Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2022
• Ce sunt constructiile?
Clasificarea uzuală se face pe criteriul destinaţiei, deosebindu-se astfel două mari categorii şi
anume, clădirile şi construcţiile inginereşti.
spaţii închise cuprinzând zone create prin diviziune interioară pentru realizarea suprafeţelor
specifice funcţiunii clădirii;
- structura care include partea din sistemul clădire care asigură rezistenţa şi stabilitatea
ansamblului la acţiunile mediului ambiant sau, rezultate din procesul de exploatare, în condiţiile
asigurãrii unui nivel de siguranţă apriori stabilit;
- anvelopa (închiderea) care cuprinde porţiuni din sistemul clădire ce separă spaţiul interior de
mediul înconjurător, fiind în contact direct cu acesta;
- delimitări interioare incluzând porţiuni din sistemul clădire care divizează sau delimitează şi
definesc spaţiile închise;
- delimitări exterioare incluzând porţiuni din sistemul clădire aflate în contact pe toate feţele cu
mediul înconjurător;
- echipamente conţinând instalaţiile aferente clădirii: sanitare, electrice, tele comunicaţii,
încălzire, ventilare şi condiţionarea aerului, distribuţie gaze şi agent termic
• Ce sunt actiunile?
Se numeşte acţiune în construcţii, orice cauză capabilă de a genera stări de solicitare mecanică
- încărcări permanente (P) care, se aplică continuu, având o intensitate practicconstantă în timp.
(Intensitatea se poate diminua sensibil sau, în cazuri excepţionale se anihilează prin absenţa
temporară a unor părţi de structură.) Ca exemple de încărcări permanente, menţionãm: greutatea
proprie a construcţiei (elemente portante şi de închidere), elemente de izolaţie, de finisaj,
împingerea pământului, efectul precomprimării.
Coeficienţii de încãrcare aplicaţi intensitãţii valorilor normate ale încărcărilor permanente permit
determinarea valorilor de calcul ale intensităţilor. Se stabilesc pe bazã de analizã statisticã. -
încărcările temporare (T), se aplică în mod intermitent; intensitatea este variabilă în raport cu
timpul. Se deosebesc: - încărcări cvasipermanente (C), care se aplică cu intensităţi ridicate sau în
mod frecvent;
Principiul de calcul al metodei la starea limită a exploatării normale (deformaţii limită) este
exprimat de relaţia fundamentală de mai jos unde, cele două mărimi comparate reprezintă
deformaţiile (săgeţi, rotiri) maxime, iar cele limită admisibile sunt stabilite prin prescripţii
tehnice de specialitate.