808,28
-flori tăiate și boboci,
-plante cu flori (inclusiv trandafirul pentru petale) și plante ornamentale
Plante de nutreț - Iarba temporară: iarbă semănată pe terenuri arabile cedate
B_1_9_1 producțiilor furajere erbacee pe o perioadă mai scurtă de 5 ani și chiar sub un 256,84
an
B_1_9_2_1 Plante de nutreț – alte furaje verzi - Porumb siloz 980,60
Plante de nutreț - Alte furaje verzi: culturi anuale de cereale recoltate verzi,
B_1_9_2_2 sorgul anual, anumite graminee anuale cum este firuța, cruciferele, faceea dacă 468,58
sunt recoltate verzi și nu au fost menționate în altă parte
Alte plante de nutreț: diferite specii de trifoi anual sau peren (trifoi alb, trifoi
B_1_9_2_99 632,35
roșu, trifoi de Alexandria), diferite varietăți de lucernă
Seminţe şi seminceri:
-semințe de graminee,
B_1_10 -semințe pentru horticultură, 3173,70
-semințe și răsaduri pentru teren arabil cu excepția cerealelor, a boabelor de
leguminoase uscate, a cartofilor, a plantelor oleaginoase
Alte plante: culturi de mică importanță economică care nu pot fi încadrate în
B_11 556,19
altă categorie
B_3_1 Pășuni și fânețe permanente - pășuni și fânețe 261,96
B_3_2 Pășuni și fânețe permanente - pe terenuri accidentate - pășuni sărace, inclusiv 94,74
 lăstărișul, de obicei nefertilizate și neîntrebuințate:
-pășuni cu randament scăzut situate în locuri accidentate și la altitudini mari,
care nu sunt cosite,
-terenuri stâncoase, terenuri mlăștinoase, bărăganuri
Fructe, pomi și arbuști – climă temperată:
-mere,
B_4_1_1_1 -pere 2.703,58
-piersici și nectarine,
-Alte fructe: prune, caise, cireșe, vișine, gutui
Livezi de coacăz (albe, negre și roșii), zmeur, smochin, afin, agriș, mure, măceșe,
B _4_1_2 3.430,92
soc, cătină, lonicera, coarne, aronia, goji
B_4_1_3 Fructe, pomi și arbuști: nuci, alune, migdale, castane 1.556,94
B_4_4_1 Vii - vin nobil 1.737,12
B_4_4_2 Vii - alte vinuri 1.604,54
B_4_4_3 Vii – struguri de masă 2.028,99
B_4_5 Pepiniere 6.653,13
B_4_6 Alte culturi permanente: răchita, papura, bambus, salcie, braduti argintii altoiti 541,52
B_4_6_2 Brazi de crăciun 3.580,25
Ciupercării pe 100 mp (Nr. recolte pe an - 4)
B_6_1 3.845,95
(suprafața totală cultivată = suprafața de bază*numărul de cicluri)
 CALCULUL COEFICIENȚILOR DE PRODUCȚIE STANDARD PENTRU ZOOTEHNIE

Coduri SO 2010
Denumire specii de animale
EUROSTAT euro/cap
C_1 Cabaline – cai, măgari3) 1963,87
Bovine sub 1 an – total (viței pentru îngrășat (masculi și femele), de
C_2_1 regulă sacrificați la vârsta de aproximativ șase luni și alte bovine sub 243,86
1 an)2)4)
C_2_2 Bovine sub 2 ani – masculi (tăurași între un an și doi ani)2)4) 398,96
Bovine sub 2 ani – femele (juninci între un an și doi ani, cu excepția
C_2_3 369,66
bovinelor femele care au fătat deja)2)4)
C_2_4 Bovine de 2 ani şi peste – masculi (tauri de la doi ani în sus)2)4) 846,07
Bovine de 2 ani si peste - femele (juninci de reproducție (bovine de
doi ani și mai mult care nu au fătat încă și sunt destinate
C_2_5 874,52
reproducerii) și juninci pentru îngrășat (bovine femele de doi ani și
mai mult destinate îngrășării)) 2)4)
Vaci pentru lapte (bovine femele care au fătat (inclusiv cele mai mici
de 2 ani), care sunt ținute exclusiv sau în principal pentru producția
C_2_6 de lapte destinat consumului uman sau obținerii de produse lactate 1033,43
și vaci de lapte pentru sacrificare (vaci de lapte reformate) după
lactația finală) 2)4)
Bovine de 2 ani şi peste - alte vaci (bovine femele care au fătat
(inclusiv cele mai mici de 2 ani), ținute exclusiv sau în principal
pentru producția de viței și al căror lapte nu este utilizat pentru
C_2_99 561,80
consumul uman sau pentru obținerea de produse lactate, vaci
pentru muncă, vaci pentru sacrificare (reformate) care nu sunt de
lapte (îngrășate sau nu înaintea sacrificării)) 2)4)
Oi5)
- mioare montate
C_3_1_1 50,47
–oi de un an sau mai mult destinate reproducerii, oile reformate
care urmează să fete
Oi - alte oi: 5)
C_3_1_99 –miei, berbeci, oi reformate 23,39
-oi sterpe care urmează a fi îngrășate în vederea sacrificării
Capre
C_3_2_1 - capre montate – capre montate femele destinate reproducerii, 99,37
capre reformate care urmează să fete5)
Capre - alte capre:
C_3_2_99 38,09
-iezi, țapi, capre reformate destinate sacrificării5)
C_4_1_1 Porcine - tineret porcin sub 20 kg6) 30,71
6)
C_4_1_2 Porcine - scroafe pentru reproducţie peste 50 kg 304,03
Porcine - alte porcine
C_4_1_99 404,39
-porci la îngrășat, vieri, scroafe destinate sacrificării6)
C_5_1 Pui pentru carne 1) 424
1)
C_5_2 Găini ouătoare 2273,88
1)
C_5_3_1 Curcani și curci 4133,33
1)
C_5_3_2 Rațe 2777,78
 C_5_3_3 Gâște1) 3265,55
1)
C_5_3_4 Struți 28356,32
1)
C_5_3_99 Alte păsări: fazani, bibilici, potârnichi, prepeliţe, porumbei 1207,42
C_6 Iepuri (femele iepuri) 9,31
7)
C_7 Familii de albine 52,26

1)Valoarea SO se referă la 100 capete
Exploatația de păsări care își desfășoară activitatea pe mail multe cicluri de producție într-un an
contabil se va dimensiona la depunerea cererii de finanțare cu efectivul de păsări existent.
2)Categoriile de bovine includ și categoriile corespunzătoare de bivoli, bivolițe și bizoni.
3)Cabalinele luate în calcul nu sunt destinate consumului uman, ci deservesc munca în
exploataţie
4)În cazul exploatațiilor de creștere a bovinelor:
Bovinele pentru carne sunt cele destinate sacrificării: bovine sub un an, bovine sub 2 ani (femele
și masculi), bovine de doi ani și peste (femele și masculi), alte bovine (tauri, boi, alte bovine
reformate destinate sacrificării).
Bovinele sub un an se iau în calculul dimensiunii economice, astfel:
-dacă în cadrul exploatației se găsesc vaci de lapte, atunci calculul dimensiunii economice se face
prin însumarea producțiilor standard pentru vaci de lapte și a producțiilor standard pentru vițeii
sub un an al căror număr depășește numărul vacilor de lapte
-dacă în cadrul exploatației nu se găsesc vaci de lapte, atunci calculul dimensiunii economice se
face prin însumarea producțiilor standard pentru vițeii sub un an al căror număr există la acel
moment în cadrul exploatației
5)În cazul exploatațiilor de creștere a ovinelor/ caprinelor:
Numărul de miei/ iezi se ia în calculul dimensiunii economice numai dacă în cadrul exploatației
nu sunt oi, respectiv capre pentru reproducție
6) În cazul exploatațiilor de creștere a porcinelor:
Numărul de porcine sub 20 kg se ia în calculul dimensiunii economice numai dacă în cadrul
exploatației nu sunt scroafe de reproducție
7)Valoarea SO este calculată pe stup.

8)DEFINIŢIA ŞI PRINCIPIILE DE CALCULARE A PRODUCŢIILOR STANDARD
Producţia corespunzătoare unei exploatații agricole reprezintă valoarea monetară a producţiei
agricole brute la preţul de la poarta exploataţiei.
Producţia standard reprezintă valoarea producţiei corespunzătoare situaţiei medii într-o regiune
dată, pentru fiecare exploatație agricolă.
Producţia este suma dintre valoarea produsului principal (produselor principale) şi cea a
produsului secundar (produselor secundare).
• De exemplu, producția principală a unei vaci de lapte este laptele; valorile vițeilor și ale
cărnii de vacă sunt considerate producție secundară și sunt incluse în producția standard
• De exemplu, producția principală la o cultură de grâu este grâul iar paiele considerate
producție secundară, trebuie să fie evaluate în cazul în care sunt colectate pentru utilizarea
la fermă sau pentru vânzare și sunt incluse în producția standard
Valoarea producției standard se calculează înmulţind producţia per unitate (ha, cap) cu preţul la
poarta exploataţiei. TVA-ul, taxele pe produse şi plăţile directe nu sunt incluse.

Perioada de producţie
Producţiile standard corespund unei perioade de producţie de 12 luni (an calendaristic).
Pentru produsele vegetale şi animale pentru care perioada de producţie este mai mică de 12 luni
sau depăşeşte această perioadă, se calculează o producţie standard corespunzătoare creşterii
sau producţiei pe o perioadă de 12 luni.

Date de bază şi perioada de referinţă
Producţiile standard se determină pe baza informațiilor contabile agricole, informații care se
colectează în statele membre UE pentru o perioadă de referinţă care cuprinde cinci ani succesivi.
Perioada de referinţă este aceeaşi pentru toate statele membre şi este stabilită de CE. De
exemplu, producţiile standard SO corespunzătoare perioadei de referinţă "2010" cuprind anii
calendaristici 2008, 2009, 2010, 2011 şi 2012. Următoarea perioadă de calcul va fi 2011, 2012,
2013, 2014 și 2015 denumită statistic SO2013.

Unităţi
1. Unităţi de măsură:
(a) Producţiile standard corespunzătoare culturilor se determină pe baza suprafeţei exprimate în
hectare.
Există particularități pentru ciuperci, producţiile standard se determină pe baza producţiei brute
pentru toate recoltele anuale succesive şi se exprimă per 100 m2 de suprafaţă cultivată. În
vederea utilizării lor în contextul reţelei de informații contabile agricole, producţiile standard
astfel determinate se împart la numărul de recolte anuale succesive, număr care este comunicat
de fiecare stat membru. România a prevăzut un număr de 4 recolte anuale pentru ciuperci
pentru exploatațiile din anchetă.
(b) Producţiile standard corespunzătoare efectivului de animale se determină pe cap de animal,
cu excepţia păsărilor de curte, pentru care se exprimă în 100 de capete, şi a albinelor, pentru
care se determină pe stup.
2. Unităţi monetare şi rotunjiri
Datele de bază pentru determinarea producţiilor standard, precum şi producţiile standard se
stabilesc în euro. Pentru statele membre care nu au aderat la Uniunea Economică şi Monetară,
producţiile standard se convertesc în euro, utilizându-se cursurile de schimb medii pentru
perioada de referinţă iar CE comunică statelor membre cursurile de schimb.
Producţiile standard pot fi rotunjite, dacă este cazul, la cel mai apropiat multiplu de 5 EUR.

DEFALCAREA PRODUCŢIILOR STANDARD
În funcţie de caracteristicile culturii vegetale şi ale efectivului de animale
Producţiile standard se determină pentru toate producțiile agricole care corespund rubricilor
incluse în anchetele comunitare asupra structurii exploataţiilor agricole, în modul prevăzut în
aceste anchete.

Defalcare geografică
Producţiile standard se determină pe baza unităţilor geografice compatibile cu unităţile
geografice utilizate în anchetele comunitare asupra structurii exploataţiilor agricole (ASA) şi
pentru reţeaua de informații contabile agricole (RICA). Zonele defavorizate sau montane nu sunt
considerate o unitate geografică.
Producţia standard nu se determină pentru caracteristici care nu sunt prezente în regiunile în
cauză.

COLECTAREA DATELOR PENTRU DETERMINAREA PRODUCŢIILOR STANDARD
Datele de bază pentru determinarea producţiilor standard se actualizează cel puţin de fiecare
dată când se desfăşoară o anchetă asupra structurii exploataţiilor agricole sub formă de
recensământ.
În perioada dintre două anchete comunitare asupra structurii exploataţiilor agricole desfăşurate
sub formă de recensământ, producţiile standard se actualizează de fiecare dată când are loc o
anchetă asupra structurii exploataţiei.

EXECUŢIA
Statele membre sunt responsabile, în conformitate cu dispoziţiile legislației europene, de
colectarea datelor de bază necesare pentru calcularea producţiilor standard, de calcularea
acestora, de convertirea lor în euro, precum şi de colectarea datelor necesare pentru aplicarea
metodei de actualizare, dacă este cazul.

TRATAMENTUL CAZURILOR SPECIALE
Se stabilesc regulile următoare pentru calcularea producţiilor standard pentru anumite tipuri de
caracteristici:
Pârloage (terenuri scoase temporar din circuitul agricol) fără subvenţii
Producţia standard corespunzătoare pârloagelor fără niciun fel de subvenţii se ia în considerare
la calcularea producţiei standard totale a exploataţiei numai în cazul în care există alte producţii
standard pozitive pe exploataţie.
Pârloage pentru care s-au acordat subvenţii, fără uz economic, şi păşuni permanente care nu
mai sunt utilizate în producţie şi care sunt eligibile pentru plata subvenţiilor
Având în vedere că producţia de pe terenurile în sistem de ajutor fără uz economic este limitată
la plăţile directe, producţiile standard ale acestor terenuri se consideră egale cu zero.
Grădinile familiale
Având în vedere că produsele grădinilor familiale sunt în mod obişnuit destinate consumului
propriu al exploatantului şi nu comercializării, producţiile standard ale acestora se consideră
egale cu zero.
Animale
Pentru animale, caracteristicile sunt defalcate pe categorii de vârstă. Producţia corespunde
valorii creşterii animalului pe perioada în care s-a încadrat într-o categorie. Cu alte cuvinte,
producţia corespunde diferenţei dintre valoarea animalului atunci când iese dintr-o anumită
categorie şi valoarea pe care a avut-o la intrarea în categoria respectivă (denumită şi valoare de
înlocuire).
Bovine sub un an, masculi şi femele
Producţiile standard corespunzătoare bovinelor sub un an se iau în considerare la calcularea
producţiei standard totale a exploataţiei numai în cazul în care, pe exploataţie, sunt mai multe
bovine sub un an decât vaci. Se iau în considerare numai producţiile standard corespunzătoare
surplusului de bovine sub un an.
Pentru categoria bovine sub un an se întâlnesc două situaţii:
• dacă în fermă se găsesc vaci de lapte atunci calculul dimensiunii economice se face prin
însumarea producţiilor standard pentru vaci de lapte şi a producţiilor standard pentru
viţeii sub 1 an al căror număr depăşeşte numărul vacilor de lapte;
• dacă în fermă nu se găsesc vaci de lapte atunci se iau în considerare producțiile standard
corespunzătoare viţeilor sub 1 an pentru numărul care există în acel moment în fermă.
Exemplu de calcul:
Ferma deţine 10 vaci de lapte, 12 viţei sub un an, 2 tauri mai mari de doi ani, 3 viţele mai mari de
2 ani destinate sacrificării
SO 2010 = 10 x 1033.4 + 2 x 243.86 + 2 x 846.07 + 3 x 874.52 = 15137,42 Euro
Bovinele pentru carne sunt cele destinate sacrificării: bovine sub an, bovine sub 2 ani (femele şi
masculi), bovine de doi ani şi peste (femele şi masculi), alte bovine (tauri, boi, alte bovine
reformate destinate sacrificării).
Alte ovine şi caprine
Producţiile standard corespunzătoare altor ovine se iau în considerare la calcularea producţiei
standard totale a exploataţiei numai în cazul în care, pe exploataţie, nu există nici o femelă
ovină de reproducţie.
Producţiile standard corespunzătoare altor caprine se iau în considerare la calcularea producţiei
standard totale a exploataţiei numai în cazul în care, pe exploataţie, nu există nici o femelă
caprină de reproducţie. Acest lucru se datorează faptului că mieii/iezii sunt consideraţi producţia
principală a oilor/caprelor, valoarea acestora fiind inclusă în coeficientul standard output al
oilor, respectiv caprelor.
Exemplu de calcul:
Ferma deţine 250 oi, 270 miei , 10 berbeci , 12 oi sterpe şi 25 iezi
SO 2010= 250 x 50.47 + 10 x 23.39 + 12 x 23.39 + 25 x 38.09 = 14084.33 Euro
Purcei
Producţiile standard corespunzătoare purceilor se iau în considerare la calcularea producţiei
standard totale a exploataţiei numai în cazul în care, pe exploataţie, nu există nici o scroafă de
reproducţie. Acest lucru se datorează faptului că purceii sub 20 kg. sunt consideraţi producţia
principală a scroafelor de reproducţie, valoarea acestora fiind inclusă în coeficientul standard
output al scroafelor.
Exemplu de calcul:
Ferma deţine 12 scroafe, 40 purcei sub 20 kg, 35 porci pentru îngrăşat, 2 vieri
SO 2010 = 12 x 304.03 + 35 x 404.9 + 2 x 404.9 = 18629.66 Euro
Păsări
Ferma de păsări care îşi desfăşoară activitatea pe mai multe cicluri de producţie într-un an
contabil se va dimensiona la depunerea cererii de finanţare cu efectivul de păsări existent.
RICA calculează valoarea SO pe baza numărului mediu de păsări existent de-a lungul anului în
fermă.
Ciuperci
Exemplu de calcul:
Sera pentru cultivarea ciupercilor se va dimensiona astfel:
Pentru o suprafaţă de 200 mp, SO 2010 = 2 x 3845,95/4 cicluri = 1922,975 euro
Suprafaţa totală cultivată = suprafaţa de bază x numărul de cicluri (pentru România s-au stabilit
4 cicluri).


Regulamentele care stau la baza calculului SO sunt următoarele:
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) NR. 1320/2013 AL COMISIEI din 3 decembrie
2013 de rectificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 385/2012 al Comisiei
privind fișa exploatației care urmează a fi utilizată în scopul determinării veniturilor
exploatațiilor agricole și analizării activității economice a acestor exploatații;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 220/ 3 februarie 2015 al Comisiei de stabilire a
normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1217/2009 al Consiliului privind crearea
unei rețele de colectare de informații contabile privind veniturile și activitatea economică
a exploatațiilor agricole în Uniunea Europeană;
• Documentul Comitetului Comunitar RICA-RICC 1680 v 1. 3/2015, Definiții chestionar RICA
• Documentul Comitetului Comunitar RICA-RICC 1500 Rev. 3/2010, Manual de tipologie
• Documentul EUROSTAT CPSA/SB/714/2013 – Formatul de transmitere a SO 2010
• Regulamentul (UE) 2015/1391 al comisiei din 13 august 2015 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1200/2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.
1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind anchetele structurale în
agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă, în ceea ce privește
coeficienții de unitate vită mare și definițiile caracteristicilor.
Problema 4.5:
Societatea comercială BIOCARM SRL fabrică în luna octombrie, anul N, trei produse industriale: A,
B şi C. În cursul perioadei de gestiune au fost generate cheltuieli indirecte de producţie în sumă de
41.400 lei. Baza de repartizare a acestor cheltuieli indirecte o constituie totalul cheltuielilor directe pe
produs. În acelaşi interval de timp, cheltuielile generale de administraţie înregistrate sunt in sumă de
14.490 lei. Această categorie de cheltuieli (CGA) se repartizează în funcţie de costul de producţie al
produselor vândute.
Se cere:
Determinaţi costul complet unitar al celor 3 produse, ştiind că situaţia cheltuielilor directe se
prezintă în tabelul de mai jos:

Explicaţii Produs A Produs B Produs C

Cheltuieli cu materii 10.000 20.000 30.000
prime- lei
Cheltuieli cu materiale 1.500 2.000 1.000
consumabile- lei
manopera directă- ore 1000 ore 500 ore 2000 ore
fabricaţie
Tarif – lei/h 10lei/h 10lei/h 10lei/h
Alte cheltuieli directe 1.000 2.000 1.000
Producţia obtinută şi 1.000 kg 2.000kg 4.000 kg
vandută (Kg.)

Rezolvare:

Explicaţii Produs A Produs B Produs C

Cheltuieli cu materii prime- lei 10.000 20.000 30.000
Cheltuieli cu materiale consumabile- 1.500 2.000 1.000
lei
Cheltuieli cu manopera directă- lei 10.000 5.000 20.000
Alte cheltuieli directe- klei 1.000 2.000 1.000
TOTAL I CHELTUIELI 22.500 29.000 52.000
DIRECTE (lei)
Cota cheltuieli indirecte de producţie
Total II Cost de productie
Cota CGA K CGA= 0.
Total III COST COMPLET
Producţia obţinută (Kg.)
Cost unitar (lei/kg)
Problema 4.7
Societatea PRODAGRO S.A. fabrică 3 produse (A, B şi C) şi a înregistrat cheltuieli indirecte de
producţie la nivelul sumei de 50.000 LEI. La repartizarea acestor cheltuieli în costul produselor se
utilizează ca bază de repartizare – totalul cheltuielilor directe, bază ce are următoarele valori:
- produsul A: 20.000 LEI;
- produsul B: 50.000 LEI;
- produsul C: 30.000 LEI.

Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs, utilizând
forma cifrelor relative de structură. Care este costul unitar de producție știind că din produsul A au
rezultat 1000 kg, din B=2.000 kg și din produsul C=4.000 Kg.
Rezolvare
1) calculul ponderii bazei de repartizare corespunzând fiecărui obiect de calculaţie faţă de total
bază, astfel:

în care: g- ponderea bazei de repartizare corespunzând unui obiect de calculaţie

faţă de total bază de repartiyare;
b- nivelul bazei de repartizare corespunzând obiectului de calculaţie ;
j- obiectul de calculaţie asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.
PA= 20.000/(20.000+50.000+30.000)= 20%
PB= 50.000/(20.000+50.000+30.000)= 50%
PC= 30.000/(20.000+50.000+30.000)= 30%

2) Calcul cotelor de cheltuieli pe produs, servciu. Procentele obţinute (gj-%) se aplică asupra
cheltuielilor care fac obiectul repartizării (Chr), determinându-se cotele de cheltuieli
indirecte de producţie ce revin fiecărui obiect de calculaţie, astfel:
Cota de cheltuieli indirecte pentru fiecare produs este:
CA= 20% x 50.000= 10.000 lei
CB= 50% x 50.000= 25.000 lei
CC= 30% x 50.000= 15.000 lei
Problema 4.9
Societatea AGROPROD fabrică într-o perioadă de gestiune trei produse: A, B şi C. Aceasta a
înregistrat cheltuieli indirecte de producție la nivelul sumei de 100.000 LEI. La repartizarea acestor
cheltuieli în costul produselor se utilizează ca bază de repartizare- totalul cheltuielilor directe, ce are
următoarele valori:
- produsul A: 45.000 LEI;
- produsul B: 20.000 LEI;
- produsul C: 35.000 LEI.
Determinaţi cotele de cheltuieli indirecte care se vor include în costul fiecărui produs, utilizând forma
cifrelor relative de structură. Calculaţi costul unitar de producţie dacă din A au rezultat 1000 buc.;
din B, 2000 buc. şi din C au rezultat 1000 buc.

Rezolvare: Cheltuieli Cota de chelt Cost total de Qf Cost unitar

Denumire directe indirecte productie buc lei/buc
produs
0 1 2 3=1+2 4 5=3/4
Produs A
Produs B
Produs C
Total