Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Se dă textul :
Fireşte, întâmplarea aceea a fost repede uitată. Când, câteva seri în urmă, am pornit din nou spre Serampore,
nimeni dintre noi nu-şi mai amintea despre Suren Bose şi gafa mea în legatură cu tantrismul. Nici eu nu mi-aş fi
mai amintit de ea dacă n-aş fi întâlnit într-o după- amiază de noiembrie - limpede şi nespus de melodioasă - pe
Suren Bose, tocmai când ieşisem din curtea Universităţii. El îmi arătase întotdeauna o simpatie aproape afectuoasă,
fie pentru că eram singurul român din toată Universitatea, fie pentru că cercetam cu atâta râvnă tocmai religiile
strămoşilor săi. M-a oprit ca să mă întrebe cum merge cu studiul. I-am răspuns că profesorii mei sunt multumiţi,
dar că eu adesea pierd nădejdea că voi ajunge vreodată la bun sfârşit. A zâmbit şi m-a bătut încurajator pe umăr.
Atunci l-am întrebat, deodată, dacă are vreun prieten la Serampore, pentru că Budge pretinde că l-a zărit de curând
la marginea orăşelului. M-am ferit să-i spun chiar adevărul: la marginile pădurii.
- N-am fost în Serampore din copilărie, mi-a răspuns el pastrându-şi zâmbetul. Batrânul domn Budge m-a
confundat fără îndoială cu cineva.
M-am uitat la el, uşor turburat. Era greu să-l confunzi cu cineva; trăsăturile acelea ferme, fruntea aceea înalta, ochii
aceia pătrunzători nu prea se întâlneau în Bengal, unde bărbaţii anevoie scăpau de obezitate, şi feţele tuturora aveau
aceeaşi rotunzime, aceeaşi moliciune a maxilarelor.
- Mai ales că port veşmântul acesta atâta de comun ,adăugă el râzând uşor şi arătându-şi dhoti-ul.
M. Eliade, Nopţi la Serampore