STUDENTS’ INTERNATIONAL CONFERENCE AFASTUD 2023

24th Edition
COMMUNICATING ACROSS CULTURES

EVOLUȚIA CONTROLULUI TRAFICULUI AERIAN

LUNCAN MĂDĂLINA-IOANA

Coordonator: Cdor. (rez.) lect. univ. dr. Tănase Jănel

Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov, România

Abstract: Controlul traficului aerian este o funcție critică în industria aviatică, ce asigură
deplasarea sigură și eficientă a aeronavelor în spațiul aerian. Istoria controlului traficului aerian este
una a inovației și a tehnologiei și datează din primele zile ale aviației, când au fost înființate primele
aeroporturi, iar piloții se bazau pe semnale vizuale pentru a naviga. De-a lungul timpului, progresele în
domeniul tehnologiei și al comunicațiilor au transformat controlul traficului aerian într-un sistem
complex care se bazează pe echipamente sofisticate și pe profesioniști foarte bine pregătiți. Acest eseu va
explora istoria controlului traficului aerian de la începuturile sale umile până în prezent, evidențiind
principalele repere, evoluții și provocări care au modelat industria aviatică.

Cuvinte cheie: controlul traficului aerian; evoluție; început

1. INTRODUCERE

Frații Wright au reușit un zbor de 120 de metri cu o aeronavă mai grea decât aerul la Kitty Hawk,
Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, în data de 17 decembrie 1903, deschizând astfel era aviației.
Înainte de începutul anilor 1930, nu a existat o nevoie prea mare de un sistem organizat de control al
traficului aerian. Marea majoritate a traficului aerian se desfășura în timpul zilei, în condiții de zbor clare,
iar principala metodă de evitare a traficului era practica "vezi și fii văzut". Aceasta însemna că piloții
trebuiau să zboare departe de orice nor, numai în zonele în care vizibilitatea era de cel puțin 3 mile, deci
practic numai în condiții care să le permită să vadă alte aeronave și să își modifice traiectoria de zbor la
timp pentru a le evita. (Hobbs & Jovanis, 1999)
Nu se credea că este necesară înființarea unui sistem organizat de control al traficului aerian, deoarece
aeronavele companiilor aeriene din anii 1930 erau relativ lente, iar piloții puteau observa și evita cu
ușurință alte aeronave. Cu toate acestea, capacitatea avioanelor de a zbura pe timp de noapte și pe vreme
rea se îmbunătățise foarte mult până la sfârșitul anilor 1930. Se creaseră instrumente care să le permită
piloților să dirijeze aeronava fără referință vizuală la orizont. Pentru a le permite piloților să navigheze
fără a folosi solul ca referință, se dezvolta, de asemenea, un sistem ajutător de radionavigație la sol. Când
aceste echipamente au fost puse în funcțiune, piloții puteau decola și ateriza în condiții meteorologice
care îi împiedicau să vadă și să evite alte aeronave. Era inevitabil ca spațiul aerian din jurul aeroporturilor
să devină congestionat ca urmare a faptului că toate aceste aeronave trebuiau în cele din urmă să aterizeze
pe un aeroport, ceea ce a necesitat introducerea controlului local al traficului aerian.
În anii 1930, un aeroport consta, de obicei, dintr-o parcelă mare, dreptunghiulară, acoperită cu gazon
sau cenușă și care rareori avea piste desemnate. Piloții aveau responsabilitatea de a survola aeroportul, de
a observa direcția vântului, traficul local și condițiile de pe pistă, de a decide în ce direcție doresc să
aterizeze, cine are prioritate și de a-și face planul astfel încât să lase timp suficient pentru ca o aeronavă
anterioară să aterizeze, să frâneze până la oprire și să ruleze în afara pistei înainte de sosirea lor. De
asemenea, piloții trebuiau să fie foarte atenți la aeronavele de la sol care rulau pentru decolare. De obicei,
piloții își controlau aeronava pentru a ateriza sau decola în direcția vântului pentru a reduce distanța de
rulare la sol. În zilele cu vânt, acest lucru presupunea ca majoritatea piloților să aterizeze și să decoleze în
aceeași direcție. Cu toate acestea, în zilele calme, avioanele puteau fi observate aterizând și decolând în
toate direcțiile. A devenit clar că fie va trebui să se implementeze un fel de control al traficului aerian în
jurul aeroporturilor, fie vor începe să se întâmple un număr tot mai ridicat de accidente. (Nolan, 2010: 4–
5)

Fig. 1 (Wright brothers first flight)

2. PRIMUL CONTROLOR DE TRAFIC AERIAN

Odată cu creșterea numărului de călătorii cu avionul, în încercarea de a spori siguranța, unii operatori
de aerodromuri au început să ofere un prim tip de control al traficului aerian bazat pe semnale vizuale. La
început, pentru a comunica cu piloții, controlorii stăteau pe teren și fluturau niște steaguri. (A Brief
History of the FAA | Federal Aviation Administration)
Comisia Internațională pentru Navigație Aeriană (CINA), care era supravegheată de Liga Națiunilor,
a făcut prima încercare de a elabora reglementări privind controlul traficului aerian în 1922. Archie
William League este recunoscut pe scară largă ca fiind primul controlor de trafic aerian din Statele Unite.
Înainte de a fi angajat de St. Louis ca controlor de trafic aerian în 1929, League era pilot licențiat, precum
și mecanic autorizat de motoare și aeronave. De asemenea, el a făcut parte dintr-un "flying circus" în
Missouri și Illinois. Primul "turn de control" al lui League la aerodromul din St. Louis a fost o roabă, pe
care a montat o umbrelă de plajă pentru a se proteja de soare. Avea la el un scaun de plajă, prânzul, apă,
un carnețel de notițe și o pereche de steaguri de semnalizare pentru a dirija aeronavele. Folosea un steag
în carouri pentru a semnaliza pilotului să continue și un steag roșu pentru a-i indica pilotului să își
mențină poziția. Iarna, League purta un costum de zbor căptușit pentru a se încălzi. Când a fost instalat un
turn radio la începutul anilor 1930, a devenit primul controlor radio al aeroportului. (Archie League -
Wikipedia, 2022)
A continuat să obțină o diplomă în inginerie aeronautică la Universitatea Washington din St. Louis și
s-a alăturat Biroului de Comerț Aerian (precursorul Autorității Aeronautice Civile și al Administrației
Federale a Aviației) în 1937. League a urcat rapid în rang ca controlor de trafic aerian și a servit ca pilot
în cel de-al Doilea Război Mondial, unde a ajuns la gradul de colonel. A ocupat mai multe funcții de
conducere de top, printre care cea de administrator regional adjunct al Regiunii Centrale în 1956, șef al
Diviziei de planificare (Biroul de planificare și dezvoltare) în 1958, director al Biroului Aeroporturilor
Capitalei Naționale, director al Serviciilor de trafic aerian la sediul central din Washington în 1965, unde
a devenit șef al personalului responsabil cu funcționarea sigură și eficientă a sistemului național de
control al traficului aerian, iar ulterior a devenit director al Serviciului de trafic aerian al FAA. (The FAA
Story, 2004)
League a petrecut 36 de ani dezvoltând sistemul federal de control al traficului aerian, retrăgându-se
în cele din urmă ca administrator adjunct pentru evaluare în 1973. S-a născut în 1907 în Poplar Bluff,
Missouri, și a decedat la 1 octombrie 1986, la vârsta de 79 de ani, în Annandale, Virginia. Asociația
Națională a Controlorilor de Trafic Aerian (ANCTA) îl onorează pe League numind după el premiile
Archie League Medal of Safety Awards. (First Air Traffic Controller Remembered, 2021)

Fig. 2 (Photo Album - Air Traffic Control: Air Traffic Control Begins) Fig. 3 (1929 Archie League | Flickr)

3. APARIȚIA RADARULUI

RADAR, acronim pentru Radio Detection and Ranging, este un sistem electromagnetic care poate
detecta, simți și localiza obiecte din mediul său înconjurător. Termenul RADAR a fost inventat pentru
prima dată de către US Navy în 1940, când sistemul a fost inițial dezvoltat pentru a detecta prezența unei
ținte și pentru a-i măsura distanța. Acesta funcționează prin transmiterea unei unde electromagnetice și
apoi prin detectarea semnalului reflectat. Folosit inițial pentru detectarea aeronavelor ostile în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, RADAR a evoluat pentru a include o gamă mai largă de aplicații și poate
extrage mult mai multe informații din semnalul reflectat. În ciuda acestor progrese, detectarea distanței
rămâne una dintre funcțiile cheie ale RADAR. Niciun alt sistem electronic nu a reușit să egaleze
acuratețea și eficiența RADAR în ceea ce privește detectarea și detectarea. (Bhatta & GeethaPriya, 2016)
Există două tipuri de sisteme radar - primar și secundar. Radarul primar funcționează prin
transmiterea unei serii de impulsuri de energie de frecvență radio, care sunt apoi reflectate de obiectul
țintă. (Figura 4) Prin măsurarea timpului necesar pentru ca semnalul reflectat să se întoarcă la emițător, se
poate determina distanța obiectului. Direcția țintei poate fi identificată prin analiza direcției semnalului
transmis, în timp ce diferența de timp dintre emisie și recepție asigură calculul distanței, deoarece viteza
undelor radio este constantă. Energia reflectată este de obicei primită înapoi de către antena de emisie și
trimisă la un CRT pentru procesare. Radarul primar servește o varietate de scopuri, dar în cazul
aeronavelor civile, acesta îndeplinește patru funcții distincte. Printre acestea se numără detectarea
condițiilor meteorologice nefavorabile în timpul zborului (radar meteorologic), la niveluri scăzute de
putere, este utilizat pentru a determina distanța unei aeronave deasupra terenului (radioaltimetru),
măsoară, de asemenea, înălțimea unei aeronave deasupra terenului, dar folosind frecvența purtătoare de
undă modulată (FMCW) și navigația Doppler.
 Fig. 4 (PSR_0)

Funcționarea radarului secundar se deosebește de radarul primar prin faptul că acesta nu ia în

considerare niciun semnal reflectat, bazându-se în schimb pe activarea unui transponder de pe țintă prin
semnalul transmis. Acest lucru declanșează transponderul să trimită date înapoi la emițător. (Figura 5)
Radarul secundar poate acoperi distanțe mai mari decât radarul primar și furnizează date suplimentare
despre obiectul țintă prin răspunsul declanșat de la emițător. (Sistemul radar de aviație - AviationHunt,
2021)

Fig. 5 (SSR_0)

Odată cu creșterea numărului de turiști la nivel mondial, a devenit necesară o abordare mai sofisticată
a controlului traficului aerian (ATC). În 1961, Administrația Federală a Aviației (FAA) a inițiat
dezvoltarea unui sistem care să integreze datele provenite atât de la radarele de la sol, cât și de la balizele
radar din aer. Până în 1967, IBM a livrat un prototip de computer la Centrul de control al traficului aerian
din Jacksonville, marcând prima fază a sistemului cunoscut sub numele de NAS En Route Stage A. Prin
utilizarea Computer Update Equipment (CUE), datele planurilor de zbor puteau fi distribuite automat,
permițând controlorilor să vizualizeze datele de zbor în trei dimensiuni. FAA a raportat că, până în 1973,
toate centrele de rută din zona contiguă a SUA au implementat acest sistem. A doua fază a sistemului a
implicat o procesare mai cuprinzătoare a datelor radar. Calculatorul putea identifica caracteristici critice,
cum ar fi identitatea și altitudinea avionului, prin utilizarea unor coduri alfanumerice. În plus, FAA a
dezvoltat ARTS III, un sistem automat de terminale radar pentru controlorii de la terminalele
aeroporturilor. Până la 15 august 1975, toate cele mai aglomerate aeroporturi din SUA operau cu sistemul
ARTS III. Unsprezece zile mai târziu, FAA a finalizat cea de-a doua fază a NAS En Route Stage A.
La o jumătate de secol de la implementarea pe scară largă a tehnologiei radar și radio în aviație,
controlul traficului aerian a evoluat dincolo de ceea ce Liga ar fi putut prevedea în 1929, de la
transmiterea planurilor de zbor la utilizarea ecranelor radar pentru a urmări mișcarea aeronavelor pe cer.
(Richards, 2022)
 Fig. 6 (Air Traffic Controller Radar) Fig. 7 (Air Traffic Controller Radar Screen - Bing)

4. CONCLUZIE

Evoluția controlului traficului aerian este o poveste fascinantă care se întinde de-a lungul istoriei
aviației. De la primele zile ale semnalelor vizuale și ale barăcilor de lemn până la era modernă a
navigației prin satelit și a automatizării, controlul traficului aerian a parcurs un drum lung. La începuturi,
piloții se bazau pe indicii vizuale pentru a naviga prin aer, iar controlul traficului aerian era limitat la un
număr mic de zboruri pe zi. Cu toate acestea, odată cu creșterea aviației comerciale, a devenit evidentă
necesitatea unui sistem ATC mai sofisticat. Acest lucru a dus la dezvoltarea sistemelor radar în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. Apariția tehnologiei radar a revoluționat industria aviatică, oferind
avantaje și beneficii semnificative pentru sectorul aviației. Utilizarea radarului în aviație a transformat
modul în care sunt controlate și ghidate avioanele, îmbunătățind siguranța, eficiența și acuratețea în
controlul traficului aerian. Radarul, un acronim pentru Radio Detection and Ranging, este o tehnologie
care utilizează undele radio pentru a detecta obiecte, distanța, viteza și direcția acestora. În aviație, radarul
este utilizat pentru a detecta și urmări aeronavele, oferind controlorilor de trafic aerian informații precise
despre locația, altitudinea, viteza și direcția avioanelor. Beneficiile radarului în aviație sunt multiple.
Primul și cel mai important avantaj al radarului în aviație este îmbunătățirea siguranței. Utilizarea
radarului permite controlorilor de trafic aerian să detecteze și să urmărească avioanele în timp real,
asigurându-se că acestea rămân separate și în siguranță față de alte aeronave. Această caracteristică este
deosebit de importantă în situațiile în care avioanele zboară în apropiere sau în condiții meteorologice
nefavorabile, în care vizibilitatea este redusă, iar riscul de coliziune este ridicat. În al doilea rând,
tehnologia radar a îmbunătățit semnificativ eficiența controlului traficului aerian. Furnizând controlorilor
informații în timp real despre locația, altitudinea și viteza avioanelor, aceștia pot lua decizii în cunoștință
de cauză cu privire la rutele de zbor, ajustările de viteză și procedurile de aterizare. Aceste informații în
timp real reduc întârzierile, optimizează rutele de zbor și se asigură că avioanele ajung la timp la
destinație, în beneficiul atât al pasagerilor, cât și al companiilor aeriene. În al treilea rând, tehnologia
radar a făcut controlul traficului aerian mai precis. Furnizând informații precise despre locația și viteza
avioanelor, controlorii pot prezice cu mai multă acuratețe orele de sosire ale acestora și pot ajusta
traiectoria de zbor în consecință. Această acuratețe este deosebit de benefică în spațiul aerian aglomerat,
unde sincronizarea precisă este esențială pentru a asigura buna desfășurare a operațiunilor și pentru a
preveni întârzierile. În cele din urmă, utilizarea radarului în aviație a îmbunătățit capacitatea de a detecta
și de a răspunde la situațiile de urgență. Prin detectarea și urmărirea avioanelor în timp real, controlorii
pot identifica și răspunde rapid la situații de urgență, cum ar fi defecțiuni ale motoarelor sau urgențe
medicale. Această capacitate de a răspunde rapid poate salva vieți și poate preveni accidentele.
În concluzie, apariția tehnologiei radar a fost un factor de schimbare pentru industria aviatică.
Avantajele și beneficiile radarului în aviație sunt numeroase, inclusiv îmbunătățirea siguranței, eficienței,
preciziei și răspunsului în caz de urgență. Dezvoltarea și implementarea continuă a tehnologiei radar în
aviație va îmbunătăți, fără îndoială, și mai mult siguranța și eficiența transportului aerian.
 5. REFERINȚE

1. Archie League. Flickr. [online]. Disponibil:

https://www.flickr.com/photos/faanews/17000666632 (6 Martie, 2023)
2. A Brief History of the FAA. Federal Aviation Administration. [online]. Disponibil:
https://www.faa.gov/about/history/brief_history. (6 Martie , 2023)
3. Air traffic controller radar. [online]. Disponibil: https://simpleflying.com/the-evolution-of-air-
traffic-control/. (11 Martie, 2023)
4. Air traffic controller radar screen. Bing. [online]. Disponibil:
https://www.bing.com/images/search?view=detailV2&ccid=KSg
%2fKm2%2f&id=85AC85C6146AB70E9854CF2616CD770BED171974&thid=OIP.KSg_Km2_8K8
tD7vAFuK4oQHaE7&mediaurl=https%3a%2f%2fi.pinimg.com%2foriginals
%2fc9%2f81%2f50%2fc9815036b86803b08f09ed06dcbcd5ce.jpg&cdnurl=https%3a%2f
%2fth.bing.com%2fth%2fid%2fR.29283f2a6dbff0af2d0fbbc016e2b8a1%3frik
%3ddBkX7Qt3zRYmzw%26pid%3dImgRaw%26r
%3d0&exph=507&expw=762&q=air+traffic+controller+radar+screen&simid=608001880366057693
&FORM=IRPRST&ck=D8E73CC10B15178E4DD71050065C4BF1&selectedIndex=13&ajaxhist=0
&ajaxserp=0. (11 Martie, 2023)
5. (2022, August 24). Archie League - Wikipedia. [online]. Disponibil:
https://en.wikipedia.org/wiki/Archie_League. (6 Martie, 2023)
6. (2021, February 1). Aviation Radar System. AviationHunt. [online]. Disponibil:
https://www.aviationhunt.com/aviation-radar-system/. (7 Martie, 2023)
7. Bhatta, N. P., & GeethaPriya, M. (2016, July). RADAR and its Applications. International
Conference on Novel Issues and Challenges in Science & Engineering’, NICSE’16. [online]
Disponibil: https://www.researchgate.net/publication/317427496_RADAR_and_its_Applications. (7
Martie, 2023)
8. (2021, June 21). First Air Traffic Controller Remembered. [online]. Disponibil:
https://www.faa.gov/news/communications/controller_remembered/?print=go. (6 Martie, 2023)
9. Hobbs, F. D., & Jovanis, P. P. (1999). Traffic control - Air traffic control. Britannica. [online].
Disponibil: https://www.britannica.com/technology/traffic-control/Air-traffic-control. (5 Martie,
2023)
10. Nolan, M. S. (2010). FUNDAMENTALS OF AIR TRAFFIC CONTROL FIFTH EDITION (D.
Garza, Ed.; 5th ed.). Delmar Cengage Learning.
11. Photo Album - Air Traffic Control: Air Traffic Control Begins. Federal Aviation Administration.
[online]. Disponibil: http://www.faa.gov/about/history/photo_album/air_traffic_control/index.cfm?
cid=begins. (6 Martie, 2023)
12. PSR_0. SKY Brary. [online]. Disponibil: https://www.skybrary.aero/articles/radar. (7 Martie,
2023)
13. Richards, B. (2022, October 20). The Evolution Of Air Traffic Control. [online]. Disponibil:
https://simpleflying.com/the-evolution-of-air-traffic-control/. (9 Martie, 2023)
14. SSR_0. SKY Brary. [online]. Disponibil: https://www.skybrary.aero/articles/radar. (7 Martie,
2023)
15. The FAA Story. (2004, November 12). Federal Aviation Administration. [online]. Disponibil:
https://web.archive.org/web/20041111222326/http://www.faa.gov/ASW/asw050/league.html /.
(6 Martie, 20)