CAPITOLUL 1

Bobbie

— Snoopy iar este de serviciu, spuse soldatul Hillman.

Cred că efu’ lui e cam ofticat pe el.
ş
Sergentul de artilerie Roberta Draper, din Corpul Mar i-

ţ
an de Pu ca i Marini, spori puterea de mărire a head-up dis-
ş
ş
play-ului armurii sale i privi în direc ia arătată de Hillman.
ş
ţ
La două mii cinci sute de metri depărtare, un deta ament

ş
de pu ca i marini ai Na iunilor Unite străbătea în pas greoi
ş
ş
ţ
perimetrul din jurul avanpostului lor, luminat din spate de
cupola uria ei sere pe care o păzeau – o cupolă asemănătoa-
ş
re întru totul cu aceea păzită de deta amentul ei.
ş
Unul dintre cei patru pu ca i marini ai Na iunilor Unite
ş
ş
ţ
avea pe păr ile laterale ale că tii sale câteva pete negre ce
ţ
ş
semănau cu urechile unui beagle.
— Mda, e într-adevăr Snoopy, spuse Bobbie. Până azi a
făcut parte din toate patrulele. Mă întreb ce-o fi făcut ca să
merite asta.
Serviciul de pază a serelor de pe Ganymede însemna să
faci orice ca să- i ocupi mintea. Inclusiv să faci specula ii pe
ţ
ţ
seama vie ii pu ca ilor marini din cealaltă tabără.
ţ
ş
ş
Cealaltă tabără. În urmă cu optsprezece luni nu existau
tabere. Planetele interioare formau toate o singură familie –
mare, fericită i u or disfunc ională. Apoi Eros i acum cele
ş
ş
ţ
ş
două superputeri împăr iseră între ele sistemul solar, iar sin-
ţ
gurul satelit la care nicio tabără nu voia să renun e în favoa-
ţ
rea celeilalte era Ganymede, grânarul sistemului jupiterian.
16 / JAMES S.A. COREY

Fiind singurul satelit înzestrat cu magnetosferă, era uni-

cul loc în care culturile din seră aveau o ansă în centura de

ş
radia ii intense ce înconjura planeta Jupiter. Chiar i în aces-
ţ
ş
te condi ii, cupolele i habitatele trebuiau ecranate pentru
ţ
ş
a-i proteja pe civili de cei opt remi pe zi care ardeau planeta
i suprafa a satelitului său.
ş
ţ
Armura specială a lui Bobbie fusese proiectată pentru a-i
permite unui soldat să străbată pe jos craterul unei bombe
nucleare la doar câteva minute după explozie. Era foarte
eficientă i pentru a-i feri pe pu ca ii marini mar ieni să fie
ş
ş
ş
ţ
prăji i de suprafa a planetei Jupiter.
ţ
ţ
În spatele solda ilor pământeni afla i în patrulare, cupo-
ţ
ţ
la lor lucea în lumina palidă a soarelui captată de imense
oglinzi orbitale. Chiar i cu aceste oglinzi, cele mai multe
ş
dintre plantele terestre ar fi murit din cauza lipsei luminii
solare. Numai variantele mult modificate ale acestor culturi
pe care oamenii de tiin ă de pe Ganymede le produceau
ş
ţ
în cantită i industriale aveau o ansă de supravie uire în
ţ
ş
ţ
lumina slabă oferită de oglinzi.
— Soarele va apune curând, spuse Bobbie fără a- i lua
ş
ochii de la pu ca ii marini pământeni afla i în afara micului
ş
ş
ţ
lor post de gardă, convinsă că i ei îi urmăreau.
ş
În afară de Snoopy, îl recunoscu pe cel pe care ei îl bote-
zaseră Bondocul, deoarece nu părea să aibă mai mult de un
metru douăzeci i cinci. Se întrebă ce poreclă îi dăduseră ei.
ş
Probabil Marea Ro cată, deoarece î i păstrase pe armură
ş
ş
camuflajul pentru planeta Marte. Nu era de mult pe Ganyme-
de i nu avusese timp să i-o împestri eze în gri i alb.
ş
ş
ţ
ş
Una câte una, în cinci minute, oglinzile orbitale pâlpâiră
i se stinseră pe măsură ce Ganymede trecea, pentru câte-
ş
va ore, în spatele lui Jupiter. Strălucirea serei din spatele ei
căpătă o nuan ă de albastru actinic când intră în func iune
ţ
ţ
iluminatul artificial. De i nivelul luminii nu se redusese prea
ş
mult, umbrele se modificau într-un mod ciudat i subtil. Pe
ş
cer, soarele – care de la distan a aceea nu apărea nici măcar
ţ
 Războiul lui Caliban / 17

ca un disc, ci mai curând ca cea mai strălucitoare stea – licări

înainte să dispară dincolo de limbul planetei Jupiter i pentru

ş
o clipă sistemul de inele estompat al planetei deveni vizibil.
— Se întorc, spuse caporalul Travis. Snoopy încheie coloa-
na. Bietul de el... O tergem i noi?

ş
ş
Bobbie scrută peisajul plat de ghea ă murdară de pe

ţ
Ganymede. În ciuda armurii sale high-tech, sim ea frigul

ţ
satelitului.
— Nuuu...
Membrii deta amentului începură să bombăne, dar se
ş
supuseră i o urmară, înconjurând cupola într-un ritm greoi,
ş
în condi iile unei gravită i scăzute. În afară de Hillman i
ţ
ţ
ş
de Travis, în această patrulare se afla i un soldat neexperi- ş
mentat pe nume Gourab. Şi chiar dacă era la pu ca ii marini

ş
ş
doar de vreun minut i jumătate, mormăia la fel de tare ca
ş
i ceilal i doi, cu vorba lui tărăgănată din Valles Marineris.
ş
ţ
Nu le putea repro a nimic. Era o misiune de rutină. Ceva
ş
care să le dea de lucru solda ilor mar ieni cantona i pe Gany
ţ
ţ
ţ
­
mede. Căci dacă Pământul decidea să păstreze acest sate-
lit doar pentru el, patru solda i umblând în jurul cupolei
ţ
serei nu i-ar fi putut împiedica. Cu zeci de nave de război
mar iene i pământene sta ionate pe orbită într-o situa ie
ţ
ş
ţ
ţ
tensionată, dacă ar fi izbucnit ostilită ile, personalul de la sol
ţ
probabil că și-ar fi dat seama abia atunci când ar fi început
bombardamentul la suprafa ă.
ţ
În stânga ei, cupola se înăl a aproape cinci sute de metri:
ţ
panourile triunghiulare din sticlă, separate prin stâlpi de un
arămiu strălucitor, transformau întreaga structură într-un
fel de cu că Faraday uria ă. Bobbie nu intrase niciodată în
ş
ş
cupolele serei. Fusese trimisă de pe Marte în cadrul unei
ac iuni de întărire a efectivelor sta ionate pe planetele exte-
ţ
ţ
rioare, începând aproape chiar din prima zi ac iunile de
ţ
patrulare la suprafa ă. Pentru ea, Ganymede nu era decât o
ţ
sta ie spa ială, o mică bază a pu ca ilor marini i avanpostul
ţ
ţ
ş
ş
ş
chiar mai mic ce reprezenta acum casa ei.
18 / JAMES S.A. COREY

În timp ce abia se târau în jurul cupolei, Bobbie urmărea

cu privirea peisajul banal din jur. Ganymede nu se schim-
ba prea mult, exceptând cazul unui eveniment catastrofal.
Suprafa a era alcătuită în mare parte din roci silicioase i
ţ
ş
apă înghe ată la câteva grade peste temperatura din spa iu.
ţ
ţ
Nivelul de oxigen din atmosferă era atât de scăzut, încât
putea fi considerată vid industrial. Ganymede nu avea parte
nici de eroziuni, nici de intemperii, a a încât suferea modifi-

ş
cări doar când era lovită de meteori i sau când apa fierbinte

ţ
din miezul lichid izbucnea la suprafa ă pentru a forma lacuri

ţ
efemere. Însă niciunul dintre aceste fenomene nu se întâm-
pla prea des. Acasă, pe Marte, vântul i praful modificau
ş
peisajul de la o oră la alta. Aici, pă ea pe urmele lăsate cu
ş
o zi în urmă, alaltăieri, răsalaltăieri... Iar dacă nu avea să se
mai întoarcă vreodată, urmele pa ilor săi aveau să rămână
ş
ve nic neschimbate. În sinea ei, sim ea acest lucru înfiorător.
ş
ţ
Un scâr âit ritmic începu să întrerupă uieratul aproape
ţ
ş
imperceptibil i zgomotele înăbu ite produse de armura
ş
ş
ei cu ac ionare hidraulică. În general reducea la minimum
ţ
afișajul HUD – oferea atâtea informa ii, încât un pu ca
ţ
ş
ş
marin tia totul în afară de ceea ce se afla într-adevăr sub
ş
nasul lui. Acum apelă la el prin clipiri din pleoape i mi cări
ş
ş
oculare, pentru a vizualiza ecranul de diagnosticare a echi-
pamentului. Un indicator galben o avertiză asupra nivelului
scăzut al lichidului hidraulic în dispozitivul de ac ionare de
ţ
la genunchiul stâng. Probabil era o scurgere pe undeva, însă
una microscopică, din moment ce sistemele nu reu eau să o
ş
localizeze cu precizie.
— Hei, băie i, sta i o clipă, spuse ea. Hilly, n-ai cumva la
ţ
ţ
tine ni te fluid hidraulic în plus?
ş
— Mda, făcu Hillman, care deja î i dădea jos rucsacul din
ş
spate.
— Toarnă-mi i mie pu in, te rog, la genunchiul stâng.
ş
ţ
 Războiul lui Caliban / 19

În timp ce Hillman se ghemuia în fa a ei i se ocupa de

ţ
ş
problemă, Gourab i Travis se angajară într-o discu ie animată

ş
ţ
pe o temă legată, se pare, de sport. Bobbie întrerupse sonorul.

­
— Echipamentul ăsta e o vechitură, observă Hillman.
Chiar ar trebui să-l mai îmbunătă e ti. Să tii că belele din-

ţ
ş
ş
tr-astea ai să tot ai de acum încolo, din ce în ce mai des.
— Mda, ar cam trebui, spuse Bobbie.
Era însă mai u or de zis decât de făcut. Bobbie nu avea o
ş
mărime potrivită pentru echipamentele standard, iar pentru
a- i găsi o inută pe măsură era nevoită să facă o adevărată
ş
ţ
cursă cu obstacole. Cu cei doi metri i ceva pe care-i avea,

ş
depă ea cu pu in talia medie a unui mar ian, dar datorită,
ş
ţ
ţ
în parte, ascenden ei sale polineziene, depă ea o sută de
ţ
ş
kilograme la o accelera ie gravita ională de 1 g. Un corp
ţ
ţ
fără pic de grăsime, dar cu o musculatură ce părea să i se
dezvolte de fiecare dată când trecea pe la sala de for ă. Iar

ţ
ca pu ca marin, se antrena tot timpul.
ş
ş
inuta pe care o purta acum era prima care-i venea cu
Ţ
adevărat bine, în doisprezece ani de serviciu activ. Şi, în ciu-
da uzurii care începea să se facă sim ită, era mai u or să se
ţ
ş
descurce încercând să o men ină func ională decât să se milo-
ţ
ţ
gească pentru a ob ine una nouă.
ţ
Hillman începea să- i adune sculele când radioul lui
ş
Bobbie î i făcu sim ită prezen a cu un cârâit:
ş
ţ
ţ
— Avanpostul 4 către Lunganul. Răspunde, Lunganule.
— Recep ionat, 4, răspunse Bobbie. Aici Lunganul 1. Dă-i
ţ
drumul.
— Lunganul 1, unde sunte i? A i întârziat o jumătate de
ţ
ţ
oră, iar aici e nenorocire.
— Îmi pare rău, 4, probleme tehnice, spuse Bobbie între-
bându-se curioasă ce s-o fi întâmplat, dar nu chiar într-atât
încât să pună întrebări pe o frecven ă deschisă.
ţ
— Întoarce i-vă imediat la avanpost. S-au tras focuri la
ţ
avanpostul Na iunilor Unite. Ne asigurăm pozi ia.
ţ
ţ
20 / JAMES S.A. COREY

Într-o clipă, Bobbie analiză con inutul mesajului. Î i

ţ
ş
vedea oamenii holbându-se la ea cu o expresie ce oscila între
nedumerire i teamă.

ş
— Ăăă, tipii de pe Pământ trag spre tine? întrebă ea în
cele din urmă.
— Nu încă, dar trag. Mi ca i-vă fundurile încoace.

ş
ţ
Hillman se ridică în picioare. Bobbie î i flexă genunchiul

ş
o dată, iar ecranul de diagnosticare afi ă datele în verde. Îi

ş
mul umi lui Hilly cu o înclinare scurtă a capului, după care
ţ
spuse:
— În cea mai mare viteză înapoi la avanpost! Executarea!

Bobbie i deta amentul ei mai aveau jumătate de kilo-

ş
ş
metru până la avanpost când fu declan ată alarma genera-
ş
lă. Head-up display-ul echipamentului ei se reglă automat,
trecând în regim de luptă. Senzorii intrară în func iune, ţ
căutând orice prezen ă ostilă i conectându-se la unul din-
ţ
ş
tre sateli i pentru a ob ine o imagine aeriană a zonei. Sim i
ţ
ţ
ţ
păcănitul armei încorporate în bra ul drept al costumului,
ţ
care trecu în regim de foc de voie.
O mie de alarme ar fi răsunat dacă ar fi început un bom-
bardament orbital, însă ea î i ridică din reflex privirea spre
ş
cer. Nicio străfulgerare, nici cea mai mică urmă care ar fi
putut trăda deplasarea unei rachete. Doar masa enormă a
lui Jupiter.
Bobbie se grăbi spre avanpost alergând cu pa i mari.
ş
Deta amentul o urmă fără să scoată un cuvânt. Alergând
ş
în condi iile unei accelera ii gravita ionale scăzute, o per-
ţ
ţ
ţ
soană antrenată să utilizeze un echipament de amplificare a
for ei putea acoperi rapid o distan ă considerabilă. În câteva
ţ
ţ
secunde, avanpostul le apăru în raza vizuală după suprafa a
ţ
curbată a cupolei, iar după alte câteva secunde descoperiră
i ceea ce provocase alarma.
ş
 Războiul lui Caliban / 21

Pu ca ii marini ai Na iunilor Unite alergau spre avanpos-

ş
ş
ţ
tul mar ian. Războiul rece care dura de un an se înfierbânta
ţ
dintr-odată. Pe undeva, în ciuda controlului mental deprins
în urma disciplinei i antrenamentului, Bobbie fu surprinsă.

ş
Chiar nu crezuse cu adevărat că avea să vină i această zi.

ş
Restul plutonului său părăsise avanpostul i se desfă-

ş
urase într-o linie de foc orientată spre pozi ia Na iunilor
ş
ţ
ţ
Unite. Cineva îl condusese pe Yojimbo pe acest front impro-
vizat, iar dispozitivul de luptă înalt de patru metri îi domina
pe pu ca ii marini, părând un uria fără cap într-o armură
ş
ş
ş
puternică, cu tunul lui impresionant deplasându-se lent în
timp ce urmărea trupele pământene care se apropiau. Sol-
da ii Na iunilor Unite alergau ca apuca ii pentru a străbate
ţ
ţ
ţ
distan a de 2 500 de metri care separa cele două pozi ii.
ţ
ţ
„De ce nu spune nimeni nimic?“ se miră ea. Tăcerea celor
din plutonul ei era înfiorătoare.
Şi dintr-odată, în timp ce ea i deta amentul ei ajunseră
ş
ş
la linia de foc, echipamentul său scoase un semnal de bruiaj.
Afi ajul HUD dispăru, deoarece pierduse legătura cu sateli-
ş
tul. Informa iile privind semnele vitale i starea echipamen-
ţ
ş
tului celor din plutonul ei dispărură odată cu întreruperea
conexiunii cu costumele lor. U oara scrâ nire a parazi ilor
ş
ş
ţ
de pe canalul de comunica ii dispăru, făcând loc unei tăceri
ţ
tulburătoare.
Prin gesturi, trimise trei oameni pe flancul drept, apoi urcă
de-a lungul liniei, încercând să dea de locotenentul Givens,
superiorul ei. Îi reperă uniforma la mijlocul liniei, aproape
chiar sub Yojimbo. Alergă până la el i- i lovi casca de a lui.
ş
ş
— Ce naiba se întâmplă, locotenente? strigă ea.
— Cât tii tu atât tiu i eu, îi replică el pe acela i ton arun-
ş
ş
ş
ş
cându-i o privire iritată. Nu le putem spune să se retragă
din cauza bruiajului i nu in cont de avertismentele noastre
ş
ţ
vizuale. Înainte să se întrerupă transmisiunea radio am pri-
mit dispozi ie să deschid focul în caz că se apropie la mai
ţ
pu in de o jumătate de kilometru.
ţ
22 / JAMES S.A. COREY

Bobbie ar mai fi avut de pus câteva sute de întrebări, însă

peste câteva secunde trupele Na iunilor Unite aveau să depă-

ţ
ească limita de cinci sute de metri, a a că se întoarse în fugă
ş
ş
pentru a asigura flancul drept împreună cu deta amentul ei.

ş
Pe drum, sistemele echipamentului înregistrară numărul for-
elor care se apropiau, marcându-le ca fiind ostile. Erau indi-
ţ
cate apte inte. Mai pu in de o treime din solda ii cantona i
ş
ţ
ţ
ţ
ţ
în avanpostul Na iunilor Unite.
ţ
„Dar este absurd!“
Dispuse trasarea pe afi ajul HUD a unei linii care să mar-
ş
cheze limita de cinci sute de metri. Nu le spuse oamenilor
ei că era limita de deschidere a focului. Nici nu era nevoie:
ar fi deschis focul de îndată ce ar fi tras ea, fără să mai fie
nevoie să le spună de ce.
Solda ii Na iunilor Unite depă iră linia de un kilometru,
ţ
ţ
ş
dar fără a trage un foc. Se apropiau împră tia i, ase dintre
ş
ţ
ş
ei în fa ă, formând o linie neregulată, iar al aptelea la vreo
ţ
ş
aptezeci de metri în urmă. Afi ajul HUD selectă silueta din
ş
ş
extrema stângă a liniei du mane, fixând automat cea mai
ş
apropiată intă. Însă ceva o determină să modifice această
ţ
alegere implicită i selectă inta din spate, solicitând mărirea
ş
ţ
imaginii.
Mica siluetă se mări instantaneu în reticulul mecanismu-
lui de ochire. Sim i un fior trecându-i pe ira spinării – mări
ţ
ş
din nou.
Ceea ce-i urmărea pe cei ase pu ca i ai Na iunilor Unite
ş
ş
ş
ţ
nu purta echipament de mediu. De altfel, nici nu era propriu-zis
o fiin ă umană. Pielea îi era acoperită cu plăci chitinoase ce
ţ
semănau cu ni te solzi mari. Capul îi era înfiorător de mare,
ş
de cel pu in două ori mai mare comparativ cu restul corpu-
ţ
lui, i plin de protuberan e ciudate.
ş
ţ
Dar cel mai tulburător dintre toate erau mâinile sale: mult
prea mari pentru corpul ei i prea lungi pentru grosimea
ş
lor – păreau zămislite de un co mar copilăresc; mâinile tro-
ş
lului de sub pat sau ale vrăjitoarei care se strecoară în casă
 Războiul lui Caliban / 23

pe fereastră. Posedate de o energie haotică, se curbau i se

ş
strângeau, la nesfâr it, în gol.

ş
For ele terestre nu atacau. Băteau în retragere.
ţ
— inti i creatura care-i urmăre te, le strigă Bobbie tuturor.
Ţ
ţ
ş
Înainte ca solda ii Na iunilor Unite să depă ească limita

ţ
ţ
ş
celor cinci sute de metri, ceea ce i-ar fi determinat pe mar i-

ţ
eni să deschidă focul, creatura îi ajunse din urmă.
— Oh, la naiba, murmură Bobbie. La naiba...
Cu bra ele lui uria e, în făcă un pu ca marin al Na iuni-
ţ
ş
ş
ş
ş
ţ
lor Unite i-l rupse în două, de parcă era din hârtie. Armura
ş
din titan i ceramică cedă la fel de u or ca i carnea de sub ea,
ş
ş
ş
stropind ghea a cu bucă i de tehnologie i de viscere umane
ţ
ţ
ş
lipicioase. Cei cinci solda i care mai rămăseseră alergau i
ţ
ş
mai repede, însă monstrul care-i urmărea abia dacă încetini
în timp ce omora.
— Împu ca i-l! Împu ca i-l! Împu ca i-l! strigă Bobbie
ş
ţ
ş
ţ
ş
ţ
deschizând focul.
Antrenamentul i tehnologia cu care era dotat echipa-
ş
mentul său de luptă făceau din ea o ma ină de ucis extrem
ş
de eficientă. De îndată ce degetul ei apăsă trăgaciul armei
încorporate, un torent de proiectile perforante de doi mili-
metri â ni spre creatură cu mai bine de o mie de metri pe
ţ
ş
secundă. În mai pu in de o secundă trăsese spre ea cinci-
ţ
zeci de focuri. Creatura era o intă de talie umanoidă ce se
ţ
deplasa relativ încet, alergând în linie dreaptă. Dispozitivul
de ochire putea efectua corec ii balistice care-i permiteau
ţ
să lovească un obiect de mărimea unei mingi de baseball
deplasându-se cu viteze supersonice. Fiecare proiectil pe
care-l trase lovi inta.
ţ
În zadar însă.
Proiectilele trecură prin creatură, probabil fără a o înce-
tini în mod semnificativ. Din fiecare rană de ie ire, în loc de
ş
sânge, â nea un jet de fire negre care cădeau în zăpadă. De
ţ
ş
parcă trăgeai în apă. Rănile se închideau aproape mai repede
24 / JAMES S.A. COREY

decât erau create; singura dovadă că fiin a fusese atinsă era

ţ
dâra de fibre negre ce se întindea în urma ei.
Apoi prinse un al doilea pu ca marin al Na iunilor Unite.

ş
ş
ţ
În loc să-l facă bucă i ca pe celălalt, îl roti i-l aruncă pe

ţ
ş
pământeanul blindat – care cântărea probabil mai bine
de cinci sute de kilograme – spre Bobbie. Afi ajul ei HUD

ş
urmări traiectoria amplă descrisă în aer de soldatul Na iu-

ţ
nilor Unite i o informă că monstrul nu-l azvârlise spre ea, ci
ş
în ea. După o traiectorie foarte directă. Adică rapidă.
Se aruncă într-o parte cât de repede îi permise costumul
greoi. Nefericitul pu ca îl izbi pe Hillman, care stătea în
ş
ş
picioare alături de ea, iar impulsul îi propulsă înapoi pe
amândoi, săltând de câteva ori cu o viteză mortală, pe solul
înghe at.
ţ
În timpul cât ea î i abătuse aten ia de la monstru, acesta
ş
ţ
ucise încă doi solda i ai Na iunilor Unite.
ţ
ţ
Întreaga linie mar iană deschise focul asupra lui, inclusiv
ţ
tunul mare al lui Yojimbo. Ultimii doi solda i pământeni se
ţ
despăr iră alergând în direc ii opuse, încercând să le ofere
ţ
ţ
omologilor mar ieni o linie clară de foc. Creatura fu atinsă de
ţ
sute, de mii de ori, însă î i închise rănile fără să încetinească,
ş
ceea ce reu i cu greu când una dintre loviturile tunului lui
ş
Yojimbo explodă în apropierea ei.
Repusă pe picioare, Bobbie se alătură barajului de foc,
însă nu schimbă cu nimic lucrurile. Creatura for ă linia de
ţ
apărare mar iană, omorând doi pu ca i mai repede decât ar
ţ
ş
ş
fi putut percepe ochiul. Yojimbo alunecă într-o parte, fiind
mult mai manevrabil decât ar fi putut părea o ma inărie de
ş
dimensiunea lui. Bobbie se gândi că la comandă era probabil
Sa’id, care se lăudase că, dacă ar vrea, ar putea oricând să
facă ma inăria aceea imensă să danseze tangou. Însă nici
ş
asta nu schimbă câtu i de pu in lucrurile. Înainte ca Sa’id
ş
ţ
să reu ească măcar să orienteze tunul pentru o lovitură de
ş
aproape, creatura se repezi la el din lateral, apucă trapa
cabinei de pilotaj i o smulse din â âni. Sa’id fu în făcat
ş
ţ
ţ
ş
 Războiul lui Caliban / 25

din chingile cockpitului său i aruncat la aizeci de metri

ş
ş
înăl ime. ţ
Ceilal i pu ca i marini începuseră să se replieze trăgând.
ţ
ş
ş
În lipsa comunica iei radio, nu exista niciun mijloc de a coor-

ţ
dona retragerea. Bobbie se trezi că aleargă spre cupolă laolaltă
cu ceilal i. Acea mică por iune a min ii sale care nu ceda în
ţ
ţ
ţ
fa a panicii tia că domul din sticlă i metal nu oferea sufi-
ţ
ş
ş
cientă protec ie împotriva unei monstruozită i capabile să
ţ
ţ
rupă în două un om în echipament de luptă blindat sau să
facă bucă i un robot de nouă tone. Această parte a creierului
ţ
con tientiză zădărnicia inten iei de a încerca să- i controleze
ş
ţ
ş
groaza.
Câtă vreme dibui u a de acces în cupolă, cu ea nu mai
ş
rămase decât un pu ca marin. Gourab. De aproape, îi dis-
ş
ş
tingea chipul prin geamul blindat al vizorului. Îi striga ceva
ce ea nu putea să audă. Se îndreptă spre el încercând să- i

ş
apropie casca de a lui, însă el o respinse atât de brutal, încât
se răsturnă pe spate, întinzându-se pe ghea ă. El izbea cu
ţ
pumnul metalic panoul de control al u ii, încercând să o
ş
deschidă cu for a, când creatura îl ajunse din urmă i, cu
ţ
ş
un gest aproape firesc, îi smulse casca într-o frac iune de
ţ
secundă. Gourab rămase o clipă uluit, cu chipul expus vidu-
lui, clipind din ochi i cu gura căscată într-un strigăt mut;
ş
apoi creatura îi smulse capul cu aceea i u urin ă cu care îi
ş
ş
ţ
smulsese i casca.
ş
După care se întoarse i se uită la Bobbie, care rămăsese
ş
întinsă la pământ.
De aproape, pu ca ul văzu că bestia avea ochi alba tri. Un
ş
ş
ş
albastru strălucitor, electric. Ni te ochi foarte frumo i. Ridică
ş
ş
arma i apăsă trăgaciul pre de o jumătate de secundă, dar î i
ş
ţ
ş
aminti că muni ia i se terminase de mult. Creatura se uită la
ţ
armă cu ceea ce Bobbie ar fi putut să jure că era curiozitate,
apoi o privi în ochi i î i înclină capul într-o parte.
ş
ş
„Asta-i tot“, gândi ea. „Şi uite a a am să mor i n-am să
ş
ş
tiu niciodată cine a făcut asta i de ce.“ Se putea obi nui
ş
­­
ş
ş
26 / JAMES S.A. COREY

cu gândul mor ii. Dar să moară fără a găsi un răspuns la

ţ
întrebările sale i se părea ceva îngrozitor.
Creatura făcu un pas spre ea, după care se opri i se

ş
cutremură. O nouă pereche de membre îi â ni din tors i

ţ
ş
ş
se contorsionară în aer ca două tentacule. Capul deja grotesc
păru să i se umfle dintr-odată. Ochii alba tri îi străluciră cu

ş
o străfulgerare la fel de intensă ca iluminatul din interiorul
cupolelor.
Creatura explodă într-o minge de foc ce o împinse vio-
lent pe Bobbie pe suprafa a ghe ii, izbind-o de o ridicătură
ţ
ţ
suficient de tare încât stratul de gel anti oc din echipamentul

ş
ei să se solidifice, oprind-o pe loc.
Stătea întinsă pe spate, alunecând într-o stare de incon-
tien ă. Deasupra ei, cerul nop ii începea să fie luminat de
ş
ţ
ţ
fulgere strălucitoare. Navele de pe orbită deschiseseră focul
unele asupra altora.
„Înceta i focul“, gândi ea continuând să se cufunde în
ţ
întuneric. „Se retrag. Înceta i focul.“ Legătura radio nu func-
ţ
iona nici acum, iar sistemele echipamentului erau inutile.
ţ
Nu putea spune nimănui că pu ca ii marini ai Na iunilor
ş
ş
ţ
Unite nu atacaseră.
Sau că altceva o făcuse.
 CAPITOLUL 2

Holden

Ma ina de cafea se stricase din nou.

ş
Din nou.
Jim Holden apăsă de mai multe ori butonul ro u al cafeti-

ş
erei, tiind precis că nu avea niciun rost, dar nu se putea opri
ş
să n-o facă. Cafetiera mare i strălucitoare, menită să satisfa-
ş
că poftele unui întreg echipaj mar ian, nu voia să scoată nici
ţ
măcar o cea că. Sau măcar un sunet. Nu refuza pur i simplu
ş
ş
să func ioneze, ci refuza să încerce să func ioneze. Holden
ţ
ţ
­
închise ochii în speran a de artă de a stopa migrena produsă
ţ
ş
de lipsa de cofeină care amenin a să-i strivească tâmplele i
ţ
ş
apăsă butonul celui mai apropiat panou de perete pentru a
deschide circuitul de comunica ii al navei.
ţ
— Amos, spuse el.
Liniile de comunica ie nu func ionau.
ţ
ţ
Se sim ea din ce în ce mai ridicol – apăsă butonul de mai
ţ
multe ori, dar fără niciun rezultat. Deschise ochii i văzu că
ş
toate luminile panoului erau stinse. Se răsuci pe călcâie i
ş
văzu că nici frigiderul i nici ma inile de gătit nu func io-
ş
ş
ţ
nau. Nu o pă ise doar cafetiera: toată bucătăria se revoltase.
ţ
Holden se uită la numele navei, Rosinanta, desenat recent pe
peretele bucătăriei, i murmură:
ş
— Dragă, de ce mă răne ti când eu te iubesc atât de mult?
ş
Î i scoase terminalul din buzunar i o chemă pe Naomi.
ş
ş
După ceva timp, în cele din urmă răspunse:
— Ăăă, alo...
— Bucătăria nu func ionează. Unde-i Amos?
ţ
28 / JAMES S.A. COREY

Pauză.
— Mă suni din bucătărie de pe terminalul tău? Când
ne aflăm în aceea i navă? Panoul din perete e chiar atât de

ş
departe?
— Nu func ionează nici panoul din perete de la bucătărie.
ţ
Când spun „bucătăria nu func ionează“ nu este figură de

ţ
stil. Înseamnă efectiv că nimic din bucătărie nu func ionează.

ţ
Te-am sunat pentru că ai mereu terminalul la tine, pe când
Amos nu i-l ia aproape niciodată. În plus, nu-mi spune
ş
niciodată ce me tere te, în vreme ce pe tine te ine mereu la
ş
ş
ţ
curent cu tot ce face. A a că unde este Amos?
ş
Naomi izbucni în râs. Era un sunet plăcut, care întotdeau-
na reu ea să-l facă pe Holden să zâmbească.
ş
— Mi-a spus că trebuie să facă ni te repara ii electrice.
ş
ţ
— Ave i energie acolo sus? Sau orbecăim, iar voi căuta i
ţ
ţ
o modalitate de a-mi da vestea cea bună?
Holden auzea micile zgomote pe care le făcea Naomi.
Fredona în timp ce lucra.
— Da, de unde, spuse ea. Singura zonă fără alimentare
pare să fie bucătăria. În plus, Amos spune că avem mai pu in
ţ
de o oră până să ne confruntăm cu pira ii spa iali. Vrei să vii
ţ
ţ
sus, pe puntea de opera iuni, să te ba i cu pira ii?
ţ
ţ
ţ
— Nu mă pot lupta cu pira ii până nu-mi beau cafeaua.
ţ
Mă duc să-l caut pe Amos, spuse Holden, după care între-
rupse comunicarea i- i puse terminalul înapoi în buzunar.
ş
ş
Se duse la scara ce urmărea chila navei i chemă liftul.
ş
Nava-pirat nu putea rezista unui zbor prelungit la peste 1 g,
a a încât Alex Kamal, pilotul lui Holden, stabilise un curs de
ş
interceptare la 1,3 g. De îndată ce se depă ea 1 g, folosirea
ş
scării devenea periculoasă.
Câteva secunde mai târziu, trapa pun ii se deschise cu
ţ
un zăngănit, iar liftul se opri la picioarele sale cu un geamăt
surd. Urcă i apăsă butonul pentru puntea ma inilor. Lif-
ş
ş
tul î i începu coborârea lentă, trapele pun ilor succesive
ş
ţ
 Războiul lui Caliban / 29

deschizându-se automat la trecerea lui, după care se închi-

deau de îndată ce ajungea la nivelul inferior.
Amos Burton era în atelier, o punte deasupra sălii ma i-

ş
nilor. Pe bancul de lucru din fa a lui erau în irate diversele

ţ
ş
piese ale unui dispozitiv aparent complicat, la care lucra cu un
pistol de lipit. Purta o jachetă gri mai mică cu câteva numere,
ce părea gata să-i crape la umeri cu fiecare mi care pe care o

ş
făcea, având brodat pe spate Tachi, numele vechii nave.
— Amos, bucătăria nu func ionează, spuse Holden după

ţ
ce opri liftul.
Amos flutură un bra gros cu un gest de nerăbdare, fără
ţ
însă a- i întrerupe lucrul. Holden a teptă. După ce mai me -
ş
ş
ş
teri pre de câteva secunde, Amos puse deoparte pistolul de
ţ
lipit i se întoarse spre el.
ş
— Mda, nu func ionează pentru că l-am scos pe ticălosul
ţ
ăsta mic, spuse el arătând dispozitivul la care lucrase.
— Îl po i monta la loc?
ţ
— Nu, cel pu in nu imediat. Nu am terminat cu el.
ţ
Holden oftă.
— Chiar trebuie să scoatem din func iune toată bucătă-
ţ
ria pentru a repara chestia aia înainte de confruntarea cu o
bandă de pira i spa iali înseta i de sânge? Nu de alta, dar
ţ
ţ
ţ
simt că mă apucă o durere de cap îngrozitoare i tare mi-
ş
ar plăcea să beau o cafea înainte de luptă, dacă în elegi ce
ţ
vreau să spun.
— Mda, chiar trebuie, spuse Amos. Trebuie să- i explic
ţ
de ce sau mă crezi pe cuvânt?
Holden dădu pur i simplu din cap. Deși nu regreta prea
ş
mult perioada din via ă petrecută în Flota Pământului, se
ţ
mai întâmpla să aibă nostalgii după respectarea cu stricte e
ţ
a lan ului de comandă care exista acolo. La bordul Rosinantei,
ţ
titlul de „căpitan“ avea o defini ie mult mai nebuloasă. Rolul
ţ
lui Amos era să între ină i să repare circuitele electrice i
ţ
ş
ş
componentele navei, iar el nu accepta ideea de a fi obligat să-l
informeze pe Holden despre fiecare lucrare în parte.
30 / JAMES S.A. COREY

Holden se hotărî să renun e.

ţ
— Bine, spuse el. Însă mi-ar fi plăcut să mă avertizezi din
timp. Fără cafea sunt âfnos.

ţ
Schi ând un zâmbet, Amos î i împinse apca pe capul
ţ
ş
ş
aproape chel.
— La naiba, căpitane, pot să- i rezolv problema asta, spu-

ţ
se el răsucindu-se să apuce un termos mare metalic ce se afla
pe banc. Am făcut ceva rezerve pentru situa ii de urgen ă

ţ
ţ
înainte de a întrerupe activitatea în bucătărie.
— Amos, îmi cer scuze pentru toate lucrurile urâte pe
care le-am gândit despre tine cu o clipă în urmă.
Amos îndepărtă remarca printr-un gest vag din mână i

ş
se întoarse la treaba lui.
— Păstrează-l. Eu mi-am băut deja cafeaua.
inând termosul cu ambele mâini ca pe un colac de sal-
Ţ
vare, Holden urcă din nou în lift pentru a ajunge la puntea
de opera iuni.
ţ
Naomi se afla în fa a panoului de comunica ii i senzori,
ţ
ţ
ş
urmărind deplasarea pira ilor. Holden văzu imediat că ace -
ţ
ş
tia reduseseră mult distan a fa ă de ultima estimare. Se a eză
ţ
ţ
ş
în scaunul special pentru opera iuni de luptă, asigurându-se
ţ
cu centurile. Deschise un dulap din apropiere i, gândindu-se
ş
că în viitorul apropiat ar putea fi pu i în situa ia unei acce-
ş
ţ
lera ii gravita ionale scăzute sau a unei căderi libere, scoase
ţ
ţ
un balon de băut pentru cafeaua lui.
— Ne apropiem groaznic de repede, spuse el în timp ce
î i umplea balonul cu cafeaua din termos. Ce se întâmplă?
ş
— Nava pira ilor a încetinit pu in de la accelera ia ini ială
ţ
ţ
ţ
ţ
de 1 g. Au scăzut la jumătate de g pentru câteva minute, apoi
au oprit cu totul accelera ia în urmă cu un minut. Compu-
ţ
terul a depistat unele fluctua ii în puterea motorului chiar
ţ
înainte de a încetini, a a încât cred că i-am urmărit prea tare.
ş
— Şi-au stricat nava?
— Şi-au stricat nava.
 Războiul lui Caliban / 31

Holden luă o gură mare de cafea i- i fripse limba, dar

ş
ş
nu-i păsă.
— Cât mai durează până îi interceptăm?
— Maximum cinci minute. Alex a tepta să facă ultima

ş
decelerare când ai apărut aici i te-ai instalat.

ş
Holden apăsă butonul 1MC al panoului de comunica ii

ţ
i spuse:
ş
— Amos, pune- i centura. Cinci minute până ajungem
ţ
la băie ii răi.
ţ
Apoi, comutând pe canalul cockpitului:
— Alex, care-i treaba?
— Cred că i-au stricat nava, răspunse Alex cu vorba lui
ş
domoală de mar ian din Valles Marineris.
ţ
— Asta pare să fie părerea generală, spuse Holden.
— Ceea ce face ca fuga să fie pu in mai complicată.
ţ
Valles Marineris fusese ini ial colonizată de chinezi,
ţ
indieni din est i texani. Alex avea tenul închis la culoare i
ş
ş
părul negru al celor din India Răsăriteană. Întrucât venea
de pe Pământ, lui Holden i se părea întotdeauna ciudat de
deconcertant când auzea vorba exagerat de tărăgănată a
unui texan în gura cuiva despre care creierul său îi spunea
că ar trebui să vorbească cu inflexiunile unuia din Punjab.
— Iar asta ne face ziua mai u oară, răspunse Holden
ş
reglând panoul opera iunilor de luptă. Adu-ne într-o pozi ie
ţ
ţ
de oprire relativă la zece mii de kilometri. Am să-i fixez cu
laserul dispozitivului de ochire i am să declan ez tunurile
ş
ş
defensive. Deschide i i trapele exterioare ale lansatoarelor
ţ
ş
de rachete. Nu există niciun motiv pentru care n-am putea
părea cât mai amenin ători.
ţ
— Am în eles, efu’, răspunse Alex.
ţ
ş
Naomi se răsuci în scaun i îi zâmbi lui Holden.
ş
— O luptă împotriva pira ilor spa iali. Foarte romantic.
ţ
ţ
Holden nu se putu ab ine să nu-i întoarcă zâmbetul. De i
ţ
ş
purta un costum de zbor de ofi er al Flotei Mar iene cu trei
ţ
ţ
numere mai scurt i cu cinci numere mai mare în talie pentru
ş
32 / JAMES S.A. COREY

statura ei longilină de centuriană, în ochii lui era încântă-

toare. Î i strânsese părul ondulat i negru într-o coadă de
ş
ş
cal rebelă. Avea trăsături ce constituiau un amestec izbitor
de caracteristici asiatice, sud-americane i africane, un lucru

ş
neobi nuit chiar i pentru melanjul din Centură. El aruncă
ş
ş
o privire rapidă reflexiei imaginii unui băiat de la ară din

ţ
Montana cu păr castaniu trimise de suprafa a întunecată a

ţ
unui panou i i se păru că, prin compara ie, avea un fizic
ş
ţ
banal.
— Ştii cât de mult îmi place tot ce te face să roste ti cuvân-

ş
tul „romantic“, spuse el. Dar mă tem că nu- i împărtă esc

ţ
ş
entuziasmul. Am început să salvăm sistemul solar de o îngro-
zitoare amenin are extraterestră. Iar acum asta?
ţ
Holden nu cunoscuse cu adevărat decât un singur poli-
ist, i doar pentru o perioadă scurtă. În timpul amplei i
ţ
ş
ş
neplăcutei serii de catastrofe care de acum erau amintite
sub denumirea de „incidentul Eros“, Holden făcuse o vreme
echipă cu un tip sub ire, posomorât pe nume Miller. Când
ţ
s-au întâlnit, Miller î i părăsise deja slujba oficială pentru a
ş
se dedica obsesiv unui caz legat de dispari ia unor persoane.
ţ
De i nu au devenit cu adevărat prieteni, au reu it să evite
ş
ş
distrugerea rasei umane de către o firmă cu proiecte sociopa-
te i de o armă extraterestră recuperată pe care toată lumea
ş
o luase drept un simplu satelit al lui Saturn. Cel pu in în
ţ
acest sens, cooperarea lor avusese succes.
Timp de ase ani, Holden fusese ofi er de marină. Privise
ş
ţ
oameni murind, dar numai pe ecrane radar. Pe Eros văzuse
mii de oameni pierzându- i via a, foarte de aproape i în
ş
ţ
ş
condi ii atroce. Ucisese câ iva dintre ei. Doza de radia ii înca-
ţ
ţ
ţ
sată acolo îl obligase să urmeze un tratament medicamentos
pentru a împiedica răspândirea cancerului în esuturile sale.
ţ
Cu toate astea, se descurcase mai bine decât Miller.
Datorită lui Miller, contaminarea extraterestră ajunsese
pe Venus, în loc să lovească Pământul. Însă nu a fost eradi-
cată. Oricare ar fi fost chestia ciudată venită din depărtări i
ş
 Războiul lui Caliban / 33

deviată de la inta sa ini ială, ea continua să existe sub stratul

ţ
ţ
gros de nori al planetei, iar pentru moment nimeni nu era
în măsură să ofere o concluzie tiin ifică mai convingătoare

ş
ţ
decât Hm. Ciudat.
Salvarea omenirii se realizase cu pre ul vie ii unui bătrân

ţ
ţ
inspector obosit din Centură.
Salvarea omenirii făcuse din Holden un angajat al Alian ei

ţ
Planetelor Exterioare însărcinat cu urmărirea pira ilor. Chiar

ţ
i în zilele lui cele mai rele, trebuia să admită că, la această
ş
loterie, trăsese cel mai bun număr.
— Treizeci de secunde până la intercep ie, anun ă Alex.

ţ
ţ
Holden î i readuse gândurile în prezent i apelă puntea
ş
ş
ma inilor:
ş
— Amos, totul este bine ancorat jos?
— Da, căpitane. Suntem gata. Ai grijă ca frumoasa mea
să nu încaseze prea multe gloan e.
ţ
— Astăzi nimeni nu împu că pe nimeni, spuse Holden
ş
după ce încheie convorbirea. Auzindu-l, Naomi î i ridică o
ş
sprânceană în chip de întrebare. Naomi, fă-mi legătura pe
exterior. Vreau să-i contactez pe prietenii no tri de acolo.
ş
O clipă mai târziu, comenzile sistemului de comunica ii
ţ
apărură pe panoul său. Îndreptă o rază laser asupra navei-
pirat i a teptă ca indicatorul să devină verde, după care
ş
ş
spuse:
— Cargou u or neidentificat, aici James Holden, căpi-
ş
tan al fregatei lansatoare de rachete Rosinanta apar inând
ţ
Alian ei Planetelor Exterioare. Răspunde, te rog.
ţ
Însă în că ti nu auzi decât zgomotul scăzut al parazi ilor
ş
ţ
genera i de radia iile de fond.
ţ
ţ
— Asculta i, băie i, gata cu joaca. Ştiu că ti i cine sunt.
ţ
ţ
ş
ţ
De asemenea, tiu că în urmă cu cinci zile a i atacat cargoul
ş
ţ
de aprovizionare Somnambulul, i-a i distrus motoarele i a i
ţ
ş
ţ
furat ase mii de kilograme de proteine i le-a i luat tot aerul.
ş
ş
ţ
Asta e tot ce trebuie să tiu despre voi.
ş
Niciun răspuns.
34 / JAMES S.A. COREY

— Iată ce vă propun: m-am săturat să vă tot urmăresc i

ş
n-am de gând să vă las timp pentru repara ii, pentru ca apoi

ţ
să mă purta i într-o altă partidă veselă de vânătoare. Dacă
ţ
nu vă formula i în mod clar predarea deplină i completă
ţ
ş
în aizeci de secunde, vă trimit două torpile echipate cu
ş
focoase cu plasmă i vă transform nava într-un morman de
ş
zgură strălucitoare. După care mă duc acasă i dorm fără

ş
absolut nicio grijă.
Parazi ii fură în cele din urmă înlocui i de vocea unui
ţ
ţ
băiat care, după timbru, părea a fi mult prea tânăr pentru
decizia de a se fi lansat deja într-o carieră de pirat.
— Nu pute i face asta. APE nu este un guvern adevă-
ţ
rat. Din punct de vedere legal, nu ave i niciun drept, a a că ţ
ş
dispăre i dracului, spuse vocea, care părea pe punctul de a
ţ
izbucni într-un chi ăit prepubescent.
ţ
— Serios? Asta-i tot ce pute i? replică Holden. Ascultă,
ţ
uită pentru o clipă discu iile despre legalitate i ceea ce-i con-
ţ
ş
feră unui guvern autoritate efectivă. Mai bine vezi ce- i spune ţ
teledetec ia prin laser despre nava mea. Vă afla i la bordul
ţ
ţ
un cargou u or pe care cineva a me terit un tun Gauss, iar
ş
ş
eu comand un lansator de rachete mar ian de ultimă gene-
ţ
ra ie înzestrat cu o putere de foc suficient de mare pentru a
ţ
vitrifica un satelit de mici dimensiuni.
La capătul celălalt nu se auzi niciun răspuns.
— Băie i, chiar dacă nu-mi recunoa te i o autoritate legală,
ţ
ş
ţ
putem cel pu in să cădem de acord asupra faptului că sunt
ţ
în măsură să vă distrug în orice clipă, după bunul meu plac?
Sistemul de comunica ii rămase mut.
ţ
Holden oftă i- i frecă puntea nasului. În ciuda cofeinei,
ş
ş
nu reu ea să scape de migrenă. Lăsând deschis canalul cu
ş
nava-pirat, deschise un altul cu cabina de pilotaj.
— Alex, o descărcare scurtă cu tunurile defensive punc-
tuale. inti i partea centrală a cargoului.
Ţ
ţ
— Sta i! strigă pu tiul din cealaltă navă. Ne predăm! Pen-
ţ
ş
tru numele lui Dumnezeu!
 Războiul lui Caliban / 35

Holden se întinse în imponderabilitate, satisfăcut după

zilele petrecute într-o accelerare continuă, i- i permise un

ş
ş
zâmbet de mul umire. Astăzi nimeni nu împuşcă pe nimeni,

ţ
într-adevăr.
— Naomi, explică-le noilor no tri prieteni cum să- i trans-

ş
ţ
fere controlul de la distan ă al navei lor. Să-i ducem îna-

ţ
poi pe sta ia Tycho, pentru ca judecătorii APE să le decidă
ţ
soarta. Alex, odată ce- i vor fi pus motoarele în mi care,
ş
ş
stabile te un traseu de întoarcere la o plăcută accelera ie de
ş
ţ
jumătate de g. Cobor la infirmerie să caut o aspirină.
Î i desfăcu hamul de securitate al scaunului i se îndreptă
ş
ş
spre scara pun ii. Pe drum, terminalul începu să-i piuie. Era
ţ
Fred Johnson, liderul nominal al APE i eful lor personal de ş
ş
pe sta ia industrială Tycho, care devenise de facto cartierul
ţ
general al Alian ei.
ţ
— Hei, Fred, i-am prins pe pira ii no tri neastâmpăra i.
ţ
ş
ţ
Îi ducem înapoi pentru a fi judeca i.
ţ
Fa a mare i oache ă a lui Johnson se deschise într-un
ţ
ş
ş
rânjet:
— Iată ceva nou. Te-ai săturat să-i distrugi?
— Nu, pur i simplu am găsit pe cineva care m-a crezut
ş
când am spus c-am de gând să o fac.
Zâmbetul lui Johnson se transformă într-o grimasă.
— Ascultă, Jim, nu de asta te-am sunat. Am nevoie să
te întorci cât mai repede pe Tycho. Se întâmplă ceva pe
Ganymede...