Dokumen - Tips Suport Curspdf

5/25/2018 Suportcurs.pdf-slidepdf.
com
CUPRINS
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI GENERALE DE METROLOGIE
l.l. Consideraţii generale. Definiţia măsurării
1.2. Principalele sisteme idei unităţi, de măsură
1.3. Noţiunea de sistem (lanţ) de măsurare
1.3.1 Elaborarea unei măsurări într -un sistem de măsurare
1.3.2 Elemente funcţionale ale aparatelor de măsurat în sistemele de măsurare
1.3.3 Elemente funcţionale componente ale unui sistem (lanţ) de măsurare a mărimilor
electrice, electronice şi magnetice
1.3.4. Etape informaţionale ale procesului de măsurare în sistem (lanţ) de măsurare
1.3.5. Sisteme de măsurare şi reglare automată unificate
1.3.6. Sisteme de măsurare şi control centralizat
1.4. Categorii de măsurări
1.4.1. Măsurări analogice
1.4.2. Măsurări numerice
1.4.3. Măsurări statice, dinamice şi statistice
1.5. Metode de măsurare aplicate în măsurări electrice, electronice şi magnetice
1.5.1. Metode de măsurare prin deviaţie
1.5.2. Metode de măsurare prin comparaţie
1.5.2.1 Metode de opoziţie
1.5.2.2 Metoda substituţiei
1.5.2.3 Metoda de coincidenţă
1.5.2.4 Metoda de baleiaj
1.5.3 Metode directe de măsurare
1.5.4 Metode indirecte de măsurare
1.5.5 Metode de laborator şi industriale
1.5.5.1 Metode de laborator
1.5.5.2 Metode industriale
CAPITOLUL 2
CALITATEA MĂSURĂRII. ERORI DE MĂSURARE
2.l. Indicatori de calitate a măsurării
2.2. Erori de măsurare rezultate din măsurări directe şi metode de calcul a acestora
2.2.1 Erori sistematice, aleatoare şi grosolane
2.2.1.1 Erori sistematice
2.2.1.2 Erori aleatoare (întâmplătoare)
2.2.1.3 Erori grosolane
2.2.2 Erori reale, convenţionale, absolute şi relative. Eroatre maximă admisibilă
2.3. Metode de calcul al erorilor rezultate din măsurări indirecte
2.4. Metode de prelucrare a rezultatelor experimentale
2.4.1
2.4.2 Repartiţia empirică
Determinarea a rezultatelor
indicatorilor experimentale
statistici ai selecţiei folosite la prelucrarea
2.4.3 Repartiţii clasice utilizate în studiul erorilor de măsurare
2.4.3.1 Noţiuni utilizate în teoria repartiţiilor erorilor de măsurare
2.4.3.2 Tipuri de repartiţii
2.4.4 Precizia rezultatelor experimentale
2.5. Caracteristicile generale ale aparatelor de măsurat şi traductoare
2.5.1 Caracteristicile statice. Indicatori de calitate pentru măsurări statice
2.5.2 Caracteristicile dinamice. Indicatori de calitate pentru măsurări dinamice
2.5.3 Caracteristici energetice
2.5.4 Caracteristici constructive şi de exploatare
http://slidepdf.com/reader/full/suport-curspdf 1/315
5/25/2018 Suportcurs.pdf-slidepdf.com
CAPITOLUL 3
MĂSURĂRI STATICE ALE CURENŢILOR ŞI TENSIUNILOR ELECTRICE
3.l. Aparate electrice indicatoare pentru măsurări statice
3.1.1 Principii şi relaţii generale de funcţionare
3.1.1.1 Elemente componente comune ale aparatelor electrice de măsurat analogice
3.1.2 Aparate magnetoelectrice
3.1.2.1 Construcţia dispozitivului motor
3.1.2.2 Principiul de funcţionare
3.1.2.3 Aparate magnetoelectrice de mare sensibilitate
3.1.2.4 Funcţionarea aparatelor magnetoelectrice în regim tranzitoriu
3.1.2.5 Logometre magnetoelectrice
3.1.2.6 Aparate magnetoelectrice cu redresoare
3.1.2.7 Aparate magnetoelectrice cu termocuplu
3.1.2.8 Erorile aparatelor magnetoelectrice
3.1.3 Aparate feromagnetice
3.1.3.1 Construcţia aparatelor feromagnetice de repulsie
3.1.3.2 Relaţii de funcţionare
3.1.3.3 Aparate feromagnetice cu rezonanţă (Frecvenţmetre cu lamele vibrante)
3.1.3.4 Logometre feromagnetice
3.1.3.5 Erorile aparatelor feromagnetice
3.1.4 Aparate electrodinamice
3.1.4.1 Construcţia aparatelor electrodinamice
3.1.4.3 Aparate ferodinamice
3.1.4.4 Erorile aparatelor electrodinamice
3.1.4.5 Logometre electrodinamice (ferodinamice)
3.1.5 Aparate cu inducţie
3.1.5.1 Dispozitivul de inducţie cu un flux
3.1.5.2 Dispozitive de inducţie cu două fluxuri
3.1.6 Aparate termice
3.1.7 Dispozitivul electrostatic
3.2. Măsurarea curenţilor şi tensiunilor electrice
3.2.1 Măsurarea industrială a curenţilor electrici
3.2.1.1 Măsurarea industrială a curentului continuu
3.2.1.2 Măsurarea industrială a curentului alternativ
3.2.2 Măsurarea industrială a tensiunii electrice
3.2.2.1 Măsurarea industrială a tensiunii continue
3.2.2.2 Măsurarea industrială a tensiunii alternative
3.2.3 Măsurarea de laborator a curentului electric
3.2.3.1 Măsurarea de laborator a curentului continuu
3.2.3.2 Măsurarea de laborator a curentului alternativ
3.2.4 Măsurarea de laborator a tensiunii electrice
3.2.4.1 Măsurarea de laborator a tensiunii contin ue
3.3. Măsurarea3.2.4.2 Măsurarea

parametrilor R, X,de
Z laborator a tensiunii alternative
3.3.1 Metoda ampermetrului şi voltmetrului
3.3.2 Metoda voltmetrului
3.3.3 Metoda voltmetrului şi rezistenţei etalon
3.3.4 Metoda ampermetru – voltmetru – wattmetru
3.3.5 Măsurarea L şi C prin metoda ampermetrului şi voltmetrului
3.3.6 Măsurarea inductivităţii mutuale M
3.3.8 Măsurarea şi verificarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiilor electrice
3.3.9 Metode de punte
3.3.9.1 Punţi de curent continuu

3.3.9.2 Punţi de curent alternativ
3.4. Măsurarea puterii electrice
3.4.1. Măsurarea puterii electrice în circuite de curent continuu
3.4.2. Măsurarea puterii electrice în circuite de curent alternativ monofazat
3.4.2.1. Metoda directă de măsurare a puterii active. Wattmetrul electrodinamic
3.4.2.2. Metoda indirectă de măsurare a puterii active
3.4.2.3. Măsurarea puterii active monofazate cu wattmetrul montat pe
3.4.2.4. transformatoare demăsurare

Metoda directă de măsură a puterii reactive. Metoda varmetrului
3.4.2.5. Metoda indirectă de măsurare a puterii reactive
3.4.2.6. Metoda wattmetrului
3.4.3. Măsurarea puterilor active şi reactive în circuite trifazate
3.4.3.1. Teorema generalizată (Blondel) a măsurării puterilor active şi reactive prin
metoda celor n şi n-1 wattmetre şi varmetre
3.4.3.2. Măsurarea puterilor active într -un circuit trifazat fără conductor neutru
3.4.3.3. Măsurarea puterii active într -un circuit trifazat cu conductor neutru
3.4.3.4. Măsurarea puterii reactive în circuite trifazate fără conductor neutru
3.4.3.5. Măsurarea puterii reactive în circuite trifazate cu conductor neutru
3.5. Măsurarea energiei electrice. Contoare de energie activă şi de energie reactivă.
3.5.1. Măsurarea energiei electrice active în circuitele de curent alternativ
3.5.1.1. Contorul monofazat de inducţie
3.5.1.2. Etalonarea contorului monofazat de energie activă în montaj direct
3.5.1.3. Contoare trifazate
3.5.2. Măsurarea energiei electrice reactive
3.5.2.1. Contorul de energie reactivă alimentat cu tensiuni auxiliare
3.5.2.2. Contoare de energie reactivă cu şunt
3.6. Măsurarea defazajului şi a factorului de putere
3.6.1. Măsurarea directă a factorului de putere
3.6.2. Măsurarea indirectă a factorului de putere
3.7. Măsurarea frecvenţei
3.7.1. Frecvenţmetre
3.7.2. Metode de punte
3.7.3. Metode de comparaţie
CAPITOLUL 4
MĂSURAREA MĂRIMILOR VARIABILE ÎN TIMP
4.l. Consideraţii generale
4.2. Osciloscopul catodic
4.2.1. Osciloscopul catodic în timp real cu un canal
4.2.2. Osciloscopul catodic cu mai multe canale
4.3. Osciloscopul cu memorie
CAPITOLUL
APARATE DE5 MĂSURARE DIGITALE ŞI METODE NUMERICE DE MĂSURARE
5.l. Generalităţi privind aparatele digitale
5.2. Elementele componente ale aparatelor numerice de măsurare (convertoare, comparatoare,
dispozitive de afişare)
5.3. Caracteristicile aparatelor digitale
5.4. Aparate de măsură digitale ale mărimilor electrice în curent continuu
5.5. Aparate de măsură digitale ale mărimilor electrice de curent alternativ
5.6. Aparate de măsură digitale multiple (multimetre)
CAPITOLUL 6
MĂSURĂRI MAGNETICE
6.l. Măsurarea inducţiei magnetice şi a fluxului magnetic
6.1.1. Măsurarea inducţiei magnetice cu sonda Hall Teslametru Hall
6.1.2. Măsurarea inducţiei magnetice pe baza fenomenului de inducţie electromagnetică
6.1.3. Măsurarea intensităţii câmpului magnetic pe baza legii circuitului magnetic
CAPITOLUL 7
MĂSURAREA CARACTERISTICLOR MAGNETICE ALE MATERIALELOR

FEROMAGNETICE
7.1. Metoda inelului magnetic
7.2. Metoda permeametrului
7.3. Metoda osciloscopului catodic
7.4. Metoda ferometruIui
7.5. Măsurarea pierderilor în fier cu aparatul Epstein
CAPITOLUL 8
MĂSURAREA ELECTRICĂ A MĂRIMILOR NEELECTRICE
8.1. Principii generale ale măsurării electrice a mărimilor neelectrice
8.2. Tipuri principale de traductoare
8.3. Circuite de măsurare cu traductoare
8.3.1. Circuite de măsurare cu traductoare parametrice
8.3.2. Circuite de măsurare cu traductoare generatoare
8.4. Măsurarea mărimilor mecanice: deplasări-lungimi- poziţii, nivele, grosimi
8.4.1. Măsurarea deplasărilor
8.4.2. Măsurarea nivelelor
8.4.3. Măsurarea grosimilor
8.5. Măsurarea forţelor, a cuplurilor mecanice şi a puterii mecanice
8.5.1. Consideraţii generale
8.5.2. Traductoare de tip tensorezistiv
8.5.2.1. Princi piul de funcţionare al elementelor sensibile tensorezistive
8.5.2.2. Caracteristicile mărcilor tensometrice
8.5.2.3. Adaptoare pentru traductoarele tensorezistive
8.5.2.4. Utilizarea mărcilor tensometrice
8.5.3. Traductoare cu coardă vibrantă
8.5.4. Traductoare magnetostrictive
8.5.5. Traductoare de forţă piezoelectrice
8.5.6. Traductoare inductive de forţă şi cuplu
8.5.7. Traductoare de forţă capacitivă
8.6. Măsurarea vitezei şi a turaţiei
8.6.l. Noţiuni fundamentale
8.6.1.1. Viteză liniară şi turaţie. Definiţii
8.6.1.2. Principii şi metode utilizate în măsurarea vitezei
8.6.2. Noţiuni
8.6.2.1.fundamentale
Tahogeneratoare de curent continuu
8.6.2.2. Tahogeneratoare de curent alternativ
8.6.2.3. Traductoare de turaţie cu reluctanţă variabilă
8.6.2.4. Traductoare de turaţie cu elemente fotoelectrice
8.6.2.5. Traductoare de turaţie cu elemente sensibile inductive
8.6.2.6. Traductoare de turaţie cu elemente sensibile magnetice
8.6.3. Traductoare de viteză liniară
8.6.3.1. Determinarea vitezei liniare
8.7. Măsurarea vibraţiilor
8.7.l. Noţiuni fundamentale; mărimi caracteristice; unităţi de măsură
8.7.2. Principiile traductoarelor de vibraţii

8.7.3. Elemente sensibile
8.7.4. Convertoare intermediare asociate elementelor sensibile cu masă seismică pentru
conversie în semnal electric
8.7.5. Adaptoare pentru traductoare de vibraţii
8.7.5.1. Adaptoare pentru convertoare intermediare parametrice
8.7.5.2. Adaptoare pentru convertoare intermediare generatoare
8.8. Măsurarea temperaturii
8.8.l. Principii generale
8.8.2. Traductoare termoelectrice
8.8.3. Traductoare termorezistive
8.8.4. Instrumente de măsurare a temperaturii. Aplicaţii în domeniul naval
8.9. Măsurarea presiunilor
8.9.l. Consideraţii generale. Principii de măsurare
8.9.2. Elemente elastice utilizate pentru traductoarele de presiune
8.9.2.1. Membranele
8.9.2.2. Tuburile
8.9.2.3. Dispozitive de conversie, asociate elementelor sensibile elastice
8.9.3. Traductoare de presiune utilizate în domeniul naval
Anexa 1
Anexa 2
Bibliografie selectivă
PARTEA I
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN METROLOGIE
l.l. Definiţia măsurării

Noţiunii de măsurare i se pot da următoarele definiţii:
 măsurarea este operaţia prin care se determină, pe cale experimentală, cu ajutorul unor
mijloace de măsurat, valoarea numerică a unei mărimi în raport cu o unitate de măsură
dată;
 măsurarea este operaţia prin care se evaluează, pe cale experimentală, raportul numeric
între mărimea de măsurat şi o valoare oarecare a acesteia, considerată unitate de măsură.
Ţinând seama de cele menţionate, măsurarea unei mărimi M, înseamnă a o compara cu altă
mărime  M denumită unitate de măsură a mărimii respective. Raportul dintre mărimea măsurată M
şi unitatea de măsură  M , reprezintă. valoarea mărimii măsurate
m M (1.1)
M
Din relaţia (l.l) reiese că valoarea mărimii măsurate m, este invers proporţională.cu unitatea
de măsură  şi constituie o mărime adimensională.
M
1.2. Principalele sisteme de unităţi, de măsură

În tehnica măsurărilor, ca şi în alte domenii, se utilizează următoarele sisteme de unităţi:
MKSA (respectiv SI), CGSes (sistemul C.G.S. electrostatic) şi CGSem (sistemul C.G.S.
electromagnetic). Actualmente se aplică aproape exclusiv sistemul de unităţi S.I.
A Xl-a Conferinţă Generala de Măsuri şi Greutăţi care a avut loc la Paris în anul 1960, a
definit Sistemul Internaţional al unităţilor, care conţine şase unităţi fundamentale: metrul (ca
unitate de lungime); kilogramul (ca unitate de masă); secunda (ca unitate de timp); amperul (ca
unitate de intensitate a curentului electric); kelvinul (ca unitate de măsură a temperaturii dinamice);
candela (ca unitate de măsură a intensităţii luminoase).
Avantajele sistemului internaţional SI sunt următoarele:
 este un sistem general aplicabil în toate domeniile mărimilor fizice;
 permite prezentarea domeniului măsurărilor electrice, electronice, magnetice atât sub
formă clasică, cât şi sub formă generalizată;
 realizează o unificare metrologică cu caracter internaţional;
 se înscrie în recomandările Congresului Mondial de Metrologie care a avut loc la
Tampere (Finlanda) în iunie 1992.
În tehnica măsurărilor electrice, electronice, magnetice, ca şi în alte domenii se utilizează
multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură conform tabelului 1.1 şi tabelului 1.2.
Tabelul 1.1 MULTIPLII UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ

MULTIPLUL 10 102 103 104 106 109 1012 1015 1018
PREFIXUL deca hecto kilo miria mega giga tera peta exa
SIMBOLUL d h K ma M G T P E
Tabelul 1.2 SUBMULTIPLII UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ

SUBMULTIPLUL 10-1 10-2 10-3 10-6 10-9 10-12 10-15 10-18
PREFIXUL deci centi mili micro nano pico temto atto
SIMBOLUL d c m  n p f a
1.3. Noţiunea de sistem (lanţ) de măsurare

1.3 .1 Elaborarea unei măsurări într -un sistem de măsurare
Tehnica măsurărilor electrice, electronice, magnetice impune, în multe cazuri, stabilirea unei
corespondenţe între mărimea de măsurat şi o mărime aptă a fi prelucrată de elemente de
automatizare de echipamente de prelucrare automată a datelor (regulatoare ale sistemelor de reglare
convenţionale sau calculatoarele de proces în sistemele complexe de automatizare). Dispozitivul
care realizează această conversie se numeşte traductor. În asemenea cazuri măsurarea unei mărimi
fizice se efectuează în cadrul unui sistem de măsurare. Ilustrarea unui sistem de măsurare se face în
fig.1.1, care prezintă schema generală a măsurării în circumstanţa când destinatarul este un operator
uman şi în fig.1.2 care reprezintă schema generală cu dispozitiv de automatizare.
MĂRIMEA DE
MĂSURAT ORGANE DE
OBIECTUL APARAT DE PERCEPŢIE (calcul,
MĂSURĂRII MĂSURAT decize, acţiune)
MĂRIME DE EXECUŢIE
Fig.1.1 Sistem de măsurare. Schema generală cu destinatar operator uman
MĂRIME
INSTALAŢIE REGLATĂ DISPOZTIV DE
AUTOMATIZATĂ TRADUCTOR AUTOMATIZARE
MĂRIME DE EXECUŢIE
Fig.1.2 Sistem de măsurare. Schema generală cu dispozitiv de automatizare
1.3.2 Elemente funcţionale ale aparatelor de măsurat în sistemele de măsurare

Din punct de vedere a teoriei informaţiei, schema funcţională a aparatelor de măsurat pune
în evidenţă faptul că procesul de măsurare constă din circulaţia unui semnal metrologic între
elementele funcţionale ale aparatelor respective.
În cadrul schemei funcţionale, au loc o serie de transfor mări ale mărimii de măsurat bazate
pe energia asociată acesteia sau pe o energie provenită de la o sursă exterioară.
Elementul sensibil pentru măsurarea unei anumite mărimi fizice este detectorul,
convertorul sensibil sau convertorul de intrare. Acesta se impune să fie sensibil numai la
mărimea de măsurat pe care trebuie s-o detecteze, să furnizeze la ieşire un semnal care, în
conformitate cu legea fizică pe care se bazează funcţionarea sa, să fie proporţional cu mărimea de
măsurat şi să fie capabil să acţioneze celelalte elemente din schema funcţională.
Adaptorul sau convertorul de prelucrare recepţionează semnalul dat de elementul sensibil
şi îl converteşte într -o mărime perceptibilă, fie mecanică (deplasare), fie electrică sau pneumatică.
În convertorul de prelucrare are loc operaţia de comparare cu unitatea de măsură.
Elementul receptor sau convertorul de ieşire furnizează valoarea mărimii măsurate.
x Convertor de Element de Convertor de Convertor de y

intrare legătură şi prelucrare ieşire
(element sensibil) transmisie (element adaptor) (element receptor)
Sursa auxiliară de energie
Fig.1.3 Schema funcţională a unui aparat de măsurat

În conformitate cu fig. 1.3, se indică schema funcţională a unui aparat de măsurat, în care cu
x s-a notat mărimea de măsurat, iar cu y mărimea perceptibilă sau semnalul unificat.
1.3.3 Elemente funcţionale componente ale unui sistem (lanţ) de măsurare a mărimilor
electrice, electronice şi magnetice
Dacă în condiţiile utilizării unor tehnici clasice, măsurările constau în citirea indicaţiilor
unui aparat, în condiţiile aplicării unor tehnici automate operaţiile de măsurare devin complexe
impunând asocierea lor cu măsurări ale altor mărimi sau studierea variaţiei în timp a mărimii date.
Tendinţa modernă de dezvoltare a tehnicii măsurărilor electrice, electronice, magnetice,
necesita intervenţia unui mare număr de instrumente care furnizează indicaţiile lor unui operator
destinat sa prelucreze informaţia primită pentru a o restitui astfel sub o forma corespunzătoare.
În consecinţă, în aparatura modernă de măsurare se află elemente care au ca funcţie
efectuarea de operaţii aritmetice (adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea), operaţii analitice
(integrare, derivare), operaţii logice (codificare, decodificare, modulări). Pe această bază s-a
elaborat o concepţie mai largă a procesului de .măsurare în care semnalul metrologic circulă de-a
lungul unei reţele de captare, transmisie şi recepţie a informaţiei, aşa-numitul sistem (lanţ) de
măsurare.
În conformitate cu cele de mai sus, se poate defini măsurarea ca fiind un ansamblu de
operaţii constând din obţinerea, transmiterea şi recepţia (prin observare şi.înregistrare) a unei
informaţii ce va exprima starea unei mărimi. Informaţia va putea fi extrasă, codificată sau
decodificată, pentru ca, în final, să fie depusă într -o memorie unde rămâne la dispoziţia
experimentatorului pentru utilizări ulterioare sau este introdusă într -o maşină pentru a realiza o
anumită operaţie fizică.
În acest context, un sistem (lanţ) de măsurare conţine,conform fig.1.4 următoarele elemente
funcţionale:
a) Captor (sondă, detector), elemente sensibile care prelucrează mărimea de măsurat;
b) Convertoare, elemente care modifică structura semnalului furnizat de captor;
c) Amplificatoare, elemente care amplifică (măresc) semnalul pentru a face mai perceptibil, unele
amplifică valoarea semnalului la energie constantă (transformatoarele de tensiune), iar altele
injectează energia obţinută de la o sursă exterioară, mărind nu numai amplitudinea semnalului,
ci şi puterea sa (amplificatoarele electronice);
d) Filtre, elemente care modifică forma semnalului, în scopul de a conserva numai anumiţi
parametri;
e) Convertoare analog-numerice, elemente caro transformă o mărime de intrare analogică într -o
mărime de ieşire numerică;
f) Convertoare numeric-analogice, elemente care recepţionează o mărime numerică şi furnizează
o mărime analogică;
g) Decodificatoare, elemente care permit trecerea de la un cod la altul;
h) Receptoare , elemente
un ac indicator, care
tuburi de furnizează
afişare rezultatul
a valorilor măsurării (scale gradate pe care se deplasează
numerice);
i) Calculatoare, elemente care valorifică rezultatul mai multor măsurări simultane sau defazate în
timp şi care pot efectua operaţii aritmetice, analitice (integrare, derivare), analiză armonică.
Sursă de Element de
alimentare înregistrare
Mărimea Element Convertor Amplificator Filtru Element Valoarea

sensibil receptor
de mărimii
măsurat
măsurate
Codificator Calculator
Sistem de compensare
automată
Sursă de mărime
etalon Echipament pentru
transmitere la distanţă
a rezultatelor măsurări
Fig.1.4 Schema bloc a unui sistem complex de măsurare
1.3.4. Etape informaţionale ale procesului de măsurare în sistem (lanţ) de măsurare

Prima etapă a unui proces de măsurare constă în obţinerea informaţiei primare căutate, sub
forma unui semnal electric. În cazul în care informaţia se referă la mărimi fizice, ea posedă o
anumită energie asociată de natură mecanică (forţă, presiune, deformaţie, deplasare, debit, viteză,
acceleraţie), termică (temperatură, flux de căldură), chimică (potenţial electrochimic), radiantă
(intensitate, distribuţie spectrală a radiaţiei), iar semnalul electric se obţine prin conversia (realizată
cu un traductor), a mărimii neelectrice, în mărime electrică. În cazul în care informaţia se referă la
proprietăţi ale unor materiale sau produse, de exemplu, detectarea unor defecte de structură, se
utilizează o mărime de activare, iar sistemul de măsurare comportă şi o sursă de energie.
1.3.5. Sisteme de măsurare şi reglare automată unificate

Tendinţa modernă, pe plan mondial, este utilizarea unor sisteme de măsurare şi reglare
automată, constituite din blocuri interşanjabile, care să funcţioneze cu semnale unificate de curent
continuu în gamele 0,5-5 mA, 2-10 mA, 10-50 mA.
În realizarea sistemului de reglare unificat, în ţara noastră s-a ales ca semnal unificat
curentul continuu variind între 2 mA şi 10 mA.
În acest scop, în fig,1.5., se prezintă schema bloc a unui sistem de reglare automată a unor
măsurări electrice, electronice, magnetice, utilizând elementele tipizate ale sistemului unificat.
a m
Element de Element de Preamplificator Amplificator c Miliamp. Adaptor Element de Instalaţie
referinţă comp.  operaţ. P.I.D. indicator de ieşire execuţie automată
Miliampermetru ind. Comandă

al mărimii reglate manuală
Blocul de comandă şi reglare

r
Aparata supimentar indicator e Adaptor Traductor

sau înregistrator de intrare
Fig.1.5 Schema bloc a unui sistem de măsurare şi reglare automată
Mărimea care trebuie reglată e, este măsurată la ieşirea instalaţiei cu traductor. Mărimea de
ieşire a traductorului se aplică la intrarea adaptorului de intrare.
În domeniul de variaţie ales, pentru mărimea e, adaptorul furnizează la ieşire un curent
continuu, variind între 2 mA şi 10 mA (semnalul unificat). Acest curent constituie mărimea de
reacţie r, care reprezintă semnalul de intrare în regulator.
Mărimea de reacţie r se compară în regulator cu mărimea de referinţă i şi se obţine mărimea
de acţionare a care apoi este amplificată. Un comutator permite intervenţia operatorului care să
poată deconecta regulatorul şi să comande manual instalaţia.
Semnalul de comandă c de la regulator este primit, de un adaptor de ieşire care furnizează
mărimea de execuţie m. Aceasta acţionează instalaţia automată, atunci când mărimea de măsurat e
reprezintă diferenţa faţă de mărimea de referinţă
1.3.6. Sisteme de măsurare şi control centralizat

În astfel de sisteme de măsurare a mărimilor electrice, electronice, magnetice, se realizează
prelucrarea sub formă numerică a informaţiei, obţinută de la zeci sau sute de puncte diferite.
Schema structurală a unei instalaţii automate de măsurare, cu control centralizat a
parametrilor unui echipament electric este indicată în fig.1.6. În acord cu această schemă, are loc o
telemăsurare a unor mărimi, care presupune transformarea mesajului de măsură într -o mărime
intermediară care este rezultatul unei prelucrări analogice sau analog-numerice.
Părţile constitutive ale unui sistem de telemăsurare şi control centralizat prezentat în fig.1.7.
sunt următoarele: sursele de informaţii (1) şi elementul receptor final (9), între care sunt interpuse
calea de comunicaţie (6) şi o serie de dispozitive constituind blocurile de conversie mesaj -semnal
(2), de prelucrare a semnalelor de emisie (3), de transmitere a informaţiilor de emisie (4), de
organizare a schimbului de informaţii (5), de transmitere a informaţiilor de recepţie (7), de
prelucrare a semnalelor la recepţie (8) şi de control al informaţiilor (10).
Prelucrarea semnalelor în sistemele de telemăsurare se face prin modulare (vezi paragraful
1.4.1), adică prin modificarea caracteristicilor semnalului electric produs de mesaj. Utilizarea
directă a acestor semnale nu este posibilă, deoarece tr ansmiterea unor semnale de curent continuu
nu se poate face decât pe circuite fizice, ceea ce limitează distanţa de transmitere la cel mult
(15...20)km (din cauza atenuărilor, a erorilor datorate variaţiei parametrilor de transmisiune ai
circuitului fizic şi a zgomotului acestuia) şi scumpeşte mult costul transmiterii (deoarece circuitele
fizice trebuie să fie individuale).
MEMORIE BANDA
MAGNETOFON
ADAPTOARE CONVERTOR
ANALOG OPERAŢII
LOGICE BANDA
PERFORATĂ
NUMERIC (calcule)
MAŞINA
SELECTOR
DE SCRIS
INDICARE
TRADUCTOARE NUMERIC
T1 T2 Tn-1 Tn PROGRAMATOR
SEMNALIZARE
ECHIPAMENT ELECTRIC INTRARE INTRARE CRONOMETRE COMANDA

SUPUS M SUR RII COMENZI VALORI REGULATOARE
FIXE
Circuitul semnalelor
Circuitul comenzilor
Fig.1.6 Schema structurală de măsurare a parametrilor unui echipament electric,

cu controlul centralizat al parametrilor măsuraţi
6
1 2 3 4 7 8 9
5 11 10
Fig.1.7 Schema blocmăsurări

a unei instalaţii de electronice
electrice, telemăsurare şi control automat aplicată în
şi magnetice
1 – sursa de informaţie; 2 – bloc de conversie mesaj-semnal; 3 – bloc de prelucrare a
semnalelor; 4 – bloc de transmitere a informaţiilor; 5 – bloc de organizare a schimbului
de informaţii; 6 – calea de comunicaţie; 7 – bloc de transmitere a informaţiilor (recepţie);
8 - bloc de prelucrare a informaţilor; 9 – element final; 10 – bloc de control al informaţei;
11 - bloc de organizare a schimbului de informaţii.
De aceea în sistemele actuale de telemăsurare, semnalele produse de traductoare sunt

introduse în blocurile de prelucrare, aplicându-se modulaţia în cod de impulsii, precedată de
cuantificare, adică de reprezentarea mărimii continuu variabile, într -o succesiune de n salturi.
Sincronizarea permanentă a semnalelor emise şi recepţionate se realizează prin transmiterea

separată a mesajului de timp de mesajul informaţional.
Informaţia de timp poate fi transmisă pe o purtătoare separată sau pe aceeaşi purtătoare cu
mesajul informaţional, dar cu o altă metodă de modulaţie. De exemplu, mesajul informaţional
(pentru măsurări) se transmite cu modulaţie de frecvenţă, iar mesajul de timp cu modulaţie de
amplitudine a aceleiaşi purtătoare.
1.4.
DupăCategorii
forma subde măsurări
care se prezintă rezultatul măsurării se disting măsurări analogice şi
măsurări numerice.
După regimul de variaţie al mărimii de măsurat se mai deosebesc: măsurări statice, măsurări
dinamice, măsurări statistice.
1.4.1. Măsurări analogice
La aparatele de măsurat analogice, măsurarea se face în mod continuu prin evaluarea
efectului mărimii măsurate asupra elementului sensibil al aparatelor cu ajutorul deplasării unui ac
indicator, în faţa unei scări gradate. Operatorul determină valoarea mărimii măsurate prin citirea
poziţiei relative a indicatorului în raport cu scara.
Semnalul purtător al informaţiei în aparate de măsurat analogice este legat de mărimea de
măsurat printr -o lege continuă (în general o funcţie algebrică).
În acest sens, legea de corespondenţă dintre mărimea de măsurat şi rezultatul măsurării este
de tipul y  ax  b sau de tipul y  ax .
Unele măsurări analogice se realizează prin variaţia frecvenţei. Modalităţile de transmitere a
informaţiei în cazul măsurărilor analogice pot fi de tipul: modularea de amplitudine; modularea de
frecvenţă; modularea de fază; modularea de impulsuri.
Modularea de amplitudine. În funcţie de mărimea de măsurat, în acest caz, variază
amplitudinea semnalului.
Semnalul poate fi continuu (fig.1.8). Acesta este cazul majorităţii instrumentelor de măsurat
(de exemplu: modificarea amplitudinii continuu, în funcţie de mărimea de măsurat, determină
deplasarea acului indicator în faţa scării gradate a aparatului).

Fig.1.8 Modularea amplitudinii Fig.1.9 Modularea în amplitudine
unui semnal continuu a unei purtătoare
La modularea în amplitudine poate fi, de asemenea, de tipul A  cost   . În acest caz,

suportul informaţiei se numeşte purtătoare, iar purtătoarei i se spune modulată în amplitudine
(figura 1.9).
Modularea de frecvenţă. În funcţie de mărimea de măsurat, în acest caz, variază frecvenţa
sau pulsaţia  a purtătoarei. Metoda este preferabilă modulării de amplitudine, întrucât informaţia
este mai puţin perturbată de fenomenele de propagare sau de paraziţi (fig.1.10).
Modularea de fază. În funcţie de mărimea de măsurat, în acest caz, mărimea de măsurat
acţionează asupra fazei  , care devine purtătoarea informaţiei.

Fig.1.10 Modularea frecvenţei Fig.1.11 Modularea în impulsuri
unei purtătoare
Modularea de impulsuri. Un impuls este caracterizat prin am plitudine, durată şi energie.

Toţi parametrii caracteristici ai impulsurilor şi a energiei lor prezintă acelaşi dezavantaj ca şi
modularea de amplitudine.
Modularea duratei, a intervalului sau a frecvenţei impulsurilor au avantajul modulării
frecvenţei (fig.1.11).
Deşi impulsurile au un caracter discontinuu, ne aflăm în prezenţa unei reprezentări
analogice. Prelevările efectuate asupra mărimii de măsurat sunt discrete, dar dependenţa dintre
valoarea mărimii de măsurat şi parametrul considerat reprezintă o lege continuă.
1.4.2. Măsurări numerice

La aparatele de .măsurări numerice, rezultatul măsurării eate prezentat sub formă numerică
cu ajutorul unor dispozitive speciale, ca efect al evaluării directe a mărimii fizice măsurate şi
codificării rezultatului.
Aparatele de măsurat numerice sunt utilizate, de obicei, în procese complexe de măsurare,
cu un număr mare de mărimi fizice măsurate şi cu puncte situate la distanţe mari.
Funcţionarea acestor aparate are la bază cuantificarea şi apoi codificarea mărimii fizice
măsurate.
Cuantificarea este operaţia prin care domeniul de variaţie al mărimii de măsurat este împărţit
într-un anumit număr de subdomenii egale, denumite cuante sau unităţi de cuantificare.
În cazul aparatelor numerice cu cuantificare în nivel, măsurarea se efectuează la intervale
egale de nivel. În cazul aparatelor numerice cu cuantificare în timp, măsurarea se efectuează la
intervale egale de timp.
Prin cuantificare rezultă o discretizare a mărimii de măsurat, care poate lua, în domeniul său
de variaţie, un număr finit de valori distincte.
Procesul de măsurare necesită, în continuare, numărarea cuantelor corespunzătoare mărimii
studiate şi exprimarea rezultatului într -un sistem, de numeraţie. Prin codificare se realizează
atribuirea de numere mărimilor cuantificate.
Măsurarea numerică a mărimilor electrice, electronice, magnetice prezintă următoarele
avantaje: eliminarea erorilor subiective de evaluare prin afişare cifrică a rezultatului; viteză mare de
determinare a parametrului studiat, ajungând până la ordinul zecimilor de microsecunde; clasa de
precizie înaltă a aparatelor numerice de măsurat superioară aparatelor analogice; informaţie
pretabilă prelucrării pe calculator putând fi furnizată direct în vederea utilizării în cadr ul unui proces
de măsurare automat; tehnica digitală permite înregistrarea comodă şi sigură a unui mare număr de
parametri cuplaţi succesiv la acelaşi aparat numeric, cu ajutorul unor selectoare, precum şi la
transmiterea la distanţă a acestor informaţii; siguranţă mărită şi protecţie la perturbaţii.
1.4.3. Măsurări statice, dinamice şi statistice

Măsurări statice. Se referă la mărimi de regim permanent, deci au o valoare constantă în
intervalul de timp în care se ef ectuează determinările.
În practică măsurările statice se întâlnesc în toate situaţiile în care valoarea unui parametru
trebuia obţinută de operator, în momentul în care se efectuează operaţia de măsurare, fără a se face
apel la elemente de memorie. Datorită condiţiilor specifice în care se efectuează, măsurările statice
se caracterizează prin obţinerea unei precizii ridicate.
Măsurări dinamice. Se referă la mărimi în regimuri în care acestea variază rapid în timp, cu
ajutorul unor elemente de memorie capabile să reţină valorile mărimii respective, într -un interval de
timp şi să le redea prin imagini statice sub forma analogică sau numerică.
mărimilorMetodele aplicate în măsurările dinamice depind de modul şi de viteza de variaţie a

respective.
După forma de variaţie în timp, mărimile dinamice se clasifică în deterministe şi aleatoare.
0 mărime deterministă se caracterizează prin aceea că poate fi exprimată printr -o funcţie de
timp, continuă sau discontinuă, care permite cunoaşterea evoluţiei în timp în orice moment. Deci,
evoluţia în timp a unei mărimi determinate este previzibilă. Mărimile deterministe pot fi periodice şi
aperiodice.
Anumiţi parametri ce caracter izează o mărime periodică, dacă rămân constanţi pe o durată
previzibilă, pot fi determinaţi prin metode.corespunzătoare măsurărilor statice. De exemplu,
valoarea medie şi eficace a tensiunii şi curentului se pot determina cu aparate cu redresoare,
electrodinamice, termice, electromagnetice, care pot fi folosite şi în curent continuu. Aparatele
utilizate, în acest scop, au proprietatea de a integra acţiunile exercitate de mărimea de măsurat şi de
a da indicaţii dependente de valoarea sa medie sau a pătratului acesteia.
Perioada sau frecvenţa fundamentalei se pot obţine cu aparate care permit citirea directă a
valorii.
Mărimile aperiodice evoluează în timp după legi predeterminate, dar valorile lor nu se repetă
periodic. În consecinţă, pentru exprimarea acestora sub formă matematică este necesar să se
cunoască valorile pe întreg inter valul pe care se defineşte mărimea respectivă. Deci, determinarea
evoluţiei mărimilor aperiodice se poate face numai prin măsurări dinamice, utilizând aparate
adecvate, cu viteze mari de răspuns, capabile să măsoare şi să înregistreze variaţii rapide şi pe
intervale lungi de timp.
Măsurările dinamice prezintă o mare însemnătate pentru automatizări. Cu cât un proces de
măsurare este mai complex, cu atât este acţionat de un număr mai mare de mărimi care nu pot fi
stabilizate în totalitate şi astfel sistemul automat respectiv este menţinut într -un regim dinamic.
Măsurările dinamice aleatoare, spre deosebire de cele deterministe, prezintă variaţii
imprevizibile şi. au un caracter statistic. Caracterizarea lor se va face în continuare sub denumirea
de măsurări statistice.
Măsurări statistice. Au un caracter aleatoriu şi nu permit stabilirea unor relaţii prin
intermediul cărora să se obţină,o reproductibilitate, în raport cu condiţiile de experimentare.
Exprimarea unor caracteristici generale ale proceselor aleatoare se face numai în sens
probabilistic.
1.5. Metode de măsurare aplicate în măsurări electrice, electronice şi magnetice

Ansamblul de principii şi mijloace pe care se bazează efectuarea unei măsurări, pentru ca
rezultatul obţinut să reflecte cât mai corect mărimea măsurată, reprezintă ceea ce numim metodă de
măsurare.
În funcţie de tehnica măsurării se deosebesc:
 metode de măsurare prin deviaţie;
 metode de măsurare prin comparaţie;
 metode de măsurare prin numărare.
În funcţie de modul în care se efectuează operaţia de măsurare şi se obţine valoarea, există:
 metode de laborator;
 metode industriale.
1.5.1. Metode de măsurare prin deviaţie

Metodele de deviaţie (de evaluare directă) se realizează cu ajutorul aparatelor de măsurat
prin deviaţie. Datorită simplităţii şi comodităţii obţinerii rezultatului, aceste metode sunt cele mai.
frecvent utilizate.
Metodele de deviaţie sunt metode analogice şi constau în obţinerea deviaţiei unui sistem,
dintr-o poziţie de echilibru (în absenţa mărimii de măsurat), într -o poziţie de echilibru a sistemului,
în prezenţa mărimii de măsurat.
măsurareÎn simplu
metodele de deviaţie are loc o transformare a semnalului de-a lungul unui lanţ de
şi deschis.
Pentru un aparat de măsurat prin deviaţie (cu ac indicator), ecuaţia fundamentală se poate
scrie sub una din formele
x  cx  
(1.2)
  sx  x
în care: x - este mărimea de măsurat;
 - deviaţia echipajului mobil al dispozitivului de măsură;
cx - con stanta aparatului;
sx - sensibilitatea aparatului.
1.5.2. Metode de măsurare prin comparaţie

Metodele de comparaţie se caracterizează prin utilizarea aparatelor de măsurat numai ca
elemente prin intermediul cărora să se efectueze comparaţia între mărimea de măsurat şi o mărime
de comparaţie numită etalon, în funcţie de care se exprimă rezultatul măsurării.
În cazul metodelor de comparaţie se deosebesc:
 comparaţia directă cu mărimea de măsurat;
 comparaţia cu un semnal proporţional cu mărimea de măsurat;
 comparaţia cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat;
 comparaţie automată cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat.
Comparaţia directă cu mărimea de măsurat. În acest caz mărimea de măsurat x, se
compară cu o mărime de acelaşi tip y, cunoscută cu precizie, pentru a obţine relaţiile:
x  y; x  y  0 (1.3)
Operatorul acţionează asupra mărimii y până când indicatorul.de nul (IN), indică 0  x  y
(fig.1.12).
Fig.1.12 Schema de principiu a comparaţei cu mărimea de măsurat
Comparaţia cu un semnal proporţional cu mărimea de măsurat. Comparaţia se

efectuează între semnalele proporţionale cu mărimea necunoscută x şi cu mărimea de comparaţie y
adică x şi y . Operatorul acţionează asupra mărimii y,  sau  , pentru a se obţine echilibrul
(indicaţia zero la indicatorul de nul). În acest caz sunt îndeplinite condiţiile:

x  y  0; x  y (1.4)

Fig.1.13 Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal

proporţional cu mărimea de măsurat
Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal proporţional cu mărimea de măsurat este

prezentată în fig.1.13.
0 variantă a metodei comparaţiei o constituie schema de principiu a montajului în punte
(fig.1.14).
Fig.1.14 Schema de principiu a montajului în punte
Fig.1.15 Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal

funcţie de mărimea de măsurat
Fig.1.16 Schema de principiu a comparaţiei automate cu un semnal

funcţie de mărimea de măsurat
Comparaţia cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat. În. această ipoteză, semnalul

de măsurat este o funcţie de x şi f x  , care se compar ă cu un semnal, funcţie de mărimea de
comparaţie y respectiv, gy  . La echilibru :
f x   g y   0 (1.5)
relaţie care poate fi pusă, prin etalonare, sub forma
x  y  (1.6)
Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat este indicată
în fig.1.15.
Comparaţia automată cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat. Intervenţia asupra
mărimii de comparaţie y se efectuează, de această dată, automat,cu un servomecanism. (SM),
comandat printr-un circuit de reacţie. La echilibru
f x   g x   0 (1.7)
Schema de principiu a comparaţiei automate cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat
este ilustrată în fig.1.16.
Pe baza celor menţionate, variantele .metodelor de comparaţie aplicate în electrotehnică,
electronică, comunicaţii, sunt următoarele: metoda de opoziţie, metoda de substituţie, metoda de
coincidenţă, metoda de baleiaj.
Particularităţile acestor metode vor fi examinate, în continuare.
1.5.2.1 Metode de opoziţie

Aceste metode constau în introducerea simultană atât a mărimii de măsurat, cât şi a mărimii
de comparaţie, astfel încât acestea să exercite acţiuni contrarii asupr a elementelor aparatelor de
măsură. Variind mărimea de comparaţie, se poate obţine o egalitate a celor două acţiuni contrarii şi
de indicaţie nulă, rezultând aşa-numita metodă de zero. La echilibru, mărimea de măsurat are
valoarea mărimii necunoscute.
tensiuniCacontinue
a plicaţie a acestor
conform metode
schemei dinsefig.1.17.
poate cita măsurarea
În această prinsemetoda
figură de compensaţie
reprezintă a unei
un compensator de
curent continuu compus din circuitul principal I, circuitul de tarare II şi circuitul de măsurare III.
Principial, se poate lucra cu compensatorul pentru orice valoare a curentului auxiliar I, dar în
practică se preferă fixarea acestuia la valoarea I  10 4 A
Echilibrând compensatorul cu rezistenţele potenţiomotrice R şi R n şi constatând acest lucru
cu ajutorul galvanometrului G, se obţine relaţia de calcul a tensiunii necunoscute Ex:
R x
E x  V  (1.8)
10000
În fig.1.17, E N este tensiunea unui element normal Weston.
Fig.1.17 Schema de principiu a compensatorului de curent continuu
Principiul de compensaţie se aplică la măsurarea unei tensiuni alternative. În acest scop,

pentru a obţine tensiunea de măsurat şi tensiunea de compensare de aceeaşi frecvenţă şi de aceeaşi
formă, se alimentează compensatorul şi circuitul de studiat de la aceeaşi sursă de curent alternativ,
de exemplu, printr-un transformator cu mai multe înfăşurări secundare. Compensatorul va trebui să
realizeze egalitatea tensiunilor (de măsurat şi de compensare) în amplitudine şi fază. Ca indicatoare
de nul, în curent alternativ, se utilizează galvanometre de vibraţie, indicatoare electronice de zero,
ş.a.
1.5.2.2 Metoda substituţiei

Metoda substituţiei reprezintă o variantă în care mărimile de măsurat şi de comparaţie se
introduc succesiv în aparatul de măsurat, determinându-se de fiecare dată câte o indicaţie.
Spre deosebire de metoda de zero, metoda substituţiei prezintă avantajul că nu comportă o
aparatură de mare complexitate.
Ca exemplu de aplicare a acestei metode se menţionează măsurarea unei rezistenţe
necunoscute R x , prin comparaţie cu o rezistenţă etalon variabilă (fig.1.18, a, b)
Fig.1.18 Schema de măsurare a unei rezstenţe prin metoda substituţiei

a) schema paralel; b) schema serie
În schema paralel (fig.1.18, a), înlocuind rezistenţa necunoscută de măsurat R x , cu o
rezistenţă etalon R (variabilă) pentru aceeaşi deviaţie  a voltmetrului, se obţine:
R x  R e (1.9)
În schema serie, substituind rezistenţa necunoscută R x cu rezistenţa etalon R e (variabilă),
pentru aceeaşi deviaţie  a amperului A, se obţine egalitatea (1.9).
1.5.2.3 Metoda de coincidenţă

În cazul acestei metode, mărimea de comparaţie este suprapusă, prin intermediul unor
dispozitive adecvate, peste mărimea de măsurat şi variată până când apare un anumit fenomen care
permite observarea unei coincidenţe.
Această tehnică de comparare (prin coincidenţă sau suprapunere) este singura aplicabilă în
măsurarea unor mărimi atunci când fenomenul este redat prin modulaţie de frecvenţă.
1.5.2.4 Metoda de baleiaj

La măsurările prin baleiaj (desfăşurare) are loc o comparaţie între mărimea de măsurat
constantă şi o mărime cunoscută variabilă.
Dacă x este mărimea de măsurat, mărimea de comparaţie y se adoptă liniar variabilă, sub
formă de dinţi de fierăstrău.
Pentru sesizarea egalităţii x = y , se poate utiliza procedeul emiterii unui semnal atunci când
diferenţa x - y se inversează (adică trece prin zero).
Se poate determina x fie ca o valoare a mărimii de comparaţie y (în momentul egalităţii), fie
în funcţie de intervalul t 2  t 1  , ceea ce permite o codificare a duratei "t" în impulsuri (fig.1.19.)
Fig.1.19 Principiul măsurării prin baleiaj:

x – mărimea necunoscută; y – mărimea de comparaţie;
i – impulsuri; - perioada funcţie f(t): t=t2-t1, interval de
timp proporţional cu mărimea x.
1.5.3 Metode directe de măsurare

Metodele directe de măsurare constau în compararea printr -o observare de coincidenţă a
unor mărimi de acelaşi fel, pentru a determina valoarea uneia dintre ele. Măsurarea directă constă,
de fapt, în evaluarea efectului produs de mărimea de măsurat (de exemplu: determinarea intensităţii
unui curent sau a unei tensiuni cu ampermetru şi voltmetru).
1.5.4 Metode indirecte de măsurare

Metodele indirecte de măsurare constau în determinarea unei mărimi, prin intermediul
cunoaşterii altor mărimi. Un exemplu de metoda indirectă o reprezintă măsurarea rezistenţei unui
rezistor, cunoscând intensitatea curentului care-l traversează, precum şi tensiunea la bornele lui.
Precizia metodelor indirecte de măsurare depinde de precizia cu care se determină mărimile
direct măsurabile. Deoarece erorile de măsură se cumulează, metodele indirecte sunt mai puţin
precise decât cele directe.
1.5.5 M etode de laborator şi industriale

1.5.5.1 Metode de laborator
Se caracterizează printr -o precizie ridicată, efectuându-se în condiţii de menţinere a unui
mediu adecvat de temperatură, umiditate, noxe, vibraţii, câmpuri electrice, câmpuri magnetice,
radiaţii şi utilizând aparatură de mare sensibilitate. În mod frecvent, se aplică metode de
comparaţie, folosindu-se ca mărimi de comparaţie etaloane de mare precizie şi păstrate în condiţii

deosebite. Precizăm că în cazul metodelor de laborator există prevederi metrologice, reglementări şi
standarde care stau la baza măsurărilor ce se efectuează asupra echipamentelor a căror parametri
electrici, electronici, magnetici, urmează să fie măsuraţi.
1.5.5.2 Metode industriale

Se aplică în cazul controlului şi reglajului curent al echipamentelor industriale. În acest caz,
aparatele
la variaţiidemari
măsurare sunt mai puţin
de temperatură, sensibileumiditate,
presiune, dar robuste şi protejate
agenţi astfel
corozivi, încât săş.a.
vibraţii, poată
În funcţiona
metodele
industriale nu se efectuează calculul erorilor, nefiind necesare corecţii. Volumul mare de aparate,
traductoare, echipamente care intervin în măsurările industriale a impus unificarea şi standardizarea
aparaturii de măsurare pe tipuri de mărimi şi semnale, introducerea automatizării pentru obţinerea
unei siguranţe mărite de funcţionare.
Capitolul 2
CALITATEA MĂSURĂRII. ERORI DE MĂSURARE
2.l. Indicatori de calitate a măsurării

Într-o măsurare de orice natură şi oricât de corect ar fi executată,chiar dacă sunt utilizate cele
mai precise metode şi aparate, rezultatul diferă de valoarea reală, adevărată a mărimii măsurate.
Se ştie că diferenţa rezultatului obţinut prin măsurarea unei mărimi şi valoarea sa reală
adică:
x i  x mi  x (2.1)
în care x mi este rezultatul obţinut la măsurarea i, iar x este valoarea reală a mărimii fizice măsurate,
poartă numele de eroare de măsurare.
Ca şi în alte domenii şi în măsurările electrice, electronice, magnetice, sursele de abateri ale
valorii măsurate faţă de valoarea reală sunt numeroase: caracteristicile constructive şi funcţionale
ale elementului sesizor; metodele aproximative de calcul utilizate la prelucrare, mai alea în cazul
măsurărilor indirecte; influenţa mediului ambiant asupra diferitelor etape ale procesului de
măsurare;
Princalităţile diferenţiale
intermediul erorii dedepercepţie
măsuraresenzorială a operatorului.
se defineşte precizia care constituie un indicator
principal al calităţii măsurării. Pentru estimarea preciziei măsurărilor, se apelează la teoria
probabilităţilor şi statistica matematică.
Calitatea măsurării depinde, de asemenea, şi de alţi factori cum sunt: sensibilitatea,
domeniul de liniaritate, puterea de rezoluţie, viteza de măsurare, consumul energetic, protecţia
împotriva perturbatiilor şi influenţelor parazite, robusteţea, economicitatea, comoditatea de operare,
capacitatea de supraîncărcare.
În cazul metodelor de măsurare de laborator, se impune adoptarea unor metode şi aparate
sensibile, pe când în metodele industriale o importanţă deosebită o are funcţionarea corectă, în
condiţii de variaţie a mediului ambiant, economicitatea, comoditatea de exploatare, consumul
energetic redus, fiabilitatea.
2.2. Erori de măsurare rezultate din măsurări directe şi metode de calcul a acestora
Diversitatea abaterilor valorilor rezultate din măsurarea unei mărimi faţă de valoarea reală
sau adevărată şi necesitatea elaborării unor metode de calcul a erorilor, impune stabilirea unor
criterii de clasificare a erorilor.
2.2.1 Erori sistematice, aleatoare şi grosolane

După caracterul lor, erorile pot fi sistematice, aleatoare şi grosolane.
2.2.1.1 Erori sistematice

Aceste erori se produc întotdeauna în acelaşi sens, într -un şir de măsurători efectuate
riguros, în aceleaşi condiţii experimentale, putând avea o valoare constantă sau variabilă după o
lege determinată.
În funcţie de cauzele care le generează, erorile sistematice pot fi obiective şi subiective.
Erorile sistematice obiective, independente de operator, sunt datorate instrumentelor şi
metodelor de măsurare sau influenţelor controlabile ale mediului ambiant (temperatură, presiune
umiditate, câmp electric, câmp magnetic, ş.a.).
Erorile sistematice subiective depind de operator, de caracteristicile sale senzoriale, de
stările psihice şi condiţiile de mediu în care lucrează.
În cadrul erorilor sistematice obiective se pun în evidenţă erori de aparat, erori de metodă,
erori produse de factori externi.
Erorile de aparat apar, datorită caracteristicilor constructive sau imperfecţiunilor de

etalonare. Spre exemplu, în cazul aparatelor feromagnetice, la care apare fenomenul de.histerezis,
deviaţiile obţinute pentru aceeaşi valoare măsurată sunt diferite, în funcţie de modul în care se
atinge starea de echilibru corespunzătoare în sens crescător sau descrescător. Pentru diminuarea
erorii cauzată de histerezis, în construcţia aparatelor feromagnetice, nu adoptă materiale cu un câmp
magnetic coercitiv redus (permalloy).
În cazul aparatelor electronice, apare o eroare variabilă în timp, denumită deriva nulului,
care constă în deplasarea
Stabilirea stării de zero.
unei metodologii generale pentru evaluarea prin calcul a erorilor sistematice de
aparat nu este posibilă, avându-se în vedere diversitatea caracteristicilor funcţionale şi constructive
ale elementelor componente. De asemenea, este imposibilă evaluarea unor factori cu caracter
evolutiv, ca spre exemplu, îmbătrânirea semiconductoarelor, a materialelor din care sunt alcătuite
circuitele magnetice, a căror influenţă asupra funcţionării aparatelor de măsura este importantă.
De aceea, pentru stabilirea erorilor sistematice de aparat, se recurge la determinări
experimentale, întocmindu-se curbele sau tabelele de corecţii care se vor utiliza împreună cu
aparatul respectiv.
Prin definiţie, valoarea  c x egală şi de semn opus erorii x (calculată sau determinată
experimental), se numeşte corecţie:
 x   x (2.2)
c
Valoarea corectată a mărimii de măsurat xc se deduce prin însumarea rezultatului măsurării
individuale xm cu corecţia respectivă  c x
x c  x m   c x (2.3)
Pentru.asigurarea clasei de precizie a aparatului, erorile sistematice de aparat trebuie să fie
limitate la valori foarte mici printr-o concepţie, construcţie şi etalonare îngrijită.
Erorile de metodă apar datorită principiilor pe care se bazează metoda, a introducerii
anumitor simplificări sau utilizării unor relaţii empirice, care aproximează cazurile reale.
Astfel, la măsurarea unei rezistenţe prin metoda industrială montaje amonte şi aval (fig .2.l),
se comit erori sistematice de metodă, dacă se aplică relaţia aproximativă de calcul:
U
R m  (2.4)
I
în care U şi I reprezintă indicaţiile voltmetrului respectiv ampermetrului.
Dacă se notează cu R A şi R V rezistenţele interne ale ampermetrului şi voltmetrului, atunci
relaţiile exacte de calcul, a rezistenţei R sunt:
- pentru montajul aval (fig.2.1, a):
U
R  (2.5)
U
I
R V
- pentru montajul amonte (fig.2.1,b):
U  R A I
R  (2.6)
I
Calculând eroarea sistematică de metodă, se obţine:
- pentru montajul aval:
R 2
R x  R m  R   (2.7)
R  R V
- pentru montajul amonte:
R x  R m  R  R A (2.8)
Fig.2.1 Schemele de principiu pentru măsurarea rezistenţelor cu ampermetrul şi voltmetrul

a) montaj aval; b montaj amonte
Erorile produse de factori externi sunt foarte dificil de evaluat prin calcule şi chiar
experimental, întrucât nu întotdeauna pot fi măsurate cauzele şi legile de variaţie în timp a
parametrilor mediului ambiant în care se desfăşoară măsurătorile (temperatura, câmpur ile
magnetice exterioare, ş.a.).
Erorile condiţionate de operator sunt erori sistematice subiective cauzate, de oboseală,
stări psihice care diminuează aptitudinile operatorului, deficienţe ale organelor de percepţie.
2.2.1.2 Erori aleatoare (întâmplătoare)

Aceste erori se caracterizează prin aceea că au valori şi semne diferite într -un şir de
determinări succesive ale aceleiaşi mărimi, efectuate riguros în aceleaşi condiţii. Erorile aleatoare
nu sunt controlabile, fiind produse de fluctuaţii incidentale ale influenţei mediului ambiant şi de
atenţia operatorului. Datorită acestor cauze, erorile aleatoare se determină numai aplicând teoria
probabilităţilor, care presupune efectuarea unui mare număr de măsurări, în condiţii riguros
identice, asupra aceleiaşi mărimi.
2.2.1.3 Erori grosolane

Se mai numesc greşeli şi se caracterizează prin valori foarte mari cu o probabilitate mică de
apariţie.
Spre deosebire de celelalte categorii de erori, care se pot încadra în anumite limite
admisibile, erorile grosolane trebuie eliminate, iar măsurările refăcute.
2.2.2 Erori reale, convenţionale, absolute şi relative. Eroare maximă admisibilă

Pe lângă criteriul de clasificare al erorilor după caracterul lor, conform punctului 2.2.1,
erorile se mai clasifică şi în funcţie de modul lor de exprimare în: erori reale, convenţionale şi
relative.
valoareaEroare reală
reală sau a uneia mărimii
adevărată măsurărirespective
individuale esterelaţia:
x, cu diferenţa dintre valoarea măsurata xmi şi
x i  x mi  x (2.9)
Eroarea convenţională a unei măsurări individuale se defineşte ca o diferenţă într e
valoarea măsurată xmi şi valoarea de referinţă admisă (sau etalon) xe cu relaţia:
x i conv  x mi  x e (2.10)
Astfel, la etalonarea unui aparat prin metoda comparaţiei, ca valoare etalon sau de referinţă,
se adoptă indicaţia unui instrument mai perfecţionat (având clasă de precizie ridicată).
Erorile definite cu relaţiile (2.9) şi (2.10) pot fi pozitive sau negative şi afectate de aceleaşi
unităţi de măsură ca şi mărimea de măsurat.
Eroarea absolută se defineşte ca fiind diferenţa dintre valoarea mărimii măsurate şi

valoarea reală (adevărată).
Eroarea relativă este un raport dintre eroarea absolută şi valoarea adevărată sau valoarea de
referinţă şi se exprimă cu relaţia:
x i x mi  x
 (2.11)
x x
Eroarea relativă convenţională se determină cu relaţia:
x i conv  x mi  x e (2.12)
xe xe
Dacă într -un şir de măsurări, asupra unei mărimi x m, din motive aleatoare se obţin diferite
valori xi şi se determină erorile x i x i  x i  x m  care pot avea valori pozitive sau negative,
atunci se numeşte eroare admisibilă adoptată sau eroare admisibilă maximă eroarea definită de
condiţia:
x i max x ad (2.13)
Eroarea relativă nominală, respectiv precizia unei metode se calculează cu relaţia:
x
x n  ad (2.14)
xn
Cu ajutorul erorii admisibile, se poate preciza intervalul de încadrare al valorii mărimii, în
funcţie de rezultatul măsurării, cu relaţia:
x i  x ad  x  x i  x ad (2.15)
2.3. Metode de calcul al erorilor rezultate din măsurări indi recte

În cazul metodelor indirecte, o mărime y care se măsoară indirect, depinde de mărimile
direct măsurabile x1, x2,...., xn. Notând cu y, x1, x2,...., xn valorile reale (adevărate) şi cu ym, x1m,
x2m,..., xnm valorile măsurate, rezultă:
y m  f x 1m , x 2m  x nm  (2.16)
Din definiţia erorilor absolute x 1 ,  x 2 , , x n reies relaţiile:
y  y m  y; x 1  x 1m  x 1 ; x 2  x 2 m  x 2 ;;
x n  x nm  x n (2.17)
y m  y  y; x 1m  x 1   x 1 ; x 2 m  x 2  x 2 ;; x nm  x n  x n
sau
y  y  f x 1   x 1 , x 2  x 2 , , x n  x n  (2.18)
sau
y  f x 1  x 1 , x 2  x 2 , , x n  x n   f x 1 , x 2 , , x n  (2.19)
Din relaţia (2.19) rezultă eroarea relativă:
y f x 1  x 1 , x 2  x 2 ,, x n  x n   f x 1 , x 2 , , x n 
 (2.20)
y f x 1 , x 2 , , x n 
Cu aproximaţie, relaţia (2.20) se poate scrie sub forma:
y  K 1 x 1  K 2 x 2    K n x n (2.21)
y x1 x2 xn
în care: x 1 ,  x 2 , , x n - sunt erori relative parţiale;
2 ,  , K n - coeficienţi putând avea valori pozitive sau negative
K 1 , K
Eroarea unui produs. Dacă rezultatul măsurării este un produs de forma:
y  x 1  x 2 (2.22)
atunci:
y  y  x 1  x 1 x 2  x 2   x 1 x 2  x 1 x 2  x 2 x 1  x 1 x 2 (2.23)
Neglijând termenul x 1  x 2 , ca infinit mic de ordin superior, expresia (2.23) devine:
y  x 1x 2  x 2 x 1 (2.24)
de unde rezultă eroarea relativă:
y x1 x 2  x 2 x 1 x 1 x 2
   (2.25)
y x1x 2 x1 x2
Eroarea unei sume. Dacă rezultatul măsurării este o sumă de forma:
y  x 1  x 2 (2.26)
se obţine:
y  y  x 1  x 1  x 2  x 2 (2.27)
şi
y   x 1  x 2 (2.28)
Din relaţia (2.28) reiese eroarea relativă:
y x 1  x 2 x 1 x 2 x x1 x x2
    1  2 (2.29)
y x1  x 2 x1  x 2 x1  x 2 x1 x1  x 2 x 2 x 1  x 2
Ca exemplu de aplicare a relaţiilor de mai sus, vom arăta cum se calculează eroarea relativă
la măsurarea unei rezistenţe cu puntea Wheastone.
Se ştie că echilibrând puntea Wheastone se obţine relaţia:
a
x  R  (2.30)
b
Eroarea relativă asupra mărimii x rezultă:
R  R a  a  a
 R 
x b   b b
 (2.31)
x a
R 
b
Cum a  R este infinit mic de ordin superior, deci neglijabil, iar  b  b , deci, de
asemenea, neglijabil, atunci expresia (2.31) devine:
x a R  b
   (2.32)
x
Valoarea maximă probabilă, a R beroarea  b / b ca fiind negativă este:
considerând
 x   a  R   b (2.33)
 
 x  max a R b
2.4. Metode de prelucrare a rezultatelor experimentale

În cazul unui mare număr de măsurări asupra unei mărimi fizice, pentru calculul
indicatorilor statistici ai mărimilor măsurate, este necesar să se aplice următoarea metodică:
 efectuarea reparaţiei empirice a rezultatelor obţinute;
 evaluarea indicatorilor statistici ai selecţiei folosite la prelucrarea datelor experimentale
(indicatorii de poziţie şi indicatorii de variaţie);
 stabilirea repartiţiilor utilizate în studiul erorilor de măsurare şi a preciziei rezultatelor

experimentale.
Se prezintă, în continuare, date privind etapele metodicii menţionate.
2.4.1 Repartiţia empirică a rezultatelor e xperimentale

Dacă, asupra unei mărimi fizice x, se efectuează un număr n de măsurători şi se obţin
rezultatele xm1, x m2,...., xmn , atunci .în prelucrarea acestor rezultate se aplică metoda selecţiei, care
constă în gru parea rezultatelor respective. În cur sul experimentărilor, este posibil să se obţină de
mai multe ori aceeaşi valoare a unei mărimi fizice măsurate. Numărul de măsurători cu aceeaşi
valoare se numeşte frecvenţă absolută, iar suma frecvenţelor absolute pentru toate rezultatele
formează volumul selecţiei.
Rezultatele obţinute din măsurări constituie o mulţime dezordonată de valori. Pentru
interpretarea mai comodă a acestora, se preferă reprezentarea grafică sub formă de histogramă,
poligon de frecvenţă sau ogivă. Indiferent de modul de reprezentare grafică, domeniul de variaţie
al rezultatelor se împarte în intervale elementare, denumite intervale de grupare.
Presupunând că într -un şir de măsurări, s-au obţinut valorile limită xmmax şi x mmin, lungimea
intervalului de grupare se calculează cu formula lui Sturges:
x  x m min
d  m max (2.34)
1  3,22 lg n
În mod normal, lungimea intervalului d rezultă sub forma unui număr zecimal, care se
rotunjeşte la numărul întreg cel mai apropiat.
În cazul în care frecvenţele absolute sunt prea mari, şi deci incomod de reprezentat grafic, se
determină frecvenţele relative, care se pot calcula cu relaţia:
n
f i  i (2.35)
n
în care: ni - este frecvenţa absolută corespunzătoare clasei;
n - volumul selecţiei.
În anumite cazuri, când intervalele sunt mici şi numeroase, histograma poate fi înlocuită
printr-o curbă de frecvenţă.
Poligon de frecvenţe. Poligonul de frecvenţe se obţine unind prin segmente de dreaptă
mijloacele bazelor superioare ale dreptunghiurilor care formează histograma frecvenţelor absolute
sau relative.
2.4.2 Determinarea indicatorilor statistici ai selecţiei folosiţi la prelucrarea

datelor experimentale
Prelucrarea statistică a rezultatelor măsurărilor, de la paragraful 2.4.1 presupune utilizarea
unor valori tipice de selecţie, denumite indicatori statistici care pot fi de localizare ( poziţie) şi de
dispersie.
Indicatori statistici de localizare (poziţie). Aceşti indicatori sunt: media aritmetică, media
geometrică, media armonică, media pătratică, mediana, dominanta (moda).
Media aritmetică. Se determină cu relaţia
x  x m 2    x mn 1 n
x  m1   x mk (2.36)
n n k 1
în care: xm1, x m2,..., xmn sunt rezultatele măsurărilor obţinute pe şirul de n măsurători, în ipoteza că
fiecare rezultat apare o singura dată.
Media aritmetică calculată cu relaţia (2.36), poartă denumirea de medie aritmetică pentru
date negrupate.
Dacă într -un şir de n măsurat ori, rezultatul xm1 apare de n1 ori, xm2 de n 2 ori, ..., xmk de nk
k
ori, iar  n  n , atunci media aritmetică se determină cu relaţia:
k 1
k
n 1 x m1  n 2 x m 2    n k x mk 1 k
x   n i x mi (2.37)
n n k 1
sau
k
x   f i x mi (2.38)
i 1
În acest caz, media aritmetică se numeşte media aritmetică pentru date grupate.
Media geometrică. Expresia mediei geometrice pentru cazul datelor negrupate este:
n
G  n x m1  x m 2    x mn  n  x mi (2.39)
i 1
În cazul datelor grupate, când pentru fiecare măsurare se obţin k rezultate, media geometrică
se calculează cu relaţia:
k
 ni
G   x mi n i 
k i 1
 (2.40)
 i 1 
Pentru simplificarea calculelor, relaţiile (2.39) şi (2.40) se pot scrie sub for mă logaritmică:
1 n
lg G   lg x mi (2.41)
n i 1
1 k
lg G   lg x mi (2.42)
n i 1
Media armonică. Se determină, de asemenea, pentru date grupate şi pentru date negrupate.
Pentru date negrupate, media armonică se calculează cu relaţia:
1 n
H  n (2.43)
1 1 1 1
x mn 
 
x m1 x m 2 i 1 x mi
Pentru date grupate, media armonică

k se determină cu relaţia:
i 1
ni
H  k (2.44)
ni

i 1 x mi
Media pătratică. Se calculează, pentru date negrupate, cu relaţia:
1
x p2  x 2m1  x 2m 2    x 2mn  (2.45)
n
sau
n
1
x p  x 2
mi (2.46)
n i 1
Mediana (Me). Defineşte o valoare a variabilei care împarte şirul rezultatelor, dispuse
crescător, în două părţi egale. Dacă şirul de valori este impar, valoarea medianei se ia egală cu
elementul de ordinul (n + 1)/2. Dacă şirul este par, mediana se ia egală cu media aritmetică a
valorilor centrale.
În exprimare probabilistică, mediana este definită prin relaţiile:
1
px  Me   
2 (2.47)

1
px  Me   
2
Dominanta (Moda). Se simbolizează cu „Mo” şi se defineşte ca fiind valoarea căr eia îi
corespunde valoarea maximă. Dacă repartiţia de frecvenţă are mai multe dominante (mode), ea se
numeşte plurimodală.
Între mediana aritmetică, mediană şi modă există relaţiile:
Mo  2 x 
Me  
3 
Mo  3Me  2x  (2.48)
3Me  Mo 
x 
2 
Indicatorii statistici de variaţi e (dispersie). Aceşti indicatori sunt următorii: amplitudinea

(W), dispersia de selecţie şi abaterea medie pătratică.
Amplitudinea dispersiei. Se defineşte ca fiind diferenţa dintre valorile maximă sau minimă
a variabilei şi reprezintă domeniul de variaţie al mărimii studiate.
W  x m max  x m min (2.49)
Dispersia de selecţie. Se determină cu relaţia:
2 2 2

 2  x m1  x   x m 2  nx    x mn  x  (2.50)
sau
n
2
 x
i 1
mi  x 2
  (2.51)
n
în care n este numărul măsurărilor efectuate asupra mărimii fizice studiate.
În cazul în care datele sunt grupate pe frecvenţa n1, n2,....., atunci:
2 2 2
2n x  x   n 2 x m 2  x     n m x mn  x 
  1 m1 
n (2.52)
2
i
  mi  x 
i 1 f x
2.4.3 Repartiţii clasice utilizate în studiul erorilor de măsurare

În cazul în care se efectuează un număr finit de măsurări asupra unei mărimi fizice,
rezultatul xmi ar putea coincide, numai întâmplător, cu valoarea reală x a mărimii măsurate, din
cauza apariţiei erorilor accidentale (aleatoare).
În funcţie de caracterul măsurărilor efectuate, erorile care apar în procesul de măsurare se
comportă ca variabile aleatoare.
2.4.3.1 Noţiuni utilizate în teoria repartiţiilor erorilor de măsurare

În teoria repartiţiilor erorilor de măsurare apar, ca noţiuni fundamentale, noţiunile de:
eveniment, probabilitate,
Evenimentul estevariabilă aleatoare.
în esenţă, rezultatul unui experiment. Evenimentele se clasifică în:
evenimente sigure (E), care se produc în mod obligatoriu la efectuarea unui experiment; evenimente
imposibile care nu se produc în mod obligatoriu la efectuarea unui experiment; evenimente
aleatoare care pot apărea sau nu într -un experiment.
Probabilitatea este măsura şanselor de realizare a unui eveniment.
m
PA   (2.53)
n
în care m este numărul cazurilor favorabile pr oducerii evenimentului A; n este numărul cazurilor
posibile de producere a evenimentului A.
Probabilitatea unui eveniment sigur este egală cu 1:
m
PE   n  1 (2.54)
Probabilitatea unui eveniment imposibil este zero:
0
P   0 (2.55)
n
Probabilitatea unui eveniment aleatoriu este:
0  P A   1 (2.56)
Să presupunem, ca exemplu, că dintr -un lot de 100 aparate de măsurat (n = 100), două
aparate sunt defecte. Atunci, probabilitatea extragerii unui aparat bun este:
98
PA    0,98
100
Variabila aleatoare este o mărime care poate avea diferite valori numerice, cu o
probabilitate cunoscută. Variabilele aleatoare pot fi:
 discrete când pot avea numai valori izolate sau număr finit de valori;
 continue când pot avea orice valoare într-un interval finit sau infinit de valori.
O variabilă aleatoare x este definită atunci când sunt cunoscute valorile x 1, x2, ....., xn cu
probabilităţile aferente p1, p2, ...., pn.
Înşirarea valorilor posibile cu probabilităţile respective posibile constituie ceea ce se
numeşte repartiţia de probabilitate:
 x x 2  x n 
x   1  (2.57)
 p1 p 2  p n 
Funcţia de repartiţie a unei variabile aleatoare exprimă probabilitatea ca mărime x să fie mai
mică decât o valoare xi
Fx   Px  x i  (2.58)
Presupunând cazul unei variabile discrete cu valori posibile x1, x 2, ....., xn cu probabilităţile
respective p1, p2, ...., pn, media aritmetică este:

M x   p1 x p
1
 p 2 2 n n
 px   p p x (2.59)
1 2 n
Întrucât în cadrul unui sistem complet de evenimente
 p i  1 (2.60)
atunci relaţia (2.59) devine:
Mx    p i x i  x (2.61)
Valoarea medie a unei variabile aleatoare mai poartă denumirea de speranţă matematică.
Se observă că în cazul unui număr foarte mare de încercări, frecvenţa relativă reprezintă
probabilitatea de apariţie a valorii respective (frecvenţa converge în probabilitate), iar valoarea
adevărată tinde către speranţa matematică.
În cazul unei variabile aleatoare x, care ia valori în intervalul  ,  , media se defineşte
prin integrala:

M x    xf x dx (2.62)

în care f(x) este densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare x.
În cazul unui număr foarte mare de încercări, valoarea adevărată sau probabilă este:
n
Ex      x p
i i (2.63)
i 1
pentru o distribuţie continuă.
Deci, repartiţia unei erori întâmplătoare se exprimă sub forma:
  
 :  i  cu1  i  n (2.64)
i
 pîn
în care  i - este eroarea care apare  urma efectuării măsurării (i);
p - probabilitatea de apariţie a erorii  i .
2.4.3.2 Tipuri de repartiţii

Erorile, asociate evenimentelor de apariţie, pot avea mai multe tipuri de repartiţie: repartiţia
binominală (Bernoulli); repartiţia Posson; repartiţia normală (Gauss).
Repartiţia binominală (Bernoulli). Funcţia de repartiţie a evenimentelor în acest caz, este
de forma:
n!
Pn ,k  c k n  p k  q n k  p k  q n k (2.65)
k !n  k !
în care: p este probabilitatea de apariţie a evenimentului A, în timpul efectuării măsurării (i);
q - probabilitatea ca în timpul măsurării (i) să nu apară evenimentul A.
Prin eveniment se înţelege fie o măsurătoare, fie o eroare.
Se poate constata că expresia (2.65) se deduce din dezvoltarea binomului lui Newton
p  q n  c n  p n  q 0  c n 1  p
n 1
 q    c k  p k  q n  k    c 0  p 0  q n (2.66)
Termenul  cnk n  p k  q n k exprimă
 general n n n
probabilitatea ca evenimentul A să apară de k ori şi
să nu apară de (n-k) ori.
Indicatorii repartiţiei binominale se determină cu relaţiile de mai jos.
Media se calculează cu expresia
p x  p 2 x 2    p n x n
M x   1 1 (2.67)
p1  p 2    p n
n
Pentru un sistem complet de evenimente  p  1 , iar
i 1
i
n
M x    p i x i  np (2.68)
 i 1
Dispersia se determină cu relaţia:
n
 2   x i  x   n  p  q (2.69)
i 1
Modul, se determină cu relaţia:
np  q Mo  np  q (2.70)
Repartiţia Poisson. Există evenimente (rezultate, erori), care se produc la intervale mari şi
neregulate (cu o frecvenţă mică). Repartiţia evenimentelor respective se face în acest caz, după o
curbă Poisson, iar calculul probabilităţii de realizare se efectuează cu relaţia:
e     k
Pk   (2.71)
k !
în care  reprezintă media aritmetică în intervalul considerat.
Indicatorii statistici ai repartiţiei Poisson (repartiţia evenimentelor rare) se determină cu
relaţia de mai jos.
Media se calculează cu expresia:
n
M x      k  p k (2.72)
k 1
Dispersia se determină cu relaţia:
 2 x    (2.73)
Repartiţia normală (Gauss). Această repartiţie are cele mai numeroase aplicaţii în
măsurările electrice, electronice şi magnetice, ca de astfel şi în alte domenii. Densitatea de
probabilitate (repartiţie) a erorilor aleatoare se determină, în acest caz, cu relaţia:
 2 
1  22 
f    e (2.74)
 2
în care eroarea  este cuprinsă în intervalul  ,  , deci variabila aleatoare este continuu
repartizată. În acest scop, în fig.2.1, este reprezentată curba normală Gauss. Această curbă are
următoarele proprietăţi:
 densitatea de probabilitate are un maxim pentru   0 ;
 întrucât f    0 şi f     f    , curba de repartiţie a erorilor întâmplătoare de tip
normal Gauss este situată deasupra absciselor şi simetrică faţă de axa ordonatelor;
 curba Gauss are formă de clopot şi prezintă două puncte de inflexiune pentru    şi
   ;
 suprafaţa delimitată de curbă şi axa absciselor este totdeauna egală cu unitatea;
 modificarea f ormei curbei este condiţionată de dispersia rezultatelor obţinute prin
măsurări.
Fig.2.2 Curba normală Gauss de repartiţie a erorilor
Funcţia de repartiţie, care exprimă probabilitatea ca eroarea întâmplătoare  să nu

depăşească mărimea  , se scrie sub forma:
0
2
1 0  2
F 0    e 2  d (2.75)
 2
Densitatea de repartiţie (probabilitate)a rezultatelor unei măsurări, considerate ca variabile
aleatoare, din cauza erorilor accidentale, se scrie sub forma:
 x  2
1 x 

2
f x   e 2  dx (2.76)
 2 
iar funcţia de repartiţie este
 x  2
1 x 

2
Fx   e 2   dx (2.77)
 2  
în care  este media aritmetică, iar  abaterea standard.

În măsurările practice se aplică o formă particulară a distribuţiei normale (Gauss) denumită
distribuţia normală normată, care are media   0 şi abaterea standard   1 . Obţinerea ei are
loc prin substituţia de variabilă:
x 
z (2.78)

În acest caz, se obţine densitatea de probabilitate normată
z2
1 
f z   e 2 (2.79)
2
şi funcţia de repartiţie normată:
2
z z
Fz   1 e 2  dz (2.80)
2
care este de fapt funcţia Laplace.
Funcţia Laplace se mai poate scrie:
2 2
1 0  z2 1 z  z2 1
Fz   
2  
e  dz 
2 0 e  dz 
2
 z  (2.81)
deoarece:
2
1    z2
2 
e  dz  1 (2.82)
Ca aplicaţie a funcţiei Laplace, considerăm că rezistenţa individuală a unor bobine dintr -un
lot este normal distribuită cu o valoare   2,10 şi abaterea standard   0,15 . Ne propunem să
evaluăm proporţia bobinelor cu rezistenţă mai mare de 2,55 .
Pentur a evalua probabilitatea px  2,55 , se recurge la transformarea z  x    /  .
Pr obx  2,55  Pr ob
 x  2,10  2,55  2,10  
În acest caz:  0,15 0,15 
 Pr obz  3  1  Pr obz  3  1  F3  1  0,9987  0,0013
Deci un număr de 0,13% din bobine au rezistenţa mai mare cu 2,55 .
2.4.4 Precizia rezultatelor experimentale

Utilizând selecţiile, despre care s-a menţionat, se stabilesc valorile indicatorilor tipici şi
anume:
Media de eşantion
1 n
x  xi (2.83)
i 1
n
Abaterea standard de eşantion:
n
x i  x 2

i 1 n 1
(2.84)
Întrucât indicatorii selecţiei x şi s sunt variabile aleatoare, se impune determinarea gradului
de precizie al estimării făcute. În acest scop, se calculează intervalul în care valoarea estimată a
mediei populaţiei se află cu o probabilitate dată. Acest interval poartă numele de interval de
încredere. Domeniul complementar intervalului de încredere se numeşte interval critic.
Probabilitatea ca variabila aleatoare (indicatorul calculat) să se situeze în intervalul critic se
numeşte nivel de semnificaţie.
Probabilitatea ca variabila aleatoare să aparţină intervalului de încredere, se numeşte nivel
de încredere şi este egală cu 1    .
Aplicaţie. Se măsoară caracteristica unei rezistenţe efectuându-se mai. multe măsurători pe
un lot de z rezistoare, obţinându-se rezultatele, conform tabelului 2.l.
Tabelul 2.1
DATE OBŢINUTE PRIN MĂSURAREA REZISTENŢEI UNUI LOT DE REZISTOARE
Valoarea măsurată Frecvenţa valorii măsurate Suma frecvenţelor (f)
x i  Absolută Relativă(procentuală) % exprimată în (%)
4,7 0 0 0
4,8 1 10 10
4,9 2 20 30
5,0 4 40 70
5,1
5,2 12 20
10 90
100
5,3 0 0 -
În acest caz, media pe eşantion reprezintă o variabilă aleatoare. Se calculează, mai întâi, o
medie pentru cele n = 7 eşantioane
1 n
x   x i  4,85
n i 1
Media populaţiei se determină cu relaţia:
1 7
   x  4,85
7 i 1 i
Abatrea standard a populaţiei este:
7 2
 x  x 
i 1
  1,2
7
Se trasează apoi curba Gauss de variaţie a rezistenţei rezistoarelor similară cu cea din
fig.2.1.
2.5. Caracteristicile generale ale aparatelor de măsurat şi traductoare

Din cele expuse referitor la erori se justifică afirmaţia că precizia constituie un indicator
general al calităţii măsurării care se impune cu o pondere mai mare sau mai redusă, pentru toate
catogoriile de măsurări.
Întrucât traductoarele sunt elemente componente ale instalaţiilor automate, în exprimarea
caracteristicilor se vor avea în vedere, pe lângă aspectele şi modul de tratare curent întâlnite pentru
aparatele de măsurat, metodele de caracterizare aplicate în automatică. În .acest sens, caracteristicile
ce se vor prezenta se vor referi la comportarea în cele două regimuri de funcţionare static şi
dinamic. De asemenea, se vor expune unele caracteristici comune celor două regimuri, vizând
îndeosebi latura tehnico-economică a construcţiei şi exploatării acestor echipamente.
Se precizează că se vor trata în principal caracteristicile aparatelor şi traductoarelor
analogice.
2.5.1 Caracteristicile statice. Indicatori de calitate pentru măsurări statice

Din punct de vedere funcţional, schema unui aparat de măsurat se poate restrânge la aceea
din figura 2.3 în care x este mărimea de măsurat considerată ca mărime de intrare, iar y este
mărimea perceptibilă sau semnalul furnizat de traductor, care constituie mărimea de ieşire.
Pe figur ă sunt evidenţiate şi alte mărimi care intervin în funcţionarea aparatului, simultan cu
mărimea de măsurat. Unele dintre acestea, cum sunt comenzile c1 , c 2 ,  , c q şi mărimile de influenţă
externe 1 ,  2 , ,  n reflectă legătura aparatului cu exteriorul. Altele, mărimile de influenţă interne
1 ,  2 , ,  r ,sunt generate de diversele componente care intră în construcţia aparatului.
Determinarea valorii se realizează prin mărimea de ieşire Y, care depinde, după o lege
cunoscută, de mărimea de intrare X. Considerând cazul măsurătorilor statice, adică atât X cât şi Y
pe durata măsurătorii nu variază, dependenţa respectivă poate fi exprimată analitic prin relaţia:
Y  f X  (2.85)
sau grafic printr~o curbă trasată pe baza perechilor de valori (X,Y). Această dependenţă descrie
funcţionarea aparatului în condiţiile menţionate şi poartă denumirea de caracteristică statică.
Relaţia (2.85) reprezintă o dependenţă idealizată. În realitate, mărimea de ieşire Y nu este
determinată numai de X, ci şi de celelalte mărimi reprezentate de figura 2.3
Fig.2.3 Schema funcţională restrânsă a unui aparat de măsurat
Comenzile c1 , c 2 ,, c q nu provoacă modificări nedorite ale caracteristicii statice ideale, ci

ele servesc tocmai pentru adaptarea aparatului în vederea obţinerii unei caracteristici adecvate
domeniului de variaţie al mărimii de măsurat, condiţiilor de ex perimentare şi scopului urmărit.
Ca exemplu de comenzi se pot menţiona: alegerea domeniului respectiv, calibrarea internă,
reglarea zeroului, echilibrarea la comparaţia simultană etc. Ele pot fi aplicate fie de către operator,
fie de către dispozitive de automatizare.
Dimpotrivă, mărimile de influenţă, atât cele externe 1 ,  2 , ,  n cât şi cele 1 ,  2 , ,  r ,au
efecte nedorite a căror consecinţă este o dependenţă reală mai mult sau mai puţin diferită de cea
ideală.
Mărimile perturbatoare externe cele mai importante sunt factorii de mediu, temperatura,
presiunea, umiditatea, intensitatea câmpurilor electrice sau magnetice etc. Ele acţionează asupra
elementelor constitutive ale aparatului, influenţând funcţionarea lor.
Mărimile perturbatoare interne care se manifestă cel mal frecvent sunt zgomotele generate
de rezistoare, de semiconductoare, frecările în lagăre, modificarea proprietăţilor materialelor prin
îmbătrânire, etc.
Se recunosc în mărimile perturbatoare sursele de erori descrise anterior, abaterile
de pendenţei reale de la cea ideală, reprezentând înseşi erorile de influenţă care nu pot fi controlate.
Ca urmare caracteristica statică reală a aparatului de măsurat este descrisă printr -o funcţie de
forma: Y  f X; 1 ,  2 , ,  n ; 1 ,  2 , ,  r  (2.86)
Este de observat că ceea ce generează erori sunt variaţiile mărimilor de influenţă şi nu
valorile lor absolute, care dacă ar rămâne constantă ar putea fi luată în considerare ca atare în
expresia caracteristicii. De aceea, pentru a evidenţia modul în care ele se reflectă la ieşire, admiţând
că variaţiile respective sunt relativ reduse, se dezvoltă în serie relaţia (2.86) rezultând:
f f f f f
Y  X  1     n  1     (2.87)
X 1  n 1  r r
în care s-au neglijat termenii corespunzând derivatelor de ordin superior care apar multiplicate cu
puteri sau produse ale variaţiilor considerate ca infiniţi mici.
Derivatele de ordinul întâi din relaţia precedentă au semnificaţiile unor sensibilităţi. Astfel
f reprezintă sensibilitatea utilă a aparatului, pe când celelalte f şi f sunt nişte sensibilităţi
X  i  j
parazite. Cu cât sensibilitatea utilă va fi mai mare şi nu va depinde de mărimile perturbatoare, iar
cele parazite vor fi mai reduse (neglijabile), cu atât caracteristica reaă este mai apropiată de cea
ideală. Acele sensibilităţi parazite care se menţin la valori ridicate impun introducerea de
diapozitive de compensare automată.
Se deduce astfel că, prin construcţie, aparatele de măsurat şi traductoarele se realizează
astfel încât mărimile de influenţă să determine efecte minime, permiţând să se considere valabilă
caracteristica statică ideală Y  f X  , în limitele unei erori tolerate.
O importanţă deosebită pentru calitatea măsurării o prezintă caracteristicile statice liniare,
descrise de relaţii de forma
sau proporţionale:
 Y0
Y  KX (2.88)
Y  KX (2.89)
Această importanţă, pentru aparatele de măsurat, rezidă în uşurinţa realizării scării şi
asimilării rezultatului, iar pentru traductoar e în faptul că în cadrul unei instalaţii automate sunt de
preferat elemente liniare, care permit metode simple şi precise de analiză şi sinteză a dispozitivelor
de automatizare.
Dacă funcţia f(...) este neliniară, atunci şi caracteristica statică se spune că este neliniar ă.
În tabelul 2.2 sunt reprezentate câteva dintre caracteristicile statice liniare şi neliniare cele
mai frecvent întâlnite pentru echipamentele de măsurat analogice.
Pentru exemplificare se poate cita cazul unui ampermetru magnetoelectric, având

caracteristică statică liniară   KI , spre deosebire de cel al unui ampermetru feromagnetic a cărui
caracteristică este neliniară   KI 2 (  este deviaţia acului indicator).
Anterior s-a menţionat că există posibilitatea realizării de aparate pentru măsurarea unor
mărimi prin metode indirecte, atunci când acestea se pot exprima printr-o relaţie explicită în .raport
cu alte mărimi direct măsurabile. Caracteristica statică pentru astfel de aparate este de forma:
Y  f X 1 , X 2 ,  , X K 
unde Y este mărimea de ieşire prin car e se reprezintă mărimea ce se măsoară indirect, iar
X1 , X 2 , , X K sunt mărimile direct măsurabile care apar ca intrări. Funcţia f(...) include atât relaţia
de definiţie a mărimii de măsurat în raport de X1, X2, ..., Xn, precum şi dependenţa introdusă de
aparat în vederea obţinerii mărimii perceptibile, sau a semnalului de ieşir e din traductor.
În cazul în care funcţia f(...) este liniară, ea reprezintă un plan, iar dacă este neliniară o
suprafaţă în spaţiu cu un număr de dimensiuni egal cu cel al mărimilor care intervin în relaţia
respectivă, ca urmare, r eprezentarea grafică globală este dificilă şi uneori se recurge la mai multe
caracteristici statice care exprimă dependenţa mărimii de ieşire numai de câte una dintre cele de
intrare, celelalte fiind considerate ca parametri ce pot lua diverse valori.
CARACTERISTICI STATICE TIPICE PENTRU

APARATE DE MĂSURAT ANALOGICE
Tabelul 2.2
Caracteristicile statice sunt determinate de legile fizice pe care se bazează funcţionar ea

elementelor componente şi ele se deduc prin calcule sau experimental. În general, raportate la un
domeniu larg de variaţie a mărimii de măsurat, ele sunt neliniare. Dat fiind avantajele unor
caracteristici .liniare, se aplică diverse procedee, fie de limitare a utilizării pe anumite zone ale
caracteristicii în care neliniaritaţilesunt reduse fie de corectare şi liniarizare a acestora pe porţiuni,
cu ajutorul unor dispozitive special introduse în acest scop în structura aparatului. Astfel,
caracteristicile statice liniare constituie de fapt o aproximare a celor reale neliniare care este
acceptabilă pentrudecondiţiile
numeşte abatere de folosire
la liniaritate a aparatului.
sau eroare AceastăIlustrarea
de neliniaritate. aproximare se exprimă
modului în careprin
se ceea ce se
determină
abaterea de la liniaritate rezultă din fig.2.4.
Fig.2.4
După cum se poate observa pe figură, în domeniul (Xmin, Xmax) care interesează
determinarea abaterii de la liniaritate se trasează o dreaptă AB car e să aproximeze cât mai bine
caracteristica reală. Dreapta AB reprezintă caracteristica.liniarizată în domeniul respectiv şi trasarea
sa se poate face prin procedee grafice sau determinând parametrii săi prin calcul, pe baza valorilor
citite pe curba reală (se poate aplica de exemplu celor mai mici pătrate). Paralel cu dreapta AB se
trasează dreptele A’B’ şi A’’B’’, astfel încât să se încadreze între ele caracteristica reală. Cea mai
mare dintre diferenţele Y ` şi Y `` re prezintă abaterea de la liniaritate. .Din aceleaşi considerente
ca la erorile
domeniul relative
(Ymin ,Ymax)se defineşte
şi se exprimăabaterea relativă de la liniaritate prin raportarea celei absolute la
în procente:
Ymax
n   100% (2.90)
Ymax  Ymin
Dacă pentru un aparat de măsurat cu ac indicator prin trasarea adecvată a scării se pot lua în
considerare neliniarităţile caracteristicii statice, rezultând, doar eventuale dificultăţi de lectură,
erorile de neliniaritate în cazul traductoarelor ca pătă o însemnătate deosebită. Ele trebuie reduse la
valori minime, astfel încât însumate cu celelalte erori să nu depăşească în total eroarea admisibilă.
În practică, stabilirea finală a caracteristicii statice a unui aparat de măsurat sau traductor se
face experimental prin operaţia de etalonare şi ea se reflectă prin scara sau curbele de intrare-ieşire
specificate.
Caracteristicile statice sunt utile pentru definirea unor indicatori de calitate ai aparatelor,
cum sunt: domeniul de măsurare, sensibilitatea, rezoluţia, pragul de sensibilitate, precizia.
Domeniul (intervalul) de măsurare se exprimă prin intervalul X max  X min în cadrul căruia
aparatul permite efectuarea corectă a măsurării potrivit caracteristicii statice şi este asigurată
integritatea sa.
Domeniul de măsurare se situează de regulă pe caracteristica statică, în zona în care aceasta
este liniară, sau într -o zonă în care se menţine o dependenţă Y = f(X) convenabilă cerinţelor
utilizatorului.
Valorile limită minime atât la intrare X min, cât şi la ieşire Ymin pot fi zero sau diferite de zero,
de aceeaşi polaritate sau de polaritate opusă limitei maxime. Există aşa-numitele aparate indicatoare
cu zero la mijloc, la care limita minimă se ia egală şi de semn opus celei maxime. Pentru
traductoarele cu semnal unificat se întâlnesc cazuri în care limita minimă a semnalului de ieşire
Ymin  0 , pentru X min  0 , precum şi situaţia inversă Ymin  0 , chiar dacă X min  0 , din. raţiuni
practice care se vor expune ulterior.
Atunci când limita inferioară de măsurare este zero, se înţelege de fapt valoarea minimă
determinată de pragul de sensibilitate al aparatului. Evident că aceasta va fi măsurată cu o eroare
foarte mare. De aceea, în unele cazuri domeniul de măsurare se defineşte pentru intervalul în care
eroarea rămâne în limite admisibile.
Valorile limită maxime Xmax şi Ymax sunt stabilite prin însăşi construcţia aparatelor.
Depăşirea la intrare a valorii Xmax nu numai că nu poate fi sesizată la ieşire, dar poate periclita
însăşi securitatea aparatului respectiv.
Pentru aparatele utilizate la măsurătorile indirecte, limitele care determină domeniul de
măsurar e se deduc din combinarea limitelor corespunzătoare mărimilor direct măsurabile, conform
relaţiei prin car e ele definesc mărimea ce se măsoară indirect.
Un aparat de măsurat este, într -un anumit sens, cu atât mai bun cu cât el are un domeniu
(Xmin, Xmax) mai extins, el având posibilităţi mai largi de utilizare. Pe de altă parte, extinderea
domeniului la intrare în condiţiile în care limitele mărimii de ieşire rămân aceleaşi conduce la
dificultăţi în sesizarea variaţiilor mici ale mărimii de intrare. Pentru eliminarea unor asemenea
inconveniente se folosesc aparate la care domeniul este împărţit în mai multe game sau subdomenii
de măsurare. Ele sunt prevăzute cu dispozitive care permit varierea după necesitate a caracteristicii
statice, astfel ca să rezulte domeniul corespunzător limitelor dorite.
Este de remarcat şi faptul ca la traductoarele cu semnal unificat la ieşire limitele Y min, Y max
se menţin aceleaşi, indiferent de limitele intrării X min, Xmax, ele fiind dotate cu dispozitive de
ajustare similare celor menţionate mai sus la aparatele cu domenii multiple.
Sensibilitatea aparatului este reprezentată de coeficientul termenului util din (2.87). În
condiţiile în care se consideră sensibilităţile parazite neglijabile, admiţându-se caracteristica statică
ideală Y = f(X), sensibilitatea aparatului este dată de derivata funcţiei f(X). Pentru variaţii mici
X , Y , sensibilitatea se defineşte prin raportul între variaţia ieşirii şi variaţia corespunzătoare a
intrării.
Sensibilitatea se poate exprima valoric uşor în cazul unei caracteristici statice liniare,
întrucât
sau ea este
la prima reprezentată
caracteristică dindetabelul
însuşi 2.2
coeficientul
rezultă: unghiular al dreptei. Cu referire la relaţia (2.88),
dY Y
S   K  tg (2.91)
dX X
sau, sub o f ormă în care intervine domeniul de măsurare:
Y  Ymin
S  max (2.92)
X max  X min
Facilitarea exprimării sensibilităţii pentru aparatele cu caracteristici statice liniare se
datoreşte faptului că ea este aceeaşi (constantă) în întreg domeniul de măsurar e. Pentru o
caracteristică statică neliniar ă se pot defini numai valori ale sensibilităţii sub forma:
dY dY
Si  / x  x i  / x x i (2.93)
în care Y şi X sunt variaţii locale dX reduse dX în jurul punctului de coordonate Xi, Yi.
Sensibilitatea sub forma dată de (2.93) se numeşte şi sensibilitate diferenţială.
Deşi pentru o caracteristică neliniară nu se poate stabili o sensibilitate globală, pentru
anumite porţiuni în care aceasta se apropie de o drea ptă, sau pentru o evaluare aproximativă, se
foloseşte o sensibilitate medie ce se poate calcula cu relaţii de tipul (2.92).
Din relaţiile (2.91), (2.92), sau (2.93) rezultă că sensibilitatea este o mărime ale cărei
dimensiuni depind de cele ale mărimilor de intrare şi de ieşire, iar valoarea sa depinde de unităţile
de măsură utilizate pentru mărimile respective.
În cazurile caracteristicilor liniare, la care mărimile de intrare şi de ieşire sunt de aceeaşi

natură, dacă sensibilitatea are valori supraunitare se numeşte factor de amplificare şi dacă este
subunitară factor de atenuare. Aceşti factori sunt adimensionali şi sunt larg utilizaţi pentru
caracterizarea aparatelor electronice.
Uneori, când domeniul mărimii de intrare este foarte extins, amplificarea sau atenuare se
re prezintă prin logaritmul raportului dintre mărimea de ieşire şi cea de intrare:
Y
A  20 lg
X
şi se exprimă în decibeli [dB].
Observaţie:
Deşi A este un număr, i se atribuie convenţional o unitate de măsură utilizată în măsurarea
p
intensităţii sonore N, dată fiind analogia cu exprimarea acesteia în beli, N  2 lg ,unde p este
p 0
-4
presiunea efectivă a sunetului şi p0 = 2.10 bari, corespunzând pragului de audibilitate la 1 kHz.
Deseori se foloseşte aşa-numita sensibilitate relativă, care este dată de raportul între variaţia
relativă a mărimii de ieşire pentru o variaţie relativă dată a mărimii de la intrare:
dY / Y dY / Y
Sr   (2.94)
dX / X dX / X
Sensibilitatea relativă se exprimă printr -un număr fără dimensiuni şi valoarea sa nu depinde
de sistemul de unităţi. Ca urmare, ea este utilă la compararea aparatelor din punctul de vedere al
sensibilităţii, atunci când ele au domenii diferite.
Pentru aparatele destinate măsurărilor indir e cte, se pot determina sensibilităţi în raport cu
fiecar e dintre mărimile direct măsurabile X1, X2, ....., Xk . Dacă f(X1, X2,...,Xk ) este liniară, atunci
aceste sensibilităţi sunt constante şi ele sunt proporţionale cu cosinusurile directoare ale normalei la
plan, iar dacă funcţia respectivă este neliniară, se pot calcula sensibilităţi diferenţiale locale pentru
fiecare punct al suprafeţei, luând derivatele parţiale în punctul considerat în raport cu fiecare dintre
mărimile X1, X 2, ....., Xk , generalizând relaţia (2.93). În mod asemănător , extinzând relaţia (2.94) se
pot deduce şi sensibilităţile relative.
În locul sensibilităţii se utilizează uneori' inversa acesteia, denumită constanta aparatului:
1
C  S (2.95)
Constanta C pentru un aparat cu ac indicator reprezintă valoarea cu car e trebuie să varieze
mărimea de măsurat pentru ca acul să devieze cu o diviziune pe o scară uniformă.
Sensibilitatea unui apar at de măsurat este determinată de sensibilităţile elementelor
componente şi de modul în care aceatea se combină în cadrul schemei structurale. Unul dintre
avantajele elementelor cu caracteristici liniare este acela că sensibilitatea totală (intrare-ieşire) se
poate deduce uşor din sensibilităţile parţiale, care sunt constante în domeniul de funcţionare.
Considerând o structură în circuit deschis, care cuprinde mai multe elemente conectate în
serie, ca în figura 2.5, şi ale căror sensibilităţi sunt S1, S2,...., Sn sensibilitatea pe ansamblu S este
dată de produsul sensibilităţilor parţiale:
S  S1 , S 2 ,, Sn (2.96)
Elementele din figura 2.5 sunt unidirecţionale, mărimile intermediare acţionând numai în
sensul săgeţilor de la intrare către ieşire. O altă structură este cea în circuit închis, în care apare şi o
reacţie de la ieşire către intrare, aşa cum se arată în fig.2.6. Dependenţa intrare-ieşire este dată de
relaţia:
S1
Y X (2.97)
1  S1S2
De obicei, S1 , S 2  1 , astfel încât se poate scrie:
1
Y X (2.98)
S2
de unde se vede că sensibilitatea elementului de pe reacţie (factorul de reacţie) este determinantă în

stabilirea sensibilităţii pe ansamblu.
Fig.2.5 Structură de elemente liniare conectate în serie în circuit deschis
Fig.2.6 Structură de elemente liniare conectate în circuit închis
Structura din figura 2.5 corespunde aparatelor cu conversie directă (prin comparaţie
succesivă), iar cea din figura 2.6 aparatelor cu compensare, sau cu echilibrare (prin comparaţie
simultană).
Se observă din (2.96) că sensibilitatea totală la prima structură depinde de toate
sensi bilităţile parţiale şi orice a batere a uneia dintre acestea de la valoarea fixată (prin cali brare)
conform caracteristicii ideale se manifestă sub forma unei erori. Cea de a doua structură are
avantajul că sensibilitatea este condiţionată practic numai de precizia şi stabilitatea caracteristicii
unui singur element, cel de pe reacţie.
În cazul unor structuri mai complicate, care conţin elemente cu caracteristici neliniare,
determinarea
poate caracteristicii
fi soluţionată analiticstatice şi a sensibilităţii
prin eliminarea totale baza
variabilelor celor parţiale
intermediare, sau peestecale
maigrafică
dificilă.prin
Ea
prelucrarea curbelor respective.
Rezoluţia. Prin rezoluţie se înţelege cea mai mică variaţie a mărimii de măsurat, care poate
fi citită la ieşire pe dispozitivul de afişare al aparatului (la traductoare prin variaţia semnalului de
ieşire, care poate fi sesizată de dispozitivul de automatizare).
Termenul de rezoluţie (putere de rezoluţie) a fost adoptat prin analogie cu cel de putere de
separaţie utilizat pentru instrumentele optice, în sensul de capacitate a aparatului de a permite
distingerea unor valori cât mai apropiate ale mărimii de măsurat.
La aparatele analogice rezoluţia este, de obicei, valoarea măsurandului corespunzătoare unei
diviziuni pe scara aparatului (sau cel mult 1/2 diviziuni, presupunând că operatorul poate aprecia
corect fracţiunile de diviziune).
Rezultă că dintre două aparate indicatoare având acelaşi domeniu, cel a cărui scară are
numărul de diviziuni mai mare, acela are rezoluţia mai bună (se obţine prin extensia scării,
multiplicarea optică a deviaţiei etc).
Pentru aparatele funcţionând prin comparaţie simultană cu etalon variabil în trepte,
intervalul minim de variaţie a etalonului este cel care defineşte rezoluţia.
În cazul aparatelor de măsurat la care mărimea de ieşire variază în mod discret, rezoluţia este
determinată de intervalul de discretizare.
Pragul de sensibilitate, se defineşte cu cea mai mică valoare a măsurandului, care
determină o variaţie certă a mărimii de ieşire în condiţii normale de funcţionare a aparatului.
Pragul de sensibilitate este un indicator utilizat îndeosebi pentru măsurări de precizie ale
unor mărimi de valori reduse.
El este important întrucât condiţionează, pe de o parte, valoarea minimă care poate fi
măsurată, iar pe altă parte eroarea sistematică necontrolabilă şi prin ea precizia maximă a aparatului.
În afara rezoluţiei, principalii factori care determină pragul de sensibilitate sunt: fluctuaţiile datorate
per turbaţiilor interne şi externe (aşa-numitele zgomote) în circuitele electrice, frecările statice şi
jocurile în angrenajele pentru dispozitivele mecanice.
În cazuldeaparatelor
limită impusă zgomotul electrice
de agitaţieşi termică
electronice, pragul
şi care de sensibilitate
se numeşte nu poate
zgomot propriu. Lafiacesta
coborât sub
se mai
adaugă, în condiţii normale de funcţionare, zgomotul produs de fluctuaţiile menţionate denumit
zgomotul instrumental. Considerând ideal un aparat, la care zgomotul instrumental este nul, se
defineşte pentru aparatele reale aşa~numitul factor de zgomot F prin raportul între puterea totală de
zgomot şi puterea de zgomot propriu:
P  P  P 
F  zp zi  1  zi  (2.99)
Pzp  Pzp 
unde Pzp este puterea de zgomot propriu, iar P zi este puterea de zgomot instrumental.
Factorul de zgomot este o caracteristică însemnată pentru determinarea pragului de
sensibilitate la aparatele electrice, în sensul că el defineşte puterea minimă de măsurare necesară şi
din aceasta se pot deduce valorile de prag pentru tensiune sau pentru curent.
Semnificaţiile noţiunilor de sensibilitate, rezoluţie şi prag de sensibilitate pot fi acum mai
bine înţelese, dacă rezoluţia se priveşte ca o caracteristică de ieşire a aparatului, sensibilitatea ca o
caracteristică de transfer iar pragul de sensibilitate ca o caracteristică de intrare.
Calitatea aparatelor şi traductoarelor este cu atât mai bună, cu cât sensibilitatea este mai
mare, iar rezoluţia şi pragul de sensibilitate sunt mai reduse. În cazul traductoarelor, aceşti
indicatori de calitate trebuie să fie superiori celorlalte elemente ale sistemelor automate.
Un indicator important de calitate al aparatelor de măsurat, definit pe baza noţiunilor
referitoare la erorile de măsurare, dar şi în raport de caracteristica statică, este precizia (denumită şi
precizie instrumentală). Ea reprezintă calitatea aparatului de a permite obţinerea de rezultate cât
mai apropiate de valoarea reală a mărimii de măsurat.
În scopul unificării reprezentării cantitative a preciziei aparatelor de măsurat - indiferent de
modul în care este exprimată eroarea tolerată - se utilizează indicatorul denumit clasă de precizie.
Clasa de precizie la aparatele la care se normează eroarea relativă sau eroarea raportată are
semnificaţia erorii tolerate intrinseci (în condiţii de utilizare specificate). Ca urmare, clasa de
precizie este dată în procente, valorile sale (denumite uneori şi indice al clasei de precizie) uzuale
fiind: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 2,5; 5. Valorile mai mici sunt
specifice aparatelor de laborator pentru măsurări de înaltă precizie, cele mai mari. sunt
reprezentative pentru aparatele industriale de precizie mai redusă.
2.5.2 Caracteristicile dinamice . Indicatori de calitate pentru măsurări dinamice

Regimul dinamic al unui aparat de măsurat sau traductor corespunde funcţionării acestuia în
situaţia în care mărimea de măsurat şi ca urmare şi mărimea perceptibilă sau semnalul de ieşire
variază în timp.
Deducerea valorilor mărimii măsurate şi a legilor de variaţie în timp pe baza măsurătorilor în
regim dinamic necesită o bună cunoaştere a comportării dinamice a aparaturii utilizate, comportare
care ea însăşi se poate modifica în funcţie de forma şi viteza de variaţie a intrării.
Variaţiile mărimii de intrare nu pot fi urmărite instantaneu la ieşire. În general, datorită
inerţiei, care poate fi de natură mecanică, termică sau electromagnetică, a amortizărilor dependente
de viteza de variaţie, evoluţia în timp a intrării se transmite cu întârziere la ieşire şi uneori cu
deformaţii în raport cu caracteristica statică.
Comportarea dinamică prezintă interes în primul rând pentru aparatele specifice măsurărilor
dinamice, cum sunt înregistratoarele şi osciloscoapele, dar şi pentru traductoare, care în instalaţiile
automate se află în mod curent într-un astfel de regim. Totodată, regimul dinamic este important şi
pentru aparatele destinate măsurărilor statice, care necesită un timp de răspuns scurt, sau atunci
când acelaşi aparat este utilizat pentru măsurări ciclice ale mai multor măsuranzi (măsurări prin
multiplexare).
În automatică, problema dinamicii elementelor şi sistemelor constituie partea esenţială şi ea
este tratată pe larg în lucrările de specialitate. Traductoarele făcând parte dintre aceste elemente,
metodele de analiză sunt aceleaşi şi, dat fiind echivalenţa funcţională cu aparatele de măsurat, ele se
pot extinde şi asupraînacestora.
Ca urmare, cadrul prezentului paragraf se va face numai o succintă enumerare a
modalităţilor de analiză şi de caracterizare a regimului dinamic al aparaturii de măsurat, relevând
unele aspecte specifice.
Modul cel mai general pentru descrierea funcţionarii în regim dinamic constă în stabilirea
ecuaţiei diferenţiale:
f y n  t , y n 1 t ,, yt ; x m  t , x m1 t ,, x t   0 (2.100)
 j  i 
în care prin y t , x t  se înţeleg derivatele în raport cu timpul de ordinul j şi respectiv i ale
variabilelor dependente y(t) şi x(t), timpul t fiind variabila independentă. În plus, în ecuaţia (2.100)
mai intervin o serie de coeficienţi care pot fi constanţi, dacă nu apar modificări în tim p ale
elementelor componente (sunt invariante), sau pot fi şi ei funcţii de timp în cazul când au loc
asemenea modificări.
Pentru a obţine o caracterizare completă trebuie specificate şi condiţiile iniţiale la momentul
t0 - valorile mărimilor şi derivatelor cuprinse în (2.100) la acest moment.
Ecuaţia diferenţială (2.100).poate fi liniară sau neliniară. Liniarizarea ecuaţiei diferenţiale ce
descrie regimul dinamic are avantaja deosebite, întrucât numai în cazul unor ecuaţii diferenţiale
liniare se dispune de o metodologie generală şi unitară de analiză şi sinteză.
Ecuaţia diferenţială (2.100) sub forma liniară devine:
n m
 a i y i  t    b j x  j t 
i 0 j0
(2.101)
Coeficienţii ai şi b j s-au consider at constanţi, admiţând că ecuaţia (2.101) se referă la aparate
ale căror caracteristici nu variază în timp, în practică asemenea variaţii de regulă nefiind de dorit.
Pentru orice element fizic realizabil n > m şi astfel n determină ordinul ecuaţiei diferenţiale. Atât
valorile coeficienţilor cât şi ordinul ecuaţiei diferenţiale se pot deduce pe cale teoretică din legile
fizice pe care se bazează funcţionarea elementelor componente ale aparatului, dar mai ales prin
metode experimentale.
Soluţia ecuaţiei (2.101), în condiţiile iniţiale date, exprimă dependenţa variaţiilor în timp ale
mărimii de ieşire de mărimea de intrare. Pentru a obţine o formă generală a acestei soluţii este
important ca variaţiile în timp ale mărimii de intrare să fie exprimate cu un grad de generalitate
ridicat. De obicei, în acest scop se folosesc aşa-numitele funcţii standard, care pot fi polinoame în t,
sume de exponenţiale în t, funcţii armonice de argument t.
Se va alege, pentru exemplificarea care urmează, reprezentarea intrării sub forma:
N
x t     k t k (2.102)
k 0
în care factorii  k sunt constanţi.

În vederea comodităţii calculelor se va scrie:
N
x t     k k !x k t  ((2.103)
k 0
t k
unde x k t   . În acest caz, condiţiile iniţiale, la t = 0, în intrare sunt nule.
k !
Se va calcula soluţia pentru ter menul x k t  şi apoi prin însumare se va generaliza.
Aplicând metoda calculului operaţional bazat pe transformarea Laplace ecuaţiei (2.101), în

condiţiile menţionate privind intrarea şi condiţiile iniţiale, se obţine:
n  i 1  m j 1
 a
 i
i 0 
s i
y s   a i

s q i q 1
y  0    b js s k 1 (2.104)
q 0  j 0
Din relaţia precedentă se poate explicita Y(s):

n  i1 q iq 1  m
a s y 0 j
i  0 i q 0 j0 b js
Ys    n   
n
(2.105)
 a is
i 0
i
s  a is
k 1
i 0
i
Introducând notaţiile:
n n  i 1  m
 a i s i  Ps,  a i  s q y i q1 0  As,  b s j
j
 R s  (2.106)
i 0 i 0  q 0  j0
relaţia (2.105) devine:
As  R s 
Ys    (2.107)
Ps  s k 1Ps
Pentru a putea reveni în domeniul timpului, trebuie cunoscuţi polii lui Y(s), respectiv
rădăcinile ecuaţiei P(s) = 0. Polii respectivi pot fi reali sau complecsi, simpli sau multipli. Pentru o
exprimare mai uşoară, se va admite că sunt numai poli simpli p i , i  1,, n şi cu R e  p i   0 , adică
situaţi în semiplanul din stânga al planului complex s    i . Ultima ipoteză corespunde
proprietăţii de stabilitate, proprietatea satisfăcută de către aparatele de măsurat.
Cel de al doilea termen din (2.107) se poate transforma în:
k 1
R s  E r
k 1
 
s Ps r 1 s r
 Qs  (2.108)
R s 
din care, notând  Hs  , rezultă:
Ps 
Hs   E1s k  E 2s k 1    E k 1  s k 1Qs  (2.109)
Factorii
precedente şi se E
1, E2, ..., Ek*1 se determină prin derivări succesive în raport cu s ale relaţiei
obţine:
H 2  0
H  k 
H0  E k  1 ; H 1 0  E k ;  E k 1 ; ;  E1 (2.110)
2! k !
R s 
iar restul Q(s) se pune sub forma Qs   k , cu grad R k < grad P.
Ps 
Cu precizările de mai sus, ieşirea y(t) a unui aparat caracterizat dinamic prin (2.101), la
intrarea căruia se aplică xk (t), va fi:
A p i  pi t n R k  p i  pi t k H k  j 0  t j
n
y t    ` e  ` e  (2.111)
i 1 P  p i  i 1 P  p i  j0 k  j! j!
Pentru orice tip de intrare care poate fi pusă sub forma sumei (2.103) se obţine soluţia
generală:
N
A p i  p t n 
n
 k k !R k  p i  N k
k !
yt    ` e 
i k  0
`
e p t
i
   k  H k  j 0  t j (2.112)
i 1 P  p i  i 0 P  p i  k 0 j0 k  j! j!
În relaţia (2.111) se pot distinge trei componente ale mărimii de ieşire adică:
yt   y tl t   y tf t   y sf t  (2.113)
în care:
A p i  p t
n
y tl t    `
e i
(2.114)
i1 P  p i 
este componenta tranzitorie liberă care nu depinde de intrare. Ea depinde atât de dinamica
aparatului cât şi de condiţiile iniţiale nenule de la ieşire, aşa cum se poate vedea din (2.106) şi
datorită condiţiei de stabilitate R e  p i   0,  i  1,2,, n, y tl  0 pentru t   ;
N
 k k !R k  p i 
n
y tf t     k 1
` e pi t (2.115)
i 1 P  p i 
este componenta tranzitorie forţată care depinde atât de dinamica aparatului cât şi de intrare;
întrucât şi aceasta conţine factori e pi t , are acelaşi caracter tranzitoriu ca ytl;
N k
y sf t     k  C jk H k  j 0t j (2.116)
k  0 j0
este componenta forţată în regim stabilizat sau permanent, în care se observă regăsirea
componentelor de forma  k t k ale intrării. Factorii C jk H k  j 0 sunt de natura unor sensibilităţi.
Relaţia (2.111) evidenţiază că regimul dinamic comportă o parte tranzitorie şi alta
permanentă (stabilizată). Aparatul de măsurat sau traductorul ideal din punctul de vedere al
comportării
s-ar regăsi ladinamice ar fi acela
ieşire variaţiile la care
intrării componentele
atenuate tranzitorii
sau amplificate nu ar exista
rezonabil şi deci,
cu nişte factoriinstantaneu,
constanţi.
Aşa cum a rezultat din consideraţiile fizice menţionate la început şi cum se poate constata din
relaţiile precedente, această situaţie ideală nu se poate întâlni în practică. Componentele tranzitorii
şi atenuările sau amplificările diferite ale componentelor intrării determină abateri însemnate de la
compor tarea dinamicaă ideală, chiar şi în cazul sistemelor liniare (ele însele modele idealizate).
În acest context, problema care se pune este aceea că pe baza analizei comportării dinamice
reale să se găsească mijloace de caracterizare şi de apreciere în ce măsură sunt satisfăcute cerinţele
de utilizare.
Cunoscând soluţia ecuaţiei diferenţiale care descrie dinamica aparatului, este evident că
acesta este complet caracterizat. Această soluţie, conform cu (2.111), este destul de complicată şi în
activităţile practice sunt de dorit indicatori mai simpli, exprimabili sub forma unor valori limită sau
amai
unor grafice
simple, care
cum permit
sunt: aprecieri
condiţiile şi comparaţii
iniţiale rapide.
nule şi intrări În acest
standard sens se
impuls sauadoptă ipoteze unificatoare
treaptă.
În condiţiile iniţiale nule şi intrare impuls Dirac t  pentru care L  t   1 , din (2.107) şi
notaţiile ulterioare, se găseşte:
R s 
Ys    Hs  (2.117)
Ps 
Dacă se aplică transformarea Laplace în condiţiile iniţiale nule ecuaţiei diferenţiale (2.101)
se obţine:
m
 b s
j0
j
j
Ys   n
X s  (2.118)
i
i
a s
i 0
Cum în cazul relaţiei (2.117) intrarea a fost astfel încât X(s) = 1, rezultă:
m
 b s
j0
j
j
Hs   n
(2.119)
a s
i 0
i
i
care poartă denumirea de funcţie de transfer şi din punct de vedere fizic poate fi interpretată ca
răspuns la intrare impuls.
Funcţia de transfer caracterizează tot atât de bine dinamica unui element liniar ca şi ecuaţia
diferenţială. Ea are avantajul formei algebrice şi al independenţei de intrare, astfel că se poate
exprima sub o formă sintetică răspunsul la orice intrare:
Ys   Hs X s  (2.120)
De asemenea, în variabila s se poate opera uşor cu impulsuri Dirac, care reprezintă distribuţii
(spre deosebire de dificultăţile în domeniul timpului care apar datorită imposibilităţii exprimării
derivatelor acestora).
Mai mult decât atât, unele aprecieri asupra regimului dinamic se pot face direct, din simpla
inspecţie a funcţiei de transfer, atunci când aceasta este pusă sub formă factorizată:
l p
b m  s  z i  s   zi 2  2zi 
i 1 i 1
Hs   q r
(2.121)
a n  s  p j  s   pj 2   pj2 
j1 j1
în care 1 + p = m şi q + r = n.
Într-adevăr, prezenţa numai a polilor reali în semiplanul stâng p i  0 indică un regim
tranzitoriu aperiodic amortizat, pe când polii complecsi cu partea reală  pi  0 arată un regim
tranzitoriu oscilatoriu amortizat.
O importanţă deosebită a funcţiei de transfer rezidă în faptul că ea permite o legătură între
analiza teoretică a regimului dinamic cu determinările experimentale. Există astfel două
metodologii de interpretare a caracteristicilor experimentale prin prisma semnificaţiei funcţiei de
transfer:
 în domeniul timpului pe baza răspunsului la funcţie impuls sau treaptă;
 în domeniul frecvenţei, pe baza răspunsului permanent armonic (la intrare sinusoidală).
Prima metodologie se bazează pe relaţia care stabileşte legătura între valorile mărimilor de
intrare şi de ieşire prin integrala de convoluţie:
t
yt    h t     x d (2.122)
0
unde h(t) este funcţia pondere.
Din (2.122), alegând mărimea de intrare de tipul impuls se poate explicita direct funcţia
pondere h(t). Prin prelucrarea datelor experimentale se poate găsi o expresie analitică aproximativă
pentru funcţia pondere sub una din formele standard menţionate pentru x(t), din car e prin aplicarea
transformării Laplace rezultă direct H(s). Deoarece realizarea experimentală a unor semnale care să
aproximeze impulsul Dirac, precum şi prelucrarea şi interpretarea rezultatelor sunt legate de
dificultăţi, se preferă o mărime de intrare cu variaţie treaptă. Răspunsul la treapta unitate poartă
denumirea de funcţie indicială şi ea permite descrierea regimului dinamic de o manieră similară cu
funcţia pondere. De altfel, ţinând seama de relaţia care există între impuls şi treaptă relaţia între
funcţia pondere h(t) şi cea indiciala k(t) este de forma:
t
k t    h  d (2.123)
0
Cea de a doua metodologie de exprimare a caracteristicii dinamice se obţine din ceea ce se
numeşte răspunsul la frecvenţă. În acest caz, se aplică la intrare o mărime sinusoidală
x t   X sin t de amplitudine X constantă şi frecvenţa f  2 variabilă. Mărimea de ieşire în

regim stabilizat, datorită liniarităţii, va conserva frecvenţa, având însă amplitudinea şi faza variabile
cu aceasta:
yt   Ysint   (2.124)
Sub formă complexă relaţia (2.124) devine:
Y j  Ye j  (2.125)
Având în vedere legătura care se poate face între transformarea Laplace şi transformarea
Fourier, din relaţiile (2.120) şi (2.125) se deduce:
Y j Y j

H j   e  He j   (2.126)
X j X
în care X este constant.
Valorile modulului H pentru 0     reprezintă caracteristica amplitudine - pulsaţie
(frecvenţă), iar cele ale fazei  , caracteristica fază - pulsaţie. Aceste două caracteristici ridicate
experimental, datorită legăturii între relaţiile (2.125) şi (2.120), permit de asemenea să se determine
funcţia de transfer corespunzătoare.
Pentru a ilustra posibilităţile de exprimare a caracteristicilor dinamice liniare, fie sub forma
analitică, prin ecuaţii diferenţiale sau funcţii de transfer, fie sub forma grafică prin funcţii indiciale
sau caracteristici de frecvenţă, în tabelul 2.3 sunt prezentate aceste caracteristici pentru elementele
liniare cele mai simple.
Multe dintre aparatele de măsurat şi traductoarele uzuale admit ca modele pentru regimul
dinamic cele corespunzătoare elementelor de întârziere de ordinul I şi de ordinul II.
Ordinul funcţiilor de transfer şi respectiv al ecuaţiilor diferenţiale este determinat de
numărul de elemente acumulatoare de energie existente în structura aparatului considerat. De
obicei, la structuri simple apar unul sau două astfel de elemente acumulatoare, de natură mecanică,
termică sau electromagnetică, ceea ce conduce la caracteristici dinamice de tipul celor cuprinse în
tabelul 2.3.
Exista desigur şi aparate cu caracteristici dinamice cores punzătoare unor ecuaţii diferenţiale
liniare de ordin superior. Ele pot fi uşor construite pe baza acestor caracteristici elementare, ţinând
seama că orice funcţie de transfer de ordin superior se poate deduce din combinaţii ale elementelor
menţionate, aşa cum rezultă din (2.121).
În plus, mai pot interveni în aceste combinaţii elemente, de tip derivativ sau integrator,
corespunzând unor funcţii de transfer având zerouri, respectiv poli, în origine.
Uneori pot apărea şi elemente aşa-nurnite, „cu timp mort”, întârzieri pure determinate de
fenomene de propagare sau de transport, care conduc la apariţia în funcţie de transfer a unor factori
de forma e  s , unde  este constanta ce caracterizează timpul mort.
Exemplificarea caracteristicilor din tabelul 2.3 se va face considerând un aparat electric de
măsurat şi un traductor de temperatură.
Regimul dinamic al unui aparat de măsurat magnetoelectric este descris de ecuaţia
diferenţială:
d 2  t  d
J 2
 A  Dt    0it 
dt dt
unde  reprezintă deviaţia acului indicator, „i” curentul care trece prin aparat, J este momentul de
inerţie polar al echipajului mobil, A este coeficientul de amortizare proporţională cu viteza, D este
coeficientul de elasticitate al resoartelor care dau cuplul rezistent, 0 este fluxul dat de magnetul
permanent.
Considerând curentul i(t) ca intrare şi deviaţia t  ca ieşire se poate deduce o funcţie de
transfer de forma celei date în tabelul 2.3 pentru elementul de întârziere de ordinul II oscilatoriu
amortizat, în care:
 2n  D ; 2  A ; K  0
J n D D
A D
Se deduce uşor că factorul de amortizare este   şi pulsaţia naturală n  .
2 DJ J
Valorile lor deduse din parametrii constructivi ai aparatului sunt determinante pentru caracterizarea
regimului dinamic (după cum factorul de proporţionalitate K este esenţial pentru regimul static).
Pentru ca regimul să fie oscilatoriu amortizat, trebuie ca 0    1 . Dacă   1 se obţine regimul
amortizat critic, iar   1 conduce la regimul supraamortizat, ambele fiind aperiodice.
CARACTERISTICILE DINAMICE TIPICE ALE UNOR APARATE DE MĂSURAT

SAU ELEMENTE COMPONENTE ALE ACESTORA
Tabelul 2.3
Pentru traductoare apar caracteristici mai variate, atât de ordinul I cât şi de ordinul II.
Variaţia în timp a tensiunii electromotoare „e” dată de un termocuplu prevăzut cu teaca de
protecţie la introducerea sa într-un mediu cu temperatura  (faţă de exterior), neglijând energia
termică înmagazinată în elementul sensibil propriu-zis, se exprimă prin:
mc det 
  et   K
TC 
S dt
unde „m” este masa învelişului, „S” este suprafaţa acestuia prin car e se transmite căldura, „c” este
căldura specifică, „” coeficientul, de transmisie a căldurii şi K TC sensibilitatea termocuplului. Se
vede că în acest caz regimul dinamic este cel corespunzător elementului de întârziere de ordinul 1
mc
din tabelul 2.3 şi el poate fi caracterizat prin constanta de timp T  .
Cunoscând ecuaţiile diferenţiale se pot obţine soluţiile pentruSdiverse variaţii ale intrării, sau
se pot determina funcţiile de transfer, ceea ce pentru cazurile simple considerate este relativ uşor.
Trebuie remarcat însă că dacă structura ecuaţiilor diferenţiale poate fi în principiu dedusă din
consideraţii fizice - bilanţuri de energie sau de material - valorile concrete ale coeficienţilor sunt
mult mai greu de dedus, ele necesitând la rândul lor măsurări suplimentare, uneori extrem de
dificile.
Ca urmare, în practică sunt de preferat caracteristicile experimentale a căror legătură cu cele
analitice este cunoscută. În domeniul timpului, caracteristica utilizată este funcţia indicială.
Funcţia indicială este importantă şi pentru măsurările statice, întrucât şi în cazul acestor
măsurări apar regimuri tranzitorii, chiar dacă regimurile permanente conduc la valori constante.
Regimul tranzitoriu în cazul măsurărilor statice corespunde trecerii de la starea iniţială de
repaus
mărimii(înde absenţa
măsurat.intrării)
Aplicareala la
o intrare
nouă stare de echilibru
a mărimii static,
statice de ca urmare
valoare a aplicării
constantă la intrare
este echivalentă uneia
funcţii treaptă, astfel că ieşirea este de natura unei funcţii indiciale.
Funcţia indicială constituie astfel o modalitate de caracterizare a dinamicii cu largă
aplicabilitate.
În figura 2.7 s-a trasat funcţia indicială a unui element de întârziere de ordinul II, oscilatoriu
amortizat, pe al cărei grafic s-au pus în evidenţă o serie de mărimi ce pot servi drept indicatori de
perf ormanţă ai comportării dinamice a aparatelor de măsurat şi traductoarelor.
Cu referire la graficul din figura 2.7 se defineşte eroarea sau abaterea dinamică  D ca
diferenţa între valoarea curentă y(t) a ieşirii şi valoarea la care aceasta se stabilizează ys:
 D t   y t   y s (2.127)
unde ys = K, intrarea fiind treaptă unitate.
Fig.2.7 Funcţia indicială a unui element de întârziere

de ordinul II oscilatoriu amortizat
Se vede că eroarea dinamică scade în valoare absolută cu timpul, ea tinzând să se anuleze.

Din punct de vedere teoretic, conform soluţiei ecuaţiei, durata de stabilizare este infinită. În practică
se consideră eroarea dinamică neglijabilă, atunci când ea se micşorează la o valoare exprimată
printr-un anumit procent din y s şi pe care nu o mai depăşeşte ulterior. Pe această bază se defineşte
timpul de stabilizare sau timpul de răspuns ts al aparatului ca fiind durata în care eroarea dinamică
se încadrează în banda de stabilizare specificată Bs:
 D t   Bs ,  t  t s (2.128)
Pentru specificarea lui Bs nu există un consens. În cazul aparatelor de măsurat uzuale se ia

adeseori 2  5% din valoarea lui ys, iar pentru aparatele de precizie şi rezoluţie ridicată se poate
merge până la 0,01%. Un criteriu general pentru delimitarea lui t s se poate considera
 D t   x ad  t  t s . Timpul de răspuns t s pentru Bs dat este determinat de parametrii  şi n ,
în funcţie de care se exprimă prin relaţia:
1 Bs 1   2
ts   ln (2.129)
 n y s
Dacă regimul dinamic corespunde unui element de întârziere de ordinul I, definirea erorii
dinamice şi a timpului de răspuns este aceeaşi, cu deosebirea că t s se exprimă în funcţie de constanta
de timp T sub formă:
y
t s  T ln s (2.130)
Bs
Timpul de stabilizare ts constituie o măsură a vitezei de răspuns a aparatului; cu cât t s este
mai mic, cu atât aparatul respectiv este mai rapid. Uneori, pentru a caracteriza rapiditatea, se
foloseşte timpul de creştere tc dat de intervalul între momentul în care y(t) trece de la valoarea de
10% din ys la valoarea de 90% din y s, (în cursul primei perioade pentru regimul oscilatoriu
amortizat).
forma: Alteori, pentru aprecierea duratei regimului tranzitoriu se utilizează indicatori integrali de
1 
A1  0  D t  dt
ys
Integrala precedentă exprimă aria cuprinsă între curba erorii dinamice  D t  şi axa abciselor.
Introducerea erorii dinamice în modul este necesar ă pentru a evita compensările posibile la regimul
oscilatoriu, unde apar arii pozitive şi negative în raport de semnul erorii  D t  . Cu cât A1 are valori
mai reduse, cu atât regimul tranzitoriu este mai scurt.
Pornind de la expresiile soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale, se pot stabili relaţii teoretice între tc
şi ts, ceea ce arată că sunt indicatori echivalenţi. În general, relaţia între tc şi parametrii , n sau T
este mai complicată şi se preferă să se specifice ts, timpul de creştere intervenind numai atunci când
este necesar să se cunoască viteza de variaţie admisă, a mărimii de ieşire.
Intervalul dintre două maxime succesive defineşte pulsaţia oscilaţiilor  , aşa cum rezultă şi
din figura 2.7. Pulsaţia  este caracteristică numai regimului oscilatoriu amortizat şi ea depinde de
pulsaţia naturală  n şi de  conform relaţiei:
   n 1   2 (2.131)
Eroarea dinamică pentru regimul oscilatoriu amortizat ia atât valori pozitive, cât şi negative,
pe când pentru regimurile aperiodice, eroarea dinamică este numai negativă. Faptul că eroarea
dinamică ia valori pozitive, face ca valoarea instantanee a ieşirii să depăşească pe cea stabilizată şi
chiar să iasă din domeniu, dacă măsurările se fac în apropiere de limita superioară. Este important
să se evalueze aceste depăşiri pentru a evita solicitări nepermise ale aparatelor. În acest scop se
defineşte supracreşterea  , care reprezintă eroarea dinamică ce corespunde primului maxim al
ieşirii y(t). De obicei, se exprimă în fracţiuni sau în procente din ys:
y y
  max s 100 % (2.132)
ys
Supracreşterea  depinde numai de factorul de amortizare. Ţinând seama de expresia
funcţiei indiciale din tabelul 2.3 şi de (2.132) rezultă:


1  2
  100e % (2.133)
astfel încât, prin specificarea supracreşterii este determinat şi factorul de amortizare  şi invers.
Pentru a exprima gradul de amortizare se mai utilizează aşa-numitul decrement logaritmic,

definit prin logaritmul natural al raportului erorilor dinamice corespunzătoare la două maxime
succesive. Folosind notaţiile din figura 2.7, aceasta înseamnă:
yt 
  ln 1
y t 3 
Relaţia între  şi  este:
  12 2
Pe baza unora dintre indicatorii prezentaţi se pot face aprecieri asupra timpului de măsurare
la măsurările statice, dedus în funcţie de timpul de răspuns t s. De asemenea, pentru măsurările
repetate, ciclice sau la cerere se poate stabili timpul de repetiţie sau cadenţa de măsurare.
Pe de altă parte, viteza de răspuns permite să se precizeze viteza maximă de variaţie a
mărimii ce poate fi măsurată cu aparatul considerat. Pentru aprecieri din acest punct de vedere apare
mai avantajos să se întrebuinţeze caracteristicile de frecvenţă, întrucât este cunoscut că viteza de
variaţie a unei mărimi este determinată de spectrul său de frecvenţe.
După cum se vede pe caracteristicile amplitudine-frecvenţă din tabelul 2.3, de regulă
aparatele de măsurat şi traductoarele au caracteristici de filtru trece- jos, adică ele lasă să trecă şi
eventual amplifică frecvenţele joase şi le atenuează pe cele înalte. De asemenea, defazajele
(respectiv întârzierile) cresc cu frecvenţa. Ca urmare, apare necesitatea de a stabili un domeniu de
frecvenţe în cadrul căruia atenuarea nu depăşeşte o anumită limită admisă. Acest domeniu se
defineşte prin lărgimea de bandă sau banda de trecere, care la elementele cu caracter istică trece-jos
se exprimă prin valoarea pulsaţiei B , pentru care modulul H nu scade la o valoare mai mică de
1
din aceea corespunzatoar e pulsaţiei   0 , adică:
2
1
HB   H0  (2.134)
2
Relaţia (2.134) se mai exprimă sub forma logaritmică:
HB 
20 lg  3 dB
H0 
Lărgimea de bandă pentru elementul de ordinul II oscilatoriu amortizat este determinată atât
de pulsaţia naturală, cât şi de factorul de amortizare. Se demonstrează că:
 B  n 1  2 2  2  4 2  4 4 (2.135)
1
Pentru elementul de întârziere de ordinul I, B  .
T
Lărgimea de bandă trebuie aleasă în raport de frecvenţa maximă din spectrul de frecvenţe al
mărimii de măsurat.
Pe caracteristica amplitudine- pulsaţie a elementului oscilatoriu amortizat din tabelul 2.3 se
vede că, spre deosebire de cele aperiodice, valoarea maximă a amplitudinii nu se află la   0 , ci la
o pulsaţie  numită pulsaţie de rezonanţă. Valoarea sa este dată de relaţia:
r
r  n 1  2 2 (2.136)
Prezenţa vârfului de rezonanţă pe caracteristica amplitudine- pulsaţie arată că anumite
frecvenţe ale mărimii de intrare sunt favorizate (amplificate), ceea ce în anumite cazuri este
deosebit de util în operaţiile de măsurare. Vârful de rezonanţă pe curba amplitudine- pulsaţie are o
semnificaţie similară cu a supracreşterii pe funcţia indicială, ambele punând în evidenţă
caracteristica de element oscilatoriu amortizat.
Toate formele de exprimare a caracteristicilor dinamice care au fost expuse, presupun că
mărimile de intrare şi de ieşire sunt funcţii continue de timp. Există însă diverse categorii de aparate
de măsurat şi traductoare, care operează cu mărimi eşantionate. În aceste cazuri se trece la
reprezentarea sub formă discretă a caracteristicilor dinamice, ecuaţiile diferenţiale se transformă în

ecuaţii cu diferenţe finite, iar funcţiile de transfer în variabila s în funcţii de transfer eşantionate, în
care intervine variabila complexă z  e Ts , unde T este perioada de eşantionare.
De asemenea trebuie observat că relaţiile prezentate sunt aplicabile aparatelor şi
traductoarelor destinate măsurărilor directe. În cazul măsurărilor indirecte s-a văzut că funcţionarea
aparatului este determinată de mai multe mărimi de intrare Dacă se poate admite că relaţiile de
dependentă sunt liniare, problema se rezolvă în acelaşi mod, aplicând principiul suprapunerii
efectelor , adică se determină succesiv componentele ieşirii generate de acţiunea unei singure intrări,
celelalte fiind zero şi apoi se însumează componentele respective. Un astfel de aparat reprezintă
ceea ce numeşte în automatică un sistem cu legături multiple.
Pentru caracterizarea dinamicii elementelor cu legături multiple apare avantajoasă utilizarea
ecuaţiilor de stare, acestea permiţând exprimarea directă sub o formă explicită a mărimii (sau a
mărimilor) de ieşire în funcţie de variabilele de stare.
Noţiunea de variabilă de stare a fost introdusă ca urmare a faptului că starea unui sistem
dinamic de ordinul „n”poate fi descrisă pentru orice moment „t” de un ansamblu de „n” mărimi
u 1 t , u 2 t ,, u n t  . Aceste mărimi sunt denumite variabile de stare şi ele constituie componentele
unui vector coloană u(t) denumit vectorul de stare al sistemului. Proprietatea esenţială a variabilelor
de stare constă în aceea că legătura între evoluţia în timp a sistemului şi acesta se bazează pe o
relaţie deosebit de simplă şi anume: derivata vectorului de stare în raport; cu timpul u(t) este
dependentă numai de starea curentă u(t) şi de valorile curente ale celor „k ” intrări, care se dispun tot
într-un vector coloană x(t), vectorul de intrare. Informaţia cu privire la stările anterioare precum şi
la valorile anterioare ale intr ărilor nu mai interesează, fiind inclusă în starea curentă u(t ).
Considerând deci aparatul de măsurat cu mai multe intrări ca un sistem dinamic cu legă turi
multiple, consideraţiile de mai sus se aplică întocmai şi, pentru ipoteza admisă de liniaritate şi
invariantă în timp a caracteristicilor, ecuaţiile de stare sunt de forma:
u t   Aut   Bxt ,
(2.137)
yt   c T u t 
în care A este o matrice pătratică n x n denumită matricea sistemului, B este o matrice n x k
denumită matricea de intrare, iar c este, în cazul unei singure ieşiri y(t) scalare, un vector coloană cu
„n” componente.
Mărimea de ieşire y(t) dedusă din rezolvarea sistemului (2.133), pentru condiţiile iniţiale
date la t0, se exprimă prin:
yt   c T t  t 0 u t 0   t t  Bxd
t
(2.138)
 0 
unde t  t 0   e A t  t 0  este matricea de tranziţie a stărilor (sau fundamentală).
Ecuaţiile (2.137) şi (2.138) sunt date sub formă continuă, dar ele se pot pune şi sub formă
discretă pentru cazurile în care intervin mărimi eşantionate.
Pentru aparatele de măsurat şi traductoarele din această categorie, exprimarea de
caracteristici şi indicatori de calitate ai regimului dinamic se efectuează similar ca în cazul
aparatelor pentru măsurări directe. Fiind mai multe căi de transfer intrare-ieşire, de regulă
decuplate, se caracterizează dinamica fiecăreia dintre acestea şi în final se iau în considerare
indicatorii cei mai defavorabili. De multe ori se pune problema realizării aceleiaşi dinamici pe toate
căile de transfer. În acest caz, aspectele constructive devin mai complicate, necesitând introducerea
intenţionată a unor întârzieri pe căile de transfer mai rapide.
2.5.3 Caracteristici energetice

Orice operaţie de măsurare implică un consum energetic. Transformările pe care le suferă
mărimea de măsurat pentru a apărea sub forma de mărime perceptibilă sau de semnal unificat sunt
şi transformări energetice (semnalul unificat însuşi trebuie să aibă asociată o putere pentru a putea fi
aplicat dispozitivelor de automatizare).
Puterea, prin integrarea căreia rezultă consumul energetic, este preluată total sau parţial de la
mărimile de măsurat, dacă acestea sunt mărimi active, sau provine de la o sursă de energie auxiliară
atunci când se măsoară mărimi pasive. Efectele consumului energetic asupra calităţii măsurării sunt
diferite în cele două cazuri menţionate.
În primul caz al măsurării mărimilor active, pentru a preciza mai bine problema energiei
care intervine în procesul de măsurare, se ia exemplul din figura 2.8, referitor la măsurarea unei
tensiuni electromotoare continue E a unei surse având rezistenţa R s cu un voltmetru a cărui
rezistenţă este R m.
Fig.2.8 Schema măsurării unei tensiuni electromotoare cu voltmetru
În circuitul astfel format, va circula un curent I care, în ipoteza că se neglijează rezistenţa

firelor de legătură, R L, este:
E
I (2.139)
R s  R m
Puterea electrică generată de sursă P, în cea mai mare parte consumată de voltmetru pentru a
indica valoarea măsurată, va fi:
E2
P  EI  (2.140)
R s  R m
Valoarea tensiunii indicată de aparat U este afectată de o eroare sistematică de metodă:
m
U  E  R s I  R R
 R E  E (2.141)
s m
Din analiza factorilor care intervin în expresia puterii, se constată că, în afară de valoarea E a
mărimii de măsurat, ea depinde de rezistenţa totală R s  R m . Rezistenţa proprie a voltmetrului R m
reprezintă deci caracteristica energetică a aparatului. Admiţând aproximarea R s  R m  R m
(deoarece din condiţia de obţinere a unei erori sistematice cât mai reduse R m  R s ), rezultă
E / I  R m .
Generalizând, se deduce că oricărei mărimi X supusă măsurării i se poate asocia o altă
mărime J, astfel ca produsul XJ să reprezinte o putere. Atunci raportul lor va fi de natura unei
impedanţe, denumită şi impedanţă generalizată sau metrologică, întrucât depinde în principal de
metoda şi aparatura de măsurare utilizată:
X
 Zs  Zm  Zm (2.142)
J
Zs şi Zm având aceleaşi semnificaţii ca în (2.139).
Puterea rezultată se exprimă cu ajutorul impedanţei metrologice prin relaţie:
X2 X2
P  XJ   (2.143)
Zs  Z m Z m
Se vede din (2.143) că este de dorit ca impedanţa Zm să fie cât mai mare pentru ca puterea
solicitată de aparat de la obiectul măsurării să fie cât mai redusă şi prin aceasta să influenţeze cât
mai puţin asupr a valorii reale X. Într-adevăr , generalizând (2.141) se găseşte că valoarea indicată de
aparat V are expresia:
Zm
V X (2.144)
Zs  Z m
şi eroarea generată de consumul de putere este:
Zs
X  V  X   X (2.145)
s m
Impedanţa Zm defineşte astfel eroareaZ de Zinteracţiune a unui aparat de măsurat, ceea ce
înseamnă calitatea sa de a influenţa cât mai puţin asupra mărimii de măsurat (această calitate se mai
numeşte şi fineţe).
Obţinerea unei impedanţe mari Zm constituie o preocupare permanentă în construcţia de
aparate. Având în vedere că dimensiunile şi masa elementelor sensibile sunt cele care determină în
mare măsură impedanţa Zm, se caută soluţii care să le reducă la valori minime. Creşterea fineţii,
reducerea consumului energetic, precum şi posibilitatea de a efectua măsurări locale (pe zone
restrânse în câmpul de măsurat) reprezintă raţiunile care stau la baza actualei tendinţe de
miniaturizare a elementelor sensibile.
Pentru a exemplifica noţiunea de impedanţă generalizată, în tabelul 2.4 sunt prezentate
câteva mărimi X şi cele asociate J, din produsul cărora rezultă puterea, precum şi expresiile
dimensionale ale impedanţelor corespunzătoare.
EXEMPLE DE MĂRIMI ŞI IMPEDANŢE GENERALIZATE
Tabelul 2.4
Dimensiunile impedanţei
Mărimea de măsurat X şi unitatea Mărimea asociată J şi unitatea
generalizate Zm
Tensiune V Curent A V/A
Forţă N Viteza m/s Ns/m
Cuplu Nm Viteză unghiulară rd/s Nms/rd

Presiune N/m2 Debit m3/s Ns/m5
Impuls (forţă) Ns Acceleraţie m/s2 Ns2/m
Temperatură K Flux de căldură W K/W
Impedanţa generalizată este utilă nu numai pentru a evalua puterea absorbită şi efectele
acesteia asupra mărimii de măsurat, ci şi pentru elementele com ponente ale unui aparat sau
traductor, ea reflectând influenţa exercitată de un element asupr a celui precedent.
În practica utilizării şi construcţiei aparatelor de măsurat se pune adesea problema adaptării
impedanţei Zm în raport de aceea a sursei Zs, astfel încât consumul energetic şi eroarea respectivă să
se menţină în limite admise.
Presupunând că pentru măsurarea unei mărimi X se impune consumul de putere P,
cunoscând impedanţa Zs rezultă valoarea necesară pentru Zm, cât şi valoarea mărimii asociate J.
Dacă impedanţa Ẑ m a aparatului de care se dispune diferă de Zm, ea trebuie adaptată.
În cazul în care Ẑ m  Z m , aceasta are ca efect, conform cu (2.143), creşterea puterii P şi
respectiv a mărimii J peste limitele necesare. O primă posibilitate de adaptare ar fi aceea a
micşorării nivelului sau amplitudinii mărimii de măsurat X. În acest scop se intercalează la intrarea
aparatului (sau elementului considerat) un dispozitiv care determină reducerea mărimii X la

X
valoarea x̂  k  1 . Factorul K se alege astfel încât să fie asigurată puterea necesară aparatului:
K
X̂ 2 X2
P   XJ (2.146)
Ẑ m K 2 Ẑ m
Din relaţia precedentă se deduce:
Z m  Ẑ m K 2 şi Ĵ  X  KJ (2.147)
K Ẑ m
ceea ce arată o creştere a impedanţei aparatului „văzută” dinspre sursă cu factorul K şi, simultan cu
reducerea intrării la valoarea X̂ , o creştere a mărimii asociate Ĵ în aceeaşi proporţie. Dacă această
valoare nu depăşeşte limite admisibile impuse de alte considerente (constructive), problema
adaptării de impedanţă este rezolvată. Procedeul este denumit adaptare de amplitudine sau de nivel
şi el se realizează cu dispozitive pasive, care nu solicită putere de la surse externe. Consumul
energetic este preluat tot numai de la mărimea de măsurat, numai că dispozitivele respective permit
evitarea creşterii inadmisibile a acestui consum. Exemple de asemenea dispozitive sunt
transformatoarele de măsurare de tensiune, pârghiile pentru forţe şi deplasări, pistoanele cu secţiuni
diferite pentru presiuni şi deplasări etc.
redusă Procedeul de maifisus

şi nu mai poate nu poatesau,
micşorată fi aplicat în situaţiile
chiar dacă aceastaînarcare mărimea
fi posibil, X estecerută
puterea deja dedevaloare
aparat
depăşeşte pe cea care îi este asociată în mod natural. În astfel de situaţii, este necesar să se recurgă
la utilizarea unui amplificator de măsurare care funcţionează cu ajutorul unei surse de putere
exterior. Pe această cale, mărimea de măsurat nu trebuie să mai cedeze integral puterea necesară
aparatului, ci ea va furniza numai o putere foarte redusă pentru modularea, de regulă în amplitudine,
a unei mărimi furnizată de amplificatorul respectiv şi care are asociată o putere suficientă, preluată
de la sursa auxiliară. Ca exemplu, se poate menţiona amplificatorul electronic de tensiune, care
realizează funcţiunile menţionate prezentând o im pedanţă de intrare foarte mare Zi >> Zs şi în
acelaşi timp o impedanţă de ieşire redusă, îndeplinind condiţia Z e << Zm. Prin introducerea
amplificatorului este asigurată şi reducerea erorii X , în relaţia (2.145) intervenind Zi, în general
mult mai mare decât Zm.
Prin utilizarea amplificatorului, pe lângă adaptarea de nivel, se realizează şi o adaptare de
putere, ambele având ca rezultat adaptarea de impedanţă.
Adoptarea unei metode de zero constituie procedeul cel mai eficient pentru ca măsurarea să
se efectueze fără consum de putere de la obiectul măsurării, ceea ce este echivalent cu un aparat
având Z m   . Aparatul detector de zero, în timpul măsurării, după echilibrare, nu necesită consum
de putere în regim permanent. Practic, poate să existe o valoare foarte redusă a diferenţei între
mărimea de măsurat şi cea de comparaţie în limita pragului de sensibilitate a aparatului, care
determină insă un consum neglijabil. Pentru a constata cât de redus este acest consum, este suficient
să se observe că impedanţa reală a aparatului Ẑ m prin aplicarea acestei metode se transformă în
2
 X  Ẑ , unde X este diferenţa de echilibrare egală cu eroarea admisibilă.
Z m    m
 Alte
X  situaţii şi modalităţi de adaptare de impedanţă sunt tratate în lucrările de electrotehnică
şi electronică.
Problema consumului energetic se pune în mod diferit la măsurarea mărimilor pasive. În
aceste cazuri, însăşi metoda de măsurare impune utilizarea unei surse de energie auxiliară fără de
care mărimea respectivă nu poate fi pusă în evidenţă, de exemplu la măsurarea rezistenţelor, prin
metode de punte sau cu ohmetrul se face totdeauna alimentarea de la o sursă auxiliară. Puterea
preluată de la sursă este determinată, pe de o parte de necesitatea obţinerii unei mărimi electrice
active, tensiune sau curent, iar pe de altă parte, puterea respectivă trebuie să nu conducă la
modificări ale valorii măsurate.
Primul criteriu se exprimă, referitor la mărimea de excitaţie, la fel ca în cazul mărimilor

active.
Cel de al doilea criteriu, mai dificil de exprimat cantitativ, poate fi formulat în sensul că
mărimea de excitaţie trebuie să nu genereze erori de influenţă importante.
În afara aspectelor metrologice, consumurile energetice ale aparatelor de măsurat, îndeosebi
în aplicaţiile industriale în care la o singură uzină sau combinat pot fi de ordinul miilor sau zecilor
de mii de unităţi, reprezintă o problemă energetică în sine.
energieConsumurile
auxiliară suntenergetice,
specificatesub ambele
pentru aspecte,
fiecare aparatdesau
la traductor.
mărimea de măsurat
Pentru şi de la surse
caracterizarea de
puterii
solicitată de la măsurând este dată impedanţă de intrare, iar pentru sursa auxiliară se precizează
natura sa (c.c. sau c.a. de exemplu), valoarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent) şi puterea.
De asemenea, se menţionează şi limitele admisibile de variaţie ale parametrilor, în cadrul cărora
erorile provocate nu conduc la depăşirea erorii tolerate.
Pentru traductoare, odată cu specificarea semnalului unificat de ieşire, se precizează şi
impedanţa necesară a aparatului receptor, ceea ce înseamnă de fapt indicarea puterii asociată
semnalului respectiv.
2.5.4 Caracteristici constructive şi de exploatare

Calitatea efectivă a unui aparat de măsurat este determinată, în afara concepţiei privind
principiul de funcţionare, de modul în care este el realizat constructiv, iar menţinerea acestei calităţi
depinde de exploatarea şi întreţinerea sa raţională.
Unul dintre indicatorii de calitate, care ţine şi de concepţie, dar mai ales de construcţie , este
robusteţea.
În general, aparatele permit obţinerea unor rezultate corecte în anumite condiţii de
funcţionare relative la factorii de mediu, la condiţiile de alimentare, la limitele şi vitezele de variaţie
ale măsurandului etc. Cu cât condiţiile de funcţionare, raportate la performanţe, sunt mai severe, în
sensul că aparatul poate suporta acţiunea unor factori externi intenşi (rezistă la şocuri, vibraţii,
variaţii mari de temperatură, umiditate, presiune, agenţi nocivi), admite variaţii în limite largi ai
parametrilor surselor de alimentare, precum şi variaţii bruşte ale măsurandului, cu atât aparatul este
mai robust. Aparatele robuste se disting printr-o foarte bună stabilitate a caracteristicilor statice şi
dinamice.
Capacitatea de supraîncărcare, este proprietatea aparatului de a suporta valori ale mărimii
de măsurat care depăşesc limita superioară a domeniului, fără ca prin aceasta să rezulte modificări
ale caracteristicilor funcţionale (precizie, liniaritate, sensibilitate) sau deteriorări constructive.
Capacitatea de supraîncărcare se exprimă prin raportul între valoarea maximă nedistructibilă
şi limita superioară a domeniului. Prin valoare maximă nedistructibilă se înţelege valoarea
măsurandului din afara domeniului, care după ce îşi încetează acţiunea permite revenirea aparatului
la caracteristicile iniţiale.
Capacităţii de supraîncărcare i se asociază de regulă un timp, întrucât efectele distructive
depind şi de durata acţiunii exercitată de mărimea care depăşeşte domeniul. Astfel, uneori se
normează o capacitate de supraîncărcare pe timp scurt (şoc) şi o capacitate de supraîncărcare pe
timp mai lung (suprasarcină).
Robusteţea
traductoarele şi capacitatea
şi aparatele folosite în de supraîncărcare
aplicaţii industriale, prezintă importanţă
unde intervin frecventdeosebită pentru
condiţii grele de
funcţionare şi variaţii care pot ieşi din limitele admise. Ca urmare, se prevăd prin construcţie măsuri
de protejare împotriva acţiunilor mediului (agenţi fizici şi biologici), care constau în alegerea
adecvată a materialelor, carcase etanşe, antiex plozive, acoperiri de protecţie climatică sau
anticorozivă, suspensii elastice, compensări termice, membrane de separaţie, ecranări magnetice şi
electrice, utilizarea de circuite electrice cu siguranţă intrinsecă, sau prevederea de bariere de
siguranţă împotriva declanşării exploziilor, legarea la nulul rebelei sau la prizele de punere la
pământ etc. Pentru protejarea împotriva efectelor distructive ale supraîncărcării, se prevăd siguranţe
termice, relee de decuplare, supape de suprapresiune şi alte mijloace care sunt destinate în general
echipamentelor de automatizări industriale.
Pe aceeaşi linie a caracteristicilor legate în principal de aspectele constructive şi de
exploatare se înscrie şi fiabilitatea metrologică a aparatelor de măsurat şi traductoarelor .
În exploatare, apar situaţii în care informaţiile de măsurare furnizate de aparatele de măsurat
şi de traductoare sunt afectate de erori grosiere, sau intervin întreruperi ale funcţionării acestora.
Aceste situaţii în care apar abateri inadmisibile de la caracteristicile statice şi dinamice sunt
denumite defecte
precizie). Cauzelesau ieşiri dinsunt
defectelor funcţiune
extrem (la
de avariate
parateleşi de măsurat se numesc
imprevizibile, şi ieşiridefectelor
astfel apariţia din clasa are
de
caracterul de proces aleator şi caracterizarea se poate face numai în termeni de probabilitate.
În sensul cel mai larg, fiabilitatea metrologică se defineşte prin proprietatea că aparatul de
măsurat să funcţioneze în limitele parametrilor săi metrologici, adică fără defecte, un interval de
timp cât mai îndelungat.
Dacă unui aparat de măsurat i se pot preveni, depista şi înlătura defecţiunile se s pune că
acesta are proprietatea de reparabilitate. Proprietatea ca după efectuarea reparaţiilor să-şi recapete
integral capacitatea de funcţionare se numeşte restabilire.
Intervalul de timp în care un aparat de măsurat îşi păstrează capacitatea de funcţionare în
limitele toleranţelor admise - cu pauzele necesare pentru întreţinere şi reparaţii - constituie durata de
funcţionare (de „viaţă”) a sa.
Fiabilitatea înglobează funcţionarea fără defecţiuni, restabilirea şi durata de funcţionare.
În evaluarea fiabilităţii aparatelor de măsurat, la fel ca şi pentru alte elemente sau
dis pozitive, se disting: fiabilitatea precalculată (previzională), fiabilitatea tehnică (nominală) şi
fiabilitatea operaţională.
Fiabilitatea precalculată este aceea care se determină pornind de la concepţia aparatului,
de la datele asupra componentelor, pieselor şi materialelor pe care le înglobează şi din condiţiile de
utilizare.
Fiabilitatea tehnică reprezintă fiabilitatea rezultată în urma încercărilor, în condiţii de
fabrică şi în anumite regimuri normate.
Fiabilitatea operaţională este aceea determinată în condiţii reale de exploatare, sub
acţiunea complexă a factorilor interni şi externi corespunzători.
Evaluarea cantitativă a fiabilităţii, dat fiind multitudinea factorilor ce trebuie luaţi în
considerare, constituie o problemă complexă, care a condus la exprimarea mai multor parametri de
fiabilitate.
Foarte frecvent, drept măsură cantitativă a fiabilităţii se consideră probabilitatea funcţionării
fără defecţiuni în decursul unui interval de timp t, în condiţii date. Intervalul de timp T, în care
aparatele de măsurat funcţionează fără defecte, constituie o variabilă aleatoare denumită timp de
funcţionare fără defecţiuni (tim p de bună funcţionare).
Evaluarea timpului de bună funcţionare T se poate face în sens probabilist conform relaţiei:
Pr obT  t   Ft  (2.148)
unde F(t) este funcţia de repartiţie de probabilitate a. variabilei aleatoare T. Ea reprezintă
probabilitatea de defectare a aparatului în intervalul de timp „t”.
În aceste condiţii, probabilitatea ca aparatul să funcţioneze corect în intervalul de timp t se
exprimă prin:
Pr obT  t   1  Ft   R t  (2.149)
în care R(t) este funcţia de fiabilitate a aparatului.
Funcţia R(t) poate fi determinată experimental prin observaţii asupra unui număr N0 de
aparate pe un interval de timp. Dacă se constată că Nt aparate nu au suferit defecţiuni în intervalul
respectiv se deduce o valoare estimată a funcţiei de fiabilitate:
ˆ t   N t
R (2.150)
N 0
Prin repetarea experimentărilor pentru diverse valori ale timpului „t” se pot obţine o serie de
ˆ t  , care permit reprezentarea grafică a funcţiei de fiabilitate, sub forma unei curbe având
valori R
alura celei din figura 2.9. Pe acelaşi grafic s-a trasat şi curba corespunzătoare funcţiei
complementare de defectare F(t).
Fig.2.9 Reprezentarea funcţiei de fiabilitate R(t) şi a celei de defectare F(t)
ˆ t  tind către valorile reale ale funcţiei de

Dacă N0 este suficient de mare, valorile estimate R
fiabilitate R(t):
R t   lim N t (2.151)
 N
N 0 
0
În afara funcţiei R(t), se mai utilizează în exprimarea fiabilităţii şi alţi indicatori cum sunt:
frecvenţa de apariţie a defectelor f(t), media timpului de bună funcţionare MTBF şi intensitatea de
apariţie a defectelor t  .
Frecvenţa de apariţie a defectelor f(t) poate fi estimată experimental, raportând numărul de
defecţiuni  N  N t t  N t care apar într-un interval de timp t la lotul de aparate N0:
 N
f ˆt   (2.152)
N 0 t
Pentru N 0   şi t  0 se deduce, ţinând seama de (2.150) şi (2.151), frecvenţa reală de
apariţie a defectelor sub forma:
dFt  dR t 
f t    (2.153)
dt dt
Se observă din relaţia precedentă că f(t) este dată de densitatea de repartiţie de probabilitate
a timpului de buna funcţionare. Cunoscând f(t) se poate determina media timpului de bună
funcţionare:
 
MTBF   tf t dt    tR ` t dt (2.154)
0 0
Din ultima relaţie, integrând prin părţi şi ţinând seama că R t   0 pentru t   , rezultă

T0  MTBF   R t dt (2.155)
0
Intensitatea de apariţie a defectelor  sau rata defectărilor cum se mai mumeşte, se
estimează experimental prin împărţirea numărului t de defecte  N la intervalul de timp t , obţinând
deci numărul de defecţiuni care apar în unitatea de timp şi raportându-l la Nt, numărul de elemente
aflate în funcţiune la momentul t:
 N
ˆ t   (2.156)
N t t
Relaţia (2.156) se mai poate pune sub forma:
 N N 0
ˆ t    (2.157)
N 0 t N t
şi dacă N 0   şi t  0 , se găseşte expresia teoretică pentru intensitatea reală de apariţie a

defectelor:
f t  R ` t 
 t    (2.158)
R t  R t 
Rata defectării t  se defineşte şi ca fiind densitatea de repartiţie a defectării la momentul t,
condiţionată de faptul că aparatul a funcţionat fără defecţiuni până la momentul considerat.
Dacă este cunoscută intensitatea de defectare t  , din (2.158) ae poate calcula imediat
funcţia de fiabilitate:
t
R t   e 0
   t dt
(2.159)
În cazul în care t    este constantă, rezultă:
R t   e  t (2.160)
ceea ce conduce la o repartiţie exponenţială pentru funcţia de fiabilitate. Pentru acelaşi caz, media
timpului de bună funcţionarea devine:
 1
T0  MTBF  0 e t dt  (2.161)

şi astfel:
t
R t   e T0 (2.162)
Probabilitatea că timpul de funcţionare fără defecţiuni T să fie egal cu T0 este
R T0   e 1 0,37 . Această probabilitate are semnificaţia unui nivel de încredere şi astfel, similar ca
la calculul erorilor, se pot deduce pentru diverse valori T nivelele de încredere corespunzătoare.
După cum s-a văzut, există o. interdependenţă între indicatorii de fiabilitate definiţi, astfel că
normarea unora dintre aceştia permite evaluarea şi a celorlalţi. Din motive de comoditate, se admite
pentru funcţia de fiabilitate repartiţia ex ponenţială cu  constant.
În realitate, pe baza datelor experimentale,  variază în timp ca în figura 2.10, deosebindu-
se trei zone. Prima zonă corespunde aşa numitei perioade de tinereţe (rodaj) a aparatelor, în cadrul
căreia unele ies din funcţiune datorită unor defecţiuni de fabricaţie nedepistate la control. Cea de a
doua
şi decizonă,
este reprezintă perioadaexponenţială.
valabilă repartiţia de funcţionare normală,
Zona a treia,când rata defectărilor
reprezintă perioada deesteîmbătrânire
practic constantă
sau de
uzură, când aparatele încep să se defecteze într-o proporţie tot mai ridicată, deci rata de defectare
creşte.
Fig.2.10 Variaţia ratei de defectare (t) dedusă experimental
Prelucrarea statistică a rezultatelor a arătat că, în afara repartiţiei exponenţiale, în studiul

fiabilităţii este indicat să se utilizeze şi repartiţia normală şi mai ales repartiţia Weibull, care este de
forma:

R t   e  t (2.163)
şi pentru care rata defectării este variabilă în timp:

t    t 1 (2.164)
Reprezentarea grafică a relaţiei (2.164) pentru  par ametru este dată în figura 2.11.
Fig.2.11 Variaţia ratei de defectare (t) în cazul repartiţiei Wiebull
Pentru   1 repartiţia Weibull coincide cu cea exponenţială, iar pentru   3,25 cu cea
normală.
În tabelul 2.5 sunt date clasele de fiabilitate stabilite prin norme, cu valorile indicatorilor de
fiabilitate.
operatorFiabilitatea traductoarelor
a echipamentelor este deosebit
de automatizare de redusă
este mai importantă, întrucât
decât aceea supravegherea
a aparatelor de către
de măsurat. În
plus, o analiză atentă a influenţei fiabilităţii elementelor componente ale unui circuit închis asupra
sistemului în ansamblu arată că orice derivă de parametru a elementelor de pe legătura de reacţie,
deci acolo unde se află plasat traductorul, se transmite asupra ieşirii cu o pondere mult mai
importantă decât în cazul elementelor de pe legătura directă.
Parametrii cei mai frecvent utilizaţi sunt  şi T0. Valorile lor au o dispersie foarte mare,
întrucât depind de numeroşi factori.
Pentru traductoare, ţinând seama că ele sunt plasate direct în instalaţii, uneori în aer liber (în
„câmp” cum se mai spune), se admite T0 = 10.000 ore cu un nivel de încredere de 90 %.
În cazul aparatelor de măsurat de panou funcţionând în condiţii de mediu mai bune rezultă
MTBF de valori mai ridicate.
CLASELE DE FIABILITATE ŞI VALORILE INDICATORILOR

Tabelul 2.5
Clasa 6 1
Indicatori
t h R min t   max 10 h MTBFmin h
R I 12.000 0,96.......0,94 3.......5 330.000.......200.000
R II 8.000 0,96.......0,92 5.......10 200.000.......100.000
R III 5.000 0,96.......0,90 10.......21 100.000.......47.600
R IV 2.000 0,96.......0,85 21.......81 47.600.......12.300
R V 500 0,96.......0,80 81.......446 12.300.......2.240
Alte aspecte privind calităţile aparatelor de măsurat, determinate de caracteristicile lor

constructive, sunt şi cele legate de comoditatea utilizării lor, de exemplu lectura uşoară a indicaţiilor
sau, în general , obţinerea directă şi rapidă a unei cantităţi de informaţie cât mai mare sub o formă
uşor de inter pretat.
Tot referitor la această problemă a utilizării şi exploatării aparatelor de măsurat, sunt de
subliniat cerinţe de ergonomie şi estetică industrială (forme, dimensiuni, colorit, iluminare etc.).
In sfârşit, toate aspectele privind calităţile funcţionale şi constructive ale aparatelor de

măsurat şi traductoarelor tre buie asociate şi cu latura economică, în cadrul căreia este necesar să se
ţină seama atât de cost, cât şi de cheltuielile de exploatare şi întreţinere.
In această privinţă, se aplică regulile generale privind eficienţa economică a echipamentelor
şi instalaţiilor industriale, îndeosebi, din punctul de vedere al utilizatorului trebuie urmărit să se
aleagă aparate care să fie utilizate intensiv, la nivelul performanţelor maxime de care sunt capabile.
Uneori, pentru a compara într e ele aparatele de acelaşi tip, dar de performanţe diferite, (de
exemplu de diverse
indicator care sensibilităţi,
înglobează mai multe viteze de răspuns,consumuri
caracteristici în cadrul unei energetice
relaţii care etc.) se foloseşte
conduce un
la o valoare
numerică denumită factor de merit.
De exemplu, pentru galvanometre factorul de merit se calculează cu relaţia:
S Z m Tn3 (2.165)
Factorul de merit dă astfel posibilitatea unei caracterizări mai generale a aparatelor la care se
referă. Modul în care se combină diferitele caracteristici care concură la găsirea unei expresii pentru
factorul de merit depind, de la aparat la aparat, de principiul de funcţionare, de realizarea
tehnologică şi mai ales de domeniul de utilizare, acordându-se o pondere deosebită acelor
proprietăţi determinante pentru comparaţiile care se au în vedere.
PARTEA A II-A
MĂSURĂRI ANALOGICE ALE MĂRIMILOR ELECTRICE
Capitolul 3
MĂSURĂRI STATICE ALE CURENŢILOR ŞI TENSIUNILOR ELECTRICE
3.l. Aparate electrice indicatoare pentru măsurări statice

3.1.1 Principii şi relaţii generale de funcţionare
Aparatele şi metodele destinate măsurării mărimilor electrice prezintă o importanţă
deosebită pentru ştiinţa şi tehnica măsurării în general, acesta fiind unul din domeniile în care s-au
înregistrat progresele cele mai semnificative în ceea ce priveşte calitatea măsurării. Sensibilităţile,
preciziile şi vitezele de răspuns cele mai ridicate sunt specifice aparatelor pentru măsurarea
mărimilor electrice. Aceste caracteristici superioare, împreună cu alte avantaje legate de
posibilităţile de transmisie la distanţă şi de automatizare au determinat o largă utilizare a aparatelor
electrice de măsurat, inclusiv pentru mărimi neelectrice prin conversia lor prealabilă în mărimi
electrice.
Există o mare varietate de aparate electrice de măsurat analogice. Prin costul lor mai redus
decât al celor numerice, aparatele analogice sunt cele mai răspândite, mai ales în aplicaţii
industriale, funcţionarea lor se bazează pe transformarea energiei electrice asociată mărimii de
măsurat, în energie mecanică, având ca efect deplasarea unui organ mobil. Această deplasare
constituie mărimea perceptibilă furnizată de aparat.
Structura acestor aparate cuprinde o schemă electrică având rolul de element sensibil şi un
dispozitiv motor, care constă dintr-o parte fixă şi un organ sau echipaj mobil, având funcţia de
adaptor, întrucât el furnizează mărimea perceptibilă.
Organul mobil este prevăzut cu un singur grad de libertate, mişcarea pe care o efectuează
fiind, în general, aceea de rotaţie în jurul unei axe şi numai în unele cazuri particulare o mişcare
liniar ă. Ca urmare, mărimea de ieşire a aparatelor analogice este o deplasare unghiulară.
static seAvând în vedere structura

poate reprezenta schematicmenţionată, funcţionarea aparatelor electrice analogice în regim
prin succesiunea:
X  F  M a  M r  M a  M r  0    f x  (3.1)
Caracterul analogic decurge din faptul că funcţia f (x) este continuă, de aşa natură încât orice
variaţie X determină în mod univoc o variaţie  . Mărimea de măsurat X, un curent sau o
tensiune electrică, aplicată schemei electrice a aparatului, generează în dispozitivul motor apariţia
unei forţa F care acţionează asupra organului mobil. Forţa F este astfel dirijată încât produce un
moment Ma denumit cuplu activ (motor). Odată cu rotirea organului mobil sub acţiunea cuplului M a
se dezvoltă un cuplu care se opune deplasării şi a cărui valoare, la aparatele curente, creşte liniar cu
unghiul de rotaţie, fiind creat de nişte resoarte spirale. El este denumit cuplu rezistent Mr şi poziţia
de echilibru staţionar a organului mobil corespunde situaţiei în care M a + Mr = 0. Deviaţia
unghiulară  a organului mobil faţă de poziţia ocupată în absenţa mărimii de măsurat X constituie
o măsură a acesteia.
Într-o altă variantă constructivă, aparatele electrice analogice sunt prevăzute cu un dispozitiv
motor care generează două cu pluri active Ma1 şi Ma2. Valorile acestora depind de mărimea de
măsurat X şi de aceea a unei mărimi de comparaţie x 1 în moduri diferite şi sunt dirijate în sensuri
opuse. Pentru o anumită poziţie unghiulară  cele două cupluri devin astfel încât Ma1 + Ma2 = 0.
Poziţia respectivă poate reprezenta valoarea mărimii,de măsurat X, mărimea de comparaţie x1 având
o valoare cunoscută. Funcţionarea are loc după următoarea schemă:
X  F1  M a1  x 
M a1  M a 2  0    f   (3.2)
X1  F2  M a 2  x 1 
Aceste aparate la care deplasarea unghiulară  depinde de raportul celor două mărimi x şi
x1 sunt denumite logometre.
Cele două variante de obţinere a regimului de echilibru sunt tipice pentru majoritatea
aparatelor electrice destinate măsurărilor statice. Există şi alte modalităţi de echilibrare a cuplului
activ generat de dispozitivul motor. Una dintre acestea, importantă întrucât caracterizează gru pa
aparatelor integratoare (contoarele), constă în aceea că starea de echilibru nu se referă la o poziţie
unghiulară fixă, ci la obţinerea unui regim de deplasare cu viteza de rotaţie constantă a organului
mobil. În acestcucaz,
proporţională echilibrarea
viteza cuplului
unghiulară. activ se
Totalizarea face printr-un
numărului cuplu
de rotaţii rezistent,
într a cărui
-un interval valoare
de timp este
permite
să se măsoare valoarea integralei mărimii care a determinat cuplul activ în perioada de timp
considerată.
Pentru descrierea funcţionării acestor aparate este necesar să se evalueze cuplurile care
condiţionează funcţionarea lor.
Cuplul activ. Deplasarea organului mobil de către dispozitivul motor se efectuează pe baza
energiei câmpului magnetic sau electric produs de curentul furnizat de schema electrică căreia i se
aplică mărimea de măsurat.
Aparatele care funcţionează datorită forţelor create de câmpuri magnetice sau electrice sunt
realizate în diferite tipuri constructive cunoscute sub denumirile: aparate magnetoelectrice,
feromagnetice, electrodinamice, de inducţie şi electrostatice.
După natura forţelor ponderomotoare, în cadrul aparatelor electromagnetice, acţionează fie
forţe electromagnetice, care se exercită între un circuit parcurs de curent electric şi un corp
magnetizat, fie forţe electrodinamice care se exercită între circuite parcurse de curenţi electrici.
Pentru a deduce expresia forţelor determinate de energia câmpurilor magnetice, se foloseşte
teoria forţelor generalizate în câmp magnetic.
În exprimarea forţei generalizate F, se disting două cazuri:
1. sub acţiunea forţei generalizate, modificarea stării sistemului are loc în aşa fel încât fluxul
magnetic se păstrează constant, astfel:
 W 
F   m  (3.3)
 x  const.
2. sub acţiunea forţei generalizate, modificarea stării sistemului are loc în aşa fel încât intensitatea
curentului electric se păstrează constantă, astfel:
 W 
F m  (3.4)
 x  iconst.
În expresiile (3.3) şi (3.4) x este coordonată generalizată care p oate fi o distanţă sau un
unghi. Dacă x este o distanţă, atunci F este o forţă propriu-zisă, iar dacă x este un unghi, atunci F
este un cuplu; etc.
În cazul aparatelor electrice de măsurat la care dispozitivul motor produce o mişcare de
rotaţie a echipajului mobil x va fi un unghi  , iar F va fi un cuplu activ, Ma.
Astfel, utilizând relaţia (3.4) putem scrie:
Wm 
M a  
   f , x  (3.5)
  i const.
adică cuplul activ este dat de derivata parţială a energiei câmpului magnetic interior în raport cu
unghiul de rotaţie al sistemului. Adesea relaţia (3.5) determină expresii care permit explicitarea
mărimii de măsurat x, de exemplu:
M a  x n  f 1   (3.6)
unde n, în majoritatea cazurilor, ia valoarea 1 sau 2.
Relaţia (3.6) este aceea car e asigură posibilitatea determinării cantitative a cuplului Ma.
Cuplul rezistent. Dacă asupra organului mobil nu ar acţiona decât cuplul activ M a, atunci
pentru orice valoare a mărimii de măsurat organul mobil s-ar roti până la deviaţia maximă permisă
din punct de vedere constructiv.
Pentru ca fiecărei valori a mărimii de măsurat să îi corespundă o anumită deviaţie  , cuplul

activ trebuie echilibrat cu un cuplu de sens contrar - denumit cuplu rezistent - ale cărui valori sunt
dependente de unghiul de rotaţie. Deoarece se urmăreşte să se obţină o scară liniară, dependenţa
cuplului rezistent se face să varieze proporţional cu unghiul  . Acesta se realizează de regulă prin
utilizarea unor elemente elastice - (resoarte spirale sau fire de torsiune) care dezvoltă un cuplu
rezistent de forma:
M r   D   (3.7)
unde D este cuplul rezistent specific sau, cum se mai numeşte, constanta elastică a resortului.
Valoarea lui D depinde de modulul de elasticitate al materialului utilizat.
E  b  h 3
D (3.8)
12L
unde E este modulul de elasticitate; L- lungimea arcului; h -grosimea tablei; b-lăţimea tablei.
Semnul minus corespunde faptului că sensul cuplului rezistent este opus celui dat de cuplul
activ, presupus pozitiv.
Dacă într -o primă aproximaţie se neglijează existenţa unor cupluri auxiliare, cum ar fi de
exemplu frecările ce apar în elementele ce susţin organul mobil, atunci poziţia de echilibru se obţine
în starea în care:
Ma  M r  0 (3.9)
Aceste cupluri având aceeaşi direcţie, ecuaţia vectorială (3.9) poate fi scrisă ca o sumă
algebrică, luând în considerare relaţiile (3.5) şi (3.7) se deduce:
f , x   D    0 (3.10)
sau dacă avem în vedere relaţia (3.6):
x n  f 1    D    0 (3.11)
În cazul în care se cunoaşte expresia analitică a cuplului activ, sub o formă care să asigure
explicitarea deviaţiei unghiulare  , există posibilitatea stabilirii directe a dependenţei între  şi x,
respectiv a caracteristicii statice a aparatului pe baza căreia se construieşte scara acestuia.
Atunci când în relaţia (3.10) expresia cuplului activ conţine mărimea de măsurat sub o formă
implicită, caracteristica statică   f x  se obţine prin metode numerice sau pe cale grafică.
Relaţiile de mai sus pot fi extinse şi în cazul aparatelor destinate măsurărilor indirecte ţinând
seama de modul în care acţiunile exercitate de mărimile direct măsurabile intervin în expresia
cuplului activ, care poate fi de forma:
M a  f  , x1 , x 2 ,, x N 
Pentru logometre, la care dispozitivul motor dezvoltă două cupluri active de sensuri opuse,
nu mai este necesar resortul spiral care să producă cuplul rezistent.
Folosind relaţia (3.6) rezultă că pentru logometre se poate scrie:
M a1  x n f 1  
(3.12)
M a 2   x 1n f 2  
şi la echilibru:
M a1  M a 2  x n f 1    x 1n f 2    0 (3.13)
relaţie analogă cu (3.10).

Din (3.13) se deduce uşor relaţia dată în reprezentarea schematică a funcţionarii
logometrelor:
n
 x  f 2  
  
 x1  f 1  
şi prin explicitare:
 x 
  f   (3.14)
x
 1 
Cuplul de frecare. În relaţiile precedente nu s-a ţinut seama de frecările care apar în
elementele care susţin organul mobil. Ca urmare, ele sunt valabile riguros numai pentru acele
aparate la care organul mobil este suspendat pe fire de torsiune sau pe benzi tensionate.
La cele mai multe dintre aparatele de măsurat organul mobil este susţinut pe axe de oţel
terminate cu pivoţi car e se reazemă pe lagăre construite din materiale cu coeficientul de frecare
redus. În aceste condiţii, datorită forţelor de frecare între pivoţi şi lagăre, ia naştere un cuplu de sens
opus sensului de mişcare a organului mobil, numit cuplu de frecare statică Mf .
depindeValoarea cuplului
de materialul, Mf este determinată
dimensiunile pepivoţilor
şi geometria de o parte, de coeficientul
şi lagărelor, de de
de gradul frecare K f care
prelucrare şi
starea suprafeţelor acestora, iar pe de altă parte, de forţa de apăsare a organului mobil datorită
greutăţii sale G.
Experimental s-a dedus pentru cuplul de frecare următoarea relaţie:
M f  K f G n (3.15)
unde n  11,5 în funcţie de G şi de modul în care este realizată rezemarea pe lagăre.
Acţiunea cuplului de frecare se manifestă pr in aceea că poziţia de echilibru a organului
mobil nu se stabileşte la valoarea  e conform relaţiei (3.10), ci la o valoare  e   f , unde  f
constituie abaterea datorită frecării.
Sensul abaterii  f coincide cu sensul cuplului de frecare Mf .
Ţinând cont de existenţa cuplului de frecări, poziţia de echilibru a organului mobil este
determinată de relaţia de echilibru în regim static:
M a  M r  M f  0 (3.16)
În relaţia (3.16) semnul  este astfel încât Mf să se opună sensului mişcării. Eroarea datorită
frecării este una dintre cele mai importante pentru aparatele prevăzute cu suspensie pe lagăre şi ea
caracterizează calităţile mecanice ale acestora. Pentru a aprecia din acest punct de vedere diverse
aparate se utilizează factorul de calitate:
M 90
C c  10 r 1,5 (3.17)
G
unde M r 90 este cuplul rezistent pentru o deviaţie de 90 a organului mobil.

Cuplul de inerţie. În cele prezentate anterior s-au analizat cuplurile care determină regimul
static de funcţionare. Însă trecerea de la poziţia iniţială   0 , ocupată de organul mobil în absenţa
mărimii de măsurat şi deci a cuplului activ, la poziţia finală    e nu se face instantaneu, ci
implică un regim tranzitoriu.
Durata regimului tranzitoriu, caracterizată prin timpul de stabilizare t s depinde în principal
de masa organului mobil. Aceasta, conform principiului al doilea al mecanicii, deter mină apariţia
unor forţe de inerţie proporţionale cu acceleraţia, care se manifestă din momentul începerii mişcării,
până la stabilizarea în poziţia de echilibru. Forţele de inerţie generează un cuplu M j în a cărui
expresie intervine momentul de inerţie J al organului mobil în raport cu axa sa de rotaţie:
d 2
M j  J 2 (3.18)
dt
2
unde ddt 2 este acceleraţia unghiulară a mişcării organului mobil.

Cuplul de inerţie, întârziind stabilizarea organului mobil, este de dorit să fie cât mai redus.
Cuplul de amortizare. Un mijloc eficient de micşorare a timpului de stabilizare îl constituie
introducerea în construcţia organelor mobile ale aparatelor de măsurat a unor dispozitive care
determină apariţia unui alt cuplu, care se manifestă pe durata mişcării, denumit cuplu de amortizare.
Acest cuplu este un cuplu rezistent care se opune deplasării. Dispozitivele care îl generează
se aleg astfel încât valoarea sa să fie proporţională cu viteza de deplasare.
d
M A  A (3.19)
dt
d
unde A este cuplul de amortizare specific care apare la o viteză unghiulară egală cu unitatea.
dt
Pentru obţinerea cuplului de amortizare se folosesc, fie mijloace pneumatice, fie mijloace
electromagnetice.
Generarea cuplului de amortizare pe cale pneumatică se bazează pe frecarea organului mobil
cu aerul sau, atunci când aceasta nu este suficientă, prin laminarea aerului cu ajutorul unei palete
sau piston într-o cameră închisă.
Metoda producerii cuplului de amortizare pe cale electromagnetică, utilizează interacţiunea
între curenţii induşi în piese metalice neferomagnetice (antrenate de organul mobil între polii unui
magnet permanent şi câmpul acestui magnet. Notând cu i c valoarea unui curent concentrat,
echivalent curenţilor induşi distribuiţi în piesele care constituie dispozitivul de amortizare, cu 0
fluxul magnetului permanent, cuplul de amortizare este dat de relaţia:
M A  0  i c (3.20)
Curentul ic fiind generat de tensiunea electromotoare indusă, care este proporţională cu
viteza de deplasare, se poate scrie:
d d
M A  K i 02  A (3.21)
dt dt
unde K i eate un coeficient ce depinde de proprietăţile constructive şi de material ale pieselor în care
apar curenţii induşi.
Cuplul de amortizare este important pentru caracteristicile dinamice ale aparatelor de
măsurat, pentru că de valoarea lui depinde menţinerea duratei regimului tranzitoriu în limite
acceptabile. De asemenea, cuplul de amortizare este cel care limitează depăşirea poziţiei de
echilibru de către organul mobil (supracreşterea).
Ecuaţia generală a mişcării organului mobil
Cunoscând valorile tuturor cuplurilor se poate scrie ecuaţia generală a mişcării:
M a  M r  M f  M j  M A  0 (3.22)
Înlocuind în (3.22) cuplurile cu expresiile deduse anterior şi grupând cuplurile rezistente, se
obţine relaţia:
d 2 d

J dt 2  A dt  D M f  f , x  (3.23)
care reprezintă ecuaţia fundamentală a dinamicii organului mobil.
Caracterul de generalitate al ecuaţiei (3.23) rezultă din faptul că ea descrie funcţionarea
aparatului, atât în regim dinamic, cât şi în regim static. Într-adevăr, atunci când mişcarea a încetat,
derivatele unghiulare  în raport cu timpul se anulează şi ceea ce rămâne din (3.23) este tocmai,
ecuaţia (3.16). De obicei, Mf fiind redus, se neglijează în raport cu ceilalţi termeni ai relaţiei (3.23)
efectul său fiind luat în considerare prin eroarea unghiulară  f . Dacă la aceasta se adaugă şi
proprietatea că valoarea cuplului activ să nu depindă de  , atunci (3.23) reprezintă o ecuaţie
diferenţială liniară de ordinul II, cu coeficienţi constanţi, care poate fi uşor rezolvată şi ale cărei
soluţii depind de valorile coeficienţilor şi cuplului activ. Întrucât este vorba de măsurări statice,
cuplul activ se poate considera că are o variaţie de forma funcţiei treaptă.
Cunoscând
experimentale din coeficienţilor
valorile analiza fenomenelor
J,A, D şi fizice, din detaliile
expresia cuplului de construcţie
activ, şi prineste
ecuaţia (3.23) determinări
complet
definită.
Pentru diferitele realizări constructive ale dispozitivelor de măsurat, unii termeni din
expresia (3.23) pot lipsi, iar alţii pot avea expresii determinate mai simplu. Astfel se poate considera
Mf =0 deoarece în construcţiile cu suspensii pe lagăre frecările sunt reduse la valori mici
M f   0,4  0,2% din cuplul rezistent maxim].
În cazul logometrelor cuplul antagonist este electric şi de aceeaşi formă cu cuplul activ însă
cu altă dependenţă în raport cu  .
M r  f x 0    r   (3.24)
unde x0 este o mărime de comparaţie de aceeaşi natură cu x.

Ecuaţia de mişcare în cazul logometrelor va fi:
d 2 d
J 2  A  f x 0    r    M f  M a  f , x  (3.25)
dt dt
3.1.1.1 Elemente componente comune ale aparatelor electrice de măsur at analogice

Aparatele electrice de măsurat sunt realizate într -o gamă mare de variante constructive.
Indiferent de tipul constructiv, aparatele electrice de măsurat au anumite componente cu funcţii
comune, aşa cum sunt cele de mai jos.
a) Dispozitivul de producere a cuplului activ, care asigură o anumită dependenţă între
cuplul activ (Ma) produs pe cale electromagnetică şi mărimea fizică de măsurat (x ).
În funcţie de natura fenomenului, cuplul activ este produs de forţele Laplace la aparatele
1 L
magnetoelectrice, de forţele F  I 2 la aparatele electromagnetice (feromagnetice), de forţe
2 
Ampere la aparatele electrodinamice etc. În general dispozitivul de producere a cuplului activ se
compune dintr-o parte fixă (magneţi permanenţi, bobine electr ice, electromagneţi, piese din material
feromagnetic etc.) şi o parte mobilă denumită şi echipaj mobil (bobine electrice, piese de fier moale,
discuri metalice etc.).
Echipajul
b) mobil,
Sistemul fixat pe un aax,cuplului
de producere efectuează mişcări(antagonist)
rezistent de rotaţie sau deplasări
fig.3.1 unghiulare.
realizează echilibrarea
cuplului activ al aparatului şi astfel acul indicator se va opri la valoarea corespunzătoare a mărimii
de măsurat. De obicei cuplul rezistent sau antagonist se realizează pe cale mecanică cu ajutorul
arcurilor spirale. Arcurile spirale sau resoartele au un capăt fixat de axul echipajului mobil iar
celălalt de partea fixă a aparatului de măsurat; se confecţionează din aliaje (bronz-fosfor, bronz-
beriliu) rezistente la variaţiile de temperatură în regimul de suprasarcină. Axul este prevăzut la
capete cu pivoţi confecţionaţi din oţeluri speciale de mare duritate, ce se pot roti cu mare uşurinţă în
lagăre-crapodine realizate din materiale extrem de dure (diamante, safir, r ubin), fixate în portlagăre.
La rotirea echipajului mobil cu unghiul  , cuplul rezistent (de torsiune) este direct
proporţional cu unghiul de rotaţie şi are expresia:
M r   D   (vezi relaţia 3.7)
unde D este cuplul rezistent specific, o constantă ce caracterizează arcul.
Aşezarea acului indicator în poziţia zero a scalei aparatului se face cu ajutorul dispozitivului
de corecţie a poziţiei de „zero”, format dintr-un sistem de pârghii acţionate printr -un şurub de
reglaj, fixat pe partea frontală a aparatului. Cuplul antagonist mecanic readuce echipajul mobil la
poziţia zero în absenţa cuplului activ.
Fig. 3.1
1 – axul echipajului mobil; 2 – vârful (pivot) al axului; 3 – lagăre;
4 – resort antagonist; 5 – greutăţi de echilibrare; 6 – acul indicator;
7 – corectorul; 8 – şurubul de reglaj al corectorului.
Valorile mărimii măsurate se prezintă cu dispozitivul format din scara gradată şi acul
indicator. Scara aparatului poate fi marcată direct în valori ale mărimii de mă surat sau în diviziuni.
În cazul al doilea valoarea mărimii de măsurat se determină după relaţia:
Dom. masurare
X m  K   unde K  este constanta aparatului
 max
Scara poate fi gradată uniform (ca la aparatele magnetoelectrice) sau neuniform (aparatele
feromagnetice), scara pătratică etc. Aparatele de precizie ridicată (clasele 0,1-0,5) au sub scara
gradată o oglindă care permite citirea indicaţiei după o direcţie perpendiculară pe aparat, la
suprapunerea acului peste imaginea sa în oglindă.
Acul indicator este fixat de axul echipajului mobil. El este confecţionat din aliaje de
aluminiu şi extremitatea sa poate avea diferite profile în funcţie de destinaţia şi gradul de precizie al
aparatului.
Cuplul rezistent poate fi realizat şi cu alte tipuri de dispozitive cum sunt dispozitivele
magnetice şi cele electromagnetice.
Dispozitive magnetice. În cazul aparatelor de măsurat cu ac indicator, se fixează pe axul
echipajului mobil un mic magnet, de formă rombică, ce se amplasează în câmpul magnetic al unui
alt magnet permanent, mai mare, fix. Magnetul permanent mic împreună cu echipajul mobil tinde să
se orienteze permanent în lungul liniilor de câmp ale magnetului permanent şi se opune astfel rotirii
acului realizând
Aparatelecuplul rezistent.
cu regim de mişcare continuă (contoarele) au cuplul rezistent creat cu ajutorul
unui magnet permanent, în câmpul căruia. se roteşte un disc de aluminiu, fixat pe axul echipajului
mobil. Câmpul magnetului permanent interacţionează cu curenţii turbionari induşi în disc,
realizându-se cu cuplu rezistent în mişcare (echilibru dinamic). Vezi fig.3.2.
Fig. 3.2
1 – magnet permanent; 2 – disc de aluminiu;
3 – axa echipajului mobil.
Dispozitivele electromagnetice. Dispozitivul de realizare a cuplului rezistent este de acelaşi

tip (electromagnetic) ca şi dis pozitivul de realizare a cuplului activ al aparatului de măsurat. Aceste
dispozitive se utilizează în construcţia aparatelor electrice cu două bobine, numite logometre.
c) Suspensia echipajului mobil. Aparatele de înaltă clasă de precizie şi mar e sensibilitate
(cum ar fi galvanometrul magnetoelectric), au echipajul mobil suspendat prin fire tensionate sau
suspensie
Culiberă (fig.3.3).
ajutorul firelor (1) se realizează atât suspensia echipajului mobil (2) cât şi cuplul
rezistent (prin torsionarea firelor).
Sistemul de suspensie a echipajului mobil elimină cuplul de frecări, aparatele în schimb
pierd din robusteţe.
d) Dispozitive de amortizare. În vederea atingerii, într-un timp cât mai scurt a regimului
permanent, deci a echilibrării cuplurilor activ şi rezistent, aparatele sunt prevăzute cu dispozitive de
amortizare. Amortizarea oscilaţiilor acului indicator în jurul poziţiei de echilibru se realizează cu
ajutorul dispozitivelor pneumatice sau magnetice.
Fig. 3.3
1 – fire tensionate de suspensie; 2 – echipajul mobil.
Dispozitivele pneumatice sunt constituite dintr-o cameră pneumatică în care se deplasează

un piston sau o paletă. Pistonul şi paleta sunt fixate de axul echipajului mobil, iar deplasarea lor în
camerele pneumatice va duce la presarea sau laminarea aerului, ceea ce va asigura frânarea mişcării
axului, deci amortizarea oscilaţiilor acului indicator (fig.3.4 a,b).
Dispozitivele magnetice de amortizare sunt formate dintr-un magnet permanent în câmpul
căruia se deplasează o lamelă sau un disc din aluminiu, fixate pe axul echipajului mobil. În piesa
metalică în mişcare se vor induce curenţi turbionari a căror interacţiune cu câmpul magnetic va da
naştere cuplului ce se opune mişcării, amortizând astfel oscilaţiile.
Fig. 3.4
1 – cameră pneumatică; 2 – piston; 3 – paletă.
Fig. 3.5
1 – magnet permanent; 2 – disc de aluminiu sau lamelă.
Dispozitivele de amortizare pneumatice sunt utilizate în construcţia aparatelor

electrodinamice, feromagnetice în curent continuu. Dispozitivele magnetice se folosesc în general la
contoarele electrice, aparatele magnetoelectrice şi în construcţia unor aparate electrostatice; acestea

pot însă introduce erori suplimentare datorită prezenţei câm purilor magnetice perturbatorii.
e) Elementele de circuit electric se montează în interiorul aparatului şi sunt formate din:
bobine, condensatoare, surse de energie, redresoar e, şunturi, rezistoare adiţionale, rezistoare de
compensare.
Şunturile se montează în paralel cu dispozitivul de măsurat, se confenţionează din sârmă
sau bare de manganină şi au rolul de a extinde domeniul de măsură al ampermetrelor.
permiteRezistoarele adiţionale se
extinderea domeniului de înseriază
măsurare cu bobinele de Ele
a tensiunilor. tensiune ale aparatelor din
se confecţionează şi aumanganină,
rolul de a
constantan sau din materiale chimice. Rezistoarele adiţionale chimice prezintă precizie şi stabilitate
ridicată, dar sunt mai sensibile la temperatură.
Rezistoarele de compensare, legate în serie cu bobina mobilă a dispozitivelor
magnetoelectrice cu şunt, au rolul de a compensa influenţa variaţiilor de temperatură asupra
preciziei măsurării; se confecţionează din manganină.
f) Elemente auxiliare:
 cutia (carcasa) aparatului având în general rol de pr otecţie;
 contragreutăţi cu rolul de a echilibra echipajul mobil în mişcare;
 elemente (piese) de acces ale aparatului (borne de legătură, fişe, comutatoare) şi altele.
3.1.2 Aparate magnetoelectrice

Aceste aparate electrice de măsurat au dispozitivul motor alcătuit dintr-un magnet
permanent fix şi o bobină mobilă dispusă între polii magnetului permanent. Datorită acestei
construcţii ele sunt denumite şi aparate cu magnet permanent şi bobină mobilă.
3.1.2.1 Construcţia dispozitivului motor

În fig.3.6 este prezentată construcţia aparatului magnetoeleotric cu bobină mobilă şi magnet
exterior.
Fig. 3.6 Construcţia aparatului magnetoelectric cu bobină mobilă şi magnet exterior

a) vedere; b) secţiune parţială.
Magnetul permanent este prevăzut cu două piese polare prelucrate astfel ca să delimiteze un
spaţiu cilindric în care se află miezul magnetic 3 al bobinei. Piesele polare şi miezul magnetic sunt
executate din fier moale şi au dimensiunile astfel încât să rezulte între ele un întrefier îngust
 2mm în care se obţine concentrarea şi dirijarea radială a liniilor de forţă ale câmpului magnetic.
Bobina mobilă 4, care se roteşte, este realizată din conductor subţire (de diametru 0,02 .......
0,2mm) din cupru izolat cu email, înfăşurat pe o car casă de secţiune dreptunghiulară 5 confecţionată
din tablă subţire de aluminiu. Carcasa din aluminiu are atât rolul de a rigidiza construcţia bobinei,
cât şi acela de a crea un cuplu de amortizare pe cale electromagnetică. Datorită orientării radiale a
câmpului magnetic în întrefier, liniile de forţă ale acestuia sunt perpendiculare pe spirele bobinei
indiferent do poziţia acesteia.
Bobina mobilă este susţinută pe două semiaxe din oţel 10 terminate la capete cu pivoţi 11,
care reazemă pe lagărele 12. Pe semiaxa superioară se află montat acul indicator 6, prevăzut cu
contragreutăţile de echilibrare 7, care la rotirea bobinei se deplasează în faţa scării gradate 8.
Resoartele spirale 9, având un capăt fixat pe aceeaşi semiaxă, servesc pentru realizarea cuplului
rezistent
dispozitivşicar
pentru conexiunea
e permite aducereaelectrică elastică pe
acului indicator la poziţia
bobina zero
mobilă.
prin Corectorul de zero
acţionarea din 9 este
exterior un
asupra
unuia din cele două resoarte spirale.
3.1.2.2 Principi ul de funcţionare

Principiul de funcţionare al aparatelor magnetoelectrice se bazează pe apariţia forţelor de
interacţiune între câmpul creat de magnetul permanent în întrefier şi bobina mobilă parcursă de
curentul electric de măsurat. Aceste forţe dau naştere cuplului activ care deplasează bobina în
sensul creşterii energiei magnetice localizate în dispozitivul motor.
Ecuaţia de funcţionare se poate stabili pe baza teoremei forţelor generalizate Lagrange
pornind de la energia magnetică interioară a dispozitivului Wm.
În ipoteza menţinerii constante a curentului I prin bobină, variaţia dWm a energiei magnetice
pentru o deplasare  a bobinei, este de forma:
dWm  Id (3.26)
unde d este variaţia fluxului magnetic care străbate bobina corespunzător deplasării ei cu 
(deplasarea bobinei se produce în acel sens în care energia de interacţiune se măreşte, bobina
tinzând să ajungă în poziţia în care fluxul magnetic propriu coincide ca direcţie şi sens cu fluxul
extern).
Considerând că bobina are N spire de secţiune dreptunghiulară cu dimensiunile h, b şi ţinând
seama de caracterul radial al câmpului magnetic, aşa cum se arată în figura 3.7, a şi b, fluxul
magnetic  care o străbate este dat de relaţia:
  N  B n d S  NBSa
Sa
(3.27)
unde B este inducţia magnetică în întrefier, de valoare constantă (câmp uniform) şi orientată în
orice punct după normala n la suprafa ţa elementară dS; Sa este suprafaţa de întrefier
corespunzătoare fluxului care străbate bobina şi este singurul factor variabil în raport cu  , N şi B
fiind constante.
În condiţiile unei deplasări unghiulare d suprafaţa Sa variază ca în fig. 3.7, b:
b
dSa  2h d  Sd (3.28)
2
în care S  h  b este aria bobinei mobile.
a) b)
Fig. 3.7 Câmpul magnetic în întrefier (a) şi suprafeţele pentru calculul fluxului magnetic (b)
Astfel, variaţia fluxului d se poate exprima prin:

d  NBSd   0 d (3.29)
unde 0 este valoarea maximă a fluxului prin bobina mobilă (denumit şi constanta dinamică a
aparatului).
Cu precizările de mai sus, întocmind relaţia (3.29) în (3.26) se poate deduce expresia
cuplului activ.
m
M  dW d   0 I (3.30)
Sub acţiunea cuplului Ma bobina mobilă se roteşte faţă de poziţia de repaus. Rotirea se
transmite prin axele de susţinere la resoartele spirale care determină cuplul rezistent proporţional cu
unghiul de rotaţie. Poziţia de echilibru se obţine pentru:
0 I  D
0 (3.31)
unde D este cuplul rezistent specific sau constanta elastică a celor două resoarte spirale. Din relaţia
(3.31) se deduce ecuaţia de funcţionare a aparatelor magnetoelectrice în regim static:
0
 I (3.32)
D
Proporţionalitatea directă între deviaţia  şi curentul I arată că aparatele magnetoelectrice
cu o scară liniară, gradată uniform..Sensibilitatea
 NBS de curent S este constantă şi are valoarea:
I
SI   0  div / A (3.33)
I D D
Se defineşte constanta de curent CI a echipajului mobil:
1 D I
C I    A / div (3.34)
SI  0 
Deci regimul staţionar este descris de ecuaţia:
  SI  Idiv sau mm (3.35)
sau
I  C I  A (3.36)
Având intensitatea curentului I prin bobina echipajului mobil, la bornele aparatului vom
avea tensiunea:
U  I  r  C I   r  C u  V  (3.37)
U
unde C u   C I  r V / div este constanta de tensiune a echipajului mobil iar r este rezistenţa

măsurată între bornele aparatului.
Prin urmare, în raport cu unghiul de rotaţie al echipajului mobil poate fi determinată
tensiunea la bornele aparatului, deci poate fi utilizat şi pentru măsurarea tensiunii.
Relaţia (3.32) evidenţiază faptul că sensul deviaţiei depinde de sensul curentului I prin
bobina mobilă. Aceasta înseamnă că aparatele magnetoelectrice au polaritatea fixată, bornele fiind
mar cate cu + şi - ( sau uneori numai borna cu +). Respectarea polarităţii prin conectarea corectă în
circuit este necesară la aparatele uzuale cu scara 0 I max pentru ca deviaţia acului indicator să se
facă în sensul corespunzător scării gradate. Există şi aparate având scara cu zero la mijloc (adică
 I max ,0, I max ) la care deviaţia se poate face în ambele sensuri.
Sensibilitatea şi liniaritatea aparatelor magnetoelectrice, depinzând în mare măsură de
obţinerea unei inducţii B cât mai mare, omogen distribuită şi corect orientată în întrefier, s-a căutat
per fecţionarea geometriei şi ameliorarea calităţilor materialelor magnetice din care sunt
confecţionate piesele polare şi magnetul permanent.
În fig. 3.8 sunt prezentate câteva din soluţiile constructive moderne ale circuitelor
magnetice, care urmăresc obţinerea unor construcţii compacte, cu scăpări magnetice reduse şi
inducţii mari în întrefier (0,2 ÷ 0,4 T ) asigurând şi o bună protejare faţă de influenţa câmpurilor
magnetice externe.
Fig. 3.8 Forme constructive de circuite magnetice
Particularităţi interesante prezintă varianta e, la care magnetul se află în interiorul bobinei,

permiţând miniaturizarea circuitului magnetic şi variantele d şi f care asigură scări extinse de 180°
şi respectiv 240-260° faţă de 90° la celelalte. Materialele utilizate pentru magnetul permanent sunt
aliaje de fier cu aluminiu şi nichel (AlNi) uneori şi cu cobalt (AlNiCo) care permit obţinerea de
inducţii ridicate şi au o bună stabilitate în timp şi la variaţii ale factor ilor de mediu. Piesele polare,
miezul bobinei mobile şi şuntul magnetic se confecţionează din materiale magnetice moi cu
permeabilitate magnetică mare (aliaje feromagnetice cu conţinut mar e de nichel). Şuntul magnetic
este o placă feromagnetică de mici dimensiuni plasată pe piesele polare. Prin modificarea poziţiei
şuntului magnetic se poate varia valoarea inducţiei B în întrefier, astfel ca să rezulte sensibilitatea
necesar ă. Pentru ca frecările pivoţilor în lagăre să nu introducă erori importante este necesar un
cuplu activ impor
sensibilitatea tant
lor este faţă la
limitată de10care
4
10cuplul
5
div/A.de frecare să poată fi neglijat. Din acest motiv
3.1.2.3 Aparate magnetoelectrice de mare sensibilitate

În scopul eliminării frecărilor şi al obţinerii unui cuplu rezistent redus se construiesc aparate
magnetoelectrice la care bobina mobilă este susţinută pe benzi tensionate. Cuplul activ în acest caz
poate fi mult mai mic şi sensibilitatea este mult sporită. În plus, sensibilitatea creşte şi prin
înlocuirea acului indicator cu un dispozitiv cu spot luminos care permite amplificarea deviaţiei pe
scara gradată în raport cu deplasarea unghiulară a echipajului mobil.
Se pot obţine astfel sensibilităţi de 107... 1012 div/A, sau chiar mai ridicate. Aparatele
magnetoelectrice de acest tip sunt denumite galvanometre şi sunt utilizate ca aparate de laborator
pentru măsurarea unor curenţi extrem de mici (10-6 10-11 A) sau ca detectoare de nul.
În figuraa)3.9
două variante: cu oeste reprezentată
singură oglindăschematic construcţia
şi scară exterioară; b) unui galvanometru
cu mai cuşiindicator
multe oglinzi cu scară optic, în
internă.
Benzile de susţinere sunt confecţionate din bronzuri speciale sau din aliaje Pt.Ag. Cuplul
rezistent specific (constanta elastică) pentru o bandă tensionată este dat de relaţia:
b  h 3 b 2
D GK  F (3.38)
L 12L
unde b, h, L au aceleaşi semnificaţii ca pentru (3.8), G este modulul de elasticitate transversal, K
este un coeficient ce ia valori în funcţie de raportul b/h (k = 0,33 pentru b/h > 10) şi F este forţa de
tensionare.
Fig. 3.9 Variante constructive de galvanometre

1 – magnet permanent; 2 – bobină mobillă; 3 3’ – benzi de suspensie;
4, 4’ – arcuri de tensionare a benzilor; 5 – oglindă mobilă; 5’ – oglinzi fixe
(la varanta b); 6 – sursă de lumină (bec); 7 – lentile; 8 – scară gradată.
Benzile de susţinere îndeplinesc şi funcţia de fire de conexiune (elastice) pentru bobină

mobilă. Bobina mobilă, pentru a fi mai uşoară, nu ar e carcasă, spirele fiind consolidate în lac sau
răşini. Amortizarea obţinută prin frecare cu aerul şi prin curenţi induşi în bobină în timpul deplasării
organului mobil este suficientă. Dispozitivul de citire a deviaţiilor poate fi cu s pot luminos şi scară
exterioară, aşa cum se arată în fig.3.9, a, sau cu scară interioara ca în fig.3.9, b. Modul în care aceste
dispozitive de citire contribuie la creşterea sensibilităţii rezultă din figură. Astfel în cazul scării
exterioare se observă că deviaţia spotului pe rigla y depinde atât de dublul unghiului  cu care se
roteşte bobina, cât şi de distanţa h de la oglindă la riglă.
y  h  tg 2 (3.39)
Sensibilitatea care rezultă va fi:
y h  tg 2
SÌ   (3.40)
I I
Unghiul  de rotire a echipajului mobil ia în general valori mici (  20 ) atât prin 
construcţie cât şi prin faptul că galvanometrele sunt folosite ca detectoare de nul. Pentru unghiuri
mici fiind valabilă aproximarea tg 2  2 , înlocuind în (3.40) şi comparând cu (3.33) se obţine:
h  2
SÌ   2hSI (3.41)
I
deci o sensibilitate de două ori mai mare datorită reflectării razei incidente pe oglindă şi care poate
fi mult crescută prin h. Sensibilitatea galvanometrelor cu scară exterioară este dată pentru h = 1 m şi
se exprimă în mm/A la 1 m.
În cazul galvanometrelor cu scară interioară, creşterea sensibilităţii se obţine prin reflectarea
succesivă pe mai multe oglinzi, astfel că rezultă în final  `  2n , unde n este numărul de oglinzi.
La galvanometre lipsesc adesea piesele polare şi miezul magnetic al bobinei, care în aceste
condiţii se roteşte într -un câmp uniform ( cu linii de câmp echidistante şi paralele) creat între cei doi
poli ai magnetului permanent. Cuplul activ, pentru câmp uniform, are expresia:
M a  0 I cos  (3.42)
adică este de forma M a  f , x  şi conduce la o caracteristică statică neliniară. Pentru valori mici
ale lui  , cos   1 , astfel încât se poate utiliza cu suficient de bună aproximare aceeaşi expresie
(3.30) ca în cazul câmpului radial.
Datorită avantajelor menţionate, suspensia pe benzi tensionate tinde să fie utilizată din ce în
ce mai frecvent şi în construcţia aparatelor cu ac indicator (foarte uşor).
3.1.2.4 Funcţionarea aparatelor magnetoelectrice în regim tranzitoriu

La închiderea circuitului exterior al aparatelor magnetoelectrice în care se află o sur să de
curent continuu, bobina mobilă nu ocupă instantaneu poziţia de echilibru static dată de relaţia:

  0 I ci execută o mişcare într -un regim tranzitoriu, a cărui durată şi caracter (oscilatoriu sau
D
aperiodic) depind de un parametru numit gradul de amortizare a mişcării.
Din cauza frecărilor cu aerul, precum şi datorită interacţiunii dintre câmpul magnetic al
magnetului permanent şi bobina mobilă în car e se induc t.e.m., apare un cuplu de amortizare,
d  
propor ţional cu viteza de rotaţie d / dt care se opune mişcării, M A  A   şi în care factorul
 dt 
de amortizare este:
AA m  Ae (3.43)
Am fiind factorul de amortizare mecanică, iar A e factorul de amortizare electrică. Prin mişcarea
bobinei care intersectează liniile de câmp magnetic din întref ier, se induce o tensiune
electromotoare care are expresia: e  BN 2lv în care l este lungimea activă a bobinei, iar
 b   d  
v       este viteza liniară cu care laturile bobinei intersectează liniile câmpului magnetic (b
 2   dt 
fiind lăţimea bobinei). Deci:
d d
e  BNlb  0 (3.44)
dt dt
În cazul în care bobina, de rezistenţă R b, este închisă pe un circuit cu rezistenţa exterioară
R e, apare un curent electric de intensitate:
l  d
i  R b  R e  R b 0 R e  dt (3.45)
Cuplul de amortizare electric este:
02 d
M Ae   0 i   (3.46)
R b  R e dt
Factorul A e  02 / R b  R e  reprezintă factorul de amortizare electrică ce poate fi variat în
limite largi prin modificarea rezistenţei exterioarei A e  0 pentru R e   şi A e  A e max  02 / R b
pentru R e  0 . Deoarece, în general, A e  A m , rezultă posibilitatea de variere a amortizării şi de
realizare a unei valori optime a acestui parametru, astfel încât durata regimului tranzitoriu să fie
redusă la minin.
În acest caz R e  R e cr unde R ecr este r ezistenţa exterioară critică. Având în vedere că se
poate elimina cuplul de frecare Mf care, prin construcţie, are o valoare neglijabilă în raport cu
celelalte, iar cuplurile activ şi rezistent au aceleaşi expresii care intervin la funcţionarea în regim
static, se poate deduce ecuaţia care descrie mişcarea organului mobil pe durata regimului
tranzitoriu:
d 2    2
 d
J 2   A m  0
   D  0 I (3.47)
dt  R b  R e  dt
Deoarece mişcarea e impusă de existenţa unui cuplu activ constant, regimul de funcţionare
corespunzător se numeşte regim forţat.
Dacă se introduc parametrii:
A
 (3.48)
2 DJ
denumit grad de amortizare al mişcării, şi
0  DJ (3.49)
pulsaţia naturală (pulsaţia oscilaţiilor libere, neamortizate ale sistemului mobil), ecuaţia (3.43) poate
fi pusă sub forma:
1 d 2  2 d 
2
 2    0 I (3.50)
0 dt 0 dt D

Dacă se notează cu  p  0 I deviaţia permanentă care se stabileşte după trecerea regimului
D
tranzitoriu, ecuaţia (3.47) are următoarele soluţii, în funcţie de gradul de amortizare  care
determină natura rădăcinilor ecuaţiei caracteristice:
a) Cazul I – regim oscilant amortizat (regim subamortizat)
Se obţine pentru   1 (grad de amortizare subunitar), adică rădăcinile ecuaţiei caracteristice
aferente ecuaţiei diferenţiale (3.46) sunt complexe con jugate cu partea reală negativă. Acest regim
corespunde unei rezistenţe exterioar e cu valoarea mai mare decât o valoare limită – rezistenţa
exterioară critică (R e > R e.cr ). La galvanometrele magnetoelectrice valoarea rezistenţei R e.cr este
înscrisă pe cadranul aparatului.
Soluţia de regim oscilant amortizat este de forma:
 e 0 t  2  
t    p 1  sin  1   2 t  arctg 1   ; t  0 (3.51)
 1   2   

b) Cazul II – regim aperiodic critic (regim amortizat critic)
Se obţine pentru   1 (grad do amortizare unitar), adică rădăcinile ecuaţiei caracteristice
sunt egale, reale şi negative.
Regimul corespunde situaţiei când rezistenţa exterioară a circuitului în care este conectat,
este egală cu rezistenţa exterioară critică (R e = R e.cr ).
Mişcarea echipajului mobil are un caracter aperiodic şi soluţia generală a ecuaţiei (3.46)
pentru acest regim este de forma:
t    p 1  1  0 t e  0 t , t  0 (3.52)
Dintre toate răspunsurile aperiodice, regimul aperiodic critic asigură cel mai scurt timp
pentr u obţinerea valorii permanente  p .
c ) Cazul III – regim aperiodic supraamortizat.
Se obţine pentru   1 (grad de amortizare supraunitar), ceea ce corespunde unor rădăcini
reale, distincte şi negative ale ecuaţiei caracteristice aferente ecuaţiei diferenţiale (3.46). Acest
regim corespunde unei rezistenţe exterioare mai mică decât „rezistenţa exterioară critică” (R e<R e.cr ).
Soluţia de regim aperiodic supraamortizat este de forma:
 e  t  2
0
 2  1 
t    p 1  sh    10 t  arg th ; t  0 (3.53)
   12   
Dacă Ma=0 se obţine regimul liber de mişcare, corespunzător deconectării dispozitivului
magnetoelectric din circuit. În acest caz, bobina mobilă, aflată iniţial într -o anumită poziţie  0
revine la deviaţia 0, ecuaţia diferenţială ce descrie mişcarea fiind de forma:
d 2 d
J 2
 A  D  0 (3.54)
dt dt
Soluţiile acestei ecuaţii sunt analoge celor obţinute în regim forţat de mişcare, deoarece
ecuaţia caracteristică este aceeaşi, diferă doar condiţiile iniţiale. Mişcarea va avea numai
componentă de regim tranzitoriu şi deci:
Cazul I – regim oscilatoriu amortizat
Pentru   1 :
e 0t 2 1  2
 t    0 sin 1    0 t  arctg ;t0 (3.55)
1  2 
Cazul II – regim aperiodic critic
Pentru   1 :
t    0 1  0 t e 0t ; t  0 (3.56)
Cazul III – regim aperiodic supraamortizat
Pentru   1 :
e 0t 2 2  1
 t    0 sh   10 t  arg th ;t0 (3.57)
  12 
În figura 3.10 se prezintă curbele ce descriu mişcarea în regim forţat şi în regim liber .
Fig. 3.10
Se defineşte timpul de amortizare ca intervalul de timp necesar stabilirii deviaţiei

permanente cu o anumită precizie, de exemplu 1%  p .Valorile care se obţin pentru timpul de
amortizare sunt:
ln 001 T0 T
a) pentru regimul subamortizat,   1; t a     0,75 0 ;
2  
b) pentru regimul amortizat critic,   1; t a  T0 ;
c) pentru regimul supraamortizat,   1; t a  1,5T0 .
în care T0 reprezintă perioada oscilaţiilor libere neamortizate ale bobinei mobile. Din punctul de
vedere al timpului minim necesar stabilirii deviaţiei permanente (timpul de amortizare) cel mai
avantajos este regimul aperiodic critic, la care t a  T0 .
În regimul amortizat critic, la fel ca şi în cel supraamortizat, organul mobil nu poate depăşi
deviaţia permanentă, deoarece mişcarea este aperiodică. Spre deosebire de aceasta în regim
oscilatoriu amortizat apar supracreşteri. Cu toate acestea, aparatele de măsurat sunt construite astfel
ca să funcţioneze în regim subamortizat (   0,6  0,8 ). Motivul pentru care se preferă acest regim
oscilatoriu amortizat este în principal faptul că se poate repera mai uşor stabilizarea la deviaţia
permanentă (finală)  p , dacă acul indicator efectuează 1...2 oscilaţii de amplitudini rapid
descrescătoare în jurul acestuia. Pe de altă parte, poate realizarea unei amortizări critice ar necesita
un cuplu de amortizare mai mare şi implicit, sporirea consumului propriu al aparatului.
Performanţele tranzitorii menţionate sunt valabile pentru aparatele magnetoelectrice prevăzute cu
dispozitiv de amortizare electromagnetică (carcasa metalică a bobinei). Pentru galvanometru,
amortizarea fiind produsă numai de tensiunile induse în spirele bobinei, regimul tranzitoriu este
puternic dependent de circuitul de măsurat, aşa cum rezultă din expresiile factorului de amortizare:
2 02
A  0 şi respectiv gradul de amortizare    R t fiind rezistenţa totală constituită din
R t 2R t DJ
rezistenţa bobinei R b şi rezistenţa circuitului exterior R e.
Se observă că  poate varia mult în funcţie de R t şi întreruperea circuitului exterior
( R t   ) înseamnă practic anularea amortizării. Pentru a preveni asemenea dificultăţi se prevăd
rezistenţe de şuntare a bobinei, care asigură un circuit închis în care pot circula curenţii induşi i A(t).
Aceasta însă atrage şi o reducere a sensibilităţii, determinată de divizorul de curent care se
formează. Printre caracteristicile date pentru galvanometre, se precizează uneori atât rezistenţa
proprie a bobinei, cât şi rezistenţa exterioară corespunzătoare amortizării critice (R e.cr ). Ştiind aceste
valori, se poate calcula  pentru orice
R b  altă
R e.cr rezistenţă exterioară R :
e
 (3.58)
R b  R e
Perioada proprie de oscilaţie pentru aparatele magnetoelectrice uzuale are valori de ordinul
I n  0,51s şi deci frecvenţele proprii f n  1  2Hz .
Banda de frecvenţă pentru viteza de răspuns maximă corespunzătoare la   1 conduce la
valori f B  0 ,641,28 Hz .
Se deduce astfel că organele mobile ale aparatelor magnetoelectrice nu pot executa oscilaţii
cu frecvenţe mai mari de 1...2 Hz şi deci nu pot fi utilizate pentru măsurarea curenţilor alternativi la
frecvenţa de 50 Hz. Pentru curenţi variabili în timp conţinând componente alternative cu f  f B
deviaţia este dată de cuplul activ mediu. Dacă bobina va fi parcursă de un curent alternativ
1 
it   I 2 sin t cu f    f rezultă:
T 2 B
M a med   0 1 0 it dt  0
T
(3.59)
T
şi deci bobina mobilă nu se roteşte.
3.1.2.5 Logometre magnetoelectrice

Generalităţi. Prin logometru se înţelege un aparat de măsură electric ce măsoară raportul a
două mărimi electrice (curenţi, tensiune) care acţionează, asupra echipajului lor mobil compus din
două elemente active, cuplate rigid între ele, pe aceeaşi axă de rotaţie. Caracteristicile logometrelor
sunt următoarele:
 absenţa cuplului rezistent mecanic, cuplul rezistent formându-se la fel cu cuplul motor şi
fiind de sens contrar (cuplul antagonist);
 în poziţie de repaus indicatorul dispozitivului nu este în dreptul diviziunii zero a scalei,
ci are o poziţie oarecare, deoarece lipseşte cuplul rezistent;
 legătura dintre echipajul mobil şi partea fixă a dispozitivului se face cu ajutorul unor
benzi flexibile (din aliaje de aur, din bronz, etc.) care nu produc cuplul rezistent;
 echipajul, mobil al logometrelor trebuie să fie situat într -un câmp (electric sau magnetic)
neuniform pentru ca să se poată stabili echilibrul între cele două cupluri antagoniste, la o
x1
anumită deviaţie  , proporţională cu raportul celor două mărimi ( ) care produc
x2
cuplurile.
Observaţii. În cazul unui câmp uniform, deci întrefier uniform pentru orice valoare a celor
două mărimi, echipajul mobil execută o deviaţie maximă în sensul cuplului mai mare.
Dispozitivul logometric magnetoelectric
Echipajul mobil se compune din două bobine fixate rigid pe un ax comun. El se poate roti în
întrefierul (nesimetric) al unui magnet permanent, în care există un câmp magnetic B neuniform,
(figura 3.10). Bobinele mobile se leagă la bornele dispozitivului cu ajutorul unor benzi flexibile. La
trecerea curenţilor i1 şi i2 prin cele două bobine, câmpul B acţionează asupra lor cu forţele f 1 şi f 2
care produc cuplurile Ma1 (considerat activ) şi Ma2 (rezistent), funcţii de unghiul  :
M a1  i1f 1  ; M a 2  i 2 f 2   (3.60)
Funcţiile f 1   şi f 2   includ constantele constructive ale dispozitivului. Echipajul mobil
se roteşte sub influenţa diferenţei M  M a1  M a 2 (în sensul cuplului mai mare) până când ajunge în
poziţie de echilibru corespunzătoare unghiului  pentru care cele două cupluri devin egale
(Ma1=Ma2) şi când se poate stabili relaţia dintre deviaţia  şi raportul celor doi curenţi:
i f    i 
i1f 1    i 2 f 2  ; 1  2  f 3  ;   f  1  (3.61)
i 2 f  
1
 i 
 2
Dispozitivul logometric magnetoelectric funcţionează în curent continuu. Variantele utilizate
pentru măsurări în curent alternativ sunt pevăzute cu dispozitive de redresare a curentului.
Amortizarea oscilaţiilor echipajului mobil se realizează prin curenţii turbionari induşi în
cadrele-suport ale celor două bobine
Fig. 3.11 Logometrul magnetoelectric
3.1.2.6 Aparate magnetoelectrice cu redresoare

În dispozitivul magnetoelectric odată cu schimbarea sensului curentului I se schimbă şi
sensul cuplului activ. Deci, dispozitivele magnetoelectrice sunt destinate numai pentru măsurări în
curent continuu, bornele lor fiind marcate cu semnele „+” şi „ –”. Pentru a putea fi utilizate şi la
măsurări în curent alternativ sunt prevăzute cu un redresor. În această situaţie cuplul activ este
variabil în cursul unei perioade având valoarea instantanee:
M a inst  I r  0 (3.62)
unde Ir este curentul redresat.
Datorită inerţiei sistemul mobil se roteşte sub acţiunea valorii medii a cuplului activ:
1 T  T
M a med  0 M a inst  dt
 0 0 i 2 dt  0  I med (3.63)
T T
Ca urmare a redresării prin bobina mobilă va trece un curent pulsatoriu de o anumită valoare
medie Imed. Prin urmare, valoarea măsurată de aparat este valoarea medie a mărimii cu variaţie
periodică în timp. Deoarece tensiunea, respectiv curentul alternativ, au în mod obişnuit o variaţie
sinusoidală, scara gradată a aparatelor magnetoelectrice nu este etalonată pentru valorile medii ale
lui I sau U, ci pentru valorile efective, ţinând seama că în regim sinusoidal raportul dintre valoarea
efectivă şi valoarea medie este cunoscut sub denumirea de factorul de formă şi este egal cu 1,11.
În regim nesinusoidal această etalonare nu mai corespunde valorii efective a mărimii
măsurate, deoarece factorul de formă este diferit de 1,11.
Curentul admisibil prin bobina sistemului mobil are valoare relativ mică, maxim 5-30 mA.
Curentul este adus la bobină prin intermediul resoartelor spirale. La suprasolicitări se poate
întâmpla ca, datorită încălzirii, r esoartele spirale să-şi modifice pro prietăţile elastice şi aparatul să
dea
ardă.indicaţii eronate sau, ceea ce este mai grav, se poate întâmpla ca bobina sistemului mobil să se
Fig. 3.12 Aparat magnetoelectric cu redresor
3.1.2.7 Aparate magnetoelectrice cu termocuplu

Aparatele magnetoelectrice cu termocuplu sunt folosite la măsurarea curenţilor alternativi de
frecvenţe ridicate. Termocuplul constă din două bare, realizate din materiale diferite, sudate la unul
din capetele lor. Dacă se încălzeşte porţiunea sudată se va produce la capetele libere o diferenţă de
potenţial care
mare cu cât poate fi pusă
temperatura în evidenţă
sudurii este maicuridicată.
un aparat sensibil. Diferenţa de potenţial va fi cu atât mai
Fig. 3.13
Curentul alternativ de măsurat circulă prin firul AB încălzind punctul de sudură C.

Cantitatea de căldură dezvoltată în porţiunea sudată este proporţională cu: Q  KI 2 Rt . Între bornele
a, b ale termocuplului se stabileşte o t.e.m. E1 care va produce, în circuitul închis pe bobina de

măsură a dispozitivului magnetoelectric, un curent I1, a cărui intensitate este:
E
I1  1 (3.64)
R
unde R este rezistenţa totală a circuitului termocuplului.
Echipajul mobil al dispozitivului magnetoelectric se va roti cu un unghi
0
  D I1 (3.65)
Pentru mărimea sensibilităţii aparatului, termocuplul şi firul încălzitor se introduc într -un
balon de sticlă în care se face vid, micşorând prin aceasta pierderile de căldură. S-au construit
aparate la care porţiunea sudată a termocuplului nu este în contact direct cu firul încălzitor .
Încălzirea sudurii se face prin radiaţie. Aceste aparate se numesc aparate magnetoelectrice cu
termocuplu fără contact (sau cu transformator termic izolat).
Aceste aparate termoelectrice pot măsura curenţii alternativi de frecvenţa până la 200 MHz,
având câteva calităţi deosebite cum ar fi:
 sensibilitate şi precizie mare;
 indicaţii independente de frecvenţă;
 consum propriu mic.
Dezavantajele
sunt influenţate acestor aparate
de temperatura constau
mediului în faptul
exterior. Potcăfi nu suportăsub
întâlnite, suprasarcini
formă deiarampermetre,
indicaţiile lor
în
instalaţiile unor girocompase (ampermetrele cu termocuplu măsoară curenţii de alimentare pe cele
trei faze ale sferei giroscopice) şi în aparatele de radioemisie (ampermetre de antenă).
3.1.2.8 Erorile aparatelor magnetoelectrice

Aparatele magnetoelectrice se înscriu printre cele mai precise aparate electrice de măsurat.
Datorită simplităţii constructive, a relaţiei de funcţionare liniare şi perfect determinată, erorile legate
de construcţie şi de principiul de funcţionare sunt reduse la valori neglijabile, permiţând realizarea
relativ uşoară de aparate cu clase de precizie 0,1; 0,2 şi în mod uzual 0,5; 1.
Aparatele magnetoelectrice au un consum propriu deosebit de mic, de ordinul mW sau chiar
fracţiuni de mW la cele cu suspensie pe fire. În acest mod erorile sistematice provocate de
consumul propriu al aparatului devin neglijabile. Principalele surse de erori sunt de natură externă.
Ele sunt determinate de variaţiile de temperatură ale mediului şi de existenţa unor câmpuri
magnetice exterioare puternice.
Variaţia temperaturii afectează relaţia de funcţionare prin influenţa pe care o exercită asupra
fluxului magnetic în întrefier, asupra modulului de elasticitate al resoartelor şi mai ales asupra
rezistenţei electrice R b a bobinei. Primele două efecte sunt de proporţii mai reduse şi se
compensează reciproc. R ămâne însă, cu o pondere însemnată, creşterea rezistenţei bobinei cu
temperatura care face ca valoarea curentului din circuit să scadă, ceea ce înseamnă introducerea
unei erori negative.
Determinarea exactă a erorii produsă de variaţia rezistenţei bobinei cu temperatura depinde
de modul de utilizare a aparatelor magnetoelectrice (ca ampermetre sau ca voltmetre). Aceasta
implică scheme electrice adiţionale prin care se fixează raportul între rezistenţa bobinei şi aceea a
restului circuitului. În funcţie de configuraţia schemei impusă de utilizare şi de valorile calculate ale
erorii se prevăd rezistenţe de compensare al căror efect constă în a face ca variaţia relativă a
rezistenţei totale a aparatului să fie cât mai redusă.
Pentru aparatele de precizie ridicată se prevăd uneori şi dis pozitive de compensare a erorilor
de temperatură datorită slăbirii câmpului magnetic în întrefier. Aceste dispozitive constau din şun-
turi magnetice din materiale speciale („thermoperm” sau „thermalloy”) a căror permeabilitate
magnetică variază invers cu temperatura. În ceea ce priveşte erorile determinate de câmpurile
magnetice exterioare, ele se datorează influenţei exercitate asupra câmpului în întrefier şi respectiv
asupra cuplului activ. Utilizarea unor circuite magnetice compacte (închise) şi a unor magneţi
permanenţi puternici asigură o bună ecranare şi aparatele nu sunt perturbate de existenţa unor
câmpuri externe cu valori obişnuite de până la 400...500 A/m. Circuitele magnetice deschise şi cu
câmpuri magnetice proprii reduse sunt mult mai supuse acţiunii câmpurilor magnetice externe şi
aparatele de precizie de acest tip sunt prevăzute cu ecran magnetic.
O recomandare practică este aceea ca atunci când se folosesc mai multe aparate
magnetoelectrice ele să fie aşezate la distanţe de 0,2...0,3 m pentru a evita eventualele influenţări
reciproce.
Dezavantajele aparatelor magnetoelectrice sunt:
 costul relativ ridicat, mai ales pentru cele de precizie şi sensibilitate mar e;
robusteţea şi capacitatea de supraîncărcare reduse.
3.1.3 Aparate feromagnetice

Aparatele feromagnetice (sau electromagnetice) au dispozitivul motor constituit dintr-o
bobină fixă şi una sau mai multe piese feromagnetice dispuse astfel ca să se afle sub acţiunea
câmpului magnetic produs de bobină, atunci când aceasta este parcursă de curent. Ca urmare a
acţiunii exercitate asupra pieselor feromagnetice este generat cuplul activ care tinde să le deplaseze
în sensul creşterii energiei magnetice. După sensul forţei ce acţionează asupra sistemului mobil
dispozitivele feromagnetice pot fi:
a) cu atracţie, la care piesele feromagnetice sunt atrase în interiorul bobinei;
b) cu repulsie, la care piesele feromagnetice se resping între ele.
Din cauza performanţelor reduse, tipul cu atracţie a dispărut treptat. În schimb dispozitivul
cu repulsie a avut continue perfecţionări realizându-se în prezent în mai multe variante constructive.
3.1.3.1 Construcţia aparatelor feromagnetice de repulsie

În compunerea lor intră o bobină 6, de formă cilindrică, în interiorul căreia se află două piese
feromagnetice 1 şi 2, dintre care piesa 2 este fixată de carcasa bobinei, iar cealaltă 1 este mobilă,
fiind prinsă de axul dispozitivului. Cuplul activ apare datorită respingerii pieselor feromagnetice
care se polarizează magnetic identic atunci când prin bobină trece curentul de măsurat. Forţele
magnetice de repulsie acţionează într -un plan perpendicular şi excentric faţă de ax, determinând
cuplul activ Ma de rotaţie al organului mobil. Cuplul rezistent este creat de un singur resort spiral
sau benzi tensionate, în funcţie de precizia aparatului.
1 – piesă feromagnetică mobilă 1 – piesă feromagnetică mobilă

2 - piesă feromagnetică fixă 2 - piesă feromagnetică fixă
3 – resort spiral 3 – bobină
fixă
4 – paletă din aluminiu
5 – cameră din aluminiu
6 – bobină
Fig. 3.14 Aparat electromagnetic cu repulsie
Cuplul de amortizare la unele dispozitive este realizat pe cale mecanică (pneumatic) prin
mişcarea unei palete în interiorul unei camere de aer închisă.
La alte construcţii se foloseşte amortizarea electromagnetică produsă de curenţii turbionari

induşi într -o piesă de aluminiu care se deplasează între polii unor magneţi permanenţi. În aceste
cazuri bobina este închisă într -un ecran magnetic care protejează elementele active împotriva
inf luenţelor externe.
În ultimul timp au apărut şi aparate care folosesc concomitent atât efectul de atracţie, cât şi
cel de repulsie. Avantajele acestor construcţii constau în creşterea cuplului activ şi condiţii mai
favorabile de uniformizare şi extindere a scării până la 240°....270°.
Pentru
tensionate mărirea optic
şi dispozitiv sensibilităţii
de citire.se construiesc şi aparate de repulsie cu suspensie pe fire
Relaţiile de funcţionare sunt aceleaşi pentru ambele tipuri, întrucât cuplul activ se bazează
pe forţe generate pe aceeaşi cale şi care, fie că sunt de atracţie, fie că sunt de repulsie, acţionează în
sensul creşterii energiei magnetice Wm .
Energia magnetică Wm are expresia:
1
Wm  LI 2 (3.66)
2
unde L este inductivitatea proprie a bobinei, iar I curentul care o parcurge. În ipoteza menţinerii
constante a curentului I, cuplul activ se deduce din variaţia energiei magnetice în raport cu deviaţia
 echipajului mobil.
Astfel:
 dW 
M a   m   I2
1 dL
(3.67)
 d  Ict 2 d
Dacă se consider ă cuplul rezistent antagonist dat de resortul spiral al aparatului:
M r   D   (3.68)
Atunci la echilibru se obţine:
1 dL
M a  M r  I 2  D  0 (3.69)
2 d
din care rezultă ecuaţia de funcţionare:
2
  21D  ddL
I (3.70)
Relaţia (3.70) indică faptul că deviaţia  a organului mobil faţă de poziţia de zero este
dependentă atât de I2 cât şi de variaţia inductivităţii L, care la rândul său depinde de  . Prin urmare,
sensibilitatea acestor aparate nu este constantă pe întreg domeniul, şi nu se poate evalua decât sub
forma diferenţială:
d 1 dL 1 2 d  dL 
SI   I  I   (3.71)
dI D d 2D dI  d 
Ţinând cont că variaţia inductanţei L în funcţie de I se face prin intermediul lui  rezultă:
1 dL 1 2 d 2 L d
SI  I  I
D d 2D d 2 dI
din care se deduce:
dL
2I
sI  d (3.72)
2
2 d L
2D  I
d 2
Relaţiile (3.70) şi (3.71) arată că aparatele feromagnetice au în principiu o scară neuniformă.
dL
Dacă se admite că factorul poate fi făcut constant, scara va fi pătratică. Scara poate fi
d
dL
ameliorată intervenind asupra factorului , astfel încât să se modifice caracterul pătratic şi să se
d
realizeze o uniformizare a gradaţiilor pe o mare parte din întinderea acesteia. Variaţia necesară a
dL
factorului se poate:găsi din expresia sensibilităţii (3.71). Realizarea variaţiei respective se
d
obţine prin adoptarea de forme şi poziţii adecvate ale pieselor feromagnetice. Posibilităţile cele mai
bune le oferă aparatele de repulsie, la care scările sunt aproape uniforme, în afara unei porţiuni
iniţiale de 15....20% din deschidere.
Deoarece bobina aparatelor feromagnetice este fixă, ea poate fi realizată din fire groase ce
pot suporta cur enţi mari, până la 102A.
Datorită dependenţei cuplului activ de I2, aparatele feromagnetice nu au polaritate fixată,
sensul deviaţiei  este totdeauna acelaşi independent de sensul curentului prin bobină.
Aparatele feromagnetice, ca o consecinţă a aceleiaşi proprietăţi, pot fi folosite şi în curent
alternativ. într-adevăr, dacă prin bobină trece curentul alternativ sinusoidal:
it   I ef 2 sin t
atunci înlocuind în (3.67), rezultă un cuplu activ cu variaţie sinusoidală a cărui valoare instantanee
va fi:
1 dL 2 dL 2 2
ai ef
m  2 d i  d I sin t (3.73)
Deoarece frecvenţa proprie de oscilaţie a organului mobil este f n  1Hz , rezultă că pentru
frecvenţe f > 10...15 Hz organul mobil se va deplasa numai în funcţie de valoarea medie a cuplului
activ:
1 T 1 T dL 2
M a med  0 m ai dt   0 I ef sin 2 t dt (3.74)
T T d
Efectuând integrala se deduce:
1 dL 2
M a med  I (3.75)
2 d ef
Se obţine deci un cuplu invariant în timp care determină poziţia de echilibru staţionar:
1 dL 2
  2D d I ef (3.76)
Relaţia (3.76) este similară cu aceea de funcţionare în curent continuu (3.70) şi arată că în
curent alternativ se obţine aceeaşi deviaţie  ca pentru curentul continuu I, dacă Ief = I. Aceasta
denotă că acelaşi aparat poate fi utilizat atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ, fără a
implica scări sau etalonări diferite.
În ceea ce priveşte regimul tranzitoriu al aparatelor feromagnetice, el este analog cu cel
descris la cele magnetoelectrice
3.1.3.3 Aparate feromagnetice cu rezonanţă

(Frecvenţmetre cu lamele vibrante)
Frecvenţmetrul cu lamele vibrante este un aparat de tip feromegnetic. Acesta are două
variante constructive:
electromagnetul (l) se cu acţionare directă
alimentează şi cu acţionare
cu tensiunea alternativăindirectă (fig.3.15).
(U~) a cărui În ambele
frecvenţa variante
f se măsoară.
Traversa (2) este fixată de carcasa aparatului prin lamelele elastice (3). De traversa (2), ce poate
oscila, este fixată plăcuţa feromagnetică (4), ea constituind armătura aparatului, precum şi lamelele
vibr ante (5) confecţionate din oţel. Alimentând cu curentul i bobina electromagnetului, acesta va
atrage şi respinge plăcuţa (4), deci ea va oscila. Oscilaţiile prin intermediul traversei (2) se vor
transmite lamelelor (5), întrucât forţa portantă a electromagnetului este proporţională cu pătratul
curentului i, rezultă că oscilaţiile plăcii (4) vor fi de frecvenţă dublă faţă de frecvenţa curentului
(f=2f x). Lamela a cărei frecvenţă proprie este 2f x va intra în rezonanţă, având amplitudinea de
vibraţie maximă, diferenţiindu-se astfel de celelalte lamele.
Fig.3.15
Pe partea frontală a aparatului se pot observa amplitudinile maxime ale lamelelor vibrante;
se vor vedea capetele acestor lamele, vopsite în alb. În dreptul capetelor lamelelor este scrisă
valoarea frecvenţei (f x) corespunzătoare. Aceste aparate se construiesc pentru frecvenţe industriale,
50Hz  10% , adică cu domeniul între 45 şi 55 Hz, lamelele fiind acordate pentru fiecare 0,5 Hz.
Frecvenţmetrele de acest tip au consum propriu ridicat,dar şi precizia ridicată (clasa 0,5 şi 1).
Observaţie: - forţa portantă a unui electromagnet:
L2 i 2 2
x 2  2 (3.77)
N  0 A N  0 A
Semnul forţei portante arată că x este de fapt o forţă de atracţie (îndreptată în sens opus sensului
creşterii lui x). Aparatele feromagnetice cu dispozitive rezonante funcţionează într - un regim de
rezonanţă mecanică (având frecvenţa proprie egală cu frecvenţa forţei active).
3.1.3.4 Logometre feromagnetice

Logometrul feromagnetic se compune din două bobine b1, şi b2 fixe, străbătute de curenţii i 1
şi i2 şi două palete mobile (piese din fier moale) fixate pe acelaşi ax la echipajului mobil.
Logometrul feromagnetic poate fi realizat şi cu un singur miez (piesă din fier moale) care
este atras sau orientat în câmpul magnetic creat de curenţii i1 şi i2 (fig.3.16 b).
Fig.3.16
Prin construcţie, cele două cupluri active M1 şi M2 acţionează în sensuri opuse asupra
aparatului. Valorile lor trebuie să fie diferite de unghiul de deviaţie  al echipajului mobil al
aparatului, condiţie ce se asigură prin forme adecvate şi poziţii iniţiale corespunzătoare ale pieselor
din fier moale faţă de bobinele fixe. La echilibru se obţine o deviaţie dată de expresia:
 i 
  f  1  (3.78)
 i 2 
adică deviaţia echipajului mobil este o funcţie neliniară a raportului celor doi curenţi ce parcurg
spirele celor două bobine fixe ale logometrului feromagnetic.
3.1.3.5 Erorile aparatelor feromagnetice
acestora,Erorile aparatelor
în curent continuuferomagnetice trebuie examinate în funcţie de modul de utilizare a
sau în curent alternativ.
În curent continuu, principala sursă de erori o constituie ciclul de histerezis care
caracter izează piesele feromagnetice. În fig.3.17 este reprezentată forma unui ciclu de histerezis
ridicat în curent continuu.
Fig.3.17 Ciclul de histerezis a pieselor feromagnetice
Trebuie precizat că mărimea ciclului depinde de valorile maxime Hmax, Bmax, atât timp cât
ele nu ajung la cele corespunzătoare saturaţiei.
În aceste condiţii, se observă că pentru un curent I 1 inducţia poate lua orice valoare între B1
şi B’1, totul depinzând de starea anterioară de magnetizare, respectiv o valoare mai mică sau mai
mare a curentului I faţă de I1. Valorile diferite ale inducţiei B, determinând permeabilităţi magnetice
dL
diferite, influenţează d din expresia cuplului activ care poate prezenta variaţii sensi bile pentru
acelaşi curent I1. Pentru piese din tablă de oţel electrotehnic obişnuită pot rezulta erori mergând
până la 3%. Pentru reducerea acestor erori, la aparatele de precizie ce folosesc materiale
feromagnetice moi cu ciclul de histerezis foarte îngust, cum sunt aliajele cu nichel de tip permalloy,
mumetal etc., la care suprafaţa ciclului este de zeci de ori mai mică. Erorile din cauza histerezisului
au putut fi astfel reduse până la 0,05%, ceea ce a creat posibilitatea realizării de aparate
feromagnetice de clasă 0,2 în cur ent continuu.
La funcţionarea în curent alternativ ciclul de histerezis este parcurs într-o secundă de un
număr de ori egal cu frecvenţa f a curentului alternativ. În consecinţă, după câteva perioade se
ajunge la un ciclu stabil care nu depinde de starea de magnetizare anterioară. Ţinând seama, că în
curent alternativ datorită fluxului variabil în timp se induc curenţi turbionari în piesele
feromagnetice,
urmare a cupluluiaceştia conduc
activ. la o oarecare
Reducerea acestei scădere a câmpului
diferenţe, magnetic
importantă pentru produs de bobina
aparatele şi prin
destinate a fi
folosite atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ, se obţine prin micşorarea dimensiunilor
pieselor feromagnetice în planurile transversale pe direcţia fluxului.şi practicarea de tăieturi
longitudinale paralele cu axa bobinei. Intensitatea curenţilor tur bionari fiind dependentă de viteza
de variaţie a fluxului, rezultă o dependenţă a indicaţiilor de frecvenţă. În condiţiile aplicării
măsur ilor constructive expuse mai sus, pentru un aparat etalonat la 50 Hz erorile nu depăşesc 0,5%
în banda 15-300 Hz.
Cauze comune de erori, indiferent de folosirea în curent continuu sau alternativ, sunt la fel
ca la aparatele magnetoelectrice: variaţiile de temperatură ale mediului şi câmpurile magnetice
externe.
Influenţa temperaturii se manifestă asupra constantei elastice a resortului spiral, care scade
odată cu creşterea temperaturii, micşorându-se cuplul rezistent. Rezultă astfel o eroare de
temperatur ă pozitivă care pentru un singur resort nu depăşeşte 0,1....0,2% la o variaţie de 10°C.
Deoarece, în general, bobina cuprinde spire de cupru de secţiune relativ mare, valoarea
rezistenţei totale este micăeste
aparatelor feromagnetice şi variaţiile cu temperatură
redus, datorită faptului căsunt neglijabile.
circuitul Câmpul
magnetic magnetic
se închide prinpropriu al
aer. Din
acest motiv rezultă o sensibilitate mare la influenţa câmpurilor magnetice externe, pentru aparatele
de precizie fiind necesare mijloace speciale de protecţie cum sunt: ecranarea magnetică a
dispozitivului sau realizarea de construcţii astatice.
Aparatele feromagnetice se caracterizează printr -un consum propriu mai mare decât al
celorlalte tipuri de aparate electrice de măsurat, ajungând până la valori de 0,5.....5 VA.
Capacitatea de supraîncărcare a aparatelor feromagnetice este ridicată, dat fiind bobina fixă
care poate fi dimensionată şi rigidizată astfel ca să reziste la valori mari de curenţi de şoc sau în
regim prelungit.
Prin construcţia rezistentă la şocuri şi vibraţii şi prin capacitatea de supraâîncărcare sporită,
aparatele feromagnetice sunt printre cele mai robuste şi sigure în funcţionare. Ţinând seama de
calităţile menţionate şi de costul sensibil mai redus decât al celor magnetoelectrice, aparatele
feromagnetice se utilizează în primul rând ca aparate industriale de măsurat de clase 1; 1,5; 2,5. Ca
aparate de laborator se întâlnesc uzual aparate feromagnetice de clasă 0,5 şi prin soluţii constructive
speciale se realizează şi de clase 0,2.
3.1.4 Aparate electrodinamice

În construcţia aparatelor electrodinamice intr ă o bobină mobilă şi o bobină fixă. Atunci când
acestea sunt parcurse de curenţi, apar forţe electrodinamice care crează cuplul activ.
După cum în circuitul magnetic al bobinelor se folosesc sau nu piese f eromagnetice,
dispozitivele se numesc electrodinamice, respectiv ferodinamice. În funcţie de natura cuplului
rezistent, dispozitivele se divid în:
a) dispozitive electrodinamice simple (cu cuplu rezistent mecanic);
b) logometre (cuplu rezistent electric).
După spectrul câmpului magnetic, dispozitivele electrodinamice se divid în:
a) dispozitive electrodinamice cu câmp uniform;
b) dispozitive electrodinamice cu câmp radial.
Cuplul activ al dispozitivelor electrodinamice şi feromagnetice este creat de forţele
electrodinamice care apar între una sau mai multe bobine fixe şi una sau mai multe bobine mobile
1 i1  i 2  l
parcurse de curenţi (forţa electrodinamică F1  F2   ).
2 d
3.1.4.1 Construcţia aparatelor electrodinamice

În fig.3.18 este reprezentată schematic construcţia unui aparat electrodinamic. Pe figură se
pot distinge un
delimitează celespaţiu
două în
secţiuni
care sealeroteşte
bobinei fixe 1mobilă
bobina a şi 1 2,
b, fixată
dispusepecoaxial
axul 3 laperpendicular
o anumită distanţă care
pe direcţia
câmpului magnetic produs de bobinele fixe. Pe ax se mai află fixate două re soarte spirale 4 pentru
producerea cuplului rezistent şi pentru aducerea curentului la bobina mobilă, acul indicator 5
prevăzut cu două contragreutăţi de echilibrare 6 şi paleta 7 a dispozitivului de amortizare
pneumatic.
Geometria şi amplasarea bobinelor fixă şi mobilă este diferită la aparatele cu câmp uniform.
Construcţia pentru câmp radial reprezentată în fig.3.19 a corespunde unor secţiuni ale bobinei fixe
plate şi depărtate, de diametru mai mare decât la cele cu câmp uniform. Traiectoriile liniilor de
câmp intersectează astfel perpendicular porţiunile active ale conductoarelor bobinei mobile,
indiferent de poziţia în care se află aceasta.
Fig.3.18 Construcţia aparatelor electrodinamice
Fig.3.19 Construcţia şi dispunerea bobinelor la aparatele electrodinamice

a) – cu câmp radial; b) – cu câmp uniform
a) Schiţa amplasării bobinelor b) Schiţa sistemului mobil

1 – bobine fixe; 2 – bobine mobile; 3 – resoarte spirale;
4 – contragreutăţile acului indicator; 5 – acul indicator;
6 – amortzor pneumatic; 7 – axul echipajului mobil
c) Sche ma aparatului cu bo bine plate d) Schema aparatului c u bobine rotunde
Fig.3.20
Diametrele medii ale secţiunilor bobinei fixe D, al bobinei mobile d şi distanţa între ele 1 au
valori optime din punctul de vedere al obţinerii câmpului radial atunci când sunt satisfăcute
rapoartele:
d l
 0,62 şi  0,37
D D
La aparatele cu câmp uniform (fig.3.19 b) cele două secţiuni ale bobinei fixe sunt de formă
cilindrică alungită, astfel încât se poate considera că formează un solenoid. Bobina mobilă se roteşte
în câmpul magnetic uniform din interiorul solenoidului.
Aparatele electrodinamice de mare sensibilitate şi precizie au bobina mobilă suspendată pe
fire tensionate şi sunt prevăzute cu dispozitiv optic de citire a deviaţiilor.
Dacă prin secţiunile bobinei fixe legate în serie trece cu curent continuu I1, şi prin bobina
mobilă un curent I 2, forţele electrodinamice care apar tind să rotească bobina mobilă către poziţia în
care fluxul său ar coincide ca direcţie cu cel produs de bobinele fixe, poziţie în care energia
magnetică a dispozitivului motor este maximă.
Pentru a obţine expresia cuplului activ se pleacă de la energia magnetică Wm care este dată
de relaţia:
1 2 1 2
Wm  2 L1I1  2 L 2 I 2  L12 I1I 2 (3.79)
în care L1 şi L2 sunt inductivităţile proprii ale bobinelor fixă şi mobilă, iar L12 este inductivitatea
mutuală dintre acestea.
Cuplul activ se deduce din derivata energiei Wm în raport cu deplasarea  a organului
mobil. Admiţând că cei doi curenţi se menţin constanţi şi observând că inductivităţile proprii L1 şi
L2 ale bobinelor nu depind de  , singurul factor care variază este inductivitatea mutuală L12,
dependentă de poziţia relativă a bobinei mobile faţă de cea fixă.
Rezultă astfel:
dWm dL12
Ma   II (3.80)
d d 1 2
Din ecuaţia de echilibrare a cuplului activ cu cel rezistent dat de resoartele spirale se obţine
relaţia de funcţionare a aparatelor electrodinamice.
1 dL
  I1I 2 12 (3.81)
D d
Din relaţia (3.81) rezultă că deviaţia  depinde de produsul curenţilor I1 şi I2 printr-o relaţie
dL
implicită, întrucât factorul 12 depinde el însuşi de  . Inductivitatea mutuală L12 şi variaţia ei cu
d
 sunt determinate de dimensiunile şi forma bobinelor, precum şi de poziţia lor reciprocă.
În cazul bobinelor cu câmp radial (3.19) pentru un interval de variaţie a unghiului
  45 135 fluxul 12 dat de bobina fixă prin bobina mobilă variază aproximativ liniar cu
 
deplasarea unghiulară  .
12
Ţinând seama că L12  I1 şi că pentru   0 când planurile bobinelor devin paralele, 12
este maxim în valoare absolută 12 max  N 2S2 B1 rezultă că variaţia inductivităţii mutuale este de
forma:
dL12 1 d12 12 max N 2S2 B1
   (3.82)
d I1 d I1 I1
sau
dL12
 L12 0  ct (3.83)
d
unde
N 2S2 B1  0 N1 N 2S2
L12 0  C12   (3.84)
I1 l
Semnul inductivităţii mutuale fiind convenţional, se alege sensul curenţilor prin bobine
astfel ca să se poată considera L12  0  0 . Întrucât  0  45 , relaţia (3.72) este valabilă pentru

  090 . 
În varianta cu câm p uniform (fig.3.19, b) variaţia fluxului 12 şi respectiv, inductivitatea

mutuală L12 depind de poziţia unghiulară  a bobinei mobile după legea:
  
L12  12  12 max cos   12 max cos 0   
I1 I1 I1
Atunci se deduce:
dL12
 L12 0 sin  0     C12 sin  0    (3.85)
d
în care s-a considerat L12  0  0 .
Pentru acelaşi domeniu de deviaţie,   0 90 , rezultă că:
 
dL12  2 
d   2 1 C12 
Înlocuind (3.83) şi (3.85) în (3.81) se obţin relaţiile de funcţionare şi scările pentru cele două
variante de aparate electrodinamice.
Aparatele electrodinamice au o polaritate fixată, adică pentru ca deviaţia  să se facă în
sensul corect, trebuie să se respecte un anumit sens al curenţi lor I1 şi I2 prin cele două bobine. În
acest scop, la aparatele electrodinamice se prevăd borne polarizate.
Sensibilitatea aparatelor electrodinamice depinde de modul de utilizare. Dacă cele două
bobine se înseriază, ceea ce înseamnă I1  I 2  I , rezultă o relaţie în care deviaţia  depinde de I2,
la fel ca la aparatele feromagnetice:
1 dL12 2
 I (3.86)
D dînacest caz printr -o relaţie de tipul (3.71). Dacă I1  I 2 se pot
Sensibilitatea poate fi dedusă
d d
determina sensibilităţi separate şi care se deduc imediat din (3.81).
dI1 I 2 ct dI 2 I1 ct
dL12
În sfârşit, în raport cu produsul I1I 2  P , la aparatele cu câmp radial la care  C12 nu
d
depinde de  , sensibilitatea este constantă şi are expresia:
C
S p  12 (3.87)
D
Se observă că rezultă o relaţie de proporţionalitate între  şi P  I1I 2 , ceea ce poate conduce
la o scară liniară
electrodinamice în raport cu P. Această proprietate este importantă la utilizarea aparatelor
cu wattmetre.
În ceea ce priveşte valorile curenţilor prin bobine, limitările sunt impuse de bobina mobilă
din aceleaşi considerente ca la aparatele magnetoelectrice (10-3....10-2 A).
Funcţionarea în curent alternativ
Aparatele electrodinamice pot fi utilizate şi în curent alternativ. Considerând curenţii
sinusoidali, i1  I1ef 2 sin t prin bobina fixă şi i 2  I 2ef 2 sin t   prin cea mobilă, cu
 1
frecvenţa f   mai mare decât frecvenţa proprie de oscilaţie a organului mobil f n  1 2Hz ,
2 T
deviaţia va rezulta din acţiunea cuplului activ mediu:
1 T 1 T dL12 dL
M a med 
T 0
m ai  dt  
T d
0
i1i 2 dt  12 I1ef I 2ef cos 
d
(3.88)
Din valoarea dedusă pentru cuplul mediu se găseşte deviaţia în curent sinusoidal:
1 dL12
 I I cos  (3.89)
D d 1ef 2ef
sau mai general:
1 dL
  D d12 I1ef I 2ef cosI1 I 2  (3.90)
Dacă cele două bobine sunt parcurse de curenţi nesinusoidali care prin dezvoltare în serie
Fourier au expresiile:

i1 t   I10   2I1k sin k t  1k 
k 1

(3.91)
i 2 t   I 20   2I 2 k sin k t   2 k 
k 1
Calculând cuplul mediu cu relaţia (3.88) în care i 1 şi i2 se înlocuiesc cu (3.91) şi ţinând
seama de proprietatea de ortogonalitate a funcţiilor trigonometrice, se obţine:

1 dL12  
(3.92)
10 20 1k 2 k k
 D d   I I 
k 1 I I cos  
unde:  k   1k  2 k .
Relaţia (3.89) arată că deviaţia în curent alternativ sinusoidal este similară cu cea în curent
continuu, dacă valorile eficace sunt egale cu cele ale curenţilor continui şi defazajul   0 .
Aparatele electrodinamice au şi în curent alternativ o polaritate fixată datorită factorului
cos  .
Referitor la regimul tranzitoriu al aparatelor electrodinamice, relaţiile şi observaţiile
menţionate la aparatele magnetoelectrice sunt valabile şi în acest caz. Elementul particular îl
constituie dispozitivul de amortizare pneumatic necesar, întrucât amortizarea pe cale
electromagnetică este insuficientă.
3.1.4.3 Aparate ferodinamice

Sunt aparate similare cu cele electrodinamice atât ca structură, cât şi ca relaţii de
funcţionare. Deosebirea este de natură constructivă şi constă în aceea că bobina fixă şi cea mobilă
sunt prevăzute cu miezuri feromagnetice.
Circuitul magnetic are forma asemănătoare celor prezentate la aparatele magnetoelectrice.
Prezenţa miezului feromagnetic face ca inducţia B1 să fie mult mai mare decât la aparatele
electrodinamice, având bobina fixă cu acelaşi număr de spire. Ca urmare, cuplul activ este mult mai
mare (10-25 ori). Astfel, ele pot funcţiona cu un consum de putere mai redus şi în acelaşi timp sunt
mai robuste. Circuitul magnetic asigură totodată o ecranare a bobinei mobile şi prin aceasta o
protejare împotriva influenţei câmpurilor magnetice externe. Miezul feromagnetic atrage
dezavantaje privind precizia. În curent continuu, apar pierderi prin histerezis. În curent alternativ,
apar erori provocate de inducerea de curenţi turbionari. Din cauza acestor erori suplimentare ,
aparatele ferodinamice sunt de precizie inferioară celor electrodinamice. Ele sunt utilizate mai ales
în aplicaţii industriale ca aparate de panou de clasa: 1; 1,5; 2,5. Aceste precizii în curent alternativ
sunt asigurate pentru frecvenţa de 50 Hz.
Câmpul magnetic fiind radial şi uniform, rezultă prin analogie cu expresia obţinută la
dispozitivul magnetoelectric următoarele relaţii pentru Ma în curent continuu:
M a  NBAI
2  KI1I 2 (3.93)
unde: N – numărul de spire al bobinei mobile;
I2 – curentul din bobina mobilă;
A – aria activă a bobinei mobile;
B – K 1I1, este inducţia magnetică considerată proporţională cu I1 care o produce;

K = NAK, este o constantă constructivă.
Fig.3.21 Dispozitiv ferodinamic

1 – bobina fixă; 2 – bobina mobilă; 3 – miez feromagnetic
În curent alternativ, datorită inerţiei sale, sistemul mobil se deplasează sub acţiunea cuplului
activ mediu care are expresia:
2 cosBI 2   KI1I 2 cosI1 I 2 
M a  M a med  NABI (3.94)
aproape aceeaşi ca în cazul dispozitivelor electrodinamice cu câmp radial.
3.1.4.4 Erorile aparatelor electrodinamice

Principalele surse de erori sunt determinate de influenţa factorilor externi; câmpurile
magnetice, temperatura mediului şi la utilizarea în curent alternativ frecvenţa.
Aparatele electrodinamice sunt sensibile la perturbaţiile date de câmpurile magnetice externe
prin faptul că neavând circuit magnetic, câmpul generat de cele două secţiuni ale bobinei fixe este
slab. R educerea acestor influenţe se face prin prevederea de ecrane magnetice din materiale de mare
permeabilitate (permalloy). Un alt procedeu îl constituie astatizarea, care constă în cuplarea pe
acelaşi ax a două dispozitive motoare identice, cu bobinele fixe şi mobile înseriate de aşa manieră,
încât cuplurile active utile determinate de curenţii prin bobine să fie de acelaşi sens, iar cuplurile
parazite determinate de câmpul extern şi curenţii prin bobinele mobile să fie opuse şi să se anuleze.
În cazulTemperatura mediuluiimportante
unor erori rezultante influenţează
se asupra
prevădrezistenţei
scheme debobinelor
corecţie. şi asupra resoartelor spirale.
În curent alternativ, domeniul de frecvenţă este limitat de modificarea impedanţei bobinelor
cu frecvenţa, de creşterea şi modificarea repartiţiei curenţilor induşi în diverse părţi metalice şi de
creştere a tensiunii induse în bobina mobilă. Limita superioară a frecvenţei pentru care erorile
respective sunt neglijabile este de 500....1000 Hz. Trebuie observat că. erorile datorate frecvenţei,
depind în mare măsură de modul de utilizare a aparatelor electrodinamice (ampermetre, voltmetre,
wattmetre, varmetre).
Din necesitatea de a produce un câmp magnetic cât mai puternic care că asigure cuplul activ,
aparatele electrodinamice au un consum de putere relativ ridicat (2-6 W).
Relaţiile de funcţionare similare în curent continuu şi în curent alternativ ale aparatelor
electrodinamice dau posibilitatea etalonării lor în curent continuu prin metode de compensare foarte
precise,Dat
etalonar
fiindeaerorile
fiind valabilă şi în curent
constructive redusealternativ.
şi posibilităţile de atenuare a erorilor de influenţă,
aparatele electrodinamice sunt de precizie ridicată, obţinându-se clase de 0,2 şi chiar 0,1.
Performanţele înalte pe care le asigură aparatele electrodinamice implică şi un cost relativ
ridicat. Aceasta face ca ele să fie utilizate mai ales ca aparate de laborator, în special pentru
măsurări de precizie în curent alternativ.
3.1.4.5 Logometre electrodinamice (ferodinamice)

Principiul constructiv al logometrului electrodinamic este prezentat în figura 3.22. El se
compune din două sisteme de bobine, unul fix (l-1’) cu sau fără miez de fier şi altul mobil realizat la
rândul său tot din două bobine (2-2’) dispuse sub un unghi. de  / 2 una faţă de alta. Bobinele
mobile sunt parcurse de curenţii I1 şi I2 aduşi prin intermediul a două fire flexibile. Cele două
bobine crează cuplurile M1 şi M2 de sensuri opuse. Deci, asupra echipajului mobil vor acţiona două
cupluri, unul activ şi şi altul rezistent.
  
M1  K 1I1I sin      KI1I cos  (3.95)
 2 
M  K II sin   KII sin  (3.96)
2 2 2 2
unde K 1 = K 2 = K.
K – reprezintă o constantă de proporţionalitate (câmpul magnetic B este omogen, bobinele
mobile sunt identice).
Fig.3.22 Logometru electrodinamic
Echipajul mobil este în echilibru când cele două cupluri devin numeric egale, adică:
KII1 cos   KII2 sin  (3.97)
şi astfel deviaţia  depinde de raportul curenţilor ce parcurg cele două bobine mobile:
I  I 
tg  1    f  1  (3.98)
I2  I 2 
Logometrele electrodinamice sunt utilizate cel mai frecvent în curent alternativ (în curent
continuu au performanţe inferioare logometrelor magnetoelectrice).
3.1.5 Aparate cu inducţie
Funcţionarea acestor aparate cu dispozitive de inducţie se bazează pe interacţiunea reciprocă
dintre fluxurile magnetice alternative, create de una sau mai multe bobine şi curenţii turbionari
induşi de aceste fluxuri în piese conductoare mobile (discul conductor). Constructiv, aceste
dispozitive pot fi realizate cu un singur flux (flux unic), sau cu mai multe fluxuri (fluxuri multiple),
clasificare ce se referă la numărul de „intersecţii” cu echipajul mobil. În funcţie de forma piesei
conductoare mobile deosebim: aparate cu disc şi aparate cu tambur. Aparatele cu inducţie se
utilizează numai în curent alternativ.
3.1.5.1 Dispozitivul de inducţie cu un flux

Principiul constructiv este prezentat în figura 3.23. Dispozitivul se compune dintr-o bobină
fixă (1) parcursă de curentul I şi un disc de aluminiu (3) fixat pe axul aparatului (4), disc în care se
induc curenţii turbionari It. Bobina este aşezată pe miezul de fier (2). Cuplul activ Ma este produs de
interacţiunea dintre fluxul a şi curenţii tur bionari induşi de flux în discul de aluminiu, de
intensitatea It, ambele mărimi dependente de curentul I. Deviaţia  ` a aparatului depuinde de
curentul I de măsurat.
Dispozitivele de inducţie cu un flux se pot folosi ca ampermetru, voltmetru sau logometru.
Fig.3.23
1 – bobina fixă; 2 – miez magnetic; 3 – disc de aluminiu;
4 – axul aparatului; 5 – resort spiral.
3.1.5.2 Dispozitive de inducţie cu două fluxuri
Fig.3.24
Dispozitivul se compune din doi electromagneţi a1 şi a 2, ale căror bobine sunt străbătute de
curenţii sinusoidali defazaţi cu unghiul  care produc fluxurile 1 şi  2 , respectiv câmpurile
magnetice corespunzătoare. Cele două bobine având N 1 şi N 2 spire şi fiind străbătute de curenţii ia1
şi ia2 produc fluxurile magnetice 1 şi  2 , mărimi sinusoidale ca şi curenţii, adică:
1  1m sin t
(3.99)
 2   2 m sin t  
Fluxurile 1 şi  2 variabile în timp, induc în discul (A) pe care-l străbat, prin inducţie
electromagnetică, de-a lungul unor contururi închise T 11 şi T12, tensiunile electromotoare:
U e1  TE  dl   d1 U e 2  TE  dl   d 2 (3.100)
11 dt 12 dt
Dacă r 1 şi r 2 sunt rezistenţele electrice ale discului de aluminiu, în lungul contururilor prin
care se închid curenţii i1 şi i2 dacă se neglijează inductivităţile contururilor T11 şi T12 tensiunile
electromotoare determină în discul (A) curenţii:
U 1 d1 1
i1  e1     1m cos t (3.101)
r 1 r 1 dt r 1
U 1 d 2 1
i 2  e2      2 m cost   (3.102)
r 2 r 2 dt r 2
În regiunile A1, şi A2 din dreptul polilor celor doi electromagneţi, fluxurile magnetice sunt
diferite de zero, deci şi curenţii i1 şi i2 pe aceste por ţiuni au valori diferite de zero; ca urmare, asupra
acestor regiuni ale discului vor acţiona forţele F1 şi F2 date de relaţiile:
F1  K 11i 2 (3.103)
F2  K 2  2i1 (3.104)
Cuplul activ mediu pe durata unei perioade, determinat de. aceste forţe, faţă de c entul 0 al
discului este:
M med  1 0 F1  F2 d  dt  K M   1m   2 m  sin 
T
(3.105)
T
unde:
d  K K 
 1  2 
K M 
2  r 1 r 2 
reprezintă o constantă şi d este distanţa de la o dreaptă ce uneşte punctele de aplicaţie a forţelor F1
şi F 2 şi centrul 0 al discului. În ipoteza unui disc omogen, a parametrilor R şi L ai înfăşurărilor de
excitaţie constanţi, a miezurilor electromagneţilor nesaturaţi, a mărimilor sinusoidale ale curenţilor
ia1, şi ia2, fluxurile magnetice 1 şi  2 sunt proporţionale şi în faza cu cei doi curenţi care le-au
produs
1  1m sin t  K 1 i a1  K 1 2I a1 sin t (3.106)
 2   2m sin t    K 2i a 2  K 2 2I a 2 sin t   (3.107)
Cuplul activ mediu în aceste condiţii poate fi pus sub forma
M  K i  I a1  I a 2  sin  (3.108)
unde K i reprezintă o constantă K i =2K MK 1K 2
Cuplul activ mediu tinde să rotească discul metalic în jurul axei până când cuplul părţii
mobile de frânare produs de magnetul permanent, Mr , se echilibrează cu cuplul activ Ma:
M a  M r (3.109)
dar cuplul de frânare M r are expresia:
M r  K r   (3.110)
în care: K r este o constantă legată de calităţile magnetice şi de geometria magnetului M p şi a
discului A.
d
 (3.111)
dt
este viteza unghiulară de rotaţie a discului.
La egalitatea celor două cupluri (discul execută o mişcare uniformă) avem:
d
K i I a1I a 2 sin   K r (3.112)
dt
Integrând în raport cu timpul, de la 0 la t, această egalitate, se obţine:
K t
t   i 0 I a1I a 2 sin dt (3.113)
K r
Acest unghi însă este:
t   2 (3.114)
şi atunci este comodă exprimarea nu a unghiului t  , ci a numărului de rotaţie N(t):
t
Nt   K n  I a1 I a 2 sin dt (3.115)
0
în care
K i 1
K n   (3.116)
K r 2
Aparatele cu inducţie pot fi utilizate ca voltmetre, ampermetre, wattmetre, dar cel mai
frecvent sunt întâlnite în practică drept contoare de energie electrică. Sunt destinate măsurărilor
industriale şi de laborator.
3.1.6 Aparate termice

Principiul de funcţionar e a aparatelor termice se bazează pe proprietatea conductoarelor
metalice de a se alungi sub acţiunea termică a curentului electric ce le străbate (efectul Joule-Lenz)
Fig.3.25
1 – fir metalic (platină-iridiu, platină-argint); 2 – fir neextensibil;
3 – fir de mătase; 4 – tambur; 5 – resort lamelar din oţel
Aparatele termice se compun dintr-un fir metalic (1) din platină-iridiu sau platină-argint,
întins între două borne (b 1 şi b2). Firul, care este termorezistent şi are coeficient de dilatare mare,
este str ăbătut de curentul a cărui intensitate I trebuie să fie măsurată. De mijlocul firului conductor
(1) este prins un fir metalic neextensibil (2), iar acesta este legat de un fir de mătase (3) care se
înfăşoară pe rola (4) şi care poate fi tensionat cu resortul lamelor din oţel (5). Cu ajutorul
mecanismului (fir-rolă-arc de tensionare) variaţia lungimii conductorului se transformă în deviaţie
unghiulară a acului indicator. Amortizarea oscilaţiilor se realizează pe cale magnetică.
La trecerea curentului I prin firul conductor (1), acesta dezvoltă o cantitate de căldură în
funcţie de rezistenţa R a firului şi de intervalul de timp t dată de relaţia:
Q c  0,24I 2 Rt (3.117)
O parte din această căldură încălzeşte firul, iar cealaltă parte se disipă în mediul înconjurător
prin radiaţie şi convecţie.
Cantitatea de căldură disipată este o funcţie de suprafaţă firului S şi de intervalul de timp t.
Q d  K d S   0 t (3.118)
unde:
0 - temperatura firului înainte de trecerea curentului;
 - temperatura de încălzire a firului;
K d - coeficient total de disipare a căldurii.
La stabilirea echilibrului termic Qc = Qd adică:
0.24I 2 Rt  K dS   0 t (3.119)
2
   0  0,24I R (3.120)
K dS
0,24I 2 R
  (3.121)
K dS
Alungirea l a firului este proporţională cu variaţia temperaturii  :
l  l 0     (3.122)
unde:  - coeficientul de dilatare liniară a firului;
l0 - lungimea iniţială a firu1ui.
Deci:
0,24I 2 R
l  l 0   (3.123)
K dS
Mărimile S, R,  l0, K d se consideră constante şi vor fi reprezentate prin constanta globală
K ’.
l  K Ì 2 (3.124)
Unghiul de rotaţie  al echipajului mobil fiind funcţie de 1, rezultă:
  f  l   K Ì 2 (3.125)
Relaţia de mai sus exprimă ecuaţia de funcţionare a aparatului termic. Avantajele aparatelor
termice sunt: folosir ea în curent continuu şi curent alternativ, indicaţiile lor sunt independente de
câmpurile exter ioare şi de frecvenţa curentului.
Dezavantajele acestor aparate sunt: precizie mică, inerţie mare (necesită câteva secunde până
când firul se dilată corespunzător intensităţii curentului), consum mare de energie, nu suportă
suprasarcini, sunt influenţate de temperatura mediului ambiant, au scală neuniformă.
Aparatele termice se folosesc în situaţiile când nu se urmăreşte o precizie mare a indicaţiilor
şi în special pentru măsurări în curent alternativ de frecvenţă ridicată. În ultima vreme acestea sunt
tot mai mult înlocuite cu aparate magnetoelectrice prevăzute cu termocuplu.
3.1.7 Dispozitivul electrostatic
Funcţionarea dispozitivului electrostatic se bazează pe acţiunea unor forţe ce apar între
conductoare încărcate cu sar cini electrice. Constructiv, dispozitivul electrostatic este asemănător
unui condensator electric, (vezi fig.3.26).
Fig.3.26
1 – placă fixă; 2 – placă mobilă; 3 – placă fixă; 4 – benzi; 5 – suport fix; 6 – pârghii;
7 – pârghii; 8 – axul echipajului mobil; 9 – ac indicator; 10 – resoarte antagoniste
Plăcile 1, 2 şi 3 sunt izolate între ele. Placa 2 este mobilă şi supendată cu benzile 4 de
suportul fix 5. Plăcile 1 şi 3 sunt fixe. Distanţa dintre plăci este mică pentru ca să fie creată o
capacitate mare. Plăcile 1 şi 2 sunt legate la aceeaşi bornă, deci între ele vor apare forţe de
respingere. Placa (3) este legată la cealaltă bornă, ceea ce va determina forţe de atragere, astfel că
placa (2) se va apropia de placa (3) şi prin intermediul pârghiilor (6) şi (7) va acţiona asupra axului
(8) determinând deviaţia acului (9). Energia înmagazinată în condensator este:
1
We  CU 2 (3.126)
2
Cuplul dezvoltat de dispozitiv va fi derivata energiei în funcţie de deviaţie, tensiunea U fiind
constantă.
1 C
Ma  U2 (3.127)
2 
Cum capacitatea depinde de suprafaţa plăcilor şi de distanţa dintre acestea, rezultă că se vor
putea construi dispozitive la care variaţia distanţei va da cuplul activ, aşa cum s-a prezentat în figura
3.26. Cuplul rezistent este produs de resoarte antagoniste sau de firele de suspensie ale organului
mobil. Amortizarea oscilaţiilor se face cu amortizoare cu aer sau electromagnetice (de inducţie).
M r  D   (3.128)
La echilibrarea cuplului activ cu cuplul antagonist, deviaţia se exprimă prin relaţia:
M 1 C 2
 a   U (3.129)
D 2D 
Observaţii: - scala aparatelor electrostatice este pătratică.
Dispozitivul poate funcţiona atât în curent continuu cât şi în curent alternativ (când datorită
inerţiei dispozitivului mobil deviaţia devine proporţională cu valoarea efectivă a tensiunii aplicate,
indiferent de forma curbei de tensiune). Aparatele electrostatice se construiesc în special ca
voltmetre şi mai rar ca wattmetre. La voltmetrele electrostatice de tensiuni mici (20-30V) cuplul
activ este de valoare mică. Pentru mărirea lui, se execută construcţii multiceculare la care, prin
suprapunerea mai multor camere, se măreşte capacitatea întregului sistem.
Funcţionarea
câmpurile magneticeaparatelor electrostatice
(dacă se neglijează nu este
variaţia influenţată
redusă de factori
a elasticităţii externicare
resortului, ca temperatura şi
scade puţin la
creşterea temperaturii). De asemenea, nu sunt influenţate de frecvenţe de ordinul MHz şi nici de
forma curbei tensiunii măsurate. Singura influenţă exterioară se poate exercita din partea câmpurilor
electrice; de aceea se prevede totdeauna ecranarea electr ică a dispozitivului de măsurat. Voltmetrele
electrostatice se utilizează în condiţii de laborator la măsurarea tensiunilor în circuite de putere
redusă, în cazul tensiunilor puternic deformate şi la frecvenţe mari.
Un avantaj deosebit al dispozitivului electrostatic îl constituie consumul foarte redus de
energie. În curent continuu, consumul este dat de rezistenţele de izolaţie care se pot face suficient de
mari. În curent alternativ, apare un curent capacitiv şi un curent de pierderi în dielectric. Acesta din
urmă este cel care dă consumul de putere. Valoarea lui este la fel de mică ca şi în curent continuu.
Capacitatea de supraîncărcare este mare. Dispozitivul electrostatic se foloseşte cu precădere
la măsurarea tensiunilor mari de ordinul zecilor, sutelor de KV şi mai mult chiar.
3.2. Măsurarea curenţilor şi tensiunilor electrice
Măsurările cele mai frecvente ale curenţilor şi tensiunilor se bazează pe utilizarea aparatelor
electrice indicatoare, denumite generic ampermetre şi voltmetre.
În principiu, aproape toate tipurile de aparate prezentate anterior, prevăzute la intrare cu
circuite electrice sau electronice adecvate, pot fi folosite ca ampermetre sau ca voltmetre, valoarea
mărimii măsurate fiind redată direct prin citirea deviaţiei acului indicator pe scala gradată.
Aceste metode, ce aparţin metodelor prin comparaţie succesivă, sunt denumite uzual metode
directe sau metode de deviaţie. Ele se aplică atât în măsurările industriale, cât şi în cele de laborator.
În privinţa măsurării tensiunilor continue, îndeosebi în măsurări de laborator de precizie ridicată, se
utilizează şi metoda comparaţiei simultane, folosind aparatele denumite compensatoare de curent
continuu.
3.2.1 Măsurarea industrială a curenţilor electrici
Metoda cea mai des utilizată pentru măsurarea industrială a curenţilor electrici este metoda
directă. Această metodă presupune utilizarea ampermetrului pentru măsurarea curentului. Cuplul
activ ce acţionează asupra sistemului mobil al ampermetrului oricare ar fi tipul său constructiv, este
o funcţie de curentul de măsurat. Ampermetrul se leagă în serie cu receptorul al cărui consum de
curent se măsoară. De aceea, ampermetrul trebuie să aibă o rezistenţă interioară mică ( R A  1 )
pentru ca, prin înscrierea sa în circuit, să nu modifice semnificaţiv curentul de măsurat.
Figură
U0 
I 
R i  R 
  Im  I
U0 
Im 
R i  R  R A 
U0
I  I Im R  R  R A R i  R R A
 I   m  1  i 1  1  
I I U0 R i  R  R A R i  R  R A
R i  R
R i – rezistenţa internă a generatorului G
R – rezistenţa consumatorului
R A – rezistenţa ampermetrului A
Pentru o eroare relativă cât mai mică (o precizie cât mai bună), rezistenţa internă a
ampermetrului trebuie să fie mult mai mică decât a generatorului.
Consumul propriu al ampermetrului trebuie să fie cât mai mic. Legarea unui ampermetru în
paralel cu receptorul, înseamnă practic un scurtcircuit prin intermediul lui, ceea ce conduce la
deteriorarea ampermetrului.
3.2.1.1 Măsurareaindustrială
Pentru măsurarea industrialăa acurentului
curentului continuu
continuu sunt folosite cu precădere ampermetrele
magnetoelectrice de curent continuu. Prin construcţie, aparatele magnetoelectrice au un interval
restrâns de măsurare, limitat de valorile reduse ale curenţilor admisibili prin bobina mobilă şi prin
resoartele spirale. Valoarea maximă a curentului care poate fi măsurată direct cu aparate
magnetoelectrice este cel mult de ordinul 10-1A la cele cu susţinere pe lagăr e şi de ordinul 10-4A la
NSB
cele cu suspensie pe bandă. Există şi o limită inferioară impusă de sensibilitatea maximă SI 
D
care poate fi obţinută. Astfel, limita inferioară la aparatele cu susţinere pe lagăre este de ordinul
50A . În cazul suspensiei pe bandă, limita inferioară este mult mai scăzută (până la 10-6.....10-11A),
ele fiind utilizate îndeosebi ca detectoare de nul.
Deci aparatele magnetoelectrice cu suspensie pe bandă pot fi utilizate ca microampermetre,
iar cele cu suspensie pe lagăre ca miliampermetre. Pentru extinderea intervalului de măsurări la
valori superioare se utilizează dispozitive auxiliare, care au drept scop realizarea unor sensibilităţi
pe ansamblu mai reduse.
Cel mai simplu dispozitiv pentru extinderea domeniului aparatelor magnetoelectrice la
măsurarea curentului continuu este şuntul. Şuntul este o rezistenţă care se conectează în paralel cu
bobina mobilă a aparatului, alcătuind un divizor de curent, aşa cum se arată în figura 3.27.
Fig.3.27 Schema unui ampermetru cu şunt simplu
Rezistenţa R s se determină în funcţie de rezistenţa R i a bobinei.

În fig.3.27:
I – curentul de măsurat;
Ia – curentul maxim ce poate fi măsurat de aparat;
Is – curentul ce trece prin şunt.
R i I a  R s I s (3.130)
I
R s  a R i (3.131)
s
I
I
R s  a R i (3.132)
I  Ia
1
R s  R i (3.133)
I
1
Ia
I
Notând  n  1 , unde n este factorul de multiplicare al şuntului, rezultă relaţia de
Ia
dimensionare a şuntului:
1
R s  R i (3.134)
n  1 cu atât mai mică, decât a bobinei mobile, cu cât n este mai
Se vede că şuntul are o rezistenţă
mare.
Indicaţia aparatului magnetoelectric cu şunt (în cazul de faţă cu rol de ampermetru) va fi:
 I
 0  (3.135)
D n

Sensibilitatea în curent, în cazul utilizării şuntului: Si  0 este de n ori mai redusă decât
Dn
a ampermetrului fără şunt.
Se pot măsura astfel curenţi I  I a , aparatele respective putând avea scara gradată direct în
valori ale curentului I şi devenind ampermetre sau chiar kiloampermetre.
Ampermetrele
prin prevederea magnetoelectrice
de şunturi se realizează,
multiple comutabile, de obicei,
ca în figura 3.28.cu mai multe domenii de măsurare
După cum rezultă din fig.3.28 se pot obţine atâtea domenii de măsurare , câte secţiuni are
şuntul multiplu. Pentru poziţia K a comutatorului, domeniul este dat de relaţia:
k
I
 R  R
j1
sj i
n k  k  k
(3.136)
Ia
 R
j1
sj
Fig.3.28 Schema unui ampermetru cu şunturi multiple
Pentru un aparat dat, cu valori cunoscute Ia şi R i, fixând valorile Ik pentru cele m domenii se
calculează factorii nk şi cu relaţia (3.136) se formează un sistem de -m- ecuaţii cu necunoscute R s1,
R s2,....R sm, prin rezolvarea căruia se deduc rezistenţele diferitelor secţiuni ale şuntului multiplu.
Materialele uzuale din care se confecţionează şunturile sunt manganina şi constantanul,
caracterizate prin rezistivităţi ridicate şi coeficienţi de variaţie cu temperatura reduşi. Pentru
domenii la care limita superioară nu depăşeşte ordinul zecilor de amperi, şunturile sunt realizate sub
forma de rezistenţe bobinate, montate în interiorul carcasei aparatului (şunturi interioare).
La valori ale curentului I  10 2 A şunturile se confecţionează sub formă de benzi sau de bare
şi, din cauza dimensiunilor, sunt exter ioare aparatelor. În fig.3.29 este prezentat un şunt exterior la
care se pot observa patru borne de conexiune. Bornele A şi B sunt bornele principale, prin care
şuntul se conectează în circuitul curentului de măsurat I de valori ridicate şi au suprafeţe de contact
adecvate. Bornele c, d, sunt cele de măsură, la care prin cabluri de conexiune calibrate se
conectează aparatul, astfel că ele sunt parcurse numai de curentul redus I a. Prin această construcţie
sub formă de rezistor cuadripolar, se elimină influenţa perturbatoare a căderilor de tensiune pe
bornele de conexiune.
Fig.3.29 Şunt exterior
Precizia realizării caracteristicilor şunturilor trebuie să fie compatibilă cu aceea a aparatelor

cu carepe
erorile sunt asociate.(inclusiv
ansamblu Claseleşuntul).
de precizie ale ampermetrelor
O problemă importantă cu
dinşunturi sunt date
acest punct ţinând oseama
de vedere de
prezintă
erorile de temperatură. Dacă la utilizarea directă ca mili (micro)-ampermetru a unui aparat
magnetoelectric fără şunt eroarea datorată variaţiei cu temperatura a rezistenţei bobinei mobile
poate fi neglijată, atunci, când este prevăzut cu şunt, eroarea poate deveni apreciabilă din cauza
modificării factorului de divizare a curentului.
Dacă se ţine seama că pentru bobina mobilă realizată din conductor de cupru coeficientul de
1 
variaţie cu temperatura este:  CU  0 ,004
  iar pentru un şunt din manganina este de peste 100

 C 

1 
de ori mai redus  Mn  0,00003   se deduce uşor că la variaţii de numai 10°C faţă de

 C 

temperatura de etalonare pot să apară erori importante. Pentru a preveni aceste erori, se prevăd
scheme de compensare imaginate în raport de variaţia şuntului cu temperatura, astfel ca să se
asigure constanţa sau modificarea în limite acceptabile a factorului de divizare.
3.2.1.2 Măsurarea industrială a curentului alternativ

Cele mai răspândite aparate destinate măsurării industriale a curenţilor alternativi sunt
ampermetrele feromagnetice. După cum s-a arătat, aparatele feromagnetice pot fi utilizate; în curent
alternativ de frecvenţă superioară celei proprii (F p = 1-2Hz). Indicaţiile ampermetrelor
feromagnetice, la măsurarea curentului alter nativ, sunt dependente de valoarea efectivă a curentului:
1 2 dL
 I (3.137)
2D ef d
Această.proprietate se păstrează şi în cazul curenţilor nesinusoidali, etalonarea
corespunzătoare regimului sinusoidal rămânând valabilă.
Utilizarea lor curentă se face la frecvenţa industrială de 50 Hz, dar domeniul de frecvenţă în
care îşi menţin performanţele de la etalonare ar e ca limită superioară 300 Hz.
În stabilirea limitelor de curent, se are în vedere numărul de amperspire, NI necesar pentru
obţinerea(NI
bobinei cuplului
trebuieactiv. Odatăconstant)
să rămână cu creşterea curentului pentru
ajungându-se nominal, se micşorează
curenţi numărul
de 200 ÷ 300 A cade spire să
bobina al
fie dintr-o singură spiră din bară de cupru. Limita inferioară este de 100...200 mA la cele cu
suspensie pe lagăre şi de ordinul zecilor de miliamperi la cele cu suspensie pe bandă, în acest caz
bobina având un număr mare de spire de secţiune redusă.
Realizarea de ampermetre feromagnetice cu domenii multiple nu se face cu ajutorul
şunturilor ca la cele magnetoelectrice, întrucât ar necesita compensări de temperatură, ci se preferă
confecţionarea bobinei din mai multe secţiuni care pot fi conectate în serie, în paralel sau în
conexiuni serie- paralel, obţinându-se valori diferite pentru numărul de spire N.
În figura. 3.30 se observă că produsul dintre curentul maxim măsurat pentru fiecare domeniu
şi numărul de spire pe care le străbate curentul este constant şi egal cu 200 A spire. Secţiunea
conductorului utilizat la realizarea bobinei are valori diferite fiind mai mare pentru domeniile
curenţilor mari şi mai mică pentru domeniile curenţilor mici. Numărul de spire din fiecare secţiune
a bobinei este în funcţie de domeniul de măsură.
Fig.3.30 Ampermetru feromagnetic cu mai multe domenii
Extinderea domeniului de măsurare, în cazul curenţilor de valori mari, se efectuează cu

ajutorul transformatoarelor de curent.
Acestea sunt transformatoare speciale constituite dintr-un miez feromagnetic pe care se află
o înfăşurare primară, cuprinzând un număr redus de spire de secţiune mare şi o înfăşurare secundară
având un număr mare de spire de secţiune mult inferioară celei din primar.
Înfăşurarea primară a transformatorului de curent se leagă în serie cu circuitul străbătut de
curentul mare de măsurat, iar la bornele înfăşurării secundare se leagă ampermetrul.
Magnetizarea miezului este produsă de suma solenaţiilor celor două bobine:
I1 N1  I 2 N 2  I 0 N1 (3.138)

unde I 0 are semnificaţia unui curent echivalent care străbătând înfăşurarea primară ar determina
aceeaşi magnetizare a miezului, cu cea rezultantă din parcurgerea bobinelor de către curenţii I1 şi
I2 .
Transformatorul de curent pentru măsurare şi diagrama fazorială a curenţilor şi fluxului 
sunt prezentate în fig.3.31 a şi b.
Fig.3.31
a) transformatorul de curent b) diagrama fazorială a transformatorului
pentru măsurare de curent
Curentul I 0 , care din cauza pierderilor în fier nu este în fază cu fluxul  , se poate
descompune într-o componentă: Im=Io coss-Ce" numită componentă de magnetizare şi o
componentă perpendiculară pe flux: I a  I 0 sin e j . Unghiul  se numeşte unghi de pierderi, iar
 0 este complementul său.
Componenta I  deter mină fluxul magnetic  din miez, astfel că se poate scrie:
I  N 1  R m (3.139)
unde R m  Im este reluctanţa circuitului magnetic.
 0 r S Fe
Exprimând curentul secundar în funcţie de tensiune indusă, U 2   jN 2  şi de impedanţa
totală din secundar Z  Z 2  Zs se obţine:
U jN 
I2  2   2 (3.140)
Z Z
Ţinând seama de relaţiile (3.128), (3.127), (3.126) rezultă:
R Z
R m  I1 N1  I 2 N 2 cos e  j  j m I 2 (3.141)
 N 2
de unde se deduce:
 R m Z R Z 
I1 N1   I 2 N 2 1  2
cos0    j 2 m sin 0   (3.142)
  N 2 sin 0  N 2 sin  0 
unde  este unghiul de fază al impedanţei Z.
Ultima relaţie permite exprimarea raportului de transformare în curent (valori efective):
I N  R m Z R Z 
K 1  1  2 1  2
cos0    j 2 m sin 0   (3.143)
I 2 N1   N 2 sin 0  N 2 sin 0 
Având în vedere ponderea neînsemnată a termenului imaginar se poate aproxima:
N 2  R m Z 
KI  1 2 cos0   (3.144)
N1   N 2 sin 0 
Din această expresie se observă că raportul de transformare depinde de parametrii
constructivi, în principal, de raportul invers al numărului de spire. De asemenea, el este condiţionat
de frecvenţă şi de impedanţa din secundar.
Relaţia (3.141) evidenţiază faptul că transformatorul de curent funcţionează cu flux variabil,
ceea ce faceI1 caşi permeabilitatea
curenţilor magnetică
I2. În consecinţă, şi deciraport
K I denumit reluctanţa R m să se modifice
de transformare real, în
nufuncţie de valorile
este constant în
intervalul de măsurare.
În utilizarea practică a transformatoarelor de curent, se specifică un factor de transformare
nominal K In, reprezentat prin raportul curenţilor nominali ale căror valori sunt de regulă, limitele
superioare ale intervalului de măsurare:
I
K In  1n
I 2n
Pentru funcţionarea la alţi curenţi decât cei nominali, rezultă o diferenţă între curentul
primar real I 1 şi cel dedus din raportul nominal I1  K In  I 2 . Această diferenţă constituie eroarea de
curent a transformatorului şi se exprimă sub formă relativă:
E rI  K In II2  I1  K InK  K I  K InK  K I (3.145)

1 I In
N 2
Dacă se ia K In  şi se ţine seama de (3.144) se găseşte:
N1
R m Z
E rI   cos 0    (3.146)
 N 22 sin  0
Între curenţii I1 şi I 2 există şi un defazaj  I care reprezintă eroarea de unghi. Din relaţia
(3.142 neglijând termenul dat de eroarea de curent, rezultă:
R m Z
 I  tg I  sin 0   (3.147
 N 22 sin 0
numărulPentru ca N
de spire atâtsăeroarea
2 fie cât de
maicurent
mar e,cât
iar şireluctanţa
aceea deR unghi să fie cât mai reduse, trebuie ca
m şi Z cât mai mici, (pentru Z=0 erorile
devin nule). Ca urmare, pentru a menţine erorile în limitele admisibile este necesar ca im pedanţa
aparatului de măsurat (ampermetrului feromagnetic) conectat în secundar, inclusiv conductoarele de
legătură, să aibă valori foarte reduse (la transformatoarele de curent industriale 0,2....2  ).
Regimul nominal de funcţionare pentru care este construit un transformator de curent este
asemănător cu al unui transformator de putere în scurtcircuit. În aceste condiţii nu este admis
regimul de funcţionare în gol, adică I 2  0 , ceea ce înseamnă secundarul întrerupt. Aceasta ar avea
drept consecinţă I1  I 2 şi deci mărirea considerabilă a solenaţiei de magnetizare şi deci a fluxului
magnetic. Odată cu aceasta, tensiunea indusă în secundar creşte la valori periculoase pentru izolaţie
şi pentru operator, iar miezul, datorită măririi pierderilor în fier, se încălzeşte atingând temperaturi
ce provoacă
curent alterarea
îndeplinesc caracteristicilor
şi funcţia şi ochiar
de a asigura distrugerea
separare transformatorului.
galvanică Transformatoarele
între circuitul primar şi cel secundar.de
Transformatoarele de curent de uz industrial sunt standardizate în sensul că în secundar
curenţii au valori nominale I2n de 1A sau 5A, iar curenţii primari I1n pot fi 5A, 10A, 15A, 20A, 30A,
40A, 50A, 75A, precum şi multipli zecimali ai acestora. Sunt standardizate şi ampermetrele
prevăzute a fi utilizate împreună cu asemenea transformatoare. Ele sunt aparate de 1A sau 5A, însă
cu scări gradate diferit în funcţie de raportul transformatorului cu care se conectează.
Clasele de precizie ale transformatoarelor de curent sunt 0,5; 1 şi 3 pentru cele industriale şi
0,1; 0,2 pentru cele de laborator.
Aceste clase de precizie sunt date, în general, pentru frecvenţa industrială de 50 Hz. Erorile
se menţin însă suficient de reduse până la frecvenţa de ordinul KHz. La frecvenţe mai înalte erorile
cresc datorită capacităţilor parazite ale înfăşurărilor şi ele sunt cu atât mai importante cu cât
numărul de spire este mai mare.
Reprezentarea în scheme a transfor matoarelor de curent şi a modului de conectare a
ampermetrului este redată în fig.3.32
Fig.3.32 Reprezentarea schematică a transformatorului de curent
3.2.2 Măsurarea industrială a tensiunii electrice

Metoda cea mai des utilizată pentru măsurarea industrală a tensiunii electrice este metoda
directă, metodă ce presupune utilizarea voltmetrului. Cuplul activ al voltmetrelor, oricare ar fi tipul
lor, este funcţie de tensiunea de măsurat, deoarece curentul care intervine în expresia acestui cuplu
se exprimă prin raportul dintre tensiune şi rezistenţa interioar ă a voltmetrului. Voltmetrul se leagă în
paralel cu circuitul sau porţiunea de circuit a cărui tensiune o măsoară. Pentru a nu influenţa buna
funcţionare a circuitului în care se efectuează măsurarea , rezistenţa interioară a voltmetrului trebuie
să fie foarte mare.
Fig.3.33
U0
Iv  ; U măă  R v  I v
R i  R v
U0 R v
U măă  R v  U 0 ; U măă  U 0
i
R v
U măă  U 0 R U măă
i
R R  R v R i 1
v
 v    1  1   
U0 U0 R i  R v R
R i  R v
1 v
R i
Concluzia este că pentru a obţine o eroare relativă cât mai mică (o precizie cât mai bună),
rezistenţa internă a voltmetrului trebuie să. fie mult mai mare decât a generatorului.
Voltmetrul nu diferă principial de amper metru şi în fapt, este un miliampermetru legat în
serie cu o rezistenţă. Rezistenţa întregului aparat (R v) are în acest caz valori foarte mari (100 ...
1000) pentru fiecare volt al scării.
3.2.2.1 Măsurarea industrială a tensiunii continue

Pentru măsurarea industrială a tensiunii continue se foloseşte voltmetrul, de tip
magnetoelectric.
Ecuaţia de funcţionare a aparatului magnetoelectric:

 0 I (3.148)
D
Ecuaţia de funcţionare a voltmetrului magnetoelectric:
  0  U (3.149)
D R i
Se menţin pentru voltmetrele magnetoelectrice de curent continuu proprietăţile referitoare la
polaritatea fixată şi liniaritatea scării, de la ampermetrele magnetoelectrice de curent continuu.
Fig.3.34 Legarea voltmetrului în circuit
Sensibilitatea de tensiune:
0 1
S u   (3.150)
D R i
se vede că are valori mai reduse decât sensibilitatea de curent a ampermetrului magnetoelectric
 10 4  ). Ţinând seama de sensibilităţile mai reduse, rezultă că aparatele magnetoelectrice
( R i  10
pot fi folosite direct numai ca milivoltmetre. Pentru a nu afecta funcţionarea receptorului R,
curentul ce străbate voltmetrul (Iv) trebuie să fie neglijabil în raport cu I, adică R v  R , iar puterea
consumată de voltmetru trebuie să fie cât mai mică.
Cu cât voltmetru are rezistenţa interioară mai mare, cu atât se pot executa cu el măsurări de
precizie mai bună şi cu atât consumul propriu al aparatului este mai mic.
Pentru extinderea domeniului de măsurare a unui voltmetru se utilizează rezistenţe
adiţionale care se leagă în serie cu aparatul. Rezistenţa adiţională R a se dimensionează în funcţie de
domeniul maxim al tensiunii de măsurat U, de rezistenţa bobinei R v şi de tensiunea la bornele
acesteia Ui, astfel încât să se limiteze valoarea curentului Iv la aceea corespunzătoare capătului de
scar ă.
Din figura 3.35 rezultă:
 R   R 
U  R i  R a I v  1  a R i I v   a  1 U i (3.151)
 R 
 i
 R 
 i
U
Notând cu n  factorul de multiplicare, se obţine:
Ui
R a  n  1R i (3.152)
Fig.3.35 Voltmetru cu rezistenţă adiţională
Se observă că rezistenţele adiţionale sunt de valori cu atât mai mari, cu cât domeniul de
măsurare este mai extins.
Indicaţia voltmetrului cu rezistenţa adiţională va fi:
 U
 0  (3.153)
D  R i  R a 
Scara poate fi gradată direct pentru domeniul tensiunii U. Introducerea rezistenţei R a are
efectul de reducere a sensibilităţii de tensiune.
Voltmetrele
mai multor rezistenţemagnetoelectrice
adiţionale. de laborator se construiesc cu domenii multiple prin înscrierea
Fig.3.36 Schema unui voltmetru cu rezistenţe adiţionale multiple
Din figura 3.36 se deduce că pentru poziţia K a comutatorului, domeniul obţinut este dat de
relaţia:
k R
U K
n K   1   aj (3.154)
Ui j1 R i
Fiind cunoscute valorile R i şi U i pentru un aparat dat şi stabilind limitele maxime Uk pentru
cele -m- domenii, rezultă factorii de multiplicare nK . Se formează un sistem de -m- ecuaţii cu m
necunoscute R aj, unde j=1,2...m prin rezolvarea căruia se dimensionează rezistenţele adiţionale.
Rezistenţele adiţionale se confecţionează din manganină sub formă de rezistenţe bobinate,
montate în interiorul carcasei aparatului.
Prin intermediul
magnetoelectrice poate fi rezistenţelor
extins până laadiţionale domeniul
1000V. Această de este
limită măsurare
impusă al voltmetrelor
în principal din
considerente de izolaţie şi de pericolul pe care îl reprezintă tensiunile mai ridicate pentru operatori.
Rezistenţele adiţionale determină şi un alt parametru de calitate şi anume, consumul de
U2 U2
putere:  .
R i  R a R a
Exprimarea sa se face prin valoarea rezistenţei raportată la un volt, rezultând valori de
ordinul 200-300  / V în cazul voltmetrelor industriale de panou, până la 10.000-50.000  / V ,-
pentru cele de laborator (consumuri la 100V de la 50 mW la 0,2 mW).
Consumul de putere redus, exprimat prin rezistenţa de valoare ridicată, este important pentru
reducerea erorii sistematice de metodă.
În ceea ce priveşte precizia, voltmetrele magnetoelectrice sunt caracterizate de aceleaşi clase
menţionate la ampermetru (0,2; 0,5.....).
Datorită multiplelor calităţi, voltmetrele magnetoelectrice sunt cele mai utilizate aparate
pentru măsurarea directă a tensiunilor continue, atât în industrie, cât şi în laborator.
3.2.2.2 Măsurarea industrială a tensiunii alternative

Măsurarea industrială a tensiunilor alternative prin metoda directă se efectuează cel mai
frecvent cu voltmetre feromagnetice.
Aplicând o tensiune sinusoidală u t   U ef 2 sin t la bornele unui aparat feromagnetic,
având bobina conectată în serie cu o rezistenţă R a, indicaţia acestuia este dată de relaţia:
2
1 dL U ef
 (3.155)
2D d Z 2
2
1 dL U ef
 (3.156)
2D d R i  R a 2  2 L2i
unde R i şi Li sunt rezistenţa şi inductivitatea bobinei.
Relaţia (3.156)
valori efective. evidenţiază
Se observă dependenţaposibilitatea
de pulsaţieutilizării
(   2taparatului
) a acestorferomagnetic ca voltmetru
indicaţii, rezultând de
că ele vor
fi corecte numai la frecvenţa de etalonare. Indicaţiile în curent alternativ sunt inferioare celor în
curent continuu din cauza reactanţelor inductive ale bobinelor. Diferenţele pot deveni neglijabile
dacă:
L i  R i  R a  (5.157)
Satisfacerea acestei condiţii este importantă şi în ceea ce priveşte asigurarea unor erori
reduse într-un anumit domeniu de frecvenţe. Domeniul de frecvenţe este de obicei 45-65 Hz.
Voltmetrele feromagnetice datorită robusteţei lor, cele mai răspândite şi larg utilizate
voltmetre, sunt întâlnite în mod deosebit ca aparate industriale de tablou, cu clasa de precizie 1,5
sau 2,5.
Voltmetrele feromagnetice permit, prin însuşi principiul lor de funcţionare, măsurarea
valorii efective şi a tensiunilor nesinusoidale cu condiţia ca rezistenţa adiţională să fie suficient de
mare sau să fie prevăzute cu circuite de compensare a erorilor de frecvenţă, astfel ca armonicele
superioare să nu introducă variaţii importante ale impedanţei circuitului în care sunt conectate.
Extinderea domeniului de măsurare la voltmetrele feromagnetice, pentru măsurarea tensiunilor
înalte, se efectuează cu ajutorul transformatoarelor de tensiuni pentru măsurări.
Transformatoare de tensiune pentru măsurări
În curent alternativ, limitele intervalului de măsurare (750 ... 1000V, cu ajutorul rezistenţelor
adiţionale) pot fi extinse la valori de zeci şi sute de KV folosind transformatoarele de tensiune care,
în condiţiile izolării galvanice, reduc tensiunile de măsurat la valori situate în intervale uzuale
pentru voltmetrele de curent alternativ.
Din punct de vedere constructiv, transformatorul de tensiune este asemănător cu cel de
curent, cu deosebirea că numărul de spire N al înfăşurării primare este mult mai mare decât cel al
înfăşurării secundare N2. La bornele înfăşurării 1 secundare se conectează un voltmetru de curent
alternativ, care prezintă o impedanţă Z s de valoare mare.
Pentru a deduce relaţia de funcţionare a transformatorului de tensiune, păstrând expresiile
pentru curenţi şi flux stabilite la transformatorul de curent, trebuie obţinute în plus relaţiile între
tensiuni.
În figura (3.37) înfăşurării primare i se aplică tensiunea înaltă de măsurat U1 (sinusoidală),
iar tensiunea secundară rezultantă este U 2 . Pentru circuitul primar se poate scrie:
U1   U e1  Z1 I1 (3.158)
unde U e1   j N1  este tensiunea indusă de fluxul comun  , iar Z1 este impedanţa la bornele
primarului.
Fig.3.37 Transformatorul de tensiune

a) transformator de tensiune pentru măsurare
b) reprezentarea schematică
Pentru circuitul secundar care este generator, se obţine:

U e 2  U 2  Z 2 I 2 (3.159)
unde U e 2   j N 2  este tensiunea indusă în secundar, iar Z 2 este impedanţa acestuia.
Ţinând seama de relaţiile (3.140) şi (3.141) se deduce:
Z  R  N 22 
U1  j N1   1  m e j   (3.160)
N1  cos  Z 
U j N 2 
U 2  Zs I 2  e 2 Zs   Zs (3.161)
Z Z
Eliminând fluxul  din relaţiile precedente, rezultă:
U1   U 2 N1  Z  j Z Z21R m e j  Z1 N 222  (3.162)

N 2  Zs Z s  N1 cos  Z s N1 
N 22
Dacă se are în vedere că Z  Z 2  Zs  Z s întrucât Z 2  Z s , 2  1 şi termenul imaginar
N1
poate fi neglijat datorită reluctanţei R mde valoare redusă, se poate face aproximarea:
N
U1   1 U 2 (3.163)
N 2
din care rezultă raportul de transformare (în valori eficace):
U N
K U  1  1 (3.164)
U 2 N 2
Relaţiile de mai sus sunt riguroase pentru Zs   , ceea ce corespunde regimului de
funcţionare în gol. Situaţia reală se apropie de cea ideală întrucât voltmetrele conectate la bornele
înfăşurării secundare au impedanţă mare.
U
La fel ca la transformatoarele de curent, se defineşte un raport nominal K Un  1n . Pentru
U 2n
alte tensiuni decât cele nominale, raportul real K u este diferit, rezultând o eroare de tensiune:
K U  U 1 K Un  K U
 ru  Un 2  (3.165)
U1 K U
De asemenea, pe.baza relaţiei (3.162) se poate defini şi o eroare de unghi  U . Erorile

transformatorului de tensiune, pentru o construcţie dată, depind de tensiunea primar ă, de frecvenţă
şi de sarcina secundară. Variaţiile de tensiune în aplicaţiile industriale fiind relativ reduse
(10...15%) iar frecvenţa fiind practic constantă, sub acest aspect erorile transformatoarelor de
tensiune sunt mai reduse decât ale celor de curent. În ceea ce priveşte sarcina secundară se specifică
U 22 n
sub forma unei valori nominale Zsn sau a unei puteri aparente S2n  .
sn
Rezultă astfel că, pentru a se menţine erorile în limitele Ztolerate, trebuie ca impedanţa
echivalentă a aparatelor conectate în secundar că fie Zs  Z sn sau, ceea ce este acelaşi lucru,
U2
consumul lor la tensiunea nominală: S2  2 n  S2 n .
Zs
Transformatoarele de tensiune industriale sunt standardizate, tensiunile primare nominale
exprimate în KV având valorile: 0,38; 0,5; 6; 10; 20; 35; 110 / 3 ; 220 / 3 ; 400 / 3 . Tensiunile
nominale secundare sunt 100 V şi 100 / 3 V. Factorul 3 provine din faptul că reţelele de înaltă
tensiune sunt trifazate.
Clasele de precizie ale transformatoarelor de tensiune uzuale sunt 0,1; 0,2; 0,5; 1; 3. Aceste
clase deDin
precizie
punctsunt
de specificate de regulă pentru
vedere constructiv, frecvenţa de 50
transformatoarele de Hz.
tensiune pot fi monofazate sau
trifazate cu una sau mai multe înfăşurări secundare.
Reprezentarea în scheme a transformatoarelor de tensiune şi a modului de conectare a
voltmetrului este redată în fig.3.37 b.
Întrucât scurtcircuitarea secundarului determină apariţia de curenţi importanţi în primar ce
pot determina distrugerea transformatorului se prevăd siguranţe de protecţie.
Voltampermetre de curent continuu şi curent alternativ
Având în vedere posibilităţile de utilizare a aparatelor magnetoelectrice atât pentru măsurări
în c.c. cât şi în c.a. sinusoidal prin prevederea de scheme de redresare, precum şi modalităţile relativ
simple de obţinere a unor intervale multiple de măsurare pentru curenţi şi tensiuni, o categorie de
aparate larg răspândite sunt multimetrele. Ele sunt destinate unor măsurări puţin pretenţioane ca
precizie dar simplu de efectuat.
Fig.3.38 Schema de principiu a unui mu ltimetru
În figura 3.38 este reprezentată schema de principiu a unui voltampermetru de c.c. şi c.a.
având şase game de curent şi de tensiune. Comutatorul K 1 serveşte la introducerea şi excluderea
punţii de redresare după cum se are în vedere efectuarea de măsur ări în curent alternativ sau în
curent continnu. Alegerea mărimii de măsurat (U sau I) şi a intervalului de măsurare convenabil se
face prin comutatorul K 2 care conectează în circuit rezistenţele adiţionale sau şunturile
corespunzătoar e.
Schema prezentată având rezistenţele şi şunturile aceleaşi, atât în c.c., cât şi în c.a. asigură
clasele de precizie 1,5 în c.c şi 2,5 în c.a.
Multimetre de construcţii s peciale, cu rezistenţe adiţionale şi şunturi separate pentru, c.c şi
c.a., prevăzute cu scheme de compensare a erorilor de temperatură şi de frecvenţă, conduc la
performanţele superioare: clasa de precizie 1 şi respectiv 1,5, limitele inferioare mai coborâte,
consumuri de putere reduse (16.000  / V în c.a. şi 50.000  / V în c.c), domenii de frecvenţă de 20
Hz......20 KHz.
Alături de funcţiile menţionate, multimetrele cuprind şi scheme care permit măsurări de
rezistenţe sau de capacităţi prin metode indirecte, bazate pe dependenţa curentului de valoarea
rezistenţei sau reactanţei.
3.2.3 Măsurarea de laborator a curentului electric

Pentru măsurarea de laborator a intensităţii curentului continuu sau alternativ, pot fi folosite
ampermetre de tip magnetoelectric, feromagnetic sau electrodinamic.
3.2.3.1 Măsurarea de laborator a curentului continuu

Datorită calităţilor prezentate mai înainte (Sensibilitate şi precizie ridicată, scară liniar ă,
consum de putere redus) aparatele magnetoelectrice sunt cele mai întrebuinţate în măsurarea
industrială şi de laborator a curentului continuu.
Întrucât ampermetrul magnetoelectric a fost deja prezentat în paragraful 3.2.1.1. vom
prezenta în continuare numai ampermetrele de tip feromagnetic şi electrodinamic utilizate ca
aparate de laborator.
Ampermetre feromagnetice de curent continuu
Potrivit relaţiei de funcţionare a aparatelor feromagnetice
1 dL 2
 I
2D d
rezultă că ele pot fi utilizate ca ampermetre de curent continuu. Datorită dependenţei deviaţiei  de
I2 scara este neliniară în porţiunea iniţială (până la 15...20%) şi uniformizată în rest prin construcţia
adecvată a pieselor
Rămân feromagnetice.
valabile comentariile făcute în paragraful (3.2.1.2.) referitoare la limitele de curent şi
metodele de obţinere a ampermetrelor feromagnetice cu domenii multiple.
Ampermetrele feromagnetice se utilizează în curent continuu numai ca miliampermetre sau
ampermetre de laborator cu clase de precizie 0,5 şi 0,2.
Ampermetre electrodinamice de curent continuu
Prin înserierea bobinei fixe cu cea mobilă la un aparat electrodinamic rezultă posibilitatea
utilizării acestor aparate ca ampermetre, având schema reprezentată simbolic în figura 3.39 a.
Dată fiind analogia constructivă, din aceleaşi motive ca la ampermetrele magnetoelectrice
ele pot fi utilizate direct ca miliampermetre pentru curenţii ce nu depăşesc 200...300 mA. Pentru
extinderea domeniului de măsurare se utilizează şunturi conectate în paralel cu bobina mobilă, aşa
cum se arată în figura 3.39 b.
greutăţiSereduse
procedează numai la şuntarea
(va fi confecţionată bobinei subţire)
din conductor mobile şiîntrucât aceasta, prin
prin conectarea necesitatea
în circuit unei
cu ajutorul
resoartelor elastice, este cea care limitează curentul. Bobina fixă la fel ca la ampermetrele
feromagnetice, poate fi confecţionată din conductor cu secţiune mare.
Fig.3.39 Ampermetru electrodinamic

a) utilizarea aparatelor electrodinamice ca ampermetru
b) extinderea domeniului utilizând şunturi
B `f B ``f - secţiunile bobinei fixe;
B m - bobina mobilă;
R s - rezistenţa şuntului.
Deviaţia  , în cazul şuntării bobinei mobile de rezistenţă R im cu un şunt R s , are expresia:
1 dL12 R s
 I2 (3.166)
s im
Se poate obţine pe această Dcaledo extindere
R  R până la 10-20 . Pentru extinderea domeniului se
pot practica şi conectări în paralel ale celor două secţiuni ale bobinei fixe.
Ampermetrele electrodinamice se pot realiza de precizii înalte (clasa 0,5; 0,2; 0,1) dar sunt
aparate scumpe. Din acest motiv, sunt utilizate numai ca ampermetre de laborator cu domenii
multiple.
3.2.3.2 Măsurarea de laborator a curentului alternativ

Măsurarea de laborator a intensităţii curentului alternativ se efectuează cu ampermetre
electr odinamice şi mai rar , cu ampermetre feromagnetice.
După cum s-a arătat anterior , aparatele electrodinamice pot fi utilizate în curent alternativ de
frecvenţă superioară celei proprii.
Pentru funcţionarea ca ampermetru de curent alternativ, bobinele fixă şi mobilă ale
aparatelor electrodinamice se înseriază la fel ca în c.c. (vezi fig. 3.39).
2
În curent alternativ sinusoidal indicaţiile sunt dependente de I ef conform ecuaţiei de
funcţionare a aparatelor electrodinamice.
1 dL12
 I I cos 
D d 1ef 2ef
ţinând seama că I1ef  I 2ef  I ef .
Această proprietate se păstrează şi în cazul curenţilor nesinusoidali, etalonarea în regim
sinusoidal rămânând valabilă.
Utilizarea curentă a ampermetrelor electrodinamice se face la frecvenţa de 50 Hz dar
domeniul de frecvenţă în care îşi menţin performanţele de la etalonare are ca limită superioară 1000
Hz.
Sensibilitatea şi clasele de precizie sunt similare celor menţionate la pr ezentarea
ampermetrelor electrodinamice de c.c.
În ceea ce priveşte extinderea intervalului de măsurare, procedeele descrise pentru curentul
continuu pot fi parţial aplicate şi în curent alternativ cu unele precauţii suplimentare. Astfel, la
folosirea unui şunt în paralel cu bobina mobilă acesta trebuie să posede şi o inductivitate
dimensionată ca să nu introducă defazarea curentului prin bobina mobilă în raport cu cel prin
bobina fixă. Relaţia pentru îndeplinirea acestei condiţii este:
L s L mi
 (3.167)
R s R mi
unde Ls şi R s sunt inductivitatea şi rezistenţa şuntului, iar Lmi şi R mi cele ale bobinei mobile.
3.2.4 Măsurarea de laborator a tensiunii electrice

Pentru măsurarea de laborator a tensiunii electrice, prin metode directe, sunt utilizate
voltmetrele de tip magnetoelectric, feromagnetic sau electrodinamic. Pentru măsurarea de laborator
a tensiunilor continue, prin metoda comparaţiei simultane, sunt utilizate compensatoare de curent
continuu.
3.2.4.1 Măsurarea de laborator a tensiunii continue

După cum s-a menţionat deja, datorită multiplelor calităţi, voltmetrele magnetoelectrice sunt
cele mai utilizate aparate pentru măsurar ea directă a tensiunilor continue atât în industrie, cât şi în
laborator. Întrucât voltmetrele magnetoelectrice au fost prezentate în paragraful (3.2.2.1), în
continuare ne vom referi numai la voltmetrele fer omagnetice şi electrodinamice.
Voltmetrele feromagnetice de curent continuu la bornele cărora se aplică tensiunea continuă
de măsurat U, au deviaţia:
1 dL U 2
 (3.168)
2i
2D d R
Scara neliniară în porţiunea iniţială (până la 20%) este aproximativ uniformizată în rest prin
procedeele arătate anterior.
Tensiunile care pot fi măsurate la utilizarea directă a aparatelor feromagnetice sunt de
ordinul volţilor (valori mai reduse nu permit obţinerea solenaţiei necesare cuplului activ).
Domeniul de măsurare al voltmetrelor feromagnetice poate fi extins cu ajutorul rezistenţelor
adiţionale sau prin secţionarea bobinei şi conectarea în paralel, mixt sau în serie a diverselor
secţiuni.
În mod uzual, se construiesc voltmetre feromagnetice de c.c. ca aparate de laborator cu
domenii multiple, cuprinse între 10....1000 V.
Consumul de putere al voltmetrelor feromagnetice în c.c, este destul de ridicat, putând
ajunge, la tensiuni mari, până la 5....8 W. Rezistenţele raportate la tensiune sunt diferite în funcţie
de domeniu , variind de la 103  / V la domenii de ordinul sutelor de volţi, până 10 / V la domenii
de ordinul zecilor de volţi. Voltmetrele feromagnetice de curent continuu, utilizate ca aparate de
laborator, sunt de clasa 0,5 sau 0,2.
Voltmetrele electrodinamice de curent continuu
Înseriind bobina fixă cu cea mobilă şi aplicând la borne o tensiune continuă rezultă o relaţie
de funcţionare similară cu aceea de la voltmetrele feromagnetice (3.1.5.2). Într-o astfel de
conexiune rezultă posibilitatea utilizării directe ca milivoltmetre de c.c. Dacă se prevăd rezistenţe
adiţionale, se pot obţine extinderi ale domeniului până la valori de.600...750 V, expresia deviaţiei
fiind:
1 dL12 U2
 (3.169)
D d R if  R im  R a 2
unde R if şi R im sunt rezistenţele bobinei fixe şi celei mobile.
Consumul de putere al voltmetrelor electrodinamice este ridicat, putând ajunge la 10...15 W.
Rezistenţele proprii sunt de ordinul 10....20  / V sau chiar mai reduse pentru tensiuni mici. Sunt
aparate scumpe. Voltmotrele electrodinamice utilizate ca aparate de laborator au clasele de precizie
0,5 şi 0,2 (mai rar 0,1) cu domenii multiple (75....750) V.c.c.
Compensatoare de curent continuu
Compensatoarele sunt instalaţii utilizate la măsurarea tensiunilor sau curenţilor electrici şi a
mărimilor fizice convertibile în tensiune sau curent electric.
Compensatoarele funcţionează pe baza metodei de zero, trebuind astfel să fie aduse la

echilibru, fie manual, fie automat.
Metoda de zero prezintă două calităţi:
a) în momentul măsurării nu se consumă curent de la circuitul de măsurare;
b) precizie ridicată (în curent continuu precizia atinge valori de la  10 4  10 6 , iar în curent
alternativ  10 3 la  10 4 ). La măsurările prin compensaţie are loc egalizarea tensiunii electrice de
măsurat cu o tensiune cunoscută cu precizie şi reglabilă până când diferenţa celor două tensiuni se
anulează. În schema de principiu din figura (3.40) se reglează poziţia cursorului potenţiometrului R
până când galvanometrul indică zero. Atunci este realizată compensarea tensiunii Ux cu căderea de
tensiune r  I a  r  U N / R obţinându-se relaţia:
r
U x  U N  r  I a (3.170)
R
Fig.3.40 Schema de principiu a compensării tensiunilor continue
Rezistenţele r şi R sunt cunoscute (de exemplu, ca rezistenţe de precizie decadice care

alcătuiesc divizorul de tensiune), ca şi U N sau curentul auxiliar Ia (măsurat cu un aparat de precizie).
Se observă că în momentul măsurării prin acest procedeu de compensaţie, sursa de tensiune
care se măsoară nu este parcursă de curent, determinându-se astfel tensiunea de mers în gol (t.e.m.).
Metoda a fost iniţial aplicată şi dezvoltată pentru măsurarea tensiunilor şi curenţilor
continui, apoi, s-a extins şi în curent alternativ.
Compensatoarele de curent continuu cu indicaţie analogică reprezintă primele aplicaţii
practice ale metodei de compensaţie la măsurarea tensiunilor sau curenţilor continui.
Compensatorul cu fir calibrat şi dublă compensare, după schema Poggendorff
Schema acestui compensator (fig.3.41) conţine un circuit pentru măsurarea tensiunii U x cu o
rezistenţă calibrată cu cursor R x, un circuit auxiliar (sursa U a şi rezistenţa reglabilă R a) pentru
fixarea curentului auxiliar Ia la o valoare convenabilă şi circuitul de tarare (un element normal
Weston care furnizează tensiunea U N = 1,018646 V la 20°C şi rezistenţa de precizie R N).
Tensiunea necunoscută Ux este compensată de căderea de tensiune produsă de curentul Ia în
rezistenţa R x variabilă prin deplasarea cursorului C, astfel încât, în momentul compensării, constatat
prin indicaţia zero la galvanometru, se poate determina Ux din relaţia:
U x  R
ceea ce necesită cunoaşterea exactă
x a
I
a rezistenţei R x şi a cursorului Ia. (3.171)
În principiu, se poate lucr a cu compensatorul pentru orice valori ale curentului auxiliar, însă
practic se preferă ca aceasta să fie fixat la o valoare comodă pentru calcul, de exemplu 10 4 A
103 sau 102 A .
Pentru fixarea curentului Ia în schema din fig.3.41 este prevăzut un circuit de tarare. Acest
curent se reglează din rezistenţa R a până când tensiunea elementului normal U N este compensată de
căderea de tensiune produsă de curentul I a într-o rezistenţă R N de valoare 10186,5  la 20°C. În
momentul compensării, curentul auxiliar are valoarea:
1,01865V
Ia   0,0001A  10  4 A
10.186,5
Prin aceasta, măsurarea tensiunii Ux este redusă la citirea rezistenţei R x şi un calcul simplu
conform relaţiei (3.171).
Fig.3.41 Schema dublei compensări (după Poggendorff)
O condiţie severă ce se impune măsurărilor pe baza acestor scheme o constituie constanta

curentului auxiliar, schema din fig.3.41 permite controlul curentului auxiliar în orice moment prin
simpla trecere a comutatorului K de pe poziţia „măsură” X, pe poziţia de „control” N.
Deoarece t.e.m. a elementului normal prezintă variaţii cu temperatura, rezistenţa R N este
executată reglabilă pe ultima sa parte (cursorul C’ fixându-se înaintea operaţiei de reglare a
curentului auxiliar, pe poziţia corespunzătoare valorii tensiunii U N, determinată pe baza fişei sale de
etalonare şi cu aplicarea corecţiilor de temperatură).
Compensatorul tehnic (schema Lindeck-Rothe)
În acest compensator, determinarea valorii tensiunii măsurate se obţine pe baza indicaţiei
unui miliampermetru prin care trece curentul auxiliar I a. În figura (3.42) Ua este tensiunea unei
surse
R N - auxiliare,
rezistenţa R
de- precizie;
a rezistenţa reglabilă pentru varierea curentului auxiliar şi stabilirea echilibrului;
Ux - tensiunea de măsurat; mA - miliampermetru de precizie; G-
galvanometru de curent continuu (detector de zero). La obţinerea deviaţiei nule la galvanometru,
tensiunea Ux este egală cu căderea de tensiune R N I a :
U x  R N I a (3.172)
În acest moment, curentul parcurge sursa de tensiune Ux este nul. Precizia acestui
compensator este determinată de precizia miliampermetrului, fiind cel mult 0,1% din domeniul de
măsurare.
Fig.3.42 Compensatorul tehnic
Compensatoare de curent continuu cu indicaţie numerică

Aceste compensatoare reprezintă cele mai precise mijloace de măsurat de c.c. atingând în
unele cazuri erori limită garantate de  10 6 . Această precizie deosebită este obţinută prin utilizarea
rezistenţelor variabile în trepte egale, care se pot construi cu precizii mari. Un astfel de compensator
de precizie este compensatorul Feussner.
Fig.3.43 Schema compensatorului Feussner
Compensatorul Feussner are cinci rezistenţe variabile, în trepte, de 1000, 100, 10, 1 şi 0,1  .
cele de 1000  şi 100  fiind rezistenţe simple, iar cele de 10, 1 şi 0,1  fiind duble, manetele
acestora deplasându-se simultan datorită unor legături mecanice. Conectarea în circuitul curentului
auxiliar a acestor rezistenţe duble este astfel realizată încât curentul, odată fixat, rămâne la acea
valoare independent de poziţia manetelor (rezistenţa scoasă dintr-o parte fiind adăugată în circuit de
cealaltă rezistenţă „Jumelată”). Rezistenţa introdusă în circuitul auxiliar de cele cinci rezistenţe este
mereu 14999,9
căreia este  , independent
aplicată tensiunea dedemăsurat
valoareaUreglată pentru rezistenţa de compensare R x, la bornele
x. În cazul figurii 3.43 rezistenţa de compensare este
11437,5 .La un curent auxiliar I a  0,1mA tensiunea măsurată este U x  1,14375V . Pentru fixarea
curentului auxiliar la această valoare se reglează rezistenţa R a, mai întâi pe baza indicaţiei
miliampermetrului (tarare aproximativă) şi apoi (tarare exactă) cu ajutorul tensiunii U N furnizată de
un element normal, compensată de tensiunea I a R N  U N (pentru a ţine seama de variaţiile tensiunii
U N cu temperatura sunt prevăzute rezistenţe reglabile în trepte de 1  şi 0,1 în serie cu
R 0  10180 ).
Limita maximă de măsurare a compensatorului studiat este 1,49999 V  1,5V , treapta
minimă fiind 10V . Tensiunea minimă este limitată de tensiunile parazite din circuit
(termoelectrice şi de contact) care introduc erori de ordinul microvolţilor.
Utilizările compensatoarelor de curent continuu
Compensatoarele pot măsura direct tensiuni până la maximum 1,5 (uneori 1,1 V sau mai
puţin). Pentru măsurarea tensiunilor mai mari, se utilizează divizoare de tensiune rezistive cu
rapoartele 10:1, 100:1 şi 1000:1 (fig.3.44).
La măsurarea tensiunilor mari trebuie dată o atenţie mai mare izolării sursei de tensiune şi
conductoarelor de legătură, precum şi egalizării potenţialelor între circuitul de curent şi circuitul de
tensiune al aparatului încercat.
Măsurarea curenţilor continui cu ajutorul compensatoarelor de tensiuni continue se poate

realiza creând o cădere de tensiune proporţională cu curentul de măsurat, la bornele unei rezistenţe
de precizie R 0, aleasă corespunzător (schema din fig.3.36 f ără R x).
Fig.3.44 Divizor de tensiune rezistent
Fig.3.45 Măsurarea curenţilor şi rezistenţelor cu compensatorul
Compensatorul mai poate fi utilizat la măsurarea rezistenţelor. În acest scop, se foloseşte

schema din fig.3.45 în care R x şi R 0 sunt respectiv o rezistenţă de măsurat şi o rezistenţă etalon.
Măsurându-se tensiunile la bornele lor, Ux, respectiv U0, rezistenţa necunoscută se determină din
relaţia:
U
R x  R 0 x (3.173)
U0
3.2.4.2 Măsurarea de laborator a tensiunii alternative

Măsurarea de laborator a tensiunii alternative, prin metoda directă se efectuează cu
voltmetre feromagnetice şi electrodinamice.
Voltmetrele feromagnetice, la bornele cărora se aplică o tensiune sinusoidală de măsurat,
având bobina conectată în serie cu o rezistenţă adiţională R a, au relaţia de funcţionar e:
2
1 dL U ef
 (3.174)
2D d R i  R a 2  2 L2i
unde R iRelaţia
şi Li sunt
de rezistenţa şi inductivitatea
funcţionare bobinei.
a unui voltmetru electrodinamic, având bobina fixă şi cea mobilă
înseriate, rezultă:
2
1 dL12 U ef
 (3.175)
D d R if  R im  R a 2 2 L if  L im 2
unde R if , R im, Lif , Lim sunt rezistenţele, respectiv inductivităţile proprii ale celor două bobine.
Comparând relaţiile de funcţionare ale voltmetrelor feromagnetice şi electrodinamice în c.c.
şi c.a. se deduce că indicaţiile în c.a. sunt inferioare celor în c.c. din cauza reactanţelor inductive ale
bobinelor. Diferenţele pot deveni neglijabile dacă L i  R i  R a şi analog
L if  I im   R if  R im  R a  .
Domeniul de frecvenţe, de obicei 45....65 Hz, este extins, la voltmetrele de laborator, la
15...1000 Hz prin prevederea de montaje de compensare în frecvenţă, constând din capacităţi în
paralel cu anumite secţiuni ale rezistenţelor adiţionale.
Compensatoare de curent alternativ
Principiul metodei de compensaţie se foloseşte şi în curent alternativ, însă în acest caz
tensiunea cunoscută care compensează tensiunea de măsurat trebuie să fie egală cu aceasta în orice
moment, în amplitudine, fază, frecvenţă şi formă. Ultimele două condiţii se realizează alimentând
compensatorul şi circuitul de studiat de la aceeaşi sursă de curent alternativ, de exemplu printr-un
transformator cu mai multe înfăşurări secundare. Primele două condiţii se realizează de către
compensator, deosebindu-se, după construcţia lor, compensatoare în coordonate polare şi
compensatoare în coordonate rectangulare.
O particularitate importantă a metodei de compensaţie în curent alternativ o constituie faptul
că nu oferă o precizie ridicată, ca în cazul compensării în c.c. (ceea ce se explică prin precizia mai
redusă a etaloanelor ce se pot folosi în c.a. de regulă, ampermetre electrodinamice, având precizia
de la 0,1 la 0,2 %).
a. Compensatorul în coordonate polare
Compensatorul
Ux cu tensiunea cu regulator de
de compensaţie fază (fig.3.46)
Uc obţinută la bornelerealizează
rezistenţeicompensarea tensiuniidedecurentul
variabile r parcursă măsuratI
menţinut constant ca amplitudine, dar având faza  variabilă cu ajutorul regulatorului de fază RF.
La echilibrul indicatorului de nul IN rezultă:
U x  r  I (3.176)
sau
U x  e jx  r  I  e j
respectiv
U x  r  I şi  x   (3.177)
La un anumit curent de lucru al compensatorului, rezistenţa r poate fi gradată direct în volţi
sau milivolţi, dând posibilitatea citirii comode a valorii efective a tensiunii măsurate ( U x  r  I ).
Citirea unghiului  x   se realizează pe cadranul gradat al regulatorului de fază. Limita de
măsurare pentru aceste compensatoare este 1,5 la 15 V pentru tensiuni şi 0-180° pentru unghiul  .
Erorile de măsurare a valorilor efective ale tensiunilor sunt de ordinul 0,2%, iar cele ale unghiurilor
de defazaj de 0,5....1°, fiind importante în special în cazul unghiurilor mici.
Fig.3.46 Compensator în coordonate polare cu regulator de fază
b. Compensatorul în coordonate rectangulare

Compensatorul utilizează (fig.3.47) o inductivitate mutuală M pentru obţinerea unui curent
I defazat cu 90° faţă de curentul I (din primar). Curenţii I şi I ` parcurg rezistenţele R 1 şi R 2
producând în rezistenţele r 1 şi r 2 determinate de cursoarele rezistenţelor R 1 respectiv R 2 faţă de
punctul de origine 0 (comun celor două rezistenţe prin legătura prevăzută în schemă) căderi de
tensiune defazate între ele cu 90 şi variabile în ambele sensuri faţă de zero. Notând aceste tensiuni
U1 şi U2 rezultă:
U1  r 1 I; U 2  r 2 I `  r 2 jM I (3.178)
R 2
(se admite că faţă de R 2 reactanţa inductivă l 2 a circuitului secundar al inductivităţii mutuale este
neglijabilă).
Considerând curentul I ca origine de fază rezultă I = I şi
U1  U1 ; U 2  jU 2 (3.179)
Suma acestor tensiuni (în cuadratură şi reglabile) poate compensa tensiunea necunoscută Ux
situată în oricare din cele patru cadrane de coordonate (dacă nu se depăşesc limitele de măsurare ale
compensatorului dat):
U x  U1  jU 2 (3.180)
unde U1Modulul
şi U2 pot(valoarea
fi pozitive sau negative,
efectivă) şi faza după poziţia
tensiunii cursoarelor
de măsurat suntfaţă
datededepunctul 0.
relaţiile:
U
U x  U12  U 22 ;  x  arctg 2 (3.181)
U1
originea de fază fiind considerat fazorul curentului I.
Fig.3.47 Compensator în coordonate rectangulare (Geyger)
Compensatoarele de curent alternativ pot fi utilizate şi la etalonar ea transformatoarelor de

măsură şi la măsurări de impedanţe complexe în circuitele de mică putere. Impedanţele se
determină pe baza raportului U/I = Z pentru care tensiunea U este chiar tensiunea de la bornele
impedanţei
este aplicatdeprin
măsurat, aplicatăunui
intermediul compensatorului
transformatorca de
tensiune
curentcunoscută; I (curentul
de precizie mare şidin
deimpedanţă)
raport de
transformare egal cu unitatea (necesar separării galvanice a circuitelor de curent şi tensiune
conectate la compensator).
3.3. Măsurarea parametrilor R, X, Z

A. Măsurarea industrială a parametrilor R, X, Z
Parametrii electrici R, X şi Z reprezintă mărimi care caracterizează proprietăţile unor
elemente de circuit (rezistoare,bobine, condensatoare) de a disipa sau absorbi energie
electromagnetică sub diferite forme (căldură, energie electrică sau magnetică) şi în cantităţi care
depind de construcţia elementului, de curentul electric care îl parcurge (frecvenţa, amplitudinea,

forma) precum şi alţi factori de mediu (temperatura, presiunea, etc). Din aceste cauze, parametrii
menţionaţi au valori determinate de condiţiile de lucru ale elementelor, măsurarea trebuind să fie
făcută în acele condiţii sau în condiţii apropiate. Se măsoară astfel, în curent continuu rezistenţa
electrică a rezistoarelor şi a bobinelor (la temperatura ambiantă sau la temperaturi superioare) sau
rezistenţele de izolaţie şi rezistenţele dielectricilor condensatoarelor.
În curent alternativ (de obicei sinusoidal) se măsoară impedanţa şi componentele sale
(modulul şi argumentul
Metodele folositesau partea
pentru reală şi partea imaginară) pentru bobine
măsurarea parametrilor şi condensatoare.
R, X, Z pot fi grupate în:
 metode indirecte bazate pe utilizarea unor relaţii de calcul conţinând mărimi măsurate
direct (cu ampermetre, voltmetre, wattmetre sau a unor instalaţii funcţionând pe baza
metodei de zero, de rezonanţă sau de compensaţie);
 metode directe, care utilizează aparate construite pentru a indica direct mărimea R, X, (L
sau C) şi Z;
 metode de punte, folosind schemele de punte.
3.3.1 Metoda ampermetrului şi voltmetrului

Această metodă indirectă se bazează pe determinarea rezistenţei electrice după legea lui
Ohm. Cu cele două aparate măsoară căderea de tensiune şi curentul prin rezistenţa necunoscută R x.
Montajul se poate executa în două moduri:
a) amonte (voltmetrul se conectează la borna de intrare a ampermetrului şi la o bornă a rezistenţei);
b) aval (voltmetrul se conectează la bornele rezistenţei).
Montajul amonte (fig.3.48 a) se caracterizează prin faptul că am permetrul măsoară valoarea
reală a intensităţii curentului, iar voltmetrul măsoară o tensiune mai mare decât tensiunea la bornele
rezistenţei şi anume, cu căderea de tensiune pe rezistenţa amper metrului R A.
a) montaj amonte b) montaj aval

Fig.3.48
Rezistenţa R x se calculează cu relaţiile:

I A  I x ; U v  I x R x  I x R A  I x R x  R A  (3.182)
de unde:
R x  U v  R A
Iv
Dacă rezistenţa interioară a ampermetrului poate fi neglijată R A  R x  atunci:
U
R `x  v (3.183)
Ix
Eroarea absolută care se introduce prin folosirea relaţiei aproximative (3.183) are valoarea:
R  R `x  R x  R A (3.184)
iar eroarea relativă
R R
 r %  100  A 100 (3.185)
R x R x
Eroarea relativă tinde spre zero când R x tinde spre infinit. De aceea, montajul amonte este
indicat a fi folosit pentru măsurarea rezistenţelor de valoare mare, faţă de care rezistenţa interioară a
ampermetrului este neglijabilă ( R x  10 ).
Montajul aval (fig.3.148 b) are voltmetrul conectat în derivaţie numai pe rezistenţa R x iar
curentul măsurat
Ampermetrul de amper
măsoară metru estecurentului
intensitatea mai mareprin decât curentul echivalentă
rezistenţa prin rezistenţă: I A = Iv + din
R constituită I x.
conectarea în paralel a rezistenţelor R v şi R x:
R R
R  v x
R v  R x
Valoarea rezistenţei măsurate se calculează din relaţia evidentă:
Ux
U Uv I
R x  v  sau R x  A (3.186)
Ix IA  Iv Iv
1
IA
Dacă considerăm: I v  0 rezultă:
U R R
R `x  x  x v (3.187)
I A R x  R v
Eroarea absolută dată de montajul aval va fi:
` R x R v R 2x
R  R x  R x   R x   (3.188)
R x  R v R x  R v
Eroarea relativă:
R R x 1
 r %  100   100   100 (3.189)
R x R x  R v R v
1
R x
Această eroare este cu atât mai mică, cu cât curentul I este mai mic faţă de curentul IA,
adică, cu cât rezistenţa interioară R v a voltmetrului este mai mare în comparaţie cu rezistenţa R x ce
se măsoară. De aceea, montajul aval, este indicat să se folosească pentru măsurarea rezistenţelor
mici. Această metodă simplă dar de precizie scăzută, se recomandă pentru măsurarea rezistenţelor
de ordinul 10 2  până la 105  .
În curent alternativ metoda poate fi folosită până la frecvenţa de ordinul 103 Hz; peste
această valoare a frecvenţei, efectul pelicular modifică sensibil rezistenţa, metoda nefiind adecvată.
3.3.2 Metoda voltmetrului
Fig.3.49
Reprezintă o metodă de comparaţie (fig.3.49). Indicaţia voltmetrului V dată prin conectarea

directă la tensiunea U (k este pe poziţia 1), se compară cu indicaţia voltmetrului conectat la aceeaşi
tensiune U şi rezistenţa R x (k pe poziţia 2).
Conectat pe poziţia 1 voltmetrul măsoară tensiunea:
U v1  I v1  R v (3.190)
iar pe poziţia 2 măsoară tensiunea:
U v 2  I v 2  R v (3.191)
Întrucât valoarea tensiunii culeasă de pe cursorul potenţiometrului este aceeaşi, rezultă
valorile celor doi curenţi:
U U
I v 1  şi I v 2  (3.192)
R v R v  R x
Rezistenţa necunoscută R x se determină prin compararea celor două tensiuni:
U v1 I v1R v U R  R x
   v (3.193)
U v 2 I v 2 R v U R
R v
R v  R x v
de unde
 U v1 
 
R x  
 U v 2  1 R v (3.194)
În montajul din figura 3.49 poate fi utilizată o sursă de tensiune de 4V (U = 4V) de la un
acumulator şi se pot măsura astfel rezistenţe cu valorile de 25  până la 50 K ; dacă U = 80V,
rezistenţele pot fi între 2 K  şi 4 M.
3.3.3 Metoda voltmetrului şi rezistenţei etalon
Fig.3.50
Reprezintă o metodă de comparaţie (fig.3.50); compararea se face între două intensităţi ale
curenţilor măsuraţi cu ampermetrul; curentul Ie ce străbate rezistenţa etalon R e (cunoscută) şi
curentul Ix ce străbate rezistenţa de măsurat R x. Conectarea în circuit a celor două rezistenţe se face
cu ajutorul comutatorului K, la aceeaşi tensiune U = const., menţinută prin modificarea poziţiei
cursorului reostatului R p. Cei doi curenţi sunt daţi de relaţiile:
U
Ie  - comutatorul K în poziţia 1 (3.195)
R A  R e
U
Ix  - comutatorul K în poziţia 2 (3.196)
R A  R x
Dacă se compară cele două măsurări se obţine:
I e R A  R x
 (3.197)
I x R A  R e
de unde rezultă:
Ie
R x  R  R A   R A (3.198)
Ix e
În practică R e  R A precum şi R x  R A ; rezultă astfel posibilitatea utilizării unei relaţii
aproximative pentru determinarea rezistenţei necunoscute:
I
R x  e R e (3.199)
x
I
3.3.4 Metoda ampermetru – voltmetru – wattmetru
Fig.3.51
Aceasta metodă se bazează pe măsurarea puterii consumate de impedanţă, a tensiunii la

borne şi a curentului absorbit, cu aparatele din schema dată în fig.3.51. Montajul este aval pentru ca
tensiunea aplicată impedanţei să fie măsurată direct. Notând Pw, U şi I indicaţiile wattmetrului,
voltmetrului şi ampermetrului şi R wu, R v, R e rezistenţele circuitelor de tensiune ale wattmetrului,
voltmetrului şi respectiv rezistenţa lor echivalentă:
R e  R wu R
v / R wu  R v 
rezultă pentru Zx, Xx şi R x formulele de calcul date mai jos. Formulele exacte se folosesc în cazul
când R e  R x sau au valori apropiate, iar dacă R e  R x se pot folosi formulele aproximative, în
care se neglijează consumul aparatelor de măsurat.
Formula exactă:
U2
Pw 
R e
R x  2
2Pw  U 
2
I   
R e  R e 
U 2 I 2  Pw2
Xx  2
2P  U 
I  w   
2
R e  R e 
Zx  U
2
2Pw  U 
2
I   
R e  R e 
Formula aproximativă:
P
R x  w2
I
U 2 I 2 Pw2
X x 
I2
U
Z x 
I
Observaţii: Pw, U, I sunt valori citite la wattmetru, voltmetru şi ampermetru. Schema echivalentă
considerată în serie.
Metodele industriale permit măsurarea parametrilor R, X (L sau C) şi Z în condiţiile de lucru
ale obiectelor examinate (bobine, condensatoare, rezistoare), deci se folosesc:
a) în cazurile în care nu se pot utiliza alte metode mai exacte (de exemplu de punte) pentru că ar
modifica regimul de lucru al impedanţei de măsurat;
b) în cazurile în care elementele de circuit nu pot fi scoase din instalaţie sau trebuie controlate în
timpul funcţionării lor;
c) la încercările maşinilor şi aparatelor electrice de joasă sau înaltă tensiune pentru determinarea
reactenţelor, rezistenţelor şi impedanţelor acestor echipamente.
3.3.5 Măsurarea L şi C prin metoda ampermetrului şi voltmetrului
Fig.3.52
În cazul bobinelor fără miez feromagnetic şi al condensatoarelor, măsurarea parametrilor L

şi C în joasă frecvenţă (de obicei 50 Hz) se poate efectua prin metoda ampermetrului şi
voltmetrului; se măsoară în prealabil rezistenţa R x în curent continuu, apoi impedanţa Zx în curent
2 2 2
x
alternativ, determinându-se
cazul bobinelor se considerăreactanţa: Z x  R x înşic.c., practic
R x măsurată
rezistenţa X apoi Lx sauaceeaşi
Cx cu cu
relaţiile cunoscute.
rezistenţa În
în c.a. de
joasă frecvenţă. Pentru condensatoare R x se neglijează faţă de Xx.
Schema utilizată (fig.3.52) permite măsurarea în montaj aval sau amonte, prin schimbarea
comutatorului pe poziţia 1 sau 2. Notând U şi 1 valorile citite la voltmetru şi ampermetru , R v şi R a
U
rezistenţele lor interioare, I v  curentul consumat de voltmetru, R x rezistenţa măsurată în c.c.,
R v
rezultă pentru Xx şi Lx sau Cx formulele date mai jos.
Formula exactă Formula aproximativă
2
1 1 U 
În montaj aval L x  Z 2x  R 2x Lx  
   R 2x
   I 
unde: Z 2x  UU 2 2R
2
xIv 
I  Iv
2 2
1  U  1  U 
În montaj amonte L x     R x  R A 2 L x     R 2x
  I    I 
pentru R A  R x
2 2
1 I  Iv I
În montaj aval Cx  Cx 
 U U
U
pentru: I v  I; I v  ;   2f
R v
1 I
În montaj amonte Cx  Cx 
U 
2 U
 
   R 2A
 I 
U
A
pentru R  I
Observaţii: R x este rezistenţa măsurată în c.c.; U, I - valori citite la voltmetru şi ampermetru; R A, R v
- rezistenţele ampermetrului şi voltmetrului.
Metoda ampermetrului şi voltmetrului se poate aplica numai în cazul condensatoarelor de
capacităţi C  1F , deoarece curentul capacitiv I  UC , la frecvenţa industrială (50 Hz) şi tensiuni
V  220V , are valori mici care nu pot fi măsurate direct dacă C  1F (de exemplu, pentru
U  120
C  0,1F şi U = 120V, f = 50 Hz, curentul este aproximativ 4 mA).
Fig.3.53
Una din cele mai simple metode se bazează pe măsurarea tensiunii induse în una din
bobinele
cunoscute,inductivităţii mutuale,
prin cealaltă bobină la trecerea
(fig.3.53). unui curent
Inductivitatea alternativ,
mutuală de intensitate
se calculează cu relaţia:şi frecvenţă
U R 2  R v 2  2 L22 U
Mx  2 2
 2
I1 R v 2f  I
Aproximaţia constă în faptul că voltmetrul nu măsoară tensiunea indusă în secundar E 2, ci
tensiunea la bornele secundarului U2, mai mică decât E 2 datorită rezistenţei şi reactanţei înfăşurării
secundare, R 2 respectiv L 2 . De aceea este necesar ca voltmetrul să aibă rezistenţa internă cât mai
mare.
3.3.7 Metoda ohmmetrului

Măsurarea directă a rezistenţelor se face cu ajutorul ohmmetrului. În principiu, ohmmetrele
se compun dintr-o sursă de tensiune continuă şi un dispozitiv magnetoelectric cu bobina simplă sau
cu două bobine încrucişate (tipul logometric). Montajul se poate realiza cu dispozitivul de măsurat
conectat în serie sau în paralel cu rezistenţa necunoscută.
Ohmmetrul serie
Ohmmetrul serie are o sursă de tensiune electromotoare constantă E, înseriată cu
dispozitivul magnetoelectric şi rezistenţa de protecţie R p. La bornele AB ale aparatului se
conectează rezistenţa necunoscută R x. Când R x = 0 (întrerupătorul K este închis), curentul prin
instrumentul de măsurare este maxim admisibil.
E
I max  (3.200)
R i  R p  R 0
Fig.3.54
Deviaţia acului indicator este maximă (notată cu zero pe scala gradată în  ). Când R x  
(K este deschis) acul indicator al aparatului rămâne nedeviat (I = 0). Se observă că gradarea scalei
este inversată. Pentru 0  R x   acul indicator ocupă toate poziţiile în lungul scalei.
Pentru R x  0 , curentul I prin miliampermetru devine:
E
I  Ci   (3.201)
R 0  R p  R i  R x
iar deviaţia  are valoarea:
I E K 1
   (3.202)
C i C i R 0  R p  R i  R x  K 2  R x
unde K 1 şi K 2 sunt termeni constantţi. Ci = constanta de curent a dispozitivului magnetoelectric:
D I 1
Ci   
 0  Si
Din expresia (3.202) rezultă că scara aparatului este neuniformă (hiperbolică) cu o densitate
mai mare a gradaţiilor spre valoarea R x   şi gradată invers.
Inconvenientul schemei îl constituie dependenţa deviaţiei de t.e.m. E a sursei. Pentru
compensarea scăderii acestei tensiuni, la ohmmetrele cu baterii uscate, este prevăzută rezistenţa R
de reglaj a indicaţiei rezultate pentru R x  0 (K în poziţia închis). Reglajul de zero este obligatoriu
înainte de efectuarea măsurătorii. (Ohmmetrele electronice cu surse de curent continuu nu prezintă
acest dezavantaj.) Extinderea domeniului de utilizare a aparatului poate fi realizată prin şuntarea
miliampermetrului cu rezistenţele R ’ şi R ’’.
Ohmmetrul serie are clasa de precizie mică (2,5-5) şi se utilizează pentru măsurarea
rezistenţelor de ordinul 10 2  până la 10 4  . Precizia scade şi mai mult în cazul măsurării
rezistenţelor mari.
Ohmmetrul derivaţie
Ohmmetrul derivaţie are o sursă de tensiune electromotoare constantă E, un dispozitiv
magnetoelectric de măsurat la bornele căruia se conectează în paralel rezistenţa necunoscută R x.
Când R x  0 (întrerupătorul K 1 şi K 2 fiind închise) curentul prin aparat este nul. Acul
indicator rămâne nemişcat.
Când R x   (întrerupătorul K 1 fiind închis, iar K 2 fiind deschis) curentul prin aparat este
maxim admisibil.
E
I max  (3.203)
R i  R 0  R p
Fig.3.55
Acul indicator, în cazul acesta, trebuie să ajungă în dreptul diviziunii maxime. Măsurarea
rezistenţei 0  R x   se face cu butonul de control K 2 deschis.
R x E
I  Ci  (3.204)
R x  R 0 R  R 0 R x
p
R 0  R x
iar deviaţia are expresia:
I ER x R x
   (3.205)
C i C i R p R x  R 0   R 0 R x K 1  K 2 R x
unde Ci, K 1, K 2 sunt constante.
La montajul derivaţie scara este neuniformă, gradată în sens normal (zero în partea stângă).
Domeniul de utilizare poate fi extins prin şuntare; clasa de precizie depinde de constanta tensiunii -
U - şi se utilizează pentru măsurarea rezistenţelor cuprinse între 100 şi 1000 .
Întrerupătorul K 1 are rolul de a deconecta sur sa atunci când nu se efectuează măsurări, cu
scopul de a evita descărcarea ei.
Megohmmetrul
Se construiesc asemănător cu ohmmetrele serie însă au ca sursă interioară un mic generator
(inductor)
cores punzătoracţionat manualcircuitului
cu cerinţele care furnizează
în care seomăsoarătensiunerezistenţe
ridicată (de de exemplu
500, 1000 sau 2500
rezistenţa V,
izolaţiei
la o instalaţie electrică). În alte construcţii sursa este un convertor electronic car e transformă
tensiunea continuă dată de o baterie uscată (9V) mai întâi în tensiune alternativă care, după ridicarea
la valoarea necesară cu ajutorul unui transformator, este redr esată şi filtrată.
Ca aparat indicator se utilizează un logometru magnetoelectric caracterizat prin sistemul
mobil realizat din două bobine decalate cu un anumit unghi (de regulă 90°) şi fixate pe acelaşi ax,
precum şi prin lipsa cuplului antagonist mecanic (resoarte spirale) ceea ce face ca în absenţa
curenţilor prin bobine, acul indicator să rămână într-o poziţie oarecare a scării.
R 1, şi R `2 - sunt rezistenţe de protecţie.
Câmpul magnetic transversal este uniform. Sistemul mobil al aparatului este supus acţiunii
celor două cupluri produse de curenţii I1 şi I2 din bobine.
M a1  F1  b1  sin  (3.206)
M a 2  F2  b 2  sin   90 
(3.207)
unde:
F1  N1  B  I1  l1
(3.208)
F2   N 2  B  I 2  l 2
sunt forţe electromagnetice (forţe Laplace).
La echilibrul sistemului mobil suma cuplurilor este nulă:
N1  B  I1  l1  b1  sin   N 2  B  I 2  l 2  b 2  cos  (3.209)
De unde rezultă:
N 2  l 2  b 2 I 2 I
tg   K 2 (3.210)
N1  l1  b1 I1 I1
Înlocuind curenţii I1 şi I2 cu expresiile:
U U
I1  ; I 2  (3.211)
R 1 R 2  R x
în care:
R 1  R 1`  R 10 şi R 2  R `2  R 20
unde: R 10 şi R 20 fiind rezistenţele proprii ale bobinelor, iar R 1` şi R `2 sunt rezistenţele de protecţie
ale bobinelor.
Rezultă:
R K 1
  arctgK 1  arctg (3.212)
R 2 R x K 2  R x
Fig.3.56
3.3.8 Măsurarea şi verificarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiilor electrice

1. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiilor electrice. Poate fi realizată cu ajutorul
megaohmmetrelor cu inductor ( M  ), măsurarea executându-se după montajele din figura 3.57, cu
instalaţiile scoase de sub tensiune, în curent continuu sau alternativ (monofazat – fig.3.57.a sau
trifazat fig.3.57.b).
În fig.3.57 cu R 12, R 23 şi R 31 s-au notat rezistenţele de izolaţie dintre conductoarele de linie
1, 2, 3 iar cu R 10, R 20, R 30 rezistenţele de izolaţie dintre conductoare şi pământ al cărui potenţial este
considerat nul (V0=0). Prin conectarea megaohmmetrului între conductoare sau între un conductor
şi pământ se pot măsura rezistenţele de izolaţie arătate mai sus.
Fig.3.57.a
Fig.3.57.b
2. Verificarea continuă a rezistenţelor de izolaţie ale instalaţiilor electrice sub tensiune se

poate face prin metoda voltmetrelor electrice.
a) b)
Fig.3.58
În cazul instalaţiilor de curent continuu şi a celor de curent alternativ monofazat, conectarea

voltmetrelor se face conform schemei din fig.3.58.a, iar în instalaţiile trifazate după schema din
fig.3.58.b.
Se consideră bune rezistenţele de izolaţie ale conductoarelor dacă sunt satisfăcute relaţiile:
 instalaţiile de curent continuu sau curent alternativ monofazat U1  U 2  U/2 ;
 în instalaţiile de curent alternativ trifazat U1  U 2  U 3  U12 . Această metodă comodă
şi eficientă de verificare a rezistenţei de izolaţie impune ca rezistenţele interioare ale
tuturor voltmetrelor să fie egale. Dacă rezistenţa de izolaţie dintre conductor şi pământ
este scăzută, voltmetrul corespunzător acestei faze va indica o tensiune mai mică decât
celelalte voltmetre de fază.
La instalaţiile de înaltă tensiune conectarea voltmetrelor se face cu ajutorul
transformatoarelor de tensiune (identice). Schemele de mai sus pot fi înzestrate cu dispozitive de
semnalizare şi avertizare (sonore, vizuale) la apariţia defectelor de izolaţie.
Măsurarea continuă sub tensiune
Măsurarea continuă sub tensiune a rezistenţei de izolaţie a reţelelor electrice navale, izolate
faţă de corpul navei, cu aparatul ACI - 2A.
1. Generalităţi
Aparatul pentru controlul izolaţiei ACI - 2A este destinat supravegherii permanente a
rezistenţei de izolaţie a reţelelor electrice navale izolate faţă de corpul navei, realizând următoarele
f uncţiunii
a. Măsoară permanent, sub tensiuni, rezistenţa de izolaţie la reţelele de curent alternativ
izolate, precum şi a circuitelor nealimentate (măsurarea exactă se asigură când pe reţeaua măsurată
nu există redresoare legate galvanic cu reţeaua sau alt aparat de măsurat izolaţia, folosind acelaşi
principiu);
b. Declanşează o semnalizare exterioară la scăderea rezistenţei de izolaţie sub o valoare

(fixată) între 15-200 K ;
c. Aparatul are domeniul de măsurat până la 2M cu posibilitatea de reglare a semnalizării
de la 15 la 200 K  în trepte (15, 30, 50, 100, 200).
Curentul de măsură al aparatului este de 0,1 mA, tensiunea de măsură: 10V, nu se folosesc
inductanţe în circuitul de măsură. În aceste condiţii aparatul ACI-2A poate f i folosit şi la nave
petroliere.
2. Caracteristici tehnice
Tensiunea de alimentare 220/380V 50 Hz.
Grad de protecţie : IPOO
Domeniul de temperatură: -10C... +55°C
Curentul în circuitul de măsură a rezistenţei de izolaţie  0,1mA .
Tensiunea de măsură: 10V.
Aparatul nu conţine inductanţe în circuitul de măsură.
Rezistenţa de izolaţie la care se declanşează alarma este reglabilă, prin poziţionarea unei
punţi pe placă pentru 15, 30, 50, 100, 200 K  ± 20%.
Temporizarea la declanşarea alarmei  1 sec .
Precizia de măsură  10%
Contacte pentru se
Aceste contacte semnalizări
deschid laexterioare la scăderea
alimentarea rezistenţei: 2 contacte NI.
aparatului.
3. Descrierea şi modul de funcţionare al aparatului
Aparatul se compune dintr-un circuit de măsură al rezistenţei de izolaţie şi un comparator
pentru sesizarea nivelului rezistenţei critice pentru declanşarea semnalizării.
Tensiunea de 10V luată de pe potentiometrul RVI se aplică prin: - rezistenţa de izolaţie,
rezistenţele R 1...R 5, R 6 şi R 7. Componenta alternativă a reţelei se filtrează prin R 1...R 5, C 1...C5, R 6,
C6, C7.
Semnalul obţinut de la primul circuit integrat se aplică unui filtru (R 11, C8) pentru a nu se
sesiza variaţiile rapide ale rezistenţei.
După filtru urmează un comparator a cărui tensiune de referinţă se alege funcţie de rezistenţa
de izolaţie la care trebuie să se declanşeze alarma (15 K , 30 K , 50 K , 100 K  şi 200 K ) prin
montarea unei prize, pe placa imprimată, la: respectiv R 18, R 19, R 20, R 21, R 22.
Tensiunea furnizată de comparator comandă un tranzistor (T1) care alimentează un releu de
semnalizare RL-1.
Releul RL-1 în stare normală este alimentat. Pierde alimentarea la scăderea rezistenţei de
izolaţie sau întreruperea circuitului de alimentare, dând alarma.
În timpul alarmei, privind instrumentul, operatorul îşi va da seama dacă alarma a fost dată
pentru scăderea rezistenţei de izolaţie sau a apărut un defect de alimentare.
Blocul de alimentare furnizează tensiune de  13V pentru alimentarea circuitelor integrate şi
+ 24V pentru alimentarea releului RL-1.
4. Instrucţiuni de reglare
Reglarea aparatului se face la uzina constructoare, astfel pentru R x=0 se reglează RV1, iar
x
pentru R  reglaje
Aceste , RV2. se repetă alternativ până la indicaţia corectă la capetele de scală.
Reglajele de 0 şi  ale aparatului se vor face după cel puţin 1/2 oră de la punerea sub
tensiune a aparatului.
5. Instrucţiuni de montaj şi punere în funcţiune
Aparatul se montează conform schemei de conexiuni (f igura 3.46).
Conductorii pentru legătura la kiloohmmetru se vor răsuci împreună sau se va folosi cablu
bifilar ecranat cu secţiunea de 1 mm2.
Ecranul se va pune la masă la un singur capăt.
Înainte de punerea în funcţiune se verifică corectitudinea legăturilor la aparat, apoi se scoate

firul de la conectorul a4, se alimentează aparatul şi se face controlul funcţionării prin
scurtcircuitarea bornei a4 şi a1, semnalizarea va intra în funcţiune dând alama, iar kiloohmmetrul va
indica rezistenţa zero.
Pentru controlul funcţionării aparatului există 6 borne de control scoase pe faţa aparatului
(borna 9 - masă).
Borna 1: 0-13V c.c. funcţie de RV1
Borna 2:  11V c.c.: la + 11V releul este acţionat R x  R stab
Borna 3: 0,2V sau 24V c.c. (0,2V când releul este acţionat)
Borna 4: + 13V  1V
Borna 5: - 13V  1V
Borna 6: + 24V (+ 6% - 10%)
Fig.3.59 Schema bloc de principiu a aparatului ACI-2A
Fig.3.60 Schema electrică a aparatului ACI-2A
Fig.3.61 Schema de conexiuni
Fig.3.62 Schema electrică a etajului de alimentare

(aparat ACI-2A)
B. Măsurarea de laborator a parametrilor R , X (L sau C), Z

3.3.9 Metode de punte
În cadrul măsurărilor de laborator vom prezenta numai măsurările efectuate prin metodele de
punte.
Metoda de punte este metoda de zero clasică pentru măsurarea impedanţei. În general,
puntea este o reţea electrică compusă din cel puţin patru impedanţe şi o sursă, caracterizată prin
aceea că tensiunea UAB dintre două puncte ale ei, A şi B este nulă dacă este îndeplinită o anumită
relaţie:
f Z1 , Z 2 , , Z n   0
 (3.213)
independente de tensiunile surselor, unde Z1 , Z 2 , , Z n sunt impedanţele punţii. Relaţia (3.213) se

numeşte condiţia de echilibru a punţii şi serveşte la determinarea uneia din impedanţele punţii
(impedanţa de măsurat) în funcţie de celelalte impedanţe ale ei (presupuse cunoscute).
Punţile de curent continuu servesc la măsurarea rezistenţei. Punţile de curent alternativ
servesc la măsurarea rezistenţei, capacităţii şi inductivităţii, precum şi a parametrilor secundari Q,
D, tg, etc.
3.3.9.1 Punţi de curent continuu

Puntea de curent continuu este unul din cele mai vechi mijloace de măsurare cu precizie a
rezistenţei
punte (termenul
pe una punte provine
din diagonalele de la faptul
circuitului). că în puntea
Ea rămâne Wheatstone
în continuare un galvanometrul creeazădeo
instrument răspândit
măsurare a rezistenţei, acoperind practic întregul interval de valori care prezintă interes, cu precizii
de la 1 la 2% în cazul unor punţi simple, până la 0,001% şi chiar mai mult în cazul unor punţi de
laborator speciale.
Progresul electronicii a influenţat tehnica de curent continuu în mai multe privinţe:
- îmbunătăţirea şi ieftinirea rezistoarelor de precizie ale punţii;
- optimizarea schemelor şi a comutărilor;
- surse şi indicatoare de nul electronice;
- echilibrări semiautomate sau automate;
- punţi electronice neechilibrate etc.
Fig.3.63 Rezistoare multipolare

a) rezistor cuadripolar; b) rezistor tripolar
Punţile de curent continuu pot fi clasificate în trei grupe:

- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori medii, de obicei, punţi Wheatstone
1  104  în care obiectul de măsurat este un element dipolar;
- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori mici, de obicei, punţi Thomson, în care
obiectul de măsurat este un element cuadripolar, 10 6  10 2
 ;
- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori mari 10  1010  , care sunt variante ale
4
punţii Wheatstone, obiectul de măsurat fiind de regulă un element tripolar .
Observaţie: După modul de conectare în circuit rezistoarele se împart în rezistoare dipolare,

rezistoare cuadripolare (utilizate la valori mici de rezistenţă, de obicei sub 10 ) şi rezistoare
tripolare (utilizate la valori mari de rezistenţă, de obicei peste 10M ).
Rezistorul cuadripolar se obţine din cel dipolar prin adăugarea a două conexiuni
suplimentare, numite borne de tensiune.
Rezistorul tripolar se obţine din cel dipolar prin introducerea sa într -un ecran izolat, prevăzut
cu bornă (fig.3.63).
Puntea Wheatstone echilibrată
Schema punţii Wheatstone este o reţea de curent continuu cu şase laturi şi patru noduri,
având pe laturi rezistenţele R 1 , , R 4 , într-una din diagonale sursa (o pilă electrică sau o baterie de

acumulatoare de 1,5  4V ) şi în cealaltă diagonală un galvanometru sau un detector electronic de

nul (fig.3.64).
R 1 , , R 4 - r ezistenţele din laturile punţii

R 5 - rezistenţă internă a galvanometrului

R 6 - rezistenţa internă a sursei de energie electrică
R 7 - rezistenţă de limitare a curentului în diagonala sursei de curent (în echilibrul punţii se
şuntează)
Fig.3.64 Puntea Wheatstone

a) schema generală; b) braţe de punte
Principiul metodei de punte constă în echilibrarea schemei adică în atingerea situaţiei în care
curentul prin diagonala galvanometrului este nul. Atunci Ig=0 şi tensiunile la bornele rezistenţelor
R 2 şi R 3, respectiv R 1 şi R 4 sunt egale două câte două: R 2I1=R 3I2; R 1I1=R 4I2 de unde rezultă:
R
R 1  R 4 2 (3.214)
R 3
Relaţia (3.214) constituie condiţia de echilibru a punţii Wheatstone şi permite determinarea
uneia dintre rezistenţe (de exemplu R 1=R x), când sunt cunoscute celelalte trei. Pentru obţinerea
echilibrului trebuie ca una sau mai multe dintre rezistenţele R 2, R 3 şi R 4 să fie variabile. Se
deosebesc din acest punct de vedere punţi cu rezistenţă variabilă la raport menţinut constant şi punţi
cu raport variabil la rezistenţă menţinută constantă, raportul putând fi R 2/R 3 sau R 4/R 3.
Punţilecar de
Rezistenţele precizie se
e alcătuiesc construiesc
raportul de obicei
se realizează cu raport
aşa încât constant
raportul şi fi
să poată rezistenţă
fixat la ovariabilă.
valoare
-3 3
egală cu o putere întreagă a lui 10, între 10 şi 10 (fig. 3.64 b). Schema deşi necesită manevrarea a
două fişe permite o bună adaptare la condiţiile de sensibilitate maximă. Ca rezistenţă de echilibrare
a punţii serveşte de obicei o rezistenţă cu 3 până la 6 decade cu manete (sau cu fişe) încorporată în
construcţia punţii respective.
Manipularea raţională a punţii Wheatstone se efectuează ţinând seama de variaţia deviaţiei
galvanometrului,  , în raport cu rezistenţa de echilibrare.
Deviaţia galvanometrului este proporţională cu curentul Ig din diagonala C-D (fig.3-64 a);
  SI  I g (unde SI este sensibilitatea de curent a galvanometrului).
Expresia curentului Ig se poate obţine rezolvând sistemul de ecuaţii alcătuit prin aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff:
R 2 R 4  R 1R 3
Ig  E
R 1R 2 R 3  R 4   R 3 R 4 R 1  R 4   R 5 R 6 R 1  R 2  R 3  R 4  
(3.215)

 R 5 R 1  R 2 R 3  R 4   R 6 R 2  R 3 R 1  R 4 
Notând numitorul cu n  R 4 A  B , unde s-au separat prin B termenii care nu îl conţin pe R 4,
deviaţia galvanometrului devine:
R R  R 1R 3
  SI E 4 2 (3.216)
R 4 A  B
Pentru R 4=0 se obţine:
R R
   0  SI E 1 3
B
adică o valoare negativă,  0  0 .
Pentru R 4   se obţine:
R
     SI E 2
A
deci o valoare pozitivă,    0 .
R R
Pentru valoarea R 4  R e  1 3 se obţine   0 (echilibrul punţii), unde R e este valoarea
R 2
rezistenţei R 4 care echilibrează puntea. Valoarea R e corespunde punctului unde curba intersectează
axa abciselor.
Fig.3.65 Reprezentarea grafică =f(R 4)
Observaţie: Manipularea punţii:

a) arbitrară – pentru a obţine echilibrarea punţii, se fixează mai întâi pentru raportul R 2/R 3 anumite
valori. Se dă o valoare lui R 4=R 4a şi indicatorul galvanometrului deviază 1 . Se dă, apoi, o altă
valoare lui R 4 şi anume R 4 b  R 4a . Se obţine o nouă deviaţie,  2 . Dacă  2  1 , atunci deducem
că R e < R 4b şi vom da, în continuare, valori din ce în ce mai mici lui R 4 până la atingerea lui   0 ;
b) raţională – dacă pentru R 4=0 se obţine   0 , vom şti că pentru R 4 < R e se obţine   0 . Dacă nu
R 1000
putem ajunge la echilibru cu un raport 2  (de exemplu) înseamnă că R x > R 4 şi trebuie să
R 4 1000
R 1000 R 100
luăm alt raport, de exemplu 2  . Dacă R x < R 4 se ia un raport, de exemplu 2  .
R 3 100 R 3 1000
Datorită faptului că nu este posibilă o variaţie continuă a valorii rezistenţei R 4 (variaţie în
trepte), la manipularea punţii se ajunge de cele mai multe ori în situaţia ca, pentru două valori
apropiate R '4 şi R '4' ale rezistenţei de echilibrare, diferind prin valoarea minimă a treptei, deviaţiile
galvanometrului  ' şi  '' să fie în sensuri diferite. În acest caz rezistenţa de echilibr u nu se poate
obţine exact şi se aproximează cu valoarea interpolată R 4i, dată de inter secţia curbei cu axa
abciselor (fig3.65) şi exprimată prin relaţia:
' '' '
R 4i  R 4  R 4  R 4  '
' 
(3.217)
   ''
unde  ` şi  `` s-au luat în valori absolute. Cu cât rezistenţele R '4 şi R '4' sunt mai apropiate, cu atât
eroarea sistematică se micşorează şi R 4i se apropie mai mult de R e.
Sensibilitatea punţii S se defineşte ca limita raportului dintre variaţia  a deviaţiei
R 4
galvanometrului şi variaţia relativă a rezistenţei care a produs-o, în jurul valorii care dă
R 4
echilibrul punţii, pentru R 4 tinzând către zero. Ţinând seama de relaţia (3.215) se obţine:
 d R 2
S  lim  R 4  Si E R (3.218)
R 0 R dR 4 R 4 A  B 4
echilibru
R echilibru
Experimental sensibilitatea se poate determina admiţând:

R 4  R '4'  R '4 pentru care   '   ''
astfel că:
'   '
S  R 4i '' (3.219)
R 4  R '4
Punţile cu raport variabil la rezistenţă menţinută constantă sunt construite de obicei cu
raportul rezistenţelor R 2/R 3 variabil, realizat cu ajutorul unui reostat (cu fir calibrat) cu cursor (fig.
3.66).
Fig.3.66
C-D reostat cu cursor calibrat (sârma de manganină). Deoarece sârma, din care este realizat
reostatul are aceeaşi secţiune şi materialul este omogen, rezistenţa ei este proporţională cu
lungimea. Raportul rezistenţelor a două porţiuni ale acesteia este egal cu raportul lungimilor
porţiunilor respective:
l1
r 1
 l
 s  1
r 2  l 2 l 2
s
Acest raport se înscrie de obicei direct pe scala punţii.
l
R x  R 4 1 (unde R 4=constantă)
l2
Puntea permite o manipulare rapidă, însă precizia este redusă datorită adăugării la erorile
provocate de imprecizia constructivă a rezistenţelor şi la sensibilitatea redusă a punţii, a unor erori
subiective de citire a raportului, precum şi a unor erori sistematice cauzate de uzarea progresivă a
reostatului.
Aceste punţi se utilizează la măsurări curente în secţii de montaj sau de reparaţii de maşini şi
aparate electrice, unde precizia cerută nu este mai mare de 1 %.
În figura 3.67 a cu ajutorul cursorului potenţiometrului P se determină raportul rezistenţelor
a şi b dintre cursor şi extremităţi. Rezistenţa
a de măsurat este dată de:
R x  R (3.220)
b
unde R poate fi comutabil pentru obţinerea mai multor game de măsurare.
În figura 3.67 b, puntea cu rezistor de referinţă variabil foloseşte un rezistor R variabil în 4,5
sau 6 decade şi o pereche de rezistoare fixe comutabile a şi b, pentru obţinerea gamelor de
măsurare. Condiţia de echilibru rămâne cea din expresia (3.220). Raportul a/b poate lua valori ca:
10-3, 10-2, 10-1, 1, 10, 102 şi 103, care reprezintă multiplicatori ai lui R pentru determinarea lui R x.
Precizia acestor punţi este de 0,01-0,1 %, uneori chiar mai bună.
Fig.3.67 Tipuri de punţi Wheatstone

a) cu raport variabil; b) cu rezistor de referinţă variabil
Punţi pentru măsurarea rezistenţelor mici

Puntea dublă Thomson
Fig.3.68 Puntea dublă

a) schema completă; b) schema transfigurată
Pentru măsurarea rezistenţelor sub 1 , până la 10 6  se utilizează puntea dublă Thomson

în care rezistenţele de contact şi de legătură ale rezistenţei de măsurat sunt plasate într -un circuit
auxiliar, prin conexiunea cuadripolară evitându-se influenţa lor asupra circuitului de măsurare.
Schema de bază a punţii Thomson este dată în figura 3.68 a. Se observă că ea se poate transfigura
într-o punte obişnuită, Wheatstone (3.68 b), dacă se înlocuieşte triunghiul format de rezistenţele r,
R 1 şi R 2 pentru steaua formată de rezistenţele r x, r N şi r G ale căror valori sunt date de expresiile:
r x  rR 1 / r  R 1  R 2 ; r N  rR 2 / r  R 1  R 2 ; r G R 1R 2 / r  R 1  R 2 
La echilibru, prin galvanometru nu trece curent, iar între rezistenţele ce alcătuiesc puntea
există relaţia:
R x  r x  / R 3  R N  r N  / R 4
din care, înlocuind pe r x şi r N se obţine R x:
R R R  R 1R 4
R x  R N 3  r 2 3 (3.221)
R 4 R 4 / r  R 1  R 2 
Dacă se adoptă R 1/R 2=R 3/R 4, al doilea termen dispare şi se obţine pentru R x o expresie
simplă:
R
R x  R N 3 (3.222)
R 4
asemănătoare cu cea din cazul punţii Wheatstone.
Fig.3.69 Schema simplificată a unei punţi Thomson de laborator
Deoarece din cauza erorilor constructive R 2R 3 – R 1R 4 nu este chiar zero, este necesar ca
legătura dintre R x şi R N, notată cu r, să aibă o rezistenţă cât mai redusă şi R 1, R 2, R 4, să fie realizate
cu valori cât mai mari (cerinţă utilă şi pentru ca valorile rezistenţelor punţii să nu fie influenţată de
rezistenţele conductoarelor de legătură).
R R
În mod obişnuit punţile duble se construiesc cu raportul 1  3 variabil prin reglarea
R 2 R 4
rezistenţelor R 1 şi R 3 care formează o rezistenţă dublă, în decade, de obicei cu manete. Rezistenţele
R 2 şi R 4 se fixează cu ajutorul unor fişe, iar rezistenţa R N este o rezistenţă etalon ce se montează în
circuitulForma
auxiliar, exterior
practică punţii. Thomson este cea din figura 3.69. Ca etalon R se foloseşte un
a punţii N
rezistor cuadripolar. Rezistoarele R 1=R 3 sunt variabile în decade, iar R 2=R 4 sunt comutabile, cu
valori de forma 10 n  . Folosind pentru R N valori de forma 10m, valoarea citită pe indicatoarele lui
R 1, se multiplică cu factorul 10m-n pentru a obţine rezultatul măsurării.
Cu puntea dublă se măsoară rezistenţe mici ca: rezistenţe de contact; rezistenţe de a parate
(ampermetre), rezistenţe de şunturi, bobine, siguranţe fuzibile şi rezistivităţile conductoarelor.
Punţi pentru rezistenţe mari (puntea megohm)
Extinderea măsurării rezistenţei cu punţi Wheatstone către valori mari (peste 100M )
întâmpină următoarele dificultăţi: necesitatea unor indicatoare de nul de rezistenţă mar e, creşterea
excesivă a valorilor rezistenţelor din braţele punţii şi influenţa mărită a rezistenţelor de izolaţie. Pot
fi depăşite unele din aceste dificultăţi prin utilizarea unor detectoare de nul cu rezistenţe de intrare
foarte mari, realizate cu amplificatoare de curent continuu având la intrare tranzistoare cu efect de
câmp sau tuburi electrometrice şi modulatoare cu condensator vibrant sau cu diode varicap.
În figur a 3.70 a este prezentată una din schemele de punţi de rezistenţe mari în domeniul
10  1012  , realizată cu rezistenţe de valori acceptabile. Dacă se transfigurează triunghiul format
6
din R, R 1 şi R 3 în stea, puntea devine o punte simplă (figura 3.70 b) la care relaţia de echilibru este:
R ' R 2  R 1R 3 /    R x  RR 3 /  din care rezultă
R R  R 1  R 3   R 1R 3
R x  R ' 2 (3.223)
R  R 3
Fig.3.70 Puntea megohm

a) schema originală; b) schema transfigurată
Elementul variabil R este plasat în latura opusă lui R x ceea ce prezintă avantajul că prin
reducerea lui R la zero se ajunge la R x   . Măsurarea rezistenţelor mari trebuie să ţină seama de
tensiunea aplicată rezistenţelor (angajându-se la tensiuni de 500-1000 V) şi de timpul de polarizare
(care ajunge de ordinul minutelor) fiind necesară repetarea măsurărilor cu inversarea tensiunii
aplicate, pentru eliminarea erorilor de decalare şi de neliniaritate.
3.3.9.2 Punţi de curent alternativ

Punţile de curent alternativ, rezultă uneori din schema punţii Wheatstone, prin înlocuirea
rezistenţelor din laturi cu im pedanţe, alimentarea de la o sursă de tensiune alternativă şi folosirea
unui detector (indicator) de nul de curent alternativ.
Alteori, schemele diferă destul de mult de puntea Wheatstone, conţinând numai două
impedanţe, celelalte două laturi fiind formate din secţiunile unor înfăşurări ale unor transformatoare
sau divizoare de tensiune inductive acestea fiind denumite punţi cu transformatoare. În practică se
întâlnesc însă şi tipuri speciale de punţi de curent alternativ. Punţile de curent alternativ realizează
măsurarea parametrilor de circuit, (R, L, C, M sau Z,  ori R, X) putându-se clasifica în punţi
pentru măsurarea capacităţilor, a inductivităţilor, a impedanţelor etc. De o largă utilizare sunt
punţile Puntea
universale, carede
simplă potcurent
măsuraalternativ
toţi parametrii elementelor de circuit dipolare (R, L, C).
Schema generală a punţii simple în curent alternativ (forma la care ce reduc multe dintre
schemele mai complicate) este cea din figura 3.71.
Condiţia de echilibru a punţii de cur ent alternativ este:
Z1  Z3  Z 2  Z 4 (3.224)
Această condiţie este analoagă cu cea din cazul punţii Wheatstone în curent continuu, în care
Z1 Z 4 sunt impedanţe din laturile punţii scrise ca mărimi complexe. Condiţia de echilibru

exprimată prin expresia (3.224) în mărimi complexe conduce la două relaţii în mărimi reale,
obţinute prin scrierea impedanţelor prin una din formele obişnuite:
Z  R  jx  Z  e j (3.225)

unde R şi X reprezintă rezistenţa şi reactanţa impedanţei reprezentată printr -o schemă serie, iar Z şi
 modulul, respectiv argumentul impedanţei. Folosind prima exprimare se obţin relaţiile:
R 1R 3  X1X 3  R 2 R 4  X 2 X 4 ;
(3.226)
R 1X 3  R 3 X1  R 2 X 4  R 4 X 2
iar dacă se utilizează scrierea exponenţială rezultă:
Z1Z 3  Z 2 Z 4 ; (3.227)
1   3   2   4
r elaţii echivalente cu (3.226).
Fig.3.71 Puntea simplă în c.c.
Principalele particularităţi ale punţii de curent alternativ sunt următoarele:

1. Condiţia de echilibru este dată de un sistem de două ecuaţii, deci puntea permite
determinarea a două necunoscute alese a fi rezistenţa şi reactanţa impedanţei necunoscute Z x.
Îndeplinirea condiţiei de echilibru se poate realiza prin reglar ea a două (sau mai multe) din celelalte
şase mărimi ce intervin în ecuaţiile (3.2.2.6) toate trebuind să fie cunoscute.
2. Prin adoptarea pentru Z1, Z2, Z3, Z4 a unor combinaţii de rezistenţe, capacităţi şi
inductivităţi în serie sau în paralel, se pot obţine o mulţime de tipuri de punţi.
3. Condiţia de fază 1   3   2   4 arată că nu orice combinaţie de impedanţe poate
conduce la o punte echilibrată; semnul reactanţelor din braţe trebuie să fie astfel, încât condiţia de
fază să poată fi satisfăcută. Aceasta limitează numărul posibil de tipuri de punţi.
4. O altă condiţie limitativă este dată de cerinţa ca cele două mărimi măsurate de punte să
poată fi citite separat (independent) pe indicatoarele celor doi parametri variabili ai punţii. Se poate
arăta că acest lucru este posibil dacă două din impedanţele punţii sunt fie rezistenţe pure, fie
 
reactanţe pure (adică două din unghiurile 1 ,  2 ,  3 ,  4 să fie 0,  sau ).
2 2
În general im pedanţa de măsurat este complexă, de forma:
Z x  R x  jX x (3.228)
Aceasta implică existenţa in punte a cel puţin unui braţ complex. Celelalte două braţe se aleg
practic totdeauna de forma Z=R sau Z=jX.
Braţul complex, de impedanţă Z  R  jX , se numeşte braţ de referinţă (sau braţ de
comparaţie) al punţii.
Braţele simple, de forma Z=R sau Z= jX, se numesc braţe auxiliare ale punţii. Braţele
auxiliare pot fi alăturate sau opuse în schema punţii (braţul necunoscut şi braţul de referinţă vor fi
de asemenea, alăturate, respectiv, opuse în aceste cazuri).
Punţile în care braţele auxiliare sunt opuse, se numesc punţi de produs.
Punţile în care braţele auxiliare sunt alăturate se numesc punţi de raport.
Aceste denumiri provin de la faptul că pentru o punte de raport la care Z3 este braţ de
referinţă:
Z1
Z x  Z (3.229)
Z2 3
şi braţele auxiliare intră în ecuaţia de echilibru ca un raport Z1 / Z 2 . La aceste punţi măsurarea poate
fi privită ca o comparare a impedanţei Z x cu impedanţa Z3. Factorul Z1 / Z 2 poate fi real sau
imaginar. Dacă Z1 / Z 2 este real, puntea compară două impedanţe de acelaşi fel (ambele inductive
sau ambele capacitive).
Pentru o punte de produs la care Z2 este braţ de referinţă:
1
Z x  Z1 Z 3  Z1Z 3 Y2 (3.230)
Z2
şi braţele auxiliare intră în condiţia de echilibru ca un produs Z1Z3. La aceste punţi măsurarea poate
1
fi privită ca o comparare a impedanţei Zx cu admitanţa Y2  . Factorul Z1Z3 poate fi real sau
Z2
imaginar. Dacă Z1Z3 este real, puntea compară două impedanţe de feluri diferite (una inductivă cu
una capacitivă).
Punţile care măsoară componentele vectorului Z x adică valorile elementelor serie R x şi X x,
se numesc punţi serie. Asemenea punţi sunt fie punţi de raport cu braţul de referinţă format din
elemente serie, pentru care:
R x  jX x   Z1 / Z 2 R 3  jX 3  ,
fie punţi de produs cu braţul de referinţă format din elemente paralel, pentru care:
R x  jX x  Z1Z 3 G 2  jB 2 
Punţile care măsoară direct componentele vectorului Yx adică valorile elementelor paralel
Gx şi Bx se numesc punţi paralel. Asemenea punţi sunt fie punţi de raport cu braţul de referinţă,
format din elemente paralel, pentru care:
G x  jB x  Z
2 / Z1 G 3  jB3  ,
fie punţi de produs cu braţul de referinţă format din elemente serie, pentru care:
G x  jB x  Y1 Y2 R 3  jX 3  .
După poziţia elementelor variabile ale punţii, care servesc pentru echilibrare, există două
posibilităţi principale:
a) sunt variabile cele două componente ale braţului de referinţă. În acest caz, puntea măsoară
perechi de componente ca R şi X, R şi L, G şi B sau G şi C.
b) sunt variabile una din componentele braţului de referinţă şi un braţ auxiliar. În acest caz puntea
măsoară o componentă a impedanţei Zx şi factorul de calitate Q (sau D=1/Q).
În general, o punte de curent alternativ nu poate fi echilibrată cu elemente variabile plasate
numai în braţele auxiliare.
Echilibrarea se poate face şi cu unul sau ambele elamente variabile plasate în braţul
necunoscut (în ser ie sau în paralel cu impedanţa de măsurat). În acest caz, are loc o măsurare prin
substituţie, întrucât se compensează efectul introducerii impedanţei Zx în punte prin scăderea sau
creşterea corespunzătoare a impedantei din acelaşi braţ.
Pentru o sistematizare a principalelor tipuri de punţi de curent alternativ pot fi luate în
considerare următoarele criterii:
 natura impedanţei măsurate: capacitivă sau inductivă (punţi RC, respectiv punţi RL);
 schema echivalentă a braţului necunoscut: punţi serie, punţi paralel;
 schema echivalentă a braţului de referinţă: serie, paralel;
 poziţia braţelor auxiliare: punţi de raport, punţi de produs.
Pentru simplificare pot fi considerate numai acele punţi ale căror elemente componente sunt
rezistoare şi condensatoare, ceea ce corespunde practicii actuale (bobinele nu se folosesc în punţile
moderne).
Pentru braţele auxiliare prezintă interes numai perechile rezistor -rezistor şi rezistor -
condensator (braţe auxiliar e condensator-condensator sunt folosite rar). Poziţia sursei şi a
indicatorului de nul nu este necesar să fie precizate. În aceste condiţii sunt posibile 16 scheme
distincte de punţi reprezentate în figura 3.72.
Sensibilitatea punţilor de curent alternativ
Ca şi în cazul punţilor de curent continuu, problema sensibilităţii punţilor de curent
alternativ este destul de complicată, dacă trebuie să se ţină seama de toţi parametrii care intervin.
Fig.3.72 Punţi de c.a. clasificate după structura braţelor
În cazul în care impedanţa indicatorului de nul este suficient de mare pentru a considera că
puntea lucrează în gol, o expresie generală a tensiunii de dezechilibru a punţii este:
U 2 k
   F (3.231)
U1 1  2K cos   K 2
unde F este factorul de raport al punţii, K este modulul şi  argumentul raportului braţelor punţii
adiacente indicatorului de nul,iar  este abaterea relativă a impedanţei unuia din braţele punţii.
Dacă impedanţa indicatorului de nul este finită, atunci o condiţie de sensibilitate maximă
este ca impedanţa indicatorului de nul să fie conjugata complexă a impedanţei de ieşire a punţii:
*
 Z  Z Z  Z 4 
Z IN   1 2 3  (3.232)
 Z1  Z 2  Z 3  Z 4 
Practic această condiţie este îndeplinită foarte rar. Dacă este necesară obţinerea unei
sensibilităţi apropiate de cea maximă, se asigură egalitatea modulelor celor două impedanţe prin
alegerea adecvată a indicatorului de nul sau cu ajutorul unui transformator de adaptare.
Procesul de echilibrare a punţii de curent alternativ
Pentru
o rezistenţă şi oechilibrarea unei
reactanţă sau punţi
două de curent-alternativ,
reactanţe) trebuie să fiedouă din elementele
variabile. sale (douăcondiţii:
Se pun următoarele rezistenţe,
a) alegerea elementelor variabile să fie astfel încât echilibrarea să fie totdeauna posibilă;
b) echilibrarea să fie cât mai rapidă, adică cu puţine reglaje succesive ale celor două elemente.
Tensiunea de dezechilibru a punţii, în ipoteza Z IN   este
U2 Z1Z3  Z 2 Z 4
 (3.233)
U1 Z1  Z 4 Z 2  Z3 
Oricare ar fi elementele variabile, în cursul echilibrării punţii prin varierea unuia din aceste
elemente, vectorul U2 descrie un cerc în planul complex. Echilibrarea prin reglaje succesive ale
celor două elemente variabile face ca vectorul U2 să descrie segmente de cerc (fig.3.73 a). Dacă
aceste segmente sunt din ce în ce mai mici, procesul conduce efectiv la echilibrarea punţii: se spune
că puntea este convergentă
Uşurinţa echilibrării. depinde de numărul de reglaje succesive necesare; se poate arăta că
acesta, deci rapiditatea convergenţei, este determinat de unghiul sub care se intersectează cele două
cercuri corespunzătoare reglării celor două elemente variabile ale punţii. Convergenţa optimă se

obţine pentru valoarea   a unghiului-.de convergenţă  . În general, numărul de reglaje
2
succesive necesare pentru a micşora de m ori tensiunea de dezechilibru este:
lg m
n (3.234)
cos 
lg
cos   
unde  este unghiul de insensibilitate al indicatorului, datorită imposibilităţii aprecierii exacte a

minimului tensiunii de ieşire (fig.3.73 b). De obicei   5  15 pentru indicatoarele obişnuite.

Dacă    echilibrarea nu mai este posibilă. Convergenţa este satisfăcătoare dacă    
4
Fig.3.73
Punţile la care componentele R x şi Xx (sau Gx şi Bx) se echilibrează independent (de

exemplu puntea Maxwell-Wien, având ca elemente variabile R 2 şi C2) au unghiul de convergenţă

ideal   .
2
La punţile care măsoară X x şi Qx (sau Xx şi Dx) unghiul de convergenţă este    ; aceste

punţi au o convergeţă slabă la măsurarea impedanţelor cu unghi de fază mic (de exemplu bobine cu
pierderi mari).
3.4. Măsurarea puterii electrice

3.4.1. Măsurarea puterii electrice în circuite de curent continuu
Măsurarea puterii se poate face fie direct cu ajutorul wattmetrului, fie indirect, utilizând un
ampermetru şi un voltmetru.
Măsurarea puterii în curent continuu direct cu wattmetru nu are o largă răspândire în
practică. Din cauza influenţei câmpului magnetic terestru asupra indicaţiilor wattmetrelor
funcţionând în curent continuu, trebuie efectuate două măsurări, inversând sensul curenţilor în
bobinele wattmetrului şi luând media celor două citiri.
În practică, pentru măsurarea puterii în curent continuu se prefer ă metoda indirectă a
ampermetrului şi voltmetrului.
a) Metoda ampermetrului şi voltmetrului – în circuite de curent continuu interesează măsurarea
puterii consumate de receptoare sau debitate de către surse, astfel:
PR  U R  I R ; PG  U G  I G (3.235)
unde indicii R=receptor şi G=generator.
a) b)
Fig.3.74 Metoda industrială (aA şi v)
Expresiile exacte ale puterii consumate, respectiv debitate, sunt date de următoarele relaţii:
a) Puterea consumată de receptor, P R ,
U2
- montaj aval: PR  U R  I R  U I  I v   UI  (3.236)
R v
- montaj amonte: P R  U R  I R  U  R A  I R I R  UI R  R A I 2R (3.237)
b) Puterea debitată de generator, PG,
- montaj aval: PG  U G  I G  I U  R A I   UI  R A I 2 (3.238)
U2
- montaj amonte: PG  U G  I G  U
I  I v   UI  (3.239)
R v
Se constată că aceste puteri sunt date de produsul indicaţiilor ampermetrului şi voltmetrului
din care se scad sau se adună puterile consumate de aparatele de măsurat ( PA  R A  I 2 şi
U2
PV  ).
R V
În general, aceste consumuri sunt mici, de ordinul a 0,5-5W putând fi neglijate, puterea
calculându-se atunci cu formula aproximativă Pm  U  I .
3.4.2. Măsurarea puterii electrice în circuite de curent alternativ monofazat

A. Măsurarea puterii active
Într-un circuit monofazat funcţionând în curent alternativ, puterea electrică activă P
consumată de un receptor sau debitată de un generator care are la borne tensiunea U şi este parcurs
de curentul - i-, absorbit respectiv debitat, se defineşte ca valoarea medie a puterii instantanee p=Ui
pe un număr întreg de perioade ale tensiunii alternative u:
~ 1 nT
P  p~  ~u i  ui  dt (3.240)
0
nT 
În cazul când tensiunea şi curentul sunt mărimi sinusoidale, având valorile instantanee:
u  U 2 sin t; i  I 2 sin t   , curentul fiind defazat cu unghiul  în urma tensiunii, rezultă
pentru puterea activă expresia:
P  UI cos  (3.241)
P P
unde UI=S este puterea aparentă; cos    - este factorul de putere.
UI S
Pentru măsurarea puterii active se utilizează metoda directă a wattmetrului sau metoda
indirectă a celor trei aparate.
3.4.2.1. Metoda directă de măsurare a puterii active. Wattmetrul electrodinamic

Wattmetrul electrodinamic are la bază un dispozitiv electrodinamic cu câmp radial, la care
secţiunile bobinei fixe sunt înseriate şi astfel dimensionate încât să permită trecerea curentului I, iar
bobina mobilă este montată în serie cu o rezistenţă adiţională, la bornele ansamblului aplicându-se
tensiunea U.
Fig.3.75 Wattmetrul electrodinamic
La dispozitivul electrodinamic cu câmp radial valoarea momentană a cuplului activ este:

M a inst  K a  i1  i 2 (3.242)
Dar: i1  i  - curentul din bobina de curent;
i 2  i v  - curentul din bobina de tensiune.
Deci putem scrie:

M a inst  K a  i  i v (3.243)
Având în vedere diagrama fazorială în care curentul i este defazat cu unghiul  faţă de
tensiunea U iar curentul i v este în fază cu tensiunea, deoarece rezistenţa adiţională R este mult mai
mare decât reactanţa inductivă a bobinei de tensiune, se pot scrie relaţiile:
U
i  2I sin t   şi i v  2I v sin t  2 sin t (3.244)
R v  R R
în care I, I v şi U sunt valorile efective ale mărimilor sinusoidale.
a
v este rezistenţa proprie a bobinei
de tensiune.
Aceste expresii (3.244) ale curenţilor se introduc în relaţia scrisă pentru valoarea momentană
a cuplului activ şi, prin integrare, se obţine valoarea medie în raport cu o perioadă a acestui cuplu:
1 T 1 T 1 T U
M a med  0 M a inst  dt  0 K a  i  i v  dt  0 K a 2I sin t   2 sin t  dt
T T T R a  R v
K a K a
M a med  UI cos   K 1P unde K 1  (3.245)
R a  R v R a  R v
La realizarea echilibrului dinamic:
 M r
M a med (3.246)
K
K 1  P    D  1P (3.247)
D
  K  P
Deci, valoarea medie a cuplului activ este proporţională cu puterea activă. În consecinţă
wattmetrul măsoară puterea activă în circuit.
OBSERVAŢIE
1) Deviaţia  este proporţională cu puterea activă dată de tensiunea aplicată circuitului de
tensiune şi de curentul ce parcurge bobina de curent a wattmetrului (bobinele de curent şi de
tensiune pot fi montate în circuite diferite). Scara wattmetrului este uniformă.
2) Pentru ca indicaţia wattmetrului să fie obţinută în sensul normal al scării sale când P > 0,
curenţii trebuie să aibă sensuri bine determinate prin bobinele aparatului. În acest scop câte una din
bornele circuitelor de curent şi tensiune sunt marcate cu un semn distinct (asterix, literă etc.)
indicând prin acesta că sunt bornele de intrare a curenţilor în bobinele respective.
3) Indicaţia wattmetrului depinzând de unghiul de defazaj prin factorul de putere ( cos )
rezultă că pentru valori ale unghiului  cuprinse între -90° şi +90° deviaţia este în sensul normal al
scării. Deviaţia devine negativă pentru unghiuri ce depăşesc 90° indiferent în ce sens, ceea ce se
întâmplă la alimentarea circuitelor sale cu surse diferite. Pentru a se obţine deviaţia în sensul normal
al scării se inversează polaritatea la unul din circuitele wattmetrului, de obicei la cel de tensiune,
citirea respectivă trebuind să fie considerată apoi cu semnul minus.
4) Constructiv, circuitele de curent şi de tensiune ale wattmetrului sunt dimensionate pentru
anumite
realizează,valori nominale
până la ale montarea
1200V, prin curentuluiîn şicircuitul
tensiunii. Extinderea
de tensiune domeniului
a unor de măsurare
rezistenţe adiţionale. se
Pentru
tensiuni mai mari decât 1200V se utilizează transformatoare de tensiune. În acest caz tensiunea
nominală a circuitul de tensiune a wattmetrului este în mod uzual 100V.
La circuitele de curent se r ealizează extinderea domeniului prin conectarea secţiunilor
bobinei fixe în serie sau paralel, ceea ce permite modificarea curentului nominal în raportul 1:2 sau
în raporturile 1:2:4.
Extinderi mai mari se obţin prin utilizarea transformatoarelor de curent, în care caz curentul
nominal al bobinei de curent a wattmetrului este de 1 A sau 5 A.
Determinarea puterii măsurate de wattmetru se face pe baza relaţiei:

  K `  P (3.248)
de unde:
1
P  `   K m   (3.249)
K
unde K m este constanta wattmetrului.
Determinarea constantei se face pe baza valorilor nominale ale curentului, tensiunii şi
factorului de putere (de regulă egal cu unitatea) valori pentru care deviaţia  trebuie să rezulte
egală cu deviaţia maximă  max , deci:
P U  I  cos  n
K m  n  n n W / div (3.250)
 max  max
Exemplu: - pentru I n  5A şi U n  240V ; cos  n  1 şi  max  120div . Rezultă: K m  10W / div.
5) Datorită dependenţei deviaţiei wattmetrului de factorul de putere se poate întâmpla, în
cazul unei folosiri neatente în montajele de laborator ca circuitele de curent şi de tensiune să fie
supraîncarcate şi totuşi deviaţia să nu depăşească valoarea sa maximă. De aceea, este recomandabil
să se folosească în acelaşi montaj cu wattmetrul un ampermetru şi un voltmetru pentru urmărirea în
permanenţă a mărimilor din circuit (curent şi tensiune) care nu trebuie să depăşească domeniile de
măsurareLaale circuituluiputerilor
măsurarea wattmetrului.
mici, se pot comite erori din cauza consumurilor de putere în
circuitele aparatelor de măsurat, care se adaugă la puterea măsurată de wattmetru. În aceste cazuri,
expresiile exacte ale puterii consumate de receptorul R, respectiv, debitate de generator, sunt în
funcţie de puterea indicată de wattmetru, P w:
a) Puterea consumată de receptor , PR :
U2 U2
- montaj aval: PR  Pw   (3.251)
R wu R v
- montaj amonte: PR  Pw  R A I 2  R wi I 2 (3.252)
b) Puterea debitată de generator, PG:
- montaj aval: PG  Pw  R A I 2  R wi I 2 (3.253)
U2 U2
- montaj amonte: PG  Pw   (3.254)
R wu R v
Fig.3.76 Metoda măsurării directe
Deoarece în practică consumatorii necesită alimentarea sub tensiune constantă, se utilizează

de obicei montajul aval în cazul măsurării puterii consumate de receptor şi montajul amonte în
cazul măsurării puterii debitate de generator.
3.4.2.2. Metoda indirectă de măsurare a puterii active

Metoda celor trei aparate (ampermetre sau voltmetre) pentru măsurarea puterii într -un circuit
monofazat de curent alternativ. Această metodă utilizează relaţia cunoscută dintre laturile unui
triunghi oarecare: c 2  a 2  b 2  2ab cos â , b̂ .
Figura 3.77 a - metoda celor trei voltmetre; b - metoda celor trei ampermetre; c - diagrame
fazoriale.
În cazul metodei celor trei voltmetre (fig.3.77 a) triunghiul este format din: tensiunea la
bornele unei rezistenţe R, produsă de curentul I din receptor UR =RI (latura a), tensiunea Uz la
bornele receptorului (latura b) şi tensiunea totală U (latura c). În acest montaj rezultă:
U 2  RI 2  U 2z  2 RIU z cos 
de unde se obţine:
P  U z I cos    U 2  U 2R  U 2z / 2R (3.255)
În mod analog, în cazul metodei celor trei ampermetre (figura 3.77 b) se obţine:
I 2  U / R 2  2U / R I z cos

şi
P  UI z cos   R / 2I 2  I 2R  I 2z  (3.256)
Fig.3.77
Măsurarea are precizia maximă când U R  U z şi I R  I z , deşi, de fapt, ambele montaje
oferă o precizie modestă, datorită neglijării consumurilor aparatelor de măsurat şi formulei de calcul
care conţine diferenţe.
Poate fi utilizată
electrodinamice la frecvenţe
este afectată de erori.care depăşesc câteva sute de Hz, unde utilizarea wattmetrelor
3.4.2.3. Măsurarea puterii active monofazate cu wattmetrul montat pe

transformatoare de măsură
Atunci când tensiunile şi curenţii din circuitele în care trebuie măsurată puterea depăşesc
valorile nominale ale wattmetrului, se utilizează transformatoare de măsură de curent şi de tensiune.
Transformatoarele de măsură de curent şi de tensiune au valorile nominale ale mărimilor 5 A(1 A)
şi respectiv 100V. După cum se utilizează un singur transformator de măsură (de curent sau de
tensiune) sau ambele transformatoare, se disting montaje semiindirecte şi respectiv indirecte,

reprezentate în figura 3.78.
În aceste scheme, pentru ca wattmetrul să dea indicaţii în sensul normal al scării, se
urmăreşte ca bornele polarizate ale wattmetrului să revină montate la acelaşi conductor al circuitului
(prin intermediul bornelor corespunzătoare ale transformatoarelor de măsură).
În scopul egalizării potenţialelor între bobinele wattmetrului, se execută conexiunile
desenate punctat în figura 3.78 a, b, c.
În pătrunderii
împotriva cazul montajului indirect
accidentale aceastăînalte
a tensiunii legătură se punedelamăsurare.
în circuitele pământ ca măsură de protecţie
Determinarea puterii măsurate în schemele semiindirecte şi indirecte se face de obicei
neglijând erorile transformatoarelor. În diagrama fazorială idealizată (3.78 d), se consideră curentul
secundar I 2 în fază cu curentul primar I1 , iar tensiunea secundară U 2 în fază cu tensiunea primară
U1 . De asemenea, rapoartele nominale de transformare K Un şi K In ale transformatoarelor de
măsură de tensiune şi de curent se conservă pentru valori ale parametrilor U şi I diferite de cele
nominale. Puterea consumată de receptor este:
P1  U1I1 cos Û1 Î1 (3.257)
iar puterea indicată de wattmetru:
PW  U 2 I 2 cos Û 2 Î 2 (3.258)
Prin raportarea celor două relaţii rezultă:
P1 U1 I1 cosÛ1 Î1 
    K Un  K In (3.259)
PW U 2 I 2 cosÛ 2 Î 2 
Fig.3.78 Măsurarea puterii cu scheme semiindirecte şi indirecte

a) montaj semiindirect cu transformator de măsură de curent TI;
b) montaj semiindirect cu transformator de măsură de tensiune TU;
c) montaj indirect de măsurare a puterii;
d) diagrama fazorială idealizată a circuitului din figura 3.78.c;
e) diagrama fazorială a montajului indirect din figura 3.78.c.
Deci, în funcţie de indicaţia wattmetrului PW şi rapoartele nominale de transformare K Un şi

K In ale transformatoarelor de măsură, se poate calcula puterea consumată de receptor cu relaţia:
P1  K Un  K In  PW (3.260)
Prin particularizarea relaţiei de mai sus, valabilă pentru schema din figura 3.78 c, se pot da
expresiile puterii consumate în montaje semiindirecte:
- în cazul montajului semiindirect cu transformator de curent (figura 3.78 a):
P1  K In  PW (3.261)
- în cazul montajului semiindirect cu transformator de tensiune (figura 3.78 b):
P1  K Un  PW (3.262)
Dacă se iau în considerare erorile proprii ale transformatoarelor de tensiune şi de curent (de
raport şi de unghi) puterile calculate cu relaţiile (3.260, 3.261, 3.262) nu reprezintă puter ile efectiv
consumate de receptor. Se calculează eroarea la măsurarea puterii în montaj indirect în funcţie de
erorile de raport şi de unghi ale transformatoarelor de curent, care se presupun cunoscute.
Erorile de raport sunt:
 I  K In  I 2  I1  / I1 şi  U  K Un  U 2  U1  / U1 (3.263)
iar erorile de unghi, considerate pozitive, sunt  I şi  U . Puterea indicată de wattmetru montat pe
secundarele transformatoarelor de curent şi de tensiune este:
PW  U 2 I 2 cosÛ 2 Î 2  (3.264)
Din diagrama fazorială din figura 3.67 e, se deduce defazajul dintre mărimile secundare
Û 2 şi Î 2 şi rezultă:
PW  U 2 I 2 cos  U     I  (3.265)
Deci puterea primară măsurată (din relaţiile 3.260 şi 3.265) este:
P1m  K In  K Un  PW  K In  K Un  U 2 I 2 cos U     I  (3.266)
Puterea realmente consumată de receptor este:
P1  U1I1 cosÛ1 Î1   U1I 1 cos  (3.267)
Eroarea relativă comisă la măsurarea puterii este:
P1 P1m  P1 K In K Un U 2 I 2 cos U     I   U1I1 cos 
  
P 1 P 1 U I cos 
1 1
(3.268)
K In I 2 K Un U 2 cos U     I 
   1
I1 U1 cos 
Din relaţiile (3.241) rezultă:
K In  I 2 / I1  1   I ; K Un  U 2 / U1  1   U (3.269)
Înlocuind (3.269) în expresia (3.268) se obţine:
P1  U     I 
cos
 1   I 1   U   1  1   I 1   U cos U   I 1  tgtg U   I   1
P1 cos 
(3.270)
Deoarece erorile de unghi  U şi  I sunt foarte mici la transformatoarele de măsură de
precizie (de ordinul a zeci de minute) se poate considera cu bună aproximaţie cos U   I   1 şi
neglijând infiniţii mici de ordin superior  U   I ,  I tgtg  U   I  şi  U tgtg U   I  rezultă:
P1 / P1 %   I   U  0,0291 I   U tg  (3.271)
în care  I şi  U sunt erorile de raport în %;  I şi  U sunt erorile de unghi ale transformatorului de
curent, respectiv de tensiune, în minute. Termenul  I   U  începe să aibă importanţă când tg

devine foarte mare, deci când   .
2
B. Măsurarea puterii reactive în circuitele de curent alternativ monofazat

Puterea reactivă, în cazul circuitelor monofazate alimentate în curent alternativ sinusoidal
este dată de relaţia:
Q  UI sin  (3.272)
Puterea reactivă consumată de receptoare este pozitivă, adică sin   0 , dacă circuitul este
inductiv. Dacă circuitul este capacitiv sin   0 puterea este negativă şi debitată de către
receptorul reţelei de alimentare.
Măsurarea puterii reactive se poate face prin numeroase metode directe şi indirecte, dintre
care prezentăm câteva.
3.4.2.4. Metoda directă de măsurare a puterii reactive. Metoda varmetrului

Aceasta metodă utilizează varmetrul electrodinamic. Varmetrul electrodinamic are conectat
în locul rezistenţei adiţionale o inductanţă adiţională (L) sau o capacitate adiţională (Ca) care va
produce decalajul  între curenţii din cele două bobine.
Fig.3.79 Varmetre electrodinamice

Receptorul, de impedanţă Z introducând un defazaj  (figura 3.79 b) în circuit, inductanţa sau

capacitatea adiţională la rândul său defazează curentul I2 cu în urma (înaintea) tensiunii.
2
Fig.3.80
Defazajul între cei doi curenţi:
  Î1 , Î 2 va fi:     90 şi   90  
 
Deviaţia  a aparatului va avea expresia:

K
  KI1 I 2 cos  
UI cos90    K Q UI sin   K Q  Q

(3.273)
Zv
adică deviaţia  este proporţională cu puterea reactivă din circuit (K Q este constanta varmetrului
electrodinamic).
3.4.2.5. Metoda indirectă de măsurare a puterii reactive

Această metodă se bazează pe relaţiile dintre puterea activă P, reactivă Q şi aparentă S dintr -
un circuit alimentat în curent sinusoidal.
Cu ajutorul aparatelor conectate în schemă (figura 3.81) se măsoară puterea activă P(W),
tensiunea U(V), curentul I(A).
Fig.3.81
Wattmetrul măsoară o putere P(W), mai mare decât cea absorbită de impedanţa Z şi anume
cu puterile consumate în circuitul de tensiune al wattmetrului:
 U 2 
 
 R wu 

şi în circuitul voltmetrului
 U 2 
 
 R v 
Adică:
U2 U2
Pw  P  
R wu R v
iar puterea reactivă este dată de relaţia:
2

2 U 2 U 2 
Q  S  P  UI    Pw 
2 2
  (3.274)
wu v
În măsurările industriale, pentru puteri activeR mari,R se  pot neglija puterile consumate în
circuitul de tensiune al wattmetrului şi în circuitul voltmetrului. Puterea reactivă în acest caz se
calculează cu relaţia:
Q  U 2v I 2A  Pw2 (3.275)
Metoda indirectă de măsurare a puterii reactive cu ajutorul a trei aparate este o metodă de
precizie mică.
3.4.2.6. Metoda wattmetrului

Această metodă indirectă utilizează alimentarea bobinei de tensiune a wattmetrului de la o
sursă auxiliară de tensiune Ua defazată cu  / 2 în urma tensiunii U a circuitului (fig.3.82 a).
Fig.3.82
Într-o astfel de conexiune wattmetrul va indica o putere activă dată de relaţia:
   U U
Pa  U a I cos     a UI sin   a Q
 2  U U
Dacă notăm:
K a  UU rezultă: Q  UU Pa  K a Pa (3.276)
a a
Puterea reactivă se poate calcula pe baza puterii active măsurate şi a tensiunilor de
alimentare ale celor două bobine.

La egalizarea celor două tensiuni (U=Ua) şi un defazaj între ele de , puterea activă Pa
2
indicată de wattmetru devine egală cu puterea reactică Q.
3.4.3 . Măsurarea puterilor active şi reactive în circuite trifazate

3.4.3.1. Teorema generalizată (Blondel) a măsurării puterilor active şi reactive prin
metoda celor n şi n-1 wattmetre şi varmetre
formândSeo consideră cazul general

reţea cu ochiuri al unui nreceptor
care comportă noduri, constituit
alimentatădinprintr
impedanţe liniare,
-un circuit bilaterale,
polifazat cu n
conductoare.
Puterea aparentă complexă totală S este egală cu suma puterilor aparente date de potenţialele
nodurilor V1, V2, ...., Vn cu curenţii de linie I1, I2, ...., In:
S  V1 I1*  V 2 I*2   V k I*k   V n I*n
  (3.277)
Dacă se consideră un punct N de un potenţial oarecare (figura 3.83 b) notând cu U 1N, U2N,
..., UnN tensiunile auxiliare de fază, expresia puterii aparente complexe se poate scrie:
S  U1 N I1*  U 2 N I*2   U kN I*k   U nN I*n
  (3.278)
Deoarece puterea activă P este partea reală a puterii aparente complexe, rezultă:
P  ReS  ReU1 N I1*  U 2 N I*2   U kN I*k   U nN I*n  
 
 U1 N I1 cosÛ1 N Î1   U 2 N I 2 cosÛ 2 N Î 2     U kN I k cosÛ kN Î k   (3.279)

  U nN I n cosÛ nN Î n   P1  P2 
   Pk   Pn

Deoarece puterea imaginară Q este partea imaginară a puterii aparente complexe rezultă:
Q  J m S  I m U1 N I1*  U 2 N I*2   U kN I*k   U nN I*n  U1 N I1 sin Û1 N Î1  U 2 N I 2 sin Û 2 N Î 2 
 
   U kN I k sin Û kN Î k     U nN I n sin Û nN Î n   Q1  Q 2    Q k    Qn

(3.280)
Relaţiile (3.279) şi (3.280) se numesc expresiile cu n termeni ale puterii active respectiv
reactive, într-un circuit polifazat cu n conductoare.
OBSERVAŢII:
1. Puterea activă P, respectiv puterea reactivă Q, totală, într -un circuit polifazat este egală cu
suma a n puteri active, respectiv, reactive monofazate date de diferenţele de potenţial (tensiunile
auxiliare de fază) U1N, U2N, ..., UnN între cele n conductoare şi un punct arbitrar ales, N, de potenţial
oarecare, cu curenţii de linie I1, I2, ..., In.
2. Puterea activă P, respectiv reactivă Q într -un circuit polifazat cu n conductoare se poate
măsura prin metoda celor -n-wattmetre, respectiv, varmetre, montate ca în figura 3.84 şi anume:
bobinele
circuitele de curent ale
de tensiune aparatelor se
se conectează cu montează în serie
borna polarizată pe fiecare
la acelaşi fază, respectând
conductor polaritatea;
la care se află şi borna
polarizată de curent, cealaltă extremitate fiind legată la punctul comun N.
3. Daca P1, P2, ..., Pn, respectiv Q1, Q2,..., Qn sunt indicaţiile celor n wattmetre, respectiv
varmetre, suma P=P1+P2+....+Pn reprezintă puterea activă totală, iar suma Q=Q1+Q2+...+Qn puterea
reactivă totală. De remarcat că unele indicaţii pot fi în sens contrar gradaţiilor scării aparatelor
(pentru wattmetre când defazajul ( Û kN Î k ) este > +  / 2 , iar pentru varmetre când curentul Ik este
defazat înaintea tensiunii UkN, pentru citirea indicaţiilor se inversează legăturile la circuitul de
tensiune, iar puterea se consideră cu semnul minus.
Fig.3.83 Circuit polifazat cu „n” conductoare (a) şi

tensiunile auxiliare de fază U 1N, U2N, ..., U nN (b)
4. Dacă se alege ca punct de referinţă una dintre faze, rezultă N  K , tensiunile auxiliare
devenind tensiunile de linie ale circuitului:
U1 N  U1K ; U 2 N  U 2 K ; ; U kN  U kK  0; U nN  U nK 

R elaţiile (3.279) şi (3.280) devin:

P  U1K I1 cos Û1K Î1  U
2 K I 2 cos Û 2 K Î 2   U nK I n cos Û nK Î n
 (3.281)
Q  U1K I1 sin Û1K Î1  U 2 K I 2 sin Û 2 K Î 2   U nK I n sin Û nK Î n
 (3.282)
Relaţiile (3.281) şi (3.282) se numesc expresiile cu n-1 termeni ai puterii active, respectiv
reactive într-un circuit polifazat cu n conductoare.
Deci, puterea activă, respectiv reactivă, se va putea măsura şi prin metoda celor n-1
wattmetre, respectiv varmetre conectate ca în figura 3.85, renunţându-se la aparatul de pe faza de
referinţă, deoarece U KK  0 (bobinele de curent în serie pe fazele 1, 2, ..., K-l, K+l, -n, iar circuitele
de tensiune se alimentează cu diferenţele de potenţial între diversele conductoare şi faza K de
referinţă). Evident, există n variante ale metodei celor n-1 aparate, deoarece ca fază de referinţă se
poate alege oricare conductor.
5. Metodele celor n şi n-1 aparate sunt valabile indiferent de gradul de nesimetrie al
tensiunilor de alimentare a circuitului polifazat şi de gradul de dezechilibru al curenţilor de linie.
6. Numărul n-l reprezintă numărul minim de aparate care poate fi folosit pentru măsurarea P
şi Q într -un circuit polifazat cu -n- conductoare. Numărul n reprezintă numărul maxim de aparate
care are sens să fie utilizat.
7. Însuma
să varieze; funcţielordeînsă
punctul N ales
rămâne arbitrar,
mereu puteriledeoarece
constantă, monofazate P1, P 2, puterea
reprezintă ..., Pn; Qtotală
1, Q 2, ..., Qn pot
activă sau
reactivă absorbită de receptor.
Fig.3.84 Metoda celor „n” wattmetre (varmetre) pentru măsurarea puterii active (reactive)
într-un circuit polifazat cu „n” conductoare
Fig.3.85 Metoda celor „n-1” wattmetre (varmetre)
8. În cazul simetriei totale a circuitului, indicaţiile celor n wattmetre sau varmetre,

(presupuse identice) devin egale, astfel încât poate fi păstrat un singur aparat; pentru determinarea
puterii totale se multiplică indicaţia acestuia cu n.
3.4.3.2. Măsurarea puterilor active într -un circuit trifazat fără conductor neutru

Conform teoremei generalizate, Blondel, puterea activă într-un circuit trifazat fără conductor
neutru, deci cu trei conductoare, se poate măsura prin metoda celor n=3 san n-1=2 wattmetre.
Metoda celor trei wattmetre
Admitem:
a) tensiunile de alimentare formează un sistem nesimetric U12  U 23  U 31  deci, în planul
topografic al potenţialelor, triunghiul tensiunilor de linie rezultă oarecare;
b) curenţii de linie formează un sistem dezechili brat I1  I 2  I 3  ;
c) nu se precizează natura sau conexiunile receptorului.
Expresia cu n=3 termeni a teoremei generalizate Blondel pentru măsurarea puterii active
este:
P  U1 N I1 cosÛ1 N Î1   U 2 N I 2 cosÛ 2 N Î 2   U 3 N I 3 cosÛ 3 N Î 3   P1  P2  P3 (3.283)
Din această relaţie, rezultă schema de montaj a celor trei wattmetre.
Fig.3.86 Metoda celor trei wattmetre pentru măsurarea puterii active

în circuite trifazate
Fig.3.87 Diagrame fazoriale ale circuitului din figura 3.86
Punctul N poate ocupa în planul topografic al potenţialelor , următoarele poziţii:

a) în exteriorul triunghiului tensiunilor de linie, dacă N primeşte artificial din exterior un
anumit potenţial (figura 3.87 a);
b) în interiorul triunghiului, într-o poziţie oarecare în funcţie de rezistenţele circuitelor de

tensiune ale wattmetrelor, dacă R wu1  R wu 2  R wu 3 (fig.3.87 b) dacă N este lăsat liber;
c) în centrul de greutate al triunghiului, N=G, dacă circuitele de tensiune ale wattmetrelor
au rezistenţele egale R wu1  R wu 2  R wu3 (fig.3.87 c)
OBSERVAŢIE:
Valoarea maximă a tensiunilor U1N, U 2N, U 3N care se aplică circuitelor de tensiune ale celor
trei wattmetre poate fi tensiunea de linie a circuitului trifazat (se vor alege deci corespunzător
domeniile de măsurare ale wattmetrelor).
Metoda unui singur watttmetru
Admitem:
a) tensiunile de alimentare formează un singur sistem simetric U12  U 23  U 31  U  , deci
în planul topografic al potenţialelor, triunghiul tensiunilor de linie este echilibrat
(fig.3.88);
b) curenţii de linie formează un sistem echilibrat I1  I 2  I 3  I  ;
c) deoarece punctul comun al circuitelor de tensiune, aplicând metoda celor trei wattmetre,
rezultă în centrul de greutate al triunghiului, tensiunile auxiliare de fază U 1N, U2N, U3N se
confundă cu tensiunile stelate ale distribuţiei trifazate simetrice E1, E2, E3. Tensiunile
stelate formează un sistem simetric E  E  E  E  ;
1 2 3
d) defazajele dintre tensiunile stelate de fază şi curenţii de linie sunt egale:
Ê1 Î1   Ê 2 Î 2   Ê 3 Î3  
Fig.3.88 Diagrama fazorială pentru: Fig.3.89 Metoda unui singur wattmetru

a) U12 =U23=U31=U; pentru măsurarea puterii active
b) I1=I2=I3=I.
În condiţiile admise, puterile indicate de cele trei wattmetre (aplicând metoda celor trei
wattmetre) sunt egale şi relaţia:
P  U1 N I1 cos Û1 N Î1  U 2 N I 2 cos Û 2 N Î 2  U 3 N I 3 cos Û 3 N Î 3
devine:
P  EI cos   EI cos   EI cos   3EI cos   3E1I1 cos Ê1 Î1 (3.284)
Deci, puterea activă trifazată poate fi măsurată cu un singur wattmetru cu condiţia de a se
conserva ansamblul celor trei rezistenţe egale, în scopul creării unui punct neutru artificial N, situat
în centrul de greutate al triunghiului.
Rezultă monta jul unui singur wattmetru (fig.3.89) în care R wu este rezistenţa circuitului său
de tensiune, iar R a, R=R a + R wu şi R =R a +R wu sunt trei rezistenţe adiţionale pentru crearea punctului
neutru N. Dacă P1, este indicaţia acestui wattmetru, puterea activă trifazată va fi:
P  3P1  3UI cos  (3.285)

OBSERVAŢII:
1. Metoda unui singur wattmetru nu se aplică la măsurarea puterii microreceptoarelor
(prezenţa aparatului pe una din faze produce o nesimetrie a sistemului de tensiuni aplicat
receptorului).
2. Dacă punctul neutru al receptorului este accesibil (sarcina simetrică montată în stea)
wattmetrul poate fi conectat cu bor na nepolarizată la acest punct neutru, rezistenţele auxiliare
nemaifiind necesare (fig.3.90).
3. Măsurarea puterii cu wattmetrul montat indirect, prin intermediul transformatoarelor de
măsură, se realizează conform schemei din fig.3.91.
4. Wattmetrele monofazate montate permanent (de tablou) în circuitele trifazate echilibrate
după schemele din figurile 3.90 şi 3.91 au de obicei scara gradată astfel încât să indice direct
puterea activă trifazată.
Fig.3.90 Montajul wattmetruluipentru Fig.3.91 Montajul indirect al unui wattmetru

receptor cu nulul accesibil pentru măsurarea puterii într-un
circuit trifazat
Metoda celor două wattmetre

Admitem:
a) tensiunile de alimentare formează un sistem nesimetric U12  U 23  U 31  (triunghiul
tensiunilor de linie este oarecare);
b) curenţii de linie formează un sistem dezechilibrat I1  I 2  I 3  ;
c) se ado ptă faza 2 ca referinţă, deci N=2.
Fig.3.92 Metoda celor două weattmetre Fig.3.93 Diagrama fazorială pentru:

a) U12U23U31;
b) I1I2I3.
În aceste condiţii tensiunile auxiliare devin:

U1 N  U12 ; U 2 N  U 22  0; U 3 N  U 32 (3.286)
Teorema lui Blondel (expresia n-l=2 termeni) devine:
P  U12 I1 cos Û12 Î1  U
32 I 3 cos Û 32 Î 3  P1  P2 (3.287)
Corespunzător rezultă schema de montare a celor două wattmetre (fig.3.92) şi diagrama
fazorială a circuitului (fig.3.93).
În cazul particular al unui circuit cu tensiuni simetrice şi curenţi echilibraţi sunt îndeplinite
condiţiile:
U12  U 23  U 31  U; I1  I 2  I 3  I; Ê1 Î1  Ê 2 Î 2  Ê 3 Î 3  
Din diagrama fazorială din figura 3.94 rezultă că defazajul dintre U12 şi I1 este de 30   
iar defazajul dintre U 32 şi I 3 este 30   , deci puterile măsurate de cele două wattmetre rezultă:

P1  UI cos30  ; P2  UI cos30  

 
(3.288)
P  P1  P2  3UI cos  (3.289)
Fig.3.94 Diagrama fazorială pentru:

a) U12 =U23=U;
b) I1=I2=I3=I.
OBSERVAŢII:
1. Pentru un receptor capacitiv în expresiile puterilor P1 şi P2 se modifică semnul defazajului
.
2. Pe baza indicaţiilor celor două wattmetre se poate obţine defazajul  , cu relaţia:
tg  3 P 2  P1 P1  P2  (3.290)
3. Pentru receptor pur rezistiv, indicaţiile celor două wattmetre sunt egale (P 1=P2) când
  0 . Pentru un receptor pur reactiv   90  puterile măsurate de cele două wattmetre sunt

egale şi de semn contrar (-P1=P2), deci puterea activă totală (trifazată) este nulă. Pentru   60  , 
P1=0, deci P=P2.

4. Din indicaţiile celor două wattmetre, se poate deduce şi puterea reactivă trifazată:
Q  3 P2  P1  (3.291)
5. În scopul măsurării puterii active trifazate cu un singur aparat, s-au construit wattmetre
trifazate denumite şi wattmetre duble. Wattmetrele duble de tip electrodinamic sunt compuse din
două wattmetre monofazate, având bobinele de tensiune cuplate pe acelaşi ax (asupra căruia
acţionează astfel suma cuplurilor date de cele două wattmetre) care sunt conectate în circuitul
trifazat după schema din figura 3.95.
Măsurarea puterii trifazate cu ajutorul wattmetrelor duble putându-se aplica atât în cazul
circuitelor cu tensiuni simetrice şi curenţi echilibraţi, cât şi în cazul circuitelor cu tensiuni
nesimetrice şi curenţi dezechilibraţi, are o mare răspândire în practică. Scara wattmetrelor duble
este adeseori gradată direct în waţi, puterea maximă marcată pe cadran fiind egală cu P=1,73 UnIn
(unde Un şi In sunt valorile nominale pentru care este construit wattmetrul).
Fig.3.95 Wattmetrul trifazat (dublu)

a) montaj direct;
b) montaj indirect.
3.4.3.3. Măsurarea puterii active într -un circuit trifazat cu conductor neutru

Conform teoremei lui Blondel pentru măsurarea puterii active se pot adopta metodele celor
patru şi trei wattmetre (la care se alege ca fază de referinţă conductorul neutru). Expresia cu n=4
termeni a teoremei lui Blondel rezultă:
P  U1 N I1 cos Û1 N Î1  U 2 N I 2 cos
Û 2 N Î 2  U 3 N I 3 cos Û 3 N Î 3  U 0 N I 0 cos Û 0 N Î 0 (3.292)
Din relaţia de mai sus rezultă modul de conectare a celor patru wattmetre (fig.3.96) şi
diagrama fazorială din fig.3.97.
Expresia cu n-1=3 termeni a teoremei lui Blondel rezultă:
P  U10 I1 cosÛ10 Î1   U 20 I 2 cosÛ 20 Î 2   U 30 I 3 cosÛ 30 Î 3  (3.293)
Rezultăcazului
corespunzând deci modul de conectare
prezenţei, respectiva celor trei wattmetre
absenţei impedanţei(figura 3.98) şi diagramele
pe conductorul fazoriale
neutru (fig.3.99 şi
3.100).
Receptorul, în cazul acestor circuite, este de regulă montat în stea şi nu conţine impedanţa pe
conductorul neutru, astfel încât cele trei wattmetre din fig.3.98 măsoară fiecare puterea consumată
pe faza respectivă. Puterea totală a circuitului este dată de suma indicaţiilor celor trei wattmetre:
P  P1  P2  P3 (3.294)
Fig.3.96 Metoda celor patru wattmetre Fig.3.97 Diagrama fazorială a schemei

din figura 3.96
Fig.3.98 Metoda celor trei Fig.3.99 Diagrama fazorială Fig.3.100 Diagrama fazorială
wattmetre în cazul unei impedanţe în cazul absenţei impedanţei
pe conductorul neutru pe conductorul neutru
Indicaţiile wattmetrelor sunt întotdeauna pozitive, oricare ar fi dezechilibrul curenţilor,

nesimetria tensiunilor şi caracterul sarcinii.
În scopul măsurării directe a puterii active trifazate dată de expresia (3.294), se folosesc
wattmetre trifazate cu câte trei sisteme active, având bobinele de tensiune fixate pe un ax comun
care, fiind acţionat de toate cele trei cupluri active, produce deviaţie proporţională cu puterea totală
consumată în circuit (figura 3.101)
În cazul particular al sistemului simetric de tensiuni şi sistemului echilibrat de curenţi, se
poate utiliza metoda unui singur wattmetru (fig.3.102).
Fig.3.101 Wattmetru trifazat cu trei sisteme active

(montaj semiindirect, cu transformatoare de curent şi rezistenţe adiţionale)
Fig.3.102 Metoda unui singur wattmetru pentru măsurarea puterii

într-un circuit trufazat cu conductor neutru
3.4.3.4. Măsurarea puterii reactive în circuite trifazate fără conductor neutru

Metoda celor trei wattmetre în montaj special, alimentate cu tensiuni auxiliare de fază
Admitem:
a) tensiunile de linie care alimentează circuitul trifazat formează un sistem simetric,
U12  U 23  U 31  U (deci triunghiul reprezentativ al fazorilor rezultă echilibrat);
b) curenţii de linie formează un sistem dezechilibrat I1  I 2  I 3  ;
c) nu se fac precizări asupra naturii şi conexiunilor receptorului.
Din teoria lui Blondel rezultă:
Q  U1 N I1 sin Û1 N Î1   U 2 N I 2 sin Û 2 N Î 2   U 3 N I 3 sin Û 3 N Î 3   Q1  Q 2  Q 3 (3.295)
În confor mitate cu metoda de măsurare directă a puterii reactive cu wattmetrul în montaj
special, alimentat cu o tensiune auxiliară, se vor determina puterile active P1` , P2` , P3` echivalente
puterilor reactive Q1, Q 2 şi Q3. Din diagrama fazorială urmează să se găsească tensiunile auxiliare
U1` N , U `2 N şi U `3 N care să fie defazate cu  / 2 în urmă faţă de tensiunile de bază U1 N , U 2 N şi U 3 N .
Dar U1 N  E1 , U 2 N  E 2 , U 3 N  E 3 , punctul N fiind ales chiar în centrul de greutate al triunghiului
echilateral. Tensiunile stelate de fază, E1, E2 şi E3 formează un sistem simetric, deci
E1  E 2  E 3  E . Din diagrama fazorială se determină tensiunea U1` N defazată cu  / 2 în urmă

faţă de U1 N  E1 ; aceasta este U23. Deci puterea reactivă monofazată Q1 (conform relaţiei Q  KP ' )
rezultă:
Q1  K 1P1`  K 1U 23 I1 cos Û 23 Î1 (3.296)
în care
K 1  E1 / U 23  E / U  1 / 3 (3.297)
deci
1
Q1  U 23 I1 cosÛ 23 Î1  (3.298)
3
Analog se determină tensiunile U31 şi U12 fiind defazate cu  / 2 în urmă faţă de U 2 N  E 2 şi
U 3 N  E 3 ; rapoartele K 2  E 2 / U 31 şi K 3  E 3 / U12 având aceeaşi valoare 1 / 3 rezultă:
1
Q 2  K 2 P2`  K 2 U 31I 2 cosÛ 31 Î 2   U 31I 2 cosÛ 31 Î 2  (3.299)
3
1
Q 3  K 3 P3`  K 3 U 12 I 3 cosÛ12 Î 3   U12 I 3 cosÛ12 Î 3 
3
1 Puterea reactivă trifazată

1 totală va fi dată de relaţia:
Q P1  P2  P3   U 23 I 1 cosÛ 23 Î1   U 31I 2 cosÛ 31 Î 2   U12 I 3 cosÛ12 Î 3  (3.300)
3 3

a) U12=U23=U31;
b) I1I2I3.
Fig.3.104 Metoda celor trei wattmetre pentru măsurarea puterilor reactive

în circuite trifazate fără conductor neutru
Deci, bobinele de curent ale wattmetrelor se montează în serie pe cele trei faze ale
circuitului; circuitele de tensiune ale wattmetrelor se alimentează cu tensiunile între fazele
următoare celei pe care se montează bobina de curent (fig.3.104).
Metoda unui singur wattmetru pentru măsurarea puterii reactive
(caz particular al metodei precedente)
Admitem:
a) tensiunile de linie formează un sistem simetric U12  U 23  U 31  U ;
b) curenţii de linie formează un sistem echilibrat I1  I 2  I 3  I .
Circuitul trifazat este deci cu simetrie totală (de tensiune şi curent).

a) U12=U23=U31=U;
b) I1=I2=I3=I.
Din diagrama fazorială se observă că puterile P1` , P2` , P3` cu expresiile:

P1`  U 23 I1 cos Û 23 Î1  UI sin  ; P2`  U 31I 2 cos Û 31 Î 2  UI sin  ;
`
P  U12 I 3 cos Û12 Î 3  UI sin 
3
(3.301)
Deci puterea reactivă trifazată totală este:
1 ` ` `
Q P1  P2  P3   1 3UI sin   3UI sin   3P1`  3P2`  3P3` (3.302)
3 3
Deoarece puterile P1` , P2` , P3` sunt egale, puterea reactivă trifazată se poate măsura cu ajutorul
unui singur wattmetru, montat ca în figura 3.106 (de exemplu) cu bobina de curent pe faza întâi, iar
circuitul de tensiune conectat între fazele 2 şi 3. Puterea reactivă totală Q este egală cu puterea
activă indicată de wattmetru, P1` , multiplicată cu 3 .
Q  3P1
Fig.3.106 Metoda unui singur wattmetru pentru măsurarea puterii reactive
Metoda celor două wattmetre în montaj special, alimentate cu tensiuni auxiliare

de fază
Admitem:
a) tensiunile de linie formează un sistem simetric U12  U 23  U 31  U ;
b) curenţii de linie formează un sistem dezechilibrat I1  I 2  I 3  .
Din teorema lui Blondel, expresia cu doi termeni, deducem
ˆ ˆ ˆ ˆ
Q  U12 I1 sin U12 I1   U
32 I 3 sin U 32 I 3   Q1  Q 2 (3.303)
I1 I 2 I 3 0
Fig.3.107 Diagrama fazorială pentru determinarea tensiunilor de fază
Din diagrama fazorială (fig. 3.107) rezultă că tensiunea defazată cu  / 2 în urmă faţă de U12
este U12`   E 3 , iar tensiunea defazată cu  / 2 în urmă faţă de U32 este U `32  E1 . Deoarece
tensiunile stelate de fază formează un sistem simetric E1  E 2  E 3  E  rezultă că raportul dintre
tensiunea de bază U şi tensiunea auxiliară de fază E este acelaşi pentru ambele wattmetre, deci:
K 1  K 2  K
 U / E  3 . Puterea reactivă este:
Q  3 P1`  P2`   3 E 3 I1 cos  Ê 3 Î1  E1I 3 cos Ê1 Î 3 (3.304)
Puterea reactivă poate fi măsurată cu două wattmetre montate ca în fig.3.108.
Q 3 P1` P2`
Fig.3.108 Metoda celor două wattmetre pentru măsurarea puterii reactive trifazate
În schema din fig.3.108 tensiunile E1 şi E3 se obţin prin crearea punctului neutru artificial N
cu ajutorul rezistenţei R de valoare egală cu rezistenţele circuitelor de tensiune ale celor două
wattmetre.
În cazul particular al sistemului echilibrat de curenţi I1  I 2  I 3  I  pe baza diagramei
fazoriale din fig.3.109 se deduc ex presiile puterilor active măsurate de cele două wattmetre.
P1`  E 3 I1 cos  Ê 3 I1  EI cos60    EI sin   30

 

(3.305)
P2`  E1I 3 cosÊ1I 3   EI cos120    EI sin  30 
 
Pe baza indicaţiilor P1` şi P2` ale wattmetrelor se pot determina:

a) puterea reactivă: Q  3P1`  P2`   3UI
sin  (3.306)
b) puterea activă: P  3P1  P2   3UI
` `
cos  (3.307)
c) defazajul receptorului: tg  1  P1``  P2̀` (3.308)
3 P1  P2

a) U12=U23=U31=U;
b) I1=I2=I3=I.
3.4.3.5. Măsurarea puterii reactive în circuite trifazate cu conductor neutru

În circuitele trifazate cu conductor neutru, alimentate cu tensiuni simetrice se foloseşte
schema cu n-l=3 wattmetre, în montaj special, alimentate cu tensiuni auxiliare. Expresia cu trei
termeni a teoremei Blondel este (adoptând conductorul neutru ca fază de referinţă):
Q  U10 I1 sin Û10 Î1  U 20 I 2 sin Û 20 Î 2  U 30 I 3 sin Û 30 Î 3 (3.309)
Din diagrama fazorială se deduc tensiunile cu care se alimentează wattmetrele
U 23 , U 31 , U12  rezultând schema de montaj din figura 3.111.
Expresia puterii reactive trifazate
1 ` totale este:
Q  P1  P2`  P3`  (3.310)
3
În cazul particular al tensiunilor simetrice şi curenţilor echilibraţi, puterea reactivă se poate
masura cu un singur wattmetru (fig.3.112).
Expresia puterii reactive trifazate totale, în acest caz, este
Q  3P1` (3.311)
I1  I 2  I 3  I 0  0
Fig.3.110 Diagrama fazorială pentru circuit trifazat cu conductor neutru
R
E
C
E
P
T
O
R
1
Q P
1
`
P2` P3`
3
Fig.3.111 Metoda celor trei wattmetre pentru măsurarea puterii reactive

într-un circuit trifazat cu conductor neutru
Q 3 P1`
Fig.3.112 Metoda unui singur wattmetru pentru măsurarea puterii reactive

3.5 . Măsurarea energiei electrice . Contoare de energie activă şi de energie reactivă.

Energia electrică este integrala puterii electrice efectuată într -un anumit interval de timp.
Energia activă este exprimată de relaţia:
t2
W  t Pdt (3.5.1)
1
în care P este puterea activă a receptorului, iar energia reactivă prin expresia analogă:
t2
Wr  t Qdt (3.5.2)
1
în care Q este puterea reactivă.

Din relaţiile (3.5.1) şi (3.5.2) reiese că aparatele destinate măsurării energiei electrice numite
contoare de energie, trebuie să conţină unul sau mai multe sisteme active care să producă un cuplu
activ proporţional cu puterea activă, sau reactivă şi un dispozitiv integrator care să efectueze
integrarea în timp a acestor puteri.
O primă
acest punct clasificare
de vedere, a contoarelor
deosebim contoarededeenergie
energieseactivă,
face în
de funcţie
energiedereactivă
mărimea măsurată.
şi de cantitateDin
de
electricitate.
După principiul de funcţionare, se deosebesc contoare electrodinamice, de inducţie,
magnetoelectrice şi electrolitice. În circuitele de curent continuu sunt utilizate numai contoarele de
tip electrodinamic. În circuitele de curent alternativ, se utilizează exclusiv contoare de inducţie.
Pentru anumite condiţii particulare de funcţionare a receptorului, sunt folosite celelalte tipuri
constructive de contoare de energie electrică.
3.5 .1. Măsurarea energiei electrice active în circuitele de curent alternativ

3.5.1.1. Contorul monofazat de inducţie
Constructiv, contorul monofazat de inducţie se compune dintr -un dispozitiv wattmetric de
inducţie, a cărui cuplu este proporţional cu puterea activă şi dintr -un mecanism integrator cu roţi
dinţate care însumează în timp puterea activă permiţând determinarea energiei active. Contorul
posedă doi electromagneţi de curent alternativ (fig.3.113); electromagnetul de curent E 1 şi
electromagnetul de tensiune E2. Cei doi electromagneţi sunt dispuşi în plane paralele.
energieÎnfăşurarea
se va măsuraelectromagnetului
şi este parcursă dedecurentul
curent EI.1 Înfăşurarea
este conectată în serie cu receptorul
electromagnetului a cărui
E2 se conectează
în serie cu o rezistenţă adiţională şi circuitului i se aplică tensiunea de la bornele receptorului.
În întrefierul electromagneţilor E1 şi E 2 se roteşte discul de aluminiu dispus pe un ax care la
extremitatea inferioară se roteşte într -un lagăr cu pietre preţioase, iar la extremitatea superioară se
află un lagăr de ghidare. Axul pe o mică porţiune antrenează mecanismul integrator format dintr -un
sistem de roţi dinţate cu raport de transmisie reglabil.
Fig.3.113
Cuplul rezistent este creat de magnetul permanent MP între polii căruia se roteşte discul de
aluminiu. Electromagneţii E1 şi E2 dau naştere la două fluxuri 1 şi 2 care induc în discul de
aluminiu curenţii turbionari i1 şi i2. Datorită interacţiunii între 1 şi i2 şi respectiv  2 şi i1 ia naştere
cuplul activ.
Modelul constructiv simplificat cu două fluxuri descris mai sus va fi folosit pentru
descrierea teoriei contorului monofazat de inducţie. Se consideră fluxurile utile în întrefierul
electromagneţilor de cur ent şi de tensiune defazate în timp cu unghiul  .
1  1 2 sin t;  2   2 2 sin t    (3.5.3)
Dacă se neglijează pierderile în fier se poate considera fluxul 1 , creat de electromagnetul
E1, în fază cu I, (curentul care parcurge înfăşurarea electromagnetului de curent), iar fluxul 2 în
fază cu Iu (curentul care parcurge înfăşurarea electromagnetului de tensiune). Curentul Iu este
defazat cu un unghi  în urmă faţă de tensiunea aplicată U datorită reactanţei inductive a circuitului
electromagnetului de tensiune. Unghiul  poartă denumirea de defazaj intern al contorului.
În figura 3.114 este prezentată diagrama fazorială idealizată, adică în condiţiile în care
pierderile în fier sunt neglijate. Se detaşează din masa discului de aluminiu două secţiuni circulare
S1 şi S 2 cu raza egală cu distanţa dintre cei doi electromagneţi şi de lăţime egală cu lăţimea polului
electromagneţilor. Vom considera, pentru simplificare, că circuitele prin care se închid, prin discul
de aluminiu, curenţii turbionari induşi de cele două fluxuri utile 1 şi  2 (care sunt decalate în
spaţiu şi defazate în timp) corespund cu cele două secţiuni circulare S1 şi S2.
Fig.3.114
Fluxul 1 produce în inelul S1 o t.e.m. de inducţie:

d   
u e1   1  1 2 cos t  1 2 sin  t   (3.5.4)
dt  2 
Fluxul  2 produce în inelul S2 o t.e.m. de inducţie:
d    
u e 2   2   2 2 cost      2 2 sin t      (3.5.5)
dt   2 
Tensiunile electromotoare de inducţie ue1 şi ue2 vor produce în inelele S1 şi S2 curenţii i1 şi
i2:
u e1 1      
i1   2 sin  t    I1 2 sin  t   (3.5.6)
r 1 r 1  2   2 
în care cu r 1 s-a notat rezistenţa inelului S1:
u       I 2 sin t       (3.5.7)
i  e 2  2 2 sin t   
2
r 2 r 2   2  2   2 
în care cu r 2 s-a notat rezistenţa inelului S2.
S-a considerat reactanţa inelului S1, respectiv, S2 neglijabilă faţă de rezistenţa inelului şi
deci, curenţii i1, i2 vor fi în fază cu tensiunile electromotoare respective.
După cum s-a arătat, din interacţiunea fluxurilor cu aceşti curenţi ia naştere cuplul activ care
roteşte discul contorului.
Astfel, sectorul circular S1, parcurs de curentul i1 când se află în dreptul polului
electromagnetului de tensiune E2, este supus forţei instantanee f 2, iar inelul S2 parcurs de curentul i2
când se află în dreptul polului electromagnetului de curent E1 este supus forţei instantanee f 1.
Dacă pentru fluxurile 1 şi  2 adoptă sensurile pozitive din figura (3.115), curenţii
turbionari induşi vor avea sensurile date de regula burghiului drept.
Dacă notăm suprafeţele polilor electromagneţilor cu 1 respectiv  2 , atunci valoarea
instantanee a inducţiei în întrefierul electromagnetului de curent E1 va fi:
 
b1  1  1 2 sin t (3.5.8)
1 1
iar valoarea instantanee a inducţiei în întrefierul electromagnetului de tensiune E2 va fi:
 
b 2  2  2 2 sin t    (3.5.9)
2 2
Valoarea instantanee a forţei f 1 este:
       
f 1  i 2 l1 b1  K 1` i 2 1  K 1` 1I 2 cos     cos 2t      (3.5.10)
  2   2  
l1
unde K 1`  , iar l1 este lungimea inelului S2 care intră sub polul electromagnetului E 1.
1
Se constată că forţa instantanee are o componentă de frecvenţă dublă faţă de frecvenţa
tensiunii de alimentare.
forţei şiDiscul
asupradesa aluminiu
va acţionaavând inerţie
un cuplu creatmare nu poatemedie
de valoarea urmăria acestei
variaţiile componentei alternative a
forţe:
~ 1 T 1 T   
F1  0 f 1dt  0 K 1` 1i 2 dt  K 1` 1I 2 cosˆ 1 , Î 2   K 1` 1I 2 cos    
T T  2  (3.5.11)
 K 11 2 sin   K 11 2 sin ˆ 1 ˆ 2 
l ~
unde K 1  1 , iar semnul (-) arată că în realitate forţa F1 are sens contrar celui indicat în figură
r 2 1

pentru f 1. S-a avut în vedere că I 2  2 .
r 2
Fig.3.115
Similar se determină forta f 2:

f 2  i1l 2 b 2  K `2i1 2 (3.5.12)
iar:
~ 1 T 1 T   
F2  0 f 2 dt  0 K 2i1 2 dt  K `2  2 I1 cosˆ 2 , Î1   K `2 2 I1 cos    
T T  2  (3.5.13)
 K 21 2 sin   K 2 1 2 sin ˆ 1 ˆ 2 

unde s-a întâlnit expresia curentului turbionar I1  1 .
r 1
~ ~
Forţele F1 şi F2 au aceeaşi direcţie şi sens, iar valoarea medie a forţei totale care acţionează
asupra ansamblului inelelor considerate este:
~
F  F1  F2  K 1  K 2 1 2 sin ˆ 1 ˆ 2  K 31 2 sin  (3.5.14)
şi tinde să rotească discul în sensul de la fluxul defazat înainte 1 , la fluxul defazat în urmă 2 .
~
Cuplul activ pe care-l produce forţa F este:
~
  K 412 sin ˆ 1 ˆ 2
M a  F  R  K 4 1 2 sin (3.5.15)
Cuplul activ este proporţional cu produsul fluxurilor (valori efective) şi sinusul unghiurilor
dintre ele.
Pentru a construi din acest dispozitiv un contor pentru putere activă, trebuie ca Ma să fie
proporţional cu puterea activă. Deoarece fluxul în intrefier ul electromagnetului de curent 1 este
proporţional cu curentul I care circulă prin receptor, iar fluxul 2 este proporţional cu tensiunea U
la bornele receptorului, se obţine pentru cuplul activ expresia:
M a  K 5 UI sin   K 5 UI sin    (3.5.16)
Pentru a se obţine proporţionalitatea dintre cuplul activ şi puterea activă este necesară
realizarea unui defazaj intern   90 . Rezultă că:

M a  K 5 UI sin 90     K 5 UI cos   K 5  P


(3.5.17)
Obţinerea lui   90 se numeşte reglajul la 90 a contorului.

Observaţii referitoare la demonstraţie.

1. S-au presupus detaşate din masa discului numai două inele şi s-au calculat forţele la care
sunt supuse aceste inele când se află în câmpul electromagneţilor de curent şi tensiune.
Dacă
situa sub inelelepolilor
influenţa se depărtează datorită
şi deci forţele rotaţiei şi părăsesc
ce acţionează asupra lorpoziţia din figură, ele nu se vor mai
sunt nule.
În realitate, discul poate fi considerat ca fiind alcătuit dintr-o infinitate de inele, astfel încât
în fiecare moment pânze de curenţi turbionari de formă circulară interacţionează cu fluxul produs de
electromagneţi şi dau naştere cuplului activ.
2. La construcţiile existente în practică, dispozitivul de inducţie prezintă trei fluxuri (fluxul
electromagnetului de curent 1 intersectează de două ori discul) şi nu numai două fluxuri cum s-a
considerat în demonstraţia teoretică a expresiei cuplului activ. Se poate arăta că formula (3.5 .17)
rămâne valabilă şi pentru dispozitivul cu trei fluxuri. În figura (3.116) sunt reprezentate schemele
constructive ale dispozitivului cu trei fluxuri.
3. Dacă se au în vedere pierderile în fier din miezurile electromagneţilor şi din disc atunci în
diagrama fazorială fluxurile  şi  deşi proporţionale cu curenţii I şi Iu care le-au produs sunt
1 2
defazate faţă de aceştia cu unghiurile 1 şi respectiv  2 (fig.3.117). Relaţia care exprimă cuplul
activ devine:
    1 
M a  K 5 UI sin (3.5.18)
Fig.3.116 Dispozitivul cu trei fluxuri

1 – electromagnet de curent; 2 - electromagnet de tensiune; 3 – disc;
4 – contrapol; 5 – coloane laterale (a), şunt magnetic (b); 6 – magnet permanent.
Fig.3.117 Diagrama fazorială a contorului cu luarea în consideraţie

a pierderilor în fier
Prin reglajul la 90° trebuie ca defazajul  să atingă valoarea   90  1 şi astfel cuplul


activ devine proporţional cu puter ea activă.

Cuplul rezistent Mr este produs de magnetul permanent printre polii căruia trece discul de
aluminiu. Se poate demonstra că M r , produs de magnetul permanent, este proporţional cu viteza
unghiulară a discului:
 d  
M r  K 6  2M    K 7  N (3.5.19)
 dt 
unde:
 M este fluxul produs de magnetul permanent MP;
d / dt  este viteza unghiulară a discului;
N reprezintă numărul de rotaţii pe secundă pe care le efectuează discul.
La echilibrul acestor cupluri, deci când suma algebrică a momentelor este nulă ş i discul se
mişcă uniform, cu viteză unghiulară
K 5 P  constantă,
K 7 N rezultă: (3.5.20)
şi
K
P  7 N (3.5.21)
K 5
Integrând puterea activă în timpul t, se obţine energia consumată:
t K t K 1
W  0 Pdt  7 0 Ndt  7 n  n (3.5.22)
K 5 K 5 K
unde n reprezintă numărul de rotaţii efectuate de disc în timpul considerat, iar K este constanta
contorului care este înscrisă pe contor sub forma 1kWh=K rotaţii ale discului.
Deci, energia pe care o măsoară contorul monofazat de inducţie este proporţională cu
numărul de rotaţii pe care-l efectuează discul contorului în timpul considerat.
Pragul de sensibilitate S a contorului este dat de relaţia:
P
S  min 100 %
Pn
unde Pmin este puterea activă minimă la care contorul începe să se rotească iar P n este puterea
nominală. Pentru U=Un, f=f n şi cos   1 , sensibilitatea este:
I
S  min 100 100%
In
Faţă de funcţionarea studiată simplificat, în realitate există influenţe suplimentare care pot
produce erori importante, dacă nu sunt compensate în mod corespunzător.
a) Nerealizarea corectă a defazajului intern   90 
Din teoria contorului s-a dedus faptul că pentru ca momentul activ să fie proporţional cu P,
este necesar ca unghiul de defazaj dintre fluxul electromagnetului de tensiune  2 şi tensiunea
aplicată U să fie   90 . Analizăm ce se produce dacă   90 .
 
M a  K 4 1 2 sin ˆ 1 ˆ 2  K 4 1 2 sin

  K 5 UI sin     (3.5.23)
 K 5 UI cos  sin   K 5 UI sin  cos   K 5 P sin   K 5 Q cos 
Deci pentru   90 , cuplul activ rezultă proporţional cu o combinaţie de putere activă P şi

reactivă Q şi evident indicaţiile contorului vor fi eronate.

Pentru realizarea reglajului la 90°, este necesar ca fabricantul să prevadă măsuri speciale: pe
electromagnetul de tensiune (fig.3.118) se plasează un şunt magnetic precum şi spire în scurtcircuit,
parametrii R, L a spirelor fiind reglabili. Fluxul  2 se împarte în două componente, fluxul prin
şuntul magnetic S şi fluxul util,  2 u defazat în urma fluxului  2 şi străbate discul de aluminiu
(fig.3.118). Spira echivalentă S din cupru este străbătută de fluxul  2u , deci în ea se va induce t.e.m.
` ` `
notată cu U . În spiră, t.e.m. U dă naştere unui curent I 2 , care ` având în vedere

e2 e2
faptul că spira
prezintă o rezistentă dar şi o inductivitate, va fi defazat faţă de U e 2 . Curentul I `2 dă naştere unui
flux  2 astfel încât în întrefier rezultă un flux:
 2 rez   2 u  `2 (3.5.24)
Fig.3.118 Diagrama fazorială privind reglajul contorului la 90
Se constată că 1   . Din reglarea parametrilor spirei (R, L) se obţine o astfel de valoare a

lui  încât acesta însumat cu  să producă un flux rezultant  defazat în urmă faţă de
2 2u 2 rez
tensiunea U cu un unghi de 90°.
În realitate situaţia este mai complicată decât în teorie datorită faptului că şi electromagnetul
de curent are un şunt magnetic şi o spiră în scurtcircuit.
b) Existenţa unor cupluri de frânare în câmpurile proprii ale electromagneţilor.
Există un cuplu rezistiv datorat rotirii discului în întrefierul magnetului permanent a căr ui
expresie este:
 d  
M r  K 6 2M   (3.5.25)
 dt 
Dar discul se roteşte şi în întrefierul electromagneţilor E1 şi E 2, apar cuplurile suplimentare

de frânare:
 în câmpul electromagnetului de curent:
 d    d  
M f 1  K ì 12    K i I 2   (3.5.26)
 dt   dt 
 în câmpul electromagnetului de tensiune:
M f 2  K ù  22 

 ddt  u 2  d 
  K U 
 dt  (3.5.27)
Deci, cuplul de frânare total la care este supus discul contorului va fi:
d
M f  K 6  2M  K i I 2  K u U 2  (3.5.28)
dt
Numai unul din cele două cupluri suplimentare şi anume, cuplul de frânare in câmpul
electromagnetului de tensiune Mf2 poate fi compensat de fabrica constructoare. La alimentarea
contorului cu tensiunea nominală, se reglează poziţia magnetului permanent astfel încât să se obţină
viteza nominală de rotaţie a discului. Deci, Mf2 va influenţa indicaţia contorului numai atunci când
tensiunea va fi mai mare sau mai mică decât tensiunea nominală şi corespunzător discul se va roti
mai încet, respectiv mai repede decât viteza nominală de rotaţie.
Cuplul suplimentar Mf1 care variază cu pătratul curentului, depinde de sarcină şi devine
deosebit de mare la suprasarcini.
Pentru reducerea erorilor cauzate de acest cuplu, se montează pe electromagnetul de curent
un şunt magnetic (fig.3.119) care, la sarcini mici este nesaturat, neinfluenţând practic variaţia
fluxului 1 cu I. La sarcini mari, şuntul magnetic se saturează astfel, încăt fluxul util 1 care
străbate de două ori discul, să crească mai mult decât fluxul in cazul precedent.
Acest surplus de flux serveşte tocmai la crearea unui cuplu activ mai mare decât cuplul activ
teoretic, compensând efectul de frânare a lui M f1. Cuplul de frânare în câmpul electromagnetului de
curent nu poate fi perfect compensat.
Fig.3.119 Realizarea cuplului suplimentar de compensare a frecărilor
Influenţa frecărilor
La sarcini reduse cuplul activ scade şi încep să conteze frecările în lagăre şi mecanismul
înregistrator. O primă măsură pentru reducerea cuplului de frecări constă în utilizarea unor lagăre
speciale. De asemenea, constructorul prevede dispozitive de compensare a cuplului de frecări care
funcţionează pe baza producerii unei nesimetrii în circuitul magnetic al electromagnetului de
tensiune. Se obţine un flux suplimentar de compensare decalat în spaţiu şi defazat în timp faţă de
fluxul  2 şi din interacţiunea dintre aceste două fluxuri se produce un cuplu suplimentar care
acţionează în acelaşi sens cu cuplul activ. Nesimetria fluxului electromagnetului de tensiune care
intersectează discul se poate obţine, fie cu ajutorul unor spire în scurtcircuit, fie prin introducerea
parţială sub pol a unei plăcuţe din material neferomagnetic, fie prin aşezarea lângă pol a unei piese
din material feromagnetic.
Fig.3.120 Procedee de creare a cuplului de compensare

a) cu spire în scurtcircuit; b) cu placă neferomagnetică parţial în întrefier;
c) cu piesă din material feromagnetic
Datorită faptului că cuplul de frecări scade în timp şi pe de altă parte datorită faptului că la
valori ale tensiunii mai mari ca U n cuplul suplimentar creşte, este posibil ca discul contorului să se
rotească şi deci contorul să înregistreze o energie chiar dacă electromagnetul de curent nu este
alimentat (curentul de sarcină este nul). Pentru oprirea mersului în gol sunt prevăzute două lamele
din material
tensiune este feromagnetic
magnetizată de(9fluxul
şi 10,defig.3.121): lamela montată
scăpări al acestuia şi atragepe miezul
lamela electromagnetulul
fixată de
de axul contorului
când ajunge în dreptul ei, reţinând-o şi oprind mersul în gol.
Fig.3.121 Detaliile constructive ale contorului monofazat de inducţie

1 – electromagnet de curent; 2 - electromagnet de tensiune; 3 – disc;
4 – spire în scurtcircuit; 5 – şurub de reglaj al rezistenţei spirelor în
scurtcircuit; 6 – magnet permanent; 7 – şurub de reglare a poziţiei
magnetului permanent; 8 – şurub reglabil; 9 ,10 – lamele.
Influenţele exterioare
Influenţele
temperaturii producexterioare sunt
variaţii ale datorate discului,
rezistenţei temperaturii şi câmpurilor
ale fluxului magnetice.
magnetului permanent Variaţiile
şi ale
rezistenţei bobinei de tensiune.
Primul efect este practic fără importanţă, deoarece produce variaţia în aceeaşi măsură a
cuplurilor activ şi de frânare. Scăderea fluxului magnetului permanent cu creşterea temperaturii
produce erori pozitive care, la unele contoare, se compensează prin utilizarea unor şunturi
termomagnetice dispuse pe magnetul permanent. Variaţia rezistenţei bobinei de tensiune a
contorului face să se modifice unghiul  , deci să apară erori care pot avea valori diferite în funcţie
de unghiul de defazaj al curentului de sarcină. Influenţa câmpurilor magnetice exterioare este
redusă, contorul fiind închis de obicei în carcasă de tablă de oţel. Influenţa altor factori ca frecvenţa,
tensiunea şi încălzirea proprie se reduc prin dimensionarea convenabilă a miezurilor şi înfăşurărilor

celor doi electromagneţi ai contorului, trebuind ca în anumite limite de variaţie să nu depăşească
unele valori prescrise de standarde (STAS 4198-68).
Influenţa regimului deformant
Regimul deformant este specific subsistemelor electroenergetice datorită numeroaselor
elemente deformante pe care le conţine şi influenţează asupra indicaţiei contoarelor de inducţie.
Cauzele erorilor contorului de inducţie in regimul deformant sunt: dependenţa de frecvenţă a
inducţiilor
urmările ce utile
decurgşiprivind
prezenţa armonicelor
forţele în fluxurile utile din întrefierul electromagneţilor cu
ponderomotoare.
Erorile în regim deformant, în anumite condiţii, depăşesc cu mult limitele impuse de clasa de
precizie a aparatului (atingând valori de 10-20%). În condiţiile existenţei unor unde pronunţat
distorsionate se folosesc contoare digitale.
Toate influenţele menţionate asupra indicaţiilor contorului, au ca rezultat final erori de
înregistrare a energiei care trebuiesc reduse la minimum posibil.
Eroarea unui contor de energie se defineşte prin relaţia:
W  W
%  m 100 (3.5.29)
W
în care Wm este energia înregistrată de contor iar W este energia real consumată de receptor.
Datele caracteristice ale unui contor sunt: tensiunea nominală U n, curentul nominal In,
frecvenţa nominală f n, curentul de suprasarcină, constanta contorului, clasa de precizie, consumurile
proprii ale circuitelor sale şi sensibilitatea (curentul de demaraj). Clasele de precizie sunt 2 şi 2,5
dar pentru scopuri metrologice se construiesc şi contoare de clasă 1,0. Consumul propriu al
circuitelor contorului este 0,5-3,0W (2-12VA) fiind mai mic pentru bobinele de curent, decât pentru
cele de tensiune. Curentul de pornire (curentul la care discul începe să se rotească) este de 0,3-0,5%
din curentul nominal.
În figura 3.122 a) se reprezintă schema de montare directă a contorului într -un circuit
monofazat (contoarele se pot realiza până la tensiuni de ordinul 650V şi curenţi de 100A). Pentru
valori mai mari ale tensiunii sau curentului, contoarele se montează indirect, prin intermediul
transformatoarelor de măsură, conform figurii 3.122 b) în care caz valorile nominale ale contorului
sunt 100V, respectiv 5A, iar rapoartele de transmisie ale mecanismului integrator sunt astfel reglate
încât indicaţia să reprezinte
Rapoartele energiarespective
de tranformare consumată în indicate,
sunt circuitul primar al cazuri,
în aceste transformatoarelor.
pe plăcuţa contorului.
a) b)
Fig.3.122 Schema de montare a contorului monofazat de energie activă

a) direct; b) indirect prin transformatorul de curent m 1 şi de tensiune m2
La montarea indirectă a contorului, circuitele bobinelor sale de curent şi de tensiune se

separă (se desface clema de legătură între bornele de curent şi de tensiune) şi se alimentează de la
bornele înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor de curent şi tensiune.
3.5.1.2. Etalonarea contorului monofazat de energie activă în montaj direct

Pentru etalonarea contorului monofazat de inducţie se poate utiliza metoda wattmetru -
cronometru pe care o descriem în continuare.
Eroarea relativă a contoruluiW în % este dată de expresia:
 W
%  m 100
W
în care:
n
Wm   3,6 10 6 - energia înregistrată de contor în wattsecundă;
K
W  P  t - energia reală consumată de receptor în timpul t, în wattsecundă;
P - puterea activă pentru care se face etalonarea în waţi;
K – constanta contorului în rotaţii/kWh.
Rezultă:
n
 3,6 10 6  p  t
%  K p  t 100
Calculul erorii se face mai comod cu ajutorul formulei:
T  t
%  100
t
în care:
n 1
T 3,6 10 6  n  t 1 şi t 1  3,6 10 6
KP KP
În aceste relaţii t1 este timpul teoretic necesar discului contorului considerat fără erori pentru
a executa o rotaţie, iar T  nt1 este timpul teoretic necesar discului contorului considerat fără erori
pentru a executa cele n rotaţii la puterea consumată. S-a notat cu t timpul cronometrat în care se
efectuează cele n rotaţii.
Se alege pentru n o valoare întreagă, pară, se calculează timpul t1 (având valoarea P indicată
de wattmetru) şi respectiv T  nt1 , se cronometrează timpul t (care trebuie să fie foarte apropiat de
T) şi ae calculează eroarea.
Etalonarea contorului se face:
 la cos   1 şi sarcina I variabilă;
 la sarcină nominală In şi cos  variabil, menţinându-se tensiunea nominală Un.
La etalonarea contorului la tensiune nominală U n şi cos   ct , se trasează curba erorilor
contorului în funcţie de sarcina I exprimată în procente din sarcina nominală I n:
 I 
%  f  % 
I n 
La etalonarea contorului la  tensiune nominală U n şi I  I n , se trasează curba erorilor
%  f cos  , pentru diferite valori ale defazajului  .
3.5.1.3. Contoare trifazate

Măsurarea energiei active în circuitele trifazate se poate efectua fie cu contoare monofazate,
fie cu contoare trifazate. În primul caz, utilizat mai rar, se folosesc două sau trei contoare
monofazate montate după schema celor două, respectiv trei wattmetre la măsurarea puterii active,
energia totală obţinându-se prin însumarea energiilor înregistrate de fiecare contor separat.
Contoarele trifazate reunesc într-un acelaşi aparat două sau trei sisteme active (fiecare având
câte un electromagnet de curent şi unul de tensiune) ale căror cupluri active acţionează asupra
aceluiaşi ax, astfel încât cuplul activ total este proporţional cu puterea activă trifazată, i ar contorul
măsoară energia trifazată.
În circuitele trifazate fără conductor neutru sunt utilizate contoare cu două sisteme active
care acţionează fie separat asupra a câte unui disc fixat pe acelaşi ax, fie asupra unui disc comun
(mai rar). Montarea celor două sisteme active în circuit este executată după metoda celor două
wattmetre (fig.montate
sisteme active 3.123.a). În schema
după circuitelecelor
trifazate cu conductor
trei wattmetre (figuraneutru
3.123.se
b) utilizează contoareasupra
şi care acţionează cu treia
două sau trei discuri fixate pe acelaşi ax.
a) contor cu două sisteme pentru măsurarea energiei active

într-un circuit trifazat fără conductor neutru
În cazul cand curentul sau tensiunea de utilizare depăşesc valorile nominale pentru care se
construiesc contoarele, acestea se montează în circuitele secundare ale transformatoarelor de măsur ă
(fig. 3.124 a şi b).
b) contor cu trei sisteme pentru măsurarea energiei active

Fig. 3.123 Conectarea contorului trifazat de energie activă
Fig.3.124 Conectarea indirectă a contorului trifazat de energie activă
La executarea montajelor contoarelor, atât direct, cât mai ales prin intermediul
transformatoarelor de măsură, se urmăreşte realizarea corectă a schemei, excluzându-se posibilitatea
de conexiuni greşite, care introduc erori greu de detectat după punerea în funcţiune a instalaţiei. La
montarea indirectă a contoarelor trifazate de energie activă se pot comite următoarele erori de
montaj: se inversează legăturile la bobina de curent a primului sistem de măsur ă;
 se întrerupe faza a doua de tensiune prin arderea siguranţei fuzibile de pe faza a doua a
transformatorului de tensiune.
Se poate efectua un calcul ulterior al energiei consumate în re ţeaua cu contorul montat
greşit, pe baza unui factor de corecţie. Acest calcul este dificil de f ăcut şi de aceea este necesar ă
executarea corectă a montării contorului în schema indirectă.
3.5.2 . Măsurarea energiei electrice reactive

Pentru măsurarea energiei electrice reactive se folosesc contoare de inducţie de energie
reactivă care pot fi cu tensiuni auxiliare (pentru circuitele trifazate alimentate cu tensiuni simetrice)
sau cu şunt (pentru circuite trifazate cu tensiuni asimetrice). Aceste contoare sunt special executate
în două variante, funcţie de caracterul sarcinii: contoare de energie inductivă (consumată) şi
respectiv capacitivă (debitată).
Cele două variante de contoare difer ă prin schema legăturilor interne (inversarea legăturilor
bobinei electromagnetului de curent).
Rezultatul măsuratorii este afişat în KVArh. (kilovaror ă).
3.5.2.1. Contorul de energie reactivă alimentat cu tensiuni auxiliare

Pentru ca cuplul activ al unui contor de inducţie, exprimat prin relaţia:
M a  K 1 2 sin ˆ 1 ˆ 2 (3.5.30)
să devină propor ţional cu puterea reactivă Q  UI sin  este necesar ca fluxurile 1 şi 2 să fie
propor ţionale cu curentul de sarcină I, respectiv tensiunea U, iar unghiul  dintre fluxuri să fie egal
cu unghiul de defazaj  , dintre tensiune şi curent. Ultima condiţie se realizează prin alimentarea
circuitului bobinei de tensiune a contorului cu o tensiune auxiliar ă U ' defazată în urma tensiunii U
cu un unghi de 180   , unde  este defazajul intern al contorului (unghiul cu care 2 este defazat

faţă de tensiunea aplicată contorului U).

Având în vedere diagrama fazorială din figura 3.125, expresia cuplului activ devine:
U` ` U` `
M a  K i  I K u  U ` sin
      K ` `
U I sin   K  UI sin   K Q (3.5.31)
U U
unde:
K `  K i  K u
Deci contorul înregistrează energia reactivă.
`
Fig.3.125 Alegerea tensiunii auxiliare U
OBSERVAŢII:
1. Alimentând circuitul bobinei electromagnetului de tensiune cu o tensiune auxiliar ă U `
defazată cu 180   în urmă faţă de tensiunea de bază U, se obţine un contor de energie reactivă.

2. La construcţia contorului se ia în considerare raportul între tensiunea auxiliar ă U ` şi de

bază U la adaptarea raportului de transmisie al mecanismului integrator.
3. Contorul realizat pe acest principiu se va roti în sens normal, adică de la 1  2 .
4. Principiul de realizare al contorului de energie reactivă alimentat cu tensiune auxiliar ă se
aplică comod în cazul circuitelor trifazate cu tensiuni simetrice, dacă unghiul  este 60° sau 90°.
5. În circuitul de curent alternativ monofazat principiul descris este inaplicabil, deoarece este
dificil să se găsească tensiuni defazate cu 180   în urmă faţă de tensiunea U.

Pentru determinarea tensiunilor necesare alimentării circuitelor de tensiune ale contorului se

porneşte de la expresia puterii reactive pentru circuitul respectiv.
a) Contorul de energie reactivă cu   60 pentru distribuţie trifazată f ără conductor

neutru, cu tensiuni simetrice de alimentare
reactivăÎneste:
circuitul trifazat f ăr ă conductor neutru, dacă se ia ca fază de referinţă faza 2, puterea
Q  U12 I1 sin Û12 Î1  U
32 I 3 sin Û 32 Î 3  Q1  Q 2 (3.5.32)
Deci, contorul va avea două dispozitive de măsurat.
În cazul unui sistem trifazat simetric de tensiuni, din diagrama fazorială a tensiunilor de
linie, rezultă tensiunile auxiliare defazate cu 180    180
 
 60  120 , în urma tensiunilor U12 şi
 
U32, şi anume, tensiunile auxiliare sunt tensiunile de linie U23, respectiv U13 (fig.3.126.a). În acest
caz, raportul U'/U este egal cu unitatea. Contorul va avea două echipaje şi două discuri montate pe
acelaşi ax. Schema de conexiuni a contorului de energie reactivă cu   60 pentru distribuţii 
trifazate f ăr ă conductor neutru este redată în figura 3.126.b).
Fig.3.126 Alegerea tensiunilor auxiliare şi schema de conexiuni a contorului de energie reactivă

cu 60 pentru distribuţia trifazată fără conductor neutru

Se constată că nu sunt utilizate tensiunile de fază ale reţelei trifazate.

b) Contor de energie reactivă cu
60 pentru distribuţia trifazată cu

conductor neutru
Se porneşte de la teorema generală a lui Blondel:
Q  U10 I1 sin Û10 Î1   U 20 I 2 sin Û 20 Î 2   U 30 I 3 sin Û 30 Î 3   Q1  Q 2  Q 3

cu 60 pentru distribuţia trifazată cu conductor neutru

Pentru că   60 , urmează să găsim în sistemul simetric al tensiunilor trifazate o tensiune


auxiliar ă defazată cu 180    180 

 60  120 , în urmă faţă de tensiunea U10, care este
  
tensiunea de fază U20 şi corespunzător tensiunea auxillar ă U30 defazată în urmă faţă de U20 cu 120°,
iar tensiunea auxiliar ă U10 defazată în urmă faţă de U30 cu 120° (figura 3.127.a). Raportul U'/U este
egal cu unitatea. Schema de conexiuni a contorulul de energie reactivă cu   60 pentru distribuţia

trifazată cu conductor neutru este redată în figura 3.127.b).
energieDin cele două

reactivă aplicaţii se constată
este următoarea: că metodagenerale
pe baza teoremei generalăa de
lui realizare a unui contor
Blondel (expresie trifazat
cu doi de
sau trei
termeni) şi a diagramei fazoriale pentru circuitele date să se găsească tensiunile auxiliare defazate în
urmă faţă de tensiunea de bază cu 180   , metoda fiind aplicată numai sistemelor simetrice de

tensiuni.
c) Contor de energie reactivă cu   90 pentru distribuţia trifazată f ără

conductor neutru
Se porneşte de la expresia puterii reactive, care va avea doi termeni:
Q  U12 I1 sin Û12 Î1  U
32 I 3 sin Û 32 Î 3  Q1  Q 2
Deoarece   90 , din diagrama fazorială a tensiunilor sistemului trifazat simetric se

 
determină
U32. tensiunile auxiliare defazate cu 180    90 în urmă faţă de tensiunile de bază U12 şi
După cum rezultă din diagra fazorială (fig.3.128.b) tensiunile auxiliare sunt tensiunile de
fază U 03   U 30 şi U10, analog cu cazul măsur ării puterii reactive cu wattmetrele, deoarece de fapt
contoarele cu   90 sunt contoare de energie activă numai că schema de conexiuni este specifică

măsurării energiei reactive. Deoarece reţeaua este trifazată fără conductor neutru, iar tensiunile
auxiliare sunt tensiuni de fază, va trebui realizat un punct neutru artificial în interiorul contorului
prin conectarea la faza a 2-a a unei impedanţe Z egală cu impedanţa circuitului bobinei de tensiune
a celor două echipaje de măsurare. La aceste contoare raportul tensiunilor U / U ` este acum
U / U `  U1 / U f  3 .
Necesitatea realizării punctului neutru artificial din interiorul contorului complică

construcţia acestuia şi de aceea au o r ăs pândire mai mare contoarele cu   60 .

cu 90 pentru distribuţia trifazată fără conductor neutru

d) Contoare de energie reactivă cu   90 

pentru distribuţie trifazată cu
conductor neutru

cu
90 pentru distribuţia trifazată cu conductor neutru


Se pleacă de la relaţia:
Q  U10 I1 sin Û10 Î1  U 20 I 2 sin Û 20 Î 2  U 30 I 3 sin Û 30 Î 3  Q1  Q 2  Q 3
Din diagrama fazorială a tensiunilor (fig.3.129.a) se determină tensiunile auxiliare defazate
cu 180    90 în urmă faţă de tensiunile U10, U20 şi U30. Aceste tensiuni auxiliare sunt tensiunile
 
de linie U23, U31, U12, iar raportul U / U `  U f / U l  1 3 .

Schema contorului de energie reactivă prezentat în figura 3.129.b) aminteşte de schema de
măsurare a puterii reactive prin metoda celor trei wattmetre.
Contoarele de energie reactivă, ca şi contoarele de energie activă, se pot monta prin
inter mediul transformatoarelor de măsură.
În acest caz circuitele de tensiune şi de curent se alimentează separat, de la circuitele
secundare ale transformatoarelor de măsur ă, respectându-se ordinea de succesiune a fazelor.
Concluzie finală: toate schemele prczentate se pot utiliza numai în cazul în care tensiunile
de alimentare sunt sinusoidale. În caz contrar, pentru măsurarea energiei reactive este indicat să se
utilizeze contoare cu şunt.
3.5.2.2. Contoare de energie reactivă cu şunt

La aceste contoare obţinerea propor ţionalităţii cuplului activ cu puterea reactivă se
realizează prin şuntarea bobinei de curent cu o rezistenţă R (a cărei inductivitate este neglijabilă)
care produce defazarea curentului din bobina de curent şi prin S folosirea unei rezistenţe adiţionale R
a
în circuitul bobinei de tensiune care reduce unghiul de defazaj  .
Datorită defazării curentului I ` , care străbate bobina electromagnetului de curent E 1, în urma
curentului I din circuitul de utilizare, fluxul 1 creat de E1 este defazat cu unghiul  ` faţă de I.
Dacă se ajustează valoarea rezistenţei şuntului R S şi a rezistenţei adiţionale R a astfel încât
unghiurile  şi ` să fie egale, rezultă că unghiul de defazaj  între fluxurile 1 şi 2 devine egal
cu unghiul de defazaj al circuitului  . În acest caz, expresia cuplului activ dezvoltat de contor
devine:
M a  K 1 2 sin ˆ 1 ˆ 2  K K i I K

u U  sin   K a UI sin   K Q  Q (3.5.33)
Fig.3.130 Construcţia contorului de energie reactivă cu şunt (a) şi

diagramele fazoriale ale contorului de energie reactivă cu şunt (b)
OBSERVAŢII:
1. Cuplul activ este proportional cu puterea reactivă.
2. Contorul de energie reactivă cu şunt se utilizează indiferent de gradul de nesimetrie al
circuitelor trifazate.
3. Din diagrama fazorială reiese că 2 este defazat inainte faţă de 1 şi deci sensul în care
acţionează cuplul activ este de la  2 spre 1 , adică invers comparativ cu contorul monofazat de
energie activă. Pentru a se obţine rotaţia discului în sensul normal, ca la contorul de energie activă,
se alimentează bobina
bobinei (fig.3.131). electromagnetului de tensiune cu (-U) prin inversarea legăturilor la bornele
Fig.3.131 Schema de conexiuni a contorului monofazat de energie reactivă cu şunt
Pe acest principiu se construiesc contoarele de energie reactivă monofazate şi trifazate cu

şunt având două sau trei sisteme active care se montează asemănător cu contoarele de energie
activă. La circuitele electrice cu tensiuni şi curenţi ale căror valori nominale depăşesc valorile
nominale ale contoarelor, montarea se face prin intermediul transformatoarelor de măsur ă.
3.6
. Măsurarea defazajului şi a factorului de putere
O deosebită importanţă pentru randamentul utilizării energiei electrice o are cunoaşterea, în
reţelele de transport şi distribuţie, precum şi la consumatori, a factorului de putere sau a unghiului
de defazaj.
Prin definiţie, factorul de putere este raportul pozitiv şi subunitar dintre puterea activă şi cea
aparentă:
K p  P / S; 0  K p  1 (3.6.1)
În regim sinusoidal, în cazul circuitelor monofazate P  UI cos  şi S  U  I , astfel că
rezultă pentru Kp:
K p  cos  (3.6.2)
unde  este unghiul de defazaj dintre curentul şi tensiunea din circuit.
Şi în circuitele trifazate simetrice şi echilibrate expresia factorului de putere este aceeaşi ca
relaţia (3.6.2). Dacă circuitul trifazat este nesimetric sau dezechilibrat, se poate calcula fie un factor
de putere global, cu relaţia (3.6.l), fie câte un factor de putere pentru f iecare fază.
În curent alternativ nesinusoidal, factorul de putere se calculează, de asemenea, cu relaţia
(3.6.1), cu observaţia că aceasta nu mai corespunde cosinusului unui defazaj anume (existând
diferite defazaje între armonicele de acelaşi ordin ale tensiunii şi curentului).
Astfel măsurarea defazajului sau a factorului de putere prezintă acelaşi efect şi se face în
scopul cunoaşterii şi amelior ării factorului de putere, adică a realizării unui factor de putere cât mai
apropiat de valoarea 1.
Determinarea factorului de putere sau a cosinusului unghiului de defazaj se poate face în
cazul reţelelor de transport şi distribuţie prin metode directe (cu ajutorul fazmetrelor sau
cosfimetrelor) sau prin metode indirecte.
În cazul circuitelor de mică putere, la frecvenţe mai mari de 50Hz şi al curbelor
nesinusoidale, determinarea defazajelor se poate face relativ simplu cu ajutorul oscilografelor sau
osciloscoapelor.
3.6.1. Măsurarea directă a factorului de putere . Fazmetrul

În condiţii de exploatare, defazajul şi factorul de putere se măsoar ă direct cu ajutorul
aparatelor indicatoare sau înregistratoare denumite fazmetre (cosfimetre). Aparatele utilizate sunt de
tip electrodinamic, ferodinamic sau feromagnetic cu diapozitivul de măsurat de tip logometric. De
asemenea se utilizează fazmetre magnetoelectrice cu redresoare sau fazmetre electronice.
În continuare va fi prezentat fazmetrul electrodinamic.
Fazmetrul electrodinamic monofazat este realizat cu ajutorul unui logometru electrodinamic
cu bobina fixă compusă din două jumătăţi identice, montate în serie în circuit şi două bobine mobile
1 si 2 fixate rigid pe axul sistemului mobil sub un unghi de 90° şi montate în derivaţie în circuit
(fig.3.132 a). cu bobina 1 este conectată o rezistenţă neinductivă de valoare mare în comparaţie cu
În serie
reactanţa circuitului respectiv, astfel încât curentul 1 1 din această bobină să poată fi considerat în
fază cu tensiunea aplicată U. În serie cu bobina 2 este conectată o bobină de inductanţă, având
reactanţa inductivă mare în comparaţie cu rezistenţa circuitului, astfel încât curentul I2 din această
bobină să poată fi considerat defazat cu 90° în urma tensiunii aplicate (fig.3.132 b).
Dispozitivul de măsurat fiind electrodinamic, rezultă pentru cuplurile active medii relaţiile:
M a1 med  K 1  I  I1  cosÎÎ1 sin 
(3.6.3)
M a 2 med  K 2  I  I 2  cosÎÎ 2 sin

  90 
unde K 1 şi K 2 depind de numerele de spire şi suprafeţele bobinelor mobile, iar I este curentul din
circuitul serie.
Fig.3.132 Fazmetrul monofazat

a) schiţă constructivă; b) diagrama fazorială

Cum ÎÎ1   , iar ÎÎ 2  90   , la echilibrul sistemului mobil se poate scrie:
M a1 med  M
a 2 med  0 (3.6.4)
sau
K 1  I  I1  cos  sin   K 2  I  I 2  cos90  sin   90   0
 
de unde rezultă:
 I 
tg  K  2  tg (3.6.5)
 I1 
Dacă impedanţele circuitelor de tensiune sunt egale, I2=I1 şi K 1=K 2, iar relaţia (3.6.5)
devine:
 (3.6.6)
Aceasă relaţie arată că deviaţia echipajului mobil al fazmetrului este egală cu defazajul
dintre curentul şi tensiunea din circuitul de măsurare şi nu depinde de valorile acestora. Dacă
defazajul  devine negativ (sarcina preponderent capacitivă) deviaţia schimbă de sens. Ca urmare
scala fazmetrelor electrodinamice va fi bilaterală, cu zero la mijloc şi extensie de 180°.
În practică, interesează mai mult cos  decât defazajul  şi ca urmare scala aparatului
(cosfimetru) se gradează în unităţi de cos  şi devine astfel neuniformă.
Indicaţiile fazmetrului electrodimanic sunt influenţate de variaţiile de frecvenţă (care produc
modificarea curentului I2).
 Fazmetrul electrodinamic trifazat se utilizează pentru măsurarea defazajului şi respectiv
a factorului de putere în reţele şi circuite trifazate simetrice şi echilibrate.
Deosebirile faţă de fazmetrul monofazat constau în faptul că unghiul dintre planele

bobinelor mobile este de 120° (faţă de un unghi  90 la cel monofazat), iar în serie cu aceste
bobine sunt montate rezistenţe neinductive, de valori egale (fig.3.133). Bobina de curent se
montează în serie pe unul din conductoarele circuitului trifazat; circuitele de tensiune sunt
alimentate cu tensiuni între conductorul respectiv şi celelalte două faze ale circuitului trifazat. Astfel
se obţin deviaţii ale sistemului mobil egale cu defazajul circuitului trifazat    .
Fiind realizat cu logometru, cuplul rezistent al echipajului mobil lipseşte şi acul fazmetrului
nu revine la zero după măsur ători, ramânând într-o poziţie oarecare a scalei.
Fig.3.133 Fazmetrul trifazat
Câteva date tehnice pentru un fazmetru sunt:

 tensiunea nominală: 100-300v;
 curentul nominal: 5A;
 domeniul de măsurare de la 0 la 1 inductiv sau capacitiv; de la 0,5 capacitiv la 1 şi 0,5
inductiv; de la 0,8 capacitiv la 1 şi 0,2 inductiv;
 clasa de precizie: 1,5 – 2,5;
 domeniul de frecvenţă: 49 – 51Hz;
 consum propriu: 3 – 6VA;.
În circuitele cu tensiuni sau curenţi mai mari, fazmetrele se montează prin intermediul
transformatoarelor de măsură.
În ultimul timp, odată cu dezvoltarea intensă a electrotehnicii, a luat o amploare deosebită şi
aparatura electronică de măsură. Fazmetrul electronic analogic, care face parte din această categorie
de aparate funcţionează pe principiul convertirii defazajului dintre două semnale electrice în
impulsuri, a căror valoare medie pe o perioadă se măsoară cu un dispozitiv magnetoeletric.
Fig.3.134 Schema de principiu a unui fazmetru electronic analogic
În figura 3.134 este prezentată schema bloc a unui fazmetru electronic analogic. Tensiunile
alternative sinusoidale u1 şi u2 între care urmează a se determina defazajul  se aplică unor
detectoare de valori maxime construite cu diode. La ieşirea detectoarelor , se obţin tensiunile
dreptunghiulare u1* şi u *2 (cu aceeaşi amplitudine u 0) care se aplică unui amplificator diferenţial. La
ieşirea acestuia se obţine o tensiune U A de forma unor impulsuri pozitive şi negative. După o nouă
redresare a semnalului, cu un dispozitiv magnetoelectric se măsoară valoarea medie a curentului i:
2 T/2 2
I med  0 i  dt  I 0   (3.6.7)
T T
unde I0 este cunoscut. Defazajul dintre u1 şi u2 rezultă:
  I med
    (3.6.8)
I
0
Fazmetrele electronice funcţionează în gama 20-50Hz şi măsoară defazaje într -o gamă largă,
de la 0-1 la 0-180, cu erori de la 0,02% până la 2%.
3.6.2. Măsurarea indirectă a factorului de putere

Arătam la începutul capitolului 3.6 că prin definiţie, factorul de putere este dat de relaţia
(3.6.1):
K p  P / S
În curent alternativ monofazat, această expresie se mai poate scrie, ţinând seama că S=UI,
sub forma:
P
K p  (3.6.9)
de unde rezultă că pentru măsurarea U  I indirectă a factorului putere sunt necesare trei aparate de
măsură: un wattmetru, un voltmetru şi un ampermetru montate după una din schemele prezentate în
figura 3.135 a şi b.
Determinările cos  se fac cu aproximaţia neglijării consumurilor proprii ale aparatelor,
astfel valorile obţinute sunt afectate de erori importante. În plus, erorile sunt amplificate de necitirea
simultană a aparatelor şi de erorile constructive ale acestora.
În circuitele trifazate simetrice în regim sinusoidal, factorul de putere poate fi scris sub
forma:
P
K p  cos   (3.6.10)
3U  I
În acest caz se măsoar ă P, de obicei prin metoda celor două wattmetre şi se determină mai
întâi tg cu relaţia:
Q
tg   3 P2  P1 P1  P2  (3.6.11)
P
din care
1 1
K p  cos   2
 (3.6.12)
1  tg   P  P 
2
1  3 2 1 
 P1  P2 
Relaţiile de mai sus dau valoarea instantanee a factorului de putere în re ţelele sau instalaţiile
electrice.
În practică, interesează şi evoluţia acestuia pe o anumită perioadă, caz în care se calculează
valoarea sa medie pe intervalul dat.
În acest caz, se preiau indicaţiile contoarelor de energie activă şi reactivă din perioada
analizată. Cum:
t N
Wa  0 3U  I  cos   dt  a
Ca
(3.6.13)
t N r
Wr  0 3U  I  sin   dt 
C r
raportul lor este:
Wr sin  med  t N C

  tgmed  r  a (3.6.14)
Wa cos med  t N a C r
Fig.3.135
a) montaj aval al circuitului de tensiune al wattmetrului

b) montaj amonte. faţă de circuitul său de curent;
De aici se poate calcula cos  med :

1 Wa
K p med  cos med  2
 (3.6.15)
1  tg med
Wa2  Wr 2
În aceste relaţii s-au notat prin Na şi Nr numerele de rotaţii complete ale discurilor,
contoarelor de energie activă şi respectiv, reactivă, iar cu Ca şi Cr – constantele celor două contoare.
3.7
. Măsurarea frecvenţei
Măsurarea frecvenţei este o operaţie curentă în reţelele de distribuţie şi în instalaţiile de
joasă tensiune,
electrice de valoarea acesteia depinzând direct atât pierderile în fier, cât şi turaţia motoarelor
de acţionare.
Se pot utiliza atât metode de precizie ridicată, cum sunt metodele de punte sau metodele de
comparaţie, cât şi metode de precizie mai redusă, dar utilizate curent, cum sunt cele bazate pe
frecvenţmetre.
3.7.1. Frecvenţmetre
În funcţie de principiul de construcţie, frecvenţmetrele pot fi: feromagnetice,
electrodinamice, ferodinamice, cu redresoare, cu releu polarizat.
Majoritatea dintre aceste aparate se bazează pe fenomenele de rezonanţă, mecanică (cum
sunt cele cu lame vibrante) sau electrică (cum sunt cele cu ac indicator).
În continuare se vor prezenta câteva frecvenţmetre dintre cele mai cunoscute.
Frecvenţmetre cu ac indicator (ferodinamice)
Sunt construite pe baza unui electromagnet alimentat în curent alternativ, între polii căruia
(unde se creează un câmp magnetic uniform) se introduce sistemul mobil de tip logometric alcătuit
din două bobine decalate la 90°. Una dintre bobine este inseriată cu o rezistenţă R 1 şi o inductanţă
L1, cealaltă cu o rezistenţă R 2 şi o capacitate C (figura 3.136.a).
Ansamblul celor două bobine, conectate în paralel între punctele A şi B, se conectează în
serie cu înf ăşurarea de excitaţie a electromagnetului şi se alimentează cu tensiunea u a cărei
frecvenţă f x se măsoar ă.
Nu există cuplul mecanic rezistent la sistemul mobil.
La echilibrul cuplurilor active de natur ă electrică ce acţionează asupra celor două bobine
(fig.3.136.c) se obţine regimul staţionar:
M a med1  K 1  I  I1 cosÎÎ1 sin 
(3.7.1)
M a med2  K 2  I  I 2 cosÎÎ 2 cos

Cum unghiurile dintre Î Î1  şi ÎÎ 2  sunt 1 şi 2 se obţine:
K I cos 
tg  K 21  I12  cos 12 (3.7.2)
Defazajele 1 şi  2 sunt funcţie de impedanţele celor două circuite ale bobinelor mobile,
respectiv, sunt funcţie de frecvenţa fx de măsurat, astfel încât:
tg  Ff x  (3.7.3)
Pe acest principiu se construiesc în mod uzual frecvenţmetre cu domeniul 45-50-55Hz, la
120V.
Fig.3.136 Frecvenţmetru cu ac indicator

a) schemă de principiu; b) diagramă fazorială; c) cupluri de forţe.
Frecvenţmetre electronice (analogice)

Datorită simplităţii lor constructive, frecvenţmetrele electronice cunosc o largă r ăspândire în
tehnică în ultimii ani.
Schema de principiu a unui astfel de aparat este prezentată în figura 3.137.
Fig.3.137 Frecvenţmetru electronic (analogic)

a) schemă de principiu; b) formele de undă.
Schema electrică se bazează pe încărcarea-descărcarea unui condensator C la o tensiune de

amplitudine constantă U0. În timpul unei alternanţe a tensiunii u a cărei frecvenţă f x se măsoar ă,
condensatorul C se încarcă, iar în timpul celeilalte alternanţe, condensatorul C se descarcă.
Constanta de timp a circuitului de încărcare este mică faţă de perioada tensiunii u, astfel
încât condensatorul C este complet încărcat sub tensiunea U0, înainte ca întrerupătorul K să
basculeze pe poziţia de descărcare.
Curentul i se prezintă ca o succesiune de impulsuri (figura 3.137.b).
 t
i  U 0  e RC , pentru 0  t  T / 2; i  0 , pentru T  t  T (3.7.4)
R 2
Aparatul magnetoelectric măsoară valoarea medie a curentului i:
1 T/2   2RC
T

I med   
i  dt  f x  C  U 0 1  e  (3.7.5)
T/2 0 
 
Cum constanta de timp a circuitului este presupusă mică faţă de T, rezultă:
I med  Fx  C  U 0 (3.7.6)
Astfel, deviaţia aparatului magnetoelectric este proporţională cu frecvenţa tensiunii de
intrare u.
Frecvenţmetrele analogice electronice permit măsurarea frecvenţelor de la câţiva Hz până la
sute de Tensiunea
KHz cu precizii
a căreidefrecvenţă
ordinul 0,1-2% şi având
se măsoar ă poateo fiimpedanţă de intrare
între zecimi de volt de 1Mde. volţi.
şi sute
În continuare vor fi prezentate metodele de măsurare de precizie.
3.7.2. Metode de punte

Aceste metode se bazează pe utilizarea punţilor de curent alternativ la care condiţiile de
echilibru depind de frecvenţa tensiunii de alimentare a punţii: puntea de rezonanţă, puntea Wien-
Robinson.
a) Puntea de rezonanţă (fig.3.138.a)
Această punte conţine în trei din laturile sale câte o rezistenţă neinductivă, iar în a patra o
bobină (cu rezistenţa şi inductivitatea cunoscute) şi un condensator etalon fără pierderi dielectrice,
variabil. Cu a jutorul acestui condensator se aduce la rezonanţă circuitul R, L, C din latura
respectivă. La echilibrul punţii, realizat prin variaţia capacităţii şi a uneia din rezistenţe, sunt
satisfăcute condiţiile:
L  C  2x  1
şi
R  R 4  R 2  R 3 (3.7.7)
de unde rezultă frecvenţa de măsurat:
 1
f x  x  (3.7.8)
2 2 L  C
b) Puntea Wien-Robinson (fig.3.138.b)
Această punte conţine patru rezistenţe nereactive R 1, R 2, R 3, R 4 şi două condensatoare etalon
C1 şi C3 variabile, fără pierderi în dielectric. Condiţiile de echilibru ale acestei punţi sunt:
R 1R 3C1C 32x  1 şi R 4  R 3  C1 (3.7.9)
R 2 R 1 C 3
Prin alegerea valorilor: C1  C 3  C  ct.; R 1  R 3  R (variabil) şi R 4  2 R 1  ct. , condiţia a
doua este îndeplinită şi din prima condiţie rezultă frecvenţa de măsurat:
 1 1
f x  x   K  K  G (3.7.10)
2 2RC R
1
unde G  1 / R , iar K  este o constantă a punţii. Pentru manevrarea comodă a punţii,
2C
rezistenţele R 1 şi R 3 se execută sub forma unei rezistenţe duble, cu mai multe decade, având
cursoarele acţionate simultan, iar valorile corespunzătoare diferitelor trepte sunt exprimate în unităţi
de conductanţă (Siemens).
Puntea Wien-Robinson este mai precisă decât puntea de rezonanţă deoarece inductanţele nu
se pot realiza cu precizia rezistenţelor şi condensatoarelor.
Caracteristici ale punţilor de măsur ă:
 domeniul de frecvenţe: 20-20.000Hz;
 precizii de 0,l-0,3%.
Fig.3.138 Punţi pentru măsurarea frecvenţelor

a) puntea de rezonanţă; b) puntea Wien – Robinson.
OBSERVAŢIE:
Este posibil ca în diagonala în care se montează detectorul de nul, curentul să nu fie
niciodată zero. Aceasta se explică prin faptul că regimul nu este perfect sinusoidal, curentul
conţinând armonici în structur ă. În acest caz se utilizează ca detectoare de nul voltmetre electronice
asociate cu filtre trece-banda, alese convenabil.
3.7.3. Metode de comparaţie
După cum arată şi numele, aceate metode se bazează pe compararea frecvenţei de măsurat
cu cea dată de un generator de frecvenţă etalon care poate fi:
 un generator cu cuar ţ, pentru frecvenţe înalte şi foarte inalte;
 un generator de frecvenţă variabilă, etalonat, pentru frecvenţe joase şi medii.
Instalaţia de măsurare utilizează un osciloscop catodic şi un disc stroboscopic sau un aparat
de măsurat cu redresor.
Dintre metodele cele mai cunoscute pot fi evidenţiate:
a) metoda figurilor Lissajoux;
b) metoda de modulare a axei Z.
a) Metoda figurilor Lisajoux se bazează pe montajul din figura 3.l39 a.
Tensiunea cu frecvenţa f x necunoscută se aplică pe plăcile de deflexie orizontală,
deconectând baza proprie de timp. Pe plăcile de deflexie verticală se aplică tensiunea de frecvenţă
cunoscută f e, provenind de la un generator de joasă f recvenţă. Se demonstrează dacă cele două
frecvenţe se află într-un raport exprimabil printr-un număr raţional se obţine o curbă închisă - figur ă
Lissajoux, (figura 3.139 b); forma figurii Lissajoux este caracteristică pentru un anumit raport al
frecvenţelor şi pentru o anumită valoare a defazajul dintre cele două tensiuni:
n
f x  y  f e (3.7.11)
nx
unde ny este numărul punctelor de tangenţă ale figurii Lissajoux cu o dreaptă verticală, iar nx -
numărul punctelor de tangenţă ale figurii cu o dreaptă orizontală. Cu ajutorul figurilor Lissajoux se
pot determina frecvenţe al căror raport este mai mic decât 10.
Fig.3.139
b) Metoda de modulare a axei Z se bazează pe montajul din figura 3.140.a

Frecvenţa f x de măsurat se determină prin comparaţie cu o frecvenţă etalon f e dată de un
generator de frecvenţă variabilă. Semnalul de măsurat se aplică plăcilor de deflexie verticală (deci
pe intrarea Y), iar semnalul generatorului etalon pe grila osciloscopului catodic (borna Z mod). Pe
ecran se obţine semnalul de măsurat cu întreruperi în cadenţa semnalului etalon (fig.3.140.b).
Pentru a determina frecvenţa f x, este necesar ca pe ecran să se obţină o figur ă stabilă; pentru
aceasta se reglează frecvenţa etalon f e. Dacă m este numărul de întreruperi a semnalului pe o
perioadă, frecvenţa f x se va determina
1 cu relaţia:
f x   f e (3.7.12)
m
Fig.3.140 Metoda modulării

(marcarea prin întreruperea curbei de variaţie în timp a tensiunii)
a) aplicarea semnalelor; b) vizualizarea pe ec ran.
Capitolul 4
MĂSURAREA MĂRIMILOR VARIABILE ÎN TIMP
4.l. Consideraţii generale

Atât în procesele industriale, cât şi în alte domenii cum ar fi de pildă, energetica sau
cercetarea ştiinţifică se pune în mod frecvent problema măsur ării şi înregistr ării unor mărimi
variabile în timp, cum sunt intensitatea curentului, tensiunea, energia electrică etc., astfel încât să
poată fi ur mărită evoluţia unor astfel de mărimi într-un anumit interval (or ă, să ptămână, lună).
Printre aceste aparate, cel mai reprezentativ este osciloscopul catodic, cu varianta sa care are
şi posibilitatea înregistr ărilor grafice – oscilograful catodic.
4.2. Osciloscopul catodic

Osciloscopul catodic este un aparat electronic ce permite, cu precizii nu prea mari (nivel de
erori de 3-8%) vizualizarea evoluţiei în timp a unor tensiuni electrice. Deşi precizia de măsurare nu
este foarte mare, aparatul ofer ă prin vizualizare, în afar ă de valorile cantitative şi posibilitatea unor
aprecieri calitative asupra procesului analizat, respectiv o cantitate de informaţie deosebit de
importantă.
Osciloscopul catodic se poate utiliza pentru:
 vizualizarea unor semnale periodice sau neperiodice într-o gamă de frecvenţă foarte
largă;
 urmărirea simultană pe ecran a două sau mai multor mărimi;
 zonele esenţiale ale curbelor afişate se pot mări după dorinţă;
 prin fotografiere, imaginea afişată se poate păstra pe timp nelimitat.
În continuare va fi prezentat osciloscopul catodic în timp real cu un canal şi cu două canale.
4.2.1. Osciloscopul catodic în timp real cu un canal

Osciloscopul catodic în timp real oferă posibilitatea măsur ării şi afişării procesului în
momentele în care se produce aceasta.
Elementul
normală, cu un spotsău de bază
(canal) sau este tubul
cu două catodic,
spoturi, caref ăse
cu sau poate realiza încuvariante:
r ă postaccelerare, sau f ăr ă în construcţie
memorie.
Fig.4.1 Tub catodic cu un canal (un tun şi un spot)
Tubul catodic cu un singur spot (canal) şi cu postaccelerare este compus din urmatoarele
elemente (fig.4.1):
 catodul 3 cu încălzire indirectă, care lucrează cuplat cu filamentul 2;
 grile de comandă 4;
 anodul de preaccelerare 5;
 electrozii de focalizare 6;
 sistemele de deflexie 7 şi 8;
 electrodul de postaccelerare 9;
 ecranul tubului 10;
 soclul tubului l.
Funcţionare:
Electronii emişi de catod sunt acceleraţi de câmpul electric al ansamblului catod-anozi,
intensitatea fascicolului de electroni fiind reglată de potenţialul grilei de comandă 4. Fascicolul de
electroni este focalizat de sistemul grilă-anod de preaccelerare-anod de focalizare, astfel încât pe
ecran să se obţină o urmă luminoasă cât mai subţire şi mai clar ă.
Tuburile catodice pentru osciloscoape sunt echipate în general cu deflexie electrostatică,
realizată cu două perechi de plăci plane, 7 şi 8, pe două direcţii (X- orizontală şi Y- verticală).
Sistemul de deflexie deviază spotul din centrul tubului (ecranului) într-un punct de
coordonate (X,Y), funcţie de tensiunile aplicate pe cele două perechi de plăci. În final, electronii
sunt acceleraţi de electrodul de postaccelerare 9. Ecranul 10 conţine pe suprafaţa interioar ă un strat
de luminofor, care face vizibil spotul electronic.
caracteristică importantă a tubului catodic este sensibilitatea de tensiune S  dY / dUd ,

care areOexpresia:
lL
S (4.1.1)
2  d  Ua
unde
1 - lungimea plăcilor de deflexie în direcţia Z;
L - distanţa ecran - plăci de deflexie;
d - distanţa dintre plăcile de deflexie;
Ua - tensiunea de accelerare din tunul electronic.
Valorile uzuale ale sensibilităţii sunt:
 după direcţia verticală: (0,2 - 0,6)mm/v;
 după direcţia orizontală: [(0,2 - 0,6)-(10 - 15%)] mm/v.
La o excitaţie electronică în salt sub formă de treaptă, intensitatea luminoasă a unei
substanţe de tip luminofor arată ca în fig.4.2.
Fig.4.2
a) impuls în treaptă;
b) variaţia intensităţii luminoforului.
Intervalul de timp dintre momentul încetării curentului electronic (întreruperea spotului) şi

momentul dispariţiei intensităţii luminoase la 10% din valoarea iniţială se numeşte per sistenţă.
Persistenţa şi culoarea luminii emise depind de compoziţia luminoforului. Câteva tipuri de
luminofori şi caracteristicile acestora sunt prezentate în tabelul 4.1.
Caracteristicile unor luminofori
Tabelul 4.1.
TIPUL CULOAREA RADIAŢIE1 RANDAMENT PERSISTENŢĂ

MATERIALULUI FLUORESCENTĂ FOSFORESCENTĂ
P1 Galben-verde Galben-verde 6 24 ms
P2 Galben-verde Galben-verde 7 75 s
P7 Alb-albastră Galben-verde 5 300 ms
P11 Albastră Albastră 21 80 s
P31 Verde Verde 22 40 s
În fig.4.3 este prezentată schema funcţională a unui astfel de osciloscop, în vederea

înţelegerii funcţionării sale.
Fig.4.3 Schema funcţională a osciloscopului cu un canal
Semnalul electric de măsurat se aplică preamplificatorului PAV prin intermediul

atenuatorului calibrat A. Un comutator de intrare pe canalul Y permite cuplarea intr ării
preamplificatorului la masă (M) sau la intrarea Y prin cuplaj de curent continuu sau curent
alternativ, după tipul semnalului, realizând de regulă rezistenţa de intrare de 1  10M şi
capacitatea de intrare de 30-50pF.
Preamplificatorul PAV şi amplificatorul canalului vertical AV realizează un ansamblu de
amplificare de curent continuu cu bandă largă de frecvenţă a cărui amplificare se poate regla
continuu. Imaginea se poate deplasa vertical, după dorinţă, prin prepolarizarea cu o componentă
continuă a tensiunii de deflexie verticală.
Prin supracomanda amplificatorului, orice por ţiune a curbei urmărite pe ecran se poate

decupa şi prezenta la dimensiuni verticale mărite.
În continuare, amplificatorul deflexiei orizontale AO primeşte semnalul de la
preamplificatorul PAO, la care se aplică tensiunea de comparaţie X. Se asigur ă astfel vizualizarea
unor dependenţe implicite Y(X).
În general osciloscoapele vizualizează variaţia în timp a tensiunii de intrare; în acest scop pe
plăcile de deflexie orizontale se aplică o tensiune de baleiaj în formă de dinţi de fierăstr ău.
Tensiunea
a) de
tc –baleiaj
timpulare
de trei zone distincte
creştere, (fig.4.4) creşte liniar având ca efect deplasarea cu viteză
în care tensiunea
constantă a spotului luminos de la stânga spre dreapta ecranului;
b) ts – timpul de scădere, în care se produce revenirea bruscă a spotului în poziţia iniţială;
c) t p – timpul de pauză, necesar restabilirii stărilor iniţiale ale tuturor circuitelor
dispozitivului de baleiaj.
Fig.4.4 Tensiunea de baleiaj
Tensiunea de baleiaj este garantată de baza de timp BT, care conţine un generator de
tensiune liniar variabilă, a cărei frecvenţă se poate modifica în trepte fixe şi fin. Generatorul de
baleiaj comandă circuitul de blocare CB, care pe durata timpului de scădere şi de pauză negativează
grila şi întrerupe fluxul de electroni.
Momentul declanşării frontului (por ţiunea crescătoare) tensiunii dinte de fier ăstr ău este dat
de un circuit de sincronizare CS (fig.4.3).
Semnalul de declanşare al circuitului de sincronizare activează generatorul de baleiaj.
Schema funcţională a unui generator de baleiaj este prezentată în fig.4.5.a şi conţine: un circuit
basculant de pornire CBP, un circuit basculant de repunere CBR, un integrator, un circuit de
întârziere (R i, Ci) şi un etaj de separare ES. Funcţionarea schemei este ar ătată în fig.4.5.b.
Astfel, în starea de repaus condensatoarele C şi Ci sunt descărcate. La primirea impulsului
de declanşare, circuitul CBP după basculare începe să încarce condensatorul C, iar etajul de
separare transmite tensiunea liniar-variabilă spre amplificatorul deflexiei orizontale. Totodată, prin
dioda D, condensatorul Ci se încarcă la aceeaşi tensiune cu C. La atingerea tensiunii maxime,
circuitul CBR basculează şi inhibă intrarea în CBP, iar prin închiderea comutatorului electric CE,
condensatorul
timpul t m  t sC unde
se descarcă brusc
tm este un (timpul ts, fig.4.4.).
timp suficient Dioda
pentru D se blochează
revenirea la stareaşi iniţială
Ci se descarcă în
a tuturor
componentelor generatorului de baleiaj.
Când tensiunea UCi se anulează, circuitul de repunere CBR revine în starea de repaus şi
anulează inhibarea circuitului basculant de pornire. Din acel moment, generatorul de baleiaj este în
aşteptare (ta) şi la primul impuls de declanşare, procesul de generare a tensiunii de baleiaj se repetă.
În lipsa impulsului de declanşare, tensiunea de baleiaj nu se generează, deci spotul luminos
dispare de pe ecran. Pentru evitarea acestui neajuns, osciloscoapele dispun şi de un circuit de
declanşare automată (mod de lucru AUTO), care în absenţa impulsului de declanşare de la semnal,
pune în funcţiune un oscilator autonom ce asigur ă declanşarea GB.
Fig.4.5 Generator de baleiaj

a) schema funcţională;
b) graficul funcţionării schemei.
Evidenţierea unor detalii ale curbelor, măsurarea lor convenabilă sau măsurarea cu precizie
mărită a intervalelor de timp este posibilaă prin introducerea celui de al doilea dispozitiv de baleiaj -
baza de timp întârziată. De obicei, baza de timp principală se notează cu A, iar cea întârziată cu B.
Osciloscoapele care dispun şi de o bază de timp întârziată se pot utiliza în cel puţin trei
moduri de lucru:
a) numai A;
b) A iluminat de B – baza de timp A desfăşoar ă întregul semnal, dar pe durata desf ăşur ării
deflexiei B spotul este intensificat (acest mod de lucru fiind utilizat la măsurarea
intervalelor de timp);
c) B întarziat de A – por ţiunea de semnal cuprins de baleiajul B este adus pe întregul ecran
(decuparea şi mărirea unor detalii ale curbei afişate).
Osciloscopul conţine şi circuite care acţionează asupra axei Z a tubului:
 intensificare spot de către A sau B;

 blocare spot în timpul de scădere sau de pauză al baleiajului;
 modulare Z (modularea intensităţii spotului cu o tensiune exterioar ă).
În ceea ce priveşte blocul de alimentare, acesta este constituit din surse stabilizate de înaltă
şi joasă tensiune, formate din transformator, redresor, filtru RC. Redresoare sunt:
 de înaltă tensiune (0,8-2KV), pentru alimentarea electrozilor tubului şi (0,3-30KV),
pentru postaccelerare;
 de joasă tensiune (pentru alimentarea etajelor din schema bloc).
Oscilatorul dispune de un sistem intern de calibrare care are rolul determinării cu exactitate
(1-2%) a scărilor de reprezentare a semnalului pe verticală (amplitudine) şi orizontală (timp). În
osciloscop se încorporează generatoare de tensiune sinusoidală sau rectangular ă, având
amplitudinea şi frecvenţa calibrate, şi un voltmetru (clasa 1,5). Pentru controlul periodic al
amplitudinii semnalului calibrat, pe panoul frontal este prevăzută o ieşire specială (CAL.OUT).
Aparate înregistratoare
Aparatele înregistratoare sunt utilizate pentru înregistrarea automată a valorilor măsurate pe
o diagramă, cel mai frecvent în funcţie de timp. Avantajele înregistr ării sunt evidente în privinţa
economisirii for ţei de muncă şi a evitării erorilor de observaţie.
Înregistrarea este indispensabilă în cazul în care este necesar ă sesizarea unor fenomene
imprevizibile, cu evoluţie rapidă, atunci când urmează să se efectueze analize cu metode grafo-
analitice asupra semnalelor, când trebuie urmărită evoluţia în timp mai îndelungat a unor semnale.
Un osciloscop dotat cu aparat înregistrator devine un oscilograf.
Pentru o mărime cu o variaţie nesinusoidală în timp frecvenţa maximă se consider ă
frecvenţa armonicii de cel mai înalt ordin. Din punctul de vedere al frecvenţei maxime pe care
aparatul înregistrator o poate reda fără distorsiuni există:
1. aparate de supraveghere (pentru înregistrarea fenomenelor lente), cu f max  0 ,01  1Hz ;
2. aparate cu înregistrare rapidă (pentru înregistrarea proceselor rapide), cu
 2000Hz .
f max  300
3. aparate de înregistrare ultrarapidă cu frecvenţe de 10KHz (oscilografe electromecanice),
respectiv (100KHz-lMHz) în cazul înregistratoarelor magnetice şi 250MHz-20GHz în
cazul celor catodic.
Aparatele de supraveghere sunt construite cel mai frecvent ca aparate de tablou. Du pă modul
de funcţionare aceste aparate pot fi cu înregistrare prin puncte sau cu înregistrare continuă;
acţionarea dispozitivului putând fi f ăcută fie direct, de către dispozitivul mobil al sistemului de
măsurat, fie indirect, de către un motor de urmărire (cazul compensatoarelor înregistratoare).
Aparatele cu înregistrare rapidă au construcţia sistemului mobil simplificată, acul indicator
având dimensiuni reduse sau fiind înlocuit cu jet de cerneală sau o rază de lumină. De obicei, aceste
aparate nu permit observarea vizuală, ci numai înregistrarea fenomenelor studiate.
4.2.2. Osciloscopul catodic cu mai multe canale

Un astfel de aparat permite vizualizarea simultană a două sau mai multe mărimi variabile.
De regulă se construiesc osciloscoape cu două canale, dar se realizează şi osciloscoape cu 4 şi 8
canale. După modul de realizare se disting:

 osciloscoape cu un spot şi comutator electronic;
 osciloscoape cu două spoturi.
Osciloscopul cu un spot şi comutator electronic conţine un tub catodic cu un singur spot.
Sistemul de deflexie orizontală generează tensiunea de baleiaj comună ambelor canale de acţiune,
iar un comutator electronic, înglobat în blocul de amplificare al canalului vertical, deviază spotul de
electroni la intervale regulate pentru fiecare din cele două semnale de intrare (fig.4.6.).
Fig.4.6 schema funcţională a unui osciloscop cu comutator
Circuitul basculant de comandă CBC închide succesiv comutatoarele electronice prin care
semnalele preamplificate se aplică circuitulul sumator SUM, şi apoi amplificatorului final AV.
Există două moduri de lucru:
a) Comutat – la care ritmul comutărilor succesive este impus, la acele două intrări, de un
oscilator intern autonom. În decursul unei desfăşurări pe orizontală a spotului,
comutatorul electronic comută de mai multe ori amplificatorul final AV la cele două
canale. Modul de lucru comutat se utilizează la măsurarea (vizualizarea) semnalelor de
joasă frecvenţă. Frecvenţa oscilatorului autonom fiind destul de mare (100KHz –
1MHz), practic cele două semnale măsurate sunt vizibile simultan pe ecran.
b) Alternat – modul de lucru în care amplificatorul deflexiei verticale este cuplat succesiv
la cele două
frecvenţe marisemnale pe durata
ale semnalului, a câte
ritmul unei desf
de revenire ăşur ări complete
a spotului la fiecare acanal
baleiajului.
este atât La
de
mare încât timpul dintre două desf ăşur ări succesive se află sub remanenţa luminoforului,
imaginea percepută fiind clar ă, f ăr ă pâlpâire.
Oscilatorul cu două spoturi are două tuburi catodice speciale. În funcţie de modul de
producere a celor două spoturi, există trei variante de tuburi catodice:
a) Tubul catodic cu fascicul divizat, care conţine un singur tun electronic. Fasciculul este
divizat la al doilea anod de accelerare. Deflexia orizontală este comună ambelor canale
iar cea verticală, este separată.
b) Tubul catodic cu două spoturi, care are două tunuri electronice, sistem de deflexie
orizontală comun şi plăci de deflexie verticală independente. Această soluţie permite
reglarea separată a iluminării celor două imagini şi modulatia Z.
c) Tubul
aferenţielectronic cu două tunuri,
complet independenţi. care are
Cu acest două
aparat, sursecompara
se pot de electroni cu toţi electrozii
două semnale, utilizând
baze de timp diferite.
Osciloscoapele cu două spoturi sunt mai puţin r ăs pândite, ele fiind utilizate numai atunci
când măsur ătorile nu pot fi efectuate cu osciloscoape cu comutator: în domeniul frecvenţelor foarte
înalte, la studiul simultan al semnalelor asincrone etc.
4.3. Osciloscopul cu memorie

Un osciloscop cu memorie permite reţinerea informaţiei măsurate, permiţând analiza
semnalelor şi după desf ăşurarea fenomenelor, compararea mai multor semnale care apar în
momente diferite, afişarea unor semnale cu frecvenţă de apariţie (afişare) redusă ş.a. Osciloscoapele
cu memorie se realizează în două variante diferite:
 osciloscoape cu memorie analogică;
 osciloscoape cu memorie digitală.
Osciloscopul cu momorie analogică
Este realizat cu un tub catodic cu memorie (special) şi din circuite care asigur ă stocarea
semnalului măsurat. Tubul catodic cu memorie are la bază fenomenul de emisie electronică
secundar ă a unor dielectrici. Fenomenul se poate explica pe baza unui circuit de principiu (fig.4.7)
care cuprinde catodul K, electrozii de accelerare şi focalizare AF, electrodul de stocare şi electrodul
colector C.
Fig.4.7 Explicarea emisiei secundare

a) schema de principiu; b) cazul V C-VS=ct.;
c) cazul V C=ct. şi cazul electrodului de stocare
cu potenţial flotant.
Electrodul de stocare S constă dintr-un dielectric cu proprietăţi bune de emisie secundară.

Electronii incidenţi, formând curentul primar I p bombardează electrodul de stocare, energia
lor depinzând de diferenţa de potenţial VS  VK .
Electronii primari provoacă emisia secundar ă de electroni care formează curentul IS.
Raportul:
I
 S
I
p
se numeşte coeficient de emisie secundară.
Se pot deosebi trei situaţii de emisie secundar ă:
a) Situaţia VC  VS  ct.  10V .
În acest caz electrodul colector fiind pozitiv faţă de cel de stocare colectează toţi electronii
secundari. Peste 50V (M este primul punct de trecere) se trece la zona r  1 (fig.4.7.b).
La valori VS  VK foarte mari, electronii primari pătrund în adâncime în dielectric şi cei
secundari, eliberaţi, nu mai pot ieşi din structura dielectricului (   1 , N este al doilea punct de
trecere).
b) Cazul VC  ct.  200V .
În zona VS  V K   0 , la circa -5V electronii primari sunt respinşi de electrodul de stocare,
colectorul atrage toţi aceşti electroni, deci IS=I p şi   1 (punctul A în fig.4.7.c). În zona
VS  V K   0 după punctul B, emisia secundar ă este puternică (   1 ), iar la depăşirea potenţialului
VC, colectorul devine mai negativ decât electrodul de stocare şi emisia electronică încetează.
c) Cazul VC  ct.  200V .
Electrodul de stocare are un potenţial flotant, alimentarea acestuia se întrerupe în diferite
zone ale caracteristicii VS  VK  . Punctul de funcţionare se va stabili în unul din punctele A sau
C.
În concluzie, electrodul de stocare cu potenţial flotant are numai două stări stabile şi numai
diferenţa de potenţial VS  VK decide punctul de funcţionare.
Această comportare bistabilă stă la baza funcţionării tuburilor catodice cu memorie.
Principiul de funcţionare (înscrierea, memorarea, citirea, ştergerea informaţiei, ale unui
osciloscop cu memorie) este prezentat în figura 4.8 a şi b.
Electrodul de stocare are potenţial flotant şi se află sub acţiunea unui tun de înscriere TI şi al
unui tun cu fascicol difuz TD.
Înscrierea informaţiei este posibilă în starea de bază, în care electrodul de stocare S se află în
punctul stabil inferior, iar electrodul colector C este la potenţial pozitiv VC  200V  . În scopul
înscrierii se va declanşa tunul de înscriere, prin aplicarea unui potenţial pozitiv pe grila de comandă
GC, care emite electroni primari cu energie mare şi provoacă emisie electronică secundară (curba 1,
fig.4.8.b) prin care electrodul de stocare se încarcă pozitiv.
După întreruperea fascicolului concentrat al tunului de înscriere, potenţialul electrodului de
stocare ajunge la punctul stabil C (stare de memorare).
Tunul
(curba 2, de fascicul difuz TD emite electroni lenţi, care menţin potenţialul VS în punctul C
fig.4.8.b).
Ecranul tubului catodic este acoperit cu un număr mare de celule elementare în care se
depune substanţa luminoforă şi substanţa dielectrică cu emisie secundară. În faza de înscriere,
fasciculul de electroni ai tunului de înscriere aduce toate celulele elementare atinse ale ecranului în
punctul de funcţionare superior. Cu alte cuvinte, pe fondul unui câmp de celule de stocare negative
apare semnul înscris ca mulţime a celulelor încărcate pozitiv.
Citirea informaţiei este asigurată de tunurile cu fascicul difuz (de regulă două TD), care
inundă ecranul cu electroni lenţi ce pătrund la luminofor doar în dreptul sarcinilor pozitive ale
stratului de stocare, provocând apariţia imaginii memorate pe ecran.
Fig.4.8 Principiul stocării

a) dispunerea elementelor;
b) emisia secundară.
Ştergerea informaţiei stocate constă în reducerea celulelor de memorare în punctul stabil

inferior A al caracteristicii de emisie secundară.
Principalele tipuri de osciloscoape cu memoria analogică sunt: cu tub catodic bistabil şi cu
persistenţă variabilă.
Tubul catodic bistabil are un timp de memorare de 1-24 ore. Dielectricul utilizat la realizarea
stratului de stocare poate fi sulfura de siliciu, fluorura de bariu, fluorura de magneziu, oxidul de
magneziu.
Dezavantajele acestui ti p de tub sunt viteza de scriere scăzută (cel mult câţiva MHz) şi
alterarea imaginii memorate.
Tubul catodic cu persistenţă variabilă are un timp de memorare de 20s-3min. Ele au
avantajul că permit viteze de înscriere mari, permiţând reţiner ea unor semnale cu detalii sub 1ns.
Osciloscoapele cu memorie analogică sunt uşor manevrabile, dar imaginile memorate nu se
pot deplasa pe ecran şi nu se pot mări. Ele se pot utiliza şi ca osciloscoape obişnuite.
Osciloscopul cu memorie digitală
Aceste aparatesistem
şi digital/analogică – constituie o combinaţie
de afişare între un lanţ de măsurare – conversie analog/digitală
cu tub catodic.
Mărimea variabilă de timp este prelucrată în lanţul informaţional format dintr -un etaj de
amplificare şi filtrare AF, un etaj de eşantionare – reţinere SH, convertorul analog/digital A/D,
memoria digitală M, convertor digital/analogic D/A şi un filtru de ieşire F (fig.4.9.)
Eşantionarea unui semnal digital înseamnă prelevarea, la intervale de timp egale sau
aleatoare, de eşantioane din acel semnal. Culegerea eşantioanelor trebuie făcută astfel încât din
eşantioane să se poată reface variaţia iniţială a semnalului de intrare.
Conform teoremei eşantionării rezultă:
 dacă f m este frecvenţa maximă a spectrului semnalului variabil, atunci frecvenţa de
eşantionare f e trebuie să fie: f e  2f m ;
 dacă semnalul eşantionat este trecut printr -un filtru trece – jos ideal, cu frecvenţa de
tăiere f m, la ieşire se va obţine semnalul iniţial.
Fig.4.9 lanţul informaţional al osciloscopului
În practică se impune frecvenţa minimă de eşantionare f e=(3-5)f m.
Fig.4.10 Procesul de eşantionare şi conversie A/D
În figura 4.10 este prezentat schematic procesul de eşantionare – reţinere şi conversie A/D.

Circuitul de eşantionare – reţinere, constă în esenţă dintr -un comutator electronic CE şi un
condensator cu memorare analogică C. În intervalul ts (eşantionare) comutatorul CE se închide; în
timpul tranzitoriu ta tensiunea pe condensator ajunge la valoarea instantanee a tensiunii de intrare. În
intervalul th (reţinere), CE este deschis, condensatorul C reţine valoarea tensiunii din momentul
separării lui C. În acest timp (t h) se efectuează conversia A/D. Cele două intervale limitează
frecvenţa de eşantionare la f e  1 t s  t h  , care la rândul ei, limitează rezoluţia sistemului după axa
timpuluiMemorarea
(frecvenţa maximă
şirului dea semnalului
numere binare de intrare).
rezultate în urma conversiei A/D se face în registre
electronice cu scriere-citire de tip RAM. Capacitatea memoriei limitează durata de înregistrare a
semnalului de intrare, durată care depinde şi de frecvenţa de eşantionare. Între capacitatea memoriei
Cm (în cuvinte de 8 biţi, de pildă), frecvenţa de eşantionare f e şi intervalul de timp de înregistrare Ti
există relaţia:
C m  f e  Ti
Declanşarea înregistrării, atât la osciloscoapele analogice, cât şi la cele digitale, se face
printr-un impuls de declanşare. Dacă la oscilatoarele analogice pe ecran se înregistrează semnalul
de după impulsul de declanşare, osciloscoapele digitale dispun de posibilităţi de predeclanşare şi de
postdeclanşare (figura 4.11). Mai mult, se poate introduce şi o întârziere digitală  , de valoare
cunoscută. Astfel, la predeclanşare procesul de înregistrare începe în momentul apariţiei impulsului
de declanşare sau după o întârziere  b, c . La procesul de postdeclanşare, aparatul este pus în
regim de memorare înaintea impulsului de declanşare. La apariţia impulsului sau după o întârziere
 memorarea se o preşte: în memorie rămâne înregistrat fenomenul dinaintea impulsului (fig.
4.11.d) sau un decupaj de dinainte şi de după impuls (fig.4.11.e). Durata înregistrării Ti depinde de
capacitatea memoriei.
Fig.4.11 Modalităţi de declanşare a înregistrării la:

a) osciloscoape cu memorie analogică;
b, c, d, e) osciloscoape cu memorie digitală.
La citire,
reconverteşte informaţia
în mărime din (tensiune)
analogică memorie prin
se poate transmite
intermediul mai departe
unui convertor digitală,
digital sauD/A.
analogic se
Zgomotul de cuantizare introdus de convertorul A/D în sistem, se elimină cu un filtru trece-jos, care
asigur ă şi reconstituirea semnalului analogic de intrar e, memorat în urma eşantionării.
În figura 4.12 este prezentată schema funcţională a unui osciloscop digital.
Fig.4.12 Schema funcţională a unui osciloscop digital
Semnalul de intrare u(t) este atenuat şi filtrat la intrare, eşantionat (S/H) şi convertit în cod
numeric (A/D). În continuare, semnalul este memorat în memoria digitală M, de unde este extras
sub formă digitală, prin intermediul unei interferenţe digitale ID, sau sub formă analogică, prin
conversie digital-analogică (D/A) şi filtrare. Toate secvenţele de lucru ale aparatului sunt
comandate de dispozitivul de comandă DC (de exemplu, un microprocesor), în ritmul impus de un
generator de tact.
Derularea semnalului se poate face cu o viteză diferită de cea a înregistrării, înregistrarea
putând Partea
fi comprimată sau dilatată
de eşantionare, în timp.şi de interfaţă analogică şi/sau digitală constituie un modul
memorare
de sine stătător - înregistrator de fenomene tranzitorii (TR). Acesta poate fi întâlnit şi în alte aparate
electronice digitale.
Ieşirea analogică poate fi aplicată la un dispozitiv de deflexie verticală a unui tub catodic.
Dispozitivul deflexiei orizontale se comandă printr -un numărător N, un convertor D/A, filtru
şi amplificator, obţinându-se o tensiune de baleiaj liniar variabilă. Elementele specifice
osciloscopului formează blocul de afişare BA.
Unele osciloscoape sunt prevăzute şi cu sistem de afişare alfanumerică pe ecranul tubului
catodic.
Se afişează astfel în exteriorul caroiajului pentru semnal poziţia selectoarelor (V/div.,
s / div ş.a.) de pe fiecare canal de intrar e, respectiv a bazei de timp se semnalizează starea
necalibrată a unor canale etc.
Osciloscoapele moderne permit afişarea scărilor pe care se lucrează, valoarea măsurată a
unor tensiuni, durata şi frontul unor impulsuri, frecvenţa semnalelor, efectuarea unor calcule asupra
semnalelor afişate.
Osciloscoape speciale
Pentru vizualizarea/memorarea semnalelor variabile cu frecvenţe de ordinul GHz se
utilizează osciloscoape cu eşantioane, care culegând eşantioane din semnalul de frecvenţă mare,
aduc pe ecran un semnal de frecvenţă mai mică.
Capitolul 5
APARATE DE MĂSURARE DIGITALE ŞI METODE NUMERICE
DE MĂSURARE
5.l. Generalităţi privind aparatele digitale

Spre deosebire de aparatele de măsurare analogice, în cazul aparatelor digitale, rezultatul
operaţiei de măsurare este prezentat cifric pe un panou de afişare. Acest rezultat este urmarea
prelucrării prin tehnici numerice (digitale) asupra semnalului cum sunt, cuantificarea şi codificarea.
Cuantificarea constă în divizarea intervalului de variaţie al mărimii de măsurat într -un număr
de subintervale, numite cuante sau unităţi de cuantificare. Cuantificarea poate fi "de nivel" - dacă se
execută la intervale de nivel egale ale mărimilor de măsurat şi "de timp" - dacă se execută la
intervale egale de timp.
Mărimea de măsurat se exprimă valoric prin numărul întreg de cuante pe care îl conţine.
Cum aceasta presupune unele aproximaţii (neglijarea fracţiunilor de cuantă), cu cât cuanta este mai
mică, cu atât precizia măsurării este mai ridicată.
Astfel, rezultatul măsurării nu va fi o funcţie continuă de mărimea de măsurat, ca în cazul
aparatelor analogice,constă
Codificarea ci o funcţie discretă,unor
în asocierea carenumere
ia un număr finit decuantificate,
mărimilor valori distincte.
adoptând convenţiile
unui anumit cod. La nivel intern, de lucru, al aparatului de măsurare, codul utilizat este cel binar,
reprezentat din cifrele "0" şi "1" şi materializat (reprezentat fizic) printr -un element cu două stări
distincte (convenţional se consideră că "0" exprimă un nivel scăzut de tensiune, iar "1" - un nivel
ridicat de tensiune).
Prezentarea rezultatului măsurării (de exemplu, afişarea acestuia) se face în codul zecimal,
accesibil utilizatorilor, o peraţie efectuată pe baza unei conversii binar -zecimale.
Operaţia de cuantificare nu este necesară decă semnalul care trebuie măsurat are de ja forma
numerică. În acest caz un numărător - aparat de măsurare a frecvenţei sau a timpului, bazat pe
numărătoarea unor impulsuri - este mai precis (0,00001% 1 cifră a ultimului rang) decât un
voltmetru digital care, necesită folosirea unui convertor analog - numeric (0,01% 1 cifră a
ultimului rang).
Aparatele de măsură digitale sunt introduse în tehnică de 35-40 de ani şi prezintă
următoarele avantaje:
 eliminarea erorilor subiective de evaluare a poziţiei acului indicator în raport cu scara,
caracteristice aparatelor analogice, prin afişarea directă a mărimii de măsurat şi
asigurarea unor precizii superioare (0,01 - 0,5%);
 viteză de măsurare mare, pot reda valoarea parametrului studiat în zeci de microsecunde;
 supleţea de utilizare, informaţiile măsurate putând fi înregistrate pe bandă magnetică în
vederea transmiterii, multiplexării (mixarea codificată a mai multor semnale, în vederea
transmiterii lor pe acelaşi canal) etc.
Domeniile de utilizare ale aparatelor digitale sunt:
 măsurători de precizie în camerele de comandă ale centralelor, combinatelor, punctelor
dispecer;
 controlul centralizat al proceselor industriale;
 sisteme de telemăsurare (măsurarea de la distanţă);
 laboratoare de cercetare, pentru diverse analize.
5.2. Elementele componente ale aparatelor numerice de măsurare

(convertoare, comparatoare, dispozitive de afişare)
Deoarece aparatele digitale lucrează cu semnale discontinue (discrete, sub formă de
impulsuri), în schemele funcţionale ale acestora se vor întâlni dispozitive specifice prelucrării unor
astfel de informaţii cum sunt: convertoare analog-numerice (CAN), convertoare de cod (decodoare),
comparatoare de tensiune, dispozitive de afişare numerică (cifrică) cu tuburi indicatoare NIXIE, cu
diode luminiscente (LED), cu cristale lichide (LCD), cu tuburi catodice sau cu sistem de înregistrare
pe suporturi magnetice: (bandă, disc).
De asemenea, aparatele digitale conţin o serie de alte module şi circuite cu diverse funcţiuni
ca formatoare de impulsuri (trigger Schmitt), amplificatoare, circuite logice, circuite bistabile,
registre de numărare (numărătoare), registre de deplasare, divizoare de frecvenţă, filtre de rejecţie a
zgomotelor etc. firmele producătoare s-au orientat către două tipuri de bază:
În general,
 frecvenţmetru (cu etalon intern de frecvenţă);
 voltmetru (cu sursă calibrată de tensiune de referinţă),
la acestea putând fi adaptate convertoare speciale, astfel încât, să se poată măsura o gamă largă de
mărimi electrice şi neelectrice.
De exemplu, utilizând convertorul E0202 (IEMI, Bucureşti) se poate transforma
numărătorul universal E202 într -un voltmetru numeric pentru tensiuni continue în gama
100 v  1000 v .
Utilizând voltmetrul numeric E0301 cu traductoare speciale se pot măsura mărimi
neelectrice ca: temperaturi, presiuni, concentraţii, deplasări etc.
În continuare se vor prezenta unele dintre elementele componente de bază ale aparatelor
digitale.
Convertorul analog-numeric (CAN, A/D)
Un convertor analog-numeric este un dispozitiv electronic care permite transformarea unui
semnal analogic în semnal digital, utilizat fie în cadrul unui aparat de măsură digital, fie în cadrul
unei interfeţe pentru un sistem automat de comandă -control.
Sistemele de codificare cel mai utilizate în cadrul unor astfel de dispozitive sunt codurile
unipolare NBCD (codul binar natural) şi BCD (codul zecimal codificat binar). În aceste coduri
fiecărei cifre zecimale a unui număr în sistemul de numerotaţie zecimal îi corespunde câte un grup
de 4 biţi (combinaţie de 4 cifre având numai valori de "0" sau "1", ca de exemplu: 0101, 1101,
0011). Corespondenţa cifrei zecimale cu cea a tetradei binare se face pe baza unor coduri cu
ponderi, cum sunt codurile NCBD 8421 (codul binarnatural cu ponderile 8421), BCD 2421, BCD
4221 etc, sau a unor coduri neponderate, cum este codul GRAY (tabelul 5.1.).
Tabelul 5.1o
CODURI BINAR ZECIMALE
NUMĂR ÎN BAZA CODURI PONDERATE CODURI NEPONDERATE
ZECE
NBCD BCD BCD BCD NBCD
GRAY
8421 2421 4221 7421 XS-3
0 0000 0000 0000 0000 0011 0000
1 0001 0001 0001 0001 0100 0001
2 0010 0010 0010 0010 0101 0011
3 0011 0011 0011 0011 0110 0010
4 0100 0100 0110 0100 0110 0110
5 0101 1011 1001 0101 1000 0111
6 0110 1100 1100 0110 1001 0101
7 0111 1101 1101 0111 1010 0100
8 1000 1110 1110 1001 1011 1100
9 1001 1111 1111 1010 1100 1101
Codurile binare bipolare permit reprezentarea în binar a numerelor cu semn pozitiv sau
negativ. Dacă n este numărul de biţi semnificativi în NBCD, la toate codurile bipolare se adaugă
încă un bit, numit bitul de semn, care este poziţia cea mai din stânga a numărului (MSB).
De exemplu, în codul binar deplasat un număr oarecare (+30) are echivalentul (111 110), iar
(-30) se poate scrie ca (000010). Astfel de conversii se pot prelua uşor din tabele de conversie în
binar a numerelor cu semn.
Un cod binar deplasat se obţine din codul binar natural (NBCD), pornind numărarea de la
 2n 1  şi adăugând câte un bit la numărul binar anterior, ceea ce înseamnă deplasarea originii
codului NBCD cu 2n poziţii în domeniul numerelor negative. Orice număr al codului se poate
calcula cu relaţia 2n+N, unde N este numărul în NCBD cu semn (+) sau (-). De exemplu, pentru
N  15 , codul este 2 5  1510  100000  1111  101111 , iar pentru N  15 , codul este
25  1510  100000  1111  010001. Bitul de semn este zero pentru numerele pozitive şi unu
pentru cele negative.
Conversia analog-numerică constă în comparatea tensiunii analogice de intrare Ux cu o
tensiune de referinţă UR , rezultatul fiind numărul subunitar N, care aproximează raportul Ux/UR .
În cazul codului binar natural, prin conversia A/D (analog-digitală) rezultă numărul:
n
U
N  a 2 k  x
k 1 k
 U R
Rezoluţia convertoarelor A/D este egală cu o cuantă q. În codul binar, cuanta este dată de
relaţia: q  U R  2  n .
Convertorul A/D introduce o eroare de metodă intrinsecă -eroarea de cuantizare:
 c  U x  N `  q (5.1)
unde N `  q este nivelul de cuantizare cel mai apropiat de valoarea Ux. Funcţie de modul de
determinare a lui N ` , rezultatul conversiei poate fi N  N ` sau N  N `  1 . Deci, eroarea de
q  q  1   1 
cuantizare poate lua orice valoare aleatoare între     şi ; respectiv 1  q şi 1  q .
 2  2  2   2 
Eroar ea de cuantizare (zgomot de cuantizare) se poate micşora numai prin micşorarea
cuantei, adică prin mărirea numărului de biţi ai codului. De exemplu, eroarea de cuantizare este de
3,11% pentru n=4 şi de 0,0488% pentru n=10.
Fig.5.1 Clasificarea convertoarelor A/D
Conversia A/D este supusă şi erorii instrumentale, datorită elementelor analogice, eroare
independentă de numărul de biţi ai codului utilizat.
Eroarea totală ţine seama de ambele tipuri de erori (eroare globală).

Regimul dinamic al convertoarelor A/D este caracterizat prin timpul de conversie T c şi
respectiv, viteza de conversie vc. Timpul de conversie este definit ca intervalul dintre momentul
începerii conversiei şi obţinerea rezultatului digital N. Viteza de conversie este exprimată în număr
de conversii pe secundă.
Mărimea analogică de intrare este întotdeauna o tensiune electrică continuă, convertoarele
A/D fiind construite pentru tensiuni nominale de +5V şi 10V.
în figuraClasificarea
5.1. convertoarelor A/D se face după modul de prelucrare al semnalului analogic ca
Convertoare A/D directe
Convertoarele cu aproximări succesive sunt cele mai răspândite tipuri de convertoare
directe, datorită bunei lor precizii, vitezei mari de conversie şi a complexităţii moderate. În figura
5.2 este prezentată schema generală a acestor dispozitive, valabilă pentru orice cod utilizat.
Fig.5.2 Convertor A/D cu conversie succesivă

a) schema de principiu;
b) modul de determinare succesivă a coeficienţilor binari
Circuitele basculante bistabile (CBB) de tip RS sunt poziţionate şi repuse în stare de zero de
circuitul de comandă. În continuare, se prezintă funcţionarea schemei pentru codul binar natural
(NBCD), acesta fiind valabilă pentru oricare alt cod.
Aproximarea succesivă se bazează pe observaţia că, la un număr într -un sistem de
n
numerotaţie ponderat cum este NCBD, N   a k  2 k , oricare cifr ă diferită de zero dintr-un rang
k 1
superior este mai mare decât suma tuturor rangurilor inferioare:
n
2 i   a k  2 k (5.2)
k 1
Conversia are loc în ritmul frecvenţei de tact f T. În prima parte a tactelor (f T) se poziţionează
succesiv bistabilele CBB; în cea de-a doua parte (f T), funcţie de semnul diferenţei U x-Uc, starea unu
a CBB se poate menţine sau se anulează, decizia fiind impusă de comparatorul C şi de circuitul de
comandă.
Conversia completă se produce în n tacte (n - numărul de biţi ai codului), după ultimul tact
obţinându-se aproximarea:
n
U x  U R k  1 a k  2 k (5.3)
Eroarea de conversie depinde de precizia convertorului D/A şi de sensibilitatea

comparatorului. Convertoarele cu aproximări succesive cu 12 biţi pot avea precizii de 0,025%.
Timpul de conversie pentru n biţi este Tc  n / f T . Convertoarele A/D cu aproximări
succesive integrate au timpi de conversie de 5  40s .
Principalul inconvenient al convertoarelor A/D cu aproximări succesive este slaba rejecţie a
semnalelor perturbatoare.
Convertoare A/D paralel
egale qSunt
 R cele nmai rapide convertoare A/D. Tensiunea de referinţă UR este divizată în 2n praguri
R / 2 , unde q este cuanta, cu o reţea de rezistenţe egale R înseriate. La cele 2 -l
n
comparatoare se aplică tensiunea de măsurat Ux şi tensiunile prag de comparaţie lq, 2q,...,(2n-l)q.

Toate comparatoarele la care Ux este mai mare decât pragurile de referinţă, vor avea starea 1
(comparatoarele de la lq la mq), iar la care Ux este mai mică, starea va fi zero (comparatoarele de la
(m+l)q la (2n-l)q. Schema de principiu a unui astfel de comparator este prezentată în figura 5.3.
Fig.5.3 Convertor A/D paralel
La ieşirea ansamblului de divizare-comparare se obţine un şir de stări logice 00....0111....11

(de m ori 1 şi 2n-m-l de zero), care este reprezentarea Ux/UR în codul unitar normal.
Corespondenţa unui număr din acest cod cu expresia sa dintr-un cod ponderat, de exemplu
NCBD, se obţine prin însumarea algebrică a biţilor de 1, toţi având ponderea de 2-n (în cazul arătat

N  m .2  n ).
Trecerea de la codul normal la un cod uzual (cel mai des - binar natural) se face cu ajutorul
unui codificator CD, care cuprinde circuite logice combinaţionale .
Principalul neajuns al acestor dis pozitive constă în numărul mare de componente.
Convertoarele A/D paralel cu 8 biţi în cod binar, de exemplu, au precizii de 0,4% şi timp de
conversie de 80-100ns.
Convertoare A/D indirecte
Spre deosebire de convertoarele A/D directe, în care tensiunea analogică U x se compară
nemijlocit
transformă cu tensiunea
tensiunea de referinţă,
Ux într-o conform algoritmului
mărime intermediară (frecvenţă,specific, convertoarele
timp), convertită ulteriorindirecte
în cod
numeric. Aceste convertoare s-au răspândit datorită simplităţii lor, preciziei ridicate şi bunei
rejectări a semnalelor perturbatoare. Ultima calitate se datoreşte prezenţei în schemele lor a etajelor
integratoare, fapt pentru care convertoarele indirecte se numesc şi integratoare.
Convertoare A/D hibride
Din prezentarea convertoarelor A/D directe şi indirecte se poate vedea că primele au în
general viteze de conversie ridicate, dar au o rejecţie slabă a perturbaţiilor, pe când convertoarele
indirecte sunt mai lente dar au calităţi superioare faţă de zgomote.
Convertoarele hibride realizează un compromis a celor două tipuri, câştigul fiind dobândirea
unei precizii ridicate. Astfel, un convertor A/D hibrid tipic conţine un convertor A/D indirect
tensiune-frecvenţă şi un convertor D/A direct în reacţie.
Eroarea convertorului A/D hibrid se readuce la eroarea convertorului D/A din reacţie, acesta
putând fi realizat cu precizie ridicată.
Timpul de conversie se reduce de aproximativ 10n-m, ori (n - numărul total de decade, m -
numărul decadelor inferioare) faţă de timpul de conversie necesar convertorului A/D tensiune-
frecvenţă cu acelaşi număr n de decade.
Numărătoare, registre
Circuitele electronice de numărare şi manevrare a impulsurilor reprezentând succesiuni de
biţi, poartă numele de numărătoare şi, respectiv, registre.
De regulă valorile binare ale biţilor se asociază după logica pozitivă: nivelul de potenţial
pozitiv cel mai mare VH reprezintă valoarea 1, iar nivelul cel mai scăzut VL - valoarea 0.
Numărătoarele şi registrele se compun din circuite logice com binaţionale (fără memorare) şi
secvenţiale (cu memorarea informaţiei). Circuitele combinaţionale (SI, SAU, Sl-NU, SAU-NU,
SAU-EXCLUSIV etc.) sunt cunoscute din algebra booleiană.
Circuitele logice secvenţiale sunt constituite în special de circuitele basculante bistabile
CBB. În tabelul 5.2. sunt prezentate tipuri CBB utilizate în aparatele de măsurare digitale şi
reprezentările lor.
Cel mai simplu circuit secvenţial este CBB R -S. La acesta, indiferent de starea anterioară a
ieşirii Q, pentru valorile S=1 şi R=0 la intrare starea devine Q=1 (poziţionare sau setare), pentru
valorile S=0 şi R=l la intrare starea devine Q=0 (anulare, ştergere-resetare), pentru R=0 şi S=0
starea anterioar ă nu se schimbă, iar pentru R=S=1 starea rezultantă Q este nedeterminată.
Un alt bistabil larg utilizat este bistabilul J-K sincron. Aceasta permite tranziţii de stări
numai în prezenţa impulsului de tact. Deci la C=0 (clock) CBB are starea neschimbată; pentru C=l
se produc tranziţiile: J=l, K=0 rezultă Q=l; J=0, K=l, rezultă Q=0; J=0, K=0 rezultă o stare
nedeterminată. În cazul J=l, K=l nu mai constituie o nedeterminare, la fiecare impuls de tact CBB
basculează în starea complementar ăQ n 1  Q n . CBB este deci în regim de numărător.
Bistabilul J-K sincron comută pe frontul pozitiv al tactului (impulsului de ceas).
Prin legarea în serie a mai multor CBB se obţine un numărător, iar starea bistabililor la un
moment dat reprezintă, în codul considerat, numărul de impulsuri intrate în numărător. Dacă
impulsurile de numărat se aplică doar la primul CBB, de cel mai mic rang, numărătorul se numeşte
asincron, iar dacă se aplică simultan tuturor CBB, numărătorul este sincron.
Cum fiecare CBB înmagazinează informaţia de 1 bit, un numărător binar cu n CBB poate
număra cel mult 2n-1 impulsuri. Numărătoarele binare din fig.5.4 permit numărarea a maximum 2 3-
1 impulsuri (7 impulsuri). La al optulea impuls, starea numărătorului revine la zero, tranziţia de la 1

la 0 a bistabilului C putând acţiona un CBB de rang superior (impuls de transfer).
Tabelul 5.2.
Aparatele de măsurare digitale cuprind cel mai des numărătoare zecimale (decadice). O
decadă se realizează cu 4 circuite CBB, întrucât 23  10  2 4 .
Fig.5.4 Numărător binar cu 3 biţi

a) asincron; b) sincron;
c) diagrama de semnale şi de stări.
Cele mai uzuale sunt numărătoarele decadice în cod NBCD şi apoi BCD. Un astfel de
numărător decadic, cu o singură decadă, realizat cu CBB J-K master – slave este prezentat în
fig.5.5.
Fig.5.5 Numărător decadic asincron NBCD

J-K master - slave
Păstrarea temporară şi manevrarea informaţiilor binare se face cu circuite de mem orare

speciale, numite registre. Acestea se realizează tot cu CBB, ele putând fi de tipul serie sau paralel
(fig.5.6.).
Fig.5.6 Afişare cu LED
Un registru cu intrare serie, numit registru de deplasare (fig.5.6.a), primeşte la intrare, în

ritmul tactului de transfer dat de ceas, începând cu LSB (bitul cel mai puţin semnificativ) numărul
de memorat bit cu bit. După cum se poate vedea în tabel (fig.5.6.b), cei patru CBB ai registrului
transferă de la stânga spre dreapta cifrele binare; la ultimul CBB biţii se pierd. Conţinutul registrului
se poate reţine prin recirculare, dacă ieşirea ultimului CBB (Q) se leagă la intrarea primului CBB,
obţinându-se un registru în inel.
Transmisia paralel a informaţiei are loc prin aplicarea simultană a tuturor biţilor Ai, Bi, .... la
intrările D ale CBB (figura 5.6.c), transferul producându-se la tactul de transfer.
Înscrierea şi citirea datelor în/şi din registru se poate face în serie sau în paralel, încât există
patru combinaţii posibile:
 intrare paralel; ieşire: paralel sau serie;
 intrare serie; ieşire: paralel sau serie.
Cele 4 variante se folosesc în funcţie de caracteristicile urmărite de la aparat: viteza de lucru,

volumul de componente, ti pul afişajului.
Transmiterea paralelă este simultană, deci are o viteză foarte mare, dar presupune utilizarea
unui număr mare de CBB (egal cu numărul de biţi), pe când transmisia serie este lentă, dar
presupune un număr mult mai redus de bistabili.
Dispozitive de afişare
Pentru afişarea rezultatelor măsurării, la un aparat digital se folosesc dis pozitive de afişare
de diferite tipurit cu tuburi NIXIE, cu diode luminiscente, cu cristale lichide, cu afişare pe tub
catodic.
Tubul NIXIE este un dispozitiv cu descărcare în gaze. El este construit dintr -un balon de
sticlă umplut cu un gaz inert sau o combinaţie de gaze inerte, în care sunt dispuşi, în etaje
consecutive, zece catozi din sârmă de forma cifrelor zecimale (0,1,.....9) şi un anod comun din plasă
de sârmă, care înconjoară catozii. Dacă între anod şi un catod se aplică o tensiune continuă suficient
de mare (160-250V) descărcarea în gaz produce o luminiscenţă în jurul catodului respectiv.
Durata de viaţă a acestor tuburi este ridicată (până la 105 ore), dar prezintă dezavantajul unei
tensiuni anodice mari (deci a unei surse corespunzătoare).
Diodele luminiscente (LED) sunt dispozitive semiconductoare cu joncţiune p-n, care emit
radiaţii în spectrul vizibil când sunt polarizate direct. Joncţiunea p-n se realizează pe bază de galiu.
Culoarea roşie, de exemplu, se poate obţine prin depunerea unui strat epitaxial de GaAsP pe un
substrat de GaAs.
Cu o diodă se poate obţine un singur semn: punct, linie, semn matematic. Lumina emisă de
joncţiunea 1 (fig.5.6.) este captată de cavitatea de difuzie 3 din material transparent. Forma cavităţii
(a difuzorului) şi a suprafeţei sale frontale defineşte conturul vizibil de pe afişaj (punct, linie).
Dioda este accesibilă electric prin terminalele metalice 2. Întregul ansamblu este fixat într-o carcasă
de plastic prin turnare.
Se pot realiza, prin combinarea elementelor individuale:
a. LED-uri cu 7 segmente, pentru cifre şi litere mari şi mici;
b. LED distinct pentru decadă incompletă şi semn;
c. LED-uri cu puncte în matrice (7 linii x 4 sau 5 coloane, pentru orice caracter alfanumeric
(cifre, litere, caractere speciale).
Diodele LED au o cădere de tensiune directă de 1,6-2,5V, curent anodic de 5-25mA, putere
disipată de 10-50mW, tensiunea inversă admisibilă de circa 6V (un singur element). Au durata de
viaţă mare (105-106 ore), dimensiunile caracterelor sunt miniaturale sau normale (2,5-15mm).
Datorită avantajelor lor aceste ti puri de afişaj sunt cele mai răspândite. În cazul aparatelor portabile
sunt evitate însă, deoarece scurtează viaţa surselor , având consumuri importante.
Dispozitivul de afişare cu cristale lichide LCD funcţionează pe baza proprietăţii unor lichide
de a deveni transparente, în prezenţa unui câmp electric. Lichidul este închis ermetic între două
suprafeţe plan paralele, dintre care una este transparentă (sticlă, plastic transparent).
Pe partea interioară a suprafeţei transparente se depune prin vaporizare un strat subţire de
metal, având forma segmentelor de afişaj; acesta este stratul metalic optic transparent. Grosimea
stratului de lichid este de 40  50m .
Cel mai răspândit este tipul LCD cu reflexie, la care electrodul posterior este opac şi reflectă
lumina primită,
cu reflexie dinspre
se poate observator
folosi numai în în dreptul iluminării
condiţiile porţiunilorexterioare
de afişaj aflate
(afişajsub tensiune. Afişajul LCD
pasiv).
Dispozitivele LCD au consum de putere foarte redus ( 300  400 W pentru 7 segmente
4
afişate). Durata de viaţă este de 10 ore, timpul de răspuns mic (20-100ms), deci poate fi utilizat la
măsurarea unor semnale statice sau dinamice lente. Tensiunea de polarizare dintre electrozii LCD
este de 5-12V, ceea ce asigură compatibilitate cu circuitele integrate MOS şi TTL.
Forma de realizare a afişajului LCD este cu 7 segmente şi un punct zecimal, cu cifra 1 şi
semn, sau cu mai multe segmente pentru afişarea caracterelor alfanumerice. Dispozitivele LCD se
execută modular, o capsulă conţinând 3-6 cifre.
Tubul catodic este utilizat ca dis pozitiv de afişare când aparatele digitale sunt cuplate la
sisteme de măsurare automată, şi se solicită afişarea informaţiilor pe terminale cu tub catodic.
În general, afişarea digitală a rezultatelor unei măsurători permite citirea lor comodă, fără
erori subiective de citire, în regim staţionar. În regimul dinamic al mărimii de măsurat, afişarea
devine dificilă, informaţia fiind într -o continuă schimbare.
În vederea îmbunătăţirii acestor situaţii s~au realizat şiruri de segmente luminoase,
modulare, un modul conţinând (2-10) segmente.
Conectarea
segmentele şirului deunor
corespunzătoare segmente
valoriluminoase la aparatul
mai mici decât de măsurare
valoarea se fie
măsurată să faceaprinse,
astfel, încât toateo
formând
coloană luminoasă sugestivă. Se pot aprecia astfel dintr-o privire atât starea mărimii urmărite, cât şi
variaţiile ei.
Decodificatoare
În urma operaţiei de măsurare, rezultatul se va transmite dis pozitivului de afişaj, în care scop
se impune o transformare a informaţiei (mesajului) binare, din codul utilizat, într -o combinaţie de
nivele logice pe care le poate accepta acest dispozitiv. Această transformare de cod se realizează cu
ajutorul decodificatoarelor.
În principiu, pentru fiecare cod se poate construi un tip de decodificatoare. Printre cele mai
utilizate decodificatoare utilizate în aparatele de măsurare digitale sunt cele care au la intrare codul
NCBD 8421, iar la ieşire combinaţii pentru afişaj zecimal cu tub NIXIE, LED sau LCD.
Pentru înţelegerea principiului decodificării, în figura 5.7 se prezintă un decodificator cu 2
biţi la intrare (22 combinaţii de cod posibile).
Fig.5.7 Decodificator de cod 8421 în cod zecimal

a) ieşiri cu nivel 1 activ;
b) ieşiri cu nivel 0 activ.
Microprocesoare
În ultimii ani, în sistemele şi aparatele digitale, microprocesoarele înlocuiesc tot mai mult
circuitele discrete convenţionale, fiind aplicate cu avantaje superioare oriunde este necesar ă o
comandă secvenţională (după un program). Avantajele cele mai importante ale utilizării
microprocesoarelor sunt:
 reducerea substanţială a numărului de componente utilizate;
 flexibilitatea ridicată, prin utilizarea unui program memorat.
În aceste condiţii, pentru a schimba funcţiile sistemului, este suficient să se modifice
programele memorate, fără a mai fi nevoie să se reproiecteze şi reconstruiască structura sistemului.
Schema funcţională a unui microsistem de calcul cu microprocesor este dată în f ig.5.8.
Fig.5.8 Schema funcţională a unui microsistem de calcul
Deoarece funcţionarea microprocesorului este învăţată la disciplina de calculatoare, aceasta

se presupune cunoscută şi nu va mai fi reluată în acest capitol.
5.3. Caracteristicile aparatelor digitale

Principalele caracteristici ale aparatelor digitale, de car e trebuie ţinut cont la alegerea lor în
diferite 1)
probleme de aparatelor
Precizia măsurare, sunt:
digitale
Precizia unui aparat digital reprezintă eroarea fundamentală a aparatului în condiţii de
referinţă prescrise. Se exprimă în procente din valoarea măsurată sau din limita superioară a
intervalului (domeniului) de măsurare, la care se adaugă incertitudinea ultimului rang (1 bit).
Exemple:
 voltmetrul de tablou Philips PM 2494 are precizia de (0,1% 1 digit) din valoarea
măsurată;
 voltmetrul Solartron 1440 are precizia de (0,01% 1 digit) din domeniul de măsurare.
Cum aceste modalităţi de exprimare a preciziei nu sunt adoptate ca norme internaţionale,
firmele constructoare indică frecvent în prospectele şi în cărţile tehnice ale aparatelor relaţiile de
calcul ale erorii de măsurare.
De exemplu, IEMI (Bucureşti) indică pentru voltmetrul digital E 0301 o formulă pentru
eroarea la măsurarea tensiunii:
 u  0,1% U cit  0,05%U max (5.4.)
unde Ucit reprezintă valoarea citită în momentul măsurării, iar U max valoarea maximă (limita
superioară) a domeniului de măsurare.
La voltmetrul Hewlett-Packard 34703 A, eroarea de măsurare este dată pe domenii de
măsurare astfel:
 pentru domeniul 0-100mV
 u  0,03% U cit  0,03% U max ;
 pentru domeniul l00mV - 1V

 u  0,03% U cit  0,01% U max ;
 pentru domeniul 1V - 1000V
 u  0,04% U cit  0,02% U max .
2) Rezoluţia aparatelor digitale
Rezoluţia reprezintă cea mai mică variaţie a mărimii de măsurat pe care o poate sesiza
aparatul
un pe domeniul
domeniu de măsurare respectiv (intervalul minim între două valori succesive afişate pe
de măsurare).
Cum în general un aparat are mai multe domenii de măsurare, înseamnă că are mai multe
rezoluţii.
De exemplu, voltmetrul digital IEMI E 0301, care permite măsurarea tensiunilor continue
între 100V şi 1000V în cinci domenii de măsurare, are rezoluţiile date în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3
DOMENIU DE MĂSURARE REZOLUŢIE
(0,2V) 100V...................................0,1999V 100V
(2V) 1mV......................................1,999V 1rnV
(20V) 10mV....................................19,99V 10rnV

(200V) 100mV..................................199;9V 100mV
(1000V) 1000mV................................1000V 1000mV
3) Fidelitatea aparatelor digitale

Fidelitatea unui aparat digital constă în calitatea acestuia de a fi cât mai puţin influenţat de
factori externi sau interni ca: temperatura, presiunea, umiditatea, variaţia în timp a parametrilor
etaloanelor interne (de exemplu, frecvenţa, în cazul oscilatorului unui numărător digital), semnalele
perturbatoare (parazite) interne sau externe. La proiectarea aparatului se iau în consideraţie şi se
corectează pe cât posibil erorile corespunzătoare acestor factori (eroarea de fidelitate).
4) Viteza de măsurare a semnalelor
valoareViteza de măsurare
măsurată, precum este
şi decondiţionată de numărul
timpul de decizie maxim
(timpul avutdelabiţi care trebuie
dispoziţie afişaţi pentru
de utilizator pentruo
luarea unei decizii în urma procesului de măsurare).
La voltmetrele digitale numărul de biţi afişaţi variază între 3 şi 6, iar la numărătoarele
electronice - între 6 şi 9.
Timpul de decizie este timpul scurs de la cuplarea la aparat a mărimii de măsurat până la
obţinerea rezultatului măsurătorii (s la s).
O viteză mare de măsurare (1000 valori/sec.) este necesară în procesele de comandă/control
ale proceselor tehnologice. În cazul unor măsurători obişnuite, timpul de decizie este corelat cu
viteza de percepţie vizuală a factorului uman (0,6-2s).
5) Condiţia de decizie stabilă a aparatelor digitale
În regim dinamic este introdusă o condiţie specifică pe care trebuie să o îndeplinească
aparatele digitale - condiţia de decizie stabilă.
Eroarea relativă dinamică admisă ce caracterizează această condiţie este dată de relaţia:
X a
  100 (5.5)
X max  X min
unde X a reprezintă diferenţa maxim admisibilă dintre două valori succesive ale mărimii de
măsurat; Xmax şi respectiv Xmin re prezintă limitele maxime şi minime ale intervalului ales, utilizând
pentru calculul erorii metoda cuantificării în timp (figura 5.9). Eroarea de mai sus este introdusă
prin operaţia de cuantificare şi valoarea ei depinde de viteza de variaţie a mărimii X de măsurat şi
de timpul de decizie al aparatului.
Fig.5.9 Metoda cuantificării în timp
În aceste condiţii X a este de fapt o eroare dinamică a aparatului. Intervalul de timp Tx
corespunzător vitezei de variaţie a mărimii măsurate şi erorii dinamice admise este:
X X max  X min  
Tx  a   T (5.6)
vx 100v x 100 x
Condiţia de decizie stabilă a aparatului rezultă sub forma:
Td  Tx (5.7)
sau
Td   Tx (5.8)
100
Deci aparatul trebuie să facă o măsurătoare într -un timp mai mic decât Tx pentru a nu se
depăşi eroarea dinamică admisibilă.
6) Fineţea aparatelor digitale
Se înţelege prin fineţea unui aparat digital calitatea acestuia de a influenţa cât mai puţin
posibil valoarea mărimii de măsurat. În acest scop, se urmăreşte ca impedanţa de intrare a aparatelor
să fie cât mai mare ( 10M  10G ).
7) Costul aparatelor
La alegerea unui aparat de măsură pentru o problemă concretă, se va lua în consideraţie şi
costul acestuia, astfel încât scopul propus să poată fi realizat şi în condiţii eficiente sub raport
economic.
5.4. Aparate de măsură digitale ale mărimilor electrice în curent continuu
Între aparatele digitale de măsurare în curent continuu, o mare răspândire o are voltmetrul
digital. În general, funcţionarea voltmetrelor digitale are la bază următoarele principii:
1) metoda de compensaţie, care constă în generarea unei mărimi fizice de aceeaşi natură cu
mărimea de măsurat (o tensiune). Se reglează mărimea de comparaţie (operaţia de
compensaţie) până la obţinerea egalităţii cu mărimea de măsurat. Reglajul se poate face
continuu, în trepte sau prin aproximări succesive;
2) metoda conversiei semnalelor de curent continuu într-o mărime uşor de digitizat (timp,
frecvenţa);
3) metoda mixtă (un mixaj între 1 şi 2) permiţând ameliorarea principalelor performanţe:
precizie şi timp de măsurare.
În continuare se vor studia voltmetrul digital cu aproximaţii succesive,voltmetrul digital cu
rampă şi voltmetrul digital cu integrare, cu convertor tensiune-frecvenţă.
Voltmetrul digital cu aproximaţii succesive
Voltmetrul
respectiv digital cu
prin compararea aproximaţii
tensiunii succesive
necunoscute de funcţionează pe o principiul
măsurat U x cu tensiune compensaţiei
de referinţă U(1),
ref.,
generată în interiorul aparatului de un convertor numeric-analogic (fig.5.10).
Fig.5.10 Voltmetrul cu aproximaţii succesive – schema de principiu
Schema conţine şi un element comparator care prezintă două ieşiri: U ref .  U x şi U ref .  U x
La intrarea comparatorului se aplică cele două tensiuni Ux şi Uref.. Egalizarea acestora
Ux=Uref. se obţine prin aproximaţii succesive, prin varierea tensiunii de referinţă, începând cu rangul
cel mai semnificativ şi continuând cu cele inferioare.
În continuare se prezintă pe un exemplu concret etapele unei măsurători cu acest tip de
aparat.
Se consider ă că tensiunea de măsurat este de +6,000V, codul convertorului aparatului digital
este NBCD 8421, iar domeniul de măsurare de bază al operatorului este de 0-10V. Etapele
măsurării sunt:
1) la comanda blocului de control logic BLC, convertorul D/A furnizează la ieşirea sa o
tensiune de referinţă Uref.=+8,000V;
2) comutatorul K se închide pe poziţia b, prin comanda generatorului de tact; condensatorul
C se încarcă la tensiunea Uref.= +8,000V;
3) comutatorul K se închide, la comanda BCL, pe poziţia a, respectiv pe tensiunea de
măsurat Ux. Comparatorul va furniza un semnal la ieşire funcţie de sensul curentului de
la intrarea sa. Dacă U x  U ref . , condensatorul C se încarcă suplimentar, deci curentul va
avea sensul spre amplificator;
4) deoarece Uref.=8,000V>Ux=6,000V, rezultă la ieşirea comparatorului un semnal de nivel

=0= logic, care anulează ieşirea convertorului;
5) comutatorul K se închide din nou pe ieşirea convertorului care în această secvenţă
generează Uref.= 4,000V;
6) deoarece Uref.=4,000V<Ux=6,000V, la ieşirea comparatorului apare un semnal de "1"
logic care determină reţinerea în memorie a valorii de 4,000V.
7) următoarea tensiune furnizată la ieşirea convertorului este de +2,000V, acest increment
adăugându-se valorii anterior
Uref.=+2,000+4,000=6,000V reţinute
(figura +4,000V.
5.11). Decicomparaţie
La o nouă tensiunea se
de constată
referinţădedevine
către
BCL că Ux=Uref. şi se transferă informaţia Ux în memoria tampon a blocului de afişare.
Precizia unui astfel de voltmetru atinge valori de 0,002%.
Timpul de digitizare uzual este de 1ms, acesta permiţând afişarea într -o secundă a 1000
rezultate numerice. Ca urmare voltmetrul de acest tip poate fi utilizat cu succes la controlul
proceselor tehnologice cu variaţie rapidă.
Fig.5.11
Exemple:
 voltmetrul digital Hewllet Packard 3480A sau B, cu 4 biţi, având precizia 0,02% şi
viteza de 1000 rezultate/secunde;
 voltmetrul românesc IEMI E 0301 (100 V-1000V), având precizii, funcţie de domeniul
utilizat, între 0,1% din valoarea citită; 0,05% din indicaţia maximă pentru domeniul
2V şi de 0,015% din valoarea citită; 0,05% din indicaţia maximă pentru celelalte
domenii.
Problema atenuării semnalelor parazite care se suprapun peste tensiunea de măsurat este
importantă pentru precizia aparatului şi pentru viteza de măsurare.
Astfel, în cazul în care în schemă se pr evede un filtru trece-jos pentru re jecţia semnalelor
parazite prin conducţie, viteza de măsurare scade de 10 ori (100 rezultate/sec).
Voltmetrul digital cu rampă liniară
Voltmetrul digital cu ram pă face parte din catogoria aparatelor bazate pe metoda conversiei
semnalelor de curent continuu într-o mărime uşor de digitizat şi anume, timpul sau frecvenţa. Un
astfel de aparat este prezentat în figura 5.12.
În cazul unui astfel de voltmetru, tensiunea de măsurat U x se compară cu o tensiune rampă
produsă în interiorul aparatului. Elementul principal îl constituie un generator de tensiune liniar-
variabilă, care produce o rampă de tensiune liniară între limitele (+Ur ) şi (-Ur ), limite care
delimitează domeniul de măsurare.
Pentru determinarea tensiunii Ux este necesar a fi cunoscută panta K a tensiunii rampă U r şi
să se măsoare timpul de variaţie a acesteia de la valoarea zero la valoarea U x (tx-t0), ca în figura
5.13. În esenţă deci tehnica rampei liniare reprezintă o conversie tensiune-timp.
Fig.5.12 Voltmetru digital cu rampă – schema bloc
Fig.5.13 Diagrame de semnal
Schema conţine un comparator de intrare, care sesizează momentul egalităţii dintre

tensiunea necunoscută Ux şi tensiunea rampă şi un comparator de zero, care sesizează momentul
trecerii prin zero a rampei de tensiune. Blocul de control logic primeşte informaţii de la ambele
comparatoare şi comandă poarta principală şi unitatea de numărare, memorare şi afişare.
Numărul de impulsuri N înregistrate şi afişate este proporţional cu tensiunea U x de măsurat.
Generatorul de tensiune liniar-variabilă furnizează o tensiune de forma:
U r  K t  t 0  (5.9)
După trecerea unui timp tx, tensiunea generatorului devine egală cu tensiunea de măsurat:
K t x  t 0   U x (5.10)
sau
t x  t 0  U x / K
Diferenţa (tx-t0) reprezintă de fapt timpul de deschidere a porţii Td, K fiind panta tensiunii
rampa, deci:
Td  U x / K (5 11)
Dacă în intervalul Td prin poarta principală trec N impulsuri de frecvenţa f 0, furnizate de
oscilatorul intern, rezultă:
U
N  Td  t 0  x  t 0 (5.12)
K
Se observă deci existenţa unei dependenţe între panta rampei, numărul de biţi ai afişajului şi
frecvenţa oscilatorului intern.
Voltmetrele de acest tip nu au precizii foarte bune ca urmare a erorilor datorate instabilităţii
frecvenţei oscilatorului, inconstanţei pantei semnalului furnizat de generatorul de tensiune rampă,
tensiunii de offset a comparatoarelor. De aceea, în mod uzual voltmetrele de acest tip nu au precizii
foarte bune.
Utilizate ca aparate de tablou şi multimetre, voltmetrele cu rampă liniară au precizia de
ordinul 0,005% la 0,5%.
Dezavantajele acestui tip de aparat sunt:
 durata mare a conversiei analog-numerice, de ordinul 0,1-5ms;
 sensibilitate faţă de semnalele parazite;
Ca avantaj
impedanţă de intrare
se poate scăzută
menţiona (zeci de K
simplitatea  /V). deci costul redus al acestuia.
aparatului,
Voltmetrul digital cu integrare
Voltmetrele digitale cu integrare prezintă avantajele unei precizii mari şi a unei influenţe
reduse a zgomotelor asupra tensiunii de măsurat. Dintre aparatele care utilizează acest pr ocedeu se
prezintă în continuare voltmetrul digital cu integrare cu convertor tensiune-frecvenţă.
În schema bloc se evidenţiază un generator de impulsuri, conectat în bucla de reacţie a unui
amplificator operaţional integrator. Generatorul de impulsuri are rolul de a injecta pe intrarea
amplificatorului un impuls care să aibă o asemenea polaritate şi cantitate de electricitate, încât să
compenseze exact sarcina acumulată de capacitatea integratorului. Ca urmare, tensiunea la ieşirea
amplificatorului devine egală cu zero.
Intrarea în funcţiune a generatorului este comandată de unul dintre comparatoare, atunci
când tensiunea la ieşirea amplificatorului atinge o valoare prestabilită (-U) sau (+U).
Principalele etape care se parcurg în cazul măsurării unei tensiuni necunoscute Ux sunt:
1) tensiunea la ieşirea amplificatorului operaţional (AO) este considerată zero;
2) se presupune tensiunea de măsurat Ux pozitivă şi constantă. La ieşirea AO se obţine o
tensiune U0, variabilă liniar între 0 şi U. Cum Ux este aplicată pe intrarea inversoare a
AO, tensiunea de ieşire este negativă. Când U0 ajunge la valoarea (-U), comparatorul îşi
modificaă starea de ieşire şi comandă intrarea în funcţiune a generatorului de impulsuri.
Acesta va injecta un impuls care aduce tensiunea la ieşirea AO la zero. Simultan, acelaşi
generator furnizează şi un impuls, care se aplică porţii principale;
3) pe durata de deschidere a porţii, prestabilită la valoarea Td, impulsurile date de generator
trec spre numărător, care le totalizează (fig.5.l4);
4) la sfârşitul duratei de acces, informaţia stocată în numărător este transferată către afişaj.
Tensiunea la ieşirea înregistratorului este:
U  dt
U 0   x (5.13)
1  C1
R
Dacă integratorul nu ar fi ciclic readus la zero, tensiunea pe durata T d de acces a
impulsurilor către numărător ar fi:
Ux
U Td   T (5.14)
R 1  C1 d
În schemă, integratorul este readus la zero ori de câte ori la ieşirea amplificatorului se obţine
tensiunea (-U). Numărul de impulsuri rezultă:
U Td Ux
N   T  K  U x (5.15)
 U R 1C1U d
Fig.5.14 Diagrame de semnal
Numărul de impulsuri este proporţional cu tensiunea de măsurat.

Precizia aparatului depinde de stabilitatea sarcinii injectată de generatorul de impulsuri din
bucla de reacţie a AO.
Avantajele acestui tip de aparat sunt:
 independenţa practic aproape totală a măsurării faţă de zgomotele care se suprapun peste
semnalul util, datorită utilizării AO în montaj integrator;
 utilizarea unor comparatoare care trebuie să compare permanent aceleaşi valori de
tensiuni.
Precizia obişnuită a voltmetrelor cu convertor tensiune-frecvenţă este de 0,05% din
domeniul de măsurare.
Un exemplu de voltmetru numeric cu convertor tensiune-frecvenţă îl reprezintă modelul
H.P.2401 A, având timpi de integrare între (0,0l-l)s şi viteze de măsurare între (1-50) cuvinte/sec.
Alte tipuri cunoscute de voltmetre digitale cu integrare sunt voltmetrul digital potenţiometric
cu integrare şi voltmetrul digital cu integrare cu dublă pantă.
Criterii de alegere a unui voltmetru digital
Principalele criterii care se iau în calcul la alegerea unui voltmetru digital sunt: viteza de
măsurare, susceptibilitatea la perturbaţiile electromagnetice (la zgomot), precizia, numărul de biţi
(afişaţi) şi costul aparatului.
1. În ceea ce priveşte viteza de măsurare, cele mai rapide sunt voltmetrele cu aproximări
succesive;(1000 măsurări/secundă). Din cauza susceptibilităţii mari la zgomot, acestea se echipează
cu filtre care reduc de zece ori viteza de măsurare. Cea mai mică viteză o are voltmetrul cu dublă
pantă (5 măsurători/secundă).
(80 dB 2.la Cea mai Voltmetrele

50 Hz). mare susceptibilitate la zgomot
cu integrare o are voltmetrul
tip conversie digital cuşiaproximări
tensiune-frecvenţă succesive
cu dublă pantă, prin
alegerea adecvată a timpului de deschidere a porţii sunt practic neinfluenţate de semnale parazite.
3. Cea mai bună precizie, care se păstrează pe termen lung (±0,002% la 23°C ± 1°C în 24
ore şi ±0,005% pentru 10°C-40°C în şase luni) o are voltmetrul dublă pantă; cea mai redusă o
prezintă voltmetrul ram pă.
5. Majoritatea voltmetrelor digitale se construiesc cu afişaj pe 5 digiţi.
6. Preţul cel mai ridicat îl au voltmetrul cu aproximaţii succesive şi cel cu conversie
tensiune-frecvenţă, iar cel mai redus îl are voltmetrul cu rampă.
5.5. Aparate de măsură digitale ale mărimilor electrice de curent alternativ

Realizarea aparatelor de măsurare a mărimilor electrice de tip tensiune alternativă are în
vedere două direcţii:
a) convertirea semnalelor alternative în tensiuni continue cu ajutorul detectoarelor (de
valori medii, de valori de vârf, de valori efective) şi asocierea lor ulterioară unor
voltmetre digitale de tensiune continuă, de tipul celor prezentate;
b) realizarea unor voltmetre digitale speciale, bazate pe diferite principii de utilizare.
LaAceastă
sincronă. măsurarea semnalelor
metodă cu o amplificare
permite translatarea redusă,
semnalului se utilizează
purtător voltmetre
al informaţiei în joasăcufrecvenţă
detecţie
sau în curent continuu, rejectând simultan semnalele parazite.
Pentru măsurarea frecvenţelor foarte înalte (GHz) se utilizează voltmetre cu eşantionare
(Sampling), care pot determina simultan amplitudinea şi faza tensiunii alternative.
Schema de principiu a unui voltmetru digital de curent alternativ, bazat pe un detector care
converteşte ca. în c.c. este prezentată în fig.5.15. Convertorul este realizat dintr-un amplificator
operaţional având în circuitul său de reacţie rezistenţa neliniară a unui redresor.
Fig.5.15 Schema de principiu a unui voltmetru digital de curent alternativ
Dacă se consideră amplificarea foarte mare se poate scrie

Ux u0

R i R  R d
Tensiunea ur culeasă pe rezistenţa R va fi diferenţa dintre tensiunea de ieşire u0 şi căderea de
tensiune pe rezistenţa directă R d a redresorului:
u0
u r  u 0  R d (5.16)
R  R d
sau R R
u r  u 0  U x (5.17)
R  R d R i
Tensiunea la bornele schemei nu depinde de rezistenţa redresorului R d care este neliniară.
Eliminarea influenţei R d a redresorului se realizează conectând circuitul de măsurare la bornele
rezistenţei constante R.
Pentru a obţine redresarea ambelor alternanţe, se introduc în circuitul de reacţie al AO două
diode polarizate în sens invers, fiecare inseriată cu o rezistenţă R.
În schema prezentată, sunt prevăzute după convertor un filtru trece- jos (FTJ) şi un voltmetru
digital de tensiune continuă (DVM).
Dacă tensiunea de măsurat este sinusoidală se poate determina uşor valoarea efectivă ştiind
că:
1  2 2
U medT / 2  
 0
U 2 sin tdt  

U

Astfel, dacă factorul de amplificare al schemei se va mări de ori, montajul va măsura
2 2
valoarea
 efectivă a tensiunii alternative sinusoidale. Acest lucru se realizează simplu mărind de
ori rezistenţa R.
2 2
Precizia voltmetrelor numerice de tensiuni alternative este de ordinul 0,05% la 0,5% din
domeniul de măsurare, deci inferioară preciziei voltmetrelor de tensiuni continue.
La voltmetrele realizate prin asocierea unui convertor de curent alternativ/curent continuu cu
un DVM de tensiune continuă, se impune ca detectoarele (de valoare medie sau efectivă) să aibă o
caracteristică de transfer riguros liniară.
Voltmetre digitale cu microprocesoare
Încă din anul 1974, în aparatura numerică de măsurare au început să fie implementate
microprocesoare, care au rolul unităţii centrale de tratare a informaţiilor. În acest fel s-a obţinut o
creştere semnificativă a performanţelor acestor aparate prin:
 creşterea vitezei de măsurare;
 creşterea preciziei cu un ordin de măsurare;
 realizarea automată a operaţiilor de autozero (tehnica prin care un voltmetru digital
(DVM) îşi corectează automat tensiunea de decalare (offset) a amplificatorului
operaţional de la intrare);
 dezvoltarea unor funcţii suplimentare:
 operaţii matematice de prelucrare a datelor;
 operaţii logice de prelucrare a datelor.
În figura 5.16 este prezentată schema bloc a unui voltmetru cu micr oprocesoare Hewlett-
Packard 3455A, realizat de renumita firmă americană în anul 1977.
Fig.5.16 DVM tip HP 3455 A cu microprocesoare
Aparatul este echipat cu două microprocesoare care comunică pr intr-o interfaţă optică
(fotocuplare).
Pentru comanda operaţiilor fundamentale se foloseşte microprocesorul principal MASTER,

iar pentru operaţiile de autocalibrar e şi alegere automată a domeniului de măsurare serveşte
microprocesorul SLAVE.
Operaţia de autocalibrare, întâlnită la voltmetre digitale de înaltă precizie, reprezintă tehnica
de eliminare a erorilor de offset şi câştig ale amplificatorului operaţional de la intrarea DVM.
Autocalibrarea nu se efectuează la fiecare măsurătoare, deoarece micşorează viteza de
operare a sistemului de trei ori. Un alt avantaj al DVM cu microprocesoare constă în alegerea
automată a domeniului de măsurare "auto-range".
5.6. Aparate de măsură digitale multiple (multimetre)
Aparatele digitale cu funcţiuni multiple, cunoscute sub denumirea de multimetre ( DMM-
DIGITAL MULTIMETER) cunosc o mare răspândire în ultimii ani, fiind utilizate îndeosebi în
activităţi de întreţinere şi service a aparaturii electrice şi electronice de larg consum.
Un astfel de aparat constă în esenţă dintr -un voltmetru digital de rezoluţie medie şi o serie
de accesorii ca şunturi, atenuatoare, convertoare de curent alternativ-curent continuu, convertoare
rezistenţă-tensiune etc. (fig.5.17).
Fig.5.17 Schema bloc a unui multimetru digital
Multimetrele permit de obicei măsurarea tensiunilor continue şi alternative, a curenţilor

continui şi alternativi şi a rezistenţelor.
Aparatele perfecţionate (cu microprocesoare) conţin sisteme automate de alegere a
domeniului de măsurare, astfel încât să se asigure rezoluţia optimă.
Preciziatensiunilor
la măsurarea multimetrelor numerice
continue, este înpentru
de 0,5% general de ordinul
tensiunile 0,1% din de
alternative, domeniul
0,3% lademăsurarea
măsurare,
curenţilor continui, de 0,5% pentru curenţi alternativi şi de 0,2% - 1% la măsurarea rezistenţelor.
Capitolul 6
MĂSURĂRI MAGNETICE
6.l. Măsurarea inducţiei magnetice şi a fluxului magnetic

Considerăm inducţia magnetică B constantă pe secţiunea transversală S a unui miez, fluxul
magnetic prin această secţiune este:
  BS (6.1)
Ca urmare, cunoscând secţiunea şi măsurînd fluxul magnetic, rezultă inducţia magnetică
sau, măsurînd inducţia, rezultă fluxul. La circuitele magnetice de curent continuu, fluxul magnetic,
respectiv inducţia magnetică sunt constante în timp şi nu apare fenomenul de inducţie
electromagnetică. În schimb, la cir cuitele magnetice de curent alternativ aceste mărimi sînt variabile
în timp şi apare fenomenul de inducţie electromagnetică. Aceste precizări sînt utile pentru a înţelege
principiile pe care se bazează metodele de măsurare a inducţiei magnetice, respectiv a fluxului
magnetic, ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
6.1.1. M ăsurarea inducţiei magnetice cu sonda Hal l Teslametru Hall
transversale Hall funcţionează

Sonda(tensiune Hall) într-opeplăcuţă
baza efectului Hall. Efectul
semiconductoare , I nAconstă
(InS bHall în apariţia unei tensiuni
s, HgTe, HgSe ş.a.) parcursă de
un curent de comanda ic şi supusă acţiunii unui câmp magnetic de inducţie B or ientat normal pe
suprafaţa plăcii. Tensiunea Hal l UH produsă prin deplasarea electronilor ce formează curentul de
conducţie sub acţiunea forţei Lorentz, este exprimată prin relaţia:
U H  K H  i c  B (6.2).
unde K H este o constantă dependentă de materialul şi dimensiunile plăcuţei. Av ând dimensiuni
mici, se măsoară practic cu ajutorul ei inducţia magnetică într -un punct. Evident, locul de măsurare
trebuie să fie accesibil pentru sondă (întrefierul maşinilor electrice, spaţiul dintre polii unui magnet
sau electromagnet etc).
Fig.6.1 Sonda Hall
Măsurarea este continuă, tensiunea U H avînd o evoluţie în timp condiţionată de ic şi B. În

cazul câmpurilor constante este preferată excitarea cu un curent i alternativ, datorită comodităţii cu
care se poate amplifica semnalul obţinut. În câmpurile alter native, c indiferent de legea de variaţie a
acestora, măsurarea este posibilă pînă la frecvenţe de ordinul sutelor de KHz (în acest caz, dacă ic
este un curent continuu, se obţine UH de aceeaşi formă cu B). Pentru reducerea erorilor produse de
temperatură şi neechipotenţialitatea electrozilor se folosesc scheme de compensare adecvate.
Teslametrul cu sondă Hall este instrumentul construit pentru măsurarea inducţiei magnetice,
având schema de principiu re prezentată în fig.6.2. Curentul de comandă este asigurat de sursa de
curent continuu cu t.e.m. U e. Valoarea acestui curent, i c trebuie păstrată în timpul măsurării aceeaşi
cu cea de la etalonare, ceea ce se verifică cu milivoltmetrul în poziţia I a comutatorului K şi se
conectează prin rezistenţa R 1, (acul indicator al instrumentului trebuie să fie în dreptul diviziunii
mar cată cu roşu).
Fig.6.2 Schema de principiu a teslametrului Hall
Măsurarea inducţiei magnetice se face cu comutatorul K în poziţia II. Pentru B=0, indicaţia
instrumentului trebuie să fie zero, ceea ce înseamnă diferenţă de potenţial nulă între electrozii 3 şi 4.
Conectarea în poziţia zero a acului indicator se realizează cu potenţiometrul P legat între electrozii 1
şi 3, astfel că tensiunea suplimentară Us compensează diferenţa de potenţial iniţială dintre electrozii
3 şi 4.
Printr-o rezistenţă variabilă în trepte se realizează modificarea sensibilităţii teslametrului.
Teslametrul de fabricaţie românească are domeniile 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2 T (cu scala instrumentului
gradată direct în „tesla”).
6.1.2 .
Măsurarea inducţiei magnetice pe baza fenomenului de inducţie electromagnetică
Măsurarea inducţiei magnetice se bazează pe măsurarea variaţiei fluxului magnetic t  care
străbătând o bobină sondă avînd N spire produce o t.e.m. i ndusă, e, dată de legea inducţiei:
dt 
e   N (6.3)
dt
Inducţia magnetică B (densitatea medie a fluxului printr-o suprafaţă) rezultă, în cazul când
fluxul este normal şi uniform repartizat pe aria transversală A a bobinei de explorare din r elaţia:

B (6.4)
A
Din relaţia(6.3) rezultă că f luxul magnetic poate fi determi nat prin măsurarea tensiunii
induse e (sau a curentului produs de această tensiune), însă este obligatorie producerea (sau
existenţa) unei variaţii a fluxului. Se disting următoarele cazuri principale:
a) Fluxul t  constant
Pentru producerea variaţiei de flux se poate proceda scoţând sau introducând bobina în
câmpul magnetic, ori modificând poziţia bobinei (cu 90° sau 180°), fie anulând sau inversând însuşi
câmpul magnetic
caz forma dacă şi
unui impuls acesta
la feleste
estecreat de un curent
şi curentul produselectric. Tensiunea
prin aparatul electromotoare
de măsurat are în acest
care se conectează la
bornele bobinei. Acest aparat poate fi fluxmetru sau un galvanometru balistic.
În continuare se prezintă numai fluxmetrul.
Fluxmetrul este un aparat magnetoelectric, lipsit de cuplu rezistent mecanic, funcţionînd în
regim supraamortizat (dacă rezistenţa circuitului exterior fl uxmetrului se menţine sub o anumită
limită, indicată pe cadranul aparatului, de 10...100 ). Bobina mobilă se deplasează cât timp este
parcursă de curent, deviaţia  fiind determinată prin relaţia:
   2  1 (6.5)
1 şi  2 fiind deviaţiile bobinei după şi înainte de variaţia fluxului. Dacă se consideră N     t
ca flux total, N fiind numărul de spire al bobinei sondă, relaţia de calcul este:
 t  N    C F   (6.6)
în care CF este constanta fluxmetrului, ex primată adeseori în mWb/div (Wb=1V.S) deoarece este de
ordinul 0,1 mWb/div.
Fig.6.3 Fluxmetrul
a)
b) construcţia;
schemă de principiu.
În cazul când variaţia fluxului constă în anularea lui, 1   şi 2  0;   1  2   . În
cazul inversării fluxului, care se utilizează mai frecvent, 1    2 şi   2 . Inducţia
magnetică se calculează din relaţiile (6.4) şi(6.6) rezultând:
 C F
B     (6.7)
A N  A
pentru variaţia B a inducţiei şi
CF
B   (6.8)
2 N  A
pentru inducţia B, în cazul inversării fluxului magnetic.
Fig.6.4 Schema de montaj a fluxmetrului
OBSERVAŢIE:
Bobina este fixată pe echipajul mobil şi se poa te conecta prin intermediul unor lamele
maleabile şi a unui comutator cu trei poziţii în următoarele trei situaţii:
 în poziţia I, de măsurare, bobina sistemului mobil este conectată la bornele bobinei de
măsurare prevăzută cu N spire, în care fluxul magnetic variabil de măsurat induce
tensiunea electromotoare Ue;
 în poziţia II, de transport, bobina sistemului mobil este legată în scurtcircuit;
 poziţia III se foloseşte pentru aducerea la zero a instrumentului.

b) Fluxul t  alternativ
În acest caz, tensiunea indusă este, de asemenea, alternativă , trecând prin zero când fluxul
trece prin valorile maxime şi minime.
Fig.6.5 Flux magnetic alternativ şi tensiune indusă.

Regim sinusoidal
Indiferent de forma de variaţie în timp a fluxului t  , valoarea medie a tensiunii induse,
calculată pentru o jumătate de perioadă (alternanţa pozitivă a tensiunii) este:
1 T/2 2 T / 2 d
E med  e  dt  N
 dt  4  f  N  max (6.9)
0 0
deoarece: T/2  T  dt
T/2
T  1 / f şi  0  2 max .
Valoarea medie E med poate fi măsurată numai cu voltmetre cu redresoare. Acestea au scara
gradată în valorile medii înmulţite cu 1,11 (factorul de formă în regim sinusoidal) astfel încât
valoarea fluxului maxim max rezultă din relaţia:
E med U
max   (6.10)
4  f  N 4,44  f  N
Dacă se folosesc voltmetre de valori efective, trebuie cunoscut factorul de formă:
 U 
f f
K  K  U med T / 2  - relaţia (10) devenind:
U
max  (6.11)
4  K f  f  N

Din fluxul maxim şi relaţia B  rezultă Bmax.
A
6.1.3 . Măsurarea intensităţii câmpului magnetic pe baza legii circuitului magnetic

Intensitatea câmpului magnetic din interiorul unei bobine toroidale (fig.6.6) se poate
determina pe baza legii circuitului magnetic:
H  dl
 NI
de unde rezultă:
NI
Hl  NI sau H  (6.12)
l
unde N este numărul de spire al bobinei, l este lungimea liniei de câmp (linia de integrare), iar I este
curentul din bobină. Deci, cuno scând pe N şi l şi măsur ând pe I rezultă H. Se observă că produsul
NI=const., în timp ce lungimea 1 este mai mare spre periferie şi ma i mică spre interiorul bobinei.
Înseamnă că H e ste mai mare în partea interioară a bobinei şi mai mic în partea exterioară. Valoarea
medie Hmed, r ezultă pentru lungimea medie Imed a bobinei. Dacă diametrul bobinei este mult mai
mic în raport cu diametrul torului, se poate considera că H=const. pe toată secţiunea torului.
Fig.6.6 Bobină în formă de tor
În toate cazurile, mărimea care trebuie măsurată este curentul i. Pentru aceasta se folosesc
ampermetre sau rezistenţe parcurse de curentul i, căderea de tensiune la bornele rezistenţei
măsurîndu-se cu voltmetre sau cu osciloscopul catodic.
Capitolul 7
MĂSURAREA CARACTERISTICLOR MAGNETICE ALE
MATERIALELOR FEROMAGNETICE
În corpurile
caracterizate feromagnetice vectorul-magnetizaţie
prin relaţia: M  0 , astfel încât acestea pot fi
B   0 H
 M (7.1)
unde B este inducţia magnetică, H - intensitatea câmpului magnetic, iar  0 - permeabilitatea
magnetică a vidului  0  410 7 H / m .
Pentru astfel de corpuri, o importanţă deosebită o prezintă curbele B=f(H), numite
„caracteristicile magnetice” ale materialului, care arată evoluţia inducţiei B între 0 şi B max.,
precum şi ciclurile de histerezis, care arată evoluţia ciclică a inducţiei între B max. şi - B max.
Metodele cele mai cunoscute pentru determinarea acestor caracteristici magnetice ale
materialelor feromagnetice sunt:
 metoda inelului magnetic;
 metoda permeametrului (derivată din metoda inelului magnetic), în regim de
magnetizare continuă;
 metoda osciloscopului catodic;
 metoda ferometrului, în regim de magnetizare alternativă.
7.1. Metoda inelului magnetic

Pe materialul feromagnetic supus măsurătorilor, confecţionat sub formă toroidală, se depun
cele două înfăşurări şi anume, înfăşurarea de măsurare, cu n spire şi înfăşurare de magnetizare, cu N
spire, aceasta din urmă fiind bobinată uniform de-a lungul inelului circular.
În figura 7.1. sunt prezentate atât schema de montaj utilizată pentru ridicarea curbelor (a),
cât şi curbele propriu -zise. Circuitul de magnetizare conţine reostatele Rh1 şi Rh2 (ultimul putând fi
scurtcircuitat cu întrerupătorul
Circuitul K 3), sursa
de măsurare conţine de tensiune
bobina continu
de măsurare, ă Ea şime
galvano untrul
ampermetru A. şi o rezistenţă
balistic GB
r care limitează deviaţiile galva nometrului. Pentru ridicarea corectă a curbelor este necesar ca iniţial
inelul să fie demagnetizat. Această operaţie se realizează prin parcurgerea mai multor cicluri de
histerezis, de amplitudini din ce în ce mai mici, pornind de la o magnetizare de saturaţie B max,
cores punzătoare unui curent I max. Micşorarea curentului şi respectiv , inversarea sensului acestuia
se face cu reostatul Rh1 şi comutatorul inversor K 2.
Fig.7.1 Măsurarea prin metoda inelului magnetic

a) schema electrică; b) ciclul de histerezis
Trasarea curbei de magnetizare B=f(H) (B=0-B max.) se face prin comutarea curentului de
magnetizare.
Astfel, cu reostatul Rh1, reostatul Rh2 fiind scurtcircuitat, se stabileşte o valoare iniţială I,
foarte redusă a curentului (aproape de origine), după care se inversează curentul, deci câmpul
magnetic corespunzător H1 din tor cu ajutorul comutatorului K 2 şi se citeşte deviaţia
galvanometrului balistic 1 .
Cu relaţia H  N  I / l , valabilă pentru bobine toroidale se determină H 1=f(I1), iar cu relaţia:
B  CGB  1 se determină B1  f 1  . În aceste relaţii 1 reprezintă lungimea medie a inelului
2 NA
1    d mediu  , CGB este constanta galvanometrului balistic (Coulomb/div.), N - numărul de spire
al bobinei de măsurare, iar A - aria secţiunii transversale a torului.
În mod similar, se determină alte perechi (Hi, Bi) ale curbei de magnetizare, mărind treptat
curentul I până la valoarea inducţiei de saturaţie B max a materialului feromagnetic.
Trebuie precizat că la comutaţia curentului de la +I la -I, inducţia magnetică variază de la +B
la -B şi ca urmare elongaţia  a balisticului corespunde unei variaţii B  2B .
Pentru trasarea ciclului de histerezis se va utiliza acelaşi mo ntaj, introducând însă în circuit
şi reostatul Rh 2. Cu Rh1 se vor stabili valorile maxime I max., H max., respectiv B max. ale ciclului
de histerezis, după care valoarea rezistenţei sale rămâne neschimbată.
Cu reostatul Rh2 se produc variaţii bruşte ale cu rentului de magnetizare de la un I max. la o

valoare I1, cărora le corespund variaţii B  B max.  B1 ale inducţiei magnetice; aceştia se
determină cu ajutorul deviaţiei  citite la galvanometru. Cum B maxim era cunoscut deja, se
calculează B1.
Pentru operaţia de mai sus este necesar ca în prealabil să fie fixat Rh 2 la valoarea
corespunzătoare curentului I1.
Acest lucru se realizează în felul următor:
 se pune Rh2 la valoarea 0, se deschide K 3, şi se creşte valoarea lui Rh2 până ce
ampermetrul arată valoarea dorită I1;
 se închide K 3 pe poziţia 2, inversând sensul lui I1, în bobina torului magnetic;
 se închide K 3 şi se revine cu K 2 pe poziţia l.
Astfel punctul
galvanometru1 balistic1seeste pregătit
citeşte şi,deschizând
deviaţia 1 , coresK 3, curentul variază brusc de la I max. la I 1. La
punzătoare variaţiei inducţiei B1 , aşa cum s-a
arătat mai înainte.
Ca urmare, coordonatele acestui prim punct sunt date de:
N  I C
H1  ; B1  Bmax  GB  1 (7.2)
l nA
În mod similar se ridică alte puncte ale caracteristicii pe porţiunea B max - Br.
Pentru determinarea coordonatelor punctului Br , corespunzător inducţiei remanente, se
întrerupe Rh2 ( Rh 2   ), sau se deschide K 2.
Ridicarea ramurii de la Br la -B max. a ciclului de histerezis se face inversând sensul
curentului şi crescându-1 pe acesta de la valori reduse până la –Imax. În acest scop se pune Rh2 pe
rezistenţa maximă
valoare redusă (K 2 fiindpentru
şi negativă pe poziţia 1, iar K 3unui
I. Pregătirea deschis),
punct se trece
2 pe K 2 peporţiune
această poziţia 2, obţinând
a curbei astfel o
presupune
următoarele manevre:
 se reduce valoarea lui Rh2 până ce curentul ajunge la valoarea dorită – I2;
 se revine la punctul +B max. închizând pe K 3 şi comutând pe K 2 în poziţia l.
Astfel punctul 2 este pregătit. Pentru măsurarea inducţiei B 2 se deschide K 3 şi se trece brusc
K 2 pe poziţia 2. Se citeşte deviaţia  2 la galvanometrul balistic şi se determină coordonatele
punctului 2 (H2, B2) cu relaţiile (7.2).
Ramura ciclului de la - B max. la +B max. se desenează simetric faţă de origine, ciclul de
histerezis fiind o curbă simetrică (figura 7.1).
7.2. Metoda permeametrului

Ca şi în cazul metodei inelului magnetic, cu aceasta metodă se p ot determina curbele de
magnetizare în regim de curent staţionar (curent continuu), corpul feromagnetic supus măsurătorilor
fiind format din benzi de tabl ă suprapuse.
În principiu un permeametru se compune dintr-un jug magnetic J care la capete are câte un
sistem de fixare a probei P. Astfel, circuitul magnetic se închide prin fier (fig.7.2).
Fig.7.2
Proba intră într -o bobină fixă B cu n1 spire folosită pentru magnetizare. Bobina 2 care
înconjoară proba cât mai strâns serveşte la măsurarea inducţiei în aceasta.
Bobinele B şi 2 sunt fixe. Intensitatea câmpului magnetic H rezultă din legea circuitului
magnetic:
 H  ds  I  n

1 1
Integrala se poate efectua împărţind linia de câmp în porţiuni cu H constant: proba,

întrefierul, jugul. Ca urmare se poate scrie
H p p  H jl j  2H  s  I1  n 1
De aici:
I1  n 1  l j 2 
H p  l p   H j  l p  l p H   (7.3)
Cum H j şi H nu se cunosc, se poate utiliza pentru calculul lui H p relaţia:
I n
H p  1 1 (7.4)
l p
prin neglijarea parantezei, dacă acest lucru nu conduce la erori prea mari. Pentru aceasta se impune
ca cei doi termeni din paranteză să fie cât mai mici.
Analizând fiecare termen în parte vor rezulta şi măsuri constructive corespunzătoare.
În primul rând este necesar ca H j să fie cât mai mică, cu atât mai mult cu cât termenul în H j
l j
conţine  1.
l p
Făcând aproximaţia că fluxul magnetic este practic acelaşi în probă, jug şi întrefier:
 p   j  
respectiv
B p  S p  B j  S j  B  S
şi cum B  H (într-un material feromagnetic), rezultă:
H p   p  S p  H j   j  S j  H      S
De aici se pot explicita pe rând H j şi H  .
Astfel:
S p  p
H j  H p  (7.5)
S j  j
de unde rezultă că permeametrul va trebui să aibă S j  S p , pentru a putea neglija pe H j (fig.7.3). De
asemenea este necesar ca  j   p , condiţie îndeplinită utilizând pentru confecţionarea jugului
materiale magnetice de înaltă calitate.
Fig.7.3
Mărimea H se obţine sub o formă similară:

S p  p
H   H p  , cu     0 (7.6)
S  0
Se observă că H   H p , deoarece  p 
 0 , raportul  p /  0 putând avea valori de ordinul
sutelor sau miilor. De aceea, termenul H  se poate micşora prin scăderea la minim a întrefier ului 
prin măsuri mecanice (strângere, şlefuire capete etc).
Cu toate aceste măsuri , H p se obţine cu o eroare sistematică, ce se corectează cu ajutorul
unor curbe de corecţie, trasate cu ajutorul unor metode mai precise (de exemplu, metoda torului).
Intensitatea câmpului magnetic corectat este dată de relaţia:
H  H1  H (7.7)
unde H1 este măsurat cu permeametrul, iar H este corecţia luată din curba de corecţie.
O altă modalitate de compensare care creşte mult precizia aparatului constă din introducerea
unei înfăşurări suplimentare B` , astfel încât magnetizarea jugului şi a întrefierului să fie făcută
numai de B` , la magnetizarea probei contribuind doar bobina B (figura 7.4). Pentru verificarea
îndeplinirii acestor condiţii se introduce un jug inferior simetric J ` .
Fig.7.4
Verificarea compensării corecte se face cu ajutorul unui fluxmetru care se conectează la

bornele bobinei B`` , p lasată pe jugul inferior şi care nu trebuie să indice la producerea unei variaţii
de flux: prin jugul J şi probă.
7.3. Metoda osciloscopului catodic

Această metodă este utilizată în cazul unui regim de magnetizare alternativă a materialului
feromagnetic supus analizei.
Schema electrică utilizată în acest caz este prezentată în fi gura 7.5. Metoda are avantajul că
permite observarea vizuală a ciclurilor dinamice de histerezis, ridicate în curent alternativ, pe
ecranul tubului catodic.
Fig.7.5
Cum ciclul de histerezis reprezintă dependenţa B=f(H), va trebui să se aplice plăcilor de

deflexie ale osciloscopului tensi uni proporţionale cu valorile instantanee ale câmpurilor B şi H.
Proba are forma unui inel din material feromagnetic, prevăzut cu cele două înfăşurări: de
magnetizare, cu N spire şi de măsurare cu n spire.
La bornele rezistenţei R 1, de mică valoare, înseriată în circuitul de magnetizare se culege o
cădere de tensiune proporţională cu curentul de magnetizare şi deci cu intensitatea câmpului
magnetic H(t) în valoare instantanee, care se aplică plăcilor de defle xie pe orizontală ale
osciloscopului:
l
u x  R 1  i1  R 1  Ht    K 1  Ht  (7.8)
N
La plăcile de deflexie pe verticală se aplică tensiunea furnizată de circuitul integrator R 2C2,
unde R 2 are o valoare mult mai mare decât reactanţa întregului circuit secundar. Scriind teorema a
II-a a lui Kirchhoff în circuitul secundar se obţine:
dt 
e  n  R 2 I 2 (7.9)
dt
Tensiunea la bornele capacităţii este:
1  n dt 
u  i  dt  dt  K   t (7.10)
c2
C2  2 C 2 R 2  dt 
n
unde K  este o constantă a circuitului secundar. Astfel tensiunea aplicată plăcilor de
C 2 R 2
deflexie verticală este proporţională cu valoarea instantanee a fluxului, deci cu valoarea instantanee
a inducţiei magnetice din probă:
nA
u y  u c2  Bt   K 2  Bt  (7.11)
C 2 R 2
În relaţiile (7.8) şi (7.11) mărimile 1 şi A reprezintă lungimea medie şi respectiv aria
transversală a torului magnetic.
Astfel spaţiul luminos al tubului catodic descrie ciclul de histerezis dinamic, care diferă
întrucâtva de forma obţinută în curent continuu, datorită pierderilor prin curenţi turbionari în miez.
Pierderile de energie în fier (prin histerezis şi curenţi turbionari) sunt proporţionale cu aria
ciclului dinamic, putând fi calculate cu formula:
Fe  ciclu      A ciclu J / m 3ciclu 
H  dB (7.12)
unde  şi  sunt scările folosite pentru H şi B pe diagramă, iar A ciclu este aria ciclului dinamic de
histerezis,.
Pierderile specifice în fier sunt date de relaţia:
  f f
p Fe  Fe      A ciclu W / Kg  (7.13)
 
unde f este frecvenţa tensiunii de alimentare, iar  - densitatea materialului feromagnetic (Kg/m3).
Cum coeficienţii de scară sunt   H max . / x A / m / cm  şi   B max . / y T / cm  , iar constantele
pe cele două canale cu valorile C x  U x max/ x şi C y  U y max/ y V / cm  , rezultă:
N R C
  Cx ;   2 2  Cy (7.14)
R 1  l nA
Introducând în (7.13) se obţine:
2
p Fe  N  C2l  f   A ciclu  C x  C y W / Kg 
n AR  R (7.15)
1
7.4. Metoda ferometruIui

0 altă metodă pentru determinarea caracteristicilor magnetice ale materialelor în curent
alternativ este metoda ferometrului (figura 7.6). Un ferometru se compune dintr-un voltmetru V de
curent continuu (magnetoelectric) şi un redresor comandat electromecanic R m a cărui înfăşurare este
alimentată cu un curent de comandă i c. Faza acestui curent se poate regla cu ajutorul regulatorului
de fază R f.
Fig.7.6
După cum se ştie, un aparat magnetoelectric cu redresor comandat electromecanic indică, în

regim sinusoidal, o valoare proporţională cu I 2 cos  , unde 12 este valoarea efectivă a curentului i 2,
iar  este defazajul dintre i2 şi curentul de comandă i c al redresorului electromecanic comandat;
adică, instrumentul măsoară componente ale curentului i2 după direcţia cur entului de comandă.
Cum în schemă se foloseşte un voltmetru, acesta va măsura componente ale tensiunii
aplicate, în fază cu curentul de comandă.
Proba de analizat poate fi sub formă de tor sau sub formă de bară.
Cu ajutorul voltmetrului se poate măsura tensiunea din înfăşurare a n2 dacă comutatorul K se
pune pe I şi dacă se reglează faza curentului Ic,până când aparatul indică valoarea maximă.
Fig.7.7
Dacă voltmetrul are o rezistenţă suficient d e mare, se poate aproxima că U2=Ue2 şi

instrumentul indică:
U 2  U e 2  4, 44f  n 2  B  S (7.16)
considerând un regim perfect sinusoidal; iar B este valoarea maximă a inducţiei.
Cunoscând dimensiunile probei, frecvenţa de alim entare şi numărul de spire n 2 rezultă
valoarea inducţiei corespunzătoare stării de magnetizare din material, determinată de curentul de
lucru I1:
B  4,44f U2n  S (7.17)
2
Intensitatea câmpului magnetic H este în fază cu componenţa reactivă I  , a curentului de
magnetizare (fig.7.8); cu alte cuvinte trebuie măsurat curentul I  . De aceea se reglează faza
curentului Ic până ce voltmetrul indică zero, comutatorul K fiind conectat pe poziţia I când Ic a
devenit perpendicular pe Ue2.
Fig.7.8
În acest caz Ic va fi fază (sau în opoziţie) cu curentul I  . Se trece comutatorul K pe poziţia II

şi voltmetrul va măsura tensiunea:
U R  R  I1 cos   R
 I1 cos   R  I   i (7.18)
unde  este unghiul de pierderi (dintre flux şi curent). Intensitatea câmpului magnetic (valoarea
maximă) se obţine din:  Hdl .
2I1  n1
H (7.19)
l
U R
unde I1  , iar l este lungimea medie a circuitului magnetic.
R
Cu ajutorul ferometrului se pot măsura şi pierderile în fier. Această posibilitate se va trata în
capitolul 7.5.
7.5. Măsurarea pierderilor în fier cu aparatul Epstein

Generalităţi.
Pierderile de energie electrică activă în materialele feromagnetice reprezintă o problemă
deosebit de importantă pentru construcţia maşinilor electrice. Ele depind de o serie de fact ori cum
sunt: frecvenţa, inducţia, temperatura, felul materialului feromagnetic şi dimensiunile lui. Pentru
necesităţile tehnice se determină pierderile în fier specifice la inducţii fixe de 1T şi l,5T.
În continuare se vor lua în consideraţie numai pierderile de energie activă datorate
fenomenului de histerezis şi cele datorate curenţilor turbionari care sunt p redominante în materialele
feromagnetice.
Pierderile prin histerezis Ph sunt pierderi de energie care au loc în procesul de magnetizare
prin orienta rea domeniilor de magnetizare. Se constată experimental că aceste pierderi sunt date de
relaţia:
H  f  Bn
PH  K (7.20)
unde f este
exponent frecvenţa
determinat de curentului sinusoidal,
Steinmetz ca B - inducţia
având valoarea magnetică
între 1,5-2, în coeficient
K este un material, iar n este un
de material.
H
Pierderile prin curenţi turbionari depind de frecvenţă, inducţie şi caracteristicile materialului:
Pt  K t  f 2  B2 (7.21)
unde K t depinde de caracteristicile materialului feromagnetic.
Ca urmare, pierderile totale în fier sunt date de expresia:
PFe  Ph  Pt  K H  f  Bn  K t  f 2  B2 (7.22)
Separarea pierderilor se poate face printr-un procedeu analitic sau unul grafic. Astfel, se
măsoară PFe la aceeaşi inducţie B, dar la două frecvenţe diferite f 1 şi f 2.
Rezultă un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, K 1 şi K 2:
PFe1  K H  f 1  Bn  K t  f 12  B2
PFe 2  K H  f 2  Bn  K t  f 22  B2 (7.23)
n 2
Din aceste relaţii se obţin K H  B şi respectiv K t  B , cu care se calculează apoi separat PH
şi Pt la frecvenţa dorită.
Separarea grafică se face pe baza caracteristicii PFe / t funcţie de f, care este o dreaptă
ridicată prin măsurători.
Dacă inducţia B este nesinusoidală, apar şi pierderi corespunzătoare armonicelor, cu alte
cuvinte faţă de regimul sinusoidal în materialul feromagnetic există alte pierderi care sunt funcţie de
forma curbei inducţiei. De aceea, pentru executarea măsurătorilor este necesar să se cunoască forma
inducţiei, mai mult, este necesar ca acesta să fie sinusoidală.
Din studiul bobinei cu miez de fier alimentată cu tensiunea sinusoidală u(t) şi având
rezistenţa conductorului de magnetizare R, rezultă că inducţia B poate fi obţinută sinusoidal dacă :
d
a) tensiunea u(t) este sinusoidală şi R =0 (unde u t   R  i  ), - soluţie imposibilă
dt
practic;
b) tensiunea u(t) este nesinusoidală dar aleasă cu o formă astfel încât prezenţa rezistenţei R,
să rezulte inducţii sinusoidale, - soluţie complicată practic.
Ca urmare, în practică se vor lua măsuri ca rezistenţa circuitului de magnetizare a probei să
fie cât mai mică posibil.
În aceste condiţii, la tratarea pierderilor în fier se fac aproximaţii, reducând regimul
nesinusoidal la un regim sinusoidal.
Pentru măsurarea pierderilor totale în fier este important de reţinut expresia:

PFe  I  U è cos  ` (7.24)
`
unde I - curentul efectiv prin înfăşurarea de magnetizare (curentul de magnetizare); U - tensiunea
e
efectivă la bornele înfăşurării;  ` - complementul unghiului de pierderi  (  este unghiul dintre I

şi  ).
Dintre metodele de măsurare a pierderilor în fier se va pre zenta în continuare aceea care
utilizează aparatul Epstein.
Aparatul Epstein
Aparatul Epstein constă dintr -un cadru cu patru bobine dispuse pe laturile unui pătrat şi
având fiecare câte două înfăşurări, una primară, de magnetizare, cu n1 spire şi alta secundară, de
măsurare, cu n2 spire, ca în fig. (7.9).
Fig.7.9 Aparatul Epstein

a) schema de montaj;
b) schema electrică;
c) diagrama fazorială în regim sinusoidal.
În interiorul bobinelor se introduc patru pachete de tole, cu mase egale de aproximativ 2,5
Kg. Tolele au dimensiuni de (500x30) mm2 şi sunt tăiate jumătate dintre ele în sensul laminări i
tablei şi jumătate în sens perpendicular pe direcţia de laminare, pentru ca rezultatele obţinute să
reprezinte o medie a pierderilor în fier care depind, în cazul tolelor laminate la cald, de sensul
orientării cristalelor tolelor şi de neomogenitatea materialului.
Pentru tolele laminate la rece există aparate cu latura de 25 cm, care necesită pachete de tole
de 1-2 Kg., tăiate în sensul laminării, cu dimensiunile 280 x 30 mm2.
Circuitul de magnetizare conţine cele 4 bobine conectate în serie, având N1=4n1 spire şi este
alimentat cu tensiune reglabilă, furnizată de autotransfor matorul reglabil ATR.
În acest circuit se mai află bobina de curent a wattmetrului W şi un ampermetru A.

În circuitul secundar al aparatului Epstein, care are N2=4n2 spire, sunt conectate în paralel un
voltmetru V şi circuitul de tensiune al unui wattmetru W. Măsurarea frecvenţei tensiunii de
alimentare este făcută cu frecvenţmetru F. Rezultă că aparatul Epstein constituie de fapt un
transformator, funcţionând practic în gol. Wattmetrul măsoară astfel o putere constituită în mare
parte din pierderile în fier.
Ecuaţiile circuitului sunt:
u 1  R 1i1  e1  N1 d ;

dt
d
u 2  R 2i 2  e 2  N 2 ; u 2  R  i 2 ; (7.025)
dt
~
N1i1  N 2i 2  Hl  N1i 0 ; Pw  ~u 2 i1 (media produsului u 2i 2 )
unde  este fluxul magnetic util (acelaşi prin ambele înfăşurări la dispersie neglijabilă ); R -
r ezistenţa echivalentă a sarcinii din secundar (bobina de tensiune a wattmetrului şi voltmetrului); i0 -
curentul de magnetizare echivalent solenaţiei rezultante (raport la primar); e1, e2 - tensiuni
electromotoare induse.
În cazul regimului sinusoidal, pe baza ecuaţiilor (7.25) se construieşte diagrama fazorială din
figura 7.9 c.
Puterea Pw măsurată de wattmetrul W are expresia:
~
Pw  ~u 2 i1  U 2  I1  cos Û 2 Î1  U 2 I1 cos  (7.26)
unde curentul I1=curentul primar, U2=tensiune secundară aplicată bobinei de tensiune a
wattmetrului şi  - unghiul de defazaj dintre U2 şi I1.
Pentru tensiunile electromotoare E1 şi E2 se poate scrie relaţia:
E1 N1 N
 ; E1  E 2 1 (7.27)
E 2 N 2 N 2
Curentul I0 corespunzător amperspirelor rezultante se mai poate scrie luând proiecţiile pe
axa absciselor:
N
I1 cos   I 2 2  I 0 cos 0 (7.28)
N 1
Pierderile în fier ale transformatorului sunt date de relaţia:
PFe  E1 I 0 cos 0 (7.29)
0 şi pe E1 cu expresiile lor de mai sus se obţine:
Înlocuind pe I 0 cos
N1  N 
PFe  E 2  I1 cos   I 2 2  (7.30)
N 2  N1 
Deoarece R este rezistenţa exterioară a circuitului secundar şi R 2 rezistenţa înfăşurării
exterioare, tensiunea electromotoare poate fi scrisă în funcţie de tensiunea la bornele secundare U2:
 R 
E 2  U 2 1  2  (7.31)
 R 
Cu aceasta pierderile în fier devin:
 N  R 
PFe   1 U 2  I1 cos   U 2 I 2 1  2  (7.32)
 N 2  R 
U
Ţinând seama de relaţia (7.26) şi de I 2  2 avem:
R
 N U 
2
R 
PFe   1 Pw  2  1  2  (7.33)
 N 2 R  R 
Pentru determinarea inducţiei maxime la care se măsoară pierderile, se ţine seama de relaţia
(7.31) şi de:
E med U
max   (7.34)
4  f  N 4,44  f  N
cu max  B. max A şi N=N2. Ca urmare:
E 2 med U2  1  R 2 
B max     (7.35)
4  f  N  A 4,44  f  N  A  R 
2 2
În general R>>R 2, astfel că relaţiile (7.33) şi (7.35) se folosesc fără al doilea factor.
Pierderile în fier rezultă din indicaţia wattmetrului, din care se scad consumurile de putere în
circuitele de tensiune ale aparatelor de măsurat:
N1 U2 U2 (7.36)
PFe   Pw  2  2
N 2 R v R w ,u
Aici R v este rezistenţa voltmetrului (R v>>R 2); R w,u este rezistenţa bobinei de tensiune a
wattmetrului (R w,u>>R 2).
OBSERVAŢII:
1. Pierderile specifice sunt date de expresia:
P
PFe  Fe W / Kg  (7.37)
M
unde M este masa probei (practic M  10Kg ).
2. Cum unghiul  este mare, se recomandă a utiliza un wattmetru cu cos  redus (0,25 sau
0,1), pentru reducerea erorilor de citire. De asemenea este bine ca rezistenţele R v şi R wu să fie cât
mai mari pentru cr eşterea preciziei măsurătorilor.
3. Inducţia maximă la care se măsoară pierderile este aproximativ:
U2
B max  (7.38)
4,44  N 2  A
A este aria secţiunii tran sversale a circuitului magnetic:
A  M  l (7.39)

unde M este masa totală a pachetelor de tole (  10Kg ),  - densitatea (7,60-7,70.103Kg/m3), l -
lungimea circuitului magnetic (4.0,5-2m.).
4. Separarea pierderilor specifice în pierderi prin histerezis şi pierderi prin curenţi turbionari
se obţine efectuând, la o aceeaşi inducţie B max., două determinări la valori diferite ale frecvenţei f 1
şi f 2.
5. La determinarea pierderilor prin metoda Epstein este posi bil ca frecvenţa să difere puţin
de 50 Hz, caz în care se impune efectuarea de corecţii asupra valorilor determinate. Pentru
f  50Hz , formula de corecţie este:
50
PFe 50 Hz   PFe f   (7.40)
valabilă în cazul unor abateri mici (sub 2%) alef frecvenţei.
În general metoda nu permite atingerea unor precizii mai bune de 3-5%, datorită numărului
mare de erori care apar pe parcursul măsurătorii.
Capitolul 8
MĂSURAREA ELECTRICĂ A MĂRIMILOR NEELECTRICE
Simplitatea şi precizia metodelor şi aparatelor de măsură electrice a făcut ca acestea să fie

utilizate tot mai mult şi pentru măsurarea mărimilor neelectrice, cum sunt cele mecanice, termice,
geometrice ş.a. Adăugând la aceste calităţi modelarea comodă şi fidelă cu ajutorul semnalelor
electrice a unor astfel de mărimi, se poate aprecia că au fost aduse principalele argumente în
favoarea unei astfel de soluţii. Desigur, aceasta nu înseamnă că în orice situaţie măsurarea electrică
este şi cea mai avantajoasă. Ea se justifică atunci când utilizarea aparatelor electrice poate satisface
cel mai bine dezideratele enumerate mai sus, la care trebuie adăugat şi cel referitor la costuri; în caz
contrar fiind preferabilă alegerea unor aparate neelectrice.
8.1. Principii generale ale măsurării electrice a mărimilor neelectrice

Măsurarea electrică a unei mărimi neelectrice impune, în primul rând, convertirea acestei
mărimi sau a unor stări ale ei în semnale electrice corelate cu mărimea respectivă. Această operaţie
se realizează cu ajutorul unor dispozitive numite traductoare electrice. Dacă la intrarea unui
traductor - ca element într-un lanţ de măsură - se aplică o mărime Xi de natură neelectrică, la ieşirea
acestuia se va obţine o mărime electrică (curent, tensiune, sarcina electrică, modificarea unui
parametru electric), dependentă de mărimea de intrare în momentul respectiv sau, în anumite
situaţii, şi de stările anterioare ale mărimii de intrare; evident, între cele două categorii de mărimi
existând procese de legătură fizice sau chimice, după caz.
T
O problemă importantă care se ridică vizavi de acest proces de transformare X i  X e este
nivelul erorilor acumulate: astfel, o transformare directă implică un nivel redus de eroare, pe când
mai multe transformări cumulează erorile fiecăreia în parte.
Din punct de vedere al modului de obţinere a mărimii de ieşire se pot diferenţia: 1. metode
cu transformare directă, în cazul unor mărimi ca forţa, presiunea, viteza, acceleraţia, impulsul,
temperatura, deplasarea) şi 2. metode cu transformare indirectă, cum este cazul mărimilor umiditate
sau energie de radiaţie; în cel de al doilea caz, în funcţionarea traductorului intervenind o mărime
intermediară, care poate fi convertită direct în mărime electrică.
După cum se arată la început, un rol deosebit de important în calitatea transformării
T
X i  X e îl are modelul utilizat, respectiv, legile şi principiile pe care acesta se bazează. Din acest
punct de vedere, diferite traductoare pot transforma diferit aceleaşi mărimi neelectrice în mărimi
electrice.
Schema bloc a unui sistem de măsură pe cale electrică a unei mărimi neelectrice este
prezentată în fig.8.1.
Fig.8.1 Schema bloc a unui sistem de măsură
După cum se observă, acest sistem (lanţ) de măsură conţine următoarele elemente:
 traductorul, care transformă mărimea neelectrică în mărime electrică;
 convertorul, care amplifică semnalul, îl calibrează şi îl converteşte în semnal numeric

sau analogic, după caz;
 aparatul de măsurat, analogic sau digital, cu sau fără înregistrare.
Aşadar , traductoarele reprezintă elemente de transmitere a informaţiei despre mărimea
măsurată şi, ca urmare, de calitatea lor depinde direct acurateţea acestei mărimi.
Din aceste motive, studiul unor asemenea dispozitive face o biectul unor abordări distincte şi
ample în literatura de specialitate, astfel încât s-a apreciat că nu este cazul a fi tratate în detaliu în
această lucrare. Totuşi, o clasificare a tipurilor princi pale de traductoare, legate direct de tipurile de
mărimi neelectrice transformate, a fost necesară şi ea face obiectul capitolului următor.
8.2. Tipuri principale de traductoare

În general, criteriile după care se face clasificarea traductoarelor electrice sunt următoarele:
a) după tipul mărimii fizice de intrare (temperatură, presiune etc): traductoare de
temperatur ă, de presiune etc;
b) după modul de variaţie al mărimii de ieşire: traductoare analogice, cu semnal continuu
variabil în funcţie de mărimea de intrare şi traductoare digitale, cu semnal discontinuu;
c) după natura mărimii de ieşire: traductoare rezistive, inductive, capacitive etc;
d) după principiul de funcţionare : traductoare parametrice şi traductoare generatoare.
Traductoarele parametrice sunt acelea în care mărimea neelectrică este transformată în
mărime electrică pasivă (variaţie de rezistenţă, inductanţă, capacitate etc), caz în care pentru
efectuarea măsurătorii este necesară o sursă auxiliară de energie. Exemple: termorezistenţa,
traductorul inductiv.
Traductoarele generatoare sunt cele în care mărimea neelectrică este transformată direct într -
o tensiune electrică. Exemple: traductoarele de inducţie, traductoarele termoelectrice.
De precizat că traductoarele parametrice sunt mai sensibile şi mai pr ecise decât cele
generatoare şi, consumând mai puţină energie din fenomenul supus transformării, îl perturbă mai
puţin. În schimb, traductoarele generatoare dau direct la ieşire o tensiune care poate fi măsurată
nemijlocit cu un instrument de măsurare.
8.3. Circuite de măsurare cu traductoare

În urma transformării mărimilor neelectrice în mărimi electrice de către traductoare, pentru
măsurătorile propriu-zise se folosesc metodele şi circuitele de măsurare ale mărimilor electrice.
Având în vedere existenţa traductoarelor în lanţurile de măsură, este necesar a se ţine seama de
unele aspecte cum sunt:
1. apariţia unor erori mai mari, prin cumularea erorilor traductoarelor;
2. necesitatea adaptării mărimilor de ieşire ale traductoarelor la aparatele de măsurat.
Pentru diminuarea erorilor (1) se utilizează circuite de măsurare de tipul punţilor şi al
compensatoarelor de tensiune sau de curent continuu, iar pentru adaptare (2) circuite de măsurare
adecvate traductoarelor şi amplificatoare cu reacţie negativă, care asigură un semnal de ieşire între
anumite limite, dependent de mărimea măsurată şi independent de rezistenţa de sarcină (aceasta
constând din aparatele de măsurat şi de reglaj, în cazul reglajului automat).
8.3.1. Circuite de măsurare cu traductoare parametrice

În cazul utilizării traductoarelor parametrice se folosesc următoarele tipuri de circuite:
a) punţi neechilibrate sau automate de curent continuu sau de curent alternativ;
b) circuite de măsurare cu logometre;
c) circuite acordate;
d) circuite cu modulaţie de frecvenţă.
Cum punţile de măsurare au fost prezentate într -un alt capitol, în continuare se vor prezenta
circuitele b,c şi d.
b. Circuite de măsurare cu logometre
Aceste circuite se utilizează cu traductoare rezistive sim ple sau diferenţiale (fig.8.2.).
Fig.8.2 Circuite de măsurare cu logometre

a) cu două fire; b) şi c) cu trei fire
Un logometru magnetoelectric dă o indicaţie proporţională cu raportul curenţilor din cele

două bobine încrucişate, deci fără a fi influenţată de variaţiile tensiunii de alimentar e.
Cu ajutorul rezistenţelor R a şi R v se realizează compensarea diferenţelor de valori ale
rezistenţelor conductoarelor de legătură, care apar datorită unor cazuri de montare (a).
Rezistenţa R v este egală cu rezistenţa traductorului R T la o anumită valoare a mărimii
măsurate (la care deviaţia logometrului trebuie să fie  v ). Când se pune instalaţia în funcţiune, se
realizează rezistenţa adiţională R a prin îndepărtarea unor spire din bobina iniţială care are de obicei
10 sau 20 numai cu R v în circuit (R T se va scurtcircuita), până la deviaţia    v .
Schema de.conexiune cu trei fire permite reducerea erorilor produse de variaţia rezistenţei
conductoarelor de legătură cu temperatura (b).
Schema circuitului pentru traductoare rezistive (sau reostatice) diferenţiale, bazate pe acelaşi
principiu de funcţionare cu cele precedente este arătată în figura 8.2.
c. Circuite de măsurare acordate
Sunt folosite pentru traductoarele capacitive de valoare mică a capacităţii (10-100pF).
Metoda se bazează pe realizarea rezonanţei în două situaţii:
întâi cu Cx în paralel cu un circuit oscilant de măsură C0, L0 la o frecvenţă f 0  1 / 2  C x  C0 L 0 ;
apoi refăcând acordul din C0, înlăturând pe Cx, la aceeaşi valoare a frecvenţei (fig.8.3.a).
Fig.8.3 Circuit rezonant pentru măsurarea capacităţilor

a) schema; b) principiul de măsurare
În practică se utilizează metoda bazată pe variaţia aproape liniară a tensiunii la bornele

circuitului oscilant L0 Cx pentru frecvenţe apropiate de frecvenţa de rezonanţă f 0 (fig.8.3.b).
În această variantă se va alege f 0 astfel ca la valoarea nominală C x0 a capacităţii
traductorului, tensiunea U0 să fie de 0,5 la 0,7 din tensiunea maximă (la rezonanţă). În aceste
condiţii, dacă f 0 şi tensiunea de alimentare rămân constante, tensiunea variază aproximativ liniar şi
cu o pantă (sensibilitate) maximă în raport cu Cx.
d. Circuite de măsurare cu modulaţie de frecvenţă
Aceste (L,C).
biparametrice circuite se folosesc
Traductorul cu traductoare
este introdus parametrice
într-un circuit oscilant care(inductive, capacitive)
dă frecvenţa f: şi
1
f  (8.1)
2 LC
generată de un oscilator de medie frecvenţă.
Mărimea neelectrică de măsurat (deplasare, nivel, deformaţie, presiune etc.) determină
variaţia frecvenţei oscilatorului, această variaţie fiind măsurată cu un discriminator de frecvenţă sau
printr-o metodă numerică (fig. 8.4).
Fig.8.4 Circuit de măsurare cu modulaţie de frecvenţă
8.3.2. Circuite de măsurare cu traductoare generatoare

În cazul traductoarelor generatoare cu tensiune continuă la ieşire (cum sunt termocuplurile,
de pildă) se folosesc compensatoare automate de tip proporţional (cu amplificator cu reacţie
negativă de tensiune) sau de tip integral (cu servomotor).
În cazul tensiunilor de nivel foarte scăzut (microvolţi, milivolţi) continue sau alternative de
frecvenţe mici (zeci de Hz),tehnica de măsurare constă în modularea, amplificarea şi demodularea
sincronă a semnalelor.
Cel mai utilizat sistem de modulaţie în acest scop este modulaţia liniară de amplitudine cu
purtătoarea suprimată, realizată cu modulatoare de diferite tipuri:(vibrator electromagnetic la 50-
600Hz, modulatoare cu diode varicap, choppere realizate cu tranzistoare cu siliciu sau cu
tranzistoare FET).
Atât în cazul traductoarelor generatoare, cât şi a celor parametrice care furnizează tensiuni
alternative, nu se folosesc compensatoare de tensiuni alternative, din cauza erorilor introduse de
elementele de circuit parazite.
tensiuneCircuitele de cu
alternativă, măsurare utilizate
amplificare în acest
constantă scop constau
şi reacţie dindeamplificatoare
negativă, la care se potde măsurare
alimenta de
direct
aparatele indicatoare şi înregistratoare.
În cazul traductoarelor cu ieşire în frecvenţă şi în impulsuri se utilizează uneori circuite de
măsurare analogice, care transformă frecvenţa sau debitul de impulsuri, date de traductor, într -o
tensiune continuă, care poate fi amplificată şi indicată/înregistrată analogic.
În cazul unor măsurători de mare precizie se pot folosi la aceste traductoare sisteme de
măsură numerice.
8.4. Măsurarea mărimilor mecanice: deplasări-lungimi-poziţii, nivele, grosimi

În general, mărimile mecanice de acest tip reprezintă dimensiuni geometrice liniare sau
unghiulare. Ele diferă numai prin domeniile de valori, condiţiile de mediu, regimul de lucru,
toleranţele admisibile.
În practică, limitele de măsurare sunt destul de largi, de la zecimi la mm (deplasările axiale
ale rotoarelor şi statoarelor) la 2000mm şi mai mult (nivelul lichidelor sau al materialelor
pulverulente, în recipiente), cu precizii mergând până la 0,01 mm.
asupra Principiul de lucru

unor corpuri al unor
materiale pe astfel de deformează
care le sisteme de măsurare constă
sau cărora în efectuldeplasări,
le imprimă intermediar produs
viteze sau
acceleraţii.
Cele două relaţii teoretice pe care se bazează modelele de măsurare sunt:
F / S  El / l sau   E   (8.2)
respectiv legea lui Hooke pentru deformările elastice, unde   F / S este forţa raportată la secţiune
(efortul unitar), în N/m2, E - modulul de elasticitate, în N/m2;   l / l - deformaţia relativă pe
lungime (deformaţia specifică) şi
d2x dx
m 2  r  k  x  F (8.3)
dt dt
respectiv ecuaţia generală a mişcării în cazul deplasării liniare a unui corp de masă m, supus acţiunii
forţei F, unde x este deplasarea corpului, r - coeficientul de frecare vâscoasă; k - constanta elastică a
corpului.
Aceste ecuaţii sunt valabile pentru traductoare mecanice idealizate (fără frecări) şi reprezintă
caracteristica statică, respectiv cea dinamică, a celor mai multe dintre ele.
Cum varietatea traductoarelor utilizate în sistemele de măsurare a mărimilor mecanice este
foarte mare, în continuare vor fi prezentate câteva dintre cele mai importante.
8.4.1. Măsurarea deplasărilor

Există mai multe tipuri de traductoare utilizate la măsurarea deplasărilor: reostatice,
inductive, capacitive, diferenţiale, cu radiaţii, iar pentru precizii ridicate - traductoare cu fascicol
laser.
a. Traductoarele reostatice cu cursor utilizează relaţia cunoscută: R    1 / S , fiind realizate
din fir de manganină, constantan sau aliaje speciale (argint cu paladiu sau cu aur), de diametru
foarte mic (30-100m), înfăşurat pe o carcasă izolantă (ceramică sau metale emailate). Datorită
bobinării, rezistenţa nu variază riguros continuu, ci în trepte. Rezistenţa totală are valori cuprinse
între 10 şi 100 K .
Printre aplicaţiile traductoarelor reostatice una dintre cele mai cunoscute este transmisia la
distanţă a unghiului de rotaţie a acului indicator al diferitelor aparate de măsurat.
Traductoarele reostatice cu contact asigură transformarea unei deplasări mecanice sau a
abaterii de la o dimensiune dată, în impulsuri electrice; sunt utilizate pentru semnalizare sau pentru
protecţie.
b. Traductoarele inductive sunt utilizate în condiţii grele de exploatare neavând contact
alunecător. Funcţionarea lor se bazează pe relaţia:
2
m
 N / R de
unde L este inductivitatea; N -Lnumărul spire, iar R m - reluctanţa circuitului magnetic (fig.8.6.)
Pentru traductoare inductive simple, cu întrefier variabil,   x , reluctanţa are expresia:
l x
R m   Fe  2 (8.4)
 Fe A Fe 0A 0
unde l este lungimea circuitului magnetic, iar A - aria secţiunii transversale a acestuia.
Dacă miezurile au permeabilitate mare, atunci:
 l Fe /  Fe  A Fe  2  x  / 0A 0 (8.5)
şi, ca urmare, inductivitatea traductorului devine, în cazul x   :
N 2 0 A 0 N 2 0 A 0  x 
L  1   (8.6)
2  x  2   
Fig.8.5 Traductor reostatic pentru deplasări unghiulare

a) construcţia traductorului;
b) măsurarea la distanţă a presiunii:
1 – manometru; 2 – traductor potenţiometric;
3 – aparat înregistrator; 4 – alimentare.
Cracateristica este liniară numai pentru deplasări mici (0,1 – 10 mm)

Fig.8.6 Traductoare inductive cu variaţia geometriei
Cum variaţia inductivităţii cu întrefierul este neliniară, aceasta poate fi liniarizată dacă se
limitează variaţia întrefierului la x  0,1  0,25 în care  este întrefierul iniţial. Astfel, acest tip
de traductoare este avantajos pentru măsurători de deplasări mici (mai mici de 2-3mm).
În cazul traductoarelor inductive cu miez mobil, circuitul magnetic este deschis,
inductivitatea bobinei variind în funcţie de poziţia miezului, între valorile Lmax şi L0 (L0 este
inductivitatea bobinei fără miez) după o caracteristică statică neliniară. Cu aceste traductoare se pot
măsura deplasări între 0-2000mm.
c. Traductoarele inductive diferenţiale sunt constituite din două traductoare sim ple identice,
într-un singur bloc, pentru cele două traductoare variaţiile inductivităţilor fiind de semne contrare.
Acest lucru se realizează prin aşezarea celor două bobine ca două laturi vecine într -o punte de
curent alternativ, în regim neechilibrat. Diferenţa inductivităţilor dă dezechilibrul punţii:
x
L1  L 2  2L  2L 0 (8.7)
în cazul traductoarelor cu întrefier variabil, unde: 
N 2 0 A 0
L0 
2
În cazul acestor traductoare se îmbunătăţeşte liniaritatea şi sunt compensate erorile produse
de variaţiile de temperatură şi de cele ale tensiunii de alimentare, putându-se măsura deplasări între
1m şi 1mm.
Traductoarele diferenţiale cu miez mobil funcţionează asemănător, dar cu domenii de
măsurare mai mari (5-10cm) (fig.8.7).
L 1 L 2  K x
Fig.8.7 Traductor diferenţial parametric inductiv

Tipul (a) – deplasări mari (1 10) cm;
-3
Tipul (b) – deplasări mici (10 -1) mm
d. Traductoarele capacitive se bazează pe variaţia capacităţii unui condensator plan sau

cilindric. Prin variaţia distanţei dintre armături, variază capacitatea condensatorului, fie acesta
condensatorul plan:
C  S / d (8.8)
astfel încât se poate scrie:
S S  x 
C  1   (8.9)
d  x d  d 
Relaţia neliniară (8.9) a capacităţii în raport cu distanţa dintre electrozi (funcţie hiperbolică),
poate fi aproximativ liniară dacă x   0,1  0,2d .
În varianta diferenţială, aceste traductoare au liniaritatea îmbunătăţită şi erorile compensate
şi sunt utilizate pentru măsurători între 1-20m, cu precizie între 0,01-0,1 m. Aceste scheme au
dezavantajul unor valori mici pentru capacităţi (10~100pF), ceea ce impune utilizarea unor
frecvenţe de lucru ridicate (IKHz-10MHz),precum şi circuite speciale de măsurare (fig.8.8).
b) cu variaţia dielectricului
Fig.8.8 Traductoare parametrice capacitive
e. Traductoar ele cu radiaţii luminoase se bazează pe măsurarea deplasării prin impulsuri

luminoase, pe baza unui cod prestabilit. Se utilizează pentru măsurarea deplasărilor liniare şi
unghiulare. Radiaţiile luminoase utilizate pot fi reflectate sau refractate.
f. Interferometrul cu laser He-Ne se utilizează pentru măsurarea lungimilor şi deplasărilor cu

precizie foarte ridicată.
Acest aparat funcţionează pe baza fenomenului de interferenţă a luminii (fig. 8.9). El conţine
un laser He-Ne (1) care emite stabilizat în frecvenţă şi putere. Colimatorul (2) are rolul de a corecta
divergenţa fascicolului emis de laser. Fascicolul de laser este împărţit de divizorul de fascicol (3) în
două fascicole de egală intensitate: unul este transmis spre prisma retrodifuzoare (4) fixă şi
constituie subansamblul de referinţă al interferometrului; iar al doilea este transmis către prisma
retroreflectoare
subansamblul demobilă (5)alşiaparatului.
măsurare este reflectată de aceasta înapoi spre divizorul de fascicul, formând
Fig.8.9 Interferometru cu laser He - Ne
Retroreflectorul mobil (5) este solidar cu piesa a cărei deplasare se măsoară.

Recombinarea celor două fascicole reflectate de prisme pe suprafaţa divizorului de fascicul
generează franje
Ciclul de franje
unei interferenţă.
este descris la o variaţie a drumului optic din subsistemul de măsurare
egală cu  / 2 , unde  este lungimea de undă a radiaţiei laserului He-Ne, corespunzătoare mediului
de propagare.
Principiul de măsurare constă în numărarea automată a fran jelor de interferenţă care apar
pentru o anumită deplasare a reflectorului mobil.
Franjele sunt detectate pe două căi de fotodetectoarele (6) care generează semnale electrice,
formate apoi în impulsuri dreptunghiulare, convertite pentru exprimarea deplasării în unităţi metrice
şi numărate de un numărător. La sistemul de afişare se prezintă valoarea deplasării, cu polaritatea
corespunzătoare sensului de deplasare.
De exemplu, interferometrul cu laser He-Ne realizat în ţară măsoară deplasări în gama 0,1-
20m, cu o rezoluţie de 0,1 m, având o eroare de măsurare de  106  0,1m din valoarea afişată.
8.4.2. M ăsurarea nivelelor

În multe aplicaţii practice este necesară măsurarea nivelelor unor lichide sau a unor
materiale pulverulente aflate în recipienţi. Aparatele utilizate în acest scop poartă numele de
nivelmetre şi se clasifică în general în:
a) nivelmetre cu plutitor, având traductor rezistiv sau inductiv;
b) nivelmetre cu cântărire;
c) nivelmetre capacitive;
d) nivelmetre cu ultrasunete.
a. Nivelmetrul cu plutitor şi traductor inductiv (fig.8.10) este constituit dintr-un plutitor de

masă mA care urmăreşte nivelul lichidului, cufundat pe o adâncime h A şi împins de jos în sus cu o
forţă
Fz  FA h a   m A  g (8.10)
unde FA(ha) este forţa lui Arhimede. Solidar cu plutitorul se află miezul mobil al traductoruiui
inductiv, care este împins de sus în jos de un resort a cărui forţă rezistentă este dată de relaţia
Fr  K  h ' (8.11)
'
unde K este constanta de elasticitate a resortului, h - lungimea de pătrundere a miezului mobil în
bobină. Alegându-se corespunzător parametrii care intervin în aceste relaţii, precum şi o distribuţie
neuniformă a spirelor bobinei traductorului se realizează relaţia:
L  C  h (8.12)
unde L este inductanţa traductorului.
Fig.8.10 Nivelmetru cu plutitor şi traductor inductiv
Un astfel de aparat poate fi utilizat şi la măsurarea nivelului în recipiente aflate sub presiune
deoarece se poate asigura o bună etanşare a cilindrului în care se deplasează miezul mobil, iar
bobina traductorului este în exteriorul lui.
Domeniul de măsurare: înalţimea maximă 6 m; precizie 1,5%.
b. Nivelmetrul cu cântărire este constituit dintr-o doză dinamometrică A pe care se sprijină
recipientul (fig.8.11) care conţine materialul al cărui nivel trebuie măsurat. Nivelul se obţine prin
determinarea masei m a substanţei aflate în interior, dacă se scade masa recipientului m0 din masa
totală mt măsurată la un moment dat.
mm t  m0 (8.13)
Fig.8.11 Nivelmetru cu cântărire
c. Nivelmetrele capacitive folosesc pentru transformarea semnalului dintr-un recipient într-o

variaţie de capacitate, un traductor capacitiv format din peretele recipientului şi un electrod introdus
în el (fig. 8.12).
Fig.8.12 Nivelmetru capacitiv
Cum orice lichid sau material pulverulent al cărui nivel tre buie măsurat are permitivitatea
relativă mai mare ca aerul, capacitatea condensatorului creşte cu înălţimea de umplere. În funcţie de
forma şi dimensiunile recipientului, electrodul central este sub formă de bară sau tub neizolat, dacă
substanţa din rezervor este necorosivă şi izolantă electric.
În caz contrar, electrodul central se izolează cu sticlă sau polietilenă.
Considerăm că în recipient sunt două medii 1 şi  2 , schema electrică este reprezentată de
două condensatoare de capacităţi C1 şi C2 conectate în paralel, iar capacitatea echivalentă este:
21H 2 2  1 
C ech  C 0  C , unde C 0  ; C 
D D
ln ln
d d
În aceste relaţii C0 este capacitatea electrică a recipientului gol 1  , respectiv pentru h=0;
C este variaţia de capacitate pentru un anumit nivel h; D - este diametrul interior al recipientului,
iar d - diametrul exterior al electrodului central.
Nivelmetrele capacitive sunt utilizate la măsurarea nivelului unei singure substanţe, deci
1   0 ;  2   r , cu  r  1 , sau la măsurarea nivelului a două substanţe cu 1 diferit de  2 .
În continuare, traductorul capacitiv este introdus în braţul unei punţi de curent alternativ în
regim neechilibrat, alimentată cu o tensiune de 100KHz. Tensiunea de dezechilibru este amplificată,
redresată şi măsurată analogic cu un instrument magnetoelectric.
Domeniul de măsurare: h max  3m; precizia  2  3% .
d. Nivelmetrele cu ultrasunete prezintă avantajul că nu au un contact nemijlocit cu nivelul
lichidului sau substanţei al cărei nivel se măsoară, instalaţia de măsurare fiind în exteriorul
recipientului (fig. 8.13).
Fig.8.13 Nivelmetru cu ultrasunete
Principiul de funcţionare al unui astfel de aparat constă în măsurarea intervalului de timp t

necesar ca impulsul de ultrasunete generat de un traductor piezoelectric T 1 să se propage la
suprafaţa lichidului, să se reflecte şi să se propage la al doilea traductor piezoelectric T 2; acesta
generează un impuls electric care este preluat şi măsurat sau înregistrat de un aparat electric de
măsurat.
Intervalul t este dat de relaţia:
4h 2  b 2
t  v (8.14)
unde h este nivelul ce se măsoară; b – distanţa dintre cele două traductoare, T 1 şi T2; v - viteza
ultrasunetelor în mediul respectiv.
Metoda de utilizează la măsurarea nivelelor lichidelor în condiţii speciale, de exemplu în
recipientele unor nave maritime sau în recipientele cu materiale topite.
Domeniul de utilizare: nivele până la 30m; precizie 1-3%.
Frecvenţa ultrasunetelor utilizate: 50KHz-50MHz; durata impulsurilor 2-5S, repetate cu
frecvenţa de 50Hz (20ms).
8.4.3. Măsurarea grosimilor

Măsurarea pe cale electrică a grosimilor se realizează cu:
a) micrometre
b) electrice
traductoare cu cu indusă;
tensiune traductoare parametrice, inductive sau capacitive;
c) traductoare cu ultrasunete;
d) traductoare cu radiaţii nichelate.
Aceste aparate mai poartă numele de grosimetre.
a. Un micrometru cu traductor parametric permite măsurarea grosimilor benzilor solide de
orice natură, accesibile pe ambele suprafeţe, măsurarea electrică fiind utilă în cazul supravegherii
unor producţii în flux continuu (hârtie, sticlă, materiale plastice etc).
Traductoarele parametrice utilizate sunt aceleaşi ca în cazul micrometrelor inductive sau
capacitive, utilizate pentru măsurarea abaterilor de la cote prestabilite.
Micrometrul electric inductiv (fig. 8.14.a) conţine un traductor inductiv tip transformator
diferenţial.
Fig.8.14 Micrometre electrice
Schema este alimentată cu o tensiune stabilizată de frecvenţa 5KHz, astfel încât la

înfăşurarea primară a traductorului se aplică tensiunea U1.
Dacă palpatorul este reglat pentru poziţia dimensiunii de referinţă, atunci miezul mobil este
aşezat simetric în interiorul bobinelor.
Tensiunile induse în bobinajele secundare ale traductorului sunt egale şi de semn contrar şi
tensiunea rezultantă este nulă, acul aparatului indicator magnetoelectric fiind la zero.
Dacă se introduce sub palpator piesa de verificat, ştiftul palpator se deplasează pe verticală
funcţie detraductorului.
bobinele grosimea acesteia,
Această ceea ce conduce
deplasare conducelala oapariţia
deplasare
unei atensiuni
miezului
U2 feromagnetic
dependentă defaţă de
sensul
de deplasare, cu amplitudinea proporţională cu deplasarea. Această tensiune (amplificată, redresată
şi filtrată) va conduce la deviaţia acului indicator.
Domeniul de măsurare:  3m la  100m ; precizie: 0,5%.
Micrometrul capacitiv (fig. 8.14.b) foloseşte un traductor capacitiv diferenţial, conectat într -
o punte de curent alternativ, în regim neechilibrat, alimentată cu o tensiune de frecvenţă 0,5MHz.
Pentru dimensiunea de referinţă, armătura mobilă este aşezată simetric faţă de cele două
armături fixe şi tensiunea de ieşire a punţii este zero, acul indicator al instrumentului aflându -se în
dreptul poziţiei de zero. Prin introducerea piesei de măsurat se modifică poziţia armăturii mobile,
respectiv raportul de capacităţi C1/C2 ceea ce conduce la dezechilibrarea punţii. Tensiunea de
dezechilibru este proporţională cu abaterea de la cota prestabilită şi este amplificată, redresată şi
aplicată unui instrument magnetoelectric cu zero la mijlocul scalei. Domeniul de măsurare:
 1m  10m .
b. Traductoarele cu tensiune indusă se utilizează pentru măsurarea grosimilor unor benzi sau
acoperiri metalice (straturi subţiri depuse pe diferite materiale) (fig. 8.15).
Fig.8.15 Traductoare cu tensiune indusă

a) tip trasformator; b) cu sondă Förster;
c) cu variaţie de flux.
La traductorul tip transformator (a) tensiunea U 2 indusă în înfăşurarea secundară S este mai
mică decât U20 indusă în absenţa materialului situat între cele două înfăşurări, datorită efectului
demagnetizant al curenţilor turbionari induşi în metal conform relaţiei:
U2 K
 (8.15)
U 20   d
unde k este o constantă;  - conductivitatea materialului; d- grosimea materialului. Produsul   d
trebuie să aibă valori mici, în cazul unor straturi cu Cu, Ag, Zn, Cd, Al de dimensiuni cuprinse între
0,03mm şi 100m, depuse pe materiale izolante. Tensiunea culeasă este aplicată unui milivoltmetru
gradat în mm.
Pentru măsurarea grosimii tablelor (tolelor) feromagnetice se utilizează un traductor tip
transfor mator diferenţial cu două miezuri, care funcţionează pe un principiu asemănător, denumit
sondă Förster (b).
În cazul tablelor feromagnetice se mai utilizează şi traductoare cu variaţie de flux (b)
conectate la fluxmetre. Aceste tipuri de traductoare se mai numesc traductoare de curenţi turbionari.
c. Traductoarele
vapoarelor, rezervoarelorcuşi ultrasunete se utilizează
ţevilor, putându-se stabililaînmăsurarea grosimii
acelaşi timp pereţilor
şi prezenţa cazanelor,
unor defecte
interne.
d. Traductoarele cu radiaţii nucleare se utilizează pentru măsurarea grosimilor materialelor
de orice natură şi în orice condiţii de mediu (îndeosebi, condiţii grele: temperatură, presiune,
câmpuri electrice sau magnetice, medii corosive etc). Aceste traductoare folosesc r adiaţii ,  sau
Röentgen, pe principiul măsurării absorbţiei sau reflexiei radiaţiilor emise de o sursă de radiaţii şi
primite de două camere de ionizare (una direct şi cealaltă prin materialul examinat) (fig.8.16).
Fig.8.16 Măsurarea grosimilor (sau densităţilor)

cu radiaţii radioactive
Procesul de absorbţie a radiaţiei este exprimat prin relaţia:

J  J 0  e  m    d (8.16)
unde J0 este intensitatea fascicolului incident, iar J, intensitatea fascicolului după ce a străbătut o
grosime d a materialului având densitatea  şi coeficientul de atenuare masic  m .
Radiaţia emisă de sursa de izotropi radioactivi cade simultan asupra camerelor de ionizare
de măsurare şi de comparare, iar diferenţa curenţilor de ieşire ai celor două camere comandă un
amplificator
Iniţialelectronic, la ieşirea
aparatul se aduce căruia se şi
la zero aflăseaparatele de măsurare.
etalonează funcţie de variaţia grosimii d (sau a
densităţii  , pentru d=constant).
Domeniul de măsurare: 0,03mm-100mm, funcţie de natura radiaţiei şi materialul examinat.
În cazul măsurării densităţilor pot fi sesizate variaţii de 1 gr/litru (soluţii, uleiuri etc).
8.5. Măsurarea forţelor, a cuplurilor mecanice şi a puterii mecanice

8.5.1. Consideraţii generale
Traductoarele pentru forţe şi momente sunt necesare în primul rând pentru supravegherea
structurilor cinematice supuse la regimuri variabile de încărcare (de exemplu, maşini-unelte, roboţi,
linii transportoare etc.); în aceste situaţii forţa apare ca vector, determinarea direcţiei în care
acţionează forţa fiind esenţială. Un caz particular în care interesează doar valoarea absoluta a forţei,
iar direcţia este a priori cunoscută, îl constituie operaţia de cântărire automată, deci de determinare a
greutăţii unei mase. În toate aceste cazuri forţa poate fi caracterizată şi prin acceleraţia pe care o
imprimă structurii cinematice:
F  K  m  a (8.17)
unde F este forţa ce acţionează asupra masei m, a este acceleraţia, iar K un coeficient care depinde
2
de unităţi. În S.I. [m]=1
Momentul Kgprodusul
M este şi [a]=1 m/s
dintre, K=1
forţăşişi[F]=1 N. dintre direcţia forţei şi axa (centrul) de
distanţa
rotaţie (braţul forţei):
d d 2 
M  F  l sau M  J  a u  J J 2 (8.18)
dt dt
unde l este braţul forţei, J - momentul de inerţie, au - acceleraţia unghiulară. Momentul poate fi de
încovoiere, de torsiune sau de forfecare. În procesele industriale cel mai frecvent se măsoară
momentul de torsiune, numit şi cuplu, motiv pentru care se vor face referiri în special la
traductoarele de cuplu. În S.I. unitatea de măsură pentru moment este N  m .
În strânsă legătură cu măsurarea forţelor de întindere sau compresie este măsurarea alungir ii
relative (apreciate prin efortul unitar), care reprezintă deformaţia produsă de forţa ce acţionează pe
unitatea de suprafaţă într -un solid:

  (8.18)
E
unde  este deformaţia; T - efortul unitar, E - modulul de elasticitate. Uzual  se exprimă în
[mm/m] sau în m / m.
Conversia deformaţiei în semnal util este în prezent cea mai răspândită metodă de obţinere a
traductoarelor de forţă şi momente, datorită posibilităţilor tehnice de valorificare relativ simplă a
efectului tensorezistiv, care constă din modificarea rezistenţei unui conductor atunci când acesta
este supus la un efort care îi provoacă alungirea sau compresia. Pus în evidenţă încă din 1856, de
lord Kelvin, efectul tensorezistiv a devenit utilizabil în tehnică după aproximativ 75 ani, odată cu
apariţia primei mărci tensometrice. De atunci, elementele sensibile cu mărci tensometrice au
cunoscut o rapidă dezvoltare, atât datorită simplităţii constructive, cât mai ales datorită simplităţii
relative a circuitelor de conversie a variaţiei de rezistenţă în semnal util (adaptoarele - uzual punţi
de tip Wheatstone).
Pe lângă elementele sensibile tensorezistive, în construcţia traductoarelor de forţă se mai
utilizează elemente sensibile parametrice de tip inductiv şi capacitiv, care nu sunt însă specifice
pentru aceste mărimi şi traductoare bazate pe efecte de material - efect magnetostrictiv, efect
piezoelectric - ultimele fiind mult utilizate la traductoarele de acceleraţie şi prin aceasta permiţând
şi aprecierea eforturilor, dar numai pentru măsurări dinamice.
8.5.2. Traductoare de tip tensorezistiv

8.5.2.1. Principiul de funcţionare al elementelor sensibile tensorezistive
Considerând un conductor uniform de secţiune A, lungime l şi rezistivitate  , variaţia
rezistenţei sale datorită variaţiei dimensiunilor
 l produse1de alungirea l , va fi:
R  l   2 A  
A A A
sau, prin împărţire la R 1,variaţia relativă va fi:
R l A 
   (8.19)
R l A 
Întrucât însă:
A l
 2 (8.20)
A l
unde  este coeficientul lui Poisson (raportul dintre contracţia transversală şi alungire) şi admiţând
pentru rezistivitate o variaţie liniar ă cu volumul V, de forma:
 V lA   lA l
 K  K  K 1  2  (8.21)
 V V l
rezultă în final expresia:
R l l
 1  2  K 1  2   K K  (8.22)
R l tensorezistive se întâlnesc
Deoarece în practică elementele l sub denumirea unanim acceptată
de marcă tensometrică, coeficientul K din relaţia (8.22) poartă denumirea de factor de marcă. El
depinde de natura materialului şi de tehnologia de realizare a mărcii şi reprezintă sensibilitatea
acestui senzor (variaţia relativă de rezistenţă raportată la alungirea relativă).
8.5.2 .2. Caracteristicile mărcilor tensometrice

Principalele caracteristici ale mărcilor tensometrice sunt determinate de natura materialului
din care se realizează. Din acest punct de vedere ele se grupează în patru categorii.
a) Mărci tensometrice din conductor metalic
Mărcile tensometrice de acest tip pot fi: cu capete libere, aderente prin lipire, transferabile pe
suprafaţă, sudabile.
Marca
utilizează cu capete
în prezent doar lalibere
doze (nelipită) constă
tensometrice dintr-o
destinate sârmă întinsă
operaţiilor între două
de cântărire, pentrusuporturi; se
alte aplicaţii
nu oferă precizia necesară datorită dificultăţilor de amplasare şi sensibilităţii reduse.
Marca aderentă prin lipire (uzual denumită marcă lipită) se fixează pe suprafaţa piesei
supusă la efort cu un adeziv special. Cea mai utilizată configuraţie este cea din figura 8.17 şi constă
dintr-un filament de sârmă subţire dispus în zig-zag şi cimentat la bază. Conductoarele se sudează la
terminalele filamentului, pentru a facilita conexiunile electrice externe. Lungimea configuraţiei
(exclusiv conexiunile) este lungimea activă a mărcii.
Fig.8.17
Alegerea materialului pentru filament se bazează pe mai multe criterii:

 materialul trebuie să ofere un factor de marcă K cât mai mare şi o bună liniaritate;
 coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura să fie cât mai mic pentru a
minimiza erorile de temperatur ă;
 filamentul trebuie să aibă o rezistenţă mecanică ridicată, pentru a evita deformările
plastice şi pentru a suporta eforturi mari;
 materialul trebuie să genereze la joncţiunile filamentului cu conductorii un potenţial
termoelectric e, cât mai mic posibil;
 coeficientul de dilatare trebuie să fie cât mai apropiat de cel al materialului din care este
confecţionată piesa;
 limita de elasticitate să fie cât mai ridicată, iar histerezisul - pe cât posibil redus.
Factorul de marcă este practic acelaşi la alungiri şi la com presie, modificări mici (  5% )

putând să apară datorită adezivilor şi modulului de dispunere a filamentului pe suport.
Mai multe tipuri de materiale se utilizează drept suport (baza). Cel mai răspândit este
suportul din hârtie de nitroceluloză, utilizabil la aplicaţii la care temperatura variază în domeniul
 70   70 C , cu grosimi de  40m .
 
Pentru domenii de temper atură mai largi (  180  

 120 ) este necesar suportul din răşină

epoxi. Celuloza impregnată cu bachelită or i cu fibră de sticlă poate suporta 180°C. Deşi în
majoritatea cazurilor f ilamentul se lipeşte de suport, există şi mărci la care filamentul înconjoară
suportul (marcă bobinată), după care acesta se cimentează între două plăcuţe protectoare subţiri.
Terminalele conductoare sunt de obicei din aliaje: Ni-Cu; Ol-Cu; Ni-Ag; Ni-Cr. Ele se
îmbracă în plastic, sau la aplicaţii la temperatur i înalte, în manşoane de sticlă.
Mărcile transferabile se execută pe suporturi adezive, care se dispun pe suprafaţa supusă la
efort făr ă alt liant (ciment). Materialul utilizat este de obicei plasticul (vinil), dar se mai pot folosi:
poliester, poliamidă, azbest.
O categorie aparte o constituie configuraţiile multiple de mărci (rozete), dar care se întâlnesc
mai frecvent în altă tehnologie.
Mărcile sudabile se montează pe suporţi metalici având baza mai largă decât corpul
principal pe care se dispune marca.
b)
Apariţia tensometrice
Mărciacestor mărci adin folii
fost metalice de dezvoltarea tehnicii industriale, tehnologia de
favorizată
realizare fiind asemănătoare cu cea utilizată la elaborarea circuitelor imprimate. Principalul avantaj
constă în utilizarea mai bună a suprafeţei-mărcile din folie având dimensiuni mai reduse. De aceea,
ele se utilizează frecvent sub formă de rozete (un disc rozetă cu 3 elemente ocupă un diametru de
circa 10mm). Mărcile din folie se utilizează în general la eforturi mai mari decât cele din conductor,
având şi o rezistenţă la distrugere superioară, în special în raport cu mărcile transferabile.
Folia, conductorii terminali şi suportul sunt similare cu cele utilizate la mărci cu filament,
predominante pentru materialul foliei fiind constantanul şi nicromul.
În figura 8.18 se prezintă 3 configuraţii tipice de mărci din folii: a - de lăţime normală (mai
lungi pe axa sensibilă, pentru a reduce efectele efortului tr ansversal); b - de lăţime sporită,
recomandabilă atunci când efortul transversal este neglijabil, deoarece disipă o putere mai mare
decât configuraţia
elemente normală,
în configuraţie V. ceea ce permite alimentarea la tensiuni mai mari; c - rozete cu 3
Fig.8.18 Mărci tensometrice din folii

a) lăţime normală; b) lăţime sporită; c) rozetă
Rozetele se utilizează în situatiile în care direcţiile de aplicare ale efortului sunt necunoscute.
Uzual se folosesc 3-4 elemente dispuse la 60 sau 45, care permit determinarea direcţiilor şi
valorilor deformatiilor.
O aplicare particulară a mărcilor din folie o constituie marca efort/deformaţie compusă din 2
elemente sensibile la efort uniaxiale, orientate la 90° una faţa de alta. Cele 2 elemente au o
conexiune comună, astfel încât pot fi utilizate fie independent, pentru măsurări convenţionale de
deformaţie, fie înseriate, situaţie în care permit determinarea efortului unitar pe axa principală a
mărcii.
c) Mărci obţinute prin depuneri metalice
Aceste mărci se realizează direct pe suprafaţa impusă măsurării, după ce aceasta a fost în
prealabil acoperită cu un strat izolator . Marca se formează prin metode de evaporare sau de
bombardare cu particule. Principala aplicaţie până în prezent a fost la diafragme pentru traductoare
de presiune, dar există tendinţe de utilizare şi la traductoare de forţă şi cupluri. De dimensiuni
sensibild)reduse,
Mărc iele oferă avantajul că suportă şi temperaturi înalte (1200°C).
tensometrice semiconductoare
Începând din anii 1950, când s-au pus pentru prima oară în evidenţă efecte piezorezistive în
semiconductoare, s-au dezvoltat şi elemente tensometrice semiconductoare. Caracterizate printr -un
factor de marcă net superior (50-200) faţă de cele metalice (maxim 6, uzual 2) mărcile
semiconductoare au dezavantajul unei neliniaritaţi mai pronunţate, al compensării mai dificile a
erorilor de temperatură şi chiar al unor probleme mai dificile legate de dispunerea pe suprafaţa de
măsurat.
Rezistivitatea unui semiconductor este invers proporţională cu produsul dintre sarcina
electrică, numărul de purtători şi mobilitatea. Amplitudinea şi semnul schimbării depind de forma şi
tipul materialului, de gradul de dozare, de orientarea cristalo-grafică. Factorul de marcă poate fi
pozitiv sau negativ, şi este exprimat prin:
K  R  1  2  E   l (8.23)
R 0 
unde R este rezistenţa modificată de efort; R 0 - rezistenţa iniţială;  - deformaţia;  - coeficientul
Poisson; E - modulul lui Young;  l - coeficientul piezorezistiv longitudinal.
Deoarece factorul de marcă depinde atât de variaţiile dimensionate, cât şi de cele de
rezistivitate, apar neliniarităţi care pot fi minimizate prin utilizarea unor scheme de conectare tip
punte, montând perechi de mărci active în braţe adiacente. O altă tehnică de liniarizare constă în
pretensionarea mărcii înainte de montaj, pentru a stabili punctul de funcţionare în zona liniară.
Pe de altă parte, coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura este mult mai mare
decât la mărcile metalice (de circa 60-100 ori mai mare la constantan), variaţia factorului de marcă
de 3...5 ori mai mare, iar efectul termoelectric (coeficientul Seebeck) de 10-20 ori mai mare. Faptul
că există şi mărci cu coeficient negativ de variaţie a rezistivitaţii poate fi folosit la compensarea
neliniarităţilor.
Materialul semiconductor cel mai folosit (aproape în exclusivitate) este siliciul, în care,
marca difuzată are lungimi de 0,02...0,05mm. Terminalele conductoare se realizează din aur, cupru,
argint sau nichel.
8.5.2.3. Adaptoare pentru traductoarele tensorezistive

Variaţiile relativ mici ale rezistenţei mărcii tensometrice atunci când este supusă la
deformaţii, impun utilizarea unor adaptoare performante. În aceste adaptoare se pot diferenţia 2
blocuri distincte: o schemă de măsurare de tip punte Wheatstone în care se conectează elementele
sensibile, motiv pentru care se numeşte punte tensometrică, şi un circuit final de amplificare şi
conversie în semnal util (semnal unificat). De aceea, apare natural să se facă mai întâi referiri la
punţile tensometrice, cu grad pronunţat de specificitate în funcţie de aplicaţii şi apoi la circuitele
finale, care de fapt se reduc la două variante de bază, după cum lucrează în cur ent continuu sau
curent alternativ.
Punţi tensometrice
Elementele sensibile tensometrice se pot conecta în punte conform schemelor prezentate în
figura 8.19.
În figura 8.19.a se reprezintă montajul in sfert de punte, puntea fiind alcătuită dintr -un
senzor tensorezistiv exterior şi trei rezistenţe calibrate montate în adaptor. Schema din figura 8.19.b
reprezintă montajul în semipunte şi este alcătuit din două elemente sensibile tensorezistive
exterioare şi două rezistenţe calibrate aflate în adaptor. Schema din figura 8.19.c reprezintă
montajul în punte completă, la care în toate braţele punţii se află conectate elemente sensibile.
Fig.8.19 Tipuri de punţi tensometrice

a) sfert de punte; b) semipunte; c) punte completă
La alegerea schemei de conectare, în funcţie de scopul urmărit, se ţine seama de faptul că

efectele din două braţe adiacente ale unei punţi Wheatstone se scad, iar efectele din două braţe
opuse se adună.
Aceste punţi se alimentează clasic cu o sursă de tensiune constantă U a, iar pe diagonala de
măsurare se obţine semnalul de ieşire din punte U e care, în cazul punţilor dezechilibrate, este folosit
direct ca o măsură a variaţiei rezistenţei în braţele active ale punţii. De obicei, puntea se
echilibrează înaintea aplicării solicitării şi rămâne dezechilibrată după aplicarea acesteia. În cazul
punţii complete din figura 8.19 c:
Ue R 1 R 4 R 1R 3  R 2 R 4
   (8.24)
U a R 1  R 2 R 3  R 4 R 1  R 2 R 3  R 4 
Se constată că dacă puntea nu este solicitată la efort şi atunci:
R 1  R 2  R 3  R 4 (8.25)
atunci:
Ue
0
Ua
După aplicarea solicitării puntea se dezechilibrează, iar raportul dintre tensiunea de
dezechilibru şi cea de alimentare devine:
Ue R 1  R 1 R 4  R 4
  (8.26)
U a R 1  R 1  R 2  R 2 R 3  R 3  R 4  R 4
unde R i , cu i  1,2,3,4 , reprezintă variaţia de rezistenţă a mărcii R i ca urmare a solicitării la care
este supusă aceasta.
Se constată
Ue nu este deci
liniară cu că în cazul
variaţiile R i general
şi deci alnupunţii cu patru
este liniară cubraţe active,
eforturile tensiunea
care de dezechilibru
au produs respectivele
variaţii. Dacă însă se consideră mărcile identice (condiţia 8.25) şi R i  R i , atunci se poate obţine
o relaţie liniară între Ue şi Ua dacă se dezvoltă expresia (8.26) în serie Taylor şi se reţin doar
termenii de ordinul 1:
U*e R 1 R 4 R 2 R 1 R 4 R 3
   2 R 1  2 R 2  2 R 3  R
U a R 1  R 2 R 3  R 4 R 1  R 2  R 1  R 2  R 3  R 4   R 3  R 4 2 4
şi, ţinând seama de relaţia (8.25),
U *e 1  R 1 R 2 R 3 R 4 

    (8.27)
U a 4  R R R R 
Aplicând din nou condiţia (8.27) se scrie:
U *e 1  R 1 R 2 R 3 R 4 
    (8.28)
U a 4  R 1 R 2 R 3 R 4 
sau folosind legea de funcţionare a mărcilor tensometrice dată de relaţia (8.22):
U *e 1
         (8.29)
Ua 4 1 2 3 4
Relaţiile (8.28) şi (8.29) exprimă modelul matematic liniarizat al punţii Wheatstone
complete.
Pentru a exprima eroarea care apare atunci când în loc de ecuaţia de ieşire reală (8.26) se
foloseşte ecuaţia liniarizată (8.29), se defineşte eroarea relativă de liniarizare:
U / U  U *e / U a
e rel  e a*  100% (8.30)
Ue / Ua
Deci, datorită neliniarităţii punţii, între defor maţia reală  şi deformaţia măsurată ̂ există
relaţia:
  ˆ  n
unde n se numeşte eroare incrementabilă. (8.31)
În proiectarea adaptoarelor pentru elemente sensibile tensorezistive se folosesc acele
aranjamente ale mărcilor în punte care asigură pe cât posibil liniarizarea ecuaţiei de ieşire, obţinerea
unui raport unitar între  şi ̂ , compensarea erorilor de temperatură, umiditate, efort aparent etc. În
continuare sunt prezentate principalele configuraţii de punţi tensometrice.
a) Puntea cu un singur braţ activ (figura 8.20):
Fig.8.20 Punte cu un singur braţ activ
În această situaţie relaţia (8.26) devine:

Ue R 1  R 1 R 4
 
U a R 1  R 1  R 2 R 3  R 4
şi în condiţiile stipulate prin (8.25) devine:
Ue K  
 pentru U e / U a   V / V 
U a 4  2K 
Dacă efortul  se măsoară în m / m, iar raportul Ue/Ua în mv / V ,
Ue K    103
 (8.32)
U a 4  2K   10 6
Ecuaţia de ieşire liniarizată se obţine particularizând (8.29):
U *e K 6  U*e 
    10 când    V / V
ˆ (8.33)
Ua 4  Ua 
sau
U *e K  U* 
  ˆ  103 când  e   mv / V 
Ua 4  Ua 
Impunând condiţia:
U e U *e
 (8.34)
Ua Ua
şi identificând această relaţie cu (8.32), rezultă că eroarea incrementabilă de măsurare a efortului
este:
K ˆ 2  10 6
n
2  K    10 6
iar eroarea relativă de liniarizare:
K
e rel   ˆ  10 4 %
2
b) Puntea cu două braţe active, cu o marcă tensometrică montată pentru a sesiza
efectul Poisson (figura 8.21):
Fig.8.21 Punte cu două braţe active,

cu sesizare la efect Poisson
Particularizănd relaţia (8.26) se obţine:

Ue R 1  R 1 R 4
 
U a R 1  R 1  R 2  R 2 R 3  R 4
iar cu condiţia (8.25):
R 1 R 2
Ue 
 R R
Ua   R 1 R 2 
2 2   
 R R 
Folosind relaţiile:
R 1 R 2
 K  1  K   şi  K   2    K  
R R
se obţine:
Ue K 1     10 3  mv 
  V 
U a 22  K 1    10 6
iar prin particularizarea relaţiei (8.29):
 K 1  ˆ  106

 1
ˆ 2  K 1   ˆ  10 6
Din condiţia (8.34), ţinând cont de (8.30) şi (8.25) rezultă:
K
e rel    1     ˆ  10 4 % şi
2
K  1   ˆ 2  10 6
n
2  K  1     ˆ  10 6
c) Puntea cu patru braţe active cu două braţe orientate după efortul maxim şi două mărci
pentru
sesizarea efortului Poisson (figura 8.22):
Fig.8.22 Punte cu 4 braţe active

cu sesizarea efortului Poisson
Din particularităţile relaţiilor (8.29) şi (8.30) rezultă:

U e K  1     10 3  mv 
  V 
Ua 2

 1; e rel  0; n  0
ˆ
d) Punte cu patru braţeegale supuse la eforturi egale şi de sens contrar (figura 8.23):
Fig.8.23 Punte cu 4 braţe active supuse

la eforturi contrare şi egale
Cu aceleaşi particularizări ca şi la cazul c) şi considerând în plus   1 , se obţine:

Ue
 K    10 3
Ua

 1; e rel  0; n  0
ˆ
8.5.2.4. Utilizarea mărcilor tensometrice

Traductoarele de forţă şi momente cu mărci tensometrice utilizează deformarea elastică
produsă la aplicarea efortului, valorificând două caracteristici ale acesteia: alungiri relative locale şi
deflecţii. Fiecare din acestea îşi au nivelul maxim localizat în elementul sensibil, dar nu neapărat în
acelaşi loc. De aceea, elementele mecanice pe care se aplică marca trebuie să aibă o anumită
structură, care să permită orientarea efortului spr e zona de sensibilitate maximă a mărcii, iar
aceasta, bineînţeles , trebuie
Cele mai simple să fie mecanice
elemente aplicată înpentru
mod corespunzător.
captarea forţelor sunt barele care pot fi montate
în trei variante de bază (figura 8.24):
Fig.8.24 Concentratoare de efort tip bară

a) încastrat la un capăt; b) sprijinit; c) dublu castrat
Se observă că pentru toate cele trei configuraţii, deflexia maximă are loc în punctul de
aplicaţie al forţei. Avantajul principal al barelor de secţiune constantă este acela că deformaţia
relativă este constantă pe toată lungimea. Diafragmele (discuri circulare) sunt utilizate şi ele ca
elemente de concentrare a forţelor, deoarece localizează întotdeauna deflexia maximă în centru,
asigurând şi o bună stabilitate.
Inelele de probă se pot executa în variantele arătate în figura 8.25. La inelele standard, deşi
deformaţia maximă apare în punctul de aplicaţie a forţei, se pot utiliza pentru amplasarea mărcilor şi
punctele aflate lateral la 90°, unde nivelul deformaţiei este cam de acelaşi ordin.
Fig.8.25 Concentratoare de efort tip inel

a) standard; b) plat; c) cu găuri
Coloanele (fig.8.26) au punctul de deformaţie maximă în centru, pe axa verticală la

jumătatea înălţimii coloanei şi alungirea relativă maximă pe axa laterală faţă de centru.
Caracteristicile depind în primul rând de raportul înălţime/lăţime (L/h.).
Faţă de varianta standard (a), se pot folosi coloane cu gaură de concentrare a eforturilor (b)
sau coloane cu pereţi cilindrici (c).
Se vor analiza în continuare principalele modalităţi de amplasare a mărcilor pe un element
mecanic concentrator de efort, pentru cele mai importante tipuri de solicitare, considerând
configuraţia de măsurare cu patru braţe active.
Fig.8.26 Concentratoare de efort tip coloană

a) standard; b) cu gaură; c) cilindru
a) Măsurarea forţelor la solicitări de întindere-compresie

Amplasarea mărcilor se face ca în figura 8.27.
Fig.8.27 Dispunrea mărcilor pentru solicitări de întindere
Considerând mărcile identice şi faptul că între alungirea relativă longitudinală l şi

alungirea relativă transversală  t există relaţia:  l      t , unde  este coeficientul Poisson,
atunci 1   3  ;  2   4     şi puntea este caracterizată de relaţia:
U e K K
 1   2   3   4     
Ua 4 4
unde   21    se numeşte factor de punte (pentru   0,3;   2,6 ).
b) Măsurarea forţelor la solicitări de încovoiere
În acest caz, amplasarea măr cilor tensometrice se face ca în figura 8.28. Ţinând cont de
sensul de solicitare al fiecărei mărci, rezultă:
U e  K           
Ua 4 1 2 3 4
Dacă:
1   2  3   4
se obţine:
Ue
 K  
Ua
Fig.8.28 Dispunerea mărcilor pentru solicitări de încovoiere
c) Măsurarea forţelor şi cuplurilor la solicitări de torsiune

Într-un plan tangent la generatoare a barei supuse la torsiune, diagrama forţelor de răsucire
arată ca în fig.8.29, iar în fig.8.30 se prezintă amplasarea mărcilor tensometrice care oferă cea mai
bună sensibilitate şi liniaritate.
Fig.8.29 Diagrama forţelor de răsucire
Fig.8.30 Dispunerea forţelor pentru solicitări de torsiune
punctulPentru
x situatolabară de lungime l şi secţiune de rază R,Mrelaţia
este: dintre forţa F care acţionează în
x
distanţa d de capătul barei şi momentul
M  l  2d 
Fx 
l  R
şi deci
l  M  R  Fx 
d
2M
Montajul din figura 8.30 poate fi echivalent cu două mărci tensometrice active pe fiecare
braţ supuse eforturilor longitudinale şi respectiv, transversale.
Deoarece mărcile sunt dispuse la 45 faţă de generatoare, rezultă:
F n  Fn1  F n2  Fx ; F1  Fe1  Fe2  F x

Cele două mărci vor sesiza alungirile relative  şi   , iar formulele de calcul, cunoscând
Fx, sunt aceleaşi ca în cazul solicitării de întindere-compresie.
d) Măsurarea solicitărilor compuse
Se consideră o piesă supusă la întindere şi încovoiere. În acest caz este mai avantajoasă
folosirea semipunţilor sau a punţilor cu un singur braţ activ. O posibilitate de dispunere a mărcilor
este prezentată în figura 8.31, în care M şi M for mează o semipunte care sesizează  , iar M şi
2s 1s s 2i
M1i formează o altă semipunte care sesizează i , indicii S1 respectiv, i definind faţa superioară,
respectiv inferioară.
Fig.8.31 Dispunerea mărcilor pentru solicitări compuse
Notând cu  N deformaţia s pecifică tracţiunii şi cu  l deformaţia datorată încovoierii, pot

apare trei situaţii distincte în ce priveşte relaţiile între s ,  i ,  N ,  l , care sunt prezentate în figura
8.32.
Fig.8.32 Cazuri de distribuţie a eforturilor la solicitări compuse
De exemplu, pentru cazul 1, ţinând cont de aranjarea perpendiculară a celor două mărci, se
obţine:
*s  1     s   1    N  i 
respectiv
*i  1      i  1   N   i 
şi, în consecinţă:
1 * *
 N     
2 s i
1 * *
i  s  i 
2
8.5.3. Traductoare cu coardă vibrantă
Aceste traductoare cuprind elemente sensibile care valorifică proprietăţile vibratorii ale unor
structuri elastice, urmărind evidenţierea unui semnal a cărui frecvenţă depinde de starea de tensiune
a acestor structuri, de obicei, coarde metalice.
Frecvenţa fundamentală de rezonanţă a unei coarde tensionate poate fi calculată cu relaţia:
1 T
f  (8.35)
2L m l
unde L este lungimea coardei vibrante, T - tensiunea în coardă şi ml - masa unităţii de lungime.
Această frecvenţă poate fi modificată în două moduri:
 prin modificarea
se măsoară direct tensiunii
efortul; din coardă la o lungime constantă a acesteia, variantă în care
 prin modificarea lungimii coardei sub efort fix, situaţie în care se pot măsura alungirile.
Pentru asigurarea stabilităţii în funcţionare şi a sensibilităţii maxime, traductorul trebuie să
asigure, prin blocul de adaptare, menţinerea în permanenţă la rezonanţă a coardei, printr -un semnal
de reacţie proporţional cu variaţia de frecvenţă. În funcţie de sistemul de excitaţie, se pot deosebi
două variante constructive de bază: cu plasarea coardei în câmp magnetic constant şi cu excitare
prin oscilator comandat.
În figura 8.33 este prezentată schema de principiu pentru primul caz. Coarda, amplasată în
câmp magnetic constant, creat de un magnet permanent, este străbătută de un curent alternativ
furnizat de sursa SC, cu frecvenţa egală cu frecvenţa de rezonanţă dictată de dimensiunile coardei şi
de tensiunea din coardă.
Fig.8.33 Excitaţie prin magnet permanent
Un element sensibil inductiv ES oferă o tensiune electromotoare alternativă, cu frecvenţa

egală cu cea de vibraţie. Orice schimbare în tensionarea coardei schimbă frecvenţa naturală şi deci,
frecvenţa la ieşire ES devine proporţională cu efortul aplicat. Circuitul de adaptare CA liniarizează
acest semnal şi îl converteşte într -un tren de impulsuri (semnal TTL), care se poate afişa prin
intermediul dispozitivului de afişare DA sau poate fi preluat din memoria tampon MT pentru a fi
utilizat de un dispozitiv de automatizare discretă (regulator numeric, calculator de proces). În
acelaşi timp semnalul TTL este convertit în semnal analogic unificat prin inter mediul convertorului
frecvenţă/curent CFI. Semnalul analogic poate fi şi el considerat semnal de ieşire din traductor, dar
rolul său principal este acela de a asigura reacţia, comandând sursa de curent astfel încât să-şi
modifice frecvenţa la valoarea noii frecvenţe de rezonanţă. Se asigură în acest fel funcţionarea
stabilă a traductorului în zona de sensibilitate maximă.
Schema bloc pentru a doua variantă de excitaţie este prezentată în fig. 8.34. Modificarea
constă în aceea că excitaţia se datorează câmpului magnetic produs de un excitator, de exemplu, un
electromagnet de tipul celor folosite la frecvenţmetrele cu lamele vibrante.
Fig.8.34 Excitaţie prin electromagnet
Excitatorul este alimentat de la un oscilator a cărui frecvenţă este comandată de tensiunea

furnizată de un convertor frecvenţă/tensiune CFU. În rest, blocurile şi modul de funcţionare rămân
aceleaşi ca la varianţa prezentată anterior.
Dintre variantele prezentate, mai utilizată este prima variantă de excitaţie, deoarece permite
soluţii constructive robuste şi care pot fi miniaturizate. Dezavantajul principal este de a separa
semnalul util sesizat de ES, de semnalul parazit obţinut prin efect de transformator datorită trecerii
curentului prin coardă.
8.5.4. Traductoare magnetostrictive

Aceste traductoare folosesc elemente sensibile alcătuite din materiale (numite
magnetostrictive), care au proprietatea de a-şi schimba caracteristicile magnetice (mai exact ciclul
de histerezis) sub acţiunea unei forţe. Dintre materialele de acest tip, cele mai utilizate sunt nichelul
pur şi permalloy (aliaj din nichel cu fier, cu 68% Ni). Efectul efortului asupra curbei de histerezis se
prezintă în figura 8.35.
Fig.8.35 Curbe de histerezis la materiale magnetostrictive

a) nichel; b) permalloy
Se constată că la nichel panta caracteristicii de histerezis scade la creşterea efortului

(magnetostricţiune negativă), pe când la permalloy panta creşte odată cu creşterea efortului
(magnetostricţiune pozitivă). Deoarece această variaţie de pantă poate fi convertită într-o variaţie de
tensiune electromotoare, traductoarele magnetostrictive sunt traductoare generatoare. Ele se

utilizează cu precădere în domeniul vibraţiilor (în special acustice), având ca principale avantaje o
ridicată impedanţă mecanică de intrare (deflexie la efort practic neglijabilă) şi o impedanţă electrică
la ieşire joasă (în raport cu cristalele piezoelectrice care au această impedanţă ridicată). Aceste
calităţi recomandă utilizarea elementelor sensibile magnetostrictive şi la măsurarea forţelor, de
regulă a celor dinamice. În figura 8.36 se prezintă schema de principiu a unui traductor
magnetostrictiv.
Fig.8.36 Traductor magnetostrictiv cu variaţia permeabilităţii
Elementul sensibil este un circuit magnetic închis, din material magnetostrictiv; variaţia de
permeabilitate produsă de aplicarea forţei provoacă o variaţie de inductanţă în bobina asociată, care
poate fi preluată de circuitul de adaptare CA (de ex. adaptor de punte).
De obicei, se utilizează un montaj diferenţial cu două elemente magnetostrictive dintre care
unul supus la compresie şi celălalt la întindere. Inductanţa traductorului depinde de amplitudinea şi
frecvenţa curentului de excitaţie furnizat de adaptor. Frecvenţa trebuie să fie bine stabilizată, în
special la variaţii de temperatur ă. Pentru compensarea acestora se folosesc rezistenţe de compensare
limitând eroarea de temperatură la 0,05%. Totuşi, pe ansamblul traductorului nu se poate obţine o
precizie mai mare de 1%.
O altă soluţie de utilizare a elementului sensibil magnetostrictiv constă în preluarea de la
adaptor a variaţiei inducţiei remanente. Schema de principiu a traductorului se prezintă în figura
8.37.
Fig.8.37 Traductor magnetostrictiv cu variaţia inducţiei remanente
Miezul magnetic al elementului sensibil este adus la saturaţie şi se află în situaţie normală
(nesupus la efort) la inducţia remanentă Bro. Sub acţiunea efortului  , Bro, se modifică (de exemplu
creşte la permalloy) la valoarea Br , astfel că:
Br  Bro  C B   (CB – constantă de material) şi provoacă o variaţie de tensiune indusă în bobină:
dB
e  n  C 
dt
unde n este numărul de spire şi C – constantă de material.
Adaptorul conţine un integrator (amplificator operaţional cu reacţie capacitivă) astfel încât la
ieşire se obţine un semnal în tensiune:
1 Br 1
Ue  
RC ro
B
e  dt 
RC
 n  C  CB  
Deoarece condensatorul tinde să se descarce, traductorul se utilizează la măsurarea forţelor
dinamice.
În cazul în care se doreşte măsurarea unor forţe dinamice de frecvenţă ridicată (de ordinul
zecilor de KHz), se recomandă utilizarea elementelor sensibile magnetostrictive cu ferită Astfel de
elemente sensibile, pentru frecvenţele de 20, 50, 100KHz, având forma din fig.8.38, au
dimensiunile din tabelul 8.39.
Fig.8.38 Elemente sensibile magnetostrictive din ferită
Tabelul 8.39
Frecvenţa nominală Dimensiuni (mm) Greutate

Tip
de rezonanţă (kHz) a b c d e f g h g.f
20 I 20 24 61 98 24 95 25 4 13
50 2I 50 10 20 42 10 40 20 3 10
100 100 5 20 25 10 20 10 6 5
Un traductor magnetostrictiv particular este traductorul „magnetoelastic”. Acesta utilizează

un element sensibil de tip coloană confecţionat din tole de fier moale perforate în 4 locuri (fig.8.40).
Fig.8.40 Traductor magnetoelastic
Prin cele patru găuri trec 2 bobine (de o singură spiră), care se întretaie în unghi drept,
constituind primarul (P), respectiv secundarul (S) al unui transformator. Variaţiile de permeabilitate
datorate variaţiilor de ef ort modifică cuplajul între cele două bobine (cuplajul este nul în absenţa
efortului). Permeabilitatea scade pe direcţia de aplicare a forţei de compresie, fluxul creşte în plan
transversal şi prin aceasta creşte tensiunea indusă în secundar. Efectul este invers la întindere.
8.5.5. Traductoare de forţă piezoelectrice

Utilizarea elementelor sensibile piezoelectrice se justifică în primul rând pentru măsurarea
for ţelor dinamice, deşi prin utilizarea de amplificatoare de sarcină electrică adecvate se pot măsura
şi forţe cvasistatice.
În practică, cu astfel de tr aductoare se pot converti for ţe cu perioada de fluctuaţie 0,1 ms.
Unităţile elastice ce preiau efortul sunt de cele mai multe ori de tip coloană , având încastrat
în centru elementul sensibil (cristalul piezoelectric), aşa cum se poate vedea în schema de principiu
din figura 8.41.
Fig.8.41 Traductor de forţă piezoelectric
Un traductor de forţă piezoelectric răspunde numai la forţe de compresie.

Totuşi, el poate fi precomprimat astfel încât forţa dinamică aplicată să acţioneze în raport cu
un nivel static, faţă de care apar alternativ diminuări şi intensificări, astfel că se pot determina
eforturi fluctuante de întindere şi compresie.
Traductoarele piezoelectrice, deşi nu necesită o tensiune de excitaţie, fiind de tip generator,
trebuie prevăzută cu adaptoare cu impendanţă de intrare foarte mar e (peste 100M), deoarece au
impendanţa de ieşire a elementului sensibil.
8.5.6. Traductoare inductive de forţă şi cuplu

Traductoarele de efort cu elemente sensibile inductive detectează forţa prin deformări
elastice care provoacă deplasări sesizabile cu traductoarele specifice deplasărilor liniar e mici sau
unghiulare prezentate anterior specific pentru măsurarea efortului, rămâne alegerea elementului
elastic asupra căruia acţionează acesta: inel, diagramă, coloană etc.
În figura 8.42 este prezentat un element sensibil cu unitate de preluare a forţei de tip inel, în
montaj diferenţial, astfel că permite utilizarea unui adaptor de tip punte. Mişcarea relativă între cele
două braţe ale armăturii feromagnetice în formă de U face ca la aplicarea unui efort de compresie să
crească reluctanţa unei bobine prin apropierea braţului, în timp ce reluctanţa cealaltă scade datorită
creşterii întrefierului. Puntea este completată cu două rezistenţe, alcătuind montajul din figura 8.43.
Fig.8.42 Traductor de forţă inductiv
Fig.8.43 Adaptor pentru traductor inductiv diferenţial
Pe un principiu asemămător funcţionează traductorul de cuplu a cărui schemă de principiu

este prezentată în figura 8.44.
Fig.8.44 Traductor de cuplu inductiv

a) schema electrică; b) schema constructivă
Se constată posibilitatea de obţinere a unei scheme de măsurare tip punte cu 4 braţe active.
Axul de măsurare are două discuri, prevăzute cu două miezuri feromagnetice şi două bobine, astfel
încât miezurile fixate pe un disc pătrund în bobinele fixate pe celălalt disc şi reciproc. Un sistem
adecvat de inele colectoare permite alimentarea punţii şi culegerea semnalului util. Pentru a evita
însă erorile datorită contractelor alunecătoare, se poate folosi un sistem de cuplare magnetică, a
cărui schemă de principiu este prezentată în figura 8.45. Acest sistem de cuplare constă din două
transformatoare, cu o parte fixă şi alta rotativă.
Fig.8.45 Sistem de cuplare fără contact
Factorul de cuplaj este influenţat de faptul că fluxul generat de U 1 nu este transferat integral
în bobina interioară (U2). Pentru minimizarea fluxului de scăpări, se impune un aranjament perfect
simetric şi o axă de rotaţie precis centrată.
8.5.7. Traductoare de forţă capacitivă

Ţinând seama de caracteristicile traductoarelor capacitive de deplasare (circuite de adaptare
mai pretenţioase decât cele rezistive sau inductive), se recomandă utilizarea lor doar în acele
aplicaţii
mediu: pr laesiune
care forţa
joasă,dinamică variază
temperatură într Un
înaltă. -o bandă largă
exemplu de de frecvenţă,
traductor sau înpentru
capacitiv condiţii speciale
forţe, de
lucrând
în domeniul frecvenţelor radio, este prezentat în figura 8.46.
Fig.8.46 Traductor de forţă capacitivă
Elementul capacitiv de tip „cu modificarea distanţei dintre armături” este conectat în paralel
cu „bobina stator”, formând un circuit oscilant. La capătul bobinei este montat un electrod capacitiv
(rotor) care constituie partea terminală a cilindrului ce reprezintă unitatea de efort, terminată cu o
bază ce constituie al doilea electrod.
8.6. Măsurarea vitezei şi a turaţiei

8.6.l. N oţiuni fundamentale
8.6.1.1. Viteză liniară şi turaţie. Definiţii
Dacă un punct material este în mişcare pe o dreaptă, atunci notând cu x(t) poziţia sa la
momentul t faţă de origine, viteza sa liniară la momentul t va fi:
dxt 
Vt   m / s (8.36)
dt
Pentru un interval de timp t , suficient de mic, astfel încât viteza liniară să poată fi
considerată constantă, expresia (8.36) capătă forma:
x
V (8.37)
t
unde x este distanţa parcursă pe dreaptă de punctul material în timpul t . În cazul măsurării
vitezei liniare se adoptă relaţia (8.37) considerând că viteza rămâne constantă pe durata măsurării
(mişcare uniformă).
Dacă un punct material este în mişcare circulară, notând cu t  poziţia sa unghiulară la
momentul t faţa de origine, viteza unghiulară la momentul t va fi:
dt 
t   rad / s (8.38)
dt
Pentru un interval de timp t suficient de mic, astfel încât viteza unghiular ă să poată fi
considerată constantă, expresia (8.38) devine:

 (8.39)
t
unde  este măsura unghiului parcurs de raza vectoare în timpul t . Similar ca pentru viteza
liniară se adoptă relaţia (8.39), considerând că deplasarea unghiulară este uniformă pe durata
măsurării.
8.6.1.2. Principii şi metode utilizate în măsurarea vitezei

La baza metodelor de măsurare a vitezei stau principii care fie derivă direct din relaţiile
(8.37) şi (8.39) cum sunt: măsurarea distanţei (unghiului) parcurse într -un interval de timp cunoscut,
cronometrarea timpului de parcurgere a unei distanţe (unghi) cunoscute, fie sunt consecinţe ale unor
legi fizice, ca de exemplu legea inducţiei electromagnetice, efectul Doppler, etc.
 Măsurarea distanţei (unghiului) parcurse într -un interval de timp dat.

Pe traiectoria mobilului se marchează repere la o distanţă constantă şi relativ mică între ele
x (respectiv,   în cazul mişcării circulare).
Considerând un interval de timp T0 cunoscut, suficient de mare astfel încât mobilul să treacă
prin dreptul mai multor repere (i), distanţa parcursă de mobil în acest timp va fi:
x  i  x (8.40)
respectiv, unghiul parcurs în cazul mişcării circulare va fi:
  i   (8.41)
Viteza mobilului se exprimăi  prin

x relaţia:
V  K x  i (8.42)
T0
unde K x  x / T0  constant .
Corespunzător, viteza unghiulară se deduce din relaţia:
i  
   K   i (8.43)
T0
 Cronometrarea timpului de parcurgere a unei distanţe (unghi) date.

Considerând pe dreapta pe care se deplasează mobilul două repere fixe, situate la o distanţă
L0 cunoscută, viteza mobilului se poate determina măsurând intervalul de timp t in care mobilul
parcurge distanţa L0 între cele două repere:
1
V  L 0  ; L 0  ct. (8.44)
t
Analog se poate determina viteza unghiulară considerând două re pere pe circumferinţa pe
care se deplasează un punct material solidar cu mobilul aflat în mişcare de rotaţie:
1
  c ;  0  ct. (8.45)
t
În relaţia (8.45) 0 reprezintă unghiul la centru determinat de cele două repere, iar t -
timpul în care punctul material parcurge arcul dintre cele două repere.
 Legea inducţiei electromagnetice

Tensiunea electromotoare indusă pe o curbă închisă (c) nedeformabilă, din material
conductor (de exemplu o spir ă de cupru) este egală şi de semn contrar cu viteza de variaţie în timp a
fluxului magnetic c printr-o suprafaţă oarecare Sc care se sprijină pe curba C:
d t  d
e c t    c  SB  d A (8.46)
dt dt c
unde B este inducţia magnetică, iar d A - elementul de arie.
Dacă se consideră o bobină cu N spire, fluxul total prin bobină va fi de N ori mai mare decât
fluxul printr-o spir ă c :
  N  c (8.47)
iar tensiunea electr omotoare indusă (t.e.m.) în bobină va fi:
 t 
et    N c (8.48)
dt
Din (8.48) se observă că, dacă c este dependent de deplasarea bobinei faţă de o poziţie de
referinţă, atunci t.e.m. va fi funcţie de viteza de deplasare a acesteia.
De obicei,
rotaţie (cazul în aplicaţiile
motoarelor industriale,
electrice rotative). mişcarea
Cunoscândde viteza
translaţie este obţinută
unghiulară dintr disc
 a unui -o mişcare
de razăde
r,
viteza liniară (pe direcţia tangenţială) la periferia discului va fi:
V    r (8.49)
ceea ce relevă propor ţionalitatea vitezei liniare cu cea unghiulară. Pe de altă parte traductoarele de
turaţie sunt mai uşor de realizat decât traductoarele de viteză liniară. Din această cauză în aplicaţiile
industriale se utilizează mai mult traductoarele de turaţie. Excepţie fac cazurile când apar alunecări
(benzi transportoare, laminoase) şi trebuie măsurată direct viteza liniară. În cele ce urmează se vor
analiza în principal traductoarele de turaţie.
8.6.2. Noţiuni fundamentale

Aceste traductoare convertesc turaţia într -un semnal electric calibrat pe baza principiilor de
măsurare menţionate.
Unele dintre ele cuprind elemente sensibile de tip generator, semnalul de ieşire fiind o
turaţie electrică dependentă de turaţie, obţinută pe baza legii inducţiei electromagnetice. De regulă,
puterea electrică asociată tensiunii de ieşire este preluată integral de la puterea mecanică a axului
motor, fără a necesita alte surse de energie auxiliară. Din această categorie, cele mai utilizate sunt
tahogeneratoarele de c.c. şi de c.a. cu reluctanţa variabilă.
Alte tipuri de traductoare de turaţie sunt constituite cu elemente sensibile parametrice. Ele se
caracterizează prin aceea că, în funcţie de turaţie, se modifică un parametru de circuit electric (R, L,
C), care modulează o tensiune sau un curent generat de o sursă auxiliară. Cele mai frecvente
elemente sensibile parametrice cu aplicaţii la traductoarele de turaţie sunt cele fotoelectrice şi cele
inductive.
8.6.2.1. Tahogeneratoare de curent continuu

Tahogeneratoarele de curent continuu sunt micromaşini electrice construite pe principiul
generatoarelor de curent continuu. Ele furnizează la ieşire o tensiune continuă proporţională cu
turaţia având nivele şi puteri care permit folosirea directă în instalaţiile de automatizare.
După modul de excitaţie, se pot împărţi în două clase cu excitaţie separată şi cu magneţi
permanenţi, aceasta din urmă fiind clasa cea mai răspândită.
Rotorul poate fi de tip cilindric, disc sau pahar. Cel cilindric, este realizat din fole de oţel
electrotehnic, având înfăşurarea plasată în crestături înclinate în raport cu generatoarea. Constantele
de timp ale tahogeneratorului de curent continuu cu rotor cilindric sunt sub 10ms. Dacă se cer
constante de timp mai mici, se utilizează tahogeneratoare cu rotor disc sau pahar. Rotorul disc este
alcătuit dintr -un disc din fibre de sticlă sau răşină epoxidică, pe care sunt lipite înfăşurările, şi care
se roteşte
pe un paharîn din
faţafibre
magneţilor permanenţi
de sticlă sau răşinăplasaţi paralel
epoxidică, cu axa.
în timp ce Rotorul
magneţiipahar are înfăşurările
permanenţi lipite
sunt aşezaţi la
fel ca la tahogeneratorul cu rotor cilindric.
Schema de principiu a unui tahogenerator de curent continuu cu magneţi permanenţi şi rotor
cilindric este prezentată in figura 8.47.
Magneţii permanenţi se fac din aliaje de tip ALNICO, care au o bună stabilitate în timp şi cu
temperatura. Tot pentru stabilitate se prevăd şunturi magnetice de compensare. De regulă,
colectorul are lamelele din cupru, iar periile sunt realizate din grafit. La tensiuni mici (sub 1V),
corespunzătoare turaţiilor mici, colectorul se realizează din aliaje din metale preţioase (argint), iar
periile din argint grafitat sau argint.
Fig.8.47 Schema constructivă a unui tahogenerator de c.c.:

K – carcasa; MP – magneţi permanenţi; SM – şunturi
magnetice; C – colector; P – perii; R – rotor.
Ansamblul colector-perii fiind de fapt un redresor mecanic, tensiunea u e(t) la ieşirea

tahogeneratorului de curent continuu nu este strict continuă, ci prezintă ondulaţii (fig.8.48) datorită
comutaţiilor periilor pe colector.
Fig.8.48
a) forma tensiunii u e(t) de la ieşirea tahogeneratorului de c.c.;
b) forma tensiunii de ondulaţie UK (t)
Aceste ondulaţii devin cu atât mai mici cu cât creşte numărul de lamel e. Pentru a reduce
gabaritul tahogeneratorului se reduce totuşi numărul de lamele.
Deoarece potrivit legii inducţiei electromagnetice tahogeneratoarele de curent continuu au
sensibilităţi reduse, ele nu pot funcţiona corect la turaţii mici. De regulă gama de turaţii acoperită de
tahogeneratoarele de curent continuu este de 50 rot./min. - 5000 rot./min. La turaţii mici cresc, de
asemenea, valorile erorii de neliniaritate şi ale ondulaţiei.
Caracteristica statică a tahogeneratorului de curent continuu la mersul în gol este liniară:
E 0  K
Tg  n (8.50)
unde E0 este tensiunea electromotoare, n este turaţia (în rot./min.) iar K Tg este sensibilitatea
tahogeneratorului dependentă de: numărul de perechi de poli (P), numărul de căi de curent din rotor
(2a), numărul de conductoare (N) şi fluxul 0 dat de magneţii permanenţi:
P  N  0
K Tg  (8.51)
60  a
mV
Sensibilitatea este uzual cuprinsă între 1 şi 10 . La mersul în sarcină tensiunea la
rot / min
borne Ue va fi:
U e  E 0  K i  n  I  R A  I  U p (8.52)
unde: K i  n  I - este căderea de tensiune ce reprezintă reacţia indusului şi este proporţională cu
turaţia n şi curentul rotoric I;
R A  I - căderea de tensiune pe bobina tahogeneratorului, iar
U p - căderea de tensiune la perii.
Notând cu  r eroarea relativă a tahogeneratorului la mersul în sarcină, aceasta va fi:
R A  K i  n  U p / I
 r  R s  R A  K i  n  U p / I (8.53)
unde R s reprezintă rezistenţa de sarcină. În cazul periilor speciale din Ag se poate neglija căderea de
tensiune la perii şi atunci eroarea  r devine:
1
 r  (8.54)
R s
1
R A  K i  n
Se observă (din 8.54) că eroarea este mai mică dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
 rezistenţa R s să fie mare;
 rezistenţa R A să fie mică;
 reacţia indusului să fie mar e.
Principalele
a) Tensiuneacaracteristici tehnico-funcţionale
electromotoare ale K
la 1000 rot/min, tahogeneratoarelor de curent continuu sunt:
E, care este dată în V/1000 rot./min. şi
reflectă sensibilitatea tahogeneratorului;
b) Rezistenţa electrică la borne (rezistenţa internă) R A care este necesară pentru
dimensionarea rezistenţei de sarcină;
c) Turaţia maximă, nmax;
d) Curentul nominal In, necesar tot pentru dimensionarea rezistenţei de sarcină;
e) Eroarea maximă de neliniaritate, definită prin r elaţia:
 E  E C 
 n   M  100% (8.55)
 E C  max
unde EM este t.e.m. măsurată la diferite turaţii, iar :
E C  K E n V 
1000
f) Eroarea maximă de neliniaritate raportată la turaţia maximă, definită prin expresia:
 E  E C 
E n1 rap   M  100% (8.56)
 E max  max
g) Ondulaţia maximă (pe diverse domenii), care este valoarea maximă a raportului (în
procente) dintre valoarea maximă a tensiunii de ondulaţie Un max şi tensiunea de ieşire medie Ue:
 U 
B   n max  100% (8.57)
 U e  max
8.6.2.2. Tahogeneratoare de curent alternativ

Tahogeneratoare de curent alternativ pot fi de tip sincron sau asincron. În cele ce urmează se
vor analiza tahogeneratoarele sincrone, care, din punct de vedere constructiv, reprezintă cele mai
simple tahogeneratoare. Ele generează o tensiune alternativă sinusoidală monofazată cu valoarea
efectivă şi frecvenţa dependentă de turaţie.
Tahogeneratorul de curent alternativ (sincron) este alcătuit, în principal, din următoarele
două subansamble (figura 8.49).
 statorul, realizat din tole de oţel electrotehnic şi bobinat;
 rotorul, constituit din magneţi permanenţi ce alcătuiesc mai multe perechi de poli.
Fig.8.49 Schema constructivă a tahogeneratorului de c.a. de tip sincron
Domeniul turaţiilor de lucru este 100 rot./min. – 5000 rot./min., la turaţii mai mici fiind
limitat de faptul că viteza de variaţie a fluxului magnetic nu este suficientă pentru încadrarea în
limitele de eroare. În domeniul de funcţionare, tensiunea electromotoare este sinusoidală având
expresia:
2n  2 n 
0 w 0
e t   60 w  k    sin  60 t  (8.58)
cu amplitudini până la ordinul sutelor de volţi.
În expresia (8.58) semnificaţia notaţiilor carer intervin este următoarea:
n - turaţia [rot./min.];
w - numărul de spire;
k w - o constantă depinzând de felul înfăşurării;
0 - amplitudinea fluxului magnetic.
Valoarea efectivă a tensiunii electromotoare induse este proporţională cu turaţia:
 2
E0  w  k w  0  n  k  n (8.59)
60
de sarcină, Deoarece frecvenţa

liniaritatea tensiunii
poate generate
fi afectată e0(t) depinde
ajungându-se de turaţie,
la valori în funcţionarea
inacceptabile. pe impedanţă
Ca urmare, în locul
valorii efective sau a valorii maxime uneori se utilizează pentru conversie frecvenţa tensiunii
 n 
e0 t  f   .
 60 
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale tahogeneratoarelor de curent alternativ
sunt: valoarea efectivă a tensiunii electromotoare la 1000 rot./min., turaţia maximă, frecvenţa
tensiunii electromotoare la 1000 rot./min., curentul nominal (la turaţie maximă), rezistenţa
înfăşurării rotorice.
8.6.2.3. Traductoare de turaţie cu reluctanţă variabilă

Elementul sensibil cu reluctanţă variabilă este compus dintr~un magnet permanent cu un
miez de fier pe care este înfăşurată o bobină, aflat la mică distanţă de periferia unui disc din
material feromagnetic. Discul are mai multe proeminenţe (dinţi) sau găuri (fante) şi este montat pe
axul a cărui turaţie se determină (f ig.8.50).
Magnetul, miezul magnetic şi discul feromagnetic formează un circuit magnetic a cărui
reluctanţă variază în funcţie de poziţia discului faţă de miezul magnetic Când un dinte se află în
prelungirea miezulului, reluctanţa va fi minimă, iar când un spaţiu liber se află în dreptul miezului,
reluctanţa va fi maximă. Această variaţie de reluctanţă duce la o variaţie de flux magnetic prin
bobina, ceea ce va induce o tensiune ue(t) în bobină, conform legii inducţiei electromagnetice. La o
rotaţie a discului (cu o viteză astfel încât derivata fluxului să fie suficient de mare ca să poată fi
sesizată tensiunea electromotoare indusă) se obţine un număr de impulsuri egal cu numărul de dinţi
(repere) de pe circumferinţa discului (fig.8.51).
Fig.8.50 Diferite moduri de realizare a elementului sensibil

cu reductanţă variabilă
Fig.8.51 Forma tensiunii ue(t)
Frecvenţa f a tensiunii electromotoare induse este egală cu turaţia n în rot./s. multiplicată cu

numărul de dinţi (fante) z ai discului:
f  z  n (8.60)
Elementele sensibile cu reluctanţă variabilă nu se utilizează la turaţii joase şi foarte joase,
deoarece la turaţii
de sensibilitate mici amplitudinea impulsurilor (dependentă de turaţie) poate să scadă sub pragul
al adaptorului.
Pentru creşterea sensibilităţii la turaţii mici, trebuie mărit numărul de dinţi ai discului.
Elementul sensibil de acest tip poate fi conectat la un adaptor analogic a cărui schema bloc
este prezentată în figura 8.52, iar diagrama corespunzătoare de semnale în figur a 8.53.
S-a considerat un element sensibil cu o singură proeminenţă.
Semnalul UES, de perioadă T (egală cu perioada de rotaţie), furnizat de elementul sensibil
ES, este amplificat şi redresat monoalternanţă de către blocul amplificator – redresor A+R. După ce
este format (formatorul de semnal FS), semnalul purtător de informaţie cu privire la turaţie este
aplicat monostabilului M, care generează impulsuri dreptunghiulare periodice de perioadă T şi de
durată fixată t0. Pentru funcţionare corectă se impune condiţia t 0  Tmin , unde Tmin este perioada
minimă de rotaţie (corespunzătoare turaţiei maxime). Tensiunea U M la ieşirea monostabilului este
mediată de către dispozitivul de mediere DM, pe o durată T0  T , obţinându-se o tensiune continuă
UDM proporţională cu turaţia:
1 T0 1 iT i
U DM  0 U m t   dt   U M t   dt  t U 
T0 i T 0 iT 0 0
(8.61)
 t 0  U 0  1  U 0  t 0  n  k  n, iT  T0  i  1T
T 60
Fig.8.52 Schema bloc a traductorului analogic de turaţie şi reluctanţă variabilă
Fig.8.53 Diagrama de semnal pentru traductorul analogic

de turaţie cu reluctanţă variabilă
Etajul de ieşire EE furnizează un semnal continuu unificat (tensiune sau curent) proprţional
cu turaţia.
rot./min.Domeniul
– 300.000derot./min.,
turaţii laîn care poate
funcţie fi folosit
de numărul de traductorul cu reluctanţă variabilă este 100
dinţi ai discului.
În practică, în locul mediei teoretice din (8.61), se utilizează o mediere pe condensator, ceea
ce constituie o sursă de erori. Pentru micşorarea erorilor, traductorul este prevăzut, de regulă, cu un
set de roţi dinţate din material feromagnetic, fiecare roată având un anumit număr de dinţi şi fiind
utilizată pentru o anumită gamă de turaţii.
Elementul sensibil cu reluctanţă variabilă poate fi conectat la un adaptor numeric, crescând
astfel precizia şi timpul de răspuns. Având în vedere particularităţile constructive şi funcţionale ale
adaptoarelor numerice, acestea constituie obiectul unui capitol separat.
8.6.2.4. Traductoare de turaţie cu elemente fotoelectrice

Aceste traductoare folosesc elemente sensibile la turaţie de tip fotoelectric care detectează
variaţiile unui flux luminos, dependente de viteza de rotaţie, folosind în acest scop un dispozitiv
modulator acţionat de axul care se roteşte. Descrierea şi caracteristicile elementelor fotoelectrice
(celule fotoelectrice, fotodiode, fototranzistoare, fotorezistenţe) utilizate ca elemente sensibile s-a
făcut în alt capitol.
După felul cum se obţine variaţia de flux luminos, dispozitivele modulatoare pot fi:
 cu întreruperea fluxului luminos;
cu reflexia fluxului luminos.
În cazul variantei cu întreruperea fluxului luminos rezultă structura din f ig.8.54.
Fig.8.54 Element sensibil de tip fotoelectric

cu întreruperea fluxului luminos
Discul opac D, prevăzut cu orificii (repere) aşezate pe un cerc cu centrul în centrul discului,
este situat între elementul fotoelectric EF şi sursa de radiaţie luminoasă SL în aspectul vizibil sau
infraroşu.
Discul este montat pe axul a cărui turaţie se măsoară, iar elementul fotoelectric şi sursa de
radiaţii luminoase sunt aliniate pe o dreaptă paralelă cu axul şi care intersectează arcul cu orificii.
EF şi SL se află la o distanţă de câţiva mm., în aşa fel încât, atunci când un orificiu se găseşte pe
dreapta ce uneşte SL cu EF, radiaţia luminoasă să producă deblocarea elementului fotoelectric.
Când discul se găseşte cu partea opacă între EF şi DL, elementul fotoelectric este blocat. SL şi EF
sunt prevăzute cu lentile
Dacă discul, L1 şi Lde2 pentru
antrenat arbore,focalizare.
se roteşte, orificiile discului trec succesiv prin calea de
lumină dintre SL şi EF, per miţând să se obţină astfel impulsuri luminoase. Acestea, ajungând la SF,
sunt convertite cu ajutorul unor circuite electronice, în impulsuri de natura unei tensiuni electrice, a
căror frecvenţă este egală cu viteza de rotaţie a discului (rotaţii/secundă), multiplicată cu numărul
de orificii.
Fig.8.55 Element sensibil de tip fotoelectric

cu reflexia fluxului luminos
Varianta cu reflexia fluxului luminos permite conversia turaţiei unei piese aflate în mişcare
de rotaţie făr ă a necesita un disc auxiliar care să se monteze pe ax. Pe axul sau pe piesa care se
roteşte se marchează un reper R - sau mai multe - de regulă sub forma unui dreptunghi, cu vopsea
reflectorizantă, sau se lipeşte o bandă reflectorizantă (fig.8.55.a). Dacă axul nu permite marcarea
reper ului, atunci se montează pe el un disc D având pe circumferinţă porţiuni reflectorizante R,
alternând cu porţiuni înnegrite care absorb radiaţia (fig.8.55.b).
Sursa de lumină SL şi elementul Fotoelectric EF sunt dispuse în aşa fel încât atunci când
axul
cadă se
pe află
EF. într -o anumită poziţie, lumina emisă de sursă şi reflectată de porţiunea reflectorizantă să
Elementul fotoelectric este conectat la o schemă electronică similară ca la varianta cu
întreruperea fluxului luminos. Ca element fotoelectric se foloseşte, de obicei, fototranzistorul, fiind
necesară o sensibilitate ridicată.
8.6.2.5. Traductoare de turaţie cu elemente sensibile inductive

Structura unui astfel de traductor este prezentată în figura 8.56.
Fig.8.56 Element sensibil de tip inductiv cu întreruperea oscilaţiilor
Discul D, din material feromagnetic, prevăzut cu o fantă şi fixat pe axul a cărui turaţie se
măsoară, se roteşte între bobinele L1 şi L2 care fac parte din oscilatorul de înaltă frecvenţă CIF.
Atunci când fanta se găseşte în dreptul bobinelor, cuplajul magnetic dintre ele este realizat şi
oscilatorul funcţionează. Tensiunea U0, de frecvenţă înaltă, furnizată de acesta este detectată şi
filtrată de blocul D+F (detector + filtru), obţinându-se la ieşire o tensiune UF de nivel mare (UH).
Dacă discul D obturează întref ierul dintre bobinele L1 şi L2, atunci cuplajul magnetic dintre ele este
întrerupt, oscilatorul se blochează şi la ieşirea filtrului se obţine o tensiune Uf de nivel jos (UL).
Forma de variaţie a tensiunii UF este asemănătoare tensiunii Ue din figura. 8.57.
Fig.8.57
Domeniul de utilizare a acestor traductoare este larg: de la turaţii joase până la 1000000
rot./min. Pentru funcţionare la turaţii mari, oscilatorul trebuie să oscileze pe frecvenţă cât mai mare
(mai mare de lMHz), iar amorsarea, respectiv întreruperea oscilaţiilor să se facă rapid.
8.6.2.6. Traductoare de turaţie cu elemente sensibile magnetice

Aceste traductoare utilizează senzori magnetici comutatori integraţi, bazaţi pe efectul Hall.
În fig. 8.58 este prezentat un detector de turaţie cu senzor magnetic comutator cu ecranarea
câmpului magnetic, iar în fig.8.59 este prezentat detectorul de turaţie cu senzor magnetic comutator
cu concentrarea câmpului magnetic.
Fig.8.58 Detector de turaţie cu senzor magnetic Fig.8.59 Detector de turaţie cu senzor magnetic
comutator, cu ecranizarea câmpului magnetic comutator, cu concentrarea câmpului magnetic
În fig.8.58 senzorul magnetic, comutator SMC şi magnetul permanent M sunt aşezaţi de o

parte şi de alta a discului D, din material feromagnetic, fixat pe axul A a cărui turaţie se determină.
SMC şi M sunt situaţi pe o dreaptă paralelă cu axul, iar discul este prevăzut cu o decupare mai mare
decât suprafaţa activă a senzorului. Distanţa dintre SMC şi M se alege astfel încât, atunci când
decuparea se află în dreptul lor, să fie atins pragul de deschidere al senzorului. Pe de altă parte, când
partea plină a discului se află între SMC şi M, trebuie să ecraneze câmpul magnetic şi să determine
astfel blocarea senzorului. De regulă, grosimea discului trebuie să fie mai mare de 1 mm.
În fig.8.59, pe axul A a cărui turaţie se măsoară, s-a fixat un tambur T din material
feromagnetic prevăzut cu o decupare şi de grosime mai mare decât suprafaţa activă a senzorului
magnetic comutator SMC. Senzorul magnetic se plasează într -un câmp insuficient de intens pentru
a realiza deschiderea lui. Apropierea unui obiect din material feromagnetic din partea opusă
magnetului are ca efect concentrarea liniilor de câmp în dreptul elementului Hall, ceea ce duce la o
creştere a inducţiei magnetice, putându-se depăşi pragul de deschidere al senzorului. Astfel, când
tamburul se află în dreptul senzorului se produce o concentrare a liniilor de câmp în această zonă,
depăşindu-se pragul de deschidere al senzorului, câmpul magnetic este dispersat şi, datorită
distanţei corespunzătoare dintre M şi SMC, are loc blocarea senzorului.
Domeniul de turaţii în care poate fi utilizat senzorul magnetic comutator este foarte larg:
0 ........ 107rot./min.
8.6.3. Traductoare de viteză liniară

8.6.3.1. Determinarea vitezei liniare
a) Determinarea vitezei prin cronometrarea timpului de parcurgere a unei
distanţe cunoscute
Fig.8.60 Determinarea vitezei prin măsurarea timpului de parcurgere

a unei distanţe cunoscute
Paralel cu traiectoria mobilului, în punctele fixe x1 şi x2 se găsesc două sonde fotoelectrice

cu reflexie cu fototranzistor SF1 şi SF2 (figura 8.60). Distanţa x2-x1=L este cunoscută şi se alege în
aşa fel încât să rezulte calcule mai simple. Pe mobilul M se aplică o bandă reflectorizantă BR . Când
mobilul ajunge cu BR în dreptul reperului x1, sonda fotoelectrică SF1 dă un impuls care pune
bistabilul B în starea "1" (iniţial acesta era în starea "0"), iar când ajunge cu BR în dreptul reperului
x2 sonda fotoelectrică SF2 dă un impuls care pune bistabilul B în starea "0". Notând cu t durata
impulsului dat de bistabil (şi care reprezintă de fapt timpul în care mobilul parcurge distanţa L)
împărţirea L/t se face cu ajutorul unei scheme asemănătoare traductorului numeric de turaţie cu
inversarea perioadei.
b) Determinarea vitezei prin măsurarea distanţei parcurse într-un interval de timp dat
Pentru măsurarea distanţei parcurse de mobil pe traiectorie, se utilizează un element sensibil
incremental de deplasare, de exemplu fotoelectric.
Impulsurile primite de la elementul sensibil sunt numărate de către numărătorul N (fig.8.61)
pe o durată fixă T.
Fig.8.61 Traductor numeric de viteză utilizând un traductor

incremental de deplasare
R igla R, gradată cu reper e distanţate uniform cu x , se mişcă solidar cu mobilul şi se

găseşte între sursa luminoasă SL şi elementul sensibil fotoelectric ES. Impulsul de durată T este
obţinut de la generatorul de tact GT prin intermediul generatorului monoimpuls GMI la comanda
"START". Poarta logică "SI" este deschisă pe durata "T", iar impulsurile generate de către
elementul sensibil şi formate de formatorul de semnal FS sunt numărate de numărătorul N. În acest
numărător se va înscrie numărul :
  f  T (8.62)
unde f este frecvenţa impulsurilor date de elementul sensibil.
Dacă în timpul T mobilul parcurge distanţa x , atunci:
x
f  (8.63)
x  T
Deci:
x T
 
T x
8.7. Măsurarea vibraţiilor

8.7
.l. Noţiuni fundamentale; mărimi caracteristice; unităţi de măsură
Vibraţiile sunt fenomene dinamice care iau naştere în medii elastice; sau cvasielastice în
urma unei excitaţii locale şi care se manifestă prin propagarea excitaţiei în interiorul mediului sub
forma unor oscilaţii (unde) elastice. Pentru a putea discuta despre excitarea, propagarea şi radiaţia
unei unde elastice, trebuie impusă condiţia ca cel puţin una din dimensiunile geometrice ale
mediului să fie suficient de mare, astfel încât excitaţia iniţială să poată fi considerată locală.
În funcţie de dinamica fenomenului se întâlnesc vibraţii cu frecvenţe de variaţie scăzute,
caracteristicile structurilor mecanice, structurilor din construcţii şi undelor seismice, precum şi
vibraţii cu frecvenţe mari de variaţie. Natura fizică a mediului impune modul în care se propagă
oscilaţiile; într -un mediu solid se pot propaga atât unde transversale, cât şi unde longitudinale, în
timp ce în medii fluide se propagă numai unde longitudinale.
Astfel, pentru undele mecanice care se propagă în medii solide se utilizează traductoare de
mărimi cinematice vectoriale (deplasări, viteze, acceleraţii), în timp ce pentru undele sonore în aer
se prevăd traductoare de presiune acustică, care este o mărime scalară.
Privite prin natura excitaţiei, vibraţiile pot fi dorite pentru acţionarea unor dispozitive cu
funcţionare
pentru vibratorie,
crearea pot de
condiţiilor fi dorite (pentru
încercare acţionarea
la vibraţii unor dispozitivemecanice
a echipamentelor cu funcţionare vibratorie,
şi electrice) sau
nedorite (vibraţiile cu caracter nociv asupra echipamentelor industriale şi asupra omului).
Din cele arătate rezultă, că, pentru punerea în evidenţă a efectelor vibraţiilor, principalele
utilizări ale traductoarelor din această categorie se referă la:
a) măsurarea nivelelor de vibraţii de la ieşirea unui sistem, pentru a fi comparate cu
nivelele standard admisibile;
b) măsurarea mărimilor de intrare în sistem (mărimile vibratorii de excitaţie), necesare
pentru întocmirea programelor de încercări mecanice;
c) măsurarea simultană a ambelor mărimi vibratorii, de la intrarea şi ieşirea sistemului, în
scopul determinării caracteristicilor acestuia.
Particularizând prezentarea fenomenelor oscilatorii la vibraţiile mecanice ce au loc în cadrul
echipamentelor şi instalaţiilor industriale, se constată apariţia de vibraţii:
 cu unul sau două grade de libertate (fig.8.62);
 de translaţie - verticale şi orizontale, de încovoiere, de torsiune (fig. 8.63);
 libere sau întreţinute, amortizate sau neamortizate;
 deterministe sau nedeterministe.
Fig.8.62 Sisteme oscilante:

a) cu un grad de libertate;
b) cu două grade de libertate
Mărimile specifice vibraţiilor, indiferent de natura acestora, sunt: deplasarea liniară sau
unghiulară, viteza, acceleraţia şi frecvenţa. Pentru exemplificare se consideră că asupra sistemului
oscilant cu un grad de libertate din fig. 8.62.a acţionează o forţă externă F(t), legea de mişcare a
masei m fiind dată de ecuaţia:
d2x dx
m 2  c  k  x  Ft  (8.64)
dt dt
O ecuaţie de mişcare similară poate fi scrisă şi în cazul vibraţiilor de torsiuni, la care
deplasarea liniară x este înlocuită de unghiul de rotaţie  :
d 2 d
J 2  c  k    F (8.65)
dt dt
Fig.8.63 Tipuri specifice de sisteme oscilante

cu un singur grad de libertate
Mărimile şi unităţile de măsură care intervin în caracterizarea sistemului oscilant şi a

vibraţiilor propriu-zise sunt prezentate în tabelul 8.64.
Pentru o vibraţie sinusoidală, ecuaţia matematică ce descrie mişcarea punctului material
este:
 t 
2  f  t   X v  sin t
x  X v  sin  2    X v  sin (8.66)
 T 
unde Xv reprezintă valoarea maximă (de vârf) a deplasării x şi   2  f - pulsaţia. Se mai pot scrie
relaţiile:
dx  
   X v  cos t  Vv  sin 

xv  t   (8.67)
dt  2 
 d2x
x  a  2    X v  sin t  A  sin t   (8.68)
dt
Vibraţiile nearmonice (complexe), întâlnite cel mai des în practică, se pot analiza prin
înregistrarea spectrelor care pun în evidenţă frecvenţele şi amplitudinile componentelor.
În funcţie de tipul vibraţiei şi de scopul urmărit, traductoarele pot converti valor i
instantanee, valori de vârf, valori medii sau valori eficace.
Dacă vibraţia este armonică, este suficient să se măsoare frecvenţa şi una din mărimile
menţionate, celelalte rezultând prin calcul.
Amplitudinea vibraţiei dă informaţii despre jocurile existente în maşini, în special despre
jocurile între piesele care vibrează. Măsurarea acesteia pune accent în special pe componentele de
joasă frecvenţă, corespunzând în special turaţiei de lucru a maşinilor. Traductoarele de deplasare au
un domeniu redus de fr ecvenţă, ele fiind preferate la măsurarea vibraţiilor de amplitudini mari.
O informaţie globală privind nivelul semnalului se obţine şi prin determinarea valorii medii
absolute xm şi valorii eficace xef utilizând relaţiile:
1 T
x  T 0 x  dt
m
(8.69)
1 T 2
T 0
x ef  x  dt (8.70)
Mărimi şi unităţi de măsură specifice sistemelor oscilante

Tabelul 8.64.
VIBRAŢII DE TRANSLAŢIE
RELAŢIA DE UNITATEA DE
DENUMIREA MĂRIMII SIMBOL
DEFINIŢIE MĂSURĂ
MASA m kg
CONSTANTA ELASTICĂ k N /m
COEFICIENT DE AMORTIZARE c Ns/m
FORŢA F N
FORŢA ELASTICĂ kx N
FORŢA REZISTENTĂ cx N
FORŢA DE INERŢIE mx N
DEPLASARE x m

VITEZĂ Vx rn / s

ACEELERAŢIA ax rn / s2
VIBRAŢII DE ROTAŢIE
MOMENT DE INER ŢIE J kg m2
CONSTANTA ELASTICĂ K Nm
COEFICIENT DE AMORTIZARE c Nsm
CUPLU MC Nm
CUPLUL FORŢELOR ELASTICE k  Nm
CUPLUL FORŢELOR REZISTENTE c Nm
CUPLUL FORŢELOR DE INERŢIE J Nm
DEPLASAREA UNGHIULAR Ă  rad.
VITEZA UNGHIULAR Ă  s-1
ACCELERAŢIA UNGHIULARĂ  s-2
8.7.2. Principiile traductoarelor de vibraţii

Structura unui traductor de vibraţii, prezentată în figura 8.65, are ca particularitate
semnificativă faptul că elementul sensibil propriu-zis furnizează la ieşire tot o mărime de natură
mecanică: deplasare sau forţă.
Fig.8.65 Structura unui traductor de vibraţii
Ca urmare, pentru obţinerea unui semnal electric care să fie prelucrat (cali braţ) de către
adaptor, este necesar un convertor intermediar (mărime mecanică/mărime electrică), având
caracteristici similare elementelor sensibile ale traductoarelor de deplasare sau de forţă, descrise în
capitolele anterioare. Separarea elementului sensibil la vibraţii de convertorul intermediar are un

caracter funcţional, sub raport constructiv ele formând de regulă o singură unitate.
8.7.3. Elemente sensibile

Elementele specifice pentru detectarea vibraţiilor liniare sunt de tipul inerţial (cu masă
seismică).
Elementele sensibile seismice, având structura generală în figura 8.66, constau dintr -un
sistem oscilant
amortizată cu un singur
proporţional grad de libertate, montat în interiorul unei carcase; mişcarea este
cu viteza.
Fig.8.66 element sensibil cu masă seismică
Ţinând seama că vibraţiile sunt caracteristice corpurilor în mişcare, analiza funcţionării

elementelor sensibile este dedicată în mod special regimului dinamic.
La apariţia unei deplasări x(t) a carcasei, fixată rigid de suportul ale cărui caracteristici
vibratorii se doresc a fi analizate, generată de forţa F de inerţie aplicată corpului mobil de masă m,
acesta se va deplasa pe o direcţie y, paralelă cu axa x, după legea:
d2y dy d2x
m 2  c  k  y  m 2 (8.71)
dt dt dt
În carcasă se găseşte şi convertorul intermediar (CI), care converteşte deplasarea y(t) sau
d2 y
forţa dinamică m dt 2 într-un semnal electric; convertorul intermediar poate fi parametric sau
generator.
În cazul unor vibraţii de torsiune ecuaţia de funcţionare este:
d 2 d
j 2  c  k    M  F  r (8.72)
dt dt
în care j reprezintă momentul de inerţie al masei faţă de centrul său de gr eutate, c şi k sunt factori de
amortizare, respectiv rigiditate unghiulară a arborelui, iar  unghiul de rotaţie. Din ecuaţiile (8.71)
şi (8.72) se observă că vibraţiile liniare sunt guvernate de ecuaţii de forţe, pe când cele de torsiune
sunt guvernate de ecuaţii de moment.
Se pot distinge trei situaţii specifice în rezolvarea ecuaţiei (8.72):
 masa m mare, c şi k neglijabile (amortizare şi resort slabe); ecuaţia devine:
d 2 y   d 2 x sau y   x (8.73)
dt 2 dt 2
În acest caz masa m nu urmăreşte mişcarea carcasei, ci rămâne fixă în spaţiu, carcasa
deplasându-se faţă de ea; în consecinţă elementul sensibil este utilizat pentru măsurarea deplasării
x(t);
 amortizarea este foarte puternică (c foarte mare), m şi k neglijabile;
dy d2x m dx
c  m 2 ; y    (8.74)
dt dt c dt
Se observă că în acest caz deplasarea y este proporţională cu viteza de măsurat, elementul

sensibil fiind utilizat la măsurarea vitezei x(t):
 resortul este foarte rigid (k mare), m şi c neglijabile:
d2x m d2x
k  y  m  2 ; y    2 (8.75)
dt k dt
Deplasarea masei este proporţională cu acceleraţia de măsurat, elementul sensibil fiind
utilizat la măsurarea acceleraţiei imprimate carcasei.
Analiza făcută asupra posibilităţilor de rezolvare în domeniul timp a ecuaţiei (8.71) este doar
calitativă, întrucât ea nu arată dependenţă soluţiilor obţinute de caracterul excitaţiei. De aceea,
pentru a pune în evidenţă comportarea sistemului inerţial în funcţie de excitaţia la care este supus,
este necesară efectuarea analizei în domeniul frecvenţă şi determinarea funcţiilor de transfer
caracteristice sistemului şi tipului de excitaţie.
Pentru deducerea f uncţiei de transfer se utilizează relaţia (8.71), care după aplicarea
transformată Laplace devine:
c k
s 2 Y s   sY s   Ys   s 2 Xs 
m m
(8.76)
sau cu notaţiile:
0  k ;   c ; c 0  2 k  m (8.77)
m c0
Ys   s2
Hs    2 (8.78)
Xs  s  20s  20
Prin trecerea la transformata Fourier (considerând excitaţia x  X sin t ), funcţia de transfer
devine:
2
  
 
H j 
Y j
  0  (8.79)
2
X j    
1     2 j
 0  0

sau cu  
0
2
H j   (8.80)
1  2  2 j
Dacă se exprimă acum funcţia de transfer în funcţie de modul şi argument se obţine:
H j   H   e j  (8.81)
cu:
2
H   (8.82)
2 2
1     4  2 2
şi:
2
   arctg (8.83)
1  2
Relaţia (8.82) este reprezentată grafic în figura 8.67, iar relaţia (8.83) în figura 8.68.
Se pot trage următoarele concluzii:
1. Pentru excitaţii cu pulsaţia   0 , corespunzătoare zonei III din fig.8.67, se observă că
Y  X , iar   180 , respectiv masa şi suportul vibr ează în poziţie de fază. Dacă CI (fig.8.66) este

un traductor de deplasare, sistemul seismic funcţionează cu vibrometru. Condiţia   0 este
realizată printr -o suspensie moale, care însă determină o deplasare relativă mare a mesei seismice la
frecvenţe joase. Din acest motiv, elementele sensibile seismice de deplasare trebuie să aibă gabarit
şi dimensiuni relativ mari;
y  w 
Fig.8.67 Reprezentarea grafică a dependenţei f  
x  w0 
 w 
Fig.8.68 Reprezentarea grafică a dependenţei Q f  
 w0 
2. Pentru excitaţii cu pulsaţia   0 , corespunzătoare zonei I din figura 8.67, relaţia (8.79)
devine:
2
Y    1
   , respectiv Y  2 2 X  (8.84)
X  0  0
Se observă că în acest caz amplitudinea Y este proporţională tocmai cu acceleraţia vibraţiei,
elementul sensibil lucrând în regim de accelerometru seismic. De data aceasta, suspensia elastică
este tare şi greutatea totală mai mică.
În cazul în care mişcarea vibratorie nu este sinusoidală, ceea ce de fapt se întâlneşte cel mai
des în realitate, răspunsul elementului sensibil la diferite componente spectrale este diferit, apărând
distorsiuni. Din acest motiv se impun zone de frecvenţă în care poate lucra elementul sensibil, în aşa
fel încât distorsiunile să nu depăşească un prag admisibil.
8.7.4. Convertoare intermediare asociate elementelor sensibile cu masă seismică pentru
conversie în semnal electric
Convertoare intermediare de tip parametric
a) Convertoare intermediare rezistive – principalele variante sunt de tipul cu mărci
tensometrice fixate fie pe arcul elastic, fie pe un alt element elastic influenţat de masa vibrantă. Pe
lamela L (fig.8.69), prinsă rigid de masa m şi carcasă, este fixată marca tensometrică MT, care prin
deformarea generată de mişcarea vibratorie îşi modifică rezistenţa.
Fig.8.69 Convertor intermediar rezistiv – tensometric Fig.8.70 Convertor intermediar capacitiv
b) Convertoare intermediare capacitive – structura funcţională este prezentată în figura 8.70.
Datorită preciziei mai scăzute, convertoarele capacitive se utilizează mai ales pentru
măsurări relative. Prin deplasarea masei m se deplasează şi armătura mo bilă AM a condensatorului
C; utilizând o schemă de măsurare adecvată, capacitatea C(y) poate fi determinată comod,
obţinându-se în final o informaţie utilă referitoare la caracteristicile vibraţiei.
c) Convertoare intermediare inductive – dacă se utilizează o masă seismică, convertoarele
inductive se bazează pe modificarea inductanţei unei bobine prin deplasarea unui miez mobil
(fig.8.71.a) sau prin modificarea întrefierului între masa seismică şi bobină (fig.8.71.b).
Fig.8.71 Convertoare intermediare inductive
d) Convertoare intermediare piezorezistive. Piezorezistivitatea reprezintă proprietatea unui

corp de a-şi varia rezistivitatea (deci rezistenţa electrică) sub acţiunea unui câmp de tensiuni
mecanice la care este supus. Fenomenul apare mai puternic în cazul unor semiconductoare.
Modificările de rezistenţă se produc atât pentru variaţii statice, cât şi dinamice.
Convertoare intermediare de tip generator

a) Convertoare parametrice electromagnetice. La convertoarele electromagnetice folosite
pentru măsurarea vibraţiilor liniare, fenomenul utilizat constă în apariţia unei tensiuni
electromotoare într-un conductor care se deplasează cu viteza v perpendicular pe liniile de forţă ale
unui câmp magnetic de inducţie B:
u   B  l  v (8.85)
În întrefierul inelar al unui magnet fix se deplasează o bobină înfăşurată pe un suport
nemetalic legată de masa seismică (fig.8.71).
Tensiunea u(t) va fi proporţională cu viteza de vibraţie. Convertoarele electromagnetice
produc de regulă tensiuni destul de mari, astfel încât nu se impune utilizarea unor amplificatoare
pretenţioase.
b) Convertoare intermediare piezoelectrice. Fenomenul de piezoelectricitate constă în
apariţia unei polarizări electrice pe suprafeţele unui cristal, atunci când asupra acestuia acţionează o
forţă Fx polarizarea fiind proporţională cu mărimea forţei aplicate şi schimbându-şi semnul după
sensul forţei. Efectul piezoelectric se explică prin deformarea reţelei cristaline, fapt ce atrage
deteriorarea echilibrului electric stabilit între atomii care constituie reţeaua.
Dintre materialele piezoelectrice, două sunt reprezentative:
 cuarţul - material natural piezoelectric ;
 titanatul de bariu - material ceramic care prezintă fenomenul de piezoelectricitate.
Cristalul de cuarţ prezintă din punct de vedere al fenomenului de piezoelectricitate trei axe
(fig.8.72).
Fig.8.72 Convertor intermediar electromagnetic
Aplicarea unei forţe pe direcţia axei Ox conduce la efect piezoelectric longitudinal, respectiv
la apariţia unor sarcini electrice +, -, pe feţele 1-1 ale cristalului de cuarţ, valoarea sarcinii totale
fiind direct proporţională cu valoarea for ţei aplicate (Fx) şi nefiind influenţată de dimensionarea
cristalului:
Q x  dFx (8.86)
Aplicarea unei forţe pe direcţia y conduce la efect piezoelectric transversal, respectiv la
apariţia unei sarcini electrice pe feţele 1-1, de sens opus cazului anterior, sarcină care este direct
proporţională cu forţa, dar depinde şi de dimensiunile constructive ale cristalului.
b
Q y  dF
y (8.87)
h
Aceste fenomene sunt explicate sugestiv în fig.8.73.
Structura cristalului de cuarţ Efectul piezoelectric
Fig.8.73
a) longitudinal; b) transversal.
Ox – axa electric;
Oy – axa mecanică;
Oz – axa neutră.
Structura unui ansamblu piezoelectric este prezentată în figura 8.74.

Convertorul cuprinde un număr de rondele 1 realizate din materiale piezoelectrice; masa
seismică 2 asigură prestrângerea discurilor piezoelectrice; pe corpul 3 prin presarea ei de către arcul
4. Mişcarea vibratorie, având acceleraţia a, deplasează masa seismică m, dând naştere unei forţe F
care presează discurile, determinând generarea unor sarcini electrice proporţionale cu acceleraţia.
Fig.8.74 Structura constructivă a unui ansamblu

(element sensibil şi convertor intermediar) piezoelectric
8.7.5. Adaptoare pentru traductoare de vibraţii

Adaptoarele pentru traductoarele de vibraţii se diferenţiază, în funcţie de tipul convertorului
intermediar, în adaptoare pentru convertoare parametrice şi adaptoare pentru convertoare
generatoare.
8.7.5.1. Adaptoare pentru convertoare intermediare parametrice

De regulă, pentru elementele sensibile parametrice se adoptă o schemă de măsurare în
puncte Wheatstone, pentru elemente rezistive (mărci tensometrice, mărci piezorezistive) sau în
puncte Wien, Maxwell pentru elemente inductive şi capacitive. Tensiunea de dezechilibru din punte
este amplificată şi prelucrată ulterior în vederea obţinerii unor semnale de calitate superioară. În
fig.8.75 se prezintă, de exemplu, structura generală a unui adaptor aparţinând unui traductor pentru
măsurarea amplitudinii vibraţiilor în cazul utilizării unui element sensibil de tip inductiv cu miez
mobil în montaj diferenţial.
Fig.8.75 Schema bloc a unui adaptor pentru un convertor intermediar inductiv
Masa mobilă se deplasează în interiorul a două bobine care au la echilibru aceeaşi valoare L,
dar care îşi modifică valoarea L  L în funcţie de poziţia masei vibrante. Puntea de măsur ă
cuprinde în afara celor două bobine încă două rezistenţe de valoare R; puntea este alimentată de la o
sursă de semnal sinusoidal GSS, de frecvenţă şi amplitudine bine precizate. Semnalul de
dezechilibru al punţii este amplificat prin intermediul unui amplificator de curent alternativ, fiind
apoi demodulat şi filtrat. În eventualitatea în care semnalul final prezintă neliniarităţi pronunţate
(introduse atât de elementul sensibil, cât şi de punte şi celelalte elemente) se poate utiliza o schemă
de liniarizare SL, fie pe calea directă a lanţului de măsurare, fie pe calea de reacţie.
8.7.5.2. Adaptoare pentru convertoare intermediare generatoare

Structura tipică a unui adaptor pentru convertoare intermediare piezoelectrice este prezentată
în fig.8.76.
Fig.8.76 Schema de principiu a unui adaptor pentru traductoarele piezoeletrice de vibraţii

ESP – ansamblul element sensibil şi convertor intermediar piezoeletric;
PA – preamplificator cu impedanţa mare la intrare;
I – integratoare pentru obţinerea unor semnale proproţionale cu viteza sau deplasarea;
AM – amplificator de măsură;
F – filtre care permit selectarea unor anumite domenii de frecvenţă;
DVE – detector de valoare efectivă.
Elementul principal din adaptor este constituit de către preamplificatorul PA, care are rolul
de a transforma impedanţa de ieşire de valoare mare a convertorului intermediar în una mai mică,
convenabilă pentru măsurare şi analiză, precum şi de a amplifica semnalul de nivel mic produs de
detectorul piezoelectrice După cum s-a arătat convertorul piezoelectric poate fi considerat ca o sursă
de tensiune electrică sau ca o sursă de sarcină electrică; în consecinţă, se vor utiliza, în funcţie de
particularităţile condiţiilor de măsurare, pr eamplificatoare de tensiune sau preamplificatoare de
sarcină.
Utilizarea amplificatoarelor de tensiune este posibilă dacă acestea prezintă o impedanţă de
intrare foarte mare în raport cu im pedanţa sursei (fig.8.77), minimizând astfel efectul asupra
caracteristicilor de fază şi amplitudine ale sistemului, provocat de amplificare.
Fig.8.77 Cristal piezoelectric ca generator de tensiune
Fig.8.78 Schema echivalentă a unui adaptor cu ampl ificator de tensiune
Astfel, acest dispozitiv este practic un amplificator (folosind ca scheme de intrare

tranzistoare cu efect de câmp sau electrometre), proiectat de aşa natură încât să ţină seama de faptul
că datorită naturii reactive a elementului sensibil, o parte din sarcină o reprezintă cablurile de
conectare. Schema principală echivalentă a unui astfel de adaptor este prezentată în figura 8.78.
Valorile tipice pentru capacitatea adaptorului sunt de obicei mai mici de 300 pF, cablurile
coaxiale de legătură având o capacitate specifică de aproximativ 30pF/304,8 mm.
În fig.8.79 se prezintă schema unui sistem de măsurare şi analiză a vibraţiilor.
Fig.8.79 Structura generală a unui sistem de măsurare şi analiză a vibraţiilor
Semnificaţia elementelor componente este următoarea: EV - echipament (element) în

vibraţie; TVS - traductorul de vibraţii (şocuri), care cuprinde atât elementul sensibil, cât şi adaptorul
format din preamplificator (la traductoarele piezoelectrice, în special), schema de măsurare,
elemente auxiliare; DSAV - dispozitive specializate de analiză a vibraţiilor care pot lucra atât în
domeniul timpului (corelatoare, analizoare statistice), cât şi în domeniul frecvenţei (analizoare
Fourier); DI - dispozitive de înregistrare (magnetică sau grafică) a semnalelor primite de la TVS;
imformaţia obţinută pe această cale poate fi analizată ca atare (prelucrarea informaţiei PI), sau poate
fi transformată într-o informaţie accesibilă unui calculator numeric C; M - dispozitiv de memorare
compatibil cu un calculator C care poate lucra fie în timp real, fie folosind doar rezultatele testării
structurii aflate în vibraţie; DV - dispozitiv de vizualizare (osciloscop de obicei), care permite
obţinerea unor caracteristici specifice vibraţiilor măsurate (caracterul determinist sau aleatoriu,
valoare maximă, perioadă, etc).
8.8. Măsurarea temperaturii

8.8.l. Principii generale
Fenomenul termoelectric, pe baza căruia funcţionează traductoarele termoelectrice, numite
adesea termocupluri va fi descris în legătură cu figura 8.80.
Fig.8.80
Dacă două conductoare sau semiconductoare din materiale diferite sunt reunite aşa cum se
indică în fig.8.80 şi dacă temperatura locului lor de contact este 1 (capătul cald), atunci între
capetele libere (capete reci) aflate la temperatura  2 apare o t.e.m.
E   f  1   f  2  (8.88)
Menţinând  2  ct., apare posibilitatea măsurării temperaturii deoarece:
E   F1  (8.89)
Între capetele reci se dispune un alt traductor, de obicei magnetoelectric. Deoarece în acest
fel vin din nou în contact conductoare din materiale diferite, pot lua naştere - în mod nedorit t.e.m.
Pentru a evita această situaţie, circuitul interior termocuplului se menţine la aceeaşi temperatură 2 .
Transformarea curentului alternativ în căldură are loc prin intermediul firului încălzitor
metalic prin care trece acest curent. Cantitatea de căldură degajată într -o perioadă T a curentului
alternativ este:
T
Q f  R f  i 2  dt (8.90)
0
în care R f este rezistenţa firului încălzitor.
Datorită inerţiei termice a firului încălzitor temperat, natura sa rămâne practic neschimbată
de-a lungul unei perioade T a curentului alternativ i. Neglijând căldura transmisă prin radiaţie,
căldura transmisă prin conducţie

Q 0 şi
 convecţie
c  S 1   2capătului
T cald al termocuplului este într -o perioadă:
(8.91)
unde c reprezintă coeficientul de transmisie a căldurii, S suprafaţa prin care se transmite căldura.
În regimul permanent Q f  Q 0 , astfel încât:
R f 1 T 2 R f  I 2
c  S T 0
1   2   i  dt  (8.92)
c S
în care I este valoarea efectivă a curentului alternativ, care trece prin firul încălzitor. Admiţând că
termocuplul este caracterizat printr-o ecuaţie liniară, rezultă:
K  R f  I 2
E   K 1   2   (8.93)
c S
unde K este un coeficient, care depinde de materialele ce alcătuiesc termocuplul. Expresia (8.93)
reprezintă ecuaţia termocuplului. Sub aspect constructiv se disting mai multe f eluri de convertoare
termoelectrice (fig.8.81)
a) b)
Fig.8.81
a) termocuplu cu legătură directă;
b) termocuplu cu legătură indirectă (fără contact)
În figura 8.81.a. este prezentat un termocuplu cu legătură directă cu firul încălzitor. Întrucât
un astfel de contact nu este riguros punctiform, el prezintă asimetrii faţă de sensul de trecere al
curentului electric. În figura 8.81.b. se prezintă un termocuplu car e primeşte căldura de la firul
încălzitor prin intermediul unei piese de ceramică. La curenţii mici I sensibilitatea convertorului
termoelectric se poate mări legând în serie mai multe termocupluri.
8.8.2. Traductoare termoelectrice

Schema prezentată în figura 8.81 nu se utilizează la măsurar ea temperaturii, deoarece
electrozii termocuplelor se realizează adeseori din materiale scumpe, iar conductoarele de legătură
spre aparatele de măsură necesită o cantitate mare de material. Din acest motiv, se preferă schema
din figura 8.82 în care conductoarele de legătură sunt termoidentice cu electrozii t ermocuplului, cu
alte cuvinte, între ele şi electrozi nu apar t.t.e.m.
Fig.8.82
asigure Materialele electrozilor

t.t.e.m. cât mai mare, sătermocuplurilor
aibă proprietăţi trebuie să îndeplinească
neschimbate următoarele
timp îndelungat, condiţii:
să reziste chimic să
şi
mecanic la temperaturi înalte şi să prezinte conductivitate electrică mare. Se utilizează perechile de
materiale: platină-aliaj platină; platină-rhodin, cromel (90% Ni, 10% Cr) - alumel (95% Ni, 5% Al).
T.t.e.m. depinde de obicei neliniar faţă de temperatură:
U e  A  B2  C3 (8.94)
în care,  reprezintă diferenţa de temperatură dintre capătul cald şi capetele reci ale termocuplului.
Mare parte a erorilor de măsurare ale traductoarelor termoelectrice se datoresc inconstanţ ei
temperaturii capetelor reci, mai ales la măsurările industriale.
Pentru înlăturarea acestor erori, capetele reci se introduc în termostate, în incinte îngropate
în pământ sau izolate termic. În afară de acestea, eroarea se compensează prin scheme electr ice
adecvate, introducându-se corecţii dependente de temperatura mediului în care sunt capetele reci.
La montarea şi exploatarea traductoarelor termoelectrice se va ţine seama de faptul că
eroarea de măsurare depinde de schimbul de căldură dintre traductor şi mediu, construcţia
traductorului şi locul instalării lui. Principalul dezavantaj al traductoarelor termoelectrice îl
constituie inerţia lor mare, constanta de timp fiind de ordinul (10-1 – 10-2)s.
8.8.3. Traductoare termorezistive

Termorezistenţele sunt conductoare sau semiconductoare conectate în circuite electrice şi
aflate în contact termic cu mediul înconjurător.
Materialele termorezistoarelor trebuie să corespundă din următoarele puncte de veder e: să
aibă un coeficient de variaţie al rezistenţei faţă de temperatură mare în valoare absolută, să fie
stabile chimic faţă de acţiunile mediului înconjurător, să prezinte refracta bilitate şi rigiditate
ridicate,Adeseori,
să aibă rezistivitate mare.
se utilizează termorezistoare realizate din metale pure: cupru, platină, nichel.
La rezistoarele de Cu dependenţa rezistenţei de temperatură este liniară.
R   R 0 1    (8.95)
3
în care   4,3  10 1 / C reprezintă coeficientul de variaţie al rezistenţei faţă de temperatură,  -

temperatura, iar R 0 rezistenţa la 0°C. Dacă rezistenţa R 0 este necunoscută, atunci se utilizează
relaţia:
R 1 /    2 
R   1 (8.96)
1 /   1 
unde 1 /   234 C , R 2 este rezistenţa la temperatura  2 , iar R 1 rezistenţa la temperatura 1 . Pentru

determinarea lui R  trebuie să se cunoască R 1 la o temperatură oarecare 1 .

Platina permite temperaturi până la 1200°C fără pericol de oxidar e sau topire. Ecuaţia
termorezistoarelor de platină este neliniară fiind între (0-660°)C.
R   R 0 1  A  B 2  (8.97)
iar între (-180° - 0)°C:
R   R 0 1  A  B 2   C  1003 (8.98)
în care R 0 este rezistenţa la 0°C, iar A, B, C sunt constante. Pentru temperaturi mai mici de -180°C
şi mai mari de 660°C, ecuaţia R   f  este dată tabelar.
Nichelul se poate folosi până la (250-300)°C; la temperaturi mai înalte dependenţa
R   f  este neunivocă. Între (0-100)°C este valabilă ecuaţia
  
 B    5  103 1 / C 
e  2 N  S  H  
(8.99)
t  H a 
Termorezistoarele realizate din semiconductoare se numesc termistoare. Ecuaţia
termistoarelor este:
  1 1 
T 0
R  R exp T  T0   (8.100)
în care R 0 reprezintă rezistenţa la temperatura absolută T0 iar un coeficient de variaţie al rezistenţei
termistoarelor faţă de temperatură depinde pronunţat de temperatură:
T
 (8.101)
I0
fiind negativ (rezistenţa termistoarelor scade atunci când temperatura creşte). Având rezistivitate
mare, termistoarele se pot realiza de dimensiuni mici (volum de ordinul mm3), prin urmare cu
inerţie mică. Termistoarele se utilizează în gama -70°  200°C. În figura 8.83 se reprezintă
dependenţa rezistenţei cu temperatura la o termorezistenţă metalică şi la un traductor de temperatură
cu termistor (negatermistor NTR).
Fig.8.83.
8.8.4. Instrumente de măsurare a temperaturii. Aplicaţii în domeniul naval

Pentru citirea continuă a temperaturii apei de răcire a motorului principal al navei, firma
AUTRONICA A.S. din Norvegia, a realizat instrumentul MG-6, a cărei schemă electrică este
prezentată în figura 8.84.
Fig.8.84.
Instrumentul constă dintr-o punte de măsurare pentru citirea continuă a temperaturii sau
presiunii. Partea electronică principală este alcătuită din: stabilizatorul de tensiune (24V c.c. la 15V
c.c.) şi amplificatorul cu înaltă rezistenţă de intrare şi rezistori de măsurare, De asemenea, partea
electronică principală mai conţine un potenţiometru pentru reglarea deflexiei de la 0 la 100%, cât şi
pentru reglarea rezistenţei cablului pentru senzorii Pt-100.
Amplificatorul converteşte variaţia de semna1 de la senzori într-un curent de la 0-1 mA care
alimentează o bobină mobilă.
Senzorii de platină (Pt-100/°C) influenţează citirile, datorită variaţiei rezistenţei (circa
0,39/°C).
De aceea, potenţiometrul R 1 trebuie reglat după instalare. Aceasta se poate face prin punerea
senzorului într-un amestec de apă şi cristale fine de gheaţă. Amestecul şi senzorul vor sta împreună
15 min. pentru a permite stabilizarea. Apoi, este posibil să se regleze potenţiometrul R 1 până ce
instrumentul indică 0°C.
Relativ la precizia de măsurare, puntea permite citiri cu erori de 1%, la variaţii ale tensiunii
de alimentare de 10-15%.
8.9. Măsurarea presiunilor

8.9.l. Consideraţii generale. Principii de măsurare
Întrucât presiunea reprezintă un parametru de bază pentru numeroase procese tehnologice,
traductoarele de presiune cunosc o largă răspândire în automatizările industriale şi navale.
În practica măsurării presiunii se pot întâlni de obicei trei situaţii:
a) măsurarea presiunii în raport cu vidul absolut (considerat de presiune zero): presiune
absolută;
b) măsurarea diferenţelor de presiune faţă de cea atmosferică. Această diferenţă poartă
numele de presiune relativă sau efectivă (presiunile măsurate cu manometrul sunt în
general presiuni efective). După cum diferenţa este pozitivă sau negativă, se denumeşte
suprapresiune sau depresiune.
Relaţiile dintre presiunea efectivă şi presiunea absolută:
p a  p e  1, 01325    bar  (8.102)
în care: pa este presiunea absolută; pe - presiunea efectivă,  - factor de corecţie reprezentând
diferenţa
măsurării; dintre presiunea atmosferică normală şi presiunea atmosferică reală în momentul
c) măsurarea diferenţei de presiune faţă de o valoare de referinţă convenţională. În acest
caz rezultatul măsurătorii poartă denumirea de presiune diferenţială.
În practica curentă există o mare varietate de tipuri de traductoare de măsurat presiunea. Ca
în orice operaţie de măsurare, şi în acest caz este necesară alegerea unor elemente sensibile
adecvate.
În figura 8.85 se prezintă domeniile de variaţie a presiunii tehnice.
Fig.8.85 Domenii de vibraţie a presiunii tehnice
De regulă, aceste elemente sensibile convertesc presiunea fie într-o mărime intermediară de
natura unei deplasări sau deformaţii mecanice, fie direct într-o mărime electrică (tensiune, sarcină
electrică etc).
Deplasările sau deformaţiile mecanice rezultate pot fi convertite în semnal electric prin mai
multe metode, cele mai utilizate fiind cele ce urmăresc modificarea de parametri electrici (R, L, C,
reluctanţe magnetice etc). În acest caz măsurarea presiunii presupune o serie de conversii p 
deformare mecanică  parametru electric, şi ca atare, pe de o par t e, este necesară o metodă de
proiectare şi alegere riguroasă pentru asigurarea sensibilităţilor şi preciziilor necesare, iar pe de altă
parte, structuri specializate de adaptoare.
8.9.2. Elemente elastice utilizate pentru traductoarele de presiune

Aceste elemente convertesc presiunea în deformaţia elastică a unor corpuri de formă
specială. Cele mai frecvent utilizate sunt:
 membranele elastice;
 tuburile spirale sau simplu curbate;
 membrana dublă tip burduf.
8.9.2.1. Membranele
Membranele sunt plăci elastice de grosime mică, de formă circulară, încastrate la
extremitate. Fixarea pe contur face ca sub acţiunea presiunii aplicate pe o faţă să dea deformaţii
unor măsurabile. După forma constructivă, membranele pot fi:
 plane
 grofate
Fig.8.86 Membrană plană Fig.8.87 Membrană grofată
Membranele grofate pot avea diverse profile, ca în figura 8.88.
Fig.8.88 Profil cu membrane grofate

a) sinusoidal; b) trapezoidal; c) ascuţit.
8.9.2.2. Tuburile
Pot fi tuburi ondulate (silfoane), care sunt tuburi cilindrice cu grofaje transversale pe
suprafaţa laterală (fig.8.89) sau tuburi Bourdon (tuburi cu pereţi groşi sau subţiri de forma unui arc
de cerc având la centru 250 C). Tubul Bourdon se prezintă în figura 8.90.
Fig.8.89 Silfon Fig.8.90 Tub Bourdon simplu
8.9.2.3. Dispozitive de conversie, asociate elementelor sensibile elastice

Aceste dispozitive au rolul de a converti deformaţiile mecanice în variaţii ale unor parametri
de circuit electric.
În figura 8.91 se prezintă un element de conversie inductiv cu cuplare directă, cu membrană.
Presiunea (mărimea de măsurat) modifică prin intermediul unei membrane elastice, inductanţa unei
bobine.
Fig.8.91 Element de conversie inductiv cu cuplare directă, cu membrană
În figura 8.92 se prezintă un element de conversie inductiv, cu cuplare directă, cu tub

Bourdon.
Fig.8.92 Element de conversie inductiv cu cuplare directă, cu tub Bourdon
Modificarea poziţiei miezului magnetic se poate obţine prin antrenarea de către capătul liber
al tubului Bourdon, ceea ce duce la modificarea cuplajului magnetic între bobinele din primarul şi
secundarul unui montaj de tip transformator diferenţial.
Un element de conversie fără cuplare este prezentat în figura 8.93.
Fig.8.93 Element de conversie fără cuplare
8.9.3. Traductoare de presiune utilizate în domeniul naval

O aplicaţie de acest tip o constituie traductorul de presiune GT-102 (Firma AUTRONICA,
Norvegia). Structura acestui traductor este prezentată în figura 8.94.
Fig.8.94
Traductorul constă dintr-o membrană legată la un braţ mobil, care este plasată într-o cameră
închisă. Membrana este supusă presiunii celei mai înalte.
Acest traductor poate fi utilizat pentru măsurarea presiunii combustibilului la intrarea în
pompele de injecţie.
Datorită salturilor de presiune posibile, aceste traductoare se prevăd cu un dispozitiv de
amortizare a şocului.
Precizia: 0,2% (nu include neliniarităţi, histerezis şi repetabilitatea la temperatura
constantă).
În figura 8.95 se prezintă un sistem de monitorizare a cilindrilor unui motor naval. Sistemul
efectuează achiziţia de date de la cilindrii motorului principal (presiunea gazelor de evacuare),
permite afişarea şi înregistrarea datelor.
În afară de afişarea datelor şi curbelor, sistemul - denumit NK-5A/P - poate prezenta valorile
măsurate şi calculate pentru toţi cilindrii motorului, fie sub formă de tabele sau grafice de presiune.
Fig.8.95
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Cruceru, C., Măsurări electrice, electronice şi traductoare, Editura Universitatea „Dunărea de

Jos”, Galaţi, 1984
2. Cruceru, C., Localizarea defectelor în linii electrice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978
3. Cruceru, C., Tehnica măsurărilor în telecomunicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987
4. Manolescu, P., Ionescu-Golovanov, C., Măsurări electrice şi electronice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979
5. Iliescu, E., Bărbulescu, D., Ionescu-Golovanov, C., Szabo, W., Szekely, I., Măsurări electrice şi
electronice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
6. Dordea, R., Măsurări electrice şi electronice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
7. Ionescu, G., Măsurări şi traductoare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
8. Alecu, E., Gabrilă, Gh., Măsurări electrice, Academia Militară, Bucureşti, 1981
9. Braşovan, I., Măsurări electrice, Institutul Politehnic „Traian Vuia”, Timişoara, 1976
10. Buciu, I., Iacob, T., Măsurări electrice şi magnetice, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”,
Constanţa, 1992
11. Pop, E., Chivu, M., Măsurări electrice şi magnetice, Institutul Politehnic „Traian Vuia”,
Timişoara, 1969
12. Ionescu, G., ş.a., Traductoare pentru automatizări industriale, vol.I, Editura Tehnică, Bucureşti,
1985
13. Mihoc, D., Ceparu, M., ş.a., Teoria şi elementele sistemelor de reglare automată, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
14. Sotir, Alex., Moşoiu, I.T., Principii de compatibilitate electromagnetică, Cartea I – Interferenţe
electromagnetice perturbatoare, Cartea a II-a – Compatibilizarea echipamentelor şi sistemelor ,
Editura Statul Major al Marinei Militare, Constanţa, 1994
15. Ciobanu, L., Dicţionar explicativ de inginerie electrică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002
16. Max, von Lane, Istoria fizicii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965
17. Ivas, S., Teoria numeroscopică a câmpului electromagnetic, Editura Universitatea „Dunărea de
18. Badea, N., Voncilă, I., Teoria câmpului electromagnetic, Editura Universitatea „Dunărea de
ANEXA 1
continuare ANEXA 1
continuare ANEXA 1
ANEXA 2
DISPOZITIVE DE MĂSURAT ALE APARATELOR

DE MĂSURAT ELECTRICE
continuare ANEXA 2
continuare ANEXA 2
continuare ANEXA 2

Dokumen - Tips Suport Curspdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Suport Curspdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/25/2018 Suportcurs.pdf-slidepdf.

3.3. Măsurarea3.2.4.2 Măsurarea

3.3.9.1 Punţi de curent continuu

3.4.2.4. transformatoare demăsurare

MĂSURAREA CARACTERISTICLOR MAGNETICE ALE MATERIALELOR

8.7.2. Principiile traductoarelor de vibraţii

l.l. Definiţia măsurării

1.2. Principalele sisteme de unităţi, de măsură

Tabelul 1.1 MULTIPLII UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ

Tabelul 1.2 SUBMULTIPLII UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ

PREFIXUL deci centi mili micro nano pico temto atto

1.3. Noţiunea de sistem (lanţ) de măsurare

Fig.1.1 Sistem de măsurare. Schema generală cu destinatar operator uman

Fig.1.2 Sistem de măsurare. Schema generală cu dispozitiv de automatizare

1.3.2 Elemente funcţionale ale aparatelor de măsurat în sistemele de măsurare

x Convertor de Element de Convertor de Convertor de y

Sursa auxiliară de energie

Fig.1.3 Schema funcţională a unui aparat de măsurat

Mărimea Element Convertor Amplificator Filtru Element Valoarea

Fig.1.4 Schema bloc a unui sistem complex de măsurare

1.3.4. Etape informaţionale ale procesului de măsurare în sistem (lanţ) de măsurare

1.3.5. Sisteme de măsurare şi reglare automată unificate

Miliampermetru ind. Comandă

Blocul de comandă şi reglare

Aparata supimentar indicator e Adaptor Traductor

Fig.1.5 Schema bloc a unui sistem de măsurare şi reglare automată

1.3.6. Sisteme de măsurare şi control centralizat

ECHIPAMENT ELECTRIC INTRARE INTRARE CRONOMETRE COMANDA

Fig.1.6 Schema structurală de măsurare a parametrilor unui echipament electric,

Fig.1.7 Schema blocmăsurări

De aceea în sistemele actuale de telemăsurare, semnalele produse de traductoare sunt

Sincronizarea permanentă a semnalelor emise şi recepţionate se realizează prin transmiterea

La modularea în amplitudine poate fi, de asemenea, de tipul A  cost   . În acest caz,

Modularea de impulsuri. Un impuls este caracterizat prin am plitudine, durată şi energie.

1.4.2. Măsurări numerice

1.4.3. Măsurări statice, dinamice şi statistice

mărimilorMetodele aplicate în măsurările dinamice depind de modul şi de viteza de variaţie a

1.5. Metode de măsurare aplicate în măsurări electrice, electronice şi magnetice

1.5.1. Metode de măsurare prin deviaţie

1.5.2. Metode de măsurare prin comparaţie

Fig.1.12 Schema de principiu a comparaţei cu mărimea de măsurat

Comparaţia cu un semnal proporţional cu mărimea de măsurat. Comparaţia se

Fig.1.13 Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal

Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal proporţional cu mărimea de măsurat este

Fig.1.14 Schema de principiu a montajului în punte

Fig.1.15 Schema de principiu a comparaţiei cu un semnal

Fig.1.16 Schema de principiu a comparaţiei automate cu un semnal

Comparaţia cu un semnal funcţie de mărimea de măsurat. În. această ipoteză, semnalul

1.5.2.1 Metode de opoziţie

Fig.1.17 Schema de principiu a compensatorului de curent continuu

Principiul de compensaţie se aplică la măsurarea unei tensiuni alternative. În acest scop,

1.5.2.2 Metoda substituţiei

Fig.1.18 Schema de măsurare a unei rezstenţe prin metoda substituţiei

1.5.2.3 Metoda de coincidenţă

1.5.2.4 Metoda de baleiaj

Fig.1.19 Principiul măsurării prin baleiaj:

1.5.3 Metode directe de măsurare

1.5.4 Metode indirecte de măsurare

1.5.5 M etode de laborator şi industriale

comparaţie, folosindu-se ca mărimi de comparaţie etaloane de mare precizie şi păstrate în condiţii

1.5.5.2 Metode industriale

2.l. Indicatori de calitate a măsurării

2.2.1 Erori sistematice, aleatoare şi grosolane