COMUNA PETRICANI

În partea de nord-est a județului Neamț, la sud-est de străvechea așezare a orașului Tg.

Neamț, cu seculara cetate a Neamțului, se află comuna Petricani, cu oameni pricepuți și harnici în
meșteșugul pământului, a lucrului în lemn și creștera animalelor. Tot acești oameni ai locului știu
să păstreze și să prețuiască tradițiile strămoșești și poartă cu mândrie costumul lăsat de strămoși.
Comuna Petricani este așezată în Depresiunea Neamțuui, pe valea râului Topolița, având ca
vecini la nord satul Dumbrava (comuna Timișești), la est satul Ingărești (comuna Urecheni), la sud-
est comuna Țibucani, la sud comunele Bodești și Grumăzești iar la nord-vest orașul Tg.Neamț.
Datele și rezultatul descoperirilor arheologice demonstrează că pe teritoriul comunei
Petricani au existat așezări omenești încă din cele mai vechi timpuri.
Bogatul material reprezentând epoca neolitică, dovedește că viața omenească în această
mică regiune își are originea încă din timpuri mai îndepărtate ale istoriei, reprezentată de epoca
paleoliticului și mezoliticului.
Primele informații istorice despre comuna Petricani le aflăm din descoperiri ocazionale la
suprafață în urma lucrărilor agricole sau defrișări, lucrări la unele construcții și alte săpături. O
mare parte din aceste materiale ale neoliticului au fost colecționate de locuitori precum Nicole
Popa și profesori. Ulterior au fost efectuate o serie de sondaje și cercetări mai ample în mai multe
puncte ale comunei de către Constantin Mătase din Piatra Neamț și istoricul Radu Vulpe între anii
1937-1938. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în lucrări precum ,,Cercetări din preistoria
județului Neamț,, de Constantin Mătase în Buletinul Comisiei monumentelor istorice XXXI, 1938.
Au fost identificate mai multe așezări din care amintim Râpa lui Bodai, Râpa lui Ravar,
Dealul Tiglău , Poiana lui Ispas, Prisaca, Livada Boiștea, Fântâna Slatinei, Movila, Tarca, Mohorâta,
Condrița și altele.
Materialul cel mai frecvent întâlnit este ceramica care desosebește de altfel fiecare etapă
de evoluție istorică a așezărilor neolitice amintite.
Inventarul mare de material arheologic descoperit pe raza comunei Petricani, înzestrează
colecția particulară Nicolae Popa din Târpești, Muzeul de Istorie și Etnografie din Tg.Neamț și
Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.
Comuna Petricani, prin așezarea ei geografică, a fost permanent în fața valurilor de
popoare migratoare, care de obicei coborau văile apelor fără a escalada zonele muntoase. Fără
îndoială, viața autohtonilor a fost îngreunată de trecerea popoarelor migratoare de accea urmele
de viață sunt mai rare și mai puțin semnificative pentru perioada secolelor IV-IX.
Se presupune că în timp ce se ridicau zidurile legendarei Cetăți a Neamțului, în timpul lui
Petru I Mușat, în zona comunei Petricani existau deja așezări omenești și în primul rînd așezarea
monahală de la Boiștea care se presupune că a fost construită pe la anii 1373-1392 pe moșia
răzășiei lui Macarie Bou (Boișteanul) pentru cei din neamul lui și din nemul mușatinilor sau chiar
mai înainte de această dată, Mănăstirea Boiștea apare la anul 1326, august 15, după cum se
evidențiază într-un vechi proces de judecată. Aceste păreri ne fac să credem că în valea Topoliței,
din zona Petricanilor existau deja închegate mici comunități umane iar membrii acestor comunități

1
au participat la lucrările de ridicare a zidurilor cetății mușatine a Neamțului deoarece comuna
Petricani este în hotar cu așezarea Tg.Neamț. După încheiera lucrărilor de construcție a cetății
presupunem că în serviciul de apărare a cetății au fost luați locuitori din așezările Petricanilor.
Siliștea lui Henonici –este prima așezare atestată în anul 1422 fiind pomenită într-un
document din timpul lui Alexandru cel Bun (1400-132). Această așezare a fost dăruită ce către
domnitor Mănăstirii Neamț pentru pomenirea ,,răposaților părinților domniei mele,, .Se consideră
că această Siliște a lui Henonici a fost aparținătoare Petricanilor deoarece în document sunt
pomenite hotarele acesteia. De asemenea se pomenește despre Ioan Țolici care va întemeia
așezare Toliciului pe pârâul Tolici.
Siliștea lui Henonici cuprindea partea de moșii a Târpeștilor, la nord de apa Topoliței și
partea de moșie unde mai târziu se va întemeia satul Târgul Nou (Răbâia).
Așadar documentul din anul 1422 este primul care dovedește existența unei așezări pe
teritoriul comunei Petricani di zilele noastre această așezare facând obiectul unei danii catre
Mănăstirea Neamț de către Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei.
În anul 1437 voievodul Ilie al Moldovei ,,a miluit cu deosebita noastră milă,, pe ,,boier al
nostru credincios pan Ioan Țolici ce ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă cu un loc unde să-și
întemeize sat,, acolo ,,unde au fost viile sașilor,,. De la acest pan Ioan Țolici este evident că s-a
moștenit și transmis denumirea de Țolici acestui sat care astăzi face parte din comuna Petricani.
Din anul 1446 datează documentul de atestare a satului Boiștea. Prin acest document,
domnitorul Ștefan voievod cel Bătrân întărea Mănăstirii Neamț ,,Mănăstirea Boiștea,,. Denumirea
satului vine de la Mănăstirea Boiștea provenită de la acel Macarie Bou (Boișteanul) care a fost
contemporan cu Iosif Mușat, vlădica de la Boiștea și viitorul mitropolit al Moldovei.
Satul Petricani apare într-un document din anul 1447, 22 august, când Petru Voievod
întărește Mănăstirii Neamțului prin carte, pe lângă daniile anterioare și alte sate despre care nu se
știe în ce împrejurări au intrat în patrimoniul Mănăstirii Neamț, printre care și satele lui Pascu și
Petrică. Părerea lui Mihai Costăchescu referitor la satul lui Petrică este că nu e altul decât satul
Petricani, care nu era departe Boiștea și se afla tot în proprietatea Mănăstirii Neamț. De la acest
Petrică, al cărui sat a fost dăruit Mănăstirii Neamț, suntem convinși că a venit numele de Petricani
satului deaorece pe la 1583 apare denumirea de astăzi a satului Petricani.
Un alt document care datează din anul 1451 dat de Bogdan Voievod prin care ,,întărește
doi tătari Pascu și Petrică,, ne duce cu gândul că viitorul sat Petricani are la origine o așezare
tătărască așa cum s-a mai întâlnit în Moldova, așezări care s-au întocmit cu voia unor domni sau
prin statornicia unor tătari care fiind prizonieri s-au răscumpărat și au înființat așezări.
Despre satul Răbâia, numit în documentele medievale Târgul Nou știm că la 1591 un
anume Ieștean ușerul îl dăruiește Mănăstirii Agapia-prima proprietate a acestei mănăstiri în
comuna Petricani.
În anul 1603 Ieremia Movilă, voievodul Moldovei, întărește uric Mănăstirii Agapia satul
Târgul Nou pe Topolița din ținutul Neamțului, cumpărat de la Ieștean ușerul cu 12.000 aspri. În
anul 1605 este pomenit din nou satul Târgu Nou cu ocazia vânzării de către vornicul Nestor Ureche
a unei părți din satul Ilești care este pe Topolița între Târgul Nou și între Petricani. Acest sat
2
presupunem că este partea de la nord de la șoseaua spre Tupilați care mai târziu se va numi
Răbâia.
Satul Târpești apare sub această denumire în documentul din 17 aprilie 1586 dat de Petru
Șchiopul Voievod prin care a dat această carte ,, slugii noastre Pavel slujnicar să fie tare și puternic
cu această carte a noastră a se înăspri în sat, în Târpești, în schimbul altei moșii date mănăstirii
Probota,,
În anul 1600 Nestor Ureche face o plângere împotriva călugărilor de la Mănăstirea Agapia
care încălcaseră hotarele dintre Ingărești și Petricani. Cu această ocazie se amintește iar de satul
Târpești.
Atestarea documentară a satului Târpești este destul de târzie față de celelalte sate ale
comunei Petricani însă rădăcinile așezării sunt mult mai vechi (mileniile IV-III î.Hr). Izvoarele orale
ne spun că satul Târpești la început se numea Bodăiești. Era format din 30-40 de case construite în
punctul numit astăzi Țarna Mare, la “Râpa lui Bodai,,. Familiile întemeietoare au fost familia Bodai
Amaranditei iar peste apa Topoliței, într-o poiană era așezată familia Savu Olaru. Unul dintre
urmașii Bodai a fost numit de către domnitor conducător peste acest sat și de la numele acestei
familii va primi numele satul la început.
Pe la anul 1600, un grup de ardeleni conduși de Târpea au venit cu turmele de oi și s-au
așezat aici. Venirea ardelenilor în satul Bodăiești a dus la dezvoltarea social-economică a
comunității. Actuala denumire a satului va fi primită de la conducătorul acestor ardeleni așa că el
se va numi Târpești.
Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, satele și moșiile comunei Petricani au aparținut
mânăstirilor Neamț, Secu, Agapia.
În secolul al XVIII-lea, proprietățile funciare se împart tot Între mănăstirile tradiționale
pentru satele comunei Petricani la care se adaugă și mici proprietăți ale Mănăstirii Văratec.
Într-un recensământ din anul 1774, făcut de ruși, apar în comuna Petricani următoarele
sate: Târgul Nou, Petricanii de Jos, Petricanii de Sus, Târpești, Boiștea, Grași și Mănești (Blebea) cu
moșii separate.
În jurul anului 1859 documentele vorbesc despre existența a două comune: Petricani și
Boiștea.
În registrul statistic din anul 1880 apare comuna Petricani care includea satele Târpești,
Petricani, Boiștea, Grași, Blebea, Fabrica, Ingărești, Julfeni, Mănești, Plopi, Schitu și Târgu Nou.
În anul 1909, după o nouă lege de organizare administrativă teritorială, comunei Petricani
îi mai aparțineau satele Blebea, Boiștea, Grași,Julfeni, Petricani, Târpești și cătunele Ingărești,
Răbâia și Țolici. În anul 1918 comuna Petricani este nevoită să cedeze satul Blebea iar în anul 1920
satele Curechiștea și Ingărești. Satul Grași trece în anul 1956 la comuna Timișești.
Tot din anul 1956 comuna Petricani rămâne cu satele bine închegate și individualizate, cu
satul Petricani ca centru de comună, Boiștea, Târpești, Țolici ca sate componente ale comunei.
Bibliografie:

3
Grigore Gheorghe,Comuna Petricani ieri și azi,1990(Lucrare pentru obținerea gradului didactic I)