TEMA 1

DOCUMENTE NORMATIVE:

1. LEGEA nr. 292 din 20 decembrie 2011 a asistenței sociale

2. LEGEA Nr. 272 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului
3. LEGE Nr. 448/2006 din 6 decembrie 2006 *** Republicată privind protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

1. LEGEA nr. 292 din 20 decembrie 2011 a asistenței sociale

Ce sunt serviciile sociale?

Serviciile sociale (conf. art. 27 din Legea nr. 292/2011 – legea asisten ței sociale)
reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a r ăspunde
nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de
excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calit ăţii vie ţii.

Serviciile sociale sunt de interes general şi se organizeaz ă în forme/structuri

diverse, în funcţie de specificul activităţii/activit ăţilor derulate şi de nevoile
particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.

Categorii de servicii sociale

Conform Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, serviciile sociale sunt clasificate
în funcţie de scopul serviciului, în servicii de asistenţă şi suport pentru
asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, cum sunt :

 servicii de îngrijire personală;

 servicii de recuperare/reabilitare;
 servicii de inserţie/reinserţie socială.

Serviciile sociale sunt destinate/adresate următoarelor categorii de beneficiari:

 copilului şi/sau familiei;

 persoanelor cu dizabilităţi;
 persoanelor vârstnice;
 victimelor violenţei în familie;
 persoanelor fără adăpost;
 persoanelor cu diferite adicţii (consum de alcool, droguri, alte substan ţe toxice,
internet, jocuri de noroc etc.);
 victimelor traficului de persoane;
 persoanelor private de libertate;
 persoanelor sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativ ă de
libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune;
 persoanelor cu afecţiuni psihice;
 persoanelor din comunităţi izolate;
 şomerilor de lungă durată;
 aparţinătorii beneficiarilor.

Regimul de asistare

 servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminat ă: centre

rezidenţiale pentru copii, persoane vârstnice, persoane adulte cu handicap;
locuinţe protejate pentru persoane cu handicap; centre de integrare prin terapii
ocupaţionale pentru persoane adulte cu handicap; ad ăposturi de noapte pentru
persoane adulte; adăposturi de zi și de noapte pentru copii; centre maternale
pentru cuplurile mamă – copil/copii; centre de primire în regim de urgenţă pentru
copii; centre pentru victime ale violenţei în familie etc.
 servicii fără cazare: centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire la domiciliu;
cantine sociale; servicii mobile de acordare a hranei; ambulan ţa social ă etc.

Locul de acordare

Serviciile sociale se acordă:

 la domiciliul beneficiarului;
 în centre de zi;
 în centre rezidenţiale, cu cazare pe durată determinată sau nedeterminat ă;
 la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
 în comunitate.

Regimul juridic al furnizorului de servicii sociale

Serviciile sociale pot fi acordate de:

a) furnizori publici de servicii sociale:

 structurile specializate din cadrul/subordinea autorit ăţilor administra ţiei publice

locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la
nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului Bucureşti;
 autorităţile administraţiei publice centrale ori alte institu ţii aflate în subordinea
sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribu ţii privind acordarea
de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
 unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvolt ă, la
nivel comunitar, servicii sociale integrate.

b) furnizori privaţi de servicii sociale:

 organizaţii neguvernamentale (asociaţii şi fundaţii cu activit ăţi în domeniul

asistenţei sociale);
 cultele religioase recunoscute de lege;
 persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;
 filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
 operatorii economici, în condiţii speciale, prevăzute de lege.

Cum poate fi accesat un serviciul social?

Orice serviciu social se acordă la solicitarea persoanei, dup ă caz, a

reprezentantului său legal, precum şi din oficiu.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adreseaz ă serviciului public

de asistenţă socială organizat în subordinea autorit ăţilor administra ţiei publice
locale.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresat ă şi direct unui

furnizor privat de servicii sociale.

2. LEGEA Nr. 272 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului

Categoria de beneficiari: Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea,

promovarea şi garantarea drepturilor copilului și anume:

-copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

-copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;
-copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;
 -copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor
legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;
-copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în
condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a
luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care
pleda pentru PROTECŢIA copilului împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. În Europa,
această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de
ocrotire, şcoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.

După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii.
În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor
Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului.

Spre sfârşitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului.
Mai mulţi lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în
privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că ar trebui lăsaţi să participe la luarea acestor
decizii.

Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a
intrat în vigoare în septembrie 1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia
Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei.

România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 şi s-a inspirat din
aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului.

Care sunt drepturile copilului şi cum se reflectă în legea 272/2004?

Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi
încă din momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ar
plăcea ţie să fii tratat, şi anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate, şi se aplică fără
deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice
alt statut.

Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de
dezvoltare şi au nevoie de oarecare autonomie. De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu
caracter special.
Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii:

drepturile de protecţie - se referă la protecţia împotriva oricărei forme de abuz fizic sau
emoţional, precum şi împotriva oricărei forme de exploatare;

drepturile de dezvoltare - se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de

bază, precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală

drepturile de participare - se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl

privesc.

Dreptul la protecţie:

Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protecţionist. Copiii trebuie protejaţi împotriva

unor situaţii de risc, precum transferul ilegal în străinătate, violenţă, abuz sau neglijare din partea
părinţilor sau a îngrijitorilor săi, abuz sexual sau de altă natură, implicarea în traficul de
substante ilicite şi traficul de copii.
Protecţia este necesară şi în cazul unor copii aflaţi în situaţii vulnerabile: copii refugiaţi, copii cu
dizabilitati, copii aparţinând minorităţilor naţionale, copii în zone de conflict armat.
În plus, relaţiile copilului cu familia ar trebui protejate. Copiii au nevoie de legătură cu părinţii
săi şi, prin urmare, au dreptul să-şi cunoască părinţii şi să fie îngrijiţi de părinţi.
Dreptul la dezvoltare:

Tuturor copiilor trebuie să li se asigure satisfacerea nevoilor de bază, nu numai pentru

supravieţuire şi protecţie, ci şi pentru a-şi dezvolta personalitatea, talentele, abilităţile mentale şi
fizice. Ei au nevoie de tot ceea ce îi poate ajuta să crească şi să se dezvolte: de prieteni şi de
familie, de dragoste şi de distracţie, au nevoie de aer proaspăt şi de locuri de joacă, de poveşti şi
muzică, de şcoli şi biblioteci, precum şi de toate lucrurile care le stimulează mintea şi îi ajută să
crească şi să se dezvolte de la an la an.
Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie să corespundă fiecărui stadiu de
dezvoltare în parte. Dacă se sare un stadiu, copiii vor avea nevoie de ajutor special pentru a-l
compensa. De exemplu, un copil surd trebuie să înveţe o limbă înainte să împlinească cinci ani,
fie că este o limbă vorbită sau o limbă pentru surdo-muţi. Aceasta este cea mai propice perioadă
pentru creier să construiască toate conexiunile necesare pentru limbaj. Dacă se ratează această
„fereastră de oportunitate”, copilul va avea nevoie de îngrijire specială sau de recuperare ca să
ajungă din urmă stadiul de dezvoltare.
Prin urmare, copiii au drepturi la dezvoltare, precum dreptul la educaţie, dreptul la îngrijiri
medicale, dreptul la asistenţă socială şi dreptul la joacă.
Drepturile de participare:

Acestea sunt drepturile care permit copiilor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte vieţile
lor. Ele oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima părerile, de a discuta problemele pe care ei le
consideră importante, precum şi de a căuta şi de a primi informaţii relevante pentru ei. În unele
cazuri, legislaţia românească permite în mod explicit copiilor să aibă un cuvânt de spus după o
anumită vârstă. De exemplu, copiii pot să-şi aleagă propria religie la vârsta de 16 ani, însă religia
lor nu poate fi schimbată fără consimţământul lor nici înainte de vârsta de 14 ani. Conform art.43
al Legii 272/2004 copilul beneficiază de asistenţă medicală gratuită "Accesul copilului la servicii
medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţie adecvată stării sale în caz de boală este
garantat de către stat".

3. LEGE Nr. 448/2006 din 6 decembrie 2006 *** Republicată privind protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Categorii de beneficiari: persoane cu dizabilități

Cel mai puternic instrument internaţional în domeniul dizabilităţii îl reprezintă Convenţia ONU
privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite în data de 13 decembrie 2006, împreună cu Protocolul Opţional şi deschise pentru semnare
la Sediul Naţiunilor Unite din New York, începând cu data de 30 martie 2007. Convenţia
reprezintă cel mai înalt document juridic prin care se asigură exercitarea deplină a tuturor
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi. Ţara
noastră a semnat Convenţia în data de 26 septembrie 2007 şi a ratificat-o prin Legea nr.
221/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 792 din 26 noiembrie 2010, dar nu a ratificat, până
în prezent, şi Protocolul opţional

Persoanele adulte cu handicap grav şi cele cu handicap accentuat au o indemnizaţie lunară,

indiferent de venituri, conform Legii 448/2006.

Drepturi prevazute de Conventie:

– dreptul de a beneficia de toate drepturile, indiferent de rasă, culoare,

sex, limbă, religie, opinii politice, origine socială şi naţională, stare
socială, stare financiară, naştere
– dreptul la demnitate şi dreptul la informare asupra "Declaraţiei"
– drepturi cetăţeneşti şi politice
– drepturi la măsuri care le asigură independenţa
– dreptul la tratament medical, psihologic, funcţional, la recuperare
medicală şi socială, la şcolarizare, reeducare, servicii
– dreptul la securitate economică şi socială şi la un nivel de viaţă decent,
la munca salariată şi la afiliere sindicală
– dreptul la considerarea socială a necesităţilor lor speciale
– dreptul la coabitare cu familia, la locuinţă, la participare la activităţi
sociale
– dreptul la asistenţă juridică calificată
– consultarea organizaţiilor, persoanelor handicapate în chestiunile
privind drepturile lor.
– interzicerea abuzului, a internării forţate, a reţinerii sau a tratamentului
forţat
– dreptul la căsătorie
– drepturi economice, sociale, culturale privind dezvoltarea completă a
personalităţii, în funcţie de resursele fiecărui stat
– securitate socială şi viaţă îndestulătoare
– dreptul la instruire adecvată
– dreptul la tratament medical şi psihologic
– dreptul la recuperare şi învăţământ
– dreptul la activităţi necesare pentru integrarea socială
– dreptul la un cadru fizic şi psihic de viaţă normal,în sânul propriei sale
familii