SERVICIILE SOCIALE IN ROMANIA

Curs nr.2

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a

răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea
depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
 
Beneficiarii serviciilor sociale
Beneficiază de servicii sociale toți cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au
domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului
Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au
domiciliul sau reşedinţa în România, aflați în situaţii de dificultate.
După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în:

● servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei,

● servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi,
● servicii sociale destinate persoanelor vârstnice,
● servicii sociale destinate victimelor violenţei în familie,
● servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost,
● servicii sociale destinate persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool,
droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
● servicii sociale destinate victimelor traficului de persoane,
● servicii sociale destinate persoanelor private de libertate, persoanelor sancţionate cu
măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor
de probaţiune etc.

Cine furnizează servicii sociale

Principalul furnizor public de servicii sociale este autoritatea administrației publice locale prin
serviciul public de asistență socială.
Furnizorii privați pot fi: organizații neguvernamentale, culte recunoscute de lege, persoane fizice
autorizate, operatori economici cu scop lucrativ.
Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de
forma lor juridică, trebuie acreditaţi în condiţiile legii.
Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare.
 
Partajarea responsabilității dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale
Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:

● Ministerul Muncii și Justiției Sociale alături de autoritățile aflate în subordine sau

coordonare (ex. ANPDCA, ANPD, ANPIS, ANES) - elaborarea politicilor publice,
programelor şi strategiilor naţionale în domeniu, reglementarea, coordonarea şi controlul
aplicării lor, precum şi evaluarea şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale    
● autorităţile administraţiei publice locale prin serviciul public de asistență socială -
organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale. Aceste atribuţii pot fi
 externalizate către sectorul neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice şi
juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii. 

Finanţarea serviciilor sociale se realizează din bugetul local, din contribuţia beneficiarului

şi/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum şi din alte surse.

SERVICII SOCIALE ADRESATE PERSOANELOR VÂRSTNICE

 
Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii de
serviciu sociale publici cât şi de cei privaţi (asociaţii, fundaţii, cultele recunoscute de lege) sunt
următoarele:

1. îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente
şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.

 Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu constă în:

1. ajutor acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice:

2. activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi
dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare,
deplasare în interior, comunicare;
3. activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire,
activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.
4. servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele
asemenea;
5. alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală,
terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele
asemenea.
6. servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în
instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente,
acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice

 
Ce este un cămin pentru persoane vârstnice
Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidenţial cu sau fără personalitate juridică,
finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor potrivit dispoziţiilor
Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.
 
Ce servicii se pot acorda într-un cămin pentru persoane vârstnice

● supraveghere;
 ● îngrijiri medicale curente asigurate de asistente medicale;
● cazare pe perioadă nedeterminată;
● masă, inclusive preparare hrană caldă după caz;
● curățenie;
● socializare și activități cultural
● alte activități după caz: asistență medical asigurată de medic geriatru, internist sau medic
de familie, terapii de recuperare fizică/psihică/mintală, terapie ocupațională, menaj, pază,
alte activități administrative etc.

Beneficiarii serviciilor sociale furnizate în căminele pentru persoane vârstnice

Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de
prioritate:

1. necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;

2. nu se poate gospodări singură;
3. este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită
stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
4. nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.

Îngrijirea într-un cămin pentru persoane vârstnice a persoanelor vârstnice dependente poate fi
dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.
 
Unde trebuie să se adreseze o persoană vârstnică pentru a beneficia de servicii sociale
Pentru a beneficia de serviciile sociale, persoana vârstnică în cauză ori reprezentantul legal al
acesteia trebuie să se adreseze cu o cerere primăriei localităţii în a cărei rază teritorială aceasta
are domiciliul, respectiv serviciului public de asistență socială.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor privat de
servicii sociale.
Aprobarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice se realizează de către
serviciul public de asistenţă socială în urma analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a
persoanei vârstnice, prin ancheta socială, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
 
Stabilirea contribuției lunare de întreținere a persoanelor vârstnice
a. În cazul SERVICIILOR COMUNITARE DE CONSILIERE
Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru
reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor
vârstnice, de către asistenţi sociali.
 
b. În cazul ÎNGRIJIRII LA DOMICILIU, cu excepția serviciilor medicale furnizate în cadrul
acestora:
Se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una dintre următoarele situaţii:

1. nu au venituri şi nici susţinători legali;

 2. sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror
cuantum se situează sub nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime
garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare;
3. susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror
cuantum se situează sub cuantumurile veniturilor prevăzute la lit. b).

Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor

vârstnice care realizează venituri peste cele anterior menționate
beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, stabilite în urma procesului de evaluare
complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/susţinătorilor legali, fără
a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul
acestora se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de furnizorul de
servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale.
 
 c. În cazul îngrijirii într-un CĂMIN PENTRU PERSOANE VÂRSTNICE
Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de
întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă
de acestea.
Persoana vârstnică îngrijită în căminul pentru persoane vârstnice, precum şi susţinătorii legali ai
acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de
întreţinere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe, pe baza costului mediu lunar de
întreţinere, precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ai
acesteia.
Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei
vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru
persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de
sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.
Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de
calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului,
în condiţiile legii.
La această dată este în vigoare standardul minim de cost pentru serviciile sociale rezidenţiale
destinate persoanelor vârstnice, respectiv 23.784 lei/an/beneficiar.
Persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de
întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi
costul mediu lunar de întreţinere aprobat.
Diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de
către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar,
pe membru de familie, în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut
pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii.
Susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un
angajament de plată.
La stabilirea venitului lunar al persoanei vârstnice ori a venitului lunar pe membru de familie al
susţinătorilor legali se procedează după cum urmează:
 1. a) din veniturile nete lunare ale susţinătorilor legali se scad eventualele obligaţii legale de
întreţinere, aflate în executare;
2. b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susţinătorii legali îi
au efectiv în întreţinere.

Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se

stabilesc prin hotărâre a consiliului local/judeţean, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a
susţinătorilor legali se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de
reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie
titlu executoriu.
Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin
hotărâre judecătorească.
 
FINANȚAREA SERVICIILOR SOCIALE PENTRU PERSOANE VÂRSTNICE
Finanţarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice se asigură pe principiul împărţirii
responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
 
De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a. finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu
personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
b. cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone
defavorizate;
c. finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice;
d. finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor
sociale pentru persoanele vârstnice;
e. alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
 
De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a. sume alocate în completarea veniturilor proprii ale căminelor prevăzute la art. 18 alin. (5) lit.
a) din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare;
b. finanţarea cheltuielilor căminelor din subordine/administrare;
c. finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate
juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
d. finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă
socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13 din Legea nr.17/2000 privind
asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare
(1.angajare personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în
funcţie de perioada de îngrijire necesară.  2. acoperirea drepturilor salariale pentru o jumătate de
normă corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu în cazul soțului și rudelor
care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă și beneficiază de program lunar redus de
lucru, de o jumătate de normă);
e. cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor lipsiți de susţinători legali sau care nu își pot
îndeplini obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare.
 
Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea
principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:
a) din venituri proprii;
b) din sume alocate din bugete locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporţie de cel puţin
10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii, în
completarea sumelor prevăzute la lit. a) şi b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul
Muncii şi Justiţiei Sociale, la elaborarea bugetului de stat. Sumele repartizate pe judeţe la
propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale se aprobă distinct prin anexă la legea
bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului
direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor
publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului
Bucureşti fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
 
Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se
suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de
sănătate.
Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii,
sunt asigurate de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în
cauză.
TIPURI DE SERVICII SOCIALE IN ROMANIA

(1) Serviciile sociale au caracter proactiv și presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei,

în relație cu situația socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educație și mediul social de
viață al acesteia.
(2) Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă,
la nivel de grup sau comunitate.
(3) Pentru realizarea unor acțiuni sociale coerente, unitare și eficiente în beneficiul persoanei,
serviciile sociale se pot organiza și acorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate,
de educație, precum și cu alte servicii sociale de interes general, după caz.
Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:
a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidențial sau nerezidențial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare.
(1) După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistență și suport pentru
asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de
recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială etc.
(2) După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în servicii sociale destinate
copilului și/sau familiei, persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice, victimelor violenței în
familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicții, respectiv consum de alcool,
droguri, alte substanțe toxice, internet, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane,
persoanelor private de libertate, persoanelor sancționate cu măsură educativă sau pedeapsă
neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de probațiune, persoanelor cu afecțiuni
psihice, persoanelor din comunități izolate, șomerilor de lungă durată, precum și servicii sociale
de suport pentru aparținătorii beneficiarilor.
(3) După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
a) servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidențiale, locuințe
protejate, adăposturi de noapte etc.;
b) servicii fără cazare: centre de zi, centre și/sau unități de îngrijire la domiciliu, cantine sociale,
servicii mobile de acordare a hranei, ambulanța socială etc.
(4) După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în centre de zi;
c) în centre rezidențiale;
d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
e) în comunitate.
(5) După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri publice
sau private.
(6) După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal și regim special:
a) servicii acordate în regim de accesare, contractare și documentare uzuale;
b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate și accesibilitate extinsă, care vizează măsurile
preventive care se oferă în regim de birocrație redusă și un set de servicii sociale, care vor fi
accesate de beneficiari doar în condițiile păstrării anonimatului, respectiv de persoane
dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violenței în familie etc. Serviciile acordate
în regim special pot fi furnizate fără a încheia contract cu beneficiarii;
c) categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege specială.
(1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a
pierderii autonomiei funcționale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor
semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.
(2) Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și dizabilității și poate fi exacerbată
de absența relațiilor sociale și a resurselor economice adecvate.
(1) Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale vieții zilnice privește două
categorii de activități:
a) activități de bază ale vieții zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare și
dezbrăcare, hrănire și hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer și mobilizare, deplasare
în interior, comunicare;
b) activități instrumentale ale vieții zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături, activități de menaj și spălătorie, facilitarea deplasării în exterior și însoțire, activități
de administrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și socializare.
(2) Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor pentru
îndeplinirea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice este definită ca îngrijire de
lungă durată.
(3) Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidențiale, în centre de zi, la
domiciliul persoanei care acordă serviciul și în comunitate.
(1) Serviciile de îngrijire personală se pot organiza și acorda integrat cu alte servicii, cum ar fi:
a) servicii de îngrijire medicală;
b) servicii de reabilitare și adaptare a ambientului: mici amenajări, reparații și altele asemenea;
c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie
ocupațională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie și altele asemenea.
(2) Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială, juridică și
de informare.

Puneri în aplicare 

Categoriile și tipurile de servicii sociale, activitățile și funcțiile aferente fiecărui tip de serviciu,
precum și regulamentele-cadru de organizare și funcționare se stabilesc prin Nomenclatorul
serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale.