Anatomie Full

1. Endo și exo-boltă 29.
Mușchii pieloși nazali
2. Endobaza 30. Mușchii pieloși ai gurii – mușchii

constrictori
3. Exobaza
31. Mușchii pieloși ai gurii – mușchii
4. Osul maxilar – fețe dilatatori
5. Osul maxilar – margini 32. Mușchii anteriori ai gâtului
6. Sinusul maxilar 33. Mușchii posteriori ai gâtului
7. Osul lacrimal 34. Fasciile gâtului
8. Osul palatin - lama orizontală 35. Artera carotidă comună
9. Osul palatin – lama verticală 36. Artera carotidă externă – raporturi
10. Osul zigomatic 37. Artera carotidă internă – raporturi
11. Oasele proprii ale nasului 38. Artera tiroidiană superioară
12. Cornetul nazal inferior 39. Artera linguală
13. Vomerul 40. Artera facială
14. Mandibula – corp 41. Artera faringiană ascendentă
15. Mandibula – ramuri 42. Arterele occipitală și auriculară
16. Pereții orbitei posterioară
17. Rebordul orbitar și comunicările orbitei 43. Artera temporală superficială
18. Fosele nazale – pereți 44. Artera maxilară internă – traiect și

raporturi
19. Fosele nazale – comunicări
45. Artera maxilară internă – ramuri
20. Fosa infratemporală colaterale ascendente
21. Fosa pterigo-palatină 46. Artera maxilară internă – ramuri

colaterale descendente
22. Bolta palatină
23. Articulația temporo-mandibulară –
colaterale anterioare
suprafețe articulare
colaterale posterioare și ramuri terminale
capsulă și menisc
49. Artera oftalmică
ligamente 50. Artera subclaviculară – traiect și
raporturi
26. Mușchii masticatori
51. Artera subclaviculară – ramuri
27. Mușchii pieloși ai craniului
colaterale
28. Mușchii pieloși ai orbitei
52. Vena jugulară internă
53. Vena jugulară externă 79. Esofagul cervical
54. Venele jugulare anterioară și 80. Glanda tiroidă – raporturi

posterioară
81. Glanda tiroidă – vascularizație și
55. Vena vertebrală inervație
56. Limfaticele capului și gâtului 82. Loja parotidiană
57. Nervul glosofaringian - origine reală, 83. Glanda parotidă

origine aparentă, traiect și raporturi
84. Loja submaxilară
58. Nervul glosofaringian - ramuri
colaterale și terminale 85. Glanda submaxilară
59. Nervul vag – origine reală, origine 86. Loja și glanda sublinguală
aparentă 87. Limba – rapoturi
60. Nervul vag – traiect și rapoturi 88. Limba – vascularizație și inervație
61. Nervul vag – ramuri colaterale și 89. Mușchii limbii
terminale
90. Urechea externă
62. Nervul accesor (spinal)
91. Urechea medie – pereți
63. Nervul hipoglos
92. Urechea medie – conținut
64. Plexul cervical
93. Labirintul osos – vestibulil și canalele
65. Simpaticul cervical semicirculare osoase
66. Laringele – cartilaje 94. Melcul osos
67. Laringele – membrane și ligamente 95. Labirintul membranos
68. Laringele – mușchi extrinseci și 96. Tunica fibroasă a globului ocular
intrinseci
97. Tunica vasculară a globului ocular
69. Endolaringele
98. Tunica nervoasă a globului ocular
70. Raporturile laringelui
99. Globul ocular – medii transparente și
71. Laringele – vascularizație și inervație refringente
72. Faringele – raporturi 100. Mușchii extrinseci ai globului ocular
73. Mușchii constrictori ai faringelui 101. Pleoapele și conjunctiva
74. Naso-faringele 102. Nervul cranian III
75. Oro-faringele 103. Nervii cranieni IV și VI
76. Laringo-faringele 104. Aparatul lacrimal
77. Faringele – vascularizație și inervație 105. Măduva spinării - conformație externă
78. Traheea cervicală și raporturi
106. Măduva spinării - substanța cenușie 131. Formarea și circulația lichidului cefalo-
rahidian
107. Măduva spinării – substanța albă
132. Meningele spinal
108. Bulbul rahidian
133. Meningele cranian
109. Puntea
134. Sinusurile venoase ale durei mater
110. Mezencefalul craniene
111. Coloanele motorii ale trunchiului 135. Artera cerebrală anterioară
cerebral
136. Artera cerebrală laterală
112. Coloanele senzitive ale trunchiului
cerebral 137. Artera cerebrală posterioară
113. Nucleii intersegmentari și 138. Vena mare a lui Galien

suprasegmentari ai trunchiului cerebral
114. Substanța albă a trunchiului cerebral
115. Cerebelul – cornformație xeternă și

rapoturi
116. Substanța cenușie a cerebelului
117. Circuitele cerebelului
118. Talamusul – conformație externă și

raportuei
119. Nucleii talamici
120. Hipotalamusul
121. Cobformația externă a emisferelor

cerebrale
122. Scoarța cerebrală
123. Nucleii bazali
124. Substanța albă a emisferelor cerebrale
125. Corpul calos
126. Trigonul cerebral
127. Capsula albă internă
128. Ventriculii laterali
129. Ventriculul III
130. Ventriculul IV
1. ENDO SI EXO-BOLTA
ENDOBOLTA SAU SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A BOLŢII CRANIULUI (calvaria)
Endobolta sau suprafaţa interioară a bolţii craniului este concavă, fiind formată din solzul frontalului,
cele două parietale şi solzul occipitalului. Pe linia mediană prezintă dinainte înapoi: creasta frontală,
şanţul sinusului sagital şi protuberanţa occipitală internă. Pe părţile laterale se găsesc: foveolele
granulare, sutura coronară, sutura lambdoidă, gaura parietală, şanţuri arteriale, eminenţe mamilare
şi impresiuni digitale.
EXOBOLTA SAU SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A BOLŢII CRANIULUI
Exobolta este formată din solzul frontalului, oasele parietale, faţa temporală a aripii mari a
sfenoidului, solzul temporalului şi solzul occipitalului. Toate aceste oase sunt legate între ele prin
suturi: sutura coronară între
frontal şi parietal; sutura sagitală între cele două oase parietale; sutura lambdoidă între parietale şi
solzul occipitalului. Pe linia mediană calvaria prezintă anteroposterior: glabela, sutura metopică(intre
jumatatile frontalului) , sutura sagitală şi protuberanţa occipitală externă. Pe laturi: marginile
supraorbitare, arcurile supraacilare ale frontalului, tuberozitatile frontale, gaurile parietale si liniile
temporale (sup si inf)
Sub liniile temporale- fosa temporala (comunica in jos cu fosa infratemporala delim de arcada
zigomatica) form din solzul frontalului, aripa mare a sfenoidului, solzul temporalului.
2. ENDOBAZA
1 Fosa craniana anterioara: delim ant de limita conventionala care separa calvaria de baza, delim post
de marginilie post ale aripilor mici ale sfenoidului. Format din: portiunile orbitare ale frontalului,
lama ciuruita a etmoidului, fetele superioare ale aripilor mici ale sfenoidului, corpul etmoidului,
sutura sfenofrontala, crista gali (lama perpendiculara etmoid) si gaura oarba.
2 Fosa craniana mijlocie: delim ant de santul prechiasmatic si marginea post a aripilor mici ale
sfenoidului, delim post de marginile sup ale stancii temporalului si lama patrulatera a sfenoidului.
Format din: seaua turceasca, fosa hipofizara, santul prechismatic, aripile mari ale sfenoidului, fata
ant a stancii temporalului, solzul temporalului, santurile carotidiene, fisurile orbitare sup, gaura
rotunda, gaura ovala, gaura spinoasa, gaura rupta, fisura sfenopietroasa, fisura sfenoscuamoasa
3 Fosa craniana posterioara: delim ant de spatarul seii si marginea sup a stancii temporalului, delim
post de linia conventionala care separa baza de calvarie. Format din: clivus (sutura corp sfenoid si
occ), gaura occipital mare, creasta occipital int, protuberanta occipital int, fata post a stancii
temporalului, osul occipital,santurile sinusurilor pietroase sup/inf, gaurile jugulare, canalele
hipoglosului, santurile sinusurilor sigmoidiene, fisurile pietrooccipitale.
3. EXOBAZA
3 zone separate de linia care trece prin tuberculii articulari temporali si linia care trece prin mastoide
Zona anterioara mascata de viscerocraniu
Zona mijlocie/jugulara formata din:- portiunea bazilara a occipitalului cu tuberculul faringian,
-2 patrulatere laterale cu vf in tuberculul temporal, mastoid, condilii occipitalului, procesul pterigoid.

Contine orificiul acustic extern, fosa mandibulara, gaura spinoasa, gaura ovala, gaura rupta, gaura
jugulara, fata inf a stancii temporalului, canalul hipoglosului
Zona posterioara/occipital formata din: gaura occ mare, creasta occ ext, protuberanta occ ext, condilii
occ, liniile nucale, mastoid
4. MAXILA- FETE
a) Faţa internă – prezintă la unirea 3 superioare cu 1 inferioară, apofiza palatină.
Apofiza palatină
• Formează cea mai mare parte a planşeului nazal şi a plafonului bucal
• Formă patrulateră, cu 2 feţe şi 4 margini.
Faţa superioară – netedă, formează planşeul nazal
Faţa inferioară – rugoasă, formează împreună cu apofiza de partea opusă, 3 anterioare ale palatului
dur
Marginea externă a apofizei palatine – se uneşte cu corpul maxilarului
Marginea internă a apofizei palatine:
• se articulează cu cea opusă şi formează sutura palatină medie
• anterior, prezintă o semispină, care împreună cu cea de partea pusă formează spina nazală
anterioară
• posterior de spină, există un semişanţ, care împreună cu cel de partea opusă formează canalul incisiv
(canalul palatin anterior) prin care trec ramul anterior al a. sfeno-palatine şi n. sfeno-palatin intern al
lui HIRSCHFIELD
• posterior de canalul incisiv, există uneori un şanţ fin – sutura incisivă
• din articularea celor 2 margini interne – creasta nazală situată pe faţa superioară a planşeului nazal,
pe linia mediană.
Marginea posterioară a apofizei palatine – se articulează cu lama orizontală a palatinului
Marginea anterioară a apofizei palatine – concavă în sus şi înăuntru, ia parte la delimitarea orificiului
anterior al foselor nazale
Porţiunea din faţa internă a maxilarului situată deasupra apofizei palatine, face parte din fosele
nazale. Această porţiune prezintă un orificiu mare – orificiul sinusului maxilar. Acest orificiu este
micşorat foarte mult de:
• osul lacrimal – înainte

• lama verticală a palatinului –înapoi
• masele laterale ale etmoidului – superior
• cornetul nazal inferior – în jos
Înapoia sinusului maxilar – o suprafaţă rugoasă (se articulează cu lama verticală a palatinului)
străbătută de un şanţ oblic în jos şi înainte, transformat de lama verticală a palatinului în canalul
palatin posterior prin care trec a. palatină descendentă şi n. palatin anterior.
Înaintea orificiului sinusului maxilar – un şanţ oblic în jos şi înapoi care delimitează cu osul lacrimal
canalul lacrimo-nazal cu deschidere în meatul inferior nazal.
- De pe apofiza montantă a maxilarului, pleacă 2 creste antero-posterioare, paralele între ele (una
superioară situată la nivelul planşeului orbitar – creasta etmoidală şi alta inferioară – creasta
conchală). Între cele 2 creste, se delimitează o porţiune patrulateră – atrium, care face parte din
meatul mijlociu.
b) Faţa externă a maxilarului superior:
• Prezintă anterior foseta mirtiformă sau incisivă – m. mirtiform
• Posterior de foseta mirtiformă – bosa canină dată de rădăcina caninului superior.
• În spatele bosei canine – fosa canină
• Îndărătul fosei canine – apofiză triunghiulară – apofiza piramidală a maxilarului (apofiza

zigomatică)
5. MAXILA- MARGINI
1. M. anterioară: reprezentată de jos în sus de:
• Marginea anterioară a apofizei palatine cu spina nazală anterioară şi articulaţia intermaxilară
• În mijloc – incizura nazală
• Superior – marginea anterioară a apofizei montante a maxilarului
2. M. posterioară – tuberozitatea maxilară:
• Superior constituie peretele posterior al fosei pterigo-maxilare
• Inferior se articulează cu osul palatin. Aici – un şanţ cu şanţul similar de pe palatin – canalul palatin
posterior (a. paltină descendentă şi n. palatin anterior)
3. M. superioară se articulează dinainte îndărăt cu: osul lacrimal, etmoid, apofiza orbitară a
palatinului
4. M. inferioară (apofiza alveolară) – arcuată, concavă posterior şi prezinta alveole
6. SINUSUL MAXILAR
Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar şi
inconstant în
procesele acestuia. Componente: Sinusul maxilar avand forma de piramida triunghiulara prezinta 4
pereti, peretele medial fiind considerat baza acesteia. Peretii sinusului corespund cu orientarea fetelor
corpului maxilei. Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si conţine în grosimea lui şanţul,
canalul şi mănunchiul vasculonervos
infraorbitar. Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osulalveolar corespunzător
alveolelor molarilor şi premolarilor, uneori extinzându-se până la nivelul caninului. Peretele anterior
corespunde fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele dentare superioare şi anterioare.
Reprezintă alături de peretele inferior, locul de elecţie în
abordarea chirurgicală a sinusului maxilar în scop implantologic. corespunde fetei anterioare a

corpului maxilarului. poate fi impartit intr-o zona superioara, locul de insertie musculara si o zona
inferioara, acoperita de mucoasa vestibulului bucal. Contine canalicule osoase, nervoase si vasculare.
Peretele posterior este cel mai gros şi corespunde tuberozităţii maxilare. Prin intermediul său, sinusul
maxilar vine în raport cu fosa pterigomaxilară.
Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine ostiumul sau hiatul semilunar,
orificiu de comunicare între sinus şi cavitatea nazală care se deschide la nivelulmeatului nazal
mijlociu. Mucoasa sinusală este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu cilindric pluristratificat,
cu cili, care are rolul de a evacua mucusul şi secreţiile sinusale prin ostium, în meatul mijlociu.
Această mucoasă este susceptibilă patologiei infecţioase, alergice şi neoplazice.
7. OSUL LACRIMAL
Osul lacrimal-os pereche,ft fragil,sit in partea ant a peretelui intern al orbitei. Are forma
patrulatera,prez 2 fete,
4 marg
Fata ext prez o creasta vertical num creasta lacrim post, pe care se insera tendonul reflectat al m.
Orbicularul pleoapelor si care imparte fata in 2 portiuni:
-post se art cu etmoidul
-ant impreuna cu apof frontala a maxilei,form fosa lacrim in care se gaseste sacul lacrimal.
Se cont inf cu o prelungire desc care completeaza santul lacrimo nazal al maxilei, alaturi de apof
lacrimala a cornetului inf, contribuind astfel la from canalului lacrimo-nazal Fata int e plana si ant
form meatul mijl al foselor naz, iar postero-sup se art cu masele lat ale etmoidului
Marg sup se art cu frontalul
Marg inf se artcu supraf orbitei
Marg post se art cu lama papiracee a maselor lat ale etmoidului
Marg ant se art cu apof front a mandibulei

8.9. OSUL PALATIN
• osul palatin este un os pereche,plasat post în cavitatea nazală,între maxilar şi apofiza pterigoidă a
sfenoidului.
• prelungeşte şi completează post maxilarul în formarea bolţii palatine, a planşeului nazal şi a

pereţilor laterali ai foselor nazale şi la formarea planşeului orbitei.
Ia parte la fromarea foselor pterigo-maxilară şi pterigoidă.
Osul palatin are forma literei ,,L,, şi se compune din două lame osoase subţiri, neregulate, situate în
spatele maxilarului: una verticală(nazală,orbitară,pterigomaxilară) si alta
orizontală(nazală,bucală),care se unesc în unghi drept, după direcţie ant-post. La joncţiunea celor 2
lame, proemină post apofiza piramidală, care se va interpune între cele 2 lame, internă şi externă ale
pterigoidei.
Lama orizontală(pars horizontalis):Are formă patrulateră, cu marele ax transversal, continuă post

apofiza orizontală a maxilarului şi prezintă:
•Faţa superioară
- Este netedă şi concave transversal, formează treimea post a planşeului nazal. Marginea sa internă
este groasă şi
proeminentă şi formează, articulându-se cu cea de partea opusă o creastă numită creasta nazală(crista
nasalis) care
se articulează superior cu vomerul.
• Faţa inferioară: aparţine palatului dur, căruia îi formează pătrimea post.
- este rugoasă şi săpată în afară de un şanţ oblic înainte şi înăuntru, care prelungeşte canalul palatin
post.
• Marginea ext – corespunde locului de unire a lamei orizontale cu lama verticală. La acest nivel se
observă o depresiune care delimitează împreună cu porţiunea corespunzătoare a maxilarului orificiul
inf al canalului palatin post(foramen palatinum majus).
• Marginea int: - este rugoasă şi se articulează cu cea de partea opusă.
• Marginea ant: se articulează ,,în bizou,, cu marginea post a apofizei palatine a maxilarului
sup(sutura palatină transversă).
La acest nivel,între cele 2 maxilare şi cele 2 oase palatine se formează o sutură care are formă de cruce
şi care se numeşte sutura cruciformă.
• Marginea post: - Este netedă şi concavă post şi dă inserţie unor muşchi ai vălului palatin. Ea
limitează post fosele nazale prezentând pe linia mediană o semispină, care împreună cu semispina de
pe osul opus formează spina nazală post.
Lama verticală(pars perpendicularis): Are formă patrulateră, dar mult mai înaltă decât largă, fiind
turtită dinafară
înăuntru şi prezentând:
Faţa int:face parte din peretele ext al foselor nazale şi are pe ea 2 creste orizontale,cu direcţie antpost:
-una sup, situată imediat sub apofiza orbitară a osului palatin, care se numeşte creasta
etmoidală(crista ethmoidalis) sau creasta turbinală sup şi care se articulează cu extermitatea post a
cornetului nazal mijlociu.
- alta inf, situată la unirea treimii mijlocii cu trimea inf a feţei int a lamei verticale şi care se numeşte
creastă conchală(crista conchalis) sau creastă turbinală inf. Ea se articulează cu extermitatea post a
cornetului nazal inf.
• Faţa ext: prezintă 4 segmente principale care mergând dinainte îndărăt:
- un segment sinusian: este neted şi care depăşeşte ant marginea post a orificiului sinusului maxilar;
acest segment corespunse cavităţii sinusiene. El dă naştere la niv marg post a orificiului sinusului
mxilar unei creste osoase subţiri care se dirijează post şi ataşează osul palatin la rebordul sinusal.
- un segment maxilar: rugos, articulat cu partea post a feţei int a maxilarului. Segmentul maxilar este
divizat în 2 zone rugoase secundare: una anterioară şi alta post despărţite de un şanţ oblic în jos şi
înainte- şanţul palatin post
care formează cu şanţul corespunzător de pe faţa int a maxilarului canalul palatin post.
- un segment interpterigomaxilar: situat numai în jumătatea sup a osului, neted, plasat între
segmentul maxilar şi segmental pterigoidian; el formează peretele medial sau fundul fosei
infratemporale şi se contiunuă în jos cu peretele medial al canalului palatin post.
- un segment post sau pterigoidian, rugos, care se articulează cu faţa medială a lamei int a apofizei
pterigoide a osului sfenoid.
- Marginea ant: este oblică în jos şi înainte şi încrucişeză sup partea post a orificiului sinusului
maxilar. Dedesubtul acestui orificiu marg ant emite o proeminenţă subţire, triunghiulară-apofiza
maxilară a osului palatin. Ea se articulează,pe peretele int al sinusului maxilar cu marginea post a
apofizei maxilare a cornetului nazal inf.
- Marginea post: este foarte subţire şi se aplică pe faţa medială a aripii int a apofizei pterigoide, cu
care formează o sutură dantelată.
- Marginea inf: se confundă cu marginea lat a lamei orizontale.
- Marginea sup: este neregulată, prezentând 2 apofize una ant sau orbitară şi alta post sau sfenoidală.
Aceste apofize sunt separate printr-o depresiune profundă numită incizura sfenopalatină.
Incizura sfeno-palatină este transformată prin suprapunerea corpului sfenoidului într-un canal sfeno-
palatin, care face comunicarea între fosa pterigo-maxilară şi fosa nazală de aceeaşi parte(meatul sup).
Prin acest canal trece a sfenopalatină (ramul terminal al a maxilare int) şi nervul sfenopalatin (ram al
n maxilar).
10. OSUL ZIGOMATIC

- Osul zigomatic este situat în partea post-lat a feţei, înafara maxilarului contribuind la formarea
orbitei şi a fosei
zigomatice, completând arcada zigomatică.
- Are rolul de a uni părţile laterale ale feţei şi craniului.
- Are formă patrulateră,prezentând: - 2 feţe - 4 unghiuri - 4 margini.
• Faţa ant-ext(cutanată): Este convexă şi netedă, situată sub pielea pomeţilor.
- Pe ea se inseră muşchii marele zigomatic(în partea post.) şi micul zigomatic(în partea ant.).
- Pe această faţă, puţin dedesubtul rebordului orbitar se observă orificiul malar al canalului temporo-
malar (foramen zygomatico-facial),prin care trece n. zigomatico-facial, ram al n. temporo-malar, ram
din n. maxilar.
• Faţa post-int: Cuprinde 2 segmente: - unul ant. sau articular altul post. sau temporal
• segmentul ant, este rugos, de formă triunghiulară,prin care osul malar se articulează cu vârful
truncheat al apofizei piramidale a maxilarului(sutura maxilo-malară).
• Segmentul post, este neted, concav, în rapost cu fosa temporală în sus şi fosa infratemporală în jos.
• Marginea ant-sup(orbitară): este concavă înăuntru şi în sus şi formează partea inf-lat a rebordului
orbitar. De pe această margine ia naştere o apofiză lamelară numită şi apofiza frontală a osului
zigomatic, care este turtită dinăuntru în afară, dinţată şi groasă şi prezintă:
- o faţă medială, concavă care ia parte la formarea pereţilor inferior şi lateral al orbitei; ea prez
orificiul de intrare al canalului temporomalar (foramina zygomaticoorbitale). Pe versantul int al
orbitei, la 1 cm dedesubtul suturii fronto-malare se remarcă un mic relief, tuberculul orbitar al lui
Whitnall pe care se inseră extremitatea ligamentoasă a bandeletelor tarse, sup şi inf a pleoapelor şi o
parte a aponevrozei ridicătorului pleoapei sup.
- o faţă lat, convexă ce aparţine fosei temporale; se observă aproape de marginea ant a orificiului
temporal al canalului temporo-malar(foramen zygomatico-temporal), prin care trece n zigomatico-
temporal, ram terminal al n temporo-malar, ram din n maxilar.
• Marginea post: se articulează mergând de sus în jos cu osul frontal (sutura fonto-malară), marea
aripă a sfenoidului (sutura sfeno-malară) şi cu maxilarul (sutura maxilo-malară). Între sfenoid şi
maxilar, marginea post a apofizei frontale prezintă un scurt segment liber care corespunde
extremităţii ant a fisurii orbitare inf (prin care trece n maxilar şi artera suborbitară).
• Marginea post-sup sau temporală: este sinuoasă; -dă inserţie fasciei m temporal.
• Marginea ant-inf sau maxilară: este dantelată şi se articulează cu vârful truncheat al apofizei
piramidale a maxilarului, capătul ei medial ajunge până la un punct situat deasupra găurii
infraorbitare.
• Marginea post-inf sau maseterină: este groasă şi dă inserţie fascicolelor ant ale m maseter.
• Unghiul superior: este dantelat şi se articulează cu osul frontal, formând sutura fronto-malară.
• Unghiul ant şi inf: se articulează cu vârful apofizei piramidale a maxilarului,luând parte la formarea
suturii maxilo-malare.
• Unghiul post: este tăiat ,,în bizou,, pe seama marginii sup. El se articulează cu extremitatea ant a
apofizei zigomatice a solzului temporalului(sutura temporomalară), formând arcada zigomatică.
• Canalul temporo-malar: Este un canal în formă de ,,Y,, care începe pe faţa medială a apofizei
frontale a osului zigomatic printr-un orificiu unic (formina zygomatico-orbitale).
• El se împarte în grosimea osului zigomatic în două canale secundare: unul se deschide pe faţa ant-ext
(foramen zygomatico-facial) a osului, celălalt pe faţa temporală a apofizei frontale, aproape de
marginea ant (foramen zygomatico-temporal).
11. OASELE PROPRII ALE NASULUI

- sunt situate de o parte şi de alta a liniei mediene,între ramurile montante ale maxilarelor, imediat
dedesubtul regiunii glabelare a osului frontal, în partea ant-sup a fosei nazale corespondente.
• Faţa ant(ant-sup-ext sau cutanată): este convexă în sens transversal dar în sens vertical este concavă
sup şi inf.
• dă inserţie în partea sa inf-ext m piramidal al nasului.
• este mai largă inf şi prez un mic orificiu (foramen nasale) situat în treimea sup prin care trece o venă
mică.
• Faţa post(nazală): Prez în partea post asperităţi prin care osul se articulează cu spina nazală a
frontalului.
• Este netedă în rest şi prez pe toată întinderea sa un şanţ strâmt, şanţul etmoidal(sulcus ethmoidalis)
prin care trec ramurile nazale lat din nervul nazal int(sau n etmoidal ant), ram din n nazal, ram al
oftalmicului.
•Marginea sup: Dantelată şi groasă, se articulează cu marginea ant a osului frontal (formând sutura
frontonazală,
int faţă de apofizele montante ale maxilarelor.
• Pe linia mediană, la intersecţia oaselor nazale cu frontalul se găseşte punctul craniometric nasion.
•Marginea inf: este subţire şi corespunde cartilajului lat al nasului, prez la terminarea şanţului
etmoidal o mică incizură prin care trec ramurile lat ale n nazal int.
•Marginea laterală: este tăiată ,,în bizou,, pe seama tăbliei int a osului.
• se articulează cu apofiza montantă a maxilarului, formând sutura naso-maxilară.
•Marginea int: Este foarte neregulată,rugoasă şi mai groasă inf şi se articulează cu osul nazal de
partea opusă.
• Pe partea nazală prez o uşoară proeminenţă care împreună cu cea de partea opusă formează o mică
creastă sagitală care se articulează de sus în jos cu spina nazală a frontalului, apoi cu lama
perpendiculară a etmoidului şi cartilajul septului nazal,contribuind la formarea septului foselor
nazale.
12. CORNETUL NAZAL INFERIOR

• Lamelă osoasă triunghiulară cu vârful posterior, alungit dinainte înapoi, fixat la peretele lateral al
fosei nazale prin marginea superioară şi liber în rest.
• Faţa mediană – convexă, priveşte spre septul nazal. Este netedă superior şi rugoasă inferior
• Faţa laterală – concavă, delimitează cu peretele lateral al fosei nazale, meatul nazal inferior unde se
deschide canalul lacrimo-nazal.
• Marginea inferioară – liberă
• Marginea superioară – convexă antero-posterior
Deschiderea anterioară:
• Între cele 2 maxilare şi oasele proprii ale nasului
• Baza în jos (în mijlocul bazei – spina nazală anterioară) şi vârful (marginea superioară a oaselor
nazale) în sus
Deschiderea posterioară – formă patrulateră, delimitată:
• În sus de faţa inferioară a corpului sfenoidului, dublată intern de aripa vomerului
• În jos de marginea posterioară a lamei palatinului
• În afară de faţa internă a apofizei pterigoide
• Înăuntru de marginea posterioară a vomerului.
13. VOMERUL
• Este singurul os nepereche al fălcii sup la om.
• Este o lamă osoasă vertical trapezoidală, mediană, aplatizată transversal, cu formă de ,,lamă de
plug,, situată în partea post-inf a septului nazal. Această lamă are o direcţie oblică în jos şi înainte, de
la corpul sfenoidului către planşeul foselor nazale.
• Fețele laterale: sunt plane,în general, dar pot prezenta deviaţii, astfel încât o faţă este convexă iar
cealaltă este
concavă. Cele 2 feţe prezintă mai multe şanţuri strâmte prin care trec elemente vasculare şi nervoase.
• Marginea superioară: Este cea mai groasă şi este împărţită în 2 lame numite aripile vomerului (alae
vomeris),cu direcţie în afară şi separate între ele printr-un şanţ. Acest şanţ corespunde crestei
mediane, prezentă pe faţa inf a corpului sfenoidului. Acest tip de articulaţie care se realizează între
vomer şi ciocul şi creasta sagitală de pe faţa inf a sfenoidului: schindileză sfenovomeriană. Vârful
crestei sfenoidale nu coboară până în fundul şanţului cuprins între aripile vomerului şi delimitează cu
el canalul sfeno-vomerian median. Marginea aripilor vomerului se întinde de fiecare parte până la
intrarea în fisura cuprinsă între apofiza vaginală a lamei interne a pterigoidei, apofiza orbitară a
palatinului şi faţa inf a osului sfenoid. Această fisură este astfel închisă şi transformată într-un canal
pterigo-palatin sau sfeno-vomerian. Prin acest canal trece artera pterigo-palatină şi n. pterigo-palatin
(n faringian al lui Bock).
• Marginea anterioară: este dreaptă sau convexă, este oblică în jos şi înainte şi este divizată, de
asemenea în două lamele laterale. Aceste lamele sunt separate printr-un şanţ în care pătrund: în sus
marginea post a lamei perpendiculare a etmoidului iar în jos cartilajul cloazonului.
• Marginea posterioară (post-inf): este subţire, oblică în jos şi înainte şi concavă.
• ea este liberă, formând marginea post a cloazonului şi separând cele două choane.
• Marginea inferioară: Este subţire, dar rugoasă şi orizontală, articulându-se cu apofiza palatină a
maxilarului şi cu lama orizontală a palatinului.
14. MANDIBULA - CORP

• Os impar, simetric, median
• Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior şi 2 ramuri verticale largi care se
desprind din partea posterioară a corpului.
1. Corpul mandibulei – formă de potcoavă cu deschiderea posterior cu 2 feţe şi 2 margini
a) Faţa anterioară
• Prezintă pe linia mediană o creastă – simfiza mentonieră care se termină în jos pe vârful unei
formaţiuni triunghiulare – protuberanţa mentonieră
• Jumătatea superioară prezintă bosele incisivilor centrali, laterali şi ale caninilor
• De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus şi în afară – linia oblică externă care se termină pe
marginea anterioară a ramurii montante a mandibulei. Pe linie se inseră pătratul mandibulei,
triunghiularul buzelor şi pielosul gâtului.
• Deasupra liniei, se găseşte gaura mentonieră deschisă înăuntru şi îndărăt prin care iese din
mandibulă pachetul vasculonervos mentonier
• Partea alveolară a acestei regiuni prezintă bose pentru premolari şi molari.
b) Faţa posterioară:
• Prezintă aproape de linia mediană şi de marginea inferioară o spină – spina mentalis, care este
formată din 4 tuberculi mici – tuberculii genieni.
• De la tuberculii genieni, iau naştere 2 linii oblice – liniile milohioidiene cu traseu în sus şi îndărăt
până la ramura montantă a mandibulei.
• Sub linia milohioidiană – şanţul milo-hioidian prin care trece pachetul vasculo-nervos milohioidian
• Linia milo-hioidiană împarte faţa posterioară într-o porţiune superioară concavă anterior – foseta
sublinguală (stă glanda sublinguală) şi o porţiune inferioară ocupată de foseta submandibulară (stă
glanda submaxilară)
c) Marginea superioară – prezintă alveole pentru rădăcinile dinţilor
d) Marginea inferioară – este netedă.
• Prezintă pe linia mediană – foseta digastrică pe care se inseră burta anterioară a digastricului
• La limita corpului cu ramura mandibulei – un şanţ prin care trece a. facială.
15. MANDIBULA - RAMURI

– patrulatere, alungite de sus în jos, cu 2 feţe şi 4 margini.
a) Faţa laterală – ocupată de amprenta maseterină – inserţia maseterului.
b) Faţa mediană – prezintă în partea mijlocie – orificiul de intrare în canalul mandibular – orificiul
superior al canalului dentar prin care pătrunde în mandibulă pachetul vasculonervos alveolar
inferior.
• Canalul mandibular se îndreaptă în jos şi înainte prin profunzimea mandibulei, descriind o curbă
concavă înainte şi în sus.
• Orificiul este limitat înainte şi înăuntru de o proeminenţă triunghiulară – spina lui Spix pe care se
inseră ligamentul sfenomandibular al articulaţiei temporo-mandibulare.
• Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui Spix – antilingula. Între cele
două proeminenţe începe şanţul milo-hioidian.
c) Marginea inferioară – se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului
d) Marginea posterioară – formă de S italic, vine în raport cu parotida. Împreună cu marginea

inferioară – un unghi de 120° deschis în afară – unghiul mandibulei în vârful căruia găsim punctul
craniometric gonion.
e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta laterală) care continuă cu
liniile oblice internă şi externă de pe corpul mandibulei.
f) Marginea superioară – prezintă 2 proeminenţe: una anterioară triunghiulară – apofiza coronară şi

alta posterioară – condilul mandibulei. Cele 2 proeminenţe sunt separate printr-o depresiune –
incizura mandibulară (sigmoidă) prin care trece pachetul vasculonervos maseterin.
• Apofiza coronară este triunghiulară şi ascuţită cu o direcţie în sus şi înainte. Baza ei face corp comun
cu osul. Pe faţa laterală se inseră maseterul
• Condilul – se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Este unit de restul osului printr-o
porţiune mai îngustă – colul condilului care este săpat în partea internă şi anterioară de o fosetă –
foseta pterigoidiană (se inseră pterigoidianul extern).
16. PERETII ORBITEI

Este o cavitate largă şi profundă, cu formă de piramidă patrunghiulară, având vârful plasat în centrul
găurii optice şi baza anterior.
Peretele superior (plafonul):
• Concav, mai ales anterior
• Format anterior de fosa orbitară şi posterior de faţa inferioară a aripii mici a sfenoidului.
• Anterior este gros şi subţire în rest

• Vine în raport cu lobul frontal al emisferului cerebral
• Antero-intern prezintă fosa trohleară unde se inseră un scripete fibro-cartilaginos pe care se reflectă
tendonul muşchiului mare oblic al globului ocular
• Antero-extern – foseta lacrimală
• Posterior – sutura sfeno-frontală
Peretele inferior (planşeul):
• Concav
• Stă pe sinusul maxilar
• Este subţire, ascensionând lateral către peretele extern al orbitei de care e separat posterior prin
fisura orbitară inferioară – n. maxilar şi a. suborbitară
• Este format din:
- Faţa superioară a apofizei piramidale a maxilarului – ocupă 2/3 interne ale acestui perete
- Apofiza frontală a zigomaticului – antero-lateral
- Apofiza orbitară a palatinului – extremitatea posterioară
• Pe peretele inferior – şanţul suborbitar – n. maxilar şi a. suborbitară, ram din maxilara internă.
Peretele extern al orbitei:
• Gros posterior, unde separă orbita de fosa craniană mijlocie
• Subţire anterior, unde separă orbita de fosa temporală.
• Se continuă cu plafonul orbitei anterior, dar este separat de el posterior prin fisura orbitară
superioară.
• Format din aripa mare (faţa anterioară) în 2/3 posterioare şi anterior din apofiza frontală a
zigomaticului şi apofiza externă a frontalului.
• Avem aici suturile sfenozigomatică, sfeno-frontală şi fronto-malară
Peretele intern al orbitei:
• Subţire (mai ales anterior) şi aproape paralel cu planul median.
• Este format dinainte înapoi de:
- Apofiza montantă a maxilarului
- Faţa externă a lacrimalului
- Etmoid (lama papiraceae)
- O porţiune din faţa externă a coprului sfenoidului
• Anterior, pe acest perete avem canalul lacrimo-nazal, în spatele apofizei montante a maxilarului.
Acest canal merge oblic în jos, în afară şi înapoi.
• Între semicelulele frontale şi cele etmoidale se delimitează şanţurile fronto-etmoidale anterior (a.
etmoidală anterioară şi n. nazal intern) şi posterior (a. etmoidală posterioară şi n. sfenoetmoidal al lui
Luschka).
17. REBORDUL ORBITAR SI COMUNICARILE ORBITEI

Baza orbitei – îndreptată anterior, are formă de patrulater cu unghiuri rotunjite. Conturul (rebordul
orbitar) prezintă 4 margini:
• Marginea superioară – formată din arcada sprâncenară a frontalului. În 1/3 internă – şanţul
supraorbitar – n. frontal extern (ram extern al frontalului, ram din oftalmic) şi vasele supraorbitare.
La 1 cm mai intern de acest şanţ – şanţul n. frontal intern
• Marginea inferioară – formată de apofiza piramidală a maxilarului şi de malar
• Marginea externă – formată de malar
• Marginea internă – apofiza montantă a maxilarului
Comunicările orbitei:
• Cu etajul anterior al bazei craniului prin gaura optică, fisura orbitară superioară şi conductele
etmoidale
• Cu fosele nazale prin canalul lacrimo-nazal (se deschide în meatul inferior)
• Cu groapa pterigo-maxilară prin fisura orbitară inferioară
• Cu exteriorul prin gaura supraorbitară şi canalul malar (pentru n. temporo-malar).
18. FOSELE NAZALE PERETI

• Sunt 2 cavităţi situate în centrul feţei, deasupra cavităţii bucale, sub baza craniului şi între cele 2
orbite.
• Fiecare fosă nazală seamănă cu un culoar aplatizat în sens transversal cu 4 pereţi şi 2 deschizături.
Peretele inferior (planşeul)
• Constituit din apofiza palatină a maxilarului şi sporţiunea orizontală a palatinului (posterior)
• Prezintă anterior canalul incisiv
Peretele superior (plafonul)
• Reprezentat de un şanţ curb, concav în jos, format dinainte înapoi de:
- Faţa posterioară a oaselor nazale prelungită în sus de spina nazală a frontalului,
- Faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului
- Faţa anterioară a corpului sfenoidului
- Faţa inferioară a corpului sfenoidului acoperită la acest nivel de aripile vomerului şi de apofiza
spinală a palatinului.
• Primul segment este oblic în sus şi înapoi, al doilea este orizontal, al treilea este vertical şi
perpendicular pe al doilea, iar ultimul segment este aproximativ orizontal.
• Cel mai posterior – conductul pterigo-palatin delimitat de faţa inferioară a corpului sfenoidului,
apofiza vaginală a lamei interne a pterigoidei şi apofiza sfenoidală a palatinului. Prin el trece a.
pterigo-palatină şi nervul pterigopalatin
(faringianul lui Bock). Acest canal se deschide în fosa pterigo-maxilară.
Peretele intern – aparţine septului osos al cavităţilor nazale
• Antero-superior – lama perpendiculară a etmoidului parţial articulată în jos cu vomerul.
• Înapoi, ciocul sfenoidal şi creasta sfenoidală prelungesc lama perpendiculară a etmoidului
• Între etmoid şi vomer – un unghi larg deschis anterior şi care este completat de cartilajul
cloazonului.
• Acest perete poate fi situat pe linia mediană, sau deviat la dreapta/stânga, cel mai ades la nivelul
suturii etmoido-vomeriene.
Peretele extern
• Se întinde de la planşeu la plafon şi este înclinat de sus în jos şi dinăuntru înafară.
• Este format din:
- Faţa internă a maxilarului
- Aripa internă a pterigoidei formează partea cea mai posterioară a peretelui nazal extern şi marginea
externă a choanelor
- Faţa internă a lacrimalului care, împreună cu cornetul nazal inferior, transformă şanţul lacrimal al
maxilarului în canalul lacrimonazal
- Porţiunea verticală a palatinului
- Cornetul inferior – în partea inferioară a peretelui extern
19. FOSELE NAZALE COMUNICARI

Comunicările foselor nazale:
• Cu exteriorul prin narină
• Cu rinofaringele prin choane
• Cu orbita prin canalul lacrimonazal
• Cu craniul prin orificiile lamei ciuruite a etmoidului
• Cu cavitatea bucală prin canalul palatin anterior
• Cu fosa pterigo-maxilară prin canalul sfeno-palatin şi canalul pterigo-palatin
20. FOSA INFRATEMPORALA

• Excavaţie îndărătul maxilarului, sub creasta sfeno-temporală şi în afara apofizei pterigoidiene.
• Formă de piramidă triunghiulară care prezintă:
- Perete anterior – tuberozitatea maxilară
- Perete superior – faţa externă a marii aripi
- Perete intern – lama externă a apofizei pterigoidiene
- Baza – se deschide larg în afară
• Fisura pterigo-maxilară este o fantă care separă apofiza pterigoidă de tuberozitatea maxilară. Este
mai largă superior. Prin această fisură, se face accesul în fosa pterigo-maxilară.
21.FOSA PTERIGO-PALATINA
Fosa pterigopalatină numită și fosa sfenomaxilară sau fosa Bichat este un spațiu pyramidal mic,
vertical și adînc, strîmt în jos (vârful) și mai larg în sus (baza), între procesul pterigoid al sfenoidului,
maxila și osul palatin, medial de fosa infratemporală, cu care comunică. Fosa pterigopalatină are
forma unei piramide patruunghiulare, care prezintă o bază, un vârf și patru pereți (anterior,
posterior, medial și lateral).
• Baza este largă și îndreptată în sus. Este formată din fața maxilară a aripii mari a sfenoidului și de
fața inferioară a corpului acestuia. Aici se găsește gaura rotundă și fisura orbitară inferioară
• Vârful este îngust și îndreptat în jos. Este format de unghiul format de procesului pterigoid al osului
sfenoid cu tuberozitatea maxilei. Vârful se continuă cu trei canale: canalul palatin mare și două
canale palatine mici.
• Peretele anterior este format de porțiunea superomedială a feței posterioare (infratemporale) a

maxilei. Pe el se află găurile și canalele alveolare.
• Peretele posterior este alcătuit din fața maxilară a aripii mari a osului sfenoid și din fața anterioară
a rădăcinei (bazei) procesului pterigoid al sfenoidului. Aici se găsește canalul pterigoidian.
• Peretele medial este format de fața laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, procesul orbitar
și procesul sfenoidal al osului palatin. Pe acest perete se află gaura sfenopalatină.
• Peretele lateral practic lipsește; el este substituit de fisura pterigomaxilară.
22. BOLTA PALATINA

Este constituită din 4 oase: anterior – 2 apofize palatine ale maxilarului şi posterior 2 oase palatine
(lama orizontală)
Limitele sunt:
înainte şi lateral – rebordul alveolar
posterior – marginea posterioară a lamei orizontale a palatinelor
Extremitatea posterioară este marcată de spina nazală posterioară.

Anterior de linia mediană a suturii cruciforme – canalul palatin anterior prin care trece n. sfeno-
palatin intern al lui Hirscfield (ram din sfeno-palatin, ram din maxilar) şi ramul intern al a. sfeno-
palatine (ram din a. maxilară internă)
Postero-extern de lama orizontală a paltinului – conductele palatine posterioare, însoţite fiecare de 1-2
conducte accesorii.
Prin canalul palatin posterior – n. palatin anterior şi a. palatină descendentă (ram din a. maxilară
internă).
Torus palatinus – porţiunea din bolta palatină ce corespunde suturii mediene şi care este uneori
proeminentă, sub forma unei creste antero-posterioare.
Comunicările bolţii palatine:
cu fosele nazale prin canalul palatin anterior
cu fosa pterigo-maxilară prin canalul palatin posterior şi canalele accesorii
23. ATM- SUPRAFETE ARTICULARE

Fosa mandibulara de pe fata inf a temporalului: depresiune semielipsoidala cu un ax oblic orientat
dinainte-inapoi si dinafara-inauntru. Impartita de fisura lui Glaser in doua portiuni: ant/articulara
(dependent de scuama temporalului) si una post/nearticulara (dependent de portiunea timpanica a
temporalului). Acoperita de periost
Tuberculul alimentar este o proeminenta inaintea fosei mandibulare, convex dianainte-inapoi,

concave in sens transversal, pe sectiune sagitala forma de S culcat. Acoperit de fibrocartilaj
Condilul mandibular/capul mandibulei are forma elipsoidala, delim de ramura de un col, prezinta
doua povarnisuri: ant si post. Din intersectia acestora se form o creasta paralela cu capul mandibulei.
Doar povarnisul ant este articular acoperit de fibrocartilaj, cel post este acoperit de periost
Discul articular form din fibrocartilaj mai gros la periferie si mai subtire in centru, forma eliptica.
Concav inferior coresp convex capului mandibulei, superior forma de S culcat pe sectiune sagitala,
concave anterior pt tuberculul articular, convex post pt fosa mandibulara. Discul artic insoteste capul
mandibular
24.ATM-CAPSULA SI MENISC
Capsula artic 2 circumferinte si 2 suprafete. Circumferinta sup= baza mare trunchi de con. Se insera
ant de marginea ant a tuberculului artic, post de fundul fosei mandibulare inaintea fisurii Glaser,
lateral de radacina longitudinala a procesului zigomatic, medial de baza spinei aripii mari a
sfenoidului.
Circumferinta inf=baza mica trunchi de con. Se insera pe colul mandibulei
Suprafata int raspunde articulatiei si adera la disc, delimiteaza 2 etaje: suprameniscal si submeniscal
Capsula form din 2 tipuri de firbre: lungi (de la circumferinta sup la sircumferinta inf) si scurte (de la
circumf sup la menisc si de la menisc la circumf inf)
Pe portiunea ant si pe disc se instera m. pterigoidian lateral

Capsula e mai subtire si mai laxa ant, mai groasa (cu fibre conj si elastice) post si form fraul capsule
cu rolul de a limita deplasarea discului inainte si readucerea acestuia in pozitia originala
25.ATM-LIGAMENTE
Ligamentul lateral- scurt si gros. Se insera sup pe radacina longidut a precesului zigomatic, se insera
inf pe partea post-ext a colului mandibulei. Se opune deplasarii inainte a condilului
Ligamentul medial- triunghiular inconstant, subtire. Se insera sup pe spina sfenoidului, se insera inf
de partea post-med a colului mandibular
Ligamentul sfenomandibular de pe spina sfenoidului pana la lingual mandibulara
Ligamentul stilo-mandibular de pe procesul stiloid pana la marginea post a ramurii mandub in

apropierea unghiului
26. MUSCHII MASTICATORI

MUSCHII RIDICATORI AI MANDIBULEI
1) Muşchiul temporal (m.temporalis) - se inseră prin baza sa pe linia curbă temporală inferioară a
parietalului, pe fosa temporală, pe faţa profundă a aponevrozei temporale şi prin fascicolul jugal, pe
faţa internă a arcadei zigomatice.
- Inserţia terminală se face printr-un tendon terminal pe apofiza coronoidă a mandibulei.
- Inervaţia – cei 3 nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul maxilar
inferior.
- Acţiune – temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi, fiind
retractor a ei.
2) Muşchiul maseter
a) Fascicolul superficial (antero-extern) se inseră pe 2/3 anterioare a marginii inferioare a arcadei

zigomatice şi pe malar, dirijându-se apoi în jos şi înapoi, pentru a se termina pe unghiul mandibulei şi
pe partea inferioară a feţei externe a ramurii ascendente a mandibulei.
b) Fascicolul profund (postero-intern) - se inseră pe marginea inferioară şi pe faţa internă a arcadei

zigomatice, în jumătatea ei posterioară
- se îndreaptă oblic în jos şi înainte, pătrunde sub fascicolul superficial şi se termină pe faţa externă a
ramurii ascendente a mandibulei, de la zona de inserţie a fascicolului superficial până la baza apofizei
coronoide.
- Inervaţia – nervul maseterin, ram din temporo-maseterin al maxilarului inferior
- Acţiune – ridicător al mandibulei.
3) Muşchiul pterigoidian intern (medial) - este situat pe partea internă a mandibulei
- se inseră superior pe toată groapa pterigoidă, adică pe feţele aripilor care privesc spre groapa şi pe
fundul gropii (sub foseta scafoidă) şi pe apofiza piramidală a palatinului.
- de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe partea inferioară a feţei
interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a unghiului mandibulei, formând un fel
de chingă sub acest unghi, cu
fibrele maseterului.
- Inervaţia – nervul pterigoidian din maxilarul inferior
- Acţiune – ridicător al mandibulei, imprimând mişcări de lateralitate.
MUŞCHII COBORÂTORI AI MANDIBULEI
• burta anterioară a muşchiului digastric – are acţiune principală.
milohiodieni, genio-hiodieni şi pielosul gâtului – muşchi accesori
• M.subhioidieni:
- m. omohioidian
- m. sterno-cleido-hioidian
- m. sterno-tiroidian
- m. tirohioidian
• M.suprahioidieni: în număr de 4, dispuşi pe 3 planuri:
- planul superficial constituit de m.stilo-hioidian şi digastric.
- planul mijlociu constituit de m. milo-hioidian
- planul profund constituit de m.genio-hioidian.
1) Stilo-hioidianul
- se inseră pe apofiza stiloidă a temporalului şi se termină printr-o lamă tendinoasă pe faţa anterioară
a corpului osului hioid.
- puţin înainte de osul hioid se dedublează şi formează o butonieră prin care trece tendonul
intermediar al digastricului.
2) Digastricul
- este constituit din 2 segmente (burta anterioară şi posterioară) reunite între ele printr-un tendon
intermediar.
- burta posterioară se prinde pe şanţul digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi merge în jos
şi înainte şi se continuă cu un tendon care, după ce traversează butoniera făcută de stilohioidian,
formează burta anterioară ce
merge să se fixeze pe fosa digastrică a marginei inferioare a mandibulei.
- tendonul intermediar este ataşat osului hioid, prin intermediul unor fibre tendinoase
3) Milo-hioidianul
- muşchi lat ce se inseră pe linia oblică internă a corpului mandibulei.
- de aici fibrele sale se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru, spre linia mediană şi se inseră:
- cele ant şi mijlocii, pe un rafeu tendinos median, care merge de la simfiza mentonieră la osul hioid
- fibrele post se termină pe faţa anterioară a corpului hioidului.
4) Genio-hioidianul
- este situat deasupra digastricului, la dreapta şi la stânga liniei mediene
- se inseră printr-o extremitate pe apofiza genie inferioară a mandibulei, iar terminal pe hioid.
Acţiune:
- muşchii: genio-hiodian, milohiodian şi burta ant a digastricului sunt coborâtori ai mandibulei sau
ridicători ai osului hioid, după cum iau punct fix pe unul din aceste două oase.
- burta post a digastricului şi stilo-hiodianul sunt ridicători ai osului hioid.
Inervaţie:
- burta posterioară a digastricului şi stilo-hiodianul de facial,
- burta anterioară a digastricului şi milo-hioidianul de ramul mandibular al trigemenului,
- genio-hioidianul de nervul hipoglos.
Muschii retractori:
- Muşchiul digastric prin burta sa posterioară; este constituit din 2 segmente (burta anterioară şi
posterioară) reunite între ele printr-un tendon intermediar. - burta posterioară se prinde pe şanţul
digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi merge în jos şi înainte şi se continuă cu un tendon
care, după ce traversează butoniera făcută de stilohioidian, formează burta anterioară
- Muşchiul temporal prin fascicolele sale posterioare care au o direcţie aproape orizontală. se inseră
prin baza sa pe linia curbă temporală inferioară a parietalului, pe fosa temporală, pe faţa profundă a
aponevrozei temporale şi prin fascicolul jugal, pe faţa internă a arcadei zigomatice. - Inervaţia – cei 3
nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul maxilar inferior. - Acţiune
– temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi, fiind retractor a ei.
Muschii proiectori: sunt cei doi pterigoidieni externi, când se contractă simultan.
-Muschiul pterigoidian extern: vezi subiectul urmator
-Muschiul pterigoidian intern: este situat pe partea internă a mandibulei - se inseră superior pe toată
groapa pterigoidă- de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe partea
inferioară a feţei interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a unghiului mandibulei,
formând un fel de chingă sub acest unghi, cu fibrele maseterului. - Inervaţia – nervul pterigoidian din
maxilarul inferior - Acţiune – ridicător al mandibulei, imprimând mişcări de lateralitate.
27. M PIELOSI AI CAPULUI
Reprezentați de muschiul frontal, occipital și ai pavilionului urechii
Mușchiul frontal: constituit din 2 mușchi, unul stâng și unul drept. Sunt subțiri, lati, patrulateri, fără
inserții osoase directe. M. Frontal formează cu mușchiul de parte opusa un unghi obtuz cu vârful in
jos. Raporturi: Fata anterioară corespunde pielii Fata profunda acoperă craniul la care adera printr-
un țesut conjunctiv lax Marginea interna: verticala, foarte scurta Marginea externa: mai subțire,
dirijata oblic in jos si înăuntru Inervatie: ramura superioară a facialului Acțiune: dacă cei doi mușchi
se contracta simultan se încrețește pielea frunții. Acționează asupra aponevrozei epicraniene și asupra
pielii sprâncenei și spațiului intersprancenar.
Mușchiul occipital: pe partea superioară a occipitalului. Turtit, patrulater, subțire. Marginea

inferioară se insera pe 3/4 externe a liniei nucale sup. Marginea superioară se continua cu aponevroza
epicraniana Raporturi: Fata posterioară e acoperită de piele Fata anterioară acoperă bosa occipitala
Marginea interna e oblica in sus și in afara Marginea externa, aproape orizontala se insera pe apofiza
mastoida a temporalului Inervatie: ramura superioară a temporalului Acțiune: trage aponevroza
epicraniana in jos și înapoi La 25% din populație se întâlnește un mușchi accesor: tranversum
nuchae.
Mușchii pavilionului urechii: Auricular anterior/superior/posterior și temporal superficial Auricular

posterior: format din 2 fascicule care se întind orizontal de la pavilion la partea mastoidiana a
temporalului. Trage îndărăt pavilionul urechii și dilata intrarea in conductul auditiv Auricular
superior: cel mai mare și important dintre auriculari. Vertical, subțire, pe jumătatea posterioară a
tamplei. Forma de triunghi cu vârful in jos. Ridica usor pavilionul și dilata intrarea in conductul
auditiv Auricular anterior: in partea inferioară a tamplei, deasupra arcadei zigomatice. Foarte mic și
subțire, patrulater. Temporal superficial: acoperă toată jumătatea anterioară a tamplei. Mare dar
extrem de subțire. Format din 2 fascicule. Trage pavilionul urechii inainte
28. M PIELOSI AI ORBITEI

1) Orbicularul pleoapelor (orbicularis oculi) - muşchi larg, ce înconjoară orificiul palpebral,
întinzându-se şi pe orbită
. a) porţiune orbitară(externă) – pars orbitalis
b) porţiunea palpebrală(internă) – pars palpebralis
c) porţiunea lacrimală(m.lui Horner) – pars lacrimalis. –
Inervatie – filetele palpebrale ale facialului (temporo-facial) - Acţiune – partea palpebrală şi orbitară
produc prin contracţia lor închiderea orificiului palpebral, mobilizarea lacrimilor pe care le dirijează
spre unghiul intern al orbitei, unde le comprimă şi le obligă să intre prin punctele lacrimale deschise
prin contracţia m.lui Horner
2) Sprâncenosul (m.corrugator supercilli) - muşchi lat, lung de 3-4 cm, aşezat deasupra arcadei
sprâncenare - se inseră pe partea internă a arcadei sprâncenare, de unde se îndreaptă oblic în sus şi
înafară, iar la nivelul găurii supraorbitare se prinde pe faţa profundă a dermului sprâncenei. -
Inervaţia – filetele palpebrale ale temporo-facialului. - Acţiunea – trage în jos şi înăuntru pielea
sprâncenei, determinând apariţia ridurilor verticale şi exprimând astfel durerea, mânia, nerăbdarea.
29. M PIELOSI AI NASULUI
Reprezentați de transversul nasului, dilatatorul nărilor și mirtiform.
Mușchiul transvers al nasului: deasupra șanțului aripii nasului. Larg, subțire la origine și mai gros
indarat. Mușchi aponevrotic anterior și cărnos posteriorl Raporturi: acoperit anterior de piele,
posterior de cei doi ridicători. Acoperă cartilajul lateral al nasului la care adera prin țesut lax
Inervatie: de nervul facial Acțiune: pliseza pielea transversal și deprima aripa nasului când
acționează concomitent cu coboratorii
Mușchiul mitriform: sub aripa nasului, între marginea ale lopata și mucoasa bucata care îl acoperă
parțial. Vertical, turtit, subțire, patrulater. Raporturi: acoperit de mucoasa bucala, orbicularul
buzelor și cei 2 ridicatori. Acoper partea anterioară a marginii alveolare. Inervatie: de către facial
Acțiune: coboară aripa nasului, retrage orificiul narinar
Dilatatorul nărilor: lama musculară foarte subțire pe partea inferioară a aripii nasului Raporturi: pe
de o parte cu tegumentele, pe cealaltă cu cartilajul aripii nasului. Dezvoltarea sa e extrem de variabila
Inervatie: facial Acțiune trage spre exterior aripa nasului, lărgește nara. Antagonistul celorlalte
30. M P AI GURII CONSTRICTORI

1) Orbicularul buzelor
- are fibre dispuse concentric în grosimea buzelor, în jurul orificiului bucal. Format din orbicularul
intern sic el extern
2) Compresorul buzelor (musculus osculatorius)
- muşchi constrictor, format din fibre scurte întinse de la piele la mucoasă.
- Inervaţia – facial.
- Acţiune – rol în sugere, comprimă şi subţiază buzele.
31. M PIELOSI AI GURII DILATATORI

MUŞCHII DILATATORI:- se întind de la diferitele regiuni ale feţei şi ale gâtului spre buze. După
aşezare sunt:
:- Muşchi profunzi
1)M. canin - Acţiune – este un ridicător al comisurii şi al buzei superioare.
2) M.buccinator - muşchi lat, triunghiular
- Acţiune – trage înafară şi îndărăt comisura bucală.
3) M.pătratul bărbiei - muşchi patrulater, situat în grosimea buzei inferioare.
- Acţiune – trage în jos şi răstoarnă în afară buza inferioară
4) M.moţul bărbiei - muşchi simetric situat în spaţiul cuprins între cei 2 pătraţi ai bărbiei.
- Acţiune – ridică pielea mentonului, formând nişte mici gropiţe.
- Muşchii superficiali
1) M.ridicător comun al aripii nasului - - Acţiune – trage în sus buza sup şi aripa nasului.
2) M.ridicător propriu al buzei superioare Acţiunea – ridică buza superioară
3) M.marele zigomatic - Acţiune – trage în sus şi înafară comisura bucală.
4) M.micul zigomatic - Acţiune – trage în sus şi înafară porţiunea mijlocie a buzei superioare
5) M.rizorius a lui - Acţiune – trage înafară şi în spate comisura labială, dând aspectul de
râs.
6) M.triunghiularul - Acţiune – duce comisura buzelor în jos şi înafară
7) M.pielosul gâtului - muşchi foarte larg, subţire, patrulater, ce acoperă regiunea antero- laterală a
gâtului şi partea inferioară a feţei. - Acţiune – trage în jos pielea bărbiei, coboară comisura buzelor şi
formează pliuri pe pielea gâtului; este şi un coborâtor al mandibulei
. Toţi muşchii pieloşi sunt inervaţi motor de cele două ramuri terminale, temporo şi cervico-faciale ale
n.facial
32. M ANT AI GATULUI

Marele drept anterior al capului (longus capitis): •Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai
apofizelor transverse ale vertebrelor C3, C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a
occipitalului, de o parte şi alta a tuberculului faringian
Micul drept anterior al capului (rectus capitis anterior): •Inserţia de origine – pe apofizele transverse
ale primelor 2-3 vertebre cervicale •Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a occipitalului, de o parte
şi alta a tuberculului faringian
Lungul gâtului (longus colli): •Formă triunghiulară cu 3 fascicule: -Unul longitudinal – se prinde pe
corpurile ultimelor 3 vertebre cervicale şi pe al primelor 3 toracice; -Un fascicul oblic ascendent care
pleacă de la primele 3 vertebre toracice la apofizele transverse ale vertebrelor c4, c5 şi c6; -Un fascicul
oblic descendent ce pleacă de la tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor c3, c4 şi c5
la arcul anterior al atlasului. Inervaţia – plexul cervical profund Acţiunea – înclină şi rotesc capul de
aceeaşi parte cu muşchiul în contracţie.
Muşchiul scalen anterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii anterior ai apofizelor transverse ale C3,
C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe faţa superioară a primei coaste, pe tuberculul lui LISFRANC
Scalenul mijlociu: •Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale C2, C3, C4,
C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe faţa superioară a coastei 1, înapoia tuberculului lui Lisfranc Între
cei 2 scaleni, pe prima coastă – spaţiul interscalenic pe unde trece a. subclaviculară şi ramurile
plexului brahial.
Scalenul posterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale C4, C5 şi
C6 •Inserţia terminală – pe marginea supero-externă a coastei 2 Acţiune: când se contractă şi iau
punct fix pe coaste, înclină capul de aceeaşi parte, dar cu rotaţia de partea externă a muşchiului în
contracţie. Când iau punct fix pe coloana cervicală, ridică coastele (sunt muşchi inspiratori accesori).
Grupul muşchilor subhioidieni

Omohioidianul: •Inserţia de origine – pe incizura coracoidă a omoplatului •Inserţia terminală – pe
corpul hioidului •E un muşchi digastric: burta inferioară – inserţia pe omoplat, iar burta superioară –
inserţia pe hioid.
Sterno-cleido-hioidianul: •Insrţia inferioară – prin 2 fascicule: pe stern şi pe claviculă •Inserţia

terminală – pe corpul hioidului
Sternotiroidienii: • inserţia de origine – pe manubriul sternal •Inserţia terminală – pe linia

tiroidiană de pe cartilajul tiroid
Tirohioidianul: •inserţia de origine – pe linia tiroidiană •inserţia terminală – pe corpul hioidului

Acţiune: coboară osul hioid Inervaţie: ansa hipoglosului, cu excepţia m. tirohioidian, care primeşte un
ram direct din n. hipoglos
Grupul muschilor suprahidoidieni: stilohioidian, digastric, milohioidian, geniohioidian
Sterno-cleido-mastoidianul: •Inserţia de origine – pe manubriul sternal şi pe claviculă •Inserţia

terminală – pe mastoidă şi partea externă a liniei curbe occipitale superioare
Acţiune: •când se contractă simultan – extensia capului •când se contractă de o singură parte –
înclinaţia capului cu rotaţia capului de partea opusă muşchiului în contracţie. Inervaţia: nervul spinal
(n. accesor) şi plexul cervical profund
Grupul superficial – Pielosul gâtului
33. M POST AI GATULUI

1. Planul muschilor profunzi:
Marele drept posterior al capului •Inserţia de origine – pe apofiza spinoasă a vertebrei a 2-a
cervicale •Inserţia terminaă – pe linia nucală inferioară, în partea externă
Micul drept posterior al capului: •Inserţia de origine – pe tuberculul posterior al atlasului

•Inserţia terminală – pe linia nucală inferioară, în partea internă
Muşchii oblici:
•Marele oblic (oblicul inferior) – de la apofiza spinoasă a C2 la apofiza transversă a C1
•Micul oblic (superior) – de la masele laterale ale atlasului, la spaţiul dintre cele 2 linii nucale
Acţiune: extensie cu rotaţie de aceeaşi parte a capului cu muşchiul în contracţie Inervaţie: nervul 1
cervical, cu excepţia oblicului inferior (marele oblic) care primeşte un filet din ramura posterioară a
nervului 2 cervical (nervul occipital al lui Arnold). Între oblicul inferior, cel superior şi marele drept
posterior al capului – un triunghi unde se găsesc marele nerv occipital al lui Arnold şi artera
occipitală.
Muşchiul transverso-spinos: de la apofiza transversă a unei vertebre cervicale, la apofizele spinale a 4

vertebre cervicale situate deasupra.
Muşchii interspinoşi: de la o apofiză spinoasă a unei vertebre, la cea a vertebrei superioare.

Acţiune: când se contractă de o parte, înclină coloana cervicală de aceeaşi parte cu muşchii în
contracţie. În contracţie simultană – rigidizarea coloanei.
2. Planul complexilor
Marele complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale primelor 5-6 vertebre toracice şi pe
apofizele spinoase ale ultimelor 4 cervicale •Inserţia terminală – pe occipital, între cele 2 linii nucale
Micul complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale ultimelor 5 vertebre cervicale şi a pimei
vertebre toracice •Inserţia terminală – pe mastoidă Acţiune: extensori ai capului cu înclinarea şi
rotirea lui de partea respectivă.
Muşchii intertransversali: - de la apofizele transverse ale primelor 5 vertebre toracice, la apofizele

transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale.
Partea superioară (cervicală) a masei sacro-lombare: •Inserţia de origine – în unghiul postero-intern
al primelor 5-6 coaste •Inserţia terminală – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale
ultimelor 5 vertebre cervicale Acţiune: dacă ia punct fix pe coloană – ridicarea coastelor; dacă ia
punct fix pe coaste – înclină coloana de aceeaşi parte Inervaţia: n. cervicali şi primii n. toracici.
Spleniusul: •Inserţia de origine – pe jumătatea inferioară a ligamentului cervical posterior şi pe

apofizele spinoase ale primelor 5 vertebre toracice •Inserţia terminală – prin 2 capete: -Un capăt
intern pe mastoidă şi pe linia nucală superioară (splenius capitis) -O parte externă – pe apofizele
transverse ale primelor 2 vertebre cervicale (splenius cervicis) Acţiune: extensia capului cu rotaţia lui
de partea opusă muşchiului în contracţie
Trapez (cel mai superficial) •Inserţia de origine – pe ligamentul cervical posterior şi pe apofizele
spinoase ale primelor 10 vertebre toracice •Superior se inseră pe linia nucală superioară •Inserţia
terminală – pe centura scapulară -Fibrele superioare (de pe cap şi ligamentul cervical superior) se
termină pe claviculă -Fibrele mijlocii se termină pe buza superioară a apofizei spinoase a omoplatului
-Fibrele inferioare se termină pe buza inferioară a apofizei spinoase a omoplatului Acţiune: •când ia
punct fix pe centura scapulară – înclină coloana cu rotaţia capului de partea opusă muşchiului în
contracţie •când ia punct fix pe coloană – fibrele superioare şi cele mijlocii, trag centura scapulară în
jos şi înăuntru (acţiunea de căţărare), iar fibrele inferioare trag omoplatul în jos şi înauntru.
Inervaţia: dată de ramul extern al nervului spinal XI şi de un ram din plexul cervical profund.
34. FASCIILE GATULUI

Fascia cervicala superficiala
Are originea pe partea mediana anterioara a gatului. Se intinde de la dreapta la stanga. Stabate
regiunea cervicala si inalneste 3 muschi: pielosul gatului, sternocleidomastoidian si marginea
anterioara a trapezului . La fiecare da cate o foita care se detaseaza la nivelul marginii anterioare.
Are forma unei teci cilindrice, cu 2 fete si 2 extremitati
Fata extena: e in raport direct cu pielea, unita printr-un tesut lax, inferior cu vena jugulara externa si
cu ramurile superficiale ale plexului cervical
Fata interna: Adera de muschiul milo-hioidian
Circumferinta superioara: si insera pe marginea inferioara a mandibulei, pe aponevroza maseterina,

pe apofiza stiloida, pe apofiza mastoida
Circumferinta interioara se insera pe buza anterioara a furculitei sternale, fata superioara a

claviculei, acromion si se termia pe apofiza spinoasa a vertebrei C7
Fascia cervicala pretraheala

Se intinde in sens vertical de la osul hioid la stern si clavicula iar in sens transversal de la umarul
drept la umarul stang . are o forma triunghiulara cu 2 fete si 3 margini.
Prezinta cinexiuni cu muschii sub-hioidieni, cu marile trunchiuri venoase de la baza gatului. Are rolul
de a mentne deschise venele de la baza gatuui in timpul inspirului si de a favorize intoarcerea venoasa
Fascia cervicala prevertebrala
o Aponevroza verticala, patrulatera care se intinde de la apofiza bazilara la partea superioara a

coloanei dorsale, iar in sens transversal de la apofizele transverse de parte drapta la cele de parte
stanga.
Fata anterioara e acoperita de faringe si esofag, lateral de artera carotida primitive si vena jugulara
interna.
Fata posterioara acopera portiunea cervicala a lig. Vertebral comun anterior si muschii prevertebrali
Prin marginile sale se fixeaza pe apofizele transverse imediat in afara muschilor pe care ii acopera.
35. ART CAROTIDA COMUNA

Cele 2 carotide primitive, iau naştere din cârja aortei (cea stângă) şi din trunchiul arterial
brahiocefalic (cea dreaptă), prin urmare – diferenţe de lungime, direcţie şi rapoarte.
Carotida comună stângă este mai lungă ca cea dreaptă cu 3 cm (lungimea trunchiului arterial
brahiocefalic), având şi o porţiune intratoracică. Are o direcţie oblică în sus, în afară şi înapoi până în
regiunea gâtului, de unde are traiect vertical ca şi carotida comună dreaptă.
•Rapoartele carotidei comune stângi (în porţiunea intratoracică): -anterior – trunchiul venos
brahiocefalic stâng
-posterior – artera subclaviculară stângă şi canalul toracic
-la dreapta (intern) – esofagul şi traheea
-la stânga (extern) – pleura şi plămânul stâng
•Rapoartele carotidelor comune la nivelul gâtului:
-anterior – glanda tiroidă, m. omohioidian, aponevroza cervicală mijlocie şi SCM
-posterior – muşchii prevertebrali, a. tiroidiană inferioară
-intern – organele axiale: laringe, faringe, esofag
-extern – vena jugulară internă
•La 1 cm deasupra marginii superioare a cartilajului tiroid, carotidele comune se împart în cele 2
ramuri terminale: carotida externă şi internă.
•De la origine şi până la diviziune, carotidele comune nu dau niciun ram colateral.
•Îndărătul diviziunii carotidelor – un ggl intercarotidian (5 mm) sau glomus cu rol de chemoreceptor
care va înştiinţa sistemul nervos de variaţiile chimice ale sângelui – modificarea ritmului respirator.
36. ART CAROTIDA EXT
Este ramul de bifurcaţie antero-intern al carotidei comune.
Irigă faţa, gâtul şi duramater.
Are 8 cm lungime şi 8 mm calibru (la fel ca interna).
Ia naştere la marginea superioară a cartilajului tiroid.
La origine, este situată antero-intern faţă de carotida internă. Apoi se îndreaptă în sus şi în afară,
încrucişează faţa anterioară şi apoi faţa externă a carotidei interne, după care urcă vertical în şanţul
carotidian.
Ajunsă în unghiul mandibulei, traversează muşchii buchetului lui Riolan, trece în regiunea
supraparotidiană anterioară şi pătrunde în loja parotidiană. Aici, la nivelul marginei posterioare a
gâtului condilului mandibulei se termină, împărţindu-se în cele 2 ramuri terminale: temporala
superficială şi maxilara internă.
Pe traiectul ei, carotida externă poate fi împărţită în 3 porţiuni:
a) porţiunea cervicală:
- dedesubtul digastricului.
- artera se găseşte în şanţul carotidian
- este uşor abordabilă
- descrie o curbă cu convexitatea externă
b) porţiunea subangulo-maxilară
- după ce s-a angajat sub burta posterioară a digastricului unde face curbă cu convexitatea internă, se
apropie de peretele lateral al faringelui la nivelul regiunii para-amigdaliene
c) porţiunea intraparotidiană
- artera are situaţie profundă şi direcţie aproape verticală
37. ART CAROTIDA INT

1. O ramura terminala postero-lat a arterei carot.comune
2. Traiect: la inceput urca usor spre medial si inscruciseaza post Art.carot ext. si isi vor lua aprox
pozitia coresp numelui apoi urca vertical si intra in craniu.
-apoi merge antero-medial in canalul carotidian, apoi merge inainte prin interioul sinusului venos
apoi face o curba cu concav post medial spre procesul clinoid ant.
-apoi merge post pe fata inf.a emisferului cerebral unde se termina.
a)Cervical: in functie de marg.inf a burtii post a digastricului il impartim in 2 sup si 2 inf.
• Partea inf se gaseste in spatial carotic inf (loja carotida)

• Raport cu peretii mediali ,post,antero-lat si cu continutul acestui spatiu (artera carot interna ,n.10,
vena jugulara
int.)
• Pana la intrarea in craniu
• Partea sup:se gaseste in spatiu carotic (loja retrostiliana ),are rap. cu cei 4 pereti si continutul lui
-peretele lat: m.sterno-cleidomastoidian si burta post
-perete medial:faringe
-perete post:fascia si m.prevertebrali
-perete ant: procesul stiloid si m.stilieni
-imediat deasupra burtii post a digastricului, lat de …. ,sunt 2 dintre acesti muschi: stiloglos si
stilofaringian …..separa de A.C.E
-continutul: V.J.J sit lat.(langa baza craniului e postero si n,.dintre ele 9,10,11,12), post de A mai
avem simpaticul cervic (ggl.simpatic cervic sup)
b)Pietros: strabate canalul carotic
-la inceput vertical(ft putin) si apoi antero-medial….. in raport cu
post=>urechea medie si cohleea
sup=> ggl.trigeminal/Gasser
-in jurul arterei e un mic plex nerv. Simpatico parasimpatic
c)Cavernos: merge inainte prin sinusul cavernos avand rap. Cu lat.=>n.6,mail at=>ceilalti n.
3,4,N.maxilar
d)Cerebral: pe fata inf a emisf. Cerebral -deasupra e n.optic
38. ART TIROID SUP

• Ia naştere pe faţa anterioară a CE, puţin deasupra originei ei
• La origine, apare în unghiul inferior al triunghiului lui Farabeuf, apoi încrucişează inferior
tunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.
• Se îndreaptă orizontal, înainte şi înăuntru, paralel şi dedesubtul cornului mare al hioidului
• Dupa aproximativ 1 cm, îşi schimbă direcţia în jos şi descrie o cârjă concavă în jos. Se
angajează pe burta anterioară a omo-hioidianului pentru a ajunge la vârful lobului tiroidian unde se
împarte în ramurile terminale.
• Pe traiectul ei, dă naştere la 5 ramuri colaterale:
- a. subhioidiană
- a. sterno-cleido-mastoidiană mijlocie
- ramura muşchilor subhioidieni
- a. laringee superioară
- a. laringee inferioară
• Ajungând la polul superior al lobului tiroidian, se împarte în 3 ramuri terminale:
a) Ramura internă (anterioară) – destinată lobului tiroidian. Coboară pe faţa internă a lobului
respectiv, se anastomozează cu ramul de pe celălalt lob şi formează arcada supraistmică.
b) Ramura posterioară – coboară vertical pe faţa posterioară a lobului şi se anastomozează cu un ram

ascendent venit din tiroidiana inferioară – anastomoza longitudinală retrolobară
c) Ramura externă – foarte subţire, se ramifică pe faţa externă a lobului tiroidian.
39. ART LINGUALA

• Se desprinde de pe faţa anterioară a CE, la 1 cm deasupra a. tiroidiene superioare şi sub a.
facială.
• Este situată în triunghiul Farabeuf de unde se îndreaptă orizontal înăuntru până la marginea
superioară a m. hioglos. Ajunge în regiunea suprahioidiană unde intră în aria a 2 triunghiuri
(Pirogoff şi Béclard).
• Pătrunde în regiunea sublinguală şi apoi în grosimea limbii unde ia numele de a. ranină.
• Se termină prin anastomoza cu a. ranină de partea opusă şi formează la nivelul vârfului

limbii, arcul ranin Mayer.
• Se descriu 4 regiuni ale a. linguale:
• În prima regiune, stă în regiunea carotidiană şi triunghiul lui Farabeuf. Extern are raporturi
cu peretele extern al lojei carotide
• În regiunea a doua, e situată în triunghiul Béclard şi apoi în tiunghiul Pirogoff.
• În regiunea a treia (sublinguală), artera are un traiect foarte sinuos
• În ultima regiune (în grosimea limbii), a.linguală devine a.ranină
Ramuri colaterale:
• a. muşchilor suprahioidieni
• a. dorsală a limbii
• a. sublinguală pentru glandele submaxilară, sublinguală, planşeul cavităţii bucale, dar mai dă
şi o ramură pentru frâul limbii.
Triunghiul lui Béclard este delimitat înapoi de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi înainte de
burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al hioidului. La acest nivel, din linguală se
desprinde a. dorsală a limbii.
Triunghiul Pirogoff este limitat în sus de n.hipoglos flancat de venele linguale, înainte de marginea
posterioară a milohioidianului şi în jos de tendonul intermediar al digastricului
40. ART FACIALA

• Se desprinde de pe faţa anterioară a CE la 1 cm deasupra a.linguale
• De la origine trece prin furca muşchilor stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară,
încrucişează marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă
• Se îndreaptă spre comisura bucală, urcă în şanţul nazo-jugal şi se termină în unghiul intern al
orbitei unde îşi schimbă numele în a.angulară.
• Prezintă 2 porţiuni: cervicală (situată profund) şi facială (superficial)
• Porţiunea profundă – situată în aria triunghiului Farabeuf, trece prin furca muşchilor stilieni,
vine în raport cu glanda submaxilară pe faţa căreia este situată
• La faţă – realizează „coarda” arcului făcut de vena facială. La acest nivel, urcă pe
m.buccinator, canin, ridicător propriu şi comun al buzei şi aripii nasului şi este acoperită de marele şi
micul zigomatic, rizorius şi pielosul gâtului.
• A. angulară este ramul terminal al a.faciale. Se anastomozează cu ramul descendent al

a.oftalmice şi realizează o anastomoză între sistemul carotidian extern (a.angulară) şi cel intern
(a.oftalmică)
• Ramuri colaterale:
• Ramuri colaterale care se desprind în regiunea cervicală:
• a.palatină ascendentă (sau faringiana inferioară) – are traiect ascendent, dă ramuri pentru
m.pterigoidian intern, pentru pereţii faringelui şi se anastomozează cu palatina descendentă
(superior), ram din maxilara internă.
• a.pterigoidiană – dă ramuri pentru m.pterigoidian intern
• a.principală a glandei submaxilare – pentru glanda submaxilară
• a.submentală – pentru părţile moi ale bărbiei.
• Ramuri date în regiunea facială:
• a.maseterină superficială – pentru m.maseter
• a.coronare (labiale) superioară şi inferioară – se desprind la nivelul comisurii bucale şi se

anastomozează cu a.coronare opuse, formând arcadele coronare superioară şi inferioară – pentru
buze
• din arcadele coronare superioare – un ram pentru filtrul buzelor
• a.nazală – pentru piramida nazală
41. ART FARINGIANA SUP

• Ia naştere pe faţa internă a CE
• Are traiect ascendent pe laturile faringelui
• Dă ramuri pentru m.constrictori ai faringelui
• Se termină la nivelul m.constrictor superior
- 2 a.meningee posterioare: una prin gaura ruptă posterioară, alta prin gaura condiliană
posterioară
- o ramură tubară pentru trompa lui Eustache
- o ramură pentru urechea medie
- o ramură pentru ggl simpatic cervical superior
42. ART OCC ART AURICULARA POST

Artera occipitală
• Se desprinde de pe faţa posterioară a CE la nivelul unghiului postero-superior al triunghiului

Farabeuf
• Are 3 porţiuni:
• Situată în trigonul carotidian şi la nivelul triunghiului Farabeuf
• Devine orizontală şi merge în spaţiul dintre occipital şi atlas, apoi devine ascendentă
• În vecinătatea protuberanţei occipitale externe devine superficială şi se împarte în 2 ramuri:
1. un ram intern care se anastomozează cu ramul din partea opusă
2. un ram extern – se anastomozează cu un ram din auriculara posterioară. Ambele ramuri sunt
pentru pielea capului.
- a.SCM superioară
- a.stilo-mastoidiană – intră în craniu prin gaura stilo-mastoidă pentru stâncă şi organele din
stâncă
- a.mastoidiană (inconstantă) – pătrunde în craniu şi vascularizează meningele din regiunea

mastoidă
- ramuri musculare pentru muşchii vecini: BPD, splenius, marele şi micul complex
Artera auriculară posterioară
• Se desprinde de pe faţa internă a CE, merge în şanţul retroauricular, apoi, după un scurt
traiect, se împarte în 2 ramuri:
- Un ram anterior pentru faţa internă a pavilionului urechii
- Un ram posterior care se anastomozează cu ramul extern al a.occipitale – pentru pielea capului
• Ramuri colaterale – a.stilo-mastoidă (uneori)
43. ART TEMPORALA SUPERFICIALA

• Ramul extern de bifurcare al CE
• De la origine devine ascendent, încrucişează arcada zigomatică, trece la aproximativ 1 cm

înaintea tragusului, este însoţită de n.auriculo-temporal (înaintea sau înapoia ei) şi se împarte în
ramurile terminale: unul anterior (frontal) şi altul posterior (parietal)
• a.transversă a feţei – merge sub şi paralel cu arcada zigomatică şi se îndreaptă către

m.buccinator unde se anastomozează cu a.facială
• a.zigomatico-orbitară – se desprinde deasupra arcului zigomatic, merge în arcul

suprazigomatic şi se termină în unghiul extern al orbitei
• a.temporală profundă posterioară – pentru fasciculele posterioare ale m.temporal
• a.auriculare (superioară, mijlocie şi inferioară) – vascularizează pavilionul urechii:
• superioară – conca şi rădăcina helixului
• mijlcie – tragusul şi antitragusul
• inferioară – lobul urechii
44. ART MAX INT-TRAIECT SI RAPORTURI

Este ramura de bifurcaţie internă şi profundă a carotidei externe. Ia naştere la nivelul colului
condilului mandibulei, trece prin butoniera retrocondiliană a lui Juvara, fiind însoţită de nervul
auriculo-temporal.
În majoritatea cazurilor (70% din cazuri), merge apoi între pterigoidianul extern şi muşchiul
temporal, până în porţiunea superioară a tuberozităţii maxilarului superior,unde descrie o curbă
pronunţată cu convexitatea anterior şi se angajează în partea superioară a fosei pterigo-maxilare şi se
termină cu artera sfeno-palatină.
În 30% din cazuri artera are un traiect profund. Ea rămâne între pterigoidianul extern şi intern
îndreptându-se spre baza apofizei pterigoide. Perforează apoi dinăuntru înafară pterigoidianul
extern, trece printre cele două fascicule de origine ale acestuia şi ajunge pe faţa lui externă, urmând
apoi traseul obişnuit.
45. ART MAX INT COLAT ASCENDENTE

1. Artera timpanică traversează scizura lui Glasser, ajungând în casa timpanului, pe care o
vascularizează.
2. Artera meningee mijlocie pătrunde în craniu prin mica gaură rotundă. Dedesubtul suturii sfeno-
parietale se împarte în două ramuri:
- una anterioară care urcă pe faţa internă a parietalului
- una posterioară care se ramifică pe faţa internă a parietalului
3. Artera mică meningee este inconstantă; pătrunde în craniu prin gaura ovală împreună cu nervul
mandibular. Ea vascularizează porţiunea internă a etajului mijlociu al bazei craniului şi sfenoidul.
4. Artera temporală profundă mijlocie este cea mai voluminoasă din cele trei artere temporale
profunde.
5. Artera temporală profundă anterioară ia naştere din maxilara internă la 3-4 mm îndărătul
tuberozităţii maxilarului superior, trece înapoia fascicolului sfenoidal al pterigoidianului extern,
încrucişează creasta sfeno-temporală şi ajunge pe faţa profundă a muşchiului temporal
Artera vascularizează fascicolul anterior al muşchiului temporal şi se anastomozează cu ramura

anterioară a arterei temporale profunde mijlocii.
46.ART MAX INT COLAT DESCENDENTE

1.Artera dentară inferioară (alveolară inferioară) are origine diferită în funcţie de traseul superficial
sau profund al maxilarei interne. Dacă maxilara internă prezintă traseul superficial, artera dentară
inferioară este o ramură directă a maxilarei interne. Dacă maxilara internă prezintă traseul profund,
artera alveolară internă ia naştere dintr-un trunchi comun cu temporala profundă posterioară
2. Artera maseterină superioară de la origine se îndreaptă în jos şi înafară, traversează incizura
sigmoidă a mandibulei la 4 mm deasupra marginii incizurii sigmoide şi înapoia tendonului
temporalului.Pătrunde apoi pe faţa profundă a muşchiului maseter, fiind destinată în special
fascicolului profund al maseterului; în o treime din cazuri artera dă aproape de originea ei o ramură
articulară pentru articulaţia temporo-mandibulară.
3. Artera bucală are, de asemenea, origine diferită în funcţie de traiectul arterei maxilare interne.
Dacă artera maxilară internă are traseu superficial, artera bucală se desprinde înainte ca artera
maxilară internă să pătrundă între cele două fascicole ale pterigoidianului extern. Dacă maxilară
internă are traseu profund, artera bucală trece printre cele două capete ale pterigoidianului extern,
ajungând în ambele cazuri pe faţa externă a pterigoidianului extern.
4. Arterele pterigoidiene sunt în număr variabil, fiind destinate muşchilor pterigoidieni. Arterele
pentru pterigoidianul extern sunt mai numeroase şi mai mari decât cele pentru pterigoidianul intern,
deoarece pterigoidianul intern mai primeşte ramuri şi din artera facială. Numărul şi localizarea
arterelor pterigoidiene depind de traseul superficial sau profund al arterei.
5. Artera palatină superioară sau descendentă ia naştere în fosa pterigo- palatină şi coboară prin fosa
pterigo-palatină şi apoi prin canalul palatin posterior impreuna cu nervul palatin anterior
47. ART MAX INT COLAT ANTERIOARE

Ramuri colaterale anterioare:
1. Artera alveolară sau alveolo-antrală se îndreaptă oblic în jos, înafară şi înainte înconjurând
tuberozitatea maxilarului superior şi se împarte în două ramuri: - una externă, subţire, care se
termină pe faţa superficială a buccinatorului;
- una internă care perforează tuberozitatea maxilarului superior, mergând într-un mic canal.
2. Artera suborbitară părăseşte fosa pterigo-maxilară în care a luat naştere prin fanta sfeno-
maxilară. Uneori artera suborbitară poate avea originea într-un trunchi comun cu artera alveolo-
antrală. Se angajează apoi în canalul suborbitar pe care îl parcurge în întregime, ajunge la faţă prin
gaura suborbitară şi se împarte în ramuri: ascendente, descendente, transverse etc.
48. ART MAX INT COLAT POST SI RAMURI TERMINALE

Ramuri colaterale posterioare ale maxilarei interne:
1. Artera vidiană este o ramură foarte subţire care, după ce se desprinde din maxilara internă, în
fundul fosei pterigo-maxilare, se îndreaptă posterior, străbate canalul vidian şi se termină
vascularizând mucoasa faringelui din vecinătatea orificiului trompei lui Eustache
2. Artera pterigo-palatină ia naştere aproape de artera vidiană şi câteodată printr-un trunchi comun
cu aceasta, se îndreaptă îndărăt şi se angajează împreună cu nervul pterigo-palatin în canalul pterigo-
palatin. Se termină în mucoasa bolţii faringelui, dând şi câteva ramuri subţiri pentru bolta foselor
nazale.
Ramura terminală a arterei maxilare interne este artera sfeno-palatină care se angajează în gaura
sfeno-palatină, pătrunde în fosa nazală unde se împarte în două ramuri terminale:
- o ramură internă (artera cloazonului) care merge pe peretele intern al foselor nazale, pătrunde apoi
în canalul palatin anterior, ajunge la nivelul boţii palatine unde se termină anastomozându-se cu
palatina superioară;
- o ramură externă (artera cornetelor şi meaturilor) care se distribuie peretelui extern al foselor
nazale. Din această ramură se desprind unele ramificaţii foarte subţiri, care vor vasculariza sinusurile
frontale, celulele etmoidale, canalele nazale şi sinusurile maxilare.
49. ART OFTALMICA

• Principalul ram colateral al CI
• Se desprinde din CI la nivelul apofizei clinoide anterioare
• Pătrunde în orbită prin gaura optică împreună cu n.optic
• Încrucişează n.optic dinafară înăuntru pe deasupra, ajungând la peretele intern al orbitei unde
se împarte în ramurile terminale:
- Unul ascendent – ram frontal
- Unul descendent – ram nazal
• Dă 11 ramuri colaterale pentru globul ocular şi pentru anexele lui:
1. Artere care iau naştere în afara nervului optic:
• a.lacrimală – pentru glanda lacrimală şi pentru m.drept extern
2. Artere care iau naştere deasupra nervului optic:
• a.centrală a retinei – pentru retină
• a.supraorbitară – un ram superficial pentru sprâncene şi altul profund periostic

• a.ciliare scurte posterioare (2-3) – se distribuie coroidei prin lamina fusca
• a.ciliare lungi posterioare (2 – una externă temporală şi alta internă nazală) – trec prin lamina
fusca, ajung înaintea muşchiului ciliar şi formează prin anastomoză marele cerc arterial al irisului
• a.musculară superioară – pentru dreptul intern şi marele oblic
• a.musculară inferioară
- ramurile musculare – pentru ceilalţi muşchi ai globului ocular: drept inferior, drept extern şi
micul oblic
- ramurile ciliare anterioare – ia parte la formarea cercului arterial al irisului
3. Artere care iau naştere înăuntrul nervului optic:
• a.etmoidală posterioară – pentru meningele dur
• a.etmoidală anterioară – dă un ram meningeal anterior şi unul nazal
• a.palpebrală superioară şi inferioară – pentru pleoape
50. ART SUBCLAVIC-TRAIECT SI RAPORTURI

• A.S. stângă este mai lungă ca dreapta cu 3 cm
• Trec printre m.scaleni anterior şi mijlociu – 3 porţiuni:
1.În porţiunea prescalenică:
A) A.S.D. vine în raport:
a) anterior cu nervii pneumogastric şi frnic, vena subclaviculară şi originea trunchiului brahiocefalic

drept, clavicula, m.subhioidieni şi articulaţia sterno-costo-claviculară
b) posterior cu n.recurent şi cu ggl.stelat
c) inferior cu domul pleural şi n.recurent
B) A.S.S. vine în raport în porţiunea intratoracică:
a) anterior cu a.carotidă comună stângă şi n.pneumogastric stâng
b) posterior cu primele 2 vertebre dorsale
c) intern cu traheea, esofagul, recurentul stâng şi canalul toracic
d) extern cu pleura şi plămânul stâng
2. În porţiunea interscalenică subclavicularele trec printre scalenii mijlociu şi anterior
3. În porţiunea postscalenică stau pe m.marele dinţat şi sunt acoperite de claviculă şi m.subclavicular,

iar înapoi au rapoarte cu plexul brahial.
51. ART SUCLAVIC- COLATERALE

Ramuri colaterale (9):
1. A.vertebrală:
• Dă ramuri colaterale pentru măduvă şi rombencefal
• La gât, se desprind ramuri spinale pentru măduvă şi ramuri musculare pentru muşchii vecini
• În cavitatea craniană se desprind: a.meningee posterioară (pentru fosa cerebeloasă), a.spinală

posterioară şi anterioară (pentru bulb şi măduva cervicală), a.cerebeloasă inferioară şi posterioară.
2. Trunchiul intercostalelor superioare – dă 3 ramuri dorso-spinoase şi 3 ramuri intercostale
3. Cervicala profundă – pentru marele complex
4. Tiroidiana inferioară – la baza lobului tiroidian se împarte în 3 ramuri terminale: inferior,

posterior şi profund care se anastomozează cu ramuri similare din tiroidiana superioară. Mai dă
colaterale musculare pentru trahee, esofag şi laringe.
5. Cervicala ascendentă – se termină la nivelul CII; dă ramuri musculare şi spinale care pătrund în
canalul vertebral
6. Cervicala transversă – se termină în m.trapez
7. A.scapulare superioare şi posterioare – se anastomozează în jurul omoplatului cu a.scapulară

inferioară din axilară şi formează un cerc arterial periscapular
8. Mamara internă – coboară în torace.
52. VENA JUGULARA INTERNA

-origine ala niv gaurii jugulare unde se cont cu sinusul venos lat. (sigmoid)
-coboara fiind sit. Ext fata de ACI in partea sup si fata de ACC in partea inf
-se temrina putin mai jos fata de baza gatului unde se uneste cu V subclaviculara formand trunchiul
veneos brahiocefalic
-Are 2 portiuni mai dilatate pe traseul sau :-prima este sup, se numeste golful venei jug int
a 2 a e sit pe traseul venei aproape de terminarea ei se numeste sinusul venei jugulare interne
Primeste ca afluenti : -sinusul venos pietros inf, sinusul pietros occipital, o vena condiliana ant si
trunchiul venos tireo laringo faringo facial a lui Farabeof care se varsa in p… a reg carotidiene si
impreuna formeaza triunghiul lui Farebeof
Anastomoze: cu VJE prin mai multe cai: comunicantele intraparotidiene, prin venele emisare( vene
care tren din p int in p.ext),in unghiul int al orbitei intre v. facial si venele oftalmice, cu VJ ant.
53. VENA JUGULARA EXTERNA

VJE-pe mijlocul gl parotidiene
-din temporala superficiala si max int
Origine: in gl parotida la niv colului condilului mandibular
-are un traiect desc si strabate 3 regiuni

1)reg parotidiana SCM sternocleidomastoidian
2)reg SCM > sta pe fata ext a m.SCM
3)reg supraclaviculara>v are un traiect scurt ,…aponevroza cervicala mijl si se termina varsandu-se
in V subclaviculara de aceeasi parte
Afluenti
1)Venele occipital
2) vena condiliana post
3)vene parotidiene
4)din p. antero-ext a pielii capului
Anastomoze: VJE Uneori VJI
54. VENELE JUG ANT SI POST

Vena jug ant: din unirea unor vene submentale
-dupa formare V au un traict vertical, se anastomozeaza intre ele prin mai multe anastomose, dupa
care au un tr
orizontal
-portiunea orizontala se gaseste in spatial suprasternal al lui Gruber
-VJANT se temrina varsandu se in v subclaviculara de aceeasi parte sau in confluentul venos jugulo-
subclavicular
-se anastomozeaza si cu VJI SI VJE (intre ele)
Vena jug post : intre atlas si occipital exista o portiune meningeala mai dilatara in care gasim cisterna
venoasa atlanto-occipitala unde isi are originea VJ post si V vertebrale
Dupa origine se intreapta post si in jos pana la apofiza spinoasa a vert.2 cervic ,unde se stabileste o
anastomoza cu VJ post de parte opusa,dupa care se indrepata in jos si inainte temrinandu se in v
subclavic de aceeasi parte
55. VENA VERTEBRALA

-Origine: la cisterna venoasa atlanto occipital,dupa care venele au traiect descendent prin gaurile
transversal ale vertebrelor cervicale, temrinandu-se in v.jug de aceeasi parte
Se anastomozeaza cu VJ post
56. LIMFATICELE CAPULUI SI GATULUI

Se impart in : - grupul cervical superficial, grupul VJA, grupul VJ externe, grupul ant superficial si
grupul profund sau visceral
1. Grupul cervical profund (desi scrie ca e superficial)

• Inconjoara ca un colier baza capului
• Subgrupuri (merg la grupul spinal subgrupul a si b
a)subgrupul occipital: in jurul protuberantei->strange limfa din reg. occipitala
b)subgrupul mastoidian: in vecinatatea mastoidei, strange limfa din partea postero sup a capului
c) subgrupul parotidian(merg la grupul jugular int. c,d,e):
-sit.in loja parotid
-ggl.parotidieni sunt amplasati dupa sit. lor topografica:
I. in ggl superficiali(subaponevrotici): intre ggl si aponevroza cervicala superficiala
II.ggl profunzi : in int gl.parotide; vase aferente: de la gl.parotida ,ureche,unghiul ext.al orbitei.
d)subgrupul submaxilar:in jurul gl.salivare submaxilare,la el vine limfa din unghiul int al orbitei,falca
superioara, gl.salivara
e)Subgrupul submental: vine limfa de la falca inf. si gl sublinguala
2. Gr VJA cuprinde:
• Cativa ggl limf. situati pe traseul VJA
• Limfaticele aferente vin din reg. submentala
• Limf.eferente merg la gr.jug.int
3. Gr. VJE:
• Alc.din ggl sit.pe VJE
• Eferente->gr.jug.int
4. Gr.Lat profund:
• Alc din 3 subgrupe:subgr VJI, subgr. spinal, subgr. cervical transvers.
a)Subgr.VJI: primeste aferente de la ggl. limfatic din partea ant si ext a capului si gatului
-dispusi pe traseul VJI
-eferentele lor merg in: partea dr. la marea vena limf ant. si in stg. la canalul toracic
b)Subgr.spinal: -sit. pe traseul rad.ext a n.11
-aferentele vin de la ggl occipital si mastoidieni
-eferentele
c)Subg.cervical tranvers-sit. pe traseul A. cervicale transv.
-aferentele-de la subgr.cervical int
-eferetele: -la dr in marea v.limfatica si la stg. in canalul toracic

5. Grupul visceral: alc din ggl sit. in jurul viscerelor
a)Subgr.subtraheal
b)Sungr.retro-faringian
c)Subgr. Prelaringean
d)Subgr. Recurential- pe traseul n. laringeu inf
-primesc vase aferente de la organe si le transmit la dr. in marea vena limfatica dr. iar la stg. in ductul
toracic
57. N GLOSOFARINGIAN(9)- ORGINI, TRAIECT, RAPORTURI

Origine reala : N. Glosofaringian are originea reala a fibrelor branhiomotorii in treimea superioara a
nucleului ambiguu, a celor parasimpatice – visceroaferente preganglionare – in nucleul salivator
inferior, situate ca si precedentul in bulb, iar a celor senzitive-somato- si visceroaferente generale si
speciale- in ggl superior si inferior de pe traiectul nervului.
Origine aparenta : Se afla in santul lateral posterior intre n. facial(7) si vestibulocohlear(8) situati
superior si n. vag situat inferior
In traiectul intracranian se afla in spatiul subarahnoidian, invelit intr-o teaca piala proprie situate
anterior de n vag si accesor.
58. N GLOSOFARINGIAN- COLATERALE SI RAMURI TERMINALE

1. N timpanic : se desprinde din ggl inferior, indreptandu-se initial antero-lateral, apoi devine vertical
patrunzand impreuna cu ramura timpanica din a. faringiana ascendenta in canalul timpanic de pe
fata inferioara a stancii. El ajunge in peretele medial al cavitatii timpanice, unde intra in alcatuirea
plexului timpanic.
2.Ramura comunicanta cu ramura comunicanta a n. vag care ajunge la ggl superior al n. vag.
3.Ramura sinusului carotic: care inerveaza sinusul carotic, reprezentand calea aferenta a reflexelor
baro- si chemoreceptoare.
4.Ramuri faringiene: formeaza impreuna cu ramurile din vag si din simpaticul cervical plexul
faringian situat pe laturile faringelui. Prin aceste ramuri n. vag inerveaza m. palatofaringian,
palatglos, ridicator al valului palatin, tensor al valului palatin, constrictor superior si mijlociu al
faringelui prin fibre visceroaferente, branhio-motorii etc.
5.Ramura m.stilofaringian
6.Ramuri tonsilare care inerveaza mucoasa dintre cele 2 arcuri palatine.
7.Ramuri linguale : care inerveaza senzitiv treimea posterioara a mucoasei linguale prin fibre viscero-
aferente generale. Senzorial papilele foliate prin fibre viscero-aferente speciale si parasimpatic
glandele linguale prin fibre preganglionare si post.
Ramuri terminale: La baza limbii, nervul glosofaringian dă naștere unui buchet de ramuri terminale.
Acestea se anastomozează cu ramurile de pe partea opusă formând plexul lingual. Din acesta pornesc
filete pentru mucoasa limbii situată posterior de „V”-ul lingual, precum și pentru mucoasa limbii din
jurul papilelor „V”-ului lingual
59. N VAG- ORIGINI

Origine de reala : originea reala a fibrelor sale motorii se gaseste in cele doua treimi inferioare ale
nucleului ambiguu, a celor parasimpatice in nucleul dorsal al vagului, iar a celor senzitive in cei 2
ganglioni de pe traiectul sau.
Origine aparenta: Se afla in santul lateral posterior, inferior de glosofaringian si superior de n.

accesor. In traiectul sau , n. vag iese din craniu, traverseaza gatul, toracele si ajunge in abdomen.
60. N VAG-TRAIECT SI RAPORTURI

Traiect : Nervul vag se îndreaptă oblic anterior, superior și lateral, alături de glasofaringian și
accesor. Ajunge la gaura jugulară, o traversează, apoi își schimbă direcția și intră în constituția
pachetului vasculo-nervos al gâtului, care coboară vertical. Străbate gâtul, merge anterior de artera
subclaviculară, pătrunde în torace, trece posterior de pediculul pulmonar și străbate mediastinul
posterior. Nervii vagi se apropie de marginile esofagului toracic, iar în porțiunea inferioar, vagul
stâng trece anterior de esofag, iar vagul drept trece posterior. Nervii vagi împreună cu esofagul
traversează hiatul esofagian al diafragmei toracice și pătrund în abdomen, unde se termină.
Raporturi:
- De la origine la gaura jugulară: vine în raport medial, anterior și superior cu nervii glosofaringian,
vestibulocohlear, facial și intermediar. Lateral, posterior și inferior vine în raport cu nervul accesor și
cu porțiunea terminal a sinusului lateral.
- În gaura jugulară: este situate între cele două fascIcule ale ligamentului jugular, alături de accesor și
de artera meningee posterioară. Antero-medial de nervul vag se află nervul glosofaringian, iar
postero-lateral se găsește golful venei jugulare interne.
- Sub gaura jugulară: coboară posterior de carotida internă și vena jugulară internă și prezintă
raporturi cu nervii accesor, glosofaringian, hipoglos, simpaticul cervical. La acest nivel se anexează și
ganglionul plexiform.
- La nivelul gâtului: vagul contribuie la constituția pachetului vasculo-nervos, coboară vertical, între
jugulara internă și carotida internă
61. N VAG- COLATERALE SI RAMURI TERMINALE

Anastomoze:
– Cu nervul vag de partea opusă prin intermediul plexurilor cardiac, esofagian și pulmonar;
– Cu nervul accesor prin ramura internă a acestuia, care se îndreaptă spre ganglionul plexiform;
– Cu nervul glosofaringian prin intermediul unei ramuri care merge la ganglionul Andersch și prin
plexul faringian și cel carotidian;
– Cu nervul facial prin ramura anastomotică a fosei jugulare;

– Cu nervul hipoglos prin două ramuri care merg de la ganglionul plexiform la ganglionul superior și
prin intermediul plexurilor carotidian, faringian, pulmonar, cardiac și solar (celiac).
Ramuri colaterale:
1.Ramura meningeala : se desprinde din ggl superior, patrunde in craniu prin gaura jugulara si
inerveaza dura mater din fosa craniana posterioara si sinusul lateral.
2. Ramura auriculara : se desprinde din ggl superior, patrunde in canaliculul mastoidian ajungand
prin acesta la fisura timpano-mastoidiana. Aceasta ramura inerveaza pavilionul urechii , fiind singura
ramura cutanata a n.vag . Unele din fibrele sale ajung in acest teritotiu pe calea n. Intermediar, pe
care il insoteste incepand din interiorul canalicului mastoidian. Distributia cutanata a n.vag explica
declansarea unor reflexe vagale ( tuse, stranut, bradicardie) prin excitarea pavilionului urechii .
3. Ramuri faringiene : se desprind din ggl inferiori si formeaza impreuna cu ramurile din n.
glosofaringian si din ggl simpatico cervical superior plexul faringian situat pe fata laterala si
posterioara a faringelui.
4.Ramuri cardiace cervicale superioare: se desprind din n.vaginferior de ggl. inferior, cele stangi
coborand anterior de a. carotida comuna, iar cele drepte in lungul trunhiului brahiocefalic. Ele intra
in alcatuirea plexului cardiac .
5. N.laringeu superior : se desprinde la nivelul ggl. Inferior. La origine se afla intre a. carotida interna
si ggl cervical superior, intre ea si n. hipoglos gasindu-se ggl inferior al n vag.
6.Ramuri cardiace cervicale inferioare: care se pot desprinde si din n.laringeu recurent, ajungand la
plexul cardiac dupa ce au trecut printre arcul aortic si a. pulmonara dreapta.
7.N.laringeu recurent:are origine si raporturi diferite in stanga si in dreapta. Astfel, n.recurent drept
se desprinde din n. vag la locul in care acesta vine in raport cu a.subclaviculara ,trece inferior si apoi
posterior de aceasta si de a.carodita comuna asezandu-se apoi posterior de trahee si lateral de esofag.
N.recurent stang se desprinde in torace la nivelul arcului aortic , trece inferior si posterior de acesta si
se aseaza intre trahee si esofag.
8.Ramuri cardiace toracice: se desprind din n.vag inferior din n.recurenti.
9.Ramuri bronsice:se desprind din n.vag la locul in care acesta incruciseaza bronhia principala. Ele
formeaza un plex peribronsic , care se continua in hil in plexul pulmonar.
10.Plexul esofagian:format din ambii n.vagi in jurul esofagului
11.Ramuri gastrice anteriore :desprinse in special din n.vag stang
12.Ramuri gastrice posterioare: desprinse in special din n. vag drept
13. Ramuri hepatice
14.Ramuri coliace
15.Ramuri renale
62. N ACCESOR
Origine reala: Are origine prin 2 radacini: radacina spinala in partea postero-laterala a cornului
anterior al maduvei cervicale si radacina craniana in nucleul ambiguu din bulb. Aceasta dubla origine
il deosebeste de ceilalti nervi cranieni si putand fi socotit ca un nerv spinal inglobat la nervii cranieni,
radacina sa craniana separandu-se in evolutia filogenetica de n vag si capatand fibre medulare.
Origine aparenta : Originea radacinii craniene se gaseste in santul lateral posterior, inferior de cea a
n. Vag. Radacina medulara paraseste maduva spinarii prin cornul lateral , anterior de radacina
posterioara la nivelul C5, avand apoi traiect ascendent .
Traiect: Rădăcina medulară merge ascendent prin canalul vertebral, pătrunde în cutia craniană prin
gaura occipitală și se unește cu rădăcina bulbară, astfel dând naștere nervului accesor. Acesta se
îndreaptă lateral, anterior și superior, străbate gaura jugulară, iar apoi se bifurcă formând două
ramuri terminale
Raporturi: În canalul vertebral, rădăcina medulară merge vertical de-a lungul primulor cinci
mielomere cervicale, anterior de rădăcinile posterioare ale primilor cinci nervi cervicali și posterior de
ligamentul dințat.
– La trecerea prin gaura occipitală, rădăcina medulară încrucișează posterior marginea superioară a
ligamentului dințat și fața posterioară a arterei vertebrale.
– În etajul posterior al bazei craniului, cele două ramuri fuzionează. Inițial, nervul accesor se găsește
sub nervii vag și glosofaringian, ulterior trecând lateral de ei. Nervul accesor trece prin șanțul
brăzdat, pe versantul posterior al tuberculului occipital, astfel ajungând la spatial subarahnoidian.
– La nivelul găurii jugulare, nervul accesor trece prin compartimentul anterior împreună cu nervul
vag și artera meningee posterioară. Nervul accesor se găsește medial de golful venei jugulare interne și
lateral de artera meningee posterioară, de nervul vag și cel glosofaringian.
Ramuri:
1.Ramura interna:care este reprezentata in special de radacina sa craniana , fiind considerata ca o

ramura aberanta a n.vag. Ea se anastomozeaza cu n. vag patrunzand in ggl. inferior al acestuia si se
distribuie muschilor laringieni ai valului palatin si constrictorului superior al faringelui.
2.Ramura externa : se indreapta oblic inferior si lateral., posterior de m. stilohioidian si de pantecele

posterior al m.digastric si trce lateral de v. jugulara interna pe care o incruciseaza anterior sau
posterior , apoi perforeaza m.digastric si m. SCM , ajungand in fosa supraclaviculara superior de osul
hioid.
63. N HIPOGLOS
Origine reala: este in nucleul hipoglos din bulb
Origine aparenta : se afla in santul preolivar sub forma a 10-15 filete nervoase dispuse vertical, care
vor forma un trunchi superior si altul inferior.
• Raporturi:
În etajul posterior al craniului:
→ nervul XII intersectează artera vertebrală (situată inferior) şi artera cerebeloasă inferioară (situată
posterior)
→ străbate arahnoida şi dura mater

→ se angajează în canalul condilian anterior - unde este întovărăşit de artera meningee posterioară
(ram terminal al
arterei faringiene ascendente) şi de vena condiliană anterioară.
• Baza craniului → în loja retrostiliană a spaţiului mandibulo-vertebro-faringian - având rapoarte cu

celelalte organe din acest spaţiu:
• ACI,
• VJI,
• nervii X, IX, XI,
• simpaticul cervical.
→ descendent şi anterior, trece printre VJI (lateral) şi ACI şi nervul pneumogastric (medial)
→ intersectează faţa laterală a ACE (puţin inferior punctului unde din această arteră se desprinde
occipitala)
→ orizontal, anterior
• În regiunea suprahioidiană - unde
→ străbate triunghiul lui Beclard (stând pe muşchiul hioglos)
→ formează latura superioară a triunghiului lui Pirogoff
→ se angajează împreună cu canalul lui Warton (situat superior lui), prin fanta dintre muşchiul
hioglos şi muşchiul milohioidian
• În lojă sublinguală - unde se împarte în ramurile sale terminale.
Traiect : Nervul iese din craniu pringaura hipoglosului din fosa posterioara si merge ulterior
medial de nervii IX,X si XI ia traiect posterior de ganglionul inferior al vagului si merge printer
artera carotida interna si vena jugulara interna pana la nivelul muschiului digastrics.Traiectul
nervului merge ulterior lateral de
bifurcatia carotidei commune spre muschiul hipoglos,trece spre marginea posterioara a muschiului
milohioid si se divide in ramuri care inerveaza musculature intrinseca a limbi precum si pe cea
extrinseca(muschii genioglos, stiloglos si hioglos);muschiul palatoglos e inervat de nervul vag.
1. Ramuri colaterale:
a)Ramul meningeal:→ se desprinde din nervul hipoglos la ieşirea acestuia din canalul condilian
anterior
→ urcă prin acest canal pe latura laterală a nervului hipoglos
→ în craniu unde va inerva dura mater din vecinătate.
b)Ramuri vasculare:
→ se desprind la diverse nivele şi

→ se distribuie pereţilor ACI şi VJI.
c)Ramul descendent:
→ se desprinde din hipoglos la nivelul la care acesta intersectează ACE şi devine din vertical,
transversal
→ descendent în unghiul diedru dintre ACI şi VJI, până la nivelul unde tendonul intermediar al
omohioidianului intersectează aceste vase
→ se anastomozează, anterior de VJI, cu ramul descendent din plexul cervical profund formând ansa
hipoglosului.
Din ansa hipoglosului se desprind filete nervoase pentru:
• muşchii homohioidian, sternocleidomastoidian, sternotiroidian.
• nervii tirohioidian, hioglos, stiloglos şi geniohioidian inervează muşchii cu acelaşi nume.
2. Ramuri terminale - iau naştere pe faţa laterală a muschiului genioglos şi sunt destinate muşchilor
limbii pe care îi inervează.
3. Anastomoze cu:
• Ganglionul cervical superior al marelui simpatic;
• Nervul pneumogastric – la nivelul ganglionului plexiform;
• Nervul lingual - printr-o ansă nervoasă care se găseşte pe faţa laterală a muschiului hioglos;
• Plexul cervical profund - formând ansa hipoglosului.
64. PLEXUL CERVICAL

Asigura prin ramurile sale, inervatia cutanata a gatului si, in parte, pe cea a capului , a umarului si a
peretelui toracic
anterior; el inerveaza de aseamana , motor si senzitiv , m. Diafragm si unii dintre muschii gatului.
Plexul este constituit din 4 trunchiuri de origine , anastomozate intre ele; trunchiurile , reprezentate
de ramurile ventrale ale n.spinali C1- C4 , cuprind alaturi de fibre somatice si fibre vegetative , ce
provin de la ggl simpatic cervical superior, prin ramuri comunicante. In majoritatea cazurilor ,
ramurile ventrale C2- C4 se impart fiecare in 2 ramuri, ascendenta si descendenta , care se unesc cu
cele supra si subiacente si formeaza 3 anse suprapuse , situate in dreptul vertebrelor cervicale C1-C4.
La constituirea primei anse participa ramura ventrala C1 in intregime si ramura ascendenta din C2.
Ramura descendenta a celui de al patrulea trunchi se uneste cu ramura C5, contribuind astfel la
formarea plexului brahial. Dispozitia de mai sus, considerata tipica , poate fi modificata prin absenta
ansei inferioare iar exceptional si a celei mijlocii; cele mai numeroase varinate se datoresc, insa
modului in care participa si contributiei pe care o aduc ramurile ventrale. , la alcatuirea fiecarei anse
in parte. Cu exceptia celei superioare, constanta si intotdeauna bine conturata, celelalte doua anse
sunt adesea abia schitate , greu de individualizat, iar ramurile plexului par a continua direct
trunchiurile de origine.
Ramura ventrala C1: cea mai subtire dintre toate 4 , apare intre occipital si atlas, in santul arterei
vertebrale. Situata inferior si medial de a. vertebala pe care o insoteste, ea se indreapta lateral si trece
pe fata superioara a procesului transvers al atlasului. In dreptul gaurii transverse se desparte de
artera, isi schimba directia si coboara printre fibrele m. drept anterior al capului, pe fata anterioara a
proc. transvers C1, unde intra in alcatuirea primei anse.
Ramura ventrala C2 : este subtire si ea are un traiect aproape orizontal fiind situata la inceput intre
atlas si axis, lateral de articulatia atlant-axiala. Ea patrunde apoi in primul spatiu intertransversar ,
trecand posterior de vasele vertebrale , iar la iesirea din spatiu se aseaza intre m. Lungul capului sau
scalen anterior si m. Ridicator al capului.
Ramura ventrala C3: Ea este cea mai voluminoasa , strabate al doilea spatiu intertransversar,
incrucisand posterior vasele vertebrale , dupa care patrunde intre m.lungul capul si scalen mijlociu.
Ramura ventrala C4 : Este de asemenea voluminoasa , are acelasi traiect si raporturi ca precedenta in
spatial intertransversar corespunzator, apoi trece intre m.scaleni superior si mijlociu. Ramura ei
ascendenta
participa la formarea ansei inferioare a plexului cervical: cea descendenta reprezinta anastomoza
dintre acest plex si trunchiul superior al plexului brahial.
65. SIMPATICUL CERVICAL

Prezinta ca limita superioara baza craniului, iar ca limita inferioara apertura superioara a toracelui.
Este situate profund in raport cu muschii prevertebrali si prin intermediul acestora cu procesele
transverse ale vertebrelor cervicale. Lantul simpatic cervical prezinta trei ganglioni cervicali:
superior, mijlociu si inferior care comunica prin ramurile interganglionare.
1. Ganglionul cervical superior
Cel mai voluminos ganglion cervical simpatic realizeaza urmatoarele raporturi:
- anterior: cu artera carotida interna
- posterior: cu vertebrele C2, C3 si cu muschiul lung al capului
- medial: cu faringele
- lateral cu elementele musculoligamentare ce formeaza buchetul lui Riolan
Din ganglionul cervical superior se desprind urmatoarele ramuri aferente:
A. Nervul jugular isi are originea in neuronii extremitatii superioare a ganglionului superior. Are un
traiect ascendant indreptandu-se catre gaura jugulara, unde se imparte in doua ramuri:
- ramura anastomotica pentru ganglionul superior al nervului vag
- ramura anastomotica pentru ganglionul inferior al nervului glosofaringian
B. Nervul carotic intern Cu traiect ascendent, insoteste artera carotida interna patrunzand in canalul
carotic sub forma a doua ramuri colaterale: mediala si laterala care formeaza de-a lungul traiectului
arterei plexul carotic intern.
Din plexul carotic se desprind:
- nervul caroticotimpanic
- radacina simpatica a ganglionului ciliar
- nervul pietros profund
C. Nervii carotici externi formeaza de-a lungul traiectului arterei carotid externe plexul carotic extern
care se continua cu plexul carotic comun si cu plexuri secundare ce se organizeaza in jurul ramurilor
colaterale ale arterei carotide externe astfel:
- plexul tiroidian superior ce este dispus in jurul arterei tiroidiene superioare
- plexul lingual situat pe traiectul arterei linguale si a ramurii acesteia artera sublinguala
- plexul facial, dispus in jurul arterei faciale
D. Ramurile faringiene, participa la formarea plexului nervos faringian impreuna cu fibre

parasimpatice din nervul glosofaringian si nervul vag.
E. Nervul cardiac cervical superior, constituie o aferenta a plexului nervos cardiac.
2. Ganglionul cervical mijlociu
Mai putin voluminos decat cel superior, se afla situat la nivelul vertebrei C6. Realizeaza raporturi cu
arcul arterei tiroidiene interioare. Emite urmatoarele eferente:
- fibre destinate plexului nervos tiroidian
- nervul cardiac cervical mijlociu
Cu originea in neuronii extremitatii inferioare a ganglionului cervical mijlociu are un traiect

descendent alaturi de artera carotida comuna si face sinapsa in plexul cardiac.
3. Ganglionul cervicotoracic
Acest ganglion se formeaza prin fuzionarea ganglionului cervical inferior cu primul ganglion toracal.
Numit si ganglionul stelat se afla situat in dreptul procesului transvers al vertebrei C7, posterior de
artera subclaviculara, la nivelul originii arterei vertebrale. Din ganglionul stelat se desprind
urmatoarele ramuri:
A. Ansa subclaviculara numita si ansa lui Vieussens, inconjoara in sens anterosuperior artera
subclaviculara, pentru a reveni in ganglionul stelat.
B. Nervul cardiac inferior Reprezinta ramura destinata plexului cardiac.
C. Nervul vertebral.Se angajeaza, impreuna cu artera vertebrala prin gaura transversala a vertebrei
C7, formand un plex periarterial, numit plexul vertebral.
66. LARINGELE-CARTILAJE
Laringele cartilaje perechi
Laringele prezintă 9 cartilaje, din care 3 sunt neperechi (tiroid, cricoid şi epiglota), iar 6 sunt perechi
(aritenoide,
corniculate şi cuneiforme). Pe cartilaje se prind muşchii laringelui, care sunt muşchi striaţi.
•Cartilajele corniculate: mici, cilindrice, fibroelastice, pereche ,poarta denum.de cartilajele lui
Santorini. Localizate pe vf.cartil. aritenoide
• Cartilajele aritenoide-forma de piramida triunghiulara ,cu vf in sus.
-baza lor vine in rap. cu pecetea cricoidului
-baza prez 2 apof.:ant=>apof.vocala –se prind corzile vocale
=>apof. musculara: se insera o pare din m. intrinseci ai laringelui
Se prin cartilajele corniculate de vf lor.
• Cartilaj cuneiform: cartilaj al laringelui, ce prezinta forma unui nodul cilindric. Este localizat
anterior de cartilajul aritenoid. Mici, cilindrid, se gasesc in grosimea repliurilor ariteno-epiglotice.
Laringele cartilaje neperechi
1. Cartilajul cricoid, de forma inelara cu pecetea post.
Pecetea are 2 supraf artic pt cartilajele aritenoide are o portiune dorsala latita - lama cricoidului si
una ventral subtire - arcul cricoidului. Pe el se sprijina cartilajele aritenoide si tiroidul.
• Singura struct.a laringleui care inconjoara complet calea resp.si are un rol major in realizarea fct
laringelui.
• Marginea sa inf e aproape orizontala si e atasata de primul cartilaj traheal prin intermediul lig.
crico-traheal. La niv. fetei post a cricoidului se insera m. cricoaritenoizi post. ce sunt separate de o
linie mediana si indeplinesc fct. de abducere a corzilor vocale. La niv. liniei mediene sunt astasate si 2
fascicule a fb. longitudinale ale musculaturii esofagului. La niv. marg sup a pecetei cricoidului se
gasesc cartilajele aritenoide. Intre marg inf a cartilajului tiroid si marg sup a cartilajului cricoid se
gaseste mb. cricotiroidiana.
2. Epiglota: are forma de furnza cu baza mica in jos, are 2 fete :
F.ant: in raport de jos in sus cu intrandul tiroidian, membrana tirohiodiana, osul hioid
F.post: are 2 marg lat pe care se prind ligamentele tiro-epiglotice.
3. Cartilajul tiroid :forma unei carti deschide situat deasupra inelului cricoid –are o fata ant, post si 4
marg.
Fata ant: are 2 linii oblice (in jos )=liniile tiroidiene unde se insera m.sternotiroidieni
Marg inf=marul lui adamproeminenta mai evidenta la barbati
Fata post: pe linia mediana prezinta intrandul tiroidian unde se insera corzile vocale
Marg sup : prez incizura tiroidiana
Marg inf: mai scurta decat cea inf
Marg lat: are 2 proeminte scurte :sup>marile coarne
Inf>micile coarne
67. LARINGELE- MB SI LIGAMENTE

Ligamentele si membranele externe si interne unesc cartilajele intre ele si sustin tesuturile de invelis
ale organului.
-membrana tirohioidiana-se intinde de la marg sup a cartilajului tiroid pana la osul hioid.
- ligamentul cricotraheal se intinde intre mag. inf a inelului cricoid si primul inel traheal. Este intarita
lat. de lig. tiro-hioid-ienelat. Intre lig. tirohioidian, epiglota indarat, cartilajul hioidian jos se
delimiteaza spatial
tiro-hio-epiglotic cu
Lig. Gloso-epiglotice se intend de la baza epiglotei pana la “V” ul lingual.
-aceste lig. sunt 3 la nr. :2 lig gloso epiglotice lat. si un lig. median
-intre aceste lig. Se delimiteaza niste depresiuni: valecule
Lig.intrinseci unesc cartilajele din interiorul laringelui:
-lig./mb.crico-tiroidiana-leaga cart. tiroid de inelul cricoidului
-Lig. ariteno-epiglotice unesc cart. aritenoide de epiglota
-Lig.tiro-aritenoide sup.si inf.
Leaga cart. Tiroid de cart. aritenoide si intra in constitutia corzilor vocale sup si inf.
-lig.tiro aritenoid inf se insera ant pe intrandul tiroidian si post pe apofiza vocala cart. aritenoide .
68. LARINGELE- MUSCHI

-leaga cartilajele intre ele
Dupa actiunea lor acesti muschi se impart in :
1.m tensori ai corzilor vocale
2.m dilatatori ai glotei
3.m constrictori ai glotei
1. M crico tiroidian
-are insertie sup pe marg inf a cart tiroid. Insetia inf pe marg sup a inelului cricoidului
-actiune: trage inainte cart tiroid tensionand astfel corzile vocale care se prind pe intrandul tiroidian
2. M crico aritenoidieni post
-insertia de origine pe pecetea cricoidului
Insertia terminal pe apofiza musculara a cart tiroid
-actiune: apofizele musculare sunt trase inainte iar apofizele vocale sunt impinse inafara =>glota se
dilata
3. M crico aritenoidieni lat

-au insertia de orig pe inelul cricoidului
-au insertis term pe apofiza vocala a cart aritenoid
-actiune: trage in ext apofiza musculara, impingand spre int apofiza vocala ceea ce contracteaza glota
4. M tiro aritenoidieni:
Alc din 2 paturi:-patura ext: are insertia de orig in intrandul tiroidian, insertia terminala pe epiglota
Patura interna:are insertia de orig in intrandul tiroidian
Insertia temrinala pe apofiza vocala a cart aritenoid
Intra in alc corzilor vocale inf
-actiune: patura ext trage epiglota in jos, patura int se ingroasa, miscsorand spatial corzilor vocale inf
5.M inter-aritenoidieni- se intind de la (….)
actiune: apropie corzile vocale una de cealalta
M laringelui inerv de n laringeu inf ram din n 1- ,cu exceptia crico tiroidianului care e inerv de n
laringeu sup ram din n 10
69. ENDOLARINGELE
-prezenta a 2 perechi de repliuri imparte endolaringele in 3 etaje:
1.Etajul supraglotic (vestibule)
Este delimitat:-ant de epiglota
-lat de lig ariteno epiglotice
-post de RIMULA (incizura inter-aritenoida)
2.Etajul glotic: spatial dintre corzile vocale sup si inf
-se prelungeste lat cu niste expansiuni ->ventriculii lui Morgagn –repliuri care nu au rol in fonatie
3.Etajul infraglotic sau inf –sunt corzile vocale adevarate, se cont in jos cu traheea
70.71. LARINGE RAP, VASC, INV
In ext laringele are forma de trunchi de piramida triunghiulara. Cu baza mare in sus (epiglota si
cartilaje aritenoide) si baza mica in jos (la niv cricoidului)
Are 3 fete
Fetele antero lat vin in rap cu lobii tiroidieni si cu m subhioidieni
Fata post vine in rap cu etajul inf al fairngelui =>laringo faringele
Vascularizatie: arterial- arterele laringiene sup si in ram din art tiroidiana sup
Venele se strang in trunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial a lui Farabeuf (se varsa in v jung int)
72. FARINGELE- RAPORTURI
• Peretele post: pleaca 2 septuri cu directie antero-posterioara numite septurile lui Charpy ce tin de la
apofiza transversa si delimiteaza cu fairngele un spatiu numit spatiu retro-fairngo-esofagian a lui
Hencke unde se gaseste tes.celular lax si ggl. limfatici retro-fairngieni
• Perete lat: sunt impartiti de un plan imaginar ce trece prin marginea inf a ramurii mandibulei in 2
portiuni:
-una sup ce se gaseste deasupra planului=portiunea cefalica
-una inf ce se afla sub plan=portiune cervicala (apartine gatului)
a)Port cefalica: delimiteaza impreuna cu ramura mandibulei si cu C1 un spatiu de forma

triunghiulara numit spatiu maxilo-vertebro-faringian ce are un etaj superior=glandular ocupat de gl.
parotida si unul inf care e impartit de ligamenul stilofairngian in 2 loje: prestiliana si retrostiliana
In loja prestiliana se gasesc prelungirile anterioare ale gl. parotide si artera carotida ext, iar in loja
retrostiliana se gasesc: carotida inerna, vena jugulara int, simpaticul cervicar si n.9,10,11,12
b)Port. cervicala:
-e imparitita de un plan imaginar care trece prin margina sup a cartilajului tiroid in 2 segmente:
=>unul inf, situate sub plan, unde peretele lat. al faringelui are rapoarte cu artera carot. comuna,
vena jug int, n.vag(pachet vasculo nervos al gatului) si cu lobii tiroidieni
=>unul sup situate deasupra planului, unde peretele lat. vine in raport cu art.carot int+ext, n. 10 si 12
si cu simpaticul cervical .
Vascularizatie : a faring. ext ram din ACE
A palatine sup ram din a max int
A palatine inf ram din facial
Venele se varsa in trunchiul tiro-lingo-facial
Limf se varsa in ggl fairngieni si submaxilari
73. M CONSTRICTORI FARINGIENI

3 la nr: sup/mijl/inf
-Se acopera unul pe celalalt invers decat tiglele
1. Constrict. sup.
• M sup are insertie lat care de sus in jos,se prinde de: lama interna a pterigoidei, lig pterigo-
madibular si linia
milohiodiana a mandibulei.
• Insertia mediana se face prin fibrele care se intretaie (intersecteaza) cu cele ale m.de parte opusa,
pentru a forma pe linia mediana o chinga numita rafeul faringian
• Marginea sup ajunge la baza craniului, numai in portiunea sa mediana ceea ce duce la faptul ca lat
lasa descoperita pe o anumita distanta portiunea sup a aponevrozei faringiene
• marg inf e acoperita de constrictorul mijlociu
2. Constrict. mijl:
• Are o insertie lat prin 2 fascicole:
-cele care se prind pe coarnele mici ale hioidului formand fascicolul condro-faringian
-cele care se prind de coarnele mari ale hioidului formand fascicolul cerato-faringian
• Insertia lui mediana se face prin fb care se intersecteaza cu cele de pe partea opusa (idem cu
contrict.sup)
• Marg.sup-acopera marg. inf a contrict. sup.
• Marg.inf: acoperita de contrictorul inf.
3. Constrict. inf:
• Insertia lat.se face pe marg(lat) posterioara a cartilajului tiroid si pe pecetea cricoidului
• Insertia pe linia mediana se face prin fb. care se intersecteazacu cele de pe partea opusa
• Marg sup: acopera marg inf a contstrict. mijl
• Marg inf: e intersectata de n. laringeu inf
74. NASO-FARINGELE
• Forma cubinca cu 6 fete.
1. Peretele sup.:
-coresp. pereteleui inf a corpului sfenoidului, si in partea post apofizei bazilare a occipitalului
-este separate de fosele nazale printr-o pereche de repliuri num. repliuri salpingo-nazale care merg de
la coarnele nazale pana la orificiul faringian al trompei lui Eustachio. Pe aceste repliuri se gasesc:
amigdala faringiana ,bosa
faringiana si hipofiza faringiana.
2. Peretele inf.:
-format in partea ant. de palatal dur, iar post. de palatal moale
-separa rinofaringele de orofaringe
3. Peretele ant.:
-lipseste, comunica cu fosele nazale
4. Peretele post.:
-continua in panta dulce cu peretele superior si este form din primele 2 vertebre cerv (axis si atlas)
5. Peretii laterali
-prezinta orificiul faringian al trompei lui Eustachio -acest orificiu are forma triunghiulara cu vf. in
sus si baza in jos, se gaseste la 1 cm indaratul cozii cornetului nazal inf si la 1 cm deasupra valului
palatin
-este delimitat ant si post de 2 repliuri mucoase: unul ant=repliu salpingo-palatin si unul post=repliul
salpingo faringian
-la nivelul acestui orificiu se gasesc amigdala tubara a lui Gerbach ,care impreiuna cu amigdala
faringiana, amig. Lingual si palatine form. Marele cerc limfatic al fairngelui al lui Waldeger
-indaratul orificiului faringian al trompei lui Eustachio se gaseste o depresiune numita foseta lui
Rossenmuller
75. ORO-FARINGELE
□ Forma de cub(6 fete)
□ De la planul ce trece prin marginea liberă a vălului palatin până la planul convenţional dus prin
osul hioid care corespunde marginii superioare a epiglotei
1. PERETE POSTERIOR – C3
2. PERETI LATERALI – prez amigdalele palatine care sunt sit in lojele amigdaliene (si pilierii
palato-glos si palato-faringian)
□ Loja amigaliana are forma triungh.
□ Intre amigdala si loja =foseta supraamigdaliana
3. PERETE ANTERIOR – cavitatea orala si istmul orofaringian:
□ Superior - vălul palatin si lueta,
□ Inferior -baza limbii si amigdala linguală (cercul limfatic Waldeyer)
□ lateral - pilierii anteriori ai vălului palatin
4. PERETE SUPERIOR – palatal dur si moale
5. PERETE INFERIOR –
lipseste ,orofaringele comunica liber cu laringele –limita este un plan fictiv care trece prin marg inf a
laringelui(trece prin corpul osului hioid)
76. LARINGO-FARINGELE
Forma de cub
• de la planul orizontal dus prin osul hioid până la planul dus prin marginea inferioară a cricoidului
• Peretele sup: lipseste=>comunicare cu orofaringele
• Peretele inf: delimitat de un repliu de mucoasa=gura esofagului al lui Kellian (se gaseste la 12-14cm
sub arcadele dentare)
• Peretele ant: in partea ant reprezentat de orificiul sup. al faringelui
• in parta inf reprez de fata post a laringelui(peretele aritenoidului, cart aritenoide, muschii)
• PERETE ANTERIOR – aditusul laringian şi peretele posterior al laringelui
• repliurile faringo-epiglotice
• pe acest perete se obs 2 santuri care se cont. si pe peretii lat. num sinusuri piriforme prin care se
scurg alimentele lichide si semilichide
• Peretele post: reprez de corpul vertebr C5 si C6
• Peretele lat: prez.sinusuruile piriforme, intrerupte de o proeminenta determinata de n. laringeu.

sup.
• ORIFICIUL INFERIOR – stramtoarea cricoidiana (esofagul)
77. FARINGE- INERV, VASC

Inervatia motorie si senzitiva a faringelui este realizata prin intermediul nervului vag si
glosofaringian, din care pleaca ramuri ce se anastomozeaza si formeaza plexul nervos faringian
localizat in fascia peretelui faringian. Exceptie face regiunea anterioara a faringelui, inervata senzitiv
printr-un ram din nervul maxilar.
Plexul nervos faringian este format din:
- Ramul faringian din nervul vag, format din partea superioara a ganglionului sau inferior, deasupra
originii nervului laringian superior si reprezinta cel mai important nerv motor al faringelui, in acelasi
timp conducand si informatiile senzitive de la nivelul laringofaringelui.
- Ramuri din nervul laringian extern, provenit din ramul laringian superior al nervului vag;
- Ramuri faringiene din nervul glosofaringian.
Arterele care iriga partile superioare ale faringelui provin din artera carotida externa si includ artera
faringiana ascendenta, ramurile palatine ascendente si descendete si amigdaliene din artera faciala si
ramuri numeroase din arterele maxilare si linguale.
Arterele care iriga partile inferioare ale faringelui includ ramurile faringiene din artera tiroida
inferioara, originara din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.
Venele faringelui formeaza plexul venos faringian, drenat superior in plexul venos pterigoidian la
nivelul fosei infratemporale si inferior in venele faciala si jugulara interna.
Vasele limfatice din jurul faringelui se dreneaza in ganglionii retrofaringieni, dintre nazofaringe si
coloana cervicala, paratraheali si infrahioidieni.
Tonsilele formeaza cercul limfatic Waldeyer, iar limfa de la nivelul lor este drenata in nodulii
jugulodigastrici, in regiunea in care vena faciala se dreneaza in vena jugulara interna, inferior de
burta posterioara a muschiului digastric
78. TRAHEEA CERVICALA

Traheea cervicală – ce aparține gâtului și care se întinde de la vertebra a patra cervicală (C4) până la
nivelul aperturii superioare a toracelui. Traheea cervicală este ușor oblică dinspre anterior spre
posterior, aceasta îndepărtându-se de planul superficial reprezentat de tegument pe măsură ce
coboară spre torace. De aceea, distanța față de suprafața corpului este de 15-20 mm la orificiul
superior al traheei și crește progresiv atingând 45 mm la nivelul aperturii toracice și aproximativ 76
mm la limita inferioară a acesteia.
Traheea cervicală prezintă două comunicări: superior cu laringele și inferior cu segmentul toracic al
traheei și patru pereți:
posterior, traheea este în raport cu esofagul, lateral, raporturile traheei sunt importante anatomic și
numeric și dinspre anterior spre posterior sunt cu: lobii tiroidieni, mănunchiul vascular și nervos al
gâtului compus din artera carotidă comună, vena jugulară internă și nervul vag, noduri limfatice
cervicale și cel mai posterior, situat în unghiul diedru format între trahee și esofag,
în stânga și ușor distanțat în dreapta, se află în raport de vecinătate cu nervul laringeu recurent
corespunzător. Raporturile anterioare ale traheei sunt cu istmul glandei tiroide în dreptul inelelor
traheale doi și trei, artera tiroidiană IMA ( prezența acesteia artere nu este constantă) și cu plexul
venos impar ce drenează sângele de la glanda tiroidă și de la trahee.
79. ESOFAGUL CERVICAL

Esofagul cervical .
Segmentul cervical al esofagului este situat pe planul cel mai profund al regiunii subhioidiene ,
posterior de portiunea cervicala a traheii
Are o lungime de 5-6cm , începe de la nivelul marginii inferioare a cartilagiului cricoid , 15-16
cm sub arcada dentara (anterior vertebrei C6) si se termina la nivelul planului orizontal care trece
prin marginea superioara a manubriului sternal . Ca traiect se proiecteaza pe linia mediana , usor
derivat spre stânga .
Prin marginea stânga depaseste fata laterala a traheii , marginea dreapta este prinsa în unghiul
diedru dintre trahee si coloana vertebrala . Împreuna cu traheea este învelit într-o tunica formata
dintr-un tesut conjunctiv , alcatuind o teaca fibroasa care continua pe ce a faringelui si se prelungeste
în mediastin pâna la muschiul diafragm . Aceasta teaca contine , în unghiul traho-esofagian , nervii
recurenti (ramuri ale nervului vag) .
Prezinta raporturi , anterior cu peretele posterior al traheii . O mica portiune depaseste

traheea în stânga si ramâne neacoperita de ea . Aceasta parte vine în raport cu nervul recurent stâng ,
cu ramurile arterelor tiroidiene , cu venele satelite si ganglionii recurentiali si cu marginea
posterioara a lobului tiroidian stâng .
Posterior , esofagul este în raport cu fata anterioara a coloanei cervicale , acoperita cu muschii
prevertebrali si lama prevertbrala a fasciei cervicale .
Marginea stânga , neacoperita de trahee este mai accesibila si se practica esofagotomia externa
fiind marginea chirurgicala a esofagului .
Marginea dreapta ascunsa la o adâncime de 2-3 mm între coloana vertebrala si trahee , este
superior în raport cu nervul recurent drept care se apropie treptat de aceasta margine si cu artera
tiroidiana inferioara si ramurile ei , care se desfac în evantai , între trahee si coloana vertebrala .
La distanta , cele doua margini ale esofagului au raporturi , laterale cu lantul simpatic cervical
(ganglionul mijlociu) artera carotida primitiva , vena jugulara interna si nervii vagi . Marginea stânga
inferioara a esofagului este în raport cu canalul toracic .
Vascularizatie si inervatie
Irigatia arteriala provine , mai ales , din artera tiroidiana inferioara prin ramurile sale esofagiene
superioare , iar cea venoasa este reprezentata de venele esofagiene superioare , ce se varsa în venele
tiroidiene superioare. Limfa dreneaza în limfonodulii cervicali profunzi .
Inervatia este asigurata de ramuri ale nervilor vag (X) , glosofaringian (IX) si filete din trunchiul
simpatic cervical .
80. GL TIROIDA- RAPORTURI

• Tiroida are forma literei H cu supraf usor lobulata fiind constituita din:
1. 2 lobi lat pririformi,aproape verticali , mai largi in partea inf , efilati in partea sup
2. O portiune mai ingusta ,tranversala numita istmul tiroidian care uneste lobii . Tiroida este etalata si
mulata pe viscerele vecine ,protejandu le ca un scut (thyros=scut)
Pe sect transv.are forma unei potcoave cu convavitate apost.
Ismtul gl . : o lama de tes glandular ,turtita antero pot care are o lung de 1 cm si o inaltime de 15 mm
Fata ant este convexa si vine in raport cu fascia pretraheala si m. subhioidieni . Deasupra se gasesc
fasciile cervic profunda si superf, m.platisma ,v jugulare ant si piele
Fata post.:este concava si vine in raport cu cel de al 2 lea si al 3 lea inel traheal de care e fixata prin fb
conjunctive
Marg sup e concave si deasupra ei se gasteste arcada supraistmica care uneste ramuri are arterelor
tiroidine superioare De la niv acestei marg se desprind uneori ,in special la stg, o prelungire conica
asc. spre hioid= lob piramidal. Acest lob e fixat de osul hyoid printr o banda fibroasa care alc din m
ridicator al tiroidei. Lobul piramidal reprez portiunea inf persistenta a canalului tireoglos
Marg inf :este sit la 2 3 cm de incizura sternala dar in cazul maririi de volum (gusa) poate aj post
sternului in mediastin. Este concava si la acest nivel se form venele tiroidiene inf care coboara printre
cele 2 foite ale aponevrozei tiro-pericardice pt a se varsa in v. brahiocefalica stanga
Lobii lat au forma de piramida triungh : 3 fete(antero ext,pstero lat,interna) ,3 marg,o baza,un varf
Fata antero ext vine in rap cu aceleasi elem ca si fata ant a istmului . Spre partea inf vine in raport si
cu m.s.c.mastoidian .
Fata int concava vine in rap cu organele axiale laringele si traheea ,partea inf a faring si esofagul ,
n.recurenti ,n laringeu ext si vasele tiroidiene inf. Aceasta fata a lobilor este fixate de cricoid si linia
oblica a cartilaj tiroid dar si de primul inel traheal , motiv pt care gl se misca odata cu laringele in
timpul deglutitiei si vorbirii .
Fata postero lat vine in rap cu pachetul vasculo nervos al gatului invelit in teaca vasculara format din
artera carotida primitive care lasa un sant pe gl, vena jug. int si n vag sit in unghiul diedru post dintre
aceste vase.
Mai posterior are si rapoturi cu ggl limfatici jugulo-carotidieni ,simatic cervical
Marg posterolat subtirre si vertical are rap:
-n recurrent drept care se gaseste marg lat a esofagului iar cel stg in unghiul traheoesofagian , n fiind
insotiti de ggl recurentiali .
-artera tiroidiana inf care abordeaza marg la unirea 2/3 sup cu 1/3 inf se incruciseaza cu n. recurrent
dupa care se imparte in ram. terminale
-Gl.paratiroide in special cele inf care se gasesc la terminarea art tiroidiene inf
81. GL TIROIDA- VASC, INERV

Vasc de ram terminale ale art.tiroidiene
Artera tiroid sup ram din carotida ext da ram. terminale:
-intern: merge pe marg ant a lobului tiroidian dupa care se anastomozeaza cu cea opusa formand
arcada supraistmica
-post: mergepe fata posterolat a lob.tiroidian dupa care anast. Cu un ram asc din tiroidiana inf
formand o arcada vertic constantan um. Comunicanta longitudinala post.
-ext.:se ramifica pe fata antero-ext a lobului tiroidian
Artera tiroid inf e ram din art.subclaviculara prin truchiul tiro-bicervico-scapular. Se imparte in 3
ram terminale :
-inf care se uneste cu cel opus formand o arcada inconstanta arcada subistmica
-intern care merge pe fata medial a lobului tiroidian
-post- merg asc pe fata pot a lobului si se anast. cu ram post altiroidienei sup formand comunicanta
longit post
Venele tiroid form plexuri la supraf gl din care se formeaza vene mari
Venele tiroid sup coafeaza vf lobilor tiroidieni dupa care se varsa fie in trunchiul tiro-lingo-faringo-
facial al lui Farabeof fie direct in vena jug int
Venele tirod mij iau nastere pe fata post a lobilor si se varsa vena jug int
Venele tirod inf: iau nast la niv bazei lobilor
Se varsa in partea inf a VJI sau in vena brahhiocefalica stg
Venele tiroid ant sau imae iau nastere la niv marg inf a istmului tiroidian si coboara inaintea traheei
pt a se varsa in v.brahiocefalica stg
Inervatia:
Provine din simpaticul cervic si n vag alc 2 pediculi care urmeaza in mare traiectul art. tiroidiene sup
si inf :
Superior-patrunde in vf lobilor alaturi de art tirooid sup si e form din fb simpatico d ela ggl cerv sup-
parasimp si senz din n laringeu sup si laringeu extern
Inferior:format din :
-fb simp de ggl cerv sup prin n cardiac superior
-fb din plexul simpatico recurential format prin anastomza fb simp de la gggl cerv mijl, parasim si
senz de la n recurrent si vag
82. LOJA PAROTIDIANA

Forma de foruma triunghiulara.
prez:3 pereti,3 marg ,2 extrmeitati sau baze
Peretele ext: aponevroza cervicala profunda (de la teaca m sternocleidomastoidian pana la aponevr
maseteriana)
Peretele post: prelungirea fasciei cervicale profunda care se despr de la marg ant a sternocleidomast
si ,se indreapta inauntru, trece inaintea apof mastoid si a burtii post a digastr. si apoi inaintea apof
stiloide si a buchetului stilian pana la peretele lat al faring
Peretele ant: prelung cerv prof ,la niv peret.lat al faring. Se indrapta dinauntru inafara ,trecand mai
intai inapoia m.pterigoidian intern, inapoia ramurei montate a mandibulei si apoi a maseterului ,dupa
care fuzioneaza cu aponevroza acestui m
Extrem sup coresp bazei craiului si vine in rap ant cu ATM iar post cu conductul auditiv ext
Extrem inf: form de un sept fibros care se intinde de la marg ant a s.c.mastoidianuli pana la unghiul
mandib =sept inermandibulo-parotidian (separa gl parot de gl submandib)
83. GL PAROTIDA
Sit. In loja parotidiana
Are 3 pereti
1. Ext.ap cervicala superficiala
2. Post-prelungirea apofizei cervicale superficiale ce trece dinafara-inauntru ,s…. ap mastoid,apoi a

ap … si a buchetului stilian al lui Riolan terminandu se pe peretele lat al faringelui
3. Ant-prelungirea parotidiana a ap cervicale care se reeflecta pe peretele lat al faringleui, trecand

succesiv …. Trecand indaratul pterigoidianului intern, ramului mandibulei ,m.maseter
4. Sup-baza craniului
5. Inf-lig care se intinde de la apof mastoid pana la ram mandib=ligamentul inter-maxilo-parotidian

care separa loja parotidiana de submaxilara
In int.gl avem 3 planuri:

1.un plan profund-arterial: ACE
2.plan venos VJE
3.plan nervos: n. 7
Gl.parot.are 2 prelungiri :
1.maseterina (ant) se deprinde din canalul stenon
2.interna sau faringiana se gaseste in loja prestiliana -canalul excretor al gl.=Canal Stenon
-din p .ant a gl parotide se indreapta inainte ,directive vertical, strabate bula lui Bichat (bula
grasoasa) si se deschide in vest bucal la niv gatului celui de al 2 lea moar sup
Traiectul canaluli lui Stenon este dat de o linie care uneste tragusul cu baza septului nazal
Vascularizatie: ram din temporala superficiala si max interna
Inervatia functionala-fb provin din in n salv inf din bulb care urca inainte pe calea n9 ,apoi pe o ram a
n timpanic (Jacobs), micul n pietros prefund care transporta aceste fibre la ggl lui Arnold=>fb
preluate de n auriculo timpanic =>transp fb la gl parotid
84. LOJA SUBMAXILARA

LOJA SUBMANDIBULARĂ
Perete antero-extern foseta de pe faţa internă a ramurei orizontale a mandibulei
Perete intern M. milohioidian M. Hioglos, foiţa profundă a aponevrozei, cervicale superficiale
Perete postero-extern, foiţa superficială a aponevrozei cervicale superficiale
La polul posterior al glandei se alipeşte de foiţa profundă a aponevrozei și formează septul

intermaxilo-parotidian
Polul anterior hiatus - între muşchiul milohioidian şi hioglos prelungirea anterioară a glandei
submaxilare
canalul Wharton, nervul hipoglos
Polul posterior pensa arterio-venoasă a vaselor faciale
Vascularizație și inervație
▪Artera submentală (a. facială)
▪A. linguală
▪Vena facială
▪Ganglionii submandibulari
▪Inervație secretorie – n. VII-CT lingual- ggl. submandibular
85. GL SUBMAXILARA
Sit in loja submax,forma de prisma triungh
-are 3 pereti
1.p supero ext :foseta submax sit pe fata post a corpului mand ,dedesubtul liniei oblice
2.antero ext-ap cervic sup
3.intern-submaxilar-trece intern fata de m hioidieni si se temrina pe linia oblica interna
Extr.post : ligamentul inter maxilo parotidian
Ext ant : prin care loja submax comunica cu loja sublinguala
Canalulu excretor al gl submax=canalului lui Whorton se desch. pe fata ext a limbii la niv osteonului
ombilical
Vasccularizatia : artere care provin din a faciala
Venele se varsa in tr. tiro-lingo-farin-facial al lui Faraboef
Inervatia secretorie: fb cu originea in nuc saliv sup din bulb-> n 7 ->n coarda timp->n lingual din ram
mandib->gl submax
Pe calea n 7->n coarda timp- >anastomoza dintre n coarda timp si n ling ->transp la gl submax
86. LOJA SI GL SUBLINGUALA

Loja sublinguala:3 pereti ,3 marg si 2 baze
-reprezinta spatiul cuprins intre diafragma orala, mucoasa sublinguala si arcul mandibular
Perete antero ext :format de foseta subling de pe fata int a corpului mand, antero-superior liniei
milohioidiene.
Perete postero-inter: format de m. genioglos si hioglos .Intre fata int a gl si acet perete se gaseste
ductul submandibular cu prelungirea ant a glandei ,N lingual si vasele subling.
Peretele sup e format de mucoasa orala de la nivelul santului alveolo lingual.
Peretele inf e form. de m milohioidian .
Extremit ant comunica intre ele, indaratul simfizei mentoniere
Extrem post com cu loja submandib
GL sublinguala
Sit in loja subling
2 pereti si 2 extrem
P.antero ext-foseta sublinng care se gaseste pe fata int a corpului mandib
2.postero intern-m genioglosi
Extr.
1.post-comuna cu loja submax
2.ant-comunica cu loja subling de parte opusa, comunicare care se gaseste indaratul corpului mand.
canalul excretor principal al gl subling =canalul lui Rivinius-Bartolini ( se desch pe fata int a
limbii ,indaratul si inafara deschiderii lui Wharthon
-restul acinilor se deschid …tot pe fata inf a limbii ,inafara si indaratul deschiderii canalului lui
Rivinius Bartolini
Vasc
-gl sublinguala este vasc de un ram al a linguae
-venele se varsa in tringh lingo ..a lui Farabeug
Limfaticele merg ls ggl submentali
Inervatia secretorie a gl –fb cu origine in n saliv sup ->n7 -> n coarda timpanului -> anast dintre gl
subling si n ling
87. LIMBA - RAPORTURI

-Organ musculo-membranos
-are 2 fete, 2 marg ,baza ,varf.
1. Fata sup- prez la unirea 2/3 ant cu 1/3 post papile cirvumvalare sub forma de “v”=”v”ul lingual- >
imparte fata intr-o portiune ant si post
Portiunea ant-pe linia mediana prezinta santul longitudinal.
-indaratul “V”ului=o depresiune =>gaura oarba linguala
-la niv.gaurii pleaca uneori un canal care duce la gl tiroida =canal tireoglos
-indaratul gaurii =baza epiglotei
-de la epiglota pleaca 3 lig.=>lig. glosoepiglotice medial -intre lig.=2 depresiuni=valecule
2. Fata post: prez.pe linia mediana un repliu de muscoasa sub forma semilunara =fraul limbii
-în partea posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea glandelor salivare mari=Canalele lui
Wharthon
-lat si inapoia canaleleor lui Wharthon se gasesc deschiderile canalelor Rivinius-Bartholin
-pe marg.limbii sipe fata inf se gasesc venele ranine
VF.limbii: sit ant
-ca si marginile limbii vin in raport cu arcadele dentare
Baza limbii- sit post.
-este fixate de osul hioid

-in grosimea limbii se gasesc gl.salivare care in ap de varful limbii=>conglomeratul lui Bladin si Nukn.
Iar la baza =>Conglomeratul lui Weber
In alcatuirea limbii intra:osul hioid,muschi,mucoasa,formatiuni ligamentare
Form.ligamentare:2 la nr
1.Forma patrulatera=mbr hioglosiana ,se insera>inf.pe corpul hioidului si >sup pierde treptar in
fasc.musc ale limbii
2.Septul lingual=forma de coasa -baza se pierde pe corpul hioidului
-vf aj pana la vf limbii
-pe acest sept s eprind muschii limbi
88. LIMBA-VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Arterele, linguale, mandibulare, maxilare ale caror ramificatii formeaza plexuri sub mucoasa linguala
irigand atat mucoasa cat si muschii. Sangele venos este drenat prin venele linguale spre vena jugulara
interna
Limfaticele dreneaza in ganglionii submandibulari si cervicali.
Inervatie: n.12
Inervatia motorie – n hipoglos –inerveaza toti m limbii
89. MUSCHII LIMBII

Muschii limbii sunt muschi striati,
in numar de 17, opt pereche si unul nepereche
Muschii limbii-se impart in m extrinseci si intriseci
M.extrins.-insertia pe organe si oase din jur,se impart in :
-m.cu insertia pe oasele din vecinatate
genioglosi, hioglosi, stiloglosi
-m.cu inser.pe organelle vec.:faringoglos, palatoglos, amigdaloglos
-si pe oase si pe organe: lingualul superios si inf
M.cu insertia pe oase:
M.genioglosi-cu insertiee pe apofizele genii sup. Impartiti in 3 car de fibre : sup,mijl,post

Actiune:fibrele ant trag vf limbii in sus indarat, Mijl trag limba indarat, Post coboara fata limbii
M.tireoglosi :I.O prin 2 fasciule: bazioglosi si ceratoglos
Insertie pe formatiunile ligamentare
Actiune retractor al limbii

M.stiloglos : insertie pe apof stiloida si Insertie pe limba
Actiune-trage baza limbii in sus si indarat
M.cu inseria pe organele din vecinatate :
M.amigdaloglos: I.O pe aponevroza faring, lat de amigdalele palatine
M.palatoglos:IO pe palatal moale
M.faringoglos:considerat fasc. adjuvant al contrictorului sup.
Act. Trag baza limbii in sus si indarat cu ex.palatoglosului
M cu insert.si pe os sip e organ
M.lingual sup. I.O pe fata sup . a limbii
Actiune –trage vf limbii in sus si indarat
M.ling.inf >sit pe fata inf a limbii
Act.-trag indarat vf.limbii
M intrinseci:cu orig. si terminatie in limba
M.tranversi :de la septul lingual pana la marg limbii
Rol in supt
Mucoasa limbii prezinta papile cu muguri gustative
Papilele circumvalate sunt cele mai mari
90. URECHEA EXTERNA

• Expansiune lamelară aderentă prin 1/3 anterioară şi liberă prin 2/3 posterioară, formând cu capul
un unghi deschis posterior –unghiul cefalo-auricular
• Aşezat înaintea apofizei mastoide, în spatele ATM, iar limitele superioară şi inferioară fiind în
dreptul sprâncenei, respectiv la nivelul septului nazal
• Prezintă 2 feţe
a) Faţa externă: priveşte oblic în afară, înainte şi puţin în jos, neregulată şi prezintă:
• Conca – depresiune profundă ce se continuă în interior cU conductul auditiv extern
• Helixul – relief situat la periferiaurechii. Începe în interiorul concăi printr-o extermitate numită
rădăcina helixului. După ce înconjoară tot pavilionul, setermină la partea lui posterioară printr-o
porţiune – coada helixului. Pe toată lungimea lui, helixul se răsfrânge în afară, iar dedesubtul lui se
delimitează un şanţ paralel cu el – şanţul helixului.
• Antehelixul – ia naştere în dreptul cozii helixului şi este
plasat înaintea acestuia. Se îndreaptă în sus şi se termină desfăcându-se în 2 braţe care cuprind între
ele foseta naviculară a pavilionului.
• Tragusul – relief triunghiular situat înaintea concăi. Este
despărţit de rădăcina helixului printr-un şanţ helixo-tragian. Pe faţa internă a tragusului – fire de păr
care alcătuiesc „Barbula Hirci”
• Antetragusul – formă ovalară, situat înapoia tragusului, postero inferior de concă. Are înaintea sa
originea antehelixului
b) Faţa internă – priveşte către mastoidă
c) Circumferinţa – se formează la limita între cele 2 feţe
d) Lobulul urechii – triunghiular, semicircular sau patrulater, situat inferior.
Pavilionul este format din:
• Schelet fibro-cartilaginos:
- Ocupă toată întinderea pavilionului, fără lobulul urechii
- Reproduce toate formaţiunile de pe faţa externă şi internă
• Ligamente:
- Extrinseci – unesc pavilionul cu regiunile vecine
- Intrinseci – unul anterior, uneşte tragusul cu tuberculul zygomatic şi aponevroza temporală.
Ligamentul posterior uneşte convexitatea concăi cu mastoida.
• Muşchi:
- Extrinseci: auricular anterior, superior şi posterior
- Intrinseci (în număr de 6):marele şi micul muşchi ai
helixului, m.tragusului, m.antitragusului, m.transvers şi m.oblic.
• Înveliş cutanat
Vascularizaţia – din 2 surse: temporala superficială şi auriculara posterioară
Inervaţia: motorie – ramuri din facial, senzitivă n.auriculotemporal, ramul auricular al

pneumogastricului şi n.auricular din plexul cervical superficial
Canalul auditiv extern
• Un conduct dispus între concă şi urehea medie
• Are direcţie oblică din afarăînăuntru şi dinapoi-înainte
• Prezintă pe traiect o serie de curburi (S italic)
• Structural este format din 2 părţi: una internă (osoasă) săpată în osul temporal şi alta externă (fibro-
cartilaginoasă)
• Pereţii anterior, inferior şi posterior ai segmentului osos sunt fomaţi din osul timpanal, iar peretele
superior este format de solzul temporalului.
• Descriptiv, prezintă 4 pereţi:
• Peretele anterior – raport cu ATM şi condilul mandibulei
• Peretele posterior –corespunde apofizei mastoide
• Peretele superior – corespunde tegmen timpani al osului temporal
• Peretele inferior – corespunde glandei parotide
• Este îvelit pe faţa internă de tegument – conţine glande ceruminoase (glande sebacee modificate),
glande sudoripare şi peri rudimentari
• Vascularizaţia – a.temporală superficială şi auriculara posterioară pentru porţiunea fibro-

cartilaginoasă şi a.timpanică pentru porţiunea osoasă
• Inervaţia – senzitivă – n.auriculotemporal, ramul auricular al plexului cervical superficial şi ramul

senzitiv al facialului.
91. URECHEA MEDIE-PERETI

CAVITATEA TIMPANICA (CASA TIMPANULUI)
- Cubica (LENTILA BICONVEXA)– 6 pereti
- Continut:
- OSCIOARE – CIOCAN, NICOVALA, SCARITA
- LIGAMENTE
- MUSCHI
- VASE, NERVI
- MUCOASA
1. PERETE SUPERIOR (CRANIAN) – tegmen timpani
2. PERETE POSTERIOR (MASTOIDIAN)
- orificiul aditus ad antrum
- foseta apofizei orizontale a ciocanului
- orificiul de intrare a n. coarda timpanului (VII)
- piramida pt. insertia m. scaritei
3. PERETE INFERIOR (JUGULAR) – golful v. jugulare interne
4. PERETE ANTERIOR (TUBO-CAROTIDIAN)
- orificiul tubei auditive EUSTACHIO

- orificiul de iesire a n. coarda timpanului
- inferior – raport cu canalul carotidian si a. carotida interna
5. PERETE INTERN (LABIRINTIC)
- promontoriu (melc osos) – n. Jacobson (IX)
- depresiunea ferestrei ovale (post-sup)– talpa scaritei
- depresiunea ferestrei rotunde (post-inf) – rampa timp.
- depresiunea sinus timpani (sup) – ampula CSP
- conductul m. ciocanului (ant-sup)
- proeminenta CSE (post-sup)
- proeminenta apeductului FALOPPE (N. FACIAL)
6. PERETE EXTERN (TIMPANIC)
- membrana timpanica, inclinata in jos si inauntru, la 40° cu peretele inf. al CAE, bombat spre
CAE
STRUCTURA – strat cutanat (extern), fibros, mucos
- pars densa (inferior)
- pars flacida – membrana Schrappnel
- portiune osoasa superior de timpan (epitimpan)
92. URECHEA MEDIE-CONTINUT

1. OSCIOARELE URECHII MEDII
- CIOCAN (MALEUS) – coada se sprijina pe mb. Timpanica
- NICOVALA (INCUS) – corpul nicovalei se articuleaza cu capul ciocanului
- ram orizontal, ram vertical (se articuleaza cu scarita)
- SCARITA (STAPES)- baza fixata la membrana ferestrei ovale
2. LIGAMENTE
- 4 LIGAMENTE MALEOLARE (ANT, POST, SUP, INF)
- 2 LIGAMENTE ALE NICOVALEI (SUP, POSTERIOR)
- LIGAMENTUL INELAR AL BAZEI SCARITEI

3. MUSCHI
- - M. CIOCANULUI (TENSOR TYMPANI) – protectie la zgomotele puternice (n. V)
- - M. SCARITEI (STAPEDIUS) – amplificator al sunetelor (n. VII)
4. NERVUL COARDA TIMPANULUI
5. MUCOASA
6. VASCULARIZATIA – a. stilomastoidiana, a. timpanica, a. meningee mijlocie, a. faringiana
7. INERVATIA – n. lui Jacobson (IX), plexul S,
93. LABIRINTUL OSOS-VESTIBULUL SI CANALELE SEMICIRCULARE

OSOASE
Ø VESTIBUL OSOS – cubic
- pe peretele extern – fereastra ovala
- anterior comunica cu rampa vestibulara prin orificiul vestibular,
- de pe peretele inferior se detaseaza lama spirala incompleta care separa rampa vestibulara de
cea timpanica
Ø 3 CANALE SEMICIRCULARE OSOASE
– SUPERIOR (prezinta extremitatea ampulara comuna cu cel posterior)
- POSTERIOR
- EXTERN
94. MELCUL OSOS

2 ture si jumatate de spira, cu varful anterior si baza posterior (corespunde fosetei cohleare
- Capsula periferica
- Columela (conica)- varful- helicotrema
- Sept spiral (lama spirala)- lama de contururi
95. LABIRINTUL MEMBRANOS

1. VESTIBUL MEMBRANOS
- UTRICULA –contine macula utriculara
- SACULA – macula saculara (otoliti)

- CANAL ENDOLIMFATIC (“Y”)
2. CANALE SEMICIRCULARE MEMBRANOASE – se deschid in utricula, la nivelul ampulelor

se afla crestele acustice (cupola terminala in care patrund perii auditivi)
3. MELC MEMBRANOS – canalul cohlear
96. TUNICA FIBROASA A GLOBULUI OCULAR

- Tunica fibroasa formeaza stratul extern –de protectie- al globului ocular si este alcatuita dintr-
o parte posterioara , mare caintindere si opaca, numita sclerotica si alta anterioara, redusa ca
suprafata si transparenta numita cornee.
- Sclerotica este formata din fascicule de fibre de colagen cu directie radiara si circulara , printre
care se afla fibre elastic si fibroblasti.
- Fata ei externa , de culoare alba-sidefie, este legata prin tracturi colagene laxe de capsula
Tenon, astfel incat este permisa mobilitatea globuluiocular; tot pe ea se insera fibrele tendinoase ale
muschilor globului ocular
- . In stratul profund al scleroticei, mai ales in partea posterioara, se gasesc melanocite sau
cellule pigmentare,iar intre ea si coroida se afla un strat de tesut conj. Lax care formeaza lama
supracoroidiana.
- In partea postero-mediala,sclerotic prezinta o zona perforata de numeroase orificii prin care

ies fibrele nervului optic, numita lamina cribosa ( lama ciuruita).
- In partea anterioara se afla jonctiunea sclerocorneara, marcata pe fata exterioara de santul

sclerei.
- In profunzimea acestei regiuni se gaseste un canal paralel cu marginea corneei, numit canalul
Schlemm sau sinusul venos al sclerei.
- El comunica cu reteaua venoasa si are rolul de a drena umoarea apoasa din camera anterioara
a globului ocular.
97. TUNICA VASCULARA A GLOBULUI OCULAR

Tunica vasculara formeaza stratul mijlociu al peretelui globului ocular si este alcatuita din 3
parti :coroida, corpul ciliar si irisul.
-coroida : se intinde de la polul posterior si pana la ora serrata. Intre ea si sclerotica se afla stratul de
tesut conj. Supracoroidian. Dupa acest strat urmeaza stratul vaselor mari, sub care se afla stratul
capilar, si mai profund membrana Bruch, groasa de 1-4μ si formata din fibre elastice fine. Aceasta
membrana are raporturi stranse cu epiteliul pigmentar al retinei. Venele din coroida cu traiect
spiralat se numesc vene vorticoase. Prin bogatia sa in vase sanguine, coroida are un rol important in
nutritia globului ocular.
-corpul ciliar: continua anterior coroida si se intinde de la ora serrata la circumferinta irisului si
jonctiunea sclero-corneana. Pe sectiune el are forma triunghiulara , cu varful la ora serrata si baza la
iris ; pe fata interna este invelit de retina ciliara. Corpul ciliar este alcatuit din procesele ciliare si
muschiul ciliar. Procesele ciliare sunt 70-80 de ghemuri vasculare cu rol in producerea umorii apoase .
Ele proemina in spatiul dintre iris si cristalin si formeaza in totalitatea lor coroana ciliara. Muschiul
ciliar , format din fibre musculare netede, este alcatuit din 3 portiuni : una spre sclera cu directie
meridionala ( m. Brucke) , alta cu fibre radiare numit si m. Tensor al coroidei si cea de a 3 a portiune
cu fibre circulare ( m. Muller), care apare la 2-3 ani dupa nastere. El ocupa cea mai mare parte a
corpului ciliar, este profund si prin contractie trageanterior coroida si relaxeaza aparatul de suspensie
al cristalinului , intervenind deci in acomodarea refractiei. Muschiui ciliar si muschii irisului sunt
muschii intrinseci ai globului ocular.
-irisul: are forma unei diafragme dispusa in plan frontal inaintea cristalinului , care prin
circumferinta mare , periferica, se continua cu corpul ciliar, iar in centru prezinta orificiul numit
pupila, marginit de circumferinta mica a irisului sau marginea pupilei. Diametrul irisului este de 12
mm.
Pe fata anterioara care privestespre cornee , se observa striatii radiare fine si doua zone diferit
colorate , una externa sau ciliara ( inelul colorat extern), mai lata si alta interna ( inelul colorat
intern).
Fata posterioara a irisului priveste spre cristalin, este de culoare neagra si este captusita de epiteliul
pigmentar al retinei iridiene.
Structural , irisul este alcatuit din : stroma irisului, vase sangvine , m. Sfincter si m. Dilatator al
pupilei, formati din fibre musculare netede, din endoteliu sau membrana anterioara a irisului si din
epiteliul pigmentar posterior ce apartine retinei iridiene.
Structura irisului este formata dincelule conj. si fibre colagene subtiri, reduse cantitativ si este dispusa
in 2 lame limitante, una anterioara si una posterioara.
Celulele conj. din partea anterioara se alatura, formad un strat endotelial discontinuu sau membrana
anterioara a irisului , care se continua cu endoteliul posterior al corneei. Celulele stromei conj. Sunt
incarcate cu pigment , cantitatea de pigment imprimand culoarea irisului.Vasele sangvine au in
general dispozitie ondulat-radiara. M. sfincter al pupilei este format din fibre circulare dispuse in
jurul orificiului pupilar. El este inervat de fibre parasimpatice venite prin n. Oculomotor ( III ) , iar
centrul contractil se afla in nucleul accesor al oculomotorului din mezencefal. M. Dilatator este
constituit din fibre radiare si este inervat de fibre simpatice din ganglionul cervical superior. Centrul
sau contractil se afla la cornul lateral al maduvei C8-T2.
Micsorarea pupilei se numeste mioza iar marirea se numeste midriaza.
98. TUNICA NERVOASA A GLOBULUI OCULAR

Tunica nervoasa sau retina formeaza stratul intern al peretelui globului ocular si functional ea
reprezinta receptorul propriu-zis al analizatorului optic. Retinei i se disting 3 parti : ciliara si iridiana,
optica.
a) ciliara: se intinde de la ora serrata pe fata inerioara a corpului ciliar , pe care il inveleste. Ea este
formata dintr un strat extern pigmentar si altul intern nepigmentar si nu indeplineste functii
fotoreceptoare
b) iridiana : imbraca fata posterioara a irisului si , diferit de cea ciliara, este alcatuita dintr-un strat
intern pigmentar si altul extern nepigmetar
c) optica : retina optica sau vizuala ocupa toata partea posterioara a fetei interioare a globului ocular
si se intinde anterior pana la ora serrata unde se continua cu retina ciliata. Fata ei exterioara vine in
raport cu coroida iar fata interioara cu corpul vitros.
In partea posterioara a retinei se afla 2 regiuni distincte: macula lutea sau pata galbena , cu o
depresiune in centru numit fovea centralis si papilla nervului optic. Macula lutea si fovea centralis
corespund polului posterior al axului vizual . Ca structura , fovea centralis contine numai cellule cu
con, este lipsita de vase sangvine si functional reprezinta zona vederii clare, diurne. Papila optica,
situatain vecinatatea maculei, este regiunea prin care parasesc retina fibrele nervului optic. Avand
structura diferita ea nu are functii recepoare.
Structura retinei vizuale este adaptata functiei fotoreceptoare . Stratul cel mai extern, situat
deci spre coroida , este format din celule pigmentare , de forma prismatica , dispuse pe un singur rad
si incarcate cu fuscina , un pigment de culoare brun-inchis.
Celulele pigmentare trimit prelungiri citoplasmatice care se dispun in jurul fiecarui con si
bastonas , formand cate o camera obscura in jurul acestora. Cand ochiul este expus la lumina
pigmentul coboara in prelungiri , iar in lipsa luminii trece in corpul celulei.
Celula cu bastonas are forma cilindrica si este formata din prelungirea periferica sau
bastonasul si din corpul celulei, de la care pleaca prelungirea centrala cu structura axonica : acesta
face sinapsa cu prelungirea periferica a neuronului bipolar. Bastonasul este format dintr-un segment
extern si altul intern.
Din suprapunerea si inlantuirea straturilor nervoase ale retinei rezulta 10 straturi

microscopice descrise clasic si care de la exterior spre interior , sunt urmatoarele :
-strat pigmentar
- straturilor conurilor si bastonaselor
-membrana limitanta externa
-stratul granular extern
-stratul plexiform
99. GLOBUL OCULAR-MEDII TRANSPARENTE SI REFRINGENTE

- corneea : continua sclerotica in partea anterioara a globului
- ocular , este transparenta . In structura corneei se gasesc , in sens antero-posterior,

urmatoarele 5 straturi
a)Epiteliul anterior, de tip pavimentos stratificat, care la circumferinta corneei se continua cu epiteliul
conjunctivei bulbare.
b) lama elastica anterioara sau membrana Bowman, este o condensare a tesutului propriu al corneei si
pe ea este asezat epiteliul anterior
c) tesutului propriu formeaza 90% din grosimea corneei si este alcatuita din fibre collagen dispuse sub
forma de lamele , fibriblasti si celule limfoide
provenite din sange prin partea periferica a corneei. In tesutul propriu se afla spatii lacunare prin
care circula limfa.
d)Membrana elastica posterioara sau membrana Descement, este produsa de celulele stratului
urmator si se continua cu trabeculele din regiunea irisului . Ea este constituita din filamente de
proteine fibroase
e) Endoteliul posterior este ultimul strat al corneei, dispus pe membrana Descemet si se continua cu
epiteliul anterior al irisului . Este format dintr-un strat de celule cubice mari. Corneea nu are vase
sangvine si se hraneste prin lichidele spatiilor lacunare din interiorul sau. In grosimea ei se afla fibre
nervoase amielinice . Desi este o membrana transparenta , transparenta ei este mai mica decat a
umorii apoase sau a sticlei.
-cristalin: este un organ transparent , de forma unei lentil biconvexe , situat in plan frontal, posterior
de iris. El prezinta o fata anterioara convexa , alta posterioara , mai bombata decat precedenta si o
circumferinta sau ecuator. Structural, cristalinul este invelit la exterior de o membrana subtire , dar
rezistenta numita capsula cristalinului sau cristaloida . In interior , pe fata profunda a cristaloidei
anterioare este dispus epiteliul cristalinului , format din celule cubice, turtite si spre
ecuator ,cilindrice,asezate pe un singur rand. Prelungirile acestor celule dau nastere in tot timpul
vietii fibrelor cristalinului, din substanta proprie a acestuia. Pe masura ce se formeaza, fibrele se
dispun in straturi concentrice cu directie arcuta. Ele sunt formate inframicroscopic din numeroase
fibre .
Circumferinta cristalinului este legata de corpul ciliar prin ligamenul suspensor al cristalinului. Sub
actiunea m. Ciliar cristalinul isi modifica curbura,constintuind astfel principalul organ al
acomodarii.Cristalinul , prin pozitia sa frontala si prin ligamentul suspensor, subimparte cavitatea
globului ocular intr-o camera anterioara, in care se afla umoarea apoasa si o camera posterioara in
care se gaseste corpul vitros. Camera anterioara cuprinsa intre cristalin si cornee si prin iris este
subimpartita in 2 compartimente ce comunica prin pupila.
-umoarea apoasa : este un lichid transparent produs de procesele ciliare si se aseamana din punctul de
vedere al compozititei chimice cu LCR. Secretata in partea camerei anterioare dintre iris si cristalin ,
ea trece pin pupila in
compartimentul anterior , dintre iris si cornee si prin spatiile conjunctive, care comunica cu camera
anterioara , se varsa in canalul Schlemm , iar din acesta in sistemul nervos al glbului ocular
-corpul vitros: este o substanta gelatinoasa omogena si transparenta , care ocupa camera posterioara
a globului ocular dintre cristalin si retina. La exterior , el prezinta un strat mai dens , impropriu ,
numit membrana hialoidiana
100. MUSCHII EXTRINSECI AI GLOBULUI OCULAR

În număr de 6 din care 4 drepţi ( superior, inferior, intern, extern) şi 2 oblici (superior şi inferior)
• Inserţia de origine a drepţilor si a marelui oblic – în fundul orbitei
printr-un tendon unic – tendonul lui Zinn

• Prin tendon – 2 orificii pentru n.optic intern şi extern – inelul lui Zinn pentru n.oculomotor comun,
extern, ramul nazal al oftalmicului şi rădăcina simpatică a
ggl.oftalmic
• Inserţia terminală – pe sclerotică, la distanţe diferite de
marginea corneei
• Marele oblic se îndreaptă spre unghiul suepro-intern al orbitei,
se reflectă şi se inseră pe sclera retroecuatorial în cadranul
supero-extern la 15mm de marginea corneei
• Micul oblic are inserţia de origine pe marginea externă a orificiului superior al canalului nazal,
înapoia sacului lacrimal, iar inserţia terminală este pe scleortică
101. PLEOAPA SI CONJUNCTIVA

Pleoapele sunt 2 repliuri cutaneo-musculo-membranoase mobile, situate în regiunea palpebrală
•Acoperă parţial sau total ochiul (deschise sau închise)
•Prezintă 2 feţe, 2 extremităţi şi 2 margini
a) PleOapa superioară (mai mare)
•Faţa anterioară – în partea superioară (concavă) – şanţul transversal orbito-palpebral superior.

Când ochiul este deschis, faţa anterioară este acoperită de un repliu cutanat transversal.
•Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă
b) Pleoapa inferioară (mai mică)
•Faţa anterioară (cutanată) este convexă şi mulată pe ochi – inferior, la limita cu orbita – şanţul
transversal orbito-palpebral inferior
Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă – faţă mucoasa
Extremităţile – se unesc (superioară şi inferioară) şi formează comisura externă, respectiv internă
Marginile fiecărei pleoape sunt una aderentă (orbitară) – raport cu rebordul orbitei şi alta liberă –
prezitnă în partea internă câte o ridicătură – tuberculul lacrimal.
Tuberculul lacrimal împarte pleoapa în 2 porţiuni: una internă, aciliată (1/8 din lungimea pleoapei) şi
alta externă, ciliată (7/8 din lungimea pleoapei).
În vârful tuberculilor lacrimali – punctele lacrimale de la care pornesc canaliculele lacrimale
•Septum orbital – un diafragm care închide baza orbitei – este format dintr-o porţiune centrală –
bandeleta tarsă şi una periferică – ligamentul larg.
•Bandeleta tarsă – lamă fibro-elastică groasă, ovalară, câte una pentru fiecare pleoapă. Extremităţile
lor se unesc şi formează ligamentul palpebral extern, respectiv intern.
•Ligamentul lateral extern se inseră pe rebordul orbitar extern
•Ligamentul lateral intern reprezintă tendonul muşchiului orbicular al pleoapelor cu 2 porţiuni (una
directă şi alta reflectată) între care – sacul lacrimal.
•Pe marginea orbitară a pleoapei superioare, lângă ligamentul larg – muşchiul lui Müler (ridicător al
pleoapei superioare – porţiunea profundă)
•Ligamentul larg – membrană fibroasă în continuarea periostului orbitei până la marginea orbitară a
pleoapei superioare pe care se prinde.
•Planurile superficiale:
-Piele – fină, mobilă
-Ţesutul celular subcutanat – ţesut conjunctiv lax cu puţină grăsime
-Stratul muscular striat – orbicularul pleoapei
-Ţesutul conjunctiv lax submuscular
-Planul profund (mucoasă – conjunctiva palpebrală)
•Vascularizaţia:
-Artere principale – a.palpebrale superioară şi inferioară (din oftalmică)
-Artere secundare din suborbitară, supraorbitară, frontală internă, nazală, lacrimală, transversă a
feţei şi temporală superficială.
-Se realizează reţelele pretarsiană şi retrotarsiană
•Inervaţia:
-Senzitivă – n.nazal extern, frontal intern şi extern, lacrimal şi suborbitar
Motorie – ramuri din temporo-facial
Conjunctivita
•Cavitatea conjunctivală
-formă de sac deschis anterior la nivelul fantei palpebrale, între faţa profundă a pleoapelor şi faţa
anterioară a globului ocular, căptuşită de o membrană mucoasă – conjunctiva.
-Peretele anterior – conjunctiva de pe faţa profundă a pleoapelor
-Peretele posterior – conjunctiva de pe faţa anterioară a globului ocular
- Fornixul – trecerea de la conjunctiva pleoapei la cea a globului ocular (fund de sac) – 3 funduri de
sac: superior, inferior şi intern
•Conjunctiva palpebrală:
-De la marginea liberă a pleoapelor (faţa profundă) la fundul de sac conjunctival
-Fină, rozie, transparentă (galbenă – icter, albicioasă – anemie)

•Conjunctiva fundurilor de sac:
-Continuă conjunctiva palpebrală cu cea oculară (superior, inferior şi intern)
-Conjunctiva fundului de sac intern, se îngroaşă realizând 2 formaţiuni alăturate: una internă –
caruncula lacrimală si una externă – plica semilunară
•Conjunctiva bulbară sau oculară:
-Acoperă sclerotica
-Se prinde de glob la nivelul bulbului sclero-cornean
-Transparentă – se vede sclerotica
Vascularizaţia: a.pleoapelor şi a.ciliare anterioare
Inervaţia: senzitivă – n.lacrimal (în afară), n.nazal extern (înăuntru) şi nervii ciliari (porţiunea
centrală)
102. NERVUL CRANIAN III

Originea reală – nucleu din calota pedunculara
• Originea aparentă – şanţul de pe faţa internă a pedunculului cerebral
• Trece prin sinusul cavernos şi intră în orbită prin fanta sfenoidală la nivelul inelului Zinn
• Se împarte în 2 ramuri:
- Unul superior pentru dreptul superior, ridicătorul pleoapei superioare
- Unul inferior pentru dreptul inferior, intern şi micul oblic
103. NERVII CRANIENI IV SI VI

• Nervul IV
Provine dintr-un nucleu din calota pedunculară, sub nucleul oculomotorului (originea reală)
Se îndreaptă spre faţa dorsală a trunchiului cerebral, se încrucişează pe linia mediană cu cel din
partea opusă, iese pe faţa posterioară a trunchiului (originea aparentă), de o parte şi alta a valvulei lui
Vieussens.
Înconjoară faţa laterală a pedunculului cerebral, trece prin sinusul cavernos şi pătrunde în orbită
prin fanta sfenoidală în afara inelului Zinn
Se distribuie marelui oblic
• Nervul VI
Nerv motor cu originea in puntea lui varolio
Nucleul abducens
Responsabil de mișcarea laterală a globului ocular.
Inervează mușchiul drept extern
104. APARATUL LACRIMAL

a) Glanda lacrimală
•Situată în partea supero-antro-externă a orbitei
•Împărţită de aponevroza ridicătorului pleoapei superioare în 2 părţi: principală (orbitală – pars

orbitalis) şi secundară (palpebrală – pars palpebralis)
•Porţiunea orbitară:
•Formă de migdală cu diametrul de 20mm
•Situată în foseta lacrimală (partea supero-externă a bazei orbitei)
•Prezintă:
-o faţă supero-externă – convexă
-una infero-externă – concavă
-o margine anterioară – raport cu septum orbitale
-o margine posterioară – prezintă hilul (a. şi n. lacrimal)
•porţiunea palpebrală:
•situată deasupra fundului de sac conjunctival superior, în grosimea părţii externe a pleoapei, sub
aponevroza ridicătorului pleoapei superioare
•prezintă o faţă superioară în raport cu aponevroza ridicătorului pleoapei şi o faţă inferioară în

raport cu fundul de sac conjunctival
Ambele porţiuni prezintă canale excretoare care fuzionează şi se deschid în partea externă a fundului
de sac conjunctival superior.
Vascularizaţie: artera lacrimală
Inervaţie: nervul lacrimal al oftalmicului. Vegetativ – filete parasimpatice din ggl sfeno-palatin
b) Căile lacrimale propriu-zise – formate din:
•Lacul lacrimal – mărginit superior şi inferior de porţiunile acilare ale pleoapelor. E delimitat în afară
de o linie care trece prin cei 2 tuberculi lacrimali.
•Punctele lacrimale – în vârful tuberculilor lacrimali, situate – cel superior la 6 mm în afară de

ligamentul palpebral intern, iar cel inferior la 6,5 mm.
•Calanele lacrimale – unul superior şi unul inferior, se unesc într-un canal de 1-3mm care se deschide
în sacul lacrimal
•Sacul lacrimal – rezervor membranos de 15/7mm situat în foseta lacrimală din unghiul intern al
bazei orbitei între tendonul direct şi cel reflectat al ligamentului palpebral intern.
•Canalul nazal – conduct osos de 12-16 mm oblic în jos, înapoi şi înăuntru, care se deschide în meatul
inferior.
Vascularizaţia: a.palpebrală inferioară şi a.nazală
Inervaţia: n.nazal extern.
105. MADUVA SPINARII-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

• Conformatie externa:
- Fiind uşor turtită ant-post, ii deosebim măduviei patru feţe:
a) Faţa ventrală, este cuprinsă între două şanţuri colaterale ventrale drept şi stâng. Aceste şanţuri
sunt ireale, fiind doar marcate de ieşirea rădăcinilor ventrale motorii ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul faţei ventrale se află şanţul median ventral, care este profund şi larg de cca.2 mm.
Împreună cu şanţurile colaterale, delimitează pe suprafaţa măduviei cordoanele ventrale.
b) Faţa dorsală este şi ea delimitată de de două şanţuri colaterale dorsale, prin care pătrund în
măduvă rădăcinile dorsale, senzitive ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul feţei dorsale se află un şanţ îngust, şanţul median dorsal, din fundul căruia pătrunde în
măduvă septul median dorsal, de natură glială.
- Şanţul median împreună cu cele colaterale delimitează cordoanele dorsale. În regiunea cervicală
fiecare cordon dorsal este subdivizat de un şanţ paramedian, într-un tract a lui Goll, intern şi a lui
Burdach, aşezat extern.
c) Feţele laterale sunt delimitate de fiecare parte de şanţuri colaterale ventrale şi dorsale şi corespund
suprafeţelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvii.
• Raporturi:
- Învelită în meningele spinal, măduva are raporturi, prin intermediul acesteia şi a spaţiului peridural,
cu pereţii osoşi ai canalului rahidian:
- ant.ei se află corpurile vertebrale, despărţite prin discurile intervertebrale, precum şi ligamentul
vertebral comun post.
- lat.se găsesc pedicolii vertebrali care delimitează între ei găurile de conjugare, prin care se angajează
trunchiurile nervilor spinali.
- post.se găseşte peretele chirurgical al canalului rahidian, format de lamele vertebrale unite prin
ligamentele galbene, precum şi baza de implantare a apofizelor spinoase.
106. MADUVA SPINARII-SUBSTANTA CENUSIE

A. coarnele anterioare(ventrale):
-contin dispozitivul somatomotor, care este mai bine dezvoltat in regiunile intumescentelor/
dilatarilor.
-sunt mai late si mai scurte decat coarnele dorsale si contin 2 tipuri de neuroni somatomotori ai caror
axoni formeaza radacina ventral a nervilor spinali.
b)coarnele posterioare(dorsale):
-contin neuroni ai cailor senzitive, care au remnificatia de deutoneuroni.
- impartite de o strangulatie in: capul cornului dorsal <stratul zonal Waldeyer, substanta gelatinoasa
Roland, nucleul capului> si baza cornului dorsal
107. MADUVA SPINARII-SUBSTANTA ALBA

- La acest nivel întâlnim o serie de cordoane - anterioare, posterioare şi laterale - care conţin
fibre lungi ascendente (centripete) şi descendente (centrifuge) cu dispoziţie periferică, cât şi unele
fibre scurte de asociaţie care leagă diferite segmente apropiate ale măduvei spinării fără însă a o
părăsi
- Fibrele lungi au traiect vertical şi conectează măduva cu encefalul. Fibrele scurte realizează
funcţia de centru reflex al măduvei spinării fiind situate în imediata vecinătate a substanţei cenuşii.
- Fibrele substanţei albe cu aceeaşi origine, aceeaşi terminaţie şi aceeaşi funcţie ocupă aceeaşi
porţiune din cordon. Originea fibrelor poate să fie:
▪ encefalică, fiind reprezentată de axoni ai unor neuroni din scoarţa cerebrală sau nucleii
trunchiului cerebral care străbat nevraxul;
▪ medulară fiind reprezentată de axonii celulelor substanţei cenuşii a măduvei; -

extranevraxială, fiind reprezentată de axonii celulelor situate la nivelul ganglionului spinal. După
funcţie fasciculele pot fi senzitive (ascendente), motorii (descendente) şi de asociaţie. Fasciculele sau
tracturile senzitive sunt formate din fibre lungi verticale care conduc ascendent spre encefal sau
structurile subiacente influxurile plecate de la neuronii ganglionului spinal.
- Fasciculele sau tracturile motorii sunt formate din fibre lungi verticale ce conduc descendent
influxurile nervoase de la encefal sau structurile subiacente spre celulele motorii ale măduvei.
Fasciculele de asociaţie sunt formate din fibre lungi, mijlocii sau scurte care conduc ascendent sau
descendent influxuri de la un mielomer la mielomerele supra sau subiacente. Nu părăsesc măduva
spinării şi se împart în 3 categorii:
▪ homolaterale (tautomere) ce pleacă din substanţa cenuşie dintr-o parte şi trec apoi în substanţa
albă de aceeaşi parte pe care o străbat atât ascendent cât şi descendent
▪ heterolaterale (heteromere) cu punct de plecare din substanţa cenuşie dintr-o parte apoi cu un
parcurs ascendent sau descendent prin substanţa albă de partea opusă
▪ bilaterale (hecatomere) cu punct de plecare din substanţa cenuşie dintr-o parte cu un parcurs
ascendent sau descendent prin substanţa albă de aceeaşi parte, dar şi de partea opusă.
- Cordoanele de substanţă albă se întind în tot lungul măduvei, dar au o dezvoltare variabilă în
funcţie de nivelul medular considerat.
108. BULBUL RAHIDIAN
- porţiunea inferioară a trunchiului cerebral, este delimitat de măduva spinării de o zonă uşor
strâmtată numită coletul bulbului situată puţin dedesubtul decusaţiei piramidale şi puţin deasupra
emergenţei primului nerv cervical, iar de punte este separat prin şanţul bulbopontin, care nu are
existenţă reală decât pe faţa anterioară şi pe feţele laterale, din care emerg rădăcinile nervilor
cranieni VI, deasupra piramidei bulbare, VII şi VIII deasupra olivei bulbare.
- Faţa anterolaterală este divizată în două părţi simetrice de fisura mediană anterioară (fissura
mediana anterior; şanţul median anterior), care în porţiunea sa mijlocie prezintă decusaţia
piramidală Mistichelli.
- De-o parte şi de alta a fisurii mediane se găsesc piramidele bulbare despărţite spre lateral de
olivele bulbare (oliva) prin şanţul preolivar (sulcus anterolateralis;colateral anterior), în care îşi are
originea aparentă nervul cranian XII.
- Posterior de olivele bulbare este situat şanţul retroolivar şi o porţiune îngustă din cordonul
lateral.
- Deasupra olivelor bulbare se găseşte foseta supraolivară, de unde ies nervii cranieni VII şi
VIII.
- Posterior de cordonul lateral se întâlneşte şanţul colateral posterior (sulcus posterolateralis), la

acest nivel avându-şi originea aparentă nervii cranieni IX, X şi XI
- Faţa posterioară a bulbului prezintă două porţiuni distincte, una inferioară şi alta superioară.
- Porţiunea inferioară sau extraventriculară măsoară sub un cm şi se aseamănă cu măduva

spinării. Aceasta prezintă şanţul median posterior care este mărginit de fasciculele lui Goll, situat
medial şi Burdach situat lateral, terminat în sus la nivelul obexului.
- Între fasciculele lui Goll şi Burdach se găseşte şanţul intermediar.
- Fasciculul lui Goll va forma piramidele posterioare care se termină printr-o proeminenţă
numita clava.
- La nivelul porţiunii superioare sau ventriculare cordoanele se separă între ele, formând astfel
membrana tectoria, care acoperă ventriculul IV.
- La nivelul bulbului şi al punţii se găseşte planşeul ventriculului IV, planşeu care are o formă
de romb prezentând un triunghi inferior bulbar şi un triunghi superior pontin.
- Triunghiul bulbar este format la rândul sau din alte trei triunghiuri sau aripi.
- Prima aripă este aripa albă internă ( triunghiul hipoglosului) care se prezintă ca o proeminenţă
rotunjită transversal, de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful la nivelul unghiului inferior al
ventriculului.
- Prezintă o creastă ventriculară care împarte aripa într-un versant medial, care este în raport
cu nucleul nervului cranian XII, şi într-un versant lateral în raport cu nucleul intercalat Staderini.
- Lateral aripa albă internă este mărginită de un şanţ numit sulcus limitans.
- Cea de-a doua aripă este aripa cenuşie (fovea inferior; triunghiul vagului) care are baza
orientată în jos. Conţine nucleul dorsal al vagului.
- Al treilea triunghi sau aripa albă externă corespunde unor 3 nuclei şi are baza orientată în
sus. Aripa albă externă este străbătută transversal de o serie de fascicule reliefate. Aceste fascicule
prezintă striile acustice şi pot fi urmărite până în dreptul tuberculului auditiv.
109. PUNTEA
- Puntea este separată de bulb prin intermediul șantului bulbo-pontin, locul originii aparente a
nervilor abducens, faciali (perechea a VII-a de nervi cranieni) și vestibulocohleari (perechea a VIII-a
de nervi cranieni).
- Fața anterioară, ce corespunde segmentului bazilar al osului occipital, este formată din fibre
transversale cu direcție posterioară , ce se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii.
- Pe linia mediană prezintă un șanț puțin adânc în care este adăpostită artera bazilară, șanțul
bazilar.
- La limita dintre fața anterioară și pedunculii cerebeloși mijlocii este locul de emergență a
nervilor trigemeni (perechea a V-a de nervi cranieni).
- Fața posterioară face parte din planșeul ventriculului IV.
110. MEZENCEFALUL
- Mezencefalul se află în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șantul
pondopeduncular.
- Este alcătuit din cei doi pedunculi cerebrali.
- Fața anterioară prezintă între cei doi pedunculi o zonă triunghiulară cu vârful spre caudal,
numită fosa interpedunculară.
- Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată
posterioară, zonă perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare.
- Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a
nervilor oculomotori.
- Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele
cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către
tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral.
- Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear.
- Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o parte
și de alta a liniei mediane câte două proeminențe: una cranială, coliculul superior, și alta caudală,
coliculul inferior.
- Între coliculi se găsesc un șant longitudinal și unul transversal formând șanțul cruciform.
- De la fiecare colicul pornește în direcție laterală câte o bandă de fibre numită braț: brațul
coliculului superior și brațul coliculului inferior.
111. COLOANELE MOTORII ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

- Coloana motorie somatică ce este reprezentată de:
▪ Pentru bulb: nucleul motor principal şi nucleii accesori ai hipoglosului;
▪ Pentru punte: nucleul motor al nervului abducens;
▪ La nivelul mezencefalului: nucleul motor al nervului oculomotor şi nucleul motor al nervului

trohlear.
- Coloana motorie branhială ce este reprezentată de:
▪ la nivelul bulbului: superior, nucleul faringian (originea reală a fibrelor motorii ale nervilor IX
şi X) şi inferior, nucleul laringian (origina reală a fibrelor motorii ale rădăcinii bulbare a nervului
XI) .
▪ La nivelul punţii: nucleul motor al facialului şi nucleul motor al trigemenului.
- Coloana motorie viscerală este alcătuită din:
▪ La nivelul bulbului: nucleul dorsal al vagului şi nucleul salivator inferior;
▪ La nivelul punţii: nucleul salivator superior şi nucleul lacrimonazal;
▪ La nivelul mezencefalului: nucleul oculomotor accesor (Edinger-Westphal sau ciliar)
112. COLOANELE SENZITIVE ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

- COLOANA SENZITIVA SOMATICA cuprinde nucleii situaţi ȋntre punte şi bulb:
▪ Nucleii acustici sau cohleari ce sunt localizaţi ȋn profunzimea tuberculului acustic şi se ȋmpart
ȋn unul anterior şi unul posterior;
▪ Nucleii vestibulari ce sunt localizaţi ȋn profunzimea ariei vestibulare şi sunt ȋn număr de 4:

superior sau Bechterev, inferior sau Roller, medial sau Scwalbe şi lateral sau Deiters.
- COLOANA SENZITIVA SOMATICA GENERALA (V):
▪ NUCLEU SPINAL (BULBAR)- nuclei: ORALIS, INTERPOLARIS, CAUDALIS -

Interconectat cu fibre din IX, X
▪ NUCLEU PONTIN (sensibilitate epicritica)
▪ NUCLEU MEZENCEFALIC (sensibilitate proprioceptiva)
- COLOANA SENSIBILITATII GENERALE VISCERALE: nucleul ambiguu.

113. NUCLEII INTERSEGMENTARI SI SUPRASEGMENTARI AI TRUNCHIULUI
CEREBRAL
- La nivelul trunchiului cerebral nucleii se pot ȋmpărţi astfel:
▪ Nuclei segementari;
▪ Nuclei intersegmentari;
▪ Nuclei suprasegmentari.
A. Nucleii segmentari sunt reprezentaţi de nucleii de origine ai fibrelor motorii şi nucleii terminali
ai fibrelor senzitive ale nervilor cranieni.
B. Nucleii intersegmentari pot fi clasificaţi astfel:
▪ Nuclei bulbari: gracilis/ goll, cuneat/ Burdach, cuneat accessor, olivar inf si olivar accessor,
arcuati
▪ Nuclei pontini: complexul olivar sup, nucleul trapezoid, nucleul lemniscului lat.
▪ Nuclei mezencefalici: nucleul rosu, subst neagra, nucleiii oculomotori accesori (nucleul
interstitial a lui cajal, rostral, nuclei comisurii post ), nucleul interpeduncular a lui gudden, aria
tegmentala ventrala
▪ Nuclei ai formaţiunii reticulate a trunchiului cerebral.: dorsal, lat., central, medular
- Nucleul salivator inferior este localizat la nivelul bulbului
- Nucleul salivator superior este localizat la nivelul punţii
- Nucleul roşu şi substanţa neagră sunt nuclei intersegementari de la nivelul mezencefalului.
- Nucleul roşu prezintă două porţiuni şi anume: paleorubrum ce este localizat ȋn porţiunea
inferioară, ȋn alcătuirea sa intrând neuroni mari şi neorubrum ce este localizat ȋn porţiunea
superioară ȋn alcătuirea sa intrând neuroni mici.
- Substanţa neagră este localizată tot la nivelul mezencefalului şi este alcătuită tot din două
părţi: pars compacta şi pars reticulata.
- Complexul olivar inferior este un nucleu intersegmentar bulbar ce este alcătuit din trei
componente:
▪ Nucleul olivar inferior principal;
▪ Nucleul olivar accesor medial;
▪ Nucleul olivar accesor lateral.
114. SUBSTANTA ALBA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

- Substanţa albă a trunchiului cereberal este reprezentată de:
A. Fibrele cerebeloase sunt dispuse sub forma celor trei perechi de pedunculi cerebeloşi.
- Pedunculii cerebeloşi inferiori primesc aferenţe prin intermediul tracturilor: spinocerebelos
posterior, arcuatocerebelos, vestibulocerebelos, cuneocerebelos, olivocerebelos, paraolivocerebelos,
trigeminocerebelos, iar eferenţe se realizează prin intemediul fibrelor cerebeloolivare,
cerebelovestibulare, cerebeloreticulare.
- Pedunculii cerebeloşi mijlocii sunt alcătuiţi din fibre pontocerebeloase.
- Pedunculii cerebeloşi superiori primesc aferenţe prin intermediul tracturilor: spinocerebelos

anterior, ceruleocerebelos, rubrocerebelos, iar eferenţele sunt realizate prin intermediul fibrelos
cerbelotalamice şi fibrelor cerebelorubrice.
B. Căile ascendente cu origine medulară sunt reprezentate de:
- Căile spinobulbare - primul neuron este ȋn ganglionul spinal, al doilea neuron este ȋn nucleii
bulbari (gracilis, cuneat, cuneat accesor), al treilea neuron este ȋn nucleul ventral posterolateral de
nivelul talamusului, iar al patrulea neuron este localizat la nivel cortical ȋn ariile somestezice I şi II.
- Rol: transmiterea sensibilităţii tactile fine, diferenţiale, kinestezice conştiente.
- Căile spinotalamice sunt ȋn număr de două: calea paleospinotalamică şi calea

neospinotalamică.
- Pentru calea paleospinotalamică primul neuron este la nivelul ganglionului spinal, al doilea
neuron este la nivelul cornului posterior al măduvei, iar al treilea neuron este la nivelul nucleilor
intralaminari şi posterior faţă de talamus.
- Pentru calea neospinotalamică primul neuron este la nivelul ganglionului spinal, al doilea
neuron este la nivelul cornului posterior al măduvei, al treilea neuron este la nivelul nucleilor
intralaminari, posterior şi posterolateral faţă de talamus, iar al patrulea neuron este la nivel cortical,
ȋn aria somestezică I.
- Căile spinocerebeloase sunt reprezentate de fasciculul spinocerebelos posterior şi fasciculul

spinocerebelos anterior.
- Fasciculul spinocerebelos anterior are primul neuron la niveul ganglionului spinal, al doilea
neuron la nivelul cornului posterior al măduvei, iar al treilea neuron la nivelul paleocerebelului.
C. Fibrele descendente sunt reprezentate de:
- Fasciculul rubrospinal;
- Fasciculul tectospinal;
- Fasciculul vestibulospinal;
- Fasciculul reticulospinal;
- Fasciculul interstiţiospinal;
- Fasciculul fastigiospinal;
- Fasciculul olivospinal.
D. Formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral este alcătuită atât din substanţă cenuşie cât şi
din substanţă albă. Este situată central la nivelul trunchiului cerebral, pe toată lungimea lui având
multiple funcţii:
- Centrii de integrare asigurând: presiunea sanguină, contracţia cordului, respiraţia, centrii vomei, a
micţiunii şi a funcţiilor sexuale;
- Centrii reticulari activatori;
- Centrii de modulare a ȋntregului sistem central ce susţin atenţia şi ciclul somn-veghe;
- Centrii motori ce coordonează atât tonusul muscular cât şi postura;
- Centrii ce coordonează mişcările globilor oculari.
- Aferenţele formaţiunii reticulate sunt reprezentate de căile senzitive, motorii şi viscerale.
- Eferenţele formaţiunii reticulate sunt spre măduvă, dar şi spre diencefal.
115. CEREBELUL-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

- Cerebelul are forma unui ovoid cu axul mare transversal de 8-10 cm; diametrul său ant-post
variază între 150-200 g.
- Se descriu:
▪ porţiune mediană, proeminentă şi alungită ant-post numită vermisul cerebelos.
▪ două părţi lat.mai voluminoase, numite emisferele cerebeloase.
- Faţa sup.
▪ prezintă o proeminenţă mediană vermis sup. Pe laturile acestuia se află emisferele cerebeloase,
care pe această faţă sunt plane şi înclinate în jos şi înafară.
- Faţa inf.
▪ Prezintă pe linia mediană un şanţ adânc numit valecula, în fundul căruia găsim vermisul inf.
▪ Acesta din treimea sa post trimite lat., în fiecare emisfer cerebelos căte un braţ de substanţă
albă, formând un relief în cruce numit piramida lui Malacarne.
▪ Pe laturile valeculei se găsesc amisferele cerebeloase, care pe această faţă sunt convexe.
- Faţa ant.
▪ priveşte spre cavitatea ventriculului IV.
▪ îi deosebim două porţiuni.
▪ Porţiunea inf.
o care prezintă extremitatea ant.a vermisului inf.numit lueta.

o De pe laturile ei se desprind două lame de substanţă albă, care se îndreaptă transversal spre
doi lobuli cerebeloşi numiţi floculi.
o Aceste lame, care alcătuiesc vălul medular post.se răsfrâng în jos, pentru a se continua cu
membrana tectoria a ventriculului IV.
▪ Porţiunea sup.
o este reprezentată de fundul de sac post.al ventriculului IV şi este delimitată:
o în sus, de vălul medular ant.
o lat., de masa reunită a celor trei pedunculi cerebeloşi
o în jos, de vălul medular post.
- Privit în ansamblu îi deosebim trei feţe şi o circumferinţă.
▪ Pe suprafaţa ext.a neurocraniului, loja cerebeloasă se proiecteză sub linia care prelungeşte
apofiza zigoamtică până la protuberanţa occipiatală ext.
▪ Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin intermediul unor cordoane nervoase numite
pedunculi cerebeloşi:
▪ doi pedunculi cerebeloşi inf.care îl leagă de bulb şi măduvă şi acre în porţiunea lor bulbară se
numesc corpi restiformi.
▪ doi pedunculi cerebeloşi mijlocii, foarte dezvoltaţi la om, care unesc emisferele cerebelului de
feţele lat ale punţii.
▪ doi pedunculi cerebeloşi sup.care fac legătura cu pedunculii cerebrali.
▪ Circumferinţa cerebelului
o separă faţa sup.de cea inf.prezentând pe ea un şanţ adânc numit marele şanţ circumferenţial al
lui Vicq d”Azyr. Post.şi median acest şanţ este întrerupt de o mică scobitură numită incizura
marsupiulis. În această incizură găsim extremitatea post.a vermisului şi tot în ea pătrunde marginea
ant.a coasei cerebelului.
116. SUBSTANTA CENUSIE A CEREBELULUI

- Pe secţiune, cerebelul are trei porţiuni care sunt reprezentate de substanţa periferică cenuşie
(scoarţa cerebeloasă), substanţa albă şi substanţa cenuşie centrală.
- SUBSTANŢA CENUŞIE este situată atât la periferie unde formează cortexul cerebelos cât şi în
interiorul cerebelului unde formează nuclei cerebelului.
- Scoarţa cerebelului (cortexul cerebelos; cortex cerebellaris) este alcătuită din trei straturi:
▪ stratul molecular (stratum moleculare) situat superficial, cu funcţie de asociaţie;
▪ stratul celulelor lui Purkinje (stratum piriformium), intermediar, cu rol efector;
▪ stratul granular (stratum granulosum) situat profund, cu rol receptor.

- Nucleii cerebelului sunt situaţi în porţiunea anterioară a cerebelului în plină masă de substanţă
albă. Sunt în număr de 4. Enumeraţi din afară înauntru aceştia sunt:
▪ nucleul dinţat: (nucleus dentatus) este format dintr-o lamă de substanţă cenuşie neregulat
plisată cu deschiderea orientată anterior şi medial. Este nucleul neocerebelului.
▪ nucleul emboliform: (nucleus emboliformis) are aspectul unei coloane de substanţă cenuşie
orientată sagital, paralel cu linia mediană.
▪ nucleul globulos: (nucleus globosus) este situat medial de nucleul emboliform.
▪ nucleul fastigial: (nucleus fastigii) este situat în vermis deasupra ventriculului IV. Are aspectul
unei mase cenuşii ovoidale cu axul mare anteroposterior. Cei 2 nuclei fastigiali sunt separaţi unul de
celălalt printr-o lamă de substanţă albă. Nucleul fastigial este nucleul arhicerebelului
▪ Nucleul emboliform şi nucleul globulos aparţin paleocerebelului.
117. CIRCUITELE CEREBELULUI

- Aferenţe cerebeloase
▪ Principalele aferențe din alte regiuni ale SNC sosesc de la cortex (prin nuclei pontini), de la
olivele bulbare, de la nuclei vestibulari și de la formațiunea reticulară.
▪ Aferenţe de la periferie sosesc prin 4 tracturi nervoase: tracturile spinocerebeloase dorsal şi

ventral, calea spino-reticulară şi calea spino-olivară - din FR şi olivele bulbare informaţia este trimisă
spre
▪ cerebel. Astfel, cerebelul primesşte continuu informaţii, la un nivel subconştient, depsre poziţia
şi mişcările corpului.
- Eferenţe cerebeloase
▪ Singura sursă a eferenţelor cerebeloase sunt nucleii cerebeloşi, situaţi profund în masa
cerebelului, de ambele părţi: nucleul dentat, nuclei interpuși şi nucleul fastigial.
▪ Nucleii vestibulari pot şi şi ei consideraţi nucleii profunzi cerebeloşi, datorită conexiunilor pe

care le au cu cerebelul.
▪ Nucleii cerebeloşi primesc aferenţe din 2 surse:
o fibrele aferente spre cerebel (impulsuri excitatorii)
o cortexul cerebelos (impulsuri inhibitorii).
▪ Eferențele nucleilor cerebeloși sunt multiple:
o un circuit pleacă din zona intermediară a scoarţei cerebeloase - nucleii interpuşi – talamus -
cortexul cerebral - structuri ale liniei mediane a talamusului-ganglionii bazali – nucleul roşu – FR.
▪ Acest circuit coordonează activitatea reciprocă a muşchilor flexori şi extensori ai segmentelor

periferice ale membrelor
o un circuit inferior: vermis – nucleii fastigiali – bulbpunte - nucleii vestibulari, reticulari,
maduva spinarii (rol in postură şi echilibru)
o un al treilea circuit- cortex cerebelar lateral – nucleu dinţat – thalamus - cortex cerebral, cu rol
în coordonarea mişcărilor secvenţiale generate de cortexul cerebral.
118. TALAMUS-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

- Formă de nucleu ovoid de substanţă cenuşie cu marele ax orientat oblic înainte şi înăuntru
- 4 feţe şi 2 extremităţi
a) Faţa superioară:
- Acoperită de o lamă de subst albă-stratum zonale
- Extern este delimitată de nucleul caudat printr-un şanţ – şanţ talamo-striat
- Intern este delimitată de pedunculul anterior al epifizei cu care delimitează un trigon –

trigonul habenular cu nucleul habenular
- Este străbătută de un şanţ coroidian în 2 porţiuni: una laterală care face parte din ventriculul
lateral şi alta internă acoperită de trigonul cerebral.
b) Faţa inferioară:
- Vine în raport cu regiunea subtalamică unde găsim nuclei şi fibre.
- Nucleii: nucleul subtalamic al lui Louis. Zona incerta, extremitatea superioară a nucleului ruşu
şi a subst. negre şi nucleii câmpului lui Forel.
- Fibrele se întretaie şi alcătuiesc câmpul lui Forel. Sunt reprezentate de ansa lenticulară,
fascicolul lenticular şi cel dento-talamic.
c) Faţa internă:
- Ia parte la formarea peretelui lateral al ventriculului III
- Este separată de hipotalamus printr-un şanţ concav cu concavitatea în sus – şanţul lui Monroe.
d) Faţa externă – este în raport cu capsula internă
- Extremitatea anterioară delimitează cu trigonul cerebral orificiul lui Monroe prin care
ventriculul III comunică cu ventriculul lateral
- Extremitatea posterioară este mai dezvoltată şi se numeşte pulvinar. Sub pulvinar avem 2
proeminenţe: corpul geniculat medial şi lateral.
- Faţa internă este legată de cea din partea opusă printr-o comisură – comisura cenuşie.
119. NUCLEII TALAMICI

- Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe:
▪ nucleii anteriori
▪ nucleii mediali
▪ nucleii laterali
▪ nucleii ventrali
▪ nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
▪ nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim
▪ nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
- Nucleii sunt clasificati in 3 categorii:
a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) – de releu
nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati
b) Nuclei de asociatie specifici (A)
nucleii: liniei mediane, reticular
c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D)
nucleul ventral anterior, nuceul reticular si o parte din nucleii intralaminari.
120. HIPOTALAMUSUL
- Situat sub talamus
- Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se observă în spaţiul opto-
peduncular.
- Spaţiul opto-peduncular este de formă rombică şi e delimitat supero-extern de tracturile optice

şi infero-extern de pedunculii cerebrali.
- Faţa inferioară are 3 regiuni:
▪ Una anterioară mascată de chiasma optică (regiunea suboptică)
▪ Una mijlocie (zona infundibulo-tuberiană) de pe care se desprinde tulpina hipofizei
▪ Zona posterioară – reprezentată de corpii mamilari
121. CONFORMATIA EXTERNA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Formă de semi-ovoid
- Prezintă 3 feţe, 3 margini şi 2 poli
- Pe suprafaţa lor, avem şanţuri de 3 categorii:
▪ Cele mai adânci (de oridinul I)– scizuri – împart faţa externă în lobi
▪ Şanţurile de oridinul II (mai puţin adânci) – împart lobii în girusuri
▪ Şanţuri de ordinul III (cele mai superficiale) – împart girusurile în lobuli
- Între 2 girusuri învecinate se stabilesc legături care se numesc pliu de pasaj dacă girusurile
aparţin unor lobi diferiţi, sau de anastomoză, dacă aparţin aceluiaşi lob
- Pe faţa externă se găsesc următoarele girusuri:
▪ Şanţul lui Sylvius (scizura laterală) – începe pe faţa inferioară, încrucişează marginea externă,
după care are traiect în sus şi îndărăt. Ea dă 2 prelungiri: una anterioară (orizontală) şi alta
posterioară (verticală).
▪ Scizura lui Rolando (centrală) care începe pe faţa internă, încrucişează marginea superioară şi
coboară pe faţa externă, terminându-se în unghiul format de scizura lui Sylvius cu prelungirea
verticală.
▪ Scizura perpendiculară externă (parieto-occipitală) începe pe faţa internă, încrucişează

marginea superioară şi se temină pe faţa externă.
- Scizurile împart faţa externă a emisferului cerebral în 4 lobi: frontal, parietal, temporal şi
occipital
a) Lobul frontal:
- Pe faţa externă a lui, se găsesc 2 şanţuri paralele cu marginea superioară – şanţurile frontale
superior şi inferior.
- La extremitatea posterioară se bifurcă şi formează al treilea şanţ paralel cu scizura lui

Rolando (şanţul precentral).
- Ele împart faţa ext a lobului frontal în girusurile:
▪ Frontal I (superior) – deasupra şanţului frontal superior
▪ Frontal II (mijlociu) – între cele 2 şanţuri
▪ Frontal III (inferior) – sub şanţul frontal inferior
▪ Frontal IV (precentral) – între şanţul precentral şi scizura central
- Aria precentrală (frontală IV) este aria motorie principală.
- Girusul frontal inferior (frontal III) este împărţit de cele 2 prelungiri ale scizurii lui Sylvius în
3 zone: orbitară (sub prelungirea orizontală), triunghiulară (între cele 2 prelungiri) şi opreculară.
- La nivelul zonei operculare – centrul vorbirii articulare a lui Broca.
- Între lobul frontal şi cel parietal se delimitează 2 pliuri de pasaj:
▪ unul la extremitatea superioară a scizuriii Rolando – lobul paracentral
▪ altul la extremitatea inferioară a scizurii Rolando – opercul rolandic.
b) Lobul parietal
- Este delimitat înapoia scizurii Rolando, deasupra scizurii Sylvius şi înaintea scizurii
perpendiculare externe.
- Prezintă un şanţ (şanţul interparietal) (de oridinul II) care se împarte în 2 braţe la extremitatea
superioară (formă de T).
- El împarte lobul parietal în 3 girusuri:
▪ parietal superior
▪ inferior (sub şanţ)
▪ parietal postcentral (aria senzitivă principală).
c) Lobul temporal
- Situat pe faţa externă a emisferelor inferior de scizura Sylvius, fiind delimitat de lobul occipital
printr-un plan fictiv ce trece prin extremitatea posterioară a corpului calos.
- Se observă 2 şanţuri de ordinul II – temporal superior şi inferior, paralele cu scizura Sylvius.
- Se identifică 3 girusuri: temporal I, II şi III sau inferior, sub şanţul inferior.
- Între girusul temp superior şi lobul parietal – formaţiuni de legătură ce trec prin fundul
scizurii Sylvius şi care formează circumvoluţiunile lui Heschl.
d) Lobul occipital
- Delimitat sub scizura perpendiculară externă şi înapoia planului fictiv care trece prin corpul
calos.
- Se observă 2 şanţuri paralele cu scizura perpendiculară externă:
▪ şanţul occipital superior
▪ şanţul occipital inferior.
- Avem girusurile: occipital I (superior), II (mijlociu) şi III sau inferior.
e) Pe faţa externă a emisferelor cerebrale, în afară de cei 4 lobi, mai avem un lob în fundul scizurii lui
Sylvius – lobul insulei.
- Are formă aproximativ triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos.
- Este împărţit printr-un şanţ de ordinul II în 2 regiuni:
▪ Regiunea anterioară cu 3 lobuli: i1, i2, i3
▪ Regiunea posterioară cu 2 lobi: i4 şi i5
- În fundul scizurii Sylvius:
▪ Trec circumvoluţiunile lui Heschl
▪ Se găseşte lobul insulei
▪ Se găseşte artera silviană (cerebrală mijlocie).

122. SCOARTA CEREBRALA
- Scoarţa cerebrală este reprezentată de substanţa cenuşie şi ȋnveleşte suprafaţa externă a
emisferelor cerebrale, pătrunzând totodată ȋn toate şanţurile şi fisurile existente.
- Este alcătuită din celule şi fibre nervoase amielinice, prezentând două zone: alocortexul şi
izocortexul.
▪ Alocortexul:
o acoperă girusurile de la nivelul feţei infero-mediale, intrând ȋn alcătuirea sistemului limbic.
o Ȋn structura sa intră de la exterior la interior: un strat molecular, un strat granular şi un strat

piramidal.
o Stratul granular ȋndeplineşte funcţia de receptor, iar cel piramidal de efector.
o Alocortexul se ȋntinde la nivelul girusului dinţat, a hypocampusului şi a sistemului limbic.
▪ Izocortexul
o acoperă cea mai mare parte a emisferelor cerebrale şi poate fi divizat ȋn mezocortex şi
ectocortex.
o Mezocortexul este alcătuit din şase straturi ce prezintă următoarele trăsături: Sunt alcătuite
preponderent din neuroni piramidali; Straturile granulare au o densitate mai mică; Fibrele
intracorticale radiare sunt ȋn număr mai redus; Se ȋntinde la nivelul girusului cingular, girusului
parahypocampic şi la nivelul lobului piriform.
▪ Ectocortexul reprezintă cea mai mare parte a izocortexului şi este alcătuit din neuroni şi fibre
nervoase amielinice.
o Neuronii ce intră ȋn alcătuirea ectocortexului pot fi ȋmpărţiţi ȋn cinci clase: Celulele orizontale
a lui Cajal, Celulele granulare sau stellate, Celulele piramidale (neuronii Betz şi neuronii Meynert.),
Celulele fuziforme, Celulele lui Martinotti
Ariile corticale
sunt anumite porţiuni ale scoarţei cerebrale ce se pot clasifica din punct de vedere morfo-funcţional
ȋn:
- Arii senzoriale sau receptoare;
- Arii motorii sau efectoare;
- Arii de asociaţie;
- Arii vegetative.
123. NUCLEII BAZALI

- Nucleii bazali sunt: nucleul caudat, putamen si globus pallidum
- Au rol in controlul motricitatii, mers, coordonarea miscarilor (corea Huntington).
- Nucleii bazali sunt o colecție de corpi neuronali localizați de-o parte și de alta a talamusului,
dedesubtul girusului cingulat, în afară și deasupra sistemului limbic.
- Doi dintre nucleii bazali se găsesc lateral de talamus, globus pallidus, mai aproape de talamus,
și putamen, mai aproape de cortexul cerebral. Împreună, globus pallidus și putamen constituie
nucleul lentiform.
- Nucleul caudat circumscrie fata laterală a talamusului sub forma unei virgule, prezentând trei
segmente, cap, corp și coada.
- Nucleul lenticular și nucleul caudat sunt denumiți corpi striați, datorită aspectului
caracteristic conferit de benzile de substanță albă a capsulei internă care îi străbat.
124. SUBSTANTA ALBA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Clasificarea functionala a fibrelor nervoase mielinizate din interiorul emisferelor cerebrale:
▪ Fibre de proiectie ascendente si descendente
▪ Fibre de asociatie,intraemisferice; formeaza fasciculele de asociatie
▪ Fibre comisurale,interemisferice; formeaza structurile comisurale cerebrale
- Clasificare descriptiva a substantei albe pe sectiuni prin emisferele cerebrale:
▪ Centrul semioval Flechsig – pe sectiuni orizontale,superior de nucleii bazali
▪ Centrul oval Flechsig –pe sectiuni frontale, superior de nucleii bazalilari
- FIBRELE DE PROIECTIE
▪ sunt ascendente (corticopete)ce trimit catre creier informatii senzitivo- senzoriale
▪ descendente (corticofuge), ce trimit spre periferie comenzi pentru motilitatea voluntara si

semiautimata.
▪ Fibrele sunt dispuse in eventai si converg spre trunchiul cerebral
▪ Superior de talamus – coroana radiata a lui Reil,
▪ la nivelul talamusului si nucleilor bazali – capsullele albe interna, externa.
▪ Nu toate fibrele patrund in capsula alba interna, ele sunt mai scurte:
o fibrele descendente – o parte se opresc in talamus si nucleii bazali
o fibrele ascendente – o parte pleaca da la talamus si se opresc la scoarta, patrunzand in coroana

radiata ca radiatii talamocorticale
125. CORPUL CALOS

- O formatiune ce apare in creierul mamiferelor
- Cea mai mare structura de substanta alba a creierului
- Este alcatuit din fibre comisurale (mediaza comunicarea intre cele 2 emisfere cerebrale):
▪ Cu diametru mare ( mediaza coordonarea senzitivo-motorie)
▪ Cu diametru mic (conecteaza ariile de asociatie)
- este divizat în următoarele segmente:
▪ rostrum (anterior),
▪ genunchi (conectează partea anterioară a lobilor frontali),
▪ corp (conectează partea posterioară a lobilor frontali, lobul parietal şi partea superioară a
lobului temporal),
▪ splenium (conectează lobii occipitali)
126. TRIGONUL CEREBRAL

- este alcătuit din două coloane de substanţă albă, ce se unesc central formând corpul fornixului.
- Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coloane sunt despărţite, realizând pilierii anterior,
respectiv, posteriori.
- Corpul fornixului are forma unui triunghi aşezat cu baza posterior.
- Raporturi:
o superior - corpul calos;
o inferior - ventriculul III şi talamusul.
- Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, trei margini şi trei unghiuri.
o Faţa superioară:
- ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu corpul calos;
- ȋn porţiunea anterioară intră ȋn alcătuirea planşeului coarnelor anterioare ale ventriculilor laterali;
- median, se uneşte cu septum pellucidum.
o Faţa inferioară:
- ȋn porţiunea mediană intră ȋn alcătuirea plafonului ventriculului III;
- ȋn porţiunile laterale intră ȋn raport direct cu faţa superioară a talamusului.
- Marginile laterale au raport cu şanţurile coroide şi cu plexurile coroide ale ventriculilor

laterali.
- Marginea posterioară fuzionează cu faţa inferioară a corpului calos.

- Pilierii anteriori se ȋndepărtează unul de celălalt şi ȋnconjoară polul anterior al talamusului
alături de care delimitează orificiul lui Monro. Ulterior, depăşesc comisura albă anterioară, peretele
anterior al ventriculului III şi se termină la nivelul corpilor mamilari.
- Pilierii posteriori ȋnconjoară polul posterior al talamusului, ajunge la nivelul planşeului

ventriculului lateral, şi anume ȋn cornul temporal, unde se continuă cu fimbria şi hipocampul.
127. CAPSULA ALBA INTERNA

- este un strat masiv (cu o grosime de 8-10 mm) de substanță albă a emisferelor cerebrale care
separă nucleul caudat și talamusul situați medial de nucleul lenticular (globul palid și putamen) situat
lateral.
- se compune din:
▪ fibre ascendente de la talamus spre cortexul cerebral care compun radiația talamică
anterioară, radiația talamică posterioară, radiația talamică superioară și radiația talamică inferioară.
Printre fibrele ascendente se numără radiațiile optice, auditive și senzoriale somatice.
▪ fibre descendente de la cortexul cerebral spre talamus, regiunea subtalamică, mezencefal,

rombencefal și măduva spinării.
- Capsula internă este principala cale prin care cortexul cerebral este conectat cu trunchiul
cerebral și măduva spinării.
- Lateral și superior se continuă cu coroana radiată care constituie o parte majoră a substanței
albe a emisferelor cerebrale, caudal și medial se continuă cu piciorul cerebral (pedunculul
mezencefalic), mult mai redus în dimensiuni, care conține și fibre corticospinale.
- Pe secțiunea orizontală capsula internă are o forma literei "V", care se deschide lateral,
unghiul obtuz al "V" se numește genunchi, iar segmentul anterior și posterior a lui "V" se numește
respectiv, brațul anterior și brațul posterior.
- Capsula internă este alcătuită din următoarele 5 segmente:
▪ brațul anterior al capsulei interne
▪ genunchiul capsulei interne
▪ brațul posterior al capsulei interne
▪ partea retrolenticulară (sau retrolentiformă) a capsulei interne
▪ partea sublenticulară (sau sublentiformă) a capsulei interne
128. VENTRICULII LATERALI

- Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată anterior, situate în grosimea
emisferelor cerebrale.
- Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una antero-inferioară (cornul

sfenoidal) şi alta posterioară (cornul occipital)
- Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete inferior (planşeu)
a) Cornul frontal:
Plafonul – partea inferioară a corpului calos
Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea superioară a trigonului cerebral
b) Cornul sfenoidal:
Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul
Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin rinencefalului şi care se găsesc una în concavitatea celeilalte:
cornul lui Ammon, corpul brodant şi corpul gudronat
c) Cornul occipital:
Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior
Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului posterior şi scizura calcarină.
129. VENTRICULUL 3
- Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral şi deasupra
hipotalamusului
- Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile lui Monro şi cu ventriculul IV prin apeducul lui
Sylvius
- Formă de pâlnie turtită lateral, cu baza în sus
- Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2 margini (anterioară şi
posterioară). Cele 2 versante se unesc şi formează vârful ventriculului III.
a. Pereţii laterali:
▪ Formă triunghiulară cu vârful în jos
▪ Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro – se termină posterior
într-o depresiune deasupra orificiului superior al apeductului Sylvius.
▪ Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior (talamic) şi altul inferior
(hipotalamic).
I. Etajul talamic ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului cerebral, superior este
delimitat de plafon prin pedunculul anterior al epifizei (habena), iar inferior este separat de etajul
hipotalamic prin şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi dinainte înapoi. Este
format de faţa talamusului şi prezintă în mijloc comisura cenuşie cu aspect de punte transversală
între feţele interne ale celor 2 nuclei talamici.
II. Etajul inferior este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu baza spre şanţul Monro şi
vârful în jos, spre infundibul. Este constituit din regiunea infundibulo-tuberină a hipotalamusului.
b. Plafonul (baza):
- Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu baza înapoi
- Lateral, se întinde până la nucleii talamici
- Este format de jos în sus de membrana tectoria şi vălul coroidian superior, prin intermediul
cărora vine în contact cu trigonul cerebral.
- Membrana tectoria se întinde de la un talamus la altul, se răsfrânge şi se continuă pe feţele

interne ale nucleilor talamici cu membrana ependimară a ventriculului III.
- Superior, membrana este aderentă feţei inferioare a vălului coroidian superior, format din 2
foiţe ale piei-mater. Între cele 2 foiţe există o prelungire a spaţiului subarahnoidian cu arteriole din
arterele coroidiene mijlocii şi venule ce drenează în venele lui Galien.
- Aceste ramificaţii vasculare formează plexurile coroide ale ventriculului III
c. Planşeul ventriculului III:
- Prezintă o margine anterioară şi una posterioară. Locul lor de întâlnire reprezitnă vârful
ventriculului III
- Marginea anterioară este oblică de sus în jos şi dinainte înapoi, formată din mai multe
elemente:
▪ Anterior şi superior – stâlpii anteriori ai trigonului cerebral care formează între ei un spaţiu
triunghiular – vulva – cu baza în jos
▪ Comisura albă anterioară
▪ Lama terminală – de la ciocul corpului calos până la chiasma optică
▪ Chiasma optică, care împreună cu lamela supraoptică, delimitează un diverticul – recesul optic
▪ Versantul anterior al tuber cinereumului
- Marginea posterioară – alcătuită de la vârful ventriculului III spre înapoi şi în sus de:
▪ Versantul posterior al tuber cinereumului
▪ Spaţiul perforat posterior
▪ Substanţa albă a pedunculilor cerebrali
▪ Orificiul superior al apeductului Sylvius
▪ Comisura albă posterioară
▪ Baza epifizei
d. Vârful ventriculului III – realizat din unirea celor 2 margini ale planşeului , se continuă
descendent cu tija pituitară.
e. Cavitatea ventriculului III – căptuşită de membrana ependimară şi conţine LCR provenit din
secreţia plexurilor coroide sau din ventriculii laterali prin orificiile lui Monro. De aici, LCR trece prin
orificiul superior al apeductului Sylvius (anus) spre ventriculul IV.
130. VENTRICULUL 4
- Format de cavitatea primitivă a rombencefalului
- Delimitat anterior de faţa posterioară a bulbului şi punţii, posterior de cerebel şi lateral de

pedunculii cerebeloşi superiori şi inferiori
- Formă rombică cu axul mare (30-35 mm) logitudinal şi axul mic (15-20 mm) transversal
- Are 2 pereţi: anterior (bulbo-pontin), posterior (cerebelo-tectorial), 4 laturi şi 4 unghiuri
a. Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin bazele lor: unul superior –
pontin şi altul inferior – bulbar
▪ Triunghiul inferior (calamus scriptorius):
o Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul inferior are formă
triunghiulară – ciocul calamusului.
o Înapoia şanţului – o lamă de substanţă cenuşie, de la un fascicul Goll la altul – obex.
o Lateral de tija calamusului (stânga-dreapta) – câte 3 formaţiuni triunghiulare – aripi: 2 aripi

albe între care una cenuşie de fiecare parte.
o Aripa albă internă – în profunzimea ei – nucleul n.XII
o Aripa albă externă – nucleii vestibulari şi acustici
o Aripa cenuşie – nucleul fasciculului solitar şi nucleii vegetativi parasimpatici bulbari
▪ Triunghiul superior (pontin):
o Prezintă un şanţ pe linia mediană în continuarea tijei calamusului scriptorius până la

apeductul lui Sylvius
o În afara şanţului şi deasupra aripei albe externe – o proeminenţă rotunjită – eminenţia teres în
profunzimea căreia – nucleul n.VI. Se continuă în sus cu un cordon longitudinal – funiculus teres.
Cele 2 formaţiuni delimitează pe linia mediană foseta media.
o Lateral, aproape de unghiul extern, apare baza aripei albe externe – tuberculul acustic.
o Deasupra tuberculului acustic – foseta superior sau foveea trigemeni – în profunzimea ei este
nucleul masticator al trigemenului
o Superior şi lateral de foveea trigemeni – locus coeruleus
▪ Sub planşeul ventriculului IV – centrii vegetativi (respiratori, cardiaci, vasomotori)
b. Peretele posterior (plafonul) – prezintă 3 porţiuni:
- Porţiunea inferioară – constituită din 2 planuri:
▪ Membrana tectoria
o Ocupă spaţiul dintre cei 2 corpi restriformi, cu vârful inferior
o Baza se fixează la elementele care delimitează în jos diverticulul ventricular
o Pe părţile laterale, după ce formează lingula, se reflectă pentru a acoperi planşeul.
▪ Vălul carotidian inferior
o Prezintă îngroşări neregulate formate din ghemuri conjunctivo-vasculare dispuse sub formă de
cordoane – plexurile coroide ale ventriculului VI (formă de T) cu ramura verticală dublă şi 2 ramuri
orizontale;
o Ramura verticală formează plexurile mediene care se termină inferior de o parte şi alta a
orficiului lui Magendie;
o Ramurile transversale formează plexurile coroide transversale.
o Orificiul lui Magendie (7-8 mm/5-6 mm) este deasupra ciocului calamusului, pe linia mediană.
Prin acest orificiu – comunicarea ventriculului IV cu spaţiul subarahnoidian.
- Porţiunea superioară – alcătuită pe părţile laterale de feţele anterioare ale pedunculilor

cerebeloşi superiori şi de faţa anterioară a valvulei lui Vieussens
- Porţiunea mijlocie:
▪ Reprezintă diverticulul ventriculului IV
▪ Delimitată lateral de pedunculii cerebeloşi superiori, mijlocii şi inferiori fuzionaţi, în sus de

valvula lui Vieussens şi în jos de vermisul inferior şi valvulele lui Tarin
c. Marginile ventriculului IV:
- 2 supero-interne – reprezentate de linia de unire a pedunculilor cerebeloşi superiori cu puntea
- 2 infero-interne – corespund locului unde membrana tectoria se continuă prin lingulă cu

membrana ependimară care acoperă planşeul ventriculului IV.
d. Unghiurile:
- Unghiul superior – se continuă cu apeductul lui Sylvius prin care comunică cu ventriculul III
- Unghiul inferior – se continuă cu canalul ependimar
- Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul transversal întâlneşte pedunculii
cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc lateral cu 2 culoare transversale – recesusurile transversale.
Acestea, spre partea posterioară poartă numele de „cornul abundenţei” care se deschide în spaţiul
subarahnoidian prin orificiul lui Luschka.
131. FORMAREA SI CIRCULATIA LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN

- Lichidul cefalorahidian (LCR) este un lichid clar și transparent care umple sistemul
ventricular cerebral, canalul ependimar, spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare
- FORMARE:
▪ Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive.
▪ I. ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul
trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale
▪ II. celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi.
▪ plexurile coroide produc LCR prin absorbția și a altor substanțe, de exemplu: un metabolit al
serotoninei, acid 5-hidroxiindolacetic.
- CIRCULATIE:
▪ Este produs de către plexurile coroide (celule ependimare speciale), producția de LCR fiind în
jur de 500-1200 mL/zi, acesta fiind reînnoit zilnic de 3-4 ori.
▪ Volumul total este în jur de 150 ml.
▪ LCR este resorbit la nivelul vilozităților arahnoidiene de către sistemul venos cerebral.
▪ Presiunea normală a LCR (în decubit dorsal) este în jur de 5-10 mm Hg, o presiune mai mare
de 15 mmHg putând indica hipertensiune intra-craniană. În ortostatism, presiunea intracraniană este
în jur de 14-25 mm Hg. Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra venei
jugulare sau datorită tușitului.
- FUNCTII:
▪ Rol de protecție a țesutului nervos împotriva traumatismelor, prin amortizarea unor șocuri la
care este supusă cutia craniană;
▪ Rol de protecție imunologică a sistemului nervos central;
▪ Rol de transport al unor substanțe nutritive, hormoni, medicamente;
▪ De asemenea, LCR are rol în curățarea SNC de diferite deșeuri metabolice, eliminându-le pe
acestea prin bariera hematoencefalică;
▪ LCR constituie o barieră în calea pătrunderii în țesutul nervos a unor substanțe dăunătoare
din sângele circulant;
▪ Greutatea efectivă a creierului scade de la 1400 g la 25 g, datorită plutirii in LCR. Altfel, masa
crescută a creierului ar fi împiedicat funcționarea propice a neuronilor de la baza sa, precum și
vascularizația bogată a encefalului.
132. MENINGELE SPINAL

- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA si PIA
MATER (meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat,
dens, care compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale.
Comparativ cu aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si
transparenta dintre cele trei membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia
mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari portiuni
luand denumirea de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale
sistemului cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in
sistemul venos prin granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.
- In unele regiuni ale craniului, dura mater poate fi diferentiata usor de endost, insa la baza
craniului, in jurul foramenului magnum, cele doua straturi fuzioneaza si adera la structurile osoase.
- Dura mater spinala constituie un tub, al carui extremitate superioara se ataseaza la muchia
gaurii occipitale mari si la fetele posterioare ale corpurilor vertebrelor C2, 3, precum si prin benzi
fibroase la ligamentul longitudinal posterior, dar mai ales inspre capatul caudal al canalului
vertebral. Tubul dural se ingusteaza la marginea inferioara a vertebrei S2. Captuseste filum terminale
al maduvei spinarii si se imbina cu periostul coccisului.
- Arahnoida spinala continua arahnoida craniana de la nivelul gaurii occipitale mari in coloana
vertebrala. Este strans aplicata pe aspectul profund al durei mater. In locurile unde vasele si nervii
patrund in spatiul subarahnoidian sau il parasesc, arahnoida se reflecta pe suprafata acestor
structuri, constituindu-le atat vaselor cat si nervilor un invelis subtire de celule leptomeningeale.
- Astfel, se formeaza un unghi subarahnoidian cand nervii trec prin dura in orificiile
intervertebrale.
- La acest nivel, straturile leptomeningelui (arahnoida si pia mater) fuzioneaza si se continua cu

perinervul (stratul care inconjoara un fascicul de fibre in cadrul unui nerv periferic), iar epinervul
vine in continuarea durei. Un astfel de aranjament sigileaza spatiul subarahnoidian, mentinand LCR
in acest compartiment, cand nervii devin de domeniul sistemului nervos periferic
- Pia mater Captuseste intim maduva spinarii la suprafata. In regiunea craniana a fost descrisa
o matrice subpiala, care de altfel exista si la nivelul maduvei spinarii, insa este mai groasa si se
continua aici cu miezul colagenos al ligamentului dintat.
- Dincolo de conul medular, pia mater se contina cu filum terminale.
133. MENINGELE CRANIAN

- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA si PIA
MATER (meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat,
dens, care compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale.
Comparativ cu aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si
transparenta dintre cele trei membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia
mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari portiuni
luand denumirea de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale
sistemului cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in
sistemul venos prin granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.
- Dura mater craniana, care captuseste cavitatea craniana, difera de dura mater spinala in
principal prin relatia sa cu structurile osoase inconjuratoare. In constitutia sa, dura mater prezinta
spre exterior, stratul endostal, iar spre interior, stratul meningeal. Aceste straturi vin in contact, cu
exceptia locului unde incorporeaza sinusurile venoase ce dreneaza sangele de la nivelul creierului.
- Dura mater adera pe suprafetele interne ale oasele craniene, in special la nivelul suturilor,
bazei craniului si in jurul gaurii occipitale mari.
- Benzile fibroase trec din dura in structurile osoase, motiv pentru care devine mai dificila
indepartarea durei de liniile de sutura la craniile tinere. Odata cu inaintarea in varsta, insa, liniile de
sutura fuzioneaza, dura se separa de acestea, se ingroasa, devine mai putin maleabila si mai ferm
aderenta la suprafata interna a craniului, mai ales la nivelul calvariei.
- Aranhnoida impreuna cu pia mater sunt uneori mentionate ca leptomeninge..
- In mod conventional, se descriu 3 straturi ale arahnoidei. Stratul extern, la interfata dura-
arahnoida, este format la randul sau din 5-6 straturi de celule alaturate prin numerosi desmozomi si
jonctiuni stranse. In ansamblu, stratul formeaza o bariera care in mod normal previne scurgerea
LCR prin arahnoida in spatiul subdural. Stratul mijlociu al arahnoidei este intim aplicat pe stratul
extern si este constituit din celule poligonale alaturate prin desmozomi si jonctiuni gap, iar celulele
stratului intern se intrepatrund cu fasciculele de colagen ce continua cu trabeculele care strabat
spatiul subarahnoidian
- PIA MATER in general, este unistratificata, prezenta sub forma unei membrane epiteloide,
care urmareste intim conturul creierului, mentinand un contact neintrerupt cu suprafata creierului,
spre deosebire de arahnoida sau dura mater.
- Pia mater este vasculara si datorita faptului ca este subtire, vasele de sange sunt inconjurate fie
de trabeculele arahnoidei, fie de celulele proprii ale acesteia.
- Interpusa intre spatiul subarahnoidian si creier, pia mater are rol in degradarea
neurotransmitatorilor si in prevenirea deplasarii unor particule dintr-un compartiment in celalalt,
dupa cum reiese din imposibilitatea eritrocitelor sa treaca prin pia mater, in cazul unei hemoragii
subarahnoidiene
134. SINUSURILE VENOASE ALE DURAMATER CRANIENE

- sunt canale venoase care se gasesc între straturile endosteale și meningeale ale durei mater din
creier.
- Acestea primesc sânge din vene cerebrale, primesc lichidul cefalorahidian (LCR) din spațiul
subarahnoidian prin granulațiile arahnoide și se varsă, în principal, în vena jugulară internă.
- Pereții sinusurilor venoase durale sunt compuse din dura mater căptușită de endoteliu, un strat
specializat de celule aplatizate care se găsesc în vasele de sânge. Acestea diferă de alte vase de sânge,
prin faptul că le lipsește complet unul dintre straturile vaselor (de exemplu, tunica mijlocie )
caracteristică arterelor și venelor. De asemenea, îi lipsesc și valvele (în vene, cu excepția circulației
sanguine materno-fetale, (adică artera placentară și artere pulmonare), ambele purtând sânge
neoxigenat).
- Sinusurile venoase
▪ Anterior:
o Sinusurile sfenoparietale dreneaza la Sinusurile cavernoase
o Sinusurile cavernoase dreneaza la Sinusurile petrosale superioare și inferioare
▪ Mijlociu
o Sinus sagital superior- De obicei, devine sinus transvers drept sau confluența
sinusurilor
o Sinus sagital inferior- Sinus drept
o Sinus drept- De obicei, devine sinus transvers stâng sau confluența sinusurilor
▪ Posterior
o Sinus occipital- Confluența sinusului
o Confluența sinusurilor- Sinusuri transversale dreapta și stânga
▪ Lateral:
o Sinusul petrosal superior- Sinusuri transversale
o Sinusuri transversal- Sinusul sigmoid
o Sinusul petrosal inferior- Vena jugulară internă
o Sinusurile sigmoide- Vena jugulară internă
135. ARTERA CEREBRALA ANTERIOARĂ

- Este ramul mai mic dintre cele doua ramuri terminale ale arterei carotide interne.
- DPV chirurgical se imparte in trei portiuni:
▪ A1 – de la terminatia arterei carotide interne la jonctiunea cu artera comunicanta anterioara;
▪ A2 – de la jonctiunea cu artera comunicanta anterioara la originea arterei calosomarginala;
▪ A3 – portiunea distala de originea arterei calosomarginale.
- Artera cerebrala anterioara incepe la nivelul extremitatii mediale a fisurii laterale.
- Trece anteromedial, peste nervul optic catre fisura longitudinala mare, unde se conecteaza cu
omoloaga sa de partea opusa, printr-o artera comunicanta anterioara transversa scurta.
- Artera comunicanta anterioara are aproximativ 4 mm in lungime si poate fi dubla.

- Da numeroasa ramuri care ajung la chiasma optica, lama terminala, hipotalamus, ariile
paraolfactive, coloanele anterioare ale fornixului si girusul cingular.
- Cele doua artere cerebrale anterioare trec prin fisura longitudinala mare, in jurul
genunchiului corpului calos, iar ulterior de-a lungul suprafetei superioare catre extremitatea sa
posterioara, unde se anastomozeaza cu arterele cerebrale posterioare.
- Arterele cerebrale anterioare emit ramuri corticale si centrale.
- Ramuri:
▪ corticale sunt denumite in functie de distributia acestora.
▪ Doua sau trei ramuri orbitale se ramifica pe suprafata orbitala a lobului frontal si se distribuie
cortexului olfactiv, girusului drept, girusului orbital medial.
▪ Ramurile frontale ajung la corpul calos, girusul cingular, girusul frontal medial si lobulul
paracentral, iar ramurile parietale se distribuie precuneusului.
▪ Atat ramurile frontale, cat si cele parietale trimit vase subtiri peste marginea superomediala a
emisferei cerebrale care ajung sa vascularizeze teritorii pe suprafata superolaterala.
▪ ramurile corticale ale arterei cerebrale vascularizeaza arii din cortexul motor si
somatosenzitiv, corespunzatoare membrului inferior.
▪ Ramurile centrale ale arterei cerebrale anterioare iau nastere din portiunea proximala si
patrund in substanta perforata anterioara si lama terminala. Colectiv, acestea vascularizeaza ciocul
corpului calos, septul pelucid, partea anterioara a putamenului, capul nucleului caudat si partile
adiacente ale capsulei interne.
▪ Imediat proximal sau distal de jonctiunea cu artera comunicanta anterioara, artera cerebrala
anterioara da nastere arterei striate mediale, care se distribuie partii anterioare a capului nucleului
caudat si regiunilor adiacente ale putamenului si capsulei interne.
136. ARTERA CEREBRALA LATERALA

- Artera cerebrală mijlocie (artera sylviană) este o ramură voluminoasă care pare să continue
artera carotidă internă (cel mai mare ram terminal )
- Se îndreaptă lateral, trece peste substanţa perforată anterioară pentru apătrunde în şanţul
lateral al lui Sylvius.
- În dreptul lobului insulei se împarte într-un mare număr de ramuri orientate în sens
posterosuperior, ramuri care se distribuie feţei convexe a emisferului.
- RAMURI:
▪ Corticale: includ ramuri orbitale catre girusul frontal inferior si suprafata orbitala laterala a
lobului frontal
▪ Frontale: ajung la girusurile frontale precentral, mijlociu si inferior.

▪ Doua ramuri parietale sunt distribuite girusului postcentral, portiunii inferioare a lobulului
parietal superior si intregului lobul parietal inferior.
▪ Doua sau trei ramuri temporale vascularizeaza suprafata laterala a lobului temporal.
▪ Corticale: vascularizeaza cortexul motor si cortexul somatosenzitiv, ce corespund intregului

corp (cu exceptia membrului inferior), aria auditiva si insula.
▪ centrale(arterele striata laterala si lenticulostriate): iau nastere aproape de origine si patrund

in substanta perforata anterioara alaturi de artera striata mediala. Arterele striate laterale
ascensioneaza in capsula externa peste portiunea inferioara a aspectului lateral al complexului
lentiform, se orienteaza apoi catre medial, traverseaza complexul lentiform si capsula interna si se
intind pana la nivelul nucleului caudat
137. ARTERA CEREBRALĂ POSTERIOARĂ

- Este ramul terminal al arterei bazilare.
- Artera cerebrala posterioara este mai mare decat artera cerebeloasa superioara, de care este
separata aproape de originea sa prin nervul oculomotor si, lateral de mezencefal, prin nervul trohlear.
- TRAIECT: Trece lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara si primeste artera

comunicanta posterioara. Inconjoara apoi pedunculul cerebral si abordeaza suprafata cerebrala
tentoriala, unde se distribuie lobilor temporal si occipital
- Artera cerebrala posterioara vascularizeaza ariile vizuale ale cortului cerebral, precum si alte
structuri ce constituie calea de conducere vizuala
- DPV chirurgical e impartita in 3 portiuni:
▪ P1 – de la bifurcatia arterei bazilare la jonctiunea cu artera comunincanta posterioara;
▪ P2 – de la jonctiunea cu artera comunicanta posterioara la portiunea din cisterna

perimezencefalica;
▪ P3 – portiunea care trece prin fisura calcarina.
- RAMURI:
▪ corticale: denumite in functie de distribuia acestora
▪ -temporale (2): se distribuie uncusului, girusurilor parahipocampic, occipitotemporal medial

si lateral.
▪ occipital: se distribuie cuneusului, girusului lingual si suprafetei posterolaterale a lobului

occipital.
▪ parieto-occipitale :se distribuie cuneusului, dar si precuneusului.
▪ Centrale: vascularizeaza structuri subcorticale. Mai multe ramuri centrale posteromediale iau
nastere din portiunea incipienta a arterei cerebrale posterioare si impreuna cu ramuri similare din
artera comunicanta posterioara patrund in substanta perforata posterioara pentru a vasculariza
partea anterioara a talamusului, subtalamusul, peretele lateral al ventriculului al treilea si globus
pallidus.
▪ Una sau mai multe ramuri coroidiene posterioare trec peste corpul genicular lateral pe care il
vascularizeaza inainte de a patrunde in partea posterioara a cornului inferior al ventriculului lateral
prin portiunea inferioara a fisurii coroidale si de a se distribui plexului coroid de la acest nivel.
▪ centrale posterolaterale pleaca din artera cerebrala posterioara vascularizeaza pedunculul

cerebral si partea posterioara a talamusului, coliculii superior si inferior, glanda pineala si corpul
geniculat medial
138. VENA MARE A LUI GALIEN (MAREA VENA CEREBRALA)

-Unul dintre vasele mari de sange din craniu
-Dreneaza telencefalul encefalului
-Considerată una dintre venele cerebrale profunde
- Cea mai mare parte a sângelui din venele cerebrale profunde este colectat de marea venă cerebrală.
Aceasta vine din partea inferioară a capătului posterior al corpului calos.
-Venele creierului au pereți foarte subțiri și nu au valve. Ele se formează în creier și sunt localizate în
spațiul subarahnoidian. Acestea străpung învelișul arahnoid și stratul meningeal din dura mater și se
varsă în sinusurile venoase craniene.
- Alte vene cerebrale profunde sunt venele cerebrale interne formate prin unirea venei talamostriate
superioare și a venei coroide superioare în foramina interventriculară
-Venele cerebrale interne pot fi văzute pe suprafețele superioare ale nucleelor caudate și talamie chiar
sub corpul calos .
-Venele de la poli anterori ai talamusului se îmbină posterior cu glanda pineală pentru a forma marea
venă cerebrală.
- Venele superficiale ale părților dorsale ale emisferelor se ridică în sus și în mediu și se golesc în
sinusul sagital superior mare în marja superioară a falxi cerebri .
- Sinusul sagital superior se împarte în două părți numite sinusurile transversale, unde falxi cerebri
întâlnește tentorium cerebelli. Sinusul sigmoid, care continuă sinusul transvers, se varsă în vena
jugulară la nivelul foramenul jugular. Vena jugulară internă părăsește craniul și se lasă în jos până la
gât.
NERVUL TRIGEMEN
Este cel mai voluminos dintre nervii cranieni. Este un nerv mixt.
Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în doi nuclei: unul principal care se găseşte în calota
protuberanţială şi unul accesor în mezencefal.
Originea reală a fibrelor senzitive se găseşte în ganglionul lui Gasser, de pe traiectul nervului.
Celulele din acest ganglion au două prelungiri: una periferică care recepţionează impulsurile
exteroceptive şi una centrală care va intra în nucleul gelatinos al lui Rolando (din bulb şi punte).
Originea aparentă se află pe faţa anterioară a punţii, la limita dintre aceasta şi faţa laterală.
Nervul este format din două rădăcini: una externă, voluminoasă (rădăcina senzitivă) şi una internă,
subţire (rădăcina motorie). Nervul se îndreaptă apoi înainte până atinge marginea superioară a
stâncii temporalului, apoi se lăţeşte luând formă de evantai, luând numele de plexul triunghiular al
trigemenului. Nervul se termină în concavitatea ganglionului lui Gasser.
Ganglionul lui Gasser este cel mai voluminos ganglion cerebro-spinal, are o formă semilunară. El se
găseşte în foseta gasseriană, într-o lojă fibroasă formată de o dedublare a durei-mater numită cavum
Meckel. Ganglionul lui Gasser prezintă:
- o margine posterioară, în care primeşte plexul triunghiular
; - o margine anterioară, de unde pleacă cele trei remuri ale sale;
- o faţă superioară;
- o faţă inferioare, uşor convexă, în raport cu foseta gasseriană de pe faţa anterosuperioară a stîncii;
- două extremităţi: internă şi externă. În cursul traiectului său, nervul trigemen nu dă nici un ram
colateral, el dă trei ramuri terminale: - nervul oftalmic al lui Willis - nervul maxilar superior (nervul
maxilar) - nervul maxilar superior (nervul mandibular)
NERVUL FACIAL
Este un nerv complex: motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic.
El prezintă două rădăcini: una motorie (facialul propriu-zis) şi una senzitivă (intermediarul lui
Wriesberg).
Originea reală a fibrelor motorii: nucleul motor al facialului din calota pontină.
Nucleul poate fi subdivizat ]n mai multe subgrupe:
- facialul inferior pentru aproape toţi muşchii mimicii;
- două grupe intermediare pentru muşchii pavilionului urechii;
- facialul superior sau dorsal destinat orbicularului pleoapelor, frontalului şi sprâncenosului; acest
subgrup primeşte aferenţe de la ambele emisfere cerebrale.
Originea reală a fibrelor senzitive: ganglionul geniculat, situat la nivelul genunchiului facialului.
Originea reală a fibrelor parasimpatice se află în doi nuclei vegetativi din punte: nucleul lacrimo-
muco-nazal al lui Yagita şi nucleul salivar superior.
Originea aparentă a facialului se află în foseta supraolivară: rădăcina motorie (voluminoasă) situată
intern, iar cea senzitivă situată extern.
Din punct de vedere al rapoartelor, nervul facial se împarte în trei porţiuni:

a) o porţiune intracraniană în care nervul ocupă etajul posterior al craniului şi conductul auditiv
intern.
b) o porţiune pietroasă în care nervul străbate stânca, prin apeductul lui Fallope.
c) o porţiune extracraniană în care nervul străbate patrulaterul facialului şi apoi parotida.
În prima porţiune nervul este situat în loja cerebeloasă (unghiul ponto-cerebelos). Pătrunde în
conductul auditiv intern, unde este întovărăşit de nervul acustico-vestibular şi artera auditivă internă,
apoi se angajează în apeductul lui Fallope. În apeductul lui Fallope nervul este întovărăşit de artera
stilo-mastoidiană, descriind trei porţiuni drepte: labirintică, timpanică şi mastoidiană, separate între
ele prin două porţiuni curbe numite genunchiul şi cotul facialului.
După ce iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană, nervul străbate patrulaterul facialului delimitat
astfel:
• - superior - baza craniului;
• - inferior - burta posterioară a digastricului
; • - anterior - glanda parotidă;
• - posterior - mastoida şi marginea anterioară a sterno-cleido-mastoidiană.
Pătrunde apoi în glanda parotidă pe care o străbate şi unde se împarte în trei ramuri terminale:
superioară (temporo-facială), mijlocie (transverso-facială) şi inferioară (cervico-facială). Toate aceste
ramuri inervează muşchii pieloşi ai capului şi gâtului.
Ramurile colaterale ale facialului se împart în ramuri intrapietroase şi extrapietroase.
Ramurile intrapietroase:
1. Marele nerv pietros superficial iese din stâncă prin hiatusul lui Fallope şi se uneşte cu marele nerv
pietros profund şi cu un filet simpatic, formând marele nerv vidian care ajunge în ganglonul sfeno-
palatin al lui Meckel de pe traiectul nervului maxilar. Pe acest nerv vin filete parasimpatice cu
originea în nucleul lacrimo-muco-nazal.
2. Micul nerv pietros superficial iese din stîncă prin hiatusul lui Fallope accesor, se uneşte cu micul
nerv pietros profund, formând micul nerv vidian şi se termină în ganglionul otic al lui Arnold de pe
traiectul nervului mandibular.
3. Nervul muşchiului scăriţei inervează muşchiul scăriţei.
4. Nervul coarda timpanului ajunge în casa timpanului, unde se găseşte între ciocan şi nicovală, după
care ajunge în fosa zigomatică unde se anastomozează cu nervul lingual din maxilarul inferior,
distribuindu-se glandelor submaxilare şi sublinguale.
5. Nervul senzitiv al conductului auditiv extern se distribuie zonei lui Ramsay - Hunt: faţa externă a
timpanului, tegumentele conductului auditiv extern, conca, tragusul, rădăcina helixului, foseta
naviculară.
Ramurile extrapietroase:
1. Nervul auricular posterior inervează muşchiul occipital şi muşchii auricular posterior şi superior.
2. Nervul stilo - hioidian şi 3. Nervul pentru burta posterioară a digastricului pentru muşchii cu
acelaşi nume.
4. Nervul lingual din facial este inconstant, se distribuie muşchilor stiloglos, glosostafilin. Nervul
facial se anastomozează cu nervii V, VIII, IX, X, plexul cervical superficial şi simpaticul cervical.

Anatomie Full

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anatomie Full

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Endo și exo-boltă 29.

Mușchii pieloși nazali

2. Endobaza 30. Mușchii pieloși ai gurii – mușchii

17. Rebordul orbitar și comunicările orbitei 43. Artera temporală superficială

18. Fosele nazale – pereți 44. Artera maxilară internă – traiect și

21. Fosa pterigo-palatină 46. Artera maxilară internă – ramuri

54. Venele jugulare anterioară și 80. Glanda tiroidă – raporturi

56. Limfaticele capului și gâtului 82. Loja parotidiană

57. Nervul glosofaringian - origine reală, 83. Glanda parotidă

113. Nucleii intersegmentari și 138. Vena mare a lui Galien

114. Substanța albă a trunchiului cerebral

115. Cerebelul – cornformație xeternă și

116. Substanța cenușie a cerebelului

117. Circuitele cerebelului

118. Talamusul – conformație externă și

119. Nucleii talamici

121. Cobformația externă a emisferelor

122. Scoarța cerebrală

123. Nucleii bazali

124. Substanța albă a emisferelor cerebrale

125. Corpul calos

126. Trigonul cerebral

127. Capsula albă internă

128. Ventriculii laterali

129. Ventriculul III

EXOBOLTA SAU SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A BOLŢII CRANIULUI

Zona mijlocie/jugulara formata din:- portiunea bazilara a occipitalului cu tuberculul faringian,

-2 patrulatere laterale cu vf in tuberculul temporal, mastoid, condilii occipitalului, procesul pterigoid.

• Formează cea mai mare parte a planşeului nazal şi a plafonului bucal

• Formă patrulateră, cu 2 feţe şi 4 margini.

Faţa superioară – netedă, formează planşeul nazal

Marginea externă a apofizei palatine – se uneşte cu corpul maxilarului

Marginea internă a apofizei palatine:

• se articulează cu cea opusă şi formează sutura palatină medie

• posterior de canalul incisiv, există uneori un şanţ fin – sutura incisivă

Marginea posterioară a apofizei palatine – se articulează cu lama orizontală a palatinului

• osul lacrimal – înainte

• masele laterale ale etmoidului – superior

• cornetul nazal inferior – în jos

b) Faţa externă a maxilarului superior:

• Prezintă anterior foseta mirtiformă sau incisivă – m. mirtiform

• Posterior de foseta mirtiformă – bosa canină dată de rădăcina caninului superior.

• În spatele bosei canine – fosa canină

• Îndărătul fosei canine – apofiză triunghiulară – apofiza piramidală a maxilarului (apofiza

• Marginea anterioară a apofizei palatine cu spina nazală anterioară şi articulaţia intermaxilară

• În mijloc – incizura nazală

• Superior – marginea anterioară a apofizei montante a maxilarului

2. M. posterioară – tuberozitatea maxilară:

• Superior constituie peretele posterior al fosei pterigo-maxilare

4. M. inferioară (apofiza alveolară) – arcuată, concavă posterior şi prezinta alveole

abordarea chirurgicală a sinusului maxilar în scop implantologic. corespunde fetei anterioare a

-post se art cu etmoidul

Marg sup se art cu frontalul

Marg inf se artcu supraf orbitei

Marg post se art cu lama papiracee a maselor lat ale etmoidului

Marg ant se art cu apof front a mandibulei

• prelungeşte şi completează post maxilarul în formarea bolţii palatine, a planşeului nazal şi a

Ia parte la fromarea foselor pterigo-maxilară şi pterigoidă.

Lama orizontală(pars horizontalis):Are formă patrulateră, cu marele ax transversal, continuă post

se articulează superior cu vomerul.

• Faţa inferioară: aparţine palatului dur, căruia îi formează pătrimea post.

• Marginea int: - este rugoasă şi se articulează cu cea de partea opusă.

• Faţa ext: prezintă 4 segmente principale care mergând dinainte îndărăt:

- Marginea inf: se confundă cu marginea lat a lamei orizontale.