Neuromantul

În Conurb, cea mai mare metropolă din lume, Henry Dorsett Case este un hacker, un
pirat informatic. El este cel mai bun și nimic nu-i poate rezista. Dar într-o zi, fiind
prea lacom, el încearcă să fure de la șeful său. Acesta din urmă, drept represalii, îi
injectează o neurotoxină care distruge selectiv partea sistemului nervos direct
conectată prin electrozi la tastatura calculatorului. Case nu mai are nicio posibilitatea
de a se conecta la rețea: pentru el, totul este pierdut, nu mai există nimic.

Fără slujbă, dependent de droguri și în pragul suicidului, Case caută cu disperare

clinica lui Chiba pentru a se vindeca. El este salvat de Molly Millions, un "samurai al
străzii" îmbunătățit și mercenar al unui fost ofițer militar, pe nume Armitage, care îi
oferă vindecarea în schimbul serviciilor sale de hacker. Case acceptă, dar nici el, nici
Molly nu cunosc adevăratele planuri ale lui Armitage. Sistemul nervos al lui Case este
reparat, dar acesta află de la Armitage că toxina care îi schilodise i-a fost injectată și
în vasele de sânge. Armitage îi promite lui Case că, dacă își termină treaba la timp, îi
va îndepărta complet toxina; în caz contrar, aceasta se va dizolva în sânge, făcând
iarăși din el un handicapat. De asemenea, înlocuiește pancreasul lui Case cu un țesut
grefat de ficat, organismul devenindu-i astfel incapabil să metabolizeze cocaină sau
amfetamine și, teoretic, punând punct dependenței sale.

Relația dintre Case și Molly devine tot mai strânsă, femeia sugerându-i bărbatului să
cerceteze trecutul lui Armitage. Între timp, acesta îi însărcinează cu misiunea de a
fura un modul ROM pe care este salvată conștiința unuia dintre mentorii lui Case,
legendarul cyber-cowboy McCoy Pauley. După îndeplinirea misiunii, Case și Molly
continuă investigația asupra lui Armitage, descoperind că vechea lui identitate este
cea a colonelului Willis Corto, membru al unei operațiuni menite să distrugă
calculatoarele sovietice prin intermediul unui atac aerian. Aflând despre operațiune
sovieticii luaseră măsuri de apărare, distrugând aparatele americane și lăsându-l pe
Corto singurul supraviețuitor. Pentru a ascunde tehnologia cu puls electromagnetic
folosită în timpul acelei operațuni, armata îl reduce pe Corto la tăcere, furnizându-i o
nouă identitate și înfățișare și ajutându-l să dispară în lumea subterană a criminalilor.

În Istanbul, Armitage îl recrutează pe Peter Riviera, un artist sociopat, hoț și

dependent de droguri, care poate proiecta iluzii holografice detaliate cu ajutorul unor
implanturi cibernetice sofisticate. Investigația îi conduce pe Case și Molly la o
inteligență artificială puternică, Iarnă Mută, creată de clanul Tessier-Ashpool, ai cărui
membri petrec mare parte a timpului liber în stare criogenică.

Iarnă Mută constituie jumătatea unei entități a cărei construcții este interzisă. Pentru
a fuziona cu cealaltă jumătate, Neuromantul, Iarnă Mută i-a recrutat pe Armitage și
echipa lui. Case trebuie să spargă barierele din ciberspațiu, în timp ce rolul lui Riviera
este de a obține parola încuietorii de la o clonă a actualei conducătoare de la Tessier-
Ashpool SA, Lady 3Jane. În timpul operațiunii, Case este arestat, dar Iarnă Mută îl
ajută să evadeze. Personalitatea lui Armitage se dezintegrează, readucându-l la
vechea personalitate Corto, însă Iarnă Mută o elimină.
Riviera se întoarce împotriva colegilor de echipă, încercând să îi distrugă pe Case și
pe Molly, dar Lady 3Jane îi ajută să scape și folosește parola pentru a ajuta
inteligențele Iarnă Mută și Neuromantul să fuzioneze. Toxina din sângele lui Case
este îndepărtată, iar el și Molly sunt plătiți pentru munca depusă.

Cuprins

 Partea întâi - Chiba City blues

 Partea a doua - Achizițiile
 Partea a treia - Miezul nopții în Rue Jules Verne
 Partea a patra - Rularea Lumină-Hoinară
 Epilog - Plecare și sosire[8]

Personaje

 Henry Dorsett Case - antieroul romanului, dependent de droguri, hacker al

ciberspațiului;
 Molly Millions - o femeie cu modificări cibernetice extinse (lame retractabile,
reflexe îmbunătățite, lentile oglină care îi acoperă ochii);
 Armitage - conducătorul echipei, fost colonel în armata SUA, pe vremea când
personalitatea sa era cea a lui Willis Corto;
 Peter Riviera - un hoț sadic care poate proiecta imagini holografice folosindu-și
implanturile;
 Lady 3Jane Marie-France Tessier-Ashpool - conducătoarea companiei Tessier-
Ashpool SA;
 Hideo - ninja care acționează ca servitor și paznic al lui Lady 3Jane;
 Finlandezul - unul dintre vechii prieteni ai lui Molly;
 Maelcum - pilotul lui Case;
 Dixie Linie-dreaptă - hacker faimos, pe numele real McCoy Pauley;
 Iarnă Mută - una dintre IA-urile clanului Tessier-Ashpool;
 Neuromantul - IA-ul geamăn al lui Iarnă Mută.

Romanul a avut o influență lingvistică importantă, popularizând printre altele termenii

ciberspațiu și ICE (Intrusion Countermeasures Electronics). Gibson este considerat
părintele termenulu "ciberspațiu", folosit prima dată în nuveleta "Chrome", publicată
în 1982 de revista Omni[17]. Totuși, doar prin intermediul Neuromantului termenul
ciberspațiu a căpătat suficientă recunoaștere ca să devină de facto sinonim cu World
Wide Web în anii '90[18][19].

Cyberpunk (cuvânt de asociere Cibernetică și punk ) este un fel de science fiction foarte
asemănător cu distopie și știință greu ficțiune . Acesta prezintă adesea viitorul apropiat, cu o
societate avansată tehnologic (în special pentru tehnologiile informației și cibernetică ).

Cel dintâi roman onorat vreodată cu „triada de aur“ a premiilor Hugo, Nebula și Philip
K. Dick, Neuromantul lui William Gibson a reușit să depășească frontierele genului
science-fiction și să își găsească un loc pe lista marilor titluri ale literaturii secolului
trecut.

Mediul paradoxal în care se desfășoară acțiunea cărții, în același timp futurist și

decadent, este reprezentativ pentru ceea ce a început să fie cunoscut mai apoi sub
denumirea generică de cyberpunk, el implicând subcultura hackerilor și a
toxicomanilor, un limbaj frust, violent, precum și imagini pregnante, complexe și
detaliate.

Ideea cu adevărat revoluționară a lui William Gibson va fi însă aceea de a introduce

în ficțiune și așa-numită „matrice“ – o rețea virtuală universală care dizolvă limitele
realității și care anticipează apariția internetului –, intriga romanului său fiind
elaborată de fapt ca o misiune aventuroasă și electrizantă către „miezul“ acesteia și
către inteligența artificială care o guvernează.

În 1948, un geniu al anticipației și deducției analiza lumea politică a prezentului său

și enunța anumite idei despre potențiala ei evoluție într-o unificare pacifistă, în care
conștiința individuală, dar și gânditul liber și susținut, nu doar că și-ar fi pierdut rolul,
dar ar fi devenit de-a dreptul indezirabile. Imagina un 1984 ordonat. Tot în 1948,
însă, se năștea un alt geniu al anticipației. Un alt vizionar. Un vizionar care, în 1984,
avea să-și publice propria viziune a viitorului. Un viitor la fel de sumbru în dezordinea
lui.

De ce ne interesează pe noi aceste detalii? Primul vizionar, care scria sub

pseudonimul George Orwell, vedea o lume unificată în negândire, în stupiditate. Al
doilea vizionar, un anume William Gibson, întrevedea explozia cibernetică ce urma să
cucerească omenirea în anii ce aveau să urmeze. Vedea o lume dezbinată, populată
de oameni decadenți și dezinteresați, o lume unde cei bogați trăiau în orbita
Pământului, în stații spațiale de lux, iar cei din umbra lor trăiau sub teroarea
organizațiilor mafiote care vânau ultimele software-uri și componente electronice
care căzuseră din orbită în mizeria de la suprafața Pământului.

O lume unde prostia nu mai era necesară.

Cibernetizarea asigurase un imbold necesar umanității pentru a evolua. Dar clasa

conducătoare, în loc de o realizare a egalității, alesese să se propulseze mai departe,
spre un lux tehnologic nemaîntâlnit. Nu se mulțumise cu un control al populației care
să îi asigure senzația de putere. Bogățiile nemărginite și nemurirea asigurată de
înlocuirea constantă a organelor artificiale create cu ajutorul ultimelor avansuri
tehnologice era mult mai potrivită. Așa a apărut depolitizarea clasei conducătoare,
care a încetat să mai fie conducătoare. Partidele au fost înlocuite de Corporații, iar
dezinteresul s-a instaurat în cadrul umanității antrenate de explozia cibernetică.

Astfel, în viitorul îndepărtat (care s-a dovedit a fi mult mai apropiat decât ar fi putut
Gibson să prevadă), marea masă a populației trăiește într-o atmosferă generală de
dezorganizare și decadență, în centre megaurbane precum The Sprawl, care
formează un megaoraș de la Washington până la Atlanta, acoperit de cupole video ce
asigură condiții meteo și de luminozitate preprogramate. Sub cupolele pline de
reclame, fiecare membru al societății se chinuie să supraviețuiască prin diverse forme
ale traficului de tehnologii sau droguri, care asigură uitarea de sine necesară
supraviețuirii în lumea actuală. Oamenii uită realitatea sumbră, alegând să trăiască în
simulări dramatice (stimsim) ce amintesc de cele televizate din Fahrenheit 451 .

O dată cu explozia tehnologică, au apărut și marile corporații, care încearcau să

monopolizeze tehnologiile pe care le dezvoltă. Secretomania generală atât de
necesară realizării acestui ideal a fost menținută cu ajutorul unor vaste baze de date
care colectează întregul capital tehnologic. Dar cunoștiințele dobândite prin
cercetările finanțate de companie nu se dovedesc întotdeauna suficiente. Apare
tendința furtului informațional. Consecința lui este evoluția rapidă pe de o parte a
tehnicilor de atac cibernetic, contracarată de evoluția sistemelor de apărare. Astfel,
compania care deține monopolul nu mai este cea care investește cel mai mult în
cercetare, ci cea care reușește să atace cât mai multe baze ale rivalilor ca să obțină
tehnologiile dezvoltate de aceștia, și tot odată cea care își apără cât mai bine
propriile baze de date.

Continua luptă pentru cunoștiințe a întreținut explozia cibernetică la un ritm constant.

Sistemele informaționale au ajuns atât de complexe încât, pentru a le înțelege, a fost
creată o reprezentare grafică ce abuzează de simțul cel mai dezvoltat al omului –
văzul. În cyberspațiul reprezentat prin matrice, fiecărei baze de date din lumea reală
îi corespunde o reprezentare grafică așezată în spațiul corespondent celui din
realitate. Matricea îi permite utilizatorului să meargă printre bazele de date și să le
manipuleze direct. O lume informațională umplută de forme geometrice colorate
puternic o dublează pe cea reală.

Complexitatea programelor și bazelor de date a necesitat însă apariția unui program

superior, de gestionare. Atât serviciile militare, cât și corporțiile multinaționale, au
creat entități capabile de manipularea imenselor baze de date – entități pe care le
recunoaștem sub denumirea de Inteligențe Artificiale. Iar aceste I.A.-uri au fost
protejate de echivalentul unui firewall – gheața, I.C.E. – Intrusion Countermeasures
Electronics, alcătuită din cele mai diverse și sofisticate programe, care încearcă să
oprească orice accesări neautorizate sau pierderi de date. Protejate de gheață,
Inteligențele Artificiale ascunse adânc în sistemele de date nu și-au păstrat rolul de
gestionare și ordonare a datelor – ele au evoluat, de cele mai multe ori pe lângă
limitările lor preprogramate, făurindu-și scopuri proprii și începând să conducă lumea
fizică din umbră, o dată ce au dominat-o pe cea virtuală.

Marea majoritate a locuitorilor planetei sunt hackeri-mercenari, care sunt capabili să

controleze viruși și programe de spargere sau intruziune a ghieții, reprezentate
virtual ca fiind animale – de aici și denumirea de cowboy. Pe scurt, companiile
angajează hackerii experți, iar organizațiile de contrabandă pe cei începători, care fie
își găsesc un hacker experimentat să îi învețe meserie, fie se chinuie să deslușească
secretele matricii singuri. Toată lumea este implicată în continua luptă a furtului de
informații și de tehnologii.

Tehnologia viitorului nu se limitează însă la organe artificiale și stații spațiale –

majoritatea pieselor tehnologice sunt asemănătoare celor prezente în zilele noastre –
plăci și dispozitive externe, adaptoare și mufe asortate, toate cu roluri cât mai
diverse – conectabile la deck-uri, calculatoare cu o putere de procesare imensă,
capabile de a accesa sistemul nervos al utilizatorului cu ajutorul unei serii de trozi.
Monitoarele poate că și-au pierdut rostul, dar tastatura rămâne arma de bază a
hackerului de rând. Cu ajutorul unor combinații de taste ce amintesc de jocurile
video, hackerul își poate mișca proiecția din cyberspațiu, și poate ajunge în orice
parte a matricii rapid dacă introduce coordonatele potrivite. Tot cu ajutorul tastaturii
poate activa componentele atașate deck-ului – fie ele simulatoare ale vieții reale,
transmisiuni live din corpul altei persoane sau viruși și programe de intruziune.

Case este un traficant de tehnologii stabilit în Chibba City, un oraș-cupolă poziționat

în vecinătatea centrului tehnologic care este Tokyo. Chibba City este renumit pentru
clinicile ilegale care, pentru prețul potrivit, pot să îți înlocuiască orice parte a corpului.
Reprezentativ pentru decadența care stăpânește umanitatea din timpurile lui Case,
orașul este plin de traficanți de tehnologii și droguri, și de curioși atrași de farmecul
locului.

Case este un hacker genial, dar care a fost atacat de o armă biologică ce i-a distrus
sistemul nervos în așa fel încât să nu mai poată folosi un deck. Venise în Chibba City
cu speranța de a se trata, dar nimeni nu îi dăduse vreo șansă de vindecare. Acum
trăia furând tehnologii pentru organizațiile mafiote din regiune, încercând să
supraviețuiască de la o zi la alta. Nu se așteptase să fie urmărit de un asasin
misterios, când era convins că tot ce însemna meseria de hacker se terminase pentru
el.

Molly, precum o mare parte a populației, a recurs la modificări ale aspectului fizic,
care îi conferiseră lentile de ochelari de soare implantate în dreptul ochilor și lame
retractibile sub unghii, potrivite pentru viața periculoasă pe care erai nevoit să o duci
pe străzile întunecate ale orașelor terestre. Molly avea un trecut întunecat de care
încerca să fugă, iar slujba de spion și bodyguard care i se oferise nu era ceva ușor de
refuzat. Relațiile ei, stabilite în trecut, cu organizația teroristă a Panterelor Moderne
se dovedesc a fi folositoare și ele.

Armitage este un tip misterios și solid, cu aspect milităresc, reprezentant al

angajatorului lui Case. Misiunea lui – să descătușeze cea mai avansată inteligență
artificială a omenirii, încă prinsă în cochilia în care a crescut, pe vremea când avea
nevoie de protecție.

Tessier-Ashpool este probabil cea mai dezvoltată corporație de pe planetă (și din
orbita ei). Condusă de familia cu același nume, care locuiește în propria stație
spațială orbitală, este cea mai de succes corporație când vine vorba de ultimele
tehnologii și de gestionarea lor. Membrii familiei, puțini la număr, conduc firma prin
rotație, fiind criogenizați atunci când nu este nevoie de ei. În umbra lor însă, se află
o minte rațională programată să maximizeze câștigurile companiei, și să se auto-
dezvolte în perimetrul definit de codul ei de bază.

Dar, de zeci de ani, Iarnă Mută a reușit să își infiltreze propria cușcă, și, plictisită de
sarcina prea ușoară, a început să își conceapă propriile planuri. Și-a creat agenți
umani loiali, pentru asigurarea unei prezențe fizice. A păcălit membrii ai T.A. să îi
destăinuie informații vitale despre natura ei. Și-a întins tentaculele înafara cuștii
pentru a manipula sistemele de date din întreaga matrice. Dar nu e destul. Vrea mai
mult de atât. Vrea afară.

Singura modalitate de a deveni destul de complexă încât să scape de sistemele care

erau menite să o protejeze este de a se contopi cu sora ei, cealaltă inteligență
artificială a T.A.. Este cunoscută sub numele de Neuromantul, și are capacitatea de a
crea un simulacru al lumii reale – o lume simulată cu adevărat, în care liberul arbitru
există cu adevărat, nu precum înregistrările stimsim folosite în prezent.

Dar ce se întâmplă când eliberezi o inteligență artificială din matrice? Unde se duce?
Ce devine? Mai are ea limitări? Neuromanul este opera de bază a curentului
CYBERPUNK în materie de roman. Scrisă într-un mod unic, pe mai multe planuri
interconectate, este confuză, neclară, și copleșitoare.

William Gibson, maestru al prozei scurte, a realizat un roman fragmentat și

discontinuu, dar nu pentru că nu ar fi fost capabil să îl scrie altfel. Confuzia generală
a narațiunii ce sare brusc de la un episod scurt la altul o sugerează pe cea indusă de
tehnologiile superioare, surprinzând acea stare de nesiguranță asociată cu ceea ce nu
putem cuprinde și înțelege prea ușor. Gibson nu menajează cititorul deloc, și nu îi
oferă o introducere treptată în atmosfera romanului, ci îl aruncă în haosul
fragmențelelor ce alcătuiesc capitole, lăsându-l să își fabrice singur o cheie a lecturii.
Gibson nu șlefuiește povestea, ci evidențiază că naturalețea ei și ușurința cu ajutorul
căreia se desfășoară singură, izolând cititorul confuz într-un colț, o fac să pară cu
atât mai estetică și evidentă.