Sisteme de producţie şi tipuri de

întreprinderi din sistemul

agroalimentar
PROF.UNIV.DR. CARMEN VALENTINA RĂDULESCU
Obiectivele cursului
Definirea întreprinderii alimentare
Identificarea rolului şi particularităţilor întreprinderilor alimentare
Tipuri de întreprinderi alimentare
Identificarea şi explicarea sistemelor de producţie
Introducere
Prelucrarea şi prezentarea spre vânzare a produselor agroalimentare revin unor întreprinderi
cuprinse în industria alimentară (care prelucrează materii prime rezultate din exploataţiile
agricole).
Alături de întreprinderile cuprinse în industria alimentară există exploataţii agricole, cu statut de
întreprinderi, care combină activităţi de obţinere a produselor agricole cu cele de prelucrare a
acestora.
Relaţia directă cu consumatorul individual se constituie atunci când întreprinderile alimentare
dispun de magazine proprii de desfacere.
https://www.youtube.com/watch?v=28yZhaGtqJA
Întreprinderea alimentară poate fi privită
ca:
loc de producţie, unde se alocă şi se combină diverşi factori de producţie, sub acţiunea umană
directă sau indirectă, pentru a se obţine, după caz, produse sau servicii;
loc de motivaţie pentru cei care participă, direct sau indirect, la activitatea întreprinderii, ca
urmare se distribuie:
 salarii şi alte elemente motivante –angajaţilor
 venituri – furnizorilor
 dividende – acţionarilor
 dobândă – unor instituţii financiare.
Loc în care între componenţii întreprinderii se manifestă relaţii de colaborare şi relaţii
conflictuale;
Loc de exercitare a puterii, deţinătorii acesteia şi / sau organele de management participativ
iau decizii, care se transmit şi urmează a fi aplicate;
Sistem deschis, aflată în relaţii directe cu mediul ambiant, ceea ce este strict necesără pentru
manifestarea sa economică viabilă.
Particularităţile organizaţiilor alimentare
Este o întreprindere cuprinsă în industria de prelucrare (alimentară), subramurile fiind variate
de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare a industriei respective, modelele de
consum, cutumele religioase etc.

Este o întreprindere care se adresează domeniului agricol şi ruralului în vederea procurării de

materii prime de natură agricolă.
În întreprinderea alimentară au loc multe procese biologice (prelungirea
agriculturii) de aceea managementul trebuie să găsească soluţii pentru:
condiţiile de depozitare şi de păstrare a materiilor prime, menţinerea sub
control a proceselor biologice pentru a influenţa pozitiv randamentul în
prelucarea şi calitatea produselor alimentare, perfecţionarea tehnologiilor de
prelucrare, asigurarea însuşirilor calitative (aromă, gust etc) ale produselor şi a
stării lor de igienă.

Întreprinderile alimentare au posibilităţi mult mai mari de a diversifica gama

sortimentală (în funcţie de gusturi, obiceiuri şi modelele de consum).
Întreprinderi alimentare
Întreprinderea familială
Întreprinderea cooperatistă
Întreprinderea capitalistă
Întreprinderea publică
Companiile multinaţionale.
Întreprinderea familială- principalele
caracteristici
Are un patrimoniu care aparţine familiei.
Munca este desfăşurată de şeful întreprinderii şi de ajutoare familiale.
Managementul nu este separat de restul activităţilor desfăşurate.
Munca nu este separată de capital.
Întreprinderea cooperatistă- principalele
caracteristici
Se constituie prin colaborarea producătorilor, a furnizorilor etc. aceştia având aporturi sub
formă de: capital, muncă, idei, cunoştinţe.
În sistemul agroalimentar acestea au ca domeniiu de activitate prelucrarea unor produse
agricole.
Această întreprindere are ca scop apărarea intereselor producătorilor agricoli; adaugarea de
valoare produselor agricole (prin prelucrarea lor) şi creşterea forţei de vânzare.
Potrivit statutului, managementul lor se exercită de către diverse organisme.
Întreprinderea capitalistă- principalele
caracteristici
Are o separare deplină între muncă şi capital, activităţile operaţionale şi
funcţionale sunt desfăşurate cu muncă salariată.
Are management ierarhizat, cu atribuţii, competenţe şi responsabilităţi la
fiecare nivel ierarhic.
Managementul este separat de restul activităţilor.
Sunt de diferite marimi: mici, mijlocii, mari, multinaţionale.
Întreprinderea de stat (societatea
publică)- principalele caracteristici
Dispune de un patrimoniu aflat în proprietatea colectivităţii.
Sunt adesea contestate, pe motivul că au o profitabilitate redusă.
Unii le consideră importante, prin faptul că ele constituie mijloace prin care
statul intervine pentru reglarea unor fenomene (de ex., şomajul).
Companiile multinaționale
De-a lungul ultimelor decenii cele mai multe dintre companiile multinaționale (CMN) au
recunoscut că o rețea internațională de producție (RIP), cu unități de producție dispersate
în lume pot oferi avantaje competitive. Unul dintre acestea este că CMN au capacitatea de
a acumula cunoștințe în rețea și de a converti acest capital intelectual în performanță.
Managerii din CMN proiectează un model de conducere cu viziune, strategie și
leadership.
Managerii din multinationale se orientează spre consolidarea și dezvoltarea performanței
și pe termen mai lung, în timp ce managerii din companiile naționale sunt mai puternic
centrați pe prezent și pe rezolvarea de probleme.
În CMN se folosesc instrumente manageriale precum setarea de obiective, delegarea și
motivarea angajaților.
Top 10 companii ce domină alimentația
în lume
!!!
♦Romaqua (băuturi), Unicarm (mezeluri, dar şi retail)
şi Transavia (carne de pasăre) sunt cele mai puternice
afaceri antreprenoriale din industria alimentară şi a
băuturilor.
Sistemele de producţie practicate în
întreprinderi sunt şi ele diferite
Acestea sunt de tip:
artizanal;
manufacturier;
industrial.
Sistemul artizanal
Majoritatea funcţiilor sale sunt îndeplinite de şeful întreprinderii
(artizanul): asigurarea factorilor de producţie, obţinerea şi
desfacerea produselor etc.
În această categorie intră marea majoritate a exploataţiilor agricole
familiale sau a întreprinderilor familiale care se ocupă cu procesarea
produselor agricole.
Şefului de exploataţie/întreprindere i se poate atribui şi calitatea de
întreprinzător individual.
Sistemul manufacturier
Se constituie prin introducerea în forma artizanală de producţie a
tehnologiilor moderne.
Scopul este de a creşte productivitatea muncii şi obţinerea unei
producţii mai mari.
Sistemul industrial (capitalist)
Au o delimitare riguroasă (specializare) a activităţilor (în cel artizanal
ele sunt integrate).
Au o producţie de masă, urmărind să satisfacă cererea unui număr
ridicat de consumatori.
Practică un management ştiinţific, profesional.
Întreprinderile alimentare din România
După revoluţia din 1989, întreprinderile din industria alimentară au
fost transformate în societăţi comerciale (Legea 15/1990).
Ele sunt amplasate fie în zone de aprovizionare cu materii prime
agricole, fie în apropierea centrelor de consum.
Există o mare diversitate de întreprinderi
în industria alimentară
Ele sunt incluse în această ramură în funcţie de: felul produsului finit obţinut,
destinaţia acestuia, caracteristicile comune de ordin tehnic şi tehnologic ale
procesului de producţie. Ca urmare pot fi:
 întreprinderi de morărit;
Întreprinderi de prelucrare şi conservare a fructelor şi legumelor;
Întreprinderi pentru fabricarea zahărului;
Întreprinderi de prelucrare a uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale;
Întreprinderi de producere a produselor lactate etc.
 Harta alimentară a României
La sfârșitul anului 2021, România număra:
 457 de fabrici de procesare a laptelui şi a cărnii, cu o capacitate de procesare de
câteva tone sau câteva sute tone/zi;
1.930 de unităţi de fabricare a pâinii, unde sunt incluse şi brutăriile;
146 de centre de ambalare a ouălor, pe baza datelor colectate de pe site-ul
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
(ANSVSA).
Amplasarea unităților de producție/procesare
la nivel teritorial/geografic
Cele mai multe fabrici de carne se află în judeţul Suceava
(19), urmat de judeţele Ilfov (17) şi Prahova (16).
Cele mai multe fabrici de lapte se găsesc în Suceava (14),
Mureş (12) şi Harghita (10).
Satu Mare stă cel mai bine la fabricarea pâinii, în unităţi
mari şi în simple brutării, cu un număr de 171 de spaţii
înregistrate pentru fabricarea pâinii, urmat de Bucureşti
(126) şi Timiş (114).
Cei mai mari jucători
Toneli Holding, cel mai mare producător de ouă după cifra de
afaceri din România, de peste 100 mil. lei, are cele opt ferme în
judeţele Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa şi Teleorman.
Albalact, cel mai mare jucător de pe piaţa laptelui, cu o cifră de
afaceri peste 760 de mil. lei anul trecut, are fabrica în judeţul Alba.
Smithfield, cel mai mare producător de carne, cu venituri de 1,3
mld. lei are ferme în judeţele Timiş şi Arad.
După forma de proprietate,
întreprinderile alimentare fac parte din:

Sectorul privat;
Fie sunt cu capital parţial sau total de stat.
După gradul de mărime (după cifra de
afaceri, număr de salariaţi etc):

mici;
mijlocii;
mari.
După sezonalitatea obţinerii materiilor prime de natură
agricolă:

Întreprinderi cu funcţionare continuă (în tot cursul anului) de ex. de panificaţie;

Întreprinderi cu funcţionare sezonieră (fabricarea zahărului şi a celor de
prelucrare şi de conservare a fructelor şi legumelor).
Vă mulțumesc!