YOGA SUTRAS

– Patanjali –
http://www.unique.ro/yoga_sutras/Capitolul%201.htm
 2 din 172

Cuprins
 3 din 172

Scopul sistemului YOGA aşa cum apare el în diferite tratate fundamentale

"YOGA SUTRAS" (sec. II sau III e.n.) - Patanjali

Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în conştiinţa sa pură, fără obiect). În stadiul respectiv,
conştiinţa individuală se topeşte în conştiinţa cosmică, iar "eul" real se topeşte în fiinţa universală.

Stabileşte cele 8 YOGA:

1. Abţineri
2. Respectarea prescripţiilor (non-violenţa; castitatea; izolarea; reguli dietetice)
3. Posturile
4. Respiraţia controlată
5. Retragerea simţurilor
6. Concentrarea
7. Meditaţia
8. Samadhi

Tratează în detaliu cap. 1 şi 2 trecând repede şi în termeni generali peste cap. 3 şi 4. Referitor la Posturi
se spune, pur şi simplu, că este preferabil de a se adopta "o postură în care adeptul se poate menţine mai
multă vreme uşor", iar în privinţa Respiraţiei controlate, este la fel de laconic.
Pentru a-şi putea permite şi tehnici mai avansate, adeptul trebuie să stăpânească perfect diferitele practici
de purificare.
Pe primul loc se află purificarea sistemului digestiv:
Practici de purificare a sistemului digestiv:
a. introducerea şi scoaterea lentă pe esofag a unei tulpini de trestie.
b. înghiţirea unei cantităţi de apă călduţă, atât cât poate încăpea în stomac şi apoi scoaterea ei
din stomac prin vomare.
c. înghiţirea unei bucăţi de pânză (faşă) de 7 m lungime şi 10 cm lăţime, şi apoi scoaterea ei
afară. (Sunt necesare 1-2 luni de practică pentru ca adeptul să se obişnuiască să înghită cei 7
m de pânză în 10 minute). Prin acest procedeu se curăţă bine deşeurile ce acoperă pereţii
stomacului.

- YOGA în general pare a fi apărut sub formă de "RAJA YOGA" (=Unirea Supremă cu Absolutul,
cu ajutorul meditaţiei).
- RAJA YOGA a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu HATHA YOGA (=
Unirea forţată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice).
- HATHA YOGA a rămas în esenţa sa neschimbată pe parcursul ultimilor o mie de ani.
- Simpatizanţii europeni nu cunosc (din pacate) - în privinţa doctrinei pe care ea este bazată, decât
versiuni cenzurate. Astfel, părerea generală în Occident este că HATHA YOGA nu e decât un
sistem de exerciţii de gimnastică, destinat să destindă corpul şi spiritul în vederea facilitării
meditaţiei.

Faţă de europeni, indienii trec sub tăcere faptul că ar exista şi ceva misterios sau ocult în HATHA YOGA.
În realitate toţi adepţii indieni consideră că HATHA YOGA este o cale ce duce şi la puteri supranaturale.
Ei văd în fiecare postură sau exerciţiu o semnificaţie simbolică şi un scop fiziologic în relaţie cu datele
 4 din 172

medicinii Ayurvedice, preferând să nu vorbească nimic străinilor despre aceasta. (Ronald Hutchinson
spune: "Nu se poate progresa în domeniul YOGA fără a ajunge la ceea ce oamenii numesc cu respect
<<paranormal>>. Cu YOGA totul pare posibil".

HATHA YOGA PRADIPIKA (Aparent prima lucrare de ansamblu asupra HATHA YOGA-ei,
compusă, se pare, în sec. XII e.n., dar bazată pe o tradiţie mult mai veche)

= A servi ca scară neofiţilor care, în confuzia creată de numeroasele metode recomandate de diferite secte,
sunt incapabili de a ajunge la "Calea Supremă" a RAJA YOGA-ei. Treptele scării sunt (direct) exerciţii
corporale (cap 3 şi 4 din Patanjali pe care le tratează în detaliu, trecând repede şi în termeni generali peste
partea de purificare fizică şi morală (cap. 1 şi 2 din Patanajali).

Bhagavad Gita:
Orice pas făcut pe calea YOGA este un câştig, neexistând riscul niciunui pericol. Şi cel mai mic progres
făcut este o eliberare de teamă".

SHIVA SAMHITA
- Prin aceste exerciţii devine posibilă inversarea peristaltismului şi crearea de efecte de sugere în tractele
digestive şi urinare.
"Prin practicarea acestor exerciţii se permite atingerea unor rezultate la care nu s-ar putea ajunge prin nici
un alt procedeu modern cunoscut de ştiinţă" - (L'Hygične Yoga simplifié -Santa Cruz Yoga Institute -
Bombay 1957).

GHERANDA SAMHITA
Cuprinde practici de purificare:
-DHOUTIS
-BASTIS (Yoga enemas)

DHOUTIS: Debarasează corpul de impurităţi.

Cele 4 feluri de DHOUTIS:

1. Vatasara-dhouti - Se contractează gura ca un cioc de corb şi "se bea aerul"încet, umplând
(încet) stomacul. După ce se agită în interior, se dă drumul acestui aer prin anus. Este un
exerciţiu foarte secret, ce determină purificarea corpului, suprimă toate bolile şi măreşte focul
gastric.
2. Varisara- dhouti - Se umple gura cu apă până la gât, apoi apa va fi înghiţită încet. Se
agită stomacul şi se forţează apa să iasă prin anus. Acest procedeu trebuie păstrat foarte
secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va deveni luminos (strălucitor).-
Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu uşurinţă îşi va
purifica corpul de necurăţenia sa făcându-l luminos.
3. Agnisara-dhouti, sau "purificarea prin foc". Se apasă nodul ombilicului sau intestinele
spre şira spinării de o sută de ori.
4. Bahiskrita-dhouti - Stând în apă până la ombilic, se scoate afară intestinul gros
(saktinadi), se spală cu mâna până ce a fost curăţat de toate deşeurile, apoi se reintroduce în
abdomen.

BASTIS (YOGA enemas)

 5 din 172

1. Jalabasti - Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin anus.
2. Vajroli mudra (stadiu mai avansat) - Aspirarea lichidelor prin penis.

E necesar un antrenament considerabil, în special prin exerciţiile: Uddiyana Bandha; Nauli Kriya
(=izolarea şi acţionarea independentă a muşchilor abdominali longitudinali şi transversali); Ashwini
Mudra (= manevrarea sfincterului anal şi a anumitor muşchi viscerali).

Practicarea YOGA-ei urcă până în preistoric. Stau mărturie sigiliile găsite în săpăturile efectuate pe valea
superioară a Indului, ce reprezintă unele personaje aşezate în anumite posturi YOGA. YOGA este forma
cea mai veche imaginată de om, care urmăreşte eliberarea spirituală şi dezvoltarea armonioasă a
personalităţii. Se cunoasc prea puţine lucruri despre istoria sistemului YOGA, datorită următoarelor 4
cauze:
• mentalitatea indiană respinge preocuparea de a recenza faptele istorice.
• dificultatea de a distinge în India deosebirile dintre realitate şi legendă.
• cunoştinţele (şi mai ales cele secrete referitoare la YOGA) au fost totdeauna
transmise oral, prin demonstraţii, de la maestru la discipol. Posibilităţile, nu
întotdeauna excepţionale, de a memora, au determinat raritatea documentelor scrise.
• YOGA a fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă numai
direct. Ţinută departe de notabilităţi, ea trecea drept "nerecomandabilă de a fi
cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral şi mental)".
Spre deosebire de yoghini, fakirii (la origine magicieni musulmani, deveniţi apoi o castă de amuzatori
publici ce trăiau din cerşit) adoptau, numai ca să uluiască, unele tehnici de YOGA, însă obiectivul lor
rămânea exclusiv comercial; ei nu urmăreau deloc un mod de viaţă divin, superior, şi nici nu aspirau să
atingă o înţelegere mai bună a cosmosului pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU - scopul adevăratului
yoghin.
Un yoghin se poate, de exemplu, culca precum un fakir, pe un pat de cuie, dar dacă el ar face aceasta ar fi
numai pentru a demonstra în mod detaşat ignoranţilor şi incredulilor puterea spiritului asupra materiei.
Datorită dificultăţii sarcinilor (căutarea adevărului), yoghinii s-au ţinut întotdeauna "departe de societate".
Vechile legende vorbesc de oamenii plini de înţelepciune, cu părul lung şi "îmbrăcaţi numai de vânt"
(goi), sau de fiinţele umane înzestrate cu puteri paranormale (SIDDHIS) care îşi făceau "din cer sălaşul
lor" în munţi.
Precursorii yoghinilor au fost "VRATYAS". Menţionaţi în incantaţii magice ce datează din 1300 î.e.n., ei
erau îmbrăcaţi complet în negru, cu o blană de berbec (cu negru şi alb) pe umeri. Ei cântau melopee,
aşezaţi pe un fel de scaune numite "ASANDI". Vocabularul lor tehnic era uimitor de modern şi a fost
reluat aproape în întregime de yoghini. Zeul lor principal era RUDRA, zeu vântului (devenit apoi
SHIVA). De la VRATYAS s-au inspirat adepţii lui VISHNU când au compus mai târziu Bhagavad-Gita
(poemul epic YOGA).
Yogii au avut o influenţă uriaşă, din Orientul apropiat şi până în Extremul Orient. Se spune că unul din
profesorii lui BUDDHA ar fi fost maestru de YOGA. Primul nume de maestru YOGA (şi magician în
acelaşi timp) ce s-a păstrat, a fost cel al lui NAGARJUNA (întâiul mare conducător al mişcării
Mahayana - ramură a budismului). Apoi, în secolul 4 î.e.n., PATANAJALI a scris celebra sa lucrare
Yoga Sutras - primul text pe care se bazează YOGA din era noastră, cu cele 8 etape ale sale. Acest text a
provocat apariţia şi a altor scrieri, fapt ce a antrenat dezvoltarea tehnicilor YOGA. Apar primele două
ramuri: 1. YOGACARA - baza budismului ZEN; 2. TANTRISMUL.
Dezvoltarea tehnicilor YOGA s-a făcut mai ales pe calea TANTRISMULUI, unde există credinţa că
polaritatea din cosmos este existentă şi în corpul uman (cei doi poli fiind situaţi la extremităţile coloanei
vertebrale) în energia numită KUNDALINI (ce poate fi determinată să circule între aceşti doi poli), şi mai
ales în existenţa unor puncte de conexiune între corpul fizic şi corpul subtil, la nivelul CHAKRAS-urilor
şi NADIS-urilor. Nimic pozitiv nu poate exista fără corespondentul său negativ: nici o fiinţă masculină
fără una feminină. De aceea în arta tantrică orice zeu este reprezentat în unirea sa cu contrapartea sa
 6 din 172

feminină, numită SHAKTI. Din Tantrism au decurs tehnicile corporale cunoscute azi în Occident sub
numele de HATHA YOGA - sistem incomparabil pentru întărirea corpului, dar al cărui obiectiv iniţial era
acela de a-l determina să conţină energie KUNDALINI, energie care , la rîndul ei, necontrolată
corespunzător, poate avea un efect vătămător asupra întregului sistem somatic.
Eficacitatea YOGA-ei este dovedită de continuitatea existenţei sale de 3-4 milenii. Deşi pornită odată cu
religiile, scopul suprem al YOGA-ei fiind adevăratul progres uman la cel mai înalt nivel, scop dovedit în
timp ca eficace, a făcut ca YOGA să se menţină cu vigoare intactă, evoluând în timp ce religiile ce o
însoţeau la început, tind să se fosilizeze în jurul învăţăturilor fondatorilor lor. Studierea aprofundată a
YOGA-ei necesită timp şi linişte. Mulţi yogini se retrăgeau în munţi, în ASHRAM-uri, la adăpost de
elevii novici "chela" turbulenţi şi neadaptaţi, pentru care prima problemă era găsirea unui maestru (ceea ce
implica adesea lungi peregrinări prin toată India, şi deci şi îndepărtarea celor insuficient de entuziaşti sau
de tenace pentru a suporta formarea dată cu multă zgârcenie de maeştri).
De atunci datează anumite accesorii de YOGA folosite de "chela" - de exemplu: o curea de piele ce-i ajuta
să se instaleze într-o postură nouă; o cârje ce-i ajuta să-şi controleze respiraţia, prin apăsarea pe nervii
situaţi sub încheietura mâinii.
Chiar când "chela" îşi găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări, îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea
nedemn.
Astfel, maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat unui "chela" să-i construiască
singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest "chela" să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul
unei perioade anterioare, când respectivul "chela" fusese magician.
Sistemul presărat cu greutăţi, în găsirea unui GURU şi în acceptarea de către acesta, s-a menţinut până în
secolul 19 când s-au produs influenţe reciproce între Orient şi Occident, în urma cărora unii mari maeştrii
YOGA au început să caute să-şi facă cunoscute învăţăturile şi să atragă atenţia lumii asupra acestora.
Astfel, către sfârşitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, şi-a trimis un discipol, pe
VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a produs un mare efect, dar fiind indian,
părea suspect anumitor persoane, ca sursă de informaţie. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin
anii 1920 în America "Confreria Realizării de Sine", care există şi astăzi. În India, SRI AUROBINDO
GHOSE a scris nenumărate lucrări despre YOGA ca mod de viaţă. Alt yogi, SAI BABA, s-a străduit în
scrierile sale să atragă atenţia lumii asupra necesităţii unei schimbări.
Un alt gigant, SWAMI SIVANANDA, a fondat "Societatea de Viaţă Divină" şi a început să dezvolte
"Yoga Integrală" ce combină BHAKTI (YOGA devoţională) cu HATHA (YOGA fizică) şi RAJA
(YOGA mentală), proces ce continuă în prezent.
ASHRAM-ul lui SIVANANDA se află la Rishikesh, din "Societatea de Viaţă Divină" creată de el ieşind
un mare număr de profesori (internaţionali) de YOGA.
Deşi poate avea un efect imens asupra întregii societăţi, YOGA suferă datorită faptului că este foarte
dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod obiectiv din exterior.
Pentru a-i înţelege efectele extraordinare trebuie să fie experimentată, altfel nu veţi putea crede în ea.
Primii Occidentali ce au izbutit s-o studieze din interior, practicând-o temeinic înainte de a scrie despre ea,
au fost: Sir JOHN WOODROFFE (pseudonim ARTHUR AVALON)- judecător la Inalta Curte, care a
scris "The Serpent Power", tratând despre tehnica KUNDALINI; EVANS-WENTZ - profesor la
Universitatea din Oxford. El a trăit 12 ani în Tibet, a devenit yogi. A scris numeroase cărţi, printre care
celebra "Tibetan Book of the Dead", ce descrie diverse tehnici pentru a ajunge la o conştiinţă
transcendentală, fără a recurge la droguri. Menţionăm aici că ulterior, dr. TIM LEARY s-a servit de cartea
lui EVANS-WENTZ pentru a analiza stările de superconştiinţă atinse prin utilizarea L.S.D. De notat că
yogi n-au recomandat niciodată utilizarea de droguri în acest scop, socotindu-le inutile, dacă nu nefaste.
Cei doi occidentali au oferit europenilor toate garanţiile ştiinţifice posibile, astfel că abia după publicarea
lucrărilor lor YOGA a fost luată în serios în tot Occidentul, începând a fi studiată cu mijloacele ştiinţifice
actuale. Astfel, rezultatele de laborator au dovedit posibilitatea:
1- controlului asupra ritmului cardiac
 7 din 172

2- înghiţirii de otravă în cantităţi mari fără afectarea subiecţilor (1 şi 2 - la Centru LONAVLA

(Bombay)
3- controlării funcţiilor corpului (la Spitalul KAROLINSKA (Stockholm)
4- contrabalansării efectelor de stress şi creerii unui efect benefic asupra chimiei somatice prin
tehnica de TM a yogi-lor (MAHARISHI MAHESH - Anchetă efectuată la California University
-USA. Aici s-a putut demonstra şi cu mijloacele tehnice moderne că tehnicile de meditaţie au un
efect pozitiv şi benefic asupra chimiei corpului).
Până recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze de viaţa profană timp de ani de
zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut pătrunde în viaţa cotidiană din Occident, aducându-şi
binefacerile şi unor persoane care nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor.
YOGA (atât în general cât şi în particularitatea anumitor practici) se învaţă mai bine prin demonstraţie
decât prin lectură.
Alţi cunoscuţi yoghini contemporani: B.K.S.IYENGAR, RICHARD HITTLEMAN.
Adepţii YOGA se pot împărţi în general în două mari categorii:
1- cei ce urmăresc beneficii fizice
2- cei ce urmăresc un aport spiritual
Lumea se împarte în:
1- cei treji (cei care au luat cunoştinţă de semnificaţiile profunde ale existenţei)
2- cei adormiţi (cei ce nu sunt conştienţi decât de viaţa cotidiană; somnambuli ce nu se
gândesc decât la plăcerea imediată şi care-şi petrec timpul agitându-se pentru a şi-o
procura.
YOGA este un mijloc de a trezi virtuţile profunde ce dorm în străfundurile individului. Psihologii moderni
sunt de acord cu yoghinii când spun că omul mijlociu nu trăieşte la nivelul aptitudinilor sale reale. De fapt
aici, yoghinii susţin că potenţialul uman este mult mai înalt decât admit psihologii. Avem în noi o
comoară a cărei cheie este YOGA.
 8 din 172

INTRODUCERE
Doi pandits [învăţaţi (în textele tradiţionale Orientale)] au intrat în ashram pentru a participa la satsang
(discuţie filosofică). Era o seară răcoroasă şi pe pajişte era aşternută o rogojină mare. Pandits-i (învăţaţii)
erau primii ajunşi şi s-au aşezat direct pe rogojină în faţa locului guru-lui. Curând au venit şi alţi oameni
şi satsang-ul (discuţie filosofică) a început.
Iniţial a fost vorba despre asanas, pranayama şi alte tehnici yoga dar după un timp pandits-i (învăţaţii)
s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm
despre implicaţiile filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început. Un
pandit (învăţat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranţă aceeaşi cu nirbija samadhi". Celălalt
l-a contrazis: "Nu, nu, te înşeli... ele sunt diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru
a-şi demonstra afirmaţia şi curând au ajuns la o dispută furioasă.
Guru-l n-a putut scoate o vorbă aşa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent la cearta celor doi până ce, la un
moment dat, unul s-a întors către el şi l-a întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija
samadhi, sau nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărţile pe care le-am citit
spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas tăcut şi pandits-i (învăţaţii) şi-au continuat
disputa. După un timp au început să ţipe unul la altul şi aproape că au ajuns la bătaie.
Discuţia aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare şi grasă ce trecea întâmplător pe
acolo s-a aşezat pe rogojină ca şi când ar fi fost la ea acasă. Toţi cei prezenţi erau amuzaţi de venirea
noului vizitator... cu excepţia celor doi pandits (învăţaţi) care erau atât de prinşi de discuţia lor încât nici
n-au observat-o. Oamenii au făcut loc şi vaca s-a aşezat tăcută în spatele celor doi. Vaca părea sincer
interesată de discuţia lor, contemplând în modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi.
Deodată, vaca a mugit: "M-u-u-u-u-u-u-u-u-u", arătându-şi astfel aprobarea. Cei doi pandits (învăţaţi) au
sărit în sus cu groază. Pentru prima dată în jumătate de oră nu-şi mai găseau cuvintele. Toată lumea a râs,
iar vaca s-a ridicat şi a plecat, probabil pentru a căuta alt satsang (discuţie filosofică) interesant în altă
parte.
Vaca spusese cele mai înţelepte cuvinte din respectivul satsang (discuţie filosofică). Fără să ştie, sau
poate tocmai pentru că ştia, ea a spus tuturor, chiar şi pandits-ilor (învăţaţi) că YOGA SUTRAS a lui
Patanjali nu a fost scrisă pentru a servi la dezbateri intelectuale şi speculaţii. Ea a fost scrisă pentru a
explica procesele şi metodele practice de elevare a conştiinţei, de dobândire a înţelepciunii profunde, de
explorare a potenţialelor minţii şi, eventual, de a trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând
spre practică; el nu are intenţia de a fi un exerciţiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu siguranţă
că Patanjali însuşi ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înţelepte ale vacii.
Multe versuri (aforisme) se referă la lucruri care sunt dincolo de sfera experienţei obişnuite a vieţii şi a
înţelegerii umane. Acest lucru nu s-a făcut pentru a da naştere la înţelegere intelectuală numai; el s-a făcut
pentru ca un sadhaka (aspirant la spiritualitate) care practică Yoga lui Patanjali, sau orice alt sistem
YOGA, să-şi dezvolte progresiv introspecţia şi înţelegerea aspectelor cele mai profunde ale fiinţei sale. El
va înţelege gradat versurile (aforismele) criptice ale lui Patanjali prin prisma propriei sale experienţe.
Aforismele îi indică dacă se află pe direcţia cea bună sau nu, ajutându-l de asemenea să meargă mai
departe. Aforismele nu pot fi înţelese niciodată la nivel intelectual şi nici n-au fost scrise în acest scop şi în
acest mod. Ele au fost scrise pentru a servi drept hartă, ele sunt un ghid pentru călătoria de la nivelele
obişnuite ale conştiinţei la cele superioare, ducând în cele din urmă la eliberare. Textul arată calea spre
libertate perfectă prin practică yoghină susţinută.
Tot ceea ce este necesar de spus este conţinut în versurile lui Patanjali şi în comentariu. Scopul acestei
introduceri este:
1- De a da informaţiile de bază
2- De a scoate în evidenţă incredibila consistenţă şi perfecţiune a versurilor astfel încât
tu, cititorule, să-ţi poţi da seama de adevărurile yoghine ştiinţifice şi psihologice
conţinute în textul principal.
3- De a sublinia unele lucruri pe care trebuie să le remarci, lucruri pe care le-ar putea
omite datorită extremei conciziuni şi simplităţi a versurilor (aforismelor).
 9 din 172

Structura textului
YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras (versuri) scrise de înţeleptul
Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi "Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra"
înseamnă "fir". Acest cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin
diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o aţă, formând o filosofie completă.
Scrierea mai este numită YOGA DARSHANA ceea ce se traduce prin "Filosofia yoga", dar de fapt
cuvântul "darshana" are un înţeles mult mai adânc. Literal, el înseamnă "a vedea". El este derivat din
cuvântul "drish" = "a vedea", şi e legat de "drashta" = "cel care vede". Darshana este procesul de "a
vedea".
Prin urmare, yoga darshana înseamnă "un proces de a vedea prin yoga", dar asta nu înseamnă a vedea cu
ochii şi nici cu alte simţuri din lumea exterioară. Înseamnă a percepe ceva dincolo de simţuri şi dincolo de
minte. Este un proces de a vedea cu ochii şi cu alte simţuri închise, şi cu mintea complet controlată. Yoga
darshana este o metodă de percepţie superioară... este un mod de "a vedea invizibilul" sau "de a vedea cu
pătrundere spirituală interioară".

Scrierea e privită ca fiind cel mai precis şi ştiinţific text despre yoga care a fost scris vreodată. Ea este
împărţită în patru capitole, după cum urmează:

1. Samadhi Pada (capitol despre samadhi) cuprinzând 51 de versuri.

Acest capitol se ocupă de următoarele subiecte:
- definiţia sistemului YOGA
- scopul sistemului YOGA
- vritti (modificare mentală)
- practica şi detaşarea
- samprajnata şi asamprajnata samadhi
- moduri de a experimenta (practica)
- ishwara (pura conştiinţă)
- AUM
- obstacolele progresului
- metode de a armoniza mintea
- sabija şi nirbija samadhi

2. Sadhana Pada (capitol despre practică) cuprinzând 55 de versuri.

Se ocupă de următoarele subiecte:
• kleshas (tensiuni de bază ale vieţii)
• îndepărtarea lui klesha
• scopul pentru care se distruge klesha
• cunoscătorul şi cunoscutul
• conştiinţa şi lipsa de conştiinţă
• calea prajna (cunoaştere intuitivă)
• cele opt părţi ale sistemului yoga al lui Patanjali
• yama (cod social şi moral)
• niyama (cod personal)
 10 din 172

• metodă de a controla gândurile negative

• rezultatele procurate de yama şi niyama
• asana (poziţie)
• pranayama (controlul prana-ei)
• pratyahara (retragerea simţurilor)

3. Vibhuti Pada (capitol despre puterile psihice) cuprinzând 56 de versuri. Se ocupă de următoarele
subiecte:
- dharana (concentrare)
- dhyana (meditaţie)
- samadhi (superconştiinţă)
- samyama (identificarea totală)
- parinama (transformări ale conştiinţei)
- natura aparenţei externe
- puterile psihice

4. Kaivalya Pada (capitol despre izolare) cuprinzând 34 de versuri. Discută următoarele subiecte:
- căi de a atinge puteri psihice
- cauza individualităţii
- mintea individuală şi mintea cosmică
- karma (acţiuni şi gânduri predestinate)
- unitatea tuturor lucrurilor
- teoria percepţiei
- mintea ca instrument inconştient
- calea către kaivalya (izolarea finală)
- kaivalya (izolarea finală)

Toate versurile (aforismele) sunt în secvenţă metodică; fiecare îşi are locul lui pentru un scop bine definit.
Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă.
Fiecare cuvânt sanskrit are un înţeles exact în contextul scrierii. Multe cuvinte tehnice sunt definite chiar
în text. Acest lucru minimizează înţelegerea greşită şi confuzia care pot apărea datorită schimbării
înţelesului unor cuvinte de-a lungul timpului. Multe cuvinte n-au echivalent exact în limba română;
câteodată, două sau mai multe cuvinte sanscrite au acelaşi înţeles literal în româneşte, dar au implicaţii cu
totul diferite în contextul practicii yoga. Traducerea a depăşit aceste probleme, păstrând totuşi înţelesul şi
cursivitatea.
Textul este o capodoperă de conciziune şi claritate. Patanjali a eliminat toate cuvintele inutile din mai
multe motive:
1- pentru a uşura memorizarea; trebuie să ne amintim că în acea vreme nu exista tiparul;
2- pentru a permite aforismelor să fie obiect al meditaţiei; prea multe cuvinte duc la
confuzie;
3- pentru a preveni citatele greşite şi interpretarea greşită.
Cu toate că sunt extrem de scurte, versurile conţin esenţa sistemului YOGA al lui Patanjali de la început
şi până la sfârşit, deoarece ele conţin maximum de informaţie în minimum de cuvinte.
Aforismele sunt poezie pură combinată cu precizie ştiinţifică sublimă.
 11 din 172

Definiţie
Patanjali şi-a numit sistemul "YOGA". El nu i-a dat vreo denumire specifică pentru a-l deosebi de alte
căi yoghine. Totuşi, încă de pe vremea lui Patanjali, metoda lui a fost numită Patanjali Yoga (Yoga lui
Patanjali).
Patanjali Yoga e identificată amplu ca fiind aceeaşi cu Raja Yoga (calea regală Yoga). Totuşi, noi
preferăm să definim Patanjali Yoga ca fiind un sistem specific în vasta varietate a tehnicilor Raja Yoga.
Conform cu definiţia noastră, Raja Yoga include următoarele sisteme:

1. Kundalini Yoga; numită şi Laya Yoga

2. Kriya Yoga
3. Mantra Yoga
4. Dhyana Yoga aşa cum e descrisă în Bhagavad Gita
5. Patanjali Yoga

Raja Yoga (incluzând Patanjali Yoga) este ştiinţa minţii. În loc de a explora lumea exterioară ca orice
altă ştiinţă, Raja Yoga se ocupă cu explorarea lumii interioare şi cu eliberarea puterilor şi cunoaşterii
conţinută în ea. Este ştiinţa disciplinei mentale şi include diferite metode de a focaliza mintea. Însuşi
Patanjali îşi defineşte metoda ca fiind: "eliminarea fluctuaţiilor mentale". Preferăm să numim mintea
"piscul vizibil al purei conştiinţe", ceea ce cuprinde conştientul, subconştientul şi inconştientul (sau
superconştientul). Prin urmare, noi traducem definiţia lui Patanjali după cum urmează: "Yoga este
controlul şabloanelor conştiinţei".
Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama, nyama, asana, pranayama,
pratyahara, dharana, dhyana şi samadhi. De aceea ea se mai numeşte ashtanga yoga (yoga celor opt
stadii).

Bazele şi datarea Yoga Sutras-urilor

O tradiţie spune că Hiranyagarbha (Brahma) a fost cel care a formulat pentru prima dată Yoga Sutras.
E posibil, dar de dragul simplicităţii putem spune că el le-a formulat prin intermediul unui om numit
Patanjali.
Unii experţi spun că Patanjali a trăit în secolul IV e.n.; alţii spun că el a trăit prin anul 400 î.e.n., iar alţii,
că el ar fi existat acum 5000 de ani. O dată larg acceptată, deşi nesigură, este anul 400 î.e.n. Această dată e
estimată prin diferite metode. Una din aceste metode este compararea practicilor şi filosofiei Yoga sutras-
urilor cu acelea conţinute în alte texte cum ar fi Upanishadele timpurii şi scripturile Samkhya şi
Buddhiste. Necazul cel mare este că textele vechi nu pot fi datate corect. Mai mult, e dificil de spus într-
adevăr cine a influenţat pe celălalt şi care text a fost primul şi încă, o scriptură nu fixează deloc data
apariţiei unui sistem filosofic; scriptura poate fi scrisă cu sute de ani după formularea, dezvoltarea şi
proliferarea unei filosofii specifice.
Un om numit Patanjali se pare că a mai scris încă două texte despre gramatica sanskrită şi despre
medicină, numite MAHABHASHYA şi CHARAKAPRATISANSKRITA. Nu se ştie sigur dacă este
acelaşi Patanjali care a scris Yoga Sutras. Dacă da, atunci se poate ca Yoga Sutras să fi fost scrise cam
în vremea lui Buddha şi a marelui gramatician Panini... adică prin anul 500 î.e.n. Baza Yoga sutras-
urilor constă cu siguranţă în filosofia Samkhya, care se spune că a fost formulată de rishi (înţelept)
Kapila. Acest sistem a existat înainte de apariţia buddhismului. Însuşi Buddha a studiat Samkhya la un
ashram numit Alarkalam, în căutarea lui după iluminare. Samkhya era o filosofie foarte populară în acel
timp în India. Sistemul Samkhya se dispensează de toate teoriile despre Dumnezeu; el susţine că
existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu este irelevantă pentru sadhana (practica spirituală) personală.
Buddha a spus acelaşi lucru. El nu a propovăduit nici credinţa şi nici necredinţa în Dumnezeu. În această
privinţă, influenţa filosofiei Samkhya asupra doctrinei lui Buddha se vede clar. Patanjali, pe de altă
parte, are o părere diferită atât faţă de Samkhya cât şi faţă de buddhism. Referitor la acest lucru el
 12 din 172

introduce conceptul de Dumnezeu, dar o face foarte inteligent, pentru a ajuta sadhana (practica spirituală)
acelora care sunt înclinaţi spre bhakti yoga. Totuşi, nici una din aceste informaţii nu fixează data la care a
fost scrisă Yoga Sutras.
Unii spun că Patanjali a fost influenţat de Jaini, alţii spun că el a influenţat pe Jaini. Unii spun că
buddhismul e bazat în parte pe Yoga sutras, în timp ce alţii spun că Patanjali s-a bazat mult pe
buddhism când a scris Yoga sutras. Probabil că toţi au dreptate, deoarece nici un sistem n-a apărut
izolat. Fiecare sistem a fost şi continuă să fie influenţat de cele anterioare şi de cele contemporane.
Oricine care cunoaşte câte ceva din buddhism va observa strânsa asemănare între învăţăturile buddhiste
şi acelea ale lui Patanjali, în special la regulile de bază yama şi niyama şi în conceptele filosofice de
bază, dar dacă Yoga sutras au fost scrise înainte sau după Buddha nu se ştie precis. Influenţa Yoga
sutras-lor poate fi observată clar în textele buddhiste târzii, cum ar fi Vishuddhi Marga, dar nici aceasta
nu fixează data Yoga sutras-urilor.
E interesant de notat că Patanjali nu citează în mod direct şi nu se referă la nici un alt text. Acest lucru ar
putea sugera că sutras-urile au fost formulate înaintea multora din binecunoscutele scripturi şi sisteme
religioase din India. Pe de altă parte, limbajul folosit în Yoga sutras e ulterior celui folosit în timpul lui
Buddha. Acest lucru se pare că fixează în mod concludent data la care a fost scrisă ca fiind în jurul anului
400 î.e.n., dar din nou apar alţi factori care trebuie consideraţi. Limbajul Yoga sutras-urilor poate fi acela
folosit în vremea când acestea au fost copiate după manuscrisul original, care s-a pierdut, sau Yoga
sutras-urile poate că existau mult timp înainte ca ele să fie puse pe hârtie. Data rămâne nesigură.
Părerea noastră este că toate tehnicile de Raja Yoga au existat cu mult înainte de Patanjali, chiar dacă
numai în formă embrionară în subconştientul colectiv. Yoga sutras sunt probabil o compilare a unor
aforisme anterioare care au fost transmise oral de la guru la discipol. Geniul cuiva numit Patanjali a
sintetizat acest sistem într-un tot comprehensiv.
Nu suntem interesaţi în mod deosebit de identitatea sau data la care a trăit Patanjali, deoarece el e numai
un intermediar al înţelepciunii fără vârstă care este moştenirea întregii omeniri. Nu are importanţă capitală
dacă numele lui a fost Patanjali sau Buddha, Singh sau Smith; dacă a fost indian, chinez sau arborigen.
Nu contează nici măcar când a fost scris textul, deoarece el conţine înţelepciune care e veşnică şi care nu
aparţine unei anumite zone geografice. Ea e aplicabilă tuturor vârstelor şi tuturor naţiunilor, indiferent de
origine. Important este conţinutul şi aplicarea Yoga sutras-urilor.

Comentatori
Mulţi comentatori au scris despre înţelesul ascuns în versurile Yoga Sutras. Cei mai cunoscuţi sunt:
1. Yoga Bhasya - de Vhyasa (dată nesigură)
2. Tattva Visharadi - de Vachaspati (sec.IX)
3. Bhoja Vritti - de Bhoja Raja (sec.XI)
4. Yoga Vartika - de Vijnana Bhiksu (sec.XIV)
5. Raja Yoga - de Swami Vivekananda (sec.XIX)

Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii tradiţionale, şi chiar comentarii
la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a scris o explicaţie la comentariul Yoga Vartika. Multe
comentarii au fost scrise în acest secol, incluzând şi pe acesta de faţă.

Cele opt stadii

Patanjali dă o mare varietate de tehnici care armonizează treptat mintea şi induce gradat o percepţie din
ce în ce mai subtilă. Totuşi, calea principală a lui Patanjali e conţinută în opt stadii fundamentale. Primele
cinci sunt:
1. Yama (cod personal + moral)
2. Niyama (cod personal)
 13 din 172

3. Asana (poziţie, atitudini corporale)

4. Pranayama (controlul prana-ei sau a suflului)
5. Pratyahara (retragerea simţurilor)
Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern) ale practicii Yoga. Ele pregătesc
progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:

6. Dharana (concentrare)
7. Dhyana (meditaţie)
8. Samadhi (superconştiinţă sau extaz)
Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern), ale practicii Yoga. Primele cinci
stadii neagă conştiinţa, în timp ce ultimele trei o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se
stăpânesc perfect stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simţurilor) îndepărtează
gradat distracţiile externe, în timp ce practicile de la Dharana (concentrare) în jos distrug gândurile care
deranjează şi manifestările psihice, astfel încât mintea încetează să funcţioneze. IDA (lumea internă) e
echilibrată de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul) începe să
funcţioneze în SAMADHI (superconştiinţă sau extaz).
Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelişuri) ale omului: annamaya (fizic);
Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya (mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya
(divin). Scopul final este de a transcende limitările acestor învelişuri. Mişcarea este de la grosier la subtil.
Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.

YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă faţă de orice, fie om animal sau
altceva); brahmacharya (control sexual sau continenţă); asteya (onestitate); aparigraha (non-
posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire);
tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara pranidhana (supunerea faţă de
voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale
şi Niyamas-urile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi niyamas-urile,
au drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare ale lui.
Există o relaţie mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare stimulează mintea.
Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Învers, o minte deranjată tinde
să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea
exterioară şi invers. Yamas-urile şi Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze
mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător.
Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece imperative, ele cuprind o marjă întinsă a
activităţii umane. Ele abordează problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar
aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din explorarea mai profundă a
minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală
considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

ASANA (atitudine corporală)

E definită de Patanjali ca fiind stabilă şi confortabilă. Teoretic ea poate include multe dintre asanas-urile
din Hatha-Yoga, dar practic ea include numai câteva posturi de meditaţie, cum ar fi padmasana,
siddhasana etc. În Patanjali-yoga scopul unei asana este de a echilibra diferitele impulsuri nervoase,
sentimente de durere sau plăcere, căldură şi frig şi toate celelalte senzaţii opuse.

PRANAYAMA (controlul prana-ei sau al suflului)

E practicată pentru a concentra forţele prana-ice ale structurii umane. Acest lucru duce la control şi
focalizare mentală.
 14 din 172

PRATYAHARA (retragerea simţurilor)

Înseamnă "a se retrage înăuntru". Practica se ocupă cu controlul şi stăpânirea tendinţelor minţii îndreptate
spre exterior, astfel încât conştiinţa poate fi dirijată la voinţă spre interior. Este imposibil de explorat
tărâmurile interioare ale minţii atâta timp cât suntem atraşi, deranjaţi şi distraţi de experienţa externă a
simţurilor. Prin urmare, experienţele simţurilor, cum ar fi sunetul, mirosul etc., sunt suspendate. Toate
tehnicile meditative, cum ar fi antar mauna, ajapa japa, trataka etc. au drept scop iniţial inducerea
acestei stări de pratyahara. Pratyahara (retragerea simţurilor), într-un sens mai elevat, include de
asemenea eliminarea senzaţiilor interne psihice şi mentale.

DHARANA (concentrare)
Înseamnă concentrare a minţii. Este pasul dinaintea meditaţiei şi se ocupă cu fixarea conştiinţei asupra
unui obiect, excluzându-le pe toate celelalte. Dacă starea de pratyahara (retragerea simţurilor) a fost
dobândită, atunci toate distracţiile exterioare ar trebui să dispară, dar totuşi mintea e încă plină de divagaţii
sau flecăreală interioară care ia forma amintirilor şi a anticipărilor viitorului. Mintea gândeşte şi încearcă
să retrăiască experienţele trecute plăcute, e obsedată de experienţe neplăcute, sau face planuri şi se teme
pentru viitor.
Se pot folosi diferite metode pentru a induce focalizarea mentală. Religiile în general încearcă să o facă
prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericeşti, puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni ş.a.m.d.
Patanjali-Yoga foloseşte un simbol psihic ca punct focar pentru concentrarea interioară. Acesta poate fi
guru-l (învăţător spiritual) personal, o zeitate, o mantra (cuvânt care se repetă), o întrebare; poate fi
aproape orice, chiar şi un deget de la mână. Trebuie să fie ceva care atrage în mod spontan atenţia şi
trebuie ales în conformitate cu natura inerentă a minţii şi personalităţii fiinţei, simbolul psihic, proiectat în
faţa ochilor închişi, trebuie să fie atât de covârşitor încât întreaga fiinţă să fie focalizată asupra lui. Trebuie
să existe atracţie spontană, altfel psihicul rămâne împrăştiat.
Dharana (concentrare) cere practică regulată şi persistentă. Gradat se vor percepe aspecte din ce în ce mai
adânci ale obiectului concentrării; natura sa arhetipală va începe să se reveleze. Practicantul va intra în
mod spontan în dhyana (meditaţie).

DHYANA (meditaţie)
Este numai o extensie a lui dharana (conentrare). Ea survine atunci când practicantul e capabil să
menţină un flux neted, continuu al concentrării asupra simbolului intern o perioadă adecvată de timp.
Mintea devine un mulaj al simbolului psihic. Fluxul de conştiinţă e adesea comparat cu scurgerea
continuă a uleiului. În cele din urmă acest lucru duce la eliminarea dualităţii; văzătorul, văzutul şi vederea
fuzionează în ceva unic şi fiinţa intră în starea de samadhi (superconştiinţă). Patanjali enumeră diferite
nivele de samadhi, dar o definiţie bună este următoarea:
"Atunci când cele cinci simţuri împreună cu mintea se odihnesc, când chiar şi intelectul a încetat să
funcţioneze atunci, spun întelepţii, este atinsă starea supremă".
Katha Upanishad, III:10

Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât şi cele interne ale minţii; tot ceea
ce rămâne este conştiinţa.
Samadhi (superconştiinţă, extaz) aduce realizarea de sine. În Bhagavad Gita se spune:
"Când intelectul, uimit de cuvintele auzite din scripturi, stă nemişcat în samadhi, atunci vei obţine
realizarea de sine".
Altă explicaţie şi definiţie a lui samadhi este:
"Douăsprezece (cicluri prelungite de) pranayama (controlul suflului) duc la pratyahara (retragerea
simţurilor).
Douăsprezece (durate prelungite de) pratyahara (retragerea simţurilor) duc la dharana (concentrare).
 15 din 172

Douăsprezece astfel de dharanas (concentrare) duc la dhyana (meditaţie) şi douăsprezece astfel de

dhyanas (meditaţie) duc la samadhi (extaz)".
Yoga Chudamani Upanishad, III: 113

Cele opt etape sunt destinate aspiranţilor avansaţi.

Yoga Sutras sunt bine cunoscute, şi totuşi, cele opt etape constituie tehnici cu adevărat avansate şi extrem
de puternice pentru aceia care şi-au eliminat majoritatea problemelor şi conflictelor mentale. Ele nu sunt
destinate oamenilor obişnuiţi. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează instrucţiuni
complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare" înseamnă că practicantul va fi în stare să
practice cele opt etape numai după minuţioase şi îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a
unor texte anterioare şi a unor învăţături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se spune:
"Plecăciuni lui SHIVA, cel care a predat Hatha Yoga ca pe o scară ce permite urcuşul pe culmile Raja
Yoga-i). Din cauza confuziei şi prejudecăţilor majoritatea oamenilor sunt incapabili să practice Raja
Yoga; de milă Swatmarama descrie Hatha Yoga ca o torţă care îndepărtează ignoranţa".
Hatha Yoga Pradipika, I: 1,2,3

"Hatha Yoga, sub forma asanas-urilor (poziţii), a pranayama-ei (controlul suflului) şi a altor practici,
trebuie stăpânită perfect, până ce practicantul e gata pentru Raja Yoga".
Hatha Yoga Pradipika, I: 68, 69

Fără această pregătire, practicantul nu va reuşi cu adevărat în Raja sau Patanajali Yoga.
De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor să-şi restrângă gândurile şi pentru
majoritatea oamenilor care au mintea tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci
când fluctuaţiile minţii sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu uşurinţă să distrugă gândacii
de bucătărie care ameninţă curăţenia unei grădini, dar e mult mai dificil să îmblânzeşti un elefant sălbatic.
Nu este deloc de dorit suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obişnuite.
Regulile fundamentale Yama (cod social şi moral) şi Niyama (cod personal) sunt de asemenea foarte
dificile pentru omul obişnuit. Aceste reguli sunt pentru aceia care şi-au epuizat o mare parte din turbulenţa
mentală şi dorinţe. De exemplu, dacă majoritatea oamenilor, în loc să practice continenţa sub forma
brahmacharya-ei, încearcă să practice castitatea totală, atunci ei vor deveni nevrozaţi; Ea poate fi
practicată, ca abstinenţă deplină, numai de oameni care şi-au consumat cea mai mare parte a dorinţelor şi
şi-au purificat deja mintea.
Cele opt etape superioare ale sistemului Patanjali Yoga sunt destinate aspiranţilor avansaţi şi NU sunt
pentru începători. Înainte de toate, omul trebuie să-şi purifice mintea prin Karma Yoga, Hatha Yoga,
Bhakti Yoga şi tehnici generale de meditaţie care cer mai mult participarea conştiinţei decât concentrare.
De asemenea, omul poate practica unele tehnici afiliate celor sugerate în text. Aceste metode îl vor pregăti
pentru practica celor opt etape şi pentru întâlnirea cu guru-l (învăţător spiritual) care-l poate învăţa
personal.

Tehnici yoga afiliate

Calea YOGA formulată de Patanjali nu e îngrădită de practica numai a celor opt stadii. Ea este un sistem
integral care conţine multe alte practici yoga. Patanjali enumeră şi sugerează o mare varietate de tehnici
care ajută la armonizarea minţii şi a vieţii; totuşi, explicaţiile sale şi descrierea tehnicilor sunt foarte scurte
şi neclare, ca să nu spunem mai mult. Este foarte uşor de scăpat semnificaţia profundă a afirmaţiilor lui
Patanjali fără îndrumarea expertă a unui maestru şi guru (învăţător spiritual). Guru (învăţător spiritual),
cu intima sa cunoaştere şi experienţă personală yoghină, scoate clar în evidenţă implicaţiile ascunse în
multe versuri obscure. De exemplu, versurile I: 32-39 descriu baza majorităţii tehnicilor meditative,
incluzând Yoga Nidra, Antar Mauna, Khechari Mudra, Trataka etc. Mantra sau Japa Yoga e
descrisă clar în versurile I: 27-29. Comentariul explică clar şi scoate în evidenţă aceste înţelesuri ascunse.
 16 din 172

Personalitatea umană poate fi împărţită, în mare, în patru categorii fundamentale: emoţională, activă,
intuitivă şi voliţională. Patanjali a înţeles clar acest fapt, precum şi faptul că fiecare persoană are un
temperament diferit şi înclinaţii conforme cu una sau mai multe din aceste categorii. El, prin urmare, ştia
că Yoga trebuia să convină caracterelor specifice ale unui individ. Deci el sugerează:

BHAKTI YOGA pentru cei cu înclinaţie emoţională şi devoţională

(vezi versurile I:23; II:1; II:23; II:45 etc).

JNANA YOGA pentru cei cu natură intuitivă. El recomandă reflecţie şi investigaţie asupra adevăratului
înţeles al lui AUM (aforismele I:27-29 - şi explică de asemenea o mare parte din filosofia Samkhya
(aforismele II:20-28 etc.) ca un mijloc de realizare de sine. El spune de asemenea în mod clar că toate
cunoştinţele mentale sunt limitate.

RAJA sau PATANJALI YOGA pentru cei cu o voinţă puternică; aceasta este tema întregii scrieri.

KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menţionată în mod specific, dar ea e
conţinută implicit în multe aforisme. De exemplu, Yamas-urile (cod social şi moral) şi Niyamas-urile
(cod personal) implică practica Karma Yoga-i în acţiunile şi îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma
Yoga este implicit înţeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga.
Patanjali ştia că succesul în Bhakti Yoga duce în mod automat la succes în Raja Yoga; Jnana Yoga
duce la perfecţiune în Raja Yoga, şi aşa mai departe. El ştia că o persoană angajată pe calea Raja Yoga
trebuie să-şi integreze întreaga sa fiinţă. Ingustimea mentală şi egoismul trebuie îndepărtate prin orice
metodă disponibilă. Toate funcţiile negative şi limitate ale minţii trebuie distruse. El a spus:
"Oprirea Vritttis-urilor (modificări mentale) poate fi realizată prin vairagya (detaşare) şi abhyasa
(practica Yoga)".
Această afirmaţie include toate căile şi tehnicile Yoga. Nici una nu e exclusă. Toate duc la succes în
Yoga.

Viyoga (practica yoga) duce la yoga

Mulţi oameni ştiu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras, Patanjali se referă la yoga ca
fiind un proces de separare. Cum se poate explica această contradicţie? Ea poate fi explicată în termenii
filosofiei Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor.
Samkhya împarte existenţa şi fiinţa individuală în două aspecte fundamentale: purusha (conştiinţă) şi
prakriti (natură; energie, fiinţă manifestată). Reamintiţi-vă că este numai o filosofie şi ca orice filosofie,
oricât ar fi de sublimă, nu poate reprezenta cu adevărat realitatea. Existenţa şi fiinţa individuală iau naştere
când purusha şi prakriti se unesc. Purusha (conştiinţa) implică drashta (văzătorul) şi prakriti implică
drishya (văzutul). Purusha înseamnă fiinţă subiectivă şi prakriti înseamnă existenţă obiectivă, externă.
Procesele şi practicile yoga se ocupă de viyoga (practica yoga), separând purusha (conştiinţa) de
prakriti (natură), văzătorul de văzut; adică, separând conştiinţa de identificarea cu vehiculul minte-corp.
Această separare şi diferenţă între conştiinţă şi minte-corp poate fi înţeleasă numai prin experienţă
personală. Nici vorbăria şi nici cititul nu vor convinge pe cineva de adevărul şi realitatea acestei diferenţe
ci numai experienţa personală. Această experienţă va transforma profund viaţa practicantului; îi va da o
bază pe care să îşi reaşeze viaţa şi fiinţa. El va vedea atunci o nouă dimensiune, nebănuită până atunci, a
fiinţei lui. Procesul yoga are drept scop de a aduce această separare între văzător şi văzut; ceea ce duce la
yoga - uniune, ca punct culminant. La început purusha (conştiinţa) şi prakriti (natura) trebuie separate şi
apoi, după ce acest lucru s-a realizat, ele sunt văzute ca formând acelaşi lucru. Astfel, viyoga (practica
yoga) duce la yoga la un nivel superior.
 17 din 172

Altă explicaţie a aceluiaşi lucru este că pura conştiinţă (purusha) e trasă în jos spre nivele inferioare ale
conştiinţei prin identificarea greşită cu mintea-corp (prakriti). Scopul yoga-i este de a elibera purusha
(conştiinţa) de încătuşările limitatoare ale lui prakriti (natura). Inţeleptul Satyananda defineşte yoga
astfel:
"(O metodă) prin care conştiinţa e deconectată de minte şi de lumea manifestată. Yoga (uniune) rezultă de
aici".
Experienţa prin trăire directă a diferenţei dintre pura conştiinţă şi minte-corp, şi separarea lor, duce la
realizarea că toate lucrurile fac parte din Unic. Toate căile yoga şi tehnicile respective folosesc acest
proces de îndepărtare a limitărilor minţii şi corpului astfel încât jnana (cunoaşterea transcendentală) să
poată străluci în toată gloria sa. Perfecţiunea minţii duce la iluminarea spontană a purei conştiinţe.

Natura minţii
Psihologia modernă are tendinţa să privească mintea ca fiind sursa cunoaşterii şi a conştiinţei. Patanjali
afirmă clar punctul de vedere yoghin atunci când spune că mintea nu poate fi sursa conştiinţei deoarece ea
(mintea) poate fi percepută de asemenea ca un obiect (aforismul IV: 19). Mintea NU se autoiluminează.
Ştiinţa modernă tinde să privească atât mintea cât şi conştiinţa ca fiind expresii şi manifestări ale materiei.
Yoga, pe de altă parte, spune că materia este forma grosieră de manifestare a minţii; materia e controlată
de minte, şi nu mintea de materie. Lumea materială pe care o vedem în jurul nostru este o expresie a
aspectelor mentale subtile ale existenţei.
În afară de aceste două diferenţe fundamentale, yoga şi gândirea modernă concordă în multe privinţe
referitor la minte.
Conform cu psihologia lui Jung, mintea poate fi clasificată în trei dimensiuni diferite: Conştient,
Subconştient şi Superconştient. Acestea pot fi legate de terminologia yoghină după cum urmează:
- mintea conştientă - sthula (dimensiune grosieră)
- jagrat (stare de veghe)
- gândirea superficială ("maimuţa mentală") şi percepţia lumii exterioare
- mintea subconştientă - sukshma (dimensiune subtilă)
- swapna (somn (cu vise))
- memorie individuală
- samskaras (tendinţe mentale)
- mintea superconştientă - karana (dimensiune cauzală)
- sushupti (somn profund)
- samskara cosmică şi memorie cosmică

Aceste tărâmuri conţin aspectele instinctive, intelectuale, psihice şi intuitive ale omului. Scopul sistemului
Patanjali-yoga este de a explora aceste sfere mentale astfel încât ele să devină cunoscute. Ţelul este de a
pleca de la conştient la subconştient şi de la subconştient la superconştient.
Puţini oameni înţeleg sau apreciază, chiar vag, incredibila adâncime a minţii. Nici un sistem psihologic
modern n-a încercat să-i definească conţinutul; cu toate acestea, Vhyasa, unul din cei mai profunzi
comentatori al Yoga sutras-urilor, care se pare că a trăit acum două mii de ani, a împărţit şi clasificat
mintea subconştientă şi cea superconştientă în şapte aspecte. Acestea sunt:
1. Samskaras (impresii mentale) refulate cauzate de reprimare
2. Samskaras care îl fac pe om să acţioneze într-un anumit fel. Aceste amintiri pot fi
prenatale, determinând acţiuni, boli, talente şi aşa mai departe. Acesta este aspectul ereditar al
omului.
3. Date latente neexprimate şi amintiri al evenimentelor trecute, Acestea sunt ascunse şi
stocate în inconştientul colectiv, dincolo de limitările normale ale conştiinţei individuale.
 18 din 172

4. Reflexe instinctive care controlează funcţionarea vegetativă a corpului fizic şi prana-ic

(corpul subtil vital). Noi nu învăţăm să digerăm hrana; Acest lucru este deja pre-programat în
mintea individuală.
5. Prana (energie bio-plasmatică). Mintea, indiferent cât e de subtilă sau de grosieră, e
compusă din prana. Prana (energie bio-plasmatică) este de asemenea modalitatea prin care
mintea execută acţiuni exterioare în conformitate cu gândurile.
6. Fluctuaţii mentale înnăscute. Mintea, prin însăşi natura sa, are tendinţa să se schimbe odată
cu ritmurile cosmice.
7. Puteri psihice. Puterile supranormale tind să se manifeste în Superconştient sau mintea
cosmică.

Aceasta e o listă foarte comprehensivă şi are cu siguranţă darul de a pune pe gânduri. Ea dă o indicaţie
despre scopul şi natura minţii. Aceste aspecte diferite se manifestă progresiv pe calea yoga.
Toate secretele universului sunt în minte. Ea conţine toate cunoştinţele care au existat, există şi vor exista
în viitor. Ea are straturi succesive de exprimare, de la cel mai subtil la cel mai grosier. Scopul sistemului
Patanjali-yoga este de a îndepărta progresiv restricţiile existente şi voalurile minţii individuale, de a
explora şi scoate la lumină potenţialul său inerent şi de a transforma gradat mintea individuală într-un
instrument şi o reflexie a minţii cosmice, din care este o parte. Scopul sistemului Patanjali-yoga şi a
tuturor celorlalte căi yoga este de a evolua şi de a sări în prăpastia non-minţii... superconştiinţa.

Puterile psihice sau supernormale

Puterile psihice sunt numite siddhis în sanskrită. Ele includ telepatie, clarauz, clarviziune, premoniţie şi o
paletă vastă de alte puteri mai puţin cunoscute. Ele se manifestă prin intermediul tărâmurilor super-
individuale ale minţii. Ele apar în superconştient unde fiecare persoană, fiecare minte individuală şi
fiecare lucru e legat în mod intim şi inefabil de toate celelalte. Ele se pot manifesta în trecut, în viitor şi
chiar în tărâmurile de dincolo de spaţiu-timp. Cu toate acestea, indiferent cât de minunate ar părea, ele
sunt doar expresii interne ale minţii.
În ultimii ani, experimente ştiinţifice efectuate în Rusia şi în alte părţi au măsurat diferite fenomene
psihice cu ajutorul instrumentelor, dar aceste experimente nu sunt cu adevărat necesare, deoarece fiecare
le va descoperi personal pe calea yoga.
Multe din versurile textului Yoga-sutras descriu o mare varietate de siddhis (puteri psihice sau
supranormale) cunoscute şi mai puţin cunoscute. Totuşi textul atrage în mod clar atenţia că practicantul nu
trebuie să aspire la ele sau să le folosească în scopuri degradante. Ele pot fi periculoase, atât pentru sine
cât şi pentru ceilalţi, dacă sunt folosite în scopuri egoiste. Scopul sistemului yoga NU este de a dezvolta
aceste siddhis (puteri supranormale), ci de a aduce realizarea naturii veritabile a fiinţei. Siddhis-urile
constituie numai un decor trecător care va veni cu siguranţă de îndată ce mintea va deveni focalizată şi
purificată. Faţă de ele trebuie să fim perfect detaşaţi.
Pe calea yoghină tentaţiile devin din ce în ce mai subtile, pe măsură ce progresăm. Este dificil să rezişti
tentaţiei de a folosi puterile psihice, şi dacă nu rezişti vei regresa şi vei plăti un preţ mare pentru aceasta.
Toţi marii sfinţi, yoghini etc. vorbesc despre bătălia lor împotriva tentaţiilor, inclusiv Buddha şi Isus. Din
fericire, aceste siddhis (puteri supranormale) apar rareori la indivizi egoişti; dacă ar apare, ele ar produce
un haos total în minte şi în tărâmurile mult mai subtile ale psihicului. Deci, nu practicaţi yoga ca să
obţineţi siddhis (puteri supranormale); în primul rând satisfaceţi-vă dorinţele în planul fizic, armonizaţi-
vă fiinţa şi căutaţi să realizaţi o stare de echilibru interior şi pace.

Sublimul sistem psihiatric-psihologic

Majoritatea sistemelor psihiatrice contemporane se ocupă în special cu restaurarea "normalităţii"
individului, indiferent de ce înseamnă acest termen. Patanjali-yoga încearcă de asemenea să aducă
această normalitate, dar ea merge mult mai departe. Ea încearcă să-i dea posibilitatea individului să-şi
exploreze limitele propriei sale minţi, să-i confere realizarea de sine şi apoi libertatea perfectă. Patanjali-
 19 din 172

yoga poate fi numită ultimul sistem psihiatric-psihologic înspre care toate celelalte îşi vor îndrepta
privirea pentru a se ghida, şi cu toate acestea el conţine mai puţin de două sute de versuri şi a fost scris
acum mai bine de două mii de ani.
Când veţi citi textul şi comentariul veţi vedea metoda folosită pentru a aborda problemele minţii. Iată
câteva exemple:
Patanjali a enumerat pe scurt tehnicile de bază pe care psihiatria modernă le aplică în terapie. Acestea
sunt date în aforismele I: 32-29. Versul 32 sugerează cultivarea interesului intens pentru un lucru unic -
acesta poate fi un hobby sau o muncă şi constituie terapia ocupaţională. Versul 33 sugerează cultivarea
atitudinilor pozitive faţă de alţii - aceasta implică un grad de autosugestie, care poate fi împărtăşit de
psihiatru pacientului său. Versul 34 sugerează controlul respiraţiei. Relaţia între tulburarea mentală şi
respiraţia neregulată e binecunoscută; respiraţia profundă poate fi folosită pentru a induce liniştea mentală.
Aforismele 35 şi 36 propun concentrarea asupra unui singur simţ. Acest lucru poate include terapia prin
muzică, masajul etc., şi poate aduce repede calmarea minţii. Versul 37 sugerează meditaţia asupra unei
persoane care a atins înalte stări de conştiinţă. Acesta poate fi un yoghin sau guru-l (învăţătorul spiritual)
personal, dar se poate aplica de asemenea la un psihiatru; de fapt, majoritatea terapiilor sunt total
dependente de încrederea pe care o are pacientul în terapeut. Fără acest sentiment de încredere tratamentul
nu poate reuşi. Aforismul 38 sugerează terapia prin vis, care aproape constituie baza unor sisteme
psihiatrice moderne. În final versul 39 recomandă meditaţie; psihiatria modernă a început în ultimul timp
să înţeleagă semnificaţia unei astfel de terapii. Toate aceste metode ajută la purificarea minţii şi ajută
amintirile (Samskaras) să iasă la suprafaţă şi să fie distruse.
Simptomele tulburărilor mentale sunt de asemenea enumerate în versul I: 31; acestea sunt bolile propriu-
zise, depresiune, nervozitatea şi respiraţia grea şi neregulată.
Nefericirea e problema universală a omenirii. În câteva versuri scurte dar profunde, Patanjali defineşte
cauza nefericirii umane precum şi terapia ei; el a explicat ceea ce mii de cărţi, filosofii şi sisteme
psihologice au încercat să facă fără succes. El sintetizează întreaga situaţie în câteva cuvinte, fără să se
piardă în vorbărie prolixă şi detalii. Deoarece aceste versuri sunt atât de explicite, cuprinzătoare şi logice,
le vom discuta pe scurt aici, cu toate că ele sunt explicate pe larg în comentariu. Pentru a scoate în
evidenţă unele lucruri, am modificat puţin traducerea. În primul rând, Patanjali spune:
"Tensiunile fundamentale ale minţii (care aduc nefericire) sunt ignorarea adevărului, egoismul,
ataşamentul, aversiunea şi frica de moarte".
Acest vers sintetizează întreaga cauză a nefericirii. Următoareale aforisme definesc implicaţiile tensiunilor
fundamentale:
"Ignorarea realităţii e tensiunea-rădăcină de la care apar toate celelalte tensiuni; tensiunile pot fi latente,
atenuate, conflictuale sau manifestate". (vezi II: 3,4)
Patanjali explică faptul că motivul de bază al nefericirii, conştiente sau nu, este ignoranţa veritabilei
naturi proprii. Până ce fiinţa nu-şi cunoaşte natura sa proprie, vor exista totdeauna tensiuni şi nefericiri,
într-o formă sau alta.

Patanjali defineşte tensiunile ca acţionând pe diferite nivele. Ele pot fi:

1. Latente (prasupta) - înrădăcinate adânc în mintea subconştientă şi neconştientizate încă.
Ele vor apare pe măsură ce percepţia va deveni mai profundă prin practica yoga.
2. Atenuate (tanu) - tensiuni minore, nesemnificative
3. Conflictuale (vichchhinna) - tensiuni care aduc nevroze, fobii, depresiuni etc. Yoga va
dizolva în cele din urmă aceste tensiuni, permiţându-vă să vă armonizaţi acţiunile.
4. Manifestate (udara) - tensiuni conştiente care pot fi recunoscute clar în activitatea zilnică.

Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele mai subtile. Ce este însă această
tensiune de bază numită ignoranţă? Patanjali explică în aforismul următor:
 20 din 172

"Ignoranţa poate fi definită prin faptul de a privi drept nepieritor ceea ce este efemer, drept pur ceea ce
este impur, drept fericire ceea ce este nefericire, drept sine ceea ce este non-sine". (vezi II:5)
Ignoranţa este necunoaşterea swarupa-ei (naturii veritabile a fiinţei). Aceasta este cauza profundă a
nefericirii. Ignoranţa este progresiv dispersată prin lumina înţelegerii care vine de la practica regulată şi
perseverentă yoga. De fapt, mintea însăşi este o sursă de ignoranţă, deoarece ea lucrează pe principiul
separării şi diferenţelor. Ignoranţa este treptat dizolvată prin pătrunderea naturii minţii şi, eventual,
trecerea dincolo de minte. Mintea este aceea care realizează falsa identificare a constiinţei cu mintea-corp.
Când viyoga (separarea) conştiinţei de minte-corp este realizată, atunci fiinţa se îndreaptă spre distrugerea
ignoranţei sale fundamentale şi deci a tuturor celorlalte cauze ale nefericirii.
Ignoranţa duce la egoism. Acest lucru este explicat în următorul vers:
"Egoismul poate fi definit ca fiind identificarea greşită a văzătorului (purusha) cu instrumentul minte-
corp." (vezi II:6)
Oamenii se identifică în mod fals cu mintea-corp; acest lucru produce un puternic simţ al individualităţii.
Fiecare încearcă să-şi impună propria voinţă asupra altora în scopuri egoiste. El caută plăcerea personală
cu orice preţ. Preţul este în general frustrarea şi nefericirea, deoarece ego-ul nu poate fi niciodată
satisfăcut.
Simţul ego-ului duce la aversiune şi ataşament faţă de lucrurile materiale;
Ataşamentul poate fi definit ca fiind căutarea plăcerilor lumii.
Aversiunea poate fi definită ca fiind repulsia faţă de lucrurile lumii". (vezi II:7,8)
Aceste tensiuni, ataşamentul şi aversiunea, plăcerea şi neplăcerea, duc la un conflict continuu şi nefericire
în viaţă, deoarece situaţiile vieţii rareori, ca să nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor
personale.
Aceste plăceri şi neplăceri duc la frica de moarte, deoarece fiinţa doreşte să-şi continue status-quo-ul de
plăcere şi individualitate. Patanjali spune:
"Frica de moarte este o forţă inerentă şi dominantă în toate fiinţele, chiar şi la cele foarte învăţate".
Acest lanţ de cauze ale tensiunilor şi nefericirii este foarte raţional. Ignoranţa duce la egoism; egoismul
duce la plăceri şi neplăceri şi acestea duc la frica de moarte. Indepărtarea ignoranţei şi a tuturor celorlalte
tensiuni duce la fericirea perfectă. Cum se face acest lucru?
"Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbţia lor în sursa care le-a produs şi prin îndepărtarea
stărilor mentale asociate, prin meditaţie". (vezi II: 10,11)
Astfel, tensiunile pot fi îndepărtate prin explorarea minţii cu ajutorul tehnicilor meditative.
Aceste câteva aforisme scurte sintetizează natura problemelor mentale, a tensiunilor şi a nefericirii precum
şi metoda de a le elimina. Se poate scrie o întreagă enciclopedie pentru a le elucida. Se poate dezvolta un
întreg sistem psihiatric în jurul lor. Patanjali-yoga are drept scop abordarea chiar a surselor nefericirii
umane; orice altă viziune poate doar zgâria suprafaţa suferinţelor umane. Patanjali dă dovadă de
pătrundere psihologică a cauzelor fundamentale, şi fără această pătrundere, cum poate fi vindecată
nefericirea? Prin urmare sutras-urile definesc cauza şi apoi indică modul de îndepărtare a lor. Numai în
acest fel omul poate găsi fericirea durabilă care sălăşluieşte dincolo de cele mai îndrăzneţe visuri ale lui.
Patanjali a scris o comoară de cunoaştere condensată în câteva sute de versuri. Din punctul nostru de
vedere, ea trebuie să fie cartea de referinţă pentru toţi psihiatrii. Ea trebuie să fie "Biblia" psihologiei şi
psihiatriei. Acesta este respectul nostru pentru această capodoperă a înţelepciunii practice.

Necesitatea acestui comentariu

Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost mai ştiinţific decât toţi oamenii
de ştiinţă; mai logic decât toţi logicienii. El a făcut economie strictă şi drastică de cuvinte. El a evitat
repetiţia. Uneori structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conţine o comoară de
informaţie şi semnificaţie, câteodată evidentă, dar de cele mai multe ori ascunsă. Este foarte uşor de omis
sau de înţeles greşit implicaţiile din spatele versurilor. Inţelesurile criptice pot fi revelate numai de un
maestru; mai mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată înţelege.
 21 din 172

CAPITOLUL I SAMADHIPADA

Cap I SUTRA 1 Acum prin urmare instrucţiuni complete cu privire la YOGA

Atha yoganushasanam

Atha = acum prin urmare; yoga = (cu privire la) yoga; anushasanam = instrucţiuni complete

Atha: vom face o pauză şi vom încerca să aflăm de ce autorul a folosit cuvântul "atha". El ar fi putut să
spună "atra yoganushasanam", care înseamnă: "aici sunt instrucţiuni despre yoga", dar el a folosit
cuvântul "atha". "Atha" înseamnă "acum prin urmare", ceea ce înseamnă că aceste instrucţiuni despre
yoga sunt continuarea unor alte instrucţiuni anterioare. Cuvântul "atha" e folosit aici pentru a sublinia
faptul că instrucţiunile cu privire la yoga sunt date aspirantului după ce acesta s-a purificat prin karma-
yoga (formă de yoga) şi după ce şi-a unificat tendinţele mentale prin bhakti yoga (formă de yoga). Prin
aceasta se spune că acele instrucţiuni despre yoga care urmează, vor deveni inteligibile şi palpabile numai
acelora ale căror inimi sunt pure şi ale căror minţi sunt liniştite, altfel ele nu vor fi inteligibile. Aceia care
au mintea impură şi tendinţe schimbătoare nu vor fi capabili să practice ceea ce se spune în această
shastra. Prin urmare, cuvântul atha a fost folosit pentru a sublinia necesitatea reuşitei prealabile în
karma yoga, bhakti yoga şi alte sisteme pregătitoare.
Yoga: înţelesul cuvântului yoga e explicat în sutra următoare.
Anushasanam: De fapt cuvântul este shasanam, anu fiind un prefix pentru a sublinia completitudinea.
Shasan este un cuvânt care înseamnă a da reguli, comenzi, ordine, instrucţiuni. Cuvântul shastra s-a
dezvoltat din cuvântul shasan. Shastra literal nu înseamnă scriptură. Shastra înseamnă un proces de
instruire şi de precepte. Din acelaşi cuvânt a evoluat cuvântul Ishwara, care înseamnă stăpânitor,
guvernator, comandant, şi care este folosit pentru a-l desemna pe Dumnezeu.
Deci veţi înţelege că anushasanam înseamnă instrucţiuni. Poate că aţi citit alte comentarii la Yoga
Sutras în care cuvântul anushasanam e tradus prin redeclarare, expunere, explicare. Dacă analizaţi însă
cuvântul cu atenţie, veţi ajunge la concluzia că această traducere este total incorectă. Ea nu este deloc în
conformitate cu textul, deoarece yoga-sutras sunt în ele însele atât de simple, de concise, de scurte, încât
ele nu pot constitui nici o explicaţie, nici o expunere; ele nu pot fi decât instrucţiuni. Yoga e asta; aşa se
practică; acestea sunt stările minţii; aşa trebuie experimentat; acesta este locul lui Dumnezeu în yoga - şi
alte asemenea, constituie subiectul acestei cărţi. Desigur, există expuneri, note scurte, explicaţii,
comentarii, critici etc. despre yoga, scrise de mari cărturari cum ar fi Vhyasa, Bhoja, Vigyan, Bhikshu şi
alţii. Deci, în cele din urmă, putem considera cuvântul anushasanam ca însemnând instrucţiuni complete.

Cap I SUTRA 2 YOGA este suprimarea sau blocarea (NIRODHA) formelor, transformărilor sau
modificărilor mentale fundamentale (VRITTIS), care apar în toate dimensiunile paralele ale
conştiinţei, pe care le ia, prin care se manifestă şi pe care le manifestă conştiinţa (CHITTA).

Yogaschitta vritti nirodhah

Yogah = yoga; chitta = conştiinţa; vritti = formă sau formă circulară; nirodhah = blocare, stopare,
estompare lentă şi completă.

Sutra aceasta este compusă din patru cuvinte - yogas, chitta, vritti, nirodhah. Nu vom explica cuvântul
yoga acum, deoarece după citirea celor 195 de sutras îl vom înţelege mai bine.
Chitta este derivat din ideea fundamentală de chit, care înseamnă a vedea, a fi conştient de, a-şi da
seama. Prin urmare, chitta înseamnă conştiinţa individuală, care include conştientul, subconştientul şi
 22 din 172

superconştientul. Totalitatea acestor trei e simbolizată prin cuvântul chitta. Chitta are accepţiune diferită
în Vedanta, dar aici chitta reprezintă totalitatea conştiinţei individuale compusă din trei stadii - conştiinţa
simţurilor sau conştiinţa obiectivă, manas-conştiinţa subiectivă sau astrală şi superconştientul, sau starea
de potenţialitate adormită. Aceste trei stări ale conştiinţei pure sunt desemnate în această sutra prin
cuvântul chitta.
În Mandukya Upanishad cele patru stări sau dimensiuni ale conştiinţei sunt tratate într-o formă foarte
lucidă. Dacă citiţi un comentariu la această Upanishada, structura conştiinţei dvs. vă va deveni clară. În
această sutra, chitta reprezintă toate cele patru dimensiuni ale conştiinţei, dar este un simbol al celor trei
dimensiuni ale ei. Aceste trei dimensiuni ale conştiinţei se numesc chitta, iar a patra se numeşte atman.
Pe scurt, putem spune că atman (sinele) plus chitta (conştiinţa) este jivatman, conştiinţa individuală;
atman minus chitta este conştiinţa supremă (a patra dimensiune); jivatman (conştiinţa individuală)
minus chitta (conştiinţa) este atman (sinele). Aceasta este doar o explicaţie indirectă a cuvântului.
Ce înţelegem prin blocare? Inseamnă oare blocarea gândurilor, a viziunilor, a respiraţiei, a dorinţelor şi a
complexelor personale? Dacă ar fi fost aşa, atunci Patanjali ar fi folosit cuvântul suprimare. Acest lucru
este adevărat numai când se are în vedere chitta ca semnificând mintea, instrumentul cunoaşterii generale,
dar când prin chitta înţelegem conştiinţa totală a individului, care dă naştere la diferite manifestări pe plan
mental sau astral, atunci îndoiala cu privire la actul suprimării va fi dată deoparte.
Expresia nirodha înseamnă aparent un proces de blocare sau estompare lentă şi gradată, dar nu trebuie să
însemne un act de blocare a substratului fundamental al conştiinţei. De fapt din această sutra e clar că
acesta este un act de blocare a formelor pe care le ia conştiinţa, şi nu a conştiinţei. Fiind un practicant
yoga, veţi fi, fără îndoială, de acord cu această exprimare a sutra-ei, şi anume că formele pe care le ia
conştiinţa sunt blocate în starea de meditaţie. Un pic mai târziu în acest capitol veţi învăţa mai multe
despre structura fundamentală, natura, acţiunile şi reacţiunile lui chitta, dar în această sutra se sugerează
că o stare diferită şi fundamentală a conştiinţei se poate obţine prin blocarea fluxului mental al conştiinţei.
Când vă duceţi seara la culcare şi intraţi în starea inconştientă a conştiinţei, ce se întâmplă cu conştiinţa
simţurilor, cu corpul şi cu creierul? Acestea mor oare, sau acesta este numai un proces de blocare a
fluxului conştiinţei simţurilor şi a conştiinţei mentale? Cu siguranţă este o stare în care funcţiile
fiziologice sunt deconectate de conştiinţa individuală. Fluxul vrittis-urilor diferă şi, prin urmare, voi
experimentaţi un plan paralel de existenţă, diferit de planul fizic, vedeţi obiecte diferite, trăiţi evenimente
diferite, vedeţi persoane diferite, locuri şi procese diferite. Toate acestea sunt vrittis (modificări mentale)
care pătrund într-o stare diferită a conştiinţei datorită blocării vrittis-urilor comune.
Dacă analizaţi toate aceste stări în care conştiinţa individuală se manifestă în moduri diferite, în forme şi
dimensiuni diferite, veţi realiza că procesul vrittis-urilor e diferit de conştiinţă şi că acest flux de
vrittis(modificări mentale) poate fi blocat şi că fiinţa poate transcende limitările conştiinţei sau, mai
curând, că poate pune capăt acestui flux de vrittis(modificări mentale) care revine veşnic.
Aceasta ne duce la concluzia că există un proces definit, aparte şi nelegat de tot ceea ce e legat de corpul
fizic, minte, simţuri şi prana (energie bio-plasmatică), şi că această conştinţă este aceea care se modifică
continuu dintr-o stare în alta. Acest proces este conştiinţa, o stare de constantă şi neîntreruptă atenţie.
Existenţa conştiinţei din noi nu este legată de corp; ea poate fi în corp şi în acelaşi timp ea poate fi şi în
afara lui, sau fără el. Aceasta e conştiinţa care trebuie blocată. Nu gândurile obişnuite sunt acelea care
trebuie suprimate. Aceste gânduri sunt o nimica toată, doar o scăpărare a conştiinţei noastre. Se pare că
există o arie fantastică a conştiinţei, inimaginabilă, dincolo de acest corp, cu acest corp, dar câteodată fără
acest corp, şi aceasta este infinită. Noi o numim ananta - nesfârşită, infinită. Deci, prin anumite practici
pe care le vom învăţa în capitolul următor, se poate produce, şi se va produce un eveniment în care acest
proces invizibil al conştiinţei poate fi blocat.
Să înţelegem bine acest lucru. Fluxul conştiinţei la care ne referim nu este acela al minţii şi al gândurilor,
nu este fluxul sentimentelor, pasiunilor şi dorinţelor, nu este acumularea emoţiilor şi experienţelor, ci
cuvântul chitta înseamnă conştiinţa luată ca întreg, înăuntrul şi în afara corpului, cu şi fără corp. Pe scurt,
conştiinţa este ca un fir ce leagă multe vieţi şi încarnări. Prin urmare, cuvântul nirodha nu înseamnă
blocarea gândurilor, dorinţelor, ambiţiilor, pasiunilor ş.a.m.d., ci înseamnă actul sau actele de blocare a
proceselor conştiinţei responsabile de ciclul reîncarnărilor.
 23 din 172

Vritti Vritta înseamnă cer şi vritti înseamnă circular. Când aruncaţi o piatră în apă, mişcările apei sunt
circulare. Analog, conştiinţa îşi are formele ei circulare; acestea nu sunt nici orizontale, nici
perpendiculare, ci circulare, mişcându-se circular. Prin urmare, atitudinile lui chitta, modurile minţii, sunt
numite chitta vritti.
Nirodhah vine de la rădăcina rodha, care înseamnă un act de blocare. Există multe cuvinte derivate de
aici - rodha, avarodha, nirodha, virodha. Avarodha este obstrucţie, nirodha este blocare, virodha este
opoziţie. Deci, ideea de blocare e clarificată. Reîntorcându-ne la punctul iniţial - ce este yoga? Sutra
spune că yoga este blocarea formelor care apar în toate dimensiunile conştiinţei. Ea nu este numai
retragerea din experienţa zilnică, ci este punerea la o parte a viziunilor pe care le avem în meditaţie
profundă sau în samadhi. Când expresiile conştiinţei individuale, care apar în diferitele planuri, sunt
depăşite, atunci apare starea de yoga.

Cinci stări mentale şi Kundalini Yoga

Aceasta este ordinea sau secvenţa evoluţiei conştiinţei voastre. Voi practicaţi acum yoga sau învăţaţi
yoga, sau veţi preda yoga. Evoluţia conştiinţei în om e clasificată în cinci stadii. Conştiinţa umană se va
dezvolta ajungând liberă de încătuşările lui prakriti (natura), sau a celor trei gunas (însuşiri
fundamentale), ceea ce va fi discutat pe larg în capitolul următor. În discuţia despre cuvântul chitta-vritti,
noi am menţionat cele cinci stadii ale minţi. Comparând aceste stadii cu procesul de trezire al lui
kundalini, se poate spune că stadiul moodha aparţine lui muladhara chakra, unde conştiinţa individuală
e latentă sau adormită. În sanskrită se spune că kundalini e adormită, puterea şarpelui doarme. După un
anumit timp de practică, ea devine efervescentă, stimulată sau agitată, încât ea urcă până la manipura
chakra. De la manipura, sau centrul buricului, există întotdeauna posibilitatea pentru un aspirant
spiritual să fie aruncat înapoi pe muladhara. Conştiinţa se trezeşte, urcă pe swadhisthana, apoi pe
manipura, dar revine înapoi pe muladhara, deoarece asta e natura ei. Totuşi, atunci când conştiinţa a
atins manipura şi a stat acolo un timp, fiind apoi transmutată şi sublimată, atunci conştiinţa devine
pregătită, în sensul că vikshipta (stadiul al doilea) continuă până la ajna chakra, şi de la ajna chakra în
sus are loc starea de concentrare. Sahasrara, cea mai înaltă chakra, este locul lui nirodha. Ea este
dincolo de cele trei gunas (însuşiri fundamentale).
Toate funcţiile corpului, minţii şi lumii sunt dependente de interacţiunea celor trei gunas (însuşiri
fundamentale). Multe s-au scris despre gunas, dar nicăieri nu sunt mai bine explicate ca în filosofia
Samkhya. Natura cosmică are în natura sa un caracter întreit; în acest sens fiecare acţiune, gând sau
eveniment sunt create datorită interacţiunii celor trei gunas.
Mintea de asemenea este mult influenţată de interacţiunea lor. Când predomină sattva guna, mintea
rămâne liniştită, vrittis-urile (modificări mentale) rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare.
Când predomină tamas, atunci nimic pe lume nu vă poate face să fiţi activ, spiritual sau fericit; mintea va
fi totdeauna greoaie, inertă şi tensionată. Acesta este efectul lui tamas asupra conştiinţei.
O singură guna nu influenţează personalitatea. Există totdeauna o influenţă combinată a tuturor celor trei
gunas. Când rajas predomină, dominând asupra lui sattva şi tamas, mentalul este împrăştiat, disipat,
rupt în bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând o ruptură a personalităţii. Aceasta este starea
minţii numită kshipta.
Când tamas predomină, dominând celelalte două gunas, mintea intră într-o stare de inactivitate. Rezultă o
gândire greoaie; uneori aceasta încetează să se mai manifeste. Când această stare se accentuează, non-
activitatea mentală devine acută, manifestându-se într-o stare de nevroză profundă. Aceasta este starea
minţii numită moodha.
Starea vikshipta este o stare oscilatorie a minţii. În această stare, conştiinţa individuală oscilează între
stabilitate şi distracţie. Aceasta este condiţia obişnuită a tuturor aspiranţilor spirituali când se aşează să
facă puja, meditaţie, concentrare sau antar mauna (linişte lăuntrică). Aceasta este starea minţii unui bun
student care, cu toate că îşi dă silinţa, e supus la instabilitate, datorită interacţiunii gunas-urilor. Când
fluxul concentrării, născut din sattva, e întrerupt de instabilitate născută din rajas, se spune că avem
starea conştiinţei numită vikshipta.
 24 din 172

În această stare de conştiinţă apar viziuni şi percepţii subtile ale misterioaselor energii interne. Aspirantul
este foarte senzitiv şi uneori e supus la capricii. Il veţi vedea meditând ore întregi şi apoi, deodată, lăsând
totul baltă pentru câteva zile. Acest stadiu este foarte important; aici începe yoga. Aici cele trei gunas au
libertate completă de exprimare individuală.
Când sattva se exprimă liber, apare unitatea gândirii. Când rajas predomină, mintea este împrăştiată.
Când tamas apare în joc dispare atât unitatea gândirii cât şi împrăştierea; există numai estompare şi
inactivitate.
Este foarte important pentru un aspirant spiritual să analizeze predominanţa celor trei gunas (însuşiri
fundamentale) şi să descopere care guna domină la un moment dat. Sunt rare momentele când toate cele
trei gunas sunt în echilibru. Totdeauna o guna domină peste celelalte două şi guvernează, chiar dacă
celelalte gunas au şanse egale de manifestare. De exemplu, când rajas e la putere există tot timpul o
contra-balansare a celorlalte gunas, rezultând o stare de concentrare alternată cu una de împrăştiere. Prin
urmare, fiinţa trebuie să realizeze care guna este la putere la un moment dat şi ce contra-balansări au loc.
Dacă există mai multă împrăştiere şi mai puţină concentrare, atunci este rajas. Dacă există mai puţină
concentrare şi mai puţină împrăştiere dar mai multă somnolenţă, înseamnă că predomină tamas. Dacă
este mai multă concentrare şi mai puţină împrăştiere şi somnolenţă, înseamnă că predomină sattva.
După ce am analizat influenţa gunas-urilor asupra conştiinţei, trebuie să găsim modalităţi de eliminare a
influenţelor negative şi de dezvoltare a influenţelor pozitive. De exemplu, dacă după o observaţie atentă şi
minuţioasă aţi descoperit influenţa lui tamas în timpul meditaţiei, trebuie să găsiţi mijloacele de a o
reduce şi de a dezvolta predominanţa guna-ei opuse, printr-o metodă corespunzătoare. Tehnica de a
dezvolta influenţa pozitivă este mai importantă decât încercarea de a suprima influenţa sau guna negativă.
În acest scop trebuie folosite asanas (poziţie, postură), pranayama (tehnica de ritmare a suflului) şi
anumite tehnici de Hatha Yoga. Nu are importanţă dacă tendinţa tamas -ică este constituţională, mentală
sau temporară - Hatha Yoga va elimina presiunea tamas-ică în mare măsură. Lucrul fizic este o mare
putere pentru exterminarea chiar a existenţei tamas guna-ei, nu numai în timpul meditaţiei, ci chiar în
timpul întregii vieţi.
Dacă sunteţi conduşi de forţa rajas guna-ei în timpul meditaţiei sau în viaţă în general, în aşa fel încât
sunteţi incapabili să vă concentraţi asupra unui subiect datorită tulburărilor mentale, samskaras (tendinţe
mentale), dorinţe, probleme de viaţă şi deprimări, trebuie să încetaţi să luptaţi cu voi înşivă şi să folosiţi
toate acele practici care reduc elementul rajas chiar din rădăcina vieţii. Astfel de practici sunt, de
exemplu, Bhakti şi Japa Yoga.
Karma Yoga trebuie practicată; de asemenea trebuie făcută şi munca fizică. Aceasta nu pentru că aveţi
nevoie de ea, ci pentru că este o necesitate a vieţii voastre spirituale.
Să presupunem că aţi descoperit că rajas guna este foarte puternică în timpul meditaţiei şi drept rezultat
sunteţi incapabili să vă concentraţi mintea asupra unui obiect, iar când vă duceţi la culcare mintea începe
să o ia razna, gândind la vrute şi nevrute; nu o puteţi controla. Ce trebuie să faceţi? Trebuie să folosiţi
tehnicile prin care se reduce rajas guna şi vă amintim că acestea sunt Bhakti şi Japa Yoga.
Uneori vă daţi seama că sattva guna este puternică, cu toate că si celelalte gunas operează de asemenea
una după cealaltă. Desigur, sattva guna nu trebuie eliminată. Ea trebuie întărită, deoarece sattva este
dezirabilă. Tamas guna este indezirabilă şi ea trebuie redusă. Rajas guna este de asemenea indezirabilă
şi trebuie de asemenea redusă. Predominanţa tamas şi rajas gunas trebuie redusă, dar sattva guna
trebuie întărită prin diferite metode, enunţate în textele yoghine. Trebuie să vă gândiţi bine care din tehnici
vi se potriveşte pentru a vă întări sattva guna - poate dharana (concentrare), poate satsang-ul
(frecventarea înţelepţilor), poate studierea cărţilor, poate dieta corespunzătoare.
Fiecare aspirant spiritual trebuie să analizeze, nu 24 de ore, ci măcar un timp suficient, influenţa celor trei
gunas. Deci, dacă vă daţi seama că timp de o lună întreagă mintea a fost concentrată şi numai uneori au
existat stări de zăpăceală, aceasta este starea oscilatorie a minţii sau vikshipta. Să zicem acum că, de
exemplu, starea voastră e nestabilă. Nu vă daţi seama exact cum, dar o simţiţi. Care guna este mai
puternică? Dacă tamas guna este mai puternică, veţi avea tendinţa să regresaţi; sadhana (practica
spirituală) voastră se va reduce. Dacă predomină sattva, concentrarea va fi uşoară şi veţi putea să intraţi
cu uşurinţă în meditaţie. Astfel, în general, nu aveţi decât să vă urmăriţi starea din meditaţie şi conform
acesteia să luaţi măsurile care se impun.
 25 din 172

Se spune că yoga începe atunci când s-a ajuns la starea minţii numită vikshipta. Cele două stări
anterioare, kshipta (starea minţii în care predomină rajas guna) şi moodha (starea minţii în care
predomină tamas guna), sunt neyoghine. Ele constituie ceea ce numim stările lumeşti (obişnuite) ale
minţii. Starea moodha e departe de orice concept yoghin.
Acum am ajuns la ekagrata. Ekagrata înseamnă focalizare, şi în această focalizare rajas guna şi tamas
guna sunt absente; Numai sattva guna există. Când mintea atinge starea de focalizare, atunci rajas şi
tamas sunt ambele absente; numai sattva predomină. Următoarea stare spre care se tinde după atingerea
acesteia este nirodha, încetarea completă a activităţii mentale. În această din urmă stare nu funcţionează
nici sattva, nici rajas, nici tamas. Aceasta este o stare a minţii numită trigunatita, cea de dincolo de cele
trei gunas, când conştiinţa e complet eliberată de limitările celor trei gunas. Când conştiinţa voastră
individuală e eliberată de limitările celor trei gunas şi când ea stă singură, fără sentimente de prietenie sau
alianţă faţă de aceste trei gunas, ea a atins starea numită nirodha.
Aceasta este comparaţia dintre trezirea lui kundalini şi terminologia yoghină asa cum s-a detaliat aici.

Cap I SUTRA 3 În starea de YOGA, sau cu alte cuvinte atunci când VRITTIS-urile sunt blocate,
văzătorul (DRASHTA, SAU PURUSHA) e stabilit (locuieşte sau se odihneşte în el însuşi sau în
propria sa natură esenţială (SVARUPA).

Tada drastuh swarupeavasthanam

Tada = atunci; drastuh = văzător; swarupe = natura proprie esenţială; avasthanam = stabilire.

Realizarea de sine poate avea loc numai când chitta-vrittis (modificările minţii) îşi încetează complet
activitatea, când mintea, sau chitta, nu mai e afectată de jocul celor trei gunas (însuşiri fundamentale) şi
de sentimentele nestatornice, şi când nu mai există sentimentul de identificare cu lumea obiectivă. Noi nu
suntem capabili să cunoaştem sau să înţelegem starea kaivalya (realizarea de sine), sau să înţelegem
stările elevate de conştiinţă care apar în samadhi, cu înţelegerea noastră foarte limitată. Realizarea vine
dinăuntrul nostru şi nu poate fi înţeleasă de nivelul actual de conştiinţă, îmbibat cum este de plăceri şi
neplăceri, false crezuri, concepţii eronate, falsă gândire şi aşa mai departe, care constituie schema noastră
de gândire şi care este legată de asmita, principiul eu-lui.
Puritatea minţii, completul control al simţurilor, lipsa de dorinţe şi aşa mai departe, sunt toate necesare
înainte ca omul să atingă scopul sistemului yoga, care este kaivalya - realizarea de sine. Cuvântul
avasthanam indică reîntoarcerea la stadiul originar, şi acest lucru va fi discutat în capitolul al patrulea.

Cap I SUTRA 4 În afara stării de YOGA are loc identificarea lui PURUSHA sau DRASHTA cu
modificările (VRITTIS) lui CHITTA.

Vritti sarupyamitaratra

Vritti = modificare, şablon; sarupyam = identificare; itaratra = în afara acestei stări.

Ce se întâmplă cu purusha, Sinele Suprem, când nu e stabilit în natura sa esenţială se spune aici. Când
chitta vrittis (modificările minţii) nu sunt în starea de nirodha (blocare) atunci şabloanele sau
modificările lui chitta (mintea, conştiinţa individuală) sunt suprapuse peste purusha (Sinele Suprem).
Suntem toţi obişnuiţi cu acest fel de identificare greşită. Când urmărim un film sau o piesă de teatru, avem
tendinţa să ne identificăm cu ceea ce se vede şi trăim intens experienţele vizionate, participând emoţional
la ele. Cu toate că actorii interpretează numai un rol, noi tindem să ne identificăm cu ei, uitând că suntem
numai spectatori la ceea ce se întâmplă În acelaşi fel, purusha este numai o conştiinţă martor, dar ea şi-a
 26 din 172

"uitat" natura sa veritabilă, identificându-se cu chitta (mintea, conştiinţa individuală) şi cu transformările

ei în aşa măsură încât îi este foarte greu să se elibereze de această eroare.
Ştiinţa YOGA, aşa cum este prezentată de Patanjali, recomandă diferite tehnici aplicabile diferitelor
caractere individuale, care au drept scop de a aduce mintea (sau chitta) într-o stare de nirodha (blocare).
În această stare purusha (Sinele Suprem) devine conştient de natura sa veritabilă.

Cap I SUTRA 5 Modificările fundamentale ale minţii (VRITTIS) sunt de cinci feluri; ele pot fi
dureroase, neplăcute sau impure (KLISHTA), sau nedureroase, plăcute sau pure (AKLISHTA).

Vrittayah panchatayyah klistaklistah

Vrittayah = modificări ale minţii; panchatayyah = de cinci feluri; klishta = dureros, lit. greu, dificil;
aklishtah = nedureros.

Această sutra este o combinaţie de patru cuvinte. Cuvântul vritti v-a devenit cunoscut, dar cu toate
acestea el mai necesită o explicaţie amănunţită şi de la această sutra începe explicaţia detaliată a lui vritti.
Sutra spune că vrittis-urile minţii sunt de cinci feluri, sau de cinci tipuri. Modificările sunt de cinci tipuri
şi aceste cinci tipuri de modificări sunt ori dureroase ori nedureroase. Aceasta înseamnă că modificările
minţii sunt zece toate; cinci din acestea sunt dureroase şi cinci sunt nedureroase. Acest lucru necesită o
lămurire. Mintea vede o floare; cu ajutorul ochilor ea sesizează forma florii, şi-i place floarea. Aceasta
este numită aklishta, plăcut. Apoi mintea vede un corp în descompunere al unui câine mort peste care a
trecut un autovehicul. Mintea priveşte prin intermediul ochilor şi asimilează percepţia, dar nu o agreează.
Aceasta este numită klishta, sau dureroasă. Deci, modificările particulare ale minţii în cazul florii au fost
nedureroase sau plăcute. În cazul câinelui mort, au fost dureroase sau klishta. Modificarea este la fel:
percepţia se face prin ochi, dar vederea este de două feluri - klishta (dureroase) şi aklishta (nedureroase).
În acelaşi fel, mintea are, sau suferă, în general, modificări de cinci feluri. Ce sunt aceste cinci vrittis? Le
vom discuta în următoarele sutras, dar înainte de a face aceasta trebuie să înţelegem bine ce a vrut să
spună Patanjali. Este vorba de manifestarea minţii în diferite planuri sau sfere de viaţă, cum ar fi: priviţi
un copac, un om sau un peisaj. O faceţi prin intermediul ochilor, dar ea este în realitate una din
manifestările minţii voastre. Ascultaţi o melodie sau o povestire. Aceasta este de asemenea una din
modificările minţii. Inchideţi ochii şi vă gândiţi la trecut, la prezent sau la viitor, la relaţiile voastre, la
prieteni sau duşmani. Aceasta este una din modificările minţii, una din formaţiile minţii, unul din
şabloanele minţii. Când sunteţi îngrijorat, anxios sau plin de mânie, invidie, gelozie, compasiune, iubire
pentru oameni, iubire pentru Dumnezeu, acestea sunt de asemeni şabloane ale minţii, şi aceste modificări
particulare sunt numite vritti.
Conform sistemului yoga, fiecare dimensiune paralelă a cunoaşterii, fiecare fel de gând şi fiecare plan de
conştiinţă este un vritti al minţii. În yoga, chiar şi somnul este considerat a fi una din condiţiile minţii.
Acesta este o stare mentală, o condiţie mentală. Visul este de asemenea o condiţie mentală. În mod
asemănător, îndoiala, iluzia, greşelile de gândire - cum ar fi confundarea unei rădăcini cu un şarpe - toate
acestea sunt de asemenea stări ale lui chitta (minte), sau vrittis (modificări mentale).
În sanskrită şi mai ales în textele yoghine şi în textele filosofiei Vedanta cuvântul vritti apare iar şi iar.
Este un termen atât de ambiguu încât uneori filosofii şi gânditorii n-au fost în stare să-l explice în mod
adecvat. În secolul XVII a trăit un mare cărturar al cărui nume era Goudapadacharya. El a scris un
comentariu detaliat la o mică Upanishada, şi anume Mandukya Upanishad. În comentariul său, marele
cărturar scrie: "Cuvântul (VRITTI) se pare că nu înseamnă altceva decât una din formele modificărilor
mentale pe care le suferă conştiinţa supremă".
Intreg cosmosul, nu numai Pământul, poate fi dintr-un anumit punct de vedere ireal; el poate că este
numai o expresie a gândirii mentale, a gândirii Fiinţei Supreme, o forţă cosmică gânditoare. Deci când
folosim termenul modificare mentală înţelegem diferitele şabloane sau personalităţi ale minţii, diferitele
stadii, sfere sau dimensiuni paralele ale personalităţii.
 27 din 172

Intr-o piesă de teatru, acelaşi om poate apărea pe scenă ca cerşetor, ca rege, ca tâlhar, ca sannyasin ((în
India) fiinţă umană care renunţă total la lume pentru a trăi în totală detaşare şi care se consacră realizării
eliberării spirituale), ca bărbat sau femeie, şi aşa mai departe. În acelaşi fel, există o singură conştiinţă care
se manifestă în om sub forma stării de veghe, a visului, a somnului, a gândirii, a plăcerii sau neplăcerii.
Este o conştiinţă unică, care se pare că joacă diferite roluri, acestea fiind diferitele vrittis-uri (modificări
mentale).

Cap I SUTRA 6 Cele cinci modificări fundamentale (VRITTIS) ale minţii sunt: cunoaşterea
corectă (PRAMANA), cunoaşterea non-discriminativă incorectă sau falsă (VIPARYAYA sau
AVIDYA), imaginaţia sau fantezia (VIKALPA), somnul (NIDRA) şi memoria (SMRITI).

Pramana viparyaya vikalpa nidra smritayah

Pramana = cunoaştere corectă; viparyaya = cunoaştere incorectă; vikalpa = fantezie, imaginaţie; nidra =
somn; smritayah = memorie.

În ultimele trei sutras am vorbit despre cuvântul vritti. Pentru un aspirant yoga este important să
înţeleagă corect acest cuvânt. După mult timp de gândire veţi realiza că scopul final în yoga nu este altul
decât distrugerea totală a şabloanelor manifestării conştiinţei. Se poate lua exemplul următor: diferiţi idoli
(sau şabloane ale formei) pot fi făcuţi din lut, dar când sunt distruşi ei devin din nou lut. În mod
asemănător, fierarul face diferite ornamente din fier care sunt cunoscute prin diferite nume şi forme, dar
atunci când sunt distruse, amestecate, ele devin din nou fier. La fel, diferite lucruri şi structuri iau naştere
din minte fiind numite în mod diferit în decursul proceselor cosmice ale naturii. Mintea sau conştiinţa
trebuie dezgolită de toate formele ei astfel încât conştiinţa să rămână fără nume şi fără formă, ceea ce
constituie scopul ultim în yoga.
Yoga nu se ocupă numai cu stingerea lumii, şi acest lucru e greşit înţeles de mulţi aspiranţi. Ei îşi închid
ochii şi urechile, uită de toate peisajele şi sunetele, văzând minunate privelişti înăuntru. Ei cred atunci că
au ajuns la stadiul final în yoga, dar chiar şi acest lucru trebuie distrus. Orice - care are natura minţii,
trebuie eliminat. Prin urmare, înainte de a vă apuca să faceţi yoga, trebuie să înţelegeţi semnificaţia a ceea
ce veţi face, iar Patanjali vă ajută în acest sens.
Uneori ni se spune să ne retragem conştiinţa, dar ce este oare conştiinţa? Vă retrageţi conştiinţa de la
sunetele exterioare, dar v-o puteţi retrage de la somn? Nu, pentru că nici măcar nu credeţi că somnul este
o stare mentală; credeţi că somnul nu este o stare mentală. Yoga spune că somnul e de asemenea o stare
mentală şi în sutras-urile următoare, Patanjali spune că chiar şi samadhi este o stare mentală care
trebuie eliminată. Savikalpa samadhi este de asemenea o modificare a minţii, trebuind prin urmare să fie
depăşită.
Scopul ultim în yoga este un proces de rafinare extremă şi în acest scop Patanjali ne dă o mână de ajutor.
Cele cinci vrittis (modificări mentale) sunt clasificate cu grijă. Tot ceea ce vedeţi, auziţi trăiţi, tot ceea ce
vrittis-urile voastre fac prin intermediul minţii, al simţurilor, e clasificat în cinci grupe, şi anume,
cunoaştere corectă, cunoaştere incorectă, imaginaţie, somn şi memorie.
Aceste cinci modificări constituie conştiinţa minţii. Ele formează cele trei dimensiuni ale conştiinţei
individuale. Acestea constituie factorul mental al omului. Fiecare stare mentală e inclusă în aceste cinci
modificări, cum ar fi visul, starea de veghe, privitul, vorbitul, atingerea, bătaia, ţipatul, sentimentele,
emoţiile, acţiunea; de fapt, totul este inclus în acestea cinci.

Cap I SUTRA 7 Cunoaşterea prin experienţă directă (PRATYAKSHA), inferenţa (ANUMANA) şi

mărturia sau revelaţia celor care au perceput direct Adevărul (AGAMA) sunt sursele cunoaşterii
corecte (PRAMANA).

Pratyakshanumanagamah pramanani
 28 din 172

Pratyaksha = cunoaştere directă izvorâtă din experienţa practică, evidenţa simţurilor; anumana = inferenţă;
agama = mărturie, revelaţie; pramanani = surse ale cunoaşterii corecte.

În această sutra, rishi (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în
Agamas) încearcă să explice cunoaşterea corectă, pramana. Ea a fost deja menţionată în sutra
precedentă ca fiind o manifestare a minţii. Mintea nu ia totdeauna forma numai a cunoaşterii corecte; ea
poate manifesta de asemenea cunoaştere incorectă. Această sutra explică ce se înţelege prin cunoaştere
corectă. Cunoaşterea corectă poate fi obţinută prin intermediul a trei surse, şi anume evidenţa simţurilor,
inferenţa şi mărturia. Evidenţa simţurilor este cunoşterea produsă de contactul unuia sau a mai multor
simţuri cu obiectul cunoaşterii; de exemplu, vedem o floare, o mirosim, auzim pe cineva ţipând, simţim
ceva ca fiind fierbinte sau rece, etc.
Dacă simţurile sunt intacte, dacă nici unul din ele nu e bolnav, atunci evidenţa simţurilor este una din
sursele cunoaşterii corecte. Trebuie să nu uităm totuşi că aceasta nu este singura sursă de cunoaştere
corectă deoarece uneori simţurile ne dezamăgesc; de exemplu, mirajul produs într-un deşert datorită
curenţilor calzi de aer. În acest caz, în realitate nu există apă dar ochii noştri ne fac să credem că existenţa
apei este o realitate. În acest caz evidenţa simţurilor nu constituie cunoaştere corectă, deoarece ne putem
da seama de iluzie atunci când încercăm să ne ducem în acel loc şi să aducem apă.
Anumana, inferenţa, devine o sursă de cunoaştere corectă atunci când se bazează pe judecată înţeleaptă.
Vedem fum şi imediat tragem concluzia că trebuie să existe foc. Această inferenţă se bazează pe
experienţa care nu ne-a înşelat niciodată şi anume aceea că ori de câte ori sesizăm prezenţa fumului găsim
de asemenea şi prezenţa focului. Acest lucru se numeşte concomitenţă invariabilă (samanyato sristam).
Când două lucruri sau fenomene sunt legate între ele invariabil, putem deduce prezenţa unuia dintre ele
atunci când îl vedem pe celălalt.
Agama înseamnă mărturie. Ea este folositoare în anumite circumstanţe când nu e posibilă evidenţa
simţurilor şi când nu există suficiente date pentru deducţie. Aici depindem numai de ceea ce spun alţii, cu
o condiţie importantă însă. Persoana a cărei autoritate poate fi considerată ca o sursă suficientă de
cunoaştere corectă, şi care este numită apta, trebuie să îndeplinească două condiţii. În primul rând, ea
trebuie să posede cunoaştere corectă şi în al doilea rând, ea trebuie să dea acea cunoaştere fără nici o
greşeală. Când aceste două condiţii sunt îndeplinite, putem lua agama (mărturie) drept adevărată
cunoaştere. În yoga autoritatea aceasta este numită guru (învăţător spiritual) şi ceea ce-i spune el
discipolului este luat de către acesta ca atare, dar, totuşi, constituie cunoaştere corectă, deoarece un guru
(învăţător spiritual) este o persoană care cunoaşte corect. Scripturile mai sunt numite AGAMAS deoarece
ele sunt revelaţii ale rishis-lor care au experimentat prima oară subiectele discutate acolo. Mai mult,
afirmaţiile scripturilor nu sunt demonstrabile nici prin evidenţa simţurilor şi nici prin inferenţă.

Cap I SUTRA 8 Cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă (VIPARYAYA sau AVIDYA)
este cunoaşterea care nu este bazată pe o formă adecvată (cunoaşterea în care unui obiect i se
atribuie în mod fals proprietăţile altui obiect).

Viparyayo mithyajnanamatadrupaprathistham

Viparyayah = cunoaştere greşită; mithya = fals, iluzoriu; jnanam = cunoaştere; atat = neadecvat,
impropriu; rupa = formă; prathistham = bazat.

Patanjali se ocupă aici cu al doilea tip de chitta vritti (modificările minţii) pe care trebuie să-l blocăm. El
defineşte viparyaya ca fiind falsa cunoaştere care nu se bazează pe, sau nu corespunde unui obiect real.
Aceasta e opusă cunoaşterii corecte. Cunoaşterea corectă se bazează pe corespondenţa dintre obiectul real
şi cunoaşterea noastră despre el. De exemplu, vedem culoarea unei flori, o mirosim, simţim catifelarea
petalelor şi cunoaşterea că aceasta este o floare se naşte în mintea noastră. Aceasta este cunoaştere corectă
 29 din 172

deoarece este tadrupaprathistha, adică, există un obiect real pe care se bazează cunoaşterea noastră. În
cazul lui viparyaya nu este nici un obiect existent pe care cunoaşterea să poată fi bazată, fiind prin urmare
numită atadrupaprathistham. De exemplu, când confundăm o rădăcină cu un şarpe, cunoaşterea noastră
e incorectă deoarece lucrul care există în realitate în faţa noastră este o rădăcină, în timp ce noi credem că
e un şarpe. Această falsă cunoaştere poate fi corectată prin crearea condiţiilor necesare unei corecte
cunoaşteri (ca, de exemplu, lumină suficientă).
Viparyaya (falsa cunoaştere) mai este numită şi avidya, deoarece toate cunoaşterle noastre sunt bazate pe
o înţelegere greşită a naturii reale a lui purusha (Sinele Suprem) şi prakriti (natura, fiinţa manifestată).
Această cunoaştere greşită e în cele din urmă înlocuită de viveka (discriminare), care implică înţelegerea
corectă a naturii adevărate a lui purusha şi prakriti.

Cap I SUTRA 9 Cunoaşterea care decurge numai din cuvinte sau alţi factori dar care n-are un
obiect real corespunzător, adică obiectul ei nu există în afara minţii, este fantezie (VIKALPA).

Shabda jnanupati vastu shunyo vikalpah

Shabda = cuvânt, sunet; jnana = cunoaştere; anupati = a decurge; vastu = obiect; shunyah = gol; vikalpa =
fantezie, imaginaţie.

Vikalpa este imaginaţia fără baza unui obiect real. Asta nu înseamnă că ea n-are obiect, ci că obiectul
menţionat este inexistent în planul fizic obiectiv. De exemplu, când citim poveşti minunate despre zâne,
sau "Călătoriile lui Guliver", găsim lucruri şi cuvinte care au un sens când stau într-o frază, dar de fapt nu
există nici un obiect real cărora ele să le corespundă. Acestea sunt exemple de vikalpa, imaginaţii sau
fantezii. Vikalpa este numai o creaţie a minţii noastre. Ea nu este totuşi complet lipsită de substanţă. Noi
ne luăm ideile din experienţe şi le combinăm, pentru a forma idei noi despre lucruri care de fapt nu există.
Necazul pentru majoritatea dintre noi, chiar şi în cazul aspiranţilor spirituali, este că uneori mintea devine
plină de fantezii şi gărgăuni. Există mulţi aspiranţi spirituali în această lume care caută să atingă un ţel
imaginar. Ei trăiesc într-o lume de idei, creată de propria lor imaginaţie, care nu este altceva decât
vikalpa.
Uneori în meditaţie are loc o fugă a imaginaţiei în dhyana (meditaţie). Acest lucru este foarte plăcut şi
interesant conferind plăcere şi satisfacţie minţii care meditează, dar, conform cu Patanjali, această formă
de vikalpa trebuie de asemenea îndepărtată. La fel, în India există o ramură de meditaţie fantezistă care se
numeşte chiar reverie. Ea constituie o sadhana (practică spirituală) aparte prin ea însăşi, dar conform lui
Patanjali aceasta este o stare mentală greoaie şi trebuie depăşită prin cunoaştere adecvată. Această
sadhana (practică spirituală) este foarte folositoare unui începător în măsura în care îl poate transforma
într-un aspirant capabil să intre din ce în ce mai adânc în starea de concentrare. Totuşi, nu trebuie uitat că
acest fel de sadhana (practică spirituală), cu toate că folositoare unui începător, trebuie evitată ulterior. În
stările de dharana (concentrare), antar mauna (linişte lăuntrică), dhyana (meditaţie), aspirantul îşi
imaginează anumite obiecte şi calităţi. Acestea pot fi considerate, în ultimă analiză, drept ireale şi
fanteziste, dar ele sunt foarte folositoare la început şi începătorul în yoga trebuie să se ajute de ele până ce
va fi capabil să intre în stările mai profunde. Mulţi mari gânditori au spus că până la starea de nirvikalpa
samadhi diferitele experienţe prin care trece un aspirant nu sunt decât planuri ale conştiinţei sale mentale.
Cunoaşterea corectă (pramana), cunoaşterea incorectă (viparyaya) şi imaginaţia (vikalpa) sunt de
asemenea procese ale conştiinţei, dar ele se deosebesc în aceea că cunoaşterea corectă (pramana) are un
obiect real, cunoaşterea incorectă (viparyaya sau avidya) are un obiect fals, în timp ce imaginaţia sau
vikalpa nu are nici un obiect real. Această diferenţă trebuie bine înţeleasă.

Cap I SUTRA 10 Somnul (NIDRA) este acel vritti care are drept suport absenţa activităţii mentale
(PRATYAYA).
 30 din 172

Abhava pratyayalambana vrittirnidra

Abhava = absenţă; pratyaya = conţinut al minţii; alambana = suport; vritti = modificare; nidra = somn.

Aceasta este o sutra foarte importantă. În comparaţie cu ultimele trei vrittis (modificări mentale)
menţionate anterior, acest vritti e caracterizat prin lipsa conştiinţei, a atenţiei sau a inconştienţei. Somnul
e de asemeni o stare a minţii. Este foarte important să înţelegem acest lucru, deoarece dacă suntem
capabili să analizăm starea de somn a minţii, putem să înţelegem cu uşurinţă starea de samadhi. Somnul
este o stare a minţii care ascunde sau tăinuieşte cunoaşterea lumii externe. În Mandukya Upanishad se
spune că în somn omul nu doreşte nimic, nici nu există vis sau orice altă percepţie. Toate vrittis-urile
(modificările) minţii se concentrează la un loc şi energia acestui proces le fuzionează. Capacitatea
facultăţii de percepţie este introvertită; obiectele exterioare nu mai sunt auzite sau văzute, nu mai există
nici un simţ. Este o stare inconştientă a minţii.
Aceasta este exact ideea pe care Patanjali încearcă s-o expună în această sutra. El spune că în somn nu
există nici un obiect în faţa minţii - ea nu vede, nu aude, nu simte nimic. Toate formele de cunoaştere au
amuţit.
Atunci când avem experienţa mentală a unui obiect, acea experienţă e numită pratyaya, conţinut al
minţii. Putem avea o pratyaya cu sau fără ajutorul simţurilor. Putem, de exemplu, să vedem un trandafir
în mintea noastră or sub forma unei viziuni, ori sub forma unui vis, sau a unei idei. Conţinutul minţii în
toate aceste stări e numit pratyaya.
Când chiar şi ideea acelui obiect, adică însăşi conţinutul minţii e îndepărtat printr-un procedeu oarecare,
mintea rămâne fără suport. Somnul este un vritti în care conţinutul minţii este absent. În această stare,
gândurile există dar nu sunt prezente în faţa minţii, astfel încât mintea nu vede, nu simte, nu aude şi nu are
nici o experienţă mentală sau prin intermediul simţurilor. Din punct de vedere psihologic, în această stare
creierul şi mintea sunt deconectate şi gândurile sunt suprimate temporar. În mod similar în dhyana
(meditaţie) devenim uneori inconştienţi atunci când activitatea minţii se opreşte.
Starea de somn e comparabilă cu starea de samadhi în ceea ce priveşte faptul că în ambele se constată
absenţa conştiinţei lumii exterioare. Singura diferenţă dintre somn şi samadhi este că în ultima persistă
noţiunea eu-lui într-o anumită măsură, în timp ce în somn nu există această noţiune. În starea de samadhi
conştiinţa existenţei separate şi a calităţilor, cum ar fi faptul că un individ este hindus, că are un nume şi o
formă, încetează complet, rămânând totuşi un anumit fel de conştiinţă. Aceasta însă este lipsită de orice
particularităţi care aparţin lumii exterioare. Conştiinţa pe care o avem în stare de veghe e exact ca aceea
din starea de samadhi, dar diferenţa constă în faptul că în samadhi obiectele sunt absente, dar conştiinţa
(lor) e prezentă. Aici au apărut multe concepţii greşite, multe false înţelegeri şi multe interpretări greşite.
Se presupune că samadhi este o stare de totală inconştienţă, în timp ce ea este exact contrariul, anume o
stare de superconştiinţă hiperlucidă.

Cap I SUTRA 11 Memoria (SMRITI) este cunoaşterea trecută, care a fost înregistrată prin
procesul de a nu lăsa să dispară sau să scape din minte obiectele înregistrate anterior. Aceste
obiecte sunt readuse în minte prin intermediul SAMSKARAS-urilor.

Anubhutavisayasampramosah smritih

Anubhuta = înregistrat; visayah = obiecte ale percepţiei simţurilor; asampramosah = a nu lăsa să dispară;
smritih = memorie.

Memoria este al cincilea vritti al minţii. Ea este de două feluri: memoria conştientă şi memoria
subconştientă. Memoria conştientă implică amintirea lucrurilor deja trăite, rechemarea experienţelor
trecutului. Memoria subconştientă este visul. În acest caz fiinţa nu-şi aminteşte conştient ci inconştent.
 31 din 172

Această memorie este de asemenea de două feluri: una este imaginară, cealaltă este reală. În vis omul are
uneori experienţe fantastice care nu sunt nicidecum relevante pentru viaţa reală. Visătorul se poate vedea
pe sine însuşi tăiat în bucăţi de roţile unui tren, sau se poate vedea pe sine murind. Acest lucru e o fantezie
a minţii şi prin urmare e numit memorie subconştientă imaginară, dar totuşi trebuie să ne reamintim că
fiecare vis are o bază şi că nu există vise fără bază. În cazul memoriei subconştiente reale, fiinţa îşi
aminteşte în vis ceva care s-a întâmplat într-adevăr în trecut, fără distorsiunea faptelor. Această memorie
care scoate la iveală înregistrările preconştientului şi le desfăşoară în plan conştient, este una din
facultăţile conştiinţei noastre. Este una din modificările conştiinţei, fiind prin urmare clasată drept vritti
(modificare a minţii).
Obiectele experienţei sunt de cinci feluri, acelea care pot fi percepute prin intermediul ochilor, urechilor,
pielii, limbii sau nasului. Când cunoaştem aceste obiecte, mintea noastră vine în contact cu ele prin
intermediul indryas-urilor (organele de simţ). Când, după un timp, avem un contact similar, memoria
experienţei trecute se deşteaptă, dacă nu i s-a permis să dispară din minte. Dacă experienţa dispare din
minte, atunci memoria ne lasă. Astfel, Patanjali a folosit cuvântul asampramosha pentru a sublinia
faptul de a nu lăsa experienţa să dispară din minte. Inţelesul cuvântului este următorul: a=nu;
sam=complet; pra=înalt sau mare; mosha=a elibera, a scăpa. Astfel, literal, cuvântul înseamnă a nu lăsa să
scape.
Putem rezuma cele cinci vrittis (modificări mentale) menţionate de Patanjali în modul următor: primul
vritti se ocupă de cunoaşterea corectă; al doilea de cunoaşterea incorectă; al treilea de cunoaşterea
imaginară; al patrulea de nici o cunoaştere sau cunoaştere vidă şi, în sfârşit al cincilea, de cunoaşterea
trecută. Aceasta acoperă întregul câmp al conştiinţei noastre. Când a definit YOGA, Patanjali a spus că
esenţa sistemului YOGA constă în stoparea sau blocarea tuturor vrittis -urilor (modificărilor mentale). El
descrie tehnicile care trebuiesc folosite în acest scop în sutra următoare.

Cap I SUTRA 12 Stoparea (NIRODHA) acestor cinci VRITTIS se face prin practică repetată
(ABHYASA) şi VAIRAGYA (detaşare).

Abhyasavairagyabhyam tannirodhah

Abhyasa = practică repetată; vairagyabhyam = prin vairagya; tat = acesta; nirodhah = stopare, blocare.

În această sutra, Patanjali descrie două metode de a opri fluxul chitta vrittis (modificările minţii).
Aceste două metode sunt abhyasa şi vairagya (detaşare). Abhyasa înseamnă practică repetată şi
persistentă. Vairagya este o stare mentală de non-ataşament, sau detaşare, care reprezintă eliberarea de
raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). Când mintea devine eliberată de acestea două, starea ei în acel
moment e numită vairagya. În India, vairagya desemnează un ordin tradiţional de sannyas. Patanjali a
descris raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) în capitolul următor. Raga (atracţie) este, am putea spune,
atitudinea de a simpatiza şi de a se simţi irezistibil atras de un obiect oarecare. Pe de altă parte, dwesha
(repulsie) este o atitudine a minţii care implică nesimpatia sau repulsia necontrolată pentru un obiect.
Eliberarea de aceste două atitudini e numită vairagya.
Intâlnim mulţi aspiranţi spirituali care încearcă să se concentreze fără să practice în prealabil abhyasa
(practică repetată) şi vairagya (detaşare), fără să stăpânească mai întâi raga (atracţie) şi dwesha
(repulsie). Nu are rost să impunem linişte minţii fără să îndepărtăm în prealabil factorii care produc
tulburare, şi anume raga (atracţie) şi dwesha (repulsie), care conferă instabilitate minţii. Patanjali spune
deci, pe drept cuvânt, că abhyasa (practica repetată) şi vairagya (detaşare) sunt mijloacele prin care fiinţa
trebuie să se stăpânească, după acestea meditaţia urmând cu uşurinţă.

Cap I SUTRA 13 Din cele două (menţionate în sutra anterioară) ABHYASA înseamnă stabilitatea
efortului de a estompa VRITTIS-urile.
 32 din 172

Tatra stitou yatnobhyasah

Tatra = acolo, din cele două; sthitou = fiind fixat, stabilit; yatnah = efort; abhyasah = practică.

Patanjali explică în această sutra înţelesul lui abhyasa. Cuvântul tatra înseamnă de fapt "acolo", dar cu
referire la contextul sutrei, cuvântul tatra înseamnă "din cele două". Abhyasa înseamnă a fi fixat perfect
în efortul spiritual (sadhana). Aici efortul implică practica lui chitta vritti nirodhah. El poate include
meditaţie, sau Karma Yoga, sau Bhakti Yoga, sau introspecţie sau alte practici. Trebuie amintit că
practicarea a ceva numai pe o perioadă anume de timp nu este abhyasa. Abhyasa înseamnă practică
continuă; ea nu poate fi abandonată. Ea devine o parte din personalitatea voastră, o parte din natura
voastră individuală. Pentru a sublinia acest aspect, rishi (cel care experimentat în mod direct subiectele
discutate în Agamas) a folosit cuvântul sthitou, care înseamnă a fi ferm fixat sau ferm stabilit.
Cuvântul următor - yatna, efort - indică orice efort consacrat, fie Kriya Yoga, fie Hatha Yoga sau
meditaţie. Există un punct important în ceea ce priveşte abhyasa (practica spirituală repetată) şi care
trebuie bine înţeles. Atunci când abhyasa (practica repetată) devine ceva natural, ferm, înrădăcinat şi
complet, ea duce la samadhi. Deci, fiecare aspirant spiritual trebuie să acorde cea mai mare atenţie
practicii regulate şi continue care, atunci când devine perfectă, duce la completa blocare a vrittis-urilor
(modificările mentale).

Cap I SUTRA 14 Ea devine ferm întemeiată fiind continuată fără întrerupere o lungă perioadă de
timp, cu adoraţie şi aspiraţie infinită către ţelul suprem, cosmic, al fiinţei umane.

Sa tu dirghakala nairantaryasatkarasevito dridhabhumih

Sah = aceasta (abhyasa); tu = dar; dirgha = lung; kala = timp; nairantarya = fără întrerupere; satkara =
adoraţie; asevitah = practicat; dridha = ferm; bhumih = întemeiat.

Sunt trei condiţii pentru practica plină de succes a lui abhyasa (practica repetată): 1. Ea trebuie practicată
cu o încredere deplină; 2. trebuie să fie neîntreruptă şi, 3. trebuie să dureze un anumit timp. Când aceste
trei condiţii sunt îndeplinite, abhyasa (practica spirituală repetată) devine ferm întemeiată şi parte din
natura fiinţei. Se observă adesea că mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar credinţa lor
diminuează pe măsură ce trece timpul. Acest lucru nu trebuie să se întâmple cu un student yoghin care
vrea să atingă ţelul în viaţa aceasta. Un aspirant spiritual trebuie să-şi continue sadhana (practica
spirituală) până ce obţine ceva foarte concret şi substanţial de pe urma ei, dar din păcate, foarte puţini
aspiranţi pot face asta.
Cuvântul nairantarya este foarte important. El înseamnă practică neîntreruptă. Antar înseamnă
diferenţă; nairantarya înseamnă absenţa acestei diferenţe. Inseamnă deci continuitate. Acest lucru este
foarte important deoarece dacă practica e întreruptă din când în când, studentul nu poate profita pe deplin
de pe urma ei. Aceasta înseamnă maturitate spirituală. Aspirantul trebuie să fi atins maturitatea spirituală
înainte de a începe să practice, şi practica trebuie continuată mult timp. Uneori se observă o concepţie
greşită la unii, conform căreia sarcina evoluţiei spirituale poate fi îndeplinită numai în câteva luni, dar
acest lucru este fals. Ea poate necesita multe naşteri până la realizare. Aspirantul nu trebuie să fie
nerăbdător; nu trebuie să existe grabă sau pripeală. Literatura yoghină veche e plină de povestiri în care se
spune că unui individ îi poate lua multe naşteri atingerea celui mai înalt ţel yoghin. Nu durata timpului e
însă importantă, ci faptul că practica trebuie continuată fără nici un fel de întrerupere până ce ţelul este
atins, indiferent cât timp ia acest lucru. Aspirantul nu trebuie să-şi piardă entuziasmul; el trebuie să
continue să practice cu credinţă. Credinţa e cel mai important factor, deoarece numai prin credinţă
obţinem răbdarea şi energia de a continua practica în ciuda tuturor necazurilor vieţii. Dacă aspirantul are
încredere totală în faptul că el va atinge cu siguranţă ţelul prin practica sa, atunci puţin importă când se va
petrece acest lucru.
 33 din 172

Un alt aspect important este acela că sadhana (practica spirituală) trebuie realmente îndrăgită în cel mai
înalt grad. La fel cum o mamă se tulbură dacă copilul ei nu se întoarce acasă la timp, tot astfel aspirantul
nu trebuie să rămână indiferent dacă nu şi-a făcut practica zilnică. El trebuie să îndrăgească ceea ce face la
fel cum îşi îndrăgeşte propriul corp. El trebuie să fie atras de practică la fel cum este atras de o prăjitură
preferată. Practica poate produce rezultatul dorit numai dacă e făcută cu dragoste şi afecţiune. Nu trebuie
să existe sentimente de constrângere ci ea trebuie practicată cu plăcere. Acesta este înţelesul cuvântului
satkara. El înseamnă onestitate, respect şi devoţiune. Dacă fiinţa are aceste calităţi rezultatele dorite sunt
asigurate. Ataşamentul faţă de practică poate fi dezvoltat prin auto-analiză constantă şi satsang
(frecventarea sfinţilor, înţelepţilor, marilor yoghini).
Patanjali declară deci că dacă practicăm abhyasa cu credinţă şi convingere, continuu, pe o perioadă
lungă de timp, ea va aduce în mod sigur blocarea celor cinci vrittis (modificări) ale minţii.

Cap I SUTRA 15 Când individul se eliberează atât de dorinţele pentru obiectele cunoscute prin
simţuri, cât şi pentru acelea de care a auzit vorbindu-se, starea aceasta de conştiinţă este
VAIRAGYA.

Dristanushravika visayavitrisnasya vashikarasanjna vairagyam

Drishta = văzut; anushravika = auzit; visaya = obiect; vitrisnasya = aceluia care e liber de dorinţă (trisna =
dor, dorinţă); vashikara = control; sanjna = conştiinţă; vairagyam = absenţa dorinţei.

Când o persoană e fără de dorinţe, fără sete, când nu tânjeşte după toate obiectele plăcerii, etc. pe care le-a
auzit sau văzut în viaţa sa, atunci starea minţii lui e numită vairagya (detaşare). Drishta include şi
plăcerile sau obiectele care aduc plăcere prin simţuri. Toate experienţele care intră în raza de cunoaştere
prin simţuri sunt numite drishta. Anushravika sunt acele obiecte pe care individul nu le-a experimentat,
ci de care a auzit vorbindu-se sau despre care a citit în cărţi. Astfel, vairagya este în totalitate un proces
care aparţine lui buddhi (inteligenţă); ea nu e o categorie în ea însăşi. Dacă cineva crede că pentru a
practica vairagya (detaşare) va trebui să-şi schimbe viaţa, se înşeală. Vairagya este evaluarea finală
lucidă a tot ceea ce individul a experimentat în viaţă.
Vairagya (detaşare) este posibilă chiar şi atunci când trebuie îndeplinite responsabilităţile faţă de familie
şi societate. Nu este deci deloc necesar şi nici recomandabil, să renunţăm la datoriile noastre. Ceea ce
trebuie făcut nu este să renunţăm la acte, ci să renunţăm la raga (atracţie) şi dwesha (repulsie), care
produc agonia subconştientă. Acest lucru e explicat foarte bine în Bhagavad Gita, unde se spune că
individul poate fi liber în viaţa sa chiar dacă îndeplineşte diferitele acte necesare vieţii sale, singura
condiţie fiind să se detaşeze de efectele bune sau rele ale acţiunilor sale. Ceea ce este important pentru
meditaţie nu e ceea ce individul face sau nu în viaţa exterioară; viaţa interioară, viaţa inhibiţiilor,
suprimărilor şi complexelor, viaţa erorilor mentale şi psihice, aceasta joacă un rol decisiv în meditaţie. De
aceea vairagya (detaşare) trebuie să fie prezentă permanent astfel încât atitudinea corectă să poată apare.
Practica lui vairagya (detaşare) începe totdeauna dinăuntru şi niciodată din afară. Nu are importanţă ce
haine purtaţi sau în ce companie trăiţi. Ceea ce contează cu adevărat este atitudinea pe care o aveţi faţă de
diferitele lucruri, persoane şi evenimente cu care veniţi în contact de-a lungul vieţii. Vairagya (detaşare)
realizează o atitudine echilibrată şi o abordare integră, un sentiment de iubire şi compasiune pentru toţi, şi
cu toate acestea un fel de detaşare care este prezentă în toate acţiunile îndeplinite de persoana respectivă.
Vairagya constituie astfel o manifestare a purităţii şi păcii mentale a individului. Ea conferă o fericire de
netulburat şi o linişte care rămâne neschimbată, în timp ce practicantul este confruntat cu evenimente care
îl încântă sau cu evenimente care-i displac.
Aici apare o întrebare importantă. Se poate susţine în mod fals că un student îşi poate purifica mintea,
făcând-o să tacă în starea de samadhi chiar fără practica lui vairagya (detaşare). Se poate susţine că
celelalte tehnici yoga, cum ar fi pranayama, meditaţia, etc, sunt suficiente pentru a aduce un student în
stări superioare, dar opinia aceasta e falsă. Dacă vă analizaţi mintea în mod imparţial, veţi deveni
constienţi de faptul că la nivelele profunde ale conştiinţei şi ale subconştientului, fiecare dintre noi are
 34 din 172

anumite dorinţe, ambiţii şi speranţe pe care vrem să le îndeplinim. Aceste dorinţe nesatisfăcute dau
naştere la conflicte şi tensiuni. În viaţa de toate zilele noi putem să nu fim conştienţi de aceste conflicte şi
tensiuni, dar atunci când vrem să medităm descoperim că este imposibil să ne stăpânim mintea până ce
aceste conflicte şi tensiuni nu sunt îndepărtate.
Aşa cum Patanjali va explica într-un capitol ulterior, există cinci tipuri de astfel de porniri fundamentale,
care pot fi numite agonii subconştiente sau mizerii (kleshas). Ele trebuie toate îndepărtate, deoarece până
ce acest lucru nu se face, mintea nu se poate menţine fermă în samadhi, vairagya (detaşare) fiind singura
cale prin care agoniile subconştiente pot fi îndepărtate.
Există trei stadii de vairagya (detaşare). În primul stadiu, toate plăcerile şi neplăcerile sunt active în
minte. Se face efort de a controla pasiunile naturale şi dorinţele, cum ar fi tendinţele de ură, violenţă etc.
Acest stadiu este caracterizat de lupta de a depăşi efectele lui raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). În al
doilea stadiu unele raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) sunt controlate, dar mai există altele care nu sunt
încă sub controlul minţii. În al treilea stadiu, aspectul conştient al lui raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) e
complet evoluat şi mintea devine liberă de raga şi dwesha (atracţie şi repulsie). Astfel, în primul stadiu
există efort fără prea mare succes, în stadiul al doilea succesul este parţial şi în al treilea stadiu aspirantul
reuşeşte complet să extermine raga şi dwesha (atracţie şi repulsie), cu toate că rădăcinile lor subtile mai
pot exista încă.

Cap I SUTRA 16 Aceea este cea mai înaltă VAIRAGYA în care există eliberare chiar şi faţă de
dorinţa pentru GUNAS, (adică detaşarea faţă de toate aspectele lui PRAKRITI) pe baza
cunoaşterii adevărate a lui PURUSHA.

Tatparam purusakhyatergunavaitrisnyam

Tat = acela; param = cel mai înalt; purusakhyateh = adevărata cunoaştere a lui purusha; gunavaitrisnyam
= eliberarea de dorinţa faţă de gunas.

Există două feluri de vairagya (detaşare) - una este forma inferioară de vairagya, pe care am discutat-o
deja, iar cealaltă este forma superioară. În forma inferioară aspirantul transcende ataşamentul pentru
obiectele simţurilor, dar acestea rămân totuşi active la nivel subtil. Acest lucru a fost explicat de asemeni
în Bhagavad Gita. Forma inferioară de vairagya (detaşare) implică un proces de suprimare în sensul că
există discriminare şi control prin dezvoltarea conştiinţei spirituale şi satsang (frecventarea sfinţilor,
înţelepţilor). Mintea exercită un control conştient şi dorinţele sunt ţinute sub control. Paravairagya
implică nu numai renunţarea la plăceri, ci îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii. Din forma inferioară
de vairagya (detaşare) există posibilitatea recăderii dar când fiinţa a atins paravairagya nu mai există
întoarcere la viaţa plăcerilor şi pasiunilor. Paravairagya e caracterizată prin absenţa dorinţei sub toate
formele. Nu există dorinţă pentru plăcere, bucurie, cunoaştere, nici chiar pentru somn. Acest lucru se
întâmplă când există conştiinţa naturii reale a lui purusha (Sinele Suprem). Aspirantul spiritual devine
conştient, în timpul meditaţiei sau în samadhi, de purusha din el însuşi. El are atunci o cunoaştere
intuitivă directă a lui purusha şi acest lucru duce la paravairagya. Aspirantul depăşeşte toate atracţiile şi
rămâne neclintit, chiar şi atunci când i se oferă toate plăcerile lumii. Există o poveste în Katha
Upanishad, care descrie cum Natchiketa, arzând de dorinţa să ştie ce se întâmplă cu sufletul după
moarte, îndepărtează toate plăcerile lumii oferite lui de către Yama, zeul morţii. În final el dobândeşte
cunoaşterea adevărată deoarece s-a dovedit demn de a primi cea mai înaltă cunoaştere, renunţând la toate
plăcerile lumii. Starea de paravairagya (îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii) nu se poate obţine
citind cărţi sau participând la satsang (frecventarea înţelepţilor) ori printr-o tehnică specială. Ea apare
când aveţi cunoaşterea intuitivă directă a lui purusha (Sinele Suprem).
Trebuie să înţelegem clar ce înseamnă purushakhyateh (adevărata cunoaştere a lui purusha). Cuvântul
purusha e format din două cuvinte - puri, care înseamnă oraş şi sha, care înseamnă somn. În limbaj
filosofic, corpul nostru fizic e considerat a fi un oraş cu nouă porţi. Corpul mental e considerat a fi un oraş
cu patru porţi. Mai există de asemenea un corp numit corpul pranic. Conştiinţa despre lume se presupune
 35 din 172

a fi o funcţie a corpului subtil. Purusha nu este altceva decât conştiinţa adormită, nemanifestată, din
corpuri. Când purusha (Sinele divin Absolut) intră în relaţie cu prakriti (natura, fiinţa manifestată) se
creează Universul. Prakriti (natura) constă din cele cinci elemente primare (panchabhuta), din cele cinci
karmendriyas (cele cinci organe ale fiinţei umane), din cele cinci jnanendriyas (organe de simţ ale
cunoaşterii), din cele patru funcţiuni ale minţii, din cele cinci pranas (energii subtile vitale), din cele trei
corpuri şi din cele cinci obiecte ale plăcerii simţurilor. Toate acestea la un loc formează tattvas-urile
fundamentale din filosofia Samkya. Ele sunt componente ale lui prakriti (natura). Conform cu
Samkhya, Universul a apărut în urma unirii lui purusha (conştiinţa, fiinţa subiectivă) cu prakriti
(natura, fiinţa obiectivă). Conform cu yoga, purusha este conştiinţa golită de conţinutul minţii. Ea este
eliberată de orice conţinut al minţii. Este o manifestare a conştiinţei fără nici unul din cele cinci feluri de
vrittis (modificări mentale).
În yoga, purusha e privit ca fiind cea mai înaltă formă de manifestare a conştiinţei, eliberată de vrittis
(modificări mentale) şi de orice tangenţă cu prakriti (natura). În mod obişnuit, conştiinţa noastră
funcţionează prin intermediul simţurilor, a minţii şi a lui buddhi. În meditaţie ea funcţionează la un nivel
mai profund, existând totuşi pratyaya (sau conţinut al minţii) prezentă în acea stare, fiind numai un
singur neajuns, şi anume noţiunea de "eu" (AHAMKARA), sentimentul că "eu sunt". În final, dincolo de
meditaţie, acel sentiment de "eu" dispare de asemenea; ceea ce rămâne este conştiinţa numită purusha.
Această conştiinţă supremă a lui purusha este dincolo de cele trei gunas (însuşiri fundamentale), care
sunt numite: sattva guna, rajas guna, şi tamas guna. Prin sattva guna putem înţelege cunoaştere, pace
şi lumină; prin rajas guna înţelegem lăcomie, furie, tensiune; prin tamas guna înţelegem amânare, lene,
îngreunare, ş.a.m.d. Eliberarea de gunas înseamnă că mintea nu mai este influenţată de cele trei gunas şi
acest lucru se petrece numai atunci când se manifestă conştiinţa lui purusha (Sinele divin Absolut).

Cap I SUTRA 17 În SAMPRAJNATA baza subtilă pentru fixarea sau concentrarea minţii
(PRATYAYA) este judecata (VITARKA), reflecţia (VICHARA), beatitudinea (ANANDA) sau
simţul individualităţii (ASMITA), fiecăreia din aceste baze corespunzându-i o stare de SAMADHI.

Vitarka vicharanandasmitanugamat samprajnatah

Vitarka = judecata verbală, gândire; vichara = reflecţie, raţiune discriminativă; ananda = beatitudine;
asmita = simţul individualităţii; anugamat = prin asociere; samprajnatah = samadhi cu prajna.

Samadhi este scopul sistemului yoga. El este aspectul pozitiv. Aspectul complementar negativ este
reprezentat de chitta vritti nirodha. Există foarte multe neînţelegeri cu privire la acest subiect important
despre samadhi. Putem defini samadhi spunând că în această stare aspirantul ajunge la un punct
culminant al conştiinţei, dincolo de care nu mai rămâne nici o conştiinţă. Inseamnă a atinge cel mai
profund nivel al conştiinţei, în care nici chiar simţul individualităţii (ahamkara) nu mai funcţionează. Cei
vechi descriau samadhi ca pe o stare de conştiinţă superioară în care corpurile mentale nu mai
funcţionează. Numai vehiculul atmic funcţionează în această stare. Nu este nevoie de un conţinut sau o
bază a cunoaşterii.
Samadhi începe numai după ce conştiinţa s-a eliberat de sfera fizică. Linia de demarcaţie dintre lumea
simţurilor, sau maya, se sfârşeşte acolo unde începe pura conştiinţă mentală. Dacă cineva este capabil să-
şi retragă atât conştiinţa fizică cât şi conştiinţa pranică, rămânând numai cu conştiinţa mentală, acesta
reprezintă începutul lui samadhi. Acest samadhi începe atunci când conştiinţa a pătruns adânc în
manomaya kosha (corpul mental) în care nu există nici o urmă de conştiinţă fizică sau pranică.
Menţionăm aici cele trei sfere ale minţii, şi anume manomaya kosha, vijnanamaya kosha şi
anandamaya kosha. ATMAN e mai subtil şi mai fin decât oricare din acestea. ATMAN nu este o sferă a
minţii, ci e pură conştiinţă. Există cu totul cinci sfere de conştiinţă; deja am menţionat trei din ele.
Celelalte două sunt annamaya kosha, care este corpul grosier şi pranamaya kosha, care este mai subtil
decât annamaya kosha. Apoi avem manomaya, vijnanamaya şi anandamaya kosha, care sunt din ce
în ce mai subtile. Anandamaya kosha este cea mai subtilă sferă de conştiinţă, care nu este altceva decât
 36 din 172

pură beatitudine. Nu există conţinut fizic. Dincolo de aceste cinci sfere de conştiinţă există conştiinţa
ultimă, cunoscută sub numele de purusha. Samadhi este realizat atunci când conştiinţa pătrunde din ce
în ce mai profund în stări din ce în ce mai subtile, transcenzând sferele obiectelor, a mişcării, a
instinctului, atingând în cele din urmă sfera conştiinţei. În acest proces conştiinţa se eliberează de sferele
fizică, pranică şi altele. Toate sferele conştiinţei sunt legate de prakriti, dar atunci când conştiinţa atinge
anandamaya kosha, ea devine practic liberă de limitările lui prakriti (natura).
Toate nuanţele stării de samadhi sunt clasificate în două categorii: anume sabija, cu sămânţă; nirbija,
fără sămânţă. Sabija este starea inferioară şi nirbija este starea superioară. În sabija samadhi avem o
bază, un conţinut, un centru sau un simbol. În sabija samadhi mintea e fixată asupra unui simbol grosier
sau subtil, şi există pratyaya, adică conţinutul mental al simbolului. Incepătorul trebuie să folosească o
anumită bază pentru a fixa mintea. Există patru feluri de astfel de baze, fiecăreia corespunzându-i o stare
de samadhi. Noţiunea de pratyaya (conţinut al minţii) e extrem de importantă pentru înţelegerea stării de
samadhi. În întreaga lume există o mare neînţelegere cu privire la termenul pratyaya. Unii îl agreează,
alţii dimpotrivă, dar, conform cu yoga, ambele puncte de vedere sunt parţiale şi imperfecte.
În filosofia yoga se spune că pratyaya depinde de cele trei gunas (însuşiri fundamentale), existând deci
pratyaya sattva-ică, rajas-ică şi tamas-ică. Astfel, samadhi e un domeniu special în care începătorul
porneşte cu minimum de pratyaya, minimum de obiecte asupra cărora mintea se odihneşte. Gradat, el
pătrunde din ce în ce mai adânc până ce la un moment dat pratyaya (conţinutul minţii) dispare. Chiar şi
ultima bază de sprijin a conştiinţei e îndepărtată şi mintea devine liberă de pratyaya. La început, pentru
pratyaya se poate folosi japa mantra sau rupa (formă) pentru meditaţie, dar mai târziu acestea sunt
îndepărtate. Astfel, pentru pratyaya se poate folosi o chakra, un lotus, un sunet, o mudra, pranayama,
un miros, o senzaţie pe muladhara, sau o lumină în brumadhya, sau guru-l personal, dar atunci când,
printr-un proces de rafinare, pratyaya e în cele din urmă îndepărtată, fiinţa atinge starea de samadhi.

Cap I SUTRA 18 ASAMPRAJNATA desemnează starea meditativă în care activitatea mentală

subtilă responsabilă de cunoaşterea (PRAJNA) obiectului este eliminată complet, în minte
rămânând numai obiectul, reflexia mentală şi SAMSKARA acelei activităţi.

Viramapratyayabhyasapurvah samskarashesonyah

Virama = oprire; pratyaya = conţinut mental; abhyasa = practică continuă; purvah = a veni după;
samskarashesa = în care numai urmele rămân; anyah = celălalt samadhi.

Există o înţelegere greşită, creată de intelectuali, cu privire la acest samadhi. Trebuie să ne reamintim că
fiecare profunzime de samprajnata samadhi este urmată de o stare de asamprajnata samadhi şi că
asamprajnata samadhi nu e nirbija samadhi. Asamprajnata samadhi aparţine categoriei sabija
samadhi. Nirbija samadhi e cea mai înaltă formă de samadhi, samprajnata samadhi şi asamprajnata
samadhi fiind prin urmare varietăţi de sabija samadhi.
Când aspirantul pleacă de la dhyana (meditaţie) şi intră în samadhi, această stare e cunoscută sub numele
de vitarka samprajnata. Dacă este perfecţionată, ea este urmată de asamprajnata. Următorul stadiu
este vichara samprajnata, care e din nou urmată de asamprajnata. La fel se întâmplă cu ananda şi
asmita samadhi. Asmita samprajnata samadhi culminează în cele din urmă cu nirbija samadhi.
Revenind la sutra, virama înseamnă stopare sau punere a punctului final. Pratyaya este conţinutul
minţii. Conştiinţa noastră trebuie să se sprijine de ceva în timpul concentrării. Acest suport, care poate fi
un simbol sau o idee oarecare, grosieră sau subtilă, e numit pratyaya. Atunci când meditaţi asupra lui
AUM, forma AUM este pratyaya pentru minte; la fel este şi cu alte simboluri. Uneori se susţine că nu
este necesar nici un simbol deoarece Fiinţa Supremă nu are formă, dar acest lucru este doar o confuzie
teologică şi filosofică creată de oameni. E adevărat că Dumnezeu sau Suprema Fiinţă nu are nici formă,
nici greutate, nici alte atribute, dar mintea aspirantului trebuie să se sprijine pe ceva în timpul meditaţiei.
Diferenţa dintre samprajnata şi asamprajnata este prin urmare expusă clar de Patanjali. În
asamprajnata nu există conştiinţa nici unui simbol. Acest lucru e numit virama pratyaya, încetarea
 37 din 172

conştiinţei despre simbol, dar simpla absenţă a conştiinţei unui simbol nu înseamnă asamprajnata.
Asamprajnata are în spate o stare dinamică de conştiinţă. Această stare de laya care vine între vitarka şi
vichara, vichara şi ananda etc., nu este liberă încă de samskaras (tendinţe mentale). Aici conştiinţa nu
este statică, cu toate că simbolul e absent. Chiar şi în timpul stării de laya există un dinamism numit
samskara; Când samskara (tendinţe mentale) încetează cu desăvârşire, conştiinţa este complet dizolvată;
această stare este nirbija samadhi pentru că aici nu mai este nevoie de conştiinţă. Astfel, în
asamprajnata există două caracteristici distincte: prima, îndepărtarea lui pratyaya şi a doua, prezenţa lui
samskara (tendinţe fundamentale).
Această stare este precedată de o perioadă necesară de practică. Practica include stările de vitarka,
vichara etc. În vitarka samadhi, aspirantul e conştient numai de un singur obiect, fără a exista conştiinţa
altui lucru. Când această practică continuă, conştiinţa acestui simbol (pratyaya) încetează de asemeni,
aceasta fiind starea de laya. De la această stare de laya, aspirantul ori e proiectat în sus în starea mai
înaltă, ori el poate recădea într-o stare în care conştiinţa simbolului e iarăşi prezentă. Se poate întâmpla
chiar ca el să recadă în starea de dhyana (meditaţie) sau dharana (concentrare). Starea asamprajnata
este aceeaşi cu starea de nirodha (blocare). De la ea, fiinţa poate ori să intre într-o stare de conştiinţă
superioară, ori să fie reîntoarsă la o stare mai grosieră. Acest lucru este foarte important.
E important de notat că atunci când fiinţa intră în starea vitarka, puterea conştientă de voinţă îşi opreşte
activitatea, întreaga gamă de operaţii fiind executată de samskara, adică de conştiinţa dinamică care-l
duce pe aspirant mai departe. Aceeaşi conştiinţă dinamică îl aduce înapoi în starea de dhyana (meditaţie),
dharana (concentrare) sau vikshepa (distracţie, oscilaţie a minţii).
Cuvântul samskara poate fi tradus şi ca înregistrare latentă, sau impresie trecută sau adormită, dar
probabil acesta nu este înţelesul corect. Samskara e sămânţa conştiinţei care supravieţuieşte până la
starea de samprajnata samadhi. După această stare ea dispare, dând naştere la nirbija samadhi. Nirbija
samadhi nu e nicidecum o stare; ea e o stare lipsită de conştiinţă. Conform cu yoga, conştiinţa există sub
formă de mişcare sau vibraţie, dar nirbija samadhi nu e o stare de mişcare sau vibraţie. Ea implică
stabilitate. Astfel, asamprajnata samadhi, conform cu această sutra, e obţinută atunci când numai
samskara rămâne, conştiinţa obiectului dispărând datorită practicii (abhyasa).
O confuzie des întâlnită printre cărturarii care nu practică, ci abordează numai intelectual aceste lucruri,
necesită să fie clarificată. Confuzia constă în credinţa că conştiinţa obiectivă (samskara) e în cele din
urmă îndepărtată, dar de fapt nu e aşa. Conştiinţa despre obiect nu dispare complet; ea doar schimbă
nivelele experienţelor noastre trecute. În mod obişnuit noi experimentăm simbolul prin intermediul
acestor nivele, dar atunci când ele sunt dizolvate prin practică, obiectul poate fi văzut clar.
Acest lucru se întâmplă când un student trece de la vitarka la vichara, etc. În dharana (concentrare)
obiectul apare ca un şablon al conştiinţei grosiere; în dhyana (meditaţie) şablonul se concentrează; în
vitarka samadhi există un şablon supra-mental al conştiinţei; în vichara există un şablon contemplativ;
în ananda există şablonul beatitudinii, etc., dar pratyaya (conţinut al minţii) rămâne până la sfârşit. Ea
încetează numai cu intermitenţe, când e numită virama pratyaya. În asamprajnata samadhi, pratyaya,
sau conştiinţa simbolului dispare, dar numai temporar. Ea apare din nou, dar nu în aceeaşi stare de
conştiinţă. Noua stare de conştiinţă poate fi acum ori mai înaltă, ori mai grosieră. Asamprajnata
samadhi nu e o stare permanentă; ea e doar o stare intermediară în care conştiinţa încearcă să transceandă
diferite planuri. Este ca o persoană care se dă jos dintr-o maşină şi se urcă într-un avion. E doar o perioadă
de tranziţie, trecerea de la un plan la altul.
Se poate spune că majoritatea dintre noi experimentăm vitarka şi celelalte stadii, la fel ca şi starea
asmaprajnata, dar singura dificultate este că acestea nu sunt stabile; ele fluctuează. Deci nu trebuie să
renunţăm niciodată la obiect sau la simbol, oricare ar fi acesta - o cruce, o shivalinga sau orice alt obiect
de genul acesta. Trebuie, prin practică continuă, să încercăm să intrăm în stări din ce în ce mai profunde
până ce, în cele din urmă, se atinge starea asamprajnata, ceea ce este într-adevăr foarte dificil.

Cap I SUTRA 19 Yoghinii VIDEHA (dezincarnaţi) şi PRAKRITILAYA (fuzionaţi în PRAKRITI)

au naşterea drept cauză a lui ASAMPRAJNATA SAMADHI. Aceasta este BHAVAPRATYAYA
ASAMPRAJNATA SAMADHI.
 38 din 172

Bhavapratyayo videhaprakritilayanam

Bhavapratyayah = naşterea e cauza; videha = yoghini dezincarnaţi; prakritilayanam = yoghini care sunt
fuzionaţi în prakriti.

De obicei samadhi e atins prin credinţă, curaj, memorie şi forme superioare de inteligenţă şi prin aceste
diferite metode, conform cu intensitatea practicii şi a aspiraţiei, aspirantul poate atinge samadhi mai
devreme sau mai târziu. Totuşi, există unele fiinţe care n-au practicat nimic şi care intră totuşi în starea de
samadhi foarte uşor. Aceasta este pentru că la naştere ei au avut toate urmele karma-ei lor trecute.
Astfel, există exemple de persoane care au trecut barierele conştiinţei obişnuite încă de la o vârstă fragedă.
De exemplu, marele înţelept Jnaneshwar şi la fel Ramana Maharishi din Arunachala, care a atins samadhi
în adolescenţă.
În această sutra Patanjali spune că există două tipuri de yoghini, şi anume, aceia dezincarnaţi şi aceia
care sunt fuzionaţi în prakriti (natura), care pot atinge asamprajnata samadhi direct de la naştere. Ei nu
trebuie să practice stadiile preliminare cum ar fi dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) sau vitarka
("întrebare" sau gândire verbală), vichara (reflectare intuitivă) etc.

Cap I SUTRA 20 Ceilalţi (decât cei dezincarnaţi (VIDEHA) şi fuzionaţi în diferite aspecte ale lui
PRAKRITI (PRAKRITILAYA)) ating ASAMPRAJNATA trecând prin stadiile de credinţă
(SHRADDHA), voinţă intensă, efort susţinut şi energie puternică (VIRYA), memorie (SMRITI,
adică reamintirea stărilor identice) şi inteligenţă cognitivă derivată din SAMPRAJNATA
SAMADHI (SAMADHIPRAJNA), respectiv.

Shraddhaviryasmritisamadhiprajnapurvaka itaresam

Shraddha = credinţă; virya = energie, voinţă puternică; smriti = memorie; samadhiprajna = inteligenţă
cognitivă care izvorăşte din samadhi; purvaka = precedată de; itaresam = altele.

Cele două tipuri de yoghini, anume videha şi prakritilaya, aşa cum am văzut deja, ating samadhi încă
de la naştere, dar aceştia sunt rari. Majoritatea celorlalţi aspiranţi trebuie să practice regulat diferite
tehnici. Acestea sunt descrise în sutra de faţă.
Cuvântul shraddha e constituit din două părţi: shrat, însemnând adevăr; şi dha, a stăpâni. Astfel,
shraddha înseamnă ceea ce stăpâneşte adevărul. Cuvântul "credinţă" nu e poate o traducere corectă a
cuvântului shraddha. Credinţa e de obicei oarbă, încrederea e totdeauna fermă, dar shraddha vine numai
după înţelegerea adevărului. Shraddha ia naştere din experienţă veritabilă. Credinţa se învaţă totdeauna
de la alţii. Ea nu este un rezultat al realizării adevărului, în timp ce shraddha nu eşuează niciodată.
Shraddha este primul principiu esenţial cerut unui aspirant yoga. Ea se deosebeşte de simpla credinţă.
Shraddha se poate dobândi numai după ce s-a întrevăzut o licărire de adevăr, la fel cum Swami
Vivekananda şi Swami Yogananda au întrevăzut o licărire de adevăr în clipa când au luat contact cu
gurus-i lor. Adevărul nu este, totuşi, întreg, ci doar o licărire; este doar începutul căii yoga. Guru-l
introduce în discipol o experienţă de adevăr, sau samadhi, prin puterea sa şi astfel shraddha apare. Ceea
ce avem majoritatea dintre noi nu este shraddha, ci numai încredere sau credinţă.
Următoarea calitate esenţială e numită virya, adică energie - atât fizică cât şi psihică, sau mentală. În
contextul lui samadhi ea înseamnă curaj, prin care putem depăşi numeroasele obstacole care apar pe calea
yoga. Ea implică voinţă puternică şi determinare. Calea trebuie continuată cu orice preţ. Mintea trebuie
controlată în mod corespunzător, iar o minte controlată e plină de curaj, virya. În Vedas există o
rugăciune în care rishi cere virya şi ojas (formă de energie) pentru a dobândi curaj şi energie.
Al treilea factor este memoria. De fapt cuvântul smriti înseamnă aici dhyana (meditaţie) în care
aspirantul îşi aminteşte din când în când simbolul. Prin smriti putem obţine realizarea conştiinţei în planul
conştient.
 39 din 172

Apoi ajungem la samadhi prajna. Acesta este esenţial pentru a atinge asamprajnata samadhi.
Inteligenţa, conform cu sistemul yoga, este de două tipuri: inteligenţa obişnuită, de care avem nevoie în
viaţa de toate zilele, şi un tip superior de inteligenţă care se dezvoltă ca urmare a lui samprajnata
samadhi. Acest tip de inteligenţă e absent la majoritatea dintre noi, dar ea poate fi dezvoltată prin practică
regulată. Când ea s-a dezvoltat, aspirantul poate face progrese uimitoare într-un timp foarte scurt. Ea poate
fi descrisă ca fiind un punct de vedere particular sau favorabil. Ea presupune realizarea spirituală.
Se poate spune că Swami Vivekananda avea această facultate şi datorită ei el a putut face progrese rapide,
în ciuda diferitelor idei conflictuale care erau în mintea lui cu privire la religie, Dumnezeu, destinul uman
etc. Deci, acest samadhi prajna este o facultate specială; ea este atitudinea spirituală sau viziunea
spirituală pe care fiinţa şi-o dezvoltă prin satsang (frecventarea înţelepţilor) şi prin autopurificare.

Cap I SUTRA 21 Aceia care au o dorinţă (SAMVEGA) extrem de puternică ating

ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede.

Tivrasamveganamasannah

Tivra = intens; samvega = dorinţă; asannah = foarte aproape.

Cap I SUTRA 22 Cu dorinţa (SAMVEGA) crescând în intensitate, de la slabă la medie şi apoi la

extrem de puternică, ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins mai târziu, mai repede sau
foarte repede.

Mridu madhyadhimatratvattatopi vishesah

Mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = extrem de puternic; tvat = datorită; api = de asemenea, mai
mult decât atât; vishesah = special, particular.

Inţelesul general al acestei sutra este că samadhi, care se atinge prin efort susţinut, este destul de uşor
pentru aceia a căror dorinţă este foarte puternică. Se observă că dintr-un număr de aspiranţi care practică
aceeaşi saddhana, unii ating ţelul repede în timp ce alţii întârzie. Viteza depinde de onestitatea şi
sinceritatea fiinţei. Onestitatea este o atitudine mentală. Ea trebuie să fie tot atât de intensă ca şi aceea a lui
Dhruva, marele adorator al lui Vishnu. El a ajuns la Dumnezeu datorită sincerităţii sale şi dorinţei intense.
Analog, un aspirant trebuie să aibe aceste atitudini mentale. Onestitate nu înseamnă o saddhana (practică
spirituală) grea sau dificilă. Chiar şi cea mai uşoară saddhana (practică spirituală) vă poate aduce aproape
de realizare, cu condiţia să aveţi samvega (intensă). A nu se confunda intensitatea dorinţei cu nerăbdarea.
Patanjali spune că pentru cei oneşti, samadhi e aproape.
În urmatoarea sutra sunt descrise stadiile dorinţei. Ele sunt numite, respectiv, slabă, medie şi extrem de
puternică.
Mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar impulsul lor slăbeşte curând, astfel că ei nu obţin
rezultate foarte promiţătoare, chiar dacă practică saddhana (practica spirituală) foarte mult timp. În
decursul timpului, interesul lor scade, ei pierzându-şi curajul şi energia cu care au început. Ei pot continua
în această stare fără prea mari speranţe. Ei sunt exemple de intensitate slabă a dorinţei. Intensitatea medie
este fără îndoială onestă, dar aspirantul care o posedă nu e încă pregătit să treacă printr-o saddhana
(practică spirituală) intensă pentru a atinge samadhi repede. Intensitatea extrem de puternică a dorinţei e
un lucru rar, dar aceasta îl impulsionează pe aspirant în aşa măsură încât acesta nu-şi mai găseşte liniştea
până ce ţelul nu e atins.
Aceste trei tipuri de aspiranţi au trei tipuri diferite de sadhanas (practici spirituale), conform cu
intensitatea dorinţei lor. De obicei cei care predau lecţii spirituale îşi dau seama de intensitatea dorinţei
 40 din 172

aspirantului şi-l ghidează în consecinţă. Un bun aspirant nu trebuie să ceară o sadhhana (practică
spirituală) superioară încă de la început. El trebuie să practice cu onestitate sadhana primită de la guru
(învăţătorul spiritual), deoarece la început nu există sadhana (practica spirituală) superioară sau
inferioară. Onestitatea este lucrul cel mai important.

Cap I SUTRA 23 Sau prin devoţiune pentru ISHWARA (ASAMPRAJNATA SAMADHI poate
fi atins).

Ishwarapranidhanadva

Ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = devoţiune; va = sau.

De obicei Ishwara se traduce prin cuvântul Dumnezeu, dar prin Dumnezeu nu trebuie să înţelegem o
persoană, ci o conştiinţă spirituală SUPREMă. El nu e nici fizic, nici mental, ci pur spiritual. Dacă
aspirantul descoperă că e incapabil de credinţă, energie, etc., atunci el trebuie să folosească alte mijloace
pentru a atinge ţelul suprem, cum ar fi devoţiunea intensă pentru Dumnezeu. Unii yoghini ating samadhi
încă de la naştere, alţii trebuie să facă un efort cât mai onest de o intensitate cât mai mare, pentru a atinge
acest ţel. Sunt mulţi aspiranţi care nu pot depune efortul necesar pentru că nu posedă facultăţile necesare.
Şi totuşi există speranţă şi pentru ei. Patanjali recomandă intensă devoţiune către Dumnezeu,
ISHWARA, aceasta fiind de asemenea o cale sigură pentru atingerea ţelului.
Cuvântul "va" din această sutra indică faptul că metoda indicată este opţională. Cuvântul pranidhana
înseamnă a încredinţa complet, absolut, în totalitate. Este încredinţarea completă a conştiinţei, minţii,
gândurilor şi atenţiei lui Ishwara, prin consacrare.
Această sutra a fost explicată în diferite feluri de diferiţi comentatori. Se spune, de exemplu, că înţelesul
ei este că samadhi se obţine prin auto-abandonare lui Dumnezeu, sau că samadhi se obţine fixând mintea
asupra lui Dumnezeu. Unii spun că, conştiinţa este aceea care trebuie încredinţată lui Dumnezeu. Pentru a
înţelege sutra corect, trebuie să avem însă o idee justă şi clară despre Dumnezeu. În diferitele religii,
cuvântul acesta este folosit în mod diferit. Unele religii cred într-un Dumnezeu personal, altele îl privesc
ca pe stăpânitorul şi creatorul Universului. Unii oameni nu cred în existenţa lui Dumnezeu, ci numai în
existenţa conştiinţei universale. Trebuie notat aici că yoga este un produs al filosofiei Samkhya, care este
o doctrină ateistă. De asemenea, nici în buddhism nu există Dumnezeu. Este într-adevăr o minune că
Patanjali, care şi-a luat ideile filosofice din Samkhya, vorbeşte de Dumnezeu şi devoţiunea către El.
Poate el a adus conceptul, de Dumnezeu în discuţie pentru binele umanităţii. Trebuie subliniat că un
profesor de yoga nu trebuie să propovăduiască ateismul, chiar dacă el însuşi este ateu, deoarece
majoritatea oamenilor din toate ţările găsesc mare consolare în ideea de Dumnezeu. Patanjali a adus
ideea de Dumnezeu în ale sale Yoga-sutras, cu toate că şi-a dat seama că nu se potriveşte cu ateismul
filosofiei Samkhya, deoarece ştia că principalul scop al sistemului yoga era de a da o cale practică de
viaţă omenirii, în care fiinţa să poată progresa pe calea spirituală conform cu credinţele sale, limitările şi
supoziţiile sale.
El era pe deplin conştient de faptul că un îndrumător spiritual nu trebuie să prezinte propria sa experienţă
atunci când dă instrucţiuni unui începător, şi prin urmare el trebuie să admită ideea de Dumnezeu, cu toate
că el însuşi poate fi ateu.
Există trei concepţii despre Dumnezeu. Prima - filosofii Indiei L-au considerat a nu fi diferit de om, ei
spunând că atman este Paramatman. A doua - unii cred că Dumnezeu este în inima omului şi că omul
nu trebuie să-L caute în altă parte decât în el însuşi. A treia - majoritatea oamenilor cred într-o dualitate
om - Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu este în ceruri şi că omul trebuie să se elibereze de legăturile sale cu
lumea pentru a-L atinge.
Prin urmare, concepţia lui Patanjali despre Dumnezeu este o idee minunată din punct de vedere practic,
cu toate că din punct de vedere teoretic ea nu are poate, loc în filosofia Yoga.
 41 din 172

Cap I SUTRA 24 ISHWARA (esenţa purei conştiinţe macrocosmice) este supremul PURUSHA
transcedental, neatins de necazuri sau tensiuni fundamentale ale minţii (KLESHAS), acţiuni
(KARMAS) consecinţe şi fructe ale acţiunilor.

Kleshakarmavipakashayairaparamristah purusavishesa Ishvarah

Klesha = necazuri; karmavipaka = fructul acţiunilor trecute; ashaya = depozit al urmelor karma-ei
trecute; aparamristah = neatins; purusavishesa = fel aparte de suflet; Ishvarah = Dumnezeu.

În această sutra s-a clarificat natura lui Ishwara. Patanjali nu crede într-un Dumnezeu personal. Ideea sa
despre Dumnezeu este aceea despre o conştiinţă spirituală care este atât de pură, încât e complet liberă de
orice legătură cu karma (suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în această viaţă
sau într-o viaţă anterioară) şi cu efectele sale. Inţelegerea acestei sutra presupune o înţelegere clară a
spiritului fundamental al sadhana-ei (practica spirituală) hinduse. Există multe varietăţi de yoga incluse
în sadhana (practica spirituală) hindusă, cum ar fi Raja Yoga, Hatha Yoga, Mantra Yoga, Karma
Yoga, Laya Yoga şi Tantra, dar baza fundamentală a sadhana-ei (practica spirituală) hinduse este
supunerea faţă de Realitatea Supremă. Acest lucru este valabil atât pentru laici cât şi pentru filosofii
hinduşi. Un individ se poate supune lui Dumnezeu numai dacă este conştient de limitările sale. Când
individul îşi cunoaşte limitările el nu va mai fi purtat de colo colo, şi se va supune complet lui Dumnezeu.
Atâta timp cât individul crede că are anumite calităţi importante, el nu poate fi un bhakta veritabil.
Bhakti începe atunci când vă cunoaşteţi cu adevărat, când vă cunoaşteţi natura voastră veritabilă şi sunteţi
siguri de ea. Omul este slab, dar din ignoranţă el crede că este puternic şi capabil. Ishwara pranidhana
nu înseamnă numai a te duce la biserică; ea necesită supunere completă lui Dumnezeu printr-un proces
continuu de introspecţie pe o durată mare de timp.
Pe lângă Ishwara pranidhana, aspirantul trebuie să practice şi propria lui sadhana (practica spirituală).
Supunerea faţă de Dumnezeu este una din cele mai rapide căi spre realizare. Ishwara e un
purusha(Fiinţa eternă, Supremă) special care rămâne neatins de cele cinci necazuri, de cele trei feluri de
acţiuni, de cele trei feluri de fructe ale acţiunii şi de sămânţa karma-ei. Necazurile sunt cinci: ignoranţa,
simţul eu-lui, raga (plăcerea, atracţia), dwesha (repulsia) şi frica de moarte. Aceste necazuri îşi au
rădăcini în mintea fiecăruia, dar Dumnezeu e eliberat de ele. Acţiunile sau karma sunt de trei feluri: bune,
rele şi combinate. Ele au fructe bune, rele şi combinate, cum ar fi durata vieţii, bucuriile şi felurile de
naşteri. Dumnezeu este liber de toate aceste aspecte.
Datorită karma -ei noastre trecute noi ne naştem în circumstanţe favorabile sau nefavorabile. Sănătatea
noastră, bucuriile, nivelul de dezvoltare mentală şi durata vieţii noastre sunt efecte ale faptelor noastre
trecute. Cu acestea noi continuăm să acumulăm noi efecte ale faptelor noastre. Astfel, depozitul efectelor,
numit karmashaya, se măreşte şi vom avea de suportat efectele sale bune sau rele în următoarele naşteri.
Dumnezeu e complet liber de aceste karmashaya.
Conform cu Samkhya, există mulţi purushas în Univers şi Ishwara este cel mai superior dintre ei, la fel
ca un rege, care cu toate că este şi el o fiinţă umană ca şi celelalte, are un statut special în virtutea faptului
că este conducătorul. Analog, Dumnezeu este un tip special de purusha, complet liber de aspectele care
influenţează ceilalţi purushas. Aceştia sunt de asemenea liberi de prakriti prin natura lor, dar ei vin în
contact cu prakriti şi datorită acestui contact ei trec prin diferite naşteri şi renaşteri. Ishwara este veşnic
liber. Purusha vishesha este o stare specială de conştiinţă care este dincolo de toate cele menţionate aici,
şi cu toate acestea ea se manifestă în fiecare om. Prin urmare, e posibil pentru fiecare om, pentru fiecare
individ, să atingă Fiinţa Supremă care este purusha vishesha, dar pentru asta fiinţa trebuie să aibe o idee
despre Ishwara dobândită pe cale practică, deoarece numai conceptul intelectual pe care îl avem în mod
obişnuit nu e suficient.

Cap I SUTRA 25 În ISHWARA este condensată sub formă de esenţă sămânţa (BIJA) omnişcienţei
nelimitate (SARVAJNA).
 42 din 172

Tatra niratishayam sarvajna bijam

Tatra = acolo (în Dumnezeu); niratishayam = nelimitat; sarvajna = omniscienţă; bijam = principiu,
sămânţă.

Cap I SUTRA 26 Nefiind limitat de timp, el este GURU-l GURUS-ilor.

Purvesamapi guruh kalenanavachhedat

Purvesam = al acelora care vin înainte; api = chiar; guruh = maestru, învăţător; kalena = prin timp;
anavachhedat = fiind nelimitat de timp.

Cap I SUTRA 27 AUM e cuvântul sau sunetul subtil de rezonanţă care îl desemnează sau îl
manifestă pe ISHWARA.

Tasya vachakah pranavah

Tasya = al lui; vachakah = desemnând, indicând; pranavah = AUM.

Cap I SUTRA 28 Acesta (cuvântul AUM) trebuie recitat în mod repetat (JAPA), examinându-i
mental semnificaţia (BHAVANA) (sau meditând asupra înţelesului acestuia).

Tajjapastadarthabhavanam

Tat = acesta; japa = repetare a cuvântului; artha = obiect; bhavanam = examinând mental.

Natura lui Ishwara şi a lui Ishwara pranidhana a fost clarificată în aceste patru sutras. Ishwara este
cea mai înaltă manifestare a conştiinţei în om. În el există sămânţa oricărei cunoaşteri. Culmea ultimă a
conştiinţei divinităţii în noi este samadhi. Am văzut deja că purusha este manifestarea conştiinţei în
cursul evoluţiei, şi că există un număr infinit de stadii ale acestui proces deoarece există un număr infinit
de purushas în Univers. Atunci când trecem prin diferite experienţe ale vieţii, conştiinţa mentală a lumii
exterioare e descrisă în Vedanta sub numele de vaishwanar purusha. Conştiinţa din starea de vis e
numită tejomaya purusha. În somn ea e numită prajna purusha. Dumnezeu e supremul purusha care
guvernează peste toţi purushas. Purusha nu trebuie să însemne spirit în sensul obişnuit al cuvântului, ci
trebuie să însemne o manifestare particulară a conştiinţei. Supremul purusha este Ishwara. El nu este în
planul manifestat ci în plan nemanifestat (avyakta). Acesta e numit Parabrahman, fiinţa
transcendentală. În el sămânţa e sămânţa cunoaşterii nelimitate. El e numit sarvajna (omniscienţă),
deoarece nu există nimic în Univers care să fie în afara sa.

Stadiul cel mai înalt de evoluţie include cunoaşterea nelimitată. Aceasta este cunoaşterea a tot ceea ce
există, dar această cunoaştere nu e primită din afară. Ishwara manifestă această cunoaştere, şi un aspirant
care a atins cea mai înaltă stare de conştiinţă este în legătură cu toată cunoaşterea, cu toate că nu e
neapărat necesar ca aceasta să fie adusă la nivelul cunoaşterii simţurilor. În viaţa de toate zilele fiecare
manifestă numai o urmă a acestei cunoaşteri.
Ishwara este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi celor mai vechi gurus-i, deoarece el nu e condiţionat de
timp. El este maestrul maeştrilor. Chiar şi marii înţelepţi şi văzători, profeţi şi învăţători sunt posteriori lui
Ishwara. Starea de conştiinţă care se presupune a fi cea mai înaltă şi care este totuşi în noi, dar care nu
moare niciodată, odată cu moartea corpului fizic, e în afara timpului.
 43 din 172

Diferenţa dintre om şi Ishwara este că omul este starea manifestată a conştiinţei, în timp ce Ishwara este
starea cea mai înaltă sau manifestată a conştiinţei. Starea manifestată continuă să se manifeste de-a lungul
a diferite naşteri, în diferite încarnări, prin intermediul a diferite corpuri - om, animal etc. În cele din urmă
ea capătă un corp mai subtil şi mai fin atunci când atinge cel mai înalt punct al evoluţiei. Astfel, Ishwara,
fiind nelegat de naştere şi moarte, fiind în afara timpului şi fără început, este guru-l (învăţător spiritual)
chiar şi al acestor profeţi şi maeştri.

Ishwara este punctul culminant al supremei conştiinţe. El nu poate fi atins numai prin intermediul
gândirii. Nu-l putem atinge nici prin vorbărie sau discursuri, nici prin intelect, nici prin învăţăturile despre
el date de oameni realizaţi sau din scripturi. Gândirea şi experienţa sunt două lucruri diferite. Intreaga
structură a filosofiei indiene e împărţită în tattva chintana şi tattva darshan. Tattva chintana înseamnă
contemplare şi reflecţie a conştiinţei supreme, în timp ce tattva darshan înseamnă percepţie a conştiinţei
supreme. Tattva chintana dă naştere la cele şase sisteme ale filosofiei indiene. Este o abordare raţională a
conştiinţei supreme, dar ea rămâne incompletă. Prin urmare tattva darshan trebuie dezvoltată prin yoga,
bhakti, practici mistice şi oculte etc. Chintana este cunoaştere, în timp ce darshan este experimentare.
Patanjali a sugerat o schemă de a ajunge de la starea de cunoaştere la starea de percepţie sau experienţă.
El spune că AUM este cuvântul care îl denotă pe Ishwara; Ishwara e descris de AUM. Am văzut că
suprema conştiinţă, sau Ishwara, e fără formă, dar trebuie să existe un vehicul care s-o exprime. Acest
vehicul e descris de yantra, mantra şi tantra. Acestea trei sunt expresii ale conştiinţei fără formă, la fel
cum în matematică se folosesc diferite formule pentru a exprima diferite procese; de exemplu formula
E=mc˛. Această ecuaţie a fost dată de Einstein. Ea este expresia materiei în energie, pe care n-o putem
vedea, dar care se exprimă în procesele naturii. Acesta este înţelesul lui vachaka. La fel cum în ştiinţă se
folosesc formule, noi avem mantras, yantras folosite în Tantra Shastra.

Aşa cum omul de ştiinţă exprimă principiul energiei pe care îl vede sau îl experimentează prin intermediul
intuiţiei, la fel Patanjali a dat o exprimare, o desemnare a conştiinţei supreme a lui Ishwara. Această
exprimare poate fi sub formă de mantra, yantra sau tantra. Mantra înseamnă o desemnare sub forma
unui sunet. Suprema conştiinţă e desemnată printr-o formulă-sunet. În tantra simbolismul este sub forma
figurilor umane sau animale, cum ar fi figurile în formă umană sau în formă animală. Yantra este un
simbol psihic. AUM e atât mantra cât şi yantra. El nu e tantra, deoarece tantra trebuie să aibe un
simbol uman. Oamenii din diferite ţări au formulat întotdeauna anumite simboluri pentru a desemna
forţele subtile, cum ar fi gândul, furia, pasiunea, viziunea sau cunoaşterea supremă. AUM e o mantra şi
fiecare mantra are două forme - un sunet şi o formă. AUM are o formă vizibilă cu ochii, şi în acelaşi
timp are un sunet. Astfel, AUM ca mantra este subiect al percepţiei vizuale şi auditive. Yantra are de
asemenea diagrame şi sunete, dar tantra nu are sunete. Ea poate fi numai văzută, nu auzită. În yantra se
adaugă o bija mantra, formându-se astfel o combinaţie de sunet şi formă.
Nu putem avea percepţia lui Ishwara cu ajutorul ochilor sau urechilor, dar îl putem percepe cu ajutorul
unei mantra. AUM este mantra care îl desemnează pe Ishwara.
Patanjali recomandă ca mantra AUM să fie repetată şi înţelesul ei să fie contemplat. Aceasta este
probabil o deviere completă de la filosofia Samkhya, deoarece sistemul Samkhya nu crede în nici o
fiinţă supremă. Ea consideră că cea mai înaltă cunoaştere se poate obţine numai prin înţelegerea corectă a
celor douăzeci şi cinci de tattvas-uri fundamentale. Probabil Patanjali a realizat faptul că acest lucru era
posibil numai în cazul unei minorităţi foarte evoluate, astfel că el a elaborat această sadhana (practică
spirituală) cu mantra-japa lui AUM. Aceasta este o abordare cu totul nouă, şi anume o abordare din
punct de vedere bhakti. În loc să vă ceară să meditaţi asupra unei fiinţe fără formă, el a introdus un suport
în forma lui AUM.

Prin repetare constantă a cuvântului AUM şi prin dhyana (meditaţie) asupra înţelesului său, meditaţia
devine completă. Numai japa (repetarea unei mantra-e) nu e suficientă. Japa şi meditaţia trebuie să
meargă mână în mână. Patanjali recomandă ca în timp ce aspirantul execută japa lui AUM, el trebuie să
devină conştient de această japa şi să-şi pună mintea la contribuţie pentru a înţelege. Pentru aceasta
trebuie să înţelegem semnificaţia lui AUM. O găsim clar expusă în Mandukya Upanishad. Ea e expusă
 44 din 172

în termenii supremei conştiinţe a fiinţei cosmice. Cuvântul AUM e alcătuit din trei litere şi anume A, U şi
M. A este în relaţie cu lumea simţurilor, cu corpul, cu plăcerile obiective şi cu vishva purusha ("lumea"
MACROCOSMOSUL lui PURUSHA(Sinele Suprem DIVIN). Silaba U e legată de subconştient, de
plăcerile subiective sau de starea de taijas a lui purusha. Silaba M e în legătură cu inconştientul, cu
uitarea, cu lipsa de plăceri sau starea prajna a lui purusha. Acestea sunt numai o privire fugară luată din
Mandukya Upanishad. Ea explică faptul silabele A, U şi M sunt legate de starea de conştiinţă. În acest
fel, aspirantul transcende cele trei stări ale conştiinţei manifestate, atingând în cele din urmă cea de-a patra
stare, numită starea turya, care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul.

Cap I SUTRA 29 Prin această practică se ajunge gradat la sesizarea aspectelor ultime ale fiinţei
(introspecţie) şi obstacolele pe calea YOGA sunt depăşite.

Tatah pratyakchetanadhigamopyantarayabhavascha

Tatah = din această (practică de meditaţie cu AUM); pratiyak = întors, în direcţie opusă; chetana =
conştiinţă; adhigama = atingere; api = de asemenea; antaraya = obstacol; abhava = absenţă; cha = şi.

Două lucruri se întâmplă ca rezultat al practicii japa cu AUM: 1. conştiinţa se introverteşte şi, 2.
obstacolele dispar. Când un aspirant încearcă să meargă pe calea yoga, el întâmpină multe obstacole care-i
blochează calea. Patanjali va da o listă a acestor obstacole în următoarea sutra. Avem astfel o sadhana
(practică spirituală) complet descrisă pentru omul obişnuit în sutras-urile 23-29. Această sadhana
(practică spirituală) numită Ishwara pranidhana, e destinată acelora care nu sunt nici videhas (yoghini
dezincarnaţi) nici prakritilayas (yoghini fuzionaţi doar în prakriti), şi pentru cei care n-au shraddha
(credinţă), veerya şi celelalte calităţi. Ea e destinată celor care au o minte instabilă, oscilantă, care au
ataşament pentru lucrurile inferioare ale vieţii. Patanjali a fost foarte amabil cu aceştia descriind sadhana
(practică spirituală) preliminară în sutras-urile 23-29. Practicând aceasta, omul obişnuit va obţine în cele
din urmă inteligenţă superioară şi agerime a minţii, astfel încât el va putea urma sadhanas-urile
superioare şi mai profunde, putând astfel atinge ţelul suprem.

Cap I SUTRA 30 Boala, moleşeala sau lenea mentală, îndoiala, amânarea, letargia sau lipsa
entuziasmului, dorinţa pentru plăcerile simţurilor, percepţia eronată, incapacitatea de a realiza
stări superioare de concentrare şi instabilitatea stărilor superioare odată obţinute sunt obstacolele
pe calea YOGA.

Vyadhistyanasamsayapramadalasyaviratibhrantidarsanalabdabhumikatv anavasthitatvani
chittaviksepasteantarayah

Vyadhi = boală; styana = moleşeală; samsaya= îndoială; pramada = amânare; alasya = letargia; avirati =
dorinţa de plăceri; bhrantidarsana = percepţie eronată; alabdhabhumikatva = incapacitate de a realiza o
stare superioară; anavasthitatva = instabilitate; chittaviksepah = obstacole ale minţii; te = ei; antarayah =
obstacole.

Am văzut că practica lui japa (repetarea unei mantra) duce la introversiune şi la îndepărtarea
obstacolelor. Obstacolele sunt enumerate în această sutra. Acestea sunt cele nouă forţe care scindează
conştiinţa. Aspiranţii spirituali trebuie să ştie calea de a le îndepărta prin practica lui japa, astfel că
progresul pe calea spirituală să fie nestânjenit. Trebuie notat că aceste obstacole nu sunt exterioare
conştiinţei, ele sunt o parte din ea. Ele constituie puncte distincte în ţesătura conştiinţei. Un aspirant sincer
trebuie să-şi de-a seama că în decursul practicii sale aceste obstacole apar în mod necesar. Suferinţele vor
veni mai repede sau mai târziu, fiind de obicei tulburări de stomac sau care sunt legate de creier sau alte
organe. Din ştiinţa secreţiilor glandulare ştim că atunci când conştiinţa e introvertită, metabolismul şi
 45 din 172

celelalte funcţii ale corpului sunt modificate. Când vă aşezaţi pentru meditaţie, uneori vă fură somnul. În
acelaşi fel, după o practică îndelungată, apare uneori o stare de percepţie eronată.
Aspirantul spiritual e deseori neglijent în ceea ce priveşte viaţa sa personală, îndatoririle de familie şi alte
obligaţii. Poate exista îndoială în mintea sa cu privire dacă o anumită sadhana (practică spirituală) e
corectă, sau dacă până la urmă el va atinge sau nu ţelul. Indoiala e obligatoriu acolo.

Cap I SUTRA 31 Durerea sau suferinţa, depresiunea (apatia psihică), agitaţia corpului sau
nervozitatea şi respiraţia neregulată sunt simptomele auxiliare ale distracţiei mentale
(VIKSHEPA).

Duhkhadaurmanasyangamejayatvashvasaprashvasaviksepasahanbhuvah

Duhkha = durere; daurmanasya = depresiune; angamejayatva = agitaţia corpului; shvasaprashvasa =

inspiraţie şi expiraţie; viksepa = distracţie; sahabhuvah = simptome auxiliare.

Oricine, fie că este sau nu un aspirant spiritual, este supus celor nouă obstacole şi simptomelor lor
auxiliare. La unii, acestea devin stări permanente. Distracţiile care au loc în procesul de introversiune
trebuie studiate cu atenţie. Fiinţa trebuie să-şi dea seama dacă un obstacol apare în mod natural, sau e
datorat meditaţiei şi altor practici. De exemplu, chiar şi o persoană care practică meditaţia poate fi plină de
îndoieli, născociri, teamă. Boala poate apărea ca un proces natural sau când fiinţa se introverteşte în
procesul meditaţiei. Sutra ne spune că dacă există durere, depresiune mentală, sau agitaţie a corpului, ori
respiraţie neregulată în timpul sadhana-ei (practica spirituală), puteţi fi siguri că chitta (mintea) suferă de
o stare de distracţie.
Simptomele prezentate sub formă de distracţii şi acelea enumerate în sutra anterioară nu sunt procese
mentale; ele sunt manifestări psihice. Ele sunt comune atât omului obişnuit cât şi aspirantului a cărui
minte trece printr-un proces de introversiune în timpul meditaţiei.

Cap I SUTRA 32 Pentru îndepărtarea acestora (a obstacolelor şi a simptomelor auxiliare) practica

concentrării mentale asupra unui principiu (TATTVA) unic (este recomandată)
(EKATATTVABHYASA).

Tatpratisedharthamekatattvabhyasah

Tat = aceasta; pratisedhartham = pentru îndepărtarea; eka = unu; tattva = principiu; abyasah = practică.

Am văzut deja că Patanjali a recomandat aspiranţilor care au voinţă puternică şi curaj, cele patru calităţi
care sunt shraddha, veerya etc. Pentru aceia care sunt slabi şi infirmi spiritual el a recomandat devoţiune
intensă către Dumnezeu şi japa (repetarea cuvântului) lui AUM. În această sutra el arată o cale de a
depăşi obstacolele şi simptomele auxiliare. Această cale implică concentrarea minţii asupra unei singure
tattva (principiu). Trebuie să înţelegem ce înseamnă acest lucru. Dacă practicaţi mantra (cuvânt sau grup
de cuvinte prin repetarea căruia se pune în rezonanţă cu anumite energii), mantra trebuie să fie unică.
Dacă practicaţi dhyana (meditaţie), practicaţi-o pe un singur simbol. Aceia care schimbă într-una
metodele, tehnicile şi simbolurile vor suferi de pe urma obstacolelor. Aceia care au intenţii serioase despre
realizare, despre atingerea stărilor profunde de conştiinţă, trebuie să înţeleagă bine această sutra.
Simbolul meditaţiei nu trebuie schimbat, deoarece procesul de meditaţie e doar o bază prin care conştiinţa
pătrunde din ce în ce mai profund. Dacă această bază e schimbată într-una, va rezulta confuzie.
Prin urmare Patanjali a expus în această sutra o sadhana (practică spirituală). Dacă o schimbaţi mereu
fiţi siguri că veţi eşua. Acest lucru îl întâlnim în cazul acelor secte în care accentul se pune pe simboluri
 46 din 172

diversificate. De exemplu, în India, sadhana numită tantra foloseşte multe simboluri, ignorând principiul
ekatattvabhyasa, şi ca urmare sunt mulţi practicanţi care suferă din această cauză.
La fel se întâmplă şi cu anumite sadhanas (practici spirituale) din vechiul buddhism, care n-au înflorit
niciodată, datorită faptului că erau folosite prea multe simboluri pentru concentrare. Adevăraţii gurus
(învăţători spirituali) ţin seama de acest fapt şi nu schimbă mantra odată ce au dat-o discipolului, chiar
dacă ea a fost dată acestuia şi de către alt guru (învăţător spiritual) anterior. Dacă mantra e schimbată,
poate apărea confuzie în mintea discipolului. Un guru (învăţător spiritual) înţelept nu va permite niciodată
apariţia acestei confuzii. El nu va da o sadhana (practică spirituală) care-i place discipolului, ci o
sadhana care i se potriveşte acestuia, conform nivelului său de evoluţie.
De fapt, nu există diferenţă între diferitele simboluri. Cineva poate fi devotat lui Ganesha sau lui Shiva,
sau lui Kali ş.a.m.d., dar dacă el schimbă obiectul devoţiunii după ce acesta a fost ales, atunci apare
confuzia. Cea mai bună cale de a evita această confuzie este de a păstra un singur simbol, este
ekatattvabhyasa (practica concentrării mentale ferme şi continue asupra unui principiu). Obstacolele pot
fi îndepărtate din calea aspirantului numai dacă acesta nu-i permite minţii sale s-o ia razna, ci o fixează pe
o singură tattva (principiu).

Cap I SUTRA 33 În legătură cu fericirea (SUKHA), mizeria (DUHKA), virtutea (PUNYA) şi viciul
sau nebunia (APUNYA), cultivând respectiv atitudini de simpatie (MAITRI), compasiune
(KARUNA), bucurie (MUDITA) şi indiferenţă (APEKSHANA), mintea (CHITTA) devine pură şi
împăcată.

Maitrikarunamuditopeksanam sukhaduhkhapunyapunyavisayanam
bhavanataschittaprasadanam

Maitri = simpatie; karuna = compasiune; mudita = bucurie; apekshanam = indiferenţă; sukha = fericire;
duhka = mizerie; punya = virtute; apunya = viciu; visayanam = ale obiectelor; bhavanatah = atitudine;
chitta = minte; prasadanam = purificare, împăcare.

Este imposibil să se practice concentrarea minţii dacă aceasta nu e purificată, adică liniştită, împăcată. Cea
mai bună cale pentru a obţine acest lucru e arătată în această sutra. Este calea de a cultiva atitudini de
prietenie, compasiune, bucurie şi indiferenţă faţă de oamenii care ne provoacă fericire, mizerie, care sunt
virtuoşi sau vicioşi. Menţinând această atitudine, adică simpatie pentru fericire, compasiune pentru
nefericire, bucurie pentru virtute şi indiferenţă faţă de cei vicioşi, mintea aspirantului se eliberează de
influenţele perturbatoare, devenind liniştită şi netulburată. Procesul de introversiune are loc atunci cu
uşurinţă. Mintea, prin natura sa, e neliniştită, la fel ca un lac a cărui suprafaţă se tulbură ori de câte ori cad
frunze, pietre etc. Mintea neliniştită nu se poate concentra uşor.
În Katha Upanishad se spune că mintea are o tendinţă naturală de a fi atrasă de lumea exterioară. Nu e în
natura minţii de a se introverti. Prin urmare, atunci când încercaţi să introvertiţi mintea, trebuie să
îndepărtaţi în prealabil obstacolele şi impurităţile. Gelozia, ura, elementul de competitivitate, cauzează
multe impurităţi în minte. Atunci când vedem o persoană fericită şi prosperă suntem geloşi pe ea. Acest
lucru provoacă tulburări în subconştient şi împiedică concentrarea minţii. Când întâlnim o persoană care
suferă ne bucurăm dacă aceasta se întâmplă să fie un duşman de-al nostru. Aceasta este de asemenea una
din impurităţile minţii. La fel, criticăm adesea pe cei virtuoşi şi-i respectăm, pe cei vicioşi. Toate acestea
provoacă tulburări în minte împiedicând pacea mentală şi meditaţia.
Patanjali a arătat o cale de a îndepărta aceste tulburări. Cele patru atitudini care se cer dezvoltate dau
naştere la pace interioară prin îndepărtarea factorilor perturbatori, nu numai de la nivel conştient, ci de
asemenea, şi de la nivelele profunde ale subconştientului.

Cap I SUTRA 34 Sau prin expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea respiraţiei (KUMBHAKA) se poate
controla mintea.
 47 din 172

Prachchhardana vidharanabhyam va pranasya

Prachchhardana = expiraţie sau rechaka; vidharanabhyam = reţinere, kumbhaka; va = sau; pranasya = a

respiraţiei.

Din punct de vedere temperamental, nu toţi oamenii se pot supune lui Dumnezeu. Chiar dacă cineva crede
în Dumnezeu, e posibil ca el să nu poată face Ishwara pranidhana (supunere completă sau dăruire de
sine lui Dumnezeu). Pentru astfel de oameni, Patanjali dă aici o cale prin care se poate purifica mintea.
Unii dintre noi sunt dinamici prin temperament, alţii sunt emoţionali iar alţii sunt mistici ori raţionali.
Deci, întreaga structură mentală poate fi împărţită în aceste patru categorii. Pentru cel dinamic, cea mai
potrivită e Karma Yoga. Bhakti e mai bună pentru cei care sunt emoţionali, căci ei se pot supune lui
Dumnezeu prin adoraţie; ei formează majoritatea populaţiei. Al treilea grup, adică cei mistici, sunt
potriviţi să practice Raja Yoga şi tehnici afiliate de Hatha Yoga, Swara Yoga, Kriya Yoga, Nada Yoga
şi Trataka, etc. Al patrulea tip îl constituie puţinii jnana yoghini. Lor le place să citească Upanishadele,
Bhagavad Gita, etc. în care sunt descrise aspectele profunde ale vieţii, Universului şi meditaţiei. Mulţi
dintre noi avem un amestec al acestor patru tendinţe, prin urmare trebuie prescris un amestec al acestor
practici şi deci Patanjali a descris o mare varietate de practici. Noi ne putem alege sadhana (practică
spirituală) care e cea mai potrivită pentru noi.
Incepând de la videha (yoghini dezincarnaţi) şi prakritilaya (yoghini fuzionaţi doar în prakriti),
Patanjali a descris diferite tipuri de sadhana (practică spirituală) pentru diferite tipuri de aspiranţi. În
această sutra el descrie pranayama (controlul suflurilor subtile vitale). Trebuie să înţelegem semnificaţia
lui prachchhardana şi vidharana. Primul cuvânt înseamnă exhalaţie iar ultimul înseamnă reţinerea
suflului afară. Aceasta constituie maha bandha, care include cele trei bandhas-uri la un loc, şi anume
jalandhara, uddiyana şi mula bandha, în timp ce se face kumbhaka. Incepătorul nu trebuie să practice
maha bandha. El trebuie să facă numai rechaka, adică expiraţie - de 21 de ori, de 51 de ori sau de 100
de ori. Aceasta se poate numi kapalbhati sau agnisar.
Mintea poate fi adusă într-o stare de linişte numai prin practica lui rechaka (expiraţie), kumbhaka
(reţinere) şi a celor trei bandhas (bandha=a obliga, legătură). Intr-una din cărţile vechi, se spune că
conştiinţa are două suporturi - prana (totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii) şi vasana
(samskaras(întipăriri mentale)). Acestea sunt suporturile pe care mintea se odihneşte şi pe care conştiinţa
lucrează. Dacă unul din ele este îndepărtat, celălalt dispare automat. Prana e atât subtilă cât şi grosieră.
Prana subtilă se manifestă sub formă de energie, iar prana grosieră sub formă de respiraţie. Există cinci
pranas-uri majore: prana, apana, udana, samana şi vyana.
Cele cinci pranas-uri minore sunt: devadatta, nada, kurma, krikara şi dhananjaya. Toate sunt
responsabile de diferitele activităţi din corpul uman. Prana e responsabilă de inspiraţie, acţionând la
nivelul gurii şi nasului, digeră hrana, separă materialele digerate, converteşte apa în sudoare şi urină şi
controlează secreţiile glandulare. Sfera sa de acţiune este de la nas până la inimă. Apana provoacă
excreţia şi elimină impurităţile din corp. Sfera sa de acţiune este de la buric până la tălpile picioarelor. Ea
provoacă mişcarea spre în jos. Samana e formată în membre şi nadis. Sfera sa de acţiune este între inimă
şi buric. Udana menţine tonusul muscular şi e responsabilă de separarea corpului karmic de corpul
grosier în momentul morţii. Prin controlul lui udana yoghinul poate călători prin aer. Sfera sa de acţiune
este de la gât la cap. Vyana guvernează circulaţia sângelui şi se mişcă prin nervi. Ea e situată în regiunea
anală.
Dintre pranas-urile minore, nada provoacă tusea şi strănutul, kurma provoacă contracţiile, în timp ce
krikara provoacă foamea şi setea. Devadatta provoacă moţăiala şi somnul. Dhananjaya întreţine
hrănirea.
Pe lângă acestea mai există încă cincisprezece curenţi fini de prana. Ei sunt numiţi nadis. Nadi înseamnă
nerv sau curent subtil de energie, sau şuviţă de sânge. Nadis-urile transportă impulsurile la şi de la creier.
Numele lor este: sushumna, ida, pingala, gandhari, hastijihwa, poosha, ashwini, shoora, kuhoo,
saraswati, varuni, alambusha, wishwodari, shankhini, chittra. În total, există 72000 de nadis în corp,
 48 din 172

nadis care transportă senzaţii şi impulsuri extrem de fine. Trei dintre ei sunt de o importanţă majoră, şi
anume ida, pingala şi sushumna. Aceşti trei nadis sunt foarte importanţi în yoga deoarece ei transportă
curenţii cunoaşterii superioare. Sushumna e cel mai important din cei trei. Sushumna este un traiect
foarte fin situat în centrul măduvii spinării, la nivel subtil. Plecând de la rădăcina anusului (muladhara
chakra), el urcă până la ajna chakra, sau medulla oblongata. Cei trei nadis pornesc din muladhara,
care e numită muktatriveni. Conştiinţa, senzaţiile sunt eliberate aici, unificându-se. Ei se întâlnesc din
nou în ajna chakra. Triveni e un loc în India unde cele trei râuri, Ganga, Yamuna şi Saraswati se
întâlnesc. În comparaţie cu aceasta, ajna chakra e numită yuktatriveni. Inăuntrul lui sushumna mai sunt
alţi trei nadis-uri; unul e numit vajra nadi (cel exterior), iar cel interior e numit chittra. Inăuntrul lui
chittra există un canal fin numit brahmanadi.
S-a descoperit că procesul de respiraţie are un program stabilit şi că fazele lunii au o influenţă asupra
mişcării şi controlului lui swara, adică respiraţia. Respiraţia are un efect direct asupra comportamentului
individual. Respiraţia controlează atât gândirea cât şi evenimentele trecute, prezente şi viitoare ale vieţii.
În decurs de 24 de ore omul respiră de 12 ori pe oră pe nara dreaptă de 12 ori pe nara stângă. Nara stângă
e numită ida, sau chandra; nara dreaptă e numită pingala sau surya. Analog, ida e numită Yamuna.
După fiecare oră, respiraţia îşi schimbă poziţia la nivelul nărilor. În timpul schimbării de la ida la pingala
sau de la pingala la ida, sushumna se activează pentru un moment. Acest lucru îl cunoaştem de la ştiinţa
numită shiva swara yoga. În primele trei zile ale perioadei lunii pline, respiraţia curge prin nara stângă la
răsăritul soarelui, şi apoi la fiecare oră se schimbă nara. În următoarele trei zile respiraţia curge prin nara
dreaptă timp de o oră de la răsărit. În timpul perioadei de lună nouă, respiraţia curge prin nara dreaptă la
răsărit în primele trei zile. Astfel, acest ciclu se schimbă la fiecare trei zile. În timpul unei boli această
ordine poate fi inversă. Bolile se pot prezice cu ajutorul ştiinţei swara yoga.
Munca fizică grea se poate face când respiraţia curge prin pingala sau nadis-ul soarelui, iar munca fizică
uşoară şi migăloasă se poate face atunci când respiraţia curge prin ida sau nadis-ul lunii. Meditaţia trebuie
practicată atunci când respiraţia curge prin sushumna. Fluxul respiraţiei poate fi schimbat prin anumite
tehnici. Inchizând ochii şi meditând asupra nării stângi, se poate schimba fluxul respiraţiei de la această
nară, dar acest lucru depinde de profunzimea concentrării. Respiraţia poate fi făcută să curgă prin nara
dreaptă culcându-ne pe partea stângă şi ţinând o pernă la subsoară. Altă metodă de a schimba fluxul
respiraţiei este de a înfunda nara prin care nu vrem să curgă respiraţia cu un ghemotoc de bumbac. Mai
există multe alte metode.
Respiraţia în pranayama trebuie făcută foarte încet. Aceia care respiră încet şi profund trăiesc mult.
Iepurele respiră de 80 de ori pe minut şi trăieşte numai opt ani. Maimuţa respiră de 32 de ori pe minut şi
trăieşte 10 ani. Câinele trăieşte 12 ani şi calul 25 de ani. Ei respiră de 29 şi de 19 ori respectiv, pe minut.
Omul respiră de 13 ori pe minut şi ar trebui să trăiască 120 de ani. Şarpele, care trăieşte 1000 de ani,
respiră numai de 8 ori pe minut, iar broasca ţestoasă respiră de 5 ori pe minut şi trăieşte 3000 de ani. Acest
lucru arată importanţa reţinerii respiraţiei.
Kumbhaka la care se referă sutra este făcută pe vid.

Cap I SUTRA 35 Altfel, mintea poate fi stăpânită şi făcută fermă concentrând-o asupra experienţei
simţurilor, astfel încât să simţim vie, intensă şi constantă plăcerea pe care aceste simţuri ne-o
procură.

Visayavati va pravrittirutpanna manasahsthitinibandhani

Visayavati = senzorial; va = sau; pravrittih = funcţionare; utpanna = ivit; manasah = al minţii; sthiti =
fermitate; nibandhani = care leagă.

Această sutra descrie o tehnică adiţională care poate fi practicată de aceia care nu pot face Ishwara
pranidhana (supunere completă sau dăruire deplină de sine lui Dumnezeu), mahabandha (tehnică yoga
importantă) sau pranayama (controlul suflului). Este adevărat că mulţi aspiranţi găsesc dificilă practica
pranayama-ei din lipsa unei îndrumări competente, datorită incapacităţii sau din cauza lipsei de hrană
 49 din 172

corespunzătoare. Această sutra furnizează o metodă mai simplă de a controla mintea prin trezirea
activităţii percepţiei simţurilor. Aici, mintea e pusă să se autoobserve în decursul procesului de percepţie
senzorială; adică, percepţia prin intermediul vederii, auzului, mirosului, gustului şi pipăitului. Fuzionând
conştiinţa mentală cu aceste percepţii senzoriale, mintea intră sub control. Altfel spus, conştiinţa mentală
poate fi fuzionată cu conştiinţa sunetului prin intermediul mantras-urilor, bhajan, kirtan, etc. O fiinţă
rafinată poate că nu găseşte această metodă ca fiind interesantă, dar adevărul este că dacă se pătrunde
adânc, ea poate aduce controlul minţii. Acesta e un principiu de Nada Yoga.
Mintea poate fi de asemenea controlată dezvoltând conştiinţa formei prin trataka, care constă din
concentrarea asupra unei forme oarecare, şi în mod similar, prin dezvoltarea conştiinţei pipăitului şi a
mirosului. Prima apare atunci când guru-l îl atinge pe discipol pe cap, iar cea de-a doua survine odată cu
practica lui khechari mudra (tehnică specială yoga). Concentrând mintea asupra vârfului nasului, apare
un miros subtil sau psihic, care poate fi folosit pentru a controla mintea. Conştiinţa gustului e dezvoltată
prin concentrarea asupra vârfului limbii. Viziunile colorate apar prin concentrare asupra palatului în
khechari mudra. Pipăitul psihic e experimentat prin concentrarea asupra părţii centrale a limbii. Auzul
psihic e dezvoltat prin concentrarea asupra rădăcinii limbii. Toate aceste procese psihice devin baza
pentru auto-control. Când ele sunt dezvoltate, studentul începe prin concentrarea asupra lor, iar după un
timp mintea le depăşeşte, atingând nivele mai profunde. Aceasta este starea de complet control mental.
Toate acestea implică activitatea simţurilor, indriyas, în dharana (concentrare) şi pratyahara (retragerea
simţurilor).
În anumite şcoli de meditaţie buddhistă, preotul bate toba şi meditează asupra sunetului. Aceasta e o
sadhana (practică spirituală) elementară, dar e folositoare multora dintre noi. Bhajan e una din cele mai
populare sadhana din India. Cântăreţul poate cânta ore întregi numai o singură notă sau numai un singur
cântec, neauzind şi nevăzând nimic altceva decât sunetul bhajan-ului. Aceasta e o sadhana elementară,
dar e importantă deoarece ea poate duce uşor la dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie). Kirtan
(reuniuni publice în care se recită cu fervoare şi se cântă anumite texte spirituale şi chiar se dansează în
cinstea lui Dumnezeu) e de asemenea una din cele mai uşoare şi mai eficiente sadhana. Ea se face cu o
persoană care conduce şi celelalte o urmează. Există metode diferite. Uneori ea poate dura 24 de ore,
producând efecte extraordinare asupra auditoriului.

Cap I SUTRA 36 Sau meditând asupra lotusului luminos din inimă (ANAH) (JYOTISMATI) care
e dincolo de orice supărări (VISHOKA) (se poate controla mintea).

Vishoka va jyotismati

Vishoka = fără supărare; va = sau; jyotismati = luminos, plin de lumină.

Mintea poate fi făcută să fie fermă prin manifestarea luminozităţii senine interioare, care se obţine prin
concentrarea asupra nada-ei sau asupra lui bhrumadhya, centrul dintre sprâncene. Luminozitatea
interioară e senină, calmă, tăcută şi liniştită; ea nu e o lumină vie. Ea poate fi experimentată în timpul
meditaţiei profunde. Ea e de două feluri. Uneori, în somn apare o explozie bruscă de lumină, care e foarte
neplăcută. Patanjali nu vorbeşte aici despre aceasta. El vorbeşte despre lumina interioară care e tăcută.
Mintea poate fi controlată prin experimentarea acestei lumini senine. Există multe metode prin care
această lumină poate fi văzută. Una din ele este concentrarea asupra centrului dintre sprâncene; alta, este
concentrarea pe o nada (sunet).

Cap I SUTRA 37 Altfel mintea poate fi controlată prin concentrarea şi identificarea telepatică cu
fiinţele extrem de evoluate care au atins realizarea supremă şi care sunt total lipsite de pasiuni
(VITARAGA).

Vitaragavisayam va chittam
 50 din 172

Vitaraga = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit raga; visayam = obiect; va = sau; chittam = minte.

Vitaraga este o fiinţă care a renunţat la raga (plăcerea); adică pasiunea umană. Concentrându-ne mintea
asupra unor astfel de persoane, ea poate fi făcută fermă şi poate fi controlată.

Cap I SUTRA 38 Sau altfel, mintea poate fi făcută fermă dându-i ca suport (al meditaţiei)
(ALAMBANA) cunoaşterea (JNANA) din vis (SVAPNA) şi somn (NIDRA).

Svapnanidrajnanalambanam va

Svapna = vis; nidra = somn; jnana = cunoaştere; alambana = suport; va = sau, ori.

Mintea poate fi controlată şi prin metode de somn conştient. Somnul conştient e stadiul ultim în antar
mauna (linişte lăuntrică). Există o metodă de a visa conştient, dar este periculoasă şi numai iniţiaţii o pot
practica. Acest proces poate fi benefic mai ales acelora care sunt nervoşi. Prin tehnicile de visare şi somn
conştient se dezvoltă conştiinţa visului şi a somnului în timp ce fiinţa se găseşte în aceste stări.
De obicei visele noastre sunt inconştiente; ele sunt trăite, dar nu vizionate. Noi nu avem control, asupra
acestora, dar în cazul metodei recomandate aici, aspirantul devine capabil să le producă şi să le controleze
în mod conştient. Noi ne putem controla gândurile în mod conştient, subconştient sau inconştient. În acest
proces nu sunt controlate numai acţiunile conştiente şi intelectul, ci chiar şi acţiunile subconştiente. În
timpul viselor conştiente practicantul nu aude nimic din ceea ce se întâmplă afară. Cunoaşterea sau
conştiinţa acestor două stări poate fi făcută suportul pe care mintea să se poată concentra. Aceste metode
sunt desemnate acelora cu un temperament special; ele nu sunt pentru oricine.

Cap I SUTRA 39 Sau prin meditaţia asupra obiectului de adoraţie mintea poate fi liniştită.

Yathabhimatadhyanadva

Yatha = ; abhimata = dorit; dhyana = prin meditaţie; va = sau.

Aici se dă libertate completă de alegere. Aceasta pentru că dhyana (meditaţie) făcută asupra unui obiect
care atrage, cum ar fi obiectul devoţiunii, e calea cea mai sigură de a linişti mintea, de a o controla şi de a
o focaliza. Obiectul ales poate fi o cruce, swastika, un idol sau pur şi simplu AUM - orice este agreabil
(abhimata). Aspirantul trebuie să-şi aleagă acele obiecte asupra cărora să-şi poată concentra mintea.

Cap I SUTRA 40 Astfel prin liniştirea şi controlarea minţii yoghinul dobândeşte stăpânire
completă asupra tuturor obiectelor meditaţiei, de la cel mai mic (PARAMANU) până la cel mai
mare (PARAMAMAHATTVA).

Paramanuparamamahattvantoasya vasikarah

Paramanu = ultima particulă; paramamahattva = ultima extindere (imensitatea); antah = a se sfârşi; asya =
a acesteia; vasikarah = stăpânire.

Se poate pune întrebarea: aceste practici descrise în ultimele sutras sunt capabile să ducă la atingerea
stării de samadhi? Răspunsul este: nu. Samadhi nu se poate atinge prin aceste practici, dar prin ele se
 51 din 172

poate ajunge la puterile psihice sau spirituale necesare pentru stările subtile de samadhi. Este ca şi cum
am da examenul de bacalaureat, fiind apoi pregătiţi să intrăm la facultate. Astfel, prin practica diferitelor
sadhanas (practici spirituale) menţionate, aspirantul pune stăpânire atât pe cel mai mic atom, cât şi pe cea
mai mare infinitate. El devine stăpân atât al forţelor cele mai mici cât şi al forţelor cele mai mari. Aceste
sadhanas (practici spirituale) îi conferă puterea omnipotenţei. Aceste practici sunt absolut necesare pentru
a putea progresa spre percepţia subtilă a stărilor de samadhi. Aşa cum savantul ajunge la o concepţie
elevată despre materie şi energie, în mod analog yoghinul devine capabil să mediteze atât asupra lucrurilor
cele mai mici cât şi asupra infinitului.
Intotdeauna se găsesc oameni care să nu-şi dea seama de înţelesul ascuns al lucrurilor. Aceasta este pentru
că ei n-au control asupra minţii lor. Practicile de concentrare menţionate pot rafina foarte mult conştiinţa.
Mintea poate fi introvertită la voinţă. Acest lucru se observă atât în cazul rezolvării problemelor de
matematică cât şi în cazul meditaţiei. Prin antrenament, mintea poate fi făcută să se concentreze în mod
adecvat. În lipsa antrenamentului, este dificil să controlăm în mod eficient mintea. Prima putere psihică în
yoga este dobândirea acestui control. Apoi mintea poate fi fixată asupra oricărui obiect grosier sau subtil.
Iată un exemplu interesant. Când Swami Vivekananda era în S.U.A., el obişnuia să împrumute zilnic
câteva cărţi de la un bibliotecar, şi a doua zi le aducea înapoi. Bibliotecarul, întrebându-se dacă atâtea cărţi
pot fi citite în numai o singură zi, a vrut să-l pună la încercare pe swami şi, spre marea sa surprindere, el a
descoperit că acesta îşi reamintea fiecare cuvânt citit. Aceasta arată felul în care un yoghin stăpâneşte atât
lucrurile cele mai fine cât şi pe cele mai grosiere.
Fiinţa poate intra în samadhi numai atunci când ea e capabilă să perceapă chiar şi ideile şi gândurile. Şi
aceasta pentru că în stările subtile da samadhi, fiinţa trebuie să sesizeze conştiinţa dinamică (samskara)
şi s-o blocheze. Există stări de samadhi în care aspirantul nu e conştient decât de efortul de control pe
care-l face. Acest efort trebuie să ia forma unei idei, care este îndepărtată apoi. Este foarte dificil de
înţeles, la nivel intelectual numai, acest lucru. În acea stare fiinţa e capabilă să anihileze toate celelalte
gânduri cu excepţia gândului de anihilare şi acest lucru se poate face numai dacă se stăpânesc perfect cele
patru procese care nu constituie procese de gândire.
În stările mai subtile de samadhi, fiinţa trebuie să aibă control asupra numelui, formei şi obiectului
desemnat prin numele respectiv; de exemplu, numele vacă, forma vacă, şi obiectul vacă. Trebuie sesizată
diferenţa dintre acestea. Acest lucru nu e posibil fără antrenament deoarece, din obişnuiţă, avem tendinţa
să amestecăm aceste trei lucruri în înţelegerea noastră. Un yoghin care are control asupra minţii sale poate
să înţeleagă aceşti factori separaţi. Până când acest lucru nu este realizat, este imposibil să se progreseze
mai departe. Fiinţa trebuie să fie capabilă să practice meditaţia asupra unui obiect, fără ca intervenţia
numelui sau formei să fie necesară.

Cap I SUTRA 41 SAMAPATTI este acea stare de identificare perfectă, de completă absorbţie a
mentalului care a devenit complet liber de VRITTIS, în care acesta (mentalul) devine ceea ce
reflectă [(cele trei tipuri de obiecte, cum ar fi) cunoscător, cunoscut şi cunoaştere] la fel cum un
cristal pur ia culoarea obiectelor pe care stă.

Kisnavritterabhijatasyeva manergrahitrigrahanagrahyesu tatsthatadanjanata samapattih

Kisnavritteh = în care vrittis-urile au slăbit; abhijatasya = bine finisat, purificat; iva = la fel; maneh = al
cristalului; grahita = cunoscător; grahana = simţuri; grahyesu = în obiectele cunoaşterii; tatstha = pe care
stă sau se odihneşte; tadanjanata = a lua culoarea aceea; samapattih = absorbţie completă.

Cuvântul samapatti înseamnă acceptare completă, la fel cum oceanul acceptă toate apele care se revarsă
în el prin râuri. Este o stare a minţii la care se ajunge prin diferite practici, cum ar fi pranayama
(controlul suflului), penitenţă, sadhana (practica spirituală) etc. Este stadiul imediat anterior practicii lui
samadhi. Până ce samapatti nu a fost atins nu se poate vorbi de practici superioare, înţelesul expresiei
"practici superioare" şi "practici inferioare" depinzând de capacităţile individuale. De exemplu, un om cu
o conştiinţă superioară nu are nevoie de japa (formă de yoga) sau kirtan (formă de practică yoga); el
 52 din 172

poate intra în stări profunde doar închizând ochii; dar pentru acei a căror minte e plină de gânduri, această
stare poate fi considerată foarte profundă. În loc de a folosi cuvintele "superior" şi "inferior", putem să
folosim expresia simplu sau greu.
Nu se poate intra în meditaţie dacă mintea nu a fost limpezită. Dacă mintea e limpede, starea de meditaţie
poate veni la fel de uşor ca şi somnul. Pentru aceasta vrittis-urile (modificări mentale) trebuie diminuate.
Trebuie reamintit că vrittis-urile nu trebuie anihilate complet; ele trebuie doar diminuate, slăbite. Este ca
şi cum am dormi într-un tren. Suntem conştienţi de forfota oamenilor, de plecarea şi oprirea trenului, dar
conştiinţa noastră nu e complet trează, ca atunci când ne plimbăm, de exemplu. Această stare e numită
stare de conştiinţă redusă. Ea poate fi obţinută prin diferite tehnici de liniştire a minţii, tehnici menţionate
în precedentele sutras.
Atunci când chiar şi conştiinţa fragmentară dispare, mintea devine la fel de pură ca un cristal. Ea poate fi
pusă pe orice obiect. Este samapatti.
O bucată de cretă albă pusă pe o hârtie colorată nu ia culoarea hârtiei dar dacă puneţi în locul bucăţii de
cretă un cristal, acesta va lua imediat culoarea hârtiei. Acest lucru se întâmplă pentru că bucata de cristal e
absolut pură. Analog, există o diferenţă între o minte care e în samapatti şi o minte obişnuită. În
momentul când vrittis-urile sunt îndepărtate din minte, aceasta începe să funcţioneze ca un cristal. Acest
lucru dă naştere la pura conştiinţă obiectivă a obiectului asupra căruia mintea se concetrează.
Când practicaţi trataka sau meditaţie asupra unui obiect, cum ar fi o shiva-linga, vrittis-urile
(modificările mentale) se diminuează încet, încet, în cele din urmă apărând o străfulgerare bruscă a
conştiinţei în momentul când mintea fuzionează complet cu obiectul. Cele trei faţete ale obiectului, şi
anume, numele, forma şi înţelesul pot fi experimentate separat. Există şase tipuri de fuziune, numite
respectiv, savitarka, nirvitarka, savichara, nirvichara, ananda şi asmita. Ele sunt stadii de fuziune a
conştiinţei cu obiectul asupra căruia meditaţi, în final venind o vreme când obiectul dispare. Trebuie să
reţineţi că numai atunci când obiectul a dispărut puteţi spune că aţi obţinut ceva.
Când apare fuziunea, transformările conştiinţei sunt aproape anihilate din conştiinţă. Acest lucru se
numeşte ekagrata - focalizare. În această stare, meditaţia, obiectul şi conştiinţa devin un singur lucru.
Atât timp cât fiinţa nu a atins starea de samapatti (absorbţie completă), ea e conştientă de aceste trei
lucruri. Există o conştiinţă simultană a celor trei vrittis (modificări mentale; şablon). În samapatti aceste
trei feluri de conştiinţă fuzionează într-una singură, aşa încât nu se mai percepe nimic cu excepţia formei.
În acea stare numai forma meditaţiei străluceşte.

Cap I SUTRA 42 Acea stare (de SAMADHI) care apare atunci când conştiinţa alternează între
cuvânt (SHABDA), obiectul propriu-zis (ARTHA) şi cunoaşterea mentală (JNANA) este o stare
amestecată a minţii (VITARKA) şi e numită SAVITARKA SAMAPATTI.

Tatra shabdarthajnanavikalpaih sankirna savitarka samapattih

Tatra = aici, în această stare; shabda = cuvânt; artha = obiect propriu-zis; jnana = judecată; vikalpaih =
prin alternare; sankirna = amestecat, confuz; savitarka = cu gândire în vorbe; samapattih = absorbţie
completă.

Trebuie subliniat că samapatti sau samadhi nu e o stare anumită; ea acoperă un întreg evantai de stări de
conştiinţă care includ un câmp de superconştiinţă. Starea de veghe poate fi descrisă ca fiind de asemenea
un câmp de conştiinţă, deoarece în ea sunt incluse anumite activităţi cum ar fi vorbitul, mersul, râsul etc.
În mod analog, samapatti include diferite stări. Pe măsură ce samadhi devine din ce în ce mai profund,
aspirantul pătrunde în tărâmuri din ce în ce mai subtile de conştiinţă. Primul stadiu al minţii
superconştiente e numit savitarka. În acest stadiu, mintea continuă să se mişte între trei lucruri, şi anume
cuvântul, cunoaşterea şi percepţia simţurilor. În acest fel cunoaşterea noastră despre obiect e realizată prin
amestecarea acestora.
 53 din 172

Când ne gândim la un trandafir, ne trec prin minte multe calităţi ale acestuia - culoare, greutate, miros,
structură etc. Cunoaşterea acestor calităţi e amestecată în mintea noastră în legătură cu conceptul de
trandafir. Această stare e savitarka şi ea trebuie depăşită în decursul meditaţiei. Atunci când mintea trece
dincolo de aceste calităţi şi devine una cu obiectul, fără nici o referire la vreo calitate anume, rezultă starea
de samadhi. În primul stadiu, numit savikalpa, există un amestec de trei elemente, numite shabda, artha
şi jnana. Shabda este cuvântul - vachaka - desemnează obiectul. Obiectul propriu-zis e numit artha.
Ştim că, cuvântul shivalinga e una, în timp ce obiectul shivalinga e alta. Mai mult, cunoaşterea care
apare în mintea noastră cu privire la shivalinga este cu totul altceva decât celelalte două lucruri; aceasta
este pratyaya (conţinut al minţii) care apare în mintea noastră şi e numită jnana. Toate aceste trei
elemente sunt aspecte necesare ale procesului de concentrare. În savitarka ele sunt amestecate.
Uneori apare conştiinţa simultană a lui shabda, artha şi jnana, alteori există conştiinţa a numai una
dintre ele odată. Aceste două stări trec una în alta în mod continuu. Dacă sunteţi concentraţi pe o formă,
forma rămâne, dar continuitatea conştiinţei se schimbă neâncetat. De exemplu, uneori sunteţi conştienţi de
shivalinga, alteori de mantra, alteori de linga, etc. De fapt, trebuie să existe o conştiinţă continuă a unui
singur factor, dar acest lucru nu se întâmplă, elementele amestecându-se. Acest lucru e datorat lui bija,
sămânţă. Această sămânţă are nivele diferite; nivelul exterior este învelişul; nivelul interior constituie
partea cea mai importantă. Datorită acestei seminţe - adică impurităţi cauzate de experienţele trecute -
elementele cunoaşterii se amestecă.
Sămânţa este o bază pentru minte. Ea este conştiinţa suportului pe care se sprijină mintea. Atunci când
medităm, ne imaginăm la început forma; este ca şi cum am îndepărta învelişul exterior. Apoi pot fi
vizualizate aspectele mai profunde, iar în final se îndepărtează învelişul cel mai interior. Savitarka este
învelişul exterior al seminţei, iar dincolo de ea există învelişurile numite nirvitarka, savichara şi
nirvichara. Conştiinţa simţurilor este învelişul exterior al seminţei. Când ea trece de pratyahara
(retragerea simţurilor), dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie), ea transcende şi savitarka samadhi
şi celelalte stări mai subtile. În cele din urmă ea percepe cea mai subtilă entitate, numită drashta sau
atman (Sinele Divin Suprem).
Fără o sămânţă conştiinţa nu poate funcţiona. În yoga sămânţa e numită pratyaya, bază. Apoi trebuie de
asemenea un simbol, numit linga. În savitarka acestea două nu pot fi separate; ele sunt amestecate.
Aceia care practică japa şi meditaţie cu mantra şi formă îşi reamintesc probabil că după ce au văzut
forma în meditaţie, conştiinţa alternează între shabda, artha şi jnana. Shabda e un proces de gândire în
cuvinte. Este argumentare mentală. Jnana este percepţie internă şi artha e obiectul, cum ar fi shivalinga.
Artha înseamnă scopul ultim, şi acest lucru e foarte dificil. Este adevărata cunoaştere despre obiect. Când
atingeţi samadhi prin intermediul unui obiect, aveţi control complet asupra conştiinţei obiectului asupra
căruia meditaţi. Aceasta este ceea ce se întâmplă în samyama, care include cele trei procese numite
dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. Samyama înseamnă menţinerea completă a
obiectului în conştiinţă şi controlul complet al conştiinţei obiectului.
Rezultatul absorbţiei complete sau fuziunii cu diferite obiecte e diferit. Este absolut fără sens să spuneţi că
obţineţi numai un singur lucru meditând asupra a diferite obiecte; de exemplu, dacă meditaţi, să spunem
asupra bumbacului, rezultatul va fi cu totul diferit faţă de acela obţinut dacă meditaţi asupra altor obiecte,
cum ar fi puterea fizică etc. În timpul procesului de samyama rezultatul ultim pe care-l obţinem este
artha, dar scopul este acolo, cu toate că puteţi sau nu să fiţi conştienţi de asta. La scop se ajunge prin
separare, şi separarea are loc în mod spontan.
În savitarka samadhi conştiinţa e eliberată de imperfecţiuni. Există pace absolută şi linişte. Nu există
oscilaţii ale minţii. Mai există un alt fel de samadhi numit nirvitarka. Este important de notat că există
deja în noi un fragment de stare superconştientă, dar aceasta durează numai câteva clipe.
Atunci când aveţi un obiect pentru meditaţie, trebuie să încercaţi să vedeţi cele trei aspecte ale obiectului
în mod separat. Trebuie să le vizualizaţi, alternând numele, forma şi înţelesul. Trebuie să încercaţi să
vedeţi propria voastră conştiinţă pe baza acestor elemente. Apoi trebuie să încercaţi să le vedeţi ca fiind un
singur lucru. Trebuie să fiţi conştient de nume, formă şi înţeles în acelaşi timp. În cele din urmă încercaţi
să le vedeţi pe fiecare separat. Aceasta e una dintre cele mai importante metode de dhyana (meditaţie).
Aceasta va fi o metodă minunată de concentrare. Dacă vi se pare dificil să conştientizaţi alternativ aceste
trei stări, trebuie să practicaţi numai japa (formă de yoga care se realizează prin repetarea unui cuvânt sau
 54 din 172

a unui grup de cuvinte) în care nu se aude cuvântul. Intâi gândiţi-vă la cuvânt şi rostiţi-l; apoi puteţi
adăuga şi forma obiectului. După asta, vă puteţi gândi la diferitele sale calităţi. Este dificil să se dea o
explicaţie corectă a acestei stări mentale, dar este o metodă minunată de control mental separarea celor trei
elemente ale conştiinţei şi apoi fuzionarea lor iarăşi în ceva unic.

Cap I SUTRA 43 După limpezirea memoriei (SMRITI) (adică eliminarea sau atenuarea
SAMSKARAS-urilor), când mintea e ca şi când ar fi lipsită de conştiinţa de sine
(SWARUPASUNYAEVA) şi când numai cunoaşterea pură a obiectului (JNANA) mai există,
aceasta e NIRVITARKA.

Smritiparisuddhau svarupashunyevarthamatranirbhasa nirvitarka

Smriti = memorie; pari = complet; shuddhau = purificare; svarupa = forma proprie; shunya = lipsit de; eva
= ca şi; artha = obiect, scop; matra = numai; nirbhasa = strălucind; nirvitarka = fără vitarka.

Nirvitarka este samadhi fără amestecarea celor trei aspecte ale unui obiect, şi anume numele, forma şi
înţelesul. În această stare nu există nici conştiinţa subiectivă a obiectului, nici aceea a cuvântului.
Memoria devine absolut liberă de impresiile trecute (samskara) şi de asocieri. De obicei, memoria
noastră nu e limpede; pentru noi memoria constituie acumularea impresiilor trecute. Smriti este o
conştiinţă independentă în care impresiile sunt acumulate, şi chiar şi atunci când totul din trecut dispare,
smriti rămâne. Pe placa lu smriti există impresii trecute (samskara) care se revelează în stările profunde.
În starea de veghe reproducerea se face prin gândire conştientă, dar în samadhi ea are loc spontan. Uneori
în aceste stări profunde de conştiinţă sunt văzute imagini din copilărie, dar dacă toate acestea sunt
îndepărtate, atunci memoria nu dispare, deoarece memoria e altceva decât impresiile.
E la fel cum creierul este diferit de minte şi gând. În mod similar, acel vritti numit memorie e diferit de
impresiile trecute. Smriti e conştiinţa despre propriul sine. Smriti poate fi purificat prin diferite sadhanas
(practici spirituale), el devenind atunci swarupashunya-eva. Este o stare de conştiinţă de sine care apare
ca şi când totul ar fi devenit vid, dar de fapt nu e vid. Cuvântul "eva" e folosit pentru a arăta faptul că deşi
nu sunteţi conştienţi de obiect, el este acolo. Adică, atunci când impresiile trecute despre obiect dispar, nu
mai sunteţi conştienţi de el şi este ca şi când mintea ar deveni absolut lipsită de impresiile despre obiect,
dar nu este aşa. Smriti nu devine liber de impresiile obiectului, ci impresiile infiltrează întreaga structură
a conştiinţei. Fiecare parte a ei devine îmbibată cu impresiile obiectului. În această stare mintea îşi pierde
conştiinţa subiectivă.
Mintea pierde cunoaşterea obiectului, cu toate că această cunoaştere, precum şi conştiinţa, sunt prezente în
minte. Acesta este specificul acestei stări. Vă amintiţi că vă concentraţi asupra unui obiect, apoi rămâne
numai obiectul, nereamintindu-vă că vă concentraţi asupra lui. După un timp, obiectul e prezent, dar
conştiinţa că meditaţi asupra lui a dispărut. Mintea pare că a devenit în întregime vidă, dar de fapt nu e
aşa. La fel cum apa se amestecă complet şi inseparabil cu sarea, în acelaşi fel forma sau conştiinţa
obiectului umple întreaga minte, astfel încât ea nu poate fi cunoscută separat. Aceasta este pentru că
mintea este complet umplută cu memoria obiectului. Acest fenomen este numit parishuddi - purificarea
memoriei. Astfel, purificarea memoriei este cauza lui swarupashunyaeva.
Este necesar să reamintim că dacă smriti (memoria) nu e pură, mintea va recădea în stare de tulburare.
Dacă smriti e purificat, atunci obiectul va umple în totalitate conştiinţa şi va deveni una cu starea minţii.
Mintea şi obiectul vor deveni una. Mintea şi memoria formei devin inseparabile; memoria nu există
separat. În acest moment apare o stare momentană de vid - shunya. Este starea de laya în care conştiinţa
memoriei obiectului fuzionează complet cu mintea. Pentru moment mintea doarme. În acea stare de somn
prezentarea memoriei nu e prezentă. În acea stare apare adevărata cunoaştere a obiectului. Aceasta e
diferenţa între nirvitarka, samadhi şi laya. În prima există adevărata cunoaştere; de exemplu shivalinga
a dispărut şi dincolo de ea vedeţi numai lumină strălucitoare. Adevărata cunoaştere va apare; ea e revelată
aspirantului. Diferenţa dintre starea interioară şi starea exterioară s-a pierdut. În vis experienţa e foarte
intensă, dar în samadhi e şi mai intensă. Trebuie să fiţi conştient de cunoaşterea reală sau de forma reală a
 55 din 172

obiectului concentrării, deoarece altfel puteţi fi înşelaţi de propria minte. Când ajungeţi la starea de
nirvitarka, trebuie să cunoaşteţi forma reală a simbolului, fie acesta un trandafir sau o shivalinga. Când
apare adevărata cunoaştere în starea de nirvitarka, forma trebuie adusă din nou, şi acea formă nu e a lui
Shiva ci a lui Shakti, deoarece subiectivitatea minţii s-a pierdut. Nu mintea este aceea care gândeşte,
doarme sau visează. Această stare a minţii e foarte bine definită prin absenţa memoriei, astfel încât nu vă
reaminţiţi niciodată experienţa meditaţiei pentru că conştiinţa normală nu funcţionează. De exemplu, o
furnică nu e capabilă să vadă un elefant; pentru a-l vedea, furnica trebuie să mai crească în mărime. În
acelaşi fel, conştiinţei nu i se permite să pătrundă starea de meditaţie. În consecinţă, o stare diferită a
minţii ia în primire conştiinţa. Purusha (Dinele divin Absolut) cel conştient se opreşte din lucru şi un alt
purusha îi ia locul. Această stare continuă până la un anumit punct, şi acolo se opreşte. Apoi al treilea
purusha vine şi vă preia. În acest fel puteţi trece prin diferite plane de conştiinţă.
Nu mintea e aceea care visează sau care îşi aminteşte visele dimineaţa sau care e conştientă în timpul
visului. Aceasta e o stare diferită a minţii şi, dacă cumva aţi avut vreodată această stare binecuvântată, e
posibil ca nici măcar să nu v-o reamintiţi din cauza absenţei memoriei, din cauza absenţei minţii. Acea
stare a minţii e diferită şi această stare a minţii e diferită şi până ce nu sunteţi în stare să puneţi la treabă
acea minte, nu veţi fi capabili să vă reamintiţi ceea ce aţi văzut. Chiar dacă vă reamintiţi experienţa
meditaţiei, a lui samadhi, tot n-aţi realizat meditaţia, şi dacă aţi realizat-o, atunci conştiinţa voastră
normală e foarte elevată.
În acest context putem cita una dintre cele mai greşit înţelese fraze din Garuda Purana. Ea este de obicei
recitată atunci când moare un membru al familiei. Ea vorbeşte despre cer şi iad şi despre torturile din
regatul Zeului Morţii. Ea spune că jiva (fiinţa umană vie) după moarte e dus în diferite plane de către
diferiţi devatas - zei - dar de fapt nu există moarte deloc. Noi trebuie să înţelegem purana ca vorbind
despre poziţia transcendentă a conştiinţei. Acest lucru trebuie înţeles în felul următor: diferiţi purushas
conduc mintea în stări din ce în ce mai profunde de conştiinţă. Acest lucru se întâmplă deoarece mintea nu
funcţionează în starea de nirvitarka. Deci, pentru a concluziona, starea de nirvitarka implică purificarea
lui smriti (memorie), ceea ce dă naştere la veritabila cunoaştere a obiectului concentrării.

Cap I SUTRA 44 Prin aceasta s-au explicat şi SAVICHARA SAMADHI, NIRVICHARA

SAMADHI şi celelalte stadii mai subtile de SAMADHI.

Etayaiva savichara nirvichara cha suksmavisaya vyakhyata

Etaya = prin aceasta; eva = numai; savichara = samadhi cu reflectare; nirvichara = samadhi fără reflectare;
cha = şi; suksma = subtil; visaya = obiect; vyakhyata = explicat.

După nirvitarka mai există încă patru stadii şi anume savichara, nirvichara, ananada şi asmita.
Cuvântul suksma visaya desemnează stadiile mai subtile de samadhi - ananda şi asmita samadhi - în
care obiectul fuziunii este beatitudinea şi conştiinţa, respectiv. În samadhi de dinainte de savichara
aspirantul este conştient de un obiect, de numele său, de forma şi calităţile sale. Acestea trei alternează sau
se percepe natura esenţială a obiectului. În savichara întregul proces are loc prin intermediul reflecţiei: nu
există nici o formă prezentă. Acest lucru e dificil de explicat. Trebuie să staţi jos tăcuţi şi să meditaţi
asupra lui Shiva sau a oricărui alt obiect. Concentrarea este sub formă de reflecţie, nu există nici un
cuvânt.
Procesul de reflecţie nu are limbaj în timp ce gândirea obişnuită (vitarka) întotdeauna amestecă şi
limbajul, de exemplu, când ne gândim la geografie, ştiinţă, religie, istorie, prezent sau viitor, noi folosim
un anumit limbaj. Limbajul este prezent şi în stările de savitarka şi nirvitarka. Când gândul este golit de
limbaj, el se numeşte vichara. În savichara există trei lucruri - timp, spaţiu şi idee. Există diferenţe între
Samkhya şi yoga cu privire la meditaţie; în Samkhya nu există diferenţe între stările de dharana
(concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. În Samkhya aspirantul devine conştient de nirakara
(Brahman- Supremul Absolut ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi de orice formă); el nu
gândeşte despre un obiect în termenii înţelegerii normale, cum e cazul limbajului. El e conştient numai de
 56 din 172

forma viziunii. Este o sadhana (practică spirituală) superioară. În savichara mintea alternează între timp,
spaţiu şi idee. Nu există fuziune. Există conştiinţa absolută pură a fiecăruia separat. Timpul, spaţiul şi
ideea sunt numite vichara. Nu este gândire. Vichara este atunci când conştiinţa pluteşte fără a avea drept
bază limbajul. Trebuie notat faptul că meditaţia asupra unei forme implică limbajul; chiar şi focalizarea
minţii se bazează tot pe limbaj. Fiinţa poate transcende baza limbajului numai printr-o viziune.
În ananda samadhi apare sentimentul de pace absolută şi beatitudine absolută, dar această beatitudine nu
e rezultatul experienţei simţurilor. Când argumentarea specifică minţii, sub forma limbajului (vitarka), a
fost îndepărtată, se ajunge la savichara. Acesta e un plan profund de conştiinţă. În savichara conştiinţa e
numită pratyabhijna, care înseamnă cunoaştere iluminată. Ea vă ghidează toate procesele din stările mai
profunde de conştiinţă. În nirvichara spaţiul, timpul şi ideea sunt îndepărtate, dar dincolo de acestea
rămâne ceva care e numit natura esenţială a gândirii.
În asmita conştiinţa e absolut pură, nu există nici un gând, nu există noţiunea timpului şi spaţiului şi apare
înţelegerea deplină sau realizarea esenţei acelei noţiuni.

Cap I SUTRA 45 Stadiile de SAMADHI referitoare la obiectele subtile (adică VITARKA,

VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMADHI) se extind până la ALINGA (indisolubilul).

Sukshmavisayatvam chalingaparyavasanam

Sukshmavisayatvam = stadiile subtile de samadhi; cha = şi; alinga = prakriti; prayavasanam = extensie.

Domeniul experienţelor în ananda şi asmita samadhi se extinde până la alinga. Alinga înseamnă ultima
stare în care cele trei gunas (însuşiri fundamentale) mai sunt amestecate în mod egal şi complet una cu
celelalte. Există patru stadii ale gunas-urilor, ultima numindu-se alinga. Ea nu are nici o marcă sau
caracteristică care s-o diferenţieze.

Primul stadiu al gunas-urilor (însuşiri fundamentale) este un stadiu particular numit specific. Al doilea
stadiu este arhetip, sau non-specific. Al treilea este cu semn distinctiv, iar al patrulea este fără semn
distinctiv. După meditaţia în savitarka, nirvitarka şi asamprajnata, savichara, nirvichara şi
asamprajnata, ananda asamprajnata şi asmita asamprajnata, începe nirbija samadhi. Până acum
am discutat despre samadhi cu sămânţă. Uneori el are o sămânţă specifică, o bază specifică, cum ar fi
Rama, Krishna sau Shiva. Cu cât mergeţi mai departe apare arhetipul, care e universal, dincolo de care
există o marcă, un semn distinctiv. Un simbol poate veni sub forma lui Christos, a unei cruci, a lui Shiva,
a lui AUM, dar acesta va fi diferit de acela pe care l-aţi văzut deja. Este numai cu semnul distinctiv.
Conştiinţa vă apare atunci numai ca semn distinctiv. În al patrulea stadiu nu mai există semn distinctiv;
aici nu mai puteţi spune unde e conştiinţa. Aici există numai Conştiinţă, prin urmare alinga este cel de-al
patrulea stadiu al celor trei gunas, sattva, rajas şi tamas.

În primul stadiu există combinaţia celor trei gunas (însuşiri fundamentale). În al doilea stadiu sattva se
dezvoltă, rajas şi tamas devenind subordonate. În al treilea stadiu rămâne numai sattva iar în al patrulea
stadiu sattva, rajas şi tamas sunt în echilibru. Atunci când cele trei gunas sunt în echilibru, stadiul
alinga a fost atins.

Cap I SUTRA 46 Stadiile subtile care au fost explicate anterior constituie numai SAMADHI cu
sămânţă.

Ta eva sabijah samadhih

Tah = acesta; eva = numai; sabijah = cu sămânţă; samadhih = samadhi.

 57 din 172

Obiectul asupra căruia meditaţi este bija, sau sămânţă. El formează baza sau suportul pentru conştiinţă. În
cele din urmă, când conştiinţa devine concentrată sub forma acelei bija, acestea două devin una, precum
sarea dizolvată în apă, şi subiectivitatea minţii dispare. Mintea se pierde în sămânţă şi vice-versa, dar
dincolo de asta există un stadiu în care chiar şi conştiinţa trebuie eliminată. Conştiinţa asmita este ultima,
cea mai înaltă stare de conştiinţă. Aici conştiinţa nu e nici pierdută, dar nici obiectul conştiinţei nu e
pierdut, ci acestea două se găsesc într-o stare de interdependenţă una cu cealaltă. Nu există diferenţă.
După aceasta, conştiinţa stării de asmita trebuie eliminată. În acest fel, atât conştiinţa cât şi sămânţa
trebuie eliminate. Este la fel ca şi cum am evapora apa dintr-un amestec de apă şi sare. Este eliminat chiar
procesul conştiinţei, şi acest lucru este foarte dificil într-adevăr.
Intregul proces de la vitarka (primul stadiu al gunas-urilor) la asmita (simţul individualităţii) este sabija
samadhi asamprajnata. Aici superconştiinţa are o bază pe care să stea. După aceasta este nirbija.
Conştiinţa personală este săgeata care trece prin diferite planuri sau lokas. În fiecare loka (plan) avem
savitarka şi nirvitarka; adică întâi se dezvoltă pozitivul şi apoi negativul. La început există un limbaj ca
bază a conştiinţei, apoi baza e sub formă de reflecţie, şi după asta este numai experienţă. Nu mai există
cuvânt, idee, nimic. Nu ştiţi ce este; este numai conştiinţă. Trebuie notat faptul că există o diferenţă între
samprajnata şi sabija samadhi. Asamprajnata, nirbija şi nirvikalpa sunt stadii diferite de samadhi.
Ele nu trebuie confundate sau considerate ca fiind acelaşi lucru.

Cap I SUTRA 47 După ce s-a atins perfecţiunea în NIRVICHARA SAMADHI răsare lumina
spirituală.
Nirvicharavaisharadyeadhyatmaprasadah

Nirvichara = nirvichara samadhi; vaisharadye = după ce a devenit absolut expert; adhyatma = spiritual;
prasadah = iluminare sau puritate.

Nirvichara samadhi este cea mai înaltă formă de superconştiinţă. Iluminarea spirituală e dobândită de
minte în ultimele stadii ale lui nirvichara samadhi. După aceasta conştiinţa se sfârşeşte - funcţionarea
intelectuală încetează complet, iar o nouă conştiinţă se revelează aspirantului. Sub formă de poveşti s-a
spus în multe puranas (străvechi culegeri de legende indiene) că după moartea lui jiva (finţa umană
încarnată), acesta e condus de diferiţi purushas în diferite plane, lokas-uri sau lumi. Aici moarte
înseamnă moartea intelectului şi nu a corpului fizic.
Există un stadiu în meditaţia spirituală în care conştiinţa, îmbibată şi permeată de conştiinţa intelectuală,
moare complet. În mod analog, conştiinţa intelectuală dă naştere la diferite feluri de conştiinţă. Acest
stadiu e atins de fiinţele realizate, de cei care percep sinele. El este un instrument special, o formă specială
de conştiinţă; aceste fiinţe sunt numite atmadrashta. Atunci când stadiul nirvichara este perfecţionat, se
naşte un nou aspect al conştiinţei. Aceia care practică dhyana (meditaţie) îşi dezvoltă un aspect diferit al
conştiinţei, despre care se spune că este umbra văzută în trataka (formă de practică yoga), atunci când nu
mai există conştiinţa despre lume şi despre sine însuşi.
Acea umbră, numită chhaya purusha, este ultima urmă a intelectului, ea fiind înlocuită din nou cu
altceva. Cei care practică magia neagră nu pot ajunge mai departe de acest stadiu. Prin intermediul acestui
stadiu ei realizează multe minuni. În mod analog, acei siddhas (adepţi) care sunt înzestraţi cu puteri
psihice pot face minuni, dar ei ignoră fructele superioare ale existenţei. Stadiul lor de conştiinţă este
materializarea conştiinţei sub forma unei umbre, în care principiul lui buddhi este eliminat.

Cap I SUTRA 48 În NIRVICHARA SAMADHI superconştiinţa cognitivă (PRAJNA) devine plină

de veritabila experienţă cosmică (RITAMBHARA).

Ritambhara tatra prajna

 58 din 172

Ritambhara = plin de experienţă adevărată (justă); tatra = aici; prajna = conştiinţă cognitivă superioară.

Ritam şi satyam sunt două cuvinte pe care se bazează întreaga structură a credinţei hinduse. Credinţa
oarbă şi superstiţia nu constituie baza filosofiei hinduse şi a religiei - această bază este ritam şi satyam.
Filosofii hinduşi consideră că această lume şi creaţia sunt procese de evoluţie, dar ei nu consideră că acest
univers este numai o manifestare a naturii sau a materiei. Ei consideră că energia este cauza primară a
Universului. Sat e mai subtil decât energia; sat înseamnă existenţă. El are două aspecte, numite ritam şi
satyam. Satyam este aspectul relativ al creaţiei şi ritam este aspectul absolut sau cosmic. Primul aspect e
perceptibil de către simţuri şi inteligibil de către minte; în el pot exista modificări. El este interdependent;
ritam nu este aşa; el este neschimbat. Acestea sunt cele două aspecte ale întregului univers. Lumea
planetelor şi a stelelor este satyam deoarece ea este relativă, dar absolutul, ritam e dincolo de energie şi
schimbare. Ritam este adevărul ultim de dincolo de materie şi energie. După nirvichara, superconştiinţa
aspirantului devine plină de ritam, cunoaştere absolută, în care simţurile nu lucrează. Este la fel cum
sunetul nu se mai aude atunci când atinge o frecvenţă de vibraţie foarte înaltă; atunci când lumina atinge o
frecvenţă de vibraţie foarte înaltă ea devine întuneric. Analog, atunci când experienţa interioară atinge cea
mai înaltă vibraţie, ea apare ca fiind vid.
Această stare particulară de vid, shunya, vibrează cu o frecvenţă foarte mare, devenind în acest fel
nemişcată. Ea nu e văzută şi se spune că e cosmică - ritam. Creaţia Universului a început cu ritam şi
satyam. În cele din urmă satyam a devenit o parte din ritam. În filosofia hindusă se consideră că creaţia
este eternă - nu există nici creaţie, nici distrugere. Universul n-a fost creat niciodată. Energia şi materia au
existat în diferite forme şi în urmă cu milioane de ani. Ele nu pot fi create. Nu există nici Creator, nici zi a
creaţiei, deoarece Universul nu poate apare din nimic, şi cum poate fi, la urma urmei "nimic"? Cum poate
da el naştere la ceva? Prin urmare, folosofia hindusă nu crede într-un Creator. Aşa cum este fără început,
Universul trebuie să fie şi fără sfârşit. Materia şi energia îşi vor schimba numele şi formele, dar această
lege cosmică poate fi înţeleasă numai prin intermediul conştiinţei spirituale.

Cap I SUTRA 49 Această cunoaştere (prin RITAMBHARA) e diferită de aceea dobândită din
auzite (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece ea are un obiect special

Shrutanumanaprajnabhyamanyavisya vishesarthatvat

Shruta = auzit; anumana = inferenţă; prajnabhyam = din cele două tipuri de conştiinţă; anyavisaya = alt
obiect; vishesarthatvat = deoarece are un obiect particular.

Conştiinţa este de două tipuri - grosieră şi subtilă. Cea grosieră depinde de simţuri pentru a dobândi
cunoaşterea; adică noi nu putem vedea sau auzi fără ochi sau urechi. Aceasta este tipul de cunoaştere
shruta şi anumana. La conştiinţa subtilă se poate ajunge în două feluri; există o cale directă, ca în
Vedanta, cealaltă cale e indirectă. Auziţi de atman de la guru (învăţător spiritual) sau din scripturi.
Shruta desemnează Vedele, deoarece ele sunt revelate. Prin intermediul lor noi cunoaştem fiinţa supremă
şi pe atman (Sinele Divin Suprem).
Anumana este inferenţă. Noi putem avea cunoştinţe despre lucruri imperceptible prin inferenţă. Prin
inferenţă ştim că această lume trebuie să aibă un creator. Inferenţa e bazată pe teologie, ontologie şi
cosmologie. Cunoaşterea prin inferenţă şi mărturie diferă de la individ la individ. Acesta este motivul
pentru care există discordie între indivizi şi naţiuni, dar oamenii realizaţi nu diferă prin cunoştinţele
supreme. Senzaţiile transmise prin indriyas (organele de simţ) sunt diferite, dar cunoaşterea supremă este
una. Diferenţa între conştiinţa grosieră şi cea subtilă este că ultima vede lucrurile direct aşa cum sunt ele,
în timp ce prima depinde de simţuri, mărturie şi inferenţă. Cunoaşterea bazată pe informaţie, fie de la o
persoană, fie dintr-o carte, nu e suficientă. Aceasta e cunoaştere indirectă, un tip inferior de cunoaştere. Al
doilea tip este cunoaşterea directă. Ea nu e clasică, ci reală. Acela care a văzut sinele nu poate vorbi despre
el, cu toate că are cunoaşterea directă a lui atman, deoarece acesta nu e un subiect al vorbirii şi al minţii.
 59 din 172

Natura spirituală a conştiinţei poate fi cunoscută numai prin experientă personală. Conştiinţa grosieră are
două faze, indriyas sau simţurile, şi buddhi (inteligenţa).

Cap I SUTRA 50 Conştiinţa dinamică născută din acest SAMADHI depăşeşte cu mult în elevare şi
anihilează celelalte SAMSKARAS-uri născute din stările inferioare.

Tajjah samskaroanyasamskarapratibandhi

Tajjah = născut din aceasta; samskarah = conştiinţă dinamică; anya = a altuia; samskara = conştiinţă
dinamică; pratibandhi = ceea ce preîntâmpină.

Samskara este o stare dinamică de conştiinţă care apare în învelişurile profunde ale seminţei (bija) şi
care poate fi trezită în conştiinţă; de exemplu shivalinga este sămânţa, sau un alt simbol. Samskara nu e
o stare de conştiinţă adormită. Ea este o stare de conştiinţă dinamică. În stadiile superioare ale lui sabija
samadhi, conştiinţa lui bija rămâne, dar conştiinţa altor obiecte este eliminată. Chiar şi în viaţa obişnuită,
atunci când un gând predomină în minte celelalte sunt subordonate lui. În mod analog, o samskara poate
preveni sau preîntâmpina celelalte samskaras. Atunci când chitta (minte) e plină de conştiinţă exterioară,
cum ar fi vederea, auzul, pipăitul, etc., aceasta este de asemenea o conştiinţă dinamică şi trebuie să fie
prevenită. Acest lucru e făcut prin pratyahara (retragerea simţurilor) şi dharana (concentrare) ca şi prin
dhyana (meditaţie). Atunci când mintea nu se gândeşte la nimic sau nu e concentrată, apar multe gânduri.
Acest lucru se întâmplă la stadiile inferioare ale lui sabija samadhi chiar. În această stare există viziuni ca
şi chitta vrittis (modificările minţii). Când apare ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă superioară),
atunci s-a atins cea mai înaltă stare de sabija samadhi. Atunci celelalte samskaras (tendinţe mentale)
sunt nu numai prevenite, ci şi eliminate.
Cele trei stări, şi anume concentrare, meditaţie şi samadhi la un loc constituie samyama, care este
controlul mental complet asupra conştiinţei obiectului. În samyama celelalte stări de conştiinţă dispar, dar
sămânţa rămâne. Sămânţa, cum ar fi shivalinga, mai este numită pratyaya. Ea este baza conştiinţei.
Acest lucru se întâmplă în asamprajnata în asmita. Din asmita, aspirantul plonjează în nirbija
samadhi.
Până acum, conştiinţa a pătruns din ce în ce mai adânc, dar nu a devenit una cu drashta (văzătorul). După
sabija samadhi există oceanul numit identitate cu drashta. Aici trebuie reamintite două lucruri: în primul
rând, trebuie să îndepărtăm credinţa greşită conform căreia calea spirituală e o cale scurtă. Aceasta e o
greşeală a studenţilor entuziaşti; ea trebuie îndreptată. În al doilea rând, trebuie să existe înţelegere clară,
prin meditaţie, asupra formei concrete de conştiinţă. În momentul în care aspirantul a depăşit
sagunopasana (cu calităţi) el poate intra în nirgunopasana (concept care desemnează divinul din punctul
de vedere a celor două aspecte ale sale: cu calităţi şi fără calităţi) după ce a realizat ritambhara prajna.
De exemplu, în cazul lui Ramana Maharishi, care era un mukta (eliberat spiritual) încă de la naştere. El
nu a practicat sadhana (practica spirituală).
Dar aceia care nu sunt dezvoltaţi spiritual, care n-au control, voluntar asupra funcţiilor lor mentale, trebuie
întâi să practice sagunopasana. Conform cu yoga, întreaga încrengătură a upasana-ei e împărţită în două
categorii, şi anume - mijloace şi ţeluri. Meditaţia este mijlocul de a ajunge în samadhi, dharana
(concentrarea) e mijlocul de a ajunge în dhyana (meditaţie), pratyahara (retragerea simţurilor) e
mijlocul de a ajunge în dharana (concentrare); în variatele stări de samadhi, fiecare stare inferioară este
mijlocul de a ajunge într-o stare superioară. Prin urmare toate aceste practici îndepărtează mai întâi
anumite şabloane ale conştiinţei şi în cele din urmă duc dincolo de sfera lui prakriti.

Cap I SUTRA 51 După blocarea chiar şi a acelor SAMSKARAS datorate blocării tuturor
CHITTA VRITTIS-urilor, se atinge SAMADHI fără sămânţă.

Tasyapi nirodhe sarvanirodhannirbijah samadhih

 60 din 172

Tasya = a acelora; api = de asemenea; nirodha = prin blocarea; sarva= toate; nirodhan = prin blocarea;
nirbijah = fără sămânţă; samadhih = samadhi.

Sămânţa are calitatea de a se înmulţi. Ea trebuie arsă, astfel încât să nu se dividă şi să nu încolţească.
Chiar şi această samskara care are forma lui purusha (Sinele Divin Absolut), lui Shiva, lui AUM, etc.
trebuie eliminată. Pentru aceasta aveţi nevoie de o conştiinţă specială, numită ritambhara prajna, care
face toată treaba. Atunci când sămânţa care constituie baza upasana-ei este distrusă există o altă
conştiinţă, şi până când această sămânţă nu e eliminată, samadhi fără sămânţă nu poate apare.
În timp ce alte samskaras (tendinţe mentale) se multiplică, ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă
superioară) dă naştere stării fără sămânţă. A vedea, a auzi, a pipăi, etc. constituie seminţe ale conştiinţei.
Chiar şi studiul Yoga sutras-urilor e o samskara. Ea s-a multiplicat ca o sămânţă şi ajungeţi să credeţi că
citiţi Upanishadele, etc. Totuşi, în stadiul final toate samskaras-urile (tendinţe mentale) sunt eliminate
prin ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă superioară). Acest lucru se petrece deoarece hotarele
intelectului sunt depăşite şi aspirantul atinge o stare de beatitudine. Forma a dispărut.
Această stare de shunya (vid) nu e statică, ea e dinamică; ea este o statică transcendentală. Ea apare ca vid
numai în aspectul dinamic. Starea ultimă este liniştită şi totuşi dinamică. Lumina lui purusha este aceea
care iluminează întreaga conştiinţă. Acea lumină particulară care a luminat obiectele până acum a fost
retrasă; acesta este unicul proces. Ea este retrasă din lumea exterioară şi pătrunde în interior, iar în timp ce
pătrunde în interior, ea luminează calea, ea luminează camerele interioare unde se găsesc vitarka (gîndire
verbală), vichara (reflectarea intuitivă), ananda (beatitudine) şi asmita (simţul individualităţii). Acest
lucru este foarte dificil de explicat. Nu este posibil să se explice natura exactă a lui nirbija samadhi
deoarece acela care o cunoaşte nu o poate exprima sau ascunde.
 61 din 172

CAPITOLUL II SADHANAPADA

Cap II SUTRA 1 TAPAS, SVADHYAYA şi ISHWARA PRANIDHANA constituie KRIYA

YOGA.

Tapahsvadhyayeshvarapranidhanani kriyayogah

Tapah = austeritate; svadhyaya = studiu individual, studiul scripturilor; ishwara pranidhana = supunere
lui Dumnezeu; kriya yoga = yoga practică.

Literal, cuvântul tapas înseamnă a arde, a crea căldură sau energie. De obicei tapas este tradus prin
cuvântul ascetism, austeritate sau penitenţă, dar în realitate el desemnează un proces care elimină complet
impurităţile, zaţurile personalităţii interioare. În Bhagavad Gita se spune că focul lui jnana (cunoaştere)
arde întreaga acumulare karmică, ceea ce înseamnă că el arde karma acumulată, karma prezentă şi
karma care este deja sacrificată. Nagarjuna spune că numai o singură sămânţă, atunci când nu este arsă, e
capabilă de a da naştere la multe seminţe şi plante. În acelaşi fel, atunci când chitta (minte) nu este
eliberată de samskaras (tendinţe mentale), ea este capabilă să producă mult mai multe samskaras,
corpuri şi reîncarnări. O sămânţă prăjită sau arsă devine incapabilă de a se reproduce. Acest proces este
tapas, care implică auto-purificare.
Uneori impuritatea este mică şi necesită puţină curăţire, dar când avidya (ignoranţa) este prea mare, este
necesară acţiunea focului. Tapas este o sadhana (practică spirituală) care curăţă o minte extrem de
murdară şi plină de avidya (ignoranţa). Tapas înseamnă de asemenea conservarea căldurii şi energiei. Ea
creează chiar căldura fizică, ca în pranayama (formă de yoga). În cazul de faţă cuvântul tapas este
folosit într-un context foarte elevat. În sutra 32 a acestui capitol va apare din nou cuvântul tapas. Acolo
însă el va desemna o sadhana (practică spirituală) elementară. În sutra de faţă tapas nu e folosit numai în
sensul de austeritate sau penitenţă, ci şi în sensul de a genera un fel de căldură. Această căldură poate fi
generată prin pranayama (controlul suflului), prin Hatha Yoga, prin mudras (gesturi de punere în
rezonanţă) şi bandhas ("legături") sau prin concentrarea minţii, prin brahmacharya (continenţa sexuală)
sau ahimsa (non-violenţă). Această căldură nu e numai fizică, este în acelaşi timp căldură pranică,
mentală sau spirituală. Ea are o natură psihică.
Atunci când vreţi să eliminaţi un obicei prost, cu cât vreţi să scăpaţi mai mult de el, cu atât el devine mai
puternic. Când adormiţi, vă urmăreşte în somn. Dacă este oprit în vis, el devine o parte din comportarea
voastră, sau dacă nu, el va da naştere la boli. Acest obicei trebuie distrus chiar de la rădăcina sa, care e
psihică, şi nu numai la nivel conştient. Samskara sau complexul trebuie de asemenea eliminat. Pentru
aceasta este necesară o activitate psihică cum ar fi pranayama (controlul suflului) sau ahimsa (non-
violenţa), care va acţiona chiar la nivele subconştiente dacă este cazul. Acesta este sensul cuvântului
tapas.
Cuvântul svadhyaya necesită o explicaţie similară. Etimologic, el înseamnă analiză personală, sau studiu,
dar este folosit pentru studiul scripturilor cum ar fi Bhagavad Gita sau Biblia. Nu acesta este înţelesul lui
svadhyaya în această sutra. Acesta este înţelesul în sutra 32, dar aici el înseamnă încercarea de
percepere a propriului sine în diferite perspective. Atunci când vă priviţi nasul sau dinţii în oglindă, acest
act se numeşte adhyaya; adică studiu detaliat. În mod analog, svadhyaya înseamnă studiul detaliat al
propriului sine, ceea ce include studiul întregii structuri a personalităţii voastre, adică aspectele fizic,
mental, emoţional şi spiritual. Diferitele practici din Kriya Yoga duc la percepţia sinelui. Acesta este
procesul de a vă vedea propria conştiinţă. Dacă încercaţi să percepeţi un miros psihic, îl veţi percepe sub
forma unui miros. Aceasta este svadhyaya, în care vă uitaţi la propria voastră conştiinţă.
Astfel, în această sutra cuvântul svadhyaya nu înseamnă studiul scripturilor sau practica lui Japa. Rishi
Patanjali foloseşte acelaşi cuvânt în locuri diferite şi cu înţelesuri diferite.
 62 din 172

La fel este şi cu Ishwara pranidhana. Acest cuvânt înseamnă de obicei supunere lui Dumnezeu, dar aici
se desemnează prin el plasarea completă a fiinţei în conştiinţa cea mai intimă, ceea ce înseamnă
fuzionarea completă a conştiinţei cu conştiinţa cea mai profundă. Ishwara este conştiinţa interioară. El nu
este un sine personal exterior. El este în noi, şi în Kriya Yoga mintea este pusă în întregime la dispoziţia
sinelui interior.
Kriya yoga înseamnă yoga practică - adică yoga împreună cu tehnicile practice. Ea implică tehnici de
purificare, auto-observaţie şi dezvoltare a conştiinţei. Aceste trei acte constituie Kriya Yoga. Ea mai
poate fi definită ca fiind anumite kriyas care produc şi conservă căldură, ceea ce implică conştiinţa
sinelui, şi kriyas-uri prin care mintea este pusă la dispoziţia conştiinţei interioare. Kriya Yoga este una
din metodele de Raja Yoga. Deoarece nu este un lucru obişnuit să se scrie despre Kriya Yoga, rishi a dat
numai o sutra despre ea.

Cap II SUTRA 2 Pentru dezvoltarea conştiinţei din SAMADHI şi pentru a disipa cauza
suferinţelor (KLESHAS) se practică KRIYA YOGA

Samadhibhavanarthah kleshatanukaranarthashcha

Samadhi = samadhi; bhavanarthah = pentru a dezvolta starea de; klesha = cauza suferinţei; tanu =
disipare; karanartha = pentru a face; cha = şi.

Kriya yoga se practică în scopul de a dezvolta conştiinţa din samadhi şi de a disipa kleshas-urile.
Samadhi nu mai are nevoie de explicaţii acum. El este unul din scopurile tehnicilor de Kriya Yoga. Al
doilea scop este îndepărtarea kleshas-urilor.
Cauzele suferinţei sunt diminuate gradat şi în acest scop trebuie practicată Kriya Yoga. Acestea constituie
cele două ţeluri în Kriya Yoga. Prin practica Kriya Yoga se atinge o stare emoţională de samadhi,
numită transă. Acest samadhi este complet diferit de starea de transă obţinută prin Bhakti (yoga
devoţională) intensă sau prin intonarea cântecelor devoţionale. Totuşi, ea este o stare de fuziune, dar o
fuziune la un nivel emoţional. Probabil că prin Kriya Yoga corpurile fizic, psihic şi emoţional sunt în
mare măsură modificate. Ca rezultat al acestui lucru, întreaga structură a stării de samadhi se manifestă
pe un nivel diferit. Prin Kriya Yoga kleshas-urile sunt îndepărtate, stările superioare de samadhi fiind
prin urmare uşurate.

Cap II SUTRA 3 Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul eu-lui (ASMITA), plăcerea (RAGA),

neplăcerea (DWESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt durerile sau tensiunile
fundamentale ale minţii (KLESHAS).

Avidyasmitaragadvesabhiniveshah kleshah

Avidya = ignoranţă; asmita = sentimentul eu-lui; raga = plăcere; dwesha = repulsie, neplăcere;
abhiniveshah = frica de moarte; kleshah = suferinţe.

În primul capitol chitta vrittis-urile (modificările minţii) au fost împărţite în dureroase şi nedureroase.
Acolo s-a folosit cuvântul klesha şi s-a spus că klesha este îndepărtat prin samadhi. Acum rishi dă
detaliat kleshas-urile. Datorită tendinţelor materialiste, omul crede că mizeriile egoiste sunt singurele sale
mizerii. Filosofii şi psihologii au încercat să găsească baza durerii şi au descoperit că durerea sau suferinţa
nu îşi are rădăcinile în prezent, ci în trecutul îndepărtat.
Klesha este un fel de agonie care are loc chiar în interiorul fiinţei noastre. Fiecare om are dureri
subconştiente, dar activităţile noastre zilnice superficiale nu ne permit să le conştientizăm, altfel am simţi
durerea în toată vivacitatea ei. Este dificil de înţeles că omul exterior este foarte diferit de omul interior. În
 63 din 172

psihologia abisală se spune că există diferite faze ale vieţii umane, şi că sinele intim al omului se comportă
în mod diferit. Atunci când omul spune adevărul în exterior, el minte în interior. Comportamentele omului
exterior şi ale omului interior sunt exact opuse. Yoghinul trebuie să cunoască psihologia abisală, care ne
spune că adevărata fericire nu este la nivel superficial. Viaţa interioară poate fi foarte diferită de viaţa
exterioară, aşa că nu putem judeca un om după viaţa exterioară. Astfel, chiar şi un om bogat şi educat,
care pare a fi fericit din exterior, poate fi extrem de nefericit în interiorul fiinţei sale, sau poate fi într-o
continuă beatitudine. Explicaţia lui Patanjali despre kleshas trebuie înţeleasă din punctul de vedere al
psihologiei abisale.
În mod obişnuit noi nu suntem conştienţi de frica de moarte, dar ea există în subconştient. Atunci când
cineva vrea să facă ceva şi îi este frică, această frică este frica de moarte - abhinivesha. Aceasta este o
acţiune reflexă, analoagă acţiunii reflexe de a ne feri de un automobil atunci când îl auzim venind. În acest
caz noi nu suntem conştienţi de moarte, dar ne ferim de ea. Frica de moarte este rădăcina cauzei care ne
face să ne ferim. Chiar şi animalele au kleshas.

Cap II SUTRA 4 AVIDYA este câmpul acestor KLESHAS care pot fi în stările adormită sau
latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), dispersată (VICHCHHINNA) sau în plină activitate
(manifestate) (UDARANA).

Avidyaksetramuttaresam prasuptatanuvichchhinnodaranam

Avidya = avidya; ksetram = câmp; uttaresam = al următoarelor; prasupta = adormit; tanu = disipare,
atenuare; vichchhinna - dispersat; udaranam = în plină activitate, extins.

Kleshas-urile nu se exprimă numai prin durere, ci prin întreg comportamentul uman. Ambiţia şi efortul
pentru succes înseamnă klesha. În acest context cuvântul klesha nu este individual - el este colectiv.
Datorită unui impuls klesha un individ sau o naţiune se poate mobiliza pentru atingerea unui ţel nou.
Evitarea situaţiilor neplăcute ale vieţii se face tot sub un impuls klesha. Animalele nu ştiu asta, dar ele se
comportă, în consecinţă instinctiv şi natural. Dacă analizaţi psihologia comportamentală umană de-a
lungul a diferite anotimpuri şi în condiţii diferite, veţi observa că schimbările de comportament au drept
bază kleshas. Vara vrem răcoare şi aer condiţionat, facem baie de multe ori pe zi, iar când e iarnă facem
baie mai rar şi nu ne dă prin minte să aruncăm hainele de pe noi. Acest lucru pare complet natural, dar
dacă veţi analiza psihologia comportării veţi observa că schimbarea aceasta nu se datoreşte iernii, ci în
spate ei este filosofia kleshas-urilor. Nu dorim să suferim iarna de frig. Această dorinţă nu este la
suprafaţă ci în interior.
Avidya (ignoranţa) este sursa lui asmita (principiul ego-ului), raga (plăcerea), dwesha (repulsie) şi
abhinivesha (frica de moarte). La fel cum sămânţa este cauza existenţei întregului copac, în acelaşi fel
avidya (ignoranţa) este sursa celorlalte patru kleshas. Kleshas-urile au patru stadii de exprimare. Ele pot
fi adormite, când nu le puteţi percepe. Uneori ele devin atenuate şi pot fi sesizate vag. În starea dispersată
ele dau naştere la o stare oscilatorie sau alternantă; în ultimul caz ele pot fi în plină activitate. Aceste stadii
diferite ale kleshas-urilor pot fi observate la diferiţi oameni în diferite momente. În mod obişnuit nu
suntem niciodată liberi de ele. Exceptând cazul marilor yoghini, care le stăpânesc, kleshas-urile sunt
prezente în orice om. Atât timp cât acestea sunt prezente, nu se poate realiza sinele.
Avidya (ignoranţa) este cauza tuturor. Scenariul este următorul: din avidya se naşte asmita (principiul
ego-ului); din asmita, raga (plăcerea); din raga, dwesha (repulsia), iar din dwesha, abhinivesha (frica
de moarte). Cauza rădăcină a tuturor acestora este avidya (ignoranţa), prin urmare ea trebuie înţeleasă
bine. Dacă fiinţa e capabilă să controleze avidya, ea va fi capabilă să controleze toate celelalte kleshas
(tensiuni fundamentale ale minţii).
Intregul proces de dezrădăcinare trebuie să înceapă de la rădăcină. Acesta este un proces de involuţie.
Procesul de evoluţie este de la abhinivesha (frica de moarte) la dwesha (repulsie), apoi la asmita
(sentimentul eu-lui), apoi la avidya (ignoranţă) şi apoi la vidya sau iluminare.
 64 din 172

Cap II SUTRA 5 AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern, impur, rău şi non-ATMA,
respectiv cu ceea ce este etern, pur, bun şi ATMA.

Anityashuchiduhkhanatmasu nityashuchisukhatmakhyatiravidya

Anitya = non-etern, efemer; ashuchi = impur; duhkha = durere; anatmasu = non-atma; nitya = etern;
shuchi = pur; sukha = fericire; atma = sine; khyati = cunoaştere; avidya = avidya.

Această sutra dă cea mai clasică definiţie a lui avidya. În mod obişnuit avidya înseamnă ignoranţă, dar în
această sutra ea înseamnă ceva diferit. Ea reprezintă confundarea unor anumite lucruri cu alte lucruri,
total diferite. Ea este o eroare în percepţia spirituală. Atunci când o rădăcină este confundată cu un şarpe,
conştiinţa ia atunci o formă numită avidya. Avidya este un fel de psihoză, dar nu în sens de nevroză. Ea
are calitatea de a fabrica ceva care poate fi folosit. În Bhagavad Gita se spune că sub influenţa lui
avidya, dharma (termen desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră") este confundată cu
adharma şi vice-versa. În Vedanta se spune că simţurile, corpul şi buddhi îşi au limitările lor; dincolo
de acestea există o nelimitată conştiinţă unică. Conştiinţa este perfect pură, în timp ce baza ei este impură.
Conştiinţa este eternă, în timp ce baza este non-eternă. Prin urmare avidya trebuie să fie diferită de atman
deoarece avidya este identificarea cu corpul.
Avidya este iluzia divină, un voal amăgitor, un drog halucinant, un defect sau o neputinţă a percepţiei
noastre psihice. Noi înţelegem greşit relaţia noastră cu oamenii datorită lui avidya, la fel cum confundăm
o rădăcină cu un şarpe. Eroarea influenţează creierul şi gândirea.
Avidya este o mentalitate greşită care a apărut odată cu jivatman (ATMAN, Sinele Suprem Etern,
manifestându-se sub forma unui Sine încarnat) chiar de la început. Incetarea ei marchează începutul
iluminării. Acest lucru este posibil numai printr-o distincţie completă între conştiinţă şi corp, dar acest
lucru este foarte dificil. Nici chiar în meditaţie nu putem separa conştiinţa de buddhi (inteligenţă). Din
punct de vedere intelectual numai, nu este posibil să realizăm acest lucru, dar în realitate corpul este
complet diferit de atman şi de minte. Numai în anumite forme de meditaţie profundă le putem percepe
separat. În prezent, în noi materia şi energia par să fie un singur lucru. Din punct de vedere intelectual
putem admite şi le putem considera ca fiind separate, dar nu le putem sesiza direct din cauza lui avidya
(ignoranţa). Nu putem înţelege şi percepe esenţa ultimă a lucrurilor deoarece noi cunoaştem lucrurile
numai superficial şi mărginit. Noi putem percepe direct şi putem înţelege în mod corespunzător şi complet
esenţa numai prin intermediul lui viveka (discriminare).
În mitologia indiană există o pasăre legendară, numită hamsa, care poate separa laptele de apă. Acesta
este un proces de viveka, adică un proces care îndepărtează avidya (ignoranţa) şi revelează vidya
(cunoaşterea). Ţărăncile aruncă tărâţele şi păstrează grâul, dar înainte de aceasta a trebuit ca cele două să
fie separate. Aceasta este viveka (discriminare). Avidya (ignoranţa) este un aspect negativ; este absenţa
stării pozitive. Este la fel cum atunci când este întuneric noi nu trebuie să luptăm cu el pentru a-l îndepărta
- el este îndepărtat prin lumină. În mod analog, avidya (ignoranţa) este îndepărtată prin viveka, adică
iluminare.
Iluminarea este de două tipuri - temporară şi permanentă. Viveka este primul tip de iluminare, prin care
noi putem distinge între corp şi atman. Avidya este numită maya în Vedanta. În context cosmic, ea este
maya; în context individual ea este avidya. Noţiunea de avidya poate apare numai pe o bază pozitivă, şi
această bază este Brahman.

Cap II SUTRA 6 ASMITA constă în a identifica în mod eronat PURUSHA cu BUDDHI

Drigidarshanashaktyorekatmatevasmita
 65 din 172

Drig = purusha, putere a conştiinţei, putere de a vedea; darshana = ceea ce este văzut, cunoscut;
shaktyoh = una din cele două puteri; ekatmata = identitate; iva = ca şi cum; asmita = sentimentul eu-
lui.

Conştiinţa faptului că "eu sunt" este amalgamată cu existenţa, cu corpul, cu acţiunile şi cu mintea. Este ca
şi cum un prinţ în haine de cerşetor s-ar identifica cu rolul pe care-l joacă. Aceasta este asmita. Atunci
când conştiinţa internă (purusha), reprezentând cel mai înalt adevăr din om, se afirmă prin intermediul
corpului, a lui buddhi şi a simţurilor, este asmita. Ea are stadii diferite. În cazul omului primitiv care are
un intelect nedezvoltat, asmita este bazată pe identificarea cu corpul şi organele. Ideea omului primitiv
despre sine se identifică cu corpul fizic. O persoană dezvoltată intelectual se identifică pe sine cu
funcţionarea superioară a minţii.
Astfel, asmita este o conştiinţă care identifică în mod eronat purusha cu vehiculul său; de exemplu,
atunci când spunem că vine autobuzul, înţelegem prin asta că autobuzul este condus de un şofer. Buddhi
este numai un vehicul şi la fel este şi cu simţurile. Atman sau purusha este acela care realizează
cunoaşterea. Puterea de a vedea, de a gândi şi de a auzi aparţine lui purusha, dar această putere este
transferată sau transmisă lui buddhi şi simţurilor. Concepţia aceasta de amestecare este numită asmita.
Shakti, puterea lui purusha este aceea care gândeşte, vede etc. dar acest lucru este transmis vehiculului
său, astfel încât nouă ni se pare că ochii sunt cei care văd, etc.
Atunci când purusha este perceput interior, nu mai există identificare cu corpul sau intelectul, dar noi în
mod obişnuit nu putem realiza această percepţie, şi această non-conştiinţă este asmita.
În Katha Upanishad se spune foarte clar că numai prin puterea sinelui (atma) ochii văd, urechile aud,
pranas-urile (totalitatea forţelor subtile ale naturii) se mişcă şi mintea gândeşte. Mintea nu-l cunoaşte pe
atman, dar ea cunoaşte totul numai prin intermediul lui atman. Mantras-urile din Katha Upanishad
arată clar distincţia dintre puterea de cunoaştere (drig shakti) şi vehiculul ei (darshanashakti).
Puterea de a vedea adevărul nu se poate obţine nici prin citirea textelor filosofice, nici prin ascultarea
marilor cărturari. Chiar şi filosofii şi gânditorii identifică purusha cu corpul şi buddhi, deci nu este
posibil să se îndepărteze asmita numai prin intelect. Acest lucru se poate face numai prin meditaţie.
Se întâmplă uneori în meditaţie să iasă ceva la iveală astfel încât să-l puteţi vedea. Ramana Maharishi a
avut această experienţă la o vârstă foarte tânără. El şi-a văzut propriul corp în meditaţie, şi a văzut de
asemenea, că el stătea şi observa propriul său corp. Deci erau trei persoane - corpul, cel care-l vedea, şi cel
care-l vedea pe cel care-l vedea. În acest fel, asmita este amestecarea acestui principiu dublu sau triplu.
Majoritatea dintre noi suntem în asmita, prin urmare, în această sutra se spune că acest aspect particular
al lui asmita nu este altceva decât "eu sunt". Acest "eu sunt" constituie identificarea lui atman cu
vehiculele inferioare.
Există o poveste despre Indra şi Virochana, care erau respectiv, regele zeilor şi regele rakshas-ilor
(demoni). Amândoi s-au dus la Prajapati pentru a primi instrucţiuni. Acesta le-a spus cele două mari
instrucţiuni, şi anume AHAM BRAHMASMI (Eu sunt Brahman) şi TATVAMASI (tu eşti acesta).
Virochana a confundat aham cu corpul său şi a fost în cele din urmă distrus datorită lui asmita. Indra a
meditat asupra înţelesului real, şi a ajuns fericit. Astfel, dacă sunteţi capabili să pătrundeţi adânc în
meditaţie, trecând dincolo de avidya, puteţi realiza natura reală a lui purusha (Sinele divin Absolut). În
acest moment asmita (principiul ego-ului) e depăşită.
Acest lucru este realizabil prin două metode; una este metoda puternică, dar dificilă, a dhyana-ei
(meditaţie), iar cealaltă este metoda analitică din jnana yoga (yoga cunoaşterii), care a fost folosită de
Indra, dar această metodă necesită o purificare a inimii şi a intelectului. Astfel se poate depăşi asmita
(sentimentul eu-lui), un vlăstar a lui avidya (ignoranţa).

Cap II SUTRA 7 RAGA este ataşamentul care însoţeşte plăcerea

Sukhanushayi ragah
 66 din 172

Sukha = plăcere; anushayi = care însoţeşte; ragah = ataşament.

Cap II SUTRA 8 Dwesha este aversiunea care însoţeşte durerea

Duhkhanushayi dvesah

Duhkha = durere; anusayi = care însoţeşte; dvesah = aversiune.

Atunci când există un obiect al plăcerii şi când mintea îl caută, voind cu tot dinadinsul să repete într-una
experienţa plăcută oferită de acesta, avem de-a face cu raga (plăcere). Raga nu este foarte dificil de
eliminat; fiinţa îl poate elimina printr-un mic şoc, creat de natură sau creat artificial. Dwesha (repulsie)
este opusul lui raga (plăcere). Amândouă încătuşează nenumărate fiinţe şi lucruri, pozitiv sau negativ. Ele
sunt stări bine definite ale minţii noastre iar aceste stări se bazează pe simţul plăcerii sau repulsiei.
Raga (plăcere) şi dwesha (repulsie) ne trag în jos, spre nivele inferioare ale conştiinţei. Atât timp cât ele
se manifestă, mintea nu poate fi ridicată spre culmi spirituale. Trebuie reamintit că ele sunt două feţe ale
aceleiaşi monezi. Ele constituie expresia dublă a unei raga (plăcere) interne. Plăcerea pentru un lucru
implică repulsia faţă de altul, aşa încât ele nu sunt opuse unul altuia, ci reprezintă două feţe ale minţii
noastre. Dwesha (repulsie) trebuie îndepărtată prima şi apoi raga (plăcere) va dispare de la sine. Chiar şi
aspiranţii spirituali au raga (plăcere) şi dwesha (repulsie). Dwesha (repulsie) este forţa cea mai puternică
care încătuşează. Ea constituie un mare obstacol. Atunci când dwesha (repulsie) este îndepărtată,
meditaţia devine mai profundă şi apoi raga (plăcere) poate fi îndepărtată uşor. Se spune că omul este
afectat mai mult de dwesha (repulsie) decât de raga (plăcere), prin urmare ura trebuie îndepărtată.

Cap II SUTRA 9 ABHINIVESHA este dorinţa de a trăi, susţinută de propria sa forţă, care-i
domină chiar şi pe cei învăţaţi

Svarasavahi vidusoapi tatharudhoabhiniveshah

Svarasavahi = susţinut de propria sa forţă; vidusah = a celui învăţat; api = chiar; tatha = ca aceasta; rudhah
= care domină; abhiniveshah = frica de moarte, instinctul de conservare.

Chiar şi celor învăţaţi le este frică de moarte. Ei au o dorinţă puternică de a trăi. Acest lucru se aplică atât
filosofului, cât şi omului obişnuit. Aceasta se poate vedea în orice corp, fiind prin urmare numit
svarasavahi; el reprezintă o forţă naturală inerentă. Ea este asociată cu fiecare încarnare. Vidushah
înseamnă învăţat sau înţelept. Nici aceştia nu sunt liberi de această dorinţă. În copilărie ea este adormită,
dar când creştem şi vedem pe alţii murind ea devine activă. Ea poate apare din când în când. Acest lucru
apare pe la 35-45 de ani şi se intensifică în ultima parte a vieţii. Reamintim că aceasta este una din cele
mai dominante kleshas (cauza suferinţei).
Procesul de involuţie este exact opus procesului de evoluţie. El începe cu abhinivesha (frica de moarte),
apoi continuă cu dwesha (repulsie), raga (plăcere), asmita (sentimentul eu-lui), avidya (ignoranţa) şi în
cele din urmă vidya (cunoaşterea). Aceasta este calea întoarcerii. Pentru a depăşi kleshas-urile (cauza
suferinţei), fiinţa trebuie să înceapă cu abhinivesha (frica de moarte) şi să ajungă în cele din urmă la
avidya (ignoranţă).
Abhinivesha (frica de moarte) este un adevăr universal. Il veţi găsi într-o creatură oarecare, o insectă, o
maimuţă sau o pasăre, printre oamenii bogaţi sau săraci, învăţaţi sau analfabeţi. Veţi găsi această klesha
(cauza suferinţei) în stare latentă, adormită sau activă. Ea este latentă la sannyasini (fiinţe care renunţă
total la lume şi care se consacră în întregime realizării eliberării spirituale). Această klesha (cauza
suferinţei) este pe cale de dispariţie la cei care au dobândit viveka (discriminare), dar în majoritatea
 67 din 172

oamenilor o veţi găsi într-o stare cât se poate de activă, în aşa fel încât dacă cineva este bolnav, toată
lumea intră în panică. Această panică se datorează lui abhinivesha (frica de moarte).
În scripturile hinduse se spune că abhinivesha (frica de moarte) se datorează ataşamentului faţă de corp.
Dacă acest ataşament este redus de la o stare activă la o stare potenţială sau latentă, atunci frica de moarte
se poate reduce la minimum.

Cap II SUTRA 10 KLESHAS-urile pot fi reduse prin involuţie atunci când ele sunt subtile

Te pratiprasavaheyah suksmah

Te = ele (kleshash-urile); pratiprasava = involuţie; heyah = care pot fi reduse; suksmah = subtil.

Cap II SUTRA 11 Transformările KLESHAS-urilor pot fi reduse prin meditaţie (DHYANA)

Dhyanaheyastadvrittayah

Dhyana = meditaţie; heyah = reducere; tadvrittayah = transformările lor.

De fapt cea de-a unsprezecea sutra trebuia pusă înainte de cea de-a zecea. Cele cinci kleshas (tensiuni
fundamentale ale minţii) au fiecare câte patru stadii, şi anume latent, atenuat, alternativ şi activ. Acest
lucru se aseamănă cu un pârâu care izvorăşte din munte şi devine din ce în ce mai mare. Atunci când
ajunge la ocean este deja foarte mare. Kleshas-urile îşi măresc forţa la fel ca un râu. Astfel, la început ele
sunt latente, dar devin treptat din ce în ce mai active.
Fiinţa poate înţelege aceste kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) numai prin meditaţie asupra minţii
sale. Ele nu sunt numai în subconştient, ci există şi în mintea conştientă. Ele trebuie aduse din starea
activă în starea alternativă, de aici în starea atenuată şi, în cele din urmă, în starea latentă. La început,
forma alternativă trebuie redusă la starea inactivă. Acest lucru este foarte important şi prin urmare trebuie
făcut primul.
Stadiile diferitelor kleshas nu pot fi văzute la nivelele conştiente şi subconştiente ale minţii. Toate însă pot
fi aduse la forma latentă de la forma atenuată. Astfel, meditând asupra diferitelor stadii ale kleshas-urilor,
acestea pot fi în cele din urmă anihilate. Acest lucru include atât procesul evolutiv cât şi procesul
involutiv. Procesul evolutiv este de la avidya (ignoranţa) la abhinivesha (frica de moarte) în timp ce de la
abhinivesha (frica de moarte) la avidya (ignoranţa) este procesul involutiv. În ambele procese există
stadiile subtil, activ, etc.
Nu putem percepe kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) decât dacă suntem foarte atenţi. De
exemplu, puteţi spune că nu aveţi frică de moarte, dar acest lucru nu este adevărat, deoarece numai după
ce s-a atins dharmamegha samadhi se spune că seminţele au fost complet arse, nicidecum înainte. Deci,
până la kaivalya (eliberare), există oricând posiblitatea ca seminţele kleshas-urilor să devină din nou
active. Aspirantul spiritual va descoperi că mulţi ani nu este tulburat de vrittis (modificări mentale) şi că
se simte bine pentru o perioadă mare de timp. Uneori crede că a eliminat toate samskaras-urile (impresii
mentale) şi toate kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii), dar într-o zi brusc îşi dă seama că
eşuează în mod neaşteptat. Acest eşec neaşteptat se datorează prezenţei seminţelor kleshas-urilor din
mintea sa.
După cum ştiţi, există trei faze şi anume, faze capabilă de a produce dar care nu produce şi care este
numită faza latentă; faza care produce este numită faza activă; Atunci când sămânţa devine incapabilă să
producă ceva ea este numită arsă, epuizată. Pentru a arde seminţele kleshas-urilor (tensiuni fundamentale
ale minţii), fiinţa trebuie să înţeleagă întregul proces involutiv în acţiune, nu numai intelectual, deoarece
abhinivesha (frica de moarte) trebuie resorbită înapoi spre dwesha (repulsie). Acestea două trebuie
 68 din 172

resorbite înapoi spre raga (plăcere), acestea trei spre asmita (sentimentul eu-lui), iar în cele din urmă cele
patru trebuie resorbite în avidya (ignoranţă).
Astfel, aspirantul trebuie să taie întregul copac al avidya-ei (ignoranţei), de la vârf până la rădăcină, dar
lucrul cel mai straniu care se petrece cu acest copac este că vârful lui este la rădăcină şi rădăcina lui este la
vârf. Acest proces nu aparţine intelectului. Pentru acest proces va trebui folosită întreaga disciplină yoga,
inclusiv yama (cod social şi moral; autostăpânire), niyama (cod personal; reguli fixe) şi Kriya Yoga
(yoga practică). Dhyana (meditaţie) practicată pentru reducerea kleshas-urilor (cauza suferinţei) include
observaţie. Trebuie să fiţi capabil să observaţi kleshas-urile printr-un proces de dhyana (meditaţie) în
care nu meditaţi numai la Ishta, ci sunteţi capabil să vedeţi diferitele faze ale fenomenelor mentale care au
loc în interiorul vostru. În practica lui antar mauna (linişte lăuntrică) veţi observa cum aceste vrittis
(modificări mentale) apar; ele trebuie suprimate. Atunci când practicaţi acest fel de observaţie, trebuie să
urmăriţi toate gândurile, bune sau rele. Atunci când kleshas-urile (cauza suferinţei) sunt aduse într-o stare
latentă, aspirantul trebuie să înceapă procesul de viveka (discriminare), metoda raţională a Raja Yogăi,
sau metodele de Kriya Yoga. Dacă aplicaţi viveka (discriminare) atunci când kleshas-urile sunt active,
ea poate eşua, deoarece viveka (discriminare) necesită o anumită pregătire mentală.
Acest fel de dhyana (meditaţie) nu este focalizare, ci este antar mauna, sau observarea transformărilor
kleshas-urilor active. Prin observaţie atentă, vrittis-urile (modificările mentale ) active se reîntorc la
starea atenuată şi de aici la starea subtilă; prin urmare veţi observa că aspiranţii spirituali care practică
meditaţia devin din ce în ce mai calmi.
Astfel mintea răutăcioasă, mintea neastâmpărată, poate fi liniştită prin meditaţie şi Kriya Yoga. Acest
lucru nu se întâmplă deoarece fiinţa a devenit eliberată de vasanas (impresii ascunse), ci deoarece
kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) sunt subordonate. Aspirantul devine împăcat şi liniştit.
Prin meditaţie fiinţa depăşeşte tensiunile create de kleshas-uri.

Viveka (discriminare) trebuie introdusă atunci când acest lucru s-a produs. Cauzele kleshas-urilor trebuie
găsite prin abordare raţională, şi îndepărtate. Se poate descoperi astfel că există ataşament faţă de mamă
sau fiu; sau că se urmăreşte un mare succes într-un anumit domeniu. Procedând astfel fiinţa trebuie să
încerce să îndepărteze aceste cauze prin examinare, ceea ce este foarte dificil. Aici se poate profita mult de
pe urma Kriya Yogăi (yoga practică).
Dacă procesul de găsire a cauzelor este început chiar din start, prin Jnana Yoga (yoga cunoaşterii), atunci
acesta este un proces intelectual profitabil. Veţi dobândi astfel cunoaştere completă, dar acest lucru se
întâmplă rar. O cale este arătată în cea de-a zecea sutra. Aspirantul trebuie să se retragă într-un loc
singuratic pentru o perioadă de timp pentru a descoperi seminţele kleshas-urilor în forma lor manifestată.
În acest fel el poate depăşi sau elimina kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Prin retragerea în
pustiu şi prin revenirea înapoi în societate kleshas-urile pot fi eliminate. Apoi se poate aplica viveka
(discriminare) pentru a dezactiva complet seminţele.

În forma lor subtilă, kleshas-urile sunt în totalitate psihice. Ele sunt încrustate în viaţa noastră. Procesul de
a le elimina este format din două părţi: dhyana (meditaţie) şi viveka (discriminare). Prima este o metodă
de Raja Yoga, ultima de Jnana Yoga. Alături de acestea trebuie practicate Karma şi Bhakti Yoga,
deoarece uneori presiunea produce o explozie atât de mare încât ne găseşte nepregătiţi. În acest caz e
posibil să nu mai puteţi să vă retrageţi în pustiu încă odată, şi în acest caz Karma şi Bhakti yoga vă vor fi
de un ajutor imens. Ele constituie colacul de salvare pentru cel care se aruncă în oceanul realizării de sine.
Este foarte dificil să observaţi kleshas-urile subtile şi să descoperiţi dacă le aveţi, deoarece ele fac parte
din natura voastră intimă. Intr-o sutra următoare se va spune că aceste obstrucţii sau baraje trebuie să fie
îndepărtate.

Cap II SUTRA 12 Acumularea de KARMAS (KARMASHAYA), care îşi are originea în

manifestarea suferinţelor (KLESHAS), este experimentată în naşterile prezente şi viitoare, în sfera
vizibilă sau invizibilă
 69 din 172

Kleshamulah karmashayo dristadristajanmavedaniyah

Klesha = suferinţă; mulah = rădăcină; karma = acţiune; ashayo = rezervor; drista = văzut, prezent; adrista
= nevăzut, viitor; janma = naştere; vedaniyah = a fi experimentat.

În această sutra se face referire la legile karmei şi a reîncarnării. Se spune că suferinţele (kleshas) sunt
înlănţuite de-a lungul naşterilor trecute, prezente şi viitoare. Aceasta înseamnă că karma este cauzată de
suferinţe, şi că odată cu încetarea karmas-urilor aceste legi nu mai acţionează, dar atâta timp cât
suferinţele există, ele vor da naştere la experienţe în vieţile prezente şi viitoare, experienţe care vor genera
noi karmas. Acest lucru se petrece deoarece fiecare individ trebuie să sufere în mod ineluctabil,
consecinţele karmei sale trecute. Dacă se doreşte anihilarea karmei, devine esenţială întoarcerea la sursa
ei, şi anume, cele cinci suferinţe (kleshas). Acest proces are două căi; karmas-urile dau naştere la
kleshas iar kleshas-urile dau naştere la karmas-uri noi. Odată cu noile karmas se acumulează noi
samskaras (tendinţe mentale), care sprijină şi mai mult cauza suferinţelor.

Cap II SUTRA 13 Atâta timp cât rădăcina lui KARMASHAYA este prezentă, ea se maturizează şi
roadele ei sunt: naşterea sau situaţia socială, durata şi evenimentele vieţii, şi experienţa

Sati mule tadvipako jatyayurbhogah

Sati mule = atâta timp cât rădăcina este acolo; tat = a acesteia; vipakah = a se coace, a se maturiza; jati =
naştere, categorie, clasă socială; ayuh = durata vieţii; bhogah = experienţă.

Atâta timp cât rădăcina este prezentă, copacul trebuie să înflorească, şi dacă nu este deranjat, atunci el
trebuie de asemenea să dea fruct. Copacul este viaţa aceasta iar suferinţele (kleshas) sunt rădăcinile sale.
Dacă rădăcina este tăiată - cele cinci suferinţe sunt învinse - acest copac al suferinţei va deveni un copac
fără viaţă. El nu va produce nici un fruct, viaţa constând numai din naştere, durată şi experienţe.
Experienţele sunt de trei feluri, şi anume plăcute, dureroase şi mixte. Durata vieţii poate fi lungă sau
scurtă. Naşterea într-o anumită ţară, societate sau familie e numită jati. Toate acestea trei sunt fructele lui
karmashaya (depozitul efectelor).
Deoarece orice fruct e legat de copac şi fiecare copac e legat de rădăcini, în mod analog naşterea, etc. sunt
legate de viaţă, care este urmarea karmas-urilor trecute. La fel, karmashaya (acumularea de karmas)
depinde de rădăcinile suferinţei (kleshas). Dacă coacerea fructelor trebuie oprită, atunci copacul trebuie
distrus şi pentru aceasta rădăcinile lui, adică suferinţele (kleshas), trebuie tăiate. Cei care cunosc teoria
reîncarnării au spus că orice acţiune lasă în urma ei o întipărire. Acumularea acestor întipăriri e numită
karmashaya.
Doctorii fiziologi cunosc bine diferitele activităţi ale creierului, şi ei spun că noi suntem capabili să ne
reamintim ceva din trecut datorită întipăririlor (samskaras) pe care trecutul le-a produs în creier. Aceste
întipăriri nu se pierd niciodată şi ele dau naştere memoriei. Astfel, orice activitate a corpului şi a minţii
este fidel înregistrată. Această karmashaya (depozitul efectelor) este aidoma unui film al acţiunilor
trecute; uneori el se derulează iar alteori rămâne ascuns.
Karmashaya are trei diviziuni. Prima constă din întipăririle şi samskaras-urile acumulate; acestea se
numesc întipăriri stocate (sancita). A doua constă din depozitul de unde se nasc noi karmas. Aceasta este
karma prezentă; în cursul timpului ea este transferată primei diviziuni. A treia diviziune include
întipăririle care se manifestă în viaţă şi care sunt luate din stocul de întipăriri. Toate acestea se numesc
prarabdha, soartă sau destin. Fructele lui sunt experimentate în naşterea prezentă şi în cele viitoare. Orice
act făcut acum se numeşte karma curentă (agami). Intipăririle lăsate de acesta se adaugă stocului de
karmashaya, rezultând astfel noi karmas-uri.
Aceste trei diviziuni ale lui karmashaya fac parte din corpul cauzal, numit în Vedanta, karana sharira.
Acesta este unul din vehiculele subtile ale conştiinţei care este dincolo de manomaya kosha. Karana
 70 din 172

sharira se manifestă prin transmigrare în viaţa prezentă sau viitoare. De exemplu, un fermier se duce şi ia
un sac de seminţe de care are nevoie. Acestea reprezintă prima diviziune a lui karmashaya. Apoi el se
duce pe câmp şi seamănă seminţele. Acest act de a semăna este karma prezentă. După câteva luni el
culege recolta; aceasta se numeşte vipaka, fructificare sau coacere. După culegerea recoltei, o parte din ea
este din nou păstrată. La fel este şi cu karma. Astfel, karmashaya este locul unde karmas-urile dorm.
Aici karmas-urile îşi aşteaptă efectele, rămânând în stare latentă.
Din această teorie putem înţelege în mod logic teoria reîncarnării. Ar fi ilogic şi absurd să credem că
întipăririle karmas-urilor sunt distruse odată cu corpul. Este absurd şi imposibil să postulăm o cauză care
n-are efect sau un efect care n-are cauză. Conform cu teoria transmigraţiei, nu corpul este cel care
transmigrează, nici chiar mintea; numai întipăririle actelor noastre trecute (samskaras) transmigrează.
Acesta este locul unde dorm karmas-urile care se deplasează de la un corp fizic la altul, acest lucru fiind
numit karana sharira în Vedanta. El nu este un obiect în plan fizic. Trebuie să admitem că ceva extrem
de subtil din noi continuă să existe chiar şi după ce corpul fizic a murit şi a fost ars sau înmormântat, iar
acest ceva este chiar karana sharira. El îşi are rădăcina în suferinţe (kleshas). Prin tăierea unui copac nu-
l puteţi distruge complet - rădăcinile lui sunt acelea care trebuie distruse. Prin urmare nu corpul ci karana
sharira, şi în special rădăcinile lui - adică suferinţele (kleshas) - trebuie distruse.
Atâta timp cât există suferinţe, vor exista karmashayah care vor da naştere cu siguranţă, mai devreme
sau mai târziu, la efecte. Pentru a ne convinge că există reîncarnare, se pot folosi două metode. Una o
cunoaşteţi - este practica yoga, şi în special puterile psihice. Cealaltă metodă este epistemologia logică şi
analiza imparţială a legilor cauzei şi efectului.

Cap II SUTRA 14 Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt fericire sau tristeţe, depinzând de
merit sau virtute (PUNYA) sau non-merit sau viciu (APUNYA)

Te hladaparitapaphalah punyapunyahetutvat

Te = ei; hlada = bucurie; paritapa = tristeţe; phalah = fructe; punya = merit, virtute; apunya = non-merit,
viciu; hetutvat = depinzând de.

Conform cu meritul sau non-meritul nostru, noi ne bucurăm de două feluri de fructe ale karma-ei
(consecinţelor actelor fizice, psihice, mentale sau spirituale) trecute. Meritul dă naştere la bucurie şi
fericire; non-meritul dă naştere la suferinţă. Acestea se pot manifesta în naştere, în durata vieţii sau în
diferite experienţe. Fericirea şi suferinţa nu depind numai de situaţia financiară şi socială. Fericirea şi
suferinţa depind de natura actelor (karma) realizate în trecut. Dacă acestea au fost acte merituoase, ele
vor da naştere fericirii, dacă nu ele vor produce mizerie.
Nu este necesar să specificăm ce înseamnă merit (punya) sau virtute, şi ce înseamnă non-merit (apunya)
sau viciu. Religia ortodoxă consideră acest lucru de la sine cunoscut, şi nu explică ce este virtutea sau
viciul. Noi trebuie să le înţelegem însă în mod ştiinţific, în conformitate cu legea morală universală.
Acţiunea legii karma-ei şi aplicarea ei este implacabilă şi universală. Efectele karma-ei se obţin cu
precizie matematică, rezultând astfel naşterea, durata vieţii şi diferite experienţe; acestea pot fi la rândul
lor plăcute sau neplăcute.
La fel cum calitatea unei fotografii depinde de calitatea hârtiei, de timpul de expunere, etc., la fel
experienţele noastre actuale depind de acţiunile noastre trecute - bune sau rele.

Cap II SUTRA 15 Pentru cel care are putere de discriminare (VIVEKA) totul este în cele din urmă
suferinţă, din cauza consecinţelor datorate schimbării (PARINAMA), a suferinţei (TAPA) generată
de anxietăţile şi grijile inerente vieţii întrupate a SAMSKARAS-urilor care rămân şi dau naştere la
dorinţe şi, de asemeni, datorită GUNAS-urilor şi VRITTIS-urilor în opoziţie

Parinamatapasamskaradukhairgunavrittivirodhachcha duhkhameva sarvam vivekinah

 71 din 172

Parinama = rezultat, consecinţă; tapa = suferinţă acută; samskara = întipărire; duhkhaih = prin aceste trei
dureri; guna = (cele trei) gunas; vritti = modificare a minţii; virodhat = pe seama, opunând; cha = şi;
duhkham = durere; eva = numai; sarvam = tot; vivekinah = aceia care au putere de discriminare.

Pentru acela care şi-a dezvoltat puterea de discriminare, care a analizat viaţa cu atenţie, care este capabil
de a deosebi adevărul de neadevăr şi lumina de întuneric, pentru un astfel de om totul este dureros, chiar şi
aşa-numita fericire - succesul, poziţia socială, puterea ş.a.m.d. Acest lucru se datoreşte faptului că orice
acţiune este totdeauna însoţită de trei lucruri şi anume: schimbarea, mizeria şi întipărirea. De exemplu,
cineva poate avea o mare avere. El poate părea fericit, dar în adâncul sufletului său va exista anxietate
acută. În acest fel, orice este plăcut în ultimă analiză este dureros. Este durerea din profunzime. Este
durerea psihică.
Prima durere este schimbarea (parinama). De exemplu, laptele devine lapte bătut, viaţa se schimbă în
moarte ş.a.m.d. Următoarea este suferinţa acută (tapa). Succesul, bogăţia, iubirea etc. dau naştere mai
devreme sau mai târziu la suferinţă. Inşelătoriile, afacerile ilegale etc. dau naştere la anxietate. A treia
durere este samskara, sau obiceiul. Ne obişnuim în aşa măsură cu fericirea şi cu luxul încât ne temem să
nu le pierdem. Omul devine în acest fel sclavul circumstanţelor, obiceiurilor, ceea ce dă naştere la durere.
Bogăţia şi sănătatea pot deveni cauze ale suferinţei dacă omul se teme să nu le piardă. Acest lucru nu este
de obicei înţeles de psihiatri, şi ei continuă să pună accent pe cauze mărunte, care pot să nu aibe nici o
legătură cu cauza anxietăţii. Numai dacă se ajunge la rădăcina acesteia ea poate fi eliminată. Trebuie să se
înţeleagă că orice este dureros în profunzime, dacă nu chiar şi la suprafaţă. Un alt factor important este
acela că există totdeauna conflict între cele trei gunas (însuşiri fundamentale) şi tendinţele mentale
(vrittis). Acest lucru trebuie bine înţeles. De exemplu, vreau să mă relaxez, n-am chef de lucru. Aceasta
este cererea lui tamas guna. Dar dacă vreau să-mi hrănesc nevasta şi copii, trebuie să lucrez. Acest lucru
dă naştere la conflicte. Gunas-urile mă îndeamnă să fac un lucru, în timp ce eu aşa vrea să fac un cu totul
alt lucru. Astfel apare conflictul între gunas şi tendinţele noastre mentale; ele nu sunt niciodată în acord.
Atâta timp cât există această neînţelegere, va exista durere. Acest lucru se aplică oamenilor inteligenţi,
sensibili. Există totdeauna un conflict la nivel conştient sau la nivel subconştient. În acest fel, orice este
dureros în esenţă. Poate că nu vă place slujba pe care o aveţi, dar trebuie s-o faceţi. Poate că doriţi o
schimbare care nu apare; acest lucru dă naştere la durere. Chiar şi cei învăţaţi au conflicte mentale. Cu
toate că citesc şi învaţă scripturile, filosofia, religia sau ştiinţa, mintea lor nu e liberă de conflicte.
Nici chiar un aspirant spiritual nu are o minte liberă de conflicte. Mintea sa poate dori o sadhana (practică
spirituală) mai profundă sau una diferită; el ar vrea să înveţe de la mai mulţi odată, ceea ce dă naştere la
conflict. Existenţa conflictului în personalitatea noastră dovedeşte că tot ceea ce experimentăm pe această
lume este plin de durere. De ce este aşa se descrie în sutra următoare.

Cap II SUTRA 16 AGAMI KARMA sau suferinţa care n-a venit încă poate şi trebuie să fie
evitată

Heyam duhkhamanagatam

Heyam = a fi evitat; duhkham = mizerie; anagatam = viitor.

Suferinţa trebuie evitată, dar noi putem evita numai ceea ce nu s-a produs încă. Suferinţa prezentă trebuie
eliminată şi depăşită. Conform cu legea karmei, suferinţa prezentă care a apucat să se maturizeze nu
poate fi eliminată. Ea trebuie eliminată prin consumare, dar durerea şi mizeria viitoare trebuie evitată.
Atâta timp cât omul are un corp, el trebuie să sufere, dar în ceea ce priveşte viitorul acesta poate fi
schimbat. De exemplu, recolta pe care trebuie s-o strângeţi nu poate fi schimbată, dar recolta viitoare
poate fi modificată prin schimbarea calităţii seminţelor. Glonţul care a fost tras nu mai poate fi întors, dar
 72 din 172

acela care este încă pe ţeavă poate fi oprit. Analog, viitoarele fructe ale karmei pot fi modificate dacă vă
plătiţi în mod corespunzător karma prezentă.
În viaţa umană există anumite karmas care s-au maturizat şi efectele lor trebuie consumate sub forma
destinului, sub forma fericirii sau mizeriei. Fiinţa trebuie, pentru a le consuma, să facă tapasya
(austeritate), discriminare, sadhana (practică spirituală) etc. dar acele karmas generate prin acţiunile
noastre prezente şi care urmează să se maturizeze pot fi îndepărtate acum prin acţiuni corespunzătoare.
Conform cu legea karmei există un domeniu (prarabdha karma) care nu poate fi controlat de voi, dar
mai există un alt domeniu al karmei (agami karma) pe care-l puteţi ameliora sau modifica. Prin urmare,
sutra spune că suferinţa care n-a sosit încă poate fi evitată.

Cap II SUTRA 17 Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTA sau PURUSHA) şi văzut
(DRISHYA sau PRAKRITI) este cauza lui HEYA (suferinţa care poate şi trebuie să fie evitată)

Drastadrishyayoh samyogo heyahetuh

Drastri = văzător; drishyayoh = văzut; samyogo = uniune; heyahetuh = cauza lui heya, cauza a ceea ce
trebuie evitat.

Este foarte important să ştim cum să evităm suferinţa care n-a venit încă. Fiecare karma (acţiune) este
capabilă să producă un efect, fructul. Aceasta este o lege universală. Karma noastră trecută şi prezentă
face parte din întipăririle stocate (samskara). Nu puteţi contracara manifestarea fructelor unei karme rele
trecute prin fapte bune prezente şi vice-versa. Trebuie să suferiţi atât efectele bune cât şi pe cele rele
împreună, dar există o metodă prin care stocul vechilor karmas care se găsesc în karmashaya (depozitul
efectelor) poate fi anihilat. Sutra de faţă ne spune că există o cauză a karmas-urilor, care trebuie evitată
pe viitor dacă vreţi să evitaţi suferinţele, adică efectele. Această cauză este uniunea sau asocierea
văzătorului, purusha, cu văzutul, buddhi.
Se pare că are loc un fel de identificare, un fel de uniune sau asociere a lor. Suferinţa începe datorită
acestei identificări. Deci, pentru a evita cauza suferinţei, va trebui să înţelegem procesul de uniune dintre
văzător şi văzut, dintre subiect şi obiect. Drashta este văzătorul iar drishya este văzutul. Acest subiect al
lui drishya va fi discutat în sutra următoare.

Cap II SUTRA 18 Văzutul (DRISHYA) sau PRAKRITI are proprietăţile sau calităţile luminii
(PRAKASHA), activităţii (KRIYA) şi stabilităţii (STHITI); el are natura elementelor (BHUTAS) şi
organelor de simţ (INDRIYAS) şi obiectivele sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea
(APAVARGA)

Prakashakriyasthitishilam bhutendriyatmakam bhogapavargartham drishyam

Prakasha = lumină, iluminare; kriya = activitate; sthiti = fermitate; shilam = calităţi; bhuta = elemente;
indriya = organe de simţ; atmakam = având natura; bhoga = experienţă; apavarga = eliberare; artham = de
dragul; drishyam = văzut.

Văzutul are trei calităţi, şi anume, kriya (acţiune), prakasha (lumina) şi sthiti (fermitate). Acestea sunt
cele trei gunas (însuşiri fundamentale), şi se spune că văzutul este făcut din cele trei gunas. Elementele şi
organele la un loc alcătuiesc drishya (văzutul). El are două scopuri, şi anume experienţa şi eliberarea.
Drishya reprezintă tot ceea ce este văzut. El nu înseamnă numai văzut cu ochii fizici, ci văzut cu toate
simţurile, cum ar fi pipăitul, auzul ş.a.m.d. A vedea, a auzi etc. înseamnă a cunoaşte prin intermediul
oricăruia dintre simţuri. Inseamnă experienţă. Aceasta include de asemenea şi gândirea. Gândirea este
împărţită în patru varietăţi; de exemplu, cunoaştere prin gândire, prin raţiune, prin memorie şi numai prin
 73 din 172

simţire. Acestea sunt respectiv, apanajul lui manas ("capacitatea de reflexie"), buddhi (inteligenţa),
chitta (minte; conştiinţa individuală) şi ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică). Astfel, drishya
înseamnă tot ceea ce este cunoscut prin intermediul acestor mijloace, iar drashta înseamnă subiectul care
cunoaşte. Cunoaşterea nu e limitată la starea de veghe. Ea poate avea loc chiar şi în vis sau în meditaţie.
Puteţi cunoaşte conştient sau subconştient. Astfel, drishya include toate manifestările obiective, toată
lumea. El înseamnă prakriti plus toate obiectele cognoscibile, iar drashta este văzătorul, manifestarea
subiectivă. Prakriti are trei proprietăţi, şi anume sattva - adică prakasha (lumina); rajas - adică
activitatea; şi tamas - adică stabilitatea. Prakriti este compusă din aceste trei calităţi. În ştiinţa modernă
ele sunt numite vibraţie, mişcare şi inerţie. Dacă vrem să cunoaştem proprietăţile naturii universale trebuie
să înţelegem bine cele trei gunas. Vibraţia este prakasha sau sattva, care are un fel de ritm. Mişcarea
este rajas, iar inerţia este tamas. Ritmul poate fi ilustrat de soldaţii care merg în ritm de paradă. Mişcarea
poate fi ilustrată de mişcarea unei mulţimi de oameni - ea se face în direcţii diferite; aceasta este rajas.
Tamas este o mulţime de oameni care stă pe loc. Astfel ritmul, mişcarea şi inerţia sunt proprietăţile fizice
ale naturii. În filosofia Samkhya ele sunt numite sattva, rajas şi tamas. Când există armonie între rajas
şi tamas se dezvoltă sattva. Prin urmare, sattva nu este ceva anume, ci este efectul armonizării acestor
două principii ale mişcării şi inerţiei în natura lor proprie. Astfel, o armonie între rajas şi tamas dă
naştere la sattva.
Prakriti are natura elementelor şi organelor de simţ. Elementele sunt de cinci feluri - pământ, apă, aer,
foc şi eter. Simţurile sunt zece, din care cinci sunt simţuri ale acţiunii şi cinci sunt simţuri ale cunoaşterii.
În plus, există patru organe interne numite manas, ("capacitate de reflexie"), buddhi (inteligenţă),
ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică), şi chitta (minte). Toate acestea împreună sunt manifestările lui
prakriti (natura) sau drishya (văzutul). Pentru prakriti există două scopuri finale: ele sunt experienţa şi
eliberarea lui purusha. Drashta (văzător) vede pe drishya (văzutul) şi astfel au loc diferitele experienţe
în viaţă. În cele din urmă, când se dezvoltă conştiinţa supremă, vine eliberarea.

Cap II SUTRA 19 VISHESHA, AVISHESHA, LINGAMATRA şi ALINGA sunt stadiile

GUNAS-urilor

Vishesavishesalingamatralingani gunaparvani

Vishesa = cu diferenţă; avishesa = fără diferenţă; lingamatra = numai cu o marcă (semn distinctiv);
alingani = fără nici o marcă (semn distinctiv); gunaparvani = starea gunas-urilor.

În legătură cu procesul involuţionar al superconştiinţei există patru stadii ale gunas-urilor (însuşiri
fundamentale. Ele corespund cu cele patru stadii ale lui samprajna samadhi. Primul stadiu, vishesha,
este stadiul mental al lui vitarka (gândire verbală; primul stadiu al gunas-urilor). Este stadiul
experienţelor particulare. Al doilea stadiu, lipsit de particularităţi, este stadiul astral, numit vichara
samadhi; aici avishesha este suportul minţii. Al treilea stadiu, numit ananda (beatitudine), e legat de
conştiinţa cauzală a lui lingamatra, iar al patrulea, numit asmita samadhi, este starea atmică legată de
alinga (prakriti(natura)). Ea este fără nici o marcă.
Vitarka este primul stadiu al gunas-urilor. În el există diferenţe şi le puteţi conştientiza. Al doilea stadiu
implică lipsa diferenţelor, existând completa fuziune cu obiectul. Acesta este numit avishesha, iar starea
de samadhi corespunzătoare este vichara. În al treilea stadiu există numai o singură marcă, văzută prin
samyama (cunoscătorul, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea care rezultă fac una), când există control
complet al obiectului exercitat de minte. Aici puteţi vedea arhetipul obiectului, adică esenţa sa. Natura
esenţială a obiectului este percepută cu o marcă. Atunci când percepeţi o marcă în acea stare profundă de
conştiinţă, să ştiţi că sunteţi în ananda samadhi, iar mărcile sunt diferite în funcţie de obiect. În stadiul
final al gunas-urilor, când sunteţi complet stabilit în cea mai înaltă stare de conştiinţă, nu mai există nici o
marcă. Aici conştiinţa pătrunde în cu totul alt domeniu. Dincolo de acesta este aria lui nirbeeja samadhi.
 74 din 172

Prin urmare, acestea sunt cele patru stadii ale gunas-urilor, care pot fi subtile şi fine, conform cu nivelul
conştiinţei noastre. Trebuie reţinut faptul că şi conştiinţa are de asemenea trei gunas, care se schimbă pe
măsură ce procesul involutiv avansează.

Cap II SUTRA 20 Văzătorul (DRASHTA sau PURUSHA) este conştiinţa pură, dar în ciuda
purităţii lui, atunci când se află înglobat în natură, el percepe numai prin intelect (BUDDHI)

Drasta drishimatrah suddhoapi pratyanupashyah

Drasta = văzător, purusha; drishimatrah = numai pură conştiinţă; shuddhah = pur; api = de asemenea, deşi;
pratyaya = concept; anupashyah = pare că percepe.

Această sutra şi următoarea sunt importante deoarece ele conţin filosofia Samkhya. Tot ceea ce este
subiect al experienţei, cunoaşterii, este drishya. El poate fi o formă, un sunet, un gând, un vis sau somnul.
Ţipătul unui copilaş, conversaţia şi râsul unui tânăr, precum şi gândurile unui bătrân sunt toate drishya. El
se schimbă veşnic şi prin urmare şi cunoaşterea se schimbă veşnic. Omul civilizat are o cunoaştere
superioară aceleia a unui tigru sau a unui copilaş. Cunoaşterea este aceeaşi în ceea ce priveşte tigrul sau
omul civilizat, dar există o diferenţă în ceea ce priveşte expresia cunoaşterii; aceasta este drishya.
Drashta este văzătorul care cunoaşte drishya. Cunoaşterea n-ar mai avea loc dacă n-ar exista subiect, ci
numai obiect. În Brihat Aranyak Upanishad avem un dialog între înţeleptul Yajnavalkya şi Maitreiy.
El spune că dacă n-ar fi nici un subiect în stările superioare de samadhi, cine pe cine ar mai mirosi şi
vedea? Cunoaşterea apare numai atunci când există atât subiect cât şi obiect; dacă există numai unul din
acestea două atunci n-ar mai exista cunoaştere. În yoga, văzătorul este pură conştiinţă. El nu poate fi văzut
sau perceput. El e foarte pur, dar vede prin conceptul mental. Dacă o veioză aprinsă este acoperită de un
voal colorat, noi ne putem da seama din exterior că acolo este lumină, dar nu vom putea cunoaşte lumina
aşa cum este ea. Analog, purusha este pur dar el apare a fi impur datorită lui pratyaya.
Purusha iscodeşte lumea prin intermediul conceptelor mentale cum ar fi raga (plăcerea), dwesha
(repulsia), ura etc. Atunci când acestea sunt îndepărtate cu grijă, lumina se poate manifesta mai clar, iar în
final, atunci când ultimul voal a fost îndepărtat, ea străluceşte în toată splendoarea ei originară. De fapt
lumina nu s-a schimbat, ci voalurile care o acopereau au fost îndepărtate, astfel încât apare o diferenţă în
ceea ce priveşte cunoaşterea. Lumina n-a fost afectată, ea a apărut numai diferit datorită lui pratyaya;
astfel, pentru a purifica cunoaşterea, este totdeauna necesar să îndepărtăm conceptele mentale, adică
pratyayas-urile.
La fel cum apa ţinută în pahare colorate pare că este colorată, la fel este şi cu purusha care, cu toate că
este pur, pare să aibe conştiinţă datorită diferitelor pratyayas. La fel cum apa cu toate că e incoloră pare
colorată datorită culorii paharelor, exact în acelaşi fel purusha, cu toate că n-are nici o calitate, pare că
posedă cunoaştere. Purusha este pură conştiinţă fără nimic altceva, dar el pare afectat de pratyayas-urile
fericirii, ale lui avidya (ignoranţă), ale morţii, ale naşterii.

Cap II SUTRA 21 PRAKRITI (DRISHYA sau văzutul) există numai de dragul lui PURUSHA şi
existenţa lui PRAKRITI nu e decât o vagă reflectare a existenţei veritabile a lui ATMA.

Tadartha eva drishyasyatma

Tadartha = de dragul lui (purusha); eva = numai; drishyasya = a văzutului; atma = natură.

Prakriti există numai de dragul lui purusha. Intregul proces al evoluţiei, încă de la începuturi, e destinat
pentru a servi scopului lui purusha. Prakriti este numai un biet vehicul. Purusha este cunoscătorul iar
prakriti este mediul în care se exercită cunoaşterea. În scripturi se spune că întreaga structură a
 75 din 172

Universului este manifestarea unirii dintre purusha şi prakriti. Prakriti dă naştere la Univers numai
pentru instruirea lui purusha şi în final pentru eliberarea lui.
Este la fel cum un cal şi un călăreţ merg în pelerinaj. Calul îl ajută pe călăreţ şi aceştia doi merg din ce în
ce mai departe. Din când în când călăreţul descalecă şi îngrijeşte calul. Calul serveşte călătoriei şi scopului
terminării ei; el este numai un vehicul pentru ca scopul călăreţului să fie atins. La fel, prakriti este numai
o modalitate pentru purusha; adică serveşte experienţei acestuia, precum şi eliberării lui. Prakriti
acţionează totdeauna pentru a îndeplini întregul plan al evoluţiei, iar atunci când purusha atinge
eliberarea finală, deoarece scopul lui prakriti a fost atins, ea se retrage complet cu privire la acel
purusha.

Cap II SUTRA 22 Pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul (PRAKRITI sau
DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi
prin ceilalţi el continuă să acţioneze, deoarece el este comun tuturor

Kritartham prati nastamapyanastam tadanyasadharanatvat

Kritartham = o persoană care şi-a atins ţelul; prati = înspre; nastam = distrus; api = cu toate că; anastam =
nedistrus; tat = acesta; anya = celălalt; sadharanatvat = deoarece este comun.

Atunci când pelerinajul lui purusha şi-a atins ţelul, calul este părăsit, el nemaifiind de folos, dar calul
poate folosi în continuare altora. La fel, atunci când un purusha este eliberat şi experienţele lui sunt
consumate, el nu mai are ce face cu prakriti.
Pura conştiinţă care trece prin diferite faze de evoluţie, trece de fapt prin diferite tipuri de experienţe, şi
când ea atinge starea de eliberare, atunci prakriti devine non-existenţă pentru acel purusha. Totuşi,
atunci când un purusha este eliberat, când şi-a atins scopul, cunoaşterea poate deveni non-existentă
pentru acel purusha, dar faptele cunoaşterii vor continua să se manifeste în individul respectiv - el va
vedea, va auzi, se va mişca ş.a.m.d. Aceasta este starea de jivanmukti ("eliberat în această viaţă"), în care
fiinţa nu încetează să existe. Un jivanmukta acţionează pe tărâmul lui prakriti. În ciuda faptului că el
este eliberat, prakriti continuă să acţioneze, deoarece ea este proprietatea comună a minţii, a lui chitta, a
simţurilor etc. şi prin urmare acestea continuă să experimenteze lumea deoarece ele nu mor odată cu
atingerea stării de eliberare. Astfel, prakriti se eliberează, dar prakriti supravieţuieşte şi-şi face treaba
prin intermediul corpului unui jivanmukta.
Conştiinţa, sau purusha, nu vine în contact cu prakriti (natura), dar după ce stau separate mai mulţi ani,
prakriti devine searbădă. La fel cum un călăreţ îşi lasă calul după ce şi-a atins scopul călătoriei, şi nu-l
protejează, nu are grijă de el, la fel purusha eliberat nu mai are grijă de prakriti. Calul va slăbi şi într-o zi
va muri. Analog, prakriti va deveni searbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe jivanmukta. Acest
lucru este numit videhmukti.

Cap II SUTRA 23 Scopul uniunii (SAMYOGA) lui PURUSHA cu PRAKRITI este dobândirea
cunoaşterii ultime prin experimentarea sau realizarea directă a naturii eterne esenţiale
(SVARUPA) şi prin dobândirea de către ei a puterilor inerente lui PURUSHA şi PRAKRITI adică
natura nu există decât pentru şi prin conştiinţă, iar conştiinţa se eliberează numai prin natură

Svasvamishaktayoh svarupopalabdhihetuh samyogah

Sva = al său propriu; svami = maestru; shaktayoh = dintre cele două puteri; svarupa = natura esenţială a
sa; upalabdhi = dobândire; hetuh = cauză; samyogah = a se uni.
 76 din 172

Purusha şi prakriti se unesc din două motive - unu, pentru a dobândi realizarea de sine; doi, pentru a
manifesta puterile inerente din fiecare din ei. Aceasta este o sutra foarte importantă, care spune că
realizarea este scopul unirii dintre purusha şi prakriti. Pentru prakriti, scopul este de a manifesta
puterile şi Universul care sunt inerente în ea. Există de asemeni unele puteri inerente şi în purusha.
Purusha este pură conştiinţă. Prakriti este vibraţie, mişcare, inerţie, cele cinci elemente, indriyas-urile
etc. Corpul, mintea, gunas-urile, toate sunt în prakriti.
Creierul unui sălbatic şi creierul unui om civilizat este alcătuit din aceeaşi materie cenuşie, dar între cele
două există diferenţe. Sălbaticul nu şi-a manifestat puterile inerente, dar omul civilizat şi le-a manifestat.
Omul dezvoltat din punct de vedere spiritual le manifestă în cel mai înalt grad, în timp ce şarpele sau
tigrul le manifestă foarte puţin. Diferenţa se datorează diferenţei în manifestarea puterilor inerente, şi
aceste puteri aparţin ori lui purusha, ori lui prakriti. Există anumite puteri spirituale şi anumite puteri
naturale.
Puterile spirituale sunt inerente lui purusha iar puterile naturale aparţin lui prakriti. Prin evoluţia lui
purusha şi a lui prakriti are loc manifestarea şi în acest fel fiecare dintre noi a evoluat din punct de
vedere spiritual şi supernatural, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt.

Cap II SUTRA 24 Cauza, la nivel Macrocosmic, a uniunii (SAMYOGA) este manifestarea

supremei iluzii MAYA sau AVIDYA

Tasya heturavidya

Tasya = a acesteia (uniunii); hetuh = cauza; avidya = lipsa conştiinţei interne.

Trebuie să existe o cauză pentru uniunea dintre purusha (pura conştiinţă) şi prakriti (natura). Această
cauză este avidya. Prakriti şi purusha sunt amândoi fără început; ei existau încă de la începutul
Universului. De fapt, purusha este totdeauna eliberat, dar se poate pune întrebarea - dacă purusha este
totdeauna eliberat, atunci ce sens are ca el să se elibereze din nou? Aceasta este o chestiune care
transcende logica; ea poate fi rezolvată numai în meditaţie.
Se spune că avidya este cauza uniunii, dar această avidya nu este ignoranţă. Nu este aceeaşi avidya
despre care am discutat atunci când a fost vorba despre kleshas-uri (tensiuni fundamentale ale minţii).
Această avidya este suprema putere numită MAYA, pe care scripturile n-au fost în stare s-o definească.
Se pare ca această avidya este cauza primordială, esenţială, a relaţiei mutuale dintre purusha şi prakriti.
Acest lucru poate fi înţeles numai prin intermediul filosofiei Advaita, deoarece în Samkhya, purusha şi
prakriti sunt eterne. În Vedanta ele sunt una, numit Brahman, care este mai presus decât orice.
Este baza tuturor energiilor şi tuturor conştiinţelor, dar în această conştiinţă există o putere care este
numită maya. Pe seama acestei maya se creează un voal din care se naşte prakriti, apoi atât prakriti cât
şi purusha devin procese iluzorii. Pentru Samkhya ele nu sunt iluzorii deoarece Samkhya crede în
dualism, dar Vedanta este monistă, şi deci ea poate explica Brahman şi maya ca fiind o singură entitate.

Cap II SUTRA 25 Prin absenţa sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA) uniunea (SAMYOGA)
(dintre PURUSHA şi PRAKRITI) dispare. Aceasta este HANA (evitare), numită eliberarea lui
PURUSHA

Tadabhavat samyogabhavo hanam taddrisheh kaivalyam

Tat = acesta; (avidya); abhavat = prin absenţa; samyoga = uniune; abhavah = absenţă; hanam = evitare; tat
= această (stare); drisheh = al văzătorului; kaivalyam = eliberare.
 77 din 172

Odată cu îndepărtarea lui avidya, cauza contactului dintre purusha şi prakriti este de asemenea
îndepărtată, iar prin îndepărtarea acestei cauze, efectul - şi anume, contactul, încetează de asemenea să
existe. Acest lucru este numit hana, şi aici purusha este izolat de orice. Este eliberarea (kaivalya).
Topica lui kaivalya va fi discutată complet în alt capitol, aşa că nu este cazul să dăm detalii aici.

Cap II SUTRA 26 Conştiinţa statornică a realului (VIVEKAKHYATI) este calea pentru evitarea
sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA)

Vivekakhyatiraviplava hanopayah

Viveka = discriminare; khyatih = conştiinţă; aviplava = statornic; hanopayah = căile de evitare (hana).

Există diferite tipuri de cunoaştere, cum ar fi cunoaştere prin indriyas (organele de simţ), prin intelect,
prin raţiune, prin experienţă personală, prin intermediul auzului, imaginaţiei şi memoriei. Dacă vrem să
realizăm natura reală a lui purusha, nu ne putem baza pe cunoaşterea izvorâtă din aceste surse. Acest
lucru necesită un cu totul alt tip de cunoaştere. Această cunoaştere este numită vivekakhyati. Acesta este
un proces de cunoaştere care nu se desfăşoară nici prin intermediul simţurilor, nici prin intelect, nici prin
percepţie superioară. Pentru a cântări Pământul nu putem folosi un cântar deoarece este imposibil; acest
lucru se poate face prin calcule matematice. Dacă vreţi să măsuraţi distanţa dintre Lună şi Soare, nu o
puteţi face folosind vreo unitate de măsură, dar o puteţi calcula folosind legile fizicii. În mod analog, dacă
vreţi să cunoaşteţi Sinele Suprem, dacă vreţi să împrăştiaţi avidya (voalul iluziei, ignoranţa), trebuie să
folosiţi procesul numit cunoaştere prin viveka (vivekakhyati).
De obicei viveka înseamnă discriminare, cunoaştere a diferenţelor. Ea este un fel de bun-simţ, dar aici, în
acest context, înţelesul său este diferit. Ea înseamnă că pe baza practicii constante a cunoaşterii-de-sine, la
un anumit stadiu, conştiinţa trebuie să se devolte în voi. Această conştiinţă este o conştiinţă duală - vedeţi
două lucruri în acelaşi timp. Puteţi nega unul din ele, dar acest lucru se întâmplă pe tărâmul reflecţiei, al
contemplării şi meditaţiei.

Cap II SUTRA 27 Există şapte stadii sau faze ale cunoaşterii (PRAJNA) directe a lui PURUSHA

Tasya saptadha prantabhumih prajna

Tasya = al acestuia, purusha; saptadha = şapte stadii; prantabhumih = zonă de hotar; prajna = conştiinţa
cognitivă.

Vivekakhyati conferă constiinţa celor şapte stadii, fiecare stadiu fiind superior celuilalt. Prantabhumi
înseamnă o zonă sau provincie particulară. Prin urmare, în procesul vivekakhyati, purusha sau conştiinţa
trece prin diferite stadii de experienţă. Aceste experienţe sunt contemplative; în primul rând, vine
realizarea a ceea ce trebuie evitat; în al doilea rând, conştiinţa căilor posibile pentru această îndepărtare; în
al treilea rând, conştiinţa evoluţiei spirituale; în al patrulea rând conştiinţa desăvârşirii şi împlinirii; în al
cincilea rând, conştiinţa scopului experienţei şi eliberării; în al şaselea rând, conştiinţa îndeplinirii misiunii
gunas-urilor; în al şaptelea rând, conştiinţa propriului sine. Prin intermediul acestor şapte stadii se
dezvoltă un nou tip de conştiinţă, numită vivekakhyati.

Cap II SUTRA 28 Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile se diminuează până ce are
loc naşterea cunoaşterii spirituale (JNANA) şi culminarea ei în conştiinţa realităţii
(VIVEKAKHYATI)

Yoganganusthanadashuddhiksaye jnanadiptiravivekakhyateh
 78 din 172

Yoganga = parte a sistemului yoga; anusthanat = prin practică; ashuddhi = impuritate; ksaye = distruere;
jnana = cunoaştere spirituală; diptih = radiaţie; avivekakhyateh = până la conştiinţa realităţii.

Pentru a cunoaşte sinele suprem (ATMA), trebuie să ne dezvoltăm adevărata conştiinţă a realităţii, care
nu este nici mentală nici intelectuală, ci ea se dezvoltă numai prin iluminare spirituală, la care se ajunge
odată cu distrugerea gradată a impurităţilor. Impurităţile minţii sunt distruse prin practica yoga.
Diferitele aspecte ale sistemului yoga trebuie practicate gradat, în acest fel impurităţile sunt distruse, ceea
ce dă naştere la iluminare spirituală, care la rândul ei duce la adevărata, profunda conştiinţă a realităţii.
Indată ce apare această conştiinţă, avidya (ignoranţa, iluzia) şi prakriti (natura) dispar. Prin urmare, din
acest punct de vedere, yoga nu înseamnă unire, ci separare.
În mod obişnuit se susţine că yoga este uniune, dar trebuie reamintit că ea este mai întâi separare. Este un
proces de evitare a legăturii dintre purusha şi prakriti. Patanjali subliniază faptul că yoga este separare,
disjuncţie, viyoga, deci el a explicat sistemul yoga din punct de vedere al lui viyoga. Acest lucru trebuie
înţeles bine.

Cap II SUTRA 29 Auto-stăpânire (YAMA), reguli fixe (NIYAMA), posturi (ASANA), control al
respiraţiei (PRANAYAMA), retragerea simţurilor (PRATYAHARA), concentrare (DHARANA),
meditaţie (DHYANA) şi SAMADHI sunt cele opt părţi (ANGAS) ale disciplinei YOGA

Yamaniyamasanapranayamapratyaharadharanadhyanasamadhayoastavangani

Yama = auto-stăpânire; niyama = reguli fixe; asana = posturi; pranayama = control al respiraţiei;
pratyahara = retragerea simţurilor; dharana = concentrare; dhyana = meditaţie; samadhi = samadhi; asta =
opt; angani = părţi.

Cu această sutra începe Raja Yoga. De obicei se crede că yoga începe numai odată cu meditaţia, dar de
fapt ea include o gamă largă de discipline care pregătesc şi purifică aparatul mental. Raja Yoga a lui
Patanjali este împărţită în opt părţi, iar aceste părţi sunt interdependente şi au valoare egală. Yama,
niyama, pranayama, şi pratyahara formează aspectul extern, bahiranga sau yoga exoterică. Dharana,
dhyana şi samadhi formează aspectul esoteric, antaranga, al sistemului yoga.
Este interesant faptul că întregul sistem yoga este împărţit în două - bahiranga şi antaranga. Prin
bahiranga se înţelege acea yoga care se practică cu ajutorul obiectelor exterioare în relaţie cu corpul, în
relaţie cu societatea, în relaţie cu multe alte lucruri exterioare. Asana, pranayama, yama, niyama şi
pratyahara formează bahiranga yoga. Dharana, dhyana şi samadhi formează yoga esoterică,
deoarece în aceste practici aspirantul trece de la metoda de contemplare obiectivă la cea subiectivă.
Părţile interne şi externe sunt interdependente. S-ar putea ca pentru unii oameni, născuţi cu samskaras-uri
(tendinţe mentale) corespunzătoare, să fie posibilă practica directă a meditaţiei, aparent fără a mai trece
prin stadiile iniţiale yama şi niyama. Pentru majoritatea însă este necesară parcurgerea pas cu pas,
începând cu yama (cod social şi moral) şi niyama (cod personal), deoarece o viaţă în care omul nu se
stăpâneşte şi nu urmează o anumită disciplină poate duce la o explozie subconştientă care poate crea
tulburare mentală. Uneori astfel de explozii au loc în timpul meditaţiei, deranjând astfel acest proces.
Acesta e unul din motivele pentru care meditaţia eşuează.
Meditaţia nu trebuie practicată în grabă; ea trebuie lăsată să vină de la sine. Nu trebuie să existe pripeală.
Fiecare stadiu din Raja Yoga deschide calea pentru stadiul imediat superior, prin urmare toate aceste părţi
sunt interdependente. Graniţele nu pot fi cunoscute dinainte; ele pot fi cunoscute numai prin experienţă
practică. Aceasta este o cale completă care-l duce pe aspirant pe culmi. Impărţirea în opt este făcută numai
pentru a-i atrage atenţia aspirantului. Yama şi niyama sunt universale, deoarece ele sunt respectate peste
tot.
 79 din 172

Cea mai înţeleaptă cale pentru aspirant este practicarea tuturor acestor stadii cât mai încet posibil, astfel
încât să nu apară reacţii de oprimare. Partea preliminară Raja Yoga trebuie practicată în sânul unui grup,
în care aspirantul trebuie să trăiască un timp.
Atunci când mintea este stăpânită perfect, puteţi să vă reîntoarceţi în societate şi să vă duceţi viaţa acolo.
Pretutindeni, societatea a exploatat individul; ea a încercat să-l abată de la ţelul spiritual, de aceea
practicantul trebuie să stea un timp sub supravegherea unui guru (învăţător spiritual).

Cap II SUTRA 30 Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), onestitatea (ASTEYA), controlul

energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi non-posesiunea (APARIGRAHA) sunt cele cinci auto-
stăpâniri (YAMA)

Ahimsasatyasteyabrahmacharyaparigraha yamah

Ahimsa = non-violenţă; satya = veracitate; asteya = onestitate; brahmacharya = abstinenţă sexuală şi

senzuală; aparigraha = non-posesiune; yamah = auto-stăpânire.

Această sutra enumeră yamas-urile. Ele vor fi discutate pe rând în următoarele sutras, deci nu este
necesar să le explicăm aici.

Cap II SUTRA 31 Când sunt practicate în mod universal, fără excepţii datorate naşterii, locului,
timpului şi împrejurărilor, acestea (YAMAS-urile) devin mari discipline

Jatideshakalasamayanavachchhinnah sarvabhauma mahavratam

Jati = fel de naştere; desha = ţară, loc; kala = timp; samaya = circumstanţe; anavachchhinnah =
necondiţionat, nelimitat; sarvabhauma = universal; mahavratam = marea disciplină.

Se observă că locul, timpul, naşterea (într-un anumit cadru social) etc. pun oprelişti în practica yamas-
urilor (autostăpâniri). Ele sunt dificil de practicat, datorită limitărilor personale, dar se recomandă ca
acestea să fie practicate în mod universal, fără excepţie. Nu trebuie să existe modificări datorate ţării,
naşterii, timpului, locului şi împrejurărilor.

Cap II SUTRA 32 Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS),

studiul individual (SVADHYAYA) şi supunerea prin activitate integrată şi subordonată faţă de
ABSOLUT (ISHWARA PRANIDHANA) constituie regulile fixe (NIYAMA)

Sauchasantosatapahsvadhyayeshvarapranidhanani niyamah

Shaucha = curăţenie; santosa = mulţumire; tapah = tapas, austeritate; svadhyaya = studiu individual;
ishvarapranidhana = supunere lui Dumnezeu; niyamah = reguli fixe.

Cap II SUTRA 33 Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri
inferioare datorate gândurilor negative sau tentaţiilor, trebuie să se mediteze intens asupra
contrariilor lor (PRATIPAKSHA BHAVANA)

Vitarkabadhane pratipaksabhavanam
 80 din 172

Vitarka = pasiuni; badhane = tulburare; pratipaksa = opusul; bhavanam = a chibzui, a argumenta, mental.

În timpul practicii lui yama şi niyama, pasiunile sau impulsurile negative apar datorită obiceiului,
tendinţelor rele etc. dând naştere la tulburare. Suprimarea acestor pasiuni sau impulsuri nu este suficientă.
Cel mai bun lucru ar fi să se mediteze asupra opuselor lor. În acest fel, ura se depăşeşte prin iubire, pentru
că acestea două sunt opuse una alteia. Astfel, când apare vitarka, sau tulburarea datorată gândurilor
negative, trebuie să se practice pratipaksha bhavana. De exemplu, dacă cineva vrea să fie onest, şi
observă că adesea oamenii necinstiţi reuşesc în viaţă, în timp ce aceia cinstiţi eşuează, în mintea lui se
poate naşte gândul negativ că şi el trebuie să fie necinstit. Aceasta este vitarka; este partea rea a
argumentului. Când această parte rea este acceptată de minte, ea creează tulburare şi poate să-l îndrepte pe
aspirant pe drumul cel rău. În această situaţie trebuie cultivat opusul necinstei, adică cinstea, prin meditare
asupra ei.
Atunci când în minte apare gândul că cinstea nu ţine de foame şi că nimănui nu-i pasă de un om cinstit,
trebuie să existe gata pregătit gândul opus, şi anume că numai prin cinste fiinţa poate reuşi pe calea
spirituală. Acest lucru este numit pratipaksha bhavana (înlocuirea pornirilor negative cu contrariul lor).

CAP II SUTRA 34 Vitarka himsadayah kritakaritanumodita lobhakrodhamohapurvaka

mridumadhyadhimatra duhkhajnananantaphala iti pratipaksabhavanam

Vitarka = pasiuni negative; himsadayah = violenţă şi alte asemenea; krita = făcută de sine; karita = făcută
prin alţii; anumodita = aprobată; lobha = lăcomie; krodha = mânie; moha = confuzie; purvaka = precedată
de; mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = intens; duhkha = durere; ajnana = ignoranţă; ananta =
infinit; phalah = rezultate; iti = astfel; pratipaksha = opusul; bhavanam = a gândi.

Gândurile negative (VITARKA), (cum ar fi violenţa şi alte asemenea) conţin în ele durere şi
ignoranţă infinită, indiferent dacă sunt realizate de propria persoană, intenţionate, realizate prin
alţii, sau tolerate (aprobate), şi rezultă din lăcomie, mânie şi confuzie. Acestea pot fi slabe, medii sau
intense. PRATIPAKSHA BHAVANA constă în a gândi intens contrariul lor.

Uneori individul nu este el însuşi violent, dar el poate acţiona violent prin intermediul altora, sau poate
tolera violenţa făcută de alţii. Acest lucru trebuie evitat în yoga, deoarece fiinţa este făcută responsabilă
chiar şi atunci când tolerează violenţa sau o exercită prin alţii. Aceasta se aplică şi altor vitarkas, cum ar
fi minciuna, hoţia etc.
Uneori aceste vitarkas sunt realizate datorită lăcomiei sau furiei, sau confuziei, dar toate acestea trebuie
evitate. Vitarkas-urile pot fi ori slabe, ori medii, ori intense; ele trebuie înlăturate, indiferent de cauza lor,
de intensitate sau de efect. Toate aceste pasiuni rele aduc în cele din urmă două lucruri şi anume durere şi
ignoranţă. Dacă acest lucru este realizat sau controversat în minte, acest lucru devine pratipaksha
bhavana. Fiinţa se poate gândi să mănânce şi să bea alimente interzise, dar dacă realizează că acestea îi
vor face rău, acest argument se numeşte pratipaksha bhavana. Atunci când el este acceptat, mintea
depăşeşte pasiunile rele, se formează un complex pozitiv, şi aspirantul poate urma calea lui yama şi
niyama fără dificultate.

Cap II SUTRA 35 Fiind ferm stabilit în AHIMSA, apare abandonul total al ostilităţii atunci când
ne aflăm în vecinătatea ei

Ahimsapratisthayam tatsamnidhau vairatyagah

Ahimsa = non-violenţă; pratisthayam = fiind stabilit ferm; tatsamnidhau = în vecinătatea ei; vaira =
ostilitate; tyagah = abandon.
 81 din 172

Ahimsa înseamnă iubire, non-vătămare, non-ucidere, non-violenţă. Ea înseamnă absenţa duşmăniei, a

ostilităţii şi a vătămării. Pentru aspirantul spiritual, ea trebuie să însemne de asemenea absenţa intenţiei
negative. Pratishta înseamnă a fi ferm stabilit. Atunci când fiinţa este stabilită în ahimsa, ea creează un
fel de magnetism în jurul ei, care influenţează pe oricine se apropie. El este liber de un complex foarte
periculos şi rău - acela al violenţei şi ostilităţii.

În istoria Indiei au existat mulţi oameni care puteau înmuia chiar şi cele mai crude şi demoniace inimi.
Mahatma Gandhi, care era un devotat lui ahimsa, nu nutrea nici un gând rău, dar cu toate acestea avea şi
el duşmani, şi până la urmă a fost doborât. Acest lucru este concludent pentru a dovedi cât de greu este să
se practice ahimsa. Buddha a dezvoltat practica lui ahimsa la un asemenea grad încât putea să
transforme cel mai crud om într-un inimos. Odată el s-a întâlnit cu un tâlhar care venise să-l omoare, şi
numai privindu-l l-a făcut pe acesta să-i îmbrăţişeze doctrina. Aceasta este puterea lui ahimsa. În
ashram-ul lui Patanjali vaca, capra şi tigrul puteau vieţui împreună datorită ahimsa-ei practicată de
marele înţelept.
Este foarte uşor să spui că nu trebuie să fim violenţi, că trebuie să ne iubim între noi, dar conceptul de
iubire este prea mare pentru a-l putea înţelege. Pentru noi, iubire înseamnă securitate sau pavăză împotriva
fricii de moarte, şi nimic mai mult. Aceasta este o necesitate psihologică, dar iubirea este ceva mult mai
mare. Christos a fost crucificat, Mohamed a fost ucis cu pietre, marele sufit Mansur a fost torturat de
muslimi şi i s-a jupuit pielea. Toţi aceştia au avut duşmani, dar în India au existat mulţi oameni care n-au
avut nici un duşman pentru că practicau ahimsa perfect.
Cel mai important lucru este să nu ne opunem nici chiar celui mai violent om. Acest lucru este de asemeni
ahimsa, iar dacă vrem să discutăm subiectul mai profund, atunci ahimsa înseamnă eliminarea
complexului de duşmănie, de dezaprobare. În India, o astfel de persoană este numită ajatashatru - născut
fără duşmani.
Astfel, se pare că nici chiar cei mai mari sfinţi şi profeţi n-au fost ferm stabiliţi în ahimsa. De exemplu,
Buddha, Krishna, Shankara obişnuiau să critice şcolile celelalte care existau pe lângă cele ale lor, dar
disciplina yoga spune că ahimsa trebuie practicată complet. Trebuie să existe o cale demnă de a face faţă
neuniformităţii societăţii. Acesta este înţelesul cuvântului satyagraha.
Prin urmare înţelesul sutrei este că atunci când aspirantul este ferm stabilit în ahimsa, chiar şi ultimele
urme de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit
vairatyagah, care este abandonarea ostilităţii. În acest fel chiar şi uciderea animalelor trebuie să fie
suprimată. Cultul Jainilor este faimos pentru practica lui ahimsa.

Cap II SUTRA 36 Fiind ferm stabilit în SATYA (adevăr), rezultatul acţiunilor va fi dobândit cu
uşurinţă fără realizarea propriu-zisă a acţiunii respective, el depinzând în întregime numai de
voinţa noastră şi nu de acţiune şi efort

Satyapratisthayam kriyaphalashrayatvam

Atunci când aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica acesteia ca lege universală,
necondiţionată de timp, ţară, naştere şi circumstanţe, el capătă un buddhi (intelect) divin. El este capabil
să dobândească fructul karmei sale conform cu dorinţa sa. De obicei, rezultatul karmei este independent
de dorinţele noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul unui om care a realizat perfect satya (adevăr).

Sutra mai poate fi interpretată şi în felul următor: semnificaţia ei este că individul capătă adevărul
vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevărat, se va realiza. În yoga acest lucru este numit vorbire
psihică. Prin practica lui satya aspirantul dobândeşte o anumită putere, mintea sa devine la fel de clară ca
o oglindă, astfel încât ea reflectă tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricărei acţiuni este în totalitate
dependent de el - rezultatul nu mai depinde de schimbare sau prarabdha (destin)). Sau, se poate spune că
 82 din 172

acela care a atins perfecţiunea în satya (adevăr) e capabil să cântărească perfect orice cuvânt pe care-l
rosteşte.
Poate pentru că el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este foarte dificil. Numai acela care
ştie să-şi cântărească fiecare cuvânt poate spune adevărul; acest lucru devine o condiţie a vorbirii sale. El
nu exprimă nimic care să nu fi fost cântărit prin puterea spirituală. În acest fel el poate controla în aşa
măsură vehiculul vorbirii încât orice îi iese din gură se realizează. Acestea sunt cele două înţelesuri ale
acestei sutra. În primul rând, ea înseamnă că orice spune fiinţa se realizează, şi în al doilea rând, ea
înseamnă că rezultatul acţiunilor depinde numai de voinţa sa.

Cap II SUTRA 37 Fiind ferm stabiliţi în ASTEYA, toate comorile, atât fizice cât şi spirituale ni se
prezintă singure

Asteyapratisthayam sarvaratnopasthanam

Asteya = onestitate; pratistayam = a fi ferm stabilit; sarva = tot; ratna = comori; upasthanam = a veni
singure.

Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii el capătă o putere de cunoaştere
asemănătoare clarviziunii (conştiinţă intuitivă). Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. Prin
intermediul acestei facultăţi de cunoaştere aspirantul devine conştient de pietrele preţioase din apropiere.
Există unele persoane, cum ar fi Swami Sivananda, care-şi pot da seama cât de bogat este un om din
apropiere. Aceasta este un fel de conştiinţă intuitivă, posibilă datorită unei onestităţi absolute,
necondiţionate, universale. Scopul ei este de a face întreaga viaţă curată, de a purifica întreaga structură a
personalităţii. Când acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglindă în care mintea divină se
reflectă.
Atunci când oglinda este curată, vă puteţi vedea faţa clar în ea. Virtutea de a fi onest (asteya) conferă un
fel de conştiinţă prin intermediul căreia puteţi deveni conştient de comorile ascunse.

Cap II SUTRA 38 Fiind ferm stabilit în BRAHMACHARYA, se dobândeşte energie pe toate

planurile (VIRYA)

Brahmacharyapratisthanam viryalabhah

Brahmacharya = abstinenţă sexuală; pratisthanam = a fi ferm stabilit; virya = curaj de neînfrânt; labhah =
câştig.

Brahman înseamnă fiinţa supremă iar charya înseamnă a trăi, dar aici cuvântul desemnează opt feluri de
plăceri sexuale. Virya înseamnă spermă, despre care se spune că o picătură este făcută din patruzeci de
picături de sânge. Ea conferă vitalitate. Ea este esenţa vieţii, transformându-se în final în energie. Mulţi
oameni de ştiinţă susţin că ea nu este nimic altceva decât secreţie hormonală; totuşi, Patanjali nu este de
acord cu asta. Virya mai înseamnă şi curaj de neînfrânt, care este esenţial pentru sadhana (practica
spirituală). Deci, atunci când devine ferm stabilit în brahmacharya, yoghinul dobândeşte vigoare,
energie şi curaj, eliberându-se în acelaşi timp de frica de moarte. Prin urmare, brahmacharya este o cale
de a îndepărta klesha (tensiuni fundamentale ale minţii) numită abhinivesha, care înseamnă frica de
moarte. Brahmacharya are opt părţi.
În yoga este binecunoscut faptul că există o legătură intimă între energia sexuală şi energia psihică şi
spirituală. Pentru a avea putere spirituală, trebuie să ne păstrăm energia sexuală numită ojas. Ojas este
formată din conservarea lui virya. Atunci când fluidul fizic numit spermă este conservat şi transformat în
ojas prin transmutare, procesul acesta este numit reta - energie seminală. Când ea este sublimată şi
 83 din 172

transmutată, conferă energie atât corpului fizic cât şi structurilor subtile. Fiinţa care a realizat acest lucru
este numită urdhvareta.
Intr-o Upanishada se spune că prin practica lui brahmacharya zeii şi-au înfrânt complet frica de moarte.
Bhisma, de exemplu, n-avea frică de moarte deoarece practicase perfect brahmacharya. El era un mare
luptător; el a înfrânt moartea. El n-a murit pe câmpul de bătaie, ci moartea a survenit la voinţa lui. Acest
lucru a fost posibil deoarece el n-a pierdut nici măcar o singură picătură de spermă pe toată durata vieţii
sale.

Cap II SUTRA 39 Devenind ferm stabilit în APARIGRAHA, aflăm prin simţire directă cum şi de
unde vine naşterea (trecută, prezentă şi viitoare), precum şi scopul acesteia. (Realizarea cauzelor
ultime ale existenţei)

Aparigrahasthairye janmakathantasambodhah

Aparigraha = non-posesiune; stairye = devenind ferm; janma = naştere; kathanta = cum şi de unde;
sambodhah = cunoaştere.

Aparigraha este una dintre cele mai importante virtuţi. Ea înseamnă renunţarea la tendinţa de a acumula
obiecte de utilitate şi plăcere. Aspirantul păstrează numai acele obiecte strict esenţiale pentru trai. Acest
lucru eliberează mintea de preocupări şi de griji.
Mulţi aspiranţi nici nu folosesc focul pentru a se încălzi şi au numai un schimb de haine. Ei nu au un loc
fix de viaţă. Mintea lor este atât de liberă şi relaxată încât ei pot face orice, oriunde. Aceasta este
aparigraha; după antrenarea corespunzătoare a minţii, aspirantul poate avea şi alte lucruri, cum ar fi
scaun, masă etc., dacă are de făcut o muncă specială. Samskaras-urile (tendinţe mentale) posesiunii
trebuie mai întâi eliminate complet, fiinţa putând apoi începe o nouă viaţă.
Astfel aparigraha (non-posesiune) constituie o sadhana (practică spirituală) temporară în viaţa
aspirantului. Dacă acest fel de sadhana este continuată dincolo de limitele obişnuite, ea dă naştere la
slăbiciune şi obsesii, dar ea este necesară la început, pentru a îndepărta obiceiurile rele. Când acestea sunt
eliminate, fiinţa poate poseda diferite lucruri care să-i servească pentru lucru şi pentru ajutorarea
umanităţii. Atunci când această sadhana (practică spirituală) este ferm stabilită, aspirantul ajunge să
cunoască vieţile sale anterioare - felul lor, când s-au desfăşurat şi ce scop au avut. Fiinţa poate să ajungă
să-şi cunoască chiar viitoarea naştere. Tot aşa cum atunci când vedeţi nori pe cer ştiţi că va fi ploaie,
similar aflaţi informaţii despre viitoarea naştere dacă aţi ajuns să fiţi ferm stabiliţi în aparigraha (non-
posesiune).

Cap II SUTRA 40 Din SAUCHA rezultă indiferenţă (în sensul de non; ataşament, detaşare) faţă de
propriul corp (care este perceput acum ca vehicul al SINELUI (ATMA)) şi aversiune faţă de unirea
spiritului cu alte corpuri (unire care se realizează prin reîncarnare)

Sauchatsvangajugupsa parairasamsargah

Sauchat = din curăţenie; svanga = propriul corp; jugupsa = indiferenţă; paraih = cu alţii; asamsargah =
non;ataşament.

De la această sutra începe discutarea niyamas;urilor. Aceste discipline sunt necesare pentru practica
meditaţiei şi a lui samadhi. Toate acestea sunt modalităţi şi nu scopuri. Prima regulă, şi anume curăţenia
sau puritatea, este descrisă în această sutra. Se spune că prin curăţenie fizică sau corporală apare în
decursul timpului un fel de indiferenţă (sau detaşare) faţă de propriul corp şi în acelaşi timp
non;ataşamentul sau repulsia vis;a;vis de transmigrare, adică faţă de unirea spiritului cu alte corpuri.
 84 din 172

Cap II SUTRA 41 Prin practica purităţii mentale (SAUCHA) se dobândeşte reglarea şi

echilibrarea GUNAS urilor; stare inefabilă de bucurie, focalizare uşoară a minţii, control al
simţurilor şi viziunea sinelui (comunicare directă cu ATMA)

Sattvashuddhisaumanasyaikagryendryajayatmadarshana yogyatvani cha

Sattvashuddhi = puritate internă; saumanasya = veselie; ekagrya = focalizare; indryajaya = control al

simţurilor; atmadarshana = viziunea sinelui; yogyatvani = corespondenţă, potrivire; cha = şi.

Acest lucru este descris de asemenea în Bhagavad Gita. Atunci cînd mintea este purificată sau când se
practică purificarea mentală, fiinţa devine capabilă să practice concentrarea şi controlul simţurilor, e
veselă şi, datorită purităţii mentale, este capabilă să aibe viziunea sinelui (atmadarshana).

Cap II SUTRA 42 Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din practica lui SANTOSHA

Santoshadanuttamasukhalabhah

Santoshat = din mulţumire; anuttamah = neţărmurit; sukha = plăcere, fericire; labhah = cîştig.

Santosha este una din niyamas;urile care se impun unui aspirant spiritual care are gânduri foarte serioase
în ceea ce priveşte yoga şi realizarea de sine. Este imposibil pentru cineva care este nemulţumit de sine
sau de ceea ce;l înconjoară să realizeze conştiinţa supremă.

Nemulţumirea este unul din voalurile lui avidya (iluzia, ignoranţa), trebuind prin urmare să fie
îndepărtată, deoarece ea provoacă multe complexe indezirabile şi induce o stare de boală psihică, iar dacă
mintea este bolnavă nici o sadhana (practică spirituală) nu este posibilă.
Yama şi niyama trebuie practicate perseverent de acela care vrea să ajungă în stadiul de meditaţie. În
meditaţie conştiinţa trebuie eliberată de toate erorile mentale, voalurile şi complexele inhibitoare, prin
urmare fiinţa trebuie să practice santosha (mulţumire). Fericirea care rezultă de aici este neegalată. Ca
rezultat al acestui lucru, fiinţa poate ajunge la nivele foarte profunde în meditaţie. În absenţa mulţumirii,
diferitele complexe mentale ies la iveală şi o astfel de persoană este nepotrivită pentru meditaţie.

Cap II SUTRA 43 TAPAS distruge impurităţile şi conferă puteri oculte corpului (KAYA) şi
organelor de simţ (INDRIYAS)

Kayendriyasiddhirashuddiksayattapasah

kaya = corpul; indriya = organe de simţ; siddhi = perfecţiune; ashuddhi = impuritate; ksayat = distrugere;
tapasah = prin austeritate.

Meditaţia necesită un corp perfect şi organe de simţ care să funcţioneze perfect. Toate organele trebuie să
fie sănătoase şi perfecte, altfel meditaţia este împiedicată. Pot exista dureri în articulaţii sau pot fi produse
toxine în corp. Aceia care practică meditaţia avînd un corp bolnav pot avea de suferit.
Dacă vreţi să practicaţi zilnic meditaţia, pe perioade mari de timp, trebuie să aveţi un corp sănătos. O
meditaţie care se întinde pe durata a mai multe ore este un lucru obişnuit, şi deci Patanjali recomandă ca
organele de simţ şi corpul să funcţioneze perfect, pentru a putea practica meditaţia. Nu trebuie să existe
stânjeneală sau disconfort în timpul meditaţiei din cauza slăbiciunii unui organ. Toate funcţiile corpului,
 85 din 172

cum ar fi respiraţia, circulaţia sângelui, digestia, secreţiile etc., trebuie să se desfăşoare perfect, şi pentru
asta este necesar să se practice tapas.
Acest tapas nu este acelaşi tapas ca în Kriya Yoga. El implică supunerea corpului la austerităţi, astfel
încît el să poată îndura căldura, frigul, otrava ş.a.m.d. Pentru meditaţie este necesar un corp puternic.
Impurităţile fizice trebuie îndepărtate din creier, ochi, urechi, nas, piele, ş.a.m.d. Există cinci tipuri de
austerităţi:
1. Expunerea corpului la soare, pentru a face pielea rezistentă.
2. Supunerea corpului la căldura focului pentru a;l face subţire şi maroniu.
3. Pranayama, se face pentru a crea căldură în corp.
4. Focul concentrării asupra unui singur punct trebuie înteţit
5. Focul postului.
Aceste cinci focuri îndepărtează toxinele şi întăresc corpul, astfel încât el devine apt pentru meditaţie.

Cap II SUTRA 44 Prin SVADHYAYA se obţine comuniunea cu ISHTADEVATA (zeitatea care e

obiectul devoţiunii interioare)

Svadhyayadistadevatasamprayogah

Svadhyayat = prin auto;observaţie; istadevata = zeitatea de predilecţie; samprayogah = comuniune.

Svadhyaya înseamnă a închide ochii şi a observa propriul sine, ca în antar mauna (linişte lăuntrică).
Când acest lucru este practicat, el dă naştere la o facultate prin care fiinţa devine capabilă să se
concentreze profund asupra zeului sau zeiţei de predilecţie (zeitatea interioară ; istadevata).

Cap II SUTRA 45 Realizarea transei identificatoare (SAMADHI) se obţine în urma supunerii

complete faţă de ISHWARA

Samadhisiddhirishvarapranidhanat

Samadhi = transă; siddhi = perfecţiune; ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = supunere.

Prin supunere completă faţă de ABSOLUT, ceea ce este încă foarte greu de realizat, fiinţa devine capabilă
să intre într;o stare specială de transă. Această transă nu este chiar starea de samadhi descrisă în capitolul
anterior. Ea este un fel de transă în care aspirantul nu mai are conştiinţa corpului fizic, putând astfel să
abordeze stările superioare de conştiinţă, şi rămâne într;o stare de linişte completă şi uniune cu
ABSOLUTUL. Acest lucru este posibil prin supunere totală faţă de Dumnezeu. Aici Dumnezeu
desemnează ideea pe care o are aspirantul faţă de divinitate.
Această tehnică (ishwara pranidhana) este inclusă şi în Kriya Yoga, dar acolo ea are un scop diferit.
Aici ea este descrisă ca o parte a niyamas;urilor; ea este folosită în special pentru a realiza îndepărtarea
tulburărilor corpului şi minţii, cu scopul de a se ajunge la conştiinţa necesară pentru meditaţie. Astfel,
aspirantul trebuie să practice cele cinci yamas şi cele cinci niyamas.

Cap II SUTRA 46 Postura (ASANA) trebuie să fie fermă (stabilă) şi confortabilă

Sthirasukhamasanam
 86 din 172

Sthira = ferm; sukham = confortabil; asanam = postură.

Cuvîntul "asana" este pentru a desemna postura pentru meditaţie. Aici "asana" nu înseamnă exerciţii
posturale yoga. În general, cuvîntul "asana" desemnează exerciţiile yoghine, dar aici el desemnează numai
postura în care se face meditaţie. De exemplu, swastikasana, siddhasana, padmasana, sthirasana,
sukhasana şi samasana; acestea sunt posturile pentru meditaţie. Totuşi, nu sunt excluse şi celelalte
posturi care trec drept asanas.
Deoarece cuvîntul ASANA înseamnă de fapt "o metodă de a şedea", el trebuie înţeles în acest fel. Mult
mai tîrziu, rishis (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) au
inclus şi alte exerciţii sub numele de asanas, cum ar fi sirshasana etc. Nu există nici un impediment ca
un raja yoghin să practice aceste asanas. Asta nu înseamnă că ele nu sunt necesare, ci numai că ele nu
sunt incluse în sutrasurile lui Patanjali. Astfel, asanasurile care conferă echilibru corpului trebuie de
asemenea practicate, cu toate că ele nu sunt menţionate de Patanjali.

Cap II SUTRA 47 Prin dispariţia treptată a efortului fizic (RELAXARE) şi prin meditaţia
(SAMAPATTI) asupra infinitului (şarpelui ANANTA, sau KUNDALINI) ASANA este stăpînită
perfect

Prayatnashaithilyanantasamapattibhyam

Prayatna= efort; shaithilya = pierdere; ananta = şarpele numit ananta; samapattibhyam = prin meditaţie.

Pentru a deveni perfect ferm şi confortabil în asana aleasă pentru meditaţie, trebuie să se depăşească
tensiunile şi efortul. Deci trebui să se realizeze relaxarea musculară în acea asana; apoi mintea trebuie
concentrată asupra lui ananta.
Cuvîntul "ananta" înseamnă "infinit". El desemnează de asemenea şarpele pe care stă Vishnu şi se
odihneşte în oceanul de lapte. Deci, în mod simbolic, ananta înseamnă "şarpe", dar în această sutra
şarpele se referă la Kundalini shakti (forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică care există în stare
latentă în fiecare fiinţă umană). Studentul trebuie să se concentreze asupra puterii şarpelui din Muladhara
chakra, sau el poate folosi orice altă metodă de concentrare asupra lui kundalini.
Cuvântul relaxare sau pierdere a efortului înseamnă că nu trebuie folosită nicidecum forţa pentru a realiza
asana. Asana trebuie să fie perfect agreabilă, fără să existe nici o tensiune musculară sau nervoasă; prin
urmare, acea asana pe care practicantul poate sa o realizeze fără efort trebuie aleasă pentru meditaţie.

Cap II SUTRA 48 Drept urmare, cuplul contrariilor (DVANDVA) nu mai acţionează

Tato dvandvanabhighatah

Tatah = din aceasta; dvandva = cuplul contrariilor; anabhighatah = lipsa impactului.

Dvandvas;urile aparţin atît planului fizic cît şi celui mental. Acelea care aparţin planului fizic sunt căldura
şi frigul, foamea şi setea, durerea şi boala ş.a.m.d. Dvandvas;urile psihice sau mentale sunt fericirea şi
tristeţea. În fiecare clipă, mintea noastră este supusă acestora de către împrejurările exterioare sau
interioare. Acest lucru produce tulburare. În timpul zilelor călduroase transpirăm şi nu ne găsim locul, iar
în timpul iernii ne e frig. Astfel, noi am vrea ca vara să ne fie răcoare şi iarna să ne fie cald. În acest mod
mintea este deranjată de cuplul contrariilor. Aspirantul trebuie să devină rezistent la acestea, fie mentale,
fie fizice, şi acest lucru este posibil numai prin yama, niyama şi asana. Aceste dvandvas trebuie
depăşite dacă vrem să progresăm în meditaţie, astfel încît trebuie să ne mărim rezistenţa la tulburările
produse de dvandvas.
 87 din 172

Trebuie îndepărtate toate dvandvas;urile. Trebuie să fim capabili să menţinem echilibrul fizic şi mental.
Stările psihice nu trebuie să se schimbe din moment în moment. Corpul nu trebuie să fie deranjat de
căldură sau frig. Trebuie să avem rezistenţă atât fizică cât şi psihică. Rezistenţa joacă un mare rol în
contracararea acţiunii microorganismelor. Astfel, atunci când un membru al familiei capătă guturai,
ceilalţi membri sunt sfătuiţi să nu aibă contact cu el, deoarece rezistenţa lui este micşorată de acţiunea
microorganismelor care provoacă această boală. Mintea noastră slăbeşte dacă ne gândim tot timpul la
boală. Există multe slăbiciuni în personalitatea umană care micşorează puterea de rezistenţă, dar un
aspirant spiritual trebuie să aibă un nivel înalt de rezistenţă, care poate fi dobândit prin practica
asanas;urilor.

Cap II SUTRA 49 După ce s-a realizat ASANA (postura), PRANAYAMA este controlul suflului,
realizat prin încetarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie (KEVALA KUMBHAKA)

Tasminsati shvasaprashvasayorgativichchhedah pranayamah

Tasmin = după aceasta; sati = fiind; shvasaprashvasayah = inspiraţie, expiraţie; gati = mişcare;
vichchhedah = încetare, pauză; pranayamah = pranayama.

După ce a practicat suficient timp yama, niyama şi asana, aspirantul trebuie să abordeze pranayama.
Aceasta este încetarea inspiraţiei şi expiraţiei. Nu este nici puraka, nici rechaka; este numai kumbhaka
(KEVALA KUMBHAKA).
Trebuie subliniat că pranayama nu înseamnă respiraţie profundă. Analog, reţinerea respiraţiei pînă la
limita rezistenţei nu are nimic de;a face cu pranayama. Prana înseamnă respiraţie, ayama este lungire
sau lărgire conrolată. Atunci cînd respiraţia este controlată cu scopul de a o opri, aceasta este pranayama.
Este interesant de notat că şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase etc. trăiesc foarte mult deoarece ei respiră de
mai puţine ori pe minut faţă de fiinţele umane. Viaţa omului poate fi de asemenea prelungită dacă
respiraţia este reţinută, dar acest lucru necesită antrenament şi practică sistematică.
Se spune că prana este precum un elefant sălbatic. Dacă vreţi să îmblânziţi prana trebuie să aveţi tot
atâta grijă ca şi cum aţi vrea să îmblânziţi un elefant sălbatic. Trebuie să aveţi răbdare şi perseverenţă, nu
trebuie să vă grăbiţi în nici un fel. Retenţia trebuie practicată încet şi cu atenţie. Dacă apare vreun neajuns,
fie fizic, fie mental, practica trebuie întreruptă timp de câteva zile, săptămâni sau luni. Inainte de a începe
practica trebuie luate în considerare condiţiile atmosferice, dieta, vârsta, starea fizică şi alţi factori. Trebuie
să se procedeze cu grijă. În HATHA YOGA este subliniat clar că tehnicile de control al respiraţiei nu
trebuie practicate în timpul asanas;urilor. Este o eroare să controlăm respiraţia în anumite poziţii. Pe de
altă parte, există anumite posturi în care pranayama poate fi practicată, dar aspirantul trebuie să ştie
precis care sunt acestea. Pentru aceasta, trebuie înţeles bine sensul cuvîntului "prana". Acesta n;are nici o
legătură cu plămânii, dar are legătură cu energia vieţii.
Scopul final al tehnicilor de pranayama este de a deveni capabil să reţineţi respiraţia. Există trei tipuri de
pranayama, şi anume, puraka, rechaka şi kumbhaka. Al patrulea tip, numit kevala kumbhaka, este
de două tipuri ; antaranga şi bahiranga. Retenţia suflului provoacă o anumită stare în creier, o anumită
schimbare în măduva spinării şi în corpul fizic. Pranayama influenţează sistemul nervos, prin urmare şi
creierul. Ea nu e legată de plămâni. Puraka, kumbhaka şi rechaka provoacă diferite efecte în corp.
Astfel, metoda pranayama;ei este oprirea respiraţiei ori în afară, ori înăuntru. Ayama-distanţa sau
lungimea suflului sau prana;ei ; este mărită, dar numărul de respiraţii pe minut este micşorat. Astfel, dacă
în mod normal noi respirăm de 14 ori pe minut, în pranayama respirăm numai odată sau de două ori pe
minut.

Cap II SUTRA 50 PRANAYAMA este externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suprimată
(retenţie), legată de loc (DESHA) timp (KALA), de numărul repetărilor şi devine prelungită şi
subtilă
 88 din 172

Bahyabhyantaranstambhavrittirdeshakalasankhyabhih paridristo dirghasuksmah

Bahyah = exterior; abhyantara = intern; stambhavrittih = suprimare; desha = loc; kala = timp;
sankhyabhih = număr; paridristah = măsurat; dirgha = prelungit; suksmah = subtil.

Pranayama are trei stadii numite puraka, kumbhaka şi rechaka. Ea este legată de locul practicii, cum
ar fi un climat tropical sau unul temperat. Ea depinde de asemenea de dietă. O descriere detaliată a acestui
subiect este dată în cărţile de Hatha Yoga. Factorii determinanţi sunt variaţi.
Timpul înseamnă durata relativă a lui puraka, rechaka şi kumbhaka. El mai desemnează şi anotimpul.
Astfel, dacă practicaţi de 15 ori iarna, puteţi practica de 20 de ori vara. Samkhya înseamnă numărul
repetărilor. Acesta este determinat de numărul matras;urilor sau unităţilor de timp. În acest fel,
pranayama este legată de desha (loc), kala (timp) şi samkhya (numărul repetărilor).
Tehnica de pranayama trebuie învăţată de la un guru. La început, durata relativă trebuie să fie 6:8:6.
După un timp puteţi merge până la 20:80:40. Acum ea devine 1:4:2, adică o unitate de timp pentru
puraka, patru unităţi de timp pentru kumbhaka şi două unităţi de timp pentru rechaka. O matra este
timpul necesar pentru două lovituri şi o pocnitură. Dacă un aspirant este capabil să practice pranayama în
ritmul 20:80:40 matras, atunci el este considerat a fi cel mai bun sadhaka (aspirant spiritual). Acesta este
ritmul cel mai bun. Calitatea depinde de numărul de repetări; în cele din urmă, respiraţia devine prelungită
şi subtilă.
Toate cele trei stadii, şi anume puraka, kumbhaka şi rechaka, trebuie prelungite. Incepând cu ritmul
6:8:6 matras, trebuie să se ajungă în cele din urmă la ritmul 20:80:40 matras. În acest fel pranas;urile
sunt prelungite şi retenţia este realizată pe o durată mai mare, şi în felul acesta procesul devine subtil.

Cap II SUTRA 51 Cea de;a patra PRANAYAMA este aceea care constă în absorbţia PRANA;ei şi
direcţionarea ei spre obiectele din interior sau exterior

Bahyabhyantaravisayaksepi chaturthah

Bahya = extern; abhyantara = intern; visaya = obiect; aksepi = transcenzînd; chaturtha = al patrulea.

În acest al patrulea tip de pranayama nu rebuie să faceţi nici antaranga nici bahiranga kumbhaka.
Este exact ca în Bhagavad Gita. În Gita se spune că apana (energia subtilă descendentă) trebuie unită cu
prana (energia care acţionează la nivelul gurii şi nasului) şi prana trebuie unită cu apana. Prin urmare,
aspirantul opreşte senzaţia de intrare şi ieşire prin unirea suflului care intră cu acela care iese. În al doilea
rând, suflul care intră trebuie unit cu suflul care iese. În al treilea rând, în acelaşi timp trebuie să faceţi
kumbhaka. Senzaţiile organelor de simţ nu trebuie lăsate să se infiltreze. Experienţele exterioare ale
obiectelor trebuie lăsate afară, iar samskaras;urile (tendinţele mentale) sau experienţele interne trebuie
lăsate înăuntru. Manifestarea exterioară nu trebuie lăsată înăuntru şi samskaras;urile interne nu trebuie
lăsate să se manifeste în exterior. Aceasta este cea de;a patra pranayama. Puteţi s;o faceţi respirând în
ujjayi (formă de pranayama) şi încercând să vă concentraţi mintea asupra unui pasaj psihic oarecare,
fără a controla sau opri respiraţia sub forma lui antaranga sau bahiranga kumbhaka. În mod gradat
trebuie să deveniţi capabil să eliminaţi experienţele, să blocaţi calea experienţelor simţurilor şi ajungeţi
astfel la cel de-al patrulea tip de pranayama. De fapt, acesta este ajapa ajapa.

Cap II SUTRA 52 Prin aceasta voalul (AVARANA) care acoperă lumina cunoaşterii
(PRAKASHA) dispare

Tatah ksiyate prakashavaranam

 89 din 172

Tatah = prin aceasta; ksiyate = dispare; prakasha = lumină; avaranam = înveliş.

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se activează centrii psihici (sau chakras) şi drept rezultat
voalul care acoperă cunoaşterea este îndepărtat. Aici prakasha (lumina) desemnează centrii psihici.
Aceşti centri psihici sunt de obicei acoperiţi sau voalaţi datorită experienţei simţurilor. Luminozitatea
acestor vehicule subtile este limitată sau acoperită de materia fizică a creierului. Acest înveliş este
îndepărtat prin pranayama (controlul suflului). Această îndepărtare a învelişului de materie fizică de pe
materia psihică este numită îndepărtarea voalului care acoperă lumina. Acest lucru înseamnă că atunci
cînd practicaţi pranayama se întâmplă ceva în voi prin care puterile psihice sunt eliberate de voalul sau
controlul ori obstrucţia mecanismelor fizice ale creierului.
Energia este eliberată chiar şi atunci când apăsaţi pe un buton. Pranayama (controlul suflului) creează o
situaţie similară în creier, prin care facultăţile psihice inerente sunt eliberate.

Cap II SUTRA 53 şi mintea devine astfel pregătită pentru concentrare (DHARANA) (prin practica
lui PRANAYAMA)

Dharanasu cha yogyata manasah

Dharanasu = în dharana; cha = şi; yoghyata = potrivit; manasah = a minţii.

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se dezvoltă o capacitate de concentrare a minţii şi fiinţa
devine pregătită să realizeze concentrarea minţii în dharana. Acest lucru se datoreşte faptului că voalul
care acoperea cunoaşterea a fost îndepărtat. Urmează stadiul numit pratyahara (retragerea simţurilor).

Cap II SUTRA 54 PRATYAHARA este faptul de a imita cu simţurile orientarea spre interior a
minţii (interiorizarea), adică de a introverti simţurile prin retragerea lor de la obiectele
respective

Svavisayasamprayoge chittasyasvarupanukara ivendriyanam pratyaharah

Sva = al să propriu; visaya = obiect; asamprayoge = a nu veni în contact; chitta = minte; svarupa = forma
proprie; anukarah = imitând; iva = ca şi cînd; indriyanam = al simţurilor; pratyaharah = retragere.

Trebuie subliniat că pratyahara înseamnă retragerea minţii de la obiectele experienţei simţurilor. În acest
fel, simţurile funcţionează conform cu mintea, şi nu invers. Mirosul, gustul, vederea, pipăitul şi auzul sunt
retrase de la obiectele lor şi simţurile încep să urmeze mintea înăuntru şi nu în afară. Retragerea minţii de
la activităţile simţurilor se face în aşa măsură încât organele de simţ se introvertesc odată cu mintea; ele
imită mintea şi o urmează înăuntru.

Cap II SUTRA 55 Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea completă a simţurilor

Tatah parama vashyatendriyanam

Tatah = prin aceasta; parama = cel mai înalt; vashyate = stăpânire; indriyanam = al simţurilor.
 90 din 172

Unii cărturari consideră că a stăpâni simţurile înseamnă numai a le suprima. Ei consideră acest lucru ca
fiind o stare anormală, dar pentru acela care vrea să mediteze şi să se cufunde în profunzimile minţii sale
este foarte important să fie capabil să se introvertească. Pentru a ajunge în profunzimile minţii, contactul
cu obiectul trebuie întrerupt. Atunci când mintea este în contact cu lumea exterioară, ea nu este conştientă
de faţetele profunde ale conştiinţei. Atunci când fiinţa devine conştientă de aceste aspecte profunde, ea nu
mai este conştientă de lumea simţurilor.
Este important de subliniat că atman sau sinele, deci conştiinţa, de fapt nu evoluează. Nu există evoluţie a
lui atman, sufletul. Prin practica lui pratyahara (retragerea simţurilor) nu evoluăm de fapt; pratyahara
(retragerea simţurilor) este un proces de involuţie. Nu este adevărată afirmaţia că sufletele noastre au
evoluat de la stadiul primitiv la stadiul actual. Existenţa supremă ATMA, sau sufletul, este aceeaşi ca şi
acum o mie de ani. Ea nu suferă schimbări. Singura diferenţă este că sinele nostru inferior sau sinele
individualizat devine conştient de această formă supremă în mod gradat.
Atunci când ne retragem mintea din lumea exterioară în lumea interioară, aflăm că există o faţetă infinită a
existenţei în noi, care poate fi experimentată numai în samadhi. Ea nu este abordabilă prin intermediul
intelectului, prin urmare acest capitol are drept scop să dea o sadhana (practică spirituală) care porneşte
de la yama (cod social şi moral) şi nyama (cod personal) şi se termină la pratyahara (retragerea
simţurilor).
Există multe feluri de pratyahara (retragerea simţurilor); de exemplu, Trataka, Nada Yoga, Japa,
muzica, kirtan ş.a.m.d. Toate au drept scop să purifice conştiinţa simţurilor şi s;o introvertească. Unii pot
realiza această stare după numai o practică a lui Nada Yoga; Alţii, poate că vor găsi că e mai uşor cu
japa. Uneori puteţi menţine pratyahara (retregerea simţurilor) mult timp, iar alteori nu vă reuşeşte deloc.
Prin urmare această problemă a lui pratyahara devine foarte dificilă. Dacă stăpâniţi tehnica de
pratyahara (retragerea simţurilor), atunci concentrarea devine foarte uşoară. Este imposibil să ajungeţi la
dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie) până ce nu s;a trecut la pratyahara (retragerea simţurilor).
Există multe sadhanas (practici spirituale) care duc la pratyahara (retragerea simţurilor). Guru-l alege
sadhana (practica spirituală) potrivită pentru discipol în momentul iniţierii.
 91 din 172

CAPITOLUL III VIBHUTIPADA

Cap III SUTRA 1 Concentrarea (DHARANA) este obligarea (BANDHA) minţii (CHITTA) să se
fixeze sau să stea focalizată într-un singur loc (DESHA)

Deshabandhaschchittasya dharana

Desha = loc; bandha = a obliga; chittasya = a minţii; dharana = concentrare.

Aici "loc" înseamnă loc fizic sau psihic. În diferite scripturi se spune că există trei baze pe care se poate
sprijini concentrarea şi anume, obiectivă, subiectivă şi vizionară. Deci, dharana (concentrare) înseamnă
îngrădirea minţii într-un singur loc, asupra unui singur punct sau obiect. În Mahabharata se dă un
exemplu bun despre ce înseamnă atenţie focalizată. În timp ce-i învăţa pe Pandavas să tragă cu arcul,
guru-l (învăţătorul spiritual) lor, Drona, i-a întrebat care era obiectul pe care-l vedeau. Arjuna a răspuns
că el vedea numai ochiul păsării care era ţinta şi nimic altceva. Iată un exemplu de concentrare.
Atunci când mintea este concentrată asupra unui punct, percepţia devine intensă. Când ochii sunt închişi
obiectul, care poate fi un gând, o idee sau un cuvânt, apare intens în conştiinţă. Mintea nu se mişcă şi nu
părăseşte obiectul concetrării. Dacă ea se mişcă, acest lucru este numit vikshepa. Vikshepa înseamnă
oscilaţie. În timpul concentrării nu trebuie să existe decât conştiinţa obiectului concentrării, şi nimic
altceva. Se spune uneori că puteţi avea două locuri asupra cărora se realizează concetrarea. De exemplu,
atunci când faceţi japa mantra (repetarea unei mantra (a unui cuvânt)), mantra este un factor şi forma
este al doilea factor. Pentru un începător, concentrarea cu japa asupra a doi factori este mai bună. Mai
târziu, concentrarea se poate face fără japa. Atâta timp cât va exista fluxul de sânge din creier vor exista şi
vibraţiile, iar concentrarea va fi dificilă. Fluxul de sânge trebuie redus şi nu trebuie să existe nici o
vibraţie. Pentru aceasta, ne folosim de sistemul optic (ochi).
Prin intermediul sistemului optic, vibraţiile creierului fizic sunt reduse. Dacă vă uitaţi la un punct cu ochii
deschişi şi nu clipiţi un timp, iar apoi închideţi ochii, veţi adormi în câteva minute. La fel cum opriţi
valurile sau unduirile de pe suprafaţa unei ape lăsând ca acea apă se se liniştească, în mod analog vibraţiile
creierului pot fi oprite prin îndepărtarea diferiţilor factori perturbatori. Chiar şi creierul fiziologic trebuie
să fie oprit. Pentru asta, noi fixăm mintea asupra unui singur punct, cum ar fi o chakra din corp, de
exemplu muladhara, manipura sau ajna, fixându-ne conştiinţa asupra acesteia.
Dacă mintea oscilează, nu-i permiteţi acest lucru. În acest fel activităţile cerebrale încetează pentru un
timp; în acest timp are loc concentrarea. La început nu este posibil să se realizeze concentrarea pe durate
mari de timp.
Concentrarea nu este o stare de uitare. Dacă uitaţi totul, inclusiv obiectul, această stare este numită
shunya samadhi sau laya, dar concentrarea trebuie să includă atenţie dirijată asupra unui singur obiect.
Dacă vă concentraţi asupra unei mantra-e (cuvânt), atenţia trebuie să fie complet captivată de aceasta,
fără să existe nici cea mai mică întrerupere. Dacă apare întreruperea, atunci starea este concentrare; dacă
nu există întrerupere, atunci starea este dhyana (meditaţie). Trebuie subliniat că în timpul concentrării
suntem conştienţi că ne concentrăm. Meditaţia nu diferă de concentrare; ea este numai o concentrare de o
calitate superioară.
În dharana există conştiinţa obiectului, care este din când în când întreruptă. Atenţia poate fi întreruptă
datorită unui zgomot exterior sau datorită unor gânduri care trec prin minte. Astfel, dharana este
concentrarea conştiinţei cu pauze intermitente.
Uneori întreruperile sunt de aşa natură încât nu ne mai putem concentra din nou. Acest lucru este numit
vikshepa. Este o tulburare, o distracţie. Incepătorul se loveşte întotdeauna de această dificultate. Uneori el
este capabil să-şi readucă mintea la loc, alteori nu. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul fizic nu are o
poziţie stabilă. Odată cu cea mai mică mişcare a corpului, inima începe să bată mai repede, respiraţia se
 92 din 172

precipită şi acest lucru dă naştere la tulburare. Atunci când corpul este absolut stabil, ca o stâncă,
concentrarea devine fermă. Iată de ce stabilitatea corpului este atât de esenţială.

Cap III SUTRA 2 DHYANA este fluxul neântrerupt al activităţii mentale a conştiinţei
(PRATYAYA)

Tatra pratyayaikatanata dhyanam

Tatra = acolo (în desha); pratyaya = bază sau conţinut al conştiinţei; ekatanata = continuitate; dhyanam =
meditaţie.

Pratyaya înseamnă activitate mentală aconştiinţei, care poate fi focalizată pe o idee, un sunet sau un
obiect oarecare, subtil sau grosier. Dacă în dharana (concentrare) conştiinţa sau atenţia devine fluidă şi
continuă, astfel încât ea nu este întreruptă de nici un gând auxiliar, atunci dharana (concentrare) este
înlocuită, sau se transformă în dhyana (meditaţie). Se întâmplă uneori să realizăm dhyana atunci când
practicăm dharana (concentrare). În dhyana (meditaţie) există un flux neîntrerupt al activităţii
conştiinţei.
Dacă vizualizaţi un obiect, nu trebuie să vizualizaţi numai acel obiect, ci trebuie să vă vizualizaţi şi pe voi
practicând dhyana. Acest lucru este important. Uneori puteţi neglija obiectul, dar rămâne conştiinţa
dhyana;ei, numită sakshi bhava. Ceea ce se întâmplă de obicei în timpul concentrării este faptul că, dacă
mintea o ia razna, nu vă daţi seama de asta. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Prin urmare, dhyana
(meditaţie) include două lucruri: 1, o activitate mentală neîntreruptă, al cărui flux este focalizat asupra
unui singur obiect; şi 2, conştiinţa stării de dhyana, adică conştiinţa faptului că practicaţi concentrarea
neîntreruptă. Aceste două tipuri de conştiinţă merg mână în mână.

Cap III SUTRA 3 Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe interior, prin fuziune
totală, numai obiectul (ARTHA), fără conştiinţa propriului sine

Tadevarthamatranirbhasam svarupashunyamiva samadhih

Tadeva = aceeaşi; artha = obiectul dhyana-ei; matra = numai; nirbhasam = a apare; svarupa = forma
proprie; shunyam = gol; iva = ca şi; samadhih = samadhi.

Trebuie remarcat că dharana (concentrare) se transformă în dhyana (meditaţie) şi dhyana (meditaţie) se

transformă în samadhi. În dharana (concentrare) conştiinţa este intermitentă, în dhyana (meditaţie) ea
este neîntreruptă, în timp ce în samadhi ea devine una cu artha, adică obiectul concentrării. Acesta poate
fi subtil sau grosier. În samadhi fiinţa nu este conştientă că practică concentrarea.
Uneori se spune că în starea de concentrare profundă obiectul dispare, dar această sutra ne spune că
obiectul nu dispare; din contră, numai el rămâne. Astfel, dacă vă concentraţi asupra lui AUM, simbolul lui
AUM (numit artha) va fi prezent în samadhi. El nu va dispare, ci va străluci singur în câmpul conştiinţei.
Obiectul meditaţiei devine din ce în ce mai clar, imaginea sa devine din ce în ce mai vie pe măsură ce
pătrundeţi mai profund în stadiile lui samadhi. Apoi, mai este un punct important; nu rămâneţi conştient
de propria existenţă, nu mai există nici măcar conştiinţa că practicaţi concentrare. Deci, samadhi are două
caracteristici: unu, tot ceea ce rămâne este obiectul şi doi, nu există conştiinţa acestui proces sau al sinelui.
Deoarece nu există decât conştiinţa obiectului, mintea pare că nu mai funcţionează, dar ea nu este goală;
pentru a sublinia acest lucru s-a folosit cuvântul "iva".
Pe măsură ce studentul progresează pe calea concentrării, la început aceasta este întreruptă din când în
când. Astfel, concentrarea merge bine un timp, şi apoi intervine o cădere. Acesta este primul stadiu. În al
doilea stadiu există mai mult dhyana şi din ce în ce mai puţine "căderi". În al treilea stadiu, începeţi cu
 93 din 172

dharana şi imediat intraţi în dhyana; apoi deodată totul devine vid. Acesta este primul stadiu al lui
samadhi ; vă amintiţi obiectul, dar nimic altceva. De fapt, mintea sau conştiinţa nu este anihilată, ea pare
numai temporar a fi non-existenţă, deoarece nu sunteţi conşienţi de voi înşivă în tot acest proces de
concentrare.

Cap III SUTRA 4 Cele trei realizate împreună (DHARANA, DHYANA şi SAMADHI) constituie
SAMYAMA

Trayamekatra samyamah

Trayam = cele trei; ekatra = împreună; samyamah = samyama.

Samyama este totalitatea celor trei procese descrise mai sus. Ea conţine două părţi; sam înseamnă perfect
sau complet, yama înseamnă control. Deci, samyama înseamnă stăpânire completă a procesului psihic
sau control complet al concentrării mentale. Acesta este un subiect foarte important din yoga. El ne
revelează secretul puterilor yoghine. Aplicarea lui samyama asupra diferitelor obiecte sau gânduri va da
naştere la puterile psihice numite vibhutis.
Samyama nu poate fi completă până ce nu există fuziune a celor trei procese de concentrare. Obiectul
meditaţiei trebuie să devină foarte clar şi nu trebuie să existe conştiinţă personală. Obiectul poate aparţine
corpului, minţii, societăţii sau bunurilor personale, dar indiferent de acestea, trebuie să existe aceşti doi
factori. Samyama începe cu conştiinţa subiectivă şi obiectivă; aceasta este o conştiinţă duală. Eşti
conştient de obiectul meditaţiei atât în lumea interioară cât şi în lumea exterioară, dar porţile lumii
exterioare se închid treptat, astfel încât vezi numai lucrul care este în interior. Aceasta este dhyana
(meditaţie). Apoi, lucrul văzut în interior devine din ce în ce mai clar şi în acelaşi timp conştiinţa
personală se pierde. Aceasta este numită samadhi. Cele trei împreună se numesc samyama.

Cap III SUTRA 5 Prin stăpânirea ei (SAMYAMA-ei) răsare lumina conştiinţei cognitive
superioare (PRAJNA)

Tajjayatprajnalokah

Tat = acesta; jayat = prin stăpânirea; prajna = conştiinţă cognitivă superioară; lokah = iluminare.

Atunci când contemplarea este continuată asupra unui obiect, şi când obiectul devine foarte clar,
nemaiexistând conştiinţa personală pentru moment, se realizează starea de samyama (identificare). Ea dă
nştere conştiinţei cognitive superioare a obiectului concentrării. Dacă se meditează asupra lui AUM ,
acesta se manifestă cel în stadiul de conştiinţă superioară.
Atunci când văd un lucru cu ajutorul ochilor, aceasta este conştiinţa senzorială. Atunci când închid ochii şi
încerc să văd acel obiect prin vizualizare, aceasta este conştiinţa mentală. Când acel obiect - de exemplu
AUM - apare sub forma unei umbre, este conştiinţa profundă. Atunci când el străluceşte deodată înăuntru
în toată splendoarea sa, este conştiinţa cognitivă superioară.
Aspirantul poate fi conştient de corpul său, de existenţa sa, de conştiinţa sa şi de lucrurile lumii exterioare,
dar din nou el clipeşte. Simbolul sau obiectul străluceşte clar, apoi din nou conştiinţa revine. După
aceasta, conştiinţa percepe din nou strălucirea obiectului în chidakasha (domeniul Conştiinţei Absolute şi
Omniprezente (CHIT)), dar de data aceasta conştiinţa sinelui este pierdută. În această stare apare
manifestarea lui prajna (conştiinţa cognitivă superioară). Acest lucru este numit prajnaloka, ceea ce
înseamnă răsăritul luminii conştiinţei cognitive superioare, în care obiectul meditaţiei străluceşte în forma
sa cea mai pură.
 94 din 172

Cap III SUTRA 6 SAMYAMA trebuie practicată gradat în diferitele stări subtile ale conştiinţei,
anume în stările de VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA

Tasya bhumisu viniyogah

Tasya = a acesteia; bhumisu = în stările subtile; viniyogah = aplicare.

De acum încolo cuvântul samyamam (identificare) va fi folosit pentru dharana (concentrare), dhyana
(meditaţie) şi samadhi (extaz, identificare totală). Samyama trebuie practicată asupra diferitelor obiecte.
Acestea sunt stadiile subtile ale conştiinţei numite bhumi. Cu alte cuvinte, acestea sunt stările de vitarka
("întrebare", gândire verbală), vichara (reflectare intuitivă) ananda (beatitudine) şi asmita (simţul
individualităţii). Această aplicare a samyama-i (identificare) asupra stadiilor subtile trebuie făcută nu
numai în starea de samadhi, ci în toate stadiile sadhana-ei (practica spirituală).
Această aplicare este un proces foarte dificil. Să presupunem că un om de ştiinţă abordează o problemă
care aparţine lumii simţurilor; el se gândeşte la ea în toate stadiile muncii sale. El întreţine o gândire şi o
atenţie continuă. Acest proces este un fel de samyamam (identificare). Prin intermediul lui, el ajunge să
cunoască adevărul care se ascunde în spatele acelei probleme. Acesta i se revelează în starea de cea mai
profundă absorbire. El continuă să contemple acel adevăr şi după un timp ajunge să descopere un adevăr
încă şi mai profund. Il abandonează pe primul şi-l ia în consideraţie pe acesta din urmă. Nu se mai
gândeşte la nimic altceva şi în cele din urmă ajunge la un fapt fundamental care i se revelează în cel de-al
treilea stadiu.
În mod analog, un sannyasin sau un aspirant yoghin practică samyama asupra unui obiect grosier,
ajungând treptat la fundamentul problemei. Atunci când apare o nouă idee sau un nou adevăr, el se ţine de
acestea, ajungând la adevăruri şi mai fine, şi mai adânci. În cele din urmă el ajunge la esenţă, care este
dincolo de orice limitare sau maya (iluzie). Dincolo de nume şi formă, el stă faţă în faţă cu adevărul sau
realitatea fundamentală. Acest proces este numit aplicarea lui samyama (identificare).
Astfel, samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui individ sau unui lucru, asupra calităţilor lui,
şi în cele din urmă asupra principiului fundamental (SINELE sau ATMA). Aceasta este aplicarea lui
samyama (identificare) asupra stadiilor subtile şi grosiere.

Cap III SUTRA 7 Cele trei împreună (DHARANA, DHYANA, SAMADHI) sunt interne în relaţie
cu precedentele (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA)

Trayamantarangam purvebhyah

Trayam = cele trei împreună; antarangam = intern; purvebhyah = în legătură cu precedentele.

Trinitatea care constă din dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz, identificare
totală) este internă în comparaţie cu primele cinci părţi ale sistemului yoga, adică yama (cod social şi
moral), niyama (cod persona), asana (poziţie, postură), pranayama (controlul suflului) şi pratyahara
(retragerea simţurilor). Intern înseamnă mai subtil sau mai fin. Primele cinci părţi aparţin lui buddhi
(intelect, inteligenţă), caracterului, obiceiurilor, manierelor, minţii, organelor de simţ şi prana-ei
(totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii). Ele aparţin lui annamaya kosha (corpul fizic), pranamaya
kosha (corpul vital) şi manomaya kosha (corpul mental), prin urmare sunt numite Părţile externe sau
exterioare - bahiranga. Ele aparţin lumii exterioare (lucrează preponderent cu energii exterioare).
Antaranga înseamnă intern, introvertit. Când staţi pe pragul unei uşi sunteţi conştienţi atât de interior cât
şi de exterior. Aceasta este pratyahara (retragerea simţurilor). Atunci când nu sunteţi pe prag, ci vă uitaţi
înăuntru, este antaranga (intern, introvertit); când vă uitaţi afară, este yama (cod social şi moral),
niyama (cod social), asana (poziţie, postură) şi pranayama (controlul suflului).
 95 din 172

Toate cele cinci părţi până la pratyahara (retragerea simţurilor) aparţin obiceiurilor voastre personale; ele
aparţin lumii exterioare. Ele n-au nimic de-a face cu straturile profunde ale conştiinţei; prin urmare, în
această sutra se spune că dharana concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz identificator)
împreună constituie disciplinele interne (ele operează cu energiile intime, interioare, ale fiinţei).

Cap III SUTRA 8 Iar acestea (cele trei stadii sau trinitatea (SAMYAMA)) sunt la rândul lor
externe lui NIRBIJA SAMADHI

Tadapi bahirangam nirbijasya

Tadapi = iar acestea; bahiranga = extern; nirbijasya = lui nirbeeja samadhi.

Nirbija samadhi este cea mai interioară sau mai fină stare, deci chiar dharana (concentrare), dhyana
(meditaţie) şi samadhi (extaz ) sunt externe în comparaţie cu nirbija samadhi. În nirbija samadhi nu
există pratyaya (conţinul al minţii), nici obiect nici sămânţă, ci numai pură conştiinţă. Samyama
(identificare) aparţine lui sabija samadhi, deci cele patru stadii ale lui samprajnata trebuie considerate
ca fiind externe lui nirbija samadhi.
Astfel, primele cinci părţi, şi anume yama (cod social şi moral), niyama (cod personal), asana (poziţie,
postură), pranayama (ritmarea suflului) şi pratyahara (retragerea simţurilor) sunt externe lui dharana
(concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. Acestea din urmă la rândul lor sunt externe lui nirbija
samadhi; scopul pentru care se menţionează că sabija samadhi este externă lui nirbija samadhi este că,
chiar dacă noi obţinem puteri supranaturale prin samyama (identificare), acestea nu constituie cel mai
înalt stadiu. Cel mai înalt stadiu, şi anume nirbija samadhi, este cu totul diferit. Facultăţile psihice pe
care le dobândim prin samyama (identificare) aparţin lui sabija samadhi, care nu este stadiul final. Prin
urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să se mulţumească cu sabija samadhi, ci trebuie să încerce să
ajungă la cel mai înalt nivel, adică nirbija samadhi.
Samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui obiect care există în propriul corp sau care este în
lumea exterioară; acesta poate fi grosier sau subtil sau poate fi o parte a corpului vostru, cum ar fi vârful
nasului sau al limbii ş.a.m.d. Samyama (identificare) poate fi practicată nu numai asupra unui obiect
prezent, ci şi asupra obiectelor trecute, cum ar fi naşterile anterioare, sau naşterile viitoare, dar trebuie
subliniat că orice fel de samyama (identificare) este externă lui nirbija samadhi.

Cap III SUTRA 9 Vyutthananirodhasamskarayorabhibhavapradurbhavau nirodhaksana

chittanvayo nirodha parinamah

Vyutthana = a ieşi la iveală (renaşterea conştiinţei precedente); nirodha = a opri; samskarayoh = a celor
două întipăriri; abhibhava = suprimare; pradurbhavau = emergenţă; nirodhaksana = moment de suprimare;
chitta = mintea; anavayah = pătrundere, infiltrare; nirodha = suprimare; parinamah = transformare.

NIRODHA PARINAMA este acea stare de vid a minţii (CHITTA) care apare în momentul
suprimării sau anihilării obiectului meditaţiei, moment care apare în spaţiul dintre manifestările
succesive ale acestui obiect.

În această sutra se explică starea fundamentală a transformării mentale implicată în practica yoga. Atunci
când atingeţi samadhi trebuie să ştiţi că, conştiinţa voastră a suferit o transformare bine definită, şi că
această schimbare are loc pe tărâmul conştiinţei. Parinama este schimbare. De exemplu, laptele bătut este
o parinama a laptelui. În samadhi, sau chiar şi în sadhana (practica spirituală) preliminară, mintea
suferă transformări. Acestea au loc în puncte diferite şi sunt de grade diferite. Intreaga gamă a acestor
transformări este clasificată în trei. Sutra prezentă descrie transformarea sub forma suprimării. Mai există
 96 din 172

încă două forme, care sunt descrise în următoarele două sutras. Ele sunt numite transformări sub forma
liniştii şi transformări sub forma concentrării.
Astfel, mintea suferă aceste trei feluri de transformări după ce a atins samadhi. Trebuie subliniat că
samadhi parinama este primul, ekagrata parinama urmează după aceasta, şi nirodha parinama este
ultima. Iată care este procesul: Când aţi început practica lui samyama (identificare), mintea suferă
transformări în trei stadii. Primul stadiu este samadhi, al doilea ekagrata (concentrarea întregii noastre
atenţii asupra unui singur focar) şi al treilea nirodha (blocare). Aceasta este ordinea, dar în sutra ea este
schimbată.
Nirodha este suprimarea obiectului meditaţiei. Acesta este un subiect foarte interesant. Când practicaţi
samyama (identificare), de exemplu asupra lui AUM, încercaţi să fiţi conştienţi de el şi de nimic altceva.
Toate distracţiile sunt înlăturate, chiar şi gândul la guru (învăţător spiritual), la Dumnezeu sau orice altă
idee. Totul este suprimat, cu excepţia lui AUM. Acest lucru se numeşte samadhi parinama şi voi
atingeţi deci, starea de linişte. Apoi AUM devine clar, luând forma unui flux continuu în mintea voastră.
În acest proces, un AUM este urmat de altul, existând continuitate. Este la fel cum flacăra unei lămpi de
ulei este continuă. În acea stare, mintea suferă o transformare numită ekagrata parinama.
Dacă continuaţi, deodată apare o idee (parazită); aceasta nu este nirodha (blocare), ci este vyutthana,
care este numai renaşterea conştiinţei precedente. Apoi are loc suprimarea ei şi AUM apare; acea perioadă
de suprimare este numită nirodha. Aceasta este o parinama.
Aspirantul trebuie să ştie cum să îndepărteze complet pratyaya (conţinutul minţii). În samadhi
parinama, pratyaya factorilor care deranjează este suprimată. Apoi vine o perioadă în care mintea suferă
o nouă transformare în ekagrata parinama. După aceasta, în loc să vă concentraţi asupra lui AUM, va
trebui să vă concentraţi asupra perioadei de suprimare survenite şi să încercaţi să-l îndepărtaţi pe AUM
din minte. Este foarte dificil să îndepărtaţi pratyaya din minte, deoarece în momentul când încercaţi să vă
goliţi conştiinţa, să realizaţi shunya (starea de vid), AUM va apare din nou. El trebuie îndepărtat. Din nou
apare şi din nou trebuie îndepărtat. Odată cu practica, perioada de suprimare se va mări şi pratyaya
(conţinututl minţii) va dispare în cele din urmă. Atunci va fi vid absolut. Aceasta este perioada lui
nirodha parinama. Metoda aceasta este o metodă specială de yoga, care trebuie înţeleasă corect. Yoga
încearcă să scoată mai întâi un cui cu ajutorul altui cui şi apoi, după ce primul cui este îndepărtat, se
îndepătează şi cel de-al doilea. Yoga încearcă să provoace o transformare în conştiinţă introducând o
pratyaya oarecare, un simbol sau o idee, şi apoi îndepărtând-o. Astfel, nirodha parinama este
îndepărtarea pratyaya-ei pe care, poate, am folosit-o ani de zile.
Vyutthana (ivirea) şi nirodha (blocarea) sunt cele două tipuri de activităţi ale conştiinţei. Aceste două
feluri de samskaras (tendinţe mentale) dinamice sunt întipăririle conştiinţei responsabile de stadiile de
suprimare şi manifestare. Astfel, aceste două stări de suprimare şi expresie vin şi pleacă, şi odată cu ele
pratyaya (conţinutul minţii) vine şi pleacă. Astfel, chiar şi atunci când există numai o singură pratyaya
în conştiinţă, din timp în timp există nirodha parinama între manifestările a două pratyayas succesive,
dar acea pratyaya trebuie de asemenea suprimată. Apare atunci un vid complet, urmat de o nouă apariţie
a lui pratyaya. Nu trebuie să existe nici o neînţelegere în legătură cu această nirodha.
Laya (fuziune, contopire, dizolvare) este diferită de nirodha. Uneori, în timpul meditaţiei, apare un vid
momentan, în care totul dispare; aceasta este laya, şi nu nirodha. Ea este involuntară. Nirodha este
suprimare voluntară, care se deosebeşte de laya.
Transformarea care constă în suprimarea voluntară este ultima transformare a minţii. Corpul fizic suferă
de asemenea transformări; de exemplu, copilăria, adolescenţa, bătrâneţea şi moartea.
Mintea suferă transformări similare, de la dharana (concentrare) la samadhi, prin intermediul celor trei
transformări sau stadii, numite samadhi parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama. În
samadhi parinama încercaţi să puneţi o bază solidă pratya-ei şi să eliminaţi celelalte gânduri. În
ekagrata parinama încercaţi să continuaţi acea pratyaya (conţinut al minţii), deoarece nu mai există
distracţii acum, mintea este liniştită. În nirodha parinama încercaţi să diminuaţi pratyaya pe care aţi
folosit-o şi încercaţi să realizaţi shunyata (starea de vid). În acest fel, transcendeţi domeniul lui sabija
samadhi şi realizaţi nirbija samadhi.
 97 din 172

Cap III SUTRA 10 Fluxul lui NIRODHA PARINAMA devine continuu şi liniştit prin întipăriri
(SAMSKARAS) sau exersări repetate

Tasya prashantavahita samskarat

Tasya = prin aceasta; prashanta = liniştit; vahita = flux; samskarat = prin întimpăriri repetate.

Stadiul final al transformării minţii devine liniştit şi puternic prin practică repetată; Atunci acea stare nu
este întreruptă de apariţia unei pratyaya (conţinut al minţii). Acesta este un punct crucial. Dacă această
nirodha (blocare) este practicată înainte de ekagrata (concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui
singur focar) sau de samadhi, veţi intra în laya sau întuneric, iar aceia care urmează calea nirakara, fără
formă, vor intra de două ori în întuneric. Deci, această stare de suprimare nu trebuie niciodată încercată de
un aspirant înainte ca el să stăpânească ekagrata parinama. La fel cum laptele este întâi, apoi vine
laptele bătut, apoi untul, în mod analog samadhi parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama
trebuie să urmeze una alteia.
În timp ce practicaţi meditaţia profundă, uneori întipărirea dispare, şi această dispariţie este numită
nirodha. Acest lucru se va întâmpla numai după ce există conştiinţă continuă. Când conştiinţa devine
continuă şi între două întipăriri apare deodată un vid, shunya, acesta este numit nirodha. Deodată,
conştiinţa trece în planul următor al concentrării focalizate, apoi apare din nou o întrerupere, în care nu
mai există nici o întipărire, fiind prin urmare numită nirodha. În viitor va trebui să schimbaţi întregul
şablon. Odată ce pratyaya devine continuă, fără nici o altă intervenţie, trebuie să aşteptaţi un timp până ce
apare suprimarea voluntară. Atunci pratyaya simbolului, cum ar fi AUM, devine din ce în ce mai clară şi
deodată apare o nouă întrerupere. Aceasta este tot nirodha; întipărirea se sesizează continuu, apărând
deodată după câteva luni de practică, o întrerupere. După aceasta, brusc, întipărirea reapare. Din nou
trebuie s-o întrerupeţi. Ea va dispare, dar va apare din nou. În momentul când reapare, trebuie să încercaţi
s-o întrerupeţi.
Atunci când aţi ajuns la stadiul în care nirodha predomină iar vyutthana ("manifestarea") se diminuează,
atunci vine samadhi, deci stricaţi ceea ce tocmai aţi realizat. Prin urmare, yoga este numită vyoga. Se
încearcă realizarea unei transformări în minte, şi acea transformare este realizată în trei stadii. Acesta nu
este un cerc imaginar, ci este o schimbare veritabilă în structura moleculară a minţii. Chiar şi creierul este
schimbat. Această transformare specială a minţii, care are loc în trei stadii este la rândul ei împărţită în
multe substadii, dar nu vom intra aici în detalii.

Cap III SUTRA 11 SAMADHI PARINAMA este dispariţia şi apariţia consecutivă a distracţiei
(SARVARTHATA) şi fixităţii (EKAGRATA) minţii (CHITTA)

Sarvarthataikagratayoh ksayodayau chittasya samadhiparinamah

Sarvarthata = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză; ekagratayoh = fixitate; kshayodayau = dispariţie

şi apariţie; chittasya = a minţii; samadhi = linişte; parinamah = transformare.

Samadhi parinama este o stare în care concentrarea şi distracţia minţii apare şi dispare. Acest proces este
simultan; distracţia dispare şi fixitatea apare. Astfel, ea este o stare a minţii, o transformare a conştiinţei.
Aceasta este o stare superioară.
În această stare specială apare întipărirea, de exemplu AUM, apoi simultan distracţia apare şi ea. Atunci
suprimaţi distracţia şi AUM reapare. Distracţia revine şi este suprimată din nou. Astfel, AUM şi distraţia
apar şi reapar simultan. Stratul anterior de samskaras (tendinţe mentale) încearcă să suprime
concentrarea, dar stratul actual încearcă să suprime distracţia. Efortul de a stabiliza o singură întipărire,
AUM suprimă toate distracţiile celelalte (vikshepa). Este exact ceea ce faceţi în practica zilnică. Atunci
când staţi jos, încercaţi să practicaţi ekagrata (concentrarea totală) asupra unei întipăriri particulare.
 98 din 172

Deodată un gând vine şi deranjează întipărirea. Apoi aduceţi din nou întipărirea în minte şi suprimaţi
distracţia. Din nou, ca o explozie, un nou gând apare, îndepărtând întipărirea, ş.a.m.d. Această stare este
numită samadhi parinama. Acesta este primul stadiu al transformării care are loc în conştiinţă.

Cap III SUTRA 12 Atunci când obiectele (PRATYAYA) care dispar şi apar consecutiv sunt
similare sau identice, este starea minţii numită EKAGRATA PARINAMA

Tatah punah shantoditau tulyapratyayau chittasyaikagrata parinamah

Tatah = atunci; punah = din nou; shanta = liniştit; uditau = manifestat; tulya = egal; pratyayau = conţinut
al minţii; chittasya = al minţii; ekagrata = fixitate; parinamah = transformare.

În ekagrata parinama aceaşi întipărire apare şi dispare din timp în timp. Intipăririle, de exemplu AUM,
apar şi dispar alternativ. Calitatea întipăririlor care diminuează şi a acelora care apar trebuie să fie aceeaşi,
dar intervalul dintre acestea este atât de scurt încât este dificil pentru un aspirant obişnuit să-l
conştientizeze.
Atunci când vedem un film pe un ecran, noi nu putem vedea fiecare imagine separat, pentru noi există
continuitate. Analog este şi în cazul lui ekagrata parinama. Apariţia şi dispariţia întipăririi poate fi atât
de rapidă încât ea scapă atenţiei noastre, şi noi avem impresia că există un flux continuu al acelei
pratyaya (conţinut al minţii). Cu toate că diferenţa dintre cele două stadii este dificil de perceput, ea
există totuşi, şi ar fi o eroare din partea noastră să credem că este numai o singură stare.
Mintea este ferm fixată în concentrare, şi în acest caz noi percepem diferenţele dintre cele două stări, dar
în mod obişnuit mintea noastră sare de la un obiect la altul, şi acesta este motivul pentru care în scripturi
se spune că mintea se mişcă de la un obiect la altul, încontinuu. În samadhi mintea este complet
suprimată, dar în celelelate stări, chiar dacă este focalizată, ea continuă să se mişte. Aici este mişcarea lui
pratyaya (conţinut al minţii); o pratyaya apare, şi apoi tot ea reapare. Acest proces continuă un timp. El
este numit ekagrata parinama al minţii.

Cap III SUTRA 13 Prin asta sunt explicate şi cele trei PARINAMAS suferite în timpul meditaţiei
de către elemente (BHUTAS) şi organele de simţ (INDRYAS), şi anume: natura (structură,
proprietăţi) (DHARMA), caracterul (LAKSHANA) şi condiţia (AVASTHA)

Etena bhutendriyesu dharmalaksanavasthaparinama vyakhyatah

Etena = prin asta; bhuta = element; indriyesu = în organele simţurilor; dharma = calitate, proprietate;
laksana = caracteristic; avastha = condiţie; parinamah = transformare; vyakhyatah = sunt explicate.

Transformările sau schimbările din elemente sau organe de simţ trebuie înţelese ca fiind analoage cu
transformările explicate în sutras-urile precedente. Aşa cum mintea suferă întreita schimbare sau
transformare, datorită lui samyama, sub forma lui samadhi, ekagrata (focalizare) şi nirodha (blocare),
la fel elementele şi organele de simţ suferă trei tipuri de schimbări, numite dharma, lakshana şi avastha.
Odată cu creşterea corpului au loc anumite schimbări. Pe măsură ce îmbătrâniţi au loc schimbări în corp şi
în organe. Semnificaţia acestei sutra este că atunci când mintea suferă o transformare, o transformare
similară are loc în percepţia simţurilor şi în organele de simţ.
Analizând aceste concepte în profunzime, mintea suferă transformări şi corespunzător acestor
transformări ale lui chitta (minte), au loc transformări în corp şi în obiectele percepţiei. Aceste
transformări sunt după cum urmează:
1. Dharma parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al proprietăţii sau
structurii (dharma) ei.
 99 din 172

2. Lakshana parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al caracteristicilor

ei.
3. Avastha parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al condiţiei sale.
Prima transformare este în samadhi. Atunci când încercaţi să eliminaţi distracţiile minţii în timpul
practicii lui samyama, chitta suferă o anumită schimbare în ceea ce priveşte natura sa. În ekagrata,
chitta va suferi altă schimbare în structură sau proprietate, în caracter şi condiţie. Apoi, când chitta trece
prin nirodha parinama, va suferi o a treia transformare în proprietăţi, caracter şi condiţie. Astfel, în toate
cele trei stadii ea trece prin dharma, lakshana şi avastha parinama. Exact în aceeaşi manieră au loc şi
transformările din organele de simţ şi din elemente.
Există cinci elemente, pământ, apă, foc, aer şi eter, şi zece organe de simţ, cinci din ele fiind cognitive şi
cinci fiind motorii. Organele cognitive sunt legate de bhuta (element) corespondentă; de exemplu,
urechile percep sunetul, care este o calitate a eterului; pielea percepe pipăitul, care este o calitate a aerului
ş.a.m.d., dar simţurile nu lucreză independent. Ele trebuie conectate cu mintea sau chitta, altfel acestea n-
au cui trimite impulsurile respective.
Atunci când chitta suferă cele trei tipuri de transformări, organele de simţ şi cele cinci elemente suferă de
asemenea în urma acestor schimbări. Elementele şi indriyas-urile (organele de simţ) suferă treptat
schimbările numite dharma (calitate, proprietate), lakshana (caracteristic) şi avastha (condiţie, stare),
schimbări ce au loc în timpul lui samadhi, ekagrata şi nirodha. Percepţia este dharma celor cinci
simţuri, şi această dharma este modificată odată cu transformările lui chitta (minte, conştiinţa
individuală).
Scopul acestei sutra este de a dovedi că în decursul timpului, prin samyama, yoghinul este capabil să
facă multe feluri de miracole. Ea este un fel de dovadă, astfel ca să înţelegeţi cum, prin concentrare
dharma, lakshana şi avastha, aparţinând simţurilor şi elementelor, pot fi transformate. Acest lucru se va
clarifica în discuţia puterilor psihice.

Cap III SUTRA 14 DHARMI este substratul comun în toate proprietăţile sau structurile
(DHARMA), fie latente (adică nerealizate sau nemanifestate încă), fie active (prezente), fie
nemanifestate (realizabile sau care urmează să fie manifestate în viitor)

Shantoditavyapadeshyadharmanupati dharmi

Shanta = liniştit, latent; udita = manifestat; avyapadesha = nemanifestat; dharma = proprietăţile; anupati =
comun; dharmi = substratum-ul proprietăţilor.

În timp ce au loc transformări în proprietăţile, caracteristicile şi stările lui chitta (minte), bhutas
(elemente) şi indriyas (organe de simţ), trebuie să existe ceva care rămâne neschimbat, care este comun
tuturor acestor schimbări. În filosofia yoga, este un fapt comun ca dincolo de toate schimbările să existe
un factor care să fie dincolo de orice schimbare.
Corpul se schimbă odată cu vârsta, dar eu-l sau sinele rămâne neschimbat, nu numai pe durata acestei
naşteri, ci de-a lungul întregului şir de naşteri. Stările mele schimbătoare, de la copilărie până la bătrâneţe,
îmi sunt atribuite numai pentru că în mine există un principiu care nu este afectat de schimbare. Acest
principiu este numit "dharmi". Acesta nu este corpul sau mintea ori constiinţa sau întipăririle
(samskaras), deoarece toate acestea se schimbă cu timpul.
Buddhiştii nu cred în nici un lucru permanent. Ei spun că orice suferă o anumită schimbare în decursul
vieţii, ca o flacără care arde continuu, dar care de fapt se schimbă în fiecare moment. În mod similar, totul
pe lume se schimbă în fiecare moment. Buddhiştii nu cred în ideea de dharmi, dar filosofia Yoga are
nevoie de ideea de dharmi pentru a putea explica posibilitatea miracolelor. Prin urmare, se spune în
această sutra că dharmi este substratum-ul tuturor schimbărilor, trecute şi prezente sau chiar viitoare.
 100 din 172

Cap III SUTRA 15 Diferenţa în procesul de succesiune (KRAMA) este cauza transformării
(PARINAMA)

Kramanyatvam parinamanyatve hetuh

Krama = ordine; anyatvam = diferenţă; parinamah = transformare; anyatve = pentru diferenţă; hetuh =
cauză.

Există o diferenţă în succesiunea evenimentelor diferitelor lucruri; de exemplu, un bulgăre de lut poate fi
transformat într-o oală; el va fi distrus şi va deveni din nou un bulgăre de lut. În acelaşi fel, o anumită
chitta va suferi transformări într-un mod anume, conform cu legile fundamentale ale naturii sale. Această
diferenţă în ordinea evenimentelor dă naştere la diferite transformări ale lui chitta, simţurilor şi ale
elementelor.
Intreaga structură a lui chitta trebuie să sufere o schimbare, un proces numit involuţie. Deoarece în
structura lui chitta este implicat întregul proces de samadhi, ekagrata şi nirodha, sutra spune că
schimbarea care are loc în structura minţii este acolo deoarece ea trebuie să fie acolo.
Chiar dacă nu practicaţi nici o sadhana (practică spirituală), chiar şi atunci, în decursul timpului, chitta
va suferi această stare de transformare, dar acest lucru poate lua mai multe naşteri.

Cap III SUTRA 16 Realizând SAMYAMA asupra celor trei transformări (SAMADHI
PARINAMA, EKAGRATA PARINAMA şi NIRODHA PARINAMA) se dobândeşte cunoaşterea
trecutului şi viitorului

Parinamatrayasamyamadatitanagatajnanam

Parinama = transformare; traya = trei; samyamat = prin samyama; atita = trecut; anagatah = viitor; jnanam
= cunoaştere.

Samadhi, ekagrata (focalizare) şi nirodha (blocare) sunt cele trei transformări. A realiza samyama
asupra acestor trei înseamnă a realiza samyama mai întâi asupra lui samadhi, apoi asupra lui ekagrata şi
în cele din urmă asupra lui nirodha. Aceasta înseamnă că realizaţi samyama sub forma conştiinţei
distracţiilor şi le eliminaţi. Apoi practicaţi samyama asupra conştiinţei fixităţii; la fel, samyama asupra
lui nirodha înseamnă a deveni conştient de aceasta. Aceste trei samyamas elimină distracţiile minţii.
Incet, încet apare conştiinţa stării, deci, încet, încet, odată cu îndepărtarea distracţiilor, trebuie să deveniţi
conştient de această îndepărtare. Acest lucru este numit samyama asupra celor trei transformări. Atunci
chitta devine atât de fină încât ea transcende barierele timpului şi poate cunoaşte întâmplările trecutului şi
viitorului.

Cap III SUTRA 17 Cuvântul (SHABDA), obiectul (ARTHA) şi cunoaşterea sau conţinutul mental
(JNANA) sau (PRATYAYA) sunt confundate datorită suprapunerii lor în minte. Realizând
SAMYAMA asupra lor, luate separat, se dobândeşte cunoaştera telepatică a limbajului tuturor
fiinţelor precum şi a înţelesurilor ascunse

Shabdarthapratyayanamitaretaradhyasat sankarastatpravibhagasamyamat
sarvabhutarutajnanam

Shabda = cuvânt; artha = obiect; pratyayanam = conţinut mental; itaretaradhyasat = din cauza
suprapunerii mentale; sankara = confuzie; tat = acesta; pravibhaga = separat; samyamat = prin samyama;
sarvabhuta = toate fiinţele vii; ruta = limbaj; jnanam = cunoaştere.
 101 din 172

De obicei, cunoaşterea noastră despre obiecte este confuză din cauza confundării lui shabda (cuvânt),
artha (obiect) şi pratyaya (conţinutul minţii). Dacă facem samyama asupra lor separat, putem înţelege
limbajul animalelor. Astfel, sunetul trebuie separat de obiect şi obiectul trebuie separat de idee, cum ar fi
cuvântul "vacă", obiectul "vacă" şi pratyaya "vacă". Samyama trebuie făcută asupra acestor trei separat,
prin urmare suprapunerea dintre cuvânt, obiect şi pratyaya este îndepărtată.
Diferiţi oameni au diferite experienţe mentale cu obiectul "vacă". De exemplu un hindus va spune că
acesta trebuie protejat, în timp ce un muslim va spune că ea trebuie tăiată. Aceasta este diferenţa în
pratyaya. În mod analog, există diferenţe între cuvinte; de exemplu, în diferite limbi există diferite
cuvinte pentru obiectul "vacă". Atunci când faceţi diferenţa între forma "vacă" numele "vacă" şi ideea
"vacă", şi când faceţi samyama asupra celor trei, sutra spune că veţi ajunge să cunoaşteţi limbajul vacilor
sau a oricăror alte animale sau creaturi. Acestea sunt secretele yoghine, pe care oamenii nu le aplică,
deoarece sunt foarte dificile.
Fiecare obiect din lume are trei constituiente sau vibhaga, şi anume sunetul sau cuvântul, forma şi ideea.
Trebuie să fiţi capabil să faceţi samyama asupra vibraţiilor sunetului separat, asupra formei separat şi de
asemenea asupra ideii separat. Acest lucru este foarte dificil.

Cap III SUTRA 18 Prin percepţia directă a întipăririlor subconştiente (SAMSKARAS) (realizată
prin SAMYAMA asupra lor), se dobândeşte cunoaşterea existenţelor sau naşterilor (JATI)
anterioare

Samskarasaksatkaranat purvajati jnanam

Samskara = întipărire; saksatkaranat = prin percepţie directă; purva = anterior; jati = naştere; jnanam =
cunoaştere.

Samskaras-urile sunt de două tipuri - memoria şi vasana. Memoria este subconştientă şi vasana este
inconştientă. Când sunt în memorie, samskaras-urile sunt aşezate într-o ordine anumită; când sunt în
inconştient, ele nu sunt în mod necesar aranjate. Samskaras-urile (întipăririle mentale) care dau naştere la
fructe sau la efecte sunt stocate sub forma prarabdha (soartă,karma activă), ca un sunet înregistrat pe un
disc de gramofon. Făcând samyama asupra întipăririlor care pot fi văzute în timpul stărilor profunde de
conştiinţă, se poate sonda atât subconştientul, cât şi inconştientul. Practicând samyama asupra acestor trei
samskaras, yoghinul poate avea acces la cunoaşterea naşterilor trecute.

Cap III SUTRA 19 Realizând SAMYAMA asupra PRATYAYAS-urilor, se dobândeşte

cunoaşterea (JNANA)

Pratyayasyo parachittajnanam

Pratyayasya = a conţinutului minţii; para = altul; chitta = minte; jnanam = cunoaştere.

Contactul clarvăzător dintre doi indivizi poate avea loc numai atunci când percepţia obiectivă a
personalităţii este clar dobândită în toate cele trei stadii.

Cap III SUTRA 20 Dar prin aceasta nu se dobândeşte şi cunoaşterea conţinutului mental sau a
altor factori mentali care aparţin imaginii mentale, pentru că nu acesta a fost subiectul
SAMYAMA-ei
 102 din 172

Na cha tat samalbanam tasyavisayibhutatvat

Na = nu; cha = şi; tat = aceasta; salambanam = cu suport; tasya = a lui; avisayibhutatvat = pentru că nu
acesta a fost subiectul samyama-ei.

Cunoaşterea minţii altora, dobândită prin samyama, nu include imaginea mentală a acelei minţi, deoarece
ea are o natură generală. Conţinutul acelei minţi nu este obiectul samyama-ei. Dacă sunteţi conştienţi de
o imagine anumită sau o pratyaya (conţinut al minţii) care domină în mintea altuia, atunci puteţi cunoaşte
acea minte, dar gândurile pot fi citite numai în general. Nu puteţi cunoaşte un gând anumit din acea minte
- numai natura gândurilor poate fi cunoscută, deci pratyaya are o natură generală. De exemplu, puteţi
cunoaşte factori cum ar fi lăcomia, raga (plăcerea), dwesha (neplăcerea, repulsia) etc.
Aveţi nevoie de o dublă capacitate; există două stadii. În primul stadiu se pot citi gândurile în general, iar
în al doilea stadiu există posibilitatea citirii amănunţite a gândurilor. Atunci când realizăm samyama
asupra minţii unei persoane, cunoaştem gândurile acelei persoane numai în general - de exemplu, ne
putem da seama ce vrittis-uri (modificări mentale) se nasc în acea minte: ură, mânie, iubire, pasiune,
teamă, anxietate etc. Acest lucru este realizat prin înţelegerea pratyaya-ei (conţinutul minţii), şi nu prin
intermediul fizionomiei. Pratyaya poate fi înţeleasă prin dhyana (meditaţie), sau prin studiul viselor sau
prin observarea comportamentului. Acestea sunt tot atâtea metode de a înţelege minţile altor oameni.
Deci, pentru a înţelege mintea altei persoane, trebuie să-i induceţi nişte sugestii negative şi să-i înţelegeţi
reacţia la acestea. Apoi, după ce aţi reuşit să realizaţi samyama asupra reacţiilor ei, puteţi cunoaşte natura
generală a minţii sale. În al doilea stadiu, trebuie să începeţi cu gânduri particulare care există în mintea
sa. Va trebui să-i daţi câteva simboluri şi să-i cereţi să lucreze cu ele. Acest lucru creează un fel de
legătură între mintea lui şi mintea voastră, în aşa fel încât tot ceea ce se petrece în mintea lui, orice gând
sau reacţie, poate fi văzută direct prin samyama.

Cap III SUTRA 21 Realizând SAMYAMA asupra formei corpului şi suspendând receptivitatea
faţă de formă, nemaiexistând contact între ochi şi lumină, yoghinul poate deveni invizibil

Kayarupasamyamat tadgrahyashaktistambhe chaksuhprakashasamprayogeantardhanam

Kaya = corp; rupa = formă; samyamat = prin samyama; tat = acesta; grahya = receptiv; shakti = putere;
stambhe = în suspensie, suspendare; chaksuh = ochi; prakasha = lumină; asamprayoga = absenţa
contactului; antardhanam = a fi invizibil.

Atunci când yoghinul face samyama asupra propriului corp, puterea de a recepţiona forma se opreşte
brusc şi nu mai există contact între ochii observatorilor şi corpul yoghinului. El devine astfel invizibil.
Aceasta este o binecunoscută siddhi sau putere psihică. Practica ei este înspăimântătoare. Atunci, când o
formă se dizolvă în faţa ochilor cuiva, este la fel de înspăimântător ca şi moartea. Un obiect este vizibil
atunci când razele de lumină reflectate de suprafaţa sa intră în ochii unui observator. Dacă această lumină
este oprită prin puterea samyama-ei, atunci fiinţa devine invizibilă. În yoga există cinci tanmatras, sau
forme subtile ale elementelor. Obiectul samyama-ei yoghinului este rupa tanmatra. La început,
yoghinul practică samyama asupra propriului corp în faţa unei oglinzi, apoi apare suspendarea puterii de
a recepţiona forma, sau rupa. Pentru un timp nu există contact între observator şi corpul yoghinului.
Astfel, mai întâi corpul fizic devine invizibil însuşi yoghinului, şi apoi, pe măsură ce practica înaintează,
el devine invizibil şi altora. Acest lucru se datoreşte faptului că nu există nici o legătură între obiect şi
observator. Acest lucru necesită meditaţie asupra formei fizice aşa cum este văzută într-o oglindă. Nu este
ceea ce faceţi în Kriya Yoga, este altceva.

Cap III SUTRA 22 Prin ceea ce s-a spus, poate fi înţeleasă dispariţia sunetului subtil şi a altor
TANMATRAS
 103 din 172

Etena shabdadyantardhanam uktam

Etena = prin aceasta; shabdadi = sunet şi altele; antardhanam = dispariţie; uktam = spus.

Practicând samyama asupra propriului corp, vă puteţi face invizibil. În această sutra se spune că în
acelaşi fel, adică făcând samyama asupra sunetului, pipăitului, gustului etc., aceşti factori sunt făcuţi să
dispară. În mod analog, yoghinul poate opri alte senzaţii şi poate controla fenomenele care sunt legate de
acestea.

Cap III SUTRA 23 Karma este făcută de două feluri, activă, PRARABDHA (actuală) şi latentă,
SANCITA. Realizând SAMYAMA asupra acestor două feluri de KARMA, se dobândeşte
cunoaşterea momentului morţii; acesta se mai poate cunoaşte şi după anumite semne
(prevestitoare) (ARISHTA)

Sopakramam nirupakramam cha karma tatsamyamadaparantajnanamaristebhyo va

Sopakramam = karma activă; nirupakramam = karma adormită (latentă); cha = şi; karma = acţiune; tat =
acesta; samyamat = făcând samyama; aparanta = moarte; jnanam = cunoaştere; aristebhyam = prin semne
(prevestitoare); va = sau.

Karma este de două tipuri. Sopakrama înseamnă acea karma care a început să dea fruct. Nirupakrama
karma este acea karma care este latentă în prezent şi care se va manifesta în viitor. Primul tip mai este
numit prarabdha, iar cel de-al doilea tip sancita, care înseamnă "acea rămasă în depozit". De fapt,
karmas-urile pot fi împărţite în trei, dar în această sutra ele sunt împărţite în două. Patanjali nu include
kriyamana karma pentru că aceasta face parte din categoria nirupakrama karma.
Realizând samyama asupra acestor două tipuri de karma, momentul morţii poate fi cunoscut dinainte.
Naşterea şi moartea sunt efectele karma-ei, şi dacă facem samyama asupra karmei, putem cunoaşte
momentul morţii. Au existat multe asemenea cazuri în istorie. Mai există de asemenea şi o altă cale de a
cunoaşte momentul morţii, numită arishta. Prin cunoaşterea lui arishta, oamenii îşi pot cunoaşte
momentul morţii cu şase luni în avans. Acesta este un lucru foarte obişnuit; chiar şi oamenii obişnuiţi pot
face asta. Există anumite semne, cum ar fi incapacitatea de a privi nasul, faptul că atunci când vă priviţi
umbra, aceasta nu are urechea stângă, dispariţia completă a umbrei ş.a.m.d. Toate acestea sunt numite
arishtas. Ele sunt studiate în Swara Yoga şi în chhaya upadana. Deci, există două feluri de posibilităţi
de a cunoaşte moartea dinainte.

Cap III SUTRA 24 Realizând SAMYAMA asupra simpatiei (MAITRI), compasiunii (KARUNA),
fericirii (MUDITA) şi indiferenţei (APEKSHANA) se dobândesc şi se amplifică în propria fiinţă
aceste puteri

Maitryadisu balani

Maitri = simpatie; adisu = etc.; balani = puteri.

Simpatia faţă de fericire (SUKHA), compasiunea faţă de mizerie (DUHKA), fericirea sau bucuria faţă de
virtute (PUNYA) şi indiferenţa faţă de viciu (APUNYA) sunt cele patru tendinţe pe care trebuie să le
cultive un yoghin. Acestea au fost descrise în primul capitol. Se spune că atunci când se face samyama
(identificare) asupra acestor tendinţe, anumite puteri sunt dobândite. Astfel, diferite puteri se realizează
 104 din 172

prin practica lui samyama asupra celor patru tendinţe, anume maitri (simpatie), karuna (compasiune),
mudita (fericire) şi apekshana (indiferenţă).

Cap III SUTRA 25 Prin SAMYAMA asupra forţei unui elefant sau a diferitelor aptitudini ale
animalelor, puterea corespondentă este dobândită

Balesu hastibaladini

Balesu = prin samyama asupra puterilor; hasti = elefant; bala = forţă; adini = etc.

Fiinţa poate face din orice - un om sau un animal sau un eveniment - subiectul samyama-ei (identificare)
sale. Atunci când subiectul samyama-ei este un animal puternic, cum ar fi leul, elefantul sau tigrul, se
poate dobândi puterea acelui animal. Puterea acestor animale constituie subiectul samyama-ei, apoi
aceeaşi putere poate fi dobândită de yoghin. Dacă acesta face samyma asupra agerimii tigrului, aceeaşi
agerime o poate dobândi el însuşi. La fel, dacă se face samyama asupra agilităţii unui tigru, acea agilitate
poate fi dobândită de yoghin.

Cap III SUTRA 26 Cunoaşterea obiectelor subtile (obscure) sau depărtate este dobândită prin
proiecţia (NYASA) asupra lor a luminii facultăţii superfizice (JYOTISMATI PRAVRITI)
interioare

Pravrityalokanyasat suksmavyavahitaviprakristajnanam

Pravriti = facultate superfizică; aloca = lumină; nyasat = prin proiecţie; suksma = fin; vyavahita = ascuns;
viprakrista = depărtat; jnanam = cunoaştere.

În sutra 36 a primului capitol s-a spus că în minte se poate dezvolta o facultate numită vishoka (fără
supărare). Mintea poate dobândi de asemenea o facultate superfizică numită jyotismati pravriti,
facultatea iluminatoare. În această sutra, cuvântul pravriti este folosit pentru a indica această facultate.
Prin dezvoltarea acestei facultăţi iluminatoare a minţii, care este capabilă de a pătrunde pretutindeni,
yoghinul poate vedea obiectele ascunse sau obscure.
Dacă această facultate iluminatorie este dirijată înspre o persoană sau un obiect care lipseşte, apare
imediat cunoaşterea despre locul unde se află acea persoană sau acel obiect. Astfel, comorile ascunse sub
pământ, sau obiectele foarte depărtate, pot fi percepute direct. Pot fi observate chiar şi lucrurile subtile,
cum ar fi atomii sau celulele din corp. Există două metode pentru a practica aceasta.
Prima este metoda vedică, a doua este metoda yoghină. Metoda vedică, sau tantrică, nu trebuie discutată
aici, deoarece este o metodă absolut ritualistică. În practica yoghină, cristalul joacă un rol foarte
important. În India de sud există o ştiinţă numită anajanam, care înseamnă necunoscut. Ea constă din
diferite metode de a proiecta facultatea iluminatorie superfizică printr-un cristal. Acelaşi lucru se poate
face prin reflexia luminii realizată de orice suprafaţă strălucitoare, dar este necesar ca persoana respectivă
să aibe dezvoltată facultatea superfizică numită jyotismati pravriti.

Cap III SUTRA 27 Cunoaşterea sistemului solar este dobândită făcând SAMYAMA asupra
soarelui

Bhuvanajnanam suryesamyamat

Bhuvana = sistem solar; jnanam = cunoaştere; surye = asupra soarelui; samyamat = prin samyama.
 105 din 172

Cunoaşterea sistemului solar are trei părţi:

1. Structura sistemului solar, care constituie un tot în Cosmos.
2. Aranjamentul stelelor în grupe numite galaxii.
3. Legea care guvernează mişcarea planetelor şi stelelor.
Această cunoaştere poate fi dobândită practicând samyama asupra soarelui. Cuvântul "soare" poate
însemna diferite lucruri, cum ar fi surya nadi, sushumna, soarele fizic ş.a.m.d. În timpurile vechi,
tehnicile actuale ale astronomiei nu erau disponibile, şi cu toate acestea, rishis (cei care au experimentat
în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) erau capabili să calculeze foarte corect
diferite evenimente astronomice.
Ei ar fi putut ajunge la extraordinarele lor descoperiri numai în două feluri. Ori ei şi-au dezvoltat minţile
prin samyama (identificare), ori au construit un aparat, asemănător cu un telescop, altfel ei n-ar fi fost
capabili să facă calcule atât de corecte. Nu ştim dacă ei au folosit vreun aparat, deci înclinăm să credem că
această cunoaştere a fost dobândită prin samyama asupra soarelui. Când încercaţi să faceţi samyama
asupra soarelui fizic, sau asupra imaginii lui mentale, deveniţi treptat capabili să localizaţi soarele
microcosmosului din voi, ceea ce se întâmplă în ekagrata (focalizare). Atunci când aţi devenit capabili să
faceţi asta, veţi afla totul despre structura şi aranjamentul Universului, ca şi despre legea care îl
guvernează.

Cap III SUTRA 28 Realizând SAMYAMA asupra Lunii se dobândeşte cunoaşterea poziţiei
stelelor

Chandre taravyuhajnanam

Chandre = Luna; tara = stele; vyuha = aranjament; jnanam = cunoaştere.

Cap III SUTRA 29 Realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare, se dobândeşte cunoaşterea
mişcării stelelor

Dhruve tadgatijnanam

Dhruve = realizând samyama asupra Stelei Polare; tat = aceasta; gati = mişcare.

În sutra 28 s-a arătat că prin realizarea lui samyama asupra Lunii, se poate cunoaşte poziţia stelelor.
Dacă vreţi să cunoaşteţi mişcarea lor absolută şi relativă, trebuie să faceţi samyama (identificare) asupra
Stelei Polare. Vechii noştri rishis ştiau o mulţime de lucruri foarte exacte despre stele şi corpuri cereşti.
Aceasta se datora probabil faptului că ei au realizat samyama asupra lui surya, chandra şi asupra Stelei
Polare.

Cap III SUTRA 30 Realizând SAMYAMA asupra centrului buricului se dobândeşte cunoaşterea
aranjării corpului fizic

Nabhichakre kayavyuhajnanam

Nabhi = buric; chakre = centru; kaya = corp; vyuha = aranjament; jnanam = cunoaştere.
 106 din 172

Trebuie subliniat că nabhi chakra nu înseamnă manipura chakra, ci desemnează centrul buricului de
unde pornesc diferite nadis spre toate părţile corpului.

Cap III SUTRA 31 Realizând SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului foamea şi setea sunt
îndepărtate

Kanthakupe ksutpipasa nivrittih

Kanthakupe = realizând samyama asupra scobiturii gâtlejului; ksut = foame; pipasa = sete; nivrittih =
îndepărtare.

Aici prin "scobitura gâtlejului" se desemnează centrul care corespunde glandei care secretă fluidul ce
provoacă uscăciunea gâtului, ceea ce dă senzaţia de sete, şi care provoacă arsuri în stomac, ceea ce dă
senzaţia de foame. Realizând samyama asupra acestui centru, se poate controla secreţia glandei
respective, prin aceasta yoghinul stăpânind setea şi foamea.

Cap III SUTRA 32 Stabilitatea mentală şi fizică este dobândită realizând SAMYAMA asupra lui
KURMA NADI

Kurmanadyam sthairyam

Kurmanadyam = realizând samyama asupra lui kurma nadi; sthairyam = stabilitate.

Aici stabilitate înseamnă atât capacitatea obişnuită, cât şi capacitatea aparent miraculoasă. Yoghinul poate
deveni atât de stabil, încât el nu poate fi mişcat nici chiar prin aplicarea unei mari forţe. Stabilitatea mai
poate însemna stabilitatea corpului în timpul stării de meditaţie. Ea mai poate însemna şi stabilitate
mentală perfectă. Toate acestea pot fi dobândite făcând samyama (identificare) asupra lui kurma nadi.
Kurma nadi se presupune a fi situată dedesubtul scobiturii gâtlejului. El are forma unei broaşte ţestoase,
de aici venind denumirea de kurma nadi. Cea mai uşoară metodă de a practica samyama (identificare)
asupra acestui nadi este de a medita asupra punctului unde bărbia atinge pieptul în jalandharabandha
sau în sarvangasana. În aceste două tehnici bărbia atinge pieptul aproape de kurma nadi, fiind uşor prin
urmare de a localiza kurma nadi pentru a practica samyama asupra lui.

Cap III SUTRA 33 Realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului (SAHASRARA) se
dobândeşte viziunea spirituală a maeştrilor yoghini

Murdhajyotisi siddhadarshanam

Murdha = creştetul capului; jyotisi = asupra luminii; siddha = adept; darshanam = viziune spirituală.

Aici murdha înseamnă sahasrara. Lumina este legată mai mult de ajna chakra, situată între sprâncene.
Samyama asupra lui ajna chakra poate aduce rezultatul mai repede. Când această lumină străluceşte în
faţa minţii, ea dă naştere viziunii spirituale, în care aspirantul are percepţia directă a diferţilor maeştri
yoghini. Maeştrii sunt capabili să trăiască fără corp, deoarece ei au dobândit control complet asupra
funcţiilor lor psihice voluntare şi involuntare, deci ei pot rupe legătura cu corpul. Ei pot trăi fără corp fizic,
fiind numiţi siddhas. În mod obişnuit noi nu-i putem vedea, deoarece ei n-au corp fizic ca noi, dar atunci
când se practică samyama asupra lui ajna chakra sau sahasrara, yoghinul îi poate întâlni şi poate
comunica cu ei, existând astfel posibilitatea ca el să fie ghidat şi sfătuit de ei.
 107 din 172

Cap III SUTRA 34 Sau totul poate fi dobândit prin PRATIBHA (cunoaştere intuitivă
transcendentală)

Pratibhad va sarvam

Pratibhad = prin pratibha; va = sau; sarvam = totul.

Toate puterile psihice menţionate până acum pot fi dobândite printr-o facultate specială numită pratibha.
Deci, puterile psihice pot fi dobândite ori individual, ori toate odată, prin pratibha.
Ideea de pratibha va fi clarificată în sutra 45 a acestui capitol. Ea desemnează un fel de intuiţie
superioară. Este un proces de cunoaştere care e dincolo de raţiune. Pe măsură ce constiinţa superioară se
dezvoltă, o lumină specială este proiectată asupra obiectelor cu care se confruntă mintea. Acest lucru se
numeşte cunoaştere prin pratibha. Această calitate este primul stadiu al lui viveka jnana, adică
cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de energie. La fel cum lumina soarelui face să dispară orice
umbră, această facultate superioară devine capabilă să înţeleagă oricât şi orice.

Cap III SUTRA 35 Prin SAMYAMA asupra inimii apare conştiinţa lui CHITTA

Hridaye chittasamvit

Hridaye = realizând samyama asupra inimii; chittasamvit = conştiinţa lui chitta.

Aici inimă înseamnă lotusul numit anahata chakra. Prin meditaţie sau samyama asupra lui anahata
chakra, yoghinul dobândeşte cunoaşterea naturii minţii sale. Atunci când materia şi mintea sunt asociate,
acea conştiinţă este numită chittasamvit.

Cap III SUTRA 36 CHITTA şi PURUSHA sunt extrem de distincte. Din cauza non-diferenţei
conştiinţei amândurora există experienţă obiectivă sau subiectivă. Realizând SAMYAMA asupra
conştiinţei subiective, despărţită de conştiinţa obiectivă, se dobândeste cunoaşterea lui PURUSHA
(PURUSHAJNANA)

Sattva purushayoratyantasankirnayoh pratyayavishesa bhogah pararthatvatsvarthasamyamat

purusajnanam

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; atyanta = extrem = asankirnayoh = distinct; pratyaya =
conştiinţă; avishesah = non-distinct; bhogah = experienţă; pararthatvat = din conştiinţă obiectivă; sva = al
său propriu; artha = conştiinţă subiectivă; samyamat = prin samyama; purushajnanam = cunoaşterea lui
purusha.

În filosofia Samkhya există un principiu de bază care spune că chitta şi purusha sunt foarte diferiţi şi
sunt separaţi prin natura lor, dar ei par să fie acelaşi lucru datorită lui avidya (ignoranţ; iluzia). Atunci
când realizăm sau simţim că purusha şi chitta sunt unul şi acelaşi lucru, acest lucru este numit bhoga sau
experienţă. Aceasta este un produs al lui avidya (ignoranţă). Datorită ei cunoaşterea că purusha şi chitta
sunt total diferite, este uitată sau ascunsă. Realizând samyama asupra conştiinţei de sine, distinctă de
conştiinţa obiectivă, se dobândeşte cunoaşterea lui purusha.
Trebuie să înţelegem ce este conştiinţă obiectivă şi ce este conştiinţă subiectivă. Conştiinţa obiectivă se
bazează pe greşeala că purusha şi chitta sunt acelaşi lucru, dar atunci când se realizează distincţia lor,
 108 din 172

conştiinţa obiectivă este înlocuită de conştiinţa subiectivă. În samyama medităm asupra acestei diferenţe.
Purusha este neschimbat, în timp ce chitta se schimbă. Prin samyama natura lui purusha este înţeleasă.
Pentru a realiza purusha, trebuie să treceţi dincolo de prakriti. Aceasta este conştiinţa subiectivă sau
conştiinţa de sine. Conştiinţa de sine apare după ce prakriti a fost depăşit. Atunci distincţia dintre
purusha şi prakriti este realizată plenar. După ce s-a realizat acest lucru, nu mai există bhoga, adică
conştiinţă obiectivă, deoarece avidya (ignoranţa; iluzia) a dispărut.

Cap III SUTRA 37 De aici (adică din PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea intuitivă
transcendentală a audiţiei, a senzaţiei, a percepţiei vizuale, a gustului şi a mirosului

Tatah pratibhashravanavedanadarshashvadavarta jayante

Tatah = de aici; pratibha = facultatea de conştiinţă superioară; shravana = facultatea de a auzi; vedana =
conştiinţa pipăitului; adarsha = vizualizare; asvada = facultatea gustului; varta = facultatea mirosului;
jayante = se produc.

Facultăţile transcendentale care privesc organele de simţ sunt numite facultăţi pratibha, cum ar fi
pratibhashravan, pratibhadarshan ş.a.m.d. Cuvântul pratibha este comun tuturor celor cinci facultăţi.
Prin practicarea lui samyama asupra lui purusha sau conştiinţa subiectivă, aşa cum s-a descris în sutra
precedentă, facultăţile transcendentale care aparţin organelor de simţ îşi fac apariţia. Uneori întâlnim
oameni care au aceste facultăţi, dar ele nu trebuie confundate cu telepatia, clarviziunea etc. Aceste
facultăţi sunt rezultatul lui samyama asupra conştiinţei subiective. Ele aparţin lui Ishwara, şi sunt
omniscienţa, omnipotenţa etc. Ele sunt obţinute prin samyama asupra lui purusha.

Cap III SUTRA 38 Aceste puteri psihice (menţionate în sutra anterioară) constituie obstacole în
SAMADHI, dar în starea de conştiinţă (obişnuită) a lumii ele sunt puteri psihice

Te samadhavupasarga vyutthane siddhayah

Te = ele; samadhau = în samadhi; upasarga = obstacole; vyuthane = în starea de conştiinţă a lumii;

siddhayah = puteri psihice.

Din punct de vedere extrovert, ele sunt puteri psihice, dar în ceea ce priveşte samadhi, ele acţionează ca
piedici. Mintea unui yoghin nu rămâne tot timpul în samadhi. Ea fluctuează, având şi conştiinţa lumii. În
această stare, aceste puteri pot fi manifestate, dar atunci când yoghinul este în samadhi, aceste puteri
creează tulburări dacă li se permite să se manifeste. Yoghinul poate face uz de ele după ce iese din
meditaţie.
Primul stadiu de siddhi este atunci când aspirantul este în samadhi. Chiar dacă el nu doreşte aceste
siddhis, ele vor veni la el automat, datorită dezvoltării conştiinţei superioare în meditaţie profundă. Atunci
când aceste siddhis se manifestă, ele creează tulburare în samadhi, prin generarea unui fel de vibraţie
psihică. Acest lucru deranjează starea de samadhi, dar în afara acestei stări aspirantul poate percepe sau
proba efectele acestora.

Cap III SUTRA 39 Prin slăbirea cauzei legăturii dintre corpul fizic şi cel subtil şi prin cunoaşterea
modalităţii, corpul subtil poate intra şi se poate manifesta în corpul altei persoane

Bandhakaranashaithilyatpracharasamvedanachcha chittasya parashariraveshah

 109 din 172

Bandha = legătură; karana = cauză; shaithilat = prin slăbirea; prachara = modalitate; samvedanat = prin
cunoaşterea; cha = şi; chittasya = a corpului subtil; para = a altora; sharira = corp; aveshah = intrare.

Această putere psihică este foarte elevată. Aspirantul iese din corpul său şi intră în corpul altei persoane.
Pentru asta, aspirantul poate folosi şi ajutorul discipolului său. Intâlnim acest lucru la multe fiinţe eliberate
şi yoghini avansaţi, cum ar fi Sankaracharya. Pentru a realiza acest lucru, trebuie îndeplinite două
condiţii: slăbirea cauzei legăturii şi cunoaşterea căii sau modalităţii de intrare.
Cauza legăturii este dragostea pentru corpul fizic, teama de moarte şi kleshas-urile. Această cauză de
legătură trebuie slăbită, ceea ce se face prin meditaţie şi samyama. Sukshma sharira sau corpul subtil
trebuie separat de corpul grosier, la fel cum două bucăţi de pânză cusute se separă prin ruperea sau
slăbirea cusăturii. Analog, corpul subtil este îndepărtat şi separat de corpul fizic prin slăbirea kleshas-
urilor (tensiuni fundamentale ale minţii), fricii, etc. În timp ce corpul subtil este afară şi separat de corpul
fizic, acesta din urmă trebuie îngrijit, altfel va deveni imposibilă reîntoarcerea, deci cauza legăturii trebuie
relaxată şi corpul trebuie păstrat în bune condiţii.
Trebuie cunoscută calea, adică acel nadi de-a lungul căruia chitta intră în corpul altei persoane. Numai
atunci devine posibilă intrarea în corpul altei persoane.

Cap III SUTRA 40 Prin stăpânirea lui UDANA apare non-contactul cu apa, noroiul, spinii, etc. şi
corpul levitează

Udanajayajjalapankakantakadisvasanga utkrantishcha

Udana = una dintre cele cinci pranas-uri; jayat = prin stăpânirea; jala = apă; panka = noroi; kantakadisu =
spini, etc.; asanga = non-contact; utkrantih = levitaţie; cha = şi.

Centrul lui udana (formă de energie subtilă) este în gât, dar acesta se mişcă în sus în regiunea capului. În
momentul morţii această prana, şi anume udana, eliberează corpul fizic de corpul subtil. Metoda de a
ajunge la stăpânirea lui udana nu este dată în scripturi. Nu se ştie dacă aceasta este o pranayama sau o
samyama, sau dacă se face prin intermediul unui nadi, etc. dar este sigur că acest nadi îşi are funcţia lui
specializată şi dacă aceasta este stăpânită, atunci puteţi domina forţa de gravitaţie terestră.
Levitaţia este un fenomen binecunoscut. Ea este realizată prin practica lui pranayama, deci se poate
spune că stăpânirea lui udana se realizează prin practica lui pranayama (controlul suflurilor subtile,
vitale realizat prin intermediul respiraţiei conştient controlate) .

Cap III SUTRA 41 Prin stăpânirea lui SAMANA corpul străluceşte

Samanajayajjivalanam

Samana = samana vayu; jayat = prin stăpânirea; jvalanam = strălucire.

Samana vayu (formă de energie subtilă) dă naştere la fluidul digestiv şi e legat de focul care digeră hrana
în stomac. Sfera sa de acţiune este de la inimă la buric. Atunci când samana vayu este stăpânit prin
dezvoltarea în fiinţă a principiului arzător, corpul capătă o aură în jurul său. Acest lucru mai este posibil şi
prin pranayama, prin brahmacharia şi prin alte tehnici de purificare.

Cap III SUTRA 42 Realizând SAMYAMA asupra legăturii dintre ureche şi spaţiu se dobândeşte
auzul divin
 110 din 172

Shrotrakashayoh sambandhasamyamaddivyam shrotram

Shrotra = ureche; akashayoh = spaţiu; sambandha = relaţie; samyamat = prin samyama; divyam = divin;
shrotram = organul auzului.

Akasha este mediul prin care se propagă sunetul, iar urechea este organul care percepe sunetul.
Samyama asupra relaţiei acestora dă naştere la sunete superfizice, care nu diferă de sunetele planului
fizic. Continuitatea sunetului există totdeauna, indiferent dacă planul este fizic sau superfizic. De
exemplu, în Nada Yoga există patru stadii ale sunetului, şi anume sunet fizic, auzibil, mental şi
transcendental, sau vaikhari, madhyama, pashyanti şi para. Acestea sunt cele patru nivele ale
sunetului.
Urechea noastră are capacitatea de a auzi sunete într-o anumită bandă de frecvenţe, dar akasha, fiind
mediul de propagare, are capacitatea de a transmite orice sunet. Undelor sonore le trebuie timp să ajungă
de la un loc la altul; dar odată generate, ele există undeva în formă grosieră sau subtilă. Ele nu încetează
niciodată. Analog, în yoga se consideră că sunetele planului superfizic nu sunt fără legatură cu sunetele
planului fizic; şi în planul superfizic sunetele sunt continue. Realizând samyama asupra urechii şi asupra
relaţiei sale cu akasha, fiinţa poate dobândi capacitatea superfizică de a auzi sunete; acestea sunt numite
sunete superfizice. Auzul divin nu este altceva decât capacitatea de a auzi sunetele subtile care sunt
dincolo de banda de frecvenţe pe care le poate percepe urechea în mod obişnuit.
Atunci când un sunet grosier încetează, mai poate fi auzit un sunet subtil. Când şi acesta încetează, mai
poate fi auzit un sunet încă şi mai subtil. În cele din urmă mintea devine atât de sensibilă încât ea poate
percepe cele mai subtile sunete. Când şi acestea încetează, vă puteţi auzi inima cum bate. După asta, puteţi
prinde vibraţiile sunetelor foarte subtile, iar prin samyama asupra lui akasha şi asupra relaţiei cu
urechile, puteţi începe să auziţi sunete divine.

Cap III SUTRA 43 Prin SAMYAMA asupra relaţiei dintre corp şi akasha şi prin fuzionarea minţii
cu uşurătatea bumbacului, se dobândeşte capacitatea de deplasare prin spaţiu

Kayakashayoh sambandhasamyamatlaghutula samapatteshchakashagamanam

Kaya = corp; akashayoh = a spaţiului; sambandha = relaţie; samtamat = prin samyama; laghu = uşor; tula
= bumbac; samapatteh = prin fuziunea minţii; cha = şi; akasha = spaţiu; gamanam = a se deplasa prin.

Toola desemnează cele mai fine fire de bumbac, care sunt extrem de uşoare, putând astfel pluti prin aer.
Analog, un yoghin poate pluti în aer dacă el face samyama asupra relaţiei dintre corpul său şi akasha, şi
se concentrează în acelaşi timp asupra firelor de bumbac extrem de uşoare. Aici, a se deplasa prin spaţiu
nu înseamnă a deplasa corpul fizic prin spaţiu. Atunci când samyama descrisă în această sutra este
practicată, apare o stare în care corpul subtil se poate deplasa prin spaţiu. Acest lucru nu implică mişcarea
corpului fizic, ci mai degrabă aceea a corpului subtil, sau psihic. Corpul fizic va rămâne pe loc, iar corpul
subtil este separat de el şi se mişcă prin spaţiu. La prima vedere se pare că numai realizând samyama
asupra corpului, asupra lui akasha şi asupra bumbacului extrem de uşor, fiinţa nu se poate mişca în
akasha, dar tehnica depinde mai mult de cunoştinţele despre particulele care alcătuiesc corpul fizic şi
mental. La fel cum un dulgher poate asambla o mobilă dacă recunoaşte structura părţilor componente,
analog un yoghin îşi poate dezintegra corpul dacă cunoaşte constituţia corpurilor fizic şi mental. Acest
siddhi necesită o înţelegere clară a componentelor corpului şi minţii, numai în acest fel yoghinul devine
capabil să-şi dezintegreze corpul. Uşurătatea corpului fizic poate fi resimţită prin concentrarea asupra
firelor de bumbac, dar aceasta este o uşurătate subiectivă. Este numai o părere.
Aspirantul spiritual trebuie să-şi dizolve mental corpul fizic în spaţiu, astfel încât, în mod gradat,
sentimentul existenţei corpului fizic dispare, dar acest lucru este numai o părere subiectivă.
 111 din 172

Cap III SUTRA 44 În starea de MAHAVIDEHA, VRITTIS-urile sunt inimaginabile şi total

exterioare domeniului corpului, şi în acelaşi timp voalul (AVARANA) care acoperă lumina
(PRAKASHA) este distrus

Bahirakalpita vrittirmahavideha tatah prakashavaranaksayah

Bahih = extern; akalpita = inimaginabil; vrittih = stare a minţii; mahavideha = existenţa fără corp; tatah =
de aici; prakasha = lumină; avarana = voal; ksayah = distracţie.

Cuvântul mahavideha înseamnă marea sau universala stare a minţii care funcţionează fără corpul fizic.
Conţinutul minţii noastre este format din două lucruri:
1. Lucrurile pe care le învăţăm şi le trăim în viaţa de toate zilele, înregistrările vieţilor anterioare
ş.a.m.d. Acest conţinut al minţii depinde de acumularea imaginilor şi înregistrărilor trecute.
2. În plus, există starea numită mintea universală. Această noţiune trebuie bine înţeleasă. Mintea
individuală este compusă din înregistrări de diferite tipuri. Ea depinde de contactul cu lumea
exterioară vie, organele de simţ, dar îşi are fundamentul în mintea universală: Mintea universală
este originală; ea este fundamentul comun tuturor fiinţelor umane. Dacă s-ar elimina toate
înregistrările experienţelor din minte, ceea ce ar rămâne ar fi mintea universală, care este infinită şi
nelimitată. Starea de mahavideha înseamnă a fi conştient de această minte universală.
Atunci când acest rezultat a fost obţinut prin samyama (identificare), fiinţa poate exista fără corp.
Starea de mahavideha este de asemenea un vritti. Este o stare a minţii. Atunci când această stare se
stabilizează, voalul care acoperă lumina este distrus. Atunci când perseveraţi în negarea impresiilor
dobândite prin contactul simţurilor cu lumea externă, ajungeţi la o stare a minţii în care mintea universală
funcţionează independent de corp, minte şi simţuri. De asemenea, în această stare lumina spirituală
străluceşte clar, datorită îndepărtării voalului care o acoperea, dar acest lucru este diferit de îndepărtarea
voalului obţinută prin practica lui pranayama.

Cap III SUTRA 45 Prin SAMYAMA asupra stadiilor BHUTAS-urilor sau a stărilor grosiere
(STHULA), esenţiale (SVARUPA), subtile (SUKSMA) şi interpenetrante (ANVAYA), şi asupra
scopului BHUTAS-urilor, se dobândeşte stăpânirea acestora

Sthulasvarupasuksmanvayarthavattvasamyamad bhutajayah

Sthula = grosier; svarupa = forma reală; suksma = subtil; anvaya = interpenetrant; arthavattva = servind
scopului; samyamat = prin samyama; bhutajayh = stăpânirea elementelor.

Există cinci stări ale celor cinci elemente, şi anume forma grosieră, forma reală, forma subtilă, forma
universală şi scopul lor. Practica lui samyama asupra acestor stări ale elementelor conferă stăpânire
asupra lor. Aici tattva nu înseamnă calitate, ci aşa-itate. El desemnează principiile componenete. El se
referă la starea existenţei, funcţiilor şi naturii obiectului.
În Samkhya şi Yoga există nenumărate tattvas (principii). Cu toate că ele sunt diferite între ele, derivă
totuşi dintr-un principiu suprem Cele cinci tattvas desemnează elementele numite pământ, apă, foc, aer şi
eter. Acestea constituie obiectul samyama-ei. Astfel, samyama trebuie realizată nu numai asupra formei
grosiere, ci şi asupra formelor subtilă, fundamentală şi universală. Natura fundamentală a pământului este
mirosul, aceea a apei este fluiditatea, aceea a focului este căldura, aceea a aerului este mişcarea, şi aceea a
lui akasha, eterul, este sunetul. Samyama se practică asupra acestor calităţi fundamentale. Stadiile lor
subtile însemnă tanmatras-urile lor, care sunt numite miros, fluiditate, formă, pipăit şi sunet. Samyama
se practică şi asupra acestora. La fel, samyama se practică şi asupra formei lor universale, care este
aceeaşi pentru toate. Apoi se meditează asupra scopului şi funcţiei bhutas-urilor. Funcţiile lor înseamnă
 112 din 172

cele 25 de tattvas din Samkhya, şi anume: purusha, prakriti, trei organe interne, cinci organe cognitive,
cinci organe motorii, cinci tanmatras, cinci elemente. Aceste 25 de tattvas din Samkhya constituie
funcţiile bhutas-urilor (elementelor subtile).

Cap III SUTRA 46 Din aceasta urmează apariţia lui ANIMA şi a celorlalte opt puteri
(MAHASIDDHIS) care duc la perfecţiunea corpului (realizarea aşa-zisului "corp de diamant") şi
la non-obstrucţia funcţiilor lui

Tatoanimadipradurbhavahkayasampattaddharmanabhighatashcha

Tatah = de aici; animadi = anima, etc.; pradurbhavah = aparenţă; kayasampat = bunăstare corporală; tat =
aceasta; dharma = funcţie; anabhighatah = non-obstrucţie; cha = şi.

Având stăpânire asupra celor cinci elemente, aşa cum s-a spus în sutra anterioară, yoghinul îşi dezvoltă
puteri psihice cum ar fi anima, laghima, etc. Corpul său devine perfect şi el depăşeşte toate limitările
corpului şi bhutas-urilor (elementelor). Astfel, apar trei factori; 1. apariţia lui anima şi a altor puteri; 2.
perfecţiunea corpului; 3. depăşirea tuturor obstrucţiilor.
Există opt feluri de puteri psihice care sunt legate între ele şi sunt numite ashta siddhis:
1. Anima - yoghinul îşi poate face corpul la fel de mic ca un atom.
2. Laghima - corpul poate fi făcut uşor.
3. Mahima - corpul poate fi făcut mare.
4. Garima - corpul poate fi făcut greu.
5. Prapti - capacitatea de a ajunge oriunde.
6. Prakamya- îndeplinirea totală a dorinţelor.
7. Vashitva - controlul asupra tuturor obiectelor, organice şi anorganice.
8. Ishitva - capacitatea de a crea şi de a distruge după voinţă.
Aceste opt siddhis apar ca rezultat al stăpânirii complete asupra celor cinci mahabhutas. În plus de
acestea, apare perfecţiunea corpului. A treia realizare este aceea că yoghinul nu mai este influenţat de
obstrucţiile lui prakriti sau ale elementelor.

Cap III SUTRA 47 Perfecţiunea corpului fizic şi non-obstrucţia funcţiilor lui include frumuseţe,
graţie, energie şi duritate

Rupalavanyabalavajrasamhananatvani kayasampat

Rupa = formă, frumuseţe; lavanya = graţie; bala = forţă, energie; vajrasamhananatvani = duritate; kaya =
fizic; sampat = sănătate.

Trebuie reamintit că graţia este diferită de urâţenie, şi frumuseţea este altceva decât înfăţişarea.

Cap III SUTRA 48 Stăpânirea asupra organelor de simţ (INDRIYAS) se dobândeşte prin
SAMYAMA asupra puterii de cunoaştere, naturii reale, individualizării, atot-pătrunderii şi
scopului acestor INDRIYAS

Grahanasvarupasmitanvayarthavattvasamyamadindriyajayah
 113 din 172

Grahana = puterea de cunoaştere; svarupa = natura reală; asmita = egoism; samyamat = prin samyama;
indriyajaya = stăpânirea asupra organelor de simţ;

Pentru a avea control şi stăpânire asupra organelor de simţ este necesar să realizăm samyama
(identificare) asupra a cinci elemente:
1. Puterea de cunoaştere a organului de simţ respectiv.
2. Calitatea esenţială a organului de simţ.
3. Egoismul, sau individualitatea persoanei, care se exprimă prin organele de simţ.
4. Atot-pătrunderea, care înseamnă corelaţia acestor organe între ele, de exemplu, atunci când vedeţi
un animal, puteţi să vă daţi seama prin intermediul ochilor dacă acesta este un câine sau un
elefant; îi puteţi auzi zgomotul, simţi atingerea ş.a.m.d. Cunoaşterea care apare în minte este o
combinaţie între impulsurile tuturor organelor. Cunoaşterea este una, dar ea depinde în mod egal şi
simultan de diferitele organe de simţ.
5. Scopul. Fiecare organ de simţ are un scop bine definit în schema vieţii umane. Există două
scopuri: bhoga sau experienţa, şi apavarga, sau eliberarea.
Samyama trebuie realizată asupra tuturor celor cinci stadii ale indriyas-urilor (organele de simţ), separat.
De exemplu, meditaţi asupra naturii reale a ochilor; aceasta este percepţia. Egoismul ochilor înseamnă
conştiinţa că "eu văd". Apoi, cunoaşterea dobândită prin percepţia oculară depinde şi de celelalte organe.
Astfel trebuie practicată samyama asupra organelor de simţ.

Cap III SUTRA 49 De aici urmează iuţeala minţii, eliberarea de orice mediu de instrumentalitate
precum şi cucerirea şi depăşirea limitărilor lui PRAKRITI

Tato manojavitvam vikaranabhavah pradhanajayascha

Tatah = de aici; manojavitvam = iuţeala minţii; vikaranabhavah = eliberarea de organele de simţ;

pradhanajayah = cucerirea lui prakriti; cha = şi.

Devenind stăpân asupra organelor de simţ, marile calităţi care rezultă sunt următoarele:
1. Iuţeala minţii.
2. Capacitatea de a funcţiona fără nici un instrument.
3. Controlul complet asupra lui prakriti.
Yoghinul vede fără ajutorul ochilor şi se mişcă fără ajutorul membrelor; el nu mai are nevoie de
instrumentalitatea vreunui organ cognitiv sau motor. El transcende indriyas-urile (organele de simţ)
complet. Acesta este înţelesul cuvântului vikaranabhavah.
Pradhana înseamnă prakriti, inclusiv transformările ei. Prin aceasta se dobândeşte o putere psihică
numită madhupratika. Yoghinul se poate bucura de siddhis-urile lui aşa cum un om obişnuit se bucură
de miere.
Dobândirea puterilor yoghine este plină de responsabilităţi. Este la fel cum aţi ţine o cobră în jurul gâtului,
sau un tigru în cameră. Siddhis-urile pot deveni plăcute ca mierea numai atunci când aveţi control
complet asupra transformărilor lui prakriti, altfel ele creează agitaţie şi tulburare. Este la fel ca şi cum
individul ar avea foarte mulţi bani şi ar trăi în anturajul unor tâlhari. La fel cum el nu poate să fie cu
mintea liniştită până ce nu îi stăpâneşte complet pe tâlhari, analog este şi cu yoghinul care are siddhis.

Cap III SUTRA 50 În urma cunoaşterii efective prin realizare directă la nivelul conştiinţei a
diferenţelor dintre CHITTA şi PURUSHA se dobândeşte omnipotenţă (supremaţia asupra tuturor
stărilor şi formelor de existenţă) şi omnişcienţă
 114 din 172

Sattvapurusanyatakhyatimatrasya sarvabhavadhisthatritvam sarvajnatritvam cha

Sattva = chitta; purusha = sinele; anyata = diferenţă; khyati = conştiinţă; matrasya = numai; sarva = tot;
bhava = stări de existenţă; adhisthatritvam = supremaţie; sarvajnatritvam = omnişcienţă; cha = şi.

Ishwara are trei calităţi, şi anume: omnipotenţa, omniprezenţa şi omnişcienţa. Atunci când se face
samyama asupra diferenţei dintre chitta şi purusha, şi când această diferenţă este cunoscută complet,
aspirantul realizează faptul că purusha (Sinele Suprem) este complet diferit de chitta (minte). Atunci
Ishwara începe să funcţioneze în om.
Atunci aspirantul devine omnipotent şi omnişcient. Acesta este motivul pentru care fiinţele care au
dobândit aceste calităţi sunt numite profeţi sau încarnări ale lui Dumnezeu. Purusha se eliberează de
legăturile lui chitta, devenind capabil să-şi manifeste natura sa esenţială sub forma omnipotenţei şi
omnişcienţei.

Cap III SUTRA 51 Prin VAIRAGYA chiar şi faţă de aceste puteri (omnipotenţa şi omnişcienţa),
sămânţa suferinţei (DOSHA) sau legătura creată de AVIDYA este distrusă şi se dobândeşte
KAIVALYA

Tadvairagyadapi dosabijaksaye kaivalyam

Tat = aceasta; vairagyat = prin vairagya; api = chiar; dosa = defect; bija = sămânţă; ksaye = datorită
distrugerii; kaivalyam = izolare.

Atunci când, prin realizarea diferenţei dintre chitta şi purusha, este dobândită vivekakhyati (procesul de
îndepărtare a lui avidya (ignoranţa)) şi, de asemenea, şi cele două puteri ale omnipotenţei şi omnişcienţei,
yoghinul este complet detaşat şi renunţă la efectele şi realizările obţinute. Atunci sămânţa legăturii
(avidya) este distrusă. Aceasta este starea kaivalya.
Kaivalya este tradusă prin eliberare sau libertate, dar de fapt ea nu este asta. De asemeni, realizarea lui
Dumnezeu este diferită de această stare. Cuvântul kaivalya este derivat din cuvântul "keval", care
înseamnă unul absolut, fără ceilalţi. Prin urmare, kaivalya înseamnă izolare, însingurare. Este o stare de
non-dualitate.
S-au spus multe, şi se vor mai spune, despre kaivalya. Ea nu este starea realizării nici unei cunoaşteri
pozitive, nici a lui Dumnezeu sau al fiinţei supreme. Noţiunea de kaivalya trebuie bine înţeleasă de
aspirantul yoghin. Ea nu este o stare care să poată fi explicată. Ea poate fi dobândită numai prin
renunţarea la absolut totul. Este o stare de deplinătate, de unicitate, sau advaita. În momentul apariţiei lui
kaivalya apare posibilitatea folosirii sistemului Vedanta.

Cap III SUTRA 52 Atunci când suntem invitaţi sau tentaţi de DEVATAS ori de alte fiinţe celeste
nu trebuie să existe ataşament sau mândrie, deoarece există posibilitatea renaşterii nedoritului

Sthanyupanimantrane sangasmayakaranam punaranistaprasangat

Sthani = zei (devata); upanimantrane = fiind respectuos invitat; sanga = ataşament; smaya = mândrie;
akaranam = nefăcând; punah = din nou; anisto = nedorit; prasangat = prin renaşterea.

După dobândirea puterilor, yoghinul devine subiectul invitaţiei respectuoase a puterilor care realizează
diferite acţiuni, de exemplu DEVATAS: În asemenea ocazii, el nu trebuie să arate nici ataşament nici
 115 din 172

mândrie, altfel apare posibilitatea renaşterii acţiunilor nedorite: yoghinul poate suferi de tulburări fizice
sau mentale, prin urmare în această sutra se spune că el trebuie să fie atent şi să nu aibe ataşament sau
mândrie.
Yoghinii sunt de patru tipuri:
1. Prathama kalpika, sau începători în samadhi.
2. Madhubhumika, sau acela care a gustat mierea puterilor yoghine.
3. Prajnajyoti, acela care vede lumina purei constiinţe.
4. Atikranta bhavaniya, acela care devine absolut detaşat şi renunţă chiar şi la realizarea supremă. El a
terminat întregul curs al practicilor spirituale.
În diferitele stadii, yoghinii sunt invitaţi de autorităţile planelor superioare astrale. Aici ei trebuie să
manifeste absolută renunţare. Ei trebuie să evite ataşamentul şi mândria, şi numai după asta ei pot
continua să meargă până acolo de unde nu mai există întoarcere, dar dacă ei nu-şi iau aceste precauţii,
atunci ei trebuie să sufere o pedeapsă. Acest lucru mai înseamnă şi că atunci când fiinţa a dobândit o
putere spirituală, ea trebuie în primul şi în primul rând să îndeplinească aceste două condiţii, adică
eliberarea de ataşament şi eliberarea de mândrie. Până ce aceste două condiţii nu sunt îndeplinite el nu
trebuie să-şi folosească puterile psihice sau oculte. Prin urmare, numai atunci când se eliberează de aceste
două piedici, el poate merge mai departe.

Cap III SUTRA 53 Prin SAMYAMA asupra momentului şi ordinii sale de succesiune se naşte
discernământul, care duce la cunoaşterea realizării realităţii ultime

Ksanatatkramayoh samyamatvivekajam jnanam

Ksana = moment; tatkramayoh = în ordinea sa de succesiune; samyamat = prin samyama; vivekajam =

născut din realizarea; jnanam = cunoaştere.

Ksana înseamnă cea mai mică unitate de timp, momentul. Timpul este o succesiune perpetuă de
momente, iar samyama (identificare) este practicată asupra acestei succesiuni de momente. Cunoaşterea
care apare de aici este numită viveka jnana; ea se naşte din discriminarea dintre purusha (sinele) şi
prakriti (natura). Viveka este o idee crucială în Samkhya şi Yoga. Este înţelegerea corectă a lui
purusha şi prakriti.
Astfel, viveka include cunoaşterea absolutei diferenţe dintre purusha şi prakriti. Prin realizarea
diferenţei, yoghinul realizează izolarea completă pentru sinele său. Viveka jnana este cunoaşterea
născută din conştiinţa ultimei realităţi. Este cel mai înalt nivel de superconştiinţă. Pentru a-l dobândi, fiinţa
trebuie să închidă ochii şi să încerce să fie conştientă de neîncetata curgere a momentelor, şi să facă
samyama asupra acestei curgeri.

Cap III SUTRA 54 De aici vine cunoşterea paranormală a acelor obiecte aparent similare, care nu
se disting deloc ca separate nefiind diferenţiate de naştere, caracteristici sau poziţie, din cauza lipsei
de definiţie

Jatilaksanadeshairanyatamavachchhedat tulyayostatah pratipattih

Jati = naştere; laksana = caracteristic; deshayoh = deloc; anyata = diferenţă; anavachchhedat = pe seama
nici unei definiţii; tulyayoh = a celor două obiecte similare; tatah = de aici; pratipattih = cunoaştere.

Prin cunoaşterea realităţii ultime, fiinţa îşi dezvoltă o facultate prin care poate face distincţie clară între
cele două stări diferite ale unui obiect. Prin această facultate sunt determinate naşterile trecute, prezente şi
 116 din 172

viitoare, precum şi continuitatea conştiinţei. Caracteristicile, poziţia şi locul unui individ se schimbă odată
cu naşterea, dar sinele rămâne acelaşi. Totuşi, acest lucru este dificil de înţeles. La fel cum cărămizile pot
fi făcute din lut, redevenind lut, în mod analog sinele, deşi pare diferit în diferitele naşteri, este de fapt
unul şi acelaşi. Acest lucru este cunoscut prin conştiinţa superioară.
Prin vivekaja jnana se dobândeşte cunoaşterea dintre două obiecte similare care nu sunt diferenţiate de
naştere, caracter şi poziţie. Prin aceasta yoghinul cunoaşte diferitele transformări care au loc în jiva (fiinţa
umană vie încarnată) şi cunoaşte substanţa materiei perfect.

Cap III SUTRA 55 Cunoaşterea transcendentală eliberează de orice legături şi include cunoaşterea
tuturor obiectelor, dincolo de toate ordinele de succesiune, şi ia naştere din VIVEKA. Asta e tot.

Tarakam sarvavisayam sarvathavisayamakramam cheti vivekajam jnanam

Tarakam = transcendental; sarvavisayam = toate obiectele; sarvathavisayam = obiectele de pretutindeni;

akramam = dincolo de ordinea succesiunii; cha = şi; iti = aceasta e tot; vivekajam = născut din viveka;
jnanam = cunoaştere.

Cea mai înaltă cunoaştere este cunoaşterea ultimei realităţi. Atingând acest stadiu, fiinţa trece dincolo de
existenţa obişnuită; de aceea s-a folosit aici cuvântul akrama. El desemnează cunoaşterea prin care fiinţa
poate trece dincolo. Cunoaşterea ultimei realităţi eliberează pe aspirant de durere pentru veşnicie. Prin
dobândirea acestei cunoaşteri, sinele individual transcende barierele timpului şi spaţiului. Jiva care a fost
implicat în limitările lui maya este complet eliberat prin dobândirea acestei cunoaşteri.

Cap III SUTRA 56 KAIVALYA este atinsă prin egalizarea şi purificarea iluminării lui PURUSHA
şi CHITTA (SATTVA) (adică atunci când CHITTA, fiind la fel de pură ca Spiritul Pur, reflectă
atât pe PRAKRITI cât şi pe PURUSHA simultan)

Sattvapurusayoh shuddhisamye kaivalyamiti

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; shuddhi = purificare; samye = devenind egal; kaivalyam =
izolare; iti = sfârşit.

Kaivalya survine atunci când întreaga structură a lui chitta este complet purificată şi când este
recunoscută diferenţa dintre chitta şi purusha. Realizarea acestei diferenţe vine gradat. Purificarea lui
chitta înseamnă această realizare progresivă şi gradată.
Atunci când conştiinţa ultimei realităţi apare pe firmamentul lui chitta, putem spune că ea este purificată
sau iluminată. Atunci când există distracţii, chitta este plină de impurităţi. Lumea exterioară este
reflectată în chitta impură distorsionat, dar atunci când chitta este purificată ea reflectă totul aşa cum este,
incluzând purusha. Este la fel cum am curăţa o oglindă, astfel încât ea să reflecte realitatea fără
distorsiuni.
În acea stare, purusha este liber de influenţa lui prakriti. Există un proces de diviziune şi discriminare.
Aceasta este de fapt starea de kaivalya. Atunci când purusha acţioneză prin intermediul minţii,
intelectului şi organelor de simţ, el nu este liber. Acesta este purusha captiv.
Scopul sistemului yoga este de a da o metodă de involuţie prin care purusha devine capabil să
funcţioneze izolat, independent de chitta şi prakriti. La diferite stadii de realizare psihică, purusha poate
vedea fără ochi şi poate acţiona fără ajutorul simţurilor.
Prin urmare, kaivalya se atinge atunci când chitta este purificată şi purusha este eliberat de legătura
efectului de colorare din partea lui chitta. Când este atins acest proces de iluminare în sfera lui chitta şi a
lui purusha prin sadhana (practică spirituală), purusha devine complet izolat de sfera lui prakriti.
 117 din 172

Aceasta nu este o izolare la nivel emotiv, ci este o izolare spirituală, în care conştiinţa subiectivă a
individului poate funcţiona în toate stadiile fără a fi deranjată de lumea exterioară sau de chitta. Acea
stare de kaivalya este scopul sistemului yoga.
 118 din 172

CAPITOLUL IV KAIVALYAPADA

Cap IV SUTRA 1 SIDDHIS-urile apar datorită naşterii, ierburilor, MANTRAS-urilor,

austerităţilor sau a lui SAMADHI

Janmausa dhimantratapahsamadhijah siddhayah

Janma = naştere; anushadhi = ierburi; mantra = mantra; tapah = austeritate; samadhi = samadhi; jah =
născut din; siddhayoh = siddhis.

Puterile psihice pot fi obţinute în cinci feluri. Există oameni care se nasc cu anumite puteri, cum ar fi
telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei (practică spirituală) realizate în vieţile anterioare. Acest
lucru este explicat clar în Bhagavad-Gita. Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant spiritual)
realizează ceva prin sadhana şi moare, în viaţa următoare el culege fructele acelei sadhana (practica
spirituală) şi îşi continuă evoluţia de la acel nivel. Astfel de persoane se nasc cu calităţi spirituale. Ei nu
trebuie să facă nici o sadhana pentru a obţine aceste calităţi în viaţa asta. Shankaracharya este un
exemplu. El a renunţat la totul la vârsta de opt ani şi a scris comentarii minunate la scripturile sacre. El a
doborât imperiul buddhist din India înainte de vârsta de 32 de ani. Un alt băiat, numit Gyaneshwar, care
a murit la o vârstă tânără, a realizat o muncă spirituală imensă şi s-a eliberat. Aceste lucruri nu sunt
întâmplătoare, ci ele sunt datorate samskaras-urilor (tendinţe mentale) acumulate în vieţile anterioare.
Siddhis-urile mai pot fi dobândite şi cu ajutorul ierburilor, dar aici nu se includ droguri cum ar fi LSD şi
ganja, deoarece ele provoacă boală şi tulburări nervoase. Aceste droguri produc depresiunea anumitor
centri nervoşi şi dau stări de samadhi, dar acestea nu trebuie incluse în ierburile care conferă siddhis,
deoarece ele sunt de un tip inferior. Tradiţional, aushadi înseamnă sucul anumitor ierburi, cum ar fi
anjana, rosayana, etc. dar el nu desemnează LSD sau ganja. Metoda de preparare este cunoscută numai de
puţini oameni, care trăiesc în munţii Himalaya, şi aceste sucuri dau naştere la stări supramentale de
conştiinţă.
Efectele acestor ierburi este controlabil prin fenomenele mentale superioare. Există anumite preparate ale
mercurului care sunt de o mare importanţă şi de un folos imens pentru corp, dar ele nu trebuie incluse
printre ierburi, având în vedere proprietăţile lor şi cererile sistemului yoga.
A treia cale de a obţine siddhis este prin mantra. Acesta este un foarte mare siddhi, de o spiritualitate
extrem de elevată. Este o modalitate foarte puternică de a dobândi puteri spirituale. Această metodă
aparţine unui ordin foarte înalt. Siddhis-urile obţinute prin naştere sau prin aushadi nu sunt sub stăpânirea
voinţei, dar acelea obţinute prin mantra sunt foarte importante deoarece ele se pot dezvolta după voinţă,
efortul fiind pe deplin conştient. Există multe mantras, iar în Tantra Shastra este făcut un studiu
ştiinţific al lor. Mantra conţine facultăţile spirituale, psihice şi oculte.
A patra modalitate de a obţine puteri yoghine este tapas, sau austerităţi, dar cea mai importantă şi înaltă
cale de a realiza siddhis este samyama (identificare) sau samadhi. Acest subiect l-am discutat deja în
detaliu.

Cap IV SUTRA 2 Prin supraîncărcarea potenţialităţilor aparţinând naturii inerente

(PRAKRITIAPURAT) survine transformarea fundamentală a unei substanţe, caracteristici (sau
naşteri) în alta net superioară (JATYANTARA PARINAMA)

Jatyantara parinamah prakrityapurat

Jatyantara = altă naştere; parinamah = transformare; prakriti = natura; apurat = prin adăugare,
supraîncărcare.
 119 din 172

Aici se descrie procesul logic prin care se poate mări viteza tendinţelor naturale, proces prin care mintea
obişnuită face un salt într-o stare extraordinară. Acest lucru este realizat prin compensare şi prin
supraîncărcarea diferenţelor în legea naturii.
De exemplu, cineva se naşte ca Brahmin, altcineva ca shudra, altcineva ca maimuţă etc. Aici cuvântul
"jati" înseamnă gruparea sau substanţa căreia fiinţa îi aparţine. O schimbare în jati implică o transformare
fundamentală în substanţă. Atunci când apa se transformă în vapori sau gheaţă, sau când un ornament de
aur este transformat în alt ornament de aur, nu s-a produs o transformare fundamentală, dar atunci când o
minte plină de avidya (ignoranţă), kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) şi impurităţi este
transformată în pură conştiinţă, acest lucru este o schimbare fundamentală. Ea este numită jatyanatara
parinama.
Prakriti înseamnă natură, dharma inerentă, iar apurat Înseamnă a compensa. Astfel, prakrityapurat
înseamnă supraîncărcarea golului în natură. De exemplu, atunci când lemnul este pus pe foc, el este
transformat în cenuşă. Jatyanatara parinama este rezultatul lui prakrityapurat; are loc o transformare
completă a formei şi a naturii. Dacă, totuşi, o cărămidă este pusă în foc, ea nu va suferi o transformare
fundamentală ci îşi va schimba doar culoarea şi duritatea.
Schimbarea fundamentală nu apare din exterior; ea trebuie să fie inerentă materialului. De exemplu,
mintea poate fi transformată în superconştiinţă numai pentru că sinele sau atman este deja acolo. Numai
avidya (ignoranţa) trebuie îndepărtată. Astfel, dezvoltarea superconştiinţei este inerentă naturii minţii.
Potenţialitatea trebuie să existe în substanţă, numai atunci ea poate suferi o schimbare fundamentală.
Schimbarea de la avidya la superconştiinţă poate necesita mai multe naşteri. Pentru asta, trebuie să existe
un proces de transmigraţie sau o lege care s-o coordoneze. Samskaras-urile (tendinţe mentale) sunt
responsabile de mişcarea rapidă a lui prakriti (natura), mişcare care produce jatyantara parinama. Dacă
cunoaşteţi cum să accelaraţi procesul de evoluţie - de exemplu, de la câine la elefant - atunci evoluţia
poate fi realizată în mai puţine vieţi, sau poate fi realizată chiar în viaţa următoare. Legea care decide
transformarea în ordinea fundamentală a unei substanţe este numită prakrityapurat, supraîncărcarea lui
prakriti.

Cap IV SUTRA 3 Cauza instrumentală nu stimulează diferitele naturi, ci ea doar îndepărtează

obstacolele

Nimittamaprayojakam prakritinam varanabhedastu tatah ksetrikavat

Nimitta = instrument; aprayojakam = indirect; prakritinam = a diferitelor tendinţe naturale; varana =

obstacole; bhedhah = îndepărtare; tu = dar; tatah = de aici; ksetrikavat = ca fermierul.

Diferitele sadhanas (practici spirituale) şi metode de a obţine siddhis (puteri psihice paranormale) nu
sunt adevărata cauză instrumentală a deşteptării potenţialităţilor. Nici o sadhana sau practică spirituală nu
poate avea un efect direct; transformarea realizată este indirectă, şi are loc datorită îndeplinirii anumitor
condiţii ale lui prakriti. La fel cum un fermier care-şi irigă terenul îndepărtează obstacolele, apa curgând
cu consimţământul lui prin canale, în mod analog aceste sadhanas îndepărtează obstacolele din calea lui
prakriti, şi astfel prakriti face restul, cu propriul său acord. Sadhanas-urile acţionează numai indirect.
Practicile spirituale aduc o transformare în ordinea constiinţei, sau chitta. Obstacolele care în mod
obişnuit împiedică aspirantul să aibe o viziune a naturii sale veritabile, trebuie mai întâi îndepărtate, şi
acesta este scopul sadhanas-urilor. În comentariul său la Vedanta Sutra, Shankaracharya spune că,
conştiinţa individuală are trei defecte, care sunt:
1. Impuritatea (mala)
2. Oscilaţia (vikshepa)
3. Necunoaşterea adevărului (avarana)
 120 din 172

Cuvintele tehnice pentru acestea sunt: mala, vikshepa şi avarana. Pentru a le îndepărta se folosesc
diferite metode; de exemplu, impurităţile minţii sunt îndepărtate prin bhakti sau iubire pentru Dumnezeu.
Vikshepas sunt corectate prin concentrare, iar cunoaşterea ultimă este dobândită prin pură conştiinţă.
Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti direct. Ele acţionează în mod indirect.
Ele îndepărtează numai obstacolele din calea lui prakriti. În acest context trebuie înţeleasă sutra. Dacă
apare o întârziere în obţinerea realizării, aceasta se datorează obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor trebuie
continuată practica spirituală cu entuziasm şi onestitate.
Atunci când îndepărtaţi obstacolele dintr-un canal de apă, apa curge în mod automat prin canal, deoarece
este în natura apei să se scurgă spre un nivel inferior. Analog, este în natura lui prakriti de a crea
experienţe pentru purusha şi de a aduce starea de eliberare. Obstacolele din calea lui prakriti sunt
îndepărtate prin sadhana (practica spirituală). Prin urmare, toate tipurile de sadhana sunt instrumentale;
ele nu conferă în mod direct realizarea. Ele constituie metode foarte puternice de a îndepărta impurităţile
din calea conştiinţei şi de a crea o trecere liberă prin care natura divină să se manifeste nestânjenit.

Cap IV SUTRA 4 Minţile create (NIRMANACHITTA) sunt născute sau create numai de către
ASMITA (conştiinţa cosmică a individualităţii)

Nirmanachittanyasmitamatrat

Nirmana = creaţie; chittani = minţi; asmita = egoism; matrat = singur.

Yoghinul poate crea din asmita sa diferite minţi, prin care el poate experimenta diferitele fructe ale
karmas-urilor trecute în mod simultan. Aceste noi minţi, sau vehicule ale conştiinţei, pot fi create numai
din asmita. Nirmana chitta înseamnă conştiinţa care este făcută sau creată sau care este pusă în
funcţiune separat. Aceste vehicule artificiale ale conştiinţei sunt create prin manipularea forţelor din
planurile superioare prin samyama (identificare). Prin intermediul acestor minţi create, yoghinul poate
opera în diferite sfere ale conştiinţei simultan. El este conştient simultan de toate chittas-urile. Acest lucru
se realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită ahamkara sau asmita în Samkhya
şi Yoga.
În Yoga, mahattatva înseamnă centrul individualităţii din om, în jurul căruia individul se manifestă în
diferitele stări de conştiinţă, cu ar fi veghe, vis, somn ş.a.m.d. Aceste experienţe sunt transmise minţii
naturale a yoghinului, şi astfel acea minte se eliberează de karmashaya (depozitul efectelor) datorită
consumării fructelor sale.
Minţile artificiale sunt sub controlul complet al aspirantului. El le poate crea sau le poate dizolva, după
voinţa sa. Pentru omul obişnuit, Dumnezeu este puterea supremă, dar pentru yoghin supremul este în el
însuşi. Astfel, individualitatea sa are un suport în el însuşi. La oamenii obişnuiţi, individualitatea este
dependentă de mulţi factori ai vieţii.
Subiectul minţilor create este foarte interesant şi folositor pentru arderea lui karmashaya (acumularea de
karmas).

Cap IV SUTRA 5 Mintea unică le dirijează pe celelalte, în legătură cu diferitele acţiuni

Pravrittibhede prayojakam chittamekamanekesam

Pravritti = activitate; bhede = în legătură cu diferenţa; prayojakam = mişcându-se; chittam = minte; ekam
= unu; anekesam = a multor.
 121 din 172

Mintea unică este mintea originară a yoghinului, mintea sa naturală şi această minte naturală este
directorul, însufleţitorul şi controlorul minţilor create. Ea decide, direcţionează şi însufleţeşte minţile
create în diferitele lor activităţi din diferitele sfere ale conştiinţei.
Yoghinul îşi multiplică conştiinţa în diferite planuri şi cu privire la diferite activităţi cu ajutorul minţii sale
originare naturale. Minţile create sunt în totalitate dependente de mintea naturală şi acţionează în
conformitate cu conştiinţa acesteia. Uneori ele manifestă capacităţi minunate în diferite privinţe. În multe
cazuri inteligenţa din mintea unui guru (învăţător spiritual) joacă rolul minţii naturale, ea acţionând prin
intermediul discipolului, dacă s-au creat vehicule artificiale ale conştiinţei.

Cap IV SUTRA 6 Prin aceste minţi (CHITTA), cea născută din meditaţie devine progresiv liberă
de întipăriri (SAMSKARAS).

Tatra dhyanajamanashayam

Tatra = acolo, din acestea; dhyanajam = născut din meditaţie; anashayam = fără stocul întipăririlor trecute.

Atunci când yoghinul creează câteva minţi artificiale, mintea sa proprie devine progresiv liberă de
întipăririle trecute. Minţile artificiale nu au karmashaya (acumularea de karmas), dar ele depind de, şi
servesc, mintea naturală. Este la fel ca un mare concern industrial care are filiale în diferite locuri. Filialele
sunt deschise sau închise, conform cu deciziile luate la sediu. Analog, minţile create pot fi considerate ca
fiind filiale temporare ale minţii naturale. Ele n-au independenţă, deoarece ele au un singur scop, acela de
a servi mintea naturală.
Yoghinii sunt capabili de a opera în diferite minţi, în diferite corpuri şi în diferite locuri, făcând în acelaşi
timp şi karma. Intipăririle sunt îndepărtate din mintea naturală, astfel aceasta devenind progresiv liberă de
karmashaya.

Cap IV SUTRA 7 Acţiunile yoghinilor nu sunt nici albe, nici negre; a celorlalţi sunt de trei feluri

Karmashuklakrisnam yoginastrividhamitaresam

Karma = acţiune; ashukla = nici albe; akrisnam = nici negre; yoginah = a yoghinilor; trividham = alcătuit
din trei părţi; itaresam = a altora.

Karma albă implică acţiuni care implică virtute, adică karma bună. Karma neagră înseamnă acţiuni
rele, acele acţiuni care implică viciu. Yoghinul acţionează într-un asemenea mod încît acţiunile lui nu pot
fi clasificate ca fiind bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele. Aceste acţiuni sunt posibile
deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana (practică spirituală) şi astfel el n-are un motiv
egoist care să stea la baza acţiunilor sale. Yoghinii nu operează prin intermediul minţii inferioare; ei
operează prin nirmana chitta (minţile create). În timp ce yoghinul realizează acţiuni care nu sunt nici
bune, nici rele, acţiunile celorlalţi oameni sunt de trei feluri.
Oamenii obişnuiţi operează în această lume prin mintea inferioară, iar simţurile, mintea şi corpul nostru
sunt vehicule sau medii ale karma-ei. Atunci când karmas-urile sunt realizate prin indryas (organe de
simţ), minte şi corp, atunci ele dau naştere la aceste efecte întreite, şi anume, karmas-uri bune, karmas-
uri rele şi karmas-uri amestecate. Astfel, oamenii obişnuiţi care trăiesc în lumea simţurilor, a corpului şi a
minţii, necunoscând secretele lui nishkarma (activitate DIVIN INTEGRATă), trec prin multe suferinţe.

Cap IV SUTRA 8 Manifestarea dorinţelor potenţiale latente (VASANAS) are loc în conformitate,
şi simultan, cu maturizarea fructelor acestor acţiuni (KARMAS)
 122 din 172

Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam

Manifestarea vasanas-urilor în diferitele vieţi depinde de posibilitatea şi de condiţiile de maturizare a lui

karma. De obicei, în această viaţă nu suferim, cu toate că putem face acţiuni rele sau, dimpotrivă,
suferim, cu toate că facem numai acţiuni bune. Acest lucru se datorează posibilităţii de manifestare a
dorinţelor potenţiale conform cu condiţiile de maturizare a fructelor. Prarabdha karma (karma activă)
nu se maturizează conform cu secvenţa karmas-urilor, ci conform cu adaptarea lor. La fel cum există
varietăţi timpurii şi târzii de vegetale, În mod analog anumite karmas-uri se fructifică foarte devreme, în
timp ce altele se maturizează numai după multă vreme. De exemplu, dacă plantaţi spanac azi, acesta va
creşte în 2-3 luni. Un copac guava va face fructe numai după trei ani, în timp ce mango are nevoie de 5-10
ani. La fel este şi cu karmas-urile.
Astfel, experienţele pe care fiinţa le are în viaţa asta pot fi urmarea acţiunilor realizate în vieţile anterioare.
Oamenii obişnuiţi au de suferit pentru că ei n-au control asupra maturizării karmas-urilor. Yoghinul are
control complet asupra condiţiilor care dau naştere la efectele karma-ei. În el există o conştiinţă, o
karma, o minte care este supusă suferinţelor şi plăcerii, fiind guvernată de legile naturii, dar mai există o
altă minte în el care este absolut liberă. Acesta este faptul fundamental în yoga, trebuind prin urmare să fie
înţeles corect.
Astfel, un yoghin are două minţi, una care este supusă efectelor lui prarabdha (karma activă), în viaţa
de toate zilele, care se bucură de ceea ce este bun sau rău în karma sa trecută, la fel ca mintea unui om
obişnuit; dar datorită meditaţiei asupra lui mahatattva, sau asmita (principiul egoului), yoghinul
deschide în el un alt canal numit nirmana chitta (mintea creată), care este vehiculul superior al
conştiinţei. Prin aceasta dispare durerea şi plăcerea.
Omul obişnuit are numai mintea obişnuită, inferioară, prin urmare el suferă. Yoghinul, însă, nu are nici
karmas-uri bune, nici rele, datorită lui nirmana chitta.
Kabir a spus că nu există excepţie de la regulă, că acela care are corp trebuie să fie supus durerii şi
plăcerii, dar există totuşi o diferenţă. În timp ce omul obişnuit se supune legilor karma-ei cu tristeţe şi se
plânge, yoghinul şi jnani sunt supuşi suferinţei cu cunoaştere, înţelegere şi putere absolută.
Acesta este secretul pe care mulţi nu-l cunosc. Aceştia nu înţeleg faptul că chiar şi un yoghin nu poate
trece dincolo de prarabdha (karma activă). Nimeni nu poate anihila sau încălca legile karma-ei, dar
yoghinul poate rămâne neafectat, chiar dacă el se găseşte în vâltoarea karmas-urilor şi efectelor lor. Acest
lucru se datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci decoperă poarta prin care poate scăpa de cruzimile
vieţii, dezvoltându-şi o nouă metodă de a o înfrunta.

Cap IV SUTRA 9 Deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle (SAMSKARAS) au aceeaşi formă în

minte, ele sunt înlănţuite în decursul existenţelor prin relaţia cauză-efect; cu toate că aparent pot fi
împărţite sau separate după naştere (JATI), loc (DESHA) şi timp (KALA)

Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam smritisamskarayorekarupatvat

Jati = naştere; desha = loc; kala = timp; vyavahitanam = separat; api = chiar; anantaryam = secvenţă;
smritisamskarayoh = a memoriei şi a impresiilor; ekarupatvat = datorită asemănării formei.

Atunci când jiva (fiinţa umană vie încarnată) migrează de la un corp la altul în decursul nenumăratelor
naşteri, există continuitate între diferitele naşteri şi memoria şi întipăririle tuturor naşterilor trecute sunt
continuate în viaţa prezentă. Acest lucru se datoreşte faptului că există o înlănţuire neîntreruptă a
personalităţii de-a lungul acestor încarnări. Aparent, naşterea asta este separată de naşterile anterioare în
ceea ce priveşte faptul că ea are loc într-o anumită pătură socială (jati) într-un loc diferit şi într-un timp
diferit, dar de fapt naşterile sunt toate ale aceluiaşi jiva.
După ce reîncarnarea a avut loc în alt corp, locul şi timpul nu pot fi aceleaşi. Mai mult, cunoaşterea minţii
conştiente nu se leagă în nici un fel de nici o naştere anterioară şi, datorită acestui fapt, este foarte dificil să
 123 din 172

înţelegem că cele două naşteri au ceva comun. Acesta este un subiect foarte important care priveşte teoria
transmigraţiei lui jivatma (Sinele Suprem, etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat).
Astfel, memoria şi întipăririle fiind aceleaşi în diferitele încarnări, diferenţa de naştere, loc şi timp nu
contează.

Cap IV SUTRA 10 (VASANAS) sunt dorinţe potenţiale latente care dau naştere la noi KARMAS şi
ele n-au început, deoarece dorinţa de a trăi este eternă

Tasamanaditvam chashiso nityatvat

Tasam = este; anaditvam = fără început; cha = şi; ashisah = voinţa de a trăi; nityatvat = permanent.

Legea cauzei şi efectului încătuşează mintea oamenilor obişnuiţi, existând prin urmare continuitatea
memoriei şi a întipăririlor. Această sutra descrie sursa vasanas-urilor. Procesul de acumulare a
întipăririlor este fără început. El este etern, prin urmare vasanas-urile sunt numite anadi. Ele sunt
potenţialităţile latente ale dorinţelor. Ele se pot manifesta sub forma dorinţelor atunci când găsesc o
împrejurare favorabilă.
Vasanas sunt o parte a corpului cauzal sau a corpului subtil. De obicei, ele desemnează dorinţe
subconştiente, dar în Yoga, vasana înseamnă potenţialităţile latente care dau naştere la karmas. Corpul
cauzal mai este numit vasana deha, deoarece vasanas-urile sunt o parte din el.
Lipsa de început a vasanas-urilor este dovedită de eternitatea voinţei de a trăi. Voinţa de a trăi se găseşte
în fiinţele umane încă de la naştere, ea fiind prezentă de asemeni în toate creaturile vii. Nu există creatură
care să fie eliberată de voinţa de a trăi, deci vasanas sunt fără început.
Vasanas-urile se găsesc în sferele subtile ale acestui corp, ele existând chiar şi în mintea cosmică care
suferă diferite transformări. Este un alt flux de conştiinţă, iar voinţa individuală este o manifestare a
acestuia; acest flux există deasemenea în orice fiinţă. Atunci când un yoghin devine capabil să-şi dezvolte
nirmana chitta, apare o manifestare a acestui flux în el. Este mintea divină. Ea a fost folosită foarte des
de acei gânditori inspiraţi din est şi vest. Pe lângă mintea individuală şi mintea cosmică, mai există o
minte numită mintea divină. Nirmanakayachitta este manifestarea microcosmică a descoperirii acestei
minţi supreme.

Cap IV SUTRA 11 Deoarece cauza acestor VASANAS (KLESHAS-urile), efectul (JATI; BHOGA
şi AYUH), suportul (CHITTA) şi baza VASANAS-urilor (obiectele plăcerii) sunt legate între ele,
prin dispariţia lor aceste dorinţe potenţiale latente (VASANAS) vor dispare de asemenea

Hetuphalashrayalambanaih sangrihitatvadesamabhave tadabhavah

Hetu = cauză; phala = efect; ashraya = suport; alambanaih = obiect; sangrihitatvat = deoarece sunt legate
împreună; esam = a acestora; abhave = la dispariţia; tadabhavah = dispariţia lor.

Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când suportul sau cauza lor dispare. Cauza şi efectul
sunt legate. Analog, substratum-ul şi obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt va dispare
şi el. Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii), şi anume avidya
(ignoranţa), asmita (egoism), raga (plăcerea), dwesha (repulsia) şi abhinivesha (frica de moarte).
Efectul lor este naşterea, experienţa şi viaţa. Substraum-ul tuturor acestor experienţe este chitta.
Substraum-ul vasanas-urilor este chitta (mintea), iar alambana sau baza vasanas-urilor, sunt obiectele
plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul şi obiectul vasanas-urilor fac ca acestea să fie continue de-a
lungul ciclului renaşterilor. Dacă aceşti patru factori sunt îndepărtaţi, atunci în mod firesc şi vasanas-urile
vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog, dacă nu există suport, obiectul nu va
 124 din 172

exista. Dacă kleshas-urile nu mai există, atunci nu mai poate fi viaţă, naştere şi experienţă, deoarece
acestea sunt efectele kleshas-urilor, iar dacă nu există naştere, nici nu poate fi vorba de chitta (minte).
Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul vasanas-urilor. Chitta poate fi eliminată prin
meditaţie, după aceasta nemaiputând să existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt prezente.
Totuşi, atunci când substratum-ul şi obiectele sunt eliminate, vasanas-urile vor dispare complet. Astfel,
cunoscând faptul că vasanas-urile sunt dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori
vasanas-urile sunt de asemenea făcute să dispară.

Cap IV SUTRA 12 Trecutul şi viitorul există în forma lor proprie sau esenţială (SVARUPA)
datorită diferenţei proprietăţilor lor inerente (DHARMA)

Atitanagatam svarupatoastyadhvabhedaddharmanam

Atita = trecut; anagatam = viitor; svarupatah = în forma ei esenţială; asti = există; adhvabhedat-
dharmanam = a proprităţilor inerente.

Din punct de vedere al timpului, procesele lumii sunt trecute, prezente şi viitoare. Există diferite stări ale
acestei lumi, care se manifestă sub forma evenimentelor sau proceselor. Ceea ce este azi va deveni ieri, iar
după un timp un eveniment în trecutul îndepărtat. Acest azi există şi va continua să existe chiar şi peste un
an, dar el nu va exista în prezent, ci în trecut. În acelaşi timp, lumea care va veni, lumea viitorului, este
deja aici. După o zi sau două, sau după un an sau mai mulţi, lumea viitorului va deveni lumea prezentului,
şi de asemenea lumea trecutului.
Deci am aflat că lumea există în trecut, în prezent şi în viitor, iar trecutul, prezentul şi viitorul există în
forma lor reală. Ele nu se amestecă; ele nu se pierd. Forma lor esenţială şi identitatea lor nu se pierd.
Există oameni care au capacitatea de a intra în această lume a timpului pe care voi o numiţi viitor,
devenind astfel profeţi.
Astfel, se spune în această sutra că lumea timpului sub forma trecutului şi viitorului poate fi considerată
ca separată. Aceasta este viziunea clasică a filosofiei YOGA. Forma esenţială a lumii timpului este un
subiect controversat. Ceea ce este mai important este diferenţa proprietăţilor inerente. Există două căi -
una este determinarea, cealaltă este voinţa liberă. Determinarea este ca un film proiectat pe un ecran.
Acesta arată numai ce este pe ecran, neputând să proiecteze altceva. Cealaltă cale este aceea a voinţei
libere. Se pot schimba multe întâmplări, conform cu voinţa noastră.
În conformitate cu aceste două căi, există diferenţă între proprietăţile inerente. Trecutul şi viitorul rămân
diferite. Acest lucru nu se poate schimba. Conform cu Yoga, fiecare întâmplare trebuie planificată
dinainte în spaţiu şi timp. Totul se petrece ca un film proiectat pe un ecran, dar există diferenţă între
proprietăţile inerente (dharmas). Această diferenţă se datorează diferenţei căilor iar diferenţa căilor este
ceea ce numim determinare şi voinţă liberă. În cazul determinismului, viitorul devine prezent, iar
prezentul devine trecut. Nu puteţi schimba acest lucru, deoarece este dincolo de puterile voastre. În cel de-
al doilea caz, viitorul devine prezent iar prezentul devine trecut, dar în fiecare moment există schimbare,
deoarece aveţi capacitatea de a schimba. Deveniţi capabili de a cunoaşte secretul lumii timpului.

Cap IV SUTRA 13 Chiar dacă sunt manifestate sau nemanifestate, proprietăţile inerente ale
timpului sunt de natura gunas-urilor

Te vyaktasuksma gunatmanah

Te = ele; vyakta = manifestat; suksma = subtil; gunatmanah = de natura gunas-urilor.

 125 din 172

"Ele" înseamnă proprietăţile inerente ale lumii timpului (dharmas). Aceste dharmas sunt uneori
manifestate sub forma prezentului, alteori sunt manifestate sub forma trecutului sau viitorului. Ele nu sunt
simple evenimente, ci ele sunt diferitele combinaţii de dharmas şi de obiecte pe care le percepeţi. Ele au
natura gunas-urilor, ceea ce înseamnă că ele sunt îmbibate de cele trei gunas, şi anume sattva, rajas şi
tamas. Gunas-urile sunt principiul fundamental din individ şi din cosmos. Aceste trei gunas sunt factorii
fundamentali ai existenţei şi creaţiei. Ele se combină în diferite proporţii, dând astfel naştere obiectelor
lumii.
Prin urmare, atât calităţile manifestate, cât şi cele nemanifestate ale lumii derivă din cele trei gunas.
Trebuie înţeles faptul că timpul este tot atât de important ca parte constituentă a lumii ca şi obiectele. În
mod obişnuit se consideră că lumea este doar o creaţie de obiecte materiale, mentale şi spirituale, dar
trebuie să vă reamintiţi că timpul este de asemenea un factor care este implicat în această creaţie. Sutra
spune foarte clar că dharmas-urile, care pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginaţie,
ci ele au o existenţă definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.
Atunci când cele trei gunas sunt eliminate din individ sau din cosmos, apare posibilitatea înţelegerii şi
stăpânirii timpului.

Cap IV SUTRA 14 Esenţa obiectului sau unitatea esenţială a tuturor lucrurilor se datorează
unicităţii transformărilor GUNAS-urilor

Parinamaikatvadvastutattvam

Parinama = transformare; ekatvat = datorată unicităţii; vastu = obiect; tattvam = esenţa.

Gunas-urile suferă procese de transformare, iar aceste transformări au particularităţi şi unicităţi. Percepţia
mentală în viaţa de toate zilele se datorează unicităţii transformării gunas-urilor.
Cele trei gunas, care sunt o parte din prakriti, suferă transformări de la avyakta la vyakta, de la
nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu numai creează şi controlează materia, ci o şi diferenţiază.
Gunas-urile creează lumile organice, anorganice, fizice, mentale, psihice şi astrale ale Universului.
Este foarte dificil de realizat un concept metafizic sau o cunoaştere a celor trei gunas. Acesta este un
proces atât de fin, încât în interiorul structurii lui sunt produse timpul şi spaţiul. Bineînţeles, unicitatea
transformării gunas-urilor este acceptată de Patanjali.
Datorită unicităţii transformării apar diferite combinaţii ale gunas-urilor, combinaţii care dau naştere
diferitelor obiecte, grosiere sau subtile. Există o transformare absolut unică. Realitatea obiectului este
inerentă în cele trei gunas din cauza acestei unicităţi a transformării.

Cap IV SUTRA 15 Din cauza asemănării obiectului şi diferenţei de nivel a minţii, căile cunoaşterii
sunt diferite

Vastusamye chittabhedattayorvibhaktah panthah

Vastusamye = prin asemănarea obiectului; chittabhedat = prin diferenţa minţii; tayoh = a acestor două;
vibhaktah = separat; panthah = calea de manifestare.

Această sutra explică teoria yoghină a percepţiei. Chiar dacă obiectul este unic, percepţia lui diferă în
conformitate cu diferenţa lui chitta. Acelaşi obiect este perceput diferit în momente de timp diferite din
cauza diferenţei stării mentale sau a instrumentului de cunoaştere. Obiectul poate fi unic, dar el pare diferit
datorită diferenţei de nivel şi de timp care corespunde facultăţii care cunoaşte. Această diferenţă a lui
chitta este responsabilă pentru diferenţa în cunoaştere.
 126 din 172

Cap IV SUTRA 16 Obiectul percepţiei nu depinde de o anumită CHITTA deoarece atunci când
mediul cunoaşterii nu este prezent (adică atunci când CHITTA a fost depăşită prin realizarea stării
de KAIVALYA) obiectul percepţiei continuă să existe pentru celelalte fiinţe care n-au ajuns încă la
eliberare

Na chaika chittatantram vastu tadapramanakam tada syat

Na = nu; cha = şi; eka = unu; chitta = minte; tantram = dependent; vastu = obiect; tat = acesta;
apramanakam = non-cunoscător; tada = atunci; kim = ce; syat = s-ar întâmpla.

Percepţia unui obiect se face prin intermediul indriyas-urilor (organele de simţ), dar ea nu este
dependentă de o minte sau de o formă de cunoaştere a lui chitta (minte). Dacă ea ar fi dependentă, atunci
cunoaşterea n-ar continua în absenţa mediului de cunoaştere.
Există două teorii despre acest subiect. Teoria idealistă neagă chiar existenţa lumii. Teoria realistă susţine
că lumea există în forma sa obiectivă aşa cum o vedem. Vedanta este idealistă, iar sistemul filosofic
Charvaka este realist. Se pare că Yoga este o cale de mijloc. Ea nu respinge faţetele superioare ale lumii
simţurilor şi percepţiei şi, de asemenea, nu respinge partea obiectivă. Yoga crede în existenţa obiectelor la
fel ca şi în existenţa faţetelor superioare ale existenţei. Prin urmare, chiar şi atunci când chitta este retrasă,
lumea va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în minte, în indriyas-uri, în timp şi
spaţiu.
Obiectul nu este dependent de o singură minte. Acest lucru înseamnă că lumea fenomenală este subiectivă
pentru fiecare minte, dar ea nu dispare atunci când o fiinţă atinge kaivalya (realizare de sine); ea continuă
pentru ceilalţi oameni care n-au atins kaivalya. Dacă consideraţi că obiectul percepţiei este dependent de
o singură minte care a fost eliminată, atunci se poate pune întrebarea: ce se întâmplă cu obiectul percepţiei
atunci când nu este cunoscut de minte? Răspunsul este: obiectul continuă să existe pentru ceilalţi oameni.

Cap IV SUTRA 17 Mintea are nevoie de reflectarea internă a obiectului pentru cunoaştere

Taduparagapeksitvachchittasya vastu jnatajnatam

Mintea are nevoie de obiectul cunoaşterii pentru a-l reflecta, numai atunci cunoaşterea acelui obiect are
loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în chitta (minte), aceasta nu poate realiza cunoaşterea lui.
Dacă un obiect este plasat în faţa chitta-ei, dar nu are loc nici o reflectare, atunci nu va exista nici o
cunoaştere, chiar dacă obiectul şi chitta sunt faţă în faţă. Mai mult, cunoaşterea unui obiect nu are loc
numai pentru că obiectul este prezent. Cunoaşterea se naşte numai atunci când are loc o reflectare a
obiectului în chitta (minte).
Prin urmare, înţelesul acestei sutra este că un obiect este ori cunoscut, ori necunoscut, conform cu
prezenţa sau absenţa reflectării acelui obiect în minte.

Cap IV SUTRA 18 PURUSHA, stăpânul şi însufleţitorul CHITTA-ei, este neschimbător, prin

urmare el poate cunoaşte întotdeauna modificările minţii (VRITTIS)

Sada jnatashchittavrittayastatprabhoh purushasyaparinamitvat

Sada = întotdeauna; jnatah = sunt cunoscute; chittavrittayah = modificările minţii; tatprabhoh = stăpânul
său; purushasya = a lui purusha; aparinamitvat = datorită neschimbării.
 127 din 172

Purusha nu se schimbă niciodată; el este constant, cu toate că orice altceva se schimbă. Lumea spaţiului,
timpului, a calităţilor şi a cunoştinţelor, etc., suferă schimbări continue, dar aceste schimbări au un
fundament care este permanent şi nu se schimbă niciodată, o bază permanentă, care este sufletul. Prin
urmare, tot ceea ce se petrece în chitta (minte) este în mod automat cunoscut de suflet, deoarece el este
stăpânul chitta-ei.

Cap IV SUTRA 19 CHITTA nu se auto-iluminează adică nu este însufleţită prin ea însăşi, deoarece
şi ea este subiectul cunoaşterii şi percepţiei

Na tatsvabhasam drishyatvat

Na = nu; tat = aceasta; svabhasam = auto-iluminată; drishyatvat = din cauza perceptibilităţii.

Soarele străluceşte de la el putere, dar luna n-are lumină proprie. Analog, sufletul este auto-iluminat, dar
chitta (minte) nu. Atunci când yoghinii percep diferite sfere ale lui chitta în variatele stări de samadhi,
atunci aceasta devine subiectul percepţiei şi cunoaşterii, dar purusha este neschimbat.
În momentul în care mintea este introvertită şi transcende limitările simţurilor, yoghinul poate deveni
conştient de purusha, care este diferit de chitta. Purusha iluminează chitta, cu alte cuvinte el este acela
care o însufleţeşte.
Purusha nu este realizat prin intermediul minţii. Pentru a-l realiza, mintea este în totalitate separată şi
scoasă în afara domeniului experienţei. În timp ce omul obişnuit depinde de simţuri pentru cunoaştere, sau
omul de ştiinţă de instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă facultate de auto-cunoaştere.
Numai după ce instrumentul schimbător al cunoaşterii este schimbat (chitta) se poate realiza purusha.
Prin urmare, fiinţa supremă sau purusha nu este subiectul cunoaşterii prin intermediul minţii, ci este
subiectul cunoaşterii prin el însuşi. Sadhana (practica spirituală) nu se ocupă atât de conştiinţa lui
purusha cât de eliminarea formelor inferioare, vehiculele inferioare ale conştiinţei. Cu toate că purusha
se auto-iluminează, el nu este perceptibil prin chitta.

Cap IV SUTRA 20 CHITTA fiind limitată, prin ea nu se poate realiza înţelegerea celor doi
(PRAKRITI şi PURUSHA), cunoscătorul (mintea) şi cunoscutul (obiectul) simultan

Ekasamaye chobhayanavadharanam

Ekasamaye = simultan; cha = şi; ubhaya = cei doi; anavadharanam = non-înţelegere.

Chitta îşi are propria ei iluminare. Aici se subliniază că nu puteţi înţelege în mod simultan pe cel ce
percepe şi pe cel perceput, cunoscătorul şi cunoscutul. Puteţi cunoaşte unul din ei odată, deoarece mintea
poate percepe numai anumite experienţe.
Atunci când mintea percepe, ea nu poate fi percepută. Această facultate duală a percepţiei şi perceputului
nu există în minte, şi acest lucru constituie o limitare.

Cap IV SUTRA 21 Dacă s-ar accepta cunoaşterea minţii nu de către PURUSHA, ci de către o altă
minte, atunci ar apare cunoaşterea celor cunoscute, ceea ce duce la absurditate şi la confuzia
memoriei

Chittantaradrishye buddhibuddheratiprasangah smritisankarashcha

 128 din 172

Chittantaradrishye = într-o minte fiind cunoscută de alta; buddhibuddheh = cunoaşterea celor cunoscute;
atiprasangah = superfluitate absurdă; smriti = memorie; sankarah = confuzie; cha = şi.

Buddhismul nu-l recunoaşte pe purusha. El spune că mintea poate percepe altă minte, dar în cazul acesta
ar trebui să existe un lanţ neîntrerupt de minţi care să se vadă una pe alta. Deci doctrina buddhistă este
foarte greşită. Chitta nu poate fi cunoscătorul; adevăratul cunoscător este purusha. Purusha nu poate fi
cunoscut prin intermediul minţii, nici prin intermediul altui instrument.
Yoga este de părere că în loc să acceptăm ca chitta însăşi să fie cunoscătorul altei chitta, trebuie să
acceptăm purusha ca bază de cunoaştere, deoarece el rămâne neschimbat, în timp ce orice altceva suferă
o schimbare constantă.

Cap IV SUTRA 22 Cunoaşterea naturii esenţiale a Sinelui (ATMA), realizată prin autocunoaştere
la nivelele cele mai profunde ale fiinţei (SVABUDDHI), este dobândită atunci când conştiinţa ia
acea formă în care nu trece de la un stadiu la altul

Chitterapratisankramayastadakarapattau svabuddhisamvedanam

Chitteh = a conştiinţei; apratisankramayah = care nu trece de la unul la altul; tadakara = forma proprie;
apattau = îndeplinind; svabuddhi = auto-cunoaştere; samvedanam = cunoaşterea.

Cunoaşterea prin chitta depinde de diferitele nivele de conştiinţă, deoarece conştiinţa ia acele forme de
buddhi prin care trece mintea. Atunci când conştiinţa capătă forma acelei pratyaya (conţinut al minţii) în
care experienţa nu trece de la un nivel la altul din cauza absenţei vehiculului mental, se naşte
autocunoaşterea, dobândindu-se astfel cunoaşterea naturii veritabile a sinelui.
Acest lucru are o legătură cu acea stare a lui purusha numită swarupawasthanam. Această stare apare
atunci când chitta ia forma acelei pratyaya care se naşte din ritambhara, în care experienţa nu se
schimbă. Atâta vreme cât meditaţia continuă în tărâmul minţii, experienţele continuă să se schimbe. Este
pratisankram. Aceste experienţe continuă să se schimbe. Atunci când conştiinţa mentală evoluează sau
devine din ce în ce mai subtilă, experienţele de asemeni se schimbă. Mintea nu e stabilă, ea se dezvoltă
continuu. Structura psihologică şi fiziologică a minţii se schimbă întruna. Schimbările sunt mai pronunţate
în meditaţie. Structura internă a minţii suferă transformări colosale în timpul meditaţiei.
Experienţele din meditaţie nu sunt ultime, deoarece există schimbare constantă. În stadiul final, chitta are
o pratyaya constantă neschimbătoare; nu mai există schimbare. Există un stadiu al lui samadhi în care
procesele experienţei se opresc şi nu mai există posibilitatea transcenderii limitărilor lui chitta. Atunci
văzătorul îşi realizează forma lui proprie. La început, aceasta poate avea mai multe forme, cum ar fi
shivalinga sau AUM, dar în stadiul final există o singură formă care nu se schimbă. Aceasta este numită
tadakarapatti, şi aparţine ultimei categorii de samadhi. Acest stadiu final este descris în Upanishade şi
în Bhagavad-Gita. Este starea de pură conştiinţă care are atributele lui sat, chit, ananda. Ea oferă o
experienţă omogenă, care nu este limitată de minte. Ea este diferită de orice concept intelectual; este pură
existenţă. Ea survine atunci când fiinţa transcende limitele lui chitta şi se stabileşte în pura conştiinţă
neschimbătoare, care este absolut omogenă şi statică. În acea stare apare swabuddhi samvedanam, adică
cunoaşterea completă a propriei minţi. Cunoaşterea corpului, a simţurilor şi a minţii se opreşte complet,
nemaiexistând decât cunoaşterea neschimbătoare a lui swarupa, adică a formei proprii.
Cunoaşterea lui buddhi este cunoaşterea naturii voastre intime, buddhi neavând aici sensul de intelect
sau minte. El înseamnă conştiinţă. În yoga, buddhi înseamnă atât intelect, cât şi conştiinţă supremă.
În Gita se spune că realitatea supremă este dincolo de buddhi sau conştiinţa de sine. Cuvântul buddhi
desemnează în această sutra acea stare de conştiinţă supremă. Ea apare atunci când mintea nu lucrează, ci
aceea care lucrează este conştiinţa supremă. Numai atunci când nivelul conştiinţei încetează să se mai
schimbe, apare o unică şi neschimbătoare conştiinţă a naturii interne. Atunci s-a realizat cunoaşterea de
sine.
 129 din 172

Cap IV SUTRA 23 Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător (PURUSHA) cât şi
de văzut (PRAKRITI), înţelege totul

Drastridrishyoparaktum chittam sarvartham

Drastri = văzătorul (văzătorului); drishya = prakriti; uparaktam = colorat; chittam = minte; sarvartham =
totul inclusiv.

Aici cuvântul chitta nu desemnează funcţiile obişnuite ale minţii, ci el se referă la expresia superioară a
conştiinţei prin care sferele superioare ale lui atman pot fi percepute. În această sutra cuvântul chitta
este folosit în legătură cu transcendentalul purusha. Trebuie să înţelegem că orizontul lui chitta este vast,
el incluzând nu numai prakriti, ci şi purusha. Reamintiţi-vă faptul că mintea unui sadhaka (practicant
spiritual) continuă să fie aceeaşi, chiar şi după ce el a făcut progrese considerabile în plan spiritual.
Singura diferenţă este că în timp ce la început mintea era colorată de prakriti, de conştiinţa obiectivă şi de
cele trei gunas, acum ea a îndepărtat limitările şi a devenit pură, astfel încât ea poate acum să-l reflecte pe
purusha. Astfel, ea devine capabilă să înţeleagă totul.
Cuvântul sarvartham, capabil de a înţelege totul, trebuie bine înţeles. Chiar şi în stadiile preliminare ale
practicilor spirituale, chitta e capabilă de a înţelege totul, dar ea nu funcţionează în consecinţă. Ea poate
percepe numai ceea ce este cognoscibil, dar atunci când devine pură ea dobândeşte o conştiinţă
superioară, putându-l vedea şi pe drashta (văzător). Astfel ea devine cu adevărat sarvartham. Acesta
este un stadiu foarte elevat al vieţii spirituale. Chitta devine capabilă să reflecte în acelaşi timp şi
subiectul şi obiectul. Când această stare se permanentizează, aspirantul trebuie să ştie că starea de
kaivalya (realizarea de sine) este foarte aproape, dar dacă această stare de conştiinţă atotcuprinzătoare nu
este menţinută în mod constant şi dacă există încă oscilaţii ale conştiinţei, atunci înseamnă că kaivalya e
foarte departe.

Cap IV SUTRA 24 Deşi împestriţată de nenumărate VASANAS, mintea acţionează numai pentru
PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere cu acesta

Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham samhatyakaritvat

Tat = aceasta; asankhyeya = nenumărat; vasanabhih = de vasanas; chitram = împestriţată; api = cu toate
că; parartham = de dragul lui purusha; samhatyakaritvat = datorită acţiunii asociate.

Mintea este făcută din nenumărate vasanas (dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse), fiind colorată în mod
diferit de acestea, dar acest lucru nu este pentru ea însăşi; ea lucrează tot timpul pentru purusha. Ea este
desemnată în totalitate pentru scopul lui purusha. La fel cum un muncitor nu lucrează pentru fabrică sau
pentru ceilalţi muncitori, ci pentru familia lui, în mod analog chitta, cu toate că este colorată de
nenumărate impresii şi dorinţe, ea este făcută de fapt pentru purusha.
Nenumăratele vasanas nu formează scopul minţii. Este la fel cum mâncăm multe lucruri, din care numai
o parte este reţinută de organism, restul fiind eliminat; în acest caz noi nu mâncăm de dragul acestor
multor lucruri. Analog, chitta nu este făcută pentru vasanas, ci pentru purusha. Cu toate că purusha
este stăpânul sau scopul obiectiv al minţii, mintea are atât de multe vasanas pentru că ea trebuie să
producă diferite distracţii pentru purusha.
Vasana este originalul, primitivul vehicul inconştient al dorinţei. Ea nu este o dorinţă ascunsă; ea este fără
început. Este stimulentul principal pentru toată creaţia planului inferior. Vasanas-urile nu acţionează pe
planurile superioare ale conştiinţei supreme. Trebuie înţeles deci că mintea noastră, care se leagă
totdeauna de obiectele lumii inferioare, este plină de tot felul de ataşamente, suferinţe, dorinţe, ş.a.m.d.
Scopul minţii este purusha şi nimic altceva, deci aspiranţii care sunt torturaţi de ataşamente şi de diferite
 130 din 172

vasanas nu trebuie să fie pesimişti. Ei nu trebuie să fie deprimaţi atunci când vasanas-urile lucrează în
minte. Ei trebuie să înţeleagă că ţelul ultim al călătorului este purusha, şi că vasanas-urile servesc în cele
din urmă unui scop esenţial al lui purusha.
Viaţă după viaţă, naştere după naştere, mintea continuă să migreze de la o sferă de conştiinţă la alta, de la
un plan de evoluţie la următorul, până ce în cele din urmă vine un moment în care ea devine capabilă să
reflecte atât văzătorul cât şi văzutul, cunoscătorul şi cunoscutul, în acelaşi timp. Atunci vasanas-urile
dispar, deoarece ele au servit scopului lor de a crea bhoga pentru purusha.

Cap IV SUTRA 25 Chiar şi conştiinţa sinelui (ATMA BHAVA) încetează complet pentru acela
care vede diferenţa dintre PRAKRITI şi PURUSHA

Vishesadarshinah atmabhavabhavanavinivrittih

Vishesa = diferenţa; darshinah = al aceluia care vede; atmabhava = conştiinţa de sine; bhavana =
simţământ; vinivrittih = încetare completă.

Facultatea care diferenţiază, a conştiinţei sinelui, încetează complet după ce s-a dobândit întregul domeniu
al conştiinţei mentale. Există două interpretări ale acestei sutra foarte confuză. Conform cu prima, atunci
când yoghinul devine capabil să perceapă conştiinţele mentale opuse, el înţelege diferenţa dintre cele două
puncte ale unui proces. Procesul începe cu prakriti şi se termină cu purusha. După ce yoghinul a
acoperit întreg domeniul procesului, el îşi poate da seama de diferenţa dintre cele două puncte - unul,
conştiinţa lui purusha, şi al doilea, conştiinţa lui prakriti. Atunci apare în el hotărârea (sankalpa) de a se
retrage de la conştiinţa sinelui. Acest lucru se întâmplă atunci când el devine conştient de prakriti şi de
purusha, de diferenţa dintre ele, şi vrea să transceandă chiar şi această conştiinţă.
Conform cu cea de-a doua interpretare, atunci când yoghinul dobândeşte cea mai înaltă stare a conştiinţei
sinelui, el poate face distincţie între prakriti şi purusha, distincţie prin care el devine capabil să vadă că
purusha este diferit de prakriti. În acest punct conştiinţa sinelui este depăşită.
Prima interpretare pare a fi cea mai corectă. Ştim că în cea mai înaltă stare de samadhi conştiinţa nu se
schimbă; ea devine statică. În această stare diferenţa dintre văzător şi văzut este cunoscută perfect. Mai
mult, vasanas-urile, care constituie structura generală a minţii şi a conştiinţei mentale, nu sunt scopuri, ci
numai mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minţii este de a se transcende pe ea însăşi: Atmabhava este
cel mai fin punct unde mintea, ca entitate, se autodizolvă. La acest stadiu vine experienţa lui kaivalya
(realizarea de sine).

Cap IV SUTRA 26 Atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare (VIVEKA), şi se
îndreaptă spre KAIVALYA

Tada vivekanimnam kaivalyapragbharam chittam

Tadam = atunci; vivekanimnam = înclinat spre viveka; kaivalyapragbharam = înclinat spre kaivalya;
chittam = mintea.

Când yoghinul realizează că însăşi ritambhara (conştiinţa cosmică) şi atma bhava, conştiinţa celui mai
înalt punct al sinelui, sunt de asemenea inadecvate pentru realizarea absolutului, şi când s-a hotărât să
îndepărteze chiar şi cele mai elevate caracteristici ale factorilor mentali, atunci apare în el un sentiment
special, inconştient, de renunţare la beatitudinea şi cunoaşterea care se nasc din cel mai înalt plan atmic.
Atunci când el realizează starea perfectă de samadhi, uită de tot ceea ce îl priveşte şi de tot ce-i în jurul
său, dar în acelaşi timp el este capabil să vizualizeze întregul domeniu al conştiinţei, pe care l-a depăşit.
 131 din 172

În acel moment, întreaga mişcare, de la cel mai înalt punct spiritual la cel mai jos, este văzută de el; el îşi
aminteşte toate experienţele spirituale pe care le-a avut încă de la începutul vieţii sale spirituale. Atunci el
devine capabil să creeze un sentiment de distincţie între experienţele de diferite dimensiuni. Atunci el
realizează că toate acestea, inclusiv meditaţia şi extazul sunt relative, şi nu absolute. Se spune că
beatitudinea şi jnana născută din conştiinţa supremă este neschimbată şi permanentă, dar în timpul
perioadei de sadhana (practică spirituală), de-a lungul multor naşteri, calitatea experienţei se schimbă.
Nici chiar calitatea transei şi a conştiinţei sinelui şi cunoaşterea supremă nu sunt absolute.
Ca urmare, aspirantul simte că toate aceste experienţe trebuie depăşite, pentru că ele sunt inadecvate. Este
o experienţă deosebită să stai liniştit şi să priveşti retrospectiv propria ta viaţă. Atunci când mintea este
introvertită, se poate vedea întreaga serie de experienţe, cu continuitatea lor. Experienţele pot fi simţite.
Totuşi, dacă comparaţi ultima experienţă cu prima, puteţi vedea totdeauna diferenţa. Atunci vedeţi factorii
care se dezvoltă. Astfel, puteţi transcende întreaga cale a sferei mentale.
Atunci realizaţi că toate aceste experienţe au fost în planul lui prakriti. Acesta este punctul lui purusha.
Până ce nu este atins, toate experienţele sunt în domeniul lui prakriti, chiar şi cele mai fine. Acesta este
planul conştiinţei mentale, senzoriale. El include conştiinţa supramentală precum şi viziunile, curenţii
subtili, vibraţiile telepatice, clarviziunea, clarauzul etc. Totul formează un proces continuu, care începe de
la planul grosier şi se continuă până la planurile mai profunde.
Aici, mintea este înclinată spre viveka (discriminare) prin analiză discriminatorie, şi vede întregul trecut
în mod panoramic. Conştiinţa are tendinţa să graviteze spre kaivalya. Acest lucru este descris prin
minunatul cuvânt kaivalyapragbharama.
Din fizică ştim că orice lucru gravitează spre centrul Pământului, având ceea ce noi numim greutate. În
mod analog, în stadiul final al sadhana-ei, mintea este atrasă spre centrul de gravitaţie, adică kaivalya.
Astfel, atunci când toţi agenţii conştiinţei sunt îndepărtaţi, purusha se umple de conştiinţă absolută, fiind
atras spre starea de kaivalya.

Cap IV SUTRA 27 Intre stările acestea de discriminare (VIVEKA), mai pot apare temporar alte
PRATYAYAS, datorită remanenţei impresiilor trecute (SAMSKARAS)

Tachchhidresu pratyayantarani samskarebhyah

Tachchhidresu = în intervalul acesta; pratyayantarani = alte pratyayas-uri; samskarebhyah = prin

samskaras.

După ce yoghinul realizează starea de vivekakhyati (de îndepărtare a ignoranţei), apar momente când el
nu poate menţine conştiinţa lui viveka din cauză că relaxarea efortului e urmată de o pratyaya. Chiar şi
atunci când mintea este plină de vairagya (detaşare spirituală), părăsind sfera lui prakriti şi fiind atrasă
catre kaivalya, există stadii intermediare în care ea este întoarsă înapoi, acolo unde a intrat în sfera lui
nirbija samadhi.
Acest lucru se datoreşte urmelor de ignoranţă (avidyaklesha), care nu sunt altceva decât urme ale
vechilor samskaras-uri (tendinţe mentale) care pătrund prin starea de viveka. Aici pratyaya semnifică
ultima urmă care a rămas după arderea karmei şi a samskaras-urilor, dar această stare nu este constantă.
Ea intervine numai printre fluxurile de viveka. Atunci când un yoghin este stabilit în cea mai înaltă formă
de meditaţie, această meditaţie este întreruptă numai puţin şi temporar, până ce el atinge punctul final, dar
intervalul de întrerupere nu-l aduce într-o stare inferioară. Este la fel cum în timpul nopţii ne trezim uneori
pentru câteva clipe, şi apoi adormim la loc. Analog este şi cu mintea care se simte atrasă spre kaivalya,
atunci când urmele întipăririlor pătrund prin viveka, dar viveka continuă apoi. Acest fapt nu trebuie
înţeles greşit. Unii cred că arunci când un yoghin atinge stadiul final el nu mai este capabil să privească
înapoi datorită fuziunii complete, dar în realitate nu este aşa. Atâta timp cât seminţele sunt prezente, ele
dau naştere la vyuthana (ivirea) din starea de viveka, dar acest lucru nu dă naştere la tulburare, deoarece
seminţele sunt aproape arse.
 132 din 172

Cap IV SUTRA 28 Indepărtarea definitivă a acestora (PRATYAYAS) este realizată la fel ca în

cazul KLESHAS-urilor

Hanamesam kleshavaduktam

Hanam = distrugere; esam = a acestora; kleshavad = la fel ca kleshas-urile; uktam = spus.

Procesul de renaştere al conştiinţei anterioare trebuie oprit complet. Acest lucru se face prin îndepărtarea
pratyayas-urilor (conţinuturile minţii) care se nasc datorită urmelor de personalitate, cum ar fi kleshas-
urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Kleshas-urile sunt îndepărtate prin înţelegerea naturii lor şi a
relaţiei lor cu karma. Pratyayas-urile din samadhi sunt datorate de asemenea karma-ei trecute şi
întipăririlor ei. Aceste întipăriri îşi au rădăcinile în kleshas, iar kleshas-urile îşi au rădăcinile în avidya
(ignoranţă). În acest fel se face regresia pratyayas-urilor până la rădăcina lor.
Atunci când avidya (ignoranţa) este îndepărtată, kleshas-urile dispar, puterea de discriminare evoluează,
dar datorită întipăririlor trecute apar de asemenea pratyayas conştiente. La fel cum kleshas-urile sunt
îndepărtate prin meditaţie (dhyana) şi prin starea de vivekakhyati, la fel pratyayas-urile din timpul stării
de vivekakhyati (procesul de îndepărtare a ignoranţei) pot fi eliminate prin mărirea fermităţii şi stabilităţii
stării de vivekakhyati.

Cap IV SUTRA 29 Atunci când nu mai există interes nici chiar pentru cea mai înaltă meditaţie, se
realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită completei discriminări (VIVEKAKHYATI)

Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha vivekakhyaterdharmameghah samadhi

Prasankhyane = în cea mai înaltă meditaţie; api = chiar; akusidasya = a aceluia care nu mai are interes;
sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh = prin discriminare; dharmameghah = ploaia dharma-ei;
samadhi = samadhi.

Când starea de vivekakhyati este în totalitate realizată, şi întipăririle care provoacă întrerupere sunt de
asemenea stăpânite, meditaţia culminează cu cea mai fină stare de samadhi, numită dharmamegha
samadhi. Este interesant de remarcat că la acest nivel yoghinul este detaşat chiar şi faţă de iluminare.
Există o vairagya (detaşare spirituală) totală, chiar şi în ceea ce priveşte vivekakhyati şi yoghinul devine
liber de dorinţa de a atinge kaivalya. Până acum el a fost impulsionat de ambiţia de a atinge kaivalya;
acum, chiar şi acea sete este depăşită. De îndată ce el se apropie de punctul culminant, dorinţa de a atinge
acel punct se stinge.
Akusida înseamnă a nu aştepta nici un rezultat. Acesta este o stare în care yoghinul renuţă la ideea de a
dobândi ceva sau de a realiza ceva prin meditaţia pe care o face. Ambiţia şi interesul sunt depăşite.
Sadhana este realizată, dar nu se urmăreşte nimic de pe urma ei. Nu există ataşament nici chiar faţă de
kaivalya. Este foarte interesant de observat că dorinţa pentru a atinge kaivalya, dorinţă care-l ghidează pe
aspirant de la cel mai inferior punct al conştiinţei până la realizarea conştiinţei supreme, este în mod
automat părăsită chiar când fiinţa este pe punctul de a atinge kaivalya. Acest lucru dă naştere la
dharmamegha samadhi. În această sutra toate seminţele întipăririlor trecute sunt complet arse, karma
este dizolvată şi porţile Realităţii sunt deschise. Misterele şi curiozităţile nu mai există.
Cuvântul dharma nu înseamnă aici nici religie, nici datorie. El desemnează proprietatea inerentă sau
funcţia caracteristică. Dharma implicată aici este SAT, CHIT, ANANDA, ceea ce este o caracteristică
universală sau o funcţie a conştiinţei superioare. Megha este un termen tehnic care înseamnă o stare
mistică care poate fi descrisă ca fiind o stare foarte superioară de conştiinţă, prin intermediul căreia avem
experienţa lui sat-chit-ananda. În sanskrită, "megha" înseamnă "nor". Ea este norul care aduce ploaia
 133 din 172

experienţei lui sat, chit şi ananda. El nu poate fi descris prin limbaj, prin cuvinte. Se poate spune că este
o stare extrem de înaltă în care are loc experienţa omogenă a lui sat, chit şi ananda.
Acest lucru devine posibil atunci când s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija samadhi. Să luăm un
exemplu; atunci când un om moare, ultimul moment al vieţii sale este momentul în care îşi vede întreaga
viaţă trecându-i prin faţa ochilor. El nu vede nimic clar, dar are un fel de conştiinţă mistică a tot ceea ce s-
a întâmplat de-a lungul vieţii sale. El îşi priveşte viaţa ca şi cum ar privi un peisaj. Marea experienţă din
dharmamegha samadhi este asemănătoare şi are loc chiar în momentul eliberării. Acest lucru pune capăt
tuturor eforturilor, pune capăt sadhana-ei, meditaţiei şi lui samadhi.
Eliberarea înseamnă rupere, iar dharmamegha samadhi este punctul ultim al scopului urmărit de Yoga
abhyasa. După ce acesta a fost atins, yoghinul intră într-un nou domeniu al existenţei şi activităţii.

Cap IV SUTRA 30 După aceea apare eliberarea de KLESHAS şi KARMAS

Tatah kleshakarmanivrittih

Tatah = după aceea; klesha = suferinţă; karma = acţiune; nivrittih = încetare.

După ce yoghinul atinge sat-chit-ananda prin dharmamegha samadhi, el nu mai este afectat de
kleshas-uri şi de karmas-uri. Aceste două instrumente de legătură, care îl trag pe jiva (sinele încarnat) în
lumea experienţei, sunt complet dizolvate de influenţa lui dharmamegha samadhi. Odată ce aceste două
instrumente sunt distruse, sadhana (practica spirituală) yoghină se termină.
Trebuie înţeles că scopul imediat al sistemului Yoga este de a elimina avidya (ignoranţa) şi kleshas-urile
(tensiunile fundamentale ale minţii). Realizarea lui kaivalya (realizarea de sine) nu este efectul direct ci
ea este un efect indirect, obţinut prin îndepărtarea kleshas-urilor. Este numai descoperirea unei stări care
era deja acolo prin însăşi natura lui purusha. Jivanmukti ("eliberat în această viaţă") este rădăcina ultimă
în Yoga. Ea desemnează starea de eliberare de captivitatea lui prakriti şi a celor trei gunas (însuşiri
fundamentale). Domeniul lui prakriti începe cu avidya (ignoranţa) şi se termină cu jivanmukti ("eliberat
în această viaţă"). Atunci când jivanmukti experimentează beatitudinea eternă, acest lucru este dincolo de
domeniul lui prakriti. Jivanmukta poate privi prakriti din afară, deoarece el însuşi nu mai este în ea. El
realizează în acelaşi timp înţelegerea practică atât a lui prakriti cât şi a lui mukti (eliberat spiritual).
Cu toate că este adevărat că starea ultimă de mukti este deja în noi, ea este însă ascunsă de avidya şi de
întipăririle acţiunilor trecute. Atunci când acestea sunt îndepărtate prin yoga, starea care era deja acolo
este descoperită ca nouă.
Prin urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să renunţe niciodată la sadhana sa, până ce nu a atins în cele
din urmă experienţa beatitudinii, în virtutea eliminării lui prakriti şi a celor trei gunas. El trebuie să
continue calea yoga până ce el devine un centru de pură conştiinţă în Realitatea Supremă, fiind complet
separat de prakriti. După ce s-a realizat dharmamegha samadhi, kleshas-urile şi karmas-urile nu-l mai
leagă pe yoghin. Pentru el, acestea devin non-existente.
Procesul de mukti este format din două părţi, şi anume mukti individuală şi mukti cosmică (prakriti
moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de prakriti cât şi de purusha. Atunci când un individ se
eliberează de kleshas şi karmas acestea există totuşi undeva în prakriti, cu toate că pentru el au dispărut.
La sfârşitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este prakriti moksha. Un om bogat care
stă într-o cameră cu aer condiţionat în timp ce afară este vară şi caniculă, poate fi comparat cu un
jivanmukta. Dispariţia căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti moksha. Deci acestea
sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul individual, celălalt universal. Eforturile făcute de oamenii de
aici şi din alte părţi vizează numai eliberarea individuală. Profeţi ca Isus, Buddha, Sankara, sunt
exemple de eliberare individuală. Eliberarea universală nu poate fi realizată de un singur individ; tot ceea
ce poate face el este de a realiza o sadhana (practică spirituală) intensă pentru a obţine eliberarea pentru
el însuşi.
 134 din 172

Acestea sunt cele două faţete ale eliberării; una este abordarea evazionistă, cealaltă este abordarea
practică. Abordarea unui yoghin nu trebuie să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta care s-a eliberat
practic acţionează pentru binele umanităţii; el nu evadeză în tărâmul de dincolo de prakriti, chiar dacă
este eliberat. El caută să aducă mângâiere şi pace indivizilor care suferă. Astfel, ei rămân în
dharmamegha samadhi şi nu evadează în kaivalya, cu toate că aceasta este chiar în faţa lor. Atunci când
yoghinul consideră că şi-a împlinit misiunea, el trece dincolo, în starea de kaivalya.
Eliberarea individuală nu este nicidecum eliberare, ci este exact opusul. Bineînţeles, din punct de vedere
academic, ea este eliberare, dar din punct de vedere practic, nu. Individul eliberat trebuie să lupte. El
trebuie să-şi continue lupta împotriva durerii, mizeriei, cauzelor durerii ş.a.m.d. Astfel, el răspândeşte
mesajul vieţii fericite. În cele din urmă, atunci când simte că a arătat calea milioanelor de oameni care
suferă, el transcende domeniul lui prakriti şi devine videha mukta.

Cap IV SUTRA 31 Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor şi impurităţilor, puţin este ceea
ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoaşterea este infinită

Tada sarvavaranamalapetasya jnanasyanantyajjneyamalpam

Tada = atunci; sarva = totul; avarana = voal; mala = impuritate; apetasya = a aceleia de la care este
îndepărtat; jnanasya = a cunoaşterii; anantyat = infinit; jneya = cognoscibil; alpam = numai puţin.

Dharmamegha samadhi permite realizarea a două lucruri; în primul rând, el îndepărtează voalul
cunoaşterii, iar în al doilea rând el îndepărtează complet toate impurităţile. În realitate, sunt trei lucruri
care sunt îndepărtate. În plus, faţă de primele două, este îndepărtată şi vikshepa (oscilaţia minţii), dar
vikshepa a fost deja eliminată prin abhyasa (practica spirituală repetată), rămânând deci numai cele două
menţionate în sutra.
În Upanishade şi în alte scripturi se spune că întunericul şi teama nu-l părăsesc pe individ până ce lumina
cunoaşterii (jnanasurya) nu răsare pe firmamentul superconştiinţei. Aici se spune că după
dharmamegha samadhi are loc marele eveniment al îndepărtarii impurităţilor şi al voalului care acoperă
cunoaşterea, şi yoghinul vede că puţin este ceea ce i-a rămas de cunoscut.
La început, aspirantul simte că el ştie foarte puţin, şi că are mult de învăţat şi cunoscut, dar atunci când
voalul cunoaşterii este îndepărtat mai rămâne puţin de cunoscut sau de dobândit. Yoghinul devine
aptakama, aptajnana şi antasankalpa. Pentru el nu mai rămâne nimic de cunoscut, de împlinit, de
câştigat sau de dorit. Aceasta devine natura lui, dar până ce această iluminare nu s-a produs, el are de făcut
progrese prin disciplină riguroasă şi prin sadhana (practică spirituală). La început el este un căutător.
Atunci când el devine stabilit în sadhana, este numit sadhaka (aspirant spiritual), dar atunci când atinge
dharmamegha samadhi, el devine un siddha. Setea lui de cunoaştere, de înţelepciune şi pace este
potolită de ploaia care cade din norul lui dharma ("ceea ce constituie Adevărata noastră Natură"). Pentru
el orice şi oricând devine cunoscut atunci când doreşte acest lucru, deoarece nu mai există voal care să
acopere cunoaşterea. El ajunge să experimenteze mahavakyas, marile dictoane, în propria sa viaţă.
Aceste mari dictoane pot fi rezumate astfel:
1. Prajnanam Brahma: adevărul ultim, realitatea cosmică este conştiinţa.
2. Ahambrahmasmi: Eu sunt Brahman.
3. Tatwamasi: Tu eşti acesta (Brahman).
4. Ayamatma Brahma: Acest suflet individual este Brahman.
Acestea sunt cele patru adevăruri nemuritoare care sintetizează întreaga filososfie a Upanishadelor. Ele
trebuie înţelese nu numai la nivel intelectual, ci şi la nivelul experienţei şi realizării, dar acest lucru este
posibil numai în dharmamegha samadhi.
După ce a atins dharmamegha samadhi, purusha, în forma şi natura sa proprie, rămâne neclintit. El este
eliberat acum de suprapunerea vrittis-urilor (modificărilor) minţii.
 135 din 172

Cap IV SUTRA 32 După aceasta, deoarece şi-au îndeplinit menirea şi procesele schimbărilor
(PARINAMAS) au luat sfârşit definitiv, GUNAS-urile se retrag sau se resorb în cauza care le-a
produs

Tatah kritarthanam parinamakramasamaptirgunanam

Tatah = după aceasta; kritarthanam = deoarece şi-au îndeplinit menirea; parinama = schimbărilor; krama
= proces; samaptih = sfârşit; gunanam = al gunas-urilor.

Yoghinul devine kritartha prin atingerea lui dharmamegha samadhi, deoarece pentru el nu mai rămâne
nimic de dobândit. Procesul schimbărilor din minte şi din gunas-uri se opreşte de asemenea. Legea cauzei
şi efectului nu mai acţionează împreună cu legea schimbării, în ceea ce-l priveşte pe yoghin. Intregul
proces al gunas-urilor are un singur scop - acela de a crea experienţe pentru purusha, şi în cele din urmă
să aducă eliberarea. Acest scop fiind atins, gunas-urile se retrag.

Cap IV SUTRA 33 KRAMA este procesul care corespunde schimbării sau succesiunii momentelor;
în DHARMAMEGHA SAMADHI el devine complet aprehensibil deoarece acest SAMADHI este
punctul terminus al tuturor schimbărilor (PARINAMAS)

Ksanahpratiyogi parinamaparantanirgrahyah kramah

Ksana = moment; pratiyogi = corespunzător; parinama = schimbare; aparanta = în cele din urmă;
nirgrahyah = complet aprehensibil; kramah = proces.

Un proces este o serie de întâmplări. El poate fi cunoscut numai atunci când este complet. De exemplu,
sfârşitul acestui corp devine aprehensibil numai la sfârşitul procesului, adică în momentul morţii, şi prin
urmare procesul morţii are loc constant, dar el nu se opreşte aici, deoarece momentele de transformare
sunt urmate imediat de o altă formă de existenţă. Lucrurile îmbătrânesc în fiecare moment, dar noi le
considerăm bătrâne numai la sfârşitul procesului. Acest proces care este în legătură cu timpul şi cu
evenimentul este numit krama. Este adevărat că orice este un produs al celor trei gunas, deoarece gunas-
urile se schimbă în fiecare moment. Numai sufletul, sau purusha, este dincolo de aceste transformări.
Există cinci stări de parinama:
1. De la nemanifestat la manifestat.
2. De la mineral la vegetal.
3. De la vegetal la animal.
4. De la animal la om.
5. De la uman la superuman.
În aceste clase diferite există de asemenea diferite stadii de evoluţie. De obicei noi nu remarcăm
schimbările individuale de la un stadiu la altul, deoarece ele nu sunt foarte pronunţate. Atunci când ne
întâlnim cu o persoană pe care n-am văzut-o de 10-15 ani, putem remarca schimbările pe care le-a suferit.
De fapt, acele schimbări s-au produs în fiecare moment, dar noi nu le putem cunoaşte în mod separat în
fiecare moment.
Acest proces de schimbare ia sfârşit în dharmamegha samadhi, care este punctul final al transformărilor
celor trei gunas. Dincolo de el nu mai există transformare. Odată cu acesta iau sfârşit toate transformările
din toate domeniile de existenţă, astfel încât nu mai există renaştere după ce moksha (eliberarea) a fost
atinsă, deoarece transformările din planurile fizic şi mental sunt oprite de asemenea.
 136 din 172

Tot aşa cum nu ştim exact când un copil devine adolescent sau când un adolescent devine matur, analog
transformările lui jiva de la un regn la altul, adică de la vegetal la animal, de la animal la om ş.a.m.d., de
la o încarnare a lui la alta, de la o naştere la alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni care nu
cred în reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se poate spune că nu este posibil ca
aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă numai la sfârşitul procesului, şi nu în fazele lui intermediare.
Această sutra dă un raţionament logic pentru teoria reîncarnării.

CAP IV SUTRA 34 KAIVALYA este involuţia sau resorbţia GUNAS-urilor în cauza care le-a
produs, datorată împlinirii menirii lor, sau este reintegrarea lui PURUSHA în forma sa veritabilă,
care este pura conştiinţă

Purusharthashunyanam gunanam pratiprasavah kaivalyam svarupa pratistha va chitshakteriti

Purushartha = scopul lui purusha; shunyanam = lipsit de; gunanam = a gunas-urilor; pratiprasavah =
involuţie; kaivalyam = eliberare; svarupa = natura proprie; pratistha = stabilire; va = sau; chittishakteh =
purusha; iti = aceasta e totul (marchează sfârşitul cărţii).

Starea de kaivalya este definită aici în două feluri: în primul rând, în termeni de involuţie a gunas-urilor,
în al doilea rând în termeni legaţi de purusha. Acest lucru se datoreşte faptului că în natură există un
proces dublu care poate avea loc: unul este evoluţia, celălalt este involuţia. În procesul evoluţiei, obiectele
experienţei se manifestă în diverse stadii, cum ar fi asmita (simţul individualităţii), tanmatra, bhutas
(elemente subtile), etc., pentru bucuria lui purusha. Procesul de involuţie este opusul acestuia, în care
obiectele fuzionează cu cauza lor progresiv, astfel încât în cele din urmă cele trei gunas (însuşi
fundamentale) rămân într-o stare netulburată. Acest lucru se întâmplă atunci când scopul gunas-urilor,
anume bhoga (conştiinţă obiectivă) şi kaivalya (realizarea de sine) lui purusha, este împlinit. Astfel,
kaivalya poate fi definită ca fiind involuţia gunas-urilor datorată împlinirii menirii lor, adică
purushartha. Procesul de pratiprasava, sau involuţia gunas-urilor, se termină în kaivalya lui purusha.
Conform cu cealaltă definiţie, kaivalya este starea lui purusha în propria sa natură de pură conştiinţă.
Individul caută să-şi purifice conştiinţa prin diferite sadhanas (practici spirituale), cum ar fi meditaţie,
samadhi, samyamam etc. Datorită acestui fapt, voalul care acoperă natura reală alui purusha este
îndepărtat, până ce, în cele din urmă, prin dharmamegha samadhi, conştiinţa devine extrem de pură şi
realizează natura proprie (swarupa pratishtha).
Astfel, kaivalya este punctul suprem al tuturor sadhanas-urilor. Acesta este punctul de vedere yoghin,
dar există alţi gânditori, cum ar fi acei rishis care au primit revelaţia Upanishadelor, care consideră că
kaivalya este numai un stadiu al conştiinţei. Nu ştim câtă conştiinţă mai rămâne de dezvoltat dincolo de
pragul realizării.
Buddha a scris de asemenea undeva că kaivalya este atinsă atunci când voalurile ignoranţei sunt
îndepărtate unul câte unul prin practica lui dhyana (meditaţie), etc., dar chiar şi atunci este posibil ca să
mai rămână unele voaluri de îndepărtat. Se pare că deocamdată kaivalya este punctul cel mai de sus
pentru noi, şi prin urmare întreaga sadhana yoghină este dedicată acestui scop, în mod direct sau indirect.
Yoga este astfel o modalitate, şi nu un scop în ea însăşi.
 137 din 172

Index termeni folosiţi

A = nu
ABHAVA(H) = absenţă
ABHAVAT = prin absenţa
ABHAVE = la dispariţia
ABHIBHAVA = suprimare
ABHIJATASYA = bine finisat, purificat
ABHIMATA = agreabil, plăcut
ABHINIVESHA(H) = frica de moarte; instinctul de conservare
ABHYANTARA = intern
ABHYASA = practica YOGA; practică spirituală repetată
ABSOLUT = Ca principiu prim, este un concept care defineşte o cauză ce nu are altă origine
decât pe ea însăşi şi din care derivă celelalte existenţe.
ADARSHA = vizualizare, reprezentarea mentală a unei imagini
ADHIGAMA = atingere
ADHIMATRA = extrem de puternic; intens
ADHISTHATRITSAM = supremaţie
ADHVABHEDAT-DHARMANAM = a proprietăţilor inerente
ADHYATMA = spiritual
ADHYAYA = actul de a privi cu atenţie nasul sau dinţii în oglindă
ADINI = etc.
ADISU = etc.
ADRISTA = nevăzut; viitor
AGAMA = mărturie, revelaţie
AGAMI KARMA = suferinţa care n-a venit încă dar care urmează să apară la un moment dat în
viitor.
AGNISARA = tehnica yoghină de curăţire fizică şi purificare aurică prin intermediul focului
subtil
AHAMKARA = conştiinţa parţială ATMA-ică sau o manifestare palidă a EU-lui Suprem, sau
simţul individualităţii; Literal, înseamnă în limba sanscrită "cel care face Eul inferior".
Aceasta este de fapt egoul sau principiul individualizării. În filosofia Samkhya este privit
ca fiind unul dintre cele opt evolute (aspecte manifestate) primare ale naturii şi astfel el
susţine toate categoriile subtile, vibraţiile ce face posibile manifestarea şi evoluţia
(TATTVAS). Totuşi cel mai adesea el desemnează pur şi simplu iluzia Eului, sau cu alte
cuvinte simţul limitator (şi penibil pentru cel care l-a transcens) de a fi o minte şi un corp
individual, de a avea anumite lucruri, energii subtile sau caracteristici proprii cu privire la
care avem FALSA IMPRESIE că ne aparţin (exemplu: sentimentele mele, iubita mea,
ideile mele, soţia mea, prietenii mei, copiii mei, etc.) şi de a fi eu singur cel care realizează
 138 din 172

acţiunile. Toate tradiţiile spirituale autentice (în frunte cu YOGA) afirmă faptul că simţul
limitator şi penibil al egoului trebuie să fie cât mai repede şi definitiv transcens. Uneori
această idee sublimă (dătătoare de adevărată libertate) este interpretată în mod complet
greşit ca fiind doar un îndemn de a fi altruişti. În realitate este vorba de ceva cu mult mai
profund şi esenţial care implică să se atingă cât mai repede transcenderea completă a EGO-
ului care atrage după sine eliminarea cunoaşterii parţiale, efemere şi iluzorii. De la
identificarea totală cu EUL (EGOUL) EFEMER trebuie să accedem cât mai repede şi pe
deplin la identificarea permanentă şi plenar divină cu SINELE ETERN sau SPIRITUL
DIVIN ce există în centrul ultim al fiinţei noastre. Scopul esenţial al sistemului YOGA este
să conducă cât mai reppede fiinţa umană de la Conştiinţa dureroasă şi limitată a EGOULUI
la Conştiinţa beatifică şi nelimitată a Sinelui nemuritor (ATMAN).
AHIMSA = non-violenţă
AJAPA AJAPA = al 4-lea tip de PRANAYAMA; (AJAPA MANTRA = repetarea sau rostirea
involuntară în timpul respiraţiei a unei MANTRA-e sau a unei formule sacre care
facilitează punerea la unison sau rezonanţa cu Divinul. Conform învăţăturilor din HATHA-
YOGA, zgomotul specific alternat al respiraţiei (inspiraţia şi expiraţia) unei fiinţe vii
constituie o invocaţie inconştientă către Divin ale cărei sunete sunt uneori faimoasa
MANTRA SO HAM "El (Divinul) este eu", alteori HAM SA "Eu sunt El (Divinul)".
AJATASHATRU = născut fără duşmani (se spune astfel în India, referitor la o anumită
persoană)
AJNA CHAKRA = centrul mental, secret de comandă cel de-al 6-lea dintre cei 7 centri
spirituali subtili ai fiinţei umane; centrul de forţă situat în plan subtil în zona din mijlocul
frunţii (sinonim: "al treilea ochi", "ochiul lui SHIVA").Corespunde Mentalului Divin
Macrocosmic iar trezirea sa completă conferă yoghinului Iluminarea spirituală, distrugerea
definitivă a legăturilor KARMA-ei şi îi permite să dobândească uluitoarele puteri
paranormale (SIDDHIS). În centrul (focarul rezonant) al lui AJNA CHAKRA vibrează
energia fundamentală a creaţiei, sunetul fundamental subtil, divin AUM. Cel care
realizează LAYA YOGA cu acest sunet (AUM) îşi poate arde cu uşurinţă KARMA de
suferinţă, eliberându-se de toate mizeriile fizice sau subtile.
AJNANA = ignoranţă, prostie. Acest cuvânt sanscrit este un sinonim al termenului AVIDYA
sau NEŞTIINŢĂ: El semnifică starea de orbire spirituală şi ca rezultat al acesteia noi trăim
ca fiinţe egotice şi individualizate ce cunosc durerea fizică şi psihică, fiind ciclic supuşi la
naştere şi moarte. Ignoranţa sau prostia este opusul înţelepciunii spirituale (JNANA,
VIDYA) care ne conduce la cunoaşterea reală a Sinelui Nemuritor (ATMAN) şi în final
face cu putinţă eliberarea spirituală, ultimă.
AKALPITA = inimaginabil
AKARANAM = nefăcând
AKASHA = element care pătrunde tot spaţiul; element subtil fundamental pe care înţelepţii
yoghini l-au descoperit de mii de ani ca pătrunzând totul. În unele texte secrete el este
considerat eterul spaţial care cuprinde şi înregistrează cu fidelitate totul. În Orient,
AKASHA sau eterul atotcuprinzător este cel mai subtil dintre cele cinci elemente (1.-
PĂMÂNT; 2.-APA; 3.-FOCUL; 4.-AERUL; 5.-ETERUL (AKASHA)).Eterul cel subtil
sau AKASHA este o substanţă fundamentală despre care yoghinii avansaţi şi înţelepţii
spun că umple şi pătrunde tot MACROCOSMOSUL, fiind suportul de bază al vieţii şi al
sunetului. În AKASHA se înregistrează instantaneu tot ceea ce se întâmplă în
MACROCOSMOS iar imaginile înregistrate pot fi citite de yoghini şi se numesc CLIŞEE
AKASHA-ice.
AKASHAYOH = a spaţiului
AKLISTAH = nedureros
 139 din 172

AKRAMAN = dincolo de ordinea succesiunii

AKRISHNAM = nici negre
AKSEPT = transcenzând
AKUSIDASYA = a aceluia care nu mai are interes
ALABDHABHUMIKATVA = incapacitate de a realiza o stare superioară
ALAMBANA = suport
ALAMBANAIH = obiect; bază
ALAMBUSHA = Nadi secret (canal subtil prin care circulă energia fluidică)
ALASYA = letargia
ALINGA = PRAKRITI (natura)
ALINGANI = fără nici o marcă (semn distinctiv)
ALOKA = lumină
ALPAM = numai puţin
ANABHIGHATAH = lipsa impactului; non-obstrucţie
ANADI = denumirea VASANAS-urilor = dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse, ambiţii care
persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în orice moment să revină la suprafaţă. Parte
integrantă a Samskaras-urilor, ele sunt atât de apropiate de acestea încât sunt adesea
considerate ca sinonime.
ANADITVAM = fără început
ANAGATAH = viitor
ANAJANAM = necunoscut (în India există o ştiinţă numită astfel)
ANANDA = beatitudine, fericire supremă; termen ce desemnează nu numai plăcerea legată de
senzaţiile simţurilor, în mod necesar efemere, ci bucuria oceanică a unei stări copleşitoare,
pure, ce situează gradat sufletul dincolo de orice dualitate şi deorice opoziţie. După Yoga
şi Vedanta, este vorba de o stare paradisiacă de conştiinţă în care CONŞTIINŢA noastră
este cu ADEVĂRAT liberă de orice gând şi care face ca în universul nostru lăuntric să nu
se proiecteze ATUNCI nici boală, nici bătrâneţe, nici moarte, nici teamă, nici griji, nici
suferinţă, nici tristeţe, ci doar o stare intensă care ne pune în inefabilă rezonanţă cu
INFINITA fericire pură. Găsim att în YOGA cât şi în VEDANTA, în cursul unei lungi
perifraze abstracte ce îl desemnează pe BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN), formularea
"SAT-CHIT-ANANDA"; ANANDA, fericirea divină absolută, continuă nu poate fi pe
deplin şi intens resimţită decât în starea de SAMADHI care, după cum susţin YOGHINII,
aparţine conştiinţei extatice divine. În şcolile yoghine autentice ale tradiţiei SHANKARA,
numele SANNYAS-ilor sau ale aspiranţilor la eliberare spirituală se termină cu cuvântul
sanscrit ANANDA (de exemplu: VIVEKANANDA, SIVANANDA, HAMSANANDA); al
3-lea stadiu al lui SAMPRAJNATA SAMADHI; este legat de conştiinţa cauzală a lui
LINGAMATRA
ANANDAMAYA KOSHA = ultimul înveliş care acoperă Sinele Etern (ATMAN). Este numit,
de asemenea, Învelişul beatitudinii sau Învelişul Cauzei.
ANANTA = infinit; şarpele numit ANANTA
ANANTARYAM = secvenţă
ANASHAYAM = fără stocul întipăririlor trecute
ANASTAM = nedistrus
 140 din 172

ANATMASU = non-ATMA
ANATYAT = infinit
ANAVACHCHHEDAT = pe seama nici unei definiţii
ANAVACHHEDAT = fiind nelimitat de timp
ANAVACHCHHINNAH = necondiţionat, nelimitat
ANAVADHARANAM = non-înţelegere
ANAVASTHITATVA = instabilitate
ANAYAH = pătrundere, infiltrare
ANEKESAM = a multor
ANGAMEJAYATVA = agitaţia corpului
ANGANI (ANGAS) = fără nici o marcă (sau semn distinctiv); părţi
ANIMADI = ANIMA = putere psihică paranormală: yoghinul îşi poate face corpul şi conştiinţa
la fel de mici ca şi un atom
ANISTO = nedorit
ANITYA = non-etern, efemer
ANTAH = a se sfârşi
ANTAR MAUNA = tăcere, linişte lăuntrică
ANTARANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; intern; introvertit; aspectul esoteric
ANTARAYA = obstacol
ANTARAYAH = obstacole
ANTARDHANAM = a fi invizibil; dispariţie
ANU = prefix care subliniază completitudinea
ANUBHUTA = înregistrat
ANUGAMAT = prin asociere
ANUKARAH = imitând
ANUMANA = inferenţă (extragerea dintr-un aspect sau aserţiune dată a tuturor consecinţelor
care pot rezulta
ANUMODITA = aprobată
ANUPASHYAH = pare că percepe
ANUPATI = comun
ANUSHADHI = ierburi
ANUSHASANAM = instrucţiuni complete
ANUSHAYI = care însoţeşte
ANUSHRAVIKA = auzit
ANUSTHANAT = prin practică
ANUTTAMAH = neţărmurit
ANVAYA = interpenetrant
ANYA = a altuia; celălalt
 141 din 172

ANYAH = celălalt SAMADHI

ANYATA = diferenţă
ANYATVAM = diferenţă
ANYATVE = pentru diferenţă
ANYAVISAYA = alt obiect
APANA = energia subtilă descendentă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează din
zona anusului până la tălpile picioarelor
APARAMRISTAH = neatins
APARANTA = moarte
APARIGRAHA = non-posesiune
APARINAMITVAT = datorită neschimbării
APATTAV = îndeplinind
APAVARGA = eliberare
APEKSHANA(M) = indiferenţă
APETASYA = a aceluia care nu mai are interes
API = chiar; de asemenea; mai mult decât atât; deşi; cu toate că
APRAMANAKAM = non-cunoscător
APRATISANKRAMAYAH = care nu trece de la unul la altul
APRAYOJAKAM = indirect
APUNYA = viciu (sau nebunia); non-merit
APURAT = prin adăugare, supraâncărcare
ARISHTA = cale de a cunoaşte momentul morţii
ARISTEBHYAM = prin semne (prevestitoare)
ARTHA = obiect; obiectul DHYANA-ei (al meditaţiei); conştiinţă
ARTHAM = de dragul
ARTHAVATTVA = servind scopului
ASAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă profundă în care activitatea mentală
subtilă, responsabilă de cunoaşterea obiectului (PRAJNA) este eliminată complet, în minte
rămânând numai obiectul, reflexia mentală şi SAMSKARA acelei activităţi
ASAMPRAMOSAH = a nu lăsa să dispară (experienţa din minte); a nu o lăsa să scape
ASAMPRAYOGA = absenţa contactului
ASAMPRAYOGE = a nu veni în contact
ASAMSARGAH = non-ataşament
ASANA(M) = postură corporală specială în YOGA care face posibilă punerea în inefabilă
rezonanţă cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS.
ASANGA = non-contact
ASANKHYEYA = nenumărat
ASANKIRNAYOH = distinct
ASEVITAH = practicat
 142 din 172

ASHAYA = depozit al urmelor KARMA-ei trecute

ASHAYO = rezervor (acumulare)
ASHISAH = voinţa de a trăi
ASHRAYA = suport
ASHUCHI = impur
ASHUDDHI= impuritate
ASHUKLA = nici albe
ASHWINI MUDRA = GESTUL ANUSULUI DE CAL: Una dintre cele 25 de MUDRAS
descrise în faimosul tratat YOGA, - Gheranda Samhita.
ASMITA = principiul ego-ului (egoism); simţul individualităţii; este o stare de conştiinţă
inferioară care identifică în mod eronat PURUSHA cu vehiculul său;
ASMITA SAMADHI = al 4-lea stadiu din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI;
este starea ATMA-ică legată de ALINGA
ASTA = opt
ASTEYA = onestitate, respectul proprietăţii (a bunurilor celorlalţi)
ASTI = există
ASVADA = facultatea gustului
ASYA = a acesteia
ATAT = neadecvat
ATHA = acum, prin urmare
ATIKRANTA BHAVANIYA = (tip de yoghin) acela care devine absolut detaşat şi renunţă
chiar şi la realizarea supremă
ATIPRASANGAH = superfluitate absurdă
ATITA = trecut
ATMA = sinele divin suprem, etern. Scânteia din dumnezeire în fiinţa umană
ATMA BHAVA = conştiinţa divină de sine; conştiinţa celui mai înalt nivel al sinelui divin,
etern
ATMADARSHANA = viziunea sinelui Suprem, etern, divin
ATMADRASHTA = denumire pentru fiinţele care percep Sinele Suprem, etern, divin
ATMAKAM = având natura
ATYANTA = extrem
AVANGA = propriul corp
AVARANA(M) = voalul care acoperă lumina cunoaşterii; înveliş; voal; necunoaşterea
adevărului
AVASTHA = condiţie, stare. Yoghinii disting câteva stări sau stadii distincte de maturitate
lăuntrică pe calea spirituală. Faimosul tratat Hatha-Yoga-Pradipika (IV.69) vorbeşte despre
starea iniţială (ARAMBHA-AVASTHA), starea activă sau starea "uleiorului" (GHATA-
AVASTHA), "starea acumulării" (PARICAYA-AVASTHA) şi "starea de maturitate
spirituală" (NISHPATTY-AVASTHA). Acestea mai sunt numite uneori "nivele" de
realizare (BHUMI). Cuvântul AVASTHA este folosit, de asemenea, pentru a descrie cele
patru sau cinci stări distincte de conştiinţă, aşa cum sunt ele prezentate în conformitate cu
 143 din 172

tradiţia Vedanta. Acestea sunt: starea de veghe (JAGRAT), starea de somn cu vise
(SVAPNA), starea de somn fără vise (SUSHUPTI) şi "a patra stare" (TURIYA), care este
de fapt starea realizării de sine. Acestora, uneori, li se mai adaugă starea care o transcende
pe cea de "a patra" (TURIYA-ATITA) sau eliberarea spirituală totală. În sfârşit, tot în
YOGA, cuvântul AVASTHA desemnează şi diferite stadii sau etape ale controlului
suflurilor subtile (PRANAYAMA) de către yoghini. AVASTHA PARINAMA : CHITTA
este transformată din punctul de vedere al condiţiei sale
AVASTHANAM = stabilire
AVESHAH = intrare
AVIDYA = cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă; ignoranţa; lipsa conştiinţei
interne, prostia
AVIPLAVA = statornic
AVIRATI = dorinţa de plăceri
AVISAYIBHUTATVAT = pentru că nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei
AVISHESHA= fără diferenţă; suportul minţii; al 2-lea stadiu al GUNAS-urilor; implică lipsa
diferenţelor existând completa fuziune cu obiectul; starea de SAMADHI corespunzătoare
este VICHARA
AVISHESHAH = non-distinct
AVIVEKAKHYATEH = până la conştiinţa realităţii
AVYAKTA = plan nemanifestat
AVYAPADESHA = nemanifestat
AYAMA = lungire sau lărgire controlată (lungimea suflului subtil)
AYUH = durata vieţii

B
BADHAN = tulburare
BAESU = prin SAMYAMA asupra puterilor
BAHIH = extern
BAHIRANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; aspectul extern sau YOGA exoterică
BAHYA = extern
BALA = forţă; energie; putere
BALANI = puteri
BANDHA = a obliga; legătură
BHAJAN = formă de adoraţie a lui Dumnezeu sau a unuia dintre Avataras-i (trimişii lui
Dumnezeu) însoţită de cântece rostite la unison şi acompaniată de muzică.
BHAKTI YOGA = formă de YOGA (YOGA devoţională). Calea iubirii nesfârşite pentru
Dumnezeu.
BHAVA = stări de existenţă
BHAVANA = simţământ
BHAVANAM = examinând mental; a chibzui; a argumenta mental; a gândi
BHAVANATHAH = atitudine
 144 din 172

BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI =

BHAVAPRATYAYAH = naşterea e cauza
BHEDE = în legătură cu diferenţa
BHEDHAH = îndepărtare
BHOGA(H) = experienţă; conştiinţă obiectivă
BHRANTIDARSHANA = percepţie eronată
BHUMI = stadii subtile ale conştiinţei
BHUMIH = întemeiat
BHUMISU = în stările subtile
BHUTA(S) = elemente subtile
BHUTAJAYH = stăpânirea elementelor subtile
BHUVANA = sistem solar
BIJA(M) = principiu, sămânţă subtilă
BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală prin care potenţialul
sexual al fiinţei umane este transmutat în energie, iar energia rezultantă este sublimată în
mod armonios pentru a accelera evoluţia spirituală.
BRAHMANADI = canal foarte fin înlăuntrul lui SUSHUMNA NADI
BRUMADHYA = tehnică yoghină de concentrare mentală care implică să se fixeze ferm şi
continuu atenţia în zona focarului subtil dintre sprâncene.
BUDDHI = inteligenţă. Componentă care permite să se clasifice impresiile sensibile datorită
capacităţii sale de discriminare.
BUDDHIBUDDHEH = cunoaşterea celor cunoscute

C
CHA = şi
CHAKRA = centru subtil energetic prin care trec anumite forme de energie subtilă. Aceşti centri
(CHAKRAS) acumulează, transformă şi redistribuie energiile care îi traversează.
CHAKSUH = ochi
CHANDRA = Lună
CHATURTHA = al patrulea
CHETANA = conştiinţă
CHHAYA PURUSHA = ultima urmă a intelectului
CHHAYA UPADANA = ultima urmă de ataşament, creând legături care înlănţuie fiinţele
umane în existenţă şi le angrenează dintr-o existenţă (încarnare) într-alta.
CHIDAKASHA = domeniul Conştiinţei absolute şi omniprezente (Chit) identică cu Brahman
(Supremul Absolut, DUMNEZEU)
CHITRAM = împestriţată
CHITTA(M) = minte; conştiinţa individuală care include conştientul, subconştientul şi
superconştientul
CHITTABHEDAT = prin diferenţa minţii
 145 din 172

CHITTANI = minţi
CHITTANTARADRISHYE = într-o minte, fiind cunoscută de alta
CHITTASAMVIT = conştiinţa lui CHITTA
CHITTASYA = a minţii; a corpului subtil
CHITTAVIKSEPAH = obstacole ale minţii
CHITTAVRITTAYAH = modificările minţii
CHITTEH = a conştiinţei
CHITTISHAKTEH = PURUSHA = Fiinţa eternă, Supremă, una dintre cele două realităţi
recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele DIVIN Absolut, conştiinţa pură
CHITTRA = Nadi extrem de fin şi foarte important

D
DARSHANA = ceea ce este văzut, cunoscut
DARSHANA SHAKTI = vehiculul puterii de cunoaştere
DARSHANAM = viziune spirituală
DARSHINAH = al aceluia care vede
DAURMANASYA = depresiune
DESHA = loc; ţară
DESHAYOH = de loc
DEVADATTA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă
moţăiala şi somnul
DHANANJAYA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Intreţine şi
face să apară dorinţa de hrănire
DHARANA = concentrare mentală fermă şi continuă. Condiţie importantă care permite să fie
atinsă în YOGA meditaţia profundă
DHARMA = calitate; proprietate; proprietăţile; funcţie. Termen generic desemnând "ceea ce
constituie Adevărata Natură a noastră". DHARMA PARINAMA: CHITTA este
transformată din punctul de vedere al proprietăţii sau structurii (DHARMA) ei
DHARMAMEGHA SAMADHI = cea mai înaltă formă de extaz divin (Samadhi) care este
admis a exista în tratatele clasice YOGA.
DHARMAMEGHAH = ploaia DHARAMA-ei
DHARMI = substratum-ul proprietăţilor
DHRUVE = realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare
DHYANA(M) = meditaţie, meditaţie, reculegere, permiţând yoghinului să atingă starea de
SAMADHI. Meditaţia este o curgere neîntreruptă a gândirii către obiectul concentrării
minţii (DHARANA). Fără DHYANA este absolut imposibil să fie atinse de către yoghin
stările superioare de conştiinţă.
DHYANAJAM = născut din meditaţie
DIPTIH = radiaţie
DIRGHA = lung
 146 din 172

DIVYAM = divin
DOSHA = defect
DRASHTA = văzătorul
DRASTRI = văzător = văzătorul (văzătorului)
DRASTUH = văzător (sau PURUSHA)
DRIDHA = ferm
DRIG = PURUSHA; putere a conştiinţei; putere de a vedea
DRIG SHAKTI = puterea de cunoaştere
DRISHEH = al văzătorului
DRISHIMATRAH = numai pură conştiinţă
DRISHTA = văzut; prezent
DRISHYA = văzutul (PRAKRITI)
DRISHYASYA = a văzutului
DRISHYATVAT = din cauza perceptibilităţii
DRISHYAYOH = văzut
DUHKHA(M) = durere; mizerie, suferinţă
DUHKHAIH = prin aceste trei dureri
DVANDVA = cuplul contrariilor
DVESHAH = aversiune
DWESHA = neplăcere, aversitate, repulsie (opusul lui RAGA)

E
EGO =
EKA = unu
EKAGRATA = focalizare (în această stare RAJO GUNA şi TAMO GUNA sunt absente).
Concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur (Eka) punct (focar) sau asupra unui
singu obiect; situaţie în care toate energiile psihice sunt focalizate asupra unui aceluiaşi
obiect.
EKAGRATA PARINAMA = efortul de a face mintea să sară de la un obiect la acelaşi obiect;
focalizarea numai asupra acelei PRATYAYA fără intervenţia nici unei distrageri
EKAGRATAYOH = fixitate
EKAGRYA = focalizare
EKAM = unu
EKARUPATVAT = datorită asemănării formei
EKASAMYE = simultan
EKATANATA = continuitate
EKATATTVABHYASA = practica concentrării mentale ferme şi continue asupra unui
principiu unic
EKATMATA = identitate
 147 din 172

EKATRA = împreună
EKATVAT = datorată unicităţii
ESAM = a acestora
ETENA = prin aceasta
EVA = ca şi; numai

F
FOCARE DE PUTERE =

G
GAMANAM = a se deplasa prin
GANDHARI = un Nadi
GARIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să fie extraordinar
de greu
GATI = mişcare
GRAHANA = simţuri; puterea de cunoaştere
GRAHITA = cunoscător
GRAHYA = receptiv
GRAHYESU = în obiectele cunoaşterii
GUNA(S) = cele trei însuşiri fundamentale: KRIYA=activitate; PRAKASHA=lumina;
STHITI=fermitate. Obiectele lumii fenomenale (PRAKRITI) sunt toate structurate în jurul
celor trei GUNAS: TAMAS GUNA, RAJAS GUNA, SATVA GUNA.
GUNANAM = al GUNAS-urilor
GUNAPARVANI = starea GUNAS-urilor
GUNATMANAH = de natura GUNAS-urilor
GUNAVAITRISNYAM = eliberarea de dorinţa faţă de GUNAS
GURU (GURUH) = maestru, învăţător spiritual

H
HANA: prin îndepărtarea lui AVIDYA (ignoranţa), cauza contactului dintre PURUSHA şi
PRAKRITI este îndepărtată şi deci, efectul încetează să mai existe. Aceasta se numeşte
HANA
HANAM = evitare; distrugere
HANOPAYAH = căile de evitare (HANA)
HASTI = elefant
HASTIJIHWA = un Nadi; unul dintre cele 14 canale subtile (NADIS) prin care circulă energiile
subtile în fiinţă. Se spune că el ajunge la ochiul drept
HATHA YOGA = formă de YOGA al cărui scop este să armonizeze HA (suflul subtil solar (+),
cunoscut sub numele de PRANA) cu THA (suflul subtil lunar (-), cunoscut sub numele de
APANA). Această echilibrare conferă nenumărate puteri paranormale psihice, mentale şi
 148 din 172

spirituale celui care o practică în mod consecvent şi totodată, permite lui KUNDALINI să
se trezească şi să se ridice gradat din CHAKRA în CHAKRA.
HETU(H) = cauză
HETUTVAT = depinzând de
HEYAH = care pot fi reduse; reducere
HEYAHETUH = cauza lui HEYA, cauză a ceea ce trebuie evitat
HEYAM = a fi evitat
HIMSADAYAH = violenţă şi alte asemenea acesteia
HLADA = bucurie
HRIDAYE = realizând SAMYAMA asupra inimii

I
IDA = Nadi prin care circulă energia subtilă (-) receptivă, lunară, feminină
ILUMINARE =
INDRIYA(S) = organele de simţ: mirosul, gustul, vederea, pipăitul, auzul împreună cu cele cinci
organe funcţionale: organele de eliminare, organele de reproducere, picioarele, mâinile,
vocea.
INDRIYAJAYA = control al simţurilor
INDRIYANAM = al simţurilor
INDRIYESU = în organele simţurilor
INDRYAJAYA = stăpânire deplină asupra organelor de simţ
INTUIŢIE =
ISHITVA = capacitatea paranormală de a crea şi de a distruge după voinţă nu contează ce în
cele 3 Lumi fundamentale
ISHVARA = Dumnezeu (stăpân, sau cel care domneşte asupra Macrocosmosului)
ISHWARAPRANIDHANA = SADHANA completă pentru omul obişnuit; supunerea completă
sau dăruire deplină de sine lui Dumnezeu
ISTADEVATA = model divin la care ne raportăm cu predilecţie, ideal spiritual ales. Yoghinul
care are nevoie de un obiect sau fiinţă concretă asupra căreia să-şi focalizeze adoraţia şi
iubirea sa, caută un anumit ideal divin ce există (de exemplu SHIVA) şi îşi concentrează
întreaga sa adoraţie şi atenţie asupra lui. Acest ideal divin poate să fie o manifestare
particulară a lui DUMNEZEU, un sfânt, un mare yoghin, un AVATAR, sau orice alt
aspect divin (de exemplu, IUBIREA lui DUMNEZEU) care îl atrage foarte mult.
ITARETARADHYASAT = din cauza suprapunerii mentale
ITARATRA = în afara acestei stări
ITARESAM = altele; a altora
ITI = astfel; aceasta e tot; sfârşit; aceasta e totul
IVA = la fel; ca şi cum; ca şi când; ca şi

J
 149 din 172

JAH = născut din

JALA = apă
JALANDHARA BANDHA = o tehnică foarte importantă în HATHA YOGA care constă în
"contracţia de închidere a gâtului", care este realizată prin plasarea şi menţinerea bărbiei în
adâncitura de sub "mărul lui Adam" imediat după inspiraţie. Se spune că ea împiedică
scurgerea fluidului de ambrozie (AMRITA) în zona subtilă a trunchiului.
JANMA = naştere
JAPA (MANTRA) = repetarea continuă a unei MANTRA pentru a intra în rezonanţă cu o
anumită energie benefică subtilă sau cu o sferă sublimă de forţă din MACROCOSMOS.
JATI = fel de naştere; categorie, clasă socială
JATYANTARA = altă naştere
JATYANTARA PARINAMA = rezultatul lui PRAKRITYAPURAT
JAYANTE = se produc
JAYAT = prin stăpânirea
JIVA = fiinţa umană încarnată şi prin urmare muritoare. Sinele încarnat se identifică astfel cu un
corp fizic şi cu o gândire. Devenit EGO, el îşi creează iluzia unei dualităţi şi a unei
cauzalităţi şi se înlănţuie astfel în ciclul naşterii şi morţii.
JIVANMUKTA = "Eliberat în această viaţă". Fiinţă umană care, cu toate că trăieşte într-un corp
fizic, este complet eliberată de ignoranţă (AVIDYA) şi de MAYA.
JIVATMA = ATMAN Sinele Suprem, etern, divin manifestându-se sub forma unui Sine
încarnat. El locuieşte într-un corp pe care îl utilizează ca instrument cu toate că ştie că în
realitate el este şi rămâne totdeauna ATMAN.
JNANA YOGA = formă de YOGA (YOGA cunoaşterii), care implică nu numai o inteligenţă
foarte mare, ci şi o stare de detaşare spirituală dublată de o deplină renunţare la fructele
tuturor acţiunilor şi, de asemeni, o mare puritate a gândirii.
JNANA(M) = cunoaştere (transcedentală) spirituală
JNANASURYA = lumina cunoaşterii
JNANASYA = a cunoaşterii
JNANENDRIYAS = vezi INDRIYAS
JNATAH = sunt cunoscute
JNEYA = cognoscibil
JUBUPSA = indiferenţă
JVALANAM = strălucire
JYOTISMATI = luminos, plin de lumină
JYOTISI = asupra luminii
JYOTISMATI PRAVRITI = facultatea spirituală iluminatorie

K
KAIVALYA = realizarea de sine
KAIVALYA PRAGBHARAM = înclinat spre KAIVALYA
KAIVALYAM = eliberare; izolare
 150 din 172

KALA = timp
KALENA = prin timp
KAMTHAKUPE = realizând continuu SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului
KANTAKADISU = spini
KAPALBHATI = Este una dintre cele "şase acţiuni (tehnice)" (SHAT-KARMA). Este o tehnică
de PRANAYAMA care se face prin respiraţie rapidă.
KARANA SHARIRA = denumirea corpului cauzal (în VEDANTA)
KARANA = cauză
KARITA = făcută prin alţii
KARMA = acţiune, act, consecinţele unei acţiuni fizice, psihice, mentale ori spirituale; suma
tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în această viaţă sau într-o viaţă
anterioară; lanţul cauzalităţii lumii morale.
KARMA YOGA = formă de YOGA care constă în a adapta permanent o atitudine total detaşată
faţă de fructele acţiunilor realizate, oferind în întregime lui DUMNEZEU toate aceste
roade, care altfel (în afara acestei consacrări depline lui DUMNEZEU) ar trebui, mai
devreme sau mai târziu, să ne revină nouă (în această viaţă sau în cele viitoare) sub forma
unor consecinţe (fructe) care trebuie să le suportăm.
KARMASHAYA = depozitul efectelor; acumularea de KARMAS; acumularea tuturor
întipăririlor, înregistrărilor subtile
KARMAVIPAKA = fructul acţiunilor trecute
KARMENDRIYAS = (KARMA = activitate; INDRIYA = organ) Cele 5 organe ale activităţii
fiinţei umane sunt: 1-organele de eliminare (în legătură cu MULADHARA CHAKRA); 2-
corzile vocale (în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA); 3-picioarele (în legătură cu
MANIPURA CHAKRA); 4-mâinile (în legătură cu ANAHATA CHAKRA); 5-organele de
reproducere (în legătură cu SVADHISHTANA CHAKRA).
KARUNA = compasiune
KATHANTA = cum şi de unde
KAYA = corpul; fizic
KAYASAMPAT = bunăstare corporală
KEVALA KUMBHAKA = ("absoluta reţinere a suflului subtil"); mişcare de inspiraţie şi
expiraţie (tip special de control al suflului în PRANAYAMA). Textele clasice YOGA
definesc această tehnică ca fiind o retenţie spontană de foarte lungă durată a suflului fără a
mai fi nevoie de inspiraţie şi de expiraţie.
KHECHARI = acela care călătoreşte complet liber prin Lumile subtile
KHECHARI MUDRA = tehnică specială YOGA foarte secretă şi periculoasă care implică
printre altele să fie tăiat gradat frenumul limbii şi alungirea acesteia pentru a se astupa apoi
cu ea, printr-un fel de înghiţire datorită răsucirii, zona gâtului. Greşit executată ea
generează moartea.
KHYATI(H) = cunoaştere; conştiinţă
KIM = ce
KIRTAN = reuniuni publice în care mai ales BHAKTI YOGHINI recită recită cu fervoare şi
cântă anumite texte spirituale sacre sau chiar dansează în cinstea lui DUMNEZEU. Aceste
manifestări colective joacă un rol important în BHAKTI YOGA.
 151 din 172

KISNAVRITTEH = în care VRITTIS-urile au slăbit

KLESHAS = necazuri; tensiuni fundamentale ale minţii; urmă;impuritate; suferinţă
KLESHAVAD = la fel ca KLESHAS-urile
KLISHTA = dureros; (lit.)-greu, dificil
KRAM = ordine
KRAMA = proces
KRIKARA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă
foamea şi setea
KRITA = făcută de sine
KRITARTHAM = o persoană care şi-a atins ţelul
KRITARTHANAM = deoarece şi-au îndeplinit menirea
KRIYA YOGA = formă de YOGA (YOGA PRACTICă) a acţiunilor transmutative care
anulează (anihilează) "activatorii subliminali" (SAMSKARAS) prin ascetism (TAPAS),
studiu spiritual (SVADHYAYA) şi dăruire plină de dragoste faţă de DUMNEZEU
(Ishvara-Pranidhana).
KRIYA = activitate, acţiune, realizare, efort. Execuţie eficientă când ne aflăm pe Calea YOGA.
Exerciţiu spiritual destinat să ne permită să atingem o cunoaştere superioară, divină.
KRIYAMANA KARMA = fel de KARMA. Face parte din NIRUPAKRAMA KARMA
(KARMA latentă)
KRODHA = mânie
KSANA = moment
KSAYAH = distracţie
KSAYAT = distrugere
KSAYE = distrugere; datorită distrugerii
KSAYODAYAN = dispariţie şi apariţie
KSETRAM = câmp
KSETRIKAVAT = ca fermierul
KSHIPTA = starea minţii fiinţei umane în care predomină RAJAS GUNA
KSIYATE = dispare
KSUT = foame
KUHOO = un Nadi
KUMBHAKA = reţinere a suflului pe o anumită perioadă de timp între inspiraţie şi respiraţie şi
invers.
KUNDALINI = forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică, care există în stare latentă în
fiecare fiinţă umană la baza coloanei vertebrale (în plan subtil în MULADHARA
CHAKRA) şi care poate fi gradat trezită prin exerciţii adecvate YOGA sau prin
transmutarea în energie a potenţialului creator sexual al fiinţei umane.
KURMA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă
contracţiilede închidere şi deschidere a ochilor.
KURMA NADI = Nadi care este situat, în plan subtil, dedesuptul scobiturii gâtlejului.
KURMANADYAM = realizând constant SAMYAMA asupra lui KURMA NADI
 152 din 172

L
LABHAH = câştig
LAGHIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să devină atât de
uşor încât se înalţă de la sol şi se poate menţine ore întregi la zeci de metri înălţime în aer
(LEVITAŢIE). Implică anularea deplină a acţiunii energiilor gravitaţionale asupra corpului
fizic.
LAGHU = uşor
LAKSANA = caracteristic LAKSHANA PARINAMA: CHITTA (conştiinţa) este transformată
din punctul de vedere al caracteristicilor ei
LAVANYA = graţie
LAYA = fuziune, contopire, dizolvare, comuniune perfectă datorată unei stări depline de
rezonanţă cu ceva subtil. Ascensiunea sufletului şi Spiritului individual al fiinţei umane la
Absolutul Suprem. Unire inefabilă şi extatică cu Dumnezeu.
LINGAMATRA = numai cu o marcă (semn distinctiv)
LOBHA = lăcomie
LOKA(S) = planuri distincte de conştiinţă care au fiecare o frecvenţă specifică de vibraţie şi ne
pun în inefabilă stare de rezonanţă cu planurile sau straturile conştiinţei
MACROCOSMICE sau universale.
LOKAH = iluminare

M
MADHUBHUMIKA = acela care deja a gustat mierea puterilor paranormale yoghine (tip
superior de yoghin)
MADHYA = mediu
MADHYAM = sunetul auzibil
MAHA BANDHA = "Marea contracţie". Tehnică YOGA importantă descrisă astfel în Hatha-
Yoga-Pradipika: "Trebuie să se aşeze piciorul stâng cu călcâiul apăsând în zona perineului
(YONI) şi piciorul drept va fi aşezat pe coapsa stângă. După ce inspirăm lent şi profund,
imediat după aceea trebuie să apăsăm în mod ferm bărbia în piept şi totodată să contractăm
(menţinând astfel strâns) sfincterul anal, concentrându-ne intens mentalul asupra canalului
subtil central (SUSHUMNA NADI) prin care trebuie să conştientizăm ascensiunea în flux
intens a energiilor subtile. Trebuie apoi să ne reţinem astfel respiraţia cât mai mult timp
posibil dar fără să forţăm deloc şi în final vom respira încetişor. După o pauză adecvată în
care vom remarca lăuntric efectele acestei tehnici vom trece la executarea ei invers, cu
piciorul drept aşezat cu călcâiul astfel încât să apese zona perineului (YONI). Acest
procedeu printre alte efecte reîntinereşte corpul şi face să se trezească KUNDALINI
SHAKTI.
MAHA SAMADHI =
MAHAVAKYAS = marile dictoane
MAHAVIDEHA = existenţa fără corp
MAHIMA = putere psihică paranormală prin care fiinţa yoghinului şi în special conştiinţa sa,
poate fi făcută mare şi ajunge să cuprindă subtil planeta, sistemul solar, constelaţiile şi
chiar tot Universul.
 153 din 172

MAHVRATAM = marea disciplină

MAITRI = simpatie profundă
MALA = impuritate
MANAS = "Capacitate de reflexie". Organul mental intern. Datorită lui MANAS noi primim
toate impresiile din lumea exterioară care sunt apoi supuse puterii de discriminare a lui
BUDDHI (Inteligenţa). MANAS ne incită să ne îndoim în anumite momente, ne ajută să
luăm anumite hotărâri şi face cu putinţă să ne transformăm dorinţele în acţiuni.
MANASAH = al minţii
MANEH = al cristalului
MANOJAVITVAM = iuţeala minţii
MANOMAYA KOSHA = corpul mental
MANTRA(S) =
MATRA = numai
MATRASYA = numai
MATRAT = singur
MAYA =
MITHYA = fals, iluzoriu
MOHA = confuzie
MOODHA = stadiul de trezire a lui KUNDALINI în care acesta aparţine doar lui
MULADHARA CHAKRA; Generează o stare predominantă a minţii în care predomină
TAMAS GUNA
MULA BANDHA = tehnică yoghină secretă în care se contractă ferm pentru o perioadă cât mai
mare de timp zona perineului. Ea face să se unească şi să fie sublimată cu uşurinţă APANA
în PRANA; trezeşte energia colosală KUNDALINI, întreţine şi stimulează în mod
armonios focul subtil lăuntric, face să se diminueze urina şi fecalele deoarece amorsează
procese de transmutaţie biologică prin care acestea devin energie care poate fi apoi
sublimată în mod armonios în sferele superioare ale fiinţei yoghinului.
MOSHA = a elibera, a scăpa
MRIDU = slab
MUDITA = bucurie
MUDRA = gest de punere în REZONANŢă, sau atitudine, ce se realizează cu anumite zone ale
corpului, organe sau chiar cu mâinile, pentru a facilita trezirea, amplificarea şi realizarea
anumitor stări lăuntrice binefăcătoare, psihice, mentale sau spirituale, anticipând astfel
manifestarea acestora şi contribuind la stabilirea unei comuniuni între fiinţa umană şi
anumite nivele subtile din MACROCOSMOS.
MUKTA = eliberat spiritual (MUKTI = eliberare spirituală. Acest cuvânt sanscrit este un
sinonim pentru MOKSHA. Markandeya-Purana (XXXIX. 1) defineşte acest termen ca
fiind operaţia (VIYOGA) de accelerare a evoluţiei spirituale care face posibilă înălţarea de
la starea de ignoranţă până la zorii adevăratei înţelepciuni, JNANA. Eliberarea spirituală
determină identificarea şi identitatea fiinţei (AIKYA) cu Absolutul şi non-identificarea cu
constituenţii primari (GUNAS) ai Naturii. În conformitate cu textul lui Shiva-Purana (IV.
41.3) există patru tipuri sau grade distincte de asemenea eliberare: SALOKYA-MUKTI -
este eliberarea spirituală atinsă prin faptul de a locui în acelaşi spaţiu (LOKA) cu
Dumnezeu; SAMNIDHYA-MUKTI - este eliberarea spirituală prin apropierea de
 154 din 172

Dumnezeu; SARUPYA-MUKTI - este eliberarea spirituală prin asumarea aceleiaşi

existenţe ca şi cea a lui Dumnezeu; SAYUJYA-MUKTI - este eliberarea spirituală în care
suntem perfect uniţi cu Dumnezeu, fără ca prin aceasta să dispărem topiţi în EL sau, cu alte
cuvinte, să ne pierdem conştiinţa existenţei extatice ca Sine Suprem (ATMAN) divin şi
nemuritor.
MULAH = rădăcină
MULADHARA CHAKRA =
MURDHA = creştetul capului

N
NA = nu
NABHI = buric
NADA YOGA = formă de YOGA în care se percepe lăuntric până la o profundă identificare
sunetul (SHABDA) ce este sesizat în zona inimii, la nivel subtil (ANAHATA CHAKRA),
atunci când se astupă urechile cu degetele mari de la mâini. Acest sunet face cu putinţă
apariţia unei stări de beatitudine.
NADI = tub luminos sau canal subtil prin care circulă diferiţi curenţi subtili de energie. Uneori
cuvântul NADI se referă atât la venele şi arterele care conduc sângele, cât şi la canalele
subtile prin care circulă forţa vieţii (PRANA). O interpretare recentă mai sofisticată a unor
cercetători numeşte NADIS-urile ca fiind matrici ale fluxurilor subtile ale energiei
psihosomatice. Ele mai sunt numite, de asemenea, HITA şi SIRA. NADIS-urile sunt
canale subtile prin care este condusă indispensabila energie subtilă (PRANA) în diferitele
zone sau vehicule invizibile ale fiinţei pentru a le permite să se menţină în viaţă. Numărul
lor este în general considerat a fi 72000 deşi, aşa cum Tri-Shikhi-Brahmana-Upanishad
(II.76) menţionează, ele sunt în realitate nenumărate. Shiva-Samhita (II.13) afirmă
existenţa a 350000 de NADIS-uri în total. Anumite lucrări yoghine secrete spun că 72 sunt
în principal mai importante dar multe menţionează doar numele a 10, 12 sau 14. Astfel,
Darshana-Upanishad (IV.6) numeşte l4 canale subtile majore ale energiei misterioase a
vieţii,care sunt: SUSHUMNA, IDA, PINGALA, SARASVATI, PUSHA, VARUNA,
HASTI-JIHVA, YASHASVINI, ALAMBUSA, KUHU, VISHVA-UDARA,
PAYASVINI, SHANKHINI, GANDHARA.
NAGA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă tusea şi
strănutul.
NAIRANTARYA = fără întrerupere
NASTAM = distrus
NIBANDHANI = care leagă
NIDRA = starea de somn profund (fără vise)
NIMITTA = instrument
NIRAKARA = fără formă; Termen care îl desemnează pe BRAHMAN-Supremul Absolut sau
DUMNEZEU ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi deorice formă.
NIRATISHAYAM = nelimitat
NIRBEEJA SAMADHI = stare de SAMADHI (superioară lui SAMPRAJNATA SAMADHI)
care desemnează starea de conştiinţă supremă, caracterizată prin liniştirea deplină a
gândirii şi prin abolirea oricărei dualităţi. Este numită "SAMADHI fără germeni" pentru că
ea distruge germenii KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA),
susceptibili să provoace o eventuală renaştere (reîncarnare).
 155 din 172

NIRBHASA = strălucind
NIRBHASAM = a apare
NIRBIJAH = fără sămânţă
NIRBIJASYA = lui NIRBEEJA SAMADHI
NIRGRAHYAH = complet aprehensibil
NIRGUNOPASANA = concept extras din Upanishade care desemnează drumul considerat din
punctul de vedere a celor două aspecte ale sale: cu calităţi şi fără calităţi. Acest termen
evocă o fiinţă supremă în acelaşi timp imanentă, transcendentă şi superioară acestor două
stări.
NIRMANA CHITTA = conştiinţa creată sau, altfel spus, "CONŞTIINŢA
INDIVIDUALIZATĂ"
NIRMANA = creaţie
NIRMANAKAYACHITTA = manifestarea microcosmică a descoperirii sau revelării minţii
supreme, divine
NIRODHA PARINAMA = sesizarea şi conştientizarea momentului de salt între două
PRATYAYAS. Mintea intră atunci în stare de vid
NIRODHA(H) = blocare, stopare, estompare lentă şi completă. Vine de la rădăcina RODHA,
care înseamnă un act de blocare. De aici derivă: AVARODHA=obstrucţie;
NIRODHA=blocare; VIRODHA=opoziţie; a opri; suprimare.
NIRODHAKSAPA = moment de suprimare
NIRUPAKRAMAM = KARMA adormită (latentă)
NIRVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul, fenomenul sau fiinţa asupra căruia
se meditează atunci
NIRVICHARA = SAMADHI fără reflectare
NIRVIKALPA SAMADHI =
NIRVITARKA = fără VITARKA
NISHKARMA KARMA = "Acţiune realizată în TRANS-ACŢIUNE". Principiu fundamental în
KARMA YOGA care afirmă că o fiinţă umană nu este niciodată afectată (din punct de
vedere KARMA-ic) de nici una din acţiunile ei, dacă aceste acţiuni sunt în întregime
realizate într-o stare lăuntrică de consacrare transfiguratoare şi sacrificiu oferit cu umilinţă
divinului. Fructele acestor acţiuni trebuie să fie dăruite în totalitate lui DUMNEZEU.
NISHKARMA KARMA este o activitate DIVIN INTEGRATĂ , EGO-transcendentă şi
trebuie să fie clar delimitată (diferenţiată) de acţiunea simplă (egoistă) (KARMAN) şi de
inacţiune (AKARMAN).
NITYA = etern
NITYATVAT = permanent
NIVRITTIH = îndepărtare; încetare
NIYAMA(H) = cod personal; reguli fixe
NYASAT = prin proiecţie

O
OJAS = energie, sau fluid subtil binefăcător. Derivat din rădăcina verbală sanscrită VAJ, care
înseamnă "a fi puternic", cuvântul OJAS semnifică "forţă uriaşă, energie sublimată,
 156 din 172

rezultantă prin transmutaţia biologică a potenţialului creator (sexual), vigoare (vitală,

psihică, mentală, spirituală)". În Ayurveda, OJAS este CHINTESENŢA constituenţilor
(DHATUS) ai corpului fizic. Yoghinii consideră că OJAS este mai degrabă o forţă
benefică, subtilă, ce rezultă prin transmutaţie biologică (de exemplu, transmutaţia
potenţialului sexual, atât al femeii cât şi al bărbatului, în energie) şi, fiind distribuită în tot
corpul şi în întreaga fiinţă le vitalizează, le regenerează şi le hrăneşte neîncetat. OJAS este,
prin urmare, un principiu vital foarte important, care este conţinut şi acumulat (stocat) în
cele şapte DHATUS (1.Plasma (RASA); 2.Sângele (RAKTA); 3.Muşchii (MAMSA);
4.Grăsimea (MEDA); 5.Oasele (ASTHI); 6.Măduva, Nervii (MAJJA); 7.Sperma şi
Ţesuturile reproducătoare -atât la bărbat cât şi la femeie- (SUKRA)). Cea mai mare
cantitate sau concentraţie de OJAS poate să rezulte, graţie transmutaţiei biologice, în
timpul şi după o fuziune amoroasă sexuală plenară, în care cei doi iubiţi realizează perfect
continenţa sexuală şi sublimează după aceea în mod armonios energia binefăcătoare subtila
(OJAS) care rezultă. Prin transmutaţia biologică şi sublimarea în energii rafinate a forţei
care rezultă cu uşurinţă din potenţialul sexual (CREATOR) atât al femeii, cât şi al
bărbatului, are loc o accelerare a evoluţiei psihice, mentale şi spirituale, care se reflectă în
fiinţă prin trezirea anumitor puteri paranormale (SIDDHIS), creşterea inteligenţei,
amplificarea puterii de pătrundere mentală, dinamizarea intuiţiei etc.. Faptul că atât sperma
bărbatului, cât şi secreţiile sexuale ale femeii (menstruaţia) pot fi transformate cu uşurinţă
în energie, prin transmutaţia biologică care se produce atât în timpul realizării corecte a
anumitor tehnici speciale YOGA, cât şi în timpul fuziunii amoroase sexuale (în care cei doi
realizează la unison o perfectă continenţă sexuală), explică de ce toate tradiţiile spirituale
autentice recomandă fie o abstinenţă activă (în care potenţialul sexual este integral
transmutat (PRIN PRACTICI SPIRITUALE) în energie, care este după aceea sublimată
armonios în sferele superioare ale fiinţei; această realizare este confirmată la femeie de
suspendarea completă a ciclului menstrual, în afara menopauzei, iar la bărbat de absenţa
deplină a POLUŢIILOR NOCTURNE sau DIURNE), fie o continenţă sexuală permanentă
(cu excepţia momentelor când cuplul urmăreşte de comun acord să aibă un copil), în care
atât bărbatul, cât şi femeia transmută la unison, în mod biologic, întregul potenţial sexual
în energie şi, dupa aceea, sublimează, fie împreună, fie separat, energia rezultantă,
canalizând-o în mod armonios în sferele subtile superioare ale fiinţei lor. O abstinenţă
sexuală pasivă în care, în cazul femeii, ciclul menstrual este foarte abundent şi durează
multe zile, ori apare de două sau de trei ori pe lună, este profund nocivă pentru echilibrul
lăuntric şi pentru sănătatea corpului femeii, în unele cazuri această situaţie putând să
determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA). Acelaşi gen de abstinenţă
sexuală pasivă, în cazul bărbatului, mai ales în situaţiile în care apar frecvent poluţii
nocturne sau diurne precedate de stări de frustrare şi tensiune, este de asemenea profund
nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului bărbatului, în unele cazuri
această situaţie putând să determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA şi
SCHIZOFRENIE). Ideea fundamentală în YOGA este că păstrarea permanentă a
controlului deplin asupra potenţialului sexual atât la femeie, cât şi la bărbat, atunci când
acest CONTROL este însoţit de transmutaţia biologică în energie a respectivului potenţial,
fie prin ABSTINENŢĂ SEXUALĂ ACTIVĂ, fie prin CONTINENŢĂ SEXUALĂ
PERFECTĂ, realizată într-un cuplu unit, transfigurator şi iubitor, face să se amplifice
cantitatea de fluid subtil OJAS în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, şi aceasta nu numai
că îmbunătăţeşte şi măreşte în scurt timp sănătatea dar, totodată, face să crească
extraordinar de mult câmpul conştiinţei care, gradat, devine din ce în ce mai rafinat şi mai
pur. Având în vedere toate aceste aspecte, putem înţelege mult mai bine de ce fluidul
OJAS este considerat de către yoghini -în fiinţa umană- drept o forţă binefăcătoare,
atotputernică, şi chiar este uneori supranumit ENERGIA VITALĂ SUBTILĂ
ESENŢIALĂ. Unele texte yoghine secrete consideră că fluidul subtil OJAS este forma
supremă a energiei binefăcătoare subtile în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, din care
face parte şi corpul fizic. Datorită unor tehnici speciale yoghine (cum ar fi: MULA
 157 din 172

BANDHA, UDDIYANA BANDHA, NAULI, YONI MUDRA, SHAKTI CHALANA

MUDRA etc.), realizate cu consecvenţă atât în timpul ABSTINENŢEI ACTIVE, cât şi în
timpul CONTINENŢEI SEXUALE PERFECTE, anumite substanţe care există în corpul
fizic, printre care, în special, potenţialul sexual (atât al femeii, cât şi al bărbatului), pot să
fie transmutate în mod biologic în energie subtilă sau fluid binefăcător OJAS care, datorită
proceselor complexe de sublimare ulterioară, vor deveni forme din ce în ce mai elevate de
energie, care vor putea fi cu uşurinţă dirijate şi acumulate la nivelul celor 7 CENTRI DE
FORŢĂ ASCUNŞI ai fiinţei umane. La nivelul lui MULADHARA CHAKRA fluidul
OJAS conferă o vitalitate ieşită din comun; la nivelul lui SVADHISTHANA CHAKRA
fluidul OJAS conferă imaginaţie creatoare controlată; la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA fluidul OJAS conferă expansivitate, veselie şi încredere în sine; la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA fluidul OJAS conferă bucurie, dilatare euforică şi iubire
copleşitoare; la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA fluidul OJAS conferă intuitie,
puritate, inspiraţie spirituala; la nivelul lui AJNA CHAKRA fluidul OJAS conferă forţă de
pătrundere mentală extraordinară, clarviziune, idei geniale; la nivelul lui SAHASRARA
fluidul OJAS conferă înţelepciune, beatitudine şi comuniune inefabilă cu Supremul
Absolut-DUMNEZEU. Termenul de OJAS-SHAKTI desemnează efectul extraordinar
produs de energia subtilă manifestată sub forma unei SFERE URIAŞE DE FORŢĂ
RADIANTĂ, în care este acumulat foarte mult fluid OJAS, atât în cazul existenţei
obişnuite (de exemplu, la mari politicieni, conducători de partide, şefii naţiunilor, liderii
unor grupări, directorii de intreprinderi, generalii), cât şi în domeniul spiritual sau
intelectual, la mentorii anumitor căi spirituale, la descoperitorii anumitor sisteme filosofice
sau în domeniul pur spiritual, divin, la cel mai înalt nivel, la Marii Eliberaţi, la Marii
Înţelepţi sau la Iluminaţi, în cazul cărora fluidul OJAS cel mai pur îi ajută să fuzioneze, în
zonele cele mai înalte ale conştiinţei, cu CONŞTIINŢA ABSOLUTĂ A LUI
DUMNEZEU.

P
PANCHATAYYAH = de cinci feluri
PANKA = noroi
PANTHAH = calea de manifestare
PARA = altul; a altora; sunetul transcedental
PARAIH = cu alţii
PARAM = cel mai înalt
PARAMA = cel mai înalt
PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea)
PARAMANU = ultima particulă
PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA
PARARTHATVAT = din conştiinţă obiectivă
PARAVAIRAGYA = îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii (absenţa completă a dorinţelor
sub toate formele)
PARI = complet
PARINAMA = rezultat; consecinţă; schimbărilor; schimbare
PARINAMAH = transformare
PARISHUDDHI = purificarea memoriei
 158 din 172

PARITAPA = tristeţe
PARYAVASANAM = extensie
PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental
PHALA = efect
PHALAH = fructe; rezultate
PINGALA = Nadi prin care circulă energia subtilă (+), emisivă, solară, masculină
PIPASA = sete
POOSHA = un Nadi
PRA = înalt sau mare
PRACHARA = modalitate
PRACHHARDANA = expiraţie, sau RECHAKA
PRADHANA = PRAKRITI
PRADHANAJAYAH = cucerirea şi controlul (stăpânirea) asupra lui PRAKRITI
PRADURBHAVAH = aparenţă
PRADURBHAVAV = emergenţă
PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară
PRAJNA PURUSHA = conştiinţa în starea de somn (după VEDANTA)
PRAJNABHYAM = din cele două tipuri de conştiinţă
PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei conştiinţe
PRAJNALOKA = răsăritul luminii conştiinţei cognitive superioare
PRAKAMYA = putere psihică paranormală care duce la îndeplinirea totală, într-un mod rapid şi
extraordinar a tuturor dorinţelor binefăcătoare pe care yoghinul le manifestă acum în mod
detaşat.
PRAKASHA = lumina divină; iluminare
PRAKRITI = natura; energie; fiinţă manifestată; fiinţa obiectivă, externă
PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionaţi doar în PRAKRITI
PRAKRITINAM = a diferitelor tendinţe naturale
PRAKRITYAPURAT = supraîncărcarea golului în natură
PRAMADA = amânare
PRAMANA = cunoaştere corectă
PRAMANANI = surse ale cunoaşterii corecte
PRANA = energie bio-plasmatică; totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii (în care sunt
incluse cele 5 PRANAS-uri principale, majore, dintre care unele acţionează la nivelul gurii
şi nasului).
PRANAMAYA KOSHA =
PRANASYA = a respiraţiei
PRANAVAH = AUM vezi fişe
PRANAYAMA = control al suflurilor subtile, vitale, realizat
prin intermediul respiraţiei conştient controlate
 159 din 172

PRANIDHANAT = supunere; devoţiune

PRANTABHUMIH = zonă de hotar
PRAPTI = capacitatea psihică şi mentală paranormală care îi permite yoghinului de a ajunge
instantaneu oriunde doreşte, atât în lumea fizică, cât şi în astral sau cauzal (putere psihică
extraordinară, care îi permite yoghinului să se dedubleze şi să se proiecteze, cu o viteză
superioară vitezei luminii oriunde doreşte să fie prezent, pentru a vedea şi a şti tot ceea ce
îl interesează să afle).
PRARABDHA = soartă sau destin (KARMA activă)
PRASADAH = iluminare divină sau puritate
PRASADANAM = purificare subtilă; împăcare cu DUMNEZEU
PRASANGAT = prin renaşterea
PRASANKHYANE = în cea mai înaltă meditaţie
PRASHANTA = liniştit
PRASUPTA = latente; adormite
PRATHAMA KALPIKA = yoghini, începători în ceea ce priveşte
intrarea în starea de SAMADHI
PRATHISTHAM = bazat
PRATI = înspre
PRATIBANDHI = ceea ce preîntâmpină
PRATIBHA = facultate spirituală a conştiinţei superioare, prin care pot fi dobândite foarte
repede puterile psihice paranormale; facultăţi transcedentale, care privesc organele de simţ
(exemplu: PRATIBHASHRAVAN = facultatea de a auzi în lumile sublime, invizibile;
PRATIBHADARSHAN = facultatea de a vedea sau clarviziunea ce permite vederea în
aceleaşi lumi sublime)
PRATIBHAD = prin PRATIBHA
PRATIPAKSA = opusul
PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru a face să dispară
(datorită amplificării energiilor benefice corespondente prin REZONANŢă) foarte repede
anumite defecte sau vicii, de exemplu: ură-IUBIRE; laşitate-CURAJ; prostie-
INTELIGENŢă; răutate-BUNăTATE; slăbiciune-PUTERE
PRATIPATTIH = cunoaştere
PRATIPRASAVAH = involuţie
PRATISEDHARTHAM = pentru îndepărtarea
PRATISHTA = a fi ferm stabilit; stabilire
PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit
PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm
PRATIYOGI = corespunzător
PRATYABHIJNA = conştiinţa în starea de SAVICHARA SAMADHI
PRATYAHARA = retragerea simţurilor. Practică yoghină, care constă în retragerea sau
deturnarea în totalitate a simţurilor de la obiectele sensibile, pentru ca acestea să nu mai
distragă deloc gândirea yoghinului, permiţându-i să-şi poată concentra întreaga sa atenţie
 160 din 172

asupra obiectului lăuntric care a fost ales. Acest exerciţiu constituie condiţia prealabilă
indispensabilă pentru a realiza concentrarea mentală (DHARANA).
PRATYAKSHA = cunoaştere directă, izvorâtă din experienţa practică
PRATYAR = întors; în direcţie opusă
PRATYAYA = conţinut al minţii; concept; conştiinţă
PRATYAYANAM = conţinut mental
PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri
PRATYAYASYA = a conţinutului minţii
PRATYAYAU = conţinut al minţii
PRAVIBHAGA = separat
PRAVRITI = facultate superfizică; activitate
PRAVRITTIH = funcţionare
PRAYATNA = efort
PRAYOJAKAM = mişcându-se
PUNAH = din nou
PUNYA = virtute; merit
PURAKA = stadiu în pranayama
PURANAS = străvechi culegeri de legende indiene, care evocă şi pun în prim-plan pe anumiţi
zei faimoşi.
PURUSAKHYATEH = adevărata cunoaştere a lui PURUSHA
PURUSASYA = a lui PURUSHA
PURUSHA = conştiinţă; fiinţă subiectivă; Sinele, Fiinţa eternă, supremă, una dintre cele două
realităţi recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele divin Absolut, conştiinţa pură.
PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet
PURUSHAJNANAM = cunoaşterea lui PURUSHA
PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA
PURUSHAYOH = a lui PURUSHA
PURVA = anterior
PURVAH = a veni după
PURVAKA = precedată de
PURVAVAT = "după ceea ce precede"
PURVEBHYAH = în legătură cu precedentele
PURVESAM = al acelora care vin înainte

R
RAGA = plăcerea
RAGAH = ataşament
 161 din 172

RAJA YOGA = formă de YOGA (YOGA regală). Una dintre cele patru mari forme de YOGA,
care vizează unirea cu DUMNEZEU după sistemul descris de Patanjali în faimosul său
tratat Yoga sutras.
RAJAS = una din cele 3 proprietăţii ale lui PRAKRITI=activitate; cea de a doua GUNA: în
cazul predominanţei sale, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în bucăţi, înclinat spre
sinucidere, crimă, realizând adeseori o ruptură a personalităţii (starea minţii - KSHIPTA).
RAJAS(GUNA) = a doua dintre cele trei GUNAS. Ea se manifestă în
PRAKRITI sub forma activităţii, a aspiraţiei, a dorinţei, a agitaţiei şi a îndrăznelii. Ea este forţa
care permite să fie învinsă apatia (TAMAS). Atunci când RAJAS domină activitatea sau
gândirea unui individ, se spune despre acesta că este RAJASIKA.
RAKSHAS = demoni
RATNA = comori
RECHAKA = expiraţie; stadiu în PRANAYAMA
RISHIS = cei care au experimentat în mod direct aproape toate
subiectele discutate în AGAMAS (Izvor al Doctrinei, Demonstraţie scrisă sau orală)
RITAM = aspectul absolut sau cosmic vezi fişe
RITAMBHARA = plin de experienţă adevărată, justă; conştiinţa cosmică.
RITAMBHARA PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară, care apare
datorită unei experienţe spirituale adevărate
RUDHAH = care domină
RUPA = formă; frumuseţe
RUTA = limbaj

S
SABEEJA SAMADHI = formă de SAMADHI în care germenii KARMA-ei viitoare (AGAMI
KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili de a provoca o eventual a renaştere
(reîncarnare), nu sunt distruşi.
SABEEJA SAMADHI ASAMPRAJNATA = întregul proces de la VITARKA (nivel de
conştiinţă) la ASMITA (stadiu de fuziune al conştiinţei cu obiectul)
SABIJAH = cu sămânţă
SADA = întotdeauna
SADHANA = practica spirituală. Derivat din cuvântul sanscrit SADH: "a ajunge la ţel"; cu alte
cuvinte, "mijloc de perfecţionare spirituală". Exerciţii care permit să fie stăpânită una
dintre ramurile sistemului YOGA.
SADHARANATVAT = deoarece este comun
SAGUNOPASANA = cu calităţi
SAH = aceasta
SAHABHUVAH = simptome auxiliare
SAHASRARA = centrul esenţial de forţă care face posibilă
comuniunea cu DUMNEZEU; se află, în plan subtil, în afara corpului fizic, deasupra creştetului
capului.
 162 din 172

SAKSATKARANAT = prin percepţie directă

SALAMBANAM = cu suport
SAM = complet
SAMADHAU = în SAMADHI
SAMADHI(H) = transă; linişte
SAMADHI PRAJNA = inteligenţă cognitivă care izvorăşte din SAMADHI
SAMADHI PARINAMA = starea de concentrare în care se elimină treptat celelalte gânduri.
Efortul minţii de a stabiliza o singură PRATYAYA.
SAMANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează în
zona dintre inimă şi buric, inclusiv asupra membrelor inferioare; =SAMANA VAYU (dă
naştere fluidului digestiv şi este legat de focul subtil care digeră hrana în stomac).
SAMANYATO DRSTAM = "văzut împreună"
SAMAPATTEH = prin fuziunea minţii
SAMAPATTI(H) = meditaţia; acceptarea completă, absorbţia totală, fuziune în obiectul
concentrării
SAMAPATTIBHYAM = prin meditaţie
SAMAPTIH = sfârşit
SAMASANA = postură YOGA
SAMAYA = circumstanţe
SAMBANDHA = relaţie
SAMBHODHAH = cunoaştere
SAMHATYAKARITVAT = datorită acţiunii asociate
SAMKHYA =
SAMPAT = sănătate
SAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă în care cunoaşterea se realizează prin
intermediul fluxului continuu al uneia dintre activităţile mentale fundamentale, şi anume:
VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA
SAMPRAJNATAH = SAMADHI cu PRAJNA (focalizarea mentală cognitivă). În această
forma de SAMADHI subzistă încă unele procese psihice, cum ar fi KLESHAS-urile, care
împiedică acest SAMADHI să fie în întregime pur, "fără germeni"; dorinţele profunde şi
ascunse (VASANAS) există în continuare în germene şi pot să reapară în orice moment,
spre deosebire de ASAMPRAJNATA SAMADHI sau SAMADHI suprem, care este în
totalitate debarasat de germeni (NIRBEEJA SAMADHI), caracterizat prin abolirea
KLESHAS-urilor, extincţia VASANAS-urilor şi abandonarea oricărei legături generate de
KARMA
SAMPRAYOGAH = comuniune
SAMSAYA = îndoială
SAMSKARA(S) = tendinţe mentale, impresii mentale, întipăriri, repercursiuni ale întipăririlor,
gusturi, potenţialităţi care se dezvoltă în conştiinţă ca urmare a acţiunilor sau a gândurilor
trecute (din viaţa actuală sau din existenţele anterioare). Adiţia tuturor SAMSKARAS-
urilor constituie caracterul unui om.
SAMSKARASHE SA = în care urmele rămân
 163 din 172

SAMSKARAT = prin întipăriri repetate

SAMSKARAYOH = a celor două întipăriri
SAMSKAREBHYAH = prin SAMSKARA
SAMTAMAT= prin SAMYAMA
SAMVEDANAT = prin cunoaşterea
SAMVEGA = dorinţa
SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA şi SAMADHI, realizate împreună în acelaşi timp. În
această stare superioară de identificare a conştiinţei, care face posibilă şi fuziunea cu
obiectul ales să fie cunoscut, CUNOSCĂTORUL, OBIECTUL DE CUNOSCUT ŞI
CUNOAŞTEREA CARE REZULTĂ NU FAC DECÂT UNA.
SAMYAMYAT = prin SAMYAMA (făcând SAMYAMA)
SAMYE = devenind egal
SAMYOGA(H) = a se uni; uniune
SAMYOGO = uniune
SANCITA = întipăriri stocate (prima diviziune a lui KARMASHAYA); KARMA latentă
SANGA = ataşament
SANGRIHITATVAT = deoarece sunt legate împreună
SANJNA = conştiinţă
SANKALPA = hotărârea de a se retrage de la conştiinţa Sinelui
SANKARA(H) = confuzie
SANKIRNA = amestecat, confuz
SANNYASIN = fiinţă umană care în India renunţă complet la lume pentru a trăi în cea mai
deplină detaşare şi se consacră în întregime realizării Eliberării Spirituale (MOKSHA).
Sărăcia unui SANNYASIN nu este numai materială; ea include, de asemenea, ceea ce
mistica creştină numeşte "sărăcia în minte" sau, cu alte cuvinte, absenţa concepţiilor
dualiste, cum ar fi binele şi răul, atracţia sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinţa etc.
SANTOSAT = din mulţumire
SANTOSHA = mulţumire
SAPTADHA = şapte stadii
SARASWATI = un Nadi
SARUPYAM = identificare
SARVA = toate; tot; totul
SARVABHUTA = toate fiinţele vii
SARVABHAUMA = universal
SARVAJNA = omniscienţă
SARVAJNATRITVAM = omniscienţă
SARVAM = totul; tot
SARVARTHAM = totul inclusiv
SARVARTHATA = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză
SARVATHA = în toate felurile
 164 din 172

SARVATHAVISAYAM = obiectele de pretutindeni

SARVAVISAYAM = toate obiectele
SAT = existenţă absolută, fiinţa absolută, eternă şi permanentă, identică cu BRAHMAN, la fel
precum CHIT sau ANANDA.
SATI MULE = atâta timp cât rădăcina este acolo
SATI = fiind
SATKARA = adoraţie
SATSANG = (SAT: "bun, autentic", SANGA: "frecventare") Frecventarea sfinţilor, înţelepţilor,
a marilor yoghini sau a fiinţelor umane care îl caută în mod sincer pe DUMNEZEU. În
prezenţa unui mare yoghin, este cu putinţă ca o scânteie de intuiţie divină să ţâşnească de
la el, inspirând şi impulsionând şi alte persoane care sunt apte să primească această
scânteie.
SATTVA = una dintre cele 3 GUNAS-uri, în care mintea rămâne profund liniştită, VRITTIS-
urile rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare; una dintre cele 3 proprietăţi ale
lui PRAKRITI; = CHITTA (minte); = PRAKASHA (lumina)
SATTVASHUDDHI = puritate internă
SATYA = veracitate
SATYAM = aspectul relativ al creaţiei vezi fişe
SAUCHAT = din curăţenie
SAUMANASYA = veselie
SAVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se meditează
SAVIKALPA SAMADHI = Stare de conştiinţă caracterizată prin ascensiunea la cunoaşterea lui
DUMNEZEU sau BRAHMAN, în ciuda supravieţuirii unei relaţii a subiectului cu
obiectul. Spre deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI, această stare conservă o urmă de
dualitate, care împiedică fiziunea totală cu DUMNEZEU. SAVIKALPA SAMADHI se
poate compara cu VISIO DEI a misticilor creştini.
SAVITARKA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se meditează; "cu
gândire în vorbe".
SESAVAT = "după ceea ce rămâne"
SHABDA = cuvânt; sunet
SHABDADI = sunet şi altele
SHAITHILYA = pierdere
SHAITHILYAT = prin slăbirea
SHAKTAYOH = dintre cele două puteri
SHAKTI = putere
SHAKTYOH = una dintre cele două puteri
SHANKHINI = un Nadi
SHANTA = liniştit, latent
SHARIRA = corp vezi fişe
SHASANAM = instrucţiuni complete = ANU SHASANAM (ANU=prefix care subliniază
completitudinea; SHASAN=a da reguli)
 165 din 172

SHASTRA = proces de instruire şi de precepte

SHAUCHA = curăţenie
SHILAM = calităţi
SHIVALINGA = LINGA
SHOORA = un Nadi
SHRADDHA = credinţă
SHRAVANA = facultatea de a auzi
SHROTRA = ureche
SHROTRAM = organul auzului
SHRUTA = auzit
SHUCHI = pur
SHUDDHAH = pur
SHUDDHAU = purificare
SHUDDHI = purificare
SHULA = grosier
SHUNYA = lipsit de; stare de vid
SHUNYA SAMADHI = cea mai înaltă stare de extaz divin, SAMADHI este descrisă ca fiind
vid beatific (SHUNYA) şi plin (PURNA) în acelaşi timp.
SHUNYAM = gol;
SHUNYANAM = lipsit de
SHVASAPRASHVASA = inspiraţie şi expiraţie
SHVASAPRASHVASAYAH = inspiraţie, expiraţie
SIDDHA = adept
SIDDHASANA = postură YOGA
SIDDHAYAH = puteri psihice paranormale
SIDDHAYOH = SIDDHIS
SIDDHI = perfecţiune sau măiestrie în practica anumitor tehnici YOGA
SIDDHIS = puteri psihice paranormale
SIRSHASANA = postură YOGA extrem de importantă
SMAYA = mândrie
SMRITAYAM = memorie (SMRITI)
SMRITI(H) = memorie
SMRITISAMSKARAYOH = a memoriei şi a impresiilor
SOMA =
SOPAKRAMAN = KARMA activă
STAMBHE = în suspensie; suspendare
STHAIRYAM = stabilitate
STHAIRYE = devenind ferm
 166 din 172

STHANI = zei (DEVA)

STHIRA = ferm
STHIRASANA = postură YOGA
STHITI = fermitate
STHITOU = fiind fixat, stabilit
STHULA = dimensiune grosieră, materială, fizică
STYANA = moleşeală
SUKHA = fericire, plăcere
SUKHAM = confortabil
SUKHASANA = postură YOGA
SUKSHMA = dimensiune subtilă; subtil
SUKSHMA SHARIRA = corpul subtil
SUKSHMAVISAYATVAM = stadiile subtile de SAMADHI
SUKSMA(H) = subtil; fin
SURYA = Soare
SURYE = asupra Soarelui
SUSHUMNA = Nadis-ul principal vezi fişe
SUSHUPTI = somn profund vezi fişe
SVA = al său propriu
SVABHASAM = autoiluminată
SVABUDDHI = autocunoaştere
SVADHYAYA = studiu individual, studiul scrierilor spirituale, divine, tradiţionale
SVADHYAYAT = prin autoobservaţie
SVARASAVAHI = denumire pentru dorinţa tuturor oamenilor de a trăi SVARASAVAHT =
susţinut de propria sa forţă
SVARUPA = forma proprie; natura esenţială a sa; natura reală; natura proprie
SVARUPATAH = în forma ei esenţială
SWABUDDHI SAMVEDANAM = cunoaşterea completă a propriei minţi
SWAMI = maestru (spiritual) în YOGA.
SWAPNA = vis (somn cu vise)
SWARA YOGA = ştiinţă ce poate da informaţii despre boli
SWARUPASHUNYAEVA = natura esenţială a vidului beatific
SWARUPE = natura proprie esenţială
SWASTIKA = acest cuvânt este compus din termenii sanscriţi SU ("bine") şi ASTI ("acesta
este") care, combinate împreună, înseamnă "norocos" sau "de bun augur". Acest străvechi
simbol al celor două energii fundamentale ale manifestării, ce se află prezente de asemenea
în fiinţă ca YANG, (+) şi YIN, (-), HA ((+), solarul) şi THA ((-), lunarul), este uneori
asociat în YOGA cu centrul psihoenergetic al buricului, care este considerat a fi locul sau
focarul în MICROCOSMOSUL fiinţei umane al "soarelui" nostru lăuntric (SURYA).
 167 din 172

SWASTIKASANA = postură YOGA

SYAT = s-ar întâmpla

T
TACHCHHIDRESU = în intervalul acesta
TADA = atunci
TADABHAVAH = dispariţia lor
TADAKARA = forma proprie
TADAM = atunci
TADANJANATA = a lua culoarea aceea
TADAPI = iar acestea
TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA)
TADEVA = aceeaşi
TAH = acesta
TAIJAS = starea lui PURUSHA
TAJJAH = născut din aceasta
TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; în situaţia în care, în fiinţa umană, TAMAS este
predominant, mintea este greoaie, inertă şi tensionată; acest GUNA reprezintă una dintre
cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; stabilitate.
TANTRAM = dependent
TANU = atenuate; disipare; atenuare
TAPA = suferinţă acută
TAPAH =austeritate
TAPAS = austeritate vezi fişe
TAPASAH = prin austeritate
TARA = stele
TARAKAM = transcedental
TASAM = este
TASMIN = după aceasta
TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta
TAT = acesta; acela; a acesteia
TATAH = din această (practică de meditaţie cu AUM); atunci; de aici; după aceea; după aceasta
TATHA = ca aceasta
TATKRAMAYOH = în ordinea sa de succesiune
TATPRABHOH = stăpânul său
TATRA = acolo; din cele două; aici; în această stare; din acestea
TATSAMNIDHAU = în vecinătatea ei
TATSTHA = pe care stă sau se odihneşte
 168 din 172

TATTVA = principiu
TATTVA CHINTANA = contemplare şi reflecţie a conştiinţei supreme
TATTVA DARSHAN = percepţia conştiinţei supreme
TATTVAM = esenţa
TATVRITTAYAH = transformările lor
TAYOH = a acestor două
TE = ei; ele
TEJOMAYA PURUSHA = conştiinţa în stare de vis (după VEDANTA)
TRATAKA =
TRAYA = trei
TRAYAM = cele trei (împreună)
TRISNA = dor, dorinţă
TRIVIDHAM = alcătuit din trei părţi
TU = dar
TULA = bumbac
TULYA = egal
TULYAYOH = a celor două obiecte similare
TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul
TVAT = datorită
TYAGAH = abandon

U
UBHAYA = cei doi
UDANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Ea acţionează de la
gât până la cap şi stimulează progresul spiritual.
UDARA = manifestate
UDARANAM = în plină activitate; extins
UDDIYANA BANDHA = "retracţia abdomenului, care îndreaptă energia lăuntrică în sus"; mai
este numită, de asemenea, UDDANA şi este o tehnică yoghină foarte importantă şi
extraordinar de eficientă în HATHA YOGA. Această retracţie abdominală, urmată de o
anumită contracţie moderată (BANDHA) şi însoţită de o concentrare mentală adecvată,
amorsează procesele foarte puternice de transmutaţie biologică în energie a potenţialelor
existente în corpul uman, printre care menţionăm în special potenţialul sexual (sperma la
bărbat şi secreţiile sexuale specifice la femeie), şi face totodată posibilă sublimarea
energiilor rezultante în sferele subtile superioare ale fiinţei. UDDIYANA BANDHA este
deosebit de utilă atât pentru realizarea plină de succes a unei ABSTINENŢE SEXUALE
ACTIVE, cât şi pentru îmbunătăţirea sau menţinerea în formă în cazul angrenării
CONTINENŢEI SEXUALE. Această contracţie (BANDHA) este descrisă în felul următor
în tratatul YOGA fundamental Gheranda Samhita (III, 10): "După ce am expirat profund şi
am eliminat aproape tot aerul din plămâni, nu mai inspirăm imediat după aceea deloc şi,
rămânând în retenţie pe vid (cu plămânii fără aer), trebuie să retractăm prin sugere (datorită
vidului din plămâni) abdomenul atât deasupra, cât şi sub buric, urmărind să tragem
 169 din 172

întreaga zonă abdominală, pentru a o lipi cât mai mult de zona din interior a coloanei
vertebrale. Prin intermediul acestei retracţii, menţinută cât mai mult timp (fără a forţa) şi
însoţită de un fel de contracţie interioară ce generează o stare de "sugere" către în sus, vom
resimţi, pe măsură ce executăm din ce în ce mai bine, cum apare un val de energie subtilă
lăuntrică (PRANA) care, constant este ferm determinată să zboare cu repeziciune în sus
(UDDINA), mai ales prin canalul central al lui SUSHUMNA NADI. Atunci când
UDDIYANA BANDHA se încheie, vom relaxa mai întâi abdomenul şi NUMAI DUPă
ACEEA VOM INSPIRA". Gheranda Samhita numeşte UDDIYANA BANDHA: "leul care
poate înfrânge cu uşurinţă elefantul morţii".
UDITA = manifestat
UDITAV = manifestat
UKTAM = spus
UPALABDHI = dobândire
UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat
UPANISHADE =
UPARAKTAM = colorat
UPASARGA = obstacole
UPASTHANAM = a veni singure
UTKRANTIH = levitaţie
UTPANNA = ivit
UTTARES = al următoarelor

V
VA = sau; ori
VACHAKA(H) = desemnând; indicând
VAHITA = flux
VAIKHARI = sunetul fizic
VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detaşare spirituală
VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA
VAIRAGYAM = absenţa dorinţei
VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA
VAIRATYAGAH : atunci când aspirantul este ferm stabilit în AHIMSA, chiar şi ultimele urme
de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit
VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilităţii.
VAISHARADYE = după ce a devenit absolut expert
VAISHWANAR PURUSHA : conştiinţa mentală a lumii exterioare (după Vedanta)
VAJRA NADI = Nadi exterior
VAJRASAMHANANATVANI = duritate
VARANA = obstacole
 170 din 172

VARTA = facultatea mirosului

VARUNI = un Nadi
VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : - memorie (conştientă). Dorinţe, înclinaţii, impresii
ascunse, ambiţii care persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în orice moment să revină
la suprafaţă în conştiinţă; - VASANA (inconştienţă).
VASANABHIH = produs de VASANAS
VASHIKARA = control
VASHITWA = putere psihică paranormală care conduce la controlul deplin realizat asupra
tuturor obiectelor organice şi anorganice
VASHYATE = stăpânire
VASIKARAH = stăpânire
VASTU = obiect
VASTUSAMYE = prin asemănarea obiectului
VEDANA = conştiinţa pipăitului
VEDANTA =
VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente
VIBHAKTAH = separat
VICHARA = reflectarea intuitivă
VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI)
VICHCHHEDAH = încetare; pauză
VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale
VIDEH = yoghini dezincarnaţi
VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu şi-au angrenat toate structurile în procesul de
eliberare spirituală; yoghinii care s-au oprit înainte de a atinge eliberarea.
VIDEHMUKTI : PURUSHA, o dată eliberat, nu mai are deloc grijă de PRAKRITI. PRAKRITI
va deveni astfel serbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe JIVANMUKTA
VIDHARANABHYAM = reţinere, KUMBHAKA
VIDUSHAH = a celui învăţat; învăţat sau înţelept
VIDYA = iluminare vezi fişe
VIJNANAMAYAKOSHA =
VIKALPA = fantezie; imaginaţie
VIKALPAIH = prin alternare
VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simţ
VIKSHEPA = distracţie; oscilaţia (minţii)
VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare oscilatorie a minţii în care
conştiinţa individuală oscilează între stabilitate şi distracţie-(YOGA începe când s-a ajuns
la această stare a minţii).
VINIVRITTIH = aplicare; încetarea completă
VIPAKA = fructificare sau coacere
 171 din 172

VIPAKAH = a secoace; a se maturiza

VIPARYAYA(H) = cunoaştere greşită (incorectă) sau eronată.
VIPRAKRISTA = depărtat
VIRAMA = oprire
VIRODHAT = pe seama; opunând
VIRYA = energie, voinţă puternică; curaj de neînfrânt
VISAYA = obiect
VISAYAH = obiecte ale percepţiei simţurilor
VISAYAM = obiect
VISAYANAM = ale obiectelor
VISAYAVATI = senzorial
VISHESA = cu diferenţă; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre cele 4 stadii ale lui
SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenţa
VISHESAH = special, particular
VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular
VISHOKA = fără supărare
VISHVA PURUSHA = "lumea" sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele Suprem
DIVIN)
VISHWANAR PURUSHA = conştiinţa mentală a lumii exterioare (după Vedanta)
VITARAGA = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit RAGA (atracţie)
VITARKA = "întrebare" sau gândire verbală; prin alternare; nivele sau stări de conştiinţă;
primul stadiu al GUNAS-urilor. În el există diferenţe şi le putem conştientiza; pasiuni;
îndoială; incertitudine
VITARKA SAMADHI = formă de SAMADHI în care există un şablon supra-mental al
conştiinţei
VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinţă
VIVEKA = înţelegerea corectă a naturii adevărate a lui PURUSHA şi PRAKRITI; discriminare
reală.
VIVEKA JNANA = cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de energie
VIVEKAJA JNANA = cunoaşterea născută din conştiinţa ultimei realităţi. Cel mai înalt nivel
de superconştiinţă
VIVEKAJAM = născut din realizarea; născut din VIVEKA
VIVEKAKHYATEH = prin discriminare
VIVEKAKHYATI = procesul de cunoaştere prin VIVEKA (de îndepărtare a lui AVIDYA
(ignoranţa))
VIVEKANIMNAM = înclinat spre VIVEKA
VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare
VIYOGA = practica YOGA; separare
VRITTAYAH = modificări ale minţii
VRITTI(S) = modificări mentale; şablon
 172 din 172

VRITTIH = stare a minţii

VYADHI = boală
VYAKHYATA = explicat
VYAKHYATAH = sunt explicate
VYAKTA = manifestat
VYANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează în
regiunea anală; guvernează circulaţia sângelui
VYAVAHITA = ascuns
VYAVAHITANAM = separat
VYUHA = aranjament
VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibiţia, ivirea; a ieşi la iveală
VYUTTHANE = în starea de conştiinţă a lumii

W
WISHWODARI = un Nadi

Y
YAMA (H) = cod social şi moral al yoghinului; autostăpânire
YAMUNA = o altă denumire a lui IDA; Nadi.
YATNAH = efort
YOGAH = YOGA
YOGANGA = parte a sistemului YOGA
YOGINAH = a yoghinului
YOGYATVANI = corespondenţă, potrivire
YONI =
YUKTATRIVENI = o altă denumire a lui AJNA CHAKRA