ÎNCHINARE ÎN DUH SI ADEVAR

Baal fiind un Hristos fals, este evident că orice închinare la sine, care este deghizată
în închinarea la Hristos și care se eschivează de la principiul crucii, este în realitate închinare
la Baal. Rădăcinile merg adânc, adesea sub conștiința noastră. Înainte de personificare,
Satana a reușit să-L reprezinte greșit pe Domnul Hristos, chiar în rândul credincioșilor.
Un exemplu este cultul iubirii de sine. Prin manipularea iscusită a Scripturii,
dragostea de sine păcătoasă a fost transformată într-o virtute. Porunca divină de a ne iubi
aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine, este denaturată într-o poruncă a iubirii de sine,
când de fapt, Domnul ne-a învățat că motivația iubirii de sine, păcătoasă, indecentă, este
acum directionată, prin credința autentică, spre o iubire creștinească față de aproapele
nostru. Dragostea de sine este în opoziție cu consacrarea față de Hristos și lucrarea Sa.
Vrăjmașul promovează cultul eului ca și cum ar fi învățătura lui Hristos. Duhul Sfânt ne-a
avertizat de acest lucru prin E. White. În viziunea din 1890, ea a înteles că, datorită
înțelegerii greșite din 1888 privind pe adevăratul Hristos, falsul hristos va găsi o cale să se
strecoare prin înșelăciunea doctrinelor și conceptelor false, cu mult înainte de a trece la
personificarea fizică finală : «Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostat,
închinarea la Baal.» Oriunde eul devine adevăratul obiect al închinării, în timp ce
mărturisim că-L slujim pe Hristos, acolo este închinare la Baal. Oriunde adevăratele motivații
ale slujirii sunt dorința de ascensiune, prestigiu și putere, acolo avem profeții lui Baal. Dar
aceasta nu se poate întâmpla acolo unde solia adevărată a neprihănirii prin credință este
înțeleasă și crezută. Închinarea la Baal este rodul unor învățături corupte, care încurajează o
mărturisire de credință în Hristos, în timp ce eul nu este răstignit împreună cu El.
«Timpul prezent este unul al idolatriei, așa cum era în timpul lui Ilie. S-ar putea să nu
fie vizibil nici un altar, nici un chip cioplit asupra căruia să se oprească ochiul. Oamenii au o
concepție greșită despre Dumnezeu și trăsăturile Sale de caracter și slujesc la fel de sincer
pe dumnezeul fals, ca și închinătorii lui Baal.» (E. White, Profeți și regi, pag. 177)
«Aceia care nu sunt pe deplin consacrați lui Dumnezeu pot fi conduși să facă lucrarea
lui Satana, în timp ce se măgulesc că sunt în serviciul lui Hristos» (E. White, Mărturii, vol. 5,
pag. 103) – vezi Matei 7:21-27 și Matei cap 25: pilda fecioarelor neînțelepte.
Motivația populară, egocentrică a fricii de pedeapsă sau speranței de a fi
recompensat, nu este credința care lucrează prin dragoste. Astfel, închinarea la Baal găsește
o cale de a se introduce prin teorii populare, dar nepotrivite ale neprihănirii prin credință.
Mulțumim lui Dumnezeu că El a promis să trimită pe Ilie înaintea venirii zilei celei
mari și înfricoșate a Domnului – vezi Maleahi 4:5. Avem nevoie disperată de El. E. White
sugerează că Ilie este solia care a început în 1888 – vezi Review and Herald din 18 febr. 1890
Este îngrozitor să te gândești că închinarea la Baal s-a infiltrat în Israelul modern, așa
cum a făcut-o în Israelul din vechime, dar MĂRTURIA LUI ISUS, adică duhul proorociei
insista că e adevărat – vezi Apocalips 3:16-21. Natura umană fiind aceeași în toate timpurile,
tendința noastră a fost aceeași ca a poporului Său din vechime, de a asimila gândirea
popoarelor din jurul nostru. Respingerea soliei din 1888 transmisă de Dumnezeu prin
pastorii A.T.Jones și E. Wagonner, a pregătit calea pentru mai bine de un secol de asemenea
asimilări, începând cu ideile contrafăcute la sesiunea din 1893, care pretindeau că sunt
neprihănire prin credința autentică, dar lipsea din ele conceptul unic al curățirii sanctuarului
în marea zi a ispășirii. Acest vid a invitat pătrunderea închinării la Baal.
Slujba Marelui Preot trebuie să se schimbe, deoarece El nu poate să slujească pentru
totdeauna sângele Său ca înlocuitor, spre a acoperi păcătuirea perpetuă a poporului Său. El
trebuie să realizeze ceva în ziua ispășirii care nu a fost realizat anterior. El trebuie să aibă un

1
popor care să biruiască așa cum a biruit El, un popor care condamnă păcatul în firea
pamântească prin credința Lui. Satana a reușit să anihileze acest adevăr și să-l eclipseze pe
cât posibil. Astfel înșelătorul a condus mințile spre el însuși (reprezentat prin firea
pământească, vrăjmășie împotriva Duhului), prin devierea interesului lor de la lucrarea unică
pe care adevăratul Mare Preot trebuie s-o îndeplinească.
Satana și-a perfecționat până acum, la un nivel avansat, o imitație a lui Hristos și a
soliei evangheliei adevărate. Aceasta include « lumină și putere multă, dar nu iubire agape,
bucurie și pace.» El a studiat cu sârguință lucrarea Duhului Sfânt și a inventat o imitație
perfectă care va înșela, dacă va fi cu putință, chiar pe cei aleși. Satana a contrafăcut aproape
perfect neprihănirea prin credință pentru a înșela. Desigur, ei îi lipsește o înțelegere a
lucrării lui Hristos în Sfânta Sfintelor, acea componentă a dragostei agape, singura care
poate curăți inimile umane de motivațiile fricii și egoismului, care perpetuează păcatul.
Există grâu și neghină care cresc împreună în Babilon, așa cum sunt în biserica ce
mărturisește că duce solia îngerului al treilea.
«Evanghelia» proclamată de «cornul cel mic» justifică realmente păcatul și prin
urmare, răzvrătirea diavolului. Acesta este secretul nelegiuirii care domină lumea modernă
la toate nivelurile. Toate bisericile, de orice nuanță, au nevoie disperată de predicarea
soliilor celor trei îngeri.
Aceia care Îl urmeaza pe Hristos prin credință în lucrarea Marelui Preot din Sfânta
Sfintelor, apreciaza trei adevăruri unice și distincte :
1. Perpetuitatea veșnica a Legii lui Dumnezeu, inclusiv sabatul sfânt. Adevărata
împlinire a legii produce ascultare din inimă prin ispășire.
2. Sufletul este muritor. Fără o înțelegere clară a adevărului despre natura omului,
este imposibil de apreciat ce s-a întâmplat pe crucea de pe calvar. Astfel, motivația
adevărată pentru o viața sfântă este slăbită și neprihănirea prin credință este anulată.
3. Curățirea sanctuarului ceresc este lucrarea finală a zilei ispășirii. Ea asigură
demonstrația finală a neprihănirii prin credință în inimile și viețile celor ce cred adevărul.
Expresia grecească pe care o folosește Domnul în ApocalipsA 3:16,17 este «mello se
emesai», care literal înseamnă «sunt aproape să vărs». Adică noi Îi creem o așa stare de
greață, încât Îi vine să verse. O, dacă am vedea fața adevăratului nostru Domn! Dacă I-am
privi fața, nu am vedea zâmbetul perpetuu de indulgență față de poporul Său necredincios,
pe care îl afișează Baal. El este un idol cu zâmbetul înghețat. Fața adevăratului Hristos
poartă durerea unui simțământ de greață acută, o boală a inimii divine față de încropeala
noastră îngrozitoare, iubirea noastra de sine, mărturisirile noastre de devoțiune pe care nu
le simțim cu adevărat.
«Un adevărat simț al sacrificiului și mijlocirii scumpului Mântuitor va frânge inima
care s-a întărit în păcat și dragostea, mulțumirea și umilința vor veni în suflet. Supunerea
inimii față de Isus îl face pe rebel să se căiască…Aceasta este religia adevărată a Bibliei; tot
ceea ce nu conține aceasta este înșelătorie. (E. WhitE Mărturii, vol. 4 pg. 625)
«O nouă ordine a lucrurilor a apărut în lucrare. Există dorința de modelare după alte
biserici, iar simplitatea și umilința sunt aproape necunoscute» (manuscris nedatat, pg. 111)
Unde este Stânca aceea, pe care putem cădea și să fim «zdrobiți»? Vestea bună este
mai bună decât ar vrea Baal să credem. Căzând pe acea «Stâncă», nu se distruge stima de
sine sau personalitatea adevărată a cuiva. Când iubirea păcătoasă de sine este răstignita cu
El, personalitatea experimentează o înviere cu Hristos. El nu distruge pe nimeni, niciodată,
dar această experiență de a-ți lua crucea este singura cale pe care Marele Preot ceresc ne
poate reuni acum și în veșnicie.