UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI”

FACULTATEA DE DREPT, CLUJ NAPOCA

Comentariu asupra hotărârii judecătorești din Dosar nr. 16366/211/2015*

Student:

I. În fapt, la data de 27.01.2015, în jurul orelor 16:45, poliţişti din cadrul IPJ Cluj,
Serviciul Rutier - BRDNE, fiind în serviciu de supraveghere, îndrumare şi control al

1
 traficului rutier pe DN1-E60, au fost dirijaţi de către Dispeceratul IPJ Cluj în
localitatea Floreşti, deoarece a avut loc un accident de circulaţie. Ajunşi la faţa
locului, la km 484+725m, intersecţie cu strada Poligonului, au fost identificate
autoturismele implicate în accident, printre care autoturismul marca Mercedes Benz
cu nr. de înmatriculare FM-02-KYF şi conducătorul acestuia în persoana inculpatului
Lingurar Constantin, constatându-se că autoturismul în cauză, înmatriculat în Marea
Britanie, nu deţine asigurare de răspundere civilă auto şi ca atare conform
prevederilor art. 82 alin. 2 şi 4 din OUG 195/2002 rep. nu putea circula pe drumurile
publice din România, motiv pentru care în cauză poliţiştii i-au întocmit dosar penal
pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 334 alin. 4 C.pen. Cu ocazia audierii în
calitate de inculpat, Lingurar Constantin, a recunoscut comiterea faptei, declarând că
în data de 27.01.2015 a condus autoturismul mai sus menţionat pe raza comunei
Floreşti .

II. În drept, inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 270/P/2015
din data de 31.08.2015 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj
prin care s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate, a inculpatului
LINGURAR CONSTANTIN pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe
drumurile publice a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie
în România, faptă prev. de art. 334 alin. 4 din C.pen. Reprezentanta Ministerului
Public solicită să se aibă în vedere prevederile legii speciale respectiv art. 82 alin. 2
şi 4 din OUG 195/2002 republicată care reglementează condițiile în care pot fi
conduse pe drumurile publice din România autovehicule înmatriculate în alte state.
Astfel, la articolul 82 alin 2 este prevăzut expres că acestea pot circula dacă sunt
îndeplinite condițiile tehnice prevăzute de Convenția de la Viena însă doar pe
perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a
prejudiciilor cauzate prin accidente rutiere. Drept urmare, conform părerii sale,
rezultă printr-o interpretare per a contrario a normei legale că în situația în care
această asigurare lipsește sau nu este valabilă, persoana în cauză nu are dreptul de a
conduce pe teritoriul României fapta constituind infracțiunea prevăzută de art. 334
alin 4 C. Pen.
Apărătorul inculpatului cere achitare în baza art. 16 lit. b C.proc. pen. pe motiv
că fapta nu este prevăzută de legea penală aceasta fiind sancționată ca și contravenție
de Legea 136/1995. Acesta își argumentează susținerea și pe Decizia Curții
Constituționale nr. 537/2016 care a constatat în soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 din OUG 195/2002 republicată că art. 334
alin 4 C. Pen. sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul
neînmatriculat sau neînregistrat, concluzionând că nu există un paralelism între fapta
prevăzută de legea penală și cea din legea specială sancționată contravențional cum a

2
 fost de altfel invocat în motivarea excepției, întrucât acestea reprezintă conduite
distincte.

III. În soluționarea cauzei supuse judecății, instanța a constatat că sunt întrunite

condițiile prev. de art. 80 C. Pen. pentru renunțarea la aplicarea pedepsei respectiv
gravitatea redusă a infracțiunii fapt rezultat din conducerea autoturismului pe o
perioadă de doar 2 zile după achiziționarea acestuia precum și lipsa antecedentelor
penale rezultate din cazierul judiciar.
În consecință, instanța a renunțat la aplicarea pedepsei, a aplicat sancțiunea
avertismentului în baza art. 81 C.pen. precum și plata cheltuielilor judiciare conform
art. 274 Cpp.

IV. Din punctul meu de vedere, instanța în mod greșit a dispus renunțarea la
aplicarea pedepsei deoarece, chiar dacă conform doctrinei în acest caz instanța nu
individualizează pedeapsa fiind impropriu folosită denumirea de renunțare la
„aplicarea pedepsei” mai corespunzătoare fiind cea de renunțare la „individualizarea
pedepsei”1 , totuși această sancțiune trebuie să respecte regulile generale de
sancționare penală, respectiv ca fapta să fie tipică, săvârșită cu vinovăția prevăzută
de lege, nejustificată și imputabilă făptuitorului. În considerarea acestor aspecte, prin
aplicarea avertismentului atunci când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei
instanța constată că fapta săvârșită există din punct de vedere penal și că făptuitorul
este vinovat de săvârșirea sa, situație care nu se regăsește în speța analizată în baza
următoarelor motive.
Așadar, prima regulă esențială pentru a sancționa penal o persoană o reprezintă
tipicitatea faptei. Conform doctrinei penale „pentru ca o faptă concretă să atragă
răspunderea penală, ea trebuie să poată fi încadrată în tiparul stabilit de norma de
incriminare. În consecință, tipicitatea reprezintă corespondența dintre fapta concret
săvârșită și modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare.”2
Conform operei mai sus citate, tipicitatea infracțiunii se va verifica raportat la
elementele obiective respectiv: obiect, subiect, latură obiectivă.
În speța analizată, pentru a identifica tipicitatea faptei săvârșite de inculpat în
norma juridică reținută în sarcina sa, prezintă relevanță doar unul dintre cele două
obiecte ale infracțiunii în sens general și anume obiectul juridic, cel care reprezintă
valoarea socială protejată prin incriminarea normei de către legiuitor. Astfel,
infracțiunea fiind situată în capitolul din codul penal corespunzător siguranței

1
Constantin Mitrache Cristian Mitrache, Drept penal roman, Partea general, Ed. Universul juridic, București, anul
2012, pg.481-482
2
Florin Streteanu Daniel Nițu, Drept penal, Partea generală, Ed. Universul juridic, București, anul 2014, pg.264-265
3
 circulației pe drumurile publice, observăm că acesta este obiectul juridic principal
protejat.

În consecință, se pune întrebarea când se aduce atingere acestei valori sociale

protejate raportat la starea de fapt reținută în cauză, sau mai concret ce conduite sunt
incluse în art. 334 alin 4 teza finală, respectiv „conducerea pe drumurile publice a
unui vehicul înmatriculat în altă țară fără drept de conducere în România”. Pentru
a desluși înțelesul acestei sintagme trebuie să avem în vedere și celelalte conduite
sancționate în același articol și vom observa că legiuitorul a incriminat nerespectarea
obligației de înmatriculare sau de înregistrare a autovehiculului/tramvaiului/tractarea
unei asemenea remorci precum și folosirea de numere false ori a căror numere au fost
retrase. Observăm astfel că norma analizată are rolul de a asigura o evidență
completă a vehiculelor angajate în trafic. Deoarece, de regulă, dreptul de circulație a
autovehiculelor este permis rezultă că pentru a fi incidentă ultima teză a art. 334 alin
4 trebuie să existe o interzicere expresă. În acest sens, în articolele de specialitate unii
autori au analizat această sintagmă încercând să clarifice conținutul normei.Astfel „un
exemplu în care dreptul la circulație în România al vehiculelor înmatriculate în alt stat
este interzis este cel al autovehiculelor purtătoare de plăcuțe de înmatriculare de garaj
sau înmatriculate pe termen scurt, care nu sunt înscrise în Registrul național al
vehiculelor înmatriculate din țara de origine (ex. Germania), generând dificultăți în
identificarea autovehiculului sau al deținătorului său.”3
Același autor în articolul citat mai sus, susține sub forma unei concluzii că teza finală
a art 334 alin 4 sancționează „încălcări ale normelor care reglementează conduita
conducătorilor vehiculelor înmatriculate în alte state, justificat de necesitatea
asigurării posibilității de identificare a vehiculelor conduse” deoarece „încheierea
asigurării auto obligatorii are o altă finalitate, astfel cum prevede Legea nr.
136/1995, respectiv aceea a despăgubirii persoanelor vătămate/păgubite prin
accidente rutiere.”4

Conform Consituției României, la art. 16 este prevăzută egalitatea în drepturi între

cetățeni, astfel că aceștia sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări. În
Convenția europeană a drepturilor omului, este prevăzut de asemenea la art. 14
interzicerea discriminării. Conform doctrinei, suntem în prezența unei discriminări
atunci când sunt îndeplinite două condiții, respectiv „existența unei diferențe de
tratament și lipsa unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe”5. Pentru a
3
http://revistaprolege.ro/punct-de-vedere-referitor-la-incidenta-infractiunii-prevazute-de-art-334-alin-4-teza-
ultima-din-codul-penal-cazul-faptei-de-conducere-pe-drumurile-publice-unui-vehicul-inmatricula/
4
Idem.
5
Radu Chiriță, Convenția europeană a drepturilor omului Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București,2008,
pg.610
4
 ne afla în prezența unei diferențe de tratament ca și condiție pentru existența unei
discriminări trebuie făcută o comparație între două persoane aflate în situații similare.
Aplicând acestă regulă la articolele de lege incidente în speță observăm că în situația
în care un cetățean român care are un autovehicul înmatriculat în România de care se
folosește fără a avea incheiată asigurarea auto obligatorie pentru răspundere civilă
săvârșește o contravenție, pe când în situațiile în care același cetățean român are un
imobil înmatriculat în străinătate de care la fel se folosește fără asigurarea auto
obligatorie sau în cazul în care aceasta a expirat chiar și numai de două zile, fapta
acestuia va putea fi calificată ca fiind o infracțiune conform soluției instanței și a
susținerilor reprezentantului Ministerului Public, contrar normele europene privind
egalitatea cetățenilor, contrar Constituției statului care prevede expres că normele
legale se aplică în aceeași măsură cetățeniilor și mai ales, împotriva legii 136/1995
privind asigurările care reglementează expres și fără putință de tăgadă că fapta
săvârșită de inculpat reprezintă o contravenție prin următoarele articole:

Art 56:„ Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule

înmatriculate în străinătate și nu sunt asigurate în străinătate, potrivit prevederilor
art. 48 alin. 2, sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României,
datorează primele de asigurare, corespunzător perioadei de la intrarea, respectiv
expirarea valabilității asigurării, până la ieșirea autovehiculului din țară.”

Art 64: „Încălcarea de către persoanele fizice și juridice a obligației de

asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu
amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare
a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.”
Conform doctrinei unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal este
cel al minimei intervenții sau altfel spus principiul subsidiarității care „implică o
restrângere, pe cât posibil, a recurgerii la mijloacele penale de protecție a valorilor
sociale, atunci când imperativul apărării acestor valori poate fi realizat prin mijloace
aparținând altor ramuri de drept”6. Conform acestui principiu, dacă o faptă poate fi
sancționată/pedepsită prin recurgerea la metode mai puțin drastice astfel încât să fie
asigurată proporționalitatea dintre faptă și sancțiune atunci devine nejustificată
incidența dreptului penal, cu atât mai mult devine nejustificată o sancțiune penală în
situația analizată în care este prevăzută competența dreptului contravențional și nu
există un argument solid și rațional pentru diferența de tratament dintre cei doi
cetățeni aflați în situații similare. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că
instanța pronunță o hotărâre, chiar și cea de renunțare la aplicarea pedepsei doar

6
Florin Streteanu Daniel Nițu, Drept penal, Partea generală, Ed. Universul juridic, București, anul 2014, pg.63

5
 „atunci când constată, dincolo de orice îndoială, că fapta există”7, în considerarea
rolului acesteia de a garanta „ respectarea drepturilor subiecților procesuali și
asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei,
în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii”8 și cel mai important, are
obligația morală derivată din responsabilitatea poziției sale de a aplica o sancțiune
justă, echitabilă și proporțională.

V. Concluzionând cele expuse mai sus, sunt de părere că instanța în mod greșit a
dispus renunțarea la aplicarea pedepsei prin aplicarea avertismentului, deoarece prin
această soluția a constatat în mod defectuos că fapta săvârșită există ca și infracțiune
ignorând doctrina majoritară, decizia Curții Constituționale 537/2016 prin care a
expus în mod clar că fapta de a circula fără asigurare auto obligatorie se încadrează în
tiparul legii 136/1996 și că articolul 334 alin. 4 teza finală din Codul penal
„incriminează activitatea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul
neînmatriculat, în timp ce prevederile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 136/1995
sancționează contravențional fapte referitoare la neîncheierea contractelor de
asigurare sau la neplata primelor de asigurare”9, cu toate că aceste decizii au
caracter definitiv și general obligatoriu instanța a dat o soluție diametral opusă.

7
Bogdan Micu, Radu Slăvoiu, Alina-Gabriela Păun, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură, Ed. Hamangiu, Anul 2017, pg.456
8
Bogdan Micu, Radu Slăvoiu, Alina-Gabriela Păun, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură, Ed. Hamangiu, Anul 2017, pg.401
9
Decizia nr. 537/2016 a Curții Constituționale
6
BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Mitrache Cristian Mitrache, Drept penal roman, Partea general, Ed. Universul
juridic, București, anul 2012

2. Florin Streteanu Daniel Nițu, Drept penal, Partea generală, Ed. Universul juridic,
București, anul 2014

3. Bogdan Micu, Radu Slăvoiu, Alina-Gabriela Păun, Procedură penală, Curs pentru
admiterea în magistratură și avocatură, Ed. Hamangiu, Anul 2017

4. Decizia nr. 537/2016 a Curții Constituționale

5. Radu Chiriță, Convenția europeană a drepturilor omului Comentarii și explicații, Ed.

C.H. Beck, București,2008, pg.610

6. http://revistaprolege.ro/punct-de-vedere-referitor-la-incidenta-infractiunii-prevazute-de-art-334-alin-4-
teza-ultima-din-codul-penal-cazul-faptei-de-conducere-pe-drumurile-publice-unui-vehicul-inmatricula/

7. Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România

8. OUG 195/2002 Circulaţia autovehiculelor în traficul internaţional Reguli de circulaţie