Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, 4 decembrie 2020

REPERE CONCEPTUALE ŞI CURRICULARE PRIVIND

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI A INFRACȚIUNII DE PĂRĂSIRE
A LOCULUI ACCIDENTULUI RUTIER

Ana CHIRUŢA,
doctorandă, Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”

Rezumat
În prezentul articol, prin utilizarea metodelor specifice ştiinţei criminalistice,
au fost examinate anumite reguli şi procedee privitoare la cercetarea la faţa locului a
infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier incriminată la art. 266 C.pen. al R.
Moldova. În acest sens, prin luarea în considerare a necesităţilor practice de instruire
a angajaţilor MAI în domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunii sus-menţionate, au
fost făcute anumite constatări ce pot fi implementate în activitatea didactică.
Cuvinte-cheie: infracțiune, contravenție, accident rutier, părăsire a locului acci-
dentului rutier, cercetarea etc.

Summary
In this article, by using the methods specific to forensic science, certain rules
and procedures regarding the on-the-spot investigation of the crime of leaving the
road accident incriminated in art. 266 of the Criminal Code of the Republic of Moldo-
va. In this sense, by taking into account the practical training needs of MIA employees
in the field of preventing and combating the above-mentioned crime, certain findings
have been made that can be implemented in the teaching activity.
Keywords: crime, misdemeanor, car accident, leaving the scene of the car acci-
dent, investigation,

În legislația penală națională, infracțiunea de părăsire a locului acci-

dentului rutier este incriminată la art. 266 din Capitolului XII al Părții speci-
ale a C. pen. al R. Moldova1, intitulat Infracțiuni din domeniul transporturilor.
În Codul contravențional al RM, contravenția de părăsire a locu-
lui accidentului rutier este prevăzută la art. 243 din Capitolul XIII, Cod
contravențional al RM2, intitulat Contravenții în domeniul circulației rutiere.
Problematica incriminării acțiunii de părăsire a locului accidentului
rutier este una deosebit de complexă, deoarece foarte des pot apărea confu-
zii cu privire la calificare, fie ca contravenție, fie ca infracțiune. Sarcina cer-
cetării tuturor circumstanțelor și excluderea tuturor dubiilor, precum și ca-
1
Codul penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2012, în M.O. nr.72-74 din 14.04.2009.
2
Cod contravențional al RM. Publicat : 17-03-2017 în Monitorul Oficial nr. 78-84
art. 100 MODIFICAT LP97 din 26.07.19, MO256-259/16.08.19 art.350; în vigoare
16.08.19.

232
 Pregătirea profesională a cadrelor pentru subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne
şi alte organe de drept

lificarea corectă este pe seama colaboratorului de poliție prezent primordial

la fața locului. Cercetarea acțiunii propriu-zise a părăsirii locului unde a avut
loc un accident este un proces, deși aparent ușor și evident, totuși este destul
de anevoios și controversat, din cauza particularităților specifice necesare
cumulativ pentru calificare corectă.
În limitele studiului acestui articol metoda prioritară de cercetare a
fost cea analitico-juridică. La fel a fost folosită metoda interpretării logico-
juridice și a normelor de drept penal. Suportul normativ al prezentului stu-
diu îl formează legislația Republicii Moldova, în special Codul penal al RM,
Codul de procedură penală3 al RM și Codul contravențional al RM.
Conținut de bază. Pentru aprecierea și perceperea acțiunii de pără-
sire a locului accidentului, precum și pentru o calificare corectă este nevoie
de un vast și bogat ansamblu de cunoștințe în domeniu. Astfel, persoana res-
ponsabilă de acțiunile de delimitare a acțiunii de părăsire a locului acciden-
tului rutier ca contravenție și ca infracțiune este nu altcineva decât polițistul
care a ieșit primul la fața locului.
În acest sens polițistul, în calitatea sa de colaborator al organelor juridi-
ce are nevoie de o instruire aparte. Instruirea este necesară pentru a asigura
în primul rând siguranța rutieră a cetățenilor, care implică responsabilitățile
de stabilire exactă a circumstanțelor, a tabloului infracțional atât pentru
asigurarea siguranței traficului, cât și pentru respectarea drepturilor și
obligațiilor celor implicați în accident. Pentru eficientizarea procesului de
cercetare a infracțiunii de părăsire a locului accidentului rutier este necesar
de a impune urmărirea și respectarea de către colaboratorul de poliție, a
câtorva obiective:
–– obiectivele prezintă o descriere exactă, cantitativă și calitativă a ce-
lor observate la fața locului;
–– stabilirea circumstanțelor accidentului rutier precum și a părăsirii
locului accidentului rutier, precum și a legăturii cauzale dintre aceste două
acțiuni;
–– stabilirea exactă a faptului părăsirii locului accidentului rutier, ma-
nifestat în toate formele sale: schimbarea locului automobilului, ștergerea
urmelor, schimbarea poziției obiectelor de importanță probantă, precum și
părăsirea propriu-zisă;
–– identificarea în termeni rezonabili și promptă a automobilului și a
conducătorului auto, care a părăsit locul accidentului rutier;
–– stabilirea cauzei și motivelor părăsirii accidentului rutier;
–– stabilirea prejudiciului atât moral, cât și material în vederea califi-

3
Cod de procedură penală al RM. Publicat : 05-11-2013 în Monitorul Oficial nr. 248-
251 art. 699v Versiune în vigoare din data 07.11.16 în baza modificărilor prin LP207
din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751.

233
 Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, 4 decembrie 2020

cării acțiunii de părăsire ca contravenție sau infracțiune.

Obiectivele date sunt de obicei formulate pentru colaboratorul de
poliție care intervine la fața locului și efectuează cercetarea inițială, însă
pentru elucidarea corectă și finală a cazului este necesară implicarea mai
multor colaboratori de poliție.
De ce este important ca polițistul, care a venit inițial la fața locului să
stabilească circumstanțele expuse mai sus? Pentru că art. 266 C. pen. al RM,
stabilește limita de jos și de sus a infracțiunii de părăsire a locului accidentu-
lui rutier, și anume, impune ca conducătorul implicat în accident să încalce
regulile de securitate rutieră și apoi să părăsească locul accidentului rutier,
însă cu condiția survenirii urmărilor grave sau a decesului persoanei. În caz
contrar, calificarea acțiunii de părăsire va fi conform art. 243, C. contr. al RM.
Compartimentul infracțiunilor rutiere din cadrul legislației naționale
în general este un subiect foarte complicat și controversat. Deși pare foarte
simplu și concret ansamblul de infracțiuni din acest domeniu, totuși esența și
conținutul lor nu sunt deloc evidente, din cauza cadrului normativ încărcat,
iar pe alocuri vag, învechit și contradictoriu. Un exemplu elocvent în acest
sens este chiar norma art. 266 C.pen. al RM, părăsirea locului accidentului
rutier. De aceea este nevoie de un specialist foarte competent în a elimina
lacunele și dubiile și a efectua o calificare corectă.
De ce spunem că art. 266 C. pen. al RM este o normă cu cel mai con-
troversat conținut din capitolul respectiv, deoarece, deși e prevăzut expres
conținutul, totuși acesta prezintă reglementări eronate, insuficiente, dar
și excesive, care se repetă, sunt contradictorii sau fragmentează norma-
rea unor activități, fapt ce generează dificultăți manageriale, de aplicare și
funcționale; interpretări diferite ale prevederilor legale. Fragmentarea este
evidentă și clară pentru că infracțiunea de părăsire a locului accidentului
rutier nu are un conținut de sine stătător.
Pentru a fi un tot întreg legiuitorul fragmentează acțiunile făptuito-
rului, în a încălca regulile de securitate și circulație apoi a părăsi. Anume
stabilirea interdependenței dintre cele două acțiuni fragmentate este în
sarcina colaboratorului de poliție și presupune ca acesta, la etapa inițială să
efectueze prin actele de constatare, o cercetare detaliată, calitativă și exactă,
întru asigurarea formării tabloului infracțional precis, concis și definitoriu.
Polițistul este obligat, prin prisma atribuțiilor sale de serviciu, să asigure
funcționalitatea derulării procesuale corecte și în termene rezonabile, a exa-
minării, calificării infracțiunii și stabilirii pedepsei, prin înlăturarea tuturor
obstacolelor și omisiunilor procesuale.
Absența atribuțiilor precis definite privind coordonarea integrată
a activității procesului de lucru la fața locului, întru asigurarea ordinii și
securității publice, precum și a acumulării materialului probant necesar ul-

234
 Pregătirea profesională a cadrelor pentru subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne
şi alte organe de drept

terior, este un deficit funcțional deosebit de serios. Acesta generează, prin

urmare, riscul necorelării acțiunilor făptuitorului, în momentul săvârșirii
acțiunilor de încălcare și părăsire, precum și deficiențe de coordonare a pro-
cesului de descoperire a infracțiunii și ulterior de tragere la răspundere pe-
nală.
Problema instruirii poliției este una de nivel general, întâlnită foar-
te des în activitatea poliției. Din cauza fluxului mare de angajați din cadrul
MAI, a volumului mare de lucru și din cauza lipsei unui control riguros al
activității polițienești, în general și al actelor de constatare în special, la cer-
cetarea incidentelor și infracțiunilor se produc în primul rând încălcări de
procedură care foarte mult tărăgănează activitatea funcțională a sistemului
de drept în ansamblu. Primordial însă la fața locului este acumularea pro-
belor pe urme proaspete, astfel în cazul în care acest lucru nu se face din
start probele necesare, din cauza neprofesionalismului colaboratorului de
poliție, poate duce la deficitul operațional și funcțional la nivel de subdivizi-
une la nivelul MAI, departamental și teritorial. Acest deficit este cauzat de
necesitatea repetată de efectuare a unor acțiuni, ceea ce constituie cheltuieli
suplimentare, irosire de resurse, afectând grav funcționalitatea unităților
aparatului central. Ca urmare, gradul de coeziune și unitate normativă, orga-
nizatorică și funcțională este redus, sunt posibile evenimente grave, abateri
disciplinare și fapte de corupție, iar serviciul public este deficitar4.
În ceea ce ține strict de infracțiunea de părăsire a locului accidentului
rutier, putem menționa că de multe ori cercetarea acesteia se face superfi-
cial și anevoios. Oare de ce infracțiunea dată nu este luată în serios, așa ca
omorul, violul, infracțiuni patrimoniale? Oare aici valoarea supremă – viața
omului nu este la fel de mult periclitată? Aceasta este vădit specificat de le-
giuitor prin faptul că acțiunea de părăsire a locului accidentului rutier, con-
form art.266 C.pe. al RM, este calificată drept infracțiune doar atunci când
au survenit urmările grave așa ca vătămarea gravă a sănătății omului sau
decesul persoanei. Reglementarea infracțiunii de părăsire a locului acciden-
tului rutier protejează relațiile sociale cu privire la securitatea și siguranța
pe drumurile publice, pentru ocrotirea căreia legiuitorul a instituit în sarcina
conducătorilor auto, implicați în accidente rutiere, obligația de a nu părăsi
locul accidentului fără încuviințarea organelor poliției. Rațiunea impunerii
unei atare obligații rezidă în faptul că, în momentul producerii unui acci-
dent de circulație, organele judiciare sunt chemate să stabilească în detaliu
împrejurările producerii accidentului, să stabilească persoanele suspecte și
să le identifice, să adune probe concludente în vederea stabilirii unei ima-
gini clare care să servească în vederea conturării unei imagini cât mai clare

4
https://www.mai.gov.md/sites/default/files/document/attachments/raport_af_05.09_fi-
nal_2.pdf, raport privind analiza funcțională a MAI, Chișinău, 2015, p. 10.

235
 Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, 4 decembrie 2020

asupra condițiilor reale de săvârșire a infracțiunii și ulterior operațiunea de

tragere la răspundere penală a celor vinovați.
Raționamentul calificării infracțiunii date constă în stabilirea exactă
a legăturii cauzale și a interdependenței de timp, loc și spațiu a acțiunii de
încălcare a regulilor de securitate și exploatare a mijloacelor de transport
pe drumurile publice și nu doar, și dintre acțiunea de părăsire, însoțite de
consecințele grave menționate mai sus.
Foarte des poate fi confundată acțiunea de părăsire a locului acciden-
tului rutier ca contravenție, de aceeași acțiune prevăzută ca infracțiune.
Astfel, propunem elucidarea concretă a fiecărei forme în parte. Con-
form art. 243 alin. (1) C.contr. al RM, „Părăsirea de către persoana implicată
în accident rutier a locului în care s-a produs accidentul ce a cauzat conse-
cinţele prevăzute la art.242 alin.(1), (deteriorarea bunurilor materiale ori
cu cauzarea de vătămări corporale ușoare) dacă fapta nu constituie infrac-
ţiune)”, iar conform art. 243 alin. (2) C. contr. al RM „Părăsirea de către per-
soana implicată în accident rutier a locului în care s-a produs accidentul ce
a cauzat consecinţele prevăzute la art.242 alin.(2), (cauzarea de vătămări
corporale uşoare victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor,
a încărcăturilor, a drumurilor, a instalaţiilor rutiere, a altor instalaţii sau a
altor bunuri) dacă fapta nu constituie infracţiune”.
Deși pare că legiuitorul a specificat concret și fără interpretări
conținutul contravenției date, totuși formularea dată în contextul art. 243
C. Contr. al RM, a lăsat loc de interpretări care reies din sintagma, dacă nu
constituie infracțiune. Astfel, din punct de vedere procesual, polițistul care
vine imediat la fața locului trebuie să cunoască în totalitate componența de
infracțiune și conținutul contravenției pentru a putea derula în continuare
cercetările și a emite actele corecte necesare în procesul cercetării.
Conform art. 440 C.contr. al RM, intitulat „Procesul de constatare a
faptei contravenţionale şi atribuţiile agentului constatator”, alin. (1) Consta-
tarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul
constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa
contravenţiei, deciziei privind examinarea contravenţiei în temeiul consta-
tării agentului constatator sau procesului-verbal cu privire la contravenție,
de aplicare a sancțiunii contravenționale sau de trimitere a dosarului, după
caz, funcționarului abilitat să examineze cauza contravențională, din cadrul
autorității din care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată
sau în alt organ spre soluţionare.  
De aici la fel deducem faptul că la faza incipientă, colaboratorul de
poliție trebuie să stabilească corect circumstanțele cazului și să se expună cu
referire la caz, fie să ia singur o decizie, fie să transmită materialele către ur-
mărirea penală. Dacă s-ar face incorect acest lucru, de exemplu s-ar constata

236
 Pregătirea profesională a cadrelor pentru subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne
şi alte organe de drept

de fapt o contravenție de părăsire a locului accidentului rutier, fapt pentru

care se aplică pedeapsă contravențională, dar de fapt se probează mai apoi
infracțiunea, atunci se încalcă dreptul procesul al persoanei, prevăzut de
art.22 5 al C.proc. pen. al RM,   de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori.
La fel și în situația inversă, dacă de fapt ar fi vorba despre o infracțiune,
însă din cauza acțiunilor polițistului de la fața locului, care nu a format ta-
bloul infracțional corect și în mod eronat a documentat cazul de părăsire a
locului accidentului rutier, drept o contravenție, atunci are loc diminuarea
rolului victimei în primul rând, deoarece se exclude astfel rolul acestei nor-
me de apărare a vieții persoanei.
Părăsirea locului accidentului rutier ca infracțiune aduce atingere
relațiilor sociale cu privire la activitatea de constatare imediată și completă
a încălcărilor regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare
a mijloacelor de transport, dar și cu privire la activitatea de identificare a
făptuitorului și de stabilire a circumstanțelor concrete în care au fost comi-
se aceste încălcări. Pe de altă parte, infracțiunea dată aduce atingere vieții,
integrității și sănătății persoanei, care a avut de suferit consecințe grave
de pe urma accidentului, ceea ce face să considerăm că infracțiunea dată
este mult mai amplă și mai controversată decât se pare a fi de fapt. Aici ac-
tivitatea colaboratorului de poliție este controversată și în același timp și
contradictorie, ar fi vorba despre bățul cu două capete, fiindcă în raport cu
victima colaboratorul de poliție este obligat să îi respecte drepturile sale
constituționale și procesuale și să elucideze toate circumstanțele acciden-
tului și ulterior ale părăsirii, dar pe de altă parte ar părea că încalcă dreptul
procesual al făptuitorului, prevăzut de art. 8 al C.proc.pen. al RM, prezumția
de nevinovăție. Polițistul în cazul dat trebuie să fie imparțial, pe de o parte,
și tolerant, pe de altă parte. Un polițist ajuns la fața locului trebuie să știe
cum să acționeze în interesul statului la înfăptuirea justiției, dar totodată
să respecte privilegiul împotriva autoincriminării și dreptul acuzatului de a
păstra tăcerea, garanții implicite ale dreptului la un proces echitabil, precum
și dreptul victimei la un proces echitabil.
Veriga de bază între victima accidentului rutier și vinovat de accident
și ulterior de părăsire trebuie să fie polițistul care are câteva pârghii de con-
statare și definitivare:
–– stabilirea tabloului infracțional real prin conlucrare cu sursele de
informare fără aplicarea mijloacelor de constrângere;
–– stabilirea legăturii cauză-efect dintre încălcarea regulilor de
circulație și securitate și părăsire, cu specificarea duratei de timp și spațiu la

5
Cod de procedură penală al RM, www.legis.md  Publicat : 05-11-2013 în Monitorul Oficial
nr. 248-251 art. 699. MODIFICAT. HCC6 din 19.03.19, MO119-131/05.04.19 art.63; în vigoare
19.03.19.

237
 Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, 4 decembrie 2020

fel prin examinare exterioară și consultarea tuturor surselor de informare;

–– documentarea cazului prin acumularea probelor concludente și
pertinente;
–– eficientizarea procesului de stabilire a datelor de identitate ale făp-
tuitorului, mijlocului de transport, precum și a victimei;
–– fixarea tuturor elementelor definitorii ale tabloului infracțional;
–– asigurarea respectării valorilor fundamentale ale cetățenilor și a tu-
turor principiilor socioumane și de drept.
Cercetarea corectă a acestei infracțiuni presupune respectarea drep-
tului la viață al victimei, dar totodată asigură și respectarea libertății per-
soanei prin obligația limitativă exprimată prin faptul că legiuitorul impune
asistența în limitele și opțiunile pe care le are vinovatul.
În urma celor analizate și menționate supra, putem deduce faptul că
infracțiunea de părăsire a locului accidentului rutier, deși pare a fi una foarte
evidentă, totuși este o componență de infracțiune destul de neclară și inter-
pretativă. Pentru calificarea acesteia și crearea unui tablou infracțional per-
fect este nevoie de o muncă colosală, deoarece imperfecțiunile din legislația
penală scot în evidență dualismul și contradictoriul, ceea ce este ilegal pen-
tru un proces echitabil. Sarcina dezghiocării detaliate și nepărtinitoare a tu-
turor laturilor infracțiunii date din perspectiva constituțională și procesuală
îi revine colaboratorului de poliție care aplică în practică reglementările im-
puse de legiuitor. Anume el, polițistul, trebuie să cunoască, cum, unde și cât
trebuie să acționeze la cercetarea infracțiunii de părăsire a locului acciden-
tului rutier, pentru a apăra valori ce stau la baza acestei norme, de a părtini
victima, a fi corect față de făptuitor și totodată de a acționa în mod legal și să
cuprindă toate elementele și evenimentele ce stau la baza existenței acestei
infracțiunii.

Surse bibliografice
1. Codul penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2012, în M.O. nr.72-
74 din 14.04.2009.
2. Cod contravențional al RM nr. 218 din 24.10.2008, în M.O: nr. 78-84 din
17.03.2017.
3. Cod de procedură penală al RM nr. 122 din 14.03.2003 în Monitorul Ofi-
cial nr. 248-251 din 05-11-2013.
4. Raport privind analiza funcțională a MAI, Chișinău, 2015, p. 10, https:
//www.mai.gov.md /sites/ default/ files/ document/ attachments/ ra-
port_af_05.09_final_2.pdf.

238