Transporturile aeriene componenta a

transporturilor internationale

Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert in care aeronavele sunt angajate pentru a
transporta pasageri, marfa si posta. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe rute
aeriene locale, regionale, nationale si internationale.

1. Originea si dezvoltarea transportului aerian international

Primele servicii de pasageri au inceput din 1910, cand dirijabilele au inceput sa opereze intre
cateva orase din Germania.

Prima cursa regulata de pasageri a inceput din 1914 in Statele Unite.

Inainte de primul razboi mondial au avut loc cateva curse experimentale de transport postal din
Anglia spre India, in cateva tari din Europa si Statele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate
nu a avut loc decat dupa razboi.

In 1918 Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul escadron de
avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre principalele orase de la Coasta
de est.

Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au inceput din 1921, numai zboruri de
zi, dar dupa 3 ani si cele de noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate
de-a lungul pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitand aterizarea.

Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, in 1925, Departamentul Oficiilor Postale
din Statele Unite a inceput sa se debarcheze de propria flota si sa transfere operatiile sale
companiilor particulare. Spre sfarsitul anului 1920 cateva din aceste companii au inceput sa
asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina inchisa (ex.:
trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).

Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi mondial, multe
guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian de transport de calatori, urmand, bineinteles si
transporturile postale. Cu toate ca servicile aeriene de posta (sau PAR-AVION) din Europa nu
se puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul de la o zi la alta),
transportul pasagerilor in Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta
comerciala din Londra catre India, si pana in 1930 mai multe state europene au inceput sa
opereze zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul Mijlociu,
Orientul Indepartat, Africa si America Latina.

Anii dintre 1919 si inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1939 au inclus o serie de
descoperiri semnificative in ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie,
aerodinamica.

Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte integranta din sistemul
national de aparare din majoritatea statelor europene precum si din Statele Unite ; aproximativ
jumatate din activul de aeronave existent la momentul acela a servit transporturilor militare.
Cursele de calatori internationale s-au dezvoltat in perioada imediat urmatoare razboiului; spre
mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra Atlanticului a
depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice. Pa teritoriul Statelor Unite,
din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile aeriene au inlocuit caile ferate. La sfarsitul
anilor `50 introducerea turbojeturilor in trasportul national, international si continental a
insemnat un avantaj major in ceea ce priveste timpul de zbor. O noua generatie de avioane cu
reactie si-a inceput operatiile in 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronava sopersonica, a
intrat in serviciile aeriene de pasageri in 1976. Operatiile de transport aerian sunt monitorizate
si reglate de cateva corporatii nationale si internationale. In Statele Unite, Actul de Comert
Aerian din 1926 a inceput prin stabilirea standardelor pentru aeronave si piloti. In 1940, noua
Administratie Civila (CM) a continuat cu activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic
Civil (CAC,organizatie similara existand si in Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era
autorizat sa optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigeze accidentele aeriene.
O alta reorganizare a avut loc in 1958, cand, Comitetului pentru Siguranta Transporturilor i-a
fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si Administratia Aerinautica Civila a
fost redenumita in Agentia Federala de Aviatie, care a devenit din 1967 Administratia Federala
a Aviatiei. Dezvoltarea extraordinara a transporturilor aeriene in perioada imediat urmatoare
razboiului a dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor
Unite. De cand a fost fondata in 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la nivel mondial
privind protectia si siguranta navigatiei, si a participat cu regularitate la perfectionarea
legislatiei in domeniu. Pentru Europa exista o astfel de organizatie numita Organizatia
Europeana pentru Siguranta Spatiului Aerian - EUROCONTROL.

Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi:
intretinerea aeronavelor si motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, insotitorii
de bord, agentii, echipajele de sol, s.a.).

1.2. Transporturile aeriene o componenta a trasporturilor internationale

Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana.Traficul international de marfuri s-
a dublat la fiecare 5 ani. Astazi in traficul international nu numai marfurile asa numite clasice
ca supliment de bagaj la trasportul calatorilor, ci au aparut linii aeriene specializate in trasportul
de marfuri.

La acestea au contribuit in primul rand operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si

reducerea in mod constant a pretului de transport, confortabilitatea primirii si expedierii
marfurilor, siguranta si nu in ultimul rand cooperarea existenta intre companiile aeriene ceea ce
simplifica foarte mult actrivitatea benificiarilor de trasport.

Aceste facilitati au fost posibile de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-materiale. In

intreaga lume, trasportul pasagerilor si a marfurilor in trafic international se desfasoara numai
cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a
complicat foarte mult activitatea de transporturi internationale pe calea aerului.

Chiar in prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii
multilaterele, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal avand la baza si
unele intelegeri bilaterale.

Deasemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul trasporturilor in trafic

aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre companiile de navigatie. Astfel cooperarea
imbraca forme diferite de contacte care permit asigurarea si acordarea de servicii prompte si
sigure.

Traficul aerian are o valoare comerciala nationala si ca urmare in abordarea politicilor nationale
a trasporturilor aeriene s-au statornicit practici privind: a) protejarea traficului intern prin
trasportatorii aerieni nationali cu particularitatea ca pentru Comunitatea Europeana acest inteles
s-a extins recent la nivelul intercomunitar;

b) acordarea accesului trasportatorilor straini la traficul national in trasporturile internationale

pe baza de reciprocitate. In lipsa unor acorduri guvernamentale de reciprocitate accesul la
traficul aerian national al unei tari poate fi autorizat in schimbul unor compensatii comerciale
sub forma baneasca a taxelor de royalitate.

Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna

nationala.

Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in baza unor

Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale
ca organism specializat al ONU.

Atat transporturile aeriene pe curse regulate cat si transporturile aeriene pe curse charter cunosc
anumite particularitati si structurari care trebuiesc cunoscute avand in vedere faptul ca inplica
diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si preturi diferite.

1.3.Transportul aerian caracteristici specifice

Activitatea de transport aerian a cunoscut o importanta dezvoltare determinata de cresterea

economiei, de implicarea Romaniei in schimbul international de marfuri, in turismul
international. La aceasta se adauga caracteristicile specifice ale transportului aerian, care, in
corelare cu caracteristicile celorlalte moduri de transport, capata pentru anumite obiecte de
transport o importanta tot mai mare.

Diversificarea mijloacelor de transport a aparut din necesitatea de a folosi noi cai de

comunicatie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc eficienta transportului.
Mijloacele de transport aerian poseda mai multe caracteristici specifice, si anume: rapiditate,
convertibilitate, oportunitate, confort, siguranta, accesibilitate si economicitate.

Rapiditatea este data de viteza de deplasare a aeronavelor si constituie un avantaj hotarator, in

special pentru doua situatii: pentru distantele lungi si foarte lungi si pentru traseele unde
mijloacele tereste se face prin zone care, prin configuratia terenului, determina un parcurs
deosebit de lung sau dificil de parcurs. Viteza mare ofera mijloacelor de transport aerian
posibilitatea evitarii zonelor cu conditii meteorologice ostile.

Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea in adaptarea aeronavei pentru

diverse genuri de transport, servicii, actiuni (transport de marfa, pasageri, in mai multe clase,
mixt, pentru scopuri speciale).

Oportunitatea se manifesta prin punerea la dispozitia beneficiarilor a capacitatii de transport

necesare, in locul si timpul solicitat, stabilirea de orarii in conformitate cu cererea beneficiarilor,
aprecierea corespunzatoare a structurii activitatii de transport, in curse regulate charter si
utilitare, mentinerea, extinderea, infiintarea de noi linii.

Regularizarea curselor aeriene presupune respecterea stricta a curselor programate si se

determina ca un raport intre numarul curselor plecate conform orarului, fara intarzieri si
numarul curselor programate. Frecventa curselor aeriene evidentiaza numarul de curse
efectuate de o companie aeriana, pe o anumita ruta, intr-o anumita perioada de timp.
Regularitatea curselor este dependenta de conditiile meteorologice, de starea tehnica a
aparatului, conditiile de navigatie aeriana si organizarea serviciilor la sol.

Accesibilitatea presupune cresterea posibilitatilor economice ale populatiei de a folosi ca

mijloc de transport aeronava. Ea reflecta, pe de o parte, cresterea veniturilor populatiei, iar pe
de alta parte, cresterea eficientei economice a activitatii de transport.

Confortul presupune realizarea unei calatorii de scurta durata, fara a obosi organismul, precum
si asigurarea unor conditii civilizate, placute, comode, calatorilor atat la sol, cat si in timpul
zborului.

Siguranta prezinta importanta deosebita pentru transportul aerian si reflecta calitatea

companiei aeriene. Siguranta zborului este influentata de factori tehnici (aeronave cu
performante ridicate, perfectionarea infrastructurii aeroportuare si de ruta, adoptarea unor
sisteme de intretinere, reparatii si control moderne); factori umani (selectia si pregatirea
continua a personalului navigant, proportionarea justa a echipajului in functie de numarul
calatorilor); factori meteorologici si piraterie aeriana.

Efectele economice obtinute din transportul aerian se manifesta atat direct, prin activitatea
propriu-zisa de transport, cat si indirect, prin beneficiile si economiile ce se obtin in ramurile
economice care beneficiaza de serviciile transportului aerian.

Principalele conponente ale infrastructurii sistemului de transport aerian sunt aeronavele si

aeroporturile.

Mediul de deplasare al aeronavelor este atmosfera terestra careia nu i se pot impune conditii
sau amenajari (se poate vorbi de unele amenajari ale spatiului aerian, in ceea ce priveste
indrumarea zborului, prin sisteme de radiolocatie, instalatii de indepartare a pasarilor, a cetii,
iluminat).

1.4. Clasificarea serviciilor de transport aerian

In conformitate cu nomenclatorului activitatilor propuse de UE, sectorul transporturilor

aeriene, cuprinde companiile care activeaza exclusiv sau in principal in transportul de
persoane si de marfuri, pe calea aerului, in cursele de linie sau charter, precum si activitatea
prestata cu elicoptere, avioane taxi sau avioane private.

Traficul aerian civil este grupat in doua mari subsectoare:

A. Aviatia comerciala;
B. Aviatia generala.
A Aviatia comerciala se poate clasifica astfel:

1. Dupa obiectul transportului:

transportul de pasageri (cu curse de linie sau charter);

transportul de marfa (cu avioane cargo, avioane de transport combinat pasageri/marfa
sau de pasageri, cu marfa transportata in cala avionului);
transportul de mesagerie si de posta.

2. Dupa destinatia transportului:

transporturi interne, se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia

interna nationala;
transporturi internationale, se organizeaza si se deruleaza in baza unor conventii
guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale
(OACI) ca organism specializat al ONU.

3. Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare:

transporturi aeriene pe curse regulate;

transporturi aeriene pe curse charter.

Aviatia civila isi organizeaza activitatea in urmatoarele forme:

Curse regulate, curse charter, activitati utilitare. Cursele regulate se desfasoara pe anumite
itinerarii (linii) dupa un program prestabilit, pe o perioada de timp delimitata. Calatoria se
efectueaza pe baza de bilet, al carui tarif este stabilit in functie de distanta, perioada, categorie
de calatori.

Asociatia de Transport Aerian International a fixat doua perioade de timp pentru stabilirea
orariilor;

perioada de iarna: 1 noiembrie - 31 martie;

perioada de vara: 1 aprilie - 31 octombrie.

Dupa felul incarcaturii cursele regulate sunt: de pasageri, de marfuri si

mixte (pentru transportul pasagerilor si pentru transportul de marfa si posta).

Pentru zilele sau perioadele de timp in care cererile de transport depasesc capacitatea nominala
a avionului se recurge fie la inlocuirea acestuia cu altul de capacitate mai mare, fie se
organizeaza una sau mai multe curse aditionale, care au acelasi ritm cu cele existente.

Prelungirea unei linii existente sau deschiderea unei linii noi presupune desfasurarea
urmatoarelor activitati:

a. studiul pietei prin care sunt prospectate posibilitatile de trafic pentru noua linie sau
escala. Cu aceasta ocazie sunt cercetate: traficul potential, componenta traficului
 (calatori, marfuri, posta), interesele pentru care calatoresc pasagerii (turistice, de
afaceri), perioade sau ziua din saptamana cand cerintele de trafic sunt maxime. Pe baza
acestui studiu se apreciaza programul curselor (numarul de curse saptamanal), tipul
avionului;
b. incheierea acordului aerian semnat de guvernele statelor interesate, prin care se
reglementeaza transportul aerian regulat. Provizoriu, se acorda o autorizatie de operare,
pana la incheierea acordului aerian;
c. incheierea contractului de reprezentanta generala si vanzari prin care se asigura
reprezentarea companiei, precum si vanzarea serviciilor oferite de companie. Daca
contractul este incheiat cu o agentie de voiaj, concomitent trebuie incheiat si un contract
interline cu compania nationala pentru a se asigura recunoasterea documentelor de
transport in mod reciproc.
d. incheierea contractului de handling prin care se asigura efectuarea servirii avionului,
pasagerilor, transportul bagajelor, marfurilor si postei, precum si modul de decontare a
serviciilor;
e. incheierea contractului de alimentare se refera la alimentarea avioanelor companiei cu
combustibili. In acest sens, este necesar sa se incheie un contract cu o companie
petroliera specializata;
f. precizarea programului curselor care se face concomitent cu comunicarea acestuia in
publicatiile de specialitate internationale, cu reclama catre publicul calator;
g. primirea autorizatiei de survol de la autoritatile aeriene ale statelor survolate si a celei
de survol si aterizare, pentru statul cu escala finala.

Dupa parcurgerea acestor etape, se poate inaugura o noua cursa a companiei. Pentru noua
companie se intocmeste orarul si se stabilesc numarul curselor saptamanale. La intocmirea
orarului se iau in considerare urmatoarele elemente: disponibilitatile tehnice (ca numar, tip de
avion si ora de zbor) ; disponibilitatea de echipaje (ce timp si tipuri de avioane) ; evolutia
traficului (pe anumite perioade ale anilor precedenti) ; fisele de survol; restrictii de zgomot, de
servire tehnica, de servire comerciala a cursei (timpul intre doua curse, pentru imbarcare-
debarcare a pasagerilor), de trafic (conditionata de capacitatea de servire a aeroporturilor).

B.Aviatia generala

Sectorul de aviatie generala al transporturilor aeriene contine zboruri

de tipul celor neconventionale (adica nu urmeaza neaparat un plan de zbor prestabilit) in acest
tip de zbor intra zborurile si activitatile militare, de afaceri, comerciale, instructive sau scoala,
recreationale.

Aeronavele utilizate pentru agrement, afaceri, in agricultura sau alte servicii speciale sau pentru
instruirea in zbor pot fi denumite aeronave utilitare sau de aviatie generala. Cea mai raspandita
utilizare a aeronavelor pentru servicii speciale este in agricultura. Aplicatiile agricole includ
impastierea de prafuri insecticide si ierbicide, ingrasaminte si seminte. Inspectia aeriana a
conductelor si liniile de tensiune este de asemenea o importanta aplicatie. Alte utilizari ale
aeronavelor pentru servicii speciale include: cartografierea, patrularea deasupra padurilor,
fotografierea aeriana precum si controlul rezervatiilor de vanat si al animalelor pradatoare.
Aeronavele erau in trecut utilizate pentru operatiuni politiste si de salvare, dar elicopterele s-au
dovedit mult mai potrivite pentru acest tip de munca.
Un sector al aviatiei generale, cel pentru industria transportului aerian, cuprinde activitati
nonmilitare si care nu apartin companiilor aeriene de transport de linie: zbor in interes de
afaceri, zboruri comerciale, zboruri scoala si zboruri de agrement.

Zborurile pentru oamenii de afaceri includ avioane particulare precum si avioane mai mari ale
unor corporatii.

Activitatile comerciale se refera la zboruri charter si la zboruri transport de marfa precum si la

zboruri utilitare (tratarea recoltelor, cartografiere si reclame). Activitatile de afaceri si
comerciale reprezinta aproximativ jumatate din totalul orelor de zbor, iar zborul in interes de
afaceri cam o treime din total. Cam o treime din numarul de pasageri transportati cu avionul pe
distante intre orase in SUA sunt transportati cu avioane apartinand flotei de aviatie generala.

Inca de la inceputul anilor 1920, aviatia generala a devenit o parte integranta din sistemul de
transport aerian in majoritatea tarilor. Echipamentul aviatiei generale cuprinde: elicoptere,
avioane cu un motor, cu doua motoare si cu reactie; vitezele lor se esaloneaza de la 240km\h
(cam 150 mile\h) pentru monomotor pana la 800km\h (cam 500 mile\h) pentru avioanele cu
reactie.

O mare dezvoltare a zborurilor de afaceri si comerciale in SUA a avut loc dupa cel de-al doilea
razboi mondial, cand, descentralizarea industriei americane a creat necesitatea unei deplasari
rapide in interes de afaceri, in special in micile zone urbane unde nu existau curse aeriene
regulate. Multe din avioanele mono-motor si bimotoarele mai mici sunt produse cu motoare
turbopropulsoare. Avioanele bimotoare si cele cu reactie cu cabina de pasageri mai mare,
introduse prin anii 60, au fost presurizate, permitand operatiuni economice si eficiente la
altitudini mari. Pilotate de piloti angajati cu program intreg (full-time), aceste avioane gazduiesc
pana la 15 pasageri si sunt echipate cu: masute pliante, compartimente cu gustari, bauturi si cu
toalete.

Chiar avioanele mici pot avea radar meteorologic iar game complete de aparate de bord de pe
avioanele mai mari pot rivaliza cu echipamentul sofisticat de pe avioanele de linie.

Aeronavele pentru afaceri au o flexibilitate remercabila in urgentarea programelor de lucru ale

persoanelor cu putere executiva, permitand vizite pe teritoriu care ar dura mai mult cu masina
sau care ar deveni neconvenabile din cauza orarului fix al companiilor aeriene de stat. Multe
corporatii mari au avioane proprii, cu servicii gen naveta intre marile uzine si pietele urbane
pentru agentii lor de vanzari, ingineri si clienti potentiali. Folosind avioane de aviatie generala,
unii operatori comerciali incheie contracte sa transporte corespondenta din orasele foarte mici
catre orasele foarte mari, pentru redistribuire. Alti operatori comerciali transporta cecuri pentru
banci si institutiile Sistemului Federal de rezerve.

Transportul international de marfuri s-a dublat la fiecare 5-6 ani, reprezentand cea mai
dinamica modalitate de transport. Avionul poate asigura aprovizionarea ritmica a unor
localitati inaccesibile altor mijloace de transport, utilizarea unor ambalaje usoare si ieftine,
eliminarea cheltuielilor cu depozitarea marfurilor nainte si dupa efectuarea transportului,
evitarea transbordarilor excesive care duc la deteriorarea marfurilor. Tot mai multe sunt
produsele care se preteaza la transportul cu avionul, ncepand cu cele a caror perisabilitate se
manifesta n ore ( seruri, vaccinuri ) si continuand cu produsele perisabile obisnuite ( legume
si fructe proaspete, carne proaspata, branzeturi ), cu produse urgente la transport ( piese de
schimb, documentatii tehnice ). n general, la transportul cu avionul se preteaza o gama larga
de marfuri, n special marfuri cu valoare unitara ridicata si greutate sau volum redus. Pentru
transportul marfurilor se folosesc atat avioane mixte, pentru pasageri si marfuri, cat si avioane
construite special pentru transportul marfurilor sau adaptate la astfel de transporturi. Tendinta
principala este nsa aceea a utilizarii tot mai largi a avioanelor specializate. Cele mai multe
dintre acestea permit o ncarcare rapida a marfurilor, n special a celor ambalate n containere
speciale. Utilizarea pe scara larga a containerelor a impulsionat ntr-o mare masura
dezvoltarea traficului combinat, n special al celui aerian auto., n care marfurile sunt aduse la
aeroport si sunt preluate apoi la aeroportul de destinatie, cu ajutorul autovehiculelor.
Pentru transportul pe calea aerului, marfurile trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie admise la transport potrivit dispozitiilor legale n vigoare
marfurile si ambalajele lor sa nu prezinte pericol pentru aeronava, persoane sau bunuri,
iar n cazul transporturilor mixte, sa nu tulbure sau sa incomodeze pasagerii
sa fie cantarite la predare si nsotite de toate documentele necesare
ambalajul marfurilor sa fie corespunzator pentru transportul aerian si sa asigure
integritatea ncarcaturii n cadrul manipularilor obisnuite
fiecare colet sa aiba o eticheta care sa indice numele si adresa completa a expeditorului si
destinatarului
marfurile sa fie aduse la aeroport n orele stabilite prin programul de lucru al acestuia sau
la orele indicate de catre transportator.
Contractul de transport international aerian
Contractul international pentru transportul marfurilor dintr-o tara n alta se manifesta sub
forma scrisorii de transport aerian. Scrisoarea de trasura reprezinta dovada primirii marfii de
catre compania aeriana pentru a fi transportata si acceptarea conditiilor generale pe care le are
fata de beneficiar.
Scrisoarea de transport aerian se ntocmeste n trei exemplare originale si mai multe copii ( n
functie de necesitatile beneficiarului de transport ). Primul exemplar original poarta
mentiunea pentru transportator, este semnat de expeditor si ramane la caraus. Al doilea
exemplar original poarta mentiunea pentru destinatar , este semnat atat de expeditor cat si de
transportator, nsoteste marfa pana la destinatie si se preda destinatarului. Al treilea exemplar
original poarta mentiunea pentru expeditor , este semnat de transportator, dupa primirea
marfii la transport si ramane la expeditor pentru a fi negociat. Copiile scrisorii de trasura sunt
folosite pentru a confirma primirea de catre destinatar, pentru ndeplinirea formalitatilor
vamale si pentru rezilierea unor decontari pentru prestatii.
Principalele mentiuni pe care trebuie sa le cuprinda o scrisoare de transport aerian sunt:
punctele de plecare si de destinatie
greutatea, volumul, numarul si dimensiunea coletelor, felul ambalajului, marcajul si
starea marfii predata la transport
 documentele anexate la scrisoarea de transport aerian necesare ndeplinirii formalitatilor
vamale, fiscale, fito sanitare si de alta natura
numele si adresa destinatarului, eventual numele si adresa agentului acestuia, care
urmeaza sa preia marfa la aeroportul de destinatie
mentiuni n legatura cu modul de plata a taxelor de transport si a celor accesorii
numele si adresa expeditorului
Expeditorul raspunde pentru exactitatea datelor privitoare la marfa nscrise n scrisoarea de
trasura si va suporta orice dauna pe care o poate avea transportatorul aerian sau orice alta
persoana angajata de acesta din cauza declaratiilor inexacte sau insuficiente. Expeditorul
raspunde pentru faptul ca la predarea marfii nu a transmis instructiunile cu privire la
operatiunile tehnice sau comerciale pentru a pune pe caraus n situatia de a actiona n
cunostinta de cauza.
Transportatorul aerian raspunde pentru daunele ivite n caz de distrugere, pierdere sau
avariere a marfii care face obiectul transportului, daca evenimentul s-a produs n timpul
calatoriei. Raspunderea carausului aerian include si perioada n care marfurile se aflau n grija
sa pe aeroport, la bordul aeronavei sau ntr-un loc oarecare, n caz de aterizare n afara unui
aeroport. Carausul nu raspunde pentru pagubele rezultate din natura sau viciul propriu al
marfurilor transportate. Enunturile din scrisoarea de trasura cu privire la greutate, dimensiuni,
numarul coletelor si ambalajul marfurilor fac dovada, pana la proba contrarie, ca
trasportatorul aerian a preluat marfa ca atare si trebuie s-o predea destinatarului.
Primirea marfurilor fara protest din partea destinatarului presupune, pana la proba contrarie,
ca marfa I-a fost predata de catre caraus n stare buna si n conformitate cu cele nscrise n
scrisoarea de trasura.
La transporturile succesive, efectuate de mai multe companii de transport, raspunderea este
solidara, a tuturor companiilor aeriene participante, atat fata de expeditor cat si fata de
destinatar.
n scopul reducerii costurilor de transport pe calea aerului se foloseste pe scara larga traficul
consolidat.
Prin trafic consolidat se ntelege gruparea mai multor expeditii pe aeroportul de plecare pentru
un singur aeroport de destinatie si un singur destinatar. Gruparea expeditiilor se realizeaza de
casa de expeditii care colecteaza expeditiile de la mai multi expeditori si ntocmeste o singura
scrisoare de transport aerian nscriind ca destinatar tot o casa de expeditie corespondenta, care
efectueaza primirea ntregii cantitati.
Companiile aeriene prefera aceasta grupare a marfurilor ntrucat obtin o economie de forta de
munca n activitatea de expeditie si de ntocmire a documentelor. Casa de expeditie realizeaza
aceasta grupare si expediere cu o singura scrisoare de trasura pentru mai multe partizi,
apartinand mai multor expeditori, pentru a beneficia de traficul companiilor aeriene valabile
pentru cantitati mari la o singura expediere. Aceasta forma de trafic este avantajoasa si pentru
destinatari, ntrucat casa de expeditie corespondenta realizeaza, de regula, transportul pana la
domiciliul destinatarului, ntocmind si formalitatile necesare de import.
Scrisoarea de transport aerian consolidat se numeste Master Air Way Bill ( MAWB ) si
trebuie sa fie nsotita de un Manifest de consolidare. Concomitent casa de expeditie
consolidatoare ntocmeste cate o scrisoare de transport aerian de casa pentru fiecare expeditie
House Air Way Bill ( HAWB ). n acesata scrisoare de casa la rubrica expeditor se nscrie
firma exportatoare iar la rubrica destinatar se trec numele si adresa cumparatorului.
Casa de expeditie destinatara preia de la compania aeriana marfurile n conformitate cu
scrisoarea de transport aerian consolidat si a manifestului de consolidare. n baza scrisorii de
transport aerian de casa, casa de expeditie destinatara efectueaza, n afara de gruparea de
distributie si transportul de la aeroport pana la domiciliul fiecarui cumparator.
Pretul de transport pe care-l percepe casa de expeditie consolidatoare de la exportator este mai
mic decat cel pe care l-ar fi platit exportatorul companiei aeriene n cazul efectuarii unui
transport direct, dar mai mare decat pretul pe care l-ar plati ea companiei aeriene n baza
scrisorii de transport aerian consolidat.
Casa de expeditie care apare ca destinatar n scrisoarea de trasura de transport aerian
consolidat primeste pentru activitatea de degrupare un comision de la casa de expeditie
conolidatoare. Taxele de transport si distributie se percep fie de la casa de expeditie
consolidatoare fie de la cumparator n functie de conditia de livrare si ntelegere existenta
dintre cumparator sau vanzator si transportator.
Aceasta forma de consolidare a marfurilor se numeste consolidare directa. Exista si o asa
numita consolidare prin reexpediere, respectiv consolidarea efectuata ntr-un alt aeroport
decat cel de plecare. Consolidarea cu reexpediere se realizeaza fie cu o companie aeriana, fie
cu un grup de exepeditori. Documentele de transport raman aceleasi ca si la consolidarea
directa.

Asociatia Internationala de Transport Aerian

(IATA)

2.1. Definitie si obiect de activitate

IATA (International Air Transport Association Asociatia Internationala a Transporturilor

Aeriene) este o asociatie nonguvernamentala a transporturilor aeriene preocupata de
dezvoltarea si reglementarea industriei transportului aerian.

Scopurile sunt:

promovarea transportului aerian sigur, regulat si economic spre beneficiul intregii sale
omeniri, impulsionarea comertului aerian, sa studieze si sa rezolve problemele legate de
acestea;
sa ofere un for de discutii si consultatii asupra problemelor industriei printre companiile
aeriene membre dar si printre ceilalti participanti pe piata;
sa coopereze cu ICAO (International Civil Aviation Organization), alte organizatii
internationale si asociatii regionale ale transporturilor aeriene;
 sa reprezinte o asociatie a transporturilor aeriene care se supune principiilor competitiei
si ai liberului schimb in transporturile aeriene.

2.2. Scurt istoric

IATA a fost infintata in cadrul Conferintei de la Haga si reprezinta o organizatie internationala

de coordonare profesionala si de promovare a relatiilor internationale de coordonare
profesionala si a relatiilor comerciale. In anul 1939 isi inceteaza activitatea dar o reia in anul
1945 in cadrul conferintei de la Havana. Scopul IATA il reprezinta promovarea unui trafic
aerian sigur, regulat si eficient si stimularea cooperarii intre societatile de transporturi aeriene.
Organele IATA sunt urmatoarele:

Adunarea Generala care se convoaca o data pe an;

Comitetul de Directie;
Comitete de lucru care rezolva probleme de natura financiara, juridica, tehnica si
medicala;
Comitetul Consultativ de Trafic.

Conditiile de transport IATA se refera la modul de intocmire a documentelor, de rezolvare a

reclamatiilor, de acoperire a pagubelor. Conform conditiilor de transport, teritoriile survolate
se impart in 3 zone de trafic care sunt zone tarifare, fiecare avand anumite preturi si conditii de
expediere specifice.

zona 1 (America de Nord, America de Sud, Groenlanda, Insulele Hawaii)

zona 2 (Europa, Africa, Orientul Mijlociu)
zona 3 (Asia, Australia, Noua Zeelanda, Insulele Oceanului Pacific)

IATA este o asociatie de companii aeriene care coordoneaza serviciile si activitatiile care
vizeaza standardele, eficienta, productivitatea si innoirile tehnice din domeniile de activitate. In
IATA au intrat companii aeriene din tari cu regimuri politice diferite si cu niveluri de dezvoltare
economica extrem de eterogene, variand substantial din punct de vedere al marimii si
caracteristicilor de operare. Principalele avantaje oferite de aderarea la IATA tind la reducerea
costurilor administrative si operative, care se obtine prin preluarea de catre organizatie a unor
sarcini din aceste domenii, de integrare intr-un cadru institutional complex, care ofera factorilor
de decizie accesul la un volum considerabil de date si nu in ultimul rand de posibilitatea de a
mentine niveluri ridicate de siguranta si de eficienta la preturi competitive.

Prin aderarea la IATA o companie aeriana poate beneficia de oricare din serviciile si activitatile
urmatoare:

Servicii comerciale de care companiile pot beneficia prin intermediul IATA;

AGENCY PROGRAMME

Colaboreaza cu UFTAA (Universal Federation of Travel Agents Associations) si cu FITA

(International Federation of Flight Forwarders Associations).

Isi desfasoara activitatea in 2 directii:

a. Passenger Agency Programme care cuprinde:

 Passenger Sales Agency Rules;
Passenger Sales Agency Agreement;
Reduced Fare Rules for Passenger Agency;
BSP Provisions;
IATA/UFTAA/Agents Professional Training Programms;
Passenger Agency Conference.

b. Cargo Agency Programme care cuprinde:

Cargo Agency Rules;

Cargo Agency Agreement;
Cargo Accounts Settlement System Provisions (CASS) este utilizat in Japonia, SUA,
Australia, Noua Zeelanda, Italia, Canada, Mexic. Asigura urmatoarele avantaje: asigura
controlul creditelor si protejeaza operatiunile in numerar; simplifica valoarea
deconturilor de vanzari ale agentiilor; faciliteaza operatiunile de facturare si decontare;
introduce procedurile standard de facturare electronica;
IATA/FIATA/Agents Professional Training Programmes;
Cargo Agency Conferens.

Agency Programme asigura administrarea si controlul centralizat al activitatii agentiilor IATA

acreditati, in transportul de pasageri si cargo si contribuie la reducerea cheltuielilor companiilor
cu o retea larga de agentii.

Agency Training Programme (programul de pregatire): asigura cursuri de instruire a agentiilor

de vanzari.

Fraud Prevenition (prevenirea fraudelor): ofera informatii si asistenta in vederea evitarii sau
identificarii cazurilor de frauda din transportul aerian.

Facilitation: faciliteaza miscarea pasagerilor, bagajelor, marfurilor, postei si aeronavelor intre

grantele diferitelor tari, reducand costurile impuse de procedurile guvernamentale.

Scheduling (programare): faciliteaza activitatea de programare a zborurilor.

Airmail (posta aeriana): colaboreaza cu UPU Uniunea Postala. Este universala in urmatoarele
directii:

tarife;
promovare trafic;
servicii operationale.

Avantaje si dezavantaje ale transportului aerian

AVANTAJE:
Rapiditatea este atributul esenial al transportului aerian. Pentru pasageri, evoluia
aeronavelor a adus posibilitatea de a cltori mult mai repede, dar i n condiii de confort i
de servicii net superioare.
Serviciile sunt un alt atribut important al cltoriei cu avionul. Numrul i calitatea acestora a
crescut i s-a diversificat impresionant, ajungnd la ora actual s fie principalul domeniu de
concuren ntrecompaniile aeriene. Serviciile nu se limiteaz numai la cele din timpul
zborului, ci le includ i pe cele de la sol, rspunznd cerinelor clienilor companiilor aeriene.

Oportunitatea reprezint avantajul competitiv major,

in prestarea oricrui serviciu. Cu att mai mult, n
cazul serviciilor logistice, oportunitatea lor decurge din necesitatea accesului n timp real la
un act de consum, de documentare, de producie.

Economicitatea se refer la posibilitatea clientilor de a beneficia n condiii avantajoase de

serviciile respective. Costurile de operare s-au redus substanial, n ultimii ani, permind
practicarea unor preuri tot mai atractive, accesibile unui public tot mai larg.
Regularitatea prestrii serviciilor de transport aerian decurge din modul de organizare a
acestora.Transportul aerian se efectueaz, n cea mai mare parte, prin cursele de li
nie, pe anumite rute fixe, n condiii de frecven, orare i tarife relativ stabile. Respectarea
acestor condiii se reflect asuprareputaiei prestatorilor i poziiei lor pe pia.
Confortul se refer nu numai la condiiile de transport la bordul aeronavei, ci i la dotrile
din spaiileanexe de la sol (din aeroporturi) care adaug o motivaie la baza opiunii privind
selecionarea avionulu ca mijloc de transport.
Creterea numrului liniilor directe

DEZAVANTAJE
Dependena transporturilor aeriene de condiiile naturale, ceea ce pune sub semnul
incertitudiniirespectarea riguroas a orarului sau chiar realizarea cltoriei, o anumit
insecuritate a voiajelor;

Investiiile mari generate de construirea i exploatarea unor aero

porturi moderne;
Imbarcarea i debarcarea turitilor se face n afara localitilor, necesitnd transferul la
baza de cazarecu alte mijloace de transport, crizele economice i politice.
Bibliografie :

1. http://www.referatele.com/referate/marketing/online2/Transporturile-aeriene-
componenta-a-transporturilor-internationale--Originea--Caracteristicile-
refer.php
2. http://conspecte.com/Logistica/particularitatile-transporturilor-
internationale.html
3. https://www.scribd.com/doc/87074205/Avantaje-Si-Dezavantaje-Ale-
Transportului-Aerian