YOGA INSTANTANEE A VIETII COTIDIENE

KARMA YOGA

Motto: "Realizeaza cît mai detasat tot ceea ce trebuie sa fie facut, indiferent ce ar fi si nu
urmari niciodata însusirea fructelor actiunilor tale."

Introducere
TELUL PRINCIPAL IN KARMA-YOGA
EFICACITATEA SISTEMULUI KARMA-YOGA
TEHNICA PROPRIU-ZISA IN KARMA-YOGA (tehnica 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)
KARMA-YOGA SI SIMTUL RESPONSABILITATII
DIFICULTATEA CARACTERISTICA SISTEMULUI KARMA-YOGA
COMBINAREA SISTEMULUI KARMA-YOGA CU CELELALTE FORME DE
YOGA
LIBERTATEA DEPLINA PRIN KARMA YOGA
AJUTORUL OFERIT CELORLALTI - IN LUMINA SISTEMULUI KARMA-YOGA

Introducere

KARMA-YOGA, deoarece trebuie sa fie prezentata la început sub denumirea sa

originala, este una dintre cele patru mari ramuri YOGA asa-zis Clasice ale Orientului. Cu
toate ca multi cercetatori ai gîndirii hinduse o considera, uneori, ca fiind mai putin veche
decît JNANA-YOGA si RAJA YOGA, ea reprezinta totusi un punct de plecare si o parte
esentiala a învataturilor cuprinse în BHAGAVAD-GITA, acest aspect conferindu-i o
garantie suficienta de autenticitate.

Ca de altfel toate celelalte forme de YOGA, si KARMA-YOGA la rîndul sau, are drept
scop esential si final, daca nu unic, usurarea si accelerarea evolutiei spirituale a celui care
o practica cu consecventa. Ea se diferentiaza însa de celelalte forme de YOGA în sensul
ca înca de la început poate fi practicata mai mereu, toata ziua, fiind aplicabila în toate
activitatile specifice omului, în timp ce BHAKTI-YOGA, la imensa majoritate a
indivizilor nu poate fi abordata decît la un stadiu foarte avansat de practica, iar JNANA-
YOGA si RAJA-YOGA (împreuna cu varianta sa de baza, HATHA-YOGA) nu pot fi
practicate decît într-o anumita perioada a zilei, un anumit interval de timp. Din aceasta
cauza putem vedea în KARMA-YOGA, pe drept cuvînt, o forma instantanee de YOGA a
vietii de zi cu zi.

Traditia ne pune la dispozitie, cu privire la KARMA-YOGA, diferite definitii. Totusi, cea

mai curenta si, în acelasi timp, si una dintre cele mai bune definiri, cu toate ca aceasta
este departe de a fi completa, este: YOGA FUZIUNII CIT MAI PROFUNDE SI
DEPLINE CU DIVINUL PRIN ORICE ACTIUNE DEZINTERESATA KARMA-
YOGA porneste, în demersul sau, de la constatarea ca în fiecare clipa a existentei noastre
cotidiene, chiar si atunci cînd ne simtim constrînsi sa facem un anumit lucru sau altul, noi
ramînem totusi liberi sa alegem si avem întreaga responsabilitate a optiunilor noastre.

Recurgerea la orice disciplina spirituala (YOGA sau oricare alte cai spirituale) implica
admiterea faptului ca omul dispune de un anumit liber arbitru, atît în orientarea pe care o
va da vietii sale cît si în alegerea mijloacelor pe care le va folosi.

Intrebarea esentiala la care KARMA-YOGA ne ajuta sa raspundem este urmatoarea:

Cum si în functie de ce motive trebuie sa alegem între doua sau mai multe posibilitati
care ni se ofera la un moment dat? De fapt, oricît de neasteptata ar parea pentru
occidentali, practica consecventa a sistemului KARMA-YOGA ne confera o mai mare
libertate.

Numerosi întelepti contemporani, de la SRI RAMAKRISHNA pîna la SRI

AUROBINDO, au subliniat ca, KARMA-YOGA este foarte bine adaptata epocii noastre
fiind, într-o masura chiar mai mare, potrivita oricarei fiinte umane decît BHAKTI-YOGA
care nu se potriveste decît persoanelor cu înclinatii accentuat religioase (acestea fiind
astazi din ce în ce mai putine). KARMA-YOGA se potriveste tuturor fiintelor umane
mult mai bine decît RAJA-YOGA care necesita un efort intelectual ce depaseste
facultatile mintale obisnuite. KARMA-YOGA este, de asemenea, mult mai usor
accesibila decît JNANA-YOGA care necesita o putere considerabila de concentrare si
interiorizare, toate aceste calitati întîlnindu-se din ce în ce mai rar la omul modern. La
toate cele aratate putem sa mai adaugam ca ea se potriveste, cît se poate de bine,
occidentalilor întotdeauna nerabdatori sa actioneze si mai mereu sceptici asupra valorii
orientarilor, majoritatii disciplinelor spirituale care te îndeparteaza de viata practica într-o
lume atît de materialista. De altfel, trebuie subliniat ca aceasta forma de YOGA nu
exclude în nici un fel practica simultana a uneia sau a mai multora din celelalte forme de
YOGA, practica acesteia neputînd face decît sa le creasca eficacitatea altor forme de
YOGA, aceasta asociere nefiind niciodata obligatorie, deoarece, atunci cînd este
practicata singura, KARMA-YOGA este suficienta prin sine însasi.
 Mai adaugam ca si în cazul unui stadiu avansat, KARMA-YOGA nu necesita în
sine, pentru a fi practicata, ajutorul nici unei discipline fizice si nici a vreunui regim
alimentar special desi este evident ca, KARMA yoghinul trebuie sa faca tot posibilul
pentru a ramîne sanatos. In final, mai putem adauga ca, sistemul KARMA-YOGA nu este
aproape deloc legat de nici o conceptie metafizica sau religioasa.

Inceput text

TELUL PRINCIPAL IN KARMA-YOGA

SWAMI VIVEKANANDA descrie astfel idealul urmarit în KARMA-YOGA:

"Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde taceri si a celei mai mari
singuratati gaseste activitatea cea mai intensa, tot el reusind ca în mijlocul activitatii celei
mai intense sa gaseasca linistea si singuratatea desertului." Tot VIVEKANANDA
considera util sa sublinieze ca: "KARMA-yoghinul nu are nevoie sa creada în nici o
doctrina, oricare ar fi ea. El poate nici sa nu creada în Dumnezeu, poate nici sa nu se
întrebe ce este de fapt sufletul sau si poate nici sa nu fie tentat de nici o speculatie de
ordin metafizic" (YOGA practica).

Cu toate acestea, deoarece marii maestri ai Orientului ale caror învataturi ne-au
parvenit, sînt toti profund religiosi, nu este surprinzator faptul ca ei interpreteaza
KARMA-YOGA din aceasta perspectiva. Astfel, SRI RAMAKRISHNA spunea:
"KARMA-YOGA este comuniunea spontana cu Dumnezeu prin actiune", interpretînd-o
atît în sistemul BHAKTI-YOGA (revelarea Supremului Divin prin iubire) cît si în sensul
sistemului JNANA-YOGA (urmarirea constientizarii Absolutului Divin). El precizeaza:
"Telul esential în KARMA-YOGA este acelasi ca si în cazul celorlalte forme de YOGA:
realizarea Supremului Etern sau a Divinului impersonal."

La fel, SRI AUROBINDO scrie: "Activitatea detasata, cel mai adesea, nu este decît
instrumentul necesar pentru inefabila unire cu Stapînul Creatiei." "A realiza activitatile
într-o intima fuziune si într-o comuniune profunda cu divinul din noi, în armonie
profunda cu universalul din jurul nostru si cu transcendentul de dincolo de noi, a nu ne
lasa limitati de mentalul uman, adesea închistat si separator, a nu fi sclavul imperativelor
sale ignorante sau aberante si a sugestiilor sale înguste, aceasta este KARMA-YOGA"
(YOGA integrala practica).

Inceput text

EFICACITATEA SISTEMULUI KARMA-YOGA

Oricare ar fi modul prin care ne reprezentam telul spiritual, acesta va fi atins printr-
o forma sau alta de YOGA; oricare ar fi forma pe care o îmbraca comuniunea cu Divinul,
atingerea planului de constiinta a Absolutului, priza constiintei asupra Adevarului Ultim
sau chiar o mai mare libertate în viata, toate aceste teluri pe care hindusul le indica prin
termenul fundamental de "Eliberare" (MOKSHA), KARMA YOGA, la rîndul sau,
conduce la aceleasi realizari la fel de bine ca oricare alta forma de YOGA si, deseori,
chiar foarte usor. Referitor la aceasta forma de YOGA, SWAMI SIVANANDA spune:
"Multi cred ca, KARMA YOGA este un tip inferior de YOGA. Aceasta este o mare
eroare."

RABINDRANATH TAGORE a scris despre KARMA-YOGA: "Multi dintre

compatriotii nostri îsi imagineaza în mod gresit, ca actiunea este contrara libertatii." sau:
"Nu vom obtine niciodata vreun rezultat considerabil daca vom urmari sa atingem
infinitul doar în afara domeniului actiunii." El mai adauga: "Daca declaram ca dorim sa-l
realizam pe Brahman (Supremul Divin) numai prin introspectie lasîndu-L, în restul
timpului, în afara activitatii noastre exterioare, sustinînd ca vrem sa beneficiem de
prezenta Sa doar prin iubirea din inima noastra, fara a-L mai adora altfel, prin alte
modalitati exterioare, sau daca consideram ca numai contrariul este adevarat, ne
îngreunam activitatea în lungul nostru drum spre Adevar si ne vom îndrepta probabil spre
un esec lamentabil" (SADHANA).

SRI RAMAKRISHNA spunea: "Daca este realizata fara atasament, actiunea sau
activitatea devine o cale usoara de atingere a scopului real al vietii, care este Dumnezeu."

SWAMI VIVEKANANDA spunea: "Prin simpla activitate detasata, omul poate

ajunge lesne acolo unde BUDDHA a ajuns numai prin meditatie iar IISUS HRISTOS
prin dragoste si rugaciune" (YOGA practica). Chiar daca aceasta formulare poate sa-i
socheze pe unii crestini, ea arata totusi ca, pentru SWAMI VIVEKANANDA, KARMA-
YOGA este la fel de eficienta ca si RAJA-YOGA sau BHAKTI-YOGA practicate la cea
mai înalta treapta.

MA ANANDA MOYI afirma ca: "Acela care practica KARMA-YOGA îl va realiza

destul de repede pe BRAHMAN (Supremul) ca fiind Constiinta Absoluta si va primi de
asemenea gratia Mamei Divine" (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Pentru cel care studiaza cu atentie spiritualitatea hindusa, apare evident ca acestea
sînt teluri obiective care se propun spre realizare atît în JNANA-YOGA cît si în
BHAKTI-YOGA.

SWAMI RAMADAS, care a atins eliberarea numai pe calea lui BHAKTI YOGA,
constata ulterior ca: "Fara sa ne încetam deloc activitatea, actionînd însa complet detasat,
putem sa atingem cu usurinta starea suprema de beatitudine si eliberare" (Scrisori).

SWAMI BRAHMANANDA, "fiul spiritual" al lui SRI RAMAKRISHNA, spunea

discipolilor sai: "Putem sa atingem Cunoasterea Suprema chiar si numai prin angrenarea
perseverenta în felurite activitati consacrate Divinului" (Discipline monahice).

Marele întelept RAMANA MAHARISHI, intransigentul JNANA yoghin, spune:

"Actiunea fara dorinta, cît mai detasata de fructele ei, este net superioara Cunoasterii
îmbinate cu practica" (Invataturile lui RAMANA MAHARISHI). Tot el constata cu
simplitate ca: "Starea în care realizarea actiunii este detasata de dorinte este calea ce
conduce cu usurinta la Eliberare."

Din cele aratate pîna aici rezulta ca daca este realizata în spiritul specific KARMA-
YOGA, orice actiune, oricît de insignifianta ar fi, ne poate ajuta sa facem cu usurinta un
pas înainte pe calea Eliberarii.

Inceput text
TEHNICA PROPRIU-ZISA IN KARMA-YOGA

Liniile directoare ale teoriei si practicii sistemului KARMA-YOGA sînt cît se poate
de clar precizate de KRISHNA în BHAGAVAD-GITA, singura remarca fiind ca ele nu
sînt prezentate în ordinea care ar conveni cel mai bine occidentalilor. Se pot rezuma în
felul urmator învataturile pline de întelepciune ale marelui model divin KRISHNA:

1) Este imposibil omului sa stea macar o clipa fara ca totusi sa nu actioneze;

2) Omul nu trebuie sa-si propuna ca tel inactiunea sau evitarea actiunii;

3) Anumite actiuni au un caracter obligatoriu si, prin urmare, nu ne putem sustrage lor;

4) Nu trebuie sa-ti doresti fructele sau însusirea consecintelor actiunii realizate;

5) Nu trebuie sa ai niciodata atasament fata de actiune;

6) Nu trebuie sa te consideri niciodata ca fiind autorul actiunii;

7) Actiunea astfel îndeplinita, indiferent de natura ei, nu îl înlantuie niciodata pe

realizatorul ei;

8) In esenta, putem spune despre KARMA-YOGA ca este "abilitatea divina în fapte" sau,
altfel spus, întelepciunea si detasarea în actiuni.

In aceasta ordine vom analiza elementele sistemului KARMA-YOGA:

1) OMUL NU POATE SA STEA MACAR O CLIPA FARA CA TOTUSI SA NU
ACTIONEZE

Prima afirmatie, "omul nu poate sta fara sa nu actioneze", are evident un caracter
exclusiv teoretic avînd drept scop pregatirea pentru a doua afirmatie, "inactiunea nu
trebuie sa fie telul", care este de natura practica si, de altfel, asa cum vom vedea mai
departe, se adreseaza mai mult orientalilor decît occidentalilor. Sa trecem acum sa
examinam mai de aproape aceste aspecte. In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA revine
asupra ei, în trei etape: "Nimeni nu poate ramîne macar o clipa fara sa nu actioneze. Totul
este în mod inevitabil constrîns catre actiune." "Chiar si viata ta fizica, îi spune
KRISHNA lui ARJUNA, nu se poate mentine fara o constanta actiune." Si, în sfîrsit:
"Nici o fiinta încarnata nu poate sa renunte, în totalitate, la actiune. Actiunea este
inevitabila."

In alte capitole din MAHABHARATA, KRISHNA citeaza, în mod aprobativ, pe un

brahman care îi spune sotiei sale: "In aceasta lume este imposibil sa nu actionezi, fie
chiar si o singura clipa" (ASHVAMEDHI KA). Acest adevar este recunoscut si de alti
întelepti care au trait în diferite epoci. Chiar si în zilele noastre, marii întelepti au simtit
necesitatea de a reafirma acest adevar. Astfel, SRI RAMAKRISHNA spunea: "Nimeni nu
poate evita actiunea. Faptul de a spune “Eu sînt” sau “Eu gîndesc” implica deja actiunea.
Nu va puteti sustrage deloc actiunii; actiunea este o lege a naturii." SWAMI
VIVEKANANDA, la rîndul sau, afirma: "Nu putem sa traim nici macar o singura clipa
fara sa actionam." La rîndul sau, SWAMI BRAHMANANDA ajunge la aceeasi
concluzie: "Fara actiune, chiar existenta noastra ar fi imposibila." SWAMI RAMADAS a
scris: "A actiona este însasi expresia fundamentala a naturii fiintei noastre, asa cum
menirea naturii unei flori este sa degaje un anumit parfum. Prin urmare, trebuie sa fim, în
mod întelept, activi. Nu putem sa facem altfel fiindca ne este imposibil. Chiar daca,
uneori, omul este imobil si aparent inactiv, organele sale sau structurile interioare,
psihicul, mentalul, intelectul sînt întotdeauna mai mult sau mai putin active. Incetarea
completa a tuturor actiunilor este, prin urmare, imposibila." Acesta este un aspect evident
pe care chiar o simpla reflexie mai adînca ne permite sa-l constatam. In imobilitatea
fizica cea mai absoluta, de exemplu gîndirea subzista si chiar daca în parte ajungem sa o
oprim (cel mai adesea nu facem decît sa ne imaginam aceasta), functiile naturale ale
corpului (respiratie, circulatie etc.) nu înceteaza sa-si continue activitatea. SRI
AUROBINDO afirma chiar ca, în absenta întregii activitati mentale perceptibile sau
identificabile, continua sa se produca în creier anumite "vibratii".
 Orice ar fi, cea mai totala "inactiune", în sensul absolut al termenului, nu ne
împiedica totusi sa "actionam" modificînd cursul a ceea ce s ar fi întîmplat daca am fi
actionat în mod normal, caci noi putem opera în mod direct prin cîmp subtil manifestînd
influente asupra vecinatatii noastre imediate prin atitudinea sau intentia adoptata care, la
rîndul sau poate, prin rezonanta si inductie, sa nelinisteasca sau sa bucure, determinînd,
daca este foarte puternica, o anumita forma de imitatie contagioasa ce se va repercuta
ulterior în bine sau în rau asupra noastra, modificîndu-ne starea launtrica în mod
corespunzator.

Inceput text

2) NU TREBUIE SA NE PROPUNEM CA TEL INACTIUNEA.

Daca inactiunea este imposibila, va fi evident irational si eronat sa o propui vreodata

drept tel în oricare forma de YOGA. KRISHNA îi spune, de altfel, clar lui ARJUNA: "Sa
nu permiti în tine nici un fel de atasament fata de inactiune." De altfel, el adauga mai
tîrziu, în cazul în care ARJUNA nu a înteles foarte bine: "Nu prin abtinerea de la fapte
sau actiuni omul se va bucura de nonactiune, nu renuntînd la actiuni va atinge el
perfectiunea." Si, în continuare, KRISHNA insista: "Actiunea totdeauna este net
superioara inactiunii."

In epoca lui KRISHNA, aceste revelatii vizau în mod special, fara îndoiala, anumite
scoli importante de JNANA-YOGA sau de RAJA-YOGA care preconizau, în mod
exagerat, ca etapa necesara daca nu chiar ca tel al disciplinei spirituale, încetarea cît mai
completa a oricarei activitati fizice si chiar mentale. Aceasta atitudine, deloc normala, nu
mai tenteaza astazi decît mici grupuri care reclama o anumita întelegere fantasmagorica a
învataturilor lui SHANKARA si PATANJALI. De altfel, multi oameni sînt înca înclinati
sa creada ca orice alta activitate decît cea spirituala este un rau necesar caruia nu trebuie
sa îi acordam decît minimum de timp pentru a ne putea consacra cît mai mult timp
interiorizarii, meditatiei, adorarii etc. Tocmai de aceea, marii întelepti moderni au
considerat necesar sa reaminteasca ceea ce spunea KRISHNA. Astfel, Tagore spunea:
"Pentru a trai armonios, noi trebuie sa muncim; viata si activitatea sînt strîns legate." El
adauga: "Cine va fi atît de nebun pentru a fugi mereu de multimea voioasa pentru a-l
cauta pe Dumnezeu numai în prostatia inactivitatii?"

SWAMI RAMADAS explica: "YOGA nu semnifica niciodata renuntarea la actiune;

dimpotriva, ea ridica actiunea la cea mai înalta valoare spirituala" (Prezenta lui RAM).
 SWAMI BRAHMANANDA, desi cerea discipolilor sai sa se consacre cîteva ore în
fiecare zi meditatiei, le spunea: "Ma întreb de ce va este atît de frica de munca voastra.
Daca doriti cu adevarat sa-L realizati pe Dumnezeu, munciti cu perseverenta si asteptati.
Nu trebuie niciodata sa abandonati în totalitate celelalte activitati" (Disciplinele
spirituale).

SRI AUROBINDO, de asemenea, revine constant asupra acestei idei: "Munca are o
importanta primordiala. Faptele sînt în continuare necesare, YOGA actiunii este
indispensabila. Ideea de a abandona activitatea fizica pentru a accelera dezvoltarea
propriului mental este o creatie fantezista a ego-ului mental" (YOGA integrala practica).
De altfel, tot el spune: "A continua activitatea fizica ne ajuta sa ne pastram echilibrul
dintre experienta interioara si dezvoltarea exterioara" (Ghidul YOGA). Totusi, dupa cum
arata mai multi întelepti, aceasta obligatie de a actiona vizibil mai mult sau mai putin,
înceteaza pentru acele rare fiinte umane ajunse la nivelul spiritual la care, în mod
obiectiv, le devine imposibil sa se conformeze. Astfel, pentru SRI RAMAKRISHNA
doar "oamenii care nu sînt SATTVA-ici trebuie sa se supuna imperativelor muncii în
aceasta lume" (Invataturile lui RAMAKRISHNA). Prin urmare, omul pur, SATTVA-ic,
care nu mai are în el nimic TAMAS ic sau RAJAS-ic, a ajuns deja la un nivel aproape
suprauman. Despre asemenea oameni vorbeste SWAMI VIVEKANANDA cînd spune:
"Exista, fara îndoiala, fiinte cu totul exceptionale pe care SINELE le satisface în
întregime, ale caror dorinte sînt dincolo de SINE, al caror psihic nu rataceste dincolo de
SINE, pentru care SINELE este totul, în tot; numai acestea singure nu trebuie sa mai
munceasca. Restul umanitatii însa este obligata sa traverseze, încetul cu încetul, lumea
activitatii; KARMA YOGA ne arata principiul, ne dezvaluie secretul punîndu-ne la
dispozitie metoda ca sa o putem realiza practic, cu maximum de eficienta."

MA ANANDA MOYI se exprima în termeni la fel de categorici: "Nu trebuie

niciodata sa stam fara sa facem nimic, asteptînd inerti sa apara starea de Fiinta pura-
desavîrsita." Este foarte util sa remarcam ca si cei mai mari întelepti, care au atins starea
de evolutie spirituala cea mai înalta la care o fiinta umana poate aspira, continua sa
actioneze neobositi.

Vom încheia aceste consideratii printr-un citat semnificativ. In faimosul text

MAHABHARATA, "Regele Zeilor", INDRA spune: "Cei care critica actiunea sînt
pacatosi".

Inceput text
3) ANUMITE ACTIUNI AU UN CARACTER OBLIGATORIU SI, PRIN URMARE,
NU NE PUTEM SUSTRAGE DE LA REALIZAREA LOR

La aceasta indicatie scurta, cu caracter obligativ, KRISHNA mai adauga o alta

complementara cu caracter pozitiv si care ne priveste mult mai direct. La începutul lui
BHAGAVAD-GITA, KRISHNA spune: "Indeplineste actiunea necesara asa cum EU ti-
am indicat-o." Si, la sfîrsit, KRISHNA reaminteste: "Nu este necesar sa se renunte la
actiuni în mod just integrate si consacrate." Este important deci sa descoperim ce sînt
aceste actiuni "indicate" sau, altfel spus, "care trebuie sa fie facute". Este posibil, cu toate
ca putin probabil -pentru ca din BHAGAVAD-GITA reiese chiar contrariul - ca în acea
perioada KRISHNA sa se fi referit îndeosebi la anumite procedee speciale, la unele
tehnici de YOGA, la modalitati precise de purificare si transmutatie sau la detalii
referitoare la o forma sau alta de YOGA, toate fiind "aceste acte care trebuiesc facute
neaparat" deoarece "purifica sîngele" determinînd rafinarea fiintei umane, si la care, mai
departe, KRISHNA se refera în mod expres. In zilele noastre, în orice caz, principiul
dobîndeste, în mod evident, o semnificatie diferita si, pentru a-l întelege cît mai bine,
trebuie sa ne referim la parerea competenta a înteleptilor moderni.

Pentru cei care au norocul de a fi ghidati de un adevarat GURU (fiindca nu toti cei
care se autointituleaza asa sînt cu adevarat) problema este foarte simpla, ei trebuind doar
sa se plieze cît mai bine indicatiilor maestrului lor pentru a se eleva launtric si a progresa
spiritual, pentru ceilalti, considerînd ca este necesar sa ne referim la învataturile marelui
KARMA yoghin care a fost MAHATMA GANDHI. El este, de asemenea, categoric în
aceasta directie: "Legea activitatii este legea vietii" si noi stim, actualmente, ca pentru el
aceasta "lege a vietii" era cerinta zilei pe care iÄo dicta constiinta sa în fuziune cu
constiinta divina. De altfel, chiar el precizeaza: "Dumnezeu a creat omul pentru ca acesta
sa ajunga sa-si cîstige hrana" (sau energia cea de toate zilele) prin munca sau activitatea
sa. El a spus ca "cel care manînca fara sa lucreze sau asteapta inert sa i se dea fara sa
merite sau fara sa actioneze este un hot."

Chiar si SRI AUROBINDO afirma ca trebuie sa ne supunem cît mai detasati

"obligatiilor sociale" dar, mai adauga el, considerîndu-le "drept un veritabil teren al
practicii YOGA" (YOGA integrala practica). El considera de asemenea ca orice activitate
este spiritualizanta si utila pentru acela care o realizeaza cu o atitudine justa, de integrare
detasata. SRI AUROBINDO spune: "Trebuie pe cît posibil permanent sa realizam
actiunile cu o atitudine detasata, într-o stare de constiinta justa si integrata."
 Procedînd mereu astfel, starea launtrica va fi la fel de fructuoasa cît poate sa fie prin
orice stare de meditatie YOGA foarte reusita. Pentru el, de fapt, "actiunea sau activitatea
nu este decît o forma specifica de pregatire la fel de importanta ca si meditatia yoghina".

SWAMI RAMADAS, la rîndul sau, precizeaza: "Actiunea, realizata atunci cînd

sîntem într-o stare de totala absorbtie sau fuziune în Centrul Suprem Etern al universului,
este ceea ce înteleptul numeste actiune yoghina" (Prezenta lui RAM).

Atunci însasi natura actiunii îndeplinite nu are decît o importanta secundara. In

aceasta directie îl putem cita, în continuare, pe SRI AUROBINDO: "Putem folosi nu
conteaza ce actiune sau activitate ca domeniu în care sa ne exersam clipa de clipa în
spiritul plin de întelepciune al lui BHAGAVAD-GITA" (YOGA integrala practica).

SWAMI VIVEKANANDA spune, referitor la aceasta: "Chiar si aspectele cele mai

de jos sau aparent inferioare ale activitatii nu trebuie vreodata dispretuite" (YOGA
practica). SRI AUROBINDO chiar insista: "Nu este deloc adevarat ca activitatea fizica
are mai putina valoare decît activitatea mentala sustinuta; numai aroganta intelectului
limitat este aceea care poate pretinde aceasta."

Intreaga activitate consacrata ferm si realizata prin si pentru Divin este direct
proportionala cu gradul de daruire divina; activitatea chiar manuala facuta cu INTENTIE
pentru Divin este net superioara activitatii mentale facuta cu INTENTIE numai pentru
propria noastra dezvoltare egoista, pentru glorie sau pentru o satisfactie mentala efemera.

Dupa traditia indiana referitoare la KARMA-YOGA, alegerea actiunilor "care

trebuie sa fie îndeplinite" de catre un individ oarecare este determinata de ceea ce în India
se numeste SVADHARMA (Legea proprie). In timp ce în Occident, religia, morala si
legea procedeaza dupa drepturi si restrictii enuntate adesea în termeni absoluti, pastrîndu-
si rezerva de a admite o multime de exceptii, hinduismul confera drepturi si îndatoriri
foarte diferite, uneori contradictorii, diverselor grupuri umane care constituie societatea.
Pentru a nu oferi decît un exemplu, avem în Occident principiul categoric propovaduit de
Biserica si aplicat de tribunale: "Sa nu omori!" atît de absolut încît a dus la faptul ca multi
indivizi virtuosi condamna, în mod categoric, eutanasia si întreruperea de sarcina. La
acest imperativ categoric al nonomorului se face o exceptie importanta: "In timp de
razboi trebuie sa faci tot posibilul ca sa omori membrii armatei inamice." Si chiar aceasta
necesita o exceptie la exceptie: "Sa nu-l omori pe inamic daca este dezarmat, daca se
preda sau daca deja l-ai facut prizonier." Putem sa citam multe alte exemple de exceptii.
Invatatura orientala traditionala procedeaza diferit. Ea admite ca "datoria" (DHARMA)
nu este acelasi lucru pentru toti, ea variind considerabil în functie de vîrsta, sex, stare
civila, situatie familiala, casta etc. Fiecare are, prin urmare, datoria sa proprie, aproape
individualizata, propria sa SVADHARMA. Sa expunem acum numai cîteva exemple
semnificative:

Cei care în India apartin castei brahmanilor trebuie sa se straduiasca sa fie

nonviolenti la un asemenea grad încît, în afara de cîteva regiuni, marea majoritate a
brahmanilor sînt strict vegetarieni; în schimb, oamenii care apartin castei razboinicilor
KSHATRIYAS au ca datorie esentiala apararea a ceea ce ei estimeaza ca fiind drept,
recurgînd uneori la violenta. Capul de familie trebuie sa munceasca pentru a i întretine pe
cei care depind de el. Omul care da ascultare "apelului lui Dumnezeu" si s-a facut
SANNYASIN sau aspirant la eliberare si, de asemenea (dupa un obicei acum cazut în
dizgratie), cel care si-a casatorit copiii nu mai are dreptul sa munceasca ca sa-si cîstige
existenta sa sau a altora si trebuie sa traiasca exclusiv din cersit atunci cînd urmareste
desavîrsirea spirituala.

"Toti oamenii, scria yoghinul SWAMI SIVANANDA, trebuie sa-si îndeplineasca

datoria în functie de cerintele grupului social din care fac parte si de stadiul de viata
(ASHRAMA) în care ei se gasesc" (Invataturile lui SIVANANDA). Fara îndoiala, acest
sistem nu ar putea fi transpus întocmai în Occident deoarece în Orient sistemul hindus al
castelor joaca un rol foarte important. De exemplu, în cîteva comunitati de pescari din
sudul Indiei este obligatoriu sa arunci navodul cu mîna stînga si ar fi un mare pacat sa-l
arunci cu mîna dreapta, pe cînd în anumite caste în India este tocmai invers. Dar multe
probleme si tensiuni din constiinta se rezolva mult mai usor daca ne abtinem sa urmam
aberant si orbeste o regula prea generala si aparent absoluta fara a cîntari eventuala parere
contrarie printr-o analiza plina de bun simt si inteligenta.

Nu este lipsit de interes sa amintim aici punerea în garda a înteleptilor orientali

împotriva a ceea ce noi numim, foarte adesea, de complezenta, o datorie, desi în realitate
aceasta ar putea fi doar o dorinta egoista bine deghizata. SWAMI VIVEKANANDA
spune, referitor la aceasta: "Atunci cînd un atasament este bine înradacinat îl numim
adesea o obisnuinta... Atunci cînd atasamentul prezinta deja un caracter cronic îi atribuim
titlul pompos de “datorie”... Cei care doresc cu adevarat sa fie KARMA yoghini trebuie
sa înlature aceasta notiune falsa de datorie" (YOGA practica).
 Mai multi întelepti orientali insista asupra necesitatii de a te consacra cu prioritate
fata de ceea ce SWAMI VIVEKANANDA numeste "datoria care ne este aici si acum cea
mai apropiata de noi". MAHATMA GANDHI a explicat acest aspect mult mai detaliat în
cadrul doctrinei sale SVADESHI: "Un veritabil adept al doctrinei SVADESHI trebuie sa
aiba, ca prima îndatorire, de a-si consacra serviciile si ajutorul vecinilor sai cei mai
apropiati. Aceasta va antrena excluderea sau chiar sacrificarea intereselor restului, dar
aceasta excludere si sacrificiu nu este decît o aparenta. Prin însasi natura sa, ajutorul sau
serviciul pur pentru cei apropiati nu poate niciodata avea ca rezultat vreun deserviciu
pentru cei care sînt departe, ci dimpotriva. Astfel stau lucrurile atît pentru univers cît si
pentru individ, si acesta este un principiu infailibil pe care ar fi bine sa-l întelegem în
profunzime. Pe de alta parte, cel care se lasa ratacit de un "peisaj îndepartat" si care va
merge pîna la capatul pamîntului sa serveasca, nu numai ca îsi va vedea ambitia înselata
dar nici nu îsi va îndeplini îndatoririle pe care le are fata de cei din imediata sa apropiere
(Scrisori din Ashram, de MAHATMA GANDHI).

Totusi, GANDHI admite, în aceasta directie, anumite exceptii: "Se pot întîlni totusi
cazuri cînd unui adept al doctrinei SVADESHI i se va cere sa-si sacrifice familia pe
altarul serviciului universal. Acest act de jertfire liber consimtita constituie atunci
serviciul suprem pe care putem sa-l aducem familiei universale a umanitatii de pe acest
pamînt."

Actiunea "indicata" sau "recomandata" poate, în diferite ocazii speciale, sa implice

chiar violenta vis-¼-vis de nu conteaza cine. SWAMI VIVEKANANDA spunea:
"KARMA yoghinul este omul care întelege ca idealul cel mai elevat este consacrarea
plina de abnegatie sau nonrezistenta; astfel, acela care întelege ca aceasta nonrezistenta
este manifestarea cea mai înalta a puterii pe care o detinem noi, de fapt stie în mod egal
ca ceea ce numim a rezista raului este, de asemenea, o etapa pe calea care conduce la
manifestarea nonrezistentei. Inainte însa, de a ajunge la acest ideal suprem, omul are ca
datorie sa se opuna si sa reziste raului" (YOGA practica).

Chiar si MAHATMA GANDHI, marele propovaduitor al nonviolentei, afirma în

aceasta directie ca "cel care ramîne spectatorul pasiv al unei crime este cu adevarat, chiar
si din punct de vedere juridic, un participant, într-o anumita masura activ, la acea crima".
Toate acestea ne fac sa întelegem si mai bine de ce SRI AUROBINDO i-a scris unuia
dintre discipolii sai urmatoarele: "Sa nu ai remuscari pentru timpul pe care-l consacri
activitatii si muncii creatoare" (YOGA integrala practica). Acelasi lucru îl rezuma
SWAMI SIVANANDA scriind: "Activitatea complet dezinteresata, realizata cu
abnegatie, constituie cheia de bolta în KARMA-YOGA" (Invataturile lui SIVANANDA).
Inceput text

4) IN KARMA-YOGA NU TREBUIE NICIODATA SA DORIM SI NICI SA NE

TEMEM DE FRUCTELE ACTIUNII

Ajungem acum la expunerea a ceea ce este principiul fundamental si marele secret al

sistemului KARMA-YOGA; nu mai avem dreptul, atunci cînd ne angajam pe aceasta
cale, la "fructele" actiunii noastre si, în consecinta, dorinta de a ne bucura egoist de
urmarile favorabile sau teama de a trebui sa le suportam consecintele nefavorabile nu
trebuie sa fie niciodata mobilul actiunii noastre. Acesta este principiul fundamental al
"actiunii dezinteresate gratie consacrarii divinului". Este ceea ce KRISHNA declara cu
atîta fermitate la începutul textului lui BHAGAVAD GITA: "Tu ai tot dreptul la actiune,
dar numai la actiune caci de acum înainte niciodata nu trebuie sa mai doresti fructele ei;
fructele actiunii îndeplinite de tine sa nu fie niciodata mobilul tau." "Sînt doar sarmane
suflete mizerabile acele fiinte umane care fac din fructele faptelor lor sau din dorinta
acestor fructe obiectul constant al gîndurilor si activitatilor lor." "Inteleptii care, prin
deplina unire sau profunda fuziune cu Divinul, îsi pun la unison cu acesta ratiunea lor de
a exista si vointa, renunta în totalitate la fructele pe care le determina actiunile lor."

Putin mai departe, KRISHNA precizeaza consecintele extraordinare ale acestei

atitudini cu adevarat supreme, preconizate: "Abandonînd în totalitate atasamentul fata de
fructele actiunii, sufletul reuseste sa fuzioneze fulgerator cu Supremul Divin
(BRAHMAN) si resimte imediat dupa aceea o stare euforica de pace si putere bazata pe
atotputerea si beatitudinea Supremului Divin (BRAHMAN)." In ultimul capitol, acest
adevar este rezumat astfel: TYAGIN, sau altfel spus cel care a realizat pe deplin perfecta
renuntare si "despre care putem spune" ca a ajuns la aceasta "pace beatifica si
atotputernica bazata pe Supremul Absolut (Brahman) si manifestata în si prin el
permanent, acela este într-adevar cel care a abandonat fructele actiunii".

In restul MAHABHARATA-ei, toti ceilalti întelepti confirma ceea ce a spus

KRISHNA. Astfel, în aceasta directie, MANU afirma: "Singurul mod spontan si
fulgerator de a atinge telul divin, suprem este ca mentalul sa renunte pe deplin la fructele
actiunii." La fel, înteleptul KRISHNA sustine: "Singura actiune adevarata si potrivita care
poate avea consecinte eterne si infinite este aceea care nu este motivata de nici o dorinta a
fructelor sau de urmarirea unei recompense." Inteleptul rege YUDHISHTHIRA este si
mai ferm, referitor la aceasta: "Omul care doreste mereu sa culeaga fructele virtutii sale
face un penibil comert cu virtutea."
 Toti înteleptii moderni sînt, fara exceptie, de aceeasi parere. SWAMI RAMADAS
afirma simplu: "KARMA-YOGA este renuntarea cît mai deplina la fructele actiunilor
noastre." SWAMI VIVEKANANDA revine frecvent asupra acestei teme: "Sa nu va
preocupati niciodata de fructele actiunilor. De ce, în definitiv, sa ne preocupam doar de
rezultate?" "Renuntati în întregime la toate fructele faptelor voastre." "Nu urmariti si nu
doriti pentru tot ceea ce faceti nici laude si nici recompense." "Ideea de a obtine în final
ceva ca recompensa a activitatii noastre împiedica considerabil dezvoltarea noastra
spirituala si sfîrseste adesea prin a ne aduce suferinta" (YOGA practica).

SWAMI BRAHMANANDA spunea discipolilor sai: "Daca doriti cu adevarat sa

actionati asa cum este necesar, nu trebuie niciodata sa pierdeti din vedere doua mari
principii: în primul rînd un profund respect plin de atentie pentru actiunea pe care o
întreprindeti si în al doilea rînd o totala indiferenta sau detasare fata de fructele sale. Este
ceea ce noi numim secretul cel mai mare în KARMA-YOGA" (Discipline spirituale).

MA ANANDA MOYI explica, la rîndul sau: "Atît timp cît în noi reusim doar sa
ascundem dorinta de a iesi în evidenta sau de a ne distinge, aceasta nu este KARMA-
YOGA ci placerea de a actiona pentru propria noastra satisfactie. Actionam atunci numai
ca sa ne bucuram egoist de fructele actiunii noastre sau pentru prestigiul pe care acea
actiune ni-l aduce. Daca însa renuntam pe deplin la fructele actiunii noastre, aceasta
devine imediat KARMA-YOGA" (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Sensul mult mai larg pe care ea îl da aici "dorintei fructelor actiunii" este mai clar si
mai complex redat în ceea ce spunea SRI RAMAKRISHNA: "A actiona doar pentru
propriul tau interes material este chiar înjositor." (Invataturile lui RAMAKRISHNA). De
fapt, cautarea continua a rezultatelor sau a fructelor actiunii, chiar daca nu profitam decît
indirect de ele, este, de asemenea, o manifestare de egoism, asa cum de altfel se întreaba
SWAMI SIVANANDA: "Cum ar putea oare un mare egoist sa practice KARMA-
YOGA? Pentru el, atîta timp cît nu va face minimul efort de a si depasi egoismul, aceasta
cale este imposibila."

Regasim aceleasi afirmatii si la SRI AUROBINDO: "Nu poate sa existe KARMA-

YOGA fara dorinta suficient de intensa de a te debarasa de egoism, de predominanta lui
RAJAS GUNA, de dorinta fructelor care sînt adevaratele peceti ale ignorantei... Actiunea
realizata în spiritul autentic al lui KARMA-YOGA este la fel de eficace ca si cea mai
înalta realizare în BHAKTI-YOGA sau precum succesul spiritual în contemplatie"
(Ghidul YOGA).

Pentru a practica cu succes KARMA-YOGA trebuie, prin urmare, "sa fii eliberat de
orice mobil egoist indiferent care ar fi acesta" (YOGA integrala practica). Si tot
AUROBINDO detaliaza apoi conditiile ce trebuie îndeplinite: "Singura actiune ce ne
uneste brusc cu Supremul si ne purifica spiritual foarte repede este tocmai aceea pe care o
realizam cît mai detasati cu putinta, fara motive personale, fara sa cautam în vreun fel
anume, notorietate sau onorurile efemere ale acestei lumi, fara sa punem în prim plan
propriile noastre mobiluri mentale, pretentiile individuale sau lacomia vitala, preferintele
fizice, fara a resimti vanitate, fara sa doresti sa te impui cu brutalitate, nici sa cauti
dobîndirea prestigiului; aceasta este în REALITATE activitatea realizata doar de Divin
printr-un fel de imperativ resimtit plenar, launtric."

"Toate actiunile facute într-un spirit egoist, oricît de bune ar parea pentru oamenii
din lumea ignorantei, ele nu sînt totusi de un foarte mare folos pentru un veritabil aspirant
la YOGA" (Ghidul YOGA). "Orice activitate, îndeplinita cu multa atentie si armonios
integrata cu grija, conceputa în INTENTIE ca o veritabila ofranda adusa Divinului, fara
dorinta obtinerii fructului, fara egoism, într-o stare de spirit egala, cu o liniste launtrica
deplina atît în caz de succes cît si de esec, acea actiune fiind realizata mai ales pentru
dragostea de Divin si nu în vederea unui beneficiu ulterior oarecare, a vreunei
recompense sau a unui rezultat personal urmarit, avînd cît mai profund constiinta ca
Puterii Divine Infinite îi apartin toate actiunile, este un mijloc fulgerator de spiritualizare
si de daruire de sine prin KARMA YOGA."

Dupa cum era si de asteptat, opera lui MAHATMA GANDHI abunda în idei de
acelasi gen, doar ca el prezinta aceasta problema într-o lumina putin diferita: "In efortul
angrenat sincer pentru realizare si nu în reusita se afla satisfactia continua. Efortul deplin,
este cu anticipatie, expresia deplinei victorii" (Religia Etica). Si, ca de obicei, el revine
mai mereu la cazul sau personal ca fiind ilustrativ: "Nu am putut sa realizez decît foarte
imperfect dorinta mea intensa de a ma topi cît mai profund pentru a ma pierde în Divin,
am vrut cu ardoare sa nu fiu decît un simplu bulgare de argila în mîinile divine ale
Creatorului, astfel încît sa pot sa servesc mult mai bine fara sa fiu întrerupt cîtusi de putin
de eul meu interior" (Tînara Indie).

Ulterior el da, cu privire la aceasta atitudine, o explicatie metafizica la care trebuie

sa reflectam adînc: "Omul nu trebuie sa dispuna de rezultatele actiunilor sale. Actionînd
mereu astfel aceasta devine o constanta împuternicire acordata de Divin" (Citata de
MAHADER DESAI în "Gandhiji în Satele Indiei").

Atunci cînd actionam ca sa obtinem un rezultat - ceea ce se întîmpla de obicei - este

clar ca înainte de toate, noi gîndim, mai ales si în imensa majoritate a cazurilor, la
rezultatele cele mai rapide pe care încercam, dupa inteligenta noastra, sa le prevedem:
placerea maxima sau avantajele pe care actiunea le va produce pentru noi sau pentru cei
care ne intereseaza. Si, cu privire la aceasta faza nimeni nu trebuie sa se gîndeasca prea
mult pentru a-si aminti numeroase cazuri cînd rezultatele obtinute nu au fost cele anterior
asteptate, fiind uneori chiar în întregime contrare asteptarilor noastre.

Ne mai gîndim, de asemenea, dar destul de rar pentru omul de rînd, la rezultatele
care pot aparea dupa un timp mai îndelungat. Atunci cînd savuram un prînz delicios si
copios sau atunci cînd oferim prajituri unui copil, sînt foarte rare situatiile în care ne
poate veni ideea unei posibile indigestii. Daca orientam, de asemenea, pe cineva catre o
anumita lectura facem aceasta în speranta ca va rezulta o anumita schimbare ce se va
reflecta printr-o anumita îmbogatire sufleteasca sau chiar printr-o anumita modificare în
bine a ideilor sale. Dar, si în aceste situatii, previziunile noastre sînt departe de a se
realiza întotdeauna. Prin urmare, aproape mereu, noi sîntem incapabili de a prevedea, în
întreaga lor complexitate, care vor fi rezultatele actiunilor noastre pe termen lung.
Indiferent de grija si atentia cu care vom creste un copil, nu vom sti niciodata cu
anticipatie daca el se va orienta catre bine sau catre rau sau cum îsi va folosi facultatile pe
care noi i le dezvoltam, ori cum va folosi cunostintele pe care noi i le punem la dispozitie.
De altfel, dupa cum observa foarte just SWAMI VIVEKANANDA, "noi nu putem
înfaptui nimic care sa nu aiba si anumite rezultate bune si, tot la fel, nu exista nici o
activitate care sa nu cauzeze undeva si un oarecare rau... Nu exista deci nici o actiune sau
fapta care sa nu determine simultan, în diferite planuri, atît fructe bune cît si fructe rele"
(YOGA practica).

Cu exceptia starii de întelepciune, oricît de perspicace am fi sau am crede ca sîntem,

simplul bun simt si experienta noastra de viata ne obliga sa admitem ca previziunile
noastre sînt aproape întotdeauna incomplete si incerte. In functie de atitudinea launtrica si
temperamentul nostru, constatam ca rezultatele actiunilor noastre, sau altfel spus
"fructele" lor, sînt în cea mai mare parte determinate de vointa Divina în cele din urma,
fie de fatalitate, sau cu alte cuvinte de KARMA, ele fiind în foarte putine cazuri total
determinate de intentiile sau propria noastra vointa ferm focalizata.
 In concluzie, putem spune ca, privit din punctul de vedere al mobilului actiunii,
dorinta canalizata catre cautarea fructelor actiunii nu este atît de satisfacatoare pe cît
gîndim noi ca este, iar regula propusa de BHAGAVAD-GITA si de KARMA-YOGA nu
este atît de aberanta, asa cum ni s-ar putea parea la prima vedere datorita ignorantei
noastre. Ajungînd la aceasta concluzie trebuie sa începem sa cautam daca nu cumva
exista un alt scop întelept care sa fie mult mai preferabil.

Prin urmare, dorinta de a obtine fructele actiunii nu este, în mod evident, decît un
aspect al dorintei în general. In aceasta directie, hinduismul, ca de altfel aproape toate
religiile, vede în dorinta cel mai teribil obstacol în calea întregii evolutii interioare.

In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA vorbeste despre aceasta în 42 de SUTRAS sau

aforisme din 11 capitole diferite. El se înduioseaza chiar de aceste "suflete ale dorintei".
Vorbeste despre acesti "sarmani sclavi ai dorintelor" si insista, în mod constant, asupra
"necesitatii de a fi pe deplin liberi de dorinte". Pentru el, dorinta este una dintre "portile
infernului, distrugatoare ale sufletului". Si fara îndoiala ca DOAR la fructele actiunilor se
refera atunci cînd descrie "sufletele demoniace" despre care spune: "Inlantuiti pe loc de
aceste lanturi, devorati de mînie si lacomie, preocupati mai mereu de a strînge cîstiguri
prin mijloace necinstite pentru a servi satisfacerii placerilor lor efemere si îndeplinirii
dorintelor lor, aproape întotdeauna ei se gîndesc: “Astazi mi-am îndeplinit cutare dorinta,
mîine fara îndoiala ca îmi voi îndeplini alta; astazi am obtinut o cutare bogatie, mîine
desigur, voi obtine si mai mult”." El vorbeste, de asemenea, despre acest dusman etern al
cunoasterii care, sub forma dorintei egoiste, este un foc plin de lacomie. Si, în viziunea
sa, un om trebuie "sa renunte complet la dorinta egoista" daca urmareste sa fie "pregatit
sa devina una cu Supremul Divin BRAHMAN". Iata de ce el insista ca aspirantii la
Eliberare "sa abandoneze, fara nici un fel de exceptii, toate dorintele nascute din vointa
dorintei egoiste". Totusi, el nu neaga ca va fi destul de dificil "sa înfrîngi mereu acest
inamic numit dorinta egoista care este atît de greu de atacat".

Intr-un alt capitol din MAHABHARATA, KRISHNA explica regelui

YUDHISHTHIRA: "Despre omul care doreste egoist toate lucrurile bune ale acestei
lumi, fiind în întregime si permanent atasat fructelor acestor dorinte egoiste, putem spune
ca poarta deja Moartea în gura sa... Infrînarea completa a dorintelor egoiste se afla la
radacina tuturor virtutilor veritabile." Consideram ca este inutil sa subliniem ca, în
MAHABHARATA, toti ceilalti întelepti repeta acelasi avertisment. Si la fel putem spune
ca stau lucrurile cu înteleptii moderni; este suficient, pentru a ne convinge, sa citam doar
cîtiva.
 SRI RAMAKRISHNA spune, referitor la aceasta: "Inima care a ars doar în focul
dorintelor egoiste, terestre nu poate suporta aproape deloc influentele sentimentelor sau
ale trairilor spirituale elevate" (Invataturile lui RAMAKRISHNA). Si tot el: "Nimeni nu
poate patrunde în Imparatia Cerurilor daca înca mai pastreaza în sine cea mai mica urma
de dorinta egoista."

SRI AUROBINDO, de asemenea, consacra o parte importanta din scrisorile sale

adresate discipolilor, tehnicilor ce permiteau acestora de a se debarasa de "ego si de
dorintele egoiste". El spunea adesea: "Loviturile si suferintele cad asupra tuturor fiintelor
umane pentru ca sînt pline de dorinte egoiste fata de lucruri sau stari ce nu pot dura si pe
care, vrînd-nevrînd, ajung sa le piarda sau, daca totusi le obtin, acestea le vor aduce
deceptii si nu vor putea sa îi satisfaca pe deplin mereu" (Raspunsuri). El mai adauga:
"Daca dorinta egoista nu este pe deplin stapînita, cum am putea noi merge usor si repede
pe calea cea dreapta? Caci Eliberarea apare instantaneu prin pierderea ego-ului si a
dorintelor egoiste."

In ceea ce o priveste pe MA ANANDA MOYI, daca ea constata ca "adesea tindem

egoist sa ne potolim o dorinta printr-o alta dorinta", atunci fara îndoiala ca dorintele nu
pot dispare si, de asemenea, nu va dispare în fiinta umana nici tendinta de a dori"
(Invataturile lui MA ANANDA MOYI). Tocmai de aceea, ea adesea, îi orienteaza pe cei
care vin sa o consulte, spre alte dorinte decît spre cele egoiste, care aduc doar bunuri
efemere ale acestei lumi, indiferent daca sînt materiale sau de alt gen si, cu privire la
aceasta, ea afirma: "Voi sînteti întotdeauna cei care creati dorintele egoiste prin gîndurile
voastre si tot voi sînteti cei care, gîndind detasati, cu fermitate contrariul puteti sa le
distrugeti."

Aceasta detasare completa si libertate cu privire la fructele actiunii este pentru noi,
mai ales la început, destul de greu de înteles deoarece aproape întotdeauna cînd actionam
o facem egoist pentru a obtine un rezultat sau un fruct placut care sa ne fie net favorabil
sau, cel putin, agreabil. Chiar si în actiunile pe care, înselati de noi însine, în aparenta le
credem cele mai "dezinteresate", se întîmpla totusi, foarte rar ca noi sa nu asteptam cîtusi
de putin ceva în schimb. Daca, de exemplu, facem un cadou unui copil sau daca ajutam o
fiinta nevoiasa, iar cel care beneficiaza nu ne spune macar multumesc, vom fi adesea, cel
putin, usor surprinsi. De asemenea, mai mereu sîntem tentati sa gîndim ca daca nu trebuie
sa mai asteptam nimic de pe urma a ceea ce facem COMPLET DETASATI, nu mai are
nici un sens sa continuam sa actionam. Dar noi am vazut totusi ca, dupa învataturile
sistemului KARMA-YOGA, acest mod de gîndire este profund gresit. La ce alt scop sau
mobil mai putem noi deci face acum apel?
 Evident, prin urmare exista "actiunile integrate în armonia divina si deci indicate"
despre care deja am vorbit dar, cu toate acestea, ele nu pot deloc sa îmbratiseze decît o
parte a activitatilor noastre. Supunerea fata de SVADHARMA ne ofera un avantaj ceva
mai larg dar înca insuficient. Cel mai bun raspuns, în aceasta directie, ne este fara
îndoiala dat de GANDHI care se angrena sa realizeze tot ceea ce el estima a fi drept si
stringent necesar, în conformitate cu cel mai înalt ideal al momentului, fara a se preocupa
vreodata de rezultate, ceea ce nu facea deloc din el un interlocutor prea comod în
negocierile sale cu autoritatile britanice. Intr-o asemenea situatie, cineva i a atras atentia
lui GANDHI: "Daca faceti cumva ceea ce ne-ati anuntat, consecintele vor fi catastrofale
atît pentru India cît si pentru Dvs. personal." El a raspuns atunci: "Aceasta nu ma
intereseaza absolut deloc." Prin urmare, am ajuns la acest "cel mai înalt ideal al
momentului" adica la conceptia mentala detasata, la ceea ce este drept într-o anumita
situatie, la sentimentul datoriei, la misterioasa "voce interioara" a constiintei, la dorinta
detasata de a fi un cît mai bun vehicul sau canal de manifestare a Divinului, la intentie
(odata ce am ajuns la concluzia ca aceasta vine de la un izvor sau focar benefic, ceea ce
nu este cazul întotdeauna). Toate aceste posibilitati sînt sublime si salvatoare în situatia
unei atitudini de totala daruire fata de Divin daca, dupa cum spune KRISHNA, "oferim în
întregime actiunile noastre, împreuna cu fructele lor, lui Dumnezeu" (BHAGAVAD-
GITA). In aceasta directie, SWAMI RAMADAS spunea: "Noi putem, cu usurinta, sa îl
descoperim pe Dumnezeu în noi fulgerator daca îi oferim în totalitate, printr-o consacrare
deplina si sincera, toate actiunile noastre" (Scrisori).

MA ANANDA MOYI merge chiar mai departe atunci cînd arata ca "ruga
transfiguratoare ardenta: “Fa Doamne Dumnezeule ca inima mea sa fie libera de setea de
rezultate” este înca marturia dorintei launtrice de a obtine un rezultat. Totusi, atît timp cît
aspiram din tot sufletul, frenetic la actiunea dezinteresata, putem fi siguri ca, daca vom
proceda cum trebuie, fiind inspirati de divin, o vom atinge si atunci vom avea modelul
necesar. Un mod înseamna întotdeauna rezistenta. De aceea, atît timp cît egoul va
subzista sau va predomina, conflictele launtrice vor izbucni din cînd în cînd, chiar daca
vom cauta sa facem actiuni partial impersonale, deoarece vom mai fi legati prin ego de
fructele actiunii si, în consecinta, antrenati într-o anumita directie" (Invataturile lui MA
ANANDA MOYI).

Inceput text

5) NU TREBUIE NICIODATA SA FIM ATASATI DE ACTIUNE

 Daca nu trebuie sa ne atasam de fructele actiunii, în mod logic ne putem întreba daca
este oare necesar sa ne atasam de actiunea în sine, de îndata ce ne-am decis sa o
realizam? Raspunsul BHAGAVAD-GITA-ei este clar si fara nici un fel de ambiguitate.
In aceasta directie KRISHNA spune: "La fel cum cei care nu stiu, actioneaza cu
atasament fata de actiune, tot asa cei care, întelegînd cu adevarat, stiu, trebuie ACUM sa
actioneze fara nici un fel de atasament."

Pe un vizitator foarte evlavios, dar atasat unei activitati sociale importante, SRI
RAMAKRISHNA îl sfatuia sa se roage: "In ceea ce priveste putina munca care îmi mai
ramîne de facut... fa Doamne astfel si ajuta ma sa am forta de a o îndeplini fara nici un
fel de atasament" (Invataturile lui RAMAKRISHNA). Informat ulterior de unul dintre
discipolii sai reveniti din Occident despre starea de spirit care înca din acea perioada
predomina în Occident, RAMAKRISHNA nu a ezitat sa spuna: "Atasamentul excesiv
fata de activitati sau actiuni, pe care putem sa-l observam în Anglia si în Statele Unite,
este condamnabil deoarece în scurt timp acesta va conduce la decadere spirituala."

MA ANANDA MOYI ofera detalii concrete în aceeasi directie: "Daca pentru un

motiv anume cel mai mic resentiment va interveni, actiunea nu va putea fi considerata ca
fiind fara atasament. Sa presupunem, de exemplu, ca dupa ce ati realizat partea cea mai
importanta a unei opere va trebui sa o abandonati si, în aceasta situatie, aproape de sfîrsit,
un altcineva, oarecare, o va prelua, o va duce la bun sfîrsit si lui i se va acorda meritul
întregii opere. Daca aceasta va supara cîtusi de putin cum mai putem considera ca ar fi
fost vorba despre o actiune cu adevarat dezinteresata? Fara nici o îndoiala ca dorinta ca
cineva sa îti fie recunoscator nu este deloc absenta în tine. Chiar în mijlocul actiunii sau
activitatii, în orice moment, în orice circumstante, trebuie sa fiti întotdeauna gata sa va
supuneti detasati la orice ordin. Imaginati-va ca va este foarte foame si ca, exact în
momentul în care duceti un aliment spre gura, cineva va roaga sa mergeti undeva. Chiar
în acel moment trebuie sa puteti sa abandonati, cu bucurie, mîncarea pe care tocmai erati
pe punctul de a o mînca si sa va supuneti detasati apelului. O astfel de atitudine
permanenta îl reveleaza pe acela care este ferm ancorat într-o stare de fericire care nu
apartine deloc acestei lumi.

Atunci cînd ne apropiem de starea constanta launtric în care nu mai exista efort, a fi
certat sau nu pentru o greseala ce apare în timpul executarii sarcinii noastre ne lasa
complet indiferenti. Atunci noi devenim doar un instrument ce se daruie în mîinile lui
Dumnezeu. Corpul actioneaza atunci ca un instrument detasat si noi privim la rîndul
nostru detasati actiunea, ca niste spectatori. Atunci putem observa, cu o extraordinara
luciditate, marele numar de sarcini pe care le putem îndeplini prin intermediul acestui
corp; constatam energia uriasa pe care acum o are, usurinta si eficienta surprinzatoare cu
care el actioneaza. Actiunea total lipsita de ego este plina de frumusete facînd sa apara
starea de beatitudine, deoarece ea nu este motivata de nici o dorinta egoista de
autosatisfactie. Atît timp cît obstacolul pe care îl reprezinta egoul nostru nu este depasit,
chiar daca gîndim ca ar trebui sa actionam detasati, vom fi adesea mai mult sau mai putin
raniti si aceasta va provoca macar o schimbare în expresia ochilor si a chipului nostru,
acest aspect semnificativ fiind vizibil si perceptibil în întregul nostru mod de a fi"
(Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

La fel cum dorinta fructelor actiunii nu este decît una dintre formele de dorinta
egoista, chiar daca aceasta este una dintre cele mai dificile de îndepartat, atasamentul
egoist fata de actiunea însasi este, de asemenea, una dintre multiplele forme de atasament,
poate cea mai subtila. In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA considera atasament egoist
fata de activitatile acestei lumi în general, nu numai atasamentul fata de actiune dar si fata
de "un lucru, o fiinta, un loc sau chiar fata de camin" si chiar fata de "întelegere". El
subliniaza ca doar omul care a renuntat la toate aceste egoiste atasamente "nu mai este
deloc pîngarit de pacate", "doar acela descopera fulgerator fericirea nesfîrsita care exista
în SINELE SUPREM launtric".

SRI AUROBINDO arata ca "orice atasament egoist perturba sau jeneaza activitatea
spirituala" (Raspunsuri). Si el insista: "Daca alegem drept cale doar o YOGA a faptelor,
atunci putem sa ramînem în SAMSARA dar aceasta va fi ceva liber consimtit si atunci
vom considera SAMSARA ca fiind cîmpul nostru de actiune fara ca prin aceasta sa
simtim vreo obligatie. In interiorul sau, întotdeauna, yoghinul trebuie sa fie liber de orice
legatura si atasament egoist" (YOGA integrala practica).

Cît despre SWAMI VIVEKANANDA, el releveaza ca, în marea majoritate a

cazurilor, chiar si daca nu sîntem constienti, atasamentul egoist "nu apare decît daca
asteptam o recompensa" (YOGA practica). Aceasta situatie este deci comuna atît în cazul
dorintei egoiste cît si a fricii de fructele actiunii.

Inceput text

6) NU TREBUIE NICIODATA SA TE CONSIDERI CA FIIND AUTORUL ACTIUNII

REALIZATE
 KARMA-YOGA merge însa si mai departe. Etapa urmatoare consta în a nu te
considera tu însuti, în mod egoist, drept autorul actiunii detasate pe care o realizezi. Dar
vom constata ca nu totdeauna exista unanimitate atunci cînd trebuie sa aflam cine este, în
realitate, autorul.

In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA explica: "Atunci cînd actiunile sînt facute de

GUNAS-uri (“moduri” specifice ale Naturii), omul, al carui Eu este ratacit de egoism,
gîndeste: “Eu sînt acela care actioneaza”." La sfîrsitul textului, KRISHNA intra chiar în
detaliu: "Cele cinci cauze ale actiunii... sînt: corpul, autorul, cele cinci instrumente,
numeroasele tipuri de efort si, în sfîrsit, Destinul (KARMA). Aceste cinci elemente
formeaza, între ele, toate cauzele eficiente care determina forma si rezultatul oricarei
actiuni pe care oricine în lumea aceasta o întreprinde cu mentalul sau, cu vorbirea sa si cu
corpul sau."

SWAMI RAMADAS este categoric: "A gîndi cumva, în mod egoist, ca noi sîntem
autorii actiunii este în totalitate fals" si aceasta afirmatie el o repeta cu insistenta
(Scrisori). In MAHABHARATA, alti întelepti care reiau aceasta tema nu sînt mai putin
categorici decît KRISHNA asupra adevaratelor cauze ale actiunii. Astfel, PRAHLADA îi
spune clar si simplu lui INDRA: "Cel care se considera în mod egoist drept autorul
actiunilor, bune sau rele, este înzestrat cu o inteligenta viciata. Dupa parerea mea, o astfel
de persoana este ignoranta si nu cunoaste deloc adevarul" (SHANTI).

La fel, KRISHNA, care leaga aceasta atitudine de practica invocatorie a Divinului

prin rostirea mentala a unei rugaciuni faimoase, sacre din RIG-VEDA, explica: "Cel care
recita GAYATRI-MANTRA nu se considera niciodata în mod egoist ca fiind autorul
actiunii, nici ca fiind cel care se bucura, nici ca fiind cel care suporta consecintele
actiunii."

In schimb, pentru BALI, dupa cum el îi spune lui INDRA, veritabilul autor
atotputernic care face cu putinta actiunea nu este altul decît Divinul Suprem: "Ca tu te
consideri în mod egoist autor al actiunii, O! SHAKRA, aceasta atitudine se afla la
originea oricarei dureri... Eu nu sînt autorul actiunii, tu nu esti autorul actiunii. Cel de sus,
Divinul este Autorul actiunii care doar el în realitate este Omnipotent."
 Aceeasi idee o reia SWAMI RAMADAS: "De fapt DUMNEZEU este totdeauna
unicul autor al actiunii" (Scrisori). El precizeaza: "El (DUMNEZEU) este cel care ne
împinge catre actiune, tot El este cel care actioneaza în si prin noi, mereu" (Scrisori). La
fel SRI AUROBINDO spune: "Este un mare secret al practicii spirituale (SADHANA) sa
stii cum sa faci toate lucrurile prin Puterea Dumnezeiasca Infinita care este în spatele
nostru sau deasupra noastra, în loc de a face totul DOAR printr-un efort mental egotic"
(Ghidul YOGA).

De altfel, el pune des în garda pe discipolii sai împotriva tentatiei de a se considera,

în cazul unei actiuni, altceva decît un simplu instrument: "Transformati-va în
instrumentul detasat al actiunii care se realizeaza prin intermediul vostru" (Raspunsuri).
"Trebuie sa actionezi întotdeauna ca un instrument complet detasat în activitatea pe care
o realizezi." In viziunea lui AUROBINDO, trebuie chiar sa te feresti de "orgoliul de a fi
un instrument".

SWAMI VIVEKANANDA are chiar o formulare surprinzatoare: cînd oferiti cuiva

de la DUMNEZEU ceva "nu sînteti în realitate decît comisionarul care transporta bani
sau orice alt dar" (YOGA practica).

Relevam, de asemenea, si ceea ce spunea SWAMI BRAHMANANDA discipolilor

sai: "Inainte de a va începe activitatea amintiti-va cu fervoare de Dumnezeu si oferiti lui
toate gîndurile voastre. Faceti acelasi lucru din cînd în cînd în timpul activitatii si, de
asemenea, dupa ce ati terminatÄo" (Discipline monastice). Ofranda facuta fata de ghidul
spiritual GURU poate chiar sa înlocuiasca foarte bine ofranda facuta fata de Dumnezeu.
Dupa cum spunea SWAMI BRAHMANANDA: "Gînditi-va ca toata activitatea pe care o
aveti de facut este aceea a lui Dumnezeu. Daca puteti sa lucrati, întelegînd si avînd mereu
în minte aceasta idee, munca voastra detasata nu va va mai lega."

Vom încheia aceste consideratii printr-un gînd al lui MAHATMA GANDHI:

"Forma de adoratie cea mai elevata consta în a realiza opera lui Dumnezeu, supunîndu-te
legii morale si servind cu detasare si cu abnegatie umanitatea în mod dezinteresat" (Etica
religiei). La acest principiu, în conformitate cu care nu trebuie niciodata sa ne consideram
în mod egoist ca fiind autorii actiunii, putem sa adaugam un altul, în conformitate cu care
noi atunci actionam neactionînd totusi, cu alte cuvinte, în aceasta situatie, scînteia eterna
din noi (ceea ce, în India, este cunoscut sub numele de SINE SUPREM, PURUSHA sau
ATMAN) observa ca martor detasat si, fara sa ia parte la aceasta, îndeplineste detasat
actiunea prin intermediul elementelor active din noi. La aceasta atitudine cu adevarat
divina se refera KRISHNA într-un aforism celebru din BHAGAVAD-GITA: "Cel care în
actiune detasata poate vedea inactiunea si care, în acelasi timp, o poate vedea continuînd
chiar si în cazul încetarii faptelor, acela este, printre ceilalti oameni, omul judecatii drepte
si al discernamîntului.” ??? Aceasta este o capcana foarte periculoasa pe care o întîlnim
adesea pe calea realizarii noastre spirituale. Pentru a nu cadea în ea este necesar sa ne
interogam cît mai lucid si detasat cu putinta pentru a vedea daca nu cumva aceasta
impresie, adesea fantasmagorica, pe care o botezam foarte usor intuitie, nu mascheaza în
realitate un cu totul alt scop, o dorinta egoista personala, banala, care poate fi, de altfel, în
aparenta perfect respectabila. Un criteriu incomplet dar util consta în a cauta sa remarcam
daca subzista, pentru activitatea spre care ne simtim antrenati, acel "atasament" egoist
personal despre care am vorbit mai înainte.

Inceput text

7) ACTIUNEA ASTFEL REALIZATA, INDIFERENT DE NATURA EI, NU IL

INLANTUIE PE AUTORUL SAU

KRISHNA afirma în BHAGAVAD-GITA: "Cel care este în YOGA sau, cu alte

cuvinte, care este unit cu Supremul (adica cel care practica perfect KARMA-YOGA)
chiar si daca actioneaza, actiunile sale fiind detasate, nu se vor atasa de el." Este, de
altfel, ceea ce repeta si SWAMI VIVEKANANDA: "Daca nu sîntem deloc detasati de
activitatea noastra, aceasta nu ne va servi în nici un fel sufletul" (YOGA practica). La fel,
SWAMI SIVANANDA spune: "Aceeasi fapta, daca este realizata detasat, fara atasament,
deci cu o buna atitudine mentala, fara speranta vreunui profit oricare ar fi acesta, cu
indiferenta chiar si fata de un posibil succes sau esec, nu va adauga niciodata o noua
veriga la lantul existent" (Invataturile lui SIVANANDA). Este ceea ce întelegea SRI
RAMAKRISHNA cînd spunea: "Un jnanin poate sa actioneze pe deplin fara atasament
si, astfel, actiunile sale nu îi vor fi daunatoare" (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

In final, pentru a întelege cu exactitate acest principiu fundamental în KARMA-

YOGA trebuie sa cautam sa ne plasam în perspectiva metafizica a hinduismului, unde
credinta în vieti succesive si în legea KARMA ei este axiomatica.

Pentru a rezuma aceasta teorie în cîteva cuvinte, este bine sa consideram ca viata pe
care fiecare dintre noi o traieste acum nu este pentru el un eveniment unic ci doar o
simpla veriga într-un lung sirag de vieti succesive în care se încarneaza si continua sa se
încarneze de a lungul sirului de existente, elementul permanent din noi pe care indienii îl
numesc ATMAN (SPIRIT ETERN).

Dupa legea KARMA-ei, care nu este altceva decît legea noastra a cauzalitatii si
efectului, toate actiunile realizate în una dintre aceste vieti vor determina cu exactitate
anumite efecte daca nu imediat în existenta în curs, atunci în restul sau, cu alte cuvinte, în
una sau mai multe dintre existentele ce urmeaza si care vor aduce astfel la manifestare
"KARMA" acumulata în vietile precedente. Ori, telul evolutiei este de a ajunge în punctul
în care întreaga KARMA va fi la un moment dat epuizata, astfel încît elementul etern
permanent în noi (ATMAN) sa nu mai fie nevoit sa creeze noi corpuri.

Toti înteleptii orientali, antici si moderni, afirma prin urmare ca ceea ce creeaza
pentru noi o noua KARMA nu este deci actiunea în sine ci exact spiritul în care acea
actiune este realizata. Despre aceasta vorbeste în special SWAMI VIVEKANANDA:
"Toate actiunile pe care le faceti pentru voi însiva în mod egoist va vor aduce fructele lor,
care se vor reîntoarce si vor recadea asupra voastra... Dimpotriva toate actiunile,
indiferent care ar fi acestea, pe care nu le faceti pentru voi însiva, datorita starii complete
de detasare pe care o aveti, vor ramîne totdeauna fara efect asupra voastra" (YOGA
practica). Prin urmare, practica lui KARMA-YOGA ne ofera posibilitatea de a actiona
fara sa ne încarcam cu nici un fel de KARMA. Este ceea ce precizeaza SRI
AUROBINDO: "Nu forma de activitate în sine sau simpla actiune, ci constiinta si vointa
dirijate ferm catre Divinul care se afla în spatele actiunii sînt, de fapt, esenta lui
KARMA-YOGA."

In cadrul sistemului KARMA-YOGA este necesar sa disociem trei elemente pe care,

în general, nu ne gîndim sa le separam: 1) intentia actiunii pentru care, daca actionam
egoist, trebuie sa ne asumam întreaga responsabilitat e si care, singura, creeaza KARMA;
2) actiunea care prin ea însasi, daca este detasat realizata, nu poate crea KARMA; 3)
consecintele actiunii complet detasate, care cel mai adesea nu depind de noi, indiferent
care ar fi previziunile noastre (întotdeauna incomplete si îndoielnice, dupa cum am
vazut), si care, prin urmare, doar în aceasta situatie nu creeaza nici un fel de KARMA.

Cum poate fi aceasta conceptie transpusa pentru cei care nu admit teoria vietilor
succesive, cum este cazul majoritatii occidentalilor? Daca aplicam corect tehnica de
KARMA-YOGA, noi nu ne mai simtim realmente responsabili de consecintele actelor
noastre acum detasate pentru ca ele nu mai depind de noi. Aceasta face sa dispara
automat toate remuscarile sau chiar regretele. De aici rezulta o importanta concluzie: ca
noi trebuie, de asemenea, cînd ne angrenam sa practicam KARMA-YOGA, sa renuntam
a mai revendica orice merit, chiar si pentru acele actiuni ale caror consecinte sau fructe ar
fi urmat sa fie bune.

Deoarece noi sîntem pe deplin responsabili doar de intentiile noastre egoiste, am

putea spune ca scopurile actiunilor noastre egoiste si acumularea lor în actiuni egoiste
succesive sînt acelea care, în realitate, creeaza în noi obisnuinte si tendinte egoiste,
modelîndu-ne astfel în consecinta caracterul si natura. Aceasta este, chiar în teoria
existentei unei vieti unice, ceea ce corespunde notiunii de KARMA care trebuie sa fie
luata cu atît mai mult în consideratie daca vom admite, precum adeptii majoritatii
religiilor, ca în final vom culege dupa moarte recompense sau pedepse pe drept meritate,
exact prin ceea ce am facut în timpul vietii.

Inceput text

8) KARMA-YOGA ESTE ABILITATEA DIVINA IN FAPTE SAU, CU ALTE

CUVINTE, INTELEPCIUNEA SI DETASAREA IN ACTIUNE

SWAMI VIVEKANANDA a subliniat într-un mod cît se poate de clar ca, de fapt,
KARMA-YOGA ne confera o maxima libertate. El spune, printre altele, ca: "KARMA-
YOGA este un sistem etic si spiritual al carui tel este de a ne face sa atingem eliberarea
prin altruism si actiuni complet detasate, bune" (YOGA practica). Pentru el "KARMA
yoghinul este realizarea, prin activitate fara egoism, a acestei libertati depline care este
telul oricarei naturi umane". El mai adauga: "KARMA-yoghinul se întreaba de ce ne
trebuie un alt mobil, altul decît iubirea înnascuta din libertate." Si iata cum explica el
aceasta: "Este un aspect dificil de înteles dar, cu timpul, veti realiza ca nimic în Univers
nu are deplina putere asupra voastra atît timp cît voi nu permiteti acelei puteri sa se
exercite liber asupra voastra. Prin detasare completa veti putea oricînd depasi sau
respinge în totalitate puterea pe care ar putea-o avea oricine sau orice asupra voastra". In
realitate, faptul de a nu te teme deloc de consecintele defavorabile eventuale ale actiunii
egoiste si starea de a nu te atasa în mod egoist de consecintele favorabile pe care putem
sa le asteptam sau sa le speram de la o actiune, creeaza o pace interioara profunda,
dublata de o remarcabila libertate a spiritului care ne permite atunci sa actionam în totala
obiectivitate bazîndu-ne exclusiv pe criteriile pe care le-am ales. Aceasta este ceea ce
SWAMI VIVEKANANDA numeste a actiona "în deplina libertate".
 Aceasta explica de ce KRISHNA a facut în BHAGAVAD-GITA urmatoarea
afirmatie care nu este, la prima vedere, deloc surprinzatoare: "YOGA este abilitatea
divina în fapte." El reia aceasta idee mai tîrziu spunînd ca: "Lui îi este drag" acela care
este "abil în toate actiunile sale detasate si divine, acela care nu doreste egoist nimic si
care este pur, ramînînd detasat la orice se întîmpla, prin aceasta el nefiind afectat sau
mîhnit de nici un rezultat, de nici un eveniment si care deja a renuntat complet la orice
initiativa egoista în nu conteaza ce actiune".

SWAMI VIVEKANANDA, la rîndul sau, ajunge la aceeasi concluzie: "KARMA

YOGA face din actiunea detasata o stiinta; ea ne învata sa utilizam permanent si cît mai
bine toate fortele bune, divine care actioneaza mereu în univers" (YOGA practica). Si tot
el mai adauga: "KARMA-YOGA este cunoasterea în profunzime a secretului actiunii
complet detasate." El exprima aceeasi idee înca o data, dar cu alte cuvinte, cînd spune:
"Atunci cînd nu ne gîndim deloc la EUL nostru egoist si nu-l angrenam, realizam cea mai
buna actiune detasata" (Conversatii inspirate). Un exemplu concret, pe care îl cunoastem
cu totii, este influenta uneori paralizanta a tracului pe care îl simtim în timpul unui
examen daca atunci sîntem egoist angrenati.

SWAMI RAMADAS merge chiar mai departe: "Activitatea profund divina a

KARMA yoghinului este cea care îl duce pe acesta repede departe si dureaza un timp
foarte îndelungat. Ea lasa în întreaga lume o urma permanenta si profund benefica"
(Prezenta lui RAM).

Inceput text

KARMA-YOGA SI SIMTUL RESPONSABILITATII

Am vazut, în linii mari, ca sistemul KARMA-YOGA se poate rezuma în patru

principii:

1) A nu considera nici o actiune detasat realizata ca fiind fara importanta, ori neglijabila
si incompatibila cu rolul pe care noi gîndim ca îl avem de jucat în viata în calitate de
KARMA yoghini;
2) A nu dori egoist si a nu ne mai teme de rezultatele actiunilor complet detasate pe care
urmeaza sa le realizam în calitate de instrumente divine;

3) A nu ne atasa deloc egoist de acea actiune în timp ce o facem detasati;

4) Nici în timpul actiunii si nici dupa aceea sa nu ne consideram deloc drept autorul
actiunii, ci instrumentul în si prin care s-a manifestat si se manifesta DUMNEZEU.

Ultimele trei puncte, daca sînt întelese însa anapoda sau gresit, pot conduce cu
usurinta la un total dezinteres EGOIST fata de actiunea în sine pe care atunci o vom
îndeplini superficial, în graba, "nu conteaza cum" pentru ca acum noi nu mai sîntem
responsabili. Ori, acesta este exact contrariul fata de ceea ce este în realitate practica lui
KARMA YOGA. KARMA-YOGA impune, de fapt, celui care o practica o
responsabilitate mult marita. Si aceasta este evidenta în doua directii: 1)

Dificila responsabilitate de care ne este imposibil sa ne ferim, refugiindu-ne în

spatele unei dogme sau a unei legi, de a alege totdeauna dintre toate posibilitatile care se
prezinta pe aceea care raspunde cel mai bine idealului nostru cel mai înalt, divin, din
momentul respectiv; 2)

Obligatia de a executa, desi complet detasati, actiunea, oricare ar fi ea, cu toata

maiestria de care sîntem capabili. Aceasta implica faptul ca, între momentele consacrate
actiunii detasate vizibile, este necesar sa intercalam momente de reflexie, de consacrare
divinului si de repaus necesare pentru a îndeplini cît mai bine aceste doua conditii. Dupa
cum SRI AUROBINDO scria discipolilor sai: "Trebuie, desigur, ca lenevia sa dispara dar
cîteodata îmi apare evident ca ati mers prea departe în directia opusa. Este necesar sa
putem actiona complet detasati, cu întreaga energie pe care atunci divinul ne-o ofera, dar
este la fel de necesar uneori de a putea sa nu actionam deloc" (YOGA integrala practica).
"Prea multa munca neîntrerupta altereaza uneori calitatea actiunii, indiferent care ar fi
antrenamentul si entuziasmul celui care o executa."
Inceput text

DIFICULTATEA CARACTERISTICA SISTEMULUI KARMA-YOGA

Nu trebuie niciodata sa ne imaginam ca perfectiunea si realizarile minunate,

fulgeratoare, care devin posibile prin sistemul KARMA-YOGA sînt usor de atins. Chiar
întelegerea intelectuala a regulilor ei si aplicarea lor cît mai corecta nu este deloc un lucru
usor. KRISHNA spune în BHAGAVAD-GITA: "Asupra a ceea ce este de fapt actiunea
detasata si asupra a ceea ce este de fapt inactiunea, chiar si înteleptii sînt uneori
nedumeriti si unii chiar se înseala. Trebuie bine înteleasa notiunea de actiune detasata si
la fel de bine trebuie sa ne clarificam asupra notiunii de actiune gresita si chiar, referitor
la notiunea de inactiune, totul trebuie la fel de bine înteles. O gîndire înteleapta este mai
ales aici necesara caci adeseori încîlcita si stufoasa este calea faptelor."

SRI RAMAKRISHNA revine adesea asupra dificultatilor în KARMA-YOGA, în

practica sa: "NISHKAMA KARMA (actiunea detasata fara dorinta egoista a fructelor ei)
este foarte dificila" (Invataturile lui RAMAKRISHNA). "Actiunea total dezinteresata este
de altfel foarte dificila, mai ales în timpurile noastre. A actiona complet detasat, fara nici
un fel de atasament egoist, este extrem de dificil." Si SWAMI VIVEKANANDA
constata, nu fara o anumita dezamagire, ca: "Cel care poate actiona complet detasat cinci
zile sau macar cinci minute, fara nici un mobil egoist, indiferent care ar fi acela, fara sa se
gîndeasca deloc la viitor, la cer, la recompense, la pedepse sau la orice final de acelasi
gen, va deveni fulgerator un puternic gigant divin, mental si moral" (YOGA integrala
practica). SRI RAMAKRISHNA le cerea discipolilor sai sa gîndeasca astfel: "Imi
imaginez ca îndeplinesc detasat îndatoririle mele fara a fi atasat fata de aceasta lume, dar
nu stiu sigur în ce masura aceasta este o iluzie si nici daca eu nu actionez într-o anumita
masura atasat. Eu fac acte de caritate si nu stiu daca astfel eu nu încerc de fapt sa ma
evidentiez în ochii oamenilor" (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

Ceea ce nu-l împiedica pe SRI AUROBINDO sa constate ca: "KARMA-YOGA este

o cale rapida, mult mai simpla decît meditatia yoghina, cu conditia ca mentalul sa nu fie
fixat doar asupra KARMA-ei ci, în exclusivitate, asupra Divinului" (YOGA integrala
practica).

MA ANANDA MOYI merge si mai departe, în aceasta directie, spunînd: "Actiunea

total consacrata lui Dumnezeu nu are aceeasi valoare cu actiunea realizata sub impulsul
propriei noastre dorinte. Prima vizeaza fuziunea divina ce va conduce la iluminare iar a
doua are ca scop placerea egoista care va conduce la noi si noi experiente în aceasta
lume. Singura care merita s-o numim "actiune" este cea care reveleaza fuziunea eterna a
omului cu Dumnezeu; restul este inutil, nedemn de numele de actiune si tocmai de aceea
se poate spune ca nu este deloc actiune" (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Inceput text

COMBINAREA SISTEMULUI KARMA-YOGA CU CELELALTE FORME DE

YOGA

De fapt, practica sistemului KARMA-YOGA este considerabil usurata, cu toate ca

nu este neaparat necesar, daca o combinam cu alte forme de YOGA, în special cu
BHAKTI-YOGA, HATHA-YOGA, RAJA-YOGA, TANTRA-YOGA, LAYA-YOGA.
Aceasta este chiar una dintre temele principale ale învataturii lui KRISHNA cuprinse în
BHAGAVAD-GITA. In aceasta directie, vom cita cîteva versete: "Abandoneaza-ti si
daruieste-ti toate faptele tale Divinului"; "Indiferent ce faci, fa totul detasat ca pe o
ofranda adusa Mie. Astfel vei fi eliberat de rezultatele bune sau rele care alcatuiesc
lanturile actiunii egoiste"; "Fa toate actiunile tale detasat, numai pentru dragostea de
Mine"; "Acela care se afla la originea tuturor fiintelor si de care este patruns acest
Univers, numai pe acesta adorîndu l, prin propria sa activitate detasata, un om poate sa
atinga cu usurinta perfectiunea."

Pentru SWAMI VIVEKANANDA, a oferi pe deplin toate actiunile sau activitatile

lui Dumnezeu este o metoda "mult mai putin dificila" (YOGA practica). Si pentru SRI
AUROBINDO, KARMA-YOGA cea mai eficace este aceea "în care abandonam propria
vointa si propriile dorinte egoiste vointei Divine" (YOGA integrala practica). Cît despre
SRI RAMAKRISHNA, el cerea celor care veneau sa-l consulte "sa se roage lui
Dumnezeu ca sa le trimita Gratia Sa si forta de a-si îndeplini detasati îndatoririle fara a
mai spera la o recompensa interioara si fara a se teme de o pedeapsa în lumea aceasta sau
în alta" (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

KRISHNA insista în mod semnificativ într-o egala masura (si este normal) asupra
importantei rolului pe care trebuie sa-l joace cunoasterea si inteligenta, cu alte cuvinte,
JNANA-YOGA în practica lui KARMA-YOGA: "Aceasta este inteligenta despre care ti
s-a vorbit în SAMKHYA; asculta acum ceea ce te învata YOGA, daca tu esti în starea de
YOGA prin aceasta inteligenta, o! fiu al lui PRITHA, tu vei elimina pentru totdeauna
sclavia fata de fapte." El continua fara sa spuna ca de fapt KARMA YOGA completeaza
foarte bine, chiar secundar, orice alta forma de YOGA practicata în principal, printre
acestea fiind cuprinse: RAJA-YOGA, TANTRA-YOGA, HATHA-YOGA, LAYA-
YOGA, BHAKTI-YOGA.

Pentru SRI AUROBINDO "activitatea complet detasata realizata ca forma de

antrenament spiritual este o modalitate foarte puternica" în orice forma de YOGA.

SWAMI RAMADAS ajunge chiar sa spuna, pe drept cuvînt, ca: "Fara KARMA
YOGA, JNANA-YOGA si BHAKTI-YOGA, de fapt HATHA-YOGA, TANTRA-
YOGA si LAYA-YOGA nu sînt decît un exacerbat egoism spiritual glorificat" (Scrisori).

Inceput text

LIBERTATEA DEPLINA PRIN KARMA YOGA

Fiecare cale spirituala autentica, fiecare religie, orice sistem filosofic important
exprima în forme specifice o fundamentala nazuinta catre Libertate a fiintei umane.
Constient sau inconstient, totul în acest Univers tinde, mai repede sau mai încet, catre
aceasta tinta esentiala.

Acest Univers, desi extraordinar de mare, este numai o parte a existentei infinite.
Restrîns într-o anumita forma care se supune spatiului, timpului si cauzalitatii, acest
univers noi îl percepem cu ratiunea, îl putem vedea, simti, atinge, auzi, îl putem desena
prin imaginatie, îi putem sesiza forta subtila de influenta si îi putem descrie principiile si
legile lui specifice de manifestare.

Acest Univers pe care noi îl percepem, pe fundalul caruia se deruleaza existenta

noastra, se reflecta totusi ca finit si limitat în mintea noastra, el fiind în esenta, ca
reflectare în fiinta noastra, creatia noastra mentala. Dincolo de granitele lui, cu alte
cuvinte, dincolo de posibilitatile noastre mentale obisnuite, legile si principiile care
opereaza si sînt viabile în limitele lui gigantice, nu-si mai gasesc aproape deloc
corespondenta. Astfel, pentru cel întelept, reiese de la sine ca aceasta lege fundamentala a
cauzalitatii este perfect posibila si chiar devine operanta în limitele acestui Univers,
caruia adeseori obisnuim sa-i spunem al "nostru".

Dincolo de limitele sale, existenta noastra nu mai poate fi supusa acestei legi
deoarece cauzalitatea nu se întinde dincolo de granitele Universului creat de mintea
noastra. Deci este clar ca existenta noastra în acest Univers se supune implacabil legii
cauzalitatii.

Dintr-un anumit punct de vedere, în acest Univers limitat de propria noastra

perceptie, aparent nu exista libertatea vointei, caci vointa fiind ceva ce noi încercam sa
cunoastem prin resursele noastre limitate specifice acestui Univers al "nostru" este ea
însasi conditionata în manifestarea sa de spatiu, timp si cauzalitate. Prin urmare, tot ceea
ce se spune legii cauzalitatii nu poate fi complet liber, caci este supus influentei altor
factori si devine la rîndul sau, o cauza.

Totusi, dincolo de sfera limitata a acestui Univers conditionat si marginit de

propria noastra cunoastere, se manifesta plenar existenta unui principiu ABSOLUT
analog vointei umane, care, aflîndu-se dincolo de actiunea legii cauzalitatii, NUMAI
acest principiu singur este perfect liber, manifestîndu-se în întregime liber dincolo de
legile superioare ale Armoniei Macrocosmice.

Este firesc sa tragem acum concluzia ca pentru a atinge si noi aceasta deplina
Libertate, trebuie sa fim pe deplin capabili sa depasim granitele Universului "nostru"
limitat si conditionat. Aceasta depasire esentiala se traduce în fapt, prin translatia de la
nivelul nostru limitat de constiinta la sfera suprema a valorilor esentiale eterne, infinite si
perfect libere. Aceasta translatie datatoare de libertate deplina presupune un anumit
demers interior care are la baza cunoasterea, întelegerea si depasirea a tot ceea ce este în
noi limitat, fals, efemer si care, raportat la fiinta noastra, este tocmai Ego-ul.

Pentru a putea depasi în mod real Ego-ul este necesar sa-i cunoastem sfera sa de
manifestare. Tot ce genereaza în fiinta noastra noi si noi legaturi care ne înlantuie si ne
fixeaza în acest univers reprezinta cîmpul sau, domeniul sau de actiune. Simturile,
gîndurile, trupul, mintea, atitudinile, prejudecatile, conceptiile poarta cu toate mai mult
sau mai putin amprenta acestui Ego.
 KARMA-YOGA ne învata cum sa putem, prin actiuni altruiste si complet detasate,
sa ne înabusim gradat aceste tendinte care îsi întind permanent tentaculele asupra fiintei
noastre, manifestîndu-se prin egoismul nostru funciar.Renuntînd astfel gradat la orice
forma de atasament egoist, controlîndu-ne permanent toate procesele mentale, actionînd
complet detasati si nefiind niciodata legati de egoism sau robiti fructelor sale, urmarind sa
daruim toate rezultatele activitatilor noastre Divinului, aducîndu-I mereu drept jertfa
micul si efemerul nostru "Ego", fiind întotdeauna atenti si constienti, deschisi si
întelegatori, la toate fenomenele si starile ce se manifesta în si prin noi atunci, începem
gradat sa accedem în acest plan suprem al Libertatii, deoarece din acel moment, lasînd
Vointa Suprema sa actioneze si sa ne ghideze în tot ceea ce facem, iesim fulgerator de
sub incidenta legilor Universului "nostru" pentru a fuziona în totalitate cu Armonia
Suprema care este Dumnezeu.

"Cine oare poate sa traiasca macar o secunda, sau sa respire macar o secunda, daca
Atotputernicul nu mai vrea aceasta?"

"Dumnezeu este Providenta atotputernica vesnic activa. Fiecare forta a manifestarii

Ii apartine numai Lui si Ii este supusa Lui. Dumnezeu este TOT si el este prezent în
TOTUL. Noi putem numai sa ne închinam Lui. Deci nu nazuiti niciodata sa culegeti
pentru voi roadele muncii voastre; faceti detasati binele de dragul binelui. Numai atunci
veti dobîndi cu adevarat detasarea desavîrsita, iar catusele cumplite create de simturi si
minte vor fi rupte si abia atunci Libertatea noastra completa va fi recapatata. Libertatea
aceasta suprema este telul esential al sistemului KARMA-YOGA " , afirma marele
yoghin SWAMI VIVEKANANDA în lucrarea sa "KARMA-YOGA".

Inceput text

AJUTORUL OFERIT CELORLALTI - IN LUMINA SISTEMULUI KARMA-YOGA

Iubirea, adevarul, binele, detasarea, fericirea deplina, libertatea, frumusetea,

egalitatea, într-un cuvînt, întelepciunea, nu reprezinta numai norma unui cod moral, ci
reprezinta în ultima instanta scopul suprem al omului, caci ele contin o extraordinar de
puternica manifestare a fortei sale spirituale pe care acesta o primeste printr-o inefabila
rezonanta de la DUMNEZEU.
 Imensa stapînire de sine ceruta de actiunea altruista, integrata conform sistemului
KARMA-YOGA, este expresia si în acelasi timp dovada evidenta a unei forte spirituale
foarte mari pe care yoghinul o poate manifesta dupa cum el considera de cuviinta în
conformitate cu liberul sau arbitru.

A sti cui anume sa acorzi ajutor, cînd si ce gen de ajutor, a sti mai ales cum sa-l
acorzi, cît si conditiile în care acest ajutor îsi atinge perfect tinta, astfel ca din punctul tau
de vedere aceasta sa nu genereze alte efecte înlantuitoare sau, altfel spus, consecinte
KARMA-ice, reprezinta dovada cea mai clara a unei actiunii detasate si întelepte,
complet integrate în Armonia Divina. Numai procedînd astfel actiuna ta detasata izvorîta
din necesitatea divina înteleasa se transforma gradat, într-o mare libertate de manifestare
a fortei tale spirituale puse la dispozitia ta de DUMNEZEU.

SWAMI VIVEKANANDA afirma în lucrarea sa "KARMA-YOGA" urmatoarele:

"A-i ajuta complet detasat pe ceilalti din punct de vedere fizic, satisfacîndu-le doar
nevoile fizice, este o fapta cu adevarat mareata; caci ajutorul detasat este cu atît mai
valoros, cu cît este mai mare nevoia de a-l obtine dar este bine sa stiti ca ajutorul cel mai
valoros este acela care este acordat o perioada extraordinar de lunga de timp. Daca
nevoile pe o luna ale unui om sînt rezolvate prin ajutorul dezinteresat oferit de noi într-o
ora - acesta este cu adevarat un ajutor; dar daca acesta este pentru un an întreg, atunci
ajutorul acordat este si mai important; numai daca omul poate fi ajutat pentru totdeauna,
în eternitate DOAR acesta, va fi desigur cel mai mare ajutor divin ce i se poate acorda
vreodata omului."

Si tot el adauga:

"Cunoasterea spirituala veritabila este singura forma de ajutor care poate sa

anihileze pentru totdeauna, toate nenorocirile noastre. Orice alta cunoastere ne satisface
numai temporar nevoile. Doar cu ajutorul cunoasterii veritabile a Spiritului, se nimicesc
definitiv cauzele care genereaza si fac cu putinta toate lipsurile. De aceea, totdeauna
ajutorul spiritual acordat omului constituie cel mai mare sprijin divin ce i s-ar putea oferi
vreodata. Cel care ofera oamenilor adevarata Cunoastere Spirituala, este cel mai mare
binefacator al omenirii. Si noi vedem ca totdeauna oamenii cei mai puternici si cei mai
apreciati au fost aceia care au ajutat umanitatea în nevoile sale spirituale, deoarece
Spiritul singur sta la baza activitatii întregii Creatii. Omul puternic si sanatos din punct de
vedere spiritual, va fi cu usurinta puternic si în toate celelalte privinte, daca va dori
aceasta. Atît timp cît omul nu poseda înca forta spirituala, nici cerintele lui fizice si nici
cele psihice sau mentale nu pot fii satisfacute în masura cuvenita."

Aceste afirmatii ne conduc usor la întelegerea mai multor aspecte:

1) Ajutorul cu adevarat perfect este acela în urma caruia o fiinta umana obtine
cunoasterea care îi permite sa stie de acum înainte cum sa actioneze ea însasi pentru a se
ajuta atît pe sine cît si pe ceilalti sa înlature pentru totdeauna suferintele si mizeriile
generate de egoism si ignoranta.

2) Ajutorul tebuie totdeauna acordat directionînd fiinta respectiva spre o reala

cunoastere de sine, caci numai aceasta cunoastere interioara îi va permite de acum înainte
sa integreze într o maniera justa si înteleapta acest joc al manifestarii, obtinînd astfel, în
cele din urma, confirmarea existentei naturii spirituale a fiintei sale, moment în care
devenind pe deplin constienta de aceasta realitate, se smulge din lantul dependentelor
cauzale, înlaturînd gradat egoismul si ignoranta care stateau la baza suferintelor sale.

3) Pentru a putea acorda în mod plenar si eficient acest ajutor, detasat, fiinta în cauza
va trebui obligatoriu sa posede ea însasi aceasta cunoastere divina superioara, datatoare
de libertate si capabila sa o transforme gradat într-un veritabil generator divin de forta
spirituala, ea însasi fiind si reprezentînd atunci un veritabil model pentru ceilalti. "Daca
un orb va conduce un alt orb exista pericolul de a cadea amîndoi în prapastie" spune
ISUS.

Uneori urmarind închistati sa aplicam cît mai corect anumite legi sau principii
întelepte de actiune, se poate ajunge la o forma de rigidizare interioara, care nu este decît
începutul manifestarii unei atitudini complet dogmatice. Astfel, se întîmpla uneori sa fim
blocati noi însine din punctul de vedere al evolutiei noastre spirituale, de obsesia
chinuitoare de a integra totul în spiritul literei, autentificînd adeseori inconstienti din nou
si din nou acel aforism biblic care afirma ca: "Litera ucide si numai Spiritul cel viu da
viata".
 A sti sa acorzi total detasat un ajutor concret, la momentul oportun, dincolo de orice
teoretizare sau analiza la nesfîrsit ori, în mod abstract si academic, a asa numitelor
"cauze", aspect care n-ar putea conduce, adeseori decît doar la exasperarea aceluia care
are stringent nevoie de ajutor si nu de vorbe goale, reprezinta dovada practica, vie a
existentei unui real discernamînt spritual interior, care va întari înca o data (chiar si
pentru cel în cauza) ideea ca "Actiunea detasata este net superioara inactiunii".

Prin urmare, întotdeauna trebuie sa urmarim sa ne armonizam atitudinea noastra de a

ajuta detasat, cu circumstantele concrete ale momentului si fiintei în cauza, în aceasta
directie fiind mereu atenti în a sesiza:

1) Care este cel mai important aspect sau problema care trebuie sa fie rezolvata în
acea situatie speciala în care urmarim sa ajutam în mod detasat o fiinta umana;

2) Care este de fapt problema cea mai urgenta cu care fiinta în cauza se confrunta
atunci;

3) Cum trebuie directionat si focalizat efortul si sprijinul nostru detasat care

angreneaza DIVINUL pentru înlaturarea sau cel putin diminuarea cauzei care genereaza
în acel moment suferinta cea mai mare în cazul fiintei respective.

Acest sprijin detasat, acest ajutor care vine de la DUMNEZEU prin noi, aceasta
oferta a noastra ca instrument de manifestare a divinului în cazul ca sîntem o fiinta
suficient de elevata spiritual, se poate transforma la extrem în daruirea completa a fiintei
noastre drept canal divin în scopul ajutorarii dezinteresate a celorlalti. Acesta este mai
ales cazul marilor spirite ale planetei cum a fost Iisus, sau a unor mari învatatori spirituali
cum au fost BUDDHA sau RAMAKRISHNA a caror întreaga viata a fost un sacrificiu
continuu oferit detasat în scopul ajutorarii si trezirii spirituale a milioane de oameni.

"Unica rezolvare pentru înlaturarea totala si definitiva a suferintelor lumii consta în

aceea de a le da oamenilor reala cunoastere si împlinire spirituala. Ignoranta este mama
tuturor nenorocirilor. Cînd oamenii vor vedea Lumina divina a Spiritului, cînd vor deveni
suficient de puri si puternici din punct de vedere spiritual, numai atunci, suferinta lor va
dispare pentru totdeauna", spunea SWAMI VIVEKANANDA, sustinînd astfel cu
fermitate ideea de a se actiona constant asupra naturii umane pîna la completa revelare a
Sinelui Etern care confera Lumina Intelepciunii, prin care oceanul ignorantei este secat,
odata cu acesta fiind transmutata în beatitudine mocirla suferintei launtrice.

Aceasta continua atitudine de a ajuta detasat, de a servi în mod altruist celorlalti, are
însa la baza o realitate profund spirituala si atotputernica care este de fapt
IUBIREA.Cunoasterea profunda si deplina de sine deschide portile unui tarîm divin,
paradisiac, în care tot ceea ce este bun, adevarat si frumos devine cu putinta. "Atunci cînd
iubirea devine nesfîrsita, imposibilul devine cu usurinta posibil", afirma un proverb al
întelepciunii orientale.

Atunci cînd cu adevarat exista iubire, adevarata iubire divina, neînlantuita,

nelimitata, totala, fiinta noastra devine profunda si fulgerator expansionata într-o beatifica
nemarginire; ea ajunge abia atunci sa cuprinda, cuprinderea dumnezeiasca ce o cuprinde.
In asemenea momente de expansiune cuprinzatoare ajungem sa percepem fiintele umane
care ne înconjoara ca fiind interioare noua si atunci suferinta lor transferata în fiinta
noastra ne chinuie si pe noi, astfel ca neajutorarea si neputinta lor ne cheama parca pentru
a o înlatura. Prin empatie deplina, printr-o profunda identificare reala cu ceilalti,
identificare ce are la baza revelarea si recunoasterea Scînteii Divine a fiecaruia ca
reflectîndu-se în noi, ajungem spontan sa traim o atitudine nepremeditata de îmbratisare
plina de dragoste a tuturor, ajungem astfel sa fim pur si simplu naturali si firesti în tot
ceea ce facem si în tot ceea ce gîndim. Simtind astfel, realizam ca ceilalti devin parte
integranta din noi, iar aceasta face sa se accentueze atitudinea noastra de a ne darui
continuu, de a ajuta si de a servi, fiind totodata complet liberi si detasati în timp ce
realizam ca de fapt DUMNEZEU ofera totul prin noi.

Fiind mai mereu plini de iubire si compasiune divina, actiunea noastra va fi

totdeauna plina de iubire si compasiune. Aceasta actiune complet detasata plina de iubire
divina, eliberata de orice egoism, ne aduce gradat o fericire nesfîrsita. Ajutorul divin,
detasat pe care acum tu îl oferi celorlati este de fapt propria ta fiinta fericita, propria ta
existenta eliberata de conditionari, propria ta natura divina, atotputernica , înflorita,
propria ta cunoastere de sine.

Devenind astfel o forta divina triumfatoare care acum iubeste divin si detasat,
puterea ta de actiune este acum infinita. Este momentul în care te simti prezent
pretutindeni si în care totul este în tine, caci toata fiinta ta a devenit deja un canal divin de
forta atotputernica care-l cuprinde si îl impulsioneaza pe cel care trebuie ajutat; acum stii
cu siguranta ca aceasta circumstanta îti este si tie si lui favorabila si ca ajutorul tau divin
ce se manifesta în si prin tine îsi va atinge negresit tinta.

Starea plenara, divina, beatifica pe care o traiesti cînd acest ajutor divin manifestat
prin tine si-a atins tinta, prin fericirea oceanica care urmeaza, genereaza acel miracol
alchimic al propriei noastre transmutari, sublimari si transformari launtrice. In esenta,
ajutîndu-i complet detasat pe ceilalti, totodata în acelasi timp ne ajutam si pe noi însine.
In asemenea clipe iluminatorii întelegem launtric spusele lui Iisus: "Celui care are i se va
mai da", resimtind o uluitoare stare de bogatie interioara, un sentiment de profunda
plinatate si satisfactie spirituala care ne copleseste fiinta si ne face sa-l recunoastem pe
Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoara.

A putea sa-i ajutam detasat pe ceilalti este un privilegiu divin care ni se acorda doar
atunci cînd meritam. O stare de recunostinta profunda fata de divin se amplifica atunci în
noi în fata acestei circumstante. Binecuvîntat este în acelasi timp si cel care primeste
ajutorul divin si cel care ofera ceea ce i se daruie lui însusi de la DUMNEZEU.

Fiti totdeauna profund recunoscatori divinului ca va puteti manifesta detasati în

lume iubirea, mila, compasiunea, generozitatea, dreptatea voastra caci de fapt prin
aceasta deveniti puri si desavîrsiti voi cei care daruiti ceea ce de fapt DIVINUL în
nesfîrsita sa bunatate ofera însutit prin voi.

Intelegînd cît mai bine ca de fapt întreaga manifestare este impregnata de Bunatatea,
Iubirea si Inteligenta Divina a Supremului, si ca toate circumstantele exterioare sînt
generate de asa natura încît sa i se ofere omului posibilitatea de a-L cunoaste pe
Dumnezeu în tot ceea ce exista, cum vom mai putea mentine în noi îndoiala,
neîncrederea, ura, suspiciunea, ignoranta si suferinta?

Actionînd permanent în acest mod, realizam ca de fapt nimic din acest Univers nu
depinde de noi pentru ca de fapt noi nu avem nimic. Nici macar un cersetor nu depinde de
mila noastra. Nimeni si absolut nici o fiinta nu depinde vreodata de sprijinul nostru; de
fapt, totul vine de la DUMNEZEU. Aceste idei ne vor ajuta sa eliminam acea forma
penibila si subtila a Ego-ului nostru care ne conduce la eroarea de a considera ca de fapt
DOAR de noi depinde binele altora si ca fara noi, fara sprijinul nostru, fara iubirea
noastra imensa, fara forta noastra spirituala, acesta ar suferi continuu.
 Pentru cel întelept mai ales, Dumnezeu este profunda Intelepciune. Dumnezeu este
infinita iubire în continua actiune care este doar manifestata în si prin noi.

Sa ne deschidem cît mai bine sufletul si mintea pentru a ne lasa patrunsi pe de-a
întregul de Iubirea si Intelepciunea Sa, pentru a sti astfel cum sa-l servim în eternitate,
devenind tocmai prin aceasta UNA cu el spre a atinge suprema Libertate.

Inceput text

Inapoi index texte spirituale

HOME