Duminica a 2a dupa Rusalii

Iubiți credincioși, în special în școli, atât în cele primare, cât și în cele secundare, se
pronunță deseori cuvântul „vocație”. Este grija profesorilor, a directorilor, a diriginților și, mai
cu seamă, a părinților să-l îndrepte pe tânărul elev să își concentreze eforturile de a învăța spre
ceea ce se numește „vocația” lui. Uneori, copilul își descoperă singur vocația, alteori este
ajutat de către cei care trebuie să o descopere.

Cuvântul acesta este un cuvânt latinesc, pe care îl avem de la strămoșii noștri,

„vocatio”, și care se numește „chemare”.

Și atunci întrebarea este, dacă e vorba de o chemare: este cineva care cheamă și cineva
care răspunde. Cel care răspunde este cel care are vocația, dar cel care îl cheamă, în ultimă
instanță, este Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu, ne spune Sf. Ap. Pavel, a împărțit fiecăruia
câte un dar. Unuia i-a dat mai mult, altuia mai puțin, după cum socotește Dumnezeu. Și vă
amintiți de parabola talanților, că unuia i-a dat Dumnezeu cinci talanți, altuia zece, altuia
numai unul. Dar fiecare, dacă i-a dublat, adică, dacă a lucrat să-și înmulțească talantul sau,
zicem noi, talentul, atunci Dumnezeu îl binecuvintează și îi hărăzește o viață fericită.

Sf. Ap. Matei ne istorisește în Evanghelia de astăzi doar momentul principal, în care
Iisus S-a apropiat de Petru și de fratele său pentru ca să-i cheme la apostolat.

Așadar, Iisus i-a chemat pe unii apostoli, dar, după aceea, ei se chemau unii pe alții,
plini de bucurie, le-a venit chemarea, vocația. I-a chemat Dumnezeu în slujba Lui și ei L-au
ascultat și s-au dus. Dar nu numai lor le-a adresat chemare. Amintiți-vă: Iisus trecea prin
orașul Ierihon, lume multă se îmbulzea să-L vadă, că devenise celebru, și se găsea acolo și
vameșul Zahei, mai-marele vameșilor, care, din pricină că era mic de statură, și voind să-L
vadă pe Iisus, s-a urcat într-un dud, pe marginea drumului. Și Iisus, când a ajuns acolo, i-a
spus: „Dă-te jos, Zahee, că astăzi vreau să viu în casa ta.” L-a chemat pe Zaheu, care era un
păcătos. Dar, de îndată ce l-a chemat, Zaheu și-a recunoscut păcatele , a făgăduit îndreptare și
Iisus a prânzit în casa lui, în semn de prietenie, în semn de recuperare.

Mântuitorul Hristos le-a adresat vocația/chemarea tuturor, nu numai apostolilor. Atunci

când se găseau mame împreună cu copiii lor mici și unii căutau să-i depărteze pe copii, pentru
că, cum sunt copiii mai neastâmpărați, mai gălăgioși, mai fac câte o năzbâtie, ei voiau să nu
fie tulburați și, mai cu seamă, Iisus să nu fie tulburat din pricina lor. Și tot voiau să-i
îndepărteze. Iar Iisus le-a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceștia este
Împărăția Cerurilor!” Și i-a chemat pe copii și i-a luat în brațe unul câte unul și i-a
binecuvântat. Așadar, „Lăsați copiii să vină la Mine” echivalează cu: „Copii, veniți la Mine,
că voi sunteți curați. Asemenea lui Natanael, nu aveți în sufletul vostru vicleșug. Și voi, prin
curăția voastră, moșteniți Împărăția lui Dumnezeu.”

Cea mai largă chemare a făcut-o Iisus atunci când a grăit pentru toată lumea: „Veniți la
Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni.” Aceasta este chemarea pe care ne-o
adresează tuturora. Și cine dintre noi, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, nu este ostenit sau
împovărat la un moment dat sau în fiecare zi?! Osteneala aceasta a grijii de mâine, osteneala
neliniștii, osteneala incertitudinii, osteneala și neliniștea de a constata că niciodată nu știi
despre Dumnezeu îndeajuns, dacă-I placi sau nu-I placi prin faptele tale, toate acestea devin o
povară pe care simte că o poartă în cârca sufletului său.

Și atunci, când te simți ostenit-ostenit și te simți împovărat, ascultă vocea lui Iisus:
„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni, vă voi da odihnă, fiindcă cel
ce se apropie de blândul Iisus va avea un jug de dus, dar jugul său este ușor, și va avea o
povară de dus, dar povara sa este ușoară, pentru că totul devine ușor prin iubire.” În clipa în
care te apropii de Iisus cu iubire, niciodată o povară nu poate fi grea sau prea grea, pentru că
iubirea e cea care spulberă totul. Și atunci sufletul tău se simte ușurat, se simte despovărat. Și
din umbră intră în lumină.

Iubiții mei, chemări există și din partea cealaltă, din partea celui rău. Și încă chemări
mai stăruitoare decât ale lui Dumnezeu, mai insistente, mai zgomotoase. Le cunoaștem și noi,
în vremea nostră. Ele se intensifică. Există și chemări perfide. E de ajuns să deschideți
aproape pe orice canal televizorul și să vedeți că cel puțin din jumătate în jumătate de oră sunt
niște invitații, niște chemări, care se numesc reclame comerciale și care vin să desfacă
produsele, dar toate sunt făcute în așa fel încât să se atragă atenția. Ați observat că întotdeauna
o reclamă la televizor este mai tare, mai zgomotoasă decât emisiunea la care este. Dacă vezi
un film și dacă se întâmplă să adormi în timpul filmului, reclama va fi în așa fel, va bubui ca
să te trezească. Filmul poți să nu-l vezi, dar reclama trebuie s-o vezi. Și e totul făcut cu foarte
mare meșteșug, încât să te convingă nu numai să cumperi produsul căruia i se face reclamă,
dar să-l ascoieze, în general, în zilele noastre, cu simțurile și cu pofta cărnii. Totul este dirijat
către pofta cărnii. Și, încetul cu încetul, ceas de ceas și zi de zi, se infiltrează această
insidioasă chemare, care este asociată în mod deliberat și în mod foarte rafinat cu îndemnul
către desfrâu, către libertinaj, către lipsa de control al simțurilor tale. De aici vine alunecarea
și de aici vine răul. Sub chipurile cele mai nevinovate și mai atrăgătoare, răul îți face și el
chemare din partea cealaltă.

De aceea, când sunteți descumpăniți sau vă simțiți neliniștiți în sufletele voastre,

amintiți-vă chemarea lui Iisus, pe care le-a făcut-o și copiilor, și adulților, și bătrânilor, și
bărbaților, și femeilor, și celor bogați, și celor săraci: „Veniți la Mine toți cei osteniți și
împovărați și Eu vă voi odihni”, în dulcea, luminoasa odihnă a lui Iisus”.

- Zilele de 11-17 iulie – concediu.

- Reguli referitoare la cimitir.