Materie Contabilitate de Gestiune (Parțial Completă)

1.
O seră a obținut următoarele cantități de salate destinate consumului: salată calitatea super A
– 2.000 buc., salată calitatea medie B – 8.000 buc., salată calitatea standard C – 10.000 buc.
Costurile totale aferente producției sunt de 17.000 lei. Parametrul utilizat pentru calculul
indicilor de echivalență este greutatea produselor, care în cazul produsului A este de 0,2 kg, în
cel al produsului B – de 0,1 kg, iar în cel al produsului C – de 0,05 kg. Baza de referință este
produsul C.
SE CERE: Determinaţi costul unitar pentru fiecare produs folosind procedeul indicilor
de echivalență simpli calculați ca raport direct.
IA = 0,2 kg/0,05 kg = 4
IB = 0,1 kg/0,05 kg = 2
IC = 1
Q CONVA = 2.000 buc X 4 = 8.000
QCONVB = 8.000 buc X 2 = 16.000
QCONVC = 10.000 buc X 1 = 10.000
TOTAL = 34.000
Cuconv = 17.000 lei/34.000 buc = 0,5 lei/buc
cuA = 0,5 lei/buc x 4 = 2 lei/buc
cuB = 0,5 lei/buc x 2 = 1 leu/buc
cuC = 0,5 lei/buc x 1 = 0,5 lei/buc
2.Societatea Gama are ca obiect de activitate obținerea de fire pentru tricotat. Cheltuielile
indirecte de producție sunt de 105.000 lei. Din procesul de producție se obțin trei tipuri de fire,
despre care se cunosc următoarele informații:
Tip fire Cantitatea Parametru (grosimea
obținută firelor) (cm)
Fire pentru împletit manual (A) 2.000 kg 0,1
Fire pentru împletit groase (B) 4.000 kg 0,5
Fire pentru împletit extra-groase (C) 7.000 kg 1
Parametrul bază de referință este produsul fire pentru împletit manual (A).
SE CERE: Determinaţi costul de producție unitar aferent celor trei sortimente de fire
pentru împletit utilizând procedeul indicilor de echivalență simpli calculați ca raport
invers.
3.Societatea BETA are ca obiect de activitate producția de cașcaval. Cheltuielile indirecte de
producție sunt de 105.000 lei. Din procesul de producție se obțin trei tipuri de cașcaval, despre
care se cunosc următoar
ele informații:
Tip cașcaval Cantitatea Parametrii fizico - chimici
obținută
P1 - % grăsime P2 -% apă
Cașcaval tradițional (A) 5.000 kg 25 55
Cașcaval afumat (B) 6.000 kg 42 47
Cașcaval tip Mozzarella (C) 4.000 kg 40 55
Parametrul bază de referință este cașcavalul afumat (B).
SE CERE: Determinaţi costul de producție unitar aferent celor trei sortimente de cașcaval
utilizând procedeul indicilor de echivalență complecși:
a)calculați ca raport direct.
IA = (25%X 55%)/(42% X 47%) = 0,69 = 0,7

IB = 1
IC = (40% X 55%)/(42% X 47%) = 1,1
Q IE Q CONV CUCONV CU
Cașcaval 5.000 kg 0,7 3.500 7,5 LEI/KG 5,25
tradițional (A)
Cașcaval 6.000 kg 1 6.000 7,5 LEI/KG 7,5 LEI/KG
afumat (B)
Cașcaval tip 4.000 kg 1,1 4.400 7,5 LEI/KG 8,25
Mozzarella (C)
X X 13.900 KG X X
CUCONV = 105.000 lei/13.900 KG = 7,5 LEI/KG
b)calculați ca raport invers.

EXEMPLUL 5: Anul trecut (N-1) diviziunea „ALFA” din cadrul societăţii BETA a înregistrat următoarele date privind numărul de ore maşină
şi costurile energiei electrice:
Lună Ore maşină Costul energiei Pas 3 Pas 4 Pas 5 Pas 6

(cantitate) electrice în lei Abatere Q de la Abatere CH de la Abatere Q de la Produsul celor 2
medie medie medie la pătrat abateri
Ianuarie 3.125 12.875 3.125 - 3.131,25 = 12.875 - 12.893,75 = (- 6,25)2 = 39,0625 (- 6,25) x (- 18,75) =
- 6,25 - 18,75 117,1875
Februarie 3.150 12.950 3.150 - 3.131,25 = 12.950 - 12.893,75 = 18,752 = 351,5625 18,75 x 56,25 =
18,75 56,25 1.054,6875
Martie 3.175 13.025 3.175 - 3.131,25 = 13.025 - 12.893,75 = 43,752 = 1.914,0625 43,75 x 131,25 =
43,75 131,25 5.742,1875
Aprilie 3.200 13.100 3.200 - 3.131,25 = 13.100 - 12.893,75 = 68,752 = 4.726,5625 68,75 x 206,25 =
68,75 206,25 14.179,6875
Mai 3.150 12.950 3.150 - 3.131,25 = 12.950 - 12.893,75 = 18,752 = 351,5625 18,75 x 56,25 =
18,75 56,25 1.054,6875
Iunie 3.100 12.800 3.100 - 3.131,25 = 12.800 - 12.893,75 = (-31,25)2 = (-31,25) x (- 93,75)
-31,25 - 93,75 976,5625 = 2.929,6875
Iulie 3.050 12.650 3.050 - 3.131,25 = 12.650 - 12.893,75 = (-81,25)2 = (-81,25) x (-243,75)
-81,25 -243,75 6.601,5625 = 19.804,6875
August 3.025 12.575 3.025 - 3.131,25 = 12.575 - 12.893,75 = (-106,25)2 = (-106,25) x (-
-106,25 -318,75 11.289,0625 318,75) =
33.867,1875
Septembrie 3.075 12.725 3.075 - 3.131,25 = 12.725 - 12.893,75 = (-56,25)2 = (-56,25) x (-168,75)
-56,25 -168,75 3.164,0625 = 9.492,1875
Octombrie 3.125 12.875 3.125 - 3.131,25 = 12.875 - 12.893,75 = (-6,25)2 = 39,0625 (-6,25) x (-18,75) =
-6,25 -18,75 117,1875
Noiembrie 3.175 13.025 3.175 - 3.131,25 = 13.025 - 12.893,75 = 43,752 = 1.914,0625 43,75 x 131,25 =
43,75 131,25 5.742,1875
Decembrie 3.225 13.175 3.225 - 3.131,25 = 13.175 - 12.893,75 = 93,752 = 8.789,0625 93,75 x 281,25 =
93,75 281,25 26.367,1875
TOTAL 0 0 40.156,25 120.468,75
PAS 1: Volum mediu (Q madie) = (3.125 + 3.150 + 3.175 + 3.200 + 3.150 + 3.100 +3.050 + 3.025 + 3.075 + 3.125 + 3.175 + 3.225 ) ore/12
luni = 3.131,25 ore/lună
PAS 2 Chelt medii (Chm ) = (12.875 + 12.950 +13.025 + 13.100 + 12.950 + 12.800 + 12.650 + 12.575 + 12.725 + 12.875 + 13.025 + 13.175)
lei/12 luni = 12.893,75 LEI/LUNĂ
PAS 7 – calcul cost variabil unitar = 120.468,75 ore x lei/40.156,25 ore3 = 3 lei/oră
Pentru CF – idem procedeu trecut
CAPITOLUL III
METODE DE CALCULAȚIE A COSTURILOR
1. Modelul general de calculaţie a costurilor pe purtători
Pentru definirea costului pe produs se pot folosi diverse structuri şi formule. Din această
varietate pentru analiza calculaţiei se va opera cu următoarea formulă:
● PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA ÎNCEPUTUL

PERIOADEI
+ Cheltuieli privind materiile prime şi materialele directe
+ Cheltuieli privind salariile directe (inclusiv CAM)
+ Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor utilizate în procesul de
producție
+ Alte cheltuieli directe de producție
= TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
+ CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCȚIE
REPARTIZATE
- PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA SFÂRȘITUL PERIOADEI
= COST DE PRODUCŢIE înregistrarea
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
+ CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE
+ CHELTUIELI DE DESFACERE REPARTIZATE
= COST COMPLET SAU TOTAL NU se
înregistrează în
contabiilitate
 în funcție de
cost complet se
stabilește PREȚ
DE VÂNZARE
Modelul general de calculaţie a costurilor şi rezultatelor se întemeiază pe gruparea şi

ventilarea costurilor în raport cu destinaţia sau funcţia lor. Astfel, fiecare cheltuială de natura “gi”
1
(determinată ca un produs între cantitatea din factorul de producţie consumat şi preţul sau tariful
lui unitar) este descompusă în cheltuiala “ai” afectată direct produsului “i” şi în cheltuiala “bi”
comună mai multor produse, sau generală în raport cu toate produsele care este mai întâi colectată
într-un cont distinct corespunzător locului de cheltuială, iar apoi repartizată asupra produsului “j”.
Repartizarea se face proporţional cu un parametru de referinţă care reprezintă, de regulă, o
cheltuială identificată direct pe produs (materia primă, salariile directe etc.).
gi = ai + bi
în care i = 1  m
În această condiţie modelul general de evidenţă şi calculaţie a costului produsului este de
forma:
C j =d j + k j , j=1n
în care: dj este costul direct al produsului j iar
kj costul indirect (comun) al produsului j.
m
unde d j =  aij , j=1n
i =1
în care :
aij - cheltuiala directă de natura “i” afectată produsului “j”
s
unde k j =  bfj , j=1n
f =1
în care:
bfj - cheltuiala locului de activitate “f” repartizată în mod indirect asupra produsului
“j”.
 b ij =  f  z fj
în care:
 f - coeficientul de repartizare sau cota de decontare a costului indirect
zfj - baza de repartizare sau mărimea de referinţă diferenţiată pe feluri de costuri
indirecte “f” şi pe feluri de produse
b
f = f
z fj
în care:
bf - totalul cheltuielilor indirecte aferente locului de activitate “f”.
Veniturile realizate din vânzarea produsului “j” se determină pe baza relaţiei:
Vj = qj  pj , j=1n
în care:
qj - cantitatea din produsul “j”
pj - preţul de vânzare al produsului “j’
Rezultatul (profit sau pierdere) generat de produsul “j”se determină pe baza relaţiei:
R j = V j - C (v) j
unde C(v)j reprezintă producţia vândută în cost complet
2
Exemplu: se presupune că într-o secţie de producţie se fabrică trei produse - X,Y și Z
Cheltuielile efectuate în acest sens se prezintă astfel:
-SIMPLIFICAT-
DESTINAŢIA COSTURI DIRECTE COSTURI INDIRECTE
CHELTU- COSTURILE Costuri Costuri Costuri
IELILOR ACTIVITĂŢII DE BAZĂ indirecte general de
de e de desface
producţie adminis re
NATURA traţie
(FELUL) PRODUSUL
CHELTUIELILOR
X Y Z
0 1 2 3 4 5 6
1. Materii prime și 1.500 2.000 2.500 400 300 250
COLECTAREA CHELTUIELI-
materiale
2. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000 600 200 300
personal direct
productiv
3. Amortizarea 500 1.000 1.500 1.000 500 550
imobilizărilor
corporale
Producție 300 500 200 - - -
neterminată început sfârșit început
LOR
400
sfârșit
4. Cantitatea de 2.000 1.000 1.500
INFORMAȚII
producţie fabricată
( buc.)
ALTE
5. Preţul de vânzare x x x
– l-am stabilit
6. Cantitatea 1.800 1.000 1.200
vândută
Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie este cea a salariilor directe.

Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie este cea a totalului
cheltuielilor directe.
Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul de producție.
SE CERE:
1.Calculați costul de producție total și unitar

2.Calculați costul complet total și unitar
3.Stabiliți un preț de vânzare astfel încât să se obțină un profit din vânzarea fiecărui produs
în parte
4.Stabiliți rezultatul analitic (rezultatul vânzării) pentru fiecare produs în parte.
3
REZOLVARE
ELEMENTE X Y Z
CALCUL
(CHELTUIELI)
1.Prodcuție 300 - 200
neterminată la
începutul perioadei
2. Materii prime și 1.500 2.000 2.500
materiale
3. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000
personal direct
productiv
4. Amortizarea 500 1.000 1.500
imobilizărilor
corporale
5.TOTAL 6.000 4.000 6.000
CHELTUIELI
DIRECTE = 2+3+4
6.CHELTUIELI 1.120 280 600
INDIRECTE DE
PRODUCȚIE
REPARTIZATE(1)
7.Producție - 500 400
neterminată la
sfârșitul perioadei
8.COST DE 7.420 lei 3.780 lei 6.400 lei
PRODUCȚIE
TOTAL = 1+5+6-7
9.Cantitate fabricata 2.000 buc 1.000 buc 1.500 buc
10.Cost de producție 3,71 lei/buc 3,78 lei/buc 4,26 lei/buc
unitar = 8/9
11.CHELTUIELI 360 240 400
GENERALE DE
ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE(2)
DE DESFACERE
REPARTIZATE(3)
13.COST 8.225 lei 4.247 lei 7.228 lei
COMPLET =
8+11+12
14.Cost complet 4,11 lei/buc 4,24 lei/buc 4,81 lei/buc
unitar = 13/9
4
15.Preț de vânzare 5 lei/buc 5,5 lei/buc 6 lei/buc
stabilit
Rezultatul vânzării
ELEMENTE X Y Z
1.Q vândută 1.800 buc 1.000 buc 1.200 buc
unitar
3.Total venituri din 9.000 lei 5.500 lei 7.200 lei
vânzări = 1 x 2
unitar
5.Costul bunurilor 6.678 lei 3.780 lei 5.112 lei
vândute = 1x4
6.Profit = 3-5 2.322 lei 1.720 lei 2.088 lei
!!!! Costul bunurilor vândute = Q vândută x COST DE PRODUCȚIE UNITAR
!!!!!! Pentru a fi sigur că obțin un profit ÎNTOTDEAUNA PREȚUL DE VÂNZARE

STABILIT TREBUIE SĂ FIE MAI MARE DECÂT COSTUL COMPLET
(1)REPARTIZAREA CHELTUIELILOR INDIRECTE DE PRODUCȚIE:
Total cheltuieli indirecte de repartizat = 400 (materii prime) + 600 (salarii) + 1.000
(amortizare) = 2.000 lei
1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie

este cea a salariilor directe
2.Coeficientul de repartizare:
K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor de repartizare
K = 2.000 lei/(X 4.000 lei + Y 1.000 lei + Z 2.000) = 0,28
3.Cheltuieli indirecte repartizate:
X = 0,28 X 4.000 lei = 1.120 LEI

Y = 0,28 X 1.000 lei = 280 lei
Z = 2.000 lei - 1.120 LEI - 280 lei = 600 lei
Verificare: 1.120 LEI + 280 lei + 600 lei = 2.000
(2)REPARTIZAREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRAȚIE (CGA)
5
Total CGA de repartizat = 300 (materii prime) + 200 (salarii) + 500 (amortizare) = 1.000 lei
1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie

este cea a totalului cheltuielilor directe.
2.Coeficient de repartizare = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor
K = 1.000 lei/(X 6.000 lei + Y 4.000 lei+ Z 6.000 lei) = 0,06
3.CGA repartizate:
X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

Y = 0,06 x 4.000 lei = 240 lei
Z = 1.000 lei - 360 lei - 240 lei = 400 lei
Verificare: 360 lei + 240 lei + 400 lei = 1.000 lei
(3)REPARTIZARE CHELTUIELI DE DESFACERE:
Total cheltuieli de desfacere de repartizat = 250 (materii prime) + 300 (salarii) + 550
1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul

de producție.
2.Coeficient de repartizare
K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor
K = 1.100 lei/(X 7.420 lei + Y 3.780 lei + Z 6.400 lei) = 0,06
3.Cheltuieli de desfacere repartizate:
X = 0,06 x 7.420 lei = 445 lei

Y = 0,06 x 3.780 lei = 227 lei
Z = 1.100 lei - 445 lei - 227 lei = 428 lei
Clasa 9 “Conturi de gestiune” are următoarea structură:
6
90 Decontări interne
901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producţia obţinută
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ
92 Conturi de calculaţie
921 Cheltuielile activităţii de bază
922 Cheltuielile activităţilor auxiliare
923 Cheltuielile indirecte de producţie
924 Cheltuielile generale de administraţie
925 Cheltuieli de desfacere
93 Costul producţiei
931 Costul producţiei obţinute
933 Costul producţiei în curs de execuţie
2. Metode de calculaţie a costurilor
Metodele de calculaţie a costurilor exprimă modul de organizare a colectării

cheltuielilor de producţie în scopul determinării costurilor pe produs.
Criteriul de bază în alegerea, iar pe această bază delimitarea unei metode de calculaţie a
costurilor este cel al caracteristicilor procesului tehnologic şi tipul de producţie.
Din punct de vedere tehnologic, procesul de producţie poate fi simplu şi complex. Simplu
în cazul în care produsul rezultă prin prelucrarea succesivă a materiei prime, complex atunci când
produsul este fabricat prin combinarea (asamblarea) părţilor componente.
Tipul de producţie vizează organizarea şi repetabilitatea produselor fabricate. În acest

sens se disting următoarele procedee de fabricaţie: producţia de masă; producţia de sorturi;
producţia de serie; producţia individuală şi producţia cuplată.
Producţia de masă. Din aceleaşi materii prime şi materiale se realizează în aceleaşi

condiţii de construcţie şi combinaţie, precum şi în aceeaşi succesiune tehnologică, prin repetare
continuă cantităţi mari ale aceloraşi produse. În cazul extrem, ele sunt produse identice, deci
produse omogene. Exemplu, industria energetică, industria de asigurare a apei, industria chimică
(producţia sodei calcinate, a acidului clorhidric sau sulfuric etc).
Producţia de sorturi. Din materii prime iniţial identice se realizează prin variaţii ale
succesiunii procesului tehnologic şi/sau alte materiale consumabile, produse foarte asemănătoare.
Deosebirile constau în diferenţierea unor parametrii ca lungime, lăţime, sau grosime şi/sau grade
diferite de calitate. Prin variaţiile intervenite în procesul de producţie apar costurile de schimbare
7
a sortului, ca de exemplu pentru reorientarea, reprogramarea maşinilor. Exemplu, producţia de bere
sau producţia de hârtie.
Producţia de serie. Se caracterizează prin stabilitatea relativă a fabricării unor produse ce

se execută pentru anumite cantităţi denumite şi loturi, precum şi printr-o durată relativ mică a
ciclului de producţie, prin specializarea locurilor de muncă în efectuarea anumitor operaţii de
acelaşi fel şi folosirea unui utilaj specializat paralel cu folosirea unui utilaj universal. În funcţie de
cantităţile ce se fabrică într-un lot se distinge o producţie de serie mică, mijlocie sau mare.
Exemplu, producţia de serii mari (bunuri de consum, producţia aparatelor de radio, televizoare,
automobile) serii mici (bunuri de investiţii, exemplu construcţia de aparate, construcţia de maşini
şi utilaje etc).
Producţia individuală. Fiecare produs fabricat se deosebeşte de celelalte, este unicat, o

individualitate. Nu este o producţie pentru piaţa anonimă ci o producţie pe bază de comenzi.
Exemplu: producţia meşteşugărească, construcţia de maşini şi instalaţii mari, construcţii navale,
precum şi cea mai mare parte a industriei construcţiilor.
Producţia cuplată. Dintr-o materie primă iniţială, identică se nasc în cadrul unui proces
de producţie unitar, în mod forţat, mai multe produse. Exemplu: la cocsificarea antracitului se obţin
în mod fortuit, alături de cocs şi gaz, bitum, amoniac şi benzol.
Intersecţia dintre particularităţile tehnice şi organizatorice ale producţiei şi metodele

calculaţiei costurilor se realizează prin intermediul obiectului şi unităţii de calculaţie.
Obiectul de calculaţie reprezintă structura tehnico – economică în raport cu care se

sectorizează procesul de producţie în scopul conducerii lui din punct de vedere tehnic şi valoric,
iar pe această bază calculaţia costurilor. În mod concret, obiectul de calculaţie se poate identifica
cu un anumit produs, lucrare, serviciu, comandă, loturi de produse, operaţie tehnologică, fază
tehnologică, grup de maşini etc. În măsura în care obiectul de calculaţie nu se identifică cu
produsul, el constituie o treaptă intermediară necesară grupării costurilor în scopul delimitării lor
pe feluri de purtători de valoare.
Etalonul natural, convenţional, bănesc sau muncă folosit pentru măsurarea şi exprimarea
obiectului de calculaţie formează unitatea de calculaţie.
Corespunzător criteriului arătat mai sus s-au conturat, în principal, următoarele metode de
evidenţă şi calculaţie ale costurilor: metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze şi metoda
THM (tarif – oră- maşină sau cost – oră- maşină).
Metoda globală se utilizează la întreprinderile monoproducătoare, unde din procesul de

producţie rezultă un singur produs, o singură lucrare sau se prestează un singur fel de serviciu.
De exemplu, întreprinderile producătoare de energie, de oxigen, de extracţie a cărbunelui, carierele
pentru substanţele minerale solide, salinele cu extracţie în soluţie prin sonde, precum şi unităţile
care fabrică produse cuplate din aceeaşi materie primă.
8
În cadrul acestei metode costurile cu materiile prime şi materialele directe, cele cu
remuneraţiile directe, impozitele şi contribuţiile asupra retribuţiilor, precum şi alte costuri directe
se colectează şi se calculează, după caz, pe fiecare produs sau global pe toate produsele cuplate,
rezultate simultan din aceeaşi materie primă.
Costurile indirecte de producţie ale secţiei şi, dacă este cazul, cele generale de administraţie
sunt, mai întâi, colectate pe locuri de cheltuieli distincte, iar apoi repartizate pe produs.
Costul total al produsului (Cj), se determină pe baza relaţiei:
Cj = Dj + Kj, j =1n
unde Dj reprezintă costurile directe pentru produsul “j”, iar Kj cota de costuri indirecte repartizată.
Prin raportarea costului total (Cj) la cantitatea obţinută din produsul în cauză se obţine costul
efectiv pe unitatea de măsură.
În situaţia obţinerii de produse cuplate, costurile se repartizează după caz pe feluri de
produse cu ajutorul coeficienţilor de echivalenţă sau procedeului valorii rămase.
Metoda pe comenzi se aplică în întreprinderile pluriproducătoare cu producţie individuală

şi de serie mică, unde produsul finit rezultă prin asamblarea părţilor sale componente (piese,
ansamble, subansamble) şi al căror proces tehnologic se sectorizează în cadrul unor locuri de
producţie (secţii, ateliere). Exemplu, industria constructoare de maşini, industria mobilei, industria
confecţiilor.
Obiectul de calculaţie îl constituie comanda de producţie lansată pentru o anumită
cantitate de produse, semifabricate ca elemente asamblabile, lucrări sau servicii care pot fi
executate în cursul unei perioade (de regulă o lună). La fiecare lansare de producţie dintr-un anumit
produs se creează un loc de costuri pe fiecare comandă şi secţie de executare a acesteia.
În esenţă, această metodă constă în colectarea şi repartizarea costurilor de producţie pe
secţii de fabricaţie şi pe comenzi, iar în cadrul acestora pe articole de calculaţie.
Pe măsură ce comanda se execută, se procedează la calculaţia costului produsului ce
constituie obiectul comenzii. Relaţia de calcul a costului produsului, folosită în acest sens, se
diferenţiază în raport cu sistemul de lansare şi urmărire a comenzilor, descentralizat pe
semifabricate ca elemente asamblabile (piese, agregate şi ansambluri) ale produselor sau
centralizat la nivel de produs finit. În primul caz, părţile componente, constituie gestiuni distincte
şi, în consecinţă, obiect de calculaţie. În continuare, asamblarea lor constituie o realizare internă
sau un consum intermediar de semifabricate pentru realizarea produsului finit. Pentru cel de-al
doilea caz, produsul finit în totalitatea lui constituie un obiect de comandă diferenţiat pe secţii
prelucrătoare şi secţia de montaj.
Pentru primul caz, relaţia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de forma:
Cj = Gj(m) +  qkjck ; (k = 1,...,m)
unde: G – costurile de asamblare efectuate în secţia de montaj;
(m)
qkj – cantitatea din semifabricatul “k”consumată pentru comanda de produs “j”;

ck – costul unitar al semifabricatului k.
Pentru cel de-al doilea caz, relaţia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de forma:
Cj = Gj(p) + Gj(m) ; j = 1,...n
unde: Gj – costurile de producţie ale comenzii efectuate în cadrul secţiilor
(p)
de
prelucrare.
Costul pe unitatea de produs sau de lucrări se stabileşte prin împărţirea lui “Cj” la cantitatea
de producţie obţinută la terminarea comenzii.
9
Când perioada de calculaţie nu corespunde cu cea a terminării comenzii, loturile de
produse, (piese) predate parţial clintului sau depozitelor se evaluează la costul prestabilit sau
efectiv al produselor similare. La decontarea parţială, costurile repartizate asupra produselor
terminate nu pot depăşi costurile efective înregistrate la comanda în cauză.
Costul efectiv se calculează numai pentru locul ce coincide cu închiderea comenzii. El este
egal cu totalul costurilor de producţie colectate pe comandă, mai puţin valoarea loturilor predate
parţial, evaluate la unul din preţurile menţionate mai sus.
Metoda pe faze se aplică la întreprinderile cu producţie de masă sau serie mare, unde
procesul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar produsul finit se obţine prin prelucrarea în
stadii succesive a materiei prime. Exemplu: industria extractivă, metalurgică, textilă, a berii etc.
Ea constă în colectarea cheltuielilor de producţie şi calculaţia costurilor pe faze, în cadrul acestora
pe feluri sau grupe de produse, iar în continuare pe articole de calculaţie.
Faza ca obiect de calculaţie evidenţiază o fază de producţie sau o etapă a procesului
tehnologic caracterizate printr-un anumit specific al formării costurilor şi obţinerii producţiei.
Următorii parametrii se folosesc la delimitarea fazei ca loc de costuri: posibilitatea de măsurare şi
înregistrare a costurilor de producţie şi a producţiei obţinute; necesitatea stabilirii unei
răspunderi privind costurile efectuate; funcţia distinctă a producţiei în cadrul procesului de
producţie; simplificarea şi raţionalizarea muncii de evidenţă şi calculaţie.
Costul efectiv se calculează pe fiecare fază şi pe feluri de produse rezultate din faza de
prelucrare. Costul produsului finit (Cj) este format din costurile cu materia primă+ costurile de
prelucrare specifice fiecărei faze.
Relaţia de mai sus se particularizează în măsura în care se decontează sau nu costurile de
la o fază la alta, corespunzător consumului intermediar de semifabricate. Dacă pentru fiecare fază
se calculează atât costurile specifice, cât şi cele primite în cadrul relaţiilor interne de decontare,
relaţia este de forma:
Cj = Gnj ; ......j = 1,...,m;
unde: Gnj reprezintă cheltuielile colectate în ultima fază”n”pentru produsul “j”.
Când în cadrul fiecărei faze se calculează costurile specifice de prelucrare:
Cj =  Gij ; i = 1,...,m;
unde: i – indică fazele de prelucrare prin care a trecut materia primă în scopul obţinerii
produsului finit.
Când în cadrul aceleiaşi faze, din aceeaşi materie primă, cu acelaşi utilaj şi forţă de muncă
se fabrică simultan mai multe produse (principale şi secundare), toate cheltuielile se determină pe
purtătorul de valoare prin calculul de repartizare. În acest scop se folosesc două procedee: al
coeficienţilor de echivalenţă şi al valorii rămase.
Dintre metodele de calculaţie a costurilor analizate mai sus nici una nu se regăseşte într-o
formă pură în practica întreprinderilor. În cele mai multe cazuri ele se utilizează într-o formă
combinată.
Metoda THM (tarif – oră- maşină sau costul pe oră- maşină) constă în stabilirea
costurilor de producţie ocazionate de funcţionarea unui centru de producţie. Acesta reprezintă o
maşină, un grup de maşini similare sau un grup de maşini care execută o suită de operaţii
tehnologice.
10
Costurile de prelucrare (retribuţii, amortizare, combustibil, energie etc) se urmăresc pe
fiecare centru de producţie iar în continuare se decontează pe purtător de valoare, proporţional cu
costul orei – maşină şi timpul de prelucrare. Costurile cu materia primă şi materialele directe
constituie un loc de costuri distinct şi se urmăresc direct pe produsul rezultat.
Costul total al fiecărui produs (Cj) are la bază relaţia de calcul:
Cj = Mkj +  hij THMi ; i = 1,...,m;
unde: Mkj reprezintă materia primă k consumată pentru produsul “j”
hij – numărul de ore/prelucrare a produsului “j”în centrul de producţie “i”.
Metodele de calculaţie a costurilor analizate mai sus capătă noi dimensiuni în condiţiile în
care sunt adoptate costurile prestabilite sub forma costurilor normate/planificate sau
costurilor standard. De aceea, în cele mai multe lucrări de specialitate, inclusiv în Regulamentul
de aplicare a Legii contabilităţii în sistematica metodelor de calculaţie a costurilor, calculaţia
costurilor standard sau normate, este analizată ca o metodă distinctă.
O asemenea metodă constă în antecalculul costurilor înainte de începerea fabricaţiei
produsului, urmărirea şi controlul abaterilor de la aceste costuri în vederea luării măsurilor
necesare înlăturării lor. De regulă, costurile prestabilite şi abaterile sunt transformate în mărimi de
înregistrare şi decontare contabilă. Prin adunarea sau scăderea, după caz, a abaterilor la costurile
standard sau normate se determină costurile efective ale producţiei obţinute.
3.Funcționarea conturilor din clasa 9 Conturi de gestiune
11
Costul efectiv al produselor finite obținute Cheltuielile de producție din contabilitatea
(cont 931) financiară, înregistrate în conturi după natura
economică (cont: 921, 922, 923, 924,925)
Sold final creditor: costul efectiv al producției
în curs de execuție

Costul efectiv al produselor finite obținute Costul standard al produselor finite obținute
(cont 921) (Cont 931)
Diferențele de preț aferente produselor finite

obținute (Cont 903)

Diferențele de preț aferente produselor finite Diferențele de preț aferente produselor finite
obținute (Cont 902) obținute, repartizate (Cont 931)

Cheltuielile directe (Cont 901) Costul producției în curs de execuție (Cont
933)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont 922)
Costul efectiv al produselor finite obținute
Cheltuielile indirecte de producție (Cont 923) (cont 902)
Cheltuielile generale de administrație (Cont

924)
Cheltuieli de desfacere (Cont 925)
Costul efectiv al produselor finite obținute și al

producției în curs de execuție (cont 902, 933)

Cheltuielile colectate (Cont 901) Decontările reciproce (Cont: 922 în analitic)
Decontările reciproce (Cont: 922 în analitic) Repartizarea cheltuielilor pe locuri

consumatoare (cont: 921, 923, 924, 925)
Costul producției în curs de execuție (Cont:

933)
12
Costul efectiv al produselor finite (Cont 902)

Cheltuielile indirecte ale secțiilor principale de Cota de cheltuieli indirecte ale secțiilor
producție (Cont: 901) repartizate pe obiecte de calculație (Cont: 921)
Cheltuielile activităților auxiliare (Cont: 922)

Cheltuielile generale de administrație (Cont: Cota de cheltuieli generale de administrație
901) repartizate pe obiecte de calculație (Cont: 921,
922)

Cheltuielile de desfacere (Cont: 901) Cota de cheltuieli de desfacere repartizate pe
obiecte de calculație (Cont: 921)

Costul standard al produselor finite obținute Costul efectiv al produselor finite obținute
(Cont 902) (Cont 901)


Costul efectiv al producției în curs de execuție
(cont 921)
Sold final debitor: Costul efectiv al producției
13
Tipurile generale de înregistrări contabile:
1. Colectarea costurilor pe baza documentelor justificative:

92x = 901
Conturi de calculaţie Decontări interne privind cheltuielile
2. Obţinerea de produse finite în cursul lunii, evaluate la cost prestabilit (standard sau
normat):
931 = 902
Costul producţiei obţinute Decontări interne privind producţia obţinută
3. Calcularea şi decontarea costurilor de producţie:

 circulaţia internă între secţiile auxiliare, între secţiile de bază şi cele auxiliare, între
secţiile auxiliare:
922 = 922
Cheltuielile activităţilor auxiliare Cheltuielile activităţilor auxiliare
(analitic, secţia primitoare) (analitic, secţia furnizoare)
şi
921 = 922
Cheltuielile activităţii de bază Cheltuielile activităţilor auxiliare
De asemenea, pentru activităţile auxiliare furnizate intern se pot debita şi conturile 923
“Cheltuieli indirecte de producţie” , 924 “Cheltuieli generale de administraţie” şi 925
“Cheltuieli de desfacere” prin creditarea contului 922 “Cheltuielile activităţilor auxiliare”.
 repartizarea costurilor indirecte incluse în costul produsului:

921 = 923
Cheltuielile activităţii de bază Cheltuieli indirecte de producţie
922 = 924
Cheltuielile activităţilor auxiliare Cheltuieli generale de administraţie
925
Cheltuieli de desfacere
 costul efectiv al producţiei neterminate:

933 = 92x
Costul producţiei în curs de execuţie Conturi de calculaţie
 costul efectiv al producţiei finite:

902 = 92x
Decontări interne privind producţia Conturi de calculaţie
obţinută (sold debitor)
14
 stabilirea şi înregistrarea diferenţei între costul prestabilit şi costul de producţie:
D 902 Decontări privind producţia obţinută C

Costul efectiv de producţie Cost prestabilit de producţie
Sold creditor - economii Sold debitor – depăşiri
Soldul se poate lichida prin creditarea contului, în roşu în cazul economiilor şi în negru în
cazul depăşirilor, după cum urmează:
903 = 902
Decontări interne privind Decontări interne privind producţia obţinută
diferenţele de preţ
 închiderea conturilor de costuri neincluse în costul de producţie:
902 = 923
Decontări interne privind Cheltuieli indirecte de producţie
producţia obţinută 924
Cheltuieli generale de administraţie
925
 închiderea contului 933 “Costul producţiei în curs de execuţie” pentru costul efectiv
de producţie:
902 = 933
Decontări interne privind Costul producţiei în curs de execuţie
producţia obţinută
 interfaţa costul producţiei - costuri ocazionate:

901 = 931
Decontări interne privind Costul producţiei obţinute
cheltuielile (costul prestabilit)
903
Decontări interne privind diferenţele de preţ
(diferenţa de preţ, roşu sau negru, după caz)
În urma operaţiilor de mai sus, rămân deschise două conturi care se închid reciproc:
901 902
Decontări interne Decontări interne
D privind cheltuielile C D privind producţia obţinută C
Costul producţiei Totalul cheltuieli Total cheltuieli Costul producţiei
finite ocazionate în ocazionate în cursul finite
cursul perioadei
perioadei
S.C. Costul S.D. Costul producţiei
producţiei
15
neterminate neterminate
901 = 902
cheltuielile
4.STUDII DE CAZ
4.1.METODA GLOBALĂ
O societate comercială cultivă ciuperci şi efectuează pentru obţinerea a 2.500 kg de produs

finit următoarele cheltuieli:
a) cheltuieli cu seminţele: 6.000 lei;

b) cheltuieli cu materialele consumabile: 500 lei, din care:
– utilizate pentru activitatea de producţie: 400 lei;
– utilizate în sectorul administrativ: 100 lei;
c) cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii: 1.500 lei. Clădirea în care îşi desfăşoară
activitatea societatea are o suprafaţă totală de 100 m2 din care:
– spaţiul productiv: 40 m2;
– birourile administrative: 45 m2;
– birourile departamentului desfacere: 15 m2;
d) cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 500 lei (spaţiul productiv dispune de
20 de becuri cu puterea de 75 W, iar birourile societăţii, de 10 becuri cu puterea de 100
W, și departamentul desfacere dispune de 5 becuri cu puterea de 100 W);
e) cheltuieli cu salariile: 17.000 lei, din care:
– salariile muncitorilor direct productivi: 5.000 lei;
– salariile personalului administrativ: 10.000 lei;
– salariul persoanei care livrează produsele finite la clienţi: 2.000 lei;
f) cheltuieli cu taxele aferente salariilor: 2,25% din salarii;
g) cheltuieli cu amortizarea: 9.000 lei, din care:
– amortizarea utilajelor de producţie: 1.000 lei;
– amortizarea clădirilor: 5.000 lei;
– amortizarea mijloacelor de transport: 3.000 lei, din care:
i) amortizarea autoturismului utilizat de directorul societăţii: 1.000 lei;
ii) amortizarea autoturismelor utilizate pentru livrarea produselor la clienţi: 2.000
lei;
h) cheltuieli cu publicitatea: 3.000 lei.
Preţul de vânzare fixat de întreprindere pentru 1 kg de ciuperci este de 18 lei/Kg, iar
întreprinderea a vândut întreaga cantitate de ciuperci obţinută.
4.2.STUDIU DE CAZ PRIVIND METODA PE COMENZI
16
În cadrul unei entităţi agricole funcţionează un atelier de reparaţii care primeşte comenzi de
reparaţie de la toate fermele din unitate.
În luna decembrie, la nivelul atelierului s-au înregistrat următoarele informaţii:
În cursul perioadei de gestiune se lansează în fabricaţie:
comanda 1 reprezentând 4 reparaţii la tractoare la un cost standard (antecalculat) de 1.250

lei/buc.;
comanda 2 reprezentând 2 reparaţii la combine la un cost standard de 3.500 lei/buc.
Situaţia cheltuielilor directe efectuate în cursul perioadei de gestiune se prezintă astfel:
- lei -
Comanda 1 Comanda 2
Materii prime 2.500 2.800
Salarii directe 1.500 2.000
Contribuții sociale (2,25%) 34 45
TOTAL 4.034 4.845
Situaţia cheltuielilor indirecte de producţie pentru perioada de gestiune considerată este:

- lei -
Cheltuieli Sume
Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, din care: 2.100
- amortizare utilaje 1.000
- revizii tehnice 1.100
Cheltuieli generale ale secţiei, din care: 2.038
- materiale auxiliare 300
- salarii personal tehnic, economic, administrativ 1.700
- contribuții sociale (2,25%) 38
TOTAL 4.138
Producţia neterminată stabilită la sfârşitul lunii prin inventariere a fost:

- lei -
Comanda Cheltuieli aferente producţiei în curs de execuţie
Comanda 1 500
Comanda 2 1.500
Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează pe comenzi în funcţie de cheltuielile cu

manopera directă.
17
CAPITOLUL III

PERIOADEI
producție
REPARTIZATE
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
REPARTIZATE
înregistrează în
contabiilitate
 în funcție de
cost complet se
stabilește PREȚ
DE VÂNZARE

1
gi = ai + bi
forma:
C j =d j + k j , j=1n
m
i =1
în care :
s
f =1
în care:
“j”.
 b ij =  f  z fj
în care:
b
f = f
z fj
în care:
V j = qj  pj , j=1n
în care:
R j = V j - C (v) j
2
-SIMPLIFICAT-
de e de desface
NATURA traţie
(FELUL) PRODUSUL
CHELTUIELILOR
X Y Z
0 1 2 3 4 5 6
1. Materii prime și 1.500 2.000 2.500 400 300 250
materiale
2. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000 600 200 300
personal direct
productiv
3. Amortizarea 500 1.000 1.500 1.000 500 550
imobilizărilor
corporale
Producție 300 500 200 Total = Total = Total =
neterminată început sfârșit început 2.000 1.000 1.100
LOR
400
sfârșit
4. Cantitatea de 2.000 1.000 1.500
INFORMAȚII
( buc.)
ALTE
– l-am stabilit
6. Cantitatea 1.800 1.000 1.200
vândută

SE CERE:

în parte
3
REZOLVARE
ELEMENTE X Y Z
CALCUL
(CHELTUIELI)
neterminată la
2. Materii prime și 1.500 2.000 2.500
materiale
3. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000
personal direct
productiv
4. Amortizarea 500 1.000 1.500
imobilizărilor
corporale
5.TOTAL 6.000 4.000 6.000
CHELTUIELI
DIRECTE = 2+3+4
6.CHELTUIELI 1.120 280 600
INDIRECTE DE
PRODUCȚIE
REPARTIZATE(1)
neterminată la
PRODUCȚIE
TOTAL = 1+5+6-7
unitar = 8/9
GENERALE DE
ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE(2)
DE DESFACERE
REPARTIZATE(3)
13.COST 8.225 lei 4.247 lei 7.228 lei
COMPLET =
8+11+12
unitar = 13/9
4
stabilit
ELEMENTE X Y Z
unitar
vânzări = 1 x 2
unitar
vândute = 1x4

(1)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR INDIRECTE DE PRODUCȚIE:

K = 2.000 lei/(X 4.000 lei + Y 1.000 lei + Z 2.000) = 0,28
X = 0,28 X 4.000 lei = 1.120 LEI

Y = 0,28 X 1.000 lei = 280 lei
Z = 2.000 lei - 1.120 LEI - 280 lei = 600 lei
(2)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRAȚIE (CGA)
5

3.CGA repartizate:
X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

Y = 0,06 x 4.000 lei = 240 lei
Z = 1.000 lei - 360 lei - 240 lei = 400 lei
(3)
REPARTIZARE CHELTUIELI DE DESFACERE:

de producție.
X = 0,06 x 7.420 lei = 445 lei

Y = 0,06 x 3.780 lei = 227 lei
Z = 1.100 lei - 445 lei - 227 lei = 428 lei
6
901 Decontări interne privind cheltuielile - colectez toate cheltuielile
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ – cost standard
PERIOADEI
+ TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
REPARTIZATE
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
1.Costul de producție se obține în contul 921 Cheltuielile activităţii de bază – activ. Contul
921 îl deschidem pe analitice corespunzătoare fiecărui produs.
D 921 C
PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA
ÎNCEPUTUL PERIOADEI SFÂRȘITUL PERIOADEI
TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
CHELTUIELI INDIRECTE DE
PRODUCȚIE REPARTIZATE
SOLD CT = COST DE PRODUCȚIE
7
1.Înregistrare producție neterminată la începutul perioadei:
300 lei 921/x = 901 500 lei

200 lei 921/z
2.Colectarea cheltuielilor directe de producție:
6.000 lei 921/x = 901 16.000 lei

4.000 lei 921/y
6.000 lei 921/z
3.Colectarea cheltuielilor indirecte de producție:
2.000 lei 923 = 901 2.000 lei
4.Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție pe cele 3 produse:
1.120 lei 921/x = 923 2.000 lei

280 lei 921/y
600 lei 921/z
Întotdeauna după REPARTIZAREA cheltuielilor indirecte de producție pe produse contul

923 se închide!!!
5.Înregistrarea producției neterminate la sfârșitul perioadei:
900 lei 933 = 921/y 500 lei

921/z 400 lei
6.Înregistrarea obținerii produselor finite la COST PRODUCȚIE:
17.600 lei 931 = 921/x 7.420 lei

921/y 3.780 lei
921/z 6.400 lei
!!!!! Întotdeauna odată cu înregistrarea COST DE PRODUCȚIE contul 921 se închide.
7.Colectarea cheltuielilor generale de administrație(CGA)
1.000 lei 924 = 901 1.000 lei
8.Colectarea cheltuielilor de desfacere:
1.100 lei 925 = 901 1.100 lei
9.Închiderea conturilor:
8
20.600 lei 901 = 933 900 lei
931 17.600 lei
924 1.000 lei
925 1.100 lei
20.600
D 921/x C D 921/Y C
(1) 300 7.420 (6) – cost (2) 4.000 ch 500 (5) PNsfârșit
Pnînceput prod directe
(2) 6.000 (ch (4) 280 ch ind 3.780 (6) – cost
directe) rep prod
(4) 1.120 ch ind Sold = 3.780
repart
S = 7.420
Sold =0 Sold 0
D 921/Z C D 901 C
(1) 200 400 (5) PNsfârșit 500 (1) PN
Pnînceput
(2) 6.000 ch 6.400 (6) – cost 16.000 (2) CH
directe prod dir
(4) 600 ch ind 2.000 (3) CH ind
re0p
Sold = 6.400 1.000 (7) CGA
Sold =0 1.100 (8) Ch
desfacere
(9) 20.600 Sold = 20.600
închidere
Sold 0
D 923 C D 933 C
(3) 2.000 2.000 (4) (5) 900 900 (9)
închidere
Sold =0  Sold 900
Sold =0
D 931 C D 924 C
(6) 17.600 17.600 (9) (7) 1.000 1.000 (9)
inchidere inchidere
Sold = 17.600 Sold = 1.000
Sold =0 Sold =0
9
D 925 C
(8) 1.100 1.100 (9)
inchidere
Sold = 1.100
Sold =0




şi utilaje etc).
10



11
confecţiilor.
Cj = Gj(m) +  qkjck ; (k = 1,...,m)
(m)

Cj = Gj(p) + Gj(m) ; j = 1,...n
(p)
de
prelucrare.
12
producţie; simplificarea şi 00izarea muncii de evidenţă şi calculaţie.
Cj = Gnj ; ......j = 1,...,m;
Cj =  Gij ; i = 1,...,m;
produsului finit.
combinată.
tehnologice.
Cj = Mkj +  hij THMi ; i = 1,...,m;
13

economică (cont: 921, 922, 923, 924,925)

(cont 921) (Cont 931)

14

933)

924)




933)

15
922)


(Cont 902) (Cont 901)


(cont 921)

92x = 901
normat):
931 = 902
16
922 = 922
şi
921 = 922

921 = 923
922 = 924
925

933 = 92x

902 = 92x

903 = 902
17
902 = 923
925
de producţie:
902 = 933

901 = 931
903
901 902
cursul perioadei
perioadei
producţiei
901 = 902
cheltuielile
4.STUDII DE CAZ
4.1.METODA GLOBALĂ
18
O societate comercială cultivă ciuperci şi efectuează pentru obţinerea a 2.500 kg de produs
finit următoarele cheltuieli:

– utilizate pentru activitatea de producţie: 400 lei;
– spaţiul productiv: 40 m2;
– birourile administrative: 45 m2 ;
– birourile departamentului desfacere: 15 m2 ;
– salariile muncitorilor direct productivi: 5.000 lei;
– amortizarea utilajelor de producţie: 1.000 lei;
lei;

lei/buc.;
- lei -
Comanda 1 Comanda 2
19
TOTAL 4.034 4.845

- lei -
Cheltuieli Sume
TOTAL 4.138

- lei -
Comanda 1 500
Comanda 2 1.500

manopera directă.
20
CAPITOLUL III

PERIOADEI
producție
REPARTIZATE
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
REPARTIZATE
înregistrează în
contabiilitate
 în funcție de
cost complet se
stabilește PREȚ
DE VÂNZARE

1
gi = ai + bi
forma:
C j =d j + k j , j=1n
m
i =1
în care :
s
f =1
în care:
“j”.
 b ij =  f  z fj
în care:
b
f = f
z fj
în care:
V j = qj  pj , j=1n
în care:
R j = V j - C (v) j
2
-SIMPLIFICAT-
de e de desface
NATURA traţie
(FELUL) PRODUSUL
CHELTUIELILOR
X Y Z
0 1 2 3 4 5 6
1. Materii prime și 1.500 2.000 2.500 400 300 250
materiale
2. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000 600 200 300
personal direct
productiv
3. Amortizarea 500 1.000 1.500 1.000 500 550
imobilizărilor
corporale
Producție 300 500 200 Total = Total = Total =
neterminată început sfârșit început 2.000 1.000 1.100
LOR
400
sfârșit
4. Cantitatea de 2.000 1.000 1.500
INFORMAȚII
( buc.)
ALTE
– l-am stabilit
6. Cantitatea 1.800 1.000 1.200
vândută

SE CERE:

în parte
3
REZOLVARE
ELEMENTE X Y Z
CALCUL
(CHELTUIELI)
neterminată la
2. Materii prime și 1.500 2.000 2.500
materiale
3. Remuneraţii 4.000 1.000 2.000
personal direct
productiv
4. Amortizarea 500 1.000 1.500
imobilizărilor
corporale
5.TOTAL 6.000 4.000 6.000
CHELTUIELI
DIRECTE = 2+3+4
6.CHELTUIELI 1.120 280 600
INDIRECTE DE
PRODUCȚIE
REPARTIZATE(1)
neterminată la
PRODUCȚIE
TOTAL = 1+5+6-7
unitar = 8/9
GENERALE DE
ADMINISTRAȚIE
REPARTIZATE(2)
DE DESFACERE
REPARTIZATE(3)
13.COST 8.225 lei 4.247 lei 7.228 lei
COMPLET =
8+11+12
unitar = 13/9
4
stabilit
ELEMENTE X Y Z
unitar
vânzări = 1 x 2
unitar
vândute = 1x4

(1)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR INDIRECTE DE PRODUCȚIE:

K = 2.000 lei/(X 4.000 lei + Y 1.000 lei + Z 2.000) = 0,28
X = 0,28 X 4.000 lei = 1.120 LEI

Y = 0,28 X 1.000 lei = 280 lei
Z = 2.000 lei - 1.120 LEI - 280 lei = 600 lei
(2)
REPARTIZAREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRAȚIE (CGA)
5

3.CGA repartizate:
X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

Y = 0,06 x 4.000 lei = 240 lei
Z = 1.000 lei - 360 lei - 240 lei = 400 lei
(3)
REPARTIZARE CHELTUIELI DE DESFACERE:

de producție.
X = 0,06 x 7.420 lei = 445 lei

Y = 0,06 x 3.780 lei = 227 lei
Z = 1.100 lei - 445 lei - 227 lei = 428 lei
6
PERIOADEI
+ TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
REPARTIZATE
obținerii
produselor finite
în contabilitatea
financiară (345 =
711)
scoaterea din
evidență a
produselor finite
vândute (711
=345)
1.Costul de producție se obține în contul 921 Cheltuielile activităţii de bază – activ. Contul
921 îl deschidem pe analitice corespunzătoare fiecărui produs.
D 921 C
PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA
ÎNCEPUTUL PERIOADEI SFÂRȘITUL PERIOADEI
TOTAL CHELTUIELI DIRECTE
CHELTUIELI INDIRECTE DE
PRODUCȚIE REPARTIZATE
SOLD CT = COST DE PRODUCȚIE
7
1.Înregistrare producție neterminată la începutul perioadei:
300 lei 921/x = 901 500 lei

200 lei 921/z
2.Colectarea cheltuielilor directe de producție:
6.000 lei 921/x = 901 16.000 lei

4.000 lei 921/y
6.000 lei 921/z
3.Colectarea cheltuielilor indirecte de producție:
2.000 lei 923 = 901 2.000 lei
4.Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție pe cele 3 produse:
1.120 lei 921/x = 923 2.000 lei

280 lei 921/y
600 lei 921/z
Întotdeauna după REPARTIZAREA cheltuielilor indirecte de producție pe produse contul

923 se închide!!!
5.Înregistrarea producției neterminate la sfârșitul perioadei:
900 lei 933 = 921/y 500 lei

921/z 400 lei
6.Înregistrarea obținerii produselor finite la COST PRODUCȚIE:
17.600 lei 931 = 921/x 7.420 lei

921/y 3.780 lei
921/z 6.400 lei
!!!!! Întotdeauna odată cu înregistrarea COST DE PRODUCȚIE contul 921 se închide.
7.Colectarea cheltuielilor generale de administrație(CGA)
1.000 lei 924 = 901 1.000 lei
8.Colectarea cheltuielilor de desfacere:
1.100 lei 925 = 901 1.100 lei
9.Închiderea conturilor:
8
20.600 lei 901 = 933 900 lei
931 17.600 lei
924 1.000 lei
925 1.100 lei
20.600
D 921/x C D 921/Y C
(1) 300 7.420 (6) – cost (2) 4.000 ch 500 (5) PNsfârșit
Pnînceput prod directe
(2) 6.000 (ch (4) 280 ch ind 3.780 (6) – cost
directe) rep prod
(4) 1.120 ch ind Sold = 3.780
repart
S = 7.420
Sold =0 Sold 0
D 921/Z C D 901 C
(1) 200 400 (5) PNsfârșit 500 (1) PN
Pnînceput
(2) 6.000 ch 6.400 (6) – cost 16.000 (2) CH
directe prod dir
(4) 600 ch ind 2.000 (3) CH ind
re0p
Sold = 6.400 1.000 (7) CGA
Sold =0 1.100 (8) Ch
desfacere
(9) 20.600 Sold = 20.600
închidere
Sold 0
D 923 C D 933 C
(3) 2.000 2.000 (4) (5) 900 900 (9)
închidere
Sold =0  Sold 900
Sold =0
D 931 C D 924 C
(6) 17.600 17.600 (9) (7) 1.000 1.000 (9)
inchidere inchidere
Sold = 17.600 Sold = 1.000
Sold =0 Sold =0
9
D 925 C
(8) 1.100 1.100 (9)
inchidere
Sold = 1.100
Sold =0




şi utilaje etc).
10



11
confecţiilor.
Cj = Gj(m) +  qkjck ; (k = 1,...,m)
(m)

Cj = Gj(p) + Gj(m) ; j = 1,...n
(p)
de
prelucrare.
12
producţie; simplificarea şi raţionalizarea muncii de evidenţă şi calculaţie.
Cj = Gnj ; ......j = 1,...,m;
Cj =  Gij ; i = 1,...,m;
produsului finit.
combinată.
tehnologice.
Cj = Mkj +  hij THMi ; i = 1,...,m;
13

economică (cont: 921, 922, 923, 924,925)

(cont 921) (Cont 931)

14

933)

924)




933)

15
922)


(Cont 902) (Cont 901)


(cont 921)

92x = 901
normat):
931 = 902
16
922 = 922
şi
921 = 922

921 = 923
922 = 924
925

933 = 92x

902 = 92x

903 = 902
17
902 = 923
925
de producţie:
902 = 933

901 = 931
903
901 902
cursul perioadei
perioadei
producţiei
901 = 902
cheltuielile
18
4.STUDII DE CAZ
4.1.METODA GLOBALĂ. EVIDENȚA LA COST STANDARD (PREȚ

PRESTABILIT)
O societate comercială cultivă ciuperci (în seră) şi efectuează pentru obţinerea a 2.500 kg
de produs finit următoarele cheltuieli:

– utilizate pentru activitatea de producţie (seră) : 400 lei;
– spaţiul productiv (seră) : 40 m2;
– salariile muncitorilor direct productivi (seră) : 5.000 lei;
– amortizarea utilajelor de producţie (seră) : 1.000 lei;
lei;

REZOLVARE:
1.CLASIFICAREA CHELTUIELI
19
CHELTUIELILE Directe Indirecte Administrative De totakl
desfacere
cheltuieli cu 6.000 6.000
seminţele
cheltuieli cu 400 100 500
materialele
consumabile
cheltuieli cu gazul 600 675 225 1.500
metan
cheltuieli cu 255 170 75 500
energia electrică
cheltuieli cu 5.000 10.000 2.000 17.000
salariile
CAM 2,25% 113 225 45 383
cheltuieli cu 1.000 5.000 + 1.000 = 2.000 9.000
amortizarea 6.000
cheltuieli cu 3.000 3.000
publicitatea
TOTAL 12.513 855 17.170 7.345 37.883
1.Repartizare cheltuieli cu gazul metan
cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii: 1.500 lei. Clădirea în care îşi desfăşoară
– spaţiul productiv (seră) : 40 m2;
a)Alegerea bazei de repartizare – suprafața
b)Coeficient de repartizare = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor
K = 1.500 lei/(P: 40 m2 + A: 45 m2 +D: 15 m2) = 15 lei/ m2
c)Cheltuieli cu gazul metan repartizate:
P = 15 lei/ m2 x 40 m2 = 600 lei

A= 15 lei/ m2 x 45 m2 = 675 lei
D=15 lei/ m2 x 15 m2 = 225 lei
2.Repartizare cheltuieli cu energia electrică:
20
cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 500 lei (spaţiul productiv dispune de 20 de
becuri cu puterea de 75 W, iar birourile societăţii, de 10 becuri cu puterea de 100 W, și
departamentul desfacere dispune de 5 becuri cu puterea de 100 W);
a)Alegerea bazei de repartizare: nr bec x putere
b)Coeficient de repartizare
K = 500 lei/(P: 20 de becuri x 75 W + A: 10 becuri x 100 W + D: 5 becuri x 100 W) = 0,17

LEI/bex x w
c)Cheltuieli repartizare:
P=0,17 LEI/bex x w x 20 de becuri x 75 W = 255 lei

A=0,17 LEI/bex x w x 10 becuri x 100 W = 170 lei
D= 500 lei - 255 lei - 170 lei = 75 lei
Verificare: 255 lei + 170 lei + 75 lei = 500 lei
2.CALCULAȚIA COSTURILOR
1.Producție neterminată la începutul perioadei 0

2.Cheltuieli directe de producție 12.513
3.Cheltuieli indirecte repartizate 855
4.Producție neterminată la sfârșitul perioadei 0
5.COST PRODUCȚIE EFECTIV TOTAL 13.368  se înregistrează în contabilitate
= 1+2+3-4
6.Cantitate fabricată 2.500 kg
7.Cost producție unitar = 5/6 5,35 lei/kg
8.Cheltuieli generale de administrație 17.170
9.Cheltuieli de desfacere 7.345
10.COST COMPLET TOTAL = 5+8+9 37.883  NU se înregistrează în
contabilitate  stabilire preț vânzare
11.Cost complet unitar = 10/6 15,15 lei/kg
21
3.ÎNREGISTRĂRI CONTABILE – COST EFECTIV
a)Colectare cheltuieli directe:
12.513 lei 921 = 901 12.513 lei
(2)Colectare cheltuieli indirecte de producție:
855 lei 923 = 901 855 lei
(3)Repartizare cheltuieli indirecte de producție:
855 lei 921 = 923 855 lei
Odată cu repartizarea cheltuielilor indirecte de producție contul 923 se închide!
(4)Obținerea produselor finite la cost producție EFECTIV
13.368 LEI 931 = 921 13.368 LEI
Odată cu înregistrarea costului de producție efectiv contul 921 se închide!!
(5)Colectare cheltuieli generale de administrație:
17.170 lei 924 = 901 17.170 lei
(6)Colectare cheltuuieli de desfacere:
7.345 lei 925 = 901 7.345 lei
(7)Închidere conturi:
37.883 lei 901 = 931 13.368 lei

924 17.170 lei
925 7.345 lei
37.883
22
D 921 C D 901 C
(1) 12.513 – ch (1) 12.513 – ch
directe directe
(3) 855 – ch (2) 855 – ch
indirecte indirecte
repartizate
Sold = 13.368 = 13.368 (4) (5) 17.170 – ch
cost producție COST gen de adm
PRODUCȚIE
SOLD = 0 (6) 7.345 – ch
de desfacere
(7) 37.883 - Sold = 37.883
inchidere
Sold = 0
D 923 C D 931 C
(2) 855 (3) 855 (4)13.368
Sold 0 Sold = 13.368 (7) 13.368 -
închidere
Sold =0
D 924 C D 925 C
(5)17.170 (6) 7.345
Sold = 17.170 (7) 17.170 - Sold = 7.345 (7) 7.345 -
închidere închidere
Sold = 0 Sold 0
METODA COST STANDARD (PREȚ PRESTABILIT)
Varianta 1 cost standard e MAI MARE decât cost efectiv:
1.Înregistrare produse finite la cost standard (preț prestabilit)
Cost standard 931 = 902 Cost standard =

=15 15
2.Colectare cheltuieli directe, colectare cheltuieli indirecte, repartizare cheltuieli indirecte –

idem metoda cost efectiv
3. Obținerea produselor finite la cost producție EFECTIV – rezultat din calculație
Cost efectiv =9 902 = 921 Cost efectiv
23
D 902 C
9 lei – cost efectiv 15 – cost standard
6 lei
Sold =0
!!! Întotdeauna cu ocazia înregistrării direfențelor de preț 902 se închide!!!
???Diferențe de preț?
6 lei 902 = 903 6 lei
Varianta 2 cost standard e MAI MIC decât cost efectiv:
1.Înregistrare produse finite la cost standard (preț prestabilit)
Cost standard =4 931 = 902 Cost standard =

4
2.Colectare cheltuieli directe, colectare cheltuieli indirecte, repartizare cheltuieli indirecte –

idem metoda cost efectiv
3. Obținerea produselor finite la cost producție EFECTIV – rezultat din calculație
Cost efectiv =9 902 = 921 Cost efectiv
D 902 C
9 lei – cost efectiv 4 – cost standard
5
Sold =0
???Diferențe de preț?
5 lei 903 = 902 5 lei
!!! Întotdeauna cu ocazia înregistrării direfențelor de preț 902 se închide!!!

lei/buc.;
24
- lei -
Comanda 1 Comanda 2
TOTAL 4.034 4.845

- lei -
Cheltuieli Sume
TOTAL 4.138

- lei -
Comanda 1 500
Comanda 2 1.500

manopera directă.
25
CAPITOLUL I Tipuri de costuri. Comportamentul costurilor
Obiective de învățare
 Distincția costuri directe – costuri indirecte;

 Algoritmul de repartizare a cheltuielilor indirecte;
 Distincția costuri fixe, variabile, semivariabile și semifixe (fixe în trepte sau „pășite”);
 Comportamentul costurilor totale și al celor unitare;
 Metodele (procedeele) de separare a cheltuielilor în variabile și fixe;
 Conceptele de capacitate de producție, grad de activitate și costul subactivității;
 Conceptul de cost marginal (suplimentar).
1.DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CLASIFICAREA COSTURILOR
Cheltuielile reprezintă elemente constitutive ale costurilor. În acest sens există două modalități
principale de clasificare: costuri directe și costuri indirecte, respectiv costuri variabile și
costuri fixe. Aceste două clasificări sunt utile pentru separarea cheltuielilor în vederea
determinării diverselor tipologii de cost (cost de producție, cost complet), respectiv pentru
prezentarea informațiilor în contul de profit și pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcții.
1.1.Clasificarea costurilor în funcție de modul lor de repartizare
Potrivit acestei clasificări, costurile pot fi împărţite în:
 Costuri directe (individuale) de producţie – reprezintă cheltuielile care pot fi

individualizate şi atribuite fără ambiguitate unui produs sau unei activităţi
consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.
Noţiunea de cost direct trebuie privită însă şi prin prisma relaţiei costuri – structura
producţiei. În acest sens identificăm următoarele situaţii:
● în cazul unei entităţi economice monoproducătoare, toate cheltuielile efectuate pentru

obţinerea produsului respectiv sunt costuri directe;
● în cazul unei entităţi economice cu producţie multiplă (mai multe tipuri de produse sau
servicii), o parte a cheltuielilor este alocată direct asupra fiecărui tip de produs,
având un caracter direct, iar o altă parte vizează toate tipurile de produse sau servicii
obţinute ori numai anumite faze de fabricaţie, având un caracter indirect.
 Costuri indirecte – acestea NU pot fi alocate în mod direct unui anumit produs, lucrare,
serviciu sau locaţie pentru care se calculează costul, ci necesită o repartizare
suplimentară. Ele sunt comune mai multor produse, servicii sau activităţi ori au un
caracter general în raport cu toate produsele, serviciile sau activităţile proprii întreprinderii.
1
Pentru a face distincţia dintre costurile directe şi cele indirecte, prezentăm câteva exemple
reprezentative:
● costul de achiziţie al unei materii prime reprezintă un cost direct pentru produsul care
este obţinut în urma consumului materiei prime respective, în timp ce cheltuielile
departamentului de aprovizionare sunt comune mai multor categorii de stocuri, deci sunt
costuri indirecte;
● salariile muncitorilor care lucrează la fabricarea doar a unui singur tip de produs sunt
considerate costuri directe, în timp ce salariile muncitorilor care lucrează pentru obţinerea
mai multor tipuri de produse sunt costuri indirecte;
● comisioanele cuvenite agentului care se ocupă de vânzarea unui anumit produs sunt
costuri directe. Dacă entitatea economică plăteşte un salariu fix unui agent de vânzări care
se ocupă de vânzarea mai multor tipuri de produse, acesta reprezintă un cost indirect ce
trebuie repartizat asupra produselor respective.
Din perspectiva clasificării funcţionale (după funcţiile întreprinderii), cheltuielile

recunoscute în contabilitatea financiară potrivit naturii lor sunt reclasificate potrivit
destinaţiei acestora (funcţiilor întreprinderii) generând următoarele categorii de
cheltuieli/costuri:
 costuri de producţie (fabricaţie) – sunt formate din acele cheltuieli generate de procesul
de producţie din momentul demarării şi până la obţinerea produselor;
 cheltuieli de administraţie – cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru

formularea politicilor conducerii, organizării şi controlului operaţiilor efectuate de o
entitate şi care nu au o legătură directă cu cercetarea-dezvoltarea, producţia şi
desfacerea;
 cheltuieli de distribuţie (desfacere) – acoperă aria cheltuielilor legate de formarea

loturilor de vânzare, ambalare, transport, publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.
În acest sens prezentăm în cele ce urmează câteva exemple relevante privind reclasificarea
cheltuielilor după natură, potrivit destinaţiei acestora, în vederea formării diverselor categorii
de costuri:
● cheltuielile cu salariul şoferului care livrează diverse tipuri de pizza sunt considerate
cheltuieli indirecte de desfacere;
● cheltuielile cu salariul managerului general sunt reclasificate ca fiind cheltuieli indirecte

de administraţie (generale de administraţie);
● cheltuielile cu salariul inginerului care supervizează procesul de producţie sunt

considerate cheltuieli indirecte de producţie.
2
Costurile directe și indirecte se pot dezvolta pe articole de calculație. Acestea reprezintă un
element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceeași destinație economică sau funcție în
gestiunea internă a întreprinderii. Conținutul lor, cu reclasificarea acestora în cheltuieli fixe și
cheltuieli variabile, este redat în tabelul de mai jos:
1.2. Absorbția (repartizarea) cheltuielilor indirecte
Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte este procesul prin care cheltuielile indirecte
din cadrul unui departament sunt alocate unui purtător de cost. Aceasta reprezintă determinarea
părţii din cheltuielile indirecte aferente unui produs sau serviciu pe baza unei rate de absorbție
sau a unui coeficient de repartizare (suplimentare). În literatura de specialitate acest proces mai
este cunoscut și ca procedeul suplimentării.
Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte implică parcurgerea următoarelor etape:
1.Alegerea bazei de absorbție (repartizare) (bi):

În acest sens prezentăm câteva exemple de baze de repartizare:
● Total ore manoperă directă;

● Total cheltuieli cu salariile directe;
● Total cheltuieli cu materialele directe folosite;
● Total ore-maşină (ore funcţionare utilaje);
● Număr de produse obținute;
● Total cost primar (total cheltuieli directe).
2.Determinarea ratei de absorbţie (repartizare) a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a

coeficientului de repartizare (K):
K (RAI) = Total cheltuieli de repartizat/ Suma bazelor de repartizare
3.Determinarea cotei de cheltuieli indirecte aferente unui produs:

Ci = Ks x bi
Procedeul coeficienților de suplimentare se poate aplica în două variante:
 Varianta coeficientului unic sau global (Procedeul coeficientului de suplimentare

cumulativ) – presupune utilizarea unei singure baze, implicit a unui singur coeficient, pentru
repartizarea tuturor structurilor de costuri indirecte asupra purtătorilor de costuri (produse,
lucrări sau servicii);
3
EXEMPLUL 1: O societate cu activitate industrială fabrică 3 produse A (paltoane), B (sacouri)
și C (pantaloni) . Obținerea acestor 3 produse a generat cheltuieli indirecte (factura de lumină)
de producție totale în sumă de 4.320.000 lei. Pentru repartizarea acestor cheltuieli s-a ales o
bază de repartizare (cheltuieli cu salariile directe) ale cărei valori sunt: Produsul A = 2.040.000
lei, Produsul B = 1.200.000 lei și Produsul C = 1.560.000 lei.
1.Aleg baza de reapartizare – cheltuieli cu salarii directe
2.Coef de rep = total ch pe care vreau să le repartizez/suma bazelor
K = 4.320.000 lei/(A 2.040.000 lei + B 1.200.000 lei + C 1.560.000 lei) = 0,9
3.Chelt repart pe fiecare produs:
A = 0,9 x2.040.000 lei = 1.836.000

4.320.000 lei B = 0,9 x 1.200.000 lei = 1.080.000
C = 0,9 x 1.560.000 lei = 1.404.000
1.836.000 + 1.080.000 + 1.404.000 =
4.320.000
 Varianta coeficienților diferențiați (Procedeul coeficienților de suplimentare selectivi)

– implică utilizarea mai multor baze de repartizare diferențiate pe categorii de costuri. Spre
exemplu, costurile indirecte de producție dependente de materiile prime se repartizează în
funcție de costurile cu materiile prime, iar cele dependente de salariile indirecte se repartizează
în raport cu costurile cu salariile directe.
EXEMPLUL 2: În cadrul unei întreprinderi cu activitate de producție situația se prezintă astfel:

● amortizarea clădirii monobloc a întreprinderii în care funcționează trei secții (1, 2 și
3) în sumă de 4.560.000 lei, iar suprafața secțiilor respective este: Secția I = 10.000 m2, Secția
II = 40.000 m2, Secția III = 50.000 m2.
● cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 500.000 lei (spaţiul productiv
(P)dispune de 20 de becuri cu puterea de 75 W, iar birourile societăţii (A) de 10 becuri cu
puterea de 100 W, iar în birourile folosite de departamentul desfacere (D) 5 becuri cu puterea
de 100 W).
1.amortizarea clădirii
a)Alegerea bazei de rep – suprafața secțiilor
b)K = total ch de repartizat/suma bazelor
k = 4.560.000 lei/(S1 10.000 m2 + S2 40.000 m2 +50.000 m2 ) = 45,6 lei/ m2
1.3.Clasificarea costurilor în funcție de dependența lor față de volumul de activitate
c)Chelt repartizate pe fiecare secție:
4
S1 = 45,6 lei/ m2 x 10.000 m2 = 456.000 lei
S2 = 45,6 lei/ m2 x 40.000 m2 = 1.824.000 lei
S3 = 45,6 lei/ m2 x 50.000 m2 = 2.280.000 lei
Verif: 456.000 lei + 1.824.000 lei + 2.280.000 lei = 4.560.000 lei
2.cheltuieli cu energia electrică
a)Alegerea bazei de rep – nr becuri x puterea unui bec
b) Coef de repartizare
K = 500.000 lei/(P 20 de becuri x 75W + A 10 becuri x 100 W + D 5 becuri x 100W) = 166,7
c)Chelt repartizate:
Prod = 166,7 x 20 de becuri x 75W = 250.050 lei
Adm = 166,7 x 10 becuri x 100 W = 166.700 lei
Desf = 166,7 x 5 becuri x 100W = 83.350 lei – 100 = 83.250
V1 - 500.000 lei - 250.050 lei - 166.700 lei = 83.250 lei
V2 - 250.050 lei + 166.700 lei + 83.350 lei = 500.100
500.100 – 500.000 = 100
Din perspectiva dependenței față de volumul producției, costurile pot fi grupate în variabile și
fixe. Din acest punct de vedere se disting mai multe tipologii:
 Costurile variabile (Cv) – sunt costuri totale (aferente întregii cantităţi obţinute) care
variază în raport cu modificările nivelului activităţii. În consecinţă, costurile variabile totale
cresc direct proporţional cu volumul producţiei.
Din punct de vedere grafic, reprezentarea acestora se prezintă astfel:
Costuri Cv
O x
Volumul activității (Q)
(buc., ore de funcționare)
10 paltoane – 30 lei
20 palt – 60 lei
30 palt – 90 lei
5
 Costurile variabile unitare (cv) – sunt constante (de exemplu, consumurile de materii
prime).
Relația matematică ce exprimă acest comportament se prezintă astfel:
Cost variabil unitar = Costuri variabile totale/Cantitate fabricată
Reprezentarea grafică este următoarea:

y
Costuri
variabile (Cv)
cv
O x
Cvu = 30 lei /10 palt = 3 lei/palt
Cu = 60 lei/20 palt = 3 lei/palt
Cu = 90 lei/20 palt = 3 lei/palt
 Costurile fixe (Cf) – sunt costuri care NU se modifică chiar dacă nivelul activităţii variază.
În consecinţă, costurile fixe totale sunt constante pentru toate nivelurile de activitate (de
exemplu, cheltuielile cu chiriile, cu amortizarea etc.).

y
Costuri
Cf
O x
6
Amortizarea = Cost de achiziție/nr de ani de utilizare economică
Cost mașinii cusut = 4.000 lei
Durata = 10 ani
Chelt cu amortizarea = 4.000 lei/10 ani = 400 lei/an
 Costurile fixe unitare (cf) – sunt descrescătoare în funcţie de nivelul activităţii.
Relația matematică ce exprimă acest comportament se prezintă astfel:
Costuri fixe unitare = Costuri fixe totale/Cantitate fabricată
Costuri fixe
unitare (cf)
cf
O x
Cfu = 400 lei/an/30 palt = 13,3 lei/oalt

Cfu = 400 lei/60 palt = 6,6 lei/oalt
Cfu = 400 lei/90 palt = 4,4 lei/palt
Cost variab totale variabile

Cost variabile unitare fixe
Cost fixe totale fixe
Cost fixe unitare variabile
 Costurile semifixe (fixe în trepte) – reprezintă costurile fixe care cresc în cadrul marjei
relevante (de exemplu, numărul noilor persoane angajate pe măsura creșterii producției care
atinge și depășește un anumit nivel).
 Costurile semivariabile – cuprind atât elemente fixe, cât și elemente variabile (de exemplu,
salariul unui angajat care este plătit și pentru orele suplimentare).
7
EXEMPLUL 3. Se dau următoarele tipuri de cheltuieli:
● cu amortizarea utilajelor folosite în cadrul unei întreprinderi monoproducătoare

(fabrică 1 singur produs - paltoane); F D
● cu amortizarea utilajelor şi instalaţiilor în cazul unei entităţi economice ce produce mai
multe tipuri de produse (fuste, pantaloni, paltoane); F I
● cu asigurarea sediului societăţii; F I
● cu chiria aferentă sediului societăţii; F, I
● cu energia electrică (pentru secţiile unde se fabrică mai multe produse); V I
● cu publicitatea pentru un anumit produs nou din care am fabricat mai multe produse;
FI
● cu salariile muncitorilor (manoperă directă plătită în funcţie de numărul de ore lucrare,
lucrează la mai multe produse); VI
● cu materiile prime; V, D
● cu salariile personalului administrativ din secţia de producţie unde fabric mai multe
produse; F I
● cu salariile supraveghetorilor din secţia de producţie unde fabric mai multe produse. V i
Utilizând tabelul de mai jos, clasificaţi cheltuielile de mai sus în funcţie de apartenenţa
acestora la una din cele patru categorii şi încadraţile în una dintre următoarele situaţii:
Cheltuieli Directe Indirecte

● cu materiile prime ● cu energia electrică (pentru
secţiile unde se fabrică mai multe
produse); V I
● cu salariile muncitorilor (manoperă
Variabile directă plătită în funcţie de numărul de
ore lucrare, lucrează la mai multe
produse);
● chelt cu amortizarea utilajelor ● chelt cu amortizarea utilajelor şi

folosite în cadrul unei instalaţiilor în cazul unei entităţi
întreprinderi monoproducătoare economice ce produce mai multe
(fabrică 1 singur produs) tipuri de produse
● cu asigurarea sediului societăţii
● cu chiria aferentă sediului
Fixe
societăţii
● cu publicitatea pentru un anumit
produs nou din care am fabricat
mai multe produse
● cu salariile personalului
administrativ din secţia de
8
producţie unde fabric mai multe
produse
● cu salariile supraveghetorilor din
secţia de producţie unde fabric mai
multe produse
EXEMPLUL 4. Se dau următoarele tipuri de cheltuieli :
● cu amortizarea mașinilor de cusut folosite în cadrul unei întreprinderi care fabrică un singur
tip de produs – paltoane stofă; FD
● cu amortizarea mașinilor de cusut în cazul unei entităţi economice ce produce mai multe tipuri
de produse – rochii mătase, rochii stofă; FI
● cu amortizarea sediului societății – MAI MULTE PROD- FI
● cu asigurarea sediului societăţii; F I
● cu chiria aferentă sediului societăţii, clădire preluată în leasing operațional;FI
● cu combustibilul autoturismului folosit de manager Vi
●cu chiria pentru autoturismului folosit de manager preluat în leasing financiar FI
● cu energia electrică pentru secţiile unde se fabrică mai multe produse; vI
● cu publicitatea pentru un produs nou – fuste; F d
● cu salariile croitoreselor plătite în funcţie de numărul de ore lucrare; V d
● cu stofa; V d
● cu nasturi D v
● cu salariile personalului de la departamentul financiar-contabil; f i
●cu ambalarea rochiilor de mătase și a rochiilor de stofă în pungi v D
●. cu transportul produselor la diverse magazine vi
Utilizând tabelele de mai jos, clasificaţi cheltuielile:
1.Pe funcții ale întreprindere – producție, administrativ,desfacere
2.În funcţie de apartenenţa acestora la una din cele patru categorii variabile-directe,
variabile-indirecte, fixe-directe și fixe-indirecte
REZOLVARE:
1.Pe funcții ale întreprindere – producție, administrativ,desfacere
PRODUCȚIE ADMINISTRATIV DESFACERE

(VÂNZARE)
● cu amortizarea mașinilor ● cu amortizarea sediului ● cu publicitatea pentru un
de cusut folosite în cadrul societății produs nou – fuste
unei întreprinderi care ● cu asigurarea sediului ●cu ambalarea rochiilor de
fabrică un singur tip de societăţii mătase și a rochiilor de
produs – paltoane stofă; ● cu chiria aferentă sediului stofă în pungi
● cu amortizarea mașinilor societăţii, clădire preluată ●. cu transportul produselor
de cusut în cazul unei în leasing operațional la diverse magazine
entităţi economice ce
produce mai multe tipuri
9
de produse – rochii ●cu chiria pentru
mătase, rochii stofă; autoturismului folosit de
● cu energia electrică pentru manager preluat în
secţiile unde se fabrică mai leasing financiar
multe produse ● cu combustibilul
● cu salariile croitoreselor autoturismului folosit de
plătite în funcţie de numărul manager
de ore lucrare ● cu salariile personalului de
● cu stofa la departamentul
● cu nasturi financiar-contabil
2.În funcţie de apartenenţa acestora la una din cele patru categorii variabile-directe,
variabile-indirecte, fixe-directe și fixe-indirecte
Cheltuieli Directe Indirecte

● cu salariile croitoreselor plătite în ● cu combustibilul autoturismului
funcţie de numărul de ore lucrare folosit de manager
● cu stofa; ● cu energia electrică pentru secţiile
Variabile unde se fabrică mai multe produse
● cu nasturi
●cu ambalarea rochiilor de mătase ●. cu transportul produselor la diverse
și a rochiilor de stofă în pungi magazine
● cu amortizarea mașinilor de cusut ● cu amortizarea mașinilor de cusut în
folosite în cadrul unei întreprinderi cazul unei entităţi economice ce
care fabrică un singur tip de produs produce mai multe tipuri de produse –
– paltoane stofă rochii mătase, rochii stofă
● cu publicitatea pentru un produs ● cu amortizarea sediului societății
nou ● cu asigurarea sediului societăţii
Fixe ● cu chiria aferentă sediului societăţii,
clădire preluată în leasing operațional
●cu chiria pentru autoturismului
folosit de manager preluat în leasing
financiar
● cu salariile personalului de la
departamentul financiar-contabil
Din perspectiva delimitării costurilor în variabile și fixe, formula costurilor totale (Ct) divizate
în cele două categorii, costuri fixe (Cf) și costuri variabile (Cv), se prezintă astfel:
Ct = CF + CV
10
1.4. Variabilitatea costurilor. Procedee (metode) de delimitare a cheltuielilor în
variabile şi fixe
În cazul cheltuielilor semivariabile sau al celor semifixe este importantă cunoașterea
comportamentului acestora în vederea determinării unor algoritmi (procedee, metode) de
delimitare a părții fixe, respectiv a celei variabile. În această categorie sunt incluse:
 procedeul (metoda) punctelor de maxim şi minim.

 procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei);
 METODA PUNCTULUI MAXIM - MINIM. Presupune următorii pași:
EXEMPLUL 5: Anul trecut diviziunea „ALFA” din cadrul societăţii BETA a înregistrat
următoarele date privind numărul de ore maşină şi costurile energiei electrice:
Lună Ore maşină Costul energiei electrice în

(cantitate) lei
Ianuarie 3.125 12.875
Februarie 3.150 12.950
Martie 3.175 13.025
Aprilie 3.200 13.100
Mai 3.150 12.950
Iunie 3.100 12.800
Iulie 3.050 12.650
August 3.025 12.575
Septembrie 3.075 12.725
Octombrie 3.125 12.875
Noiembrie 3.175 13.025
Decembrie 3.225 13.175
1)Determinarea costurilor variabile pe unitatea de volum producţie:
Cheltuieliaferente Cheltuieliaferente
Cheltuieli
volumului maxim - volumuluiminim
al produc]iei al produc]iei
variab ilepe =
Volumul maxim Volumul minim
unitateadevolum de produc]ie - de produc]ie
2) Determinarea costurilor fixe:

Volumul
Cheltuielile totale activitÁ]i i
Cheltuielile ale perioadei produc]iei × Cheltuielile variab ile
fixe = de referin]a - peunitateadevolum
perioadei
(lunÁ)
de referin]a
II.METODA CELOR MAI MICI PĂTRATE presupune următorii pași:
11
1) Se calculează volumul mediu (Vm):
Vm = Total volum/Total perioadă
2) Se calculează cheltuielie medii (Chm):
Chm = Total cheltuieli/Total perioadă
2) Pentru fiecare perioadă se calculează abaterea de la volumul mediu (Av):
Av = Vi – Vm
Unde Vi e volumul perioadei
4) Pentru fiecare perioadă se calculează abaterea de la cheltuielile medii (Ach):
Ach = Chi – Chm

Unde Chi e Cheltuiala perioadei
5) Pentru fiecare perioadă se calculează abaterea de volum la pătrat (Avi2)
Avi2 = Avi x Avi

Avi = abaterea de volum a perioadei
6) Pentru fiecare perioadă se calculează produsul celor două abateri (Pi)
Pi = Avi x Achi
Achi = abeterea de cheltuieli a perioadei
7) Se calculează cost variail unitar (Cvu)
Cvu = Totalul produsului celor două abateri/Totalul abaterii de volum la pătrat:

Cvu = ƩPi/Ʃ Avi2
8) Se calculează cheltuielie fixe ale perioadei la fel ca în cazul primei metode.
12
CAPITOLUL II
PROCEDEE DE CALCUL A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS
În acest paragraf vom analiza:
2.1.Procedeul diviziunii simple

2.2.Procedeul indicilor de echivalență:
2.2.1.Simpli calculați ca raport direct
2.2.2.Simpli calculați ca raport invers
2.2.3.Complecși calculați ca raport direct
2.2.4. Complecși calculați ca raport invers
2.3.Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal
2.4. Procedee de calculaţie în cazul producţiei cuplate:
2.4.1. Procedeul valorii rămase (restului, substractiv)
2.4.2. Procedeul repartizării
2.1.PROCEDEUL DIVIZIUNII SIMPLE
 Se aplică în cazul producției perfect omogene.
La rândul său, procedeul diviziunii simple se aplică în două variante: o singură treaptă
şi mai multe trepte.
2.1.1.Calculaţia prin diviziune simplă în fază unică (o singură treaptă)
Costul unitar se calculează pe baza relației:
Ct
cu 
Q
unde:
cu - reprezintă costul unitar al produsului ca purtător de costuri;
Ct – costul total al perioadei de calculaţie;
Q – cantitatea de producţie fabricată
1
EXEMPLUL 1: Calculați costul unitar pe produs cunoscând: cheltuielile de producție ale
unei perioade de gestiune sunt de 25.650.000 lei, iar cantitatea totală de produse obținute este
17.100 Kg.
Cu = total chelt/total q
Cu = 25.650.000 lei/17.100 Kg = 1.500 lei/kg
2.1.2.Calculaţia prin diviziune în trepte (mai multe trepte)
EXEMPLUL 2: Calculați costul de producție unitar și costul complet unitar în cazul celor
două trepte prezentate mai jos: sectorul de producţie şi sectorul de desfacere
Producţia
 Costuri de producţie totale 10 000 lei
 Producţia 1 000 buc.
Desfacerea
 Costuri de desfacere totale 4 000 lei
 Desfacere 1.000 buc.
Cup = 10 000 lei/1 000 buc = 10 lei/buc

Cud = 4 000 lei/1.000 buc. = 4 lei/buc
Cost complet = cost producție + cost desfacere
Ccu = 10 lei/buc + 4 lei/buc = 14.000 lei/buc
2.2.PROCEDEUL INDICILOR DE ECHIVALENȚĂ
Se utilizează pentru determinarea costului unitar pe produs în cazurile în care:
 din același consum al factorilor fundamentali ai procesului de producție se obțin

produse diferite;
 același material se prelucrează în diverse produse cu un consum diferit de forță de
muncă;
 toate produsele obținute simultan sau cel puțin majoritatea dintre ele (două din trei)
să fie considerate produse principale.
Indiferent de tipul procedeului primul pas este ALEGEREA PARAMETRILOR care

servesc la calculul indicilor de echivalență (de exemplu lungimea produselor, greutatea
produselor).
Al doilea pas constă în alegerea unei baze de comparație, astfel:
2
 la indicii de echivlență calculați ca raport direct se ia drept bază de comparație
ORICARE dintre cele “n” produse fabricate
 la indicii de echivalență calculați ca raport invers se ia drept bază de comparație
produsul cu mărimea PARAMETRULUI CEA MAI MICĂ.
2.2.1.Indici de echivalență simpli calculați ca raport direct
Etape:
1.Pentru fiecare produs se calculează indicele de echivalență (Ie i):
Iei = Parametru produs/Parametru bază de comparație
2.Pentru fiecare produs producția fabricată se transformă în unități de măsură

convenționale (Qconvi):
Qconvi = Qi x Iei
Unde qi = cantitatea de produs fabricată
3.Se calculează costul unitar convențional (cuconv):
cuconv = Total cheltuieli/Total cantitate de produse exprimată în unități convenționale
4.Pentru fiecare produs în parte se calculează costul unitar (cu i):
cui = cuconv x Iei
3
EXEMPLUL 3: Se presupune că într-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea
următoarelor cantităţi de produse: A = 10.000 buc, B = 40.000 buc, C = 50.000 buc sunt în sumă
de 510.000 lei. Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea
produselor care în cazul produsului A este 40 cm, în cazul produsului B 80 cm iar în cazul
produsului C 24 cm. Baza de comparaţie este produsul B. În condiţiile utilizării indicilor de
echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct determinați costul pe unitatea de produs finit.
Pas 1 – alegerea parametrului - lungimea produselor

Pas 2 – alegerea bazei de comparație - produsul B
Ie = Parametrul fiecărui produs/Parametrul bazei
IA = 40 cm/80 cm = 0,5
IB = 80 cm/80 cm = 1 – INTOTDEAUNA LA BAZA PARAM = 1
IC = 24 cm/80 cm = 0,3
PRODUSE CANTITATE Indice Cantitatea Cost unitar Cost unitar

(Q) echivalenți convențională conv
(Ie) (echivalată) cuconv
Q conv
0 1 2 3 = 1x2 4 5 = 4xIe
A 10.000 buc 0,5 5.000 buc 8,5 lei/buc 4,25 lei/buc
B 40.000 buc 1 40.000 buc 8,5 lei/buc 8,5 lei/buc
C 50.000 buc 0,3 15.000 buc 8,5 lei/buc 2,55 lei/buc
TOTAL X x 60.000 buc x
Cost unitar conv = total chelt/total cantitate conv

Cost unitar conv = 510.000 lei/60.000 buc = 8,5 lei/buc
2.2.2.Indici de echivalență simpli calculați ca raport invers
Etapele sunt identice cu cele de mai sus, cu excepția calculului indicelui de echivalență:
Iei = Parametru bază de comparație /Parametru produs
EXEMPLUL 4: Se reiau datele din exemplul 3 și se aplică indicii de echivalență simpli

calculați ca raport invers
Se presupune că într-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea următoarelor
cantităţi de produse: A = 10.000 buc, B = 40.000 buc, C = 50.000 buc sunt în sumă de 510.000 lei.
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalenţă este lungimea produselor care în cazul
produsului A este 40 cm, în cazul produsului B 80 cm iar în cazul produsului C 24 cm. În condiţiile
utilizării indicilor de echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct determinați costul pe unitatea de
produs finit.
4
PAS 1 – alegere parametru - lungimea produselor
PAS 2 – BAZA – PRODUS CU PARAMETRU CEL MAI MIC - C 24 cm
PAS 3 – INDICI DE ECHIVALENȚĂ
Ie = Parametrul bazei/Parametrul fiecărui produs
IA = 24 cm/40 cm = 0,6
IB = 24 cm/80 cm = 0,3
IC = 24 cm/24 cm = 1 – BAZA INTOTDEAUNA IE = 1
PRODUSE Q IE Q conv cuconv cu

0 1 2 3 = 1x2 4 5 = 4x2
A 10.000 buc 0,6 6.000 buc 7,5 lei/buc 4,5 lei/buc
B 40.000 buc 0,3 12.000 buc 7,5 lei/buc 2,25 lei/buc
C 50.000 buc 1 50.000 buc 7,5 lei/buc 7,5 lei/buc
TOTAL X X 68.000 buc x
Cost unitar conv = total chelt/totalq

Cuconv = 510.000 lei/68.000 buc = 7,5 lei/buc
2.2.3.Indici de echivalență complecși calculați ca raport direct
 Pentru calculul indicilor de echivalență de utilizează mai mulți parametrii.
Indicele de echivalență se calculează pe baza relației:
Ie = Pp1 x Pp2 x ... Ppn / Pb1 x Pb2 x... Pbn
Unde: Pp = parametru produs și Pb = Parametru bază de comparație
EXEMPLUL 5: Se presupue că într-o întreprindere cheltuielile generate de obținerea

producției sunt în sumă de 60.060.000 lei și au rezultat următoarele cantități de produse: A =
12.500 tone, B = 7.500 tone și C = 5.000 tone. Cei doi parametrii aleși pentru determinarea
indicilor de echivalență prezintă următoarele valori:
● Produsul A : p1 = 6.250 și p2 = 2,7
● Produsul B : p1 = 5.000 și p2 = 11.25
● Produsul C : p1 = 3.250 și p2 = 9,75
● S-a ales drept bază de comparație produsul B.
Se cere să se calculeze costul pe unitatea de produs finit.
5
I = PPRODUS/P BAZĂ
IA = (6.250 x 2,7)/(5.000x11.25) = 0,3

IB = 1 = (5.000x11.25)/(5.000x11.25) = 1
IC = (3.250 X 9,75)/( 5.000x11.25) = 0,56
PRODUSE Q IE Q conv Cuconv cu

0 1 2 3 = 1x2 4 5 = 4x2
A 12.500 tone 0,3 3.750 4.275 1.282,5
lei/tonă lei/tonă
B 7.500 tone 1 7.500 4.275 4.275
lei/tonă lei/tonă
C 5.000 tone 0,56 2.800 4.275 2.394
lei/tonă lei/tonă
TOTAL X X 14.050 tone X
CUCONV = 60.060.000 lei/14.050 tone = 4.275 lei/tonă
2.2.4.Indici de echivalență complecși calculați ca raport invers
Indicele de echivalență se calculează pe baza relației:
Ie = Pb1 x Pb2 x ... Pbn / Pp1 x Pp2 x... Ppn
Unde: Pp = parametru produs și Pb = Parametru bază de comparație
EXEMPLUL 6: Se reiau datele din exemplul 5 și se aplică indicii de echivalență

complecși calculați ca raport invers.
Se presupue că într-o întreprindere cheltuielile generate de obținerea producției sunt în
sumă de 60.060.000 lei și au rezultat următoarele cantități de produse: A = 12.500 tone, B = 7.500
tone și C = 5.000 tone. Cei doi parametrii aleși pentru determinarea indicilor de echivalență
prezintă următoarele valori:
● Produsul A : p1 = 6.250 și p2 = 2,7
● Produsul B : p1 = 5.000 și p2 = 11.25
● Produsul C : p1 = 3.250 și p2 = 9,75
● S-a ales drept bază de comparație produsul B.
Se cere să se calculeze costul pe unitatea de produs finit.
6
I = param bază/param produs
IA = (5.000 X 11.25 )/( 6.250 X2,7 ) = 3,3

IB = 1 = (5.000 X 11.25 )/( 5.000 X 11.25 ) = 1
IC = (5.000 X 11.25 )/( 3.250 X 9,75) = 1,77
PRODUSE Q IE Q conv Cuconv cu

0 1 2 3 = 1x2 4 5 = 4x2
A 12.500 tone 3,3 41.250 1.043 3.442
lei/tonă lei/tonă
B 7.500 tone 1 7.500 1.043 1.043
lei/tonă lei/tonă
C 5.000 tone 1,77 8.850 1.043 1.846,11
lei/tonă lei/tonă
TOTAL X X 57.600 tone x
Cuconv = 60.060.000 lei/57.600 tone = 1.043 lei/tonă
2.3.PROCEDEUL ECHIVALĂRII CANTITATIVE A PRODUSULUI SECUNDAR

CU PRODUSUL PRINCIPAL
Acest procedeu se utilizează pentru determinarea costului unitar pe produs în

întreprinderile care obțin din procesul de producție un produs principal și un produs care se
consideră secundar.
EXEMPLUL 7: O sondă petrolieră produce 20.000 t ţiţei şi 500.000 m 3 gaze de sondă.

Cheltuielile ocazionate de obţinerea ambelor produse sunt în sumă de 13.940.000 lei. Producţia de
gaze de sondă, considerat produs secundar se echivalează cu producţia de ţiţei considerat produs
principal după relaţia: 1.000 m3 gaze sondă = 1 tonă ţiţei. Calculați costul unitar al produsului
principal şi al celui secundar.
20.000 t ţiţei – produs Ch totale = rest = 13.600.000

13.940.000 lei principal lei
Cu = 13.600.000 lei/20.000 t
ţiţei = 680 lei/tona
500.000 m 3 gaze de sondă – 340.000 ch totale – Cu =

produs secundar 340.000 lei/500.000 m 3 gaze
de sondă = 0,68 lei/m3
7
 Etape:
1. Se transformă producția secundară în producție teoretic principală (folosind o

relație de echivalare):
Qsp = Qs/E
Unde:
Qsp = cantitatea de produs secundar transformată în produs principal
Qs = cantitatea de produs secundar
E = relația de echivalare
1.000 m3 gaze sondă .................1 tonă ţiţei

500.000 m 3 gaze de sondă ...... ? x titei
X = 500 t tiței – pr princip
2.Se calculează cantitatea teoretică de produs principal:
Qtpp = Qp + Qsp
Unde:
Qtpp = cantitatea teoretică de produs principal
Qp = cantitatea de produs principal
Q tpp = 20.000 t ţiţei + 500 t tiței (pr sec echivalat) = 20.500 tone
3.Se calculează costul unitar al produsului principal teoretic:
Cuppt = Total cheltuieli / Qtpp
Cupp = 13.940.000 lei /20.500 tone = 680 lei/tona
4.Se calculează cheltuielile aferente produsului secundar (Chsec):
Chsec = Cuppt x Qsp

Ch sec = 680 lei/tona x 500 t = 340.000
5.Se calculează prin diferență cheltuielile aferente produsului principal (Chpp):
Chpp = Cheltuieli totale - Chsec
Ch prod pr = 13.940.000 lei – 340.000 = 13.600.000 lei
8
6.Se calculează costurile unitare ale celor două produse principal (Cupp) și secundar
(Cups):
Cupp = Chpp / Qp
Cups = Chsec / Qs
Cupr = 13.600.000 lei/20.000 t ţiţei = 680 lei/tona

Cusec = 340.000 lei/500.000 m 3 gaze de sondă = 0,68 lei/m3
2.4. PROCEDEE DE CALCULAŢIE ÎN CAZUL PRODUCŢIEI CUPLATE
2.4.1. Procedeul valorii rămase (restului, substractiv)
Se aplică în cazul unei producţii cuplate, unde din procesul tehnologic rezultă un produs
principal şi unul sau mai multe produse secundare. Totodată, între produsul principal şi
produsele secundare există o puternică discrepanţă valorică.
Metodologia de calcul este următoarea:
1.Determinarea valorii producţiei secundare:

Costul qs = qs (intern) x P + qs (extern) x P – ChS ,
unde:
qs – producţia secundară;
P – preţul de vânzare;
ChS – cheltuielile suplimentare legate de vânzare.
2.Determinarea cheltuielilor totale aferente producţiei principale:
Cheltuieli totale produs principal (Chtpp) = Cheltuieli totale - Costul qs
3.Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:
Cost unitar produs principal = Chtpp/qp

unde:
qp – cantitatea de produs principal;
9
EXEMPLUL 8: Să se calculeze costul unitar al produsului principal potrivit datelor:
cheltuieli totale 250.000.000 lei; producţia fabricată 1.500 t produs principal şi 610 t produs
secundar. Destinaţia producţiei secundare este: 100 t consumată în întreprindere şi 510 t livrată
terţilor. Preţul de valorificare (vânzare) al producţiei secundare este 30.000 lei/t iar cheltuielile
suplimentare pentru producţia secundară livrată terţilor sunt în valoare de 3.500.000 lei.
250.000.000 lei total = P+S 1.500 t produs principal Cu?
610 t produs secundar
PAS 1 – Evaluarea produs secundar: - se evaluează la valoarea realizabilă netă = Preț de

vânzare – Cheltuieli legate de vânzare
Val pr sec = 610 t produs secundar x 30.000 lei/t - 3.500.000 lei = 14.800.000 lei
PAS 2 – Val produs principal – rest
Val prod principal = total chelt 250.000.000 lei – secundar 14.800.000 lei = 235.200.000 lei
PAS 3 – Cost unitar produs principal:
Cu = 235.200.000 lei/1.500 t produs principal = 156.800 lei/tonă
EXEMPLUL 9. O societate comercială din domeniul agricol obţine din cultura de porumb
boabe intercalată cu fasole 750 t de porumb boabe şi 200 t fasole, în condiţiile în care cocenii sunt
evaluaţi la 9.000 lei, iar vrejii de fasole sunt evaluaţi la 1.750 lei. Totalul cheltuielilor de
producţie este de 580.000 lei. Valorile realizabile nete (preț de vânzare) sunt: - pentru porumb:
600 lei/t; - pentru fasole: 2.700 lei/t.
Calculul costurilor la culturile intercalate se poate efectua şi prin repartizarea cheltuielilor

asupra produselor principale, proporţional cu valoarea fiecărui produs la nivelul preţului de
valorificare. În acest caz, trebuie stabilită în prealabil ponderea valorică a fiecărui produs pentru
care se calculează costul faţă de valoarea totală a producţiei. Calculul costului efectiv pentru cele
două produse principale rezultate din culturile intercalate se va realiza prin parcurgerea
următoarelor etape:
Pas 1. Valoarea totală a produselor principale:
Val porumb = 750 t de porumb boabe x 600 lei/t = 450.000 lei

Valoare fasole = 200 t fasole x 2.700 lei/t = 540.000 lei
Total cheltuieli = 450.000 lei + 540.000 lei = 990.000 lei
Pas 2– Ponderea fiecărui produs principal în total chelt
10
990.000 lei Porumb - 450.000 lei/990.000 lei x 100 =
45,45%
Fasole = 540.000 lei/990.000 lei x 100 =
54,55%
Total 100%
Pas 3 – reapartizarea ch totale în funcție de pnderi:
580.000 lei Porumb - 45,45% x 580.000 lei = 263.610 lei

Fasole = 54,55% x 580.000 lei = 316.390 lei
Verificare = 263.610 lei + 316.390 lei =
580.000 lei
Pas 4 – cheltuieli totale produs principal = ch totale – ch secundar
Ch totale porumb = 263.610 lei - 9.000 lei (coceni) = 254.610 lei

Ch totale fasole = 316.390 lei - 1.750 lei (vrej) = 314.640 lei
Pasa 5 – cost unitar produs principal:
Cu porumb = 254.610 lei/750 t de porumb boabe = 339,48 lei/t

Cu fasole = 314.640 lei/200 t fasole = 1.573,2 lei/t
11
2.4.2. Procedeul repartizării
Aria de aplicabilitate a acestui procedeu o reprezintă procesul de producție din care rezultă mai
multe produse cuplate aproape identice ca valoare.
Repartizarea costurilor rezultate din acest procedeu se face, după caz, având în vedere:
informațiile existente pe piață (prețuri de vânzare, încasări);
 parametrii cantitativi (procedeul cantitativ);
 criteriile tehnice (putere calorică, rezistența la presiune etc.).
I. Repartizarea în funcție de informațiile existente pe piață a cheltuielilor comune în cazul

produselor cuplate implică parcurgerea următoarelor etape:
1.Determinarea veniturilor din vânzări (cifrei de afaceri) pentru fiecare produs:
Venituri din vânzări pentru produsul „n” = Qn x Pvn ,

unde:
Qn – cantitatea vândută din produsul „n”;
Pvn – prețul de vânzare pentru produsul „n”.
2.Determinarea ponderii vânzărilor unui produs în total vânzări:
Venituri din vânzarea

% vânzări produsului „n”
,
„n” =
Total venituri din vânzări
unde:
% vânzări „n” – ponderea produsului „n” în totalul vânzărilor.
3.Determinarea costului fiecărui produs în funcție de ponderea vânzărilor:
Costul produsului „n” = % vânzări „n” x Ch ,

unde:
Ch – cheltuielile comune pentru obținerea produselor cuplate.
4.Determinarea costului unitar al fiecărui produs:
Costul
Costul unitar pentru produsului „n”
produsul „n” =
Q
EXEMPLUL 1. Din procesul de producție se obțin patru produse cuplate, A, B, C și D.

Cheltuielile indirecte de producție necesare pentru obținerea produselor au fost de 36.000 lei.
În plus se cunosc următoarele informații:
Denumirea Cantitate vândute Preț de vânzare unitar
produsului (kg) (lei/kg)
A 271 40
B 293 42
C 197 45
D 169 48
SE CERE: Calculați costul de producție unitar în funcție de prețurile de piață.
PRODUSE PAS 1 PAS 2 PAS 3 PAS 4

cifrei de afaceri ponderii costului costului unitar
q X Pvu vânzărilor unui fiecărui produs
produs în total în funcție de
vânzări ponderea
vânzărilor
A 271 kg x 40 10.840 36.000 lei X 9.720 LEI/271
lei/kg = 10.840 lei/40.123 lei X 27% = 9.720 kg = 35,86 lei/kg
lei 100 = 27% LEI
B 293 kg x 42 12.306 36.000 lei x 11.160 lei/293
lei/kg = 12.306 lei/40.123 lei X 31% = 11.160 kg = 38,08 lei/kg
lei 100 = 31% lei
C 197 kg x 45 8.865 lei/40.123 36.000 lei x 7.920 lei/197 kg
lei/kg = 8.865 lei X 100% 22% = 7.920 lei = 40,20 lei/kg
lei 22%
D 169 kg x 48 8.112 lei/40.123 36.000 lei x 7.200 lei/169 kg
lei/kg = 8.112 lei X 100 = 20% 20% = 7.200 lei = 42,6 lei/kg
lei
TOTAL 40.123 lei 100% 36.000 lei
II. Repartizarea în funcție de parametrii cantitativi a cheltuielilor comune existente în cazul
produselor cuplate are în vedere luarea în calcul a pierderilor ce pot surveni pentru anumite
categorii de elemente pentru care se doreşte determinarea costului de producţie.
Este cunoscut faptul că pentru anumite produse perisabile cantitatea obţinută iniţial
(„fabricată”) NU este similară cu cea utilizată în continuare în cadrul circuitului economic. În
acest sens este important ca în momentul determinării costului să se ţină seama de pierderile ce
pot surveni.
Etapele parcurse sunt următoarele:
1.Determinarea costului unitar (sau a costului mediu):
Ch
Cu = ,
Qo
unde:
Cu – costul unitar;
Ch – cheltuielile totale;
Qo – cantitatea obţinută.
2.Determinarea costului efectiv ţinând seama de pierderile tehnologice:
Qo x Cu
Cue = ,
Qu
unde:
Cue – costul unitar efectiv;
Qu – cantitatea utilizată.
EXEMPLUL 2. Într-o livadă de cireşi, cheltuielile de producţie sunt de 22.800 lei Între
momentul culesului cireşelor şi cel al livrării acestora intervin pierderi cantitative, astfel:
Tip fructe Cantitate obţinută (kg) Cantitate livrată(kg)

Cireşe Van 3.000 2.800
Cireşe Stela 4.000 3.900
Cireşe Maria 4.400 4.200
SE CERE: Determinaţi costul unitar al celor trei produse utilizând procedeul cantitativ.
III. Repartizarea în funcție de criteriile tehnice a cheltuielilor comune existente în cazul

produselor cuplate implică parcurgerea unui raționament asemănător cu cel al procedeului
indicilor de echivalență.
Determinarea costului unitar ținând seama de caracteristicile tehnice implică parcurgerea

următoarelor etape:
1.Determinarea unui etalon în funcție de datele tehnice

2.Determinarea ponderii fiecărui produs în funcție de etalonul stabilit anterior
3.Determinarea costului fiecărui produs în funcție de ponderile stabilite anterior
4.Determinarea costului unitar al fiecărui produs
EXEMPLUL 3. Societatea Omega a înregistrat cheltuieli în sumă de 200.000 lei pentru

cocsificarea a 1.000 kg de antracit. Ca urmare a procesului de producție se obțin:
 320 mc de gaz ce au 5.100 de unități calorice;
 750 kg de cocs ce au 6.900 de unități calorice;
 40 kg de păcură ce au 9.000 de unități calorice.
SE CERE: Determinați costul unitar al produselor gaz, cocs și păcură.

Materie Contabilitate de Gestiune (Parțial Completă)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materie Contabilitate de Gestiune (Parțial Completă)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Fire pentru împletit manual (A) 2.000 kg 0,1

Fire pentru împletit groase (B) 4.000 kg 0,5

Fire pentru împletit extra-groase (C) 7.000 kg 1

Cașcaval tradițional (A) 5.000 kg 25 55

Cașcaval afumat (B) 6.000 kg 42 47

Cașcaval tip Mozzarella (C) 4.000 kg 40 55

Parametrul bază de referință este cașcavalul afumat (B).

IA = (25%X 55%)/(42% X 47%) = 0,69 = 0,7

IC = (40% X 55%)/(42% X 47%) = 1,1

CUCONV = 105.000 lei/13.900 KG = 7,5 LEI/KG

b)calculați ca raport invers.

Lună Ore maşină Costul energiei Pas 3 Pas 4 Pas 5 Pas 6

METODE DE CALCULAȚIE A COSTURILOR

1. Modelul general de calculaţie a costurilor pe purtători

● PRODUCȚIA NETERMINATĂ LA ÎNCEPUTUL

Modelul general de calculaţie a costurilor şi rezultatelor se întemeiază pe gruparea şi

Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie este cea a salariilor directe.

1.Calculați costul de producție total și unitar

!!!! Costul bunurilor vândute = Q vândută x COST DE PRODUCȚIE UNITAR

!!!!!! Pentru a fi sigur că obțin un profit ÎNTOTDEAUNA PREȚUL DE VÂNZARE

1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor de repartizare

K = 2.000 lei/(X 4.000 lei + Y 1.000 lei + Z 2.000) = 0,28

3.Cheltuieli indirecte repartizate:

X = 0,28 X 4.000 lei = 1.120 LEI

1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a costurilor generale de administraţie

2.Coeficient de repartizare = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

K = 1.000 lei/(X 6.000 lei + Y 4.000 lei+ Z 6.000 lei) = 0,06

X = 0,06 x 6.000 lei = 360 lei

1.Alegerea bazei de repartizare - Baza de repartizare a cheltuielilor de desfacere este costul

K = Total cheltuieli de repartizat/Suma bazelor

K = 1.100 lei/(X 7.420 lei + Y 3.780 lei + Z 6.400 lei) = 0,06

3.Cheltuieli de desfacere repartizate:

X = 0,06 x 7.420 lei = 445 lei

Clasa 9 “Conturi de gestiune” are următoarea structură:

2. Metode de calculaţie a costurilor

Metodele de calculaţie a costurilor exprimă modul de organizare a colectării

Tipul de producţie vizează organizarea şi repetabilitatea produselor fabricate. În acest

Producţia de masă. Din aceleaşi materii prime şi materiale se realizează în aceleaşi

Producţia de serie. Se caracterizează prin stabilitatea relativă a fabricării unor produse ce

Producţia individuală. Fiecare produs fabricat se deosebeşte de celelalte, este unicat, o

Intersecţia dintre particularităţile tehnice şi organizatorice ale producţiei şi metodele

Obiectul de calculaţie reprezintă structura tehnico – economică în raport cu care se

Metoda globală se utilizează la întreprinderile monoproducătoare, unde din procesul de

Metoda pe comenzi se aplică în întreprinderile pluriproducătoare cu producţie individuală

qkj – cantitatea din semifabricatul “k”consumată pentru comanda de produs “j”;

3.Funcționarea conturilor din clasa 9 Conturi de gestiune

Clasa 9 “Conturi de gestiune” are următoarea structură:

901 Decontări interne privind cheltuielile

902 Decontări interne privind producţia obţinută

Diferențele de preț aferente produselor finite

903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

921 Cheltuielile activităţii de bază

Cheltuielile generale de administrație (Cont

Cheltuieli de desfacere (Cont 925)

Costul efectiv al produselor finite obținute și al

922 Cheltuielile activităţilor auxiliare

Decontările reciproce (Cont: 922 în analitic) Repartizarea cheltuielilor pe locuri

Costul producției în curs de execuție (Cont:

923 Cheltuielile indirecte de producţie

Cheltuielile activităților auxiliare (Cont: 922)

924 Cheltuielile generale de administraţie