ID Contabilitate Financiara II - 2020

Lector univ. dr.
Mariana GURĂU
CONTABILITATE FINANCIARĂ II
Bucureşti, 2022
1
Introducere
Acest modul se adresează studenţilor Facultăţii de Economie și Administrarea Afacerilor, specializarea
„Contabilitate şi Informatică de Gestiune” forma de învăţământ la distanţă, anul II.
Contabilitatea financiară are un rol tot mai important pentru cunoaşterea şi utilizarea ştiinţifică a procedeelor,
tehnicilor şi instrumentelor specifice folosite de către entităţile economice, în cadrul unui management corespunzător la
nivelul unităţilor economice şi al relaţiilor cu diverşi parteneri economici, financiari, bancari şi de asigurări.
Lucrarea relevă modul în care contabilitatea financiară trebuie să exprime relaţiile proprii unei activităţi
economice în cadrul entităţilor, folosirea informaţiilor pentru urmărirea evoluţiei poziţiei financiare, precum şi pentru
calcularea performanţei privind derularea unei activităţi, respectiv a rezultatelor ce se obţin la încheierea exerciţiului
financiar.
Obiectivele cursului (modulului)

Cursul are ca obiectiv cunoaşterea şi înţelegerea fundamentelor teoretice, a principiilor şi structurilor
din domeniul contabilităţii pentru identificarea şi înregistrarea operaţiunilor economice ale unei
entităţi şi asimilarea aspectelor principale privind raportarea financiară şi instrumentarea contabilă a
tranzacţiilor potrivit reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale
aplicabile de către entităţile economice ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată (denumite pe parcursul materialului entităţi).
Competenţe conferite
Prin parcurgerea conţinutului modulului, studenţii vor fi capabili:
- Să identifice şi să înregistreze operaţiunile economice în contabilitatea entităţii
- Să defininească conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea entității,
precum şi factorii economici, sociali şi legislativi care influenţează operaţiunile economico-
financiare
- Sa explice conceptele, procedeeloe şi metodele folosite în contabilitatea entității
- Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea entității pentru
înregistrarea operaţiunilor economice.
- Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor economice în
contabilitate
- Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a operațiunilor economice în
contabilitate.
De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar- contabile şi/sau fiscale
- Definirea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor
necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Explicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor
necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Aplicarea conceptelor, teoriilor, principiilor şi metodelor de bază pentru pregătirea
informaţiilor necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Evaluarea procedeelor si instrumentelor de prelucrare a informaţiilor necesare întocmirii
de rapoarte financiar-contabile
- Întocmirea şi prezentarea de rapoarte financiar-contabile
Resurse şi mijloace de lucru
Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm: OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile

privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare consolidate (numai
partea care se referă la situaţiile financiare individuale), Ordinul 2861 / 2009 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
2
Structura cursului
Modulul este structurat în 9 unităţi de învăţare. Deoarece această a doua parte a materialului de
studiu a contabilităţii financiare are, cu preponderenţă, aplicabilitate practică, primele 7 unităţi de
învăţare pot fi studiate în orice ordine, cu condiţia ca unităţile 8 şi 9 să fie ultimele studiate. Cu toate
acestea, recomandăm a fi parcurse în ordinea în care sunt numerotate.
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
Unitatea de învăţare 2. Contabilitatea operatiilor privind materiile prime şi materialele, producţia în
curs de execuţie, produsele
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii
Unitatea de învăţare 5. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul, asigurările şi
protecţia socială, bugetul statului
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
Unitatea de învăţare 9. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar. Întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare
Temele de control se află la sfârşitul unităţilor de învăţare: 8 şi 9 şi: prima temă de control se
referă la “Elaborarea unei monografii contabile (inclusiv balanţa de verificare)” utilizând
cunoştinţele acumulate din studiul disciplinei „Contabilitate financiară”, iar a doua temă solicită
„Elaborarea de rapoarte financiare (situaţii financiare) ale unei entităţi” pe baza informaţiilor
deţinute ca urmare a efectuării primei teme de verificare.
Temele se vor transmite pe platforma Classroom astfel: prima temă până la data de 23 aprilie, a doua
temă până la data de 20 mai. Temele transmise după termenele stabilitate nu vor fi evaluate.
Cerinţe preliminare
Pentru înţelegerea modulului este necesară parcurgerea în prealabil a cursurilor de „Bazele

contabilităţii” şi “Contabilitate financiară 1”.
Discipline deservite
Conoştinţele dobândite ca urmare a parcurgerii cursului de „Contabilitate financiară” sunt necesare
ca bază teoretică şi aplictivă în parcurgerea disciplinelor: Contabilitate şi gestiune fiscală, Politici
contabile şi fiscale, Contabilitatea instituţiilor publice, Contabilitatea instituţiilor de credit,
Contabilitate aprofundată.
Durata medie de studiu individual
Pentru studiul individual al fiecăreia dintre cele 9 UI se estimează ca necesar un minim de două până
la trei ore.
Evaluarea
Pentru Învăţământul la Distanţă de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor –
Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti, evaluarea studenţilor la cursurile de Contabilitate
financiara se realizează prin lucrări de control programate în cursul semestrului, realizarea unor
proiecte şi evaluarea prin examen scris la sfârşitul semestrului. Notarea se face de la 10 la 1. În
evaluarea finală examenul scris va avea o pondere de 70%, iar 30% reprezintă activitatea din timpul
semestrului (temele descrise mai sus). Examenul scris conţine atât subiecte teoretice, dar şi lucrări
aplicative.
Pentru a fi luat în considerare punctajul obţinut la tema de control, trebuie să se obţină cel puțin
50% din punctaj la examen (minim nota 5 la examen).
3
CUPRINS:
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie – recunoaștere și
evaluare ............................................................................................................................................... 8
Introducere ...................................................................................................................................... 8
Obiectivele unităţii de învăţare........................................................................................................ 8
1.1. Delimitări privind stocurile .................................................................................................. 9
1.2. Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind stocurile ................. 10
1.3. Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ..................................................... 11
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate: .................................................................................. 11
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ ................................................................ 13
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate .................................................................................... 14
1.4. Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor .................................... 17
Rezumat ......................................................................................................................................... 19
Test de evaluare a cunoştinţelor .................................................................................................... 19
Bibliografie recomandată. ............................................................................................................. 20
Unitatea de învăţare 2. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor, producţia în curs de
execuţie, produse ............................................................................................................................... 21
Introducere .................................................................................................................................... 21
Obiectivele unităţii de învăţare...................................................................................................... 21
2.1. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie .............. 22
2.2. Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile ................................. 22
2.3. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie ...................................................................... 29
2.4. Contabilitatea produselor .................................................................................................... 30
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate ............................................... 31
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite............................................... 33
Rezumat ......................................................................................................................................... 37
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile ................................................ 41
Introducere .................................................................................................................................... 41
3.1. Contabilitatea mărfurilor ........................................................................................................ 41
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor ....................................................................................... 52
Rezumat ......................................................................................................................................... 54
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii .................................................................. 60
Introducere .................................................................................................................................... 60
4
4.1. Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii ................................................................... 60
4.2. Contabilitatea creanţelor întreprinderii ............................................................................... 62
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe ..................................................................................... 62
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din vânzări la export ........................................................... 65
4.3. Contabilitatea obligaţiilor ................................................................................................... 66
Rezumat ......................................................................................................................................... 73
Unitatea de învăţare 5. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul, asigurările şi
protecţia socială, bugetul statului ...................................................................................................... 75
Introducere .................................................................................................................................... 75
5.1. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind salariile ....................................................... 75
5.2. Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi protecţia socială ........................................... 80
5.3. Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat ............................................................... 81
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit ................................................................................ 82
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate bugetului statului ............... 83
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte ........................................................ 90
Rezumat ......................................................................................................................................... 92
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii.................................................... 95
Introducere .................................................................................................................................... 95
Obiectivele unităţii de învăţare: .................................................................................................... 95
6.1. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau acţionarii ........................... 95
6.2. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii diverşi .................. 97
6.3. Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile financiare .......................... 99
6.4. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii ..................................................................... 101
6.5. Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea creanţelor ...................... 103
Rezumat ....................................................................................................................................... 104
Test de evaluare a cunoştinţelor .................................................................................................. 104
Bibliografie recomandată. ........................................................................................................... 105
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei ........................................................................... 106
Introducere .................................................................................................................................. 106
Obiectivele unităţii de învăţare.................................................................................................... 106
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria ............................................................... 107
5
7.2. Recunoaştere şi evaluare ...................................................................................................... 108
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar ...................................... 110
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la bănci ....................... 113
7.4. Contabilitatea titlurilor de plasament ............................................................................... 122
Rezumat ....................................................................................................................................... 126
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor .................................................. 129
Introducere .................................................................................................................................. 129
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile ........................................................ 130
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor ................................................................................. 132
8.3. Contabilitatea cheltuielilor ................................................................................................... 132
8.4. Contabilitatea veniturilor...................................................................................................... 134
8.5. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de exploatare ............................................ 137
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate .................................. 137
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi ................................................ 139
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi .............................................................. 140
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate ........................................ 141
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul .................................................................. 142
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare .............................................................. 142
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare .................................................. 143
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii ...................................... 143
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar .......................................... 144
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile ........................................................... 144
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru deprecierea sau pierderea de
valoare şi impozitul pe profit ...................................................................................................... 145
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare ............................................. 145
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare .................................................... 148
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare 149
Rezumat ....................................................................................................................................... 150
Teme de control ........................................................................................................................... 153
prezentarea situaţiilor financiare ..................................................................................................... 155
Introducere .................................................................................................................................. 155
6
9.1. Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar ..................................... 156
9.2. Conţinutul şi structura bilanţului ...................................................................................... 157
9.3. Contul de profit şi pierdere ............................................................................................... 158
9.4. Note explicative la situaţiile financiare anuale ................................................................. 160
9.5. Întocmirea situaţiilor financiare........................................................................................ 163
9.5.1. Principii de întocmire ................................................................................................ 163
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului............................................................................. 164
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare .................................................................... 171
Rezumat ....................................................................................................................................... 171
Temă de control:.......................................................................................................................... 172
Bibliografie recomandată: ........................................................................................................... 172
Bibliografie: ................................................................................................................................ 172
7
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie –
recunoaștere și evaluare
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................ 8
Obiectivele unităţii de învăţare.............................................................................................. 8
1.1. Delimitări privind stocurile ........................................................................................ 9
1.2. Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind stocurile ....... 10
1.3. Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ........................................... 11
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate: ........................................................................ 11
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ ...................................................... 13
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate .......................................................................... 14
1.4. Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor .......................... 17
Rezumat ............................................................................................................................... 19
Test de evaluare a cunoştinţelor .......................................................................................... 19
Bibliografie recomandată. ................................................................................................... 20
Introducere
Unitate de învăţare nr 1. cuprinde reguli privind recunoaşterea şi evaluarea
stocurilor, precum şi aplicaţii practice privind înregistrarea în contabilitate
operaţiilor financiar – contabile referitoare la stocuri.
Aşadar, după parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte criteriile de recunoaştere
a stocurilor, tratamentele privind evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs,
metodele de înregistrare contabilă şi analitica a stocurilor, precum şi organizarea
contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie.
Obiectivele unităţii de învăţare

Studiind unitatea studenţii vor fi capabili:
- Să defininească conceptele, procedeele şi metodele folosite în
contabilitatea entității pentru recunoaşterea şi evaluarea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie,
- Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
stocurilor,
- Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor
economice în contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie
- Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a
operațiunilor economice cu stocuri şi producţie în curs de execuţie, în
contabilitate.
8
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
1.1.Delimitări privind stocurile
Stocurile fac parte din grupa activelor circulante.

0:00
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau
consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu
este restricţionată.
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
Stocurile sunt active:

- sub formă de materii prime, materiale etc. ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii;
- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii;
- în curs de producţie în vederea vânzării.
Reglementările contabile precizează criteriile de recunoaştere a stocurilor

ca active: probabilitatea ca ele să aducă beneficii economice viitoare şi costul lor
să poată fi evaluat în mod credibil.
Categoriile de stocuri delimitate de reglementările contabile sunt

următoarele:
Materii prime - participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformată.
Materiale consumabile - participă sau ajută la procesul de exploatare, fără a
se regăsi în produsul finit. Includ materiale auxiliare, combustibili, materiale de
ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat etc.
Mărfuri - sunt bunuri cumpărate în vederea revânzării.
Ambalaje - cuprind ambalaje refolosibile achiziţionate sau confecţionate
pentru a fi utilizate la desfacerea produselor sau mărfurilor; ambalaje produse de
unitate pentru a fi vândute; ambalaje de natura obiectelor de inventar; ambalaje de
natura imobilizărilor corporale (lăzi, containere) contabilizate în categoria
imobilizărilor corporale.
Produse - sunt reprezentate de produse finite, semifabricate şi produse
reziduale. Produsele finite reprezintă bunurile care au parcurs toate fazele de
fabricaţie prevăzute de procesul tehnologic, fiind depozitate în vederea livrării
către cumpărători. Semifabricatele sunt bunuri care au parcurs unele faze ale
procesului tehnologic urmând a fi prelucrate în continuare în cadrul unităţii, sau în
9
alte unităţi după livrarea lor. Produsele reziduale sunt bunuri obţinute din procesul
de producţie, fiind necorespunzătoare calitativ, urmând să primească altă
întrebuinţare: rebuturi, deşeuri, materiale recuperabile.
Materiale de natura obiectelor de inventar - sunt bunuri care nu îndeplinesc
cumulativ cele două condiţii pentru a fi considerate active imobilizate: au o valoare
mai mică decât limita legală, indiferent de durata lor de funcţionare, sau o durată
de funcţionare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. În structura lor se
cuprind: scule, dispozitive, verificatoare, echipamentul de protecţie şi de lucru,
cazarmament etc.
După locul în care se află la un moment dat, stocurile pot fi:

- stocuri aflate în depozitele întreprinderii,
- stocuri în curs de aprovizionare,
- stocuri aflate la terţi pentru prelucrare sau păstrare.
Stocurile din depozitele întreprinderii pot fi grupate după apartenenţă în

stocuri proprii:
- fie cumpărate
- fie fabricate în procesul intern de producţie,
şi stocuri ale altor întreprinderi primite spre prelucrare, reparare sau păstrare.
1.2.Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind

stocurile
0:25 Informaţia contabilă privind stocurile şi producţia în curs de execuţie este

rezultatul prelucrării datelor din documente, în evidenţa operativă de la gestiuni şi
desăvârşirea lor în conturi.
Documentele întocmite pentru operaţiile de intrare sunt următoarele:

„factura” primită de la furnizor, „nota de recepţie şi constatare de diferenţe”
întocmită cu ocazia recepţiei stocurilor cumpărate, „registrul de evidenţă
operativă” pentru consemnarea fiecărei recepţii; „bon de predare-transfer-
restituire” pentru stocurile obţinute din producţie proprie, pentru intrările de la
subunităţi sau de la gestiunea centrală la sectoarele unităţii.
Documentele întocmite pentru operaţiile de ieşire sau diminuare a stocurilor

din depozitele întreprinderii sunt următoarele: bon de consum şi “fişa limită de
consum cu ocazia dării în consum a stocurilor la secţiile principale şi auxiliare;
„bon de materiale” (individual sau colectiv) pentru eliberări de materiale cu
caracter întâmplător; „aviz de însoţire”, „dispoziţie de livrare” şi „factura” pentru
vânzări de stocuri.
Evidenţa operativă foloseşte fişe, situaţii, registre întocmite la nivelul

subunităţilor,
locurilor de gestiune, periodic, în care se prelucrează datele din
documentele primare şi în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari
conducerii operative a subunităţilor respective. Ex. :registrul stocurilor, „fişa de
magazie”, „fişa de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă”, „listele de
inventariere”.
10
1.3.Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
0:30 Un aspect important în contabilizarea stocurilor îl constituie valoarea

costului ce urmează să fie recunoscut drept activ şi reportat până când veniturile
aferente sunt recunoscute.
Stocurile reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare, având următoarele caracteristici:
 se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum, pe
durata normală a ciclului de exploatare;
 este deţinut în principal în scopul comercializării şi se aşteptă să fie realizat în
termen de 12 luni de la data bilanţului.
Reglementările contabile furnizează indicaţii practice referitoare la

determinarea costului stocurilor şi la recunoaşterea ulterioară a acestor costuri.
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate:
Ca regulă generală, la evaluarea elementelor proprii poziţiei financiare şi

performanţei, trebuie să se respecte principiile contabilităţii.
Conform principiului evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie,
stocurile se evaluează la cost.
Prin urmare, la intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost, identificat

diferenţiat după calea de intrare a stocurilor.
- Pentru stocurile cumpărate (aprovizionate) se foloseşte costul de achiziţie.
Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele

nerecuperabile şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale
costului de achiziţie.
Exemple de taxe nerecuperabile: taxele vamale şi alte taxe recuperabile

aferente bunurilor achiziţionate;
Exemple de cheltuieli conexe achiziţiei de stocuri: costuri antrenate de
achiziţia stocurilor: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, costuri de
transport, manipulare şi alte costuri ce pot fi atribuite direct achiziţiei de
stocuri.
Reducerile comerciale acordate de furnizor reduc costul de achiziţie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării reduc costul de achizitie

daca bunurile pentru care s-a primit reducerea se mai afla in entitate. 401 = 3XX
Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în
gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (in creditul contului 609
"Reduceri comerciale primite"), pe seama conturilor de terţi. 401 = 609
La furnizor, atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii

comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării
11
ajustează veniturile din vânzare. Reducerile comerciale acordate ulterior facturării,
indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (in
debitul contului 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi
(709 = 4111).
Reducerile financiare, sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea Formatted: Indent: First line: 0 cm, Space Before: 0 pt,
After: 0 pt
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate, primite de la furnizor
reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 Deleted: În spiritul principiului contabilităţii de
angajamente, dacă reducerile comerciale reprezintă evenimente
"Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor
cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 financiare anuale, acestea se înregistrează la data bilanţului în contul
408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418 "Clienţi -
"Cheltuieli privind sconturile acordate"). facturi de întocmit", şi se reflectă în situaţiile financiare ale
exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor
justificative. Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la data
Reducerile comerciale pot fi: bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", corectează
costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. ¶
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra

0:45 preţului de vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau
dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor
efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de

prelucrare (producţie), format din:
• preţul de achiziţie al materialelor consumate (cheltuieli directe);
• cheltuieli cu manopera directă;
• alocarea sistematică a regiei de producţie fixă şi variabilă, generată de
transformarea materialelor în produse finite.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care

rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea,
întreţinerea secţiilor şi utilajelor, costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie
care variază direct proporţional sau aproape direct proporţional cu volumul
producţiei, cum sunt costurile indirecte cu materiile şi materialele şi cu forţa de
muncă.
Nu se includ în costul stocurilor, fiind recunoscute drept cheltuieli ale
perioadei în care au survenit, următoarele:
 Pierderi de materiale, manoperă sau alte costuri înregistrate peste
limitele normal admise;
 Cheltuieli de depozitare, cu excepţia costurilor necesare procesului de
producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
 Regii generale de administraţie care nu participă la aducerea
stocurilor în forma şi la locul în care se găsesc;
 Costuri de desfacere.
Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse

(capitalizate) în costurile de producţie ale acestora, în măsura în care sunt legate de
perioada de producţie, iar capitalizarea va înceta când se realizează cea mai mare
parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului, în vederea utilizării
12
prestabilite sau a vânzării acestuia.
- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se

foloseşte valoarea de aport, respectiv valoarea justă.
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ
Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

1:00 reflectate în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă (VRN) este definită ca preţul de vânzare estimat
ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin
costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării.
Costurile cedării includ toate costurile care pot fi atribuite în mod direct
elementului de stoc în cauza. Acesta poate include, de exemplu, costurile de
transport, ambalare şi costurile generate de comisioanele agenţilor de vânzări.
Prezentarea in bilant se face la cea mai mică valoare dintre cost şi VRN
Situaţii în care ar fi necesară o ajustare semnificativă a valorii prin

reducerea costului la VRN se înregistrează atunci când:
a. stocul a fost avariat;
b. stocul s-a uzat moral, total sau parţial;
c. a fost scăzut preţul de vânzare. În acest ultim caz, estimările valorii
realizabile nete nu trebuie sa fie bazate pe fluctuaţii temporare -
scăderea preţului de vânzare trebuie considerată ca fiind permanentă,
deşi acest raţionament se poate dovedi a fi greşit.
Minimul dintre cost si VRN trebuie calculat element cu element, cu
excepţia situaţiilor in care evaluarea individuala a elementelor nu poate fi făcută în
practică iar elementele stocului sunt similare sau înrudite. Elementele se considera
a fi similare sau înrudite daca ele provin din aceeaşi linie de producţie, au scop sau
destinaţii finale similare şi sunt produse şi comercializate în aceeaşi arie
geografică.
Dacă valoarea realizabilă netă este mai mică decât valoarea contabilă, se vor
constitui ajustări pentru depreciere pe seama cheltuielilor.
Exemplu:
Preţul de vânzare al elementelor de stoc 200.000 lei;
Costurile aferente evaluării bunului 2.000 lei;
Costurile cu sortarea şi pregătirea vânzării 1.800 lei;
Comisionul agentului de vânzări 900 lei.
VRN = a – (b + c + d) = 200.000 – (2.000 + 1.800 + 900) = 195.300 mii lei

Stocul trebuie recunoscut în bilanţ la valoarea de 195.300 lei. Se constituie
ajustări pentru deprecierea de 4.700 lei.
Determinarea valorii realizabile nete se efectuează separat pentru fiecare

element de stocuri. Modul de determinare a valorii realizabile nete este reprezentat
de estimarea în funcţie de o serie de factori: constatare; probe; destinaţia stocurilor
(stocuri destinate vânzării pe bază de contracte ferme la care există preţuri
1:15
13
contractate; stocuri excedentare pentru care se iau în considerare preţurile de
vânzare practicate pe piaţă); deprecierea stocurilor cu efect de determinare a
costului acestora; fluctuaţii de preţ determinate de evenimente estimate a se
produce după încheierea exerciţiului financiar.
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate
Foloseşte una din metodele:

- metoda identificării specifice;
- metoda costului mediu ponderat CMP;
- metoda primei intrări - primei ieşiri FIFO;
- metoda ultimului intrat - primul ieşit LIFO.
Metoda identificării specifice este utilizată la unităţile care gestionează

bunuri cu preţuri foarte mari, diferenţiate net între ele sau lucrează pe bază de
comenzi.
Metoda costului mediu ponderat CMP calculează după fiecare intrare sau
lunar, raportul între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrării şi
cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, după următoarea
formulă:
n
q p
i 1 i i
CMP  n
q
i 1 i
Deleted: ¶
în care: qi = cantitatea aferentă stocului „i”;
pi = preţul unitar aferent stocului „i”.
SAU
CMP = (q0 x p0 + q1 x p1 + q2 x p2 +… qn x pn) / (q0 + q1 + q2 +…qn)
Metoda primei intrări - primei ieşiri FIFO constă în următoarele:

bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie, respectiv costul de
producţie al primei intrări, sau a primului lot obţinut. Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie/producţie al lotului următor, până
la epuizare.
Metoda ultimei intrări - primei ieşiri LIFO constă în următoarele:

bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie/producţie al ultimei
intrări sau lot. Pe măsura epuizării lotului bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziţie sau producţie al lotului anterior, până la epuizare.
Metoda preţului prestabilit, antecalculat pe baza preţurilor medii ale

stocurilor din exerciţiile precedente, corectate cu indicele de variaţie a preţurilor,
constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor la preţuri fixe, stabilite anterior pe
baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă, cu condiţia evidenţierii
distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie/producţie.
14
Exemplu:
O entitate economică are în stoc mălai, cu următoarea evoluţie în luna
iunie:
-1 iunie: stoc iniţial 2000 kg. la cost de achiziţie de 9 lei/kg.
- 4iunie: intrare 4000 kg. la cost de achiziţie de 9,5 lei/kg.
- 6iunie: vânzare 5000 kg.
- 17 iunie: intrare 7000 kg. la cost de achiziţie de 10 lei/kg.
- 18 iunie: vânzare 6.500 kg.
- 30 iunie: stoc final 1 .500 kg.
METODA CMP
Intrări Ieşiri Stoc
Data Operaţia
q p v q p v q P v
1-6 Sold iniţial 2000 9 18 000
4-6 Intrar 4000 9,5 38 000 6000 9,33 56 000
6-6 Ieşire 5000 9,33 46 667 1000 9,33 9 333
17-6 Intrare 7000 10 70 000 8000 9,917 79 333
18-6 Ieşire 6500 9,917 64 460 1500 9,917 14 873
30-6 Sold Final — 1500 9,917 14 873
18.000  38.000 56.000

CMP/ 4.VI    9,333lei/kg
2.000  4.000 6.000
9.333  70.000 79.333

CMP/ 17.VI    9,917 lei/kg
1.000  7.000 8.000
În exemplificarea de mai sus s-a calculat costul mediu ponderat după

fiecare intrare.
În varianta calculului lunar al costului mediu ponderat, se raportează suma
soldului iniţial cu intrările din tot cursul lunii la suma stocului iniţial cu stocurile
intrate în cursul lunii.
FIFO
Data Operaţii Cantitate Preţ unitar Valoare
1-VI Stoc iniţial 2.000 9,0 18.000
4-VI Intrare 4.000 9,5 38.000
2.000 9,0 18.000
6-VI Ieşire
3.000 9,5 28.500
17-VI Intrare 7.000 10,0 7 .000
1.000 9,5 9.500
18-VI Ieşire
5.500 10,0 55.000
30-VI Sold Final 1.500 10,0 15. 00
LIFO
Data Operaţii Cantitate Preţ unitar Valoare
1-VI Stoc iniţial 2.000 9.0 18.000
4-VI Intrare 4.000 9,5 38.000
4.000 9,5 38.000
6-VI Ieşire
1.000 9,0 9.000
1 -VI Intrare 7.000 10,0 70.000
15
18-VI Ieşire 6.500 10,0 65.000
1.000 9,0
30-VI Sold Final 14.000
500 10,0
Se observă că utilizarea diferitelor metode de evaluare a ieşirii stocurilor

din gestiune conduce la rezultate diferite, atât în ceea ce priveşte nivelul costului de
producţie cât şi valoarea stocurilor finale.
1:30 În alegerea metodei de evaluare a ieşirilor de stocuri se are în vedere că
supraevaluarea ieşirilor determină subevaluarea rezultatelor. Metodele CMP şi
FIFO se recomandă dacă preţurile sunt relativ stabile.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi
folosite, de asemenea:
- metoda costului standard, în activitatea de producţie sau
- metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
1. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor

de materiale şi consumabile, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie.
Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie
de condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie

evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor

se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
Diferente de pret aferente intrarilor in cursul perioadei,

Soldul initial al
+ cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la
diferentelor de pret
Coeficient de finele p rioadei de referinta
= x 100
repartizare2 Soldul initial al Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de
stocurilor la pret de + inregistrare, cumulat de la inceputul exercitiului
inregistrare financiar pana la finele perioadei de referinta
___________
2 La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul initial al contului de
marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu vor include TVA neexigibila.
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la

preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare
în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu

soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să
reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ se repartizează proporţional atât asupra valorii bunurilor

ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
2. Metoda preţului cu amănuntul poate fi utilizată în comerţul cu

amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare
16
rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă
metodă.
În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea

valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului
de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Pentru respectarea principiului permanenţei metodelor, metoda aleasă

trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a
activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii
excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element
de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte
următoarele informaţii:
- motivul modificării metodei, şi

- efectele sale asupra rezultatului.
Care sunt momentele evaluarii? ........................................................................

…………………………………………………………………………………Stocu
rile achizitionate se evalueaza, la intrare, la ……….. ………………. Care este
alcatuit din ……………………..………………………………………………
…………………………………………………………………………………
1.4.Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor
Practica contabilă foloseşte două metode de organizare a contabilităţii

1:45
generale a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie:
- metoda inventarului permanent şi
- metoda inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent utilizată în întreprinderile mari, constă în

următoarele:
- stocul final la sfârşitul exerciţiului precedent devine stoc iniţial la
începutul exerciţiului curent;
- în timpul exerciţiului curent, conturile de stocuri se debitează cu toate
intrările de stocuri, evaluate la costuri de achiziţie, cost de producţie sau valoarea
actuală, după caz şi se creditează cu ieşirile din gestiune, evaluate la una din
metodele prezentate, în corespondenţă cu conturile de cheltuieli pentru stocurile
consumate sau conturile de creanţe sau de trezorerie;
- stocurile finale, stabilite după punerea de acord a datelor contabile cu
cele constatate la inventariere se preiau ca stocuri iniţiale în exerciţiul următor.
Avantajul metodei inventarului permanent constă în cunoaşterea mărimii

stocurilor în orice moment, datorită înregistrării directe în conturile de stocuri a
operaţiilor de intrări şi ieşiri, pe măsura derulării lor.
Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează în cadrul metodei

17
inventarului permanent, după una din următoarele metode, în funcţie de specificul
activităţii şi necesităţile proprii de informaţii ale unităţii:
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) constă în ţinerea la gestiuni numai a

unei evidenţe cantitative pe „fişe de magazie” iar la contabilitate a unei evidenţe
valorice pe „fişe de cont pentru operaţii diverse”. Lunar se verifică exactitatea şi
concordanţa evidenţei cantitative pe gestiuni cu evidenţa valorică, întocmindu-se
„registrul stocurilor” în care se evaluează stocurile existente în fişele de magazie,
pe feluri, totalizate pe grupe şi pe gestiuni.
Folosirea acestei metode implică o verificare la compartimentul
contabilitate, a exactităţii înregistrărilor în fişele de magazie prin confruntarea cu
documentele justificative de intrări şi ieşiri.
Metoda cantitativ-valorică constă în ţinerea la gestiuni a unei evidenţe

cantitative pe feluri de stocuri cu ajutorul fişelor de magazie şi la contabilitate a
unei evidenţe cantitativ-valorică pe feluri de stocuri, folosind fişele analitice.
Lunar se realizează controlul concordanţei înregistrărilor din cele două
evidenţe prin balanţele analitice, precum şi punctajul dintre cantităţile înregistrate
în fişele de magazie şi fişele de cont analitic.
Metoda global-valorică constă în ţinerea evidenţei global-valorică pe fişe

de cont pentru operaţiuni diverse atât Ia gestiuni cât şi la contabilitate. Este aplicată
pentru evidenţa mărfurilor în unităţile de desfacere cu amănuntul.
Metoda inventarului intermitent utilizată la întreprinderile mici şi mijlocii,

se caracterizează prin următoarele:
- stocul la începutul exerciţiului curent este stocul stabilit prin inventariere,
la sfârşitul exerciţiului precedent;
- intrările de stocuri (cumpărări) se înregistrează în cursul anului direct în
debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 „Cheltuieli cu materiile prime,
materiale şi mărfuri” în corespondenţă cu conturile de terţi sau de trezorerie, după
caz;
- ieşirile de stocuri nu se înregistrează în cursul anului;
- la sfârşitul anului se face inventarierea stocurilor pe feluri şi grupe de
materii prime, materiale, mărfuri, semifabricate, produse finite etc.
Stocurile stabilite prin inventariere se evaluează şi se înregistrează în

debitul conturilor de stocuri corespunzător naturii acestora, în corespondenţă cu
conturile din grupa 60 „Cheltuieli cu materiile prime, materiale şi mărfuri” pentru
stocurile cumpărate şi în corespondenţă cu contul 711 „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse ” pentru stocurile obţinute din producţie proprie.
Dezavantajele metodei inventarului intermitent:

- imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor prin
intermediul contabilităţii;
- eventualele erori sau omisiuni de înregistrare la efectuarea inventarului
2:00 fizic denaturează informaţiile preluate în documentele contabile de
sinteză.
18
Rezumat
La intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost, identificat diferenţiat
după calea de intrare a stocurilor.
- Pentru stocurile cumpărate (aprovizionate) se foloseşte costul de achiziţie.
Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele
nerecuperabile şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale
prețului de achiziţie.
- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de producţie,
format din:
• preţul de achiziţie al materialelor consumate (cheltuieli directe);
• cheltuieli cu manopera directă;
• alocarea sistematică a regiei de producţie fixă şi variabilă, generată de
transformarea materialelor în produse finite.
- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se foloseşte
valoarea de aport, respectiv valoarea justă.
Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

reflectate în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă (VRN) este definită ca preţul de vânzare estimat
ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin
costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării.
Evaluarea la ieşire foloseşte una din metodele: metoda identificării
specifice; metoda costului mediu ponderat CMP; metoda primei intrări - primei
ieşiri FIFO; metoda ultimului intrat - primul ieşit LIFO; metoda preţului standard.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi
folosite: mtoda costului standard sau metoda preţului de vânzare cu amănuntul.
Practica contabilă foloseşte două metode de organizare a contabilităţii
generale a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie:
- metoda inventarului permanent şi
- metoda inventarului intermitent.
Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Care sunt criteriile de recunoaştere a stocurilor?
2. Care sunt categoriile de stocuri?
3. Cum se evaluează stocurile la intrarea în entitate?
4. Cum se recunosc reducerile comerciale? Dar cele financiare?
5. Cum se evaluează stocurile la inventar şi care este valoarea la care
acestea se reflectă în bilanţ?
6. Care sunt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din entitate sau la
darea în consum?
19
7. Care sunt metodele de organizare a contabilităţii şi ce presupun acestea?
8. Care sunt documentele justificative cu ajutorul cărora se evidenţiază
operaţiile economice cu stocuri?
Bibliografie recomandată.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă -
Editura Universității din București, 2020, pg 138 - 146
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale individuale
şi situaţiile financiare anuale consolidate
20
Unitatea de învăţare 2. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor, producţia în curs de
execuţie, produse
Cuprins
Introducere .......................................................................................................................... 21
Obiectivele unităţii de învăţare............................................................................................ 21
2.1. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie .... 22
2.2. Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile ....................... 22
2.3. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie ............................................................ 29
2.4. Contabilitatea produselor .......................................................................................... 30
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate ..................................... 31
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite..................................... 33
Rezumat ............................................................................................................................... 37
Introducere
Unitate de învăţare nr 2. cuprinde aplicaţii practice privind înregistrarea în
contabilitate a operaţiilor economic - financiare referitoare la stocurile de materii
prime şi materiale, producţia în curs de execuţie şi produse.
Aşadar, după parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte tratamentele contabile
privind operaţiile cu stocuri şi producţie în curs de execuţie, metodele de
înregistrare contabilă a acestora.

 Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
stocurilor,
 Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității pentru înregistrarea operaţiunilor economice cu stocuri şi
produse în curs de execuţie.
 Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării
operațiunilor economice în contabilitatea stocurilor şi producţiei în
curs de execuţie
 Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a
operațiunilor economice cu stocuri şi producţie în curs de execuţie, în
contabilitate.
21
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2,5 ore.
2.1.Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de

execuţie
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie foloseşte

sistemul de conturi din clasa 3, respectiv grupele de conturi: 30 “Stocuri de
materii prime şi materiale”, 32 „Stocuri în curs de aprovizionare”, 33 „Producţia
în curs de execuţie”, 34 “Produse”, 35 “Stocuri aflate la terţi”, 36 „Active
biologice de natura stocurilor” 37 “Mărfuri”, 38 “Ambalaje”, 39 „Ajustări pentru
deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.
În afară de conturile din grupa 39, aceste conturi au funcţie contabilă de
activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în entitate, prin achiziţionarea de
la furnizori, aportate de către asociaţi, obţinute din producţie proprie. Se
creditează cu valoarea stocurilor ieşite din gestiune prin consum, vânzare şi alte
destinaţii. Soldul debitor reprezintă valoarea bunurilor în stoc/sold, la sfârşitul
exerciţiului.
Metodele de evidenţă folosite pentru mişcarea stocurilor diferenţiază
funcţia contabilă a conturilor de stocuri şi producţie în curs de execuţie. Funcţia
prezentată mai sus corespunde metodei inventarului permanent. În cazul folosirii
metodei inventarului intermitent, aceste conturi înregistrează numai stocurile de
valori materiale la începutul şi sfârşitul perioadei. Rulajele intrărilor şi ieşirilor se
înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli în cazul
materialelor şi mărfurilor sau al conturilor de venituri, în cazul produselor,
lucrărilor şi serviciilor.
În ipoteza folosirii costului standard (prestabilit) pentru evaluarea şi
înregistrarea stocurilor, se asociază conturilor de gestiune a stocurilor, conturi
rectificative, care evidenţiază diferenţele dintre costul standard şi costul de
achiziţie sau de producţie.
În clasa 3 de conturi este inclusă şi grupa 39 „Ajustări pentru deprecierea
stocurilor şi producţie în curs de execuţie”, cu funcţie contabilă de pasiv: se
creditează cu ajustările constituite prin includerea în cheltuieli; se debitează în
exerciţiile următoare, cu diminuarea ajustărilor prin reluarea lor la venituri.
2.2.Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile

Pentru evidenţa operaţiilor cu stocuri de materii prime şi materiale
consumabile se poate folosi metoda inventarului permanent sau metoda
inventarului intermitent.
Exemplu:
Metoda inventarului permanent
1 . O entitate economică are un stoc de materii prime la începutul anului

de 2.000 lei. În cursul anului achiziţionează materii prime în valoare de 3.500 lei,
conform facturii furnizorului şi piese de schimb în valoare de 1.000 lei, conform
facturii. Cheltuielile de transport înscrise în factură sunt de 200 lei, din care
22
pentru piese de schimb - 150 lei, TVA 19%.
a. Intrarea stocurilor achiziţionate:

% = 401 5.355
301 „Materii prime” „Furnizori” 3.500
3024 „Piese de schimb” 1.000
4426 „TVA deductibilă” 855
b. Înregistrarea cheltuielilor de transport:

% = 401 238
301 „Materii prime” „Furnizori” 50
3024 „Piese de schimb” 150
Costul de achiziţie al materiilor prime:

3.500 +50 = 3.550 lei.
Costul de achiziţie al pieselor de schimb:

1.000 + 150 = 1.150 lei.
Documentul justificativ pentru înregistrările de mai sus este factura.

Pentru cazul stocurilor ce fac parte din gestiuni distincte, la care se constată
diferenţe la recepţie, se întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe.
2. Se eliberează materii prime pentru consum în secţiile de bază în valoare

de 4.000 lei cost de achiziţie:
601 = 301 4.000
„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii prime”
Consumul de materii prime şi materiale se înregistrează pe baza

bonurilor de consum sau a fişei limită de consum.
Soldul debitor al contului 301 „Materii prime” este de 1.550 lei,

reprezentând stocul rămas în gestiune la cost de achiziţie, iar al contului 3024
„Piese de schimb” este de 1.150 lei.
Metoda inventarului intermitent
Pentru operaţiile din exemplul anterior, înregistrările sunt următoarele:
a. Intrarea (cumpărarea) stocurilor la cost de achiziţie, care include şi

cheltuielile de transport:
% = 401 5.593
601 „Cheltuieli cu materiile prime” „Furnizori” 3.550
6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb” 1.150
b. La începutul exerciţiului curent, costul de achiziţie aferent materiilor
23
prime aflate în stoc şi care au fost înscrise la inventarul efectuat la finele
exerciţiului anterior este de 2.000 lei:
601 „Cheltuieli cu materiile 301 „Materii
= 2.000
prime” prime”
c. La sfârşitul exerciţiului curent, în urma inventarierii stocurilor de

materiale neconsumate s-au constatat materii prime în valoare de 1.550 lei şi
piese de schimb în valoare de 1.150 lei, înregistrate în contabilitate astfel:
301 „Materii prime” = 601 „Cheltuieli cu materiile prime” 1.550
3024 = 6024 1.150

„Piese de schimb” „Cheltuieli privind piesele de schimb”
În baza înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri se pot calcula

valorile ieşirilor:
E=Si+I - Sf;
E = ieşire;
Si = stoc iniţial;
I = intrări;
Sf= stoc final
E301 = (2.000 +3.550 - 1.550) = 4.000 lei

E3024 = ( 0 + 1.150 - 1.150)= 0
Aceste valori apar ca solduri debitoare în conturile de cheltuieli 601

„Cheltuieli cu materiile prime” şi 6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb”,
urmând a fi virate în D contului 121 „Profit sau pierdere”.
A. Cazuri particulare privind intrări de stocuri prin aprovizionare:
1. Bunuri sosite fără factură, pe baza avizului de expediţie:

Exemplu:
Se primesc şi recepţionează materii prime la valoarea de 500 lei, pe baza
avizului de expediţie:
% = 408 595
301 „Materii prime” „Furnizori facturi nesosite” 500
4428 „TVA neexigibilă” 95
La sosirea facturii, valoarea materiilor prime este de 550 lei, TVA 19%.
Pentru înregistrarea în contabilitate pot fi folosite 2 variante:
a) Stornarea în negru a primei înregistrări şi înregistrarea intrării materiilor

prime conform facturii:
24
408 = % 595
„Furnizori - facturi nesosite” 301 „Materii prime” 500
% = 401 „Furnizori” 654,5

301 „Materii prime” 550,0
4426 „TVA deductibilă” 104,5
SAU stornarea în roşu, urmată de înregistrarea facturii:

% = 408 595
301 „Furnizori facturi nesosite”
500
„Materii prime”
b.La primirea facturii se înregistrează numai diferenţa dintre valoarea

înregistrată la primirea materialelor şi valoarea din factură, menţinându-se
prima înregistrare, după cum urmează:
% = 401 „Furnizori” 654,5

408„Furnizori - facturi nesosite” 595,0
301 „Materii prime” 50,0
ȘI
4426„TVA deductibilă” = 4428 „TVA neexigibilă” 95
În cazul constatării lipsurilor de materii prime pe timpul transportului din

vina cărăuşului sau a delegatului societăţii, pentru exemplificare, preţul
materiilor prime facturate de furnizor = 2.000 lei, valoarea stocului recepţionat
la primirea materiilor prime = 1.900 lei, TVA - 19%, se înregistrează astfel:
% = 401 „Furnizori” 2.380

301 „Materii prime” 1.900
658 „Alte cheltuieli de exploatare” 100
Imputarea lipsurilor către persoanele vinovate:

461 „Debitori diverşi” = % 119
758 „Alte venituri din exploatare” 100
4427 „TVA colectată” 19
NOTĂ: dacă lipsurile nu sunt imputabile, TVA se suportă de către agentul

economic, fiind înregistrat pe cheltuieli:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite, „TVA colectată”
taxe şi vărsăminte asimilate”
25
2. Bunurile materiale cumpărate de la furnizorii externi:
Exemplu:
Preţ în devize (valoarea în vamă) a materiilor prime
1.500 $ x 4 lei/$ = 6.000 lei
Taxe vamale + comision vamal 150 lei
TVA în vama 1.168,5 lei
Cheltuieli transport intern 100 + 19% TVA 100 + 19 lei
Plata facturii furnizorului extern (1.500 $ x 4,4 lei/$) 6.600 lei
a) Primirea materiilor prime din import, conform declaraţiei vamale de

import şi facturii (invoice):
301 = % 6.150
„Materii prime” 401 „Furnizori” 6.000
446 „Alte impozite, taxe şi 150
vărsăminte asimilate”
b) Se achită taxele vamale, comisionul vamal şi TVA, cu ordin de plată:
% = 5121 1.318,5
446 „Alte impozite, taxe şi „Conturi la bănci în 150,0
vărsăminte asimilate” lei”
4426 „TVA deductibilă” 1.168,5
c) Se înregistrează cheltuielile de transport intern pentru materiile prime

importate conform facturii primită de la organizaţia de transport:
% = 401„Furnizori” 119
301„Materii prime” 100
4426„TVA deductibilă” 19
d) Se înregistrează plata facturii furnizorului extern conform extrasului de

cont (1.500 $ x 4,4 lei/$ cursul zilei); se observă că datorită creşterii
cursului, apare o diferenţă nefavorabilă de 600 lei, care se include în
cheltuieli:
% = 5124 „Conturi la bănci în 6.600

401 „Furnizori” devize” 6.000
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar” 600
3. Intrarea de materii şi materiale prin donaţii sau cu titlu gratuit:

Exemplu:
Se primeşte o donaţie de materii prime în valoare de 800 lei.
301 = 7582 „Venituri din donaţii 800

26
„Materii prime” primite”
4. Recuperarea de piese de schimb:
Exemplu:
Din dezmembrarea unui utilaj se recuperează piese de schimb în valoare de 1.300
lei.
3024 = 758 1.300

„Piese de schimb” „Alte venituri din exploatare”
5. Plusuri constatate le inventariere:

Exemplu:
Cu ocazia inventarierii, se constată plusuri de materiale consumabile în
valoare de 900 lei.
302 = 602 „Cheltuieli cu materiale 900

„Materiale consumabile” consumabile”
În scopul evitării denaturării rulajelor celor două conturi corespondente,

plusul se poate înregistra şi astfel:
602 „Cheltuieli cu materiale = 302 900

consumabile” „Materiale consumabile”
6. Pentru materialele primite după ce au suferit prelucrări la unităţi terţe

specializate, se înregistrează intrarea lor la valoarea care include preţul de
înregistrare a materialelor date spre prelucrare, la care se adaugă
contravaloarea lucrării de prelucrare executate de terţi şi facturate.
Exemplu:Se dau spre prelucrare la terţi materii prime în valoare de 1.300 lei
preţ de înregistrare. La reîntoarcerea materiilor prime prelucrate se primeşte
factura furnizorului pentru lucrarea executată în valoare de 450 lei, TVA 19%.
 trimiterea materiilor prime spre prelucrare a terţi:
351 „Materii şi materiale aflate la terţi” = 301„Materii prime” 1.300
 primirea materialelor de la prelucrare, la preţ de înregistrare:
301 „Materii prime” = 351 „Materii şi materiale aflate la terţi” 1.300
 înregistrarea facturii pentru lucrarea executată:
27
% = 401 „Furnizori” 535,5
301 „Materii prime„ 450,0
B. Cazuri particulare privind ieşiri de materii prime şi materiale
Principala destinaţie a materiilor prime şi materialelor este consumul lor în

procesul de producţie.
Alte căi de ieşire care pot apărea sunt următoarele:
1. vânzarea unor materii prime şi materiale auxiliare fără a fi prelucrate. În acest

caz se efectuează transferul gestionar al materialelor la mărfuri, pentru care se
înregistrează vânzarea.
Exemplu:
O entitate economică vinde materii prime în valoare de 950 lei; preţul de
vânzare înscris în factură este de 1.400 lei, TVA 19%.
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) transferul gestionar al materiilor prime la mărfuri:
371 „Mărfuri” = 301 „Materii prime” 950
b) Vânzarea, conform facturii:
4111 = % 1.666
„Clienţi” 707 „Venituri din vânzări mărfuri” 1.400
c) Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 Mărfuri” 950
2. Lipsurile constatate la inventariere pot fi încadrate în două categorii:

- lipsuri care se încadrează în limitele normale, sau depreciate din cauze
obiective, care se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli
corespunzătoare naturii stocurilor;
- lipsuri din vina unor angajaţi sau a unor terţi, care se impută.
Exemplu:
Cu ocazia efectuării inventarului s-a constatat o lipsă de 180 lei la materii prime,
care se încadrează în limitele legale şi o lipsă de 310 lei la piese de schimb,
imputabilă gestionarului la valoarea de 350 lei + TVA 19%. Înregistrările
contabile sunt următoarele:
28
601 301
= 180
6024 3024
= 310
„Cheltuieli privind piese de schimb” „Piese de schimb”
4282 „Alte creanţe = % 416,5

în legătură cu personalul” 758 „Alte venituri din 350,0
exploatare”
4427 „TVA colectată” 66,5
În cazul stabilirii vinovăţiei în sarcina unui terţ, altul decât un salariat

propriu, creanţa se înregistrează în debitul contului 461 „Debitori diverşi”.
3. Pierderile de materii şi materiale datorate unor calamităţi naturale se

înregistrează în debitul contului 6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte
evenimente similare” în corespondenţă cu creditul conturilor de stocuri
respective.
Din cauza unor inundații au fost deteriorate materii prime în valoare de 300
lei:
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte 301
= 300
evenimente similare” „Materii prime”
Care este formula contabila pentru urmatoarele operatii:

1. Se achizitioneaza materiale consumabile in valoare de 2000 lei, TVA 19%.
2. Se dau in consum jumatate din materialele consumabile
3. Se constata lipsa la inventar materii prime in valoare de 500 lei, din vina
gestionarului
2.3.Contabilitatea producţiei în curs de execuţie
Producţia în curs de execuţie prezintă următoarele caracteristici:

- se găseşte în faze intermediare de prelucrare, sau sub formă de produse
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice;
- se determină la finele perioadei de gestiune (lună, trimestru, an) la nivelul
costului efectiv;
- costul efectiv se stabileşte numai după încheierea perioadei de gestiune, prin
două metode:
• prin inventarierea faptică, aplicând metode tehnice de constatare la faţa
locului a stadiului de prelucrare;
• prin metoda contabilă, conform căreia valoarea producţiei în curs de
execuţie este egală cu diferenţa între totalul cheltuielilor de producţie şi
preţul de înregistrare a producţiei obţinute.
29
În funcţie de natura producţiei în curs de execuţie se folosesc conturile:
331 „Produse în curs de execuţie” şi 332 „Servicii în curs de execuţie”. Aceste
conturi funcţionează în ultima zi a perioadei de gestiune când se debitează, soldul
lor fiind înscris în bilanţ, şi se creditează în prima zi a lunii următoare. Au conţinut
economic - active circulante materiale, funcţie contabilă de activ. Se debitează cu
costul efectiv al producţiei în curs de execuţie, stabilită prin inventariere; se
creditează pentru scăderea din gestiune a producţiei neterminate, la reluarea
procesului de producţie. Soldul debitor reflectă stocul producţiei în curs de
execuţie la sfârşitul perioadei. În contrapartidă se foşoseşte contul 711 „Venituri
aferente costurilor stocurilor de produse”.
Aceste conturi fumizează informaţia necesară pentru delimitarea corectă a
cheltuielilor şi veniturilor pe perioade de gestiune.
Exemplu:
O entitate economică a stabilit pe baza inventarierii la 31 decembrie N
producţie neterminată de 1.700 lei. În cursul lunii ianuarie N+1 se obţin produse
finite la cost de producţie de 2.600 lei. Producţia neterminată stabilită la 31
ianuarie N+1 este de 1.000 lei, conform inventarului.

a) Înregistrarea producţiei neterminate la 3l decembrie „N”:
331 „Produse în curs de 711 „Venituri aferente costurilor

= 1.700
execuţie” stocurilor de produse”
b) Reluarea la 1 ianuarie „N+1” a producţiei neterminate:
711 „Venituri aferente costurilor 331 „Produse în curs de

= 1.700
stocurilor de produse” execuţie
c) Obţinerea de produse finite în cursul lunii ianuarie „N+1”:
345 „Produse 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de

= 2.600
finite” produse ”
d) Înregistrarea producţiei neterminate conform inventarului de la 31

ianuarie „N+1”:
331 „Produse în curs de 711 „Venituri aferente costurilor

= 1.000
execuţie” stocurilor de produse
2.4.Contabilitatea produselor
Rezultatul procesului de producţie se prezintă sub forma de produse finite,

semifabricate şi produse reziduale.
Conturile folosite pentru evidenţa existenţei şi mişcării lor sunt: 345
„Produse finite”, 341 „Semifabricate” şi 346 „Produse reziduale”. Sunt conturi de
30
bilanţ. Au conţinut economic active circulante materiale, funcţie contabilă de
activ. Se debitează cu preţul de înregistrare al produselor intrate în gestiune. Se
creditează cu preţul de înregistrare al produselor ieşite din gestiune. Soldul debitor
reflectă stocul de produse la preţ de înregistrare.
Preţul de înregistrare folosit poate fi costul de producţie efectiv sau costul
standard (prestabilit).
Utilizarea costului standard ca preţ de înregistrare al produselor implică
stabilirea diferenţelor dintre acest preţ şi costul efectiv de producţie stabilit la
sfârşitul lunii, diferenţe de preţ evidenţiate de contul rectificativ 348 „Diferenţe de
preţ la produse”. Acest cont cu funcţie economică de rectificare, este bifuncţional.
Se debitează cu diferenţele în plus nefavorabile (costul efectiv de producţie
mai mare decât costul standard, de înregistrare) aferente produselor obţinute din
procesul de fabricaţie.
Se creditează cu diferenţele în minus, favorabile (costul efectiv de
producţie mai mic decât costul standard, de înregistrare) aferent produselor
obţinute din procesul de fabricaţie. Repartizarea cotei de diferenţe aferente
produselor ieşite din gestiune se înregistrează în creditul contului, dacă diferenţele
sunt nefavorabile, sau în debitul contului, dacă sunt favorabile. Soldul contului
reflectă diferenţele de preţ aferente produselor în stoc; poate fi sold debitor în
cazul diferenţelor nefavorabile sau sold creditor, în cazul diferenţelor favorabile.
Calculul de repartizare a diferenţelor de preţ aferente produselor ieşite din
gestiune se efectuează în două etape:
- determinarea coeficientului în repartizare, folosind formula:
Si 348  Rulaj348
k 348 
Si 345,341 RD 345,341
- determinare cotei de diferenţe (în sumă absolută) aferentă produselor ieşite

din gestiune:
K348 = k348 x RC 345, 341
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate
1. În cursul lunii s-au obţinut din producţie proprie, conform bonurilor de

predare-transfer-restituire, semifabricate în valoare de 10.000 lei cost
standard (prestabilit); la sfârşitul lunii se stabileşte costul efectiv de producţie
al semifabricatelor obţinute de 8.500 lei. Se determină diferenţe favorabile de
1.500 lei (costul efectiv de producţie este mai mic decât costul standard).
Obţinerea semifabricatelor la cost standard:
341 = 711 „Venituri aferente 10.000

„Semifabricate” costurilor stocurilor de
produse ”
2. Înregistrarea costului efectiv de producţie al semifabricatelor determinat la

sfârşitul luniil:
711 348
= 1.500
„Venituri aferente costurilor stocurilor de „Diferenţe de preţ la
31
produse” produse”
NOTĂ: În acest caz diferenţele favorabile s-au înregistrat în creditul

contului rectificativ 348 „Diferenţe de preţ la produse”; în cazul înregistrării de
diferenţe de preţ nefavorabile, contul rectificativ 348 se debitează.
3. În baza fişei limită de consum se înregistrează consumul propriu al

întregului stoc de semifabricate:
% = 341 10.000
711 „Venituri aferente costurilor stocurilor „Semifabricate” 8.500
de produse ”
348 „Diferenţe de preţ la produse” 1.500
4. Se primesc semifabricate în valoare de 800 lei din donaţii, sau cu titlu gratuit:
341 7582
= 800
„Semifabricate” „Venituri din donaţii primite”
5. Se trimit la terți spre prelucrare semifabricate în valoare de 500 lei și primesc

de la terţi semifabricatele pentru a căror prelucrare s-au facturat servicii de
către furnizorul operaţiei de prelucrare, în valoare de 370 lei, TVA 19%.
354
341
„Produse aflate = 500
„Semifabricate”
la terţi”
a)
341 354
= 500
„Semifabricate” „Produse aflate la terţi”
b)
% = 401 370,3
341„Semifabricate” „Furnizori” 370,0
6. În cazul intrării semifabricatelor prin aport în natură de către un acţionar, în

valoare de 1.300 lei, se înregistrează:
341 = 456 1.300

„Semifabricate” „Decontări cu acţionarii privind capitalul”
7. Vânzarea semifabricatelor conform facturilor şi a jurnalului de vânzări la

preţul de vânzare de 3.000 lei, preţ de înregistrare = cost efectiv de producţie
de 2.400 lei:
a) Facturarea:
32
4111 = % 3.570
„Clienţi” 702 3.000
„Venituri din vânzarea semifabricatelor”
b) Descărcarea gestiunii de semifabricate:

711
341
„Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 2.400
„Semifabricate”
”
NOTĂ: În cazul folosirii costului standard ca preţ de înregistrare a

semifabricatelor, descărcarea gestiunii include şi înregistrarea repartizării
diferenţelor de preţ aferente semifabricatelor vândute:
711 348
- diferenţe
„Venituri aferente costurilor = „Diferenţe de preţ la
nefavorabile
stocurilor de produse ” produse”
348 711
- diferenţe
„Diferenţe de preţ la = „Venituri aferente costurilor
favorabile
produse” stocurilor de produse ”
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite
A. Intrarea produselor finite în gestiune se produce prin următoarele căi:

- obţinerea din producţie proprie,
- aport în natură pentru creşterea capitalului social,
- donaţii,
- plusuri constatate la inventariere,
- primirea de la terţi unde s-au aflat în custodie.
Exemple:
1. În cursul lunii se obţin din secţiile de fabricaţie produse finite la costul

standard de 3.000 lei, în baza bonurilor de predare - transfer - restituire:
345 „Produse 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de

= 3.000
finite” produse”
2. La sfârşitul lunii se stabilesc diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv

de producţie calculat de:
a) 3.200 lei;
b) 2.600 lei.
Înregistrările sunt următoarele:

a)
33
348 711
“Diferenţe de preţ la = “Venituri aferente costurilor stocurilor 200
produse” de produse ”
b)
711 348
„Venituri aferente costurilor stocurilor = „Diferenţe de preţ la 400
de produse ” produse”
3. Se realizează majorarea capitalului social prin aportul în natură de către un

asociat a unui stoc de produse finite în valoare de 500 lei:
345 456 „Decontări cu asociaţii

= 500
“Produse finite” privind capitalul”
4. Se primeşte o donaţie în valoare de 2.000 lei sub forma unui stoc de produse
finite:
345 7582 „Venituri din donaţii

= 2.000
“Produse finite” primite”
5. Cu ocazia inventarierii se constată un plus de produse finite în valoare de 220

lei, înregistrat pe baza procesului verbal de inventariere:
345 “Produse 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de

= 220
B. Ieşirea produselor finite din gestiune se produce prin următoarele căi:

- vânzare către client, conform contractelor,
- vânzarea în magazinele proprii de prezentare şi desfacere,
- lipsuri constatate la inventariere,
- pierderi din calamităţi,
- acordarea către salariaţii proprii a produselor finite la preţ de înregistrare,
- utilizarea produselor finite pentru protocol, donaţii.
Exemple:
1. Livrarea de produse finite la preţ de vânzare de 4.000 lei, preţ de înregistrare

3.100 lei, diferenţe favorabile 100 lei, conform facturilor emise şi a jurnalului de
vânzări:
a. Livrarea:
411“Clienţi = % 4.760
” 701 “Venituri din vânzarea 4.000
produselor finite”
4427 “TVA colectată” 760
34
b. Descărcarea gestiunii produselor finite:
711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de 345 “Produse
= 3.100
produse ” finite”
348 „Diferenţe de preţ la 711 „Venituri aferente costurilor

100
produse” stocurilor de produse ”
2. Se vând produse finite la export, clauza ,,franco frontiera română”;la preţul de

vânzare de 10.000 $, cursul de schimb la data declaraţiei vamale de export: 3
lei/$; scadenţa - 60 zile; cursul de schimb la data încasării: 3,3 lei/$. Nu se
percepe TVA.
a. Înregistrarea exportului conform facturii emise:
411 = 701 30.000

„Clienţi” „Venituri din vânzarea produselor fin te”
NOTĂ: Concomitent cu livrarea se înregistrează descărcarea gestiunii de

produse finite la preţ de înregistrare.
b. Încasarea facturii la scadenţă, conform extrasului de cont:
5124 = % 33.000
„Conturi la bănci în devize” 411 „Clienţi” 30.000
765 „Venituri din diferenţe 3.000
de curs valutar”
3. Se donează un stoc de produse finite, la preţ de înregistrare de 4.500 lei,

diferenţe favorabile de 500 lei.
a. Donaţia:
% = 345 “Produse finite” 4.500

6582 „Donaţii acordate” 4.000
348 „Diferenţe de preţ la produse” 500
b. TVA aferentă stocului donat, la preţ de înregistrare, se suportă de unitatea

economică:
635 “Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 1.080

taxe şi vărsămi te asimilate” “TVA colectată”
4. Se folosesc pentru protocol, produse finite la preţ de înregistrare de 500 lei,

diferenţe de preţ nefavorabile de 60 lei.
623 = % 560
“Cheltuieli de protocol, 345 “Produse finite” 500
reclamă şi publicitate” 348 “Diferenţe de preţ la produse” 60
5. Conform listelor de inventariere şi a procesului verbal de inventariere se

înregistrează lipsuri de produse finite neinputabile în valoare de 100 lei preţ de
35
înregistrare, diferenţe de preţ nefavorabile de 10 lei şi lipsuri imputabile în
valoare de 150 lei preţ de înregistrare, 15 lei diferenţe de preţ nefavorabile, preţ
de imputare = l72 lei.
a. Înregistrarea minusului de produse finite neinputabile:
711 = % 110
,,Venituri aferente costurilor stocurilor 345 ,,Produse finite” 100
de produse ” 348,,Diferenţe de preţ la 10
produse”
b. Înregistrarea minusului de produse finite imputabil

- imputarea produselor finite lipsă din vina gestionarului:
4282 = % 205,68
,,Alte creanţe în 758 „Alte venituri 172,00
legătură cu personalul” din exploatare”
4427,,TVA colectată” 32,68
- descărcarea gestiunii de produse finite cu minusul constatat:
711 = % 165
,,Venituri aferente costurilor stocurilor 345 150
de produse ” ,,Produse finite”
348,,Diferenţe de preţ la 15
produse”
6. Se înregistrează distrugerea unui stoc de produse finite de un incendiu,

conform procesului verbal; valoarea stocului la cost standard = 700 lei, diferenţe
de preţ nefavorabile = 85 lei:
6587,,Cheltuieli privind calamităţile şi = % 785

alte evenimente similare” 345,,Produse finite” 700
348,,Diferenţe de preţ la 85
produse”
7. În cazul vânzării produselor finite în magazine proprii de prezentare şi

desfacere, se înregistrează transferul de produse finite la mărfuri. Presupunem
trecerea unui stoc de produse finite în valoare de 800 lei cost standard, diferenţe
nefavorabile de 70 lei în magazinele proprii.
371 = % 870
„Mărfuri” 345 “Produse finite” 800
348 “Diferenţe de preţ la produse” 70

1. Înregistrarea producţiei neterminate la 3l decembrie „N”:
2. Obţinerea de produse finite

36
3. consumul propriu de semifabricate
4. Înregistrarea minusului de produse finite neinputabile
Rezumat
Această unitate de învăţare prezintă modul de înregistrare în contabilitate a
operaţiilor cu stocuri de produse folosind metoda costului standard. Sunt
prezentate operaţii de intrare (obţinere) în entitate a acestui tip de stocuri precum
şi de ieşire din entitatea economică pe diferite căi.
Sunt prezentate, de asemenea, metoda inventarului permanent şi metoda
inventarului intermitent.
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie foloseşte
sistemul de conturi din clasa 3, respectiv grupele de conturi: 30 “Stocuri de
materii prime şi materiale”, 32 „Stocuri în curs de aprovizionare”, 33 „Producţia
în curs de execuţie”, 34 “Produse”, 35 “Stocuri aflate la terţi”, 36 „Active
biologice de natura stocurilor” 37 “Mărfuri”, 38 “Ambalaje”, 39 „ Ajustări pentru
deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.

1. Conform facturii nr.1722, o entitate economică primeste materii prime la
preţul de cumparare 1.600 lei si cheltuieli de transport incluse in factura
400 lei, TVA 19%. Se dau in consum 25% din materiile prime.
2. O entitate economică prezinta urmatoarele informatii cu privire la stocul
de materii prime aferente exeritiului financiar N:
 stoc initial 560 lei;
 cumparaturi in costuri de achizitie 2.800 lei, TVA 19%;
 stoc final, constatat la inventarul de la finele exercitiului
1.050 lei.
Să se efectueze contabilizarea materiilor prime dupa metoda inventarului
intermitent.
3. O entitate economică are in stoc materii prime la inceputul anului de 1.000
lei. In cursul anului se achizitioneaza materii prime la preţul de achiziţie de
2.800 lei, cheltuielile de transport in suma de 200 lei, TVA 19%. Se dau in
consum materii prime la costul de achizitie de 3.500 lei.
Stocul faptic la sfarsitul anului este de 400 lei, față de 500 lei, stoc scriptic,
deci cu 100 lei mai puțin. Se inregistreaza diferenta in minus constatat.
Sa se efectueze inregistrarile necesare in cazul:
a) A – inventarului permanent;
b) B – inventarului intermitent (periodic).
4. O entitate economică prezinta urmatoarele informatii contabile cu privire

la stocul de materii prime:
a) stoc initial de materii prime 250 lei
b) cumparari de materii prime 1.400 lei
c) consum de materii prime 1.270 lei
37
d) stoc de materii prime la sfarsitul exercitiului 390 lei
Sa se efectueze inregistrarile dupa metoda inventarului permanent si dupa
metoda inventarului intermitent.
5. “MOBILA” SA are in depozitul de materii prime, la 1 octombrie, 1200

m.c. lemn de brad de un anumit sortiment, la pretul de cumparare de 75
lei/m.c.
Aprovizionarile in cursul lunii au fost:
- la 5 octombrie, 800 m.c. la costul de achizitie de 80 lei/m.c.;
- la 11 octombrie, 1000 m.c. la costul de achizitie de 82 lei/m.c.;
- la 20 octombrie, 900 m.c. la costul de achizitie de 82 lei m.c.
Consumurile lunii octombrie au fost:
- la 8 octombrie, 1100 m.c.
- la 18 octombrie, 1500 m.c.
Contabilizarea intrarilor si iesirilor de materii prime se va face dupa:
A – metoda primei intrari – primei iesiri (FIFO);
B – metoda costului mediu ponderat (CMP).
6. La o entitate economică se receptioneza materii prime sosite fara factura,

in valoare de 1.000 lei, TVA 19%.
La sosirea facturii se constata ca valoarea facturata este de 1.200 lei,
TVA 19%.
Inregistrari in contabilitate dupa doua variante:
A – varianta cu stornarea;
B – varianta cu inregistrarea diferentelor.
7. La o entitate economică se receptioneza materii prime sosite fara factura,

in valoare de 1.000 lei, TVA 19%.
La sosirea facturii se constata ca valoarea facturata este de 1.200 lei,
TVA 19%.
Inregistrari in contabilitate dupa doua variante:
A – varianta cu stornarea în roşu;
B – varianta cu stornarea în negru.
8. O entitate economică achizitioneaza piese deschimb, conform facturii nr.

2350, care cuprinde valoarea pieselor de schimb de 4.000 lei si TVA 19%.
Se achita factura nr.2350 prin virament bancar. Costul transportului
efectuat cu mijloace proprii este estimate la 300 lei. Piesele de schimb
primite se elibereaza in consum, la sectiile de productie ale societatii.
9. Se constata la inventariere un plus de materii prime in valoare de 50 lei si

un plus de materiale consumabile de 30 lei.
10. Se achiziţionează materii prime, preţul de achizitie 600 lei, TVA19%.

Materiile primite se trimit spre prelucrare la terti, manopera 200 lei,
TVA19%, care se achita. Se primesc materiile prime de la prelucrare si se
elibereaza in consum.
11. Se importă 5.000 m stofa de import a 1 USD/ml, curs valutar 3,4 lei/USD
taxe vamale 10%, accize 20%, TVA 19%, care se elibereaza in consum.
38
Se achită datoriile, curs de schimb 3,5 lei/USD.
12. O entitate economică achizitioneaza piese de schimb in valoare de 150 lei,

TVA 19%, cheltuieli incluse in factura 50 lei.
Din piesele de schimb se vand unui beneficiar jumatate, la pretul negociat de
300 lei, TVA 19%, de la care se incaseaza suma. Se descarca gestiunea pentru
piesele de schimb vandute si se inchid conturile de venituri si cheltuieli.
13. La o entitate economică se constata cu ocazia inventarierii:

- plus de materii prime 500 lei;
- plus de obiecte de inventar 300 lei;
- lipsuri de materiale auxiliare neimputabile 200 lei;
- lipsuri de piese de schimb 80 lei, care se imputa gestionarilor la 100 lei,
TVA 19%.
14. Sa se inregistreze in contabilitate un import de materii prime pentru care se

cunosc urmatoarele elemente:
- Valoarea materiilor prime de 20.000 um;
- Cheltuielile de transport – aprovizionare 2.000 um;
- Taxe vamale 15%;
- TVA in vama 19%;
In ziua intocmirii declaratiei vamale de import se practica un curs
valutar de 3,96 lei/um, iar la finele anului 3,97 lei/um.
15. Se obtine din productie proprie o cantitate de 400 surubelnite la costul de

producţie de 5 lei bucata. Se vand surubelnitele unui beneficiar, de la care
se incaseaza pretul de livrare de 3.000 lei, TVA 19% si se descarca
gestiunea.
16. Se obtin produse finite la costul standard de 2.000 lei. La sfarsitul

exercitiului, costul efectiv al produselor finite obtinute este de 2.200 lei.
Se livreaza 1/2 din cantitatea de produse finite obtinute, la pretul negociat de
1.500 lei, TVA 19%, care se incaseaza de la beneficiar.
Se descarca gestiunea pentru produsele finite vandute si se inregistreaza
diferentele de pret aferente produselor finite vandute, dupa metoda
inventarului permanent.
17. Sa se inregistreze in contabilitate urmatoarele operatii:

- Obtinerea a 1.000 bucati din produsul A, care se urmaresc la costul
standard de 25 lei/bucata;
- Diferenta de pret aferenta productiei inregistrata anterior este favorabila in
suma de 5 lei/bucata;
- Vanzarea a 50% din bunurile obtinute la un pret inregistrat care este cu
20% mai mare decat costul efectiv de productie aferent;
- Scaderea din evidenta a productiei vandute.
18. Sa se inregistreze in contabilitate urmatoarele operatii:

- Obtinerea a 1.000 bucati din produsul A, la costul de productie unitar de
50 lei;
- Livrarea integrala, fara facturare a productiei obtinute la un pret de vanzare
39
de 57,50 lei/bucata, TVA de 19%;
- Intocmirea facturii catre beneficiarul produselor finite;
- Scaderea din evidenta a produselor vandute.
19. Entitatea X obtine din productie semifabricate in valoare de 600 lei, din
care vinde entităţii Y semifabricate de 300 lei, trimite spre prelucrare la
terţi semifabricate de 200 lei, iar diferenta de semifabricate ramasa o
foloseste in procesul de productie ca materie prima.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă
- Editura Universității din București, 2020, pg 146 - 166
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate
40
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile
Cuprins
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile ...................................... 41
Introducere .......................................................................................................................... 41
3.1. Contabilitatea mărfurilor .............................................................................................. 41
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor ............................................................................. 52
Rezumat ............................................................................................................................... 54
Introducere
Unitate de învăţare nr 3. cuprinde aplicaţii practice privind înregistrarea în
contabilitate a operaţiilor economico - financiare referitoare la stocurile de
mărfuri.
După parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte tratamentele contabile privind
operaţiile cu stocuri de mărfuri, metodele de înregistrare contabilă a acestora.

 Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
mărfurilor,
 Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității pentru înregistrarea operaţiunilor economice cu mărfuri.
 Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor
economice în contabilitatea la preţ de înregistrare şi la preţ de vânzare
cu amănuntul privind mărfurile
 Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare în
contabilitate a operațiunilor economice cu mărfuri.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.
3.1. Contabilitatea mărfurilor
Stocurile de mărfuri sunt reprezentate de bunurile cumpărate cu scopul

revânzării lor în aceeaşi stare precum şi stocurile de materiale, materiale de natura
41
obiectelor de inventar etc., disponibile şi vândute terţilor în starea în care au fost
cumpărate, şi stocurile de produse finite transferate de unitatea producătoare
magazinelor proprii de vânzare cu amănuntul.
Unităţile comerciale prin care se realizează circuitul mărfurilor de la
unităţile producătoare la consumator pot fi de trei feluri:
- unităţi comerciale cu ridicata (en-gros),
- unităţi comerciale cu amănuntul (en-detail) şi
- unităţi mixte.
Categoria unităţii comerciale şi preţul de înregistrare a mărfurilor

influenţează organizarea contabilităţii mărfurilor.
Preţurile folosite pentru evaluarea şi înregistrarea mărfurilor pot fi:
- costul de achiziţie şi
- preţul de vânzare - cu amănuntul sau en-gros.
Costul de achiziţie este utilizat ca preţ de înregistrare a mărfurilor în

unităţile care folosesc un număr redus de sortimente în cantităţi mari. Contul de
gestiune 371 „Mărfuri” înregistrează toate cheltuielile de aprovizionare. Evidenţa
distinctă a cheltuielilor de transport aprovizionare se poate realiza prin
desfăşurarea contului sintetic 371 „Mărfuri pe două analitice”: 1 pentru reflectarea
preţului de cumpărare înscris în factura furnizorului şi 8 pentru cheltuielile de
transport – aprovizionare.
Preţul de vânzare - cu amănuntul este utilizat de unităţile comerciale cu un
sortiment foarte larg de mărfuri, care au o frecvenţă de mişcare mare. Preţul de
vânzare este stabilit de unitatea comercială prin aprecierea unui adaos comercial
realizabil, care se poate modifica pe parcursul activităţii în sensul majorării sau
diminuării, antrenând modificarea preţului de vânzare.
Conturile utilizate pentru evidenţa mărfurilor sunt: 371 „Mărfuri” şi 378
„Diferenţe de preţ la mărfuri”.
Contul 371 „Mărfuri” este cont de gestiune a stocurilor, cu funcţie
contabilă de activ. Se debitează cu mărfurile intrate la preţ de înregistrare, în
corespondenţă cu creditul conturilor care arată modalitatea de intrare în entitate.
Se creditează cu mărfurile ieşite din gestiune, în corespondenţă cu debitul
conturilor care indică modalitatea de ieşire din entitate. Soldul debitor reprezintă
stocul de mărfuri existent în entitate, la preţ de înregistrare.
Contul 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" este un cont rectificativ al valorii
de înregistrare a mărfurilor.
În creditul contului 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" se înregistrează:
- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371).
În debitul contului 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" se înregistrează:
- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune (371).
Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor
existente în stoc la sfârşitul perioadei.
Deoarece, de obicei, o entitate nu foloseşte acelaşi procent de adaos
comercial pentru toate categoriile de mărfuri, pentru determinarea adaosului
comercial aferent mărfurilor ieşite se calculează procentul mediu de adaos
comercial folosind următoarele relaţii de calcul:
a) determinarea procentului mediu de adaos comercial:
42
k378 = Sold 378 la începutul anului + Rulaj creditor 378 cumulat de la
începutul anului până la finele lunii de referinţă raportat la Sold
371 la începutul anului, (exclusiv TVA neexigibilă)+Rulaj debitor
371 cumulat de la începutul anului până la finele lunii de referinţă
(exclusiv TVA neexigibilă)
b) determinarea adaosului comercial (sumă absolută), aferent mărfurilor

vândute de la începutul exerciţiuli financiar (ACan):
ACan = k378 x Venituri din vânzarea mărfurilor
c) determinarea adaosului comercial (sumă absolută), aferent mărfurilor

ieşite în luna curentă (ACluna):
AC/luna = AC/an - RD 378
Cheltuielile de transport – aprovizionare sunt evidenţiate într-un analitic

distinct al contului de mărfuri 371.8 „Cheltuieli de transport – aprovizionare”,
stocul fiind evidenţiat în analiticul 371.1. Cota de repartizare a cheltuielilor de
transport – aprovizionare aferentă mărfurilor ieşite se determină în baza
următoarelor relaţii de calcul:
a) determinarea coeficientului de repartizare k371.8
k371.8 = Sold 371.8 la începutul anului + Rulaj debitor 371.8 cumulat de la

începutul anului, raportat la Sold 371.1 la începutul anului+Rulaj
debitor 371.1 cumulat de la începutul anului
b) determinarea cotei K’371.8 aferente stocului de mărfuri la sfârşitul lunii

de referinţă:
K’371.8 = k371.8 x Valoarea stocului de mărfuri la sfârşitul lunii de referinţă

(exclusiv TVA neexigibilă)
c) determinarea cotei repartizate aferente mărfurilor ieşite în luna de

referinţă:
K”371.8 = SD 371.1 înainte de repartizarea cheltuielilor pe luna de referinţă

– Cheltuielile de transport-aprovizionare aferente stocului de
mărfuri la sfârşitul lunii de referinţă.
Se exemplifică operaţiile cu mărfuri în varianta inventarului permanent,

pentru diferite preţuri de înregistrare:
I. Preţul de înregistrare a mărfurilor = costul de achiziţie.
Exemplu:
I.1. Unitatea comercială se aprovizionează cu mărfuri conform notelor de
recepţie şi constatare de diferenţe, conform datelor:
43
- preţul din facturile furnizorilor - 10.700 lei;
- cheltuieli cu transportul şi aprovizionarea mărfurilor conform facturilor
emise de unităţi specializate 800 lei;
- comision de intermediere achitat cu numerar 100 lei;
- TVA=19%.
Se presupune că unitatea foloseşte analitice distincte ale contului 371
Mărfuri pentru preţul de facturare (1) şi pentru cheltuieli de transport-
aprovizionare (8).
I.1.1. Recepţia şi depozitarea mărfurilor conform facturilor primite:
% = 401 12.733
371,1„Mărfuri” „Furnizori” 10.700
4426 „TVA deductibilă” 2.033
I.1.2. Cheltuieli de transport aprovizionare facturate:
% = 401 952
371,8 „Mărfuri” “Furnizori” 800
Plata comisionului de intermediere ai aprovizionării mărfurilor:
% = 5311 119
371,8 „Mărfuri” „Casa în lei” 100
4426 “TVA deductibilă” 19
Dacă mărfurile se importă, contul 31 „Mărfuri” înregistrează în debit

costul de achiziţie = preţ de achiziţie + cheltuielile de transport pe parcurs extern
transformat în lei la cursul zilei + taxe vamale, accize şi alte taxe legale.
I.2. Vânzările de mărfuri conform facturilor emise au valoarea de 8.000

lei preţ vânzare, TVA 19%, adaos comercial inclus 25%:
411 = % 9.520
„Clienţi” 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 8.000
4427 „TVA colectată” 1.520
I.3. Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute, conform jurnalului de

vânzări (adaos comercial = 25 x 8000 / 125= 1.600; costul mărfurilor
vândute = 8.000 – 1.600 = 6.400):
607 = 371.1 6.400

„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
I.4. Repartizarea la sfârşitul lunii a cotei de cheltuieli de transport -

aprovizionare pentru mărfurile vândute:
44
800  100
k  100  8,4%
10.700
K = 6.400 x 8,4% = 537,60 lei

k = coeficient repartizare a cheltuielilor de transport;
K = cota cheltuielilor de transport aferente mărfurilor vândute.
607 = 371.8 537,60

II. Preţul de înregistrare a mărfurilor — preţul de vânzare cu

amănuntul
Entităţile economice care efectueaza atat activitati de vanzare cu amanuntul cat si

cu ridicata vor organiza respectivele activitati in spatii comerciale separate, cu
gestiuni distincte pentru fiecare activitate, iar in contabilitate operatiunile vor fi
reflectate separat.
Particularitatile comertului cu amanuntul :
 stocurile de marfa sunt inregistrate in contabilitate la pretul de vanzare cu

amanuntul.
 incasarile au loc de regula in numerar, in momentul achizitiei.
Exemplu:
1. Unitatea comercială (magazinul) se aprovizionează cu mărfuri la preţ

de achiţie (PA) de 2.000 lei înscris în factură, adaosul comercial (AC) 25%.
Metoda de înregistrare a mărfurilor în contabilitatea magazinului = preţ
vânzare cu amănuntul (PVA). Cota de TVA= 19%.
PVA = PA + AC + TVAneex.
AC = PA x % AC
TVAneex = (PA + AC) x 19%..
Calcul preţ intrare pe baza NIR

- preţ cumpărare 2.000 lei
- adaos comercial 25% 500 lei
2.500 lei
- TVA 19% x 2.500 475 lei
- preţ vânzare cu amănuntul 2.975 lei
a. Intrarea mărfurilor prin aprovizionare şi încărcarea gestiunii se

înregistrează astfel:
45
371 = % 2.975
„Mărfuri” 401 „Furnizori” 2.000
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 500
b. Înregistrarea TVA din factura furnizorului:
4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 380
2. Magazinul vinde cu numerar mărfurile din stoc la preţ de vânzare cu

amănuntul (cu TVA inclus):
531 = % 2.975
„Casa” 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 2.500
3. Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute:
% = 371 2.975
607 „Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri” 2.000
Remarcă: în contabilitatea entităţilor economice cu amănuntul descărcarea

gestiunii se face numai la sfârşit de lună, după calculul prealabil al coeficientului
de repartizare a adaosului comercial, prin raportarea (soldului iniţial + rulajul
creditor cumulat) al contului 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” la (soldul iniţial
+ rulajului debitor cumulat) al contului 371 „Mărfuri” diminuat cu TVA
neexigibilă.
Exemplul 2:
O entitate economică desfăşoară activitatea prin intermediul magazinelor de

desfacere. Achizitioneaza marfuri in luna august anul N la un pret de 100.000 lei,
TVA. La recepţie se calculează un adaos comercial de 30%. Pentru evidentinerea
marfurilor se utilizeaza pretul de vanzare cu amanuntul. Ulterior, se vand marfuri
in valoare de 75.000 lei, suma care include si TVA.
a) Achiziţie mărfuri :
% = 401 Furnizori 124.000

371 Marfuri 100.000
4426 TVA deductibila 24.000
b) Înregistrarea adaosului comercial
Adaosul comercial = 30% x pretul de achizitie = 30% x 100.000 lei = 30.000 lei
TVA neexigibila = ( cost de achizitie + adaos comercial) x 19 % = (100.000 lei

+30.000 lei) x 19 % = 24.700 lei
46
Pentru a se obtine pretul de vanzare cu amanuntul (PVA) se utilizeaza urmatoarea
formula:
TVA –ul se reflecta in pretul de vanzare cu amanuntul insa devine exigibil numai
cand se realizeaza vanzarea marfurilor.
PVA = 100.000 lei + 30.000 lei + 31.200 lei = 161.200 lei
371 Marfuri = % 54.700

378 Diferente de pret la marfuri 30.000
4428 Tva neexigibila 24.700
c) Vanzarea marfurilor
Aici este important sa mentionam obligativitatea de a avea casa de marcat pentru

operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si
prestari de servicii direct catre populatie.
Vanzarile se inregistreaza in contabilitate pe baza raportului “Z” al casei de

marcat, care se obtine la sfarsitul zilei.
Raportul Z este raportul fiscal de inchidere zilnica si reprezinta documentul care

contine aceleasi elemente de identificare ca si bonul fiscal, plus numarul
bonurilor emise in ziua respectiva: valoarea totala a operatiunilor efectuate si
totalul taxei pe valoarea adaugata, cu precizarea nivelului cotei, valoarea totala a
operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata, precum si valoarea taxelor
care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata.
In cazul vanzarilor cu amanuntul efectuate prin magazine catre agenti economici

ori catre alte categorii de cumparatori decat populatia, utilizatorii sunt obligati sa
emita bon fiscal si, la cerere, factura fiscala.
Notele contabile sunt :
a) in cazul platii în numerar in magazin:

5311 Casa in lei = % 75.000
707 Venituri din vanzarea marfurilor 60.484
4427 TVA colectata 14.516
TVA = 19 x pret de vanzare / 119 = 75.000 lei x 19 / 119 = 11.975
47
b) in cazul platii cu cardul la POS-ul instalat in magazin:
5125 Sume in curs de decontare = % 75.000

5121 Conturi la banci in lei = 5125 Sume in curs de decontare 75.000
Se utilizeaza contul intermediar 5125 datorita existentei unui decalaj de timp intre
momentul incasarii la POS si momentul in care sumele apar pe extrasul de banca.
c) in cazul in care clientul plateste cu tichete de masa:
5328 Alte valori = % 75.000

In continuarea tranzactiei de la pct. c) urmeaza pasii urmatori:
 expedierea tichetelor catre unitatea emitenta in vederea incasarii:
461 Debitori diversi = 5328 Alte valori 75.000
 incasarea tichetelor de masa:
5121 Conturi la banci in lei = 461 Debitori diversi 75.000
d) Descărcarea din evidenţa contabilă a marfurilor vandute:
Exista in acest caz doua posibilitati de a determina iesirea din gestiune :
a) in situatia in care entitatea practica aceeasi cota de adaos comercial

-30% la toate produsele – descarcarea gestiunii ( pentru contul 378) se poate
face prin calcul invers, asa cum reiese din exemplul de mai jos:
Pentru a determina suma care trebuie scoasa din gestiune pornim invers calculul:
 Pretul de vanzare cu TVA = 75.000 lei
 Pretul de vanzare fara TVA = 75.000 / 1,19 = 63.025lei
 Adaosul comercial = Pretul de vanzare fara TVA x 30 / 130 lei = 14.544
lei
 Costul de achizitie = pretul de vanzare fara TVA – adaos comercial =
63.025 lei - 14.544 lei = 48.481 lei
% = 371 Marfuri 75.000

607 Cheltuieli privind marfurile 48.481
378 Diferente de pret la marfuri 14.544
4428 TVA neexigibila 11.975
b) in situatia mult mai probabila cand se practica cote diferite de
48
adaos comercial: se utilizeaza coeficientul K pentru a se descarca adaosul
comercial al marfurilor vandute, calculat dupa formula:
k = (sold initial C 378 + rulaj creditor 378) / (sold initial D 371 + rulaj debitor
371) mai puţin TVA neexigibil.
Adaosul comercial = k x preţul de vânzare fără TVA (venituri din vânzări mf).
Pentru exemplul nostru, la care presupunem solduri initiale 0 atat pentru 371 cat si
378 :
 Pretul de vanzare cu TVA = 75.000 lei
 Pretul de vanzare fara TVA = 75.000 lei / 1,19 = 63.025 lei
 K= 30.000 / (100.000 + 61.200 – 31.200) = 0,2308
 Adaosul comercial = 0,2308 x 63.025 lei = 14.544 lei
Notele contabile sunt aceleasi ca si mai sus.
Observatii :
 Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei;

documentul pe baza caruia se fac schimbarile este procesul verbal de
schimbare de pret.
Monografia contabila aferenta este :
371 Marfuri = %
378 Dif de pret la mf cu diferenta de pret fara TVA
4428 TVA neexigibila cu diferenta de TVA
 O societate poate avea magazine diferite, evidentiate in contabilitate ca

analitice diferite. Transferul de la un magazin la altul se face cu notele
contabile :
-iesirea din magazinul X:
% = 371 Marfuri/analitic X
378 Diferente de pret la marfuri /analitic X
4428 TVA neexigibila /analitic X
49
– intrarea in magazinul Y:
371 Marfuri/analytic Y = %
378 Diferente de pret la marfuri/analitic Y
4428 TVA neexigibila/analitic Y
Cazuri particulare de operaţii cu mărfuri:
1. Importul de mărfuri pe cont propriu:

- preţ în devize (valoare în vamă)
50.000$ x 3,3 lei/$ 165.000.0 lei
- taxa vamală 10% din valoarea în vamă 16.500.0 lei
- comision vamal 1% din valoarea în vamă 1.650,0 lei
- cost de achiziţie în vamă 183.150,0 lei
- TVA deductibilă 34.798,5 lei
a) Intrarea mărfurilor prin achiziţie la import:
371 = % 183.150
„Mărfuri” 401 „Furnizori” 165.000
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte 16.500
asimilate”
447 „Fonduri speciale, taxe şi vărsăminte 1.650
asimilate”
b) Plata în vamă a taxelor vamale, comisionului şi TVA:
% = 512 52.948,5
446 „Alte impozite, „Conturi curente la 16.500,0
taxe şi vărsăminte asimilate” bănci”
447 „Fonduri speciale, 1.650,0
taxe şi vărsăminte asimilate”
4426 „TVA deductibilă” 34.798,5
2. Intrarea mărfurilor prin aport în natură la capitalul social, înregistrată

în contabilitate la valoarea de utilitate, astfel:
456
371
= „Decontări cu asociaţii privind
„Mărfuri”
capitalul”
3. Intrarea mărfurilor cu titlu gratuit prin donaţii se înregistrează astfel:
371 = 7582 - valoare justă

„Mărfuri” „Venituri din donaţii
primite”
4. Ieşirea mărfurilor cu titlu gratuit, prin donaţii, exemplu la preţ de

vânzare cu amănuntul de 1.428 lei, TVA inclus 228 lei, adaos comercial (20%)
50
200 lei, cost de achiziţie 1.000 lei, se înregistrează astfel:
% = 371 1.428
6582 „Donaţii acordate” Mărfuri 1.000
4428 „TVA neexigibilă 228
şi concomitent:
635 = 4427 228
„Cheltuieli cu alte impozite „TVA
taxe şi vărsăminte asimilate” colectată”
5. Plusurile constatate la inventariere se înregistrează ca intrări în

gestiune, prin diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor la nivelul costului de
achiziţie.
Exemplu: la inventarierea anuală s-a constatat un plus de mărfuri, cu

următoarele date valorice:
- cost de achiziţie 900 lei;
- adaos comercial 30% 270 lei;
- TVA 19% 222 lei;
- preţ cu amănuntul cu TVA inclusă 1.393, lei.
Înregistrarea plusului de mărfuri este următoarea:
371 = % 1.393
„Mărfuri” 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 900
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”
4428 „TVA neexigibil” 270
222
6. Lipsurile constatate la inventariere, se înregistrează ca ieşiri din

gestiune, prin încărcarea corespunzătoare a cheltuielilor:
Exemplu: la inventarierea anuală s-au constatat lipsuri de mărfuri,

neimputabile, conform următoarelor date:
- cost achiziţie 400 lei;
- adaos comercial 20% 80 lei;
- TVA 19% 91,20 lei;
- preţ cu amănuntul inclusiv TVA 571,20 lei.
% = 371 571,20
607 „Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri” 400
4428 „TVA neexigibilă” 91,20
7. Lipsurile imputabile se înregistrează pentru scăderea din gestiune ca la

ex. 6, şi concomitent se înregistrează imputarea pentru recuperarea prejudiciului
de la persoana vinovată:
51
4282 = % preţ de
„Alte creanţe 758 „Alte imputare
în legătură cu venituri din
personalul” exploatare”
4427 „TVA
colectată”
8. Lipsurile datorate pierderilor din calamităţi naturale se înregistrează ca

ieşire de mărfuri prin creditul contului 371 „Mărfuri” la preţ de înregistrare şi
debitul contului 6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare”.
Dacă preţul de înregistrare folosit este preţul cu amănuntul cu TVA inclus, se
debitează şi conturile 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” pentru adaosul
comercial corespunzător şi 4428 „TVA neexigibilă”.
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor
Deprecierea stocurilor rezultă în situaţia în care valoarea realizabilă netă

este mai mică decât valoarea lor contabilă.
Relaţia la baza înregistrării deprecierii stocurilor este:
Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante =
Ajustari pentru deprecierea activelor circulante
În ipoteza creşterii valorii realizabile nete în exerciţiul următor, se
înregistrează:
Ajustari pentru deprecierea = Venituri din ajustari pentru deprecierea activelor
circulante
Metoda evidenţei deprecierii prin conturile de ajustări:
Constituirea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea

autofinanţării, adică prin includerea unor cote-părţi în cheltuielile de exploatare.
Pentru reflectarea contabilă a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor, în
Planul de conturi general a fost constituită grupa de conturi 39 „Ajustări pentru
deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”, care cuprinde un
subsistem de conturi sintetice de gradul I, create pe structura grupelor de stocuri,
astfel: 391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”, 392 „Ajustări pentru
deprecierea materialelor consumabile”, 393 „Ajustări pentru deprecierea
producţiei în curs de execuţie”, 394 „Ajustări pentru deprecierea produselor”, 395
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi”, 396 „Ajustări pentru
deprecierea animalelor”, 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”, 398
„Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”.
Ajustările constituite fiind surse de acoperire a pierderilor, toate conturile
de ajustări au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează la constituirea ajustărilor
prin includerea în cheltuielile de exploatare. Se debitează la utilizarea ajustărilor
(diminuarea sau anularea), prin includerea lor în venituri din exploatare. Prezintă
solduri creditoare care reflectă ajustările existente.
În corespondenţă cu conturile de ajustări funcţionează următoarele perechi
de conturi:
6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
activelor circulante”, cu 7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor
52
circulante”.
Exemplu
Situaţia ajustărilor aferente stocurilor la entitatea economică X se prezintă astfel:
Specificare Ajustări Ajustări Variaţia ajustărilor

existente necesare Suplimentare Reducere
Materii prime 300 180 120
Materiale consumabile 150 200 5
Materiale de natura 80 80
obiectelor de inventar
Producţie în curs de 100 140 40
execuţie
Produse finite 250 200 50
Animale
Mărfuri
Ambalaje 60 60
TOTAL 1.880 780 150 250
Înregistrări:
1. Suplimentarea ajustărilor existente la stocurile de materiale consumabile şi
produse în curs de execuţie şi constituirea unei ajustări la ambalaje:
6814 “Cheltuieli de = % 150

exploatare 391 “Ajustări pentru deprecierea 50
privind ajustările pentru materialelor consumabile”
deprecierea activelor 393 „Ajustări pentru deprecierea 40
circulante” producţiei în curs de execuţie
398 “Ajustări pentru 60
deprecierea ambalajelor”
2. Reducerea ajustărilor pentru stocurile de “Materii prime” şi “Produse

finite” şi anularea ajustării existente la “Materiale de natura obiectelor de
inventar”.
% = 7814 250
391 „Ajustări pentru „Venituri din 120
deprecierea materiilor prime” ajustări pentru
394 „Ajustări pentru deprecierea 50
deprecierea produselor” activelor”
392 „Ajustări pentru 80
deprecierea
obiectelor de inventar”
53
Rezumat
Unitatea de învăţare 3 prezintă contabilitatea operaţiilor cu mărfuri
precum şi pe acelea referitoare la deprecierea stocurilor. Operaţiileprivind
mărfurile includ şi metoda preţului de vânzare cu amănuntul.
Contabilitatea operaţiilor cu mărfuri este structurată în două părţi: operaţii
d eintrare, pe diferite căi, a mărfirulor şi ieşirea, consumul acestora.
Constituirea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea
autofinanţării, adică prin includerea unor cote-părţi în cheltuielile de exploatare.
1. O societate comercială achiziţionează mărfuri pe baza facturii: preţ de

cumpărare 12.000 lei, TVA 241 %; rabat 2%, remiză 3%, scont de
decontare 1%. Care este formula contabilă a aprovizionării, în condiţiile în
care scontul se contabilizează la primirea facturii?
a)
% = 401 14.144,93 lei
371 11.407,20 lei
4426 2.737,73 lei
401 = 767 114,07 lei
b)
% = 401 14.003,52 lei
371 11.293,13 lei
4426 2.710,39 lei
371 = 767 114,07 lei
c)
% = 401 13.607,20 lei
371 11.407,20 lei
4426 2.300 lei
401 = 767 114,07 lei
d)
371 = % 13.552,89 lei
401 13.438,82 lei
767 114,07 lei
2. O societate comercială se aprovizionează cu materii prime pe baza facturii:

1
In prezent cota de TVA este de 19%. Deoarece aceasta se modifică deseori, considerăm că nu este greșit dacă prezentăm aceste
grile cu cota de 24%, luând în considerare și deconectarea dintre contabilitate și fiscalitate.
54
preţ de cumpărare 100.000 lei, reducere comercială 7%, scont de decontare
3%, TVA 24%. Care este formula contabilă privind achiziţia în condiţiile
utilizării metodei inventarului intermitent.
a)
% = 401 113.100,4 lei
601 91.210 lei
4426 21.890,4 lei
b)
% = 401 121.890, 4 lei
601 100.000lei
4426 21.890,4 lei
c)
% = 401 115.320 lei
301 93.000 lei
4426 22.320 lei
d)
% = 401 115.320 lei
601 93.000 lei
4427 22.320 lei
3. O societate comercială efectuează operaţiuni privind stocul de materii

prime în exerciţiul N: stoc iniţial 20.000 lei, aprovizionări 50.000 lei preţ
de cumpărare, cheltuieli de transport 5.000 lei; consum în cursul
exerciţiului N 62.000 lei. La inventarierea efectuată la sfârşitul exerciţiului
N stocul faptic este de 14.500 lei. Ce înregistrare contabilă este la sfârşitul
exerciţiului N în condiţiile utilizării metodei inventarului permanent?
a)
301 = 7814 15.000 lei
b)
301 = 601 13.000 lei
c)
301 = 601 1.500 lei
d)
6814 = 291 1.500 lei
4. O societate deţine în stoc la 31 decembrie N 1.000 bucăţi produse finite al

căror cost de producţie efectiv este de 3,00 lei/buc. Preţul de piaţă al
produselor al sfârşitul exerciţiului N este de 3,200 lei/buc. Cheltuielile
necesare pentru realizarea vânzării reprezintă 150 lei/buc. Care este
valoarea produselor finite în bilanţul de la 31 XII N?
a) 3.000 lei.
55
b) 3.200 lei.
c) 2.850 lei.
d) 3.050 lei.
e) 3.150 lei.
5. O societate comercială ţine evidenţa mărfurilor la preţ de vânzare cu

amănuntul inclusiv TVA, adaosul comercial fiind de 30%. Se
aprovizionează cu mărfuri pe baza facturii: preţ de cumpărare 80.000 lei,
reducere comercială 5%, scont de decontare 2%, TVA 24%. Care este
formula de înregistrare a achiziţiei, ştiind că scontul se contabilizează la
primirea facturii?
a)
122.512 lei % = % 122.512 lei
98.800 lei 371 401 99.7120 lei
23.712 lei 4426
378 22.800 lei
371 = 4428 23.712 lei

b)
143.904,48 lei % = % 143.904,48 lei
116.052 lei 371 401 88.631,20 lei
27.852,48 lei 4426 378 22.800 lei
4428 32.473,28 lei
c)
112.951,2 lei % = % 112.951,2 lei
98.800 lei 371 401 88.631,2 lei
14.151,2 lei 4426 767 1.520 lei
378 22.800 lei
d)
130.201,2 lei % = % 130.201,2 lei
116.050 lei 371 401 88.631,2 lei
14.151,2 lei 4426 378 22.800 lei
4428 18.770 lei
6. O societate deţine un stoc iniţial de 1.000 bucăţi produse finite la cost de

producţie efectiv de 5 lei/buc. În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni:
obţinere de 2.000 buc. şi vânzare de 2.400 buc. la preţ de vânzare de 6
lei/buc., TVA 24%. Care sunt înregistrările operaţiunilor cu produse finite
în metoda inventarului permanent?
a)
345 = 711 10.000 lei
411 = % 17.856 lei

701 14.400 lei
56
4427 3.456 lei
711 = 345 12.000 lei

b)
345 = 711 10.000 lei
411 = % 17.856 lei

701 14.400 lei
4428 3.456 lei
c)
345 = 711 10.000 lei
% = 701 17.856 lei

411 14.400 lei
4426 3.456 lei
d)
345 = 711 10.000 lei
% = 701 17.856 lei

5121 14.400 lei
4428 3.456 lei
7. O entitate economică are ca activitate de desfacere cu amanuntul si dispune

la inceputul lunii martie de marfuri in valoare de 12.400 lei la pret cu
amanuntul inclusiv TVA de 2.400 lei, cu un adaos comercial de 2.000 lei.
Din “Jurnalul cumparaturilor” si “Jurnalul de vanzare” rezulta ca in cursul
lunii martie au avut loc urmatoarele operatii:
Se achizitioneaza si se receptioneaza marfuri stind ca: pretul de
cumparare de 14.000 lei, adaos commercial 25%, TVA 19%
S-au vandut marfuri, in numerar, in valoare de 14.000 lei, din care
TVA 2.235 lei
Se descarca gestiunea pentru marfurile vandute.
Sa se efectueze inregistrarile necesare dupa metoda inventarului permanent.
8. O entitate economică prezinta la 01.05.N urmatoarea situatie:

stoc initial de marfuri 2.500 lei
cumparari de marfuri 400 lei TVA 19%
vanzari de marfuri 1.500 lei TVA 19%
stoc final de marfuri 1.400 lei
Inregistrari in contabilitate dupa:
A – metoda inventarului intermitent;
B – metoda inventarului permanent.
9. O entitate economică se aprovizioneaza cu marfuri la costul de achizitie de

2.000 lei, TVA 19% pe care le vinde la pretul negociat de 2.500 lei. Se
incaseaza contravaloarea marfurilor vandute, se incheie conturile de
57
venituri si cheltuieli si se stabileste rezultatul final.
10. O entitate economică cumpara marfuri in valoare de 2.000 lei, adaos 20%,
TVA 19%, pe care le vinde in numerar populatiei, la pretul cu amanuntul,
calculate astfel:
pret de cumparare 2.000 lei
TVA/d 19% 480 lei
adaos comercial 20% 400 lei
Pret de vanzare cu amanuntul 2.400 lei fara TVA
TVA 19% 576 lei
Pret de vanzare cu amanuntul cu TVA 2.976 lei
11. O entitate economică care practica comertul en-gross, achizitioneaza marfa

la cost de achizitie de 20.000 lei, TVA 19%.
Marfurile se vand cu un adaos de 7%.
12. Situatia in conturi la o entitate economică la inceputul lunii mai este : 371
Sd 1.000 lei, 378 Sc 200 lei
Conform facturii nr.1200 se primesc marfuri, astfel:
pretul producatorului 4.000 lei
TVA 19% 960 lei
Total de plata 4.960 lei
Adaos comercial 30% 1.200 lei
Pretul comerciantului 5.960 lei
Se vand marfuri in valoare de 5.000 lei, TVA 19% . Se incaseaza pretul de
vanzare si se descarca gestiunea pentru marfurile vandute.
13. O entitate economică de comert cu ridicata, cumpara conform facturii

nr.1300, marfuri in valoare de 10.000 lei, TVA 19%, adaos comercial 10%,
pe care le vinde, conform facturii nr.1620 SC CRISUL SA, unitate cu
amanuntul, care vinde marfurile in numerar populatiei, cu un adaos
comercial de 20 %. Inregistrari in contabilitatea ambelor societati.
14. O entitate economică societate de comert en-detail, are la inceputul lunii

iunie, urmatoarea situatie in conturi:
371 Sd 14.640 lei
378 Sc 2.000 lei
4428 Sc 2.640 lei
In cursul lunii iunie s-au primit marfuri la costul de achizitie de 70.000 lei
si au fost vandute marfuri la pretul complet cu amanuntul de 117.800 lei.
Adaosul practicat este de 20%, iar TVA 19%.
15. O entitate economică receptioneaza marfurile sosite cu factura nr.1020, de

la SC MEDA SA cu urmatoarele elemente:
marfa: 10.000 buc x 2 lei/buc 20.000 lei
TVA 19% 4.800 lei
Total factura 24.800 lei
Nota de intrare receptie (NIR) intocmita pe baza receptiei consemneaza:
cantitatea primita 9.990 bucati;
minus 10 bucati din vina furnizorului;
58
valoarea minus: 10 bucati x 2 lei = 20 lei.
Inregistrari la SC CRISUL SA si la SC MEDA SA.
16. O entitate economică receptioneaza marfurile sosite cu factura nr. 1500 cu

urmatoarele elemente:
marfa: 1.000 buc x 2 lei/buc 2.000 lei
TVA 19% 480 lei
Total factura 2.480 lei
La receptie se constata lipsa a 100 bucati, pentru care este vinovat carausul
si caruia i se imputa suma de 200 lei (100 buc x 2 lei/buc). Se primeste
factura nr. 1100 de la caraus pentru transportul efectuat de 500 lei, care se
achita, mai putin debitul avut.
- Editura Universității din București, 2019, pg 166 – 174 , 178 - 180
59
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii
Cuprins
Introducere .......................................................................................................................... 60
Obiectivele unităţii de învăţare................................................................................................ 60
4.1. Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii ......................................................... 60
4.2. Contabilitatea creanţelor întreprinderii ..................................................................... 62
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe ........................................................................... 62
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din vânzări la export ................................................. 65
4.3. Contabilitatea obligaţiilor ......................................................................................... 66
Test de evaluare a cunoştinţelor .............................................................................................. 74
Bibliografie recomandată. ....................................................................................................... 74
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu structura şi cu noţiunile
de bază ale contabilităţii relatiilor cu tertii, cu sistemul conturilor de datorii si
de creante, cu caracteristicile si funcţiile contabilităţii privind relatiile cu tertii.

Studiind unitatea veţi fi capabili:
 să delimitati structurile privind relatiile cu tertii;
 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de creante şi datorii;
 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de datorii si creante
privind personalul;
4.1.Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii
În contabilitatea creanţelor şi datoriilor se reflectă operaţiile economico

- financiare referitoare la livrările de bunuri între clienţi şi furnizori, a
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi a altor operaţiuni efectuate
în baza contractelor încheiate, sau ca efect al legilor.
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii
în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate şi entităţile controlate în
comun, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
Datoriile pe termen scurt reprezintă fondurile furnizate de terţi -
60
denumiţi, generic creditori - pentru care unitatea trebuie să acorde un
echivalent valoric sau o contraprestaţie. Asemenea datorii funcţionează din
momentul angajării până în momentul plăţii lor.
Creanţele pe termen scurt reprezintă valori economice avansate
temporar terţilor - persoane fizice sau juridice numite generic debitori –
pentru care urmează să primească un echivalent valoric.
Pentru recunoaşterea elementelor de creanţe şi datorii în situaţiile
financiare se va ţine seama de două criterii care trebuie îndeplinite cumulativ:
- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru active)
respectiv a unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru
datorii);
- evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din
evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
Trebuie făcută distincţia între o obligaţie actuală şi un angajament

viitor. Decizia conducerii de a achiziţiona active în viitor nu reprezintă prin ea
însăşi o obligaţie prezentă. În mod normal obligaţia apare numai în momentul
livrării activului sau în momentul în care există un acord irevocabil de
cumpărare a activului.
Stingerea unei obligaţii prezente implică de obicei renunţarea de către
entitate la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul
satisfacerii cererilor celeilalte părţi. Stingerea unei obligaţii prezente se poate
face în mai multe moduri, de exemplu prin:
a) plata în numerar;
b) transferul altor active;
c) prestarea de servicii;
d) înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie; sau
e) transformarea obligaţiei în capital propriu.
O datorie este clasificată ca fiind pe termen scut, denumită şi curentă

atunci când:
 se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare;
sau
 este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Evaluare:
Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul intrării lor în

entitate, adică în momentul apariţiei lor din punct de vedere juridic, a livrării
bunurilor, lucrărilor şi serviciilor, a acordării / primirii unor sume către / de la
terţi, care se face la valoarea nominală înscrisă în documente
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută se face în lei, la
cursul de schimb la data efectuării operaţiilor, iar diferenţele de curs valutar
apărute între data înregistrării creanţei / datoriei exprimate în valută şi data
încasării, se înregistrează pe seama cheltuielilor, respectiv veniturilor din
diferenţe de curs valutar.
Diferenţele de curs valutar apărute între data înregistrării creanţei /
61
datoriei cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute şi data încasării, se
înregistrează pe seama altor cheltuieli, respectiv venituri financiare.
Pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor curente care vor fi

recunoscute în situaţiile financiare se vor respecta la evaluare următoarele
reguli:
Creanţele şi datoriile se evaluează la inventar, în vederea reflectării

în bilanţ la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Evaluarea se face
prin scrisori de confirmare de sold în relația cu alte entități economice și prin
solicitarea Fișei sintetice privind creanțele ANAF față de entitate.
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă a
creanţelor, se înregistrează ajustări pentru deprecierea creanţelor.
Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de
valoare.
Datorii: diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
Creanţele şi datoriile exprimate în valută şi cele cu decontare în lei
în funcţie de cursul unei valute se vor evalua la cursul de schimb valutar
comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul
prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.
4.2.Contabilitatea creanţelor întreprinderii
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe
Pentru reflectarea în contabilitate a creanţelor se utilizează un sistem

de conturi, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 4111
“Clienţi”, 413 “Efecte de primit”, 4118 “Clienţi incerţi sau în litigiu”, 418
“Clienţi - facturi de întocmit”, 409-„Furnizori - debitori”, 461 “Debitori
diverşi” şi altele.
Toate aceste conturi au funcţie contabilă de activ. Debitul acestor
conturi reflectă drepturi ale întreprinderii, provenind din contravaloarea
bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe
valoarea adăugată eferentă, avansuri acordate furnizorilor, contravaloarea
pagubelor aduse entităţii, precum şi diferenţele nefavorabile de curs valutar la
operaţiile în devize la sfârşitul exerciţiului financiar. Creditul acestor conturi
reflectă drepturile încasate de la terţe persoane. Prezintă solduri debitoare care
reflectă drepturi cuvenite.
Contul 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul” are funcţie
contabilă de activ – datorii. Acest cont reflectă atât creanţele din acţiunile
subscrise de asociaţi şi nevărsate, cât şi cotele părţi din capitalul social de
rambursat către asociaţi.
Creanţe din vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial clienţilor

interni se înregistrează în debitul contului sintetic 4111 “Clienţi”, respectiv
conturile analitice corespunzătoare, la preţul negociat al bunurilor şi serviciilor
62
plus alte cheltuieli facturate acestora - cheltuieli de transport prin unităţi
specializate, cu mijloace proprii de transport, ambalajele consignate, taxa pe
valoarea adăugată colectată.
4111 = %
„Clienţi” 70x „Cifra de afaceri netă”
4427 “TVA colectată”
a) În cazul acceptării la plată a unor efecte comerciale de încasat, se

înregistrează:
413 = 4111
„Efecte de primit” „Clienţi”
Remiterea efectelor comerciale către bancă spre încasare se

înregistrează:
5113 = 413
„Efecte de încasat” „Efecte de primit”
Încasarea prin bancă a efectelor comerciale remise:

% = 5113 valoarea efectului
5121 „Efecte de încasat” valoarea netă încasată
“Conturi la bănci în lei„
627 comisionul datorat băncii
“Cheltuieli cu serviciile
bancare asimilate”
b) Primirea unor avansuri de la clienţi se înregistrează:
4111 = %
“Clienţi” 419 “Clienţi-creditori”
4427 „TVA colectată”
Încasare avans:
5121 = 4111
“Conturi la bănci în lei” “Clienţi”
Factura finală:
4111 „Clienţi” = %
7xx „Venituri...”
Stornarea facturii de avans
% = 4111 „Clienţi”
419 “Clienţi – creditori”
4427 “TVA colectată”
63
c) Înregistrarea clienţilor incerţi sau în litigiu:
4118 = 4111
„Clienţi incerţi sau în litigiu” „Clienţi”
Constituire ajustări pentru deprecierea creanţelor:
6814 = 491
„Cheltuieli de exploatare privind ajustarile „Ajustări pentru
pentru deprecierea activelor circulante” deprecierea creanţelor”
Scoaterea din evidenţă a clienţilor incerţi:
654 = 4118
„Pierderi din creanţe” „Clienţi incerţi sau în litigiu”
Reactivarea clienţilor scoşi din evidenţă:
4111 „Clienţi” = 754 „Venituri din creanţe reactivate şi

debitori diverşi”
Refuzurile de plată ale clienţilor din diverse cauze (calitatea

necorespunzătoare a bunurilor primite, livrarea de bunuri neincluse în contract
sau necomandate etc.) în acelaşi exerciţiu financiar în care a avut loc
operaţiunea de vânzare, se corectează prin înregistrarea în conturile 411
"Clienţi", 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor", 607 "Cheltuieli privind
mărfurile" şi 371 "Mărfuri".
În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în
exerciţiul financiar precedent, corecţia se înregistrează la data bilanţului în
contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit", respectiv contul 408 "Furnizori -
facturi nesosite" şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care
se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului.
Exemplu:
- pentru mărfurile livrate clienţilor fără a fi întocmite facturi până la
sfârşitul exerciţiului, în valoare de 2.000 lei preţ vânzare, TVA 19%, se
efectuează următoarea înregistrare la închiderea exerciţiului “N”:
418 = % 2.380
“Clienţi - facturi de întocmit” 707 “Venituri din 2.000
vânzarea mărfurilor”
4428 “TVA – neexigibilă” 380
În exerciţiul „N+1” se întocmeşte factura, preţul de vânzare = 2.100

lei, TVA 19%:
64
411 = % 2.499
“Clienţi” 707 „Venituri din 2.100
4427 “TVA colectată” 399
Se stornează înregistrarea din exerciţiul N:

418 = % 2.380
“Clienţi - facturi de întocmit” 707 “Venituri din 2.000
Sau:
% = 418 2.380
707 “Venituri din “Clienţi - facturi 2.000
vânzarea mărfurilor” de întocmit”
Diferenţa în plus de facturat se înregistrează:
4111 = %
„Clienţi” 70 „Cifra de afaceri Diferenţa în plus la preţul de vânzare
netă”
4427 „TVA colectată” TVA aferentă diferenţei
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din

vânzări la export
Exemplu:
Se exportă mărfuri pe cont propriu, condiţie de livrare CIF (cost

asigurare şi navlu):
VALOARE EXTERNĂ FOB 1800 USD x 3,10 lei/USD = 5.580 lei

+ transport extern 200 USD x 3,10 lei/USD = 620 lei
= valoare externă CIF 2000 USD x 3,10 lei/USD = 6.200 lei
- asigurare 100 USD x 3,10 lei/USD = 310 lei
Livrarea mărfurilor la extern:
4111 = % 6.200
„Clienţi” 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 5.580
708 „Venituri din activităţi diverse” 620
Plata cheltuielilor de asigurare:
613 „Cheltuieli cu primele de = 401 „Furnizori” 310

asigurare”
65
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 310
Încasarea de la extern a mărfurilor, la curs de 3,3 lei-USD:
- valoare de încasare 2000 USD x 3,30 lei/USD = 6.600 lei

- valoare în lei la livrare 2000 USD x 3,10 lei/USD = 6.200 lei
Diferenţă de curs valutar(+) 400 lei
5124 = % 6.600
„Conturi la bănci în valută” 4111 „Clienţi” 6.200
765 „Venituri din 400
diferenţe de curs valutar”
Înregistrarea facturii de cheltuieli transport extern:
- valoarea la cursul din factură 200 USD x 3,00 lei/USD = 600 lei
624 „Cheltuieli cu transportul = 401 „Furnizori” 600

de bunuri şi persoane”
Plata cheltuielilor de transport, cursul zilei – 3,30 lei/USD
- valoarea în lei/ziua plăţii = 660lei

- valoarea în lei/ziua facturării = 600 lei
Diferenţă de curs valutar(-) 60 lei
% = 5124 660
401 „Furnizori” „Conturi la bănci în valută” 600
665 „Cheltuieli din 60
diferenţe de curs valutar”
Ce sunt creantele?
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………
Sa se inregistreze urmatoarele operatii economice:
Se acceptă la plată un efecte comercial de încasat de la clienti
……………………………………………………………………………………………………..……
Înregistrarea clienţilor incerţi sau în litigiu ……………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
4.3.Contabilitatea obligaţiilor
Obligaţiile sau datoriile unităţii economice faţă de alte persoane

juridice sau fizice se grupează astfel:
- obligaţii faţă de furnizorii de bunuri, lucrări şi servicii;
- obligaţii faţă de personalul angajat privind drepturile cuvenite acestora
pentru munca prestată;
- obligaţii privind contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială;
- obligaţii faţă de stat privind plata impozitelor, taxelor şi vărsămintelor;
- obligaţii faţă de alte persoane juridice şi fizice.
66
Evaluarea datoriilor se face în mod curent în momentul creării
obligaţiilor faţă de terţi, la valoarea nominală de rambursare (plată)
consemnată în documente, şi evaluarea la întocmirea bilanţului, când se face
comparaţia între valoarea curentă şi cea actuală şi se pot constata creşteri sau
micşorări de valoare.
Creşterea de valoare a unui element de datorie, considerată definitivă,
şi care trebuie considerată ca atare, deci ca o creştere a datoriei, suportată de
întreprindere ca o cheltuială, sau o datorie considerată nedefinitivă
(reversibilă), şi se evidenţiază ca un provizion. Micşorarea valorii unui
element de datorie, considerată definitivă se evidenţiază ca o reducere de
datorie, respectiv ca un venit, sau este considerată nedefinitivă şi atunci nu se
înregistrează, menţinându-se în contabilitate la valoarea de înregistrare.
Obligaţiile faţă de furnizori privind bunurile, lucrările şi serviciile

cumpărate de la aceştia pe credit comercial sunt reflectate prin următoarele
conturi sintetice de gradul I: 401 “Furnizori”, 403 “Efecte de plată”, 404
“Furnizori de imobilizări”, 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”, 408
“Furnizori - facturi nesosite”, 419 “Clienţi creditori”.
Toate aceste conturi sunt conturi de obligaţii, cu funcţie contabilă de
pasiv.
Contul 401 „Furnizori” reflectă în credit valoarea bunurilor intrate în
entitate la preţul de achiziţie, diferenţele nefavorabile de curs valutar la
închiderea exerciţiului financiar, valoarea materialelor nestocabile incluse
direct pe cheltuieli, valoarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate de terţi,
valoarea facturilor primite, înregistrate anterior ca facturi de întocmit; taxa pe
valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor. Pe debitul acestui cont se
reflectă: plăţile efectuate către furnizori; reluarea diferenţelor. nefavorabile de
curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului anterior; valoarea efectelor
comerciale acceptate de furnizori; diferenţele favorabile de curs valutar
aferente datoriilor în devize către furnizorii externi; valoarea avansurilor
regularizate cu furnizorii; valoarea sconturilor obţinute de la furnizori. Soldul
este creditor şi reflectă sumele datorate furnizorilor.
Contul 403 „Efecte de plată” este utilizat pentru evidenţierea
obligaţiilor de plată faţă de furnizori, stabilite pe bază de efecte comerciale.
Creditul acestui cont reflectă: valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la
ordin subscrise: diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea
exerciţiului, în devize, ce urmează a se deconta în exerciţiul următor prin
efecte comerciale. Debitul acestui cont reflectă plăţile efectuate la scadenţă pe
bază de efecte; diferenţele favorabile de curs valutar constatate la închiderea
exerciţiului; reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului, aferente datoriilor ce se decontează prin efecte. Soldul
este creditor şi reflectă obligaţii de plată prin efecte.
Contul 404 „Furnizori de imobilizări” funcţionează asemănător
contului 401 „Furnizori”, cu deosebirea de conţinut, că se utilizează cu ocazia
achiziţionării de imobilizări şi nu pentru active circulante.
Contul 408 “Furnizori - facturi nesosite” se creditează cu valoarea
facturilor nesosite pentru furnizările de bunuri, lucrări şi servicii (inclusiv taxa
pe valoarea adăugată), a căror valoare este suficient de bine cunoscută şi care
se referă la cheltuieli ce trebuie incluse în exerciţiul la care acestea se referă.
Se debitează cu valoarea facturilor sosite; cu reluarea diferenţelor nefavorabile
67
de curs valutar, înregistrate la închiderea exerciţiului anterior; cu diferenţele
favorabile de curs valutar constatate la închiderea exerciţiului de faţă. Soldul
debitor reflectă valoarea facturilor nesosite.
Contul 419 „Clienţi creditori” este utilizat pentru evidenţierea
avansurilor şi aconturilor încasate de la clienţi în contul bunurilor ce urmează a
fi livrate. Creditul acestui cont reflectă sumele încasate de la clienţi în
conturile de disponibilităţi băneşti, reprezentând avansuri sau aconturi pentru
livrările de bunuri, lucrări şi servicii viitoare; diferenţele nefavorabile de curs
valutar înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor în devize către
clienţi. Debitul acestui cont reflectă: valoarea avansurilor şi aconturilor
încasate de la clienţi decontate cu aceştia pentru bunurile livrate, lucrările sau
serviciile prestate; diferenţele favorabile de curs valutar constatate la
închiderea exerciţiului; reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar
înregistrate la închiderea exerciţiului anterior, aferente datoriilor în devize faţă
de clienţi. Soldul este creditor şi reflectă sumele datorate clienţilor.
Datoriile faţă de cumpărări de stocuri de la furnizorii interni, în cazul
evidenţei stocurilor prin metoda inventarului permanent se înregistrează în
creditul contului 401 “Furnizori” desfăşurat pe analitice deschise pe fiecare
furnizor, în corespondenţă cu debitul contului de stocuri respectiv şi a contului
4426 “TVA deductibilă”.
Exemple:
1. Se cumpără materii prime la preţ negociat de 2.000 lei, înscris în
factura furnizorului, TVA 19%:
% = 401 2.380
301 “Materii prime” „Furnizori” 2.000
2. a. Se recepţionează lucrări de reparaţii executate de terţi la preţul

negociat prin contract de 1.000 lei pentru care nu s-a primit factura:
% = 408 1.190
611 “Cheltuieli de “Furnizori-facturi nesosite” 1.000
întreţinere şi reparaţii”
4428 “TVA neexigibilă” 190
b. La primirea facturii furnizorului, în care este inclus preţul de

1.200 lei, se efectuează următoarele înregistrări:
408 = % 1.190
„Furnizori - facturi 611 “Cheltuieli de 1.000
nesosite” întreţinere şi reparaţii”
% = 401 1.428
611 „Cheltuieli de “Furnizori” 1.200
întreţinere şi reparaţii”
68
3. Se emite un efect de comerţ (bilet la ordin) pentru factura
înregistrată la ex. 1:
401 403 “Efecte de

= 2.420
“Furnizori” plătit”
La primirea extrasului de cont care dovedeşte achitarea contravalorii

biletului la ordin:
403 “Efecte de 5121 „Conturi la bănci

= 2.420
plătit” în lei”
Datoriile din achiziţii de stocuri de la furnizorii externi sunt reflectate

similar în creditul contului 401 “Furnizori”, pe baza facturilor care includ
preţul în devize, transformat în lei la cursul zilei pentru înregistrarea în
contabilitate, iar plata datoriilor la scadenţă se înregistrează echivalentul în lei
al preţului în devize, la cursul zilei plăţii.
La sfârşitul lunii, datoriile în valută neachitate sunt evaluate la cursul
valutar al ultimei zile bancarew a lunii, iar din compararea acestor valori cu
valorile contabile ale datoriilor (evaluate la cursul valutar la data înregistrării)
apar diferenţe de curs valutar.
Exemplu:
1 .Se cumpără mărfuri de la un furnizor extern, în valoare de 2.000
USD, cursul zilei 3,00 lei/ USD. Înregistrarea aprovizionării cu mărfuri este
următoarea:
371 „Mărfuri = 401 “Furnizori” 6.000
2. Se achită factura furnizorului extern, cursul valutar al zilei 3,20

lei/USD:
% = 5124 6.400
401 “Furnizori” “Conturi la bănci în 6.000
665 “Cheltuieli din devize” 400
diferenţe de curs
valutar”
În ipoteza scăderii cursului valutar, diferenţa favorabilă de curs

reprezintă un venit înregistrat în creditul contului 765 „Venituri din diferenţe
de curs valutar”.
În cazul cumpărării de imobilizări pe credit comercial, contul de datorii
utilizat este contul 404 “Furnizori de imobilizări”.
În economia concurenţială se operează cu reduceri de preţ, motivate de
fidelitatea clientului, atragerea clientului spre cumpărare, achitarea înainte de
termen a unei datorii etc.
Creanţe şi datorii comerciale cu reduceri comerciale şi financiare

69
În literatura de specialitate sunt recunoscute două categorii de reduceri de
preţ:
- reduceri comerciale, care influenţează direct mărimea netă a unei
facturi;
- reduceri financiare, numite şi sconturi, sconturi de decontare sau
sconturi de casă.
Reducerile comerciale sunt:
Rabatul, reprezintă reducerea practicată asupra preţului de vânzare
convenit anterior, motivată de unele defecte de calitate a bunurilor
comercializate, de nerespectarea unor clauze contractuale privind
caracteristicile obiectului vânzării.
Remiza este reducerea asupra preţului curent de vânzare, în funcţie de
volumul vânzărilor sau de importanţa clientului în relaţiile comerciale ale
unităţii. Remiza se aplică în cotă procentuală la preţul brut.
Risturnul este reducerea calculată asupra ansamblului operaţiilor
efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.
Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual
asupra unei creanţe decontate înainte de scadenţa normată. Pentru furnizor
scontul reprezintă o cheltuială financiară iar pentru client reprezintă un venit
financiar.
Menţionăm următoarele reguli privind metodologia de calcul şi
contabilizare a reducerilor:
- toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;
- reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
- reducerile se determină în cascadă, respectiv fiecare categorie de
reducere se aplică asupra “netului anterior;
- ordinea calculării reducerilor comerciale este următoarea: rabat,
remiză, risturn;
- scontul de decontare se aplică după ultima reducere comercială,
adică la netul comercial;
- taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul “net stabilit;
- reducerile comerciale acordate iniţial, înscrise în factura întocmită în
momentul vânzării, reduc costul de achiziţie;
- reducerile comerciale ulterioare: la cumpărător reduc costul de
achiziţie. În cazul în care stocurile pentru care s-a acordat reducerea
nu se mai află în entitate (au fost consumate), acestea se vor
înregistra în creditul contului 609 „Reduceri comerciale primite”, pe
seama conturilor de terţi.
- la furnizor: reducerile comerciale acordate ulterior facturării,
indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în
contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama
conturilor de terţi.
- reducerile financiare - scontul de decontare - se contabilizează ca o
cheltuială financiară în contabilitatea Furnizorului şi ca un venit
financiar în contabilitatea clientului.
Exemplu:
Presupunem o factură pentru vânzări de mărfuri care conţine
următoarele date: valoarea brută totală a mărfurilor vândute 3.000 lei; rabat
70
- 5%; remiza pentru importanţa clientului 10%; scontul de decontare pentru
plata înainte de scadenţă 2%; TVA 19%.
FACTURA
Valoarea brută a mărfurilor vândute 3.000,00 lei
(-) Rabat 5% x 3.000 lei 150,00 lei
2.850,00 lei
(-) Remiza 10% x 2.850ei 285,00 lei
NET COMERCIAL 2.565,00 lei
(-) Scont de decontare 2% x 2.565 lei 51,30 lei
NET FINANCIAR 2.513,70 lei
(+)TVA: 19% x 2.513,70 lei 477,60 lei
NET DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 2.991,30 lei
Contabilizarea stocurilor cu reduceri consemnate în factura iniţială:
Detaliu de factură:
Mărfuri 3.000 lei
Rabat 5% 150 lei
2.850 lei
Remiza 10% 285 lei
NET COMERCIAL 2.565 lei
Scont de decontare (2% x 2.565) 51,30 lei
NET FINANCIAR 2.513,70 lei
TVA 19% x 2.513,70 477,60 lei
NET DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 2.991,30 lei
Înregistrarea facturii cu reducerile comerciale:
% = 401 “Furnizori” 3.052,35

371 „Mărfuri” 2.565
Înregistrarea scontului:
%
61,05
401 767 “Venituri din sconturi
= 51,30
„Furnizori” obţinute”
9,75
4426 „TVA deductibilă”
Decontarea facturii:
512 „Conturi curente la

401 Furnizori” = 2.991,30
bănci”
În cazul în care reducerea comercială (remiza) în valoatre de 285 lei

se primeşte ulterior, iar mărfurile au fost vândute la data primirii, aceasta se
înregistrează:
71
401 „Furnizori” = % 339,15
609”Reduceri comerciale primite” 285,00
4426 „TVA deductibil” 54,15
Dacă mărfurile nu s-au vândut până la data primirii reducerii, în
factura de mai sus, în loc de contul 609 se va folosi contul 371 Mărfuri.
Exemplul 2.
Se vând mărfuri cu preţul de vânzare de 1.100 lei, reducere înscrisă în factura

100 lei. TVA 19%.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1.190

707 Venituri din vanzarea marfurilor (100) discount
4427 TVA colectata 190
La cumparator:
% = 401 Furnizori 1190

371 marfuri 1000
4426 TVA deductibila 190
2. Discounturi sub forma de produse cu pret 0

Considerăm că produsele acordate cu pret 0 reprezinta reduceri comerciale si
nu sunt livrari de bunuri cu titlu gratuit. In consecinta, se fac urmatoarele
inregistrări contabile:
Bunurile acordate gratuit au valoarea de 100 lei.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1190
707 Venituri din vanzarea marfurilor 1100
707 Venituri din vanzarea marfurilor (100)
4427 TVA colectata 190
607 Cheltuieli privind marfurile = 371 Marfuri cu valoarea la cost a

marfurilor vandute
607 Cheltuieli privind marfurile = 371 Marfuri cu valoarea la cost a bunurilor

acordate ca discount
La client:
In cazul in care bunul primit cu titlu de discount este de aceeasi natura ca cele
achizitionate, valoarea platita se va imparti la cantitatea de bunuri primita si
va rezulta astfel un cost de achizitie unitar mai mic. Inregistrarile contabile
sunt cele de mai sus
In cazul in care bunul primit cu titlu gratuit este diferit de cele achizitionate,
72
consideram ca acesta se inregistreaza in felul urmator:
% = 401 Furnizori 1309

371 Marfuri 1000
303-pt bunurile primite cu titlu de discount 100
4426 TVA deductibila 209
603- pt bunurile primite cu titlu de discount = 303 Obiecte de inventar 100

603 Cheltuieli cu obiectele de inventar = 401 Furnizori (100)
si
401 Furnizori = 4426 TVA deductibila 19
Reducerile comerciale sunt:

............................................................................................................................. ......................
............................................................................................................................. .....................
În ipoteza scăderii cursului valutar, diferenţa favorabilă de curs reprezintă ...........................................
...................................................................................................................................................................
Ce reprezinta formula contabila:
401 „Furnizori” = % X+Y lei
512 „Conturi curente la bănci” X lei
767 “Venituri din sconturi obţinute” Y lei
Rezumat
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii
în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate şi entităţile controlate în
comun, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
Pentru recunoaşterea elementelor de creanţe şi datorii în situaţiile
financiare se va ţine seama de două criterii care trebuie îndeplinite cumulativ:
- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru active)
respectiv a unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru
datorii);
- evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul intrării lor în
entitate, adică în momentul apariţiei lor din punct de vedere juridic, a livrării
bunurilor, lucrărilor şi serviciilor, a acordării / primirii unor sume către / de la
terţi, care se face la valoarea nominală înscrisă în documente
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută se face în lei, la
cursul de schimb la data efectuării operaţiilor, iar diferenţele de curs valutar
apărute între data înregistrării creanţei / datoriei exprimate în valută şi data
încasării, se înregistrează pe seama cheltuielilor, respectiv veniturilor din
diferenţe de curs valutar.
Diferenţele de curs valutar apărute între data înregistrării creanţei /
datoriei cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute şi data încasării, se
înregistrează pe seama altor cheltuieli, respectiv venituri financiare.
Pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor curente care vor fi

recunoscute în situaţiile financiare se vor respecta la evaluare următoarele
reguli:
73
Creanţele şi datoriile se evaluează la inventar, în vederea reflectării
în bilanţ la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă a
creanţelor, se înregistrează ajustări pentru deprecierea creanţelor.
Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de
valoare.
Datorii: diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
Creanţele şi datoriile exprimate în valută şi cele cu decontare în lei
în funcţie de cursul unei valute se vor evalua la cursul de schimb valutar
comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul
prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.

1. Ce operaţii se includ în categoria decontărilor cu terţii?
2. Ce reprezintă datoriile pe termen scurt?
3. Ce reprezintă creanţele?
4. Ce reprezintă creanţele comerciale?
5. Ce sunt efectele comerciale?
6. În luna august furnizorul X livrează clientului Y produse finite fără
factură, preţ de vânzare 30.000 lei, TVA 19%. În luna septembrie
clientul Y primeşte factura emisă de furnizor pentru preţul de 27.000
lei, TVA 19%. Cum se înregistrează factura emisă în contabilitatea
furnizorului?
7. O societate comercială livrează unui client mărfuri în următoarele
condiţii:
a. Marfa A: valoare brută 100.000 lei, rabat 3%, TVA 19%;
b. Marfa B: valoare brută 60.000 lei, remiză 3%, TVA 19%.
Transportul mărfurilor este asigurat de furnizor şi facturat
clientului, pentru cheltuieli totale de 3.000 lei, TVA 19%.
Se cere înregistrarea facturării mărfurilor şi a cheltuielilor de
transport.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la
bursă - Editura Universității din București, 2020, pg 181 - 195
74
Unitatea de învăţare 5. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul, asigurările
şi protecţia socială, bugetul statului
Cuprins
Introducere .......................................................................................................................... 75
5.1. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind salariile ............................................. 75
5.2. Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi protecţia socială ................................. 80
5.3. Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat ..................................................... 81
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit ...................................................................... 82
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate bugetului statului ..... 83
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte .............................................. 90
Rezumat ............................................................................................................................... 92
Introducere
Scurtă descriere a conţinutului unităţii de învăţare

Definirea competenţelor specifice unităţii de învăţare curente, utilizând
verbe cuantificabile similare cu cele aplicate pentru descrierea
competenţelor generale ale cursului
5.1.Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind salariile
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza

contractului individual de muncă2. Pentru munca prestată în baza contractului
individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Fiecare entitate economică îşi stabileşte un sistem propriu de salarizare
format din următoarele elemente structurale: sistemul tarifar, sistemul de sporuri,
formele de salarizare, formele de premiere şi alte elemente. Ţinând seama de
2
Codul muncii
75
aceste elemente la negocierea cu angajaţii se întocmeşte contractul individual
de muncă în care se stabileşte salariul individual.
Salariul individual se stabileşte pornind de la salariul minim pe ţară pentru
un timp de lucru de 170 ore în medie pe lună şi a unui tarif orar minim pe ţară,
astfel:
S = Nr. ore x tarif/oră
Sistemul tarifar va cuprinde deci, tarife de plată orare, zilnice şi lunare,

cărora le vor corespunde salarii orare, zilnice şi lunare.
Salariile lunare individuale stabilite prin contractele individuale de muncă
trebuie să fie mai mari sau egale cu salariul minim pe ţară.
Entităţile economice care utilizează personal angajat pot folosi
următoarele forme de salarizare: salarizarea în acord; salarizarea pe bază de cote
procentuale din veniturile realizate sau din producţia obţinută; salarizarea în regie
sau după regimul lucrat.
Salarizarea în acord ţine seama de volumul lucrărilor executate sau
produselor obţinute şi se poate determina individual, sau colectiv dacă la
realizarea unei lucrări sau cantităţi de produs participă o echipă de specialişti. de
diverse calificări.
Salarizarea în regie se aplică în special la personalul din birouri, unde într-
un anumit număr de ore trebuie efectuat volumul de lucrări prevăzut în normele
de muncă şi normativele de personal.
Salarizarea sub forma cotelor procentuale din producţia obţinută se
poate aplica în întreprinderi care produc produse de strictă necesitate, în special
în unităţi de producţie agricolă.
Sistemul de sporuri cuprinde o serie de sporuri la salariul de bază, cum
sunt: sporuri pentru vechimea în muncă; sporuri pentru condiţii deosebite, cum
sunt: mediu toxic, periculoase, grele etc.; sporuri pentru orele lucrate suplimentar
peste programul de lucru, duminica, sau în zilele de sărbători legale; spor pentru
lucru de noapte; spor de şantier, pentru condiţii de izolare; sporuri pentru
exercitarea unor funcţii suplimentare; spor pentru folosirea unor limbi străine;
precum şi spor de fidelitate faţă de întreprindere.
Sistemul de premiere cuprinde premii acordate în scopul stimulării
salariaţilor, astfel: premii acordate din fondul de salarii, şi, premii acordate din
fondul de participare la profit. Criteriile pe baza cărora se realizează premierea,
obiectul premierii, modalităţile de constituire a surselor de premiere şi alte
elemente legate de ele se stabilesc tot prin contractele colective de muncă.
La baza determinării şi înregistrării drepturilor de salarii şi a altor drepturi
cuvenite angajaţilor se utilizează un sistem de documente, care cuprinde: Lista de
avans chenzinal, Stat de salarii, Lista de indemnizaţii pentru concediul de odihnă,
Ordin de deplasare, Decont de cheltuieli.
Pentru cunoaşterea salariilor şi a celorlalte drepturi de salarii cuvenite şi
plătite la nivelul locurilor de activitate şi la nivelul compartimentelor funcţionale:
salarii, financiar-contabilitate se întocmesc documente cu caracter tehnic-operativ
cum sunt: Fişa de evidenţă a salariilor (pe fiecare angajat), Desfăşurătorul
indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat; Drepturi băneşti -
chenzina I (extras), Drepturi băneşti - chenzina II (extras).
76
Conturile privind salariile datorate
Salariul, în funcţie de componentele sale este de două feluri: brut şi net.

Salariul brut este format din salariul de bază pentru timpul efectiv lucrat
la care se adaugă alte drepturi de personal, cum sunt: indemnizaţiile pentru
concediile de odihnă, premiile şi orice alte stimulente, indemnizaţiile pentru
asigurările sociale, precum şi compensările şi indexările primite potrivit legii.
Salariul brut impozabil diminuat cu o serie de reţineri, cum sunt:
impozitul pe salarii, contribuţiile la asigurările sociale și la asigurările sociale de
sănătate, reţinerile în favoarea terţilor pentru chirii, rate, popriri, reţinerea
avansurilor acordate şi a altor reţineri, formează salariul net.
Toate aceste elemente se determină în statul de salarii, întocmit la
sfârşitul fiecărei luni.
Elementele de calcul şi decontare a venitului brut, conform statului de
salarii, se prezintă astfel:
 Salariul brut de bază
+ sporuri şi adaosuri
+ indemnizaţii de conducere şi alte sporuri pentru conducere
+ indexări de salarii şi compensarea creşterii preţurilor
+ salariul în natură
+ alte drepturi de personal
= TOTAL VENITURI BRUTE
Pentru entitatea economică salariul brut impozabil reprezintă o cheltuială
de exploatare şi în acelaşi timp o obligaţie de plată faţă de angajaţi.
Pentru reflectarea contabilă a salariilor se utilizează un sistem care
cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 421 „Personal - salarii
datorate”, 426 „Drepturi de personal neridicate”, 641 „Cheltuieli cu salariile
personalului”, 425 „Avansuri acordate personalului”, 428 „Alte datorii şi creanţe
în legătură cu personalul” şi alte conturi de obligaţii şi de disponibilităţi băneşti.
Contul 421 „Personal - salarii datorate” este cont de obligaţii, cu funcţie
contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă obligaţiile de plată faţă de
salariaţi la nivelul salariilor brute cuvenite acestora, în corespondenţă cu contul
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”. Debitul acestui cont reflectă reţinerile
din salariile brute, sumele neridicate de personal în termen, precum şi restul de
plată achitat personalului la chenzina a II-a. Soldul este creditor şi reflectă
obligaţii de plată faţă de angajaţi.
Contul 426 „Drepturi de personal neridicate” (P) se creditează cu sumele
neridicate de personal în termen în corespondenţă cu contul 421 „Personal -
salarii datorate” şi se debitează la achitarea drepturilor cuvenite angajaţilor.
Prezintă sold creditor care reflectă obligaţii faţă de personal neplătite în termen.
Se dezvoltă analitice pentru fiecare persoană.
Exemple:
Conform centralizatorului listelor de avans chenzinal pe luna iunie a.c. se

înregistrează acordarea avansurilor cuvenite angajaţilor în sumă de 1.250 lei.
425 „Avansuri acordate personalului” = 5311 „Casa în lei” 1.250
77
La sfârşitul lunii iunie a.c. se înregistrează operaţiile privind salariile
brute şi reţinerile din salarii conform statului de salarii Nr.6/3 1 iunie a.c.
1 .Înregistrarea salariilor brute:
641 = 421 20.000

„Cheltuieli cu salariile personalului” „Personal – salarii datorate”
2. Înregistrarea reţinerilor din salarii, respectiv: CAS (25%), CASS

(10%), impozitul pe salarii 1.300 lei3 și avansul acordat.
421 =% 9.550
„Personal 444 „Impozitul pe salarii” 1.300
- salarii datorate” 4315 „Contribuţia de asigurările sociale” 5.000
4314 „Contribuţia de asigurări sociale de 2.000
sănătate”
425 „Avansuri acordate personalului” 1.250
3. Plata salariilor: 20.000 lei – 9.550 lei = 10.450 lei.

Un salariat nu şi-a ridicat drepturile în valoare de 2.450 lei.
421 = 5311 8.000

„Personal – salarii datorate „Casa în lei”
421 = 426.1 2.450

„Personal – salarii datorate „Drepturi de personal neridicate X”
Un caz particular este acordarea către salariaţi a unor cantităţi de produse

obţinute din producţie proprie. Valoarea produselor se consideră venituri
asimilate salariilor şi se tratează ca atare.
Impozitul pe venituri din salarii şi alte drepturi asimilate este calculat pe
fiecare lună fiind decontat la bugetul de stat în ziua în care se eliberează
drepturile salariale ale lunii precedente.
Relaţia de calcul a venitului lunar impozabil se prezintă astfel:
▪ Venit brut total
 Contribuţia de asigurări sociale
 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
 Deducerea personală de bază şi suplimentară
Exemplu:
O entitate economică acorda unui salariat bunuri din productie proprie cu titlu
gratuit, respectiv nu factureaza produsul catre acesta. In fapt, este vorba de o
donatie catre un salariat al societatii, dar care din punct de vedere fiscal este
considerata „avantaj in natura” si care va fi impozitata ca atare.
3
Impozitul pe veniturile de natura salariilor se calculează după normele fiscale, avand ca bază de calcul salariul brut din care au fost
scăzute CAS, CASS și dedu cerea personală, dacă este cazul.
78
Valoarea care va fi considerata avantaj in natura pentru salariat va fi costul de
productie al bunului: 84 lei.
 In baza bonului de consum sau a procesului verbal de predare-primire,

dupa caz, se va descarca gestiune bunul acordat salariatului:
711 “Venituri aferente costurilor stocurilor” =345 “ Produse finite” 84
 In acelasi timp se va colecta T.V.A. pentru costul de productie al bunului:
635 = 4427 16
„Cheltuieli cu impozitele TVA colectata
si taxele”
 Evidentierea si impozitarea avantajului in natura, in statul de salarii
Consideram urmatoarele date privind veniturile salariale ale salariatului pentru

luna decembrie a anului N:
1 Venit brut realizat 3.500 lei

2 Venituri in natura (84 lei + 16 lei) 100 lei
3 Total venituri realizate(1+2) 3.600 lei
4 Contributia de asigurari sociale 25% 900 lei
5 Contributia de asig. sociale de sanatate 10% 360 lei
6 Venit net (3-4-5) 2.340 lei
7 Deducere personala 0 lei
8 Venit impozabil (7-8) 2.340 lei
9 Impozit pe salarii 234 lei
10 Reducere venituri in natura 100 lei
11 Salariu net (6-9-10) 2.006 lei
Calculul contributiilor datorate de angajator:
•Contributia asiguratorie pentru muncă: 3.600 lei x 2,25% = 81 lei
Inregistrarea statului de plata
a) Inregistrarea salariului realizat:
641 = 421 3.500

,,Cheltuieli cu salariile personalului” „Personal-salarii datorate”
Venitul in natura nu va fi inregistrat pe cheltuieli cu salariile, el fiind inclus in

stat numai in vederea impozitarii.
b) Inregistrarea retinerilor aferente salariului :
79
421 = % . 1.494
„Personal-salarii 4315 900
datorate” „Contrib. de asigurari sociale”
4316 360
„Contrib. de asig. soc. de sanatate”
444 234
„Impozit pe venituri de natura salariilor”
c) Inregistrarea contributiei de asigurari sociale datorate de angajator:
646 ,,Cheltuieli privind CAM” = 436,,CAM” 81
5.2.Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi protecţia

socială
În vederea constituirii fondurilor necesare pentru plata pensiilor, în caz de

bătrâneţe, sau pentru protecţia socială de sănătate, contribuie, atât întreprinderile
ca persoane juridice, cât şi fiecare angajat în parte. Mărimea contribuţiilor este
reglementată de legislaţia în vigoare.
Contribuţia întreprinderii la asigurările şi protecţia socială cuprinde
contribuția asiguratorie pentru muncă. Aceasta se calculează prin aplicarea
unei cote procentuale de 2,25% asupra salariului brut şi se evidenţiază în contul
436 “ Contribuția asiguratorie pentru muncă”.
Contribuţia salariaţilor cuprinde două elemente: contribuţia la asigurările
sociale și contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Contribuţia la asigurările sociale se determină în baza procentului
legal de 25% asupra salariilor brute cuvenite şi este destinată constituirii
fondurilor de asigurări sociale. Aceasta se calculează şi se reţine de la angajaţi
pe toată perioada care constituie vechime în muncă, inclusiv perioada în care
angajaţii se află în incapacitate temporară de muncă şi sunt plătiţi din fondul
asigurărilor sociale de stat. Se evidenţiază în contul sintetic de gradul II 4315
“Contribuţia de asigurări sociale”.
Contribuţia la asigurările sociale de sănătate, calculată în cotă de
10% aplicată la salariile brute, se evidenţiază în contul 4316 „Contribuţia de
asigurări sociale de sănătate”.
Contribuţiile astfel calculate se reţin din drepturile cuvenite angajaţilor şi
se virează la bugetul asigurărilor sociale, ca şi contribuţiile unităţii.
Pentru reflectarea contabilă a operaţiilor privind calculul, reţinerea şi
vărsarea contribuţiilor se utilizează contul sintetic de gradul I 431 şi conturile
sintetice de gradul II prezentate mai sus cu funcţie contabilă de pasiv. În credit
reflectă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale. În debit reflectă sumele
virate bugetului asigurărilor sociale de stat. Prezintă sold creditor care reflectă
sume datorate asigurărilor sociale.
Contribuţia asiguratorie pentru muncă constituie pentru întreprindere o
cheltuială care se va înregistra în debitul contului 646 „Cheltuieli privind
contribuţia asiguratorie pentru muncă” iar contribuţiile salariaţilor se suportă de
către fiecare salariat și se înregistrează în debitul contului 421 „Personal - salarii
80
datorate”.
Înregistrări:
1. Contribuţia la asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate:
421 = %
„Personal salarii datorate” 4315
„Contribuţia de asig sociale”
4316
„Contribuţia de asig soc de sănătate”
2. Contribuţia asiguratorie pentru muncă:
646 = 436
„Cheltuieli privind contribuţia „Contribuţia asiguratorie pentru muncă”
asiguratorie pentru muncă”
8.Plata contribuţiilor obligatorii la salarii:
% = 5121
4315 „Disponibil la bănci în lei”
„Contribuţia de asigurări sociale”
4316
„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate”
436
„Contribuţia asiguratorie pentru muncă”

Înregistrarea salariilor brute:
Înregistrarea reţinerilor din salarii (CAS, CASS, imp venit)
Contribuţia asiguratorie pentru muncă.
Plata obligaţiilor salariale.
5.3.Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat
Obligaţiile fiscale, obligaţii faţă de bugetul de stat, pot fi grupate astfel:

- Obligaţii fiscale suportate în funcţie de natura rezultatului fiscal -
impozitul pe profit, care poate fi privit atât ca o cheltuială fiscală suportată la
nivelul întregii activităţi, cât şi ca o distribuire de profit în favoarea statului;
- Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate suportate de întreprindere,
indiferent de natura rezultatului fiscal (profit sau pierdere): acestea sunt
considerate fie cheltuieli de exploatare, fie se includ în costul de achiziţie sau
de producţie al bunurilor, atunci când valoarea lor poate fi asociată cu
achiziţia sau producţia bunurilor. În această categorie se include: impozitul pe
clădiri, impozitul pe terenuri ocupate cu construcţii ce aparţin persoanelor
juridice, taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele juridice,
taxele vamale etc,;
- Impozite şi taxe colectate de întreprindere de la terţi în contul bugetului
81
statului. În această categorie se include: impozitul pe salarii suportat de
salariaţi, impozitul pe dividende suportat de acţionari/asociaţi, taxa pe
valoarea adăugată suportată de consumatorul final.
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit
Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil determinat ca

diferenţă între veniturile realizate într-un an fiscal şi cheltuielile efectuate pentru
realizarea acestora, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile nedeductibile.
În contabilitatea românească anul fiscal este anul calendaristic, respectiv
exerciţiul financiar la finele căruia se întocmesc situaţiile financiare.
Determinarea rezultatului impozabil (fiscal) se realizează în următoarele
etape:
- a) Stabilirea rezultatului brut al exerciţiului (înainte de impozitare):
Rezultat brut = Veniturile exerciţiului - Cheltuielile exerciţiului
- b) Stabilirea rezultatului fiscal (profit impozabil) sau pierdere fiscală:
Rezultat = Rezultat brut - Deduceri + Cheltuieli nedeductibile fiscal
Veniturile neimpozabile, precum şi cheltuielile nedeductibile sunt cele

prevăzute de Codul fiscal, iar modul de calcul al impozitul pe profit este
prezentat de acesta (codul fiscal)
Calculul impozitului pe profit se face prin aplicarea cotei procentuale

legale asupra profitului impozabil.
Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exerciţiului se
obţine rezultatul net al exerciţiului - soldul final creditor al contului 121 „Profit
sau pierdere”, înscris în capitalul propriu din bilanţul contabil dar şi în
Documentul contabil de sinteza, parte a situaţiilor financiare „Contul de profit şi
pierdere”.
Contul care reflectă relaţia de decontare a impozitului pe profit cu bugetul
statului este 441 “Impozitul pe profit”, cont bifuncţional. Se creditează cu sumele
datorate de unitate reprezentând impozitul pe profit; se debitează cu sumele virate
bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit. Soldul creditor reflectă
obligaţii de plată; soldul debitor reflectă sumele virate în plus faţă de cele
datorate efectiv, urmând a fi recuperate.
Exemplu:
La 31 decembrie “N”, o entitate economică prezintă pe baza declaraţiei pentru
impozitul pe profit, următoarea situaţie:
- impozit pe profit datorat 3.400 lei

- impozit pe profit anual curent, plătit
cumulat de la începutul anului fiscal 2.100 lei
- impozit pe profit de plată (3.400 - 2.100) 1.300 lei
82
Înregistrarea datoriei către buget:
691 = 4411 1.300

“Cheltuieli cu impozitul pe profit” “Impozitul pe profit”
În acest caz contul 441 “Impozit pe profit” prezintă un sold creditor ce

reflectă datoria întreprinderii faţă de buget, funcţionând ca un cont de pasiv.
Înregistrarea plăţii impozitului, conform extrasului de cont:
4411 = 5121 1.300

“Impozit pe profit” “Conturi la bănci în lei”
În situaţia în care impozitul plătit cumulat de la începutul anului fiscal

este mai mare decât datoria stabilită la 31 decembrie, diferenţa reprezintă.
impozit vărsat în plus, creanţă faţă de buget, contul 441 “Impozit pe profit”
prezentând sold debitor, şi, deci, funcţionând ca un cont de activ.
4411 = 691 Cu diferenţa

“Impozitul pe profit” “Cheltuieli cu impozitul pe profit”
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate bugetului

statului
Impozitul pe salarii4
Acest impozit se suportă de orice persoană fizică care realizează venituri
sub formă de salarii şi alte drepturi salariale; este plătit prin metoda stopajului la
sursă, fiind calculat, reţinut şi virat la buget de plătitorii de salarii.
Impozitul pe salarii se calculează lunar, prin aplicarea unei cote unice la
salariul net impozabil. Salariul net impozabil cuprinde salariul brut de bază plus
sporurile, indemnizaţiile şi alte adaosuri de acest fel, compensările şi indexările5
primite ca urmare a creşterii preţurilor şi tarifelor, salariul în natură (avantajele în
natură), diminuat cu contribuţia personalului pentru asigurările sociale şi la
asigurările sociale de sănătate, deducerile personale şi suplimentare.
Legislaţia prevede deduceri din venitul impozabil cum sunt: deducere
personală de bază, deducere personală pentru persoane din familie aflate în
întreţinerea salariatului etc.
Pentru reflectarea contabilă a operaţiilor privind impozitul pe salarii se
utilizează contul 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”, conţinut
economic – datorii fiscale; funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu impozitul
datorat bugetului de stat. Se debitează cu virarea impozitului la buget. Soldul
creditor reflectă impozitul datorat şi nevirat la buget.
4Modul de calcul al impozitului pe salarii este prevăzut de Codul fiscal şi reprezintă o problemă fiscală
5
Indexarea reprezintă suma rezultată prin aplicarea unui procent la salariul de bază.
Compensarea reprezintă o sumă fixă ce se acordă indifferent de mărimea salariului.
83
Exemplu:
Se reţine pe statul de plată al salariilor impozitul pe salarii aferent lunii
curente de 3.000 lei şi se virează la bugetul statului. Înregistrările sunt
următoarele:
421 “Personal – salarii datorate” = 444 “Impozitul pe venituri 3.000

de natura salariilor”
444 “Impozitul pe venituri de natura = 5121 “Conturi la bănci în 3.000

salariilor” lei”
Impozitul pe dividende
Dividendul reprezintă6 orice distribuire în bani sau în natură, în favoarea

acţionarilor sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi
a contului de profit şi pierdere, proporţional cu cota de participare la capitalul
social.
Dividendele se impozitează, prin reţinere la sursă, cu o cotă de 5% din
suma brută.
Pentru dividendele acordate în natură, evaluarea bunurilor acordate ca
dividende se face la preţul de vânzare practicat de unitate pentru produsele din
producţie proprie sau la preţul de achiziţie pentru cele cumpărate de unitate.
Impozitul pe dividende se reflectă într-un analitic distinct al contului
sintetic 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”. Înregistrările contabile
sunt următoarele:
Exemplu:
1. Se calculează şi înregistrează impozitul pe dividendele aferente
exerciţiului financiar încheiat, în sumă de 60.000 lei, conform hotărârii Adunării
Generale a Acţionarilor.
Impozit pe dividende = 5% x 60.000 lei = 3.000 lei
457 “Dividende de = 446 “Alte impozite, taxe şi 3.000

plată” vărsăminte asimilate”
2. Se virează impozitul la buget:

446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte = 5121 “Conturi la bănci 9.600
asimilate” în lei”
Taxa pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit indirect întemeiat pe

criteriul deductibilităţii, calculat de către persoanele juridice şi fizice care adaugă
valoare nouă bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. Totodată, este o taxă generală de
consum care cuprinde toate fazele circuitului economic: aprovizionare, producţie,
desfacere. Deşi, este o taxă unică, ea se aplică fracţionat, corespunzător valorii
6
Definiţie conform Ordonanţei Guvernului nr.26/18 august 1995 privind impozitul pe dividende, cu completările ulterioare.
84
adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.
Taxa pe valoarea adăugată se aplică începând cu data de 1 iulie 1993.
Plătitorii de T.V.A. sunt persoanele juridice şi fizice înregistrate ca agenţi
economici, sau autorizate să desfăşoare activităţi economice independente, şi care
au o cifră de afaceri mai mare decât cea stabilită prin reglementările legale.
Obiectul impozitării îl constituie operaţiunile ca plăţi, precum şi cele asimilate
acestora, efectuate independent de către persoanele juridice şi fizice referitoare la:
livrări de bunuri mobile şi prestări de servicii; transferul proprietăţii bunurilor
imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţiile publice şi
persoane fizice; importul de bunuri şi servicii.
Exigibilitatea T.V.A. reprezintă momentul în care ia naştere, pe de o parte
obligaţia agentului economic de a plăti T.V.A., iar pe de altă parte dreptul
organului fiscal de a pretinde la o anumită dată, plata acesteia către bugetul de
stat. T.V.A. se datorează din momentul livrării şi nu din acela al încasării efective
a contravalorii bunurilor.
Deductibilitatea T.V.A. reprezintă dreptul plătitorilor de T.V.A. de a
compensa taxa aferentă cumpărărilor cu taxa aferentă vânzărilor efectuate în
aceeaşi lună şi regularizarea diferenţei rezultate cu bugetul statului.
Pentru a facilita calculul T.V.A. cota de T.V.A. se aplică la preţul de
vânzare al bunurilor sau serviciilor vândute altor unităţi sau persoane ce fac parte
dintr-un lanţ al unei filiere de producţie sau comercial, până la obţinerea
produsului finit. În acest mod fiecare dintre ei este cumpărător şi vânzător de
bunuri. Fiecare dintre ei cumpără produsele finite din unitatea ce constituie veriga
anterioară, le prelucrează şi le adaugă valoarea nouă, după care le vinde altei
unităţi ce constituie veriga ulterioară din lanţ până la cumpărătorul final. Fiecare
unitate sau persoană fizică - verigă într-un lanţ de producţie sau comercial - este
cumpărător şi apoi vânzător, fiecare dintre ei calculează taxa pe valoarea
adăugată, atât la cumpărare, cât şi la vânzare.
Taxa pe valoarea adăugată calculată la facturile de vânzare către clienţi se
adaugă la valoarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor facturate şi se încasează de
la aceştia odată cu contravaloarea facturii, fapt pentru care se numeşte T.V.A. -
colectată.
Taxa pe valoarea adăugată calculată la facturile de cumpărare primite de
la furnizori, se adaugă la valoarea facturii şi se plăteşte acestora odată cu
contravaloarea facturii, urmând a fi recuperată de unitatea plătitoare, deci trebuie
scăzută din T.V.A. colectată, fapt pentru care se numeşte T.V.A. - deductibilă.
Diferenţa dintre T.V.A. colectată (cuvenită statului) şi T.V.A. deductibilă
(recuperată de întreprindere) se cuvine statului, fapt pentru care se numeşte
T.V.A. - de plată. Dacă T.V.A. - colectată de la clienţi este mai mică decât
T.V.A. - deductibilă, înseamnă că unitatea nu-şi poate deduce T.V.A. plătită
furnizorilor de bunuri. Normal, diferenţa dintre T.V.A. - deductibilă mai mare şi
T.V.A. - colectată trebuie recuperată de la stat, fapt pentru care se numeşte
T.V.A. - de recuperat.
Informaţia finală privind mărimea reală a taxei pe valoarea adăugată este
rezultatul prelucrării succesive a datelor parcurgând cele trei subsisteme:
subsistemul de documente primare; subsistemul evidenţei tehnic-operative;
subsistemul conturilor sintetice şi analitice.
a. Subsistemul de documente primare cuprinde următoarele documente:
Factura fiscală, Declaraţia vamală de import, Bonul fiscal.
Toate aceste documente se întocmesc la locul şi în momentul în care au
85
loc operaţiile economice respective, fiind documentele ce atestă efectuarea
operaţiilor, constituind baza prelucrării în continuare a datelor privind taxa pe
valoarea adăugată.
b. Subsistemul evidenţei tehnic-operative cuprinde o serie de documente:

situaţii registre, deconturi, ce se întocmesc periodic prin prelucrarea datelor din
documentele primare. În acest sens metodologia în vigoare prevede: Jurnalul de
cumpărări-pentru TVA deductibilă, Jurnalul de vânzări-pentru TVA colectat,
Decontul lunar de T.V.A.
Jurnalul pentru cumpărări serveşte ca registru jurnal auxiliar pentru
înregistrarea cumpărărilor şi ca document de calcul a TVA – deductibilă lunară.
Jurnalul pentru vânzări serveşte ca registru jurnal auxiliar pentru
înregistrarea vânzărilor şi ca document de calcul a TVA – colectată lunară.
c. Subsistemul de conturi privind T.V.A. cuprinde conturile sintetice de

gradul I: 442 “Taxa pe valoarea adăugată”, conturile de clienţi şi furnizori
precum şi conturile de disponibilităţi băneşti.
Contul sintetic de gradul I 442 “Taxa pe valoarea adăugată” se desfăşoară
pe conturi sintetice de gradul II astfel:
- 4423 “T.V.A. – de plată,

- 4424 “T.V.A. – de recuperat,
- 4426 “T.V.A. – deductibilă”,
- 4427 “T.V.A. – colectată” şi
- 4428 “T.V.A. - neexigibilă”.
Contul 4423 “T.V.A. – de plată” este utilizat pentru evidenţierea

obligaţiilor de plată faţă de stat privind taxa pe valoarea adăugată. Are funcţie
contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă diferenţele rezultate la sfârşitul
lunii între T.V.A. colectată mai mare şi T.V.A. deductibilă. Debitul reflectă
plăţile efectuate către bugetul de stat privind taxa pe valoarea adăugată. Prezintă
sold creditor care reflectă T.V.A. exigibilă la plată.
Contul 4424 “T.V.A. – de recuperat” are funcţie contabilă de activ.
Debitul acestui cont reflectă diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei între
T.V.A. – colectată mai mică şi T.V.A. – deductibilă mai mare (în cazul efectuării
de exporturi sau alte cazuri). Creditul acestui cont reflectă taxa pe valoarea
adăugată încasată de la bugetul statului pe baza cererii de rambursare sau taxa pe
valoarea adăugată de recuperat, compensată în perioadele următoare cu T.V.A. de
plată. Prezintă sold debitor care reflectă T.V.A. de recuperat de la bugetul
statului.
Contul 4426 “T.V.A. – deductibilă” este utilizat pentru evidenţierea taxei
pe valoarea adăugată înscrisă în facturile fiscale emise de furnizori pentru
bunurile, serviciile şi lucrările achiziţionate de întreprindere, plătită acestora şi
deductibilă din punct de vedere fiscal. Are funcţie contabilă de activ.
Debitul acestui cont reflectă sumele reprezentând T.V.A. deductibilă.
Creditul acestui cont reflectă sumele deduse din T.V.A. – colectată şi sumele
reprezentând T.V.A. – deductibilă ce depăşeşte T.V.A. – colectată, ce urmează a
se recupera de la bugetul statului. Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
Contul 4427 “T.V.A. – colectată” este utilizat pentru evidenţierea sumelor
datorate de entitatea economică bugetului de stat reprezentând taxa pe valoarea
86
adăugată aferentă vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi executărilor de
lucrări. Are funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă taxa pe
valoarea adăugată înscrisă în facturile fiscale emise către clienţi, precum şi taxa
pe valoarea adăugată neexigibilă devenită exigibilă în timpul lunii. Debitul
acestui cont reflectă sumele reprezentând T.V.A. deductibilă şi T.V.A. de plată.
Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
Contul 4428 “T.V.A. – neexigibilă” este utilizat pentru evidenţierea taxei

pe valoarea adăugată neexigibilă, rezultată din vânzările şi cumpărările de bunuri,
lucrări şi servicii efectuate cu plata în rate, precum şi cea aferentă facturilor
nesosite sau pentru livrările pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont
bifuncţional. Creditul acestui cont reflectă T.V.A. aferentă livrărilor de bunuri,
prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări cu plata în rate; T.V.A. aferentă
facturilor de întocmit; T.V.A. aferentă cumpărărilor cu plata în rate devenită
deductibilă şi T.V.A. deductibilă aferentă facturilor sosite de la furnizori,
evidenţiate anterior ca facturi nesosite. Debitul acestui cont reflectă T.V.A.
aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate; T.V.A. deductibilă aferentă
facturilor nesosite de la furnizori; T.V.A. colectată aferentă facturilor întocmite şi
evidenţiate anterior ca facturi de întocmit; T.V.A. aferentă livrărilor de bunuri cu
plata în rate ce urmează a se evidenţia ca T.V.A. – colectată. Soldul acestui cont
reflectă T.V.A. – neexigibilă la plată.
TVA deductibilă se calculează şi înregistrează ca o creanţă asupra

bugetului statului, generată de următoarele operaţii de intrări:
- intrări de stocuri şi servicii, conform facturii furnizorilor pentru
activitatea de exploatare:
% = 401
3XX Conturi de stocuri “Furnizori”
6XX Conturi de cheltuieli
4426 “TVA – deductibilă”
- intrări de imobilizări:
% = 404
2XX Conturi de imobilizări “Furnizori de imobilizări”
4426 “TVA – deductibilă”
TVA colectată se calculează şi înregistrează ca o datorie faţă de bugetul

statului în cazul operaţiilor privind ieşirile:
- vânzări de bunuri, prestări de servicii şi executări de lucrări, conform
facturilor emise către clienţi:
41X Clienţi şi conturi asimilate = %
Sau 7XX Conturi de venituri
461 „Debitori diverşi” 4427 „TVA colectată”
Sau
51X, 53X Conturi de trezorerie
- lipsuri imputabile:
461 „Debitori diverşi” = %
Sau 758 „Alte venituri din
87
4282 Alte creanţe în legătură cu exploatare”
personalul 4427 „TVA colectată”
- TVA neexigibilă devenită exigibilă:
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată”
TVA neexigibilă se înregistrează la operaţiile de vânzare-cumpărare

pentru care nu sunt întocmite facturi până la închiderea exerciţiului, pentru
vânzări cu plata în rate, pentru operaţii cu mărfuri la unităţile comerciale care
folosesc ca preţ de înregistrare preţul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA.
Regularizarea TVA se efectuează lunar sau trimestrial pe baza
decontului privind operaţiile realizate, prin compensarea soldurilor conturilor
4426 „TVA deductibilă” şi 4427 „TVA colectată”. În acest scop se calculează
TVA de dedus pe baza relaţiei:
TVA de dedus = TVA deductibilă (sold debitor 4426) x PRORATA TVA
Prorata TVA = (Veniturile din operaţiile supuse TVA / Total venituri)

x100
Prorata se calculează în situaţia în care entitatea desfăşoară şi activităţi
scutite fără drept de deducere a TVA.
Calculul se efectuează pe baza realizărilor din anul precedent (aferente
lunii de referinţă) sau din bugetul de venituri şi cheltuieli.
Dacă TVA de dedus este mai mică decât TVA deductibilă, diferenţa se
înregistrează astfel:
635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte = 4426 “TVA
asimilate” deductibilă”
Compensarea TVA de dedus cu TVA colectată la nivelul soldului cel mai

mic se înregistrează:
4427 „TVA colectată” = 4426 „TVA deductibilă”
După compensare pot interveni următoarele situaţii:

a) 4427 TVA colectată prezintă sold creditor, se virează la 4423 TVA de
plată:
4427 „TVA colectată” = 4423 „TVA de plată”
b) 4426 TVA deductibilă prezintă sold debitor, reprezentând creanţă

înregistrată astfel:
4424 „TVA de recuperat” = 4426 „TVA deductibilă”
Creanţa se compensează în luna următoare cu obligaţia de plată.
Obligaţia înscrisă în 4423 TVA de plată se decontează astfel:
88
4423 „TVA de plată” = %
4424 „TVA de recuperat” (din luna precedentă)
512 „Conturi curente la bănci”
Exemple:
1. Se înregistrează factura furnizorului privind aprovizionarea cu materii prime

în valoare de 3.000 lei. T.V.A. de 19%.
% = 401 3.570
301 „Materii prime” “Furnizori” 3.000
2. Se înregistrează cheltuielile cu transportul materiilor prime în sumă de 200

lei. Transportul a fost efectuat de către o întreprindere de transport. T.V.A. =
19%.
% = 401 238
301 „Materii prime” “Furnizori” 200
4426 ”TVA – deductibilă” 38
3. Se vând produse finite în valoarea de 4.800 lei. T.V.A. = 19%.
41l = % 5.712
“Clienţi” 701 “Venituri din vânzarea 4.800
produselor finite”
Situaţia în conturile de T.V.A. la sfârşitul lunii se prezintă astfel:
D 4426 “TVA deductibilă” C D 4427 “TVA colectată” C

(1) 570 608 (a) 608 912 (3)
(2) 38 304
608
5121 (b)
D “Conturi la bănci în lei” C D 4423 “TVA de plată” C
Disponibil 304 (c) 304 304
Regularizarea TVA la sfârşitul lunii:
a. Se închide contul 4426 “T.V.A. — deductibilă:

4427 “TVA – colectată” = 4426 “TVA – deductibilă” 608
b. Se închide contul 4427 “T.V.A. colectată”:

4427 “TVA – colectată” = 4423 “TVA - de plată” 304
c. Se plăteşte T.V.A. către bugetul de stat:

89
4423 “TVA - de plată” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 304
În condiţiile în care se menţin operaţiile 1 şi 2, iar operaţia 3 vânzarea ar

fi numai de 800 lei la intern şi 400 lei la export, T.V.A. colectată ar fi de numai
152 lei (800 x 19%).
Situaţia în conturi s-ar prezenta astfel:
D 4426 “TVA deductibilă” C D 4427 “TVA colectată” C
(1) 570 152 (a) 152 152 (3)
(2) 38 456
608
(b) 5121
D 4424 “TVA de recuperat” C D “Conturi la bănci în lei” C
456 456 (c) 456
Regularizare T.V.A. la sfârşitul lunii:
a. Se închide contul 4427 “T.V.A. - colectată”
4427 “TVA – colectată” = 4426 “TVA – deductibilă” 152
b. Închiderea contului 4426 “TVA – deductibilă”

4424 “TVA - de recuperat” = 4426 “TVA - deductibilă” 456
c. Se încasează suma de 456 lei de la buget:

5121 “Conturi la bănci în lei” = 4424 “TVA - de recuperat” 456
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte
Această categorie de datorii fiscale include: impozitul pe clădiri de la

persoanele juridice, impozitul pe terenuri ocupate de clădiri şi alte construcţii
aparţinând persoanelor juridice, accize, taxe vamale, taxe de timbru etc.
Aceste datorii fiscale sunt reflectate de contul 446 “Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”, cont cu funcţie de pasiv, se creditează cu angajarea
datoriilor fiscale; se debitează cu plăţile efectuate în contul acestor datorii. Soldul
creditor reprezintă sumele datorate către bugetul statului şi alte organisme
publice. Acest cont sintetic de gradul I se desfăşoară pe subconturi pentru fiecare
fel de datorie fiscală.
Taxele vamale şi accizele intră în structura costului de achiziţie al
bunurilor aferente, prin debitarea conturilor de imobilizări şi a conturilor de
stocuri respective.
Impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de
agenţii economici, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi
reclamă, taxele de timbru, se înregistrează ca o cheltuială în debitul contului 635
“Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte”.
Amenzile şi penalităţile suportate de întreprindere pentru întârzierea plăţii
datoriilor fiscale sunt asimilate acestor obligaţii fiscale în creditul contului 4481
“Alte datorii faţă de bugetul statului”, înregistrându-se în corespondenţă cu
debitul contului 6581 “Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”.
90
În afara impozitelor şi taxelor, agenţii economici sunt obligaţi la plata
unor contribuţii pentru constituirea unor fonduri cu destinaţie specială cum ar fi:
fondul special pentru cercetare-dezvoltare, fondul de risc şi accident, fondul
special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor şi alte fonduri determinate
prin bugetului de stat anual în funcţie de necesităţile perioadei.
Caracteristica acestor fonduri estre aceea că se constituie prin
autofinanţare, respectiv prin includerea unor cote-părţi în cheltuieli. Sumele
incluse în cheltuieli sunt virate ministerelor în cadrul cărora se constituie
fondurile respective. Utilizarea fondurilor respective se face pentru acţiuni de
cercetare-dezvoltare pentru acţiuni de protecţie socială, precum şi pentru
acoperirea altor nevoi social culturale.
Pentru reflectarea contabilă a fondurilor speciale se utilizează contul
sintetic de gradul I 447 Fonduri speciale — taxe şi vărsăminte asimilate, cont cu
funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă datoriile şi vărsămintele
de efectuat către alte organisme publice, respectiv, contribuţia unităţii la
constituirea fondurilor menţionate. Debitul reflectă plăţile efectuate către
instituţiile publice respective privind contribuţia la fonduri. Prezintă sold creditor
care reflectă sume de virat către diverse instituţii publice.
Pentru urmărirea distinctă a obligaţiilor şi a plăţilor faţă de diverse instituţii
publice, contul sintetic 447 “Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate” se
desfăşoară pe conturi analitice.
La constituirea fondurilor se face înregistrarea:
635 = 447
“Cheltuieli cu alte “Fonduri speciale — taxe şi vărsăminte asimilate”,
impozite, analitice
taxe şi vărsăminte
asimilate”
La virarea sumelor către instituţiile publice menţionate se face următoarea

înregistrare:
447 “Fonduri speciale – taxe = 5121

şi vărsăminte asimilate” “Disponibil la bancă în lei” analitice:
Accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie datorate bugetului de stat

pentru anumite produse din ţară sau din import.
În funcţie de felul produselor7 – obiect al impunerii se utilizează procedee
de calcul specifice.
Înregistrarea în contabilitate a accizelor datorate (pentru mărfuri):
= 446 „Alte impozite,
371 „Mărfuri” taxe şi vărsăminte
asimilate”
Plata accizelor:
446 „Alte impozite, = 5121 „Conturi la
taxe şi vărsăminte bănci în lei”
7
Se aplică regulile prevăzute de Codul fiscal
91
asimilate”
Exemplu:
Entitatea X a achiziţionat din Rusia vodka in valoare de 50.000 lei, taxele
vamale fiind de 5.000 lei, iar accizele de 10.000 lei.
Inregistrarile contabile efectuate de entitatea X sunt:
· achizitia marfurilor de la furnizorul din Rusia:
371 Marfuri = 401 Furnizori 50.000
· inregistrarea taxei vamale si a accizelor:
371 = % 15.000
Marfuri 446.Taxa vamală „Alte 5.000
impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”
446.Accize „Alte impozite, taxe 10.000
şi vărsăminte asimilate”
· plata taxelor prin banca:
% = 5121 15.000
446.Taxa vamală „Alte „Conturi la bănci 5.000
impozite, taxe şi vărsăminte în lei”
asimilate”
446.Accize „Alte impozite,
taxe şi vărsăminte 10.000
asimilate”
Rezumat
Unitatea de învăţare 5 prezintă exemple practice privind contabilitatea
operaţiilor referitoare la datorii şi creanţe în legătură cu personalul, asigurările şi
protecţia socială şi datorii şi creanţe în legătură cu bugetul statului.

1. Se acorda salariatilor un avans de 500 lei. La sfarsitul lunii se
inregistreaza salariile datorate personalului in suma de 2400 lei. Se
efectueaza retineri din salarii, astfel: CAS, CASS, impozit pe salarii 185
lei, imputatii 40 lei. Se inregistreaza contributia asiguratorie pentru
muncă. Se achita chenzina a doua in suma de 800 lei si se inregistreaza
salariile neridicate in termen de 3 zile. Se varsa pe destinatii legale sumele
datorate.
2. Se inregistreaza avansurile acordate salariatilor, in cursul lunii, 1000 lei.
Salariile datorate personalului, la sfarsitul lunii, sunt de 10000 lei. Se fac
urmatoarele retineri:
avansuri acordate 1000 lei
C.A.S.25%
92
CASS 10%
impozit pe salarii 1000 lei
Se achita salariile, la sfarsitul lunii, 100 lei reprezentand salarii neridicate in
termen. Se vireaza sumele datorate bugetului asigurarilor sociale.
3. Cu fila CEC nr. 10.400, din carnetul de CEC in numerar, a S.C. “IFOR”
S.A. ridica suma de 600 lei, pentru plata avansului chenzinal.
Salariile brute, la sfarsitul lunii ianuarie, sunt in suma de 2000 lei, CAS 25%,
CASS 10%.
Retinerile din salarii sunt:
CAS, CASS, impozit 400 lei; 600 lei avans acordat.
Se varsa pe destinatii sumele retinute din salarii. Cu CEC nr. 10.500, se ridica
de la banca contravaloarea salariilor de plată, din care 110 lei reprezinta
salarii neridicate in termen, care se depun la banca.
4. Se acorda salariatilor 500 bucati produse finite la un pret de vanzare de 3
lei/bucata. Salariile cuvenite personalului pe luna curenta sunt de 4500 lei.
Costul de inregistrare a produselor finite este de 2,55 lei/buc, iar costul
efectiv este de 2,50lei/buc.
5. Se acorda actionarilor dividend de 1500 lei in bani. Calculul dividendului net.
Impozit pe dividend ? Inregistrare operații.
6. Impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, pe luna ianuarie, la S.C.
“OLIMP” S.A. este de 1350 lei. Se varsa impozitul la bugetul de stat.
Pentru neplata impozitului la timp, se plateste penalizare pentru fiecare zi
intarziere, adica 15 lei, care se achita.
7. O entitate economicăprezinta urmatoarea situatie privind impozitul pe profit:
impozit trimestrul I, datorat și vărsat 1.250 lei
impozit trimestrul II, cumulat de la începutul anului 1.100 lei
Sa se inregistreze operatiile descrise.
8. Se inregistreaza accize de 5000 lei care intra in costul de achizitie al

materiilor prime importate si impozitul pe cladiri in suma de 2000 lei,
care se achita prin virament.
9. Se contabilizeaza datoriile fiscal pe luna curenta astfel:
- impozit pe cladiri 400 lei
- impozit pe dividend 300 lei
- impozit pentru folosirea terenului proprietate de stat200 lei
- taxa asupra mijloacelor de transport 600 lei
10. Se inregistreaza majorarile si penalizarile datorate bugetului pentru neplata in
termen a veniturilor bugetului in suma de 75 lei. Se achita sumele cuvenite
bugetului de stat.
11. Se inregistreaza datoria bugetului de stat fata de SC “APRO” SA pentru
sumele varsate in plus la buget, in valoare de 420 lei, care se incaseaza de la
buget in luna curenta.
Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la
bursă - Editura Universității din București, 2020, pg 195 - 212
93
94
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii
Cuprins:
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii.......................................... 95
Introducere .......................................................................................................................... 95
Obiectivele unităţii de învăţare: .......................................................................................... 95
6.1. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau acţionarii ................. 95
6.2. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii diverşi ........ 97
6.3. Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile financiare ................ 99
6.4. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii ........................................................... 101
6.5. Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea creanţelor ............ 103
Rezumat ............................................................................................................................. 104
Test de evaluare a cunoştinţelor ........................................................................................ 104
Bibliografie recomandată. ................................................................................................. 105
Introducere
În această unitate se va studia contabilitatea operaţiilor decontările cu
debitorii şi creditorii diverşi, operaţiile privind veniturile şi cheltuielile înregistrate
în avans, subvenţiile pentru investiţii
Obiectivele unităţii de învăţare:

Unitatea de învăţare 6 are ca obiectiv asimilarea aspectelor principale
privind aplicarea conceptelor, procedeelor şi metodelor folosite în
contabilitatea entității, precum şi identificarea şi înregistrarea operaţiunilor
economice referitoare la debitori şi creditori diverşi, la veniturile şi
cheltuielile înregistrate în avans şi la subvenţiile pentru investiţii.
6.1.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau acţionarii
În relaţia dintre entitatea economică şi asociaţi sau acţionari pot interveni o

serie de operaţii precum: împrumuturi acordate de către asociaţi sau acţionari
entităţii, dividend datorate acestora, decontări privind capitalul social.
Se folosesc conturile:
95
455. Sume datorate acţionarilor/asociaţilor (P),
456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul (A/P),
457. Dividende de plată (P)
Cu ajutorul contului 455. „Sume datorate acţionarilor/asociaţilor”, se

ține evidența sumelor lăsate temporar la dispoziția entității de către
acționari/asociați. Este un cont de pasiv.
În creditul contului 455 „Sume datorate acționarilor/ asociaților” se
înregistrează sumele lăsate temporar la dispoziția entității de către
acționari/asociați ţi dobânzile aferente acestor sume.
În debitul contului 455 „Sume datorate acționarilor/ asociaților” se
înregistrează sumele restituite acționarilor/asociaților.
Soldul contului reprezintă sumele datorate de entitate acționarilor /
asociaților.
Exemplu:
O entitate economică primeşte un împrumut de 820 lei de la unul dintre asociaţii
săi pentru o perioadă de 30 zile:
5311 = 455 820

“Casa în lei” “Sume datorate acţionarilor / asociaţilor”
Peste 30 zile se restituie împrumutul:
455 = 5311 820

“Sume datorate acţionarilor / asociaţilor” “Casa în lei”
Contul 456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul (A/P)

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu acționarii/asociații
privind capitalul. Este un cont bifuncțional.
În debitul contului 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” se
înregistrează capitalul subscris de acționari/asociați, în natură și/sau numerar,
capitalul social majorat prin subscrierea sau emisiunea de noi acțiuni/părți sociale,
valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii de acţiuni noi, sumele achitate
acționarilor/asociaților cu ocazia reducerii capitalului
În creditul contului 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul”
se înregistrează aportul în natură al acționarilor/asociaților la capitalul entității,
sumele depuse ca aport în numerar, capitalul social retras de acționari/asociați,
precum și capitalul social lichidat.
Soldul debitor al contului reprezintă aportul la capital subscris și nevărsat, iar
cel creditor, datoriile entității față de acționari/asociați.8
Contul 457 „Dividende de plată”
8
Vezi exemplele de la unitatea „Contabilitatea capitalului social”
96
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dividendelor datorate
acționarilor/asociaților corespunzător aportului la capitalul social. Este un cont
de pasiv.
În creditul contului 457 „Dividende de plată” se înregistrează dividendele
datorate acționarilor/asociaților din profitul realizat în exercițiile precedente.
În debitul contului 457 „Dividende de plată” se înregistrează sumele achitate
acționarilor/asociaților, reprezentând dividende datorate acestora, impozitul
pe dividende, sumele lăsate temporar la dispoziția entității, reprezentând
dividende.
Soldul contului reprezintă dividendele datorate acționarilor/asociaților.
Exemplu:
AGA decide repartizarea rezultatului reportat în sumă de 9.800 lei ca dividend
cuvenite acţionarilor:
117 = 457 9.800

“Rezlutatul reportat” “Dividende de plată”
Se reţine impozitul pe dividende: 9.800 lei x 5% = 490 lei
457 = 446 490

“ Dividende de plată” “ Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
Din dividendele rămase după impozitare (9.800 lei – 490 lei = 9.310 lei) 5.000 lei
vor rămâne la dispoziţia unităţii, iar restul se achită acţionarilor:
457 = % 9.310
“ Dividende de 455 “Sume datorate acţionarilor / 5.000
plată” asociaţilor”
5121 „Conturi la bănci în lei” 4.310
6.2.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii

diverşi
Structurile de activ privind debitorii diverşi (Contul 461 „Debitori

diverşi”) delimitează creanţele curente din pagube materiale, amenzi şi penalităţi
pretinse şi alte creanţe care prin natura lor nu sunt delimitate prin conturi de
creanţe comerciale, salariale, sociale sau fiscale.
Contul 461 „Debitori diverși” este un cont de activ.

În debitul contului 461 „Debitori diverși” se înregistrează: sumele de bani de
încasat de la debitori diverşi.
În creditul contului 461 „Debitori diverși” se înregistrează valoarea debitelor
încasate.
Soldul contului reprezintă sumele de încasat de la debitori diverşi.
97
Exemple de înregistrări:
- titluri de plasament şi instrumente de trezorerie cedate:
461 = 50X
“Debitori diverşi” “Investiţii financiare pe termen scurt”
- imobilizări cedate:
461 = 7XX
„Debitori diverşi” Conturi de venituri
- creanţe din concesiuni, chirii, locaţii de gestiune:

461 = 706
„Debitori „Venituri din redevenţe, locaţii de
diverşi” gestiune şi chirii”
- debitori prescrişi şi debitori insolvabili scoşi din evidenţă:

654 = 461
„Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” „Debitori diverşi”
- diferenţe de curs valutar aferente debitelor în devize la lichidarea

debitorilor:
 diferenţe favorabile:
461 = 765
„Debitori diverşi” „Venituri din diferenţe de curs valutar”
 diferenţe nefavorabile:
665 = 461
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Debitori diverşi”
Structura creditorilor diverşi (contul 462 „Creditori diverşi”)include datoriile

faţă de terţi pe bază de titluri executorii, cele privind redevenţele, chiriile, locaţiile
de gestiune, cele privind achiziţionarea titlurilor de plasament apelate, diferenţele
de curs valutar stabilite cu ocazia lichidării creditorilor.
Contul 462 „Creditori diverși” este un cont de pasiv.
În creditul contului 462 „Creditori diverși” se înregistrează sumele de încasat
de la debitori diverşi.
În debitul contului 462 „Creditori diverși” se înregistrează sume achitate
creditorilor.
Soldul contului reprezintă sumele datorate creditorilor diverși.
98
- achiziţionarea de titluri de plasament apelate:

50X = 462
“Investiţii financiare pe termen scurt” “Creditori diverşi”
- datorii pe bază de titluri executorii:

2, 3, 4, 5, 6 = 462
Conturi de active şi cheltuieli “Creditori diverşi”
- decontarea datoriilor faţă de creditori:

462 = 512
“Creditori diverşi” “Conturi curente la bănci”
6.3.Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile financiare
Decontările între exerciţii financiare au ca obiect structuri de activ sau pasiv

create prin „activarea” cheltuielilor sau „pasivizarea” veniturilor: cheltuielile şi
veniturile constatate în avans în cursul exerciţiului financiar, urmând a fi raportate
la rezultatul exerciţiului financiar următor; cheltuielile efectuate în cadrul
exerciţiului financiar, urmând a fi repartizate sistematic pe mai multe exerciţii
ulterioare; primele de rambursare a obligaţiunilor.
- cheltuieli privind reparaţiile neprevizibile, de repartizat pe mai multe

exerciţii:
% = 401
611 “Furnizori”
“Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii”
(cota de cheltuieli exerciţiul în curs)
471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
(cota de cheltuieli de repartizat asupra
exerciţiilor următoare)
4426
”TVA – deductibilă”
- cota scadentă de cheltuieli cuvenită exerciţiului curent:

6XX = 471
Conturi de cheltuieli „Cheltuieli înregistrate în avans”
99
- venituri înregistrate în avans în cursul exerciţiului direct în contul de
regularizări:
4111 = 472
“Clienţi” “Venituri înregistrate în avans”
- cota scadentă de venituri transferată asupra exerciţiului curent:

472 = 70, 76
„Venituri înregistrate în avans” Conturi de venituri
Exemple:
1. În luna decembrie anul N,o entitate economică plăteşte contravaloarea

unei chirii aferente lunii ianuarie, anul N + 1, în valoare de 4.000 lei.
471 = 5311 4.000

„Cheltuieli înregistrate în avans” „Casa în lei”
În ianuarie se vor înregistra transfera cheltuielile înregistrate în avans la

cheltuieli cu chiriile
612 = 471
„Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de „Cheltuieli înregistrate 4.000
gestiune şi chiriile „ în avans”
2. O entitate economică achita in avans un abonament pentru accesul la

continutul on-line al unui website – pretul este 1.200 lei + TVA. Abonamentul este
valabil pentru un an si se achita in octombrie anul N.
La client:
a. Inregistarea facturii:
% = 401 1.428
471 „Furnizori” 1.200
„Cheltuieli înregistrate în avans”
b. Inregistrarea cheltuieliilor lunare incepand cu luna octombrie, anul N:
628 = 471 100
„Alte cheltuieli cu serviciile la „Cheltuieli inregistrate in
terţi” avans”
Idem se inregistreaza lunar cheltuielile pana in septembrie anul n+1.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1.428
472 Venituri inregistrate in avans 1.200
4427 Tva colectata 228
100
Inregistrarea lunara a veniturilor :
472 = 704 100

„Venituri inregistrate in „Venituri din lucrari executate si
avans” servicii prestate”
6.4.Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii
Subvenţiile pentru investiţii reprezintă surse proprii primite cu titlu gratuit

de la bugetul de stat sau din alte resurse, pentru finanţarea unor activităţi pe
termen lung, achiziţionarea sau producerea imobilizărilor sau a altor cheltuieli de
natura investiţiilor.
Contul 475 „Subvenţii pentru investiţii” reflectă surse proprii, are funcţie
contabilă de pasiv. Se creditează cu subvenţiile primite de la buget sau din alte
surse, pentru finanţarea investiţiilor, cu valoarea activelor imobilizate primite cu
titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. Se debitează cu cota parte din
subvenţii înregistrată la venituri pe măsura amortizării sau vânzării activelor
imobilizate care au fost finanţate din subvenţii.
Soldul creditor reprezintă subvenţii pentru investiţii nevirate la venituri.
Exemple de operaţii privind subvenţiile pentru investiţii:
1. Se primesc şi recepţionează utilaje achiziţionate de la furnizori cu

factura în valoare de 15.000 lei:
2131 = 404 15.000
„Echipamente tehnologice” „Furnizori de imobilizări”
2. Se înregistrează subvenţii pentru investiţii de primit de la bugetul de

stat, reprezentând 1/2 din valoarea utilajului achiziţionat:
445 „Subvenţii” = 475 7.500
„Subvenţii pentru investiţii”
3. În baza extrasului de cont se înregistrează încasarea subvenţiei

aprobate:
5121 = 445 7.500
„Conturi la bănci în lei” „Subvenţii”
4. Utilajul se amortizează în 10 ani, folosind metoda liniară; în paralel se

amortizează şi subvenţia pentru investiţii, în cote eşalonate uniform în timp de 10
ani.
Amortizarea anuală a utilajului: 15.000 lei: 10 ani = 1.500 lei / an
Amortizarea anuală a subvenţiei: 7.500 lei: 10 ani = 750 lei / an
Înregistrarea amortizării utilajului:

6811 = 2813 1.500
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea
amortizarea imobilizărilor” echipamentelor
101
tehnologice”
Înregistrarea amortizării subvenţiei prin virare la venituri:

475 = 7584 750
„Subvenţii pentru „Venituri din subvenţii pentru
investiţii” investiţii”
În cazul vânzării activelor imobilizate care au ca sursă de finanţare

subvenţii, se virează la alte venituri din exploatare întreaga valoare a subvenţiei
existente în soldul contului 475 „Subvenţii pentru investiţii” în momentul vânzării.
Subvenţiile pot fi:
 pentru achiziţii de active (pentru investiţii) - pentru a se putea
atinge costul achiziţionării unui activ; sau
 pentru venituri (pentru a acoperi o cheltuială sau o pierdere),
Ele trebuie recunoscute în contul de Profit sau pierdere pentru a fi corelate
cu costurile aferente şi nu trebuie recunoscută până în momentul în care nu există
certitudinea rezonabilă că:
 vor fi îndeplinite toate condiţiile referitoare la acordarea respectivei
subvenţii;
 subvenţia va fi încasată.
Exemplu:
O întreprindere încasează o subvenţie de la guvern pentru achiziţionarea
unui activ. Acesta costă 200.000 lei iar subvenţia va acoperi în întregime acest
cost. Singura condiţie ataşată subvenţiei este aceea că subvenţia trebuie utilizată
pentru achiziţionarea activului specificat, pentru care subvenţia a fost acordată.
Întreprinderea încasează subvenţia şi utilizează banii pentru achiziţionarea
activului. Politica de amortizare practicată prevede ca activul achiziţionat să fie
amortizat liniar pe parcursul a 5 ani şi, prin urmare se vor efectua următoarele
înregistrări contabile privitoare la subvenţie şi la activul imobilizat:
Contul de profit şi pierdere (mii lei)
An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 Total
Venitul din subvenţii pentru 40 40 40 40 40 200

investiţii (Cont 7584)
Amortizarea imobilizării 40 40 40 40 40 200
Bilanţul (mii lei)
An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
Imobilizări (cont 2131) 200 200 200 200 200
102
Amortizarea imobilizărilor 40 80 120 160 200
Subvenţia încasată (cont 160 120 80 40 -

475)
Se observă corelarea veniturilor din subvenţii cu cheltuielile de

amortizare, astfel în fiecare an, pe măsură ce societatea înregistrează amortizarea
de 40.000 lei, concomitent se recunoaşte şi venitul din subvenţie cu aceeaşi
valoare. Subvenţia este înregistrată în bilanţ, în creditul contului de venit amânat
şi, de aici, este alocată în fiecare an costurilor aferente ale subvenţiei, cum ar fi
cheltuiala cu amortizarea.
Dacă societatea nu a încasat efectiv subvenţia până la sfârşitul anului, dar

există siguranţa îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare şi a încasării subvenţiei,
atunci aceasta din urma va fi recunoscută în situaţiile financiare în anul în care
ea apare.
6.5.Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea creanţelor
Contabilizarea deprecierii creanţelor utilizează una din metodele:

a. metoda evidenţei deprecierii prin conturile de ajustări evidenţiază
deprecierea creanţelor în conturile rectificative din grupa 49 „Ajustări pentru
deprecierea creanţelor”.
- constituirea ajustărilor:
68X = 49X
Cheltuieli cu amortizările, Ajustări pentru
provizioanele şi ajustările pentru deprecierea
depreciere sau pierdere de valoare creanţelor
- diminuarea şi anularea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor:
49X = 78X
Ajustări pentru Venituri din provizioane şi
deprecierea creanţelor ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare
Structura conturilor de cheltuieli şi venituri utilizate:

- 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
activelor circulante” reflectă deprecierea creanţelor comerciale neîncasate,
clienţi dubioşi, rău platnici sau în litigiu şi alte creanţe de natură
economică;
- 6864 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru deprecierea activelor
circulante” reflectă deprecierea creanţelor de natură financiară, cum sunt
cele determinate de decontările în cadrul grupului şi cu asociaţii, cele
aferente creanţelor din titlurile de valoare cedate şi din cesiuni de
imobilizări financiare.
- 7814 „Venituri din ajustările pentru deprecierea activelor circulante” şi
103
7864 „Venituri financiare din ajustări pentru deprecierea activelor
circulante”, diferenţiate după criteriul folosit şi la conturile de cheltuieli de
mai sus.
b. metoda ajustării reflectă deprecierea de valoare direct în conturile

respective de creanţe.
Rezumat
Unitatea de învăţare 6 prezintă exemple privind contabilitatea operaţiilor din
grupele. Debitori şi creditori diverşi, venituri şi cheltuieli înregistrate în avans,
subvenţii pentru investiţii.

1. Care sunt tipurile de operaţii care se înregistrază în contul de „Debitori
diverşi”?
2. Care sunt tipurile de operaţii care se înregistrază în contul de „Creditori
diverşi”?
3. Se contractează un împrumut obligatar în valoare de 2.700 lei. Să se
înregistreze operaţiile.
4. O entitate economică are un teren a cărui valoare contabilă este de
80.000 lei. Se vinde la preţul de vânzare de 82.000 lei.
5. Se constată lipsă la inventar marfă în valoare de 750 lei. Se impută unei
persoane care nu face parte din personalul salariat.
6. Se încaseazã prin bancã, în decembrie, chiria aferentã lunii ianuarie a
anului urmãtor, în sumã de 800 lei, TVA 19%. În anul urmãtor se
include în rezultat valoarea chiriei. Sã se înregistreze operaţiile în
contabilitatea celor doi parteneri.
7. O entitate economică urmeazã sã primeascã în contul bancar o subvenţie
de 3.000 lei pentru procurarea unui utilaj. Dupã achiziţionarea utilajului
în valoare de 5.000 lei, se achitã factura prin bancã. Estimãrile legate de
amortizarea utilajului sunt: durata de utilizare de 5 ani, ritmul linear. Sã
se înregistreze în contabilitate aceste operaţii, inclusiv amortizarea
utilajului şi trecerea la venituri a unei pãrţi din subvenţie, la sfârşitul
primului an de utilizare.
8. O entitate economică obţine dreptul de a primi o subvenţie pentru
investiţii în valoare de 3.000 lei. Ulterior se primeşte prin virament
bancar subvenţia respectivã. Din aceastã subvenţie se finanţeazã, parţial,
procurarea unui utilaj în valoare de 10.000 lei; durata normal de
funcţionare a utilajului este de 5 ani, amortizabil prin metoda linearã.
Dupã primul an de utilizare, utilajul respectiv este vândut la preţul de
9.000 lei. În aceste condiţii se restituie prin bancã subvenţia rãmasã.
104
Plata furnizorului se face prin virament bancar.
9. La înfiinţarea unei entităţi economice se subscrie aport suma de 10.000
lei. La obţinerea avizului de la Registrul comerţului se realizează aportul
în contul de la bancă. Asociaţii au efectuat cheltuieli pentru înfiinţarea
firmei în valoare de 1.100 lei pe care le-au achitat din banii proprii. Dupa
depunerea aportului subscris, entitatea virează cei 1.100 lei asociatului
căruia îi datorau.
10. AGA hotărăşte repartizarea rezultatului reportat în suma de 1.750 lei
astfel: 500 lei alte rezerve, iar restul către dividende. Se reţine impozitul
pe dividende, se plătesc dividendele și impozitul pe dividende.
11. Dividendele, în sumă de 6.895 lei, pe care o entitate le datora asociaţilor
săi sunt puse la dispoziţia acesteia pentru o perioadă de 6 luni. Se
datorează o dobândă de 10%. La expirarea celor 6 luni se restituie
sumele puse la dispoziţia entităţii şi se plăteşte dobânda.
12. La 1 februarie N o entitate economică primeste de la stat o subventie, in
suma de 10.000 lei, pentru finantarea investitiilor (instalatii de lucru
achizitionate de la furnizori in suma de 10.000 lei si mijloace de
transport 5.000 lei, TVA 19%). Se inregistreaza amortizarea anuala
liniara a imobilizarii corporale, durata de viata utila 10 ani, dupa care se
trece cota parte din subventie la venituri.
13. O entitate economică incaseaza in numerar de la asociatul sau unic suma
de 2000 lei, pentru finantari curente. Dobanda cuvenita la sfarsitul
exercitiului financiar este de 200 lei, care se achita in exercitiul urmator.
Asociatul retrage si suma de 1000 lei.
14. O entitate economică are de incasat de la un client contravaloarea unei
facturi de 8000 lei, TVA 19%. Aceasta da faliment. Creanta devine
incerta. In final se decide recuperarea prin includerea in cheltuieli.
15. O entitate economică deschide o actiune judecatoreasca impotriva unui
client, pentru o creanta asupra acesteia de 1785 lei. In cursul lunii
ianuarie a anului urmator se constata ca creanta asupra clientului este
definitiv nerecuperabila si ca atare se scoate din activ.
şi situaţiile financiare anuale consolidate.
105
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei
Cuprins:
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei ................................................................. 106
Introducere ........................................................................................................................ 106
Obiectivele unităţii de învăţare.......................................................................................... 106
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria ..................................................... 107
7.2. Recunoaştere şi evaluare ............................................................................................ 108
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar ............................ 110
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la bănci ............. 113
7.4. Contabilitatea titlurilor de plasament ..................................................................... 122
Rezumat ............................................................................................................................. 126
Introducere
Unitatea de învăţare 7 prezintă contabilitatea trezoreriei respectiv
recunoaşterea, evaluarea şi contabilitatea operaţiilor care implică elemente de
trezorerie. Cea mai mare parte a unităţii de învăţare cuprinde exemple practice de
înregistrare în contabilitate a operaţiilor de încasări şi plăţi precum şi alte operaţii
proprii trezoreriei unei entităţi economice.

 să delimitati structurile privind trezoreria;

 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de trezorerie;
 sa efectuati inregistrarea contabila a tranzacțiilor privind investițiile
pe termen scurt;
 sa efectuati inregistrarea contabila a operatiilor de incasari si plati in
numerar;
 sa efectuati inregistrarea contabila a operatiilor de incasari si plati
efectuate prin conturi la banci;
 sa efectuati inregistrarea contabila a operatiilor cu alte valori de
trezorerie.
106
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria
Trezoreria reprezintă ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care le

efectuează o unitate economică în scopul asigurării mijloacelor băneşti necesare
desfăşurării în bune condiţii a activităţii economice.
În definirea conceptului de trezorerie şi a elementelor incluse în structura
acestui concept există o varietate de accepţii. Specialiştii francezi explică acest
concept, în sens restrâns, ca totalul lichidităţilor, iar într-o accepţie mai largă, ca
numerar în casierie, cecuri de încasat, efecte comerciale de primit neajunse la
scadenţă, titluri de plasament etc.
Lichidităţile sunt fondurile disponibile şi depozitele la vedere.
Echivalentele de lichidităţi sunt plasamente pe termen scurt, convertibile cu
uşurinţă în lichidităţi, a căror deţinere asigură posibilitatea plăţii angajamentelor
pe termen scurt, cu scadenţă, de regulă, sub trei luni.
Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sau valori
mobiliare de plasament sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea realizării
unui câştig pe termen scurt sau protejării lichidităţilor. Perioada de rotaţie a
titlurilor de plasament este mai mică de un an, ceea ce le deosebeşte de
imobilizările financiare cu o durată de posesiune mai mare (peste un an).
Titlurile de plasament se identifică cu acţiunile, obligaţiunile, bonurile de
tezaur sau trezorerie, şi alte titluri de valoare, dobândite pe termen scurt, în scop
speculativ. Venitul (câştigul) se realizează ca diferenţă dintre preţul de vânzare
(cesiune) mai mare şi preţul de achiziţie, şi sub forma dobânzilor încasate.
Titlurile de plasament includ de asemenea şi obligaţiunile emise şi
răscumpărate.
Disponibilităţile în casierie şi în conturi la bănci se delimitează sub forma
numerarului în casierie, valorilor de încasat (cecuri şi efecte de comerţ depuse la
bănci), depozite (în lei şi în valută) păstrate la societăţile bancare în conturile
curente deschise în acest scop, creditele acordate în contul curent de către bănci,
creditele bancare pe termen scurt prin conturi separate de împrumut, dobânzi
aferente disponibilităţilor şi creditelor pe termen scurt, alte valori de trezorerie:
acreditive, avansuri de trezorerie, alte valori.
Disponibilităţile (depozitele) în conturi la bancă funcţionează la vedere sau
la termen. Depozitele la termen reprezintă o formă de imobilizare a lichidităţilor
până la un an, asigurând o dobândă mai mare decât a depozitelor la vedere.
„Acreditivele” reprezintă mijloace băneşti păstrate într-un cont distinct,
pentru efectuarea de plăţi către un anumit furnizor, pe măsura livrărilor efectuate
de către acesta.
„Avansurile de trezorerie” sunt disponibilităţi băneşti repartizate pentru a fi
girate de către administratori sau alte persoane împuternicite, pentru a efectua plăţi
în numele întreprinderii.
Structura „numerar şi echivalente de numerar” se defineşte astfel:
- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt
extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de
107
numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a
valorii. Un plasament este în mod normal, calificat drept echivalent de
numerar doar atunci când are o scadenţă mică (în practică se constată
de trei luni sau mai puţin) de la data achiziţiei.
Noţiunea de instrumente financiare se defineşte: un contract ce generează
simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie financiară sau un
instrument de capitaluri proprii pentru o altă întreprindere.
Instrumentele financiare includ:
- numerar;
- un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la
altă întreprindere;
- un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă
întreprindere în condiţiile în care sunt potenţial favorabile;
- un instrument de capitaluri proprii al unei alte întreprinderi;
- datorii financiare, ca orice datorie contractuală;
- de a vărsa numerar sau un alt activ financiar unei alte întreprinderi;
- de a schimba instrumentele financiare cu altă întreprindere în condiţii
în care sunt potenţial favorabile.
„Alte valori de trezorerie” este structura trezoreriei reprezentată de timbre
fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi odihnă şi alte
valori.
Împrumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin
conturile curente, sunt incluse, în unele ţări, în categoria lichidităţilor şi
echivalentelor de lichidităţi.
De mare importanţă în organizarea contabilităţii trezoreriei este şi
cunoaşterea structurii mijloacelor băneşti, având în vedere locul unde se găsesc,
destinaţia pe care o au, modul de prezentare.
Din punct de vedere al locului unde se află mijloacele băneşti şi alte valori:
în casierie sau în conturi la bănci, din ţară sau din străinătate, este foarte important
pentru organizarea contabilităţii deoarece în funcţie de acest lucru se deschid
conturi distincte.
Din punct de vedere al destinaţiei mijloacelor băneşti şi a altor valori
financiare, la organizarea contabilităţii se are în vedere evidenţierea separată şi
deci deschiderea de conturi distincte pe genuri de activităţi: de exploatare,
investiţii, alte activităţi, activităţi social-culturale, operaţiuni de tranzit, mandat şi
de depozit.
Din punctul de vedere al modului de prezentare, disponibilităţile băneşti şi
alte valori financiare, pot fi: bani propriu-zişi (bani lichizi) şi documente de
valoare (efectele de comerţ, cecurile cu limită de sumă, alte valori etc.). La rândul
lor, atât lichidităţile, cât şi documentele de valoare în funcţie de apartenenţa la
diferite ţări, pot fi: bani naţionali (lei) şi devize (monede ale altor ţări). La
organizarea contabilităţii trezoreriei se ţine seama şi de modul de prezentare al
disponibilităţilor băneşti, deschizându-se conturi pentru reflectarea separată a
disponibilităţilor în lei de cele în devize.
7.2. Recunoaştere şi evaluare
Criteriile de recunoaştere a activelor financiare sunt următoarele:

- este probabil ca orice beneficiu economic viitor să intre în
108
întreprindere;
- au un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie financiară se recunoaşte atunci când:
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre în
întreprindere;
- are un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
Organizarea contabilităţii trezoreriei cu respectarea principiilor de bază,
cum sunt: principiul prudenţei, principiul permanenţei metodelor se bazează pe
evaluarea elementelor de trezorerie.
Evaluarea valorilor mobiliare pe termen scurt:

La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de
achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
Costul de achiziţie al valorilor mobiliare pe termen scurt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, nu include costurile de tranzacţionare
direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de
cheltuieli corespunzătoare.
Costul de achiziţie al valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, include şi costurile direct
atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocaţilor,
evaluatorilor).
Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ

În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord
cu rezultatele inventarierii.
Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare):
- admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea
de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare,
- cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul
exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere
de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de
valoare înregistrate se suplimentează, se diminuează sau se anulează, după caz. La
ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru
pierdere de valoare se anulează.
Evaluarea la ieşirea din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi
se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate
în contabilitate.
Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată se evaluează la valoarea justă.
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data
constatării lipsei acestora. La scoaterea lor din evidenţă se reiau la venituri
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
La ieşirea din entitate se aplică regulile de evaluare specifice stocurilor,
respectv una din metodele: FIFO, LIFO, CMP.
109
Pentru valori de încasat: cecuri primite şi depuse la bancă, efecte
comerciale (cambii, bilete la ordin), evaluarea la intrare se face la valoarea
nominală, iar evaluarea la inventar şi la închiderea exerciţiului financiar se face la
valoarea probabilă de recuperat (de încasat).
Disponibilităţile în devize sunt evaluate la intrare prin aplicarea cursului
valutar din momentul intrării, la suma în valută intrată în entitate. Pentru operaţiile
de încasări şi plăţi în devize se stabileşte echivalentul în lei prin aplicarea cursului
valutar din ziua efectuării tranzacţiei. Diferenţele determinate de schimbarea
cursului valutar între momentul intrării şi data ieşirii reprezintă venituri financiare
(pentru diferenţele favorabile) sau cheltuieli financiare (pentru diferenţele
nefavorabile).
Evaluarea disponibilităţilor în devize la sfârşitul fiecărei luni se face
aplicând cursul valutar din ultima zi bancară a lunii la suma în devize existentă,
stabilindu-se fie diferenţe favorabile reprezentând venituri financiare, fie diferenţe
nefavorabile reprezentând cheltuieli financiare.
Ce reprezintă trezoreria?
Care sunt criteriile de recunoaţtere a elementelor de trezorerie?
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar
Pentru efectuarea operaţiilor curente de încasări şi plăţi în casieria entităţii

economice se reţine o anumită sumă de bani în numerar numită sold de casă.
Acesta poate fi atât în lei cât şi în devize. De asemenea, în casierie se mai
păstrează şi alte valori băneşti.
Principalele operaţii de plăţi cu numerar sunt: salariile, premiile, ajutoarele
din fondul asigurărilor sociale, plata unor lucrări şi servicii, acordarea de avansuri
de trezorerie etc.
Documentele primare utilizate pentru evidenţa existentului şi mişcării
numerarului ca urmare a operaţiilor de încasări şi plăţi sunt următoarele:
Cecul de numerar, Chitanţa, Foaia de vărsământ - chitanţă şi alte documente de
plăţi prin casierie cum sunt: statele de salarii, listele de avans chenzinal, listele de
plată a ajutoarelor din fondul asigurărilor sociale, ordin de deplasare, dispoziţii de
plată către casierie etc.
Cecul de numerar este utilizat pentru ridicarea numerarului din conturi de
la bancă. El se procură sub formă de camete de la bancă pe bază de cerere, iar
banca emite Chitanţa de plată în numerar. Se întocmeşte de către compartimentul
financiar pe baza documentului de plată, separat pentru fiecare cont deschis la
bancă.
Chitanţa este utilizată pentru alte încasări în numerar efectuate prin
casierie.
Foaia de vărsământ - chitanţă este utilizată pentru depunerea de sume
din casierie, în conturi la bănci. Totodată, la baza operaţiilor de plăţi stau şi
documentele menţionate anterior alte documente de plăţi, care sunt întocmite de
către diferitele compartimente ale întreprinderii, vizate de serviciul financiar şi
110
aprobate de conducerea unităţii.
Sistemul evidenţei operative cuprinde Registrul de casă în care se
evidenţiază existentul şi mişcarea numerarului din casierie. Se întocmeşte de către
casier, zilnic în două exemplare. Exemplarul 1 împreună cu documentele
justificative de încasări şi plăţi se predă compartimentului financiar-contabil. În
acest registru se determină totalul încasărilor şi totalul plăţilor, precum şi soldul de
casă.
Dacă întreprinderea efectuează şi operaţii de încasări şi plăţi în devize va
întocmi şi câte un Registru de casă în devize, pentru fiecare fel de monedă străină
în parte, cu duble coloane pentru evidenţierea în devize şi în lei.
De asemenea, dacă există subunităţi cu autogestiune economico-financiară
proprie (filiale, sucursale etc.) se vor întocmi registre de casă de către fiecare din
acestea.
Sistemul conturilor privind numerarul şi alte valori de trezorerie din

casierie cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 531 „Casa”, 532 „Alte
valori”, precum şi alte conturi.
Contul 531 „Casa” este cont de active circulante băneşti, cu funcţie
contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă ridicările de numerar din conturi
de la bancă, precum şi încasările efectuate direct în numerar de la diverse persoane
fizice sau juridice. Creditul acestui cont reflectă depunerile în numerar în conturi
la bancă, precum şi plăţile efectuate direct în numerar. Soldul este debitor şi
reflectă numerarul existent în casieria întreprinderii în lei sau în devize.
Contabilizarea distinctă a operaţiilor de încasări şi plăţi în lei şi în devize,
face ca acest cont să nu fie operaţional şi deci, se impune desfăşurarea lui pe două
conturi sintetice de gradul I (subconturi), astfel: 5311 „Casa în lei” şi 5314 „Casa
în devize”.
În ceea ce priveşte operaţiile de încasări şi plăţi în devize, acestea se
evidenţiază atât în devize cât şi în lei, la cursul în vigoare la data intrării. Soldul
existent la sfârşitul fiecărei luni se evaluează la cursul de schimb al ultimei zile
bancare a lunii şi poate fi mai mare sau mai mic decât cel din momentul intrării.
Diferenţa constitue un câştig sau o pierdere care trebuie evidenţiată ca venituri sau
cheltuieli financiare. În acest scop se utilizează conturile: 665 „Cheltuieli din
diferenţe de curs valutar” şi 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”.
Contul 532 „Alte valori” este utilizat pentru evidenţierea unor valori
existente în casieria unităţii sub forma: timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de
tratament şi odihnă, biletelor de călătorie, tichetelor de masă etc., şi a mişcării
acestora ca urmare a procurării şi utilizării lor în activitatea întreprinderii. Are
funcţie contabilă de activ. Debitul reflectă valoarea elementelor menţionate,
cumpărate. Creditul reflectă valoarea aceloraşi elemente folosite. Soldul este
debitor şi reflectă existentul de alte valori.
De menţionat că la utilizarea (consumarea) valorilor respective se utilizează
conturile de cheltuieli corespunzătoare elementelor consumate:
626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii”, la utilizarea timbrelor pentru
efectuarea corespondenţei; 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”,
pentru utilizarea biletelor de tratament şi odihnă; 624 „Cheltuieli cu transportul de
bunuri şi călători”, pentru valoarea biletelor de călătorie,
6422. „Cheltuieli cu tichetele acordate salariaţilor” pentru utilizarea tichetelor de
masă.
111
Exemple:
1. Unitatea efectuează prin casieria unităţii următoarele încasări în lei:
aport în numerar la capitalul social 1.000 lei; lichidarea unor debite 300 lei,
vânzări de mărfuri prin magazinul propriu 700 lei, TVA aferentă 19%:
5311„Casa în = % 2.133
lei” 456 „Decontări cu asociaţii privind 1.000
capitalul”
461 „Debitori diverşi” 300
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 700
2. Se înregistrează operaţii de plăţi înscrise în registrul de casă şi în

documentele justificative (chitanţe, state de salarii, foi de vărsământ pentru
depuneri de numerar etc.), astfel: depunere de numerar: 3.000 lei; plata unui
furnizor 500 lei; achitarea salariilor nete 2.000 lei; acordarea unui avans spre
decontare 200 lei:
% = 5311 5.700
581 „Viramente interne” „Casa în lei” 3.000
401 „Furnizori” 500
421 „Personal-salarii datorate” 2.000
542 „Avansuri de trezorerie” 200
3. Se înregistrează următoarele plăţi efectuate prin casieria unităţii:

achitarea avansului din salarii 3.000 lei; cumpărări de mărfuri 472 lei; TVA
aferentă 19%; cheltuieli de protocol 300 lei:
% = 5311 3.772
425 „Avansuri acordate personalului” „Casa în 3.000
401 „Furnizori” lei” 400
6231 „Cheltuieli de protocol” 300
4. Se achiziţionează tichete de masă în valoare totală de 7.000 lei ,furnizorul

percepe 10% pentru serviciul prestat. Se acordă salariaţilor tichete de masă în
valoare de 850 lei.
a) Se achiziţionează tichetele:
% = 401 7.833
5328 „Alte valori” „Furnizori” 7.000
628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi” 700
b) Se achită cu ordin de plată:
401 „Furnizori” = 5121„Conturi la bănci în lei” 7.833
c) Se dau în consum tichete:
112
6422. „Cheltuieli cu tichetele acordate = 5328 „Alte 850
salariaţilor” valori”
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la

bănci
Operaţiile de încasări şi plăţi efectuate de unitate cu persoane juridice,

fizice, autorităţi publice etc., efectuate prin intermediul băncii reprezintă decontări
fără numerar, caracterizate prin următoarele:
- organizatorul relaţiilor de decontare între unităţile economice este banca, care
efectuează decontările fără intervenţia efectivă a banilor;
- plăţile din conturile unităţii economice se efectuează cu consimţământul
acesteia; sunt exceptate plăţile obligaţiilor pe bază de titluri executorii;
- plăţile se efectuează la data exigibilităţii obligaţiilor;
- banca efectuează încasările/plăţile utilizând formele şi instrumentele de
decontare prevăzute în contractele economice ale agenţiilor, având posibilitatea
chiar să înlocuiască aceste instrumente cu altele care să corespundă mai bine
relaţiilor dintre unităţi;
- furnizorii pot cere clienţilor cu întârzieri repetate la plată, să utilizeze
instrumente de plată anticipată;
- plăţile din conturile unităţilor economice se efectuează în limita
disponibilităţilor din aceste conturi şi a creditelor bancare.
Reglementările bancare actuale prevăd următoarele forme de decontare fără

numerar: acceptarea, acreditivul şi scrisoarea de garanţie.
Acceptarea este forma de decontare prin care plăţile dintre unităţile
economice se efectuează pe baza consimţământului plătitorului (debitorului) dat
prin depunerea la bancă a documentelor de decontare emise de acesta.
Instrumentele de decontare folosite în cadrul acceptării sunt următoarele:
ordin de plată, cambia, bilet la ordin, cecuri, forfetare (factoring).
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul
acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o
anumită sumă de bani la o anumită dată. O astfel de dispoziţie de plată poate fi
considerată ordin de plată dacă societatea bancară receptoare intră în posesia
sumei respective fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de
la emitent şi nu prevede că plata trebuie făcută la cererea beneficiarului.
Cambia este ordinul dat de o anumită persoană în calitate de creditor unei
alte persoane numită debitor de a plăti o anumită sumă la o anumită dată şi într-un
anumit loc. Cambia pune în legătură trei persoane: persoana care ordonă plata,
numită trăgător, persoana care în calitate de debitor va plăti suma, numită tras şi
persoana căreia i se va plăti suma, numită beneficiar. Cambia conţine următoarele
elemente: acceptarea, transmiterea, avalizarea, scadenţa, plata, scontul şi protestul.
Acceptarea este angajamentul luat de către tras, faţă de orice posesor
legitim de a plăti cambia la scadenţă. Acceptarea poate fi facultativă dacă este
făcută oricând în cadrul termenului de scadenţă, sau obligatorie când trăgătorul a
fixat precis data în cadrul termenului.
Transmiterea cambiei poate fi făcută în două moduri: prin gir sau prin
cesiune de creanţă ordinară.
Girul este actul prin care posesorul cambiei numit girant, transferă altei
113
persoane numită girator toate drepturile izvorând din cambie.
Cesiunea de creanţă este un act prin care creditorul numit cedent transferă
dreptul său de creanţă unei alte persoane numite cesionar.
Avalul este angajamentul necondiţionat prin care un terţ devine garant
pentru obligaţiile unui co-obligat faţă de cambie. Avalul se dă utilizând expresiile
pentru aval sau pentru garanţie, urmate de semnătura avalistului, acesta fiind
obligat să indice persoana pentru care dă avalul.
Scadenţa este termenul în care cambia trebuie plătită, precizat prin ziua sau
termenul maxim în interiorul căruia trebuie efectuată plata.
Scontul este dobânda cuvenită unităţii bancare sub forma taxei scontului
dacă scontarea cambiei s-a efectuat înainte de scadenţă.
În momentul primirii unei cambii de la un debitor pentru achitarea datoriei

faţă de noi, devenim beneficiar al cambiei. Prezentăm cambia trasului pentru
acceptare, după care putem s-o predăm trasului pentru plată, sau putem s-o girăm
în favoarea unui terţ faţă de care avem o obligaţie şi s-o predăm acestuia.
Scontarea la bancă poate fi făcută la termenul înscris pe cambie, sau înaintea
termenului fixat. La scontarea cambiei înainte de scadenţă, beneficiarul primeşte
suma consemnată mai puţin AGIO (scont + comisionul bancar), iar la scontarea la
scadenţă se reţine numai comisionul bancar. Comisionul cuvenit băncii pentru
serviciile prestate este supus T.V.A.
Scontul se determină astfel:
SCONT = (V.N. x N.z. x R.S.)/N.z.a.,

unde:
V.N.= valoarea nominală a efectului comercial (cambiei);
N.z. = numărul de zile între termenul de scadenţă şi data scontării înainte de
scadenţă;
R.S. = rata scontului în procente (%);
N.z.a.= numărul de zile dintr-un an (considerat 360).
Exemple:
Societatea comercială ALFA S.A. acceptă o cambie de la un client, căruia i-

a vândut bunuri în valoare totală de 5.000 lei, cu termen de plată la 30 iunie N.
A. Scontarea cambiei la scadenţă
1. Acceptarea efectului comercial:
413 „Efecte de primit” = 4111 „Clienţi” 5.000
2. Primirea efectului comercial:
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit” 5.000
3.Scontarea cambiei la scadenţă (30 iunie N). Banca percepe drept comision
pentru efectuarea serviciului suma de 50 lei.
114
5121 „Disponibil la bancă în lei” = 5113 „Efecte de încasat” 5.000
627 „Cheltuieli cu serviciile = 5121 „Disponibil la banca in lei” 50

bancare şi asimilate”
B. Scontarea cambiei înainte de scadenţă:

La data de 20 iunie N posesorul cambiei scontează efectul comercial. Rata
scontului este 12%. Comisionul cuvenit băncii pentru serviciile prestate este de 50
lei.
SCONT = (5.000.x 10 zile x 12%) / 360 = 16,67 lei

Suma cuvenită = 5.000 – 16,67 = 4.983.33
1. Acceptarea cambiei:
413 „Efecte de primit” = 411 „Clienţi” 5.000
2.Primirea cambiei:
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit” 5.000
3.Remiterea efectului spre scontare:
5114 = 5113 5.000

„Efecte remise spre scontare” „Efecte de încasat”
4. Scontarea efectului comercial:
% = 5114 5.000
5121 „Disponibil la bancă în lei” „Efecte remise 4.983,33
667 „Cheltuieli privind spre scontare” 16,67
sconturile acordate”
627 „Cheltuieli cu serviciile = 5121 50

bancare şi asimilate” „Disponibil la
banca in lei”
Biletul la ordin este ordinul dat de o persoană fizică sau juridică în calitate
de debitor de a plăti unei alte persoane în calitate de creditor o anumită sumă de
bani, la o anumită dată şi la un anumit loc.
Biletul la ordin este un alt efect comercial ce constituie un titlu de credit şi
în acelaşi timp un instrument de plată.
Crearea biletului la ordin implică două părţi:
- persoana fizică sau juridică în calitate de debitor, care emite biletul la
ordin denumită subscriptor şi;
- persoana care în calitate de creditor, încasează suma înscrisă în biletul la
ordin numită beneficiar.
Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun aceloraşi reguli

generale ca şi cele rezultând din cambie: plata, scadenţa, girarea, protestul sunt
aplicabile acestuia.
O persoană care primeşte un bilet la ordin în calitate de beneficiar va avea
115
următoarele posibilităţi:
- dacă scadenţa este la un anumit timp de la vedere trebuie să se prezinte cu
biletul la ordin emitentului pentru avizare, deoarece după avizare curge termenul
la scadenţă. Avizarea se face prin semnătura dată de emitent la rubrica văzut;
- să-l prezinte trasului la încasare;
- să-l gireze în favoarea unei alte persoane;
- să-l sconteze la o bancă înainte de scadenţă, pentru care va primi valoarea
efectului mai puţin comisionul bancar şi scontul (agio).
Cecul este utilizat în plăţile cu un cuantum mai redus. Reprezintă o

instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti o anumită sumă. Este un instrument
de plată care pune în legătură trei persoane: trăgătorul, care în baza unui disponibil
constituit într-un depozit bancar dă ordin necondiţionat băncii respective care se
află în poziţia de tras, să plătească unei terţe persoane în poziţia de beneficiar, o
anumită sumă.
Forfetarea sau factoringul sunt instrumente de plată garantate. Forfetarea

este un contract prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi vinde creanţele
pe care le are faţă de un cumpărător (beneficiar) unei bănci sau unei instituţii
specializate, contra unei taxe de forfetare.
Factoringul = contract între o parte denumită aderent furnizoare de
mărfuri şi o societate bancară/instituţie financiară specializată denumită factor,
prin care factorul asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de
credit. Aderentul cedează factorului cu titlu de vânzare sau gaj creanţele născute
din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.
Acreditivul constituie o altă formă de decontare şi în acelaşi timp, un
mijloc bănesc, ce asigură cu anticipaţie sumele necesare efectuării plăţilor.
Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienţii lor că vor putea
plăti contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate,
în timp util, solicită deschiderea de acreditive, adică cer să se facă virarea unei
sume de bani din contul clientului într-un cont de acreditive pe numele
furnizorului.
Acreditivele se utilizează în mod deosebit în relaţiile internaţionale, dar şi
în relaţiile interne între cumpărători şi vânzători, datorită avantajelor pe care le
prezintă. Astfel, pentru vânzător, siguranţa că va primi sigur şi rapid
contravaloarea bunurilor vândute, iar pentru cumpărător că banca va controla
efectuarea la timp a operaţiilor de vânzare.
Acreditivele se deschid în lei sau în devize, din disponibilităţile băneşti ale
cumpărătorului sau din credite bancare.
Deschiderea acreditivului se face la cererea unităţii plătitoare din
disponibilităţile băneşti aflate la bancă.
În cazul folosirii acestei forme de decontare, furnizorul procedează ca şi la
alte vânzări, cu particularitatea că, pe măsură ce depune documentele de livrare şi
decontare la bancă încasează imediat sumele de la client.
Acreditivul se închide la folosirea integrală a sumei, la expirarea
valabilităţii sau la cererea cumpărătorului cu acordul furnizorului.
Scrisoarea de garanţie este forma de decontare prin care banca

plătitorului confirmă, la cererea acestuia ca pentru anumite cazuri bine precizate,
va asigura, pe o anumită perioadă şi în limita unei sume determinate, efectuarea
116
plăţilor prevăzute în scrisoare, din credite bancare, în cazul în care la data
solicitării plăţii de către furnizor, plătitorul nu va avea alte posibilităţi de plată.
Conturile de disponibilităţi în conturi Ia bănci sunt următoarele conturi

sintetice de gradul I: 511 „Valori de încasat”, 512 „Conturi curente la bănci”, 518
„Dobânzi”, 519 „Credite bancare pe termen scurt”.
Contul 511 „Valori de încasat” este utilizat pentru evidenţierea valorilor

de încasat, cum sunt: cecurile şi efectele comerciale (cambii, bilete la ordin etc.)
primite de la clienţi pentru produsele livrate, lucrările executate şi serviciile
prestate de întreprindere şi acceptate a fi plătite prin efecte comerciale. Este cont
cu funcţie contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă valoarea cecurilor şi
efectelor comerciale primite de la clienţi. Creditul acestui cont reflectă valoarea
cecurilor şi efectelor comerciale încasate. Prezintă sold debitor care reflectă
valoarea cecurilor şi efectelor comerciale aflate în stoc şi neîncasate (neajunse la
scadenţă).
Contul 511 „Valori de încasat” este cont neoperaţional. Operaţionale sunt
analiticele sale, astfel, el funcţionează desfăşurat pe următoarele subconturi: 5112
„Cecuri de încasat”, 5113 „Efecte de încasat”, 5114 „Efecte remise spre
decontare”.
Contul 512 „Conturi curente la bănci” este utilizat pentru evidenţierea

disponibilităţilor în lei şi în devize aflate în conturi la bănci, a carnetelor de cec cu
limită de sumă, precum şi a sumelor în curs de decontare. Are funcţie contabilă de
cont bifuncţional. În debitul acestui cont se reflectă sumele depuse din casieria
întreprinderii şi sumele încasate de la diverse persoane juridice, prin virament. În
creditul acestui cont se reflectă sumele ridicate în numerar din contul de la bancă,
precum şi sumele virate în contul altor persoane juridice pentru plata diverselor
obligaţii. Soldul debitor reflectă disponibilităţile băneşti existente în conturi la
bănci. Soldul creditor reflectă creditul acordat de bănci, atunci când plăţile au fost
mai mari decât disponibilul existent.
Contul 512 Conturi curente la bănci nu este operaţional direct, operaţionale

sunt analiticele sale. În acest scop contul sintetic de gradul I, 512. Conturi curente
la bănci funcţionează desfăşurat pe următoarele conturi sintetice de gradul 11:
5121 „Disponibil la bancă în lei”, 5124 „Disponibil la bancă în devize”, 5125
„Sume în curs de decontare”, 5126 „Carnete de cecuri cu limită de sumă”.
Contul 5121 „Disponibil la bancă în lei”, deşi cont de disponibil,
funcţionează ca un cont curent. Se debitează cu încasările. Se creditează cu plăţile
efectuate din acest cont. Dacă încasările sunt mai mari decât plăţile, prezintă sold
debitor şi reflectă disponibilul existent în cont, iar dacă plăţile sunt mai mari decât
disponibilul existent, prezintă sold creditor, care reflectă creditul pentru activitatea
curentă acordat de bancă în baza contractului de credit bancar.
Contul 518 „Dobânzi” este utilizat pentru evidenţierea dobânzilor de
plătit, precum şi a dobânzilor de încasat, aferente creditelor primite prin contul
curent, respectiv, pentru disponibilităţile din contul curent. Este cont cu funcţie
contabilă de cont bifuncţional. Debitul acestui cont reflectă dobânzile de primit
aferente disponibilităţilor.din conturile curente şi dobânzile plătite aferente
creditelor primite. Creditul acestui cont reflectă dobânzile de plătit aferente
creditelor acordate de bănci prin contul curent precum şi dobânzile încasare
117
aferente disponibilităţilor existente. Soldul debitor reflectă dobânzi de primit, iar
soldul creditor, reflectă dobânzi de plătit.
Pentru realizarea funcţiei sale, contul sintetic de gradul I 518 „Dobânzi se
desfăşoară” pe două conturi sintetice de gradul 11: 5186 „Dobânzi de plătit” şi
5187 „Dobânzi de încasat”.
Exemple:
1. Pentru soldul debitor al contului 5121 „Disponibil la bancă în lei”, în
trimestrul I al anului, s-au calculat dobânzi în sumă de 600 lei:
5187 „Dobânzi de încasat” = 766 „Venituri din dobânzi” 600
2. Se încasează dobânzile cuvenite:

5121 „Disponibil la bancă în lei” = 5187 „Dobânzi de încasat” 600
3. Pentru soldul creditor al contului 5121 „Disponibil la bancă în lei”, în trimestrul

II al anului, s-au calculat dobânzi în sumă de 300 lei.
666 = 5186 300
„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi de plătit”
4. Plata dobânzilor.
5186 = 5121 300
„Dobânzi de plătit” „Disponibil la bancă în lei”
Exemple de operaţii de încasări şi plăţi prin contul 5121 „Conturi la bănci în

lei”.
1. Se primeşte extrasul de cont privind încasarea facturii de la un client sumă de

12.000 lei:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 12.000
2. Pe baza extrasului de cont se înregistrează următoarele plăţi: impozitul pe

salarii 3.000 lei, contribuţia de asigurări sociale 1.600 lei, decontarea scadentă
a datoriei faţă de furnizor pe baza unui efect comercial acceptat anterior în
valoare de 6.000 lei, impozit pe profit 5.000 lei, rambursarea ratei scadente
dintr-un credit bancar pe termen lung - 8.000 lei, TVA datorată bugetului de
stat 5.000 lei:
% = 5121 28.600
444 „Impozit pe salarii” „Conturi la bănci 3.000
4315 „Contribuţia de asig sociale” în lei” 1.600
403 „Efecte de plătit” 6.000
441 „Impozit pe profit” 5.000
162 „Credite bancare pe termen lung” 8.000
4423 „TVA de plată” 5.000
Contul 5124 „Conturi la bănci în devize” este utilizat pentru evidenţierea
operaţiilor bancare de încasări şi plăţi în devize. Se desfăşoară în conturi analitice
pe fiecare bancă în parte, dacă întreprinderea are deschise conturi la mai multe
bănci şi în cadrul acestora pe fiecare fel de monedă străină (dolar, marcă etc.), în
conturi cu duble coloane pentru evidenţierea în lei şi în moneda străină respectivă.
118
Deoarece, cursul de schimb se modifică continuu, la sfârşitu1 exerciţiului soldul
contului 5124 „Conturi la bănci în devize” se evaluează la cursul oficial al
devizelor la sfârşitul anului de unde rezultă diferenţe de curs valutar, care se
evidenţiază în conturi de cheltuieli şi venituri financiare.
Exemple:
La data de 20 noiembrie N se fac următoarele operaţiuni prin contul de
disponibil în devize:
- încasarea facturii privind livrarea de bunuri la un client extern în valoare de
200.000 U.S.D., emisă la data de 10 octombrie N;
- plata unei facturi primită de la un furnizor extern din data de 25 septembrie N,
în valoare de 120.000 U.S.D.
- cursul oficial al dolarului a fost de 3,00 lei la 25 septembrie N, 3,10 lei la 10
octombrie N, 3,20 lei la 20 noiembrie N.
Înregistrări:
1. Încasarea creanţei din 10 octombrie N:
200.000 U.S.D. x 3,20 lei/ U.S.D. = 640.000 lei
200.000 U.S.D. x 3,10 lei/ U.S.D. = 620.000 lei
DIFERENŢA = +20.000 lei
5124 = % 640.000
„Conturi la bănci 411 „Clienţi” 620.000
în devize” 765 „Venituri din diferenţe de 20.000
curs valutar”
2. Plata obligaţiei din 25 septembrie N:

120.000 U.S.D. x 3,20 lei/ U.S.D. = 384.000 lei
120.000 U.S.D. x 3,00 lei/ U.S.D. = 360.000 lei
DIFERENŢA = –24.000 lei
% = 5124 „Conturi la 384.000

401 „Furnizori” bănci în devize” 360.000
665 „Cheltuieli din diferenţe de 24.000
curs valutar”
Şi de data aceasta diferenţa de curs valutar este mai mare în momentul

plăţii, faţă de momentul evidenţierii obligaţiei de plată, dar fiind vorba de plăţi,
unitatea plăteşte în plus această diferenţă peste valoarea facturii, ceea ce
înseamnă că este o diferenţă nefavorabilă şi a fost inclusă în cheltuieli financiare.
Contul 5125 „Sume în curs de decontare” are funcţie contabilă de activ.

Debitul său reflectă sumele virate sau depuse la bănci sau primite de la terţi prin
mandat poştal, având documentele prezentate, dar neapărute în extrasele de cont.
Creditul său reflectă sumele apărute în extrasul de cont. Prezintă sold debitor
care reflectă sume în curs de decontare.
119
Contul 519 „Credite bancare pe termen scurt” este utilizat pentru
evidenţierea creditelor acordate de bănci pe termen de sub un an. Este cont cu
funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu creditele acordate de bănci pentru
nevoi temporare. Se debitează cu creditele pe termen scurt restituite băncilor
finanţatoare. Prezintă sold creditor şi reflectă creditele pe termen scurt
nerambursate.
Contul sintetic de gradul I 519 Credite bancare pe termen scurt
funcţionează desfăşurat pe conturi sintetice de gradul II, astfel: 5191 „Credite
bancare pe termen scurt”, 5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la
scadenţă, 5193 „Credite externe guvernamentale”, 5194 „Credite externe garantate
de stat”, 5195 „Credite externe garantate de bănci” 5196 „Credite de la trezoreria
statului”, 5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”.
Creditele în valută se înregistrează prin intermediul contului 5124 „Conturi la
bănci în devize”
Exemple:
1. Se primeşte un credit bancar pe termen scurt în sumă totală de 3.000.000 lei :
5121 „Conturi la bănci în = 5191 „Credite bancare 3.000.000
lei” pe termen scurt”
2. Se calculează şi se înregistrează dobânda cuvenită pentru creditul pe termen

scurt primit în baza procentului de 15%:
D = 3.000.000 x 15% = 450.000 lei
666 „Cheltuieli = 5198 „Dobânzi aferente creditelor 450.000

privind dobanzile” bancare pe termen scurt”
3. La scadenţă se înregistrează rambursarea creditului bancar pe termen scurt şi

plata dobânzii cuvenite:
% = 5121 „Disponibil 3.450.000
5191 „Credite bancare la bancă în lei” 3.000.000
pe termen scurt”
5198 „Dobânzi aferente 450.000
creditelor bancare pe
termen scurt”
Contul 541 „Acreditive” este utilizat pentru evidenţierea acreditivelor în

lei şi în devize, deschise la bănci pentru efectuarea de plăţi în favoarea unui terţ,
precum şi a mişcării acestora ca urmare a plăţilor efectuate, sau încetării
valabilităţii acestora. Are funcţie contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă
sumele depuse de bancă la dispoziţia terţilor, precum şi diferenţele favorabile de
curs valutar, aferente existentului din contul de acreditive. Creditul acestui cont
reflectă sumele plătite efectiv terţilor, sau restituite entităţii economice ca urmare a
încetării valabilităţii plăţii (folosirii acreditivului), precum şi diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente existentului în conturile de acreditive
deschise în devize. Prezintă sold debitor care reflectă acreditivele deschise la
bănci.
Pentru transferul unor sume de bani între conturi de trezoreie (512, 513 şi 514) se
120
foloseşte contul intermediar 581 „Viramente interne”.
Contul 581 „Viramente interne” este un cont de activ cu ajutorul căruia se

ţine evidenţa viramentelor de disponibilităţi între conturile de trezorerie.
În debitul contului 581 "Viramente interne" se înregistrează sumele virate dintr-un
cont de trezorerie în alt cont de trezorerie.
În creditul contului 581 "Viramente interne" se înregistrează sumele intrate într-un
cont de trezorerie din alt cont de trezorerie .
De regulă, contul nu prezintă sold.
Exemple:
1. În vederea aprovizionării cu un anumit material se deschide un acreditiv

pe numele furnizorului, în sumă de 800.000 lei.
581 = 5121 800.000

„Viramente interne” „Disponibil la bancă în lei”
541 = 581 800.000

„Acreditive” „Viramente interne”
2. Se primeşte factura furnizorului în valoare totală de 752.000 lei:

302 = 401 752.000
„Materiale consumabile” „Furnizori” „X”
3. Se plăteşte furnizorul din acreditiv:

401 „Furnizori” „X” = 541 „Acreditive” 752.000
4. Se închide acreditivul pentru suma neutilizată:

581 „Viramente interne” = 541 „Acreditive” 48.000
5121 „Disponibil la = 581 „Viramente interne 48.000

bancă în lei”
Pentru aprovizionarea din alte localităţi decât unde este situat sediul
întreprinderii, cu anumite bunuri de valori relativ mari şi cantităţi mici, care nu
trebuie transportate neapărat cu trenul sau auto, este mai convenabil ca anumite
persoane să se deplaseze personal pentru aducerea acestora. Pentru acoperirea
cheltuielilor de transport, cazare, diurnă, costul materialelor etc., persoanele
desemnate, primesc la plecare o anumită sumă de bani numită avans de trezorerie,
care urmează a fi justificat la înapoiere.
Contul 542 „Avansuri de trezorerie” este utilizat în acest scop. Are
funcţie contabilă de activ. Se debitează cu avansurile de trezorerie acordate. Se
creditează cu ocazia justificării la întoarcere, a sumelor primite. Soldul debitor
reflectă sume avansate şi nejustificate încă.
121
Exemple:
Pentru aprovizionarea cu material deficitar, un salariat al întreprinderii
este delegat să se deplaseze în alt oraş. La plecare primeşte un avans în sumă de
5.000 lei. La întoarcerea din delegaţie după 3 zile, justifică prin decontul de
cheltuieli, următoarele:
bilet C.F.R. — dus 135 lei;

bilet C.F.R. — întors 135 lei;
cazare hotel 2 nopţi 240 lei;
diurnă de deplasare 3 zile 300 lei
TOTAL 810 lei
materiale cumpărate 3.950 lei
sume nefolosite 240 lei
TOTAL 5.000 lei
Înregistrări:
1. Acordarea avansului din casierie:
542 „Avansuri de trezorerie” = 5311 „Casa în lei” 5.000
2. Justificarea avansului primit:

% = 542 „Avansuri de 5.000
625 „Cheltuieli cu deplasări, trezorerie” 810
detaşări, transferări”
302 „Materiale consumabile” 3.950
5311 „Casa în lei” 240
Se primeşte un efect comercial (bilet la ordin) în valoare de 1.700 lei:
Se remite băncii spre încasare efectul comercial
Se ridică numerar din bancă 1.000 lei
7.4.Contabilitatea titlurilor de plasament
Contabilitatea titlurilor de plasament se realizează prin conturile din grupa

50 „Investiţii pe termen scurt”. Cu excepţia contului 509 „Vărsăminte de efectuat
pentru investiţii financiare pe termen scurt”, toate celelalte conturi din această
grupă au funcţie contabilă de activ, se debitează cu titlurile de valoare cumpărate
sau răscumpărate, se creditează cu valoarea contabilă a titlurilor vândute sau
anulate. Soldul debitor reflectă titlurile de plasament aflate în portofoliul unităţii.
Contabilitatea analitică a titlurilor de valoare se organizează pe categorii de
titluri şi gestiuni de portofoliu create.
122
Valoarea contabilă de înregistrare a investiţiilor pe termen scurt este costul
de achiziţie.
Contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare pe termen
scurt” ţine evidenţa vărsămintelor de efectuat pentru investiţiile financiare pe
termen scurt dobândite dar neachitate integral; are funcţie contabilă de pasiv. Se
creditează cu valoarea datorată pentru investiţii financiare pe termen scurt
cumpărate; se debitează cu valoarea achitată.
Soldul creditor reflectă datoria de plată pentru investiţii financiare pe
termen scurt cumpărate.
Exemple privind achiziţionarea titlurilor de plasament în scop speculativ:
1. O societate comercială achiziţionează 1.000 acţiuni emise de altă

societate la preţul unitar de achiziţie de 18 lei, în scop speculativ:
508 „Alte investiţii pe termen = 5121 „Conturi la 18.000
scurt şi creanţe asimilate” bănci în lei”
2. Comisionul de intermediere datorat conform facturii este de 2%:

622 „Cheltuieli privind comisioanele şi = 401
onorariile” sau „Furnizori” 360
627 „Cheltuieli cu serviciile bancare şi
asimilate”
3.Se vând la bursă 700 acţiuni la preţul de cesiune de 25 lei/acţiune,

operaţie înregistrată conform extrasului de cont, notei de contabilitate şi
borderoului acţiunilor ( 700 acţ x 25 lei = 17.500; evaluare acţiuni vândute: 700
acţ x 18 lei = 12.600 lei):
5121 „Conturi la = % 17.500
bănci în lei” 508 „Alte investiţii pe termen scurt 12.600
sau şi creanţe asimilate”
461 „Debitori 7642 „Câştiguri din investiţii pe termen 4.900
diverşi” scurt cedate”
4. Ulterior se vând la bursă celelalte 300 acţiuni la preţul de cesiune

unitar de 16 lei (300 acţ x 16 lei = 4.800 lei; 300 acţ. X 18 lei = 5.400 lei):
% = 508 „Alte investiţii pe 5.400
5311 „Casa în lei” termen scurt şi creanţe 4.800
6642 „Perderi din investiţii asimilate” 600
pe termen scurt cedate”
În cazul existenţei unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni, unitatea le

răscumpără la scadenţă sau înaintea scadenţei şi le anulează.
Pentru exemplificare presupunem următoarele operaţii:

Se răscumpără 1.000 obligaţiuni emise de unitate, cu valoarea nominală
de 10 lei/obligaţiune, dobânda anuală de 15%, în vederea anulării.
1. Răscumpărarea obligaţiunilor cu decontare imediată, conform

123
registrului de casă:
505 = 5311 10.000
„Obligaţiuni emise şi răscumpărate” „Casa în lei”
2. Anularea obligaţiunilor, conform borderoului şi a notei de contabilitate:

161 = 505 10.000
„Împrumuturi din „Obligaţiuni emise şi
emisiunea de răscumpărate”
obligaţiuni”
3. Înregistrarea dobânzii anuale datorate obligatarilor conform notei de

contabilitate:
666 = 1681 1.500
„Cheltuieli „Dobânzi aferente împrumuturilor din
privind emisiunea de obligaţiuni”
dobânzile”
4. Plata dobânzilor datorate conform registrului de casă:

1681 „Dobânzi aferente = 5311 1.500
împrumuturilor din „Casa în
emisiunea de obligaţiuni” lei”
Societatea comercială poate cumpăra obligaţiuni emise de alte societăţi,

pentru a le specula sau pentru a obţine venituri sub forma de dobândă.
Exemple:
1. Societatea achiziţionează 2000 obligaţiuni la 5 lei / obligaţiune în scop

speculativ:
506 = 5121 10.000
„Obligaţiuni” „Conturi la bănci în lei”
2. Se vând 1.200 obligaţiuni la preţ de cesiune de 7 lei per obligaţiune, cu

decontare prin virament:
5121 = % 8.400
„Conturi la bănci 506 „Obligaţiuni” 6.000
în lei” 7642 „Câştiguri din investiţii pe 2.400
termen scurt cedate”
3. Restul de 800 obligaţiuni se vând cu numerar la preţul de cesiune unitar

de 4,50 lei, inferior costului de achiziţie:
% = 506 4.000
5311 „Casa în lei” „Obligaţiuni” 3.600
6642 „Pierderi din investiţii 400
pe termen scurt cedate”
124
În cazul constatării unei deprecieri valorice a titlurilor de plasament la
inventarierea anuală, se înregistrează ajustări reflectate în grupa 59 „Ajustări
pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” cu următoarele conturi: 591
„Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţi afiliate”, 595
„Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi răscumpărate”, 596
„Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor” conturi cu funcţie de pasiv,
care se creditează cu constituirea ajustării pentru depreciere în corespondenţă cu
debitul contului 6864 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de
valoare a activelor circulante”, şi se debitează în exerciţiile financiare viitoare în
cazul reducerii deprecierii sau vânzării titlurilor de plasament, în corespondenţă cu
creditul contului 7864 „Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor
circulante”. Soldul creditor reprezintă ajustări aferente titlurilor de plasament
existente în gestiunea unităţii.
Exemplu:
La inventarierea titlurilor de plasament în valoare de 3.000 lei,

achiziţionate în exerciţiul N, se constată o depreciere de 500 lei. La 31 decembrie
„N+1” valoarea de inventar a acestor titluri este de 2.300 lei, iar la 31 decembrie
„N+2” este de 3.200 lei.
Operaţiile reflectate în contabilitate sunt următoarele:
1. Constituirea ajustării pentru deprecierea titlurilor de plasament la 31

decembrie „N”:
6864„Cheltuieli financiare = 598 „Ajustări pentru pierderea de 500
privind ajustările pentru valoare a altor investiţii pe
pierderea de valoare a activelor termen scurt şi creanţe asimilate”
circulante”
2. Creşterea deprecierii la 31 decembrie „N+1” în valoare de 200 lei

(2.500- 2.300):
6864 „Cheltuieli financiare = 598 „Ajustări pentru pierderea 200
privind ajustările pentru de valoare a altor investiţii pe
pierderea de valoare a activelor termen scurt şi creanţe
circulante” asimilate”
3. Anularea ajustării pentru depreciere rămasă fără obiect la 31

decembrie „N+2” pentru suma de 700 lei:
598 „Ajustări pentru pierderea de = 7864 „Venituri financiare din 700
valoare a altor investiţii pe termen ajustări pentru pierderea de
scurt şi creanţe asimilate” valoare a activelor circulante”
Diferenţa favorabilă dintre valoarea de inventar la 31 decembrie „N+2”

şi costul de achiziţie de 3.000 lei nu se înregistrează în contabilitate conform
principiului prudenţei.
125
Rezumat
Trezoreria reprezintă ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care le
efectuează o entitate economică în scopul asigurării mijloacelor băneşti necesar
desfăşurării în bune condiţii a activităţii economice.
Lichidităţile sunt fondurile disponibile şi depozitele la vedere. Echivalentele
de lichidităţi sunt plasamente pe termen scurt, convertibile cu uşurinţă în
lichidităţi, a căror deţinere asigură posibilitatea plăţii angajamentelor pe termen
scurt, cu scadenţă, de regulă, sub trei luni.
Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sau valori
mobiliare de plasament sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea realizării
unui câştig pe termen scurt sau protejării lichidităţilor.
„Acreditivele” reprezintă mijloace băneşti păstrate într-un cont distinct,
pentru efectuarea de plăţi către un anumit furnizor, pe măsura livrărilor efectuate
de către acesta.
„Avansurile de trezorerie” sunt disponibilităţi băneşti repartizate pentru a fi
girate de către administratori sau alte persoane împuternicite, pentru a efectua plăţi
în numele întreprinderii.
„Alte valori de trezorerie” este structura trezoreriei reprezentată de timbre
fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi odihnă şi alte
valori.
Titlurile care reprezintă capitaluri proprii sunt excluse din echivalentele de
lichidităţi.
Împrumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin
conturile curente, sunt incluse, în unele ţări, în categoria lichidităţilor şi
echivalentelor de lichidităţi.
Criteriile de recunoaştere a activelor financiare sunt următoarele:
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor să intre în
întreprindere;
- au un cost care poate fi evaluat în mod credibil
O datorie financiară se recunoaşte atunci când:
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre în
întreprindere;
- are un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
Unitatea de învăţare 7 prezintă exemple practice de operaţii din clasa
conturişlor de trezorerie.

1. Ce operaţii se includ în sfera activităţilor de trezorerie?
2. Ce reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt?
3. Definiţi avansurile de trezorerie.
4. Ce reprezintă acreditivele?
5. Din ce este format costul de achiziţie al investiţiilor financiare pe termen scurt?
6. Ce reprezintă categoria „alte valori”?
7. Se depune la banca biletul la ordin cu valoarea nominala de 2000$ pentru
scontare, la cursul de schimb de 4,1 lei/$, pentru care se acorda un scont
de 100$ bancii, iar banca retine comisionul de 10$. Se incaseaza valoarea
nominala a efectului de comert, mai putin comisionul si dobanda (2000$
126
- 110$ = 1890 $). Cursul dolarului in momentul primirii biletului la
ordin, pentru serviciile efectuate, a fost de 4,22lei/$.
8. Se contracteaza un credit pe termen scurt in valoare de 30.000 lei, la data
de 1.07.N, scadent la 31.12.N, cu o dobanda anuala de 20%, platibila la
scadenta. Creditul nu poate fi rambursat decat la 31.01.N+1, banca
percepand o dobanda penalizatoare de 0,1% pentru fiecare zi de
intarziere.
9. Se achizitioneaza marci postale si timbre fiscale, in valoare de 600 lei,
conform Registrului de casa. Se utilizeaza marci postale in valoare de 80
lei, pentru francarea corespondentei, conform Borderoului intocmit.
10. Se achizitioneaza bilete de tratament si odihna in valoare de 200 lei,
TVA 19%. Se distribuie salariatilor bilete de tratament si odihna,
contravaloarea lor suportandu-se 50% de unitate si 50% de salariati. Se
retin sumele de la salariati, inclusiv TVA.
11. Se achizitioneaza bilete de calatorie de 50 lei si abonamente de
calatorie de 150 lei, TVA 19%, care se distribuie gratuit salariatilor
proprii, potrivit legii.
12. Se primeste conform facturii nr. 1.800, 100 tichete de masa a 8 lei
tichetul, precum si valoarea imprimatelor de 40 lei. Se impart cele 100 de
tichete salariatilor.
13. Se deschide un acreditiv in lei, la dispozitia unui furnizor intern,
pentru suma de 10.000 lei. Se primesc facturi pentru materii prime
aprovizionate in suma de 9.500 lei, care se achita din acreditiv. Se
lichideaza partea neutilizata din acreditiv. Comisionul băncii este de 5
lei.
14. Se deschide un acreditiv in devize, la dispozitia unui furnizor
extern, pentru 10.000$, cursul valutar fiind de 4,2 lei/$. Acreditivul
ramane neutilizat pana la finele exercitiului, cand cursul valutar creste la
4,4lei/$. La acest curs se achita furnizorului extern contravaloarea unei
facturi de 9000$.
15. Se acorda unui salariat, care se deplaseaza la Pitesti, pentru
achizitionarea de piese de schimb, un avans de trezorerie, in numerar de
600 lei, conform Registrului de casa. Costul de achizitie al pieselor de
schimb este de 410 lei, TVA 19%, iar cheltuielile de deplasare, conform
decontului intocmit, se cifreaza la 18 lei. Se justifică avansul primit și se
incaseaza suma necheltuita.
16. Se acorda un avans de trezorerie în suma de 1200 lei, pentru
procurarea de marfuri necesare societatii. Se intocmeste decontul de
cheltuieli astfel: 800 lei cumparat marfuri; 152 lei TVA aferenta; 148 lei
cheltuieli de deplasare si hotel; 60 lei se restituie la casierie.
17. Se acorda un avans in devize, pentru deplasare, in valoare de 200$,
la cursul de schimb 4,25lei/$. La data justificarii avansului in devize,
care a fost utilizat numai in suma de 160$, pot sa apara trei cazuri: Cursul
dolarului a ramas neschimbat; Cursul dolarului a crescut la 4,28 lei/$;
Cursul dolarului a scazut la 4,21 lei/$.
18. La data de 11 decembrie, N, se acordă un avans de trezoreie în
valoare de 4.000 lei. Acesta nu a fost justificat până la data bilanțului.
Care sunt înregistrările care se impun?
19. Se achiziționează 200 actiuni pe termen scurt la prețul de achiziție
de 10 lei/actiune, comision pentru achiziție. Să se înregistreze achiziția
127
știind că entitatea:
a. este cotată la bursă;
b. nu este cotată la bursă.
20. Se achiziționează 200 actiuni pe termen scurt la costul de 5
lei/actiune, in data de 1.03.N. La sfarsitul anului N, in urma inventarierii
se constata ca valoarea actiunilor a scazut la 4,5lei/actiune. In anul N + 1
actiunile detinute la societatile din cadrul grupului se vand cu
4lei/actiune, incasandu-se prin banca. Entitatea emitentă este:
a. cotată la bursă;
b. necotată la bursă.
21. Se cumpara obligatiuni, in valoare de 12.000 lei, in 1.06.N. La
sfarsitul anului se constata ca valoarea obligatiunilor cumparate de la alte
societati a scazut la 10.500 lei, fapt pentru care se inregistreaza ajustare
pentru deprecierea obligatiunilor. In anul urmator obligatiunile sunt
vandute cu 10.000 lei, iar ajustarea este anulata.
128
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
Cuprins:
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor ........................................ 129
Introducere ........................................................................................................................ 129
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile .............................................. 130
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor ....................................................................... 132
8.3. Contabilitatea cheltuielilor ......................................................................................... 132
8.4. Contabilitatea veniturilor............................................................................................ 134
8.5. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de exploatare .................................. 137
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate ........................ 137
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi ...................................... 139
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi .................................................... 140
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate .............................. 141
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul ........................................................ 142
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare .................................................... 142
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare ........................................ 143
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii ............................ 143
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar ................................ 144
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile ................................................. 144
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru deprecierea sau pierderea de
valoare şi impozitul pe profit ............................................................................................ 145
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare ................................... 145
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare .......................................... 148
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare 149
Rezumat ............................................................................................................................. 150
Teme de control ................................................................................................................. 153
Introducere
Unitatea de învăţare 8 este destinată prezentării conturilor de venituri şi
cheltuieli, operaţiilor economico – financiare referitoare la veniturile şi cheltuielile
unei entităţi economice.
În cuprinsul unităţii este descrisă recunoaşterea structurilor de venituri şi
129
cheltuieli, clasificarea acestora, precum şi contabilitatea operaţiilor cu fiecare tip
de venituri şi cheltuieli.

Unitatea de învăţare 8 are ca obiectiv asimilarea aspectelor principale
privind aplicarea conceptelor, procedeelor şi metodelor folosite în
contabilitatea entității, precum şi identificarea şi înregistrarea operaţiunilor
economice referitoare la venituri şi cheltuieli pe structurile proprii acestora.
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile

La baza organizării contabilităţii financiare a cheltuielilor şi veniturilor,
conform concepţiei dualiste, stă evaluarea şi înregistrarea acestora în funcţie de
natura lor (în contabilitatea de gestiune cheltuielile sunt înregistrate în funcţie de
destinaţie).
Potrivit principiului contabilităţii de angajamente (accrual accounting)
pentru cheltuieli se individualizează fazele de angajare şi consum, iar pentru
venituri faza obţinerii şi realizării.
Pentru cheltuieli se consideră faza de consum momentul utilizării
resurselor; pentru venituri realizarea reprezintă momentul transferării dreptului de
proprietate (livrarea), iar pentru veniturile care nu sunt legate de vânzări (chirii,
dobânzi de încasat) realizarea reprezintă momentul depunerii efortului pentru
obținerea lor.
Conform principiului enunţat în calculul rezultatului sunt luate în
considerare numai cheltuielile ataşate veniturilor realizate în exerciţiul financiar
respectiv. Celelalte cheltuieli angajate în cursul exerciţiului sunt „activate”, fiind
imobilizate, stocate sau repartizate pe mai multe exerciţii. Veniturile realizate în
avans sunt „datorii față de perioadele următoare”, urmărind a fi atribuite
exerciţiilor viitoare.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se
poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de:
- creşterea valorii unui activ sau de
- scăderea valorii unei datorii.
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii
de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată
din prestarea unui serviciu, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei
ajustări pentru depreciere).
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
130
parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se
poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate
de:
- o diminuare a valorii unui activ sau de
- o creştere a valorii unei datorii.
Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, datoria privind
impozitul pe profit angajat sau consumul de materii prime sau materiale).
Veniturile şi cheltuielile se pot regăsi în contul de profit şi pierdere în

diferite moduri, astfel încât să furnizeze informaţia relevantă pentru procesul
decizional. De exemplu, se foloseşte adesea distincţia între acele elemente de
venituri şi cheltuieli, care sunt rezultatul activităţilor curente ale întreprinderii şi
cele care nu sunt rezultatul acestor activităţi. Această distincţie se realizează
plecând de la prezumţia că sursa unui element (de venituri sau cheltuieli) este
relevantă în procesul de evaluare a capacităţii întreprinderii de a genera în viitor
numerar şi echivalente ale numerarului.
Veniturile
Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţile curente cât şi

câştiguri din orice alte surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub
diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi
chirii.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de
încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi, din acest punct
de vedere, nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru general,
câştigurile nu sunt privite ca elemente separate.
Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii activelor pe
termen mediu şi lung. Definiţia veniturilor include totodată şi câştigurile
nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi
cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen lung.
Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează, de obicei,
distinct, deoarece cunoaşterea existenţei acestora este importantă pentru procesul
decizional. Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv
cheltuielile aferente.
Cheltuielile
Definiţia cheltuielilor include pierderile, precum şi acele cheltuieli care

apar în procesul desfăşurării activităţilor curente ale întreprinderii. De exemplu,
cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente ale întreprinderii includ costul
vânzărilor, salariile, amortizarea, etc. Ele se regăsesc, de obicei, sub forma ieşirilor
sau scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele numerarului,
stocurile, activele imobilizate.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor şi
131
care pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării activităţilor curente ale
întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi, din
acest punct de vedere, nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. Prin urmare,
în acest cadru general, ele nu sunt considerate ca structură distinctă.
În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din
dezastre, cum ar fi inundaţiile sau incendiile, precum şi cele rezultate din ieşirea
activelor pe termen lung.
De asemenea, definiţia cheltuielilor include şi pierderile nerealizate, cum ar
fi, cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul unor
împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută. De obicei, în contul
de profit şi pierdere, prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită
importanţei cunoaşterii existenţei şi valorii acestora în procesul decizional.
Pierderile sunt raportate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor
Veniturile sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau

de primit.
Valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit pentru veniturile
rezultate dintr-o tranzacţie se determină prin acordul între societate şi
cumpărătorul / utilizatorul activului, mai puţin reducerile comerciale acordate de
societate.
Mijlocul de plată este numerarul sau echivalentul de numerar, iar suma
veniturilor este valoarea nominală a numerarului / echivalentul de numerar primit
sau de primit.
Dacă intrarea de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată
se determină prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând rata
dobânzii aferente perioadei.
Diferenţa dintre valoarea justă la data recunoaşterii venitului şi valoarea
nominală a mijlocului de plată reprezintă venit financiar din dobânzi.
Cheltuielile sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată acordat sau
de acordat în schimbul contraprestaţiei primite, sau de transferat fără echivalent
(cheltuielile cu impozitele).
8.3. Contabilitatea cheltuielilor
Cheltuielile întreprinderii reprezintă sumele sau valorile plătite, sau de

plătit, pentru: consumurile de bunuri materiale, plata lucrărilor executate şi servicii
prestate de terţi, cheltuielile cu personalul angajat, plata unor obligaţii legale sau
contractuale şi alte cheltuieli sau plăţi efectuate.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,
provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
reflectate.
Pentru determinarea rezultatelor exerciţiului financiar, în cadrul
cheltuielilor se mai cuprind: amortizările şi provizioanele constituite şi ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Evidenţa cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după natura lor
132
şi se grupează după destinaţia pe care o au în întreprindere astfel: cheltuieli de
exploatare şi cheltuieli financiare.
A. Cheltuielile de exploatare: În structura acestora se cuprind mai multe

elemente de cheltuieli, cum sunt:
60. Cheltuieli privind stocurile, care cuprind consumurile de materii
prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi
materiale de plantat, furaje şi aşternut şi alte materiale consumabile, precum
şi: costul de achiziţie al obiectelor de inventar folosite, costul materialelor
nestocabile, costul energiei şi apei trecute direct pe cheltuieli, costul de achiziţie al
animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute.
61. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi.
În această grupă de cheltuieli se cuprind mai multe elemente, cum sunt:
întreţineri şi reparaţii; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; studii şi cercetări,
inclusiv sumele plătite pentru contracte de cercetare; cheltuielile cu alte servicii
prestate de terţi, cum sunt: cheltuieli cu colaboratorii externi; cu plata
comisioanelor şi onorariilor; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări; cheltuieli de poştă şi. taxe de
telecomunicaţii; cheltuieli cu serviciile bancare şi alte cheltuieli.
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi, cum ar fi: cheltuieli cu
colaboratorii, cheltuieli cu comisioanele şi onorariile, taxe poştale şi de
telecomunicaţii, comisioane bancare şi alte servicii asimilate, etc.
63. Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, care cuprind:
impozitele pe clădiri, pe terenuri, alte impozite şi taxe locale.
64. Cheltuieli cu personalul, cuprind cheltuielile cu salariile personalului,
precum şi cheltuielile cu impozitele şi taxele aferente acestora care sunt în sarcina
angajatorului.
65. Alte cheltuieli de exploatare, cuprind cheltuielile legate de protejarea
mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanţe şi debitori diverşi;
despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise
potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziţionate potrivit
legislaţiei în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei
curente etc.
Pe seama cheltuielilor de exploatare (contul 654 "Pierderi din creanţe şi
debitori diverşi") se recunoaşte, de asemenea, diferenţa dintre valoarea creanţelor
cedate în schimbul titlurilor primite şi valoarea mai mică a titlurilor primite, la
data dobândirii acelor titluri.
B. Cheltuieli financiare, cuprind în structura lor următoarele elemente: pierderi

din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în
curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi
altele.
Atenţie!
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama cheltuielilor se

înregistrează valoarea contabilă a acestora.
133
În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mic
decât valoarea lor contabilă, pe seama cheltuielilor se înregistrează pierderea
rezultată din vânzarea acestora.
Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite se
evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
De exemplu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi

necorporale fac parte din categoria cheltuielilor de exploatare, pe câtă vreme
ajustările aferente imobilizărilor financiare intră în categoria cheltuielilor
financiare.
8.4. Contabilitatea veniturilor
Veniturile reprezintă bunuri materiale sau sume de bani care revin unei
persoane fizice sau juridice în procesul repartiţiei şi care sunt generate de
desfăşurarea unei activităţi, din exploatarea unui teren, din plasarea unui capital.
După gradul de realizare, veniturile sunt de două feluri: venituri potenţiale
şi venituri certe.
Veniturile potenţiale sunt acelea care au în sine toate condiţiile de a fi
realizate, care există ca posibilităţi, cum ar fi veniturile din producţia stocată.
Veniturile certe sunt venituri sigure, generate de livrarea semifabricatelor,
produselor finite, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate pentru terţi,
precum şi acele rezultate din vânzarea unor titluri de participare sau de trezorerie.
Prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de
lucrări şi prestările de servicii, mai puţin rabaturile şi alte reduceri acordate
clienţilor se obţine cifra de afaceri a întreprinderii.
Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi se

grupează în venituri din activitatea de exploatare şi venituri financiare.
A. Veniturile din exploatare cuprind:

70. Cifra de afaceri incluzând veniturile din vânzarea produselor,
mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor prestate. În contabilitate aceste venituri se
înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe
bază de factură, sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul de
proprietate al bunurilor respective asupra clienţilor.
71. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse reprezintă
variaţia în plus (creştere), sau în minus (reducere), între valoarea la cost de
producţie efectiv a stocurilor de producţie şi a producţiei în curs de execuţie de la
sfârşitul perioadei faţă de începutul perioadei.
72. Veniturile din producţia de imobilizări, reprezintă costul lucrărilor,
respectiv, cheltuielile efectuate de întreprindere pentru ea însăşi, care în final se
înregistrează ca active imobilizate, corporale sau necorporale.
74. Veniturile din subvenţii de exploatare, reprezintă subvenţii primite
pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi
alte subvenţii din partea statului, a unor colectivităţi publice sau a altor
134
întreprinderi.
75. Alte venituri din exploatarea curentă cuprind veniturile obţinute din
alte resurse, cum sunt veniturile din creanţe recuperate, venituri din despăgubiri,
amenzi şi penalităţi, venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital.
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru

depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura
acestora (vezi exemplul de la cheltuieli).
B. Veniturile financiare sunt formate din următoarele categorii:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiţii pe termen scurt;
c) venituri din investiţii financiare cedate;
d) venituri din diferenţe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
Atenţie!
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se

înregistrează preţul de vânzare al acestora.
În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai

mare decât valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează câştigul
rezultat din vânzarea acestora.
Momentul recunoaşterii unor venituri:

Venituri din vânzări de bunuri
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt

îndeplinite următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative
care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-
o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai
deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi

avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune
o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. În cele mai multe
cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide
cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia
cumpărătorului.
Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul. În alte cazuri,
transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-un
135
moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al
trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului.
Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de
proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute.
De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor
doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează. Într-un asemenea
caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi beneficiile semnificative aferente
dreptului de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute.
Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent
dreptului de proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză de returnare a
banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile
sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate
estima în mod fiabil retururile viitoare şi poate recunoaşte un provizion aferent
retururilor pe baza experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
Venituri din prestarea de servicii

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura
efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi
orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care
însoţesc facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă
stadiul realizării şi recepţia serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza
actului de recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul
şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale
documentaţiei de execuţie.
În cazul în care preţul de vânzare include o valoare distinctă, specificată

contractual, destinată prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţa tehnică
şi perfecţionarea produsului după vânzarea unui program informatic), acea sumă
este amânată (contul 472 "Venituri înregistrate în avans") şi recunoscută ca venit
pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar nu mai târziu de
încheierea perioadei pentru care a fost contractată prestarea ulterioară de servicii.
Venituri din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende

Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării
venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
b) redevenţele şi chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente,
conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le
încasa.
Care este structura veniturilor?
Care este structura cheltuielilor?
136
Care sunt criteriile privind recunoaşterea veniturilor din vânzări de bunuri?
8.5.Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de exploatare
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate
Conturile de cheltuieli corespunzătoare consumului de materii prime şi

materiale consumabile funcţionează diferit în cadrul celor două metode – inventar
permanent şi inventar intermitent.
În metoda inventarului permanent cheltuielile cu materiile prime se
înregistrează pe baza bonului de consum sau fişei limită de consum, la preţ de
înregistrare, pe măsura eliberării lor din magazie, astfel:
- cumpărări de stocuri în cursul exerciţiului:
% = 401
30 „Furnizori”
Materii prime şi materiale
- consum materii prime şi materiale:
601 = 301
Pentru lipsurile constante la inventariere, în baza actului de constatare a

minusului de inventar, se efectuează înregistrarea:
601 = 301 preţ întreg

În cazul folosirii metodei inventarului intermitent, în debitul contului de

cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri, iar în creditul contului de
cheltuieli se înregistrează la sfârşitul lunii materiile prime aflate în stoc pe baza
inventarului.
Relaţia de calcul a consumurilor stocate este următoarea:

Cumpărări consumate = Intrări prin cumpărări de la furnizori + Stocuri iniţiale - Stocuri
finale la inventar
Tipurile de înregistrări contabile sunt:
- preluarea la cheltuieli, la deschiderea exerciţiului, a stocurilor iniţiale:
137
60X = 3XX
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri
- cumpărări de stocuri în cursul exerciţiului:
% = 401
60X „Furnizori”
Cheltuieli privind stocurile
- preluarea de stocuri, la închiderea exerciţiului:
3XX = 60X
Conturi de stocuri Cheltuieli privind stocurile
Exemplu:
În cursul lunii s-au primit şi recepţionat materii prime cu facturi ale
furnizorilor, preţ de cumpărare 5.000 lei, TVA 19%. La sfârşitul perioadei, stocul
de materii prime constatat la inventariere este de 1.400 lei
Înregistrările contabile sunt:
Pentru cumpărări de materii prime:

% = 401 5.950
601 „Furnizori” 5.000
„Cheltuieli cu materiile prime”
Materiale neconsumate la sfârşitul perioadei, conform inventarului:

301 = 601 1.400
„Materii prime” „Cheltuieli cu materiile prime”
Preluarea la cheltuieli a stocului existent, la începutul perioadei

următoare:
601 = 301 1.400
Pentru cheltuielile cu materialele consumabile înregistrările contabile sunt

similare.
Cheltuielile privind mărfurile, specifice activităţii unităţilor care vând
mărfuri cu ridicata sau cu amănuntul. De menţionat că se foloseşte numai metoda
inventarului permanent.
- varianta folosirii ca preţ de înregistrare a mărfurilor preţul de vânzare în

care este inclus adaosul comercial şi TVA neexigibilă, înregistrarea contabilă a
mărfurilor vândute, pentru descărcarea gestiunii, este următoarea:
% = 371 preţ vânzare

607 „Mărfuri” preţ cumpărare
138
„Cheltuieli privind mărfurile”
378 adaosul unităţii comerciale
„Diferenţe de preţ la mărfuri”
4428 TVA inclusă în preţ vânzare
„TVA neexigibilă”
- varianta folosirii preţului de cumpărare ca preţ de înregistrare a

mărfurilor:
Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute se înregistrează astfel:
607 = 371 preţ cumpărare

Materialele nestocate sunt materiale consumabile nestocate de unitate, care

deci nu trec printr-un cont de gestiune şi care se înregistrează pe măsura
aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare.
Exemplu:
Unitatea se aprovizionează cu imprimate în valoare de 1.500 lei preţul
furnizorului, TVA 19% înscris în factură. În ipoteza consumului integral al
materialelor nestocate aprovizionate, în acelaşi exerciţiu financiar se
înregistrează:
% = 401 1.785
604 „Cheltuieli privind materialele nestocate” „Furnizori” 1.500
285
În ipoteza consumului parţial în acelaşi exerciţiu financiar - 1.000 lei,

restul fiind destinat exerciţiului următor, se înregistrează:
% = 401 1.785
604 „Cheltuieli privind materialele nestocate” „Furnizori” 1.000
471„Cheltuieli înregistrate în avans”
285
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
Această structură de cheltuieli include lucrările şi serviciile ocazionate

nemijlocit de desfăşurarea activităţii de ansamblu a întreprinderii: întreţinere şi
reparaţii, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi
cercetări.
Aceste cheltuieli sunt reflectate de conturi sintetice de gradul I din grupa
61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”.
139
Exemple:
1. Se primeşte factura furnizorului pentru o lucrare de reparaţii în valoare
de 2.000 lei, TVA 19%:
% = 401 2.380
611 „Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii” „Furnizori” 2.000
380
2. Se înregistrează cota aferentă exerciţiului curent din valoarea unei

lucrări de reparaţii la o clădire, facturată şi decontată în exerciţiul precedent,
reprezentând 5.000 lei.
Înregistrarea este următoarea:
611 = 471 5.000
„Cheltuieli de întreţinere şi „Cheltuieli înregistrate în
reparaţii” avans”
3. Se primeşte factura reprezentând locaţia de gestiune pentru un spaţiu

comercial folosit în baza contractului de locaţie, pentru suma de 3.000 lei, TVA
19%. Se înregistrează:
% = 401 3.570
612 „Cheltuieli cu redevenţele, „Furnizori” 3.000
locaţiile de gestiune şi chiriile”
4. Se achită cu chitanţă fiscală chiria lunară de 1.000 lei. Înregistrarea

contabilă este următoarea:
612 = 531 1.000
„Cheltuieli cu redevenţele, „Casa”
locaţiile de gestiune şi chiriile”
5. Se înregistrează conform scadenţarului, redevenţa de 2.000 lei aferentă

exerciţiului curent, din redevenţa achitată anterior pentru mai multe
exerciţii. Înregistrarea contabilă este:
612 = 471 2.000

„Cheltuieli cu redevenţele, „Cheltuieli înregistrate
locaţiile de gestiune şi chiriile” în avans”
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
Această structură de cheltuieli include cheltuielile cu colaboratorii, cu

comisioanele şi onorariile, cu reclama şi protocolul, cu transportul de bunuri şi
persoane, taxe poştale, cu serviciile bancare etc., reflectate în conturi sintetice de
gradul I din grupa 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”.
140
Exemple:
1. Se înregistrează achiziţionarea de titluri imobilizate în valoare de
10.000 lei, cu decontare ulterioară, pentru care se datorează un comision de 5%:
% = 269 10.500
263 „Vărsăminte de efectuat 10.000
„Imobilizări financiare sub formă pentru imobilizări financiare”
de interese de participare”
622 500
„Cheltuieli privind comisioanele
şi onorariile”
2. Se achită prin casierie, pe bază de chitanţă fiscală cheltuieli pentru

publicitate executate de o unitate specială în sumă de 1.000 lei, TVA 19%.
Înregistrarea contabilă este următoarea:
% = 531 1.190
623 „Casa” 1.000
„Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate”
3. Se înregistrează cheltuieli de protocol în sumă de 500 lei achitate pe

seama unor avansuri spre decontare justificate prin documente de plată emise de
furnizori:
% = 542 595
623 „Cheltuieli de protocol, „Avansuri de trezorerie” 500
reclamă şi publicitate”
4. În baza extrasului de cont se înregistrează reţinerea din contul curent a

sumei de 60 reprezentând comisioane legale pentru efectuarea de operaţii de
încasări/plăţi în numerar:
627 = 512 60
„Cheltuieli cu serviciile „Conturi curente la bănci”
bancare şi asimilate”
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate
Această categorie de cheltuieli este structurată pe feluri de impozite şi taxe,

reflectate în conturi sintetice de gradul I din grupa 63 „Cheltuieli cu impozitele,
taxele şi vărsămintele asimilate”.
- Cheltuielile suportate de unitate privind TVA deductibilă aferentă

produselor, lucrărilor şi serviciilor scutite de impozitare. Se calculează ca diferenţă
între TVA deductibilă înregistrată pentru cumpărări de mărfuri şi servicii la contul
4426 „TVA deductibilă” şi TVA care se deduce efectiv, ţinând seama de operaţiile
scutite. În acest scop în Decontul de TVA se stabileşte pro-rata prin raportarea
141
operaţiilor de ieşiri de bunuri şi servicii, diminuat cu operaţiile scutite de TVA, la
totalul acestor operaţii. Cu diferenţa de pro-rata se corectează TVA deductibil,
care devine nedeductibil şi se suportă de unitate, sub formă de cheltuieli, prin
formula contabilă:
635 = 4426
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte „TVA
asimilate” deductibilă”
- Taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă bunurilor şi serviciilor

folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste
normele legale, se înregistrează pe cheltuieli, prin formula contabilă:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” „TVA colectată”
Prin intermediul acestui cont se înregistrează, de asemenea, alte impozite şi

taxe: impozitul pe clădiri, pe terenuri, etc
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
În această structură de cheltuieli se includ:

- salariile şi alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate în debitul
contului 641 Cheltuieli cu remuneraţiile personalului în corespondenţă cu contul
421 „Personal - salarii datorate” pentru salariile brute pe baza statelor de plată, şi
cu contul 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul” pentru drepturile
de personal aferente exerciţiului încheiat pentru care nu s-au întocmit statele de
plată;
- cheltuielile privind contribuția asiguratorie pentru muncă calculată lunar
de unităţile economice şi datorată statului se reflectă prin contul sintetic de gradul
I 646 „Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă”.
Înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă se efectuează astfel:

646 = 436
„Cheltuieli privind contribuția asiguratorie „Contribuţia asiguratorie
pentru muncă ” pentru muncă ”
Înregistrarea ajutoarelor acordate personalului pentru protecţia socială,

altele decât cele suportate din contribuţia pentru asigurările sociale se înregistrează
astfel:
6458 = 423
„Alte cheltuieli privind asigurările şi „Personal - ajutoare materiale
protecţia socială” datorate”
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare
142
Contul 658 „Alte cheltuieli de exploatare” se desfăşoară pe subconturile:
6581 „Despăgubiri, amenzi, penalităţi”;
6582 „Donaţii acordate”;
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”;
6584 „Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizări”;
6586 „Cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate în baza
unor acte normative speciale”
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare”
6588 „Alte cheltuieli de exploatare”.
Exemple de înregistrări contabile:
1. Unitatea achită prin bancă penalităţi de 2.500 lei:

6581 = 5121 2.500
„Despăgubiri, amenzi şi penalităţi” „Conturi la bănci în lei”
2.Valoarea debitelor prescrise este de 2.000 lei:

654 „Pierderi din creanțe și debitori = 461 „Debitori 2.000
diverși” diverşi”
3. Se scoate din evidenţă un utilaj cu valoarea de înregistrare 7.000 lei şi

amortizare înregistrată de 5.200 lei, în urma vânzării acestuia:
% = 2131 7.000
281 „Amortizări privind „Echipamente tehnologice” 5.200
imobilizările corporale”
6583 „Cheltuieli privind activele 1.800
cedate şi alte operaţii de capital”
4. În urma inundaţiilor societatea „X” a constatat distrugerea unui depozit

cu stocuri de mărfuri în valoare de 8.000 lei.
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente = 371 8.000

similare” „Mărfuri”
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare
Cheltuielile financiare cuprind următoarele feluri de cheltuieli: pierderi din

creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;
dobânzile; cheltuielile privind sconturile cedate; alte cheltuieli financiare. Aceste
cheltuieli sunt reflectate de conturi sintetice de gradul I din grupa 66 „Cheltuieli
financiare”.
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii
Legislaţia financiară prevede în anumite limite posibilitatea includerii în

cheltuielile financiare ale unităţii acele creanţe legate de participaţii care nu pot fi
143
recuperate.
Exemplu:
Societatea comercială X a acordat un împrumut de 10.000 lei societăţii Z la
care deţine titluri de participare, cu dobânda aferentă de 1.500 lei; societatea Z
are o situaţie financiară în prag de faliment, astfel încât societatea X nu-şi poate
recupera creanţele pe care le înregistrează pe cheltuieli, astfel:
663 = 2671 10.000

„Pierderi din creanţe „Creanţe legate de participaţii”
legate de participaţii”
Dobânda aferentă împrumutului acordat, trecută anterior creanţelor

legate de participaţii, se include, de asemenea, pe cheltuieli astfel:
663 = 2671 1.500
„Pierderi din creanţe „Creanţe legate de participaţii”
legate de participaţii”
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar
Diferenţele nefavorabile datorate schimbării cursului valutar (asupra

datoriilor faţă de furnizorii externi în cazul creşterii cursului, respectiv asupra
creanţelor de încasat de la clienţii externi în cazul scăderii cursului) precum şi
diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor bancare în
devize, a disponibilităţilor în devize existente în casierie şi în conturile de
acreditive, sunt reflectate de contul 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
Înregistrarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar rezultate în urma
încasării creanţelor în valută la un curs inferior cursului din momentul angajării
creanţei:
665 = %
„Cheltuieli din diferenţe de curs 267 „Creanţe imobilizate”
valutar” 411 „Clienţi”
456 „Decontări cu asociaţii privind
capitalul”
461 „Debitori diverşi”
Sumele încasate din lichidarea creanţelor sunt înregistrate în debitul

conturilor de trezorerie şi creditul contului respectiv de creanţe, la nivelul în lei
corespunzător cursului din momentul încasării.
Înregistrarea diferenţelor nefavorabile datorate creşterii cursului, în cazul
plăţii datoriilor în devize:
% = 512
401 „Furnizori” „Conturi curente la bănci”
665„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile
144
Dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de unitate reprezintă cheltuieli
financiare reflectate cu ajutorul contului 666 „Cheltuieli privind dobânzile”.
Calculul dobânzii simple este următorul:
c xt x r
D
100
în care: c = capital împrumutat;
t = timpul de rambursare;
r = rata dobânzii.
În cazul exprimării timpului de rambursare în luni sau zile, „t” de la

numărător apare ca raport t/12 sau t/360.
Contul 666 „Cheltuieli privind dobânzile” se debitează în corespondenţă cu
următoarele conturi:
168 „Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”, pentru
dobânzile datorate pentru împrumuturile pe termen lung;
451 „Decontări în cadrul grupului pentru dobânzile aferente
împrumuturilor încasate în cadrul grupului”;
512 „Conturi curente la bănci” pentru dobânzile plătite, aferente creditelor
acordate de bancă în conturile curente;
519 „Credite bancare pe termen scurt” pentru dobânzile datorate aferente
acestor credite.
Cheltuielile privind sconturile acordate clienţilor care achită facturile
înainte de scadenţă sunt reflectate în debitul contului 667 „Cheltuieli privind
sconturile acordate” în corespondenţă cu creditul contului 411 „Clienţi” sau 413
„Efecte de primit”, după caz.
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

deprecierea sau pierderea de valoare şi impozitul pe profit
Cheltuielile privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere

se înregistrează în conturile sintetice de gradul I din grupa 68, şi, după natura lor,
intră în structura cheltuielilor de exploatare sau financiare:
681. „Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările

pentru depreciere”
686. „Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
pierdere de valoare”.
Cheltuielile cu impozitul pe profit, contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

sunt suportate la nivelul întregii activităţi a unităţii economice, fiind înregistrate pe
baza calculului impozitului datorat, astfel:
691 = 441
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit”
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare
145
Aceste venituri sunt reflectate de conturi sintetice de gradul I şi II incluse
în grupele:
70 „Cifra de afaceri”;
71 „Venituri aferente costuluiproducţiei în curs de execuţie ”;
72 „Venituri din producţia de imobilizări”;
74 „Venituri din subvenţii de exploatare”;
75 „Alte venituri din exploatare”.
Conturile de venituri au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu

veniturile obţinute în cursul perioadei. Se debitează cu încorporarea veniturilor în
rezultate la sfârşitul perioadei. Nu prezintă sold.
Exemple:
1. Se livrează clienţilor produse finite cu facturi scadente peste 30 zile,
preţul de livrare 5.000 lei, TVA 19%:
4111 „Clienţi” = % 5.950
701 5.000
„Venituri din vânzarea produselor finite”
2. Se vând semifabricate la preţ de livrare 1.000 lei cu facturi încasate în

numerar la data livrării
5311 = % 1.190
„Casa în 1ei” 702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor” 1.000
190
3. Se înregistrează locaţiile de gestiune facturate locatarilor în sumă de

2.000 lei:
461 = % 2.380
„Debitori diverşi” 706 „Venituri din redevenţe, 2.000
locaţii de gestiune şi chirii”
4. Se înregistrează veniturile din chirii aferente exerciţiului financiar în

curs, repartizate din chiriile înregistrate în avans în exerciţiul precedent, în sumă
de 4.000 lei:
472 = 706 4.000
„Venituri înregistrate în avans” „Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii”
5. Se încasează în numerar mărfuri la preţ de vânzare cu amănuntul 8.000

lei, TVA 19%:
5311 = % 9.520
„Casa în lei” 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 8.000
1.520
146
Pentru evidenţa veniturilor din producţia stocată se utilizează contul 711
„Venituri aferente costurilor stocurilor de produse ”, a cărei funcţie diferă de cea a
celorlalte conturi de venituri; în cazul acestui cont apare în cursul lunii sold
debitor reprezentând veniturile aferente livrărilor de stocuri rămase din luna
precedentă.
Exemplu:
Situaţia stocurilor de produse finite a unei societăţi comerciale este
următoarea:
- Producţia în stoc la începutul perioadei: 5.000 lei cost efectiv de producţie
(utilizat ca preţ de înregistrare a produselor finite);
- Producţia obţinută în cursul perioadei: 10.000 lei cost efectiv;
- Producţia vândută în cursul perioadei: 14.000 lei cost efectiv de producţie,
19.000 lei preţ de vânzare.
Înregistrările sunt următoarele:

- Obţinerea produselor finite:
345 = 711 10.000
„Produse „Venituri aferente costurilor stocurilor de
- Livrarea produselor finite conform facturilor:

4111 = % 22.610
„Clienţi” 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” 19.000
3.610
- Descărcarea gestiunii pentru produsele livrate:

711 = 345 14.000
„Venituri aferente costurilor stocurilor de „Produse
produse ” finite”
Veniturile din producţia imobilizată sunt formate din: costul de producţie

efectiv al imobilizărilor realizate în regie proprie şi înregistrate în activul
imobilizat; cheltuielile de transport, instalare, montaj efectuate în regie proprie
pentru procurarea şi punerea în folosinţă a imobilizărilor corporale achiziţionate.
Exemple:
- Se recepţionează o lucrare de cercetare aplicată în valoare de 3.000 lei,
executată de către compartimentul propriu de cercetare al unităţii:
203 = 721 3.000
„Cheltuieli de dezvoltare„ „Venituri din producţia
de imobilizări necorporale”
147
- Se înregistrează amenajări la terenuri în valoare de 2.300 lei realizate cu forţe
proprii:
2112 = 722 2.300
„Amenajări de terenuri” „Venituri din producţia
de imobilizări corporale”
- Valoarea lucrărilor de construcţie a unei clădiri executată în regie proprie, pe

baza procesului verbal de recepţie provizorie, la sfârşitul perioadei este de 8.000
lei:
231 = 722 8.000
„Imobilizări corporale în curs” „Venituri din producţia
de imobilizări corporale”
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare
Veniturile financiare sunt corelate cu cheltuielile financiare, fiind generate

de aceleaşi operaţii economice. În categoria de venituri financiare sunt incluse:
veniturile din participaţii la capitalul social al altor societăţi; venituri din alte
imobilizări financiare şi din creanţe imobilizate; venituri din titluri de plasament;
venituri din dobânzi; venituri din sconturi obţinute.
Exemple:
1. Dividendele aferente titlurilor de participare achiziționate de unitate în
capitalul altei societăţi sunt de 5.000 lei:
461 = 761 5.000
„Debitori „Venituri din imobilizări
diverşi” financiare”
În cazul încasării dividendelor prin bancă, fără reflectarea lor în prealabil

ca creanţe, se înregistrează:
5121 = 761
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din imobilizări financiare”
2.Dobânda aferentă unui împrumut pe termen lung acordat de unitate unui

terţ încasată prin bancă este de 2.000 lei:
5121 = 763 2.000
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din creanţe imobilizate”
3. Unitatea vinde 1.000 acţiuni deţinute pe termen scurt la preţul de

vânzare de 10 lei per acţiune; valoarea de întegistrare a cestora este de 8 lei per
acţiune:
461 = % 10.000
„Debitori 501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” 8.000
diverşi” 7642 „Câştiguri din investiţii pe termen scurt
cedate” 2.000
148
4. Unitatea achită următoarele datorii în valută: factura unui furnizor
străin de 1.000 dolari înregistrată la cursul valutar din momentul aprovizionării,
de 3,00 lei / dolarul şi un efect de plată de 2000 dolari înregistrat la cursul de
3,22 lei/dolarul; cursul valutar la data plăţii este de 3.15 lei/dolarul:
401 „Furnizori”
D 401 „Furnizori” C D 403 „Efecte de plătit” C

4) 3.000 3.000 4) 6.440 6.440
% = 5124 3.150
401 „Furnizori” „Conturi la bănci în 3.000
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs devize” 150
valutar”
403 = % 6.440
„Efecte de plătit” 5124 „Conturi la bănci în devize” 6.300
765 Venituri din diferenţe de curs valutar” 140
5. Se primeşte extrasul de cont privind dobânzile primite, aferente

disponibilităţilor în conturile curente, în sumă de 800 lei:
5121 = 766 800
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din dobânzi”
Contul 766 „Venituri din dobânzi” se mai creditează cu: dobânzile

aferente sumelor datorate de către debitori, în corespondenţă cu contul 46l
„Debitori diverşi”; dobânzile încasate în avans, care se fac venituri ale
exerciţiului în curs, în corespondenţă cu contul 472 „Venituri înregistrate în
avans”; cu dobânzile de primit aferente disponibilităţilor aflate în conturile
curente, în corespondenţă cu contul 518 „Dobânzi”.
6. Unitatea achită factura unui furnizor în valoare de 5.000 lei înainte de

scadenţa stabilită, beneficiind de un scont de 2%. Înregistrarea plăţii facturii este
următoarea:
401 „Furnizori” = % 5.000
5121 „Conturi la bănci în lei” 4.900
767 „Venituri din sconturi obţinute” 100
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru depreciere

sau pierdere de valoare
Veniturile din provizioane se obţin din anularea sau diminuarea

provizioanelor constituite anterior. La anularea provizioanelor, veniturile obţinute
sunt egale cu întreaga sumă a provizioanelor constituite anterior. În cazul
diminuării provizioanelor, veniturile obţinute sunt reprezentate numai de diferenţa
cu care se reduc provizioanele.
Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul conturilor din grupa
149
78 „Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare”
şi anume:
781 „Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind
activitatea de exploatare”;
7812 „Venituri din provizioane”;
7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”;
7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”;
786 „Venituri financiare din ajustări pentru pierderi de valoare”;
7863 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
financiare”;
7864 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”.
Aceste conturi cu funcţie de pasiv se creditează cu veniturile respective în

corespondenţă cu conturile de provizioane corespunzătoare.
Aceste venituri intră în categoria veniturilor din expolatare sau financiare în
funcţie de natura lor. Astfel cele înregistrate în conturile 781 sunt venituri din
explatare, iar cele din conturile 786 – venituri financiare
Rezumat
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Veniturile sunt recunoscute în contul de Profit sau pierdere atunci când se
poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de:
- creşterea valorii unui activ sau de
- scăderea valorii unei datorii.
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii
de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată
din prestarea unui serviciu, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei
ajustări pentru depreciere).
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de Profit sau pierdere atunci când se
poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate
de:
- o diminuare a valorii unui activ sau de
- o creştere a valorii unei datorii.
Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, datoria privind
impozitul pe profit angajat sau consumul de materii prime sau materiale).
Evidenţa cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după natura lor
şi se grupează după destinaţia pe care o au în întreprindere astfel: cheltuieli de
exploatare şi cheltuieli financiare.
Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi se
grupează, astfel: venituri din activitatea de exploatare şi venituri financiare.
Unitatea de învăţare 8 prezintă exemple practice privind contabilitatea
150
veniturilor şi cheltuielilor.

1. Se primeste in chirie un imobil avand valoarea de 6.000 lei. Chiria lunara
datorata si achitata este de 120 lei.
2. Se primeste factura nr.1116 pentru reparatii la utilaje frigorifice in valoare
de 200 lei, TVA 19%.
3. Reparat si verificat aparate de masura si cantarit de catre o firma
specializata, care emite factura nr.502 in valoare de 600 lei, TVA 19%.
4. Se achita la ASIROM prima de asigurare a bunurilor pe luna curenta in
suma de 1.600 lei.
5. Se plateste chiria pe luna curenta, in valoare de 180 lei, TVA 19%.
6. Se achita chiria anticipat pe trei luni, in suma de 600 lei. Se include in
cheltuieli, suma ce devine curenta pe prima luna din trimestru, din chiria
platita anticipat.
7. Se inregistreaza factura nr.1500 a unui institut de cercetari pentru
elaborarea unui studiu realizat in favoarea unitatii economice, in valoare de
800lei, TVA 19%.
8. Conform statului de plata a salariilor se inregistreaza suma de 120 lei,
salarii datorate.
9. Onorariile cuvenite unui expert contabil, pentru expertiza contabila
efectuata, sunt in suma de 400 lei, TVA 19%.
10. Se inregistreaza factura 8002 primita de la PROTV, pentru publicitatea
efectuata in suma de de 100 lei, TVA 19%.
11. Se inregistreaza plata in numerar a sumei de 200 lei, TVA 19%, pentru
achizitionarea de sucuri si cafea consumate cu ocazia tratativelor purtate cu
o delegatie a unui partener strain.
12. Se inregistreaza factura nr. 1101 primita de la intreprinderea de transport
local, pentru transportul personalului unitatii la si de la locul de munca in
valoare de 300 lei, TVA 19%.
13. Consumul de bilete si tichete de calatorie cu transportul de persoane, pe
luna curenta este de 150 lei.
14. Titularul unui avans de 200 lei primit pentru deplasare in interes de
serviciu in alta localitate prezinta la revenirea in unitate decontul de
cheltuieli si acte anexe (bilete de transport 50 lei, nota de plata hotel 100
lei, diurnă de deplasare 30 lei), justificand suma de 180 lei si restituie suma
de 20 lei la casierie.
15. Cheltuielile ocazionate cu deplasarile in alte localitatati a personalului, pe
luna curenta sunt in suma de 280 lei, pentru care s-au acordat avansuri de
trezorerie.
16. Conform decontului se inregistreaza contravaloarea marcilor postale
utilizate in cursul lunii pentru expedierea corespondentei, in suma de 60
lei.
17. Consumul de timbre postale si fiscale, folosit de societate pentru francarea
corespondentei pe luna curenta este in suma de 80 lei.
18. Cheltuielile de telefon pe luna curenta facturate de PTTR sunt in suma de
300 LEI, TVA 19%.
19. Din extrasul de cont rezulta retinerea de catre unitatea bancara, din contul
151
de disponibil al unitatii economice a sumei de 350 lei, reprezentand
comisioane si speze bancare pentru serviciile efectuate in cursul perioadei
de gestiune.
20. Se achita in numerar suma de 50 lei reprezentand diferite fotocopii la terti.
21. Se calculeaza impozitul pentru un teren datorat bugetului local, in suma de
135 lei.
22. Se inregistreaza impozitul pe profit in suma de 120 lei, datorat bugetului
statului de catre unitatea economică.
23. Fondul de risc si accidente este de 220 lei, pe luna curenta.
24. Se inregistreaza cotele lunare de amortizare, astfel:
-60 lei brevete;
-20 lei cheltuieli de dezvoltare;
-80 lei cladiri;
-50 lei instalatii de lucru;
-40 lei mijloace de transport.
25. La inchiderea exercitiului financiar se constata cu ocazia inventarierii
imobilizarilor corporale, urmatoarele:
- cost de achizitie a imobilizarilor1.450 lei
- amortizarea inregistrata 830 lei
Valoarea neta contabila 620 lei

Valoarea actuala (reala)400 lei
Depreciere valorica 220 lei

Pentru deprecierea valorica se inregistreaza o ajustare.
26. Se inregistreaza scoaterea din evidenta a unui utilaj vandut, a carui valoare
neta contabila este de 1.800 lei.
27. Se inregistreaza o ajustare de 400 lei pentru deprecierea imobilizarilor
corporale si o ajustare de 200 lei pentru deprecierea imobilizarilor
necorporale.
28. Se inregistreaza o ajustare pentru deprecierea imobilizarilor financiare in
suma de 300 lei.
29. Se inregistreaza o ajustare pentru deprecierea materiilor prime 200 lei si a
marfurilor 300 lei.
30. Din cauza unei inundatii la magazia de produse finite, se inregistreaza
degradarea produselor finite in valoare de 1.750 lei.
31. Se scoate din functiune un strung, valoarea de inregistrare 360 lei,
amortizarea inregistrata 300 lei.
32. Se vand produsele reziduale (șpan) la pretul de vanzare de 300 lei, TVA
19%.
33. Conform facturii nr. 1101 se livreaza semifabricate, pretul de vanzare de
1600 lei , TVA 19%.
34. Se factureaza unui client intern contravaloarea unei lucrari executate in
suma de 400 lei, TVA 19%.
35. Se factureaza unui client extern, transportul pentru produsele cumparate, in
valoare de 1800 lei.
36. Se vinde unui client extern o licenta de fabricatie a cimentului in valoare
de 3000 lei.
37. Se inregistreaza suma de 6000 lei, TVA 19% ca redeventa cuvenita pentru
închirierea unui teren altei societati comerciale, pe anul in curs.
152
38. Se vand 400 lazi de fag unui beneficiar, pretul de vanzare 5 lei/bucata,
TVA 19% .
39. Se vând marfuri in valoare de 5000 lei, pe credit comercial.
40. La SC ALFA SA din productie rezulta produse finite, care se predau la
magazie, la pretul de inregistrare standard de 1600 lei.
41. Din productie rezulta semifabricate, care se predau la magazie, la pretul de
inregistrare de 800 lei.
42. Se executa in regie proprie lucrari de acces la un teren si imprejurimi a
caror cost efectiv este de 280 lei.
43. Se realizeaza in regie proprie o cladire in valoare de 5000 lei, cost de
productie, TVA 19%, din care deductibila 80%.
44. Debitele reactivate sunt in suma de 300 lei.
45. Cu ocazia inventarierii depozitului de produse finite se constata lipsa a 200
bucati pulovere a 5lei/bucata, TVA 19%, care se imputa gestionarului.
46. Se constata lipsa de combustibil, in valoare de 200 lei, care se imputa unei
persoane din afara societatii la valoarea de 200 lei, TVA 19%.
47. In urma vanzarii la bursa a acţiunilor pe termen scurt deţinute de entitate,
se incaseaza suma de 3800 lei, valoarea nominala fiind de 3.000 lei.
48. Se incaseaza suma de 4500 lei reprezentand dobanda pentru un imprumut
acordat altei societati comerciale.
Teme de control
Pornind de la un bilanţ iniţial să se elaboreze o monografie contabilă care să
conţină minim 30 aplicaţii practice din toate categoriile contabile studiate. Se va
considera că operaţiile se efectuează pe parcursul lunii decembrie. Acestea nu
trebuie să aibă carcater repetitiv.
Consideraţi că la sfârşitul lunii se efectuează inventarul şi înregistraţi
oparaţiile care rezultă ca urmare a inventarierii şi evaluării la inventar.
Să se întocmească documente justificative pentru toate operaţiile analizate.
Să se efectueze înregistrarea cronologică şi sistematică, respectiv să se
completeze Registrul jurnal şi Registrul Cartea mare.
Să se elaboreze balanţa de verificare.
Atenţie! Tema este conceputa în aşa fel încât fiecare dintre voi va avea o rezolvare
originală. În cazul în care vor fi teme asemănătoare, nu le voi lua în considerare.
Temele se vor transmite pe platforma e-lis până la data de 1 mai.
şi situaţiile financiare anuale consolidate.
153
154
prezentarea situaţiilor financiare
Cuprins:
Introducere ........................................................................................................................ 155

9.1. Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar ........................... 156
9.2. Conţinutul şi structura bilanţului ............................................................................ 157
9.3. Contul de profit şi pierdere ..................................................................................... 158
9.4. Note explicative la situaţiile financiare anuale ....................................................... 160
9.5. Întocmirea situaţiilor financiare.............................................................................. 163
9.5.1. Principii de întocmire ...................................................................................... 163
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului................................................................... 164
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare .......................................................... 171
Rezumat ............................................................................................................................. 171
Teme de control:................................................................................................................ 172
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu structura situatiilor
financiare, veti putea sa apreciati importanta intocmirii situatiilor financiare, sa
explicati care este legatura dintre Bilant si Contul de profit si pierdere. Veti
aprecia importanta lucrarilor pregatitoare intocmirii bilantului.

 Sa apreciati importanta efectuarii lucrarilor preliminare de
intocmire a situatiilor financiare
 să identificati tipul de informatii oferite de bilant si de Contul de
profit si pierdere;
 să explicati care este legatura dintre bilant si Contul de profit si
pierdere;
 să identificaţi opearaţiile care se fac pentru pregătirea întocmirii
situaţiilor financiare;
155
9.1.Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar
Realizarea funcţiilor contabilităţii implică sintetizarea şi generalizarea

informaţiilor din contabilitatea curentă, în vederea stabilirii periodice a situaţiei
poziţiei financiare cu ajutorul bilanţului şi a rezultatelor obţinute cu ajutorul
contului de profit şi pierdere.
Legea contabilităţii nr.82/1991 aplicată împreună cu9, reglementările
contabile aplicabile prevede forma şi conţinutul situaţiilor financiare.
Elementele componente ale situaţiilor financiare diferă în funcţie de

mărimea entităţii raportoare. Astfel, în funcţie de criteriile de mărime, entităţile
necotate la bursă se grupează în trei categorii:
- microentităţi;
- entităţi mici;
- entităţi mijlocii şi mari.
Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanţului, nu depășesc limitele

a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);;
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Microentitățile întocmesc situații financiare anuale formate din:

- bilanț prescurtat și
- cont prescurtat de profit și pierdere
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanţului, nu se încadrează în

categoria microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre
următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
Entitățile mici întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

- bilanț prescurtat,
- cont de profit și pierdere,
- notele explicative la situațiile financiare anuale.
Opțional, acestea pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu
şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.
Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanţului, depășesc

limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
9
Ordinul ministrului finanţelor nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privindsituaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare consolidate. Materialul de faţă tratează situaţiile financiare individuale necotate la bursă pe o piaţă
reglementată..
156
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
Entitățile mijlocii și mari precum și entitățile de interes public întocmesc
situații financiare anuale care cuprind:
- bilanț;
- cont de profit și pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- notele explicative la situațiile financiare anuale.
Fiind un document de sinteză complex, situaţiile financiare trebuie să dea

o imagine fidelă a poziţiei financiare, a rezultatului obţinut de entitatea
economică şi a fluxurilor de trezorerie.
9.2.Conţinutul şi structura bilanţului
Bilanţul este documentul de sinteză în care se prezintă elementele de

activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar.
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi
lichiditate, respectiv după natură şi exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din
evenimentele trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele
unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Structurile activului, capitalului propriu şi datoriilor rezultă prin

agregarea şi consolidarea informaţiilor din contabilitatea curentă, soldurile
conturilor sintetice, privind elementele proprii poziţiei financiare astfel:
Formatul bilanţului prescurtat, întocmit de aceste entităţi este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
157
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
9.3.Contul de profit şi pierdere
Contul de profit şi pierdere este documentul contabil de sinteză care

măsoară performanţele întreprinderii.
Măsurarea profitului poate fi abordată din trei unghiuri de vedere10:
1) patrimonial prin măsurarea valorii unei întreprinderi la două momente
diferite;
2) economic, ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile dintr-o anumită
perioadă;
3) financiar, ca diferenţă între fluxurile nete de trezorerie şi amortizare.
1. Măsurarea profitului din punct de vedere patrimonial are la bază

ecuaţia juridică a bilanţului:
Active - Datorii = Capitaluri proprii
Comparând capitalurile proprii determinate pentru două exerciţii

succesive, se determină profitul astfel:
Capitaluri proprii - Capitaluri proprii = Rezultatul

aferente exerciţiului aferente exerciţiului exerciţiului
N N-1 N
Calculul rezultatului prin această relaţie trebuie corectat cu creşterile

capitalului social/N (se scad) şi cu repartizările profitului/N pentru dividende
asociaţilor (se adaugă).
2. Stabilirea rezultatului ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
exerciţiului prezintă dificultăţi generate de respectarea principiilor recunoaşterii
veniturilor exerciţiului şi al corectării veniturilor şi cheltuielilor aferente unui
exerciţiu.
3. Rezultatul stabilit din punct de vedere financiar, are la bază relaţia:
10
N.Feleagă, I.Ionaşcu ”Tratat de Contabilitate Financiară”, Ed. Economică, 1998
158
Capacitatea de - Cheltuieli cu amortizarea şi = Rezultatul
autofinanţare provizioanele exerciţiului
Informaţia asigurată de contul de profit şi pierdere permite utilizatorilor să

evalueze valoarea economică a întreprinderii şi posibilitatea acesteia de a-şi
rambursa datoriile. Managerii utilizează acest document de sinteză pentru a
evalua eficienţa activităţii şi definirea strategiilor de urmat.
În prezentarea contului de profit şi pierdere se pot folosi două modele de

expunere a cheltuielilor şi veniturilor: după natura lor economică; - după
funcţiunile/activităţile întreprinderii.
Ca formă, contul de profit şi pierdere se poate prezenta:
- sub formă bilaterală (schema orizontală);
- sub formă de listă (schema verticală).
În ambele forme ale contului, gruparea veniturilor şi cheltuielilor se face
în două categorii corespunzătoare activităţilor care le-au generat:
- cheltuieli şi venituri din exploatare;
- cheltuieli şi venituri financiare;
Asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile se realizează prin două

serii de valori pentru fiecare post din contul de rezultate: o serie pentru exerciţiul
curent şi o serie pentru exerciţiul precedent.
În reglementarea actuală în ţara noastră se foloseşte modelul contului de
profit şi pierdere în forma listă cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor după
natura lor economică.
Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:
1. Cifra de afaceri neta

2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei in curs de executie
3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata
(veniturile din productia de imobilizari)
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii si indemnizatii
b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor
referitoare la pensii
7. a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si imobilizarile
necorporale
b) Ajustari de valoare privind activele circulante, in cazul in care acestea
depasesc suma ajustarilor de valoare care sunt normale in entitatea in cauza
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor obtinute de la
entitatile afiliate
10. Venituri din alte investitii si imprumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate
11. Alte dobanzi de incasat si venituri similare, cu indicarea distincta a celor
obtinute de la entitatile afiliate
159
12. Ajustari de valoare privind imobilizarile financiare si investitiile detinute ca
active circulante
13. Dobanzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta a celor privind
entitatile afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercitiului financiar.
9.4.Note explicative la situaţiile financiare anuale
O implicaţie importantă a caracteristicii calităţii informaţiei de a fi

comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate
în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice schimbare a acestor politici,
precum şi despre efectele unor astfel de schimbări.
Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele dintre
politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de
aceeaşi entitate economică de la o perioadă la alta, precum şi de alte entităţi
similare.
O dată ce politicile contabile adecvate entităţii economice au fost stabilite,
este important ca acestea să nu se modifice în timp, pentru a asigura astfel o bază
consecventă de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu uşurinţă de
utilizatori. Aceasta înseamnă că orice variaţie a rezultatelor, de la un an la altul,
reflectă fluctuaţii reale ale activităţii, şi nu reprezintă doar influenţa modificărilor
politicilor contabile.
Politicile contabile sunt modificate în cazuri extrem de rare, de aceea este
foarte important să se evidenţieze orice modificare, pentru ca utilizatorii să poată
analiza:
 corectitudinea şi necesitatea noii politici;
 influenţa politicii contabile asupra rezultatelor perioadei;
 tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii patrimoniale.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar atunci când:
 sunt impuse prin statut;
 sunt impuse de reglementările contabile;
 când au ca rezultat furnizarea unor informaţii mai relevante.
În note se prezintă informaţii suplimentare relevante pentru necesităţile

utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii referitoare la politicile
conta bile care au influență asupra elementelor de bilanţ, elementelor din contul
de profit şi pierdere, se prezintă propunerea de repartizare a profitului net pe
destinaţii.
Exemple de prezentare a informațiilor în notele explicative la situațiile
financiare:
NOTA 1. ACTIVE IMOBILIZATE
160
Valoarea contabilă brută**) Deprecieri***)
(amortizare şi provizioane)
Elemente de active*) Sold la 1 CreşteriReduceri Sold la 31 Sold la 1 Deprecierea Reduceri sau Sold la 31
ianuarie decembrie ianuarie înregistrată reluări decembrie
Alte imobilizări necorporale
Clădiri
Maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru
Mijloace de transport
Unelte, dispozitive,
instrumente, mobilier şi
aparatură birotică
Titluri de participare
NOTA 2. PROVIZIOANE
Transferuri *)
Sold la 1 ianuarie Sold la 31 decembrie
Denumirea provizionului În cont Din cont
- - - -
NOTA 3. REPARTIZAREA PROFITULUI

Destinaţia Suma
PROFIT NET DE REPARTIZAT
- Rezerva legală
- Acoperirea pierderii contabile
- Dividende
PROFIT NEREPARTIZAT
NOTA 4. ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

EXERCIŢIUL EXERCIŢIUL
INDICATORUL
PRECEDENT CURENT
0 1 2
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute
3. şi a serviciilor prestate (3+4+5)
4. Cheltuielile activităţii de bază
5. Cheltuielile activităţilor auxiliare
6. Cheltuielile indirecte de producţie
7. Rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri
8. Cheltuieli de desfacere
9. Cheltuieli generale de administraţie
10. Alte venituri din exploatare
11. REZULTATUL DIN
EXPLOATARE (6-7-8+9)
NOTA 5. SITUAŢIA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

CREANŢE Sold la 31 decembrie Termen de lichiditate
(col. 2 + 3) Sub un an Peste un an
0 1 2 3
Clienţi
TVA de recuperat
161
Sold la 31
DATORII*) decembrie Termen de exigibilitate
(col. 2 + 3)
Sub un 1 – 5 Peste 5
an ani ani
0 1 2 3 4
Furnizori
Efecte de plătit
Furnizori-facturi nesosite
Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
Alte împrumuturi şi datorii asimilate
Dobânzi aferente altor împrumuturi şi
datorii asimilate
NOTA 6. PRINCIPII, POLITICI ŞI METODE CONTABILE

Se prezintă:
• Abaterile de la principiile contabile şi schimbarea metodelor de
evaluare, menţionându-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra
rezultatului şi a poziţiei financiare.
• Tratamentele contabile alternative, menţionându-se: elementele afectate
şi valoarea acestora la cost; baza de evaluare adoptată; ajustările efectuate în
vederea aplicării tratamentului contabil alternativ; influenţa asupra rezultatului:
conţinutul, limitele şi modalităţile de aplicare.
• Suma dobânzilor incluse în costul de producţie al activelor imobilizate şi
circulante cu ciclu lung de producţie.
NOTA 7. PARTICIPAŢII ŞI SURSE DE FINANŢARE

Se prezintă următoarele informaţii:
• capital social subscris;
• numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise;
• acţiuni răscumpărabile: data cea mai apropiată şi data limită de
răscumpărare; caracterul obligatoriu sau nu al răscumpărării; valoarea eventualei
prime de răscumpărare;
• acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: tipul de acţiuni; numărul
de acţiuni emise; valoarea nominală totală şi valoarea încasata la distribuire;
drepturi legate de distribuţie: număr, descriere şi valoarea de acţiuni
corespunzătoare; perioada de exercitare a drepturilor; preţul plătit pentru acţiunile
distribuite;
• obligaţiuni emise: tipul obligaţiunilor emise; valoarea emisă şi suma
primită pentru fiecare tip de obligaţiuni; obligaţiuni emise de întreprindere,
deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: valoarea
nominală; valoarea înregistrată în momentul plăţii.
NOTA 8. INFORMAŢII PRIVIND SALARIAŢII,

ADMINISTRATORII Şl DIRECTORII
162
Se fac menţiunile cu privire la:
• salarizare, directori şi administratori: obligaţiile contractuale cu privire
la plata pensiilor câtre foştii directori şi administratori: obligaţia totală pentru
fiecare categorie;
• valoarea avansurilor şi creditelor acordate directorilor şi
administratorilor în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale
creditului; suma rambursată până la acea dată; obligaţii viitoare de genul
garanţiilor asumate de întreprindere în numele acestora;
• salariaţi: număr mediu aferent exerciţiului; număr mediu (fiecare
categorie); salarii plătite sau de plătit aferente exerciţiului; cheltuieli cu
asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.
NOTA 9. CALCULUL ŞI ANALIZA PRINCIPALILOR

INDICATORI ECONOMICO - FINANCIARl
NOTA 10. ALTE INFORMAŢII

a) Informaţii cu privire la prezentarea entităţii: sediul şi forma juridică a
întreprinderii; ţara de înfiinţare; adresa sediului social etc.
b) Modalitatea folosită pentru exprimarea în monedă naţională a
elementelor, a veniturilor şi cheltuielilor exprimate iniţial într-o monedă străină.
d) Informaţii referitoare la impozitul pe profit: proporţia între activitatea de
exploatare și cea financiară; reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului şi
rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat in declaraţia de impozit.
e) Cifra de afaceri: prezentarea acesteia pe sectoare economice şi tipuri de
pieţe de desfacere.
f) Cheltuielile cu chiriile şi ratele achitate în cadrul unui contract de leasing.
g) Onorariile plătite auditorilor.
Elementele componente ale situaţiilor financiare se inter-relaţionează, ele

reflectând diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.
Deşi fiecare situaţie oferă informaţii diferite, este probabil ca nici una să
Poziţia financiară a unei entităţi economice este influenţată de resursele
economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea şi
solvabilitatea sa, precum şi de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor rapide
ale mediului de afaceri. Informaţiile despre resursele economice controlate de
entitate şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a
anticipa capacitatea de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în
viitor. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea
nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare
de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de entitatea
economică, acestea fiind utile şi pentru anticiparea şanselor de a primi finanţare
în viitor.
9.5.Întocmirea situaţiilor financiare
9.5.1. Principii de întocmire
163
Principiile întocmirii situaţiilor financiare sunt:
a. Principiul întocmirii situaţiilor financiare pe baza informaţiilor
consemnate în documentele primare.
Caracterul real al situaţiilor financiare se bazează pe reflectarea complexă
şi calitativă a operaţiilor economice şi financiare în documentele justificative şi
înregistrarea acestor documente în conturi.
b. Principiul întocmirii situaţiilor financiare pe baza informaţiilor
prelucrate de sistemul conturilor.
Indicatorii bilanţieri se construiesc prin agregarea pe un plan superior a
datelor furnizate de sistemul de conturi. La sfârşitul exerciţiului financiar,
soldurile finale ale conturilor, verificate prin balanţa conturilor şi puse de acord
cu realitatea prin inventarierea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii
sunt grupate conform structurii informaţionale a bilanţului şi înscrise în posturile
de bilanţ corespunzătoare.
c. Inventarierea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii – baza
concordanţei dintre contabilitatea curentă şi realitatea reflectată în bilanţ.
d. Calculaţia cheltuielilor şi veniturilor – baza concordanţei dintre
contabilitatea curentă şi realitatea reflectată în bilanţ.
e. Omogenizarea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii prin
evaluare.
Importanţa evaluării elementelor poziţiei financiare constă în asigurarea
realităţii indicatorilor bilanţieri.
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului
În vederea elaborării situaţiilor financiare este obligatorie parcurgerea

următoarelor etape (lucrări) pregătitoare, de închidere a exerciţiului.
Structura lucrărilor de închidere a exerciţiului este următoarea:
1. Elaborarea balanţei conturilor înainte de inventariere.
2. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi
datorii.
3. Înregistrarea operaţiunilor contabile de regularizare:
- diferenţe la inventariere;
- amortizări;
- ajustări pentru deprecieri;
- provizioane;
- diferenţe de curs valutar;
- delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
4. Elaborarea balanţei conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exerciţiului.
6. Redactarea situaţiilor financiare.

Balanţa realizează centralizarea şi controlul exactităţii datelor înregistrate
în conturi. Balanţa conturilor înainte de inventariere, prin calculul soldurilor
finale, asigură datele necesare comparării acestor solduri contabile cu soldurile
stabilite prin inventarul faptic.
Acest aspect sugerează abordarea balanţei conturilor înainte de
inventariere ca un inventar contabil.
Controlul respectării dublei înregistrări a tuturor documentelor
164
justificative privind operaţiunile economice şi financiare din cursul exerciţiului
este atestat de egalitatea dintre totalul rulajului debitor sau creditor din balanţă şi
totalul rulajului calculat în Registrul-jurnal.

datorii .
Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii
stabileşte situaţia reală a poziţiei financiare prin constatarea mărimii faptice a
elementelor bilanţiere şi evaluarea lor la valoarea actuală.
Relaţia proprie inventarului este de forma:
Situaţia netă = Activul inventariat – Datorii inventariate
Constatarea existenţei elementelor inventariate se face prin observarea

directă (numărare, măsurare, cântărire şi calcule tehnice), pentru bunurile
corporale, sau pe bază de registre sau documente pentru bunurile necorporale,
creanţe şi datorii.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere,
diferenţiate în raport de felul şi natura lor. Recapitularea elementelor inventariate,
grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, se
consemnează în Registrul - inventar.

3.1 Operaţiile de regularizare a plusurilor şi minusurilor de inventar au
la bază principiul: plusurile se înregistrează ca intrări în entitate, iar minusurile se
impută. Dacă minusurile constatate nu se datorează vinei cuiva, se decontează
asupra cheltuielilor. Se pot admite compensări cantitative ale lipsurilor cu
plusurile, în cazul în care există riscul de confuzie între sortimentele aceluiaşi
produs, fără a se diminua poziţia financiară. Compensarea se admite, de regulă,
numai pentru aceeaşi perioadă de gestiune şi la acelaşi gestionar.
Exemple de înregistrări ale plusurilor constatate la inventariere:

- Plus de inventar la materii prime de 80lei:
301 = 601 80
„Materii prime” „Cheltuieli cu materiile prime”
SAU metoda de stornare în roşu (în chenar) care se poate folosi pentru
înregistrarea plusurilor la toate categoriile de active:
601 = 301 80
- Plus de inventar la produse finite de 1 .000 lei:

345 = 711 1.000
„Produse finite” „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
- Plus de inventar la utilaje, de 6.000 lei:

2131 = 4754 6.000
165
„Echipamente „Plusuri la inventar de natura
tehnologice” imobilizărilor”
- Plus de inventar de 300 lei la casierie:

5311 = 668 300 lei
„Casa în lei” „Alte cheltuieli financiare”
- La constatarea unui plus de mărfuri într-o unitate comercială cu

amănuntul, unde evidenţa stocului de mărfuri se ţine la preţ de vânzare cu
amănuntul inclusiv TVA, înregistrarea contabilă este următoarea:
371 = % preţ cu amănuntul
“Mărfuri” 607 preţ cumpărare
378 adaos comercial
4428 „TVA neexigibilă”
- Minusurile constatate la inventarierea stocurilor cumpărate se înregistrează

astfel:
601 = 301
602 = 302
„Cheltuieli cu materiale consumabile” „Materiale consumabile”
607 = 371
sau, în cazul unităţilor comerciale cu amănuntul:

% = 371
607 „Mărfuri”
378
4428
„TVA neexigibilă”
Imputarea lipsurilor se înregistrează ca o creanţă asupra unui salariat, fie

asupra unui terţ, astfel:
4282 = %
„Alte creanţe în legătură cu personalul” 758
Sau „Alte venituri din exploatare”
461 “Debitori diverşi” 4427 “TVA colectată”
Minusurile constatate la elemente de natura imobilizărilor corporale se

înregistrează diferenţiat în funcţie de starea activului imoblizat — complet sau
incomplet amortizat:
166
281 = 213 cost
„Amortizări privind “Instalaţii tehnice, mijloace de
imobilizările corporale” transport, animale şi plantaţii”
% = 213 cost
281 “Instalaţii tehnice, mijloace
„Amortizări privind de transport, valoarea amortizată
imobilizările animale şi plantaţii”
corporale”
6582
„Cheltuieli privind valoare rămasă de
operaţiile de amortizat
capital”
3.2 Operaţii privind calculul amortizărilor

Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi înregistrează pe baza
planului de amortizare. Dacă la închiderea exerciţiului financiar, după
inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii, se
constată că valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de rămasă de
amortizat, apare necesitatea regularizării diferenţei.
Regularizarea se efectuează astfel:
- înregistrarea unei amortizări dacă diferenţa reprezintă o depreciere
ireversibilă (fie datorată uzurii morale, fie la activule imoblizate propuse spre
casare fiind inutilizabile);
- constituirea de ajustări pentru deprecierea reversibilă a imobilizărilor
corporale cauzată de: supraevaluarea imobilizărilor corporale la o reevaluare
anterioară, lipsa de utilitate temporară a imobilizărilor corporale în momentul
inventarierii.
3.3 Operaţii de regularizare privind ajustările pentru depreciere

Ajustăriele pentru deprecieri vizează acele elemente de activ a căror
valoare de inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decât valoarea
contabilă de intrare. Aceste micşorări de valoare sunt regularizate la închiderea
conturilor.
În acest scop se procedează astfel:
a) În situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului (valoarea
contabilă - valoarea de inventar) este superioară ajustăţii constituite (soldul
creditor al conturilor de ajustări pentru depreciere) se constituie o ajustare
suplimentară, înregistrarea constând în debitarea contului de cheltuieli cu
amortizările şi ajustările pentru depreciere în corespondenţă cu creditul conturilor
de ajustări pentru deprecieri.
b) În cazul în care deprecierea constatată pe baza inventarului este
inferioară ajustării constituite, se diminuează ajustarea înregistrată cu diferenţa
corespunzătoare, se efectuează înregistrarea constând în debitarea conturilor de
ajustari pentru deprecieri în corespondenţă cu creditul contului de venituri din
ajustări pentru depreciere.
167
3.4 Provizioanele se constituie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi
pierderi a căror realizare sau plată urmează a se realiza în perioadele următoare.
La închiderea exerciţiului, se analizează provizioanele constituite la finele
anului precedent şi cele în cursul exerciţiului, regularizându-se astfel:
a) prin debitul conturilor de cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele, în
cazul majorării provizionului şi creditul conturilor de provizioane;
b) prin creditul conturilor de venituri din provizioane în corespondenţă cu
debitul conturilor de provizioane, când provizioanele trebuie diminuate sau
anulate, respectiv acestea devin total sau parţial fără obiect.
3.5 Diferenţe de curs valutar

Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării elementelor
monetare sau a raportării elementelor monetare ale unei întreprinderi la cursuri
diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei ori
faţă de cele la care au fost raportate în diferite situaţii financiare anterioare
trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
Dacă tranzacţia este decontată în cursul aceleiaşi luni, diferenţa de curs
valutar este recunoscută la decontare.
Dacă tranzacţia este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs
valutar este recunoscută la sfârşitul fiecărei luni la cursul de schimb din ultima zi
bancară a lunii, până în momentul decontării.
3.6 Operaţii privind delimitarea în timp a veniturilor şi a cheltuielilor

Pentru calculul corect a rezultatului aferent exerciţiului curent, în baza
principiului contabilităţii de angajamente, şi al contabilizării şi prezentării
elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând seama de fondul
economic al tranzacţiei se realizează delimitarea în timp a cheltuielilor şi a
veniturilor pe următoarele coordonate:
- cota scadentă cuvenită exerciţiului curent din cheltuielile înregistrate în

avans în exerciţiile precedente:
Conturi de cheltuieli din grupele 61, 62, = 471 „Cheltuieli înregistrate în
65, 66 avans”
- înregistrarea directă, în cursul exerciţiului, a unor venituri aferente

exerciţiilor viitoare:
4111 “Clienţi” = 472 „Venituri înregistrate în avans”
Sau
5121 “Conturi la bănci în lei”
- transferul asupra exerciţiului curent a cotei de venit cuvenită, anterior

înregistrat în contul de regularizare:
472 = Conturi de venituri
„Venituri înregistrate în avans” din grupele 70, 76
4. Întocmirea unei noi balanţe de verificare.
5. Determinarea rezultatului prin contul 121 „Profit sau pierdere”.

Rezultatul contabil înainte de impozitare se determină ca diferenţă dintre
168
veniturile aferente exerciţiului şi cheltuielile angajate pentru realizarea
veniturilor.
Formula generală de calcul a rezultatului contabil înainte de impozitare
este:
Rezultat contabil net = Venituri – Cheltuieli
În scopul determinării rezultatului se închid conturile de venituri din clasa

7 şi de cheltuieli din clasa 6 grupate în structurile prezentate.
7XX = 121
„Conturi de venituri” „Profit sau pierdere”
121 = 6XX
„Profit sau pierdere” „Conturi de cheltuieli”
6. Impozitarea profitului
Pentru impozitarea profitului apare necesitatea disocierii rezultatului
contabil de rezultatul fiscal, deoarece contabilitatea este conectată la fiscalitate,
iar principiile contabile nu sunt în totalitate convergente cu principiile impunerii
fiscale.
Rezultatul contabil reprezintă soldul contului 121 „Profit sau pierdere”
înainte de impozitare.
Rezultatul fiscal se stabileşte conform regulilor fiscale, şi în funcţie de
acesta se calculează suma impozitelor exigibile (sau rambursabile).
Masa profitului impozabil11 se stabileşte astfel:
Profitul impozabil = Venituri realizate – Cheltuieli conectate la veniturile

realizate + Reintegrări fiscale – Deduceri fiscale
Cota generală de impozitare actuală este de 16% cu excepţiile prezentate

în Codul fiscal. Sunt deductibile numai cheltuielile aferente veniturilor,
considerate deductibile conform legilor în vigoare.
Profitul impozabil stabilit conform prevederilor fiscale se calculează şi se

evidenţiază trimestrial, cumulat de la începutul anului.
Impozitul datorat pentru trimestrul în curs se determină conform relaţiei:
Impozitul = Impozitul pe profit - Impozitul aferent

datorat pe calculat asupra profitului profitului impozabil
trimestrul în impozabil cumulat de la cumulat până la sfârşitul
curs începutul anului trimestrului precedent
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25

inclusiv a primei luni din trimestrul următor.
În contabilitate se înregistrează astfel:
691 = 441
11
Metoda aplicată în sistemul de contabilitate din România
169
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit”
441 = 512
„Impozitul pe profit” „Conturi curente la bănci”
Profitul supus distribuirii trebuie abordat în mod structurat (nu global):

- constituirea rezervelor în limitele legale şi statutare;
- acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
- majorarea capitalului social în funcţie de necesităţi;
- dividende în cazul societăţilor comerciale sau vărsăminte la buget în cazul
regiilor autonome;
- alte destinaţii prevăzute de lege, statut sau contract de asociere.
Repartizarea profitului la rezerve legale, la sfârşitul exerciţiului

financiar, se reflectă cu ajutorul contului 129 „Repartizarea profitului” care se
debitează cu sumele repartizate din profit pe destinaţiile legale şi se creditează cu
aceeaşi sumă, la începutul exerciţiului viitor prin reţinerea din rezultatul reportat.
Soldul debitor al contului reprezintă repartizările efectuate din profit în
cursul exerciţiului.
Înregistrările contabile privind distribuirea rezultatului:
- Constituirea rezervelor legale:
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale”
- La începutul exeriţiului finaciar următor se închide contul de rezultate:
121 „Profit sau pierdere” = 129 „Repartizarea profitului”
117 „Rezultatul reportat”
În exerciţiul financiar următor rezultatul reportat (profit) se poate repartiza

pe următoarele destinaţii: constituire reserve conform hotărîrii AGA,
acoperirea pierderilor din anii precedenţi, majorarea capitalului social,
dividende cuvenite acţionarilor.
- Acoperirea pierderilor din anii precedenţi12:

1171.1 = 1171.2
„Rezultatul reportat reprezentând „Rezultatul reportat reprezentând
profitul nerepartizat” pierderea neacoperită”
- Constituirea de rezerve statutare şi alte rezerve:

1171.1 = %
„Rezultatul reportat 1063 „Rezerve
reprezentând profitul statutare”
nerepartizat” 1068 „Alte rezerve”
- După aprobarea situaţiilor financiare de către AGA se înregistrează dividende:

1171.1 = 457
12
Se recomandă folosirea conturilor analitice
170
„Rezultatul reportat „Dividende de
reprezentând profitul plată”
nerepartizat”
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare
După executarea lucrărilor pregătitoare se procedează la întocmirea

propriu-zisă a situaţiilor financiare în conformitate cu normele metodologice.
Indicatorii din bilanţ reprezintă două serii de date: date efective de la
începutul anului, care se preiau din bilanţul întocmit la sfârşitul anului precedent;
- date efective de la sfârşitul perioadei raportate obţinute prin prelucrarea
soldurilor conturilor sintetice stabilite la sfârşitul exerciţiului prin ultima balanţă
de verificare a conturilor sintetice.
Rezumat
În vederea elaborării situaţiilor financiare este obligatorie parcurgerea
următoarelor etape (lucrări) pregătitoare, de închidere a exerciţiului.
Structura lucrărilor de închidere a exerciţiului este următoarea:
datorii.
- diferenţe la inventariere;
- amortizări;
- ajustări pentru deprecieri;
- provizioane;
- diferenţe de curs valutar;
- delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
4. Elaborarea balanţei conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exerciţiului.
6. Redactarea situaţiilor financiare.
Uitatea de învăţare prezintă operaţiile privind pregătirea în vederea întocmirii
situaţiilor financiare.

1. Ce reprezintă situaţiile financiare?
2. Ce cuprinde un set de situaţii financiare?
3. Care sunt lucrările de închidere a exerciţiului?
4. Care sunt relaţiile de control proprii balanţei conturilor?
5. Ce reprezintă inventarierea generală?
6. Ce reprezintă regularizarea rezultatului inventarierii?
7. Cum se evaluează lipsurile imputabile?
8. Ce reprezintă rezultatul contabil? Dar rezultatul fiscal?
9. Care sunt destinaţiile de repartizare a profitului net?
10. Ce reprezintă dividendul?
171
Temă de control:
Folosind balanţa şi datele din tema precedentă, parcurgeţi etapele necesare
pregătirii în vederea întocmirii situaţiilor financiare: efectuaţi inventarul la
sfârşitul exerciţiului financiar, înregistraţi operaţiile care rezultă ca urmare a
inventarului şi evaluării. Efectuaţi regularizările necesare, închideţi conturile de
venituri, cheltuieli şi TVA, calculati si înregistraţi impozitul pe profit.
Să se efectueze înregistrarea cronologică şi sistematică, respectiv să se
completeze Registrul jurnal şi Registrul Cartea mare.
Să se elaboreze o nouă balanţă de verificare şi situaţiile financiare (bilanţ şi
contul de profit şi pierdere).
Atenţie! Tema este conceputa în aşa fel încât fiecare dintre voi va avea o rezolvare
originală. În cazul în care vor fi teme asemănătoare, nu le voi lua în considerare.
Temele se vor transmite pe platforma e-lis până la data de 10 mai. Temele trimise după această
dată nu se mai iau în considerare.
Bibliografie recomandată:
1. Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile

necotate la bursă - Editura Universității din București, 2019, pg 25 – 29
si 258 - 266
Bibliografie:
1. Anca Bratu, Mariana Gurău – Contabilitate financiară pentru entitățile necotate la bursă -
Editura Universității din București, 2019,
2. Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de contabilitate, vol. I, Editura Economică, Bucureşti,
1998
3. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea , Contabilitatea financiară, Editura INTELCREDO,
Deva, 2014
4. Mihai Ristea coord, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008
5. Revistele de specialitate: Contabilitate şi informatică de gestiune; Contabilitatea, expertiza
şi auditul afacarilor; Gestiunea şi contabilitatea firmei; Revista finanţe publice şi
contabilitate; Revista finanţe, credit şi contabilitate; Taxe, finanţe şi contabilitate;
6. *** OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situaţiile finaniare anuale
simplificate şi situaţiile financiare anuale consolidate,
7. *** Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
8. *** Legea Societăţilor Comerciale nr. 31/1990, revizuită şi actualizată
9. *** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, revizuită şi actualizată
172

ID Contabilitate Financiara II - 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ID Contabilitate Financiara II - 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lector univ. dr.

Obiectivele cursului (modulului)

De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

Resurse şi mijloace de lucru

Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm: OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile

Pentru înţelegerea modulului este necesară parcurgerea în prealabil a cursurilor de „Bazele

Durata medie de studiu individual

Obiectivele unităţii de învăţare

1.1.Delimitări privind stocurile

Stocurile fac parte din grupa activelor circulante.

Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.

Stocurile sunt active:

Reglementările contabile precizează criteriile de recunoaştere a stocurilor

Categoriile de stocuri delimitate de reglementările contabile sunt

După locul în care se află la un moment dat, stocurile pot fi:

Stocurile din depozitele întreprinderii pot fi grupate după apartenenţă în

1.2.Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind

0:25 Informaţia contabilă privind stocurile şi producţia în curs de execuţie este

Documentele întocmite pentru operaţiile de intrare sunt următoarele:

Documentele întocmite pentru operaţiile de ieşire sau diminuare a stocurilor

Evidenţa operativă foloseşte fişe, situaţii, registre întocmite la nivelul

0:30 Un aspect important în contabilizarea stocurilor îl constituie valoarea

Reglementările contabile furnizează indicaţii practice referitoare la

1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate:

Ca regulă generală, la evaluarea elementelor proprii poziţiei financiare şi

Prin urmare, la intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost, identificat

Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele

Exemple de taxe nerecuperabile: taxele vamale şi alte taxe recuperabile

Reducerile comerciale acordate de furnizor reduc costul de achiziţie al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării reduc costul de achizitie

La furnizor, atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii

a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra

- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de

Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care

Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse

- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se

1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ

Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

Situaţii în care ar fi necesară o ajustare semnificativă a valorii prin

VRN = a – (b + c + d) = 200.000 – (2.000 + 1.800 + 900) = 195.300 mii lei

Determinarea valorii realizabile nete se efectuează separat pentru fiecare

1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate

Foloseşte una din metodele:

Metoda identificării specifice este utilizată la unităţile care gestionează

Metoda primei intrări - primei ieşiri FIFO constă în următoarele:

Metoda ultimei intrări - primei ieşiri LIFO constă în următoarele:

Metoda preţului prestabilit, antecalculat pe baza preţurilor medii ale

18.000  38.000 56.000

9.333  70.000 79.333

În exemplificarea de mai sus s-a calculat costul mediu ponderat după

Se observă că utilizarea diferitelor metode de evaluare a ieşirii stocurilor

1. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor

Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor

Diferente de pret aferente intrarilor in cursul perioadei,

marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu vor include TVA neexigibila.

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la

La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu

Diferenţele de preţ se repartizează proporţional atât asupra valorii bunurilor

2. Metoda preţului cu amănuntul poate fi utilizată în comerţul cu

În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea

Pentru respectarea principiului permanenţei metodelor, metoda aleasă

- motivul modificării metodei, şi