Protetica 2

UMF EXAMENE
Total
Disciplina
întrebări
CHIRURGIE OMF 320
PATOLOGIE ORALA 300
PROTETICA - PROTEZA PARTIAL AMOVIBILA: PROTEZA
225
SCHELETATA
ORTODONTIE SI ORTOPEDIE DENTO-FACIALA 407
1. Următoarele afirmații cu privire la obiectivele planului de tratament sunt

adevărate:
1. Obiectivul curativ urmărește realizarea unei profilaxii generale și
locale
2. Obiectivul profilactic urmărește realizarea unei profilaxii generale și
locale
3. Obiectivele planului de tratament se particularizează
4. Se impart în biologic și economic
5. Aspectul morfologic al obiectivului curative se adresează refacerii
funcțiilor sistemului stomatognat tulburate
6. Aspectul morfologic al obiectivului curative urmărește o reașezare a
elementelor sistemului stomatognat într-un echilibru optim
7. Aspectul functional al obiectivului curative urmărește o reașezare a
8. Aspectul functional al obiectivului profilactic urmărește o reașezare a
9. Aspectul functional al obiectivului curative se adresează refacerii
10.Se impart în profilactic și curative
2. Criteriile planului de tratament sunt:
1. Criteriul morfologic
2. Criteriul socio-economic
3. Criteriul anatomic
4. Criteriul biologic
5. Criteriul biomecanic
6. Criteriul dotării tehnice
7. Criteriul curative
8. Criteriul funcțional
9. Criteriul competenței profesionale
10.Criteriul profilactic
3. Criteriile planului de tratament sunt,mai puțin:
1. Criteriul funcțional
2. Criteriul biomecanic
3. Criteriul biologic
4. Criteriul morfologic
5. Criteriul profilactic
6. Criteriul competenței profesionale
7. Criteriul anatomic
8. Criteriul curative
9. Criteriul dotării tehnice
10.Criteriul socio-economic
4. Suportul dento-parodontal posedă ca indici clinic-biologici pozitivi:
1. distribuirea dinților grupată
2. implantarea normal a dinților
3. prezența dinților pe arcadă
4. dinți scurți
5. mobilitate dentară
6. numărul mare de dinți restanți
7. morfologie coronară afectată
8. suport parodontal sănătos
9. număr redus de dinți
10.absența punctelor de contact
5. Suportul dento-parodontal posedă ca indici clinic-biologici negativi:
4. dinți scurți
7. absența punctelor de contact
10.suport parodontal sănătos
6. Suportul dento-parodontal posedă ca indici clinic-biologici pozitivi, cu
excepția:
2. suport parodontal afectat
7. dinți în malpoziție cu înclinare mai mare de 35 de grade
10.suport parodontal sănătos
7. Suportul dento-parodontal posedă ca indici clinic-biologici negative,cu
excepția:
3. dinți în malpoziție cu înclinare mai mare de 35 de grade
4. suport parodontal afectat
5. suport parodontal sănătos
10.numărul mare de dinți restanți
8. Substratul muco-osos posedă ca indici clinico-biologici pozitivi :
1. creste edentate rotunjite
2. creste edentate favorabile
3. creste edentate late
4. creste joase
5. creste edentate înalte
6. creste descendente
7. creste edentate orizontale
8. creste resorbite
9. creste ascuțite
10.creste ascendente
9. Substratul muco-osos posedă ca indici clinico-biologici negativi :
1. creste edentate rotunjite
2. creste edentate favorabile
3. creste ascendente
4. creste edentate late
5. creste joase
6. creste descendente
7. creste edentate înalte
8. creste edentate orizontale
9. creste ascuțite
10.creste resorbite
10.Substratul muco-osos posedă ca indici clinico-biologici pozitivi :
1. creste înalte
2. hernierea planșeului
3. creste joase
4. boltă palatină medie
5. boltă palatină plană
6. bolta palatine ogivală
7. limba în poziție intermediară
8. limba în poziție posterioară cu ticuri de succiune
9. absența torusului
10.prezența torusului
11.Substratul muco-osos posedă ca indici clinico-biologici pozitivi,cu excepția:
1. creste înalte
2. indici Rubens-Duval favorabili
3. hernierea planșeului
4. limba în poziție intermediară
5. boltă palatină plană
6. creste ascuțite
7. bolta palatină ogivală
8. absența torusului
9. limba în poziție posterioară cu ticuri de succiune
10.creste joase
12.Criteriul socio-economic:
1. ține cont de timpul liber pe care bolnavul îl poate acorda
tratamentului stomatologic
2. profesia pacientului este un criteriu important în conduita terapeutică
3. ține cont de distanța pacientului față de cabinetul stomatologic
4. Stă la baza întocmirii planului de tratament
5. ține cont de statutul socio-economic al pacientului
6. ține cont de statutul socio-economic al medicului
7. prezintă două aspecte : morfologic și funcțional
8. se referă la aprecierea indicilor clinico-biologici
9. este legat de starea clinică a organismului
10.ține cont de distanța medicului față de cabinetul stomatologic
13.Criteriul biomecanic:
1. se realizează diagrama statică
2. se realizează pe modelul de studiu în mai multe etape
3. are în vedere reevaluarea capacității câmpului protetic de a suporta
presiuni
4. se realizează diagrama dinamică
5. prezintă două forme: morfologic și funcțional
7. are în vedere evaluarea indicilor clinico-biologici
8. urmărește evoluția suportului muco-osos
9. ține cont de statutul economic al pacientului
10.nu se poate realiza pe modelul de studiu ci doar intraoral
14.Următoarele afimații privind diagrama dinamică sunt adevărate:
1. compară forța activă cu forța de rezistență
2. Vectorul RP nu oferă indicații asupra dinților ce trebuiesc incluși în
protezare pentru realizarea stabilității
3. Vectorul RP oferă indicații asupra dinților ce trebuiesc incluși în
4. face parte din criteriul biomecanic împreună cu diagrama statică
5. ne arată dacă o edentație este simetric sau asimetric echilibrată
6. face parte din criteriul biologic împreună cu diagrama statică
7. se referă la analiza indicilor clinico-biologici
8. În cazul în care diferența dintre cele două valori Fa și Fr este foarte
mare în defavoarea rezistenței,se trece la sprijinul muco-osos prin
conectori și șei întinse
9. ne arată dispunerea arcului de stabilizare a edentației
10.Urmărește punerea în valoare a capacității suportului dento-
parodontal de a suporta solicitări
15.Următoarele afimații privind regulile pentru prescierea elementelor de
menținere,sprijin și stabilizare sunt adevărate:
1. Dinții limitrofi arcului de stabilizare trebuie incluși iar în funcție de
indicii clinico-biologici ,includerea tuturor dinților din arcul de
stabilizare.
2. Nu există nici o regulă de aplicare a elemntelor de menținere,sprijin și
stabilizare
3. Diagrama statică și dinamică nu ne orientează asupra aplicării
elementelor de menținere,sprijin și stabilizare
4. Dinții limitrofi arcului de stabilizare nu trebuie incluși iar în funcție
de indicii clinico-biologici ,includerea tuturor dinților din arcul de
stabilizare este exclusă
5. un ultim criteriu de stabilire a dinților ce trebuiesc incluși îl reprezintă
forțele și tendințele de dislocare a protezelor
6. Diagrama statică și dinamică ne orientează asupra aplicării
7. Elementele de menținere,sprijin și stabilizare se aplică pe dinții
limitrofi edentației
8. Se includ dinții recomandați de săgeata vectorului RP
9. Nu se includ dinții recomandați de săgeata vectorului RP
10.Elementele de menținere,sprijin și stabilizare se aplică doar pe dinții
16.Următoarele afimații privind diagrama dinamică sunt adevărate,cu excepția:
1. compară forța activă cu forța de rezistență
2. ne arată dispunerea arcului de stabilizare a edentației
3. Urmărește punerea în valoare a capacității suportului dento-
parodontal de a suporta solicitări
4. Vectorul RP nu oferă indicații asupra dinților ce trebuiesc incluși în
5. În cazul în care diferența dintre cele două valori Fa și Fr este foarte
mare în defavoarea rezistenței,se trece la sprijinul muco-osos prin
conectori și șei întinse
6. Vectorul RP oferă indicații asupra dinților ce trebuiesc incluși în
7. se referă la analiza indicilor clinico-biologici
8. ne arată dacă o edentație este simetric sau asimetric echilibrată
9. face parte din criteriul biologic împreună cu diagrama statică
10.face parte din criteriul biomecanic împreună cu diagrama statică
17.Următoarele afimații privind regulile pentru prescierea elementelor de
menținere,sprijin și stabilizare sunt adevărate,mai puțin:
1. Dinții limitrofi arcului de stabilizare trebuie incluși iar în funcție de
indicii clinico-biologici ,includerea tuturor dinților din arcul de
stabilizare.
2. Nu există nici o regulă de aplicare a elemntelor de menținere,sprijin și
stabilizare
3. Elementele de menținere,sprijin și stabilizare se aplică pe dinții
4. Se includ dinții recomandați de săgeata vectorului RP
5. Elementele de menținere,sprijin și stabilizare se aplică doar pe dinții
6. Diagrama statică și dinamică nu ne orientează asupra aplicării
7. Dinții limitrofi arcului de stabilizare nu trebuie incluși iar în funcție
de indicii clinico-biologici ,includerea tuturor dinților din arcul de
stabilizare este exclusă
8. Nu se includ dinții recomandați de săgeata vectorului RP
9. Diagrama statică și dinamică ne orientează asupra aplicării
10.un ultim criteriu de stabilire a dinților ce trebuiesc incluși îl reprezintă
forțele și tendințele de dislocare a protezelor
18.Alegeți variantele greșite privind criteriul socio-economic:
1. ține cont de statutul socio-economic al pacientului
3. profesia pacientului este un criteriu important în conduita terapeutică
4. este legat de starea clinică a organismului
5. ține cont de distanța pacientului față de cabinetul stomatologic
6. ține cont de distanța medicului față de cabinetul stomatologic
7. se referă la aprecierea indicilor clinico-biologici
8. ține cont de statutul socio-economic al medicului
9. prezintă două aspecte : morfologic și funcțional
10.ține cont de timpul liber pe care bolnavul îl poate acorda
tratamentului stomatologic
19.Alegeți variantele false privind criteriul biomecanic:
1. ține cont de statutul economic al pacientului
2. prezintă două forme: morfologic și funcțional
4. se realizează diagrama dinamică
5. se realizează diagrama statică
6. are în vedere evaluarea indicilor clinico-biologici
7. urmărește evoluția suportului muco-osos
8. are în vedere reevaluarea capacității câmpului protetic de a suporta
presiuni
9. se realizează pe modelul de studiu în mai multe etape
10.nu se poate realiza pe modelul de studiu ci doar intraoral
20.Următoarele afirmații cu privire la obiectivele planului de tratament sunt
false:
1. Se impart în biologic și economic
2. Aspectul functional al obiectivului curative se adresează refacerii
3. Obiectivul profilactic urmărește realizarea unei profilaxii generale și
locale
4. Aspectul morfologic al obiectivului curative se adresează refacerii
5. Obiectivul curativ urmărește realizarea unei profilaxii generale și
locale
6. Aspectul functional al obiectivului curative urmărește o reașezare a
7. Aspectul functional al obiectivului profilactic urmărește o reașezare a
8. Aspectul morfologic al obiectivului curative urmărește o reașezare a
9. Obiectivele planului de tratament se particularizează
10.Se impart în profilactic și curative
21.Tratamentul edentației parțiale cuprinde următoarele etape:
1. Tratamentul subiectiv
2. Tratamentul proprotetic
3. Tratatmentul preprotetic
4. Tratament antibasculant
5. Tratamentul curativ
6. Tratatemtnul profilactic
7. Tratamentul protetic propriu-zis
8. Tratamentul nespecific
9. Tratamentul obiectiv
10.Tratamentul specific
22.Care dintre următoarele intervenții nu fac parte din tratamentul proprotetic?
1. Surfasaj
2. Decelarea plăcii bacteriene
3. Extracții dentare
4. Frenectomia
5. Detartraj
6. Frenoplastia
7. Frenotomia
8. Rezecție apicală
9. Plastia șanțurilor vestibulare
10.Sinus lifting
23.Care dintre următoarele intervenții fac parte din tratamentul specific?
1. Surfasaj
2. Detartraj
3. Extracții dentare
4. Frenoplastia
5. Decelarea plăcii bacteriene
6. Frenotomia
7. Sinus lifting
8. Plastia șanțurilor vestibulare
9. Frenectomia
10.Rezecție apicală
24.Următoarele intervenții fac parte din etapa de tratament specific,cu excepția:
1. Surfasaj
2. Intervenții asupra dinților stâlpi
3. Pregătirea generală a pacientului
4. Reechilibrare ocluzală
5. Detartraj
6. Sinus lifting
7. Repoziționarea cranio-mandibulară
8. Pregătirea psihică a pacientului
9. Asanarea cavității orale
10.Șlefuiri selective
25.Obiectivele tratamentului disfuncției sistemului stomatognat sunt
următoarele :
1. Tratamentul durerii
2. Relaxare musculară
3. Vestibulopastie
4. Excizia mucoasei balante
5. Tratament endodontic
6. Reechilibrare psihică
7. Reechilibrare ocluzo-articulară
8. Repoziționare mandibulo-craniană
9. Tuberoplastie
10.Chiuretaj în câmp deschis
26.Următoarele afirmații privind sindromul disfuncțional sunt adevărate:
1. Sindromul disfuncțional prezintă un determinism suprasistemic și
intrasistemic (teoria dishomeostazică)
2. Factorii suprasistemici pot constitui factorii etiologici primari ai
dishomeostaziei
3. Factorii suprasistemici au un răsunet local și loco-regional puternic,
la nivelul întregului sistem stomatognat
4. Factorii intrasistemici sunt reprezentați de ATM, parodonțiu, dinți –
ocluzie și pot fi afectați per primam, fiind cauza tulburărilor
morfofuncționale ale sistemului stomatognat
5. Factorii suprasistemici sunt reprezentați de: factori endocrini,
metabolici, neuropsihici
6. Tratamentul curativ se adresează doar tratamentului ce amendează
fenomenele de însoțire
7. Este realizat în cadrul tratamentului specific dacă sindromul
disfuncțional al sistemului nu necesită intervenții protetice
8. Tratamentul complet nu presuspune întrepătrunderea și suprapunerea
diferitelor faze terapeutice
9. Tratamentul complet presupune doar tratamentul simptomatic
10.Este realizat în cadrul tratamentului specific daca sindromul
disfuncțional al sistemului necesită tratament medicamentos
miorelaxant
27.Obiectivele urmărite prin tratamentul parodontal sunt următoarele:
1. Extracția dinților cu mobilitate de gr. I
2. Eliminarea semnelor de activitate ale bolii
3. Crearea unor rapoarte ocluzale funcționale
4. Păstrarea factorului iritativ
5. Favorizarea proliferării gingivale
6. Menținerea ocluziei pacientului în etapa inițială
7. Ameliorarea morfologiei conturului gingival
8. Stoparea pierderii de atașament
9. Corectarea axului de implantare a dintelui
10.Eliminarea inflamației gingivale
28.După Carranza & Newman, secvența procedurilor terapeutice, în cadrul
terapiei parodontale, cuprinde:
1. Faza I de terapie – faza etiologică sau etiotropă
2. În faza I (faza etiologică sau etiotropă) nu este necesar corectarea
factorilor iritanți restaurativi și protetice
3. Terapia ocluzală nu este necesară în faza I de terapie – faza
etiologică
4. Faza I de terapie presupune printe altele și corectarea factorilor
iritanți restaurativi și protetici
5. Faza II de terapie presupune chirurgia parodontală, terapia
endodontică, restaurările definitive, protezările fixe și amovibile și
echilibrarea ocluziei
6. Faza III de terapie – faza de menținere
7. Imobilizarea provizorie face parte din faza a III-a de terapie – faza de
menținere
8. Pentru continuarea tratamentului cu a doua etapă nu este necesar
obținerea unei cooperări ferme în ceea ce privește autocontrolul plăcii
dentare
9. Faza II de terapie – faza corectivă (chirurgicală / restaurativă)
10.Faza III de terapie – faza de menținere urmărește asanarea cavității
orale și controlul bolii parodontale prin reevaluări ale efectului
tratamentului
29.Despre chirurgia endodontică se pot afirma următoarele enunțuri:
1. Osteotomia transmaxilară este indicată în: parodontită apicală acută
în faza periapicală și parodontite apicale cronice cu secreție
abundentă
2. Chirurgia endodontică se adresează doar proceselor acute
3. Rezecția apicală reprezintă o metodă de chirurgie ajutătoare
tratamentului endodontic, ce se poate aplica la nivelul dinților
monoradiculari, cât și pluriradiculari
4. Rezecția apicală nu poate fi realizată la dinți pe care s-a realizat în
prealabil obturația endodontică corectă
5. Rezecția apicală este contraindicată în leziunile apicale cronice
precum parodontita apicală granulomatoasă
6. Chirurgia endodontică este reprezentată de: osteotomie transmaxilară,
chiuretaj periapical, rezecție apicală, amputație radiculară
7. Osteotomia transmaxilară este contraindicată în parodontiele cronice
cu secreție bogată
8. Chiuretajul periapical este contraindicat atunci când substanța de
obturație a depășit foramenul apical și a determinat reacții de
intoleranță manifeste, cu dureri violente, inflamații, hipoestezii,
parestezii sau chiar anestezii
9. Chiuretajul apical este indicat în situațiile în care, deși s-a efectuat
corect tratamentul
10.Se adresează atât proceselor acute, cât și celor cronice
30.Următoarele afirmații privind rezecția apicală sunt adevărate:
1. Este indicată în fracturile radiculare
2. Este indicată în cazul dinților cu distrucții coronare extinse
3. Se realizează atunci când s-a realizat în prealabil obturația
endodontică corectă și completă la care persistă un proces periapical
care nu s-a resorbit pe parcursul etapelor de tratament
4. Timpii rezecției apicale vor fi adaptați în funcție de următoarele
situații clinice: incizie, decolarea lamboului mucoperiostal, trepanarea
tăbliei osoase, rezecția apexului, chiuretaj periapical, obturarea
canalului radicular, sutura plăgii
5. Poate fi realizată când există corpi străini pe canalele radiculare și se
dorește conservarea dintelui pe arcadă (ace rupte pe canal, denticuli)
6. Este indicată în eșecuri ale tratamentului endodontic: parodontite
cronice cu secreție persistentă, obturații incomplete, dispozitive
corono-radiculare la dinții cu obturații incomplete, căi false,
granuloame reziduale
7. Se realizează pe dinți cu mobilitate accentuată
8. Se realizează pe dinți aflați în focarele de fractură ale maxilarelor
9. Face parte din tratamentul protetic propriu-zis
10.Se poate realiza doar în etapa de pregătire nespecifică (înaintea
tratamentului protetic)
31.În categoria manoperelor destinate tratamentului pungilor parodontale intră:
1. Extracția dentară
2. Gingivectomia
3. Frenectomia
4. Tratamentul ortodontic
5. Tehnica ENAP (excizia pentru obținerea unui nou atașament)
6. Intervenții cu lambou
7. Regularizarea planului osos
8. ENAP modificată
9. Chiuretajul parodontal
10.Terapia medicamentoasă ATM
32.În cadrul tratamentului de echilibrare ocluzală, pentru nivelarea planului de
ocluzie, în funcție de denivelare sunt necesare:
1. Amputări coronare fără acoperirea acestora cu microproteze
2. Îndepărtarea lucrărilor fixe necorespunzătoare
3. Regenerare tisulară ghidată
4. Extracția dintelui și uneori chiar rezecția modelantă a osului, cum se
întâmplă în cazul molarilor superiori egresați împreună cu
tuberozitatea
5. Detartraj, periaj profesional
6. Amputări coronare urmate de devitalizări, gingivectomie sau
alveoloplastie și acoperirea cu microproteze
7. Gingivectomii
8. Șlefuiri selective la nivelul cuspizilor
9. Înlăturarea contactelor premature și a interferențelor
10.Terapie de regenerare parodontală cu derivate din matricea proteică a
smalțului
33.Despre dimensiunea verticală de ocluzie putem afirma următoarele enunțuri:
1. În cazul în care pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată nu
este necesar de a fi îndepărtate obligatoriu lucrările protetice prin care
s-a realizat această mărire a etajului inferior
2. În cazul în care pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată se
vor îndepărta obligatoriu lucrările protetice prin care s-a realizat
această mărire a etajului inferior
3. Dacă pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată,
redimensionarea nu mai este necesară
4. Dacă pacientul se prezintă cu o DVO micșorată și prezintă
manifestări patologice în diverse structuri redimensionarea este
necesară
5. O supradimensionare a DVO este mai traumatogenă pentru țesuturile
aparatului dento-maxilar decât o subdimensionare
6. Orice redimensionare a DVO nu trebuie tatonată
7. Dacă pacientul se prezintă cu o DVO micșorată redimensionarea nu
mai este necesară
8. Orice redimensionare a DVO trebuie tatonată
9. O subdimensionare a DVO este mai traumatogenă pentru țesuturile
aparatului dento-maxilar decât o supradimensionare
10.Dacă pacientul se prezintă cu o DVO micșorată și prezintă
manifestări patologice în diverse structuri redimensionarea nu este
necesară
34.Despre tratamentul proprotetic putem preciza următoarele lucruri:
1. Urmărește pregătirea câmpului protetic pentru aplicarea tratamentului
nespecific
2. Există situații clinice în care nu sunt necesare tratamente proprotetice
3. În această etapă sunt necesare modelele de studiu
4. Aceasta etapă întotdeauna există în cadrul tratamentului edentației
parțiale întinse
5. Este denumit și tratament specific
protetic propriu-zis
7. Acest tratament este specific edentației parțiale întinse
8. Nu sunt necesare modelele de studiu
9. Acest tratament nu este specific edentației parțiale întinse
10.Este denumit și tratament nespecific
35.Intervențiile chirurgicale asupra mucoasei sunt reprezentate de:
1. Bridele laterale inserate aproape de muchia crestei
3. Frenectomie
4. Plastia șanțurilor vestibulare sau linguale
5. Reșapare coronară
6. Șlefuiri selective ale dinților
7. Ameloplastie
8. Restabilirea dimensiunii verticale de ocluzie
9. Frenotomia sau frenoplastia
10.Intervenții asupra hipertrofiilor și hiperplaziilor de mucoasă
36.Intervențiile asupra osului sunt reprezentate de:
1. Rezecții modelante ale tuberozităților maxilare retentive sau
procidente
2. Ameloplastia
3. Odontectomia
4. Frenotomia
5. Torus maxilar sau mandibular
6. Frenectomia
8. Rezecții modelante în cazul crestelor retentive
9. Rezecții modelante în cazul exostozelor
10.Gincivectomia
37.Despre reechilibrarea ocluzală și repoziționarea cranio-mandibulară sunt
adevărate următoarele afirmații:
1. În urma intervenției de reechilibrare ocluzală se permite deblocarea
mișcărilor mandibulare
2. Refacerea echilibrului morfologic cu o ocluzie dinamică,
netraumatizantă
3. Se dorește distribuirea uniformă a punctelor de contact în relația de
postură
4. Ocluzie dinamică care nu permite glisarea liberă a mandibulei de la
relația centrică la intercuspidare maximă
5. Urmărește crearea unui relief ocluzal armonios
6. Realizarea unei ocluzii dinamice traumatizante
7. Urmărește o funcționalitate articulară și musculară patologică
8. Urmărește doar transmiterea axială a forțelor de ocluzie
9. Urmărește transmiterea corectă a forțelor de ocluzie
10.Se dorește distribuirea uniformă a punctelor de contact în relație
centrică și intercuspidare maximă
38.Testele lui Franz Herbst pentru mandibulă sunt următoarele:
1. Retruzie
2. Masticație
3. Protruzie
4. Umezirea roșului buzelor (de la o comisură la alta), modelează zona
milohioidiană în dreptul molarilor
5. Deschiderea largă a gurii, modelarea distală a pungii Fisch, versantul
vestibular al tuberculului piriform prin contracția marginii anterioare
a maseterului
6. Vârful limbii într-un obraz și în celălalt obraz modelează zona
milohioidiană între canin – premolar
7. Limba către nas pune în tensiune zona Slack în porțiunea sa anterior
de canin, modelând mai cu seamă zona genioglosului
8. Sugere, fluierat, modelează zona vestibulară centrală; deglutiție,
modelează zona pungii Neill și Bowen
9. Ușoare compresiuni și tracțiuni la periferica câmpului protetic de
către medic
10.Deglutiție
39.Următoarele anunțuri privind amprenta finală cu port amprenta individuală
completă sunt adevărate:
1. Este o metodă de amprentare într-un singur timp
2. La nivelul dinților restanți port-amprentele sunt prevăzute cu
perforații
3. la nivelul dinților restanți port-amprentele nu sunt prevăzute cu
perforații
4. Este o metodă de amprentare în 3 timpi
5. Utilizează port amprentă standard metalică
6. Utilizează o port-amprentă individuală din placă de bază (în edentația
subtotală) sau din acrilat
7. pentru înregistrarea amprentei se va utiliza ca material hidrocoloizii
reversibil
8. Pentru înregistrarea amprentei se va utiliza material elastic de tip
siliconic
9. Port-amprentele acoperă parțial câmpul protetic
10.Aceste port-amprente acoperă în totalitate câmpul protetic
40.În funcție de tehnica folosită amprentarea funcțională se clasifică în:
1. amprentă preliminară
2. amprentă finală cu port-amprentă decupată dentar
3. amprentă finală cu port-amprentă decupată vestibular
4. Amprentă finală prin tehnica dublului amestec în trei timp
5. amprentă funcțională cu port-amprentă decupată incizal
6. amprentă finală cu port-amprente din mase plastice
7. amprenta finală cu port-amprentă individuală completă
8. amprentă pentru realizarea modelului preliminar
9. amprentă pentru realizarea modelului de studiu
10.amprenta finală prin tehnica dublului amestec (wash technique)
41.Următoarele enunțuri privind înregistrările relației intermaxilare
(mandibulo-craniene) ca etapă a terapiei prin proteze parțiale amovibile
scheletate sunt adevărate:
1. pentru înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene nu este necesară
macheta de ocluzie
2. înregistrarea relațiilor mandibulo craniene urmărește să repoziționeze
mandibula în relație de postură cu respecarea doar a reperului osos
3. înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene urmărește să repoziționeze
mandibula în relație centrică corectă, cu respectarea reperelor
articular, muscular, osos, dentar, labial și lingual
4. dacă machetele de ocluzie nu vin în contact pentru a putea fi
solidarizate pe suprafața ocluzală a bordurii de ocluzie a maxilarului
edentat se vor crea retenții după care se va aplica o pastă de zinc-
oxid-eugenol
5. un aspect deosebit de important în determinarea relațiilor mandibulo-
craniene îl reprezintă îndepărtarea oricărei acțiuni reflexe cu punct de
plecare articular sau muscular, care ar putea influența poziționarea
mandibulară
6. înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene nu ține cont de nivelul și
orientarea planului de ocluzie
7. înregistrarea relațiilor centrice se realizează cu ajutorul machetelor de
ocluzie
8. după înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene se verifică
respectarea doar a reperelor articular și muscular
9. această etapă nu face parte din tratamentul prin proteze parțiale
amovibile
10.după confecționarea machetelor de ocluzie, se vor stabili nivelul și
orientarea planului de ocluzie pentru zonele edentate servindu-ne de
criteriile antropometrice
42.Următoarele enunțuri privind verificarea machetelor de ocluzie sunt
adevărate, cu excepția:
1. machetele de ocluzie reprezintă piese intermediare protetice care nu
redau forma și nu prefigurează viitoarea protezare
2. etapa clinică de verificare a machetelor de ocluzie se realizează într-o
singură etapă și este reprezentată doar de verificarea intraorală
3. verificarea extraorală se execută cu machete pe model funcțional
4. verificarea extra orală se execută cu machete pe model preliminar
5. în cadrul verificării extraorale se urmărește ca marginile să fie
ascuțite, traumatizante, plasate sub nivelul liniei ghirlandate
6. ele au rolul de a crea suportul material necesar stabilizării celor două
oase maxilare în poziții fundamentale
7. machetele de ocluzie reprezintă piese intermediare protetice care prin
volum și formă prefigurează viitoarele protezări
8. verificarea intraorală va urmări modalitatea de inserție pe câmp și
gradul de adaptare între baza machetei și câmpul protetic
9. verificarea intraorală nu va urmări modalitatea de inserție pe câmp și
10.în verificarea intraorală se analizează bordura de ocluzie care prin
volum și poziție trebuie să redea plentitudinea obrajilor și a buzelor
43.Adaptarea și individualizarea machetelor de ocluzie constau într-o
succesiune de etape precum:
1. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie în relație centrică
2. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie doar în relația de
postură
3. în zona laterală planul de ocluzie are orientare paralelă cu linia
bipupilară
4. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie în relație de postură
5. în zona frontală planul de ocluzie are orientare raportată la planul lui
Camper
6. determinarea nivelului planului de ocluzie
7. determinarea nivelului planului de ocluzie se face identic pentru zona
frontală a arcadei și în zona laterală
8. pentru ușurința în determinarea și orientarea planului de ocluzie se
poate folosi plăcuța Fox
9. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie doar în relația centrică
10.determinarea orientării planului de ocluzie
44.Metodele simple de determinare a relației centrice sunt:
1. Analiza T-scan
2. metoda compresiunii pe menton
3. realizarea testelor fonetice: ”veveriță”, ”ferfeniță”
4. metoda extensiei forțate
5. mișcarea de protruzie
6. metoda deglutiției
7. mișcarea de lateralitate
8. metoda ”homotropismului lingo-mandibular”
9. metoda Valsalva
10.metoda flexiei forțate a capului
45.Următoarele afirmații privind stabilirea reperelor pentru alegerea și
montarea dinților artificial sunt adevărate:
1. pentru trasarea liniei mediene se poate lua conturul buzei superioare
și inferioare în timpul surâsului
2. linia mediană va reprezenta planul transversal al feței
3. linia caninilor materializează fața mezială a caninilor
4. spațiul rezultat între linia mediană și linia caninului reprezintă lățimea
celor 3 dinți frontali superiori
5. linia surâsului reprezintă limita de maximă vizibilitate a grupului
frontal superior
6. linia caninilor reprezintă limita de maxima vizibilitate a grupului
frontal superior
7. linia caninilor materializează fața distală a caninilor
8. linia surâsului reprezintă planul medio sagital al feței
9. linia mediană va reprezenta planul medio-sagital al feței
10.linia mediană se va aprecia în funcție de frenurile buzelor superioară
și inferioară, filtru piramida nazală
46.Următoarele afirmații privind verificarea clinică a scheletului și a machetei
cu dinți sunt adevărate:
1. elementele de menținere și stabilizare trebuie să se opună dezinserției
voluntare
2. basculările latero-laterale sau antero-posterioare nu necesită
depistarea cauzelor și remedierea lor
3. se urmărește modul de respectare a indicațiilor terapeutice, a
calităților tehnologice și a corectitudinii fazelor de tratament
anterioare
4. se verifică dacă butonii de distanțare de la nivelul șeilor păstrează un
spațiu suficient pentru componenta acrilică
5. se verifică intraoral doar stabilitatea statică a scheletului pe câmp prin
presiuni unilaterale
6. în momentul inserției pe modelul scheletul nu trebuie să intre forțat și
să abrazeze unele porțiuni ale dinților de pe model
7. verificarea se va efectua extraoral (pe modelul de lucru și în afara
modelului) și intraoral
8. adaptarea biologica a scheletului nu ține cont de raportul existent
între elementele scheletului și elementele câmpului protetic
9. dacă după un examen atent al câmpului protetic și scheletului se
stabilesc modificări minore acestea se vor realiza doar în laboratorul
de tehnică dentară
10.la verificarea extraorală pe model se urmărește dacă tehnicianul a
respectat toate indicațiile date din cabinet, dacă toate elementele
componente ale scheletului corespund cu proiectul desenat
47.Despre verificarea clinică a machetei cu dinți putem afirma următoarele
enunțuri:
1. intraoral, se verifică dacă au fost realizați parametrii sistemului
stomatognat: rapoartele ocluzale statice și dinamice, relația centrică,
relația de postură
2. în această etapă nu putem determina dacă macheta satisface funcția
fizionomică
3. intraoral se verifică dacă au stabilitate statică și dinamică
4. pozițiile test și mișcările test nu sunt necesare în această etapă
5. intraoral, o basculare latero-laterală poate apărea atunci când dinții
sunt montați în afara crestei, iar bascularea antero-posterioară se
poate datora incorectitudinii realizării machetei șeii terminale
6. Modelajul falsei gingii nu determină interferență musculo-
ligamentară
7. Analiza contactelor ocluzale nu este necesară în această etapă
8. Basculările latero-laterale sau antero-posterioare nu necesită
9. urmărește în general aceleași obiective ca și la edentatul total
efectuându-se în două etape: extraoral (pe model cu simulatorul
deschis, cu simulatorul închis și detașată de pe model) și intraoral
10.verificarea extra-orală cu simulatorul deschis va urmări dacă au fost
respectate toate indicațiile de alegere și montare a dinților după
regulile generale și individuale
48.Adaptarea protezei parțiale mobile poate fi clasificată în:
1. adaptarea se clasifică doar în adaptare primară și secundară
2. adaptarea tardivă sau terțiară are loc în primele 30 de zile după
inserția protezei
3. adaptarea biologică ce se referă la receptarea protezelor de către
organism în general și de către țesuturile sistemului stomatognat în
special
4. adaptarea primară durează 30 de zile după inserția protezei
5. adaptarea imediată ce are loc la primul contact al pacientului cu
proteza finită
6. o altă sursă de instabilitate mecanică o reprezintă rapoartele ocluzale
armonioase, funcționale
7. adaptare secundară se realizează în prima săptămână după inserția
protezei
8. adaptarea mecanică ce constă în armonizarea protezei la structurile
câmpului protetic
9. adaptarea tardivă sau terțiară are loc după 30 de zile când bolnavul
trebuie să fie perfect adaptat la proteză și proteza la țesuturile cavității
orale
10.adaptarea funcțională ce se referă la restaurarea funcțiilor
fizionomice, fonetice și masticatorii
49.Adaptarea protezei parțiale mobile poate fi clasificată în:Alegeți
varianta/variantele greșite:
1. adaptarea tardivă sau terțiară are loc după 30 de zile când bolnavul
trebuie să fie perfect adaptat la proteză și proteza la țesuturile cavității
orale
2. adaptarea se clasifică doar în adaptare primară și secundară
3. adaptarea imediată ce are loc la primul contact al pacientului cu
proteza finită
4. adaptarea funcțională ce se referă la restaurarea funcțiilor
fizionomice, fonetice și masticatorii
5. adaptarea primară durează 30 de zile după inserția protezei
6. adaptarea biologică ce se referă la receptarea protezelor de către
organism în general și de către țesuturile sistemului stomatognat în
special
7. o altă sursă de instabilitate mecanică o reprezintă rapoartele ocluzale
armonioase, funcționale
8. adaptare secundară se realizează în prima săptămână după inserția
protezei
9. adaptarea tardivă sau terțiară are loc în primele 30 de zile după
inserția protezei
10.adaptarea mecanică ce constă în armonizarea protezei la structurile
câmpului protetic
50.Următoarele afirmații sunt false privind verificarea clinică a machetei cu
dinți:
1. Modelajul falsei gingii nu determină interferență musculo-
ligamentară
2. pozițiile test și mișcările test nu sunt necesare în această etapă
3. verificarea extra-orală cu simulatorul deschis va urmări dacă au fost
respectate toate indicațiile de alegere și montare a dinților după
regulile generale și individuale
4. Basculările latero-laterale sau antero-posterioare nu necesită
5. intraoral, o basculare latero-laterală poate apărea atunci când dinții
sunt montați în afara crestei, iar bascularea antero-posterioară se
poate datora incorectitudinii realizării machetei șeii terminale
6. intraoral se verifică dacă au stabilitate statică și dinamică
7. intraoral, se verifică dacă au fost realizați parametrii sistemului
stomatognat: rapoartele ocluzale statice și dinamice, relația centrică,
relația de postură
8. Analiza contactelor ocluzale nu este necesară în această etapă
9. în această etapă nu putem determina dacă macheta satisface funcția
fizionomică
10.urmărește în general aceleași obiective ca și la edentatul total
efectuându-se în două etape: extraoral (pe model cu simulatorul
deschis, cu simulatorul închis și detașată de pe model) și intraoral
51.Următoarele afirmații privind verificarea clinică a scheletului și a machetei
cu dinți sunt false:
1. adaptarea biologica a scheletului nu ține cont de raportul existent
între elementele scheletului și elementele câmpului protetic
2. se verifică dacă butonii de distanțare de la nivelul șeilor păstrează un
spațiu suficient pentru componenta acrilică
3. verificarea se va efectua extraoral (pe modelul de lucru și în afara
modelului) și intraoral
4. dacă după un examen atent al câmpului protetic și scheletului se
stabilesc modificări minore acestea se vor realiza doar în laboratorul
de tehnică dentară
5. se urmărește modul de respectare a indicațiilor terapeutice, a
calităților tehnologice și a corectitudinii fazelor de tratament
anterioare
6. elementele de menținere și stabilizare trebuie să se opună dezinserției
voluntare
7. basculările latero-laterale sau antero-posterioare nu necesită
8. la verificarea extraorală pe model se urmărește dacă tehnicianul a
respectat toate indicațiile date din cabinet, dacă toate elementele
componente ale scheletului corespund cu proiectul desenat
9. se verifică intraoral doar stabilitatea statică a scheletului pe câmp prin
presiuni unilaterale
10.în momentul inserției pe modelul scheletul nu trebuie să intre forțat și
să abrazeze unele porțiuni ale dinților de pe model
52.Următoarele afirmații privind stabilirea reperelor pentru alegerea și
montarea dinților artificial sunt false:
1. linia surâsului reprezintă planul medio sagital al feței
2. linia caninilor materializează fața mezială a caninilor
3. linia caninilor reprezintă limita de maxima vizibilitate a grupului
frontal superior
4. linia surâsului reprezintă limita de maximă vizibilitate a grupului
frontal superior
5. pentru trasarea liniei mediene se poate lua conturul buzei superioare
și inferioare în timpul surâsului
6. spațiul rezultat între linia mediană și linia caninului reprezintă lățimea
celor 3 dinți frontali superiori
7. linia mediană se va aprecia în funcție de frenurile buzelor superioară
și inferioară, filtru piramida nazală
8. linia caninilor materializează fața distală a caninilor
9. linia mediană va reprezenta planul transversal al feței
10.linia mediană va reprezenta planul medio-sagital al feței
53.Metodele simple de determinare a relației centrice sunt,cu excepția:
1. metoda ”homotropismului lingo-mandibular”
2. metoda compresiunii pe menton
3. realizarea testelor fonetice: ”veveriță”, ”ferfeniță”
4. mișcarea de protruzie
5. Analiza T-scan
6. metoda extensiei forțate
7. mișcarea de lateralitate
8. metoda Valsalva
9. metoda deglutiției
10.metoda flexiei forțate a capului
54.Adaptarea și individualizarea machetelor de ocluzie constau într-o
succesiune de etape ,cu excepția:
1. în zona frontală planul de ocluzie are orientare raportată la planul lui
Camper
2. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie în relație centrică
3. în zona laterală planul de ocluzie are orientare paralelă cu linia
bipupilară
4. determinarea orientării planului de ocluzie
5. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie în relație de postură
6. determinarea nivelului planului de ocluzie se face identic pentru zona
frontală a arcadei și în zona laterală
7. determinarea dimensiunii verticale de ocluzie doar în relația de
postură
8. determinarea nivelului planului de ocluzie
9. pentru ușurința în determinarea și orientarea planului de ocluzie se
poate folosi plăcuța Fox
10.determinarea dimensiunii verticale de ocluzie doar în relația centrică
55.Următoarele enunțuri privind verificarea machetelor de ocluzie sunt
adevărate:
1. în cadrul verificării extraorale se urmărește ca marginile să fie
ascuțite, traumatizante, plasate sub nivelul liniei ghirlandate
2. verificarea extra orală se execută cu machete pe model preliminar
3. verificarea extraorală se execută cu machete pe model funcțional
4. verificarea intraorală va urmări modalitatea de inserție pe câmp și
5. în verificarea intraorală se analizează bordura de ocluzie care prin
volum și poziție trebuie să redea plentitudinea obrajilor și a buzelor
6. etapa clinică de verificare a machetelor de ocluzie se realizează într-o
singură etapă și este reprezentată doar de verificarea intraorală
7. verificarea intraorală nu va urmări modalitatea de inserție pe câmp și
8. machetele de ocluzie reprezintă piese intermediare protetice care nu
redau forma și nu prefigurează viitoarea protezare
9. machetele de ocluzie reprezintă piese intermediare protetice care prin
volum și formă prefigurează viitoarele protezări
10.ele au rolul de a crea suportul material necesar stabilizării celor două
oase maxilare în poziții fundamentale
56.Următoarele enunțuri privind înregistrările relației intermaxilare
(mandibulo-craniene) ca etapă a terapiei prin proteze parțiale amovibile
scheletate sunt false:
1. înregistrarea relațiilor mandibulo craniene urmărește să repoziționeze
mandibula în relație de postură cu respecarea doar a reperului osos
2. această etapă nu face parte din tratamentul prin proteze parțiale
amovibile
3. un aspect deosebit de important în determinarea relațiilor mandibulo-
craniene îl reprezintă îndepărtarea oricărei acțiuni reflexe cu punct de
plecare articular sau muscular, care ar putea influența poziționarea
mandibulară
4. după confecționarea machetelor de ocluzie, se vor stabili nivelul și
orientarea planului de ocluzie pentru zonele edentate servindu-ne de
criteriile antropometrice
5. înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene nu ține cont de nivelul și
orientarea planului de ocluzie
6. înregistrarea relațiilor centrice se realizează cu ajutorul machetelor de
ocluzie
7. după înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene se verifică
respectarea doar a reperelor articular și muscular
8. înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene urmărește să repoziționeze
mandibula în relație centrică corectă, cu respectarea reperelor
articular, muscular, osos, dentar, labial și lingual
9. pentru înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene nu este necesară
macheta de ocluzie
10.dacă machetele de ocluzie nu vin în contact pentru a putea fi
solidarizate pe suprafața ocluzală a bordurii de ocluzie a maxilarului
edentat se vor crea retenții după care se va aplica o pastă de zinc-
oxid-eugenol
57.Următoarele afirmații privind repoziționarea cranio-mandibulară sunt
adevărate,cu excepția:
1. Terapia de repoziționare mandibulară este aplicată treptat,
concomitent sau după regularizarea planului de ocluzie și relaxarea
musculară
2. Când planul de ocluzie nu asigură o ocluzie stabilă, se trece la
refacerea unui plan de ocluzie provizoriu, utilizând gutierea acrilică
pentru dentați sau șina proteza mobilă pentru edentați
3. Constituie unul din scopurile majore ale tratamentului disfuncțiilor
sistemului stomatognat
4. În cazul unei subdimensionări a etajului inferior nu se vor face
adăugiri treptate, cu înălțări succesive ale ocluziei
5. Toate intervențiile dintr-o anumită regiune se recomandă să fie
efectuate în mai multe ședințe, cu multiple anestezii pentru a prelungi
timpul de vindecare
6. Se poate ajunge la o relație mandibulo-craniană corectă doar prin
metode substractive
7. Repoziționarea mandibulo-craniană prin gutiere, proteze etc. nu va
trebui susținută prin toate celelalte mijloace: medicamentoase,
fizioterapice, chinetoterapice
8. Nu constituie unul din scopurile majore ale tratamentului disfuncțiilor
9. Tratamentul face parte integrantă din schema terapeutică generală a
disfuncțiilor, neputându-se separa de aceasta
10.Repoziționarea mandibulo-craniană în poziție centrică se poate obține
prin: terapie de suprimare a durerii (poziție antalgică), terapie de
relaxare musculară (spasm muscular), șlefuire selectivă (contact
deflectiv)
58.Despre reechilibrarea ocluzală și repoziționarea cranio-mandibulară sunt
false următoarele afirmații:
1. Urmărește transmiterea corectă a forțelor de ocluzie
2. Ocluzie dinamică care nu permite glisarea liberă a mandibulei de la
relația centrică la intercuspidare maximă
3. Urmărește doar transmiterea axială a forțelor de ocluzie
4. Urmărește crearea unui relief ocluzal armonios
5. Realizarea unei ocluzii dinamice traumatizante
6. În urma intervenției de reechilibrare ocluzală se permite deblocarea
mișcărilor mandibulare
7. Refacerea echilibrului morfologic cu o ocluzie dinamică,
netraumatizantă
8. Se dorește distribuirea uniformă a punctelor de contact în relația de
postură
9. Se dorește distribuirea uniformă a punctelor de contact în relație
centrică și intercuspidare maximă
10.Urmărește o funcționalitate articulară și musculară patologică
59.Intervențiile asupra osului sunt reprezentate de,mai puțin:
1. Odontectomia
2. Rezecții modelante în cazul crestelor retentive
3. Rezecții modelante în cazul exostozelor
4. Ameloplastia
5. Gincivectomia
6. Frenotomia
7. Rezecții modelante ale tuberozităților maxilare retentive sau
procidente
8. Torus maxilar sau mandibular
10.Frenectomia
60.Intervențiile chirurgicale asupra mucoasei sunt reprezentate de,cu excepția:
1. Ameloplastie
3. Șlefuiri selective ale dinților
4. Reșapare coronară
5. Intervenții asupra hipertrofiilor și hiperplaziilor de mucoasă
7. Frenectomie
8. Frenotomia sau frenoplastia
9. Restabilirea dimensiunii verticale de ocluzie
10.Bridele laterale inserate aproape de muchia crestei
61.Despre tratamentul proprotetic nu putem preciza următoarele lucruri:
1. Acest tratament este specific edentației parțiale întinse
2. Este denumit și tratament specific
3. În această etapă sunt necesare modelele de studiu
4. Există situații clinice în care nu sunt necesare tratamente proprotetice
5. Este denumit și tratament nespecific
6. Aceasta etapă întotdeauna există în cadrul tratamentului edentației
parțiale întinse
7. Acest tratament nu este specific edentației parțiale întinse
nespecific
protetic propriu-zis
10.Nu sunt necesare modelele de studiu
62.Despre dimensiunea verticală de ocluzie nu putem afirma următoarele
enunțuri:
manifestări patologice în diverse structuri redimensionarea este
necesară
2. Dacă pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată,
redimensionarea nu mai este necesară
3. Orice redimensionare a DVO trebuie tatonată
4. O supradimensionare a DVO este mai traumatogenă pentru țesuturile
aparatului dento-maxilar decât o subdimensionare
5. În cazul în care pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată nu
este necesar de a fi îndepărtate obligatoriu lucrările protetice prin care
s-a realizat această mărire a etajului inferior
manifestări patologice în diverse structuri redimensionarea nu este
necesară
7. Orice redimensionare a DVO nu trebuie tatonată
8. În cazul în care pacientul se prezintă cu o DVO supradimensionată se
vor îndepărta obligatoriu lucrările protetice prin care s-a realizat
această mărire a etajului inferior
9. O subdimensionare a DVO este mai traumatogenă pentru țesuturile
aparatului dento-maxilar decât o supradimensionare
10.Dacă pacientul se prezintă cu o DVO micșorată redimensionarea nu
mai este necesară
63.În cadrul tratamentului de echilibrare ocluzală, pentru nivelarea planului de
ocluzie, în funcție de denivelare nu sunt necesare:
1. Îndepărtarea lucrărilor fixe necorespunzătoare
2. Amputări coronare fără acoperirea acestora cu microproteze
3. Înlăturarea contactelor premature și a interferențelor
4. Terapie de regenerare parodontală cu derivate din matricea proteică a
smalțului
5. Detartraj, periaj profesional
6. Regenerare tisulară ghidată
7. Șlefuiri selective la nivelul cuspizilor
8. Gingivectomii
9. Extracția dintelui și uneori chiar rezecția modelantă a osului, cum se
întâmplă în cazul molarilor superiori egresați împreună cu
tuberozitatea
10.Amputări coronare urmate de devitalizări, gingivectomie sau
alveoloplastie și acoperirea cu microproteze
64.În categoria manoperelor destinate tratamentului pungilor parodontale nu
intră:
1. Intervenții cu lambou
2. ENAP modificată
3. Gingivectomia
4. Terapia medicamentoasă ATM
5. Tehnica ENAP (excizia pentru obținerea unui nou atașament)
6. Chiuretajul parodontal
7. Extracția dentară
8. Frenectomia
9. Regularizarea planului osos
10.Tratamentul ortodontic
65.Următoarele afirmații privind rezecția apicală sunt false:
1. Este indicată în cazul dinților cu distrucții coronare extinse
2. Timpii rezecției apicale vor fi adaptați în funcție de următoarele
situații clinice: incizie, decolarea lamboului mucoperiostal, trepanarea
tăbliei osoase, rezecția apexului, chiuretaj periapical, obturarea
canalului radicular, sutura plăgii
3. Se poate realiza doar în etapa de pregătire nespecifică (înaintea
tratamentului protetic)
4. Este indicată în fracturile radiculare
5. Este indicată în eșecuri ale tratamentului endodontic: parodontite
cronice cu secreție persistentă, obturații incomplete, dispozitive
corono-radiculare la dinții cu obturații incomplete, căi false,
granuloame reziduale
6. Se realizează atunci când s-a realizat în prealabil obturația
endodontică corectă și completă la care persistă un proces periapical
care nu s-a resorbit pe parcursul etapelor de tratament
7. Se realizează pe dinți cu mobilitate accentuată
8. Se realizează pe dinți aflați în focarele de fractură ale maxilarelor
9. Face parte din tratamentul protetic propriu-zis
10.Poate fi realizată când există corpi străini pe canalele radiculare și se
dorește conservarea dintelui pe arcadă (ace rupte pe canal, denticuli)
66.Despre chirurgia endodontică nu se pot afirma următoarele enunțuri:
1. Osteotomia transmaxilară este contraindicată în parodontiele cronice
cu secreție bogată
2. Osteotomia transmaxilară este indicată în: parodontită apicală acută
în faza periapicală și parodontite apicale cronice cu secreție
abundentă
3. Chirurgia endodontică se adresează doar proceselor acute
4. Chiuretajul apical este indicat în situațiile în care, deși s-a efectuat
corect tratamentul
5. Rezecția apicală nu poate fi realizată la dinți pe care s-a realizat în
prealabil obturația endodontică corectă
6. Chiuretajul periapical este contraindicat atunci când substanța de
obturație a depășit foramenul apical și a determinat reacții de
intoleranță manifeste, cu dureri violente, inflamații, hipoestezii,
parestezii sau chiar anestezii
7. Rezecția apicală reprezintă o metodă de chirurgie ajutătoare
tratamentului endodontic, ce se poate aplica la nivelul dinților
monoradiculari, cât și pluriradiculari
8. Chirurgia endodontică este reprezentată de: osteotomie transmaxilară,
chiuretaj periapical, rezecție apicală, amputație radiculară
9. Rezecția apicală este contraindicată în leziunile apicale cronice
precum parodontita apicală granulomatoasă
10.Se adresează atât proceselor acute, cât și celor cronice
67.După Carranza & Newman, secvența procedurilor terapeutice, în cadrul
terapiei parodontale, nu cuprinde:
1. Pentru continuarea tratamentului cu a doua etapă nu este necesar
obținerea unei cooperări ferme în ceea ce privește autocontrolul plăcii
dentare
2. Imobilizarea provizorie face parte din faza a III-a de terapie – faza de
menținere
3. Faza III de terapie – faza de menținere
4. Faza I de terapie presupune printe altele și corectarea factorilor
iritanți restaurativi și protetici
5. În faza I (faza etiologică sau etiotropă) nu este necesar corectarea
factorilor iritanți restaurativi și protetice
6. Faza I de terapie – faza etiologică sau etiotropă
7. Faza III de terapie – faza de menținere urmărește asanarea cavității
orale și controlul bolii parodontale prin reevaluări ale efectului
tratamentului
8. Faza II de terapie presupune chirurgia parodontală, terapia
endodontică, restaurările definitive, protezările fixe și amovibile și
echilibrarea ocluziei
9. Terapia ocluzală nu este necesară în faza I de terapie – faza
etiologică
10.Faza II de terapie – faza corectivă (chirurgicală / restaurativă)
68.Obiectivele urmărite prin tratamentul parodontal sunt următoarele,cu
excepția:
1. Stoparea pierderii de atașament
2. Eliminarea inflamației gingivale
3. Menținerea ocluziei pacientului în etapa inițială
4. Favorizarea proliferării gingivale
5. Eliminarea semnelor de activitate ale bolii
6. Ameliorarea morfologiei conturului gingival
7. Crearea unor rapoarte ocluzale funcționale
8. Păstrarea factorului iritativ
9. Corectarea axului de implantare a dintelui
10.Extracția dinților cu mobilitate de gr. I
69.Următoarele afirmații privind sindromul disfuncțional sunt false:
1. Tratamentul complet nu presuspune întrepătrunderea și suprapunerea
diferitelor faze terapeutice
2. Factorii suprasistemici au un răsunet local și loco-regional puternic,
la nivelul întregului sistem stomatognat
3. Este realizat în cadrul tratamentului specific daca sindromul
disfuncțional al sistemului necesită tratament medicamentos
miorelaxant
4. Factorii suprasistemici pot constitui factorii etiologici primari ai
dishomeostaziei
5. Sindromul disfuncțional prezintă un determinism suprasistemic și
intrasistemic (teoria dishomeostazică)
6. Factorii suprasistemici sunt reprezentați de: factori endocrini,
metabolici, neuropsihici
7. Tratamentul complet presupune doar tratamentul simptomatic
8. Factorii intrasistemici sunt reprezentați de ATM, parodonțiu, dinți –
ocluzie și pot fi afectați per primam, fiind cauza tulburărilor
morfofuncționale ale sistemului stomatognat
9. Este realizat în cadrul tratamentului specific dacă sindromul
disfuncțional al sistemului nu necesită intervenții protetice
10.Tratamentul curativ se adresează doar tratamentului ce amendează
fenomenele de însoțire
70.Obiectivele tratamentului disfuncției sistemului stomatognat sunt
următoarele ,mai puțin:
1. Reechilibrare psihică
2. Tratamentul durerii
3. Tratament endodontic
4. Relaxare musculară
5. Excizia mucoasei balante
6. Reechilibrare ocluzo-articulară
7. Vestibulopastie
8. Chiuretaj în câmp deschis
9. Tuberoplastie
10.Repoziționare mandibulo-craniană
71.Etiologia edentației parțiale este reprezentată de următorii factori, cu
excepția:
1. Suprafața ocluzală
2. Relația de postură
3. Regimul alimentar
4. Cauze congenitale
5. Axul de implantare a dintelui
6. Cauze aparente
7. Factori genetici
8. Cauze dobândite – locale
9. Cauze dobândite - generale
10.Morfologia ocluzală
72.Cauzele aparente ale edentației parțiale întinse sunt:
1. Caria și complicațiile ei
2. Parodontopatia marginală
3. Condensări osoase
4. Incluzia dentară
5. Osteomielitele maxilare
6. Lipsa potențialului eruptiv
7. Traumatismele complexe
8. Displazii ectodermale ce determină anomalii de morfodiferențiere în
perioada de dezvoltare
9. Extracția în scop ortodontic
10.Persistența dintelui temporar
73.Cauzele dobândite locale ale edentației parțiale întinse sunt:
1. Condensări osoase
2. Lipsa potențialului eruptiv
3. Displazii ectodermale ce determină anomalii de morfodiferențiere în
perioada de dezvoltare
4. Extracția în scop ortodontică
5. Traumatismele complexe
6. Forma mugurelui dentar
7. Caria și complicațiile ei
8. Tumori maxilare
9. Persistența dintelui temporar
10.Parodontita marginală
74.Cauzele dobândite locale ale edentației partiale întinse sunt:
1. Leziuni ale mucoasei orale
2. Frenul lingual
3. Afecțiuni parodontale
4. Afecțiuni pulpare
5. Diabet zaharat
6. Anomalii coronare dentare
7. Cheilite angulare
8. Afecțiuni odontale
9. Afecțiuni periapicale
10.Rahitism
75.Criteriile clinice ale activității bolii parodontale în etiologia edentației
parțiale întinse sunt reprezentate de:
1. Mobilitate: migrarea – agravarea bruscă și/sau apariția migrării
2. Halitoză
3. Anomalii coronare
4. Abfracția
5. Sângerare (apărută la sondaj sau stimulare)
6. Leziuni (distrucții) ale țesuturilor dure dentare
7. Incluzia dentară
8. Supurație (abcese parodontale acute / cronice)
9. Dinți supranumerari
10.Aspectul radiologic: absența laminei dura
76.Pot fi cauze dobândite locale ale etiologiei edentației parțiale întinse
următoarele, cu excepția:
1. Nevralgii trigeminale
2. Diabet zaharat
3. Osteoporoză senilă
4. Tumorile benigne și maligne
5. Osteomielitele maxilare
6. Rahitism
7. Poziția prea profundă a mugurelui dentar
8. Traumatismele
9. Iatrogenia stomatologică
10.Hipovitaminoze C și D
77.Iatrogeniile stomatologice pot fi determinate de:
1. Erori în înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene
2. Cauze obiective, ce sunt legate de particularitățile medicului dentist
3. Prepararea substructurilor organice vitale fără apă
4. Adaptarea marginală incorectă a restaurărilor coronare
5. Cauze subiective, ce sunt legate de particularitățile medicului dentist
6. Cauze subiective, ce țin de complexitatea cazului sau particularitățile
pacientului
7. Complicații infecțioase postchirurgicale
8. Respectarea principiului biomecanic în conceperea designului
viitoarei restaurări protetice
9. Alegerea corectă a elementelor de agregare în cazul protezărilor
mobile
10.Cauze obiective, ce țin de complexitatea cazului sau particularitățile
pacientului
78.Tabloul clinic in edentatia partial intinsa imbraca multiple forme in functie
de :
1. Numarul de unitati odonto-parodontale absente
2. Varsta si sexul pacientului
3. Tipul de edentatie
4. Modificarile parametrilor spatiilor protetice potentiale
5. Tipul constitutional
6. Forma fetei
7. Migrarile in plan orizontal si vertical
8. Factorii socio-economici
9. Anumite profesii
10.Complicatiile locale
79.Fenomenul dureros:
1. Durerea cronica poate aparea in prezenta unor leziuni manifeste
2. Durerea cronica implica prelungirea durerii
3. Imbraca doua forme : acuta si subacuta
4. Durerea cronica implica incetinirea durerii
5. Nu se regaseste in tabloul clinic al edentatului partial intins
6. Se regaseste frecvent in tabloul clinic al edentatului partial intins
7. Durerea acuta este asociata cu o durere prelungita
8. Durerea acuta este asociata cu o afectare tisulara
9. Durerea cronica poate aparea in absenta unor leziuni manifeste
10.Imbraca doua forme : acuta si cronica
80.Durerea acuta :
1. Impulsurile dureroase sunt modulate si proiectate in ariile durerii
specifice din cortexul cerebral
2. Insoteste o leziune care nu se vineca
3. Este asociata cu o afectare tisulara
4. Persista mai mult de o luna
5. Implica stimularea nociva a proprioceptorilor periferici de catre
substante algogenice
7. Implica stimularea nociva a nocioreceptorilor periferici de catre
8. Persista pentru mai mult de 3 luni
9. Se transmit impulusuri dureroase la nivelul cornului dorsal
10.Este o durere pe termen scurt
81.Durerea cronica:
1. Apare dupa amendarea unei injurii tisulare acute
2. Persista mai mult de 3 luni
4. Este o durere pe termen scurt
5. Se repeta pentru mai mult de 3 luni
6. Persista o singura zi
7. Implica incetarea durerii
8. Implica prelungirea durerii
9. Nu persista si nu se repeta
10.Este asociata cu o afectare tisulara
82.Durerea fiziologica imbraca mai multe forme precum:
1. Durerea de moment
2. Durerea in pusee
3. Durerea neuropata
4. Durerea somatica
5. Durerea de tranzitie
6. Durerea cutanata
7. Durerea absenta
8. Durerea absoluta
9. Durerea viscerala
10.Durerea membrului fantoma
83.Durerea somatica:
1. Apare in edentatiile frontale
2. Poate fi privita ca o durere normala
3. Apare in edentatiile laterale
4. Apare in tesutul nervos anormal
5. Mai frecventa la adulti
6. Implica stimuli nocivi
7. Un exemplu este durerea dentara de origine odontogena
8. Implica un raspuns concordant cu acesti stimuli
9. Un exemplu este reprezentat de aparitia durereii la un dinte absent de
pe arcada
10.Rezulta din stimularea nociva a tesutului normal nervos
84.Durerea neuropatica:
1. Stimulii sunt nenocivi
4. Stimulii sunt nocivi
6. Nevralgia de trigemen este un exemplu de durere neuropatica
7. Nu este provocata
8. Poate aparea la atingere , la spalat pe dinti, barbierit
9. Durerea este provocata de stimulari minime
10.Durerea este provocata de stimulari prelungite
85.Durerea psihogena:
1. Asociata cu o durere cronica si constanta
2. Expune caracteristici obisnuite si un raspuns neasteptat la tratament
3. Nu are cauza aparenta
4. Asociata cu o durere acuta si constanta
5. Nu este privita ca o afectiune acuta
6. Durerile pot fi unilaterale, acute cu caracter permanent
7. Durerea nu poate fi asociata
8. Are o cauza aparenta
9. Este privita ca o afectiune acuta
10.Durerile pot fi bilaterale, cornice cu caracter migratoriu
86.Durerea somatica poate fi subclasificata in:
1. Intrerupta
2. Profunda
3. Musculoscheletala
4. Cornica
5. Lancinanta
6. Superficiala
7. Viscerala
8. Subacuta
9. Superficiala, Profunda, Musculoscheletala, Viscerala
10.Cu origine aparenta
87.Durerea superficiala:
1. Poate fi precis localizata
2. Are origine la nivelul muschilor
3. Poate fi usor depistata
4. Nu poate fi depistata
5. Nu poate fi localizata
6. Are origine la nivelul mucoasei
7. Are origine la nivelul tegumentului
8. Are origine la nivelul articulatiilor
9. Un exemplu il constituie durerea din ulceratiile aftoase
10.Are origine la nivelul oaselor
88.Manifestarile durerii la pacientul edentat intins se pot regasi sub urmatoarele
forme :
1. Durere articulara
2. Disfunctia sistemului stomatognat
3. Durere musculara
4. Hiperestezia dentinara
5. Durere cutanata
6. Durere subcutanata
7. Sindromul de bont dureros
8. Durerea fantoma
9. Durere viscerala
10.Hiperestezia alveolara
89.Hiperestezia alveolara:
1. Apare in urma cresterii sensiblitatii dureroase
2. Este un sindrom nedureros
3. Apare mai frecventa la nivel ATM
4. Apare datorita dezvoltarii unor mici neurinoame
5. Apare la atingerea crestei edentate cu limba
6. Imbraca forma de durere fantoma
7. Cauzata de spiculii ososi la nivelul fetei alveolare
8. Cauzata de coborarea pragului individual de sensibilitate dureroasa
9. Apare la un dinte absent pe arcada
10.Este un sindrom dureros
90.Hiperestezia dentinara:
1. Manifestata preponderent la nivelul coletului
2. Intalnit la unitatile odonto-parodontale restante de pe arcada
3. Nu poate fi decelata clinic
4. Decelabila clinic
5. Este un fenomen nedureros
6. Apare mai frecventa la nivel ATM
7. Apare datorita dezvoltarii unor mici neurinoame
8. Este un fenomen dureros
9. Imbraca forma de durere fantoma
10.Caracterizata prin prezenta ariilor de demineralizare, a petelor
cretoase, a cariilor de colet
91.Fenomenele adaptative ale sistemului stomatognat la noua situatie creata
prin edentatie sunt materializate prin:
1. Ritmul de masticatie creste semnificativ
2. Pragul de deglutitie scade semnificativ
3. Scaderea ritmului de masticatie
4. Cresterea ciclurilor masticatorii
5. Pragul de deglutitie ramane nemodificat
6. Scade eficienta masticatorie
7. Accelerarea ritmului de masticate
8. Prelungirea pragului deglutitiei
9. Creste eficienta masticatorie
10.Ritmul de masticatie ramane constant
92.Fenomenele adaptative ale sistemului stomatognat la noua situatie creata
prin edentatie nu sunt materializate prin:
1. Cresterea ciclurilor masticatorii
2. Prelungirea pragului deglutitiei
3. Ritmul de masticatie creste semnificativ
4. Creste eficienta masticatorie
5. Scade eficienta masticatorie
6. Accelerarea ritmului de masticate
7. Ritmul de masticatie ramane constant
8. Pragul de deglutitie ramane nemodificat
9. Pragul de deglutitie scade semnificativ
10.Scaderea ritmului de masticatie
93.Modificarile ce apar in urma edentatiilor terminale atrag dupa sine :
1. Nu apar modificari decelabile
2. Stopurile ocluzale nu se modifica
3. Pierderea stopurilor ocluzale
4. Antreneaza inegalitatea etajelor fetei
5. Musculatura ramane nemodificata
6. Antreneaza asimetrii faciale
7. Infundarea buzei superioare in edentatiile frontale
8. Se pastreaza egalitatea etajelor fetei
9. Se pastreaza simetriile faciale
10.Infundarea obrajilor
94.Insuficienta functiei fonetice:
1. Corectarea fiind mai dificila cu cat bresa este mai scurta
2. Edentatia frontala induce modificari ale fonatiei
3. Edentatia frontala nu induce modificari ale fonatiei
4. Edentatiile laterale intinse nu induc insuficienta functiei fonetice
5. Corectarea fiind mai dificila cu cat bresa este mai intinsa
6. Edentatiile laterale reduse induc frecvent tulburari de fonatie
7. Pacientul reuseste sa-si corecteze fonatia in aproximativ doua
saptamani
8. Pacientul reuseste sa-si corecteze fonatia in 2-3 zile
9. Edentatiile laterale reduse induc rareori tulburari de fonatie
10.Edentatiile laterale intinse induc insuficienta functiei fonetice
95.Insuficienta functiei de deglutitie:
1. Datorita spatiilor noi create limba isi modifica volumul
2. Se pastreaza simetriile faciale
3. Musculatura ramane nemodificata
4. Etajele fetei raman nemodificate
5. Edentatia frontala genereaza o deglutitie de tip infantil
6. Datorita vidului mucoasa jugala prolabeaza in bresa edentata
7. Edentatia partial intinsa induce o instabilitate accentuata a mandibulei
fata de craniu
8. Edentatia laterala genereaza o deglutitie de tip infantil
9. Este in stransa legatura cu numarul si localizarea contactelor ocluzale
pierdute
10.Este in stransa legatura cu numarul si localizarea contactelor ocluzale
prezente
96.Tulburarile psihice:
1. Sunt de ordin minor
2. Prezenta starilor de neliniste
3. Apare fenomenul de neapartenenta la propria persoana
4. Nu apar modificari de oridin psihic
5. Prezenta unei stari de nevroza
6. Nu au repercursiuni asupra gradului de socializare a pacientului
7. Apar foarte rar
8. Apar foarte frecvent
9. Stare de confort psihic prezenta
10.Au repercursiuni asupra gradului de socializare a pacientului
97.Insuficienta functiei de automentinere:
1. Apar eforturi suplimentare pentru adaptare
2. Apar eforturi suplimentare pentru echilibrare functionala
3. Reducerea eforturilor suplimentare
4. Arcadele dentare joaca un rol foarte important
5. De cele mai multe ori aceste eforturi rezulta o compensare partiala
7. Arcadele dentare joaca un rol secundar
8. Apar eforturi suplimentare de compensare
9. De cele mai multe ori aceste eforturi rezulta o compensare totala
10.Nu apar la pacientii cu edentatii multiple
98.Semnele faciale :
1. Nu tin cont de numarul unitatilor odonto -parodontale absente
2. Faciesul poate releva caracteristicile edentatului total
3. Sunt in stransa legatura cu numarul unitatilor-parodontale absente
4. Sunt in deplin acord cu topografia edentatiei
5. Nu apar modificari importante
6. Nu tin cont de numarul unitatilor odonto -parodontale prezente
7. Sunt in deplin acord cu amploarea edentatiei
8. Sunt in stransa legatura cu numarul unitatilor-parodontale prezente
9. Nu tin cont de amploarea edentatiei
10.Nu tin cont de topografia edentatiei
99.Indicele facial se calculeaza:
1. Distanta Sn- N
2. Tinand cont de diametrul orizontal al fetei
3. Tinand cont de diametrul perpendicular al fetei
4. Distanta Zy-Zy
5. Distanta Sn-Gn
6. Distanta Gn-Of
7. Tinand cont de diametrul vertical al fetei
8. Distanta Of-N
9. Acesta este un rezultat al modificarii proportiilor si distantelor
10.Tinand cont de statutul social al pacientului
100. La nivelul unghiului goniac:
1. Isi modifica angulatia de-alungul vietii
2. Permit muschilor coboratori sa tractioneze mandibula anterior
3. Normal 130̊-140̊
4. Se modifica o singura data
5. Permit muschilor ridicatori sa tractioneze mandibula posterior
6. Nu apar modificari de-alungul vietii
7. Angulatia este in stransa legatura cu muschii ridicatori
8. La copii 130̊-140̊
9. Permit muschilor coboratori sa tractioneze mandibula posterior
10.Normal 110̊- 120̊
101. Tulburarile morfologiei faciale:
1. Creste valoarea indicelui facial
2. Nu tin cont de numarul unitatilor odonto-parodontale prezente
3. Intereseaza evolutia pana la caracterul profund mutilant
4. Nu tin cont de amploarea edentatiei
5. Intereseaz gradul de afectare neobservabil
6. Sunt consecinte ale edentatiilor
7. Nu tin cont de numarul unitatilor odonto -parodontale absente
8. Nu apar modificari evidente
9. Intereseaza faciesul bolnavului
10.Scade valoarea indicelui facial
102. Modificarile de ordin facial ce apar la pacientii edentati sunt:
1. Mentonul se apropie de varful nasului
2. Profilul ochi de vultur
3. Mai accentuate la copii decat la adulti
4. Tractionarea comisurilor prin muschii buccinatori simetrici
5. Modificarile nu pot fi apreciate
6. Mentonul este la distanta de varful nasului
7. Profilul de pasare de prada
8. Obrajii si buzele se invagineaza
9. Curbarea fantei labiale cu concavitate spre inferior
10.Nu apar modificari notabile
2. Gura de peste
4. Destinderea arcului lui Cupidon
5. Tin cont de natura profesiei pacientului
6. Fanta labiala se continua cu doua santuri in zona comisurilor
7. Nu apar modificari de ordin facial
8. Paracomisural apar doua santuri verticale
9. Santurile periorale se adancesc
10.Modificarile nu pot fi apreciate
104. Modificarile de ordin facial ce apar la pacientii edentate sunt:
1. Mentonul proeminent
3. Unghiul goniac proeminent
5. Diminuarea rosului buzelor
6. Apar in prima decada
7. Marginea bazilara proeminenta
8. Caderea comisurilor
9. Profilul ochi de pisica
10.Mai accentuate la copii decat la adulti
1. Obrajii si buzele se invagineaza
4. Profilul ochi de lup
6. Gura de rechin
8. Gura de peste
6. Gura de peste
7. Curbarea fantei labiale cu concavitate spre inferior
10.Tin cont de natura profesiei pacientului
2. Mentonul proeminent
5. Tin cont de natura profesiei pacientului
7. Gura de peste
8. Caderea comisurilor
108. Cele mai frecvente metode antroponometrice utilizate , fara repere
postextractionale sunt:
1. Metoda Boianov
2. Metoda Leonardo da Vinci modificata
3. Metoda Willis
4. Metoda bimanuala a lui Dawson
5. Metoda Boianov modificata
6. Metoda deglutitiei
7. Metoda homotropismului lingo-mandibular
8. Metoda flexiei fortate a capului
9. Metoda Leonardo da Vinci
10.Metoda compresiunii pe menton
1. Metoda “compasului de aur Appenrodt”
3. Metoda planului Frankfurt
4. Metoda Boianov
5. Metoda Silvermann
6. Metoda Patterson
7. Metoda Wright
8. Metoda Wild
9. Metoda Swenson
10.Metoda Willis
1. Manevra maseterina Gysi
3. Metoda Willis
4. Simularea reflexului de ocluzie molara
6. Metoda extensiei fortate
7. Manevra condiliana
9. Manevra temporala Green
10.Metoda Boianov
1. Metoda Willis
4. Tehnica Saizar
6. Metoda Lejoyeux
7. Metoda Schreinemakers
8. Metoda Naylor-Stephens
10.Metoda Boianov modificata
1. Metoda homotropismului lingo-mandibular
4. Metoda Willis
6. Metoda Boianov
7. Manevra maseterina Gysi
8. Metoda Naylor-Stephens
9. Metoda flexiei fortate a capului
10.Metoda Boianov modificata
113. Metoda Leonardo da Vinci:
1. Este o metoda fara repere postextracionale
2. Utilizeaza masurarea Oph-Sn
3. Este una din cele mai frecvente metode utilizate
4. Compara etajul inferior cu etajul mijlociu
5. Se obtine un raport de 3/5 denumit “numarul de aur”
6. Folosita la persoanele varstnice
7. Folosita cu precadere la copii
8. Utilizeaza masurarea etajului inferior ( Sn- Gn)
9. Utilizeaza masurarea etajului mijociu ( N- Sn)
10.Compara dimensiunea Sn-Gn cu Oph-Sn
114. Metoda Leonardo da Vinci modificata:
1. Utilizeaza masurarea distantei intercomisurale Ch-Ch
2. Utilizeaza masurarea etajului inferior
3. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn cu gura inchisa
4. Este folosita exclusiv la adulti
5. Nu este o metoda precisa
7. Compara dimensiunea Sn-Gn cu Oph-Sn
8. Utilizeaza masurarea distantei St-Gn
9. Utilizeaza masurarea Oph-Sn
10.Este o metoda fara repere postextracionale
115. Metoda Boianov:
4. Utilizeaza masurarea distantei interpupilare
5. Denumita si Boianov modificata
6. Folosita cu precadere la copii
9. Urmareste egalitatea acestora
10.Este una din cele mai frecvente metode utilizate
116. Metoda Boianov modificata:
1. Este o metoda rar folosita
6. Compara distanta St-Gn cu distanta interpupilara
8. Este similara metodei Leonardo da Vinci modificata
10.Utilizeaza masurarea distantei interpupilare
117. Metoda Willis :
4. Este folosita exclusiv la copii
5. Utilizeaza ocluzometru Willis
6. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn
8. Utilizeaza masurarea distantei dintre fanta labiala si fanta palpebrala
10.Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn cu gura deschisa
118. Metoda “compasului de aur Appenrodt”:
3. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn cu gura deschisa
4. Nu este o metoda precisa
6. Este folosita exclusiv la copii
8. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn cu gura intredeschisa
10.Este folosita exclusiv la adulti
119. Metoda planului lui Frankfurt:
4. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn
5. Utilizeaza masurarea distantei dintre planul Frankfurt- vertex
6. Utilizeaza masurarea distantei Sn-Gn cu gura deschisa
7. Utilizeaza in examinare egalitatea distantelor dintre planul Frankfurt-
vertex si planul Frankfurt- planul bazal mandibular
8. Utilizeaza masurarea distantei planul Frankfurt-Planul bazal
mandibular
9. Utilizeaza ocluzometru Willis
10.Utilizeaza masurarea distantei dintre fanta labiala si fanta palpebrala
120. Spatial protetic potential apare consecutiv:
1. Starii pubertare
2. Complicatiilor afectiunilor odontale
3. Tumorilor
4. Extractiilor dentare
5. Eruptiei dentare
6. Abraziilor
7. Starii de gravidie
8. Traumatismelor
9. Problemelor de natura ATM
10.Complicatiilor afectiunilor parodontale
121. Limitele spatiului protetic potential au urmatoarea configuratie:
1. Distal
2. Posterior
3. Lateral
4. Anterior
5. Median
6. Inferior
7. Mezial
8. Ocluzal
9. Transversal
10.Muchia crestei alveolare edentate
122. Parametrii ce caracterizeaza spatiu protetic potential sunt reprezentati
de :
1. Latime- in plan vertical
2. Forma pe sectiune
3. Nu pot varia
4. Inaltime – in plan vertical
5. Au valori marite
6. Nu se pot determina
7. Inaltime- in plan sagital
8. Latime- in plan frontal
9. Au valori miscorate
10.Amplitudine-in plan sagital
123. Inaltimea spatiului protetic potential:
1. Aceasta poate fi marita
2. Este intotdeauna mai mare la maxilar decat la mandibula
3. Aceasta poate fi micsorata
4. Pot surveni modificari
5. Este mai scazuta intotdeauana la barbati
6. Nu sufera modificari la pacientul edentat
7. In cazul absentei dintilor antagonisti se apreciaza in functie de
inaltimea dintilor vecini spatiului protetic potential si muchia crestei
edentate
8. Se apreciaza pe baza distantei dintre limita inferioara (muchia crestei
alveolare edentate) si cea superioara(planul de ocluzie al arcadei
antagoniste)
9. Sufera modificari la pacientul dentat
10.Difera in functie de sexul pacientului
124. Inaltimea spatiului protetic potential poate fi marita in urmatoarele
situatii clinic:
1. Abraziunea dintilor limitrofi bresei edentate
2. Subocluzia dintilor limitrofi bresei edentate
3. Atrofii accentuate ale crestei alveolare
4. Extruzii ale dintilor limitrofi in conditiile absentei dintilor antagonisti
bresei edentate
5. Egresii ale dintilor limitrofi in conditiile absentei dintilor antagonisti
bresei edentate
6. Resorbtii ale crestei
7. Ocluzie deschisa
8. Distructia coronara a dintilor limitrofi bresei edentate
9. Extruzia dintilor antagonisti
10.Egresiunea dintilor antagonisti
125. Inaltimea spatiului protetic potential poate fi micsorata in urmatoarele
situatii:
1. Extruzia dintilor antagonisti
2. Egresii ale dintilor limitrofi in conditiile absentei dintilor antagonisti
bresei edentate
3. Atrofii accentuate ale crestei alveolare
4. Subocluzia dintilor limitrofi bresei edentate
5. Ocluzie deschisa
6. Distructia coronara a dintilor limitrofi bresei edentate
7. Egresiunea dintilor antagonisti
8. Extruzii ale dintilor limitrofi in conditiile absentei dintilor antagonisti
bresei edentate
9. Abraziunea dintilor limitrofi bresei edentate
10.Resorbtii ale crestei
126. Amplitudinea spatiului protetic potential:
1. Poate fi delimitat numai mezial de dinti (cl I si II Kennedy)
2. se apreciaza ca fiind distanta dintre limitele meziala si distala ale
spatiului protetic potential
3. Poate fi delimitate mezial si distal (edentatia de cl III Kennedy)
4. Se mareste intotdeauna la persoanale varstnice
5. Nu poate varia
6. Poate fi micsorata sau marita
7. Se micsoreaza de obicei la persoanele tinere
8. Este mai mare la maxilar decat la mandibula
9. Difera in functie de statutul socio economic al pacientului
10.Numai Distal (cl IV Kennedy)
127. Amplitudinea spatiului protetic potential poate fi marita in
urmatoarele cazuri:
1. Constructii protetice necorespunzator realizate
2. Modificari de volum ale dintilor limitrofi prin obturatii debordante
3. Modificari de volum ale substructurilor odontale prin distructie
coronara
4. Versii spre bresa edentata
5. Migrari ale dintilor limitrofi edentatiei catre alte spatii edentate
6. Migrari corporeale ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
7. Migrari ale dintilor limitrofi edentatiei catre dintii vecini
8. Modificari de volum ale substructurilor odontale prin preparare
9. Tratamente protetice necorespunzator realizate
10.Versii ale dintilor limitrofi edentatiei
128. Amplitudinea spatiului protetic potential poate fi micsorata in
urmatoarele cazuri:
1. Modificari de volum ale dintilor limitrofi prin obturatii debordante
2. Versii ale dintilor limitrofi edentatiei
3. Modificari de volum ale substructurilor odontale prin preparare
4. Versii spre bresa edentata
5. Modificari de volum ale substructurilor odontale prin distructie
coronara
6. Constructii protetice necorespunzator realizate
7. Migrari ale dintilor limitrofi edentatiei catre alte spatii edentate
8. Tratamente protetice necorespunzator realizate
9. Migrari ale dintilor limitrofi edentatiei catre dintii vecini
10.Migrari corporeale ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
129. Latimea spatiului protetic potential se mareste in urmatoarele situatii:
1. Inclinari ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
2. Preparari ale dintilor limitrofi
3. Tratamente protetice necorespunzatoare dintilor limitrofi
4. Formatiuni exostotice
5. Tratamente odontale necorespunzatoare dintilor limitrofi
6. Creste exostotice
7. Versii ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
8. Inclinari vestibulo-orale ale dintilor limitrofi
9. Rotatii in ax ale dintilor limitrofi
10.Atrofia crestei alveolare
130. Latimea spatiului protetic potential poate fi micsorata in urmatoarele
situatii:
1. Inclinari ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
2. Inclinari vestibulo-orale ale dintilor limitrofi
3. Tratamente protetice necorespunzatoare dintilor limitrofi
4. Atrofia crestei alveolare
5. Rotatii in ax ale dintilor limitrofi
6. Formatiuni exostotice
7. Tratamente odontale necorespunzatoare dintilor limitrofi
8. Versii ale dintilor limitrofi spre bresa edentata
9. Preparari ale dintilor limitrofi
10.Creste exostotice
131. Creasta edentata se caracterizeaza prin:
1. Este mai mica la mandibula decat de la maxilar
2. Nu sufera de-alungul timpului la pacientul edentat
3. Muchie
4. Latime
5. Inaltime
6. Variaza doar la persoanele varstnice
7. Amplitudine
8. Baza
9. Pot avea doar orientare orizontala
10.Este in stransa legatura cu gradul de cultura al pacientului
1. Trabeculatie ingrosata
2. Tuberculi piriformi
3. Forma pe sectiune
4. Profil
5. Amplitudine
6. Simetria condililor
7. Tuberozitati
8. Versanti
9. Orientare
10.Contacte prezente punctiforme
1. Orientare
2. Plan transversal
3. Inaltime
4. Baza
5. Plan sagital
6. Muchie
7. Este intotdeauana mai atrofiata la persoanele tinere
8. Traictorie verticala
9. Profil
10.Traictorie orizontala
134. Amplitudinea crestei edentate:
1. Variaza doar la persoanele varstnice
2. Poate fi micsorata
3. Este mai mica la mandibula decat de la maxilar
4. Nu sufera de-alungul timpului la pacientul edentat
5. Poate fi marita
6. Este similara cu amplitudinea spatiului protetic potential
7. Este in functie de migrarile si morfologia dintilor limitrofi
8. Este in stransa legatura cu gradul de cultura al pacientului
9. Poate fi normala
10.Nu reprezinta o caracteristica importanta
135. Latimea crestei edentate:
1. Poate fi marita in cazul existentei unor diferite procese patologice
2. Poate fi marita in cazul existentei unor exostoze
3. Poate fi micsorata in cazul proceselor de atrofie
4. Este intotdeauna modificata la persoanele varstnice
5. Este mai mare la maxilar decat la mandibula
6. Poate fi marita in cazul existentei unor formatiuni tumorale
7. Este in stransa legatura cu statutul social al pacientului
8. Poate fi micsorata in cazul proceselor de resorbtie
9. Este in stransa legatura cu statutul social al pacientului
10.Nu sufera de-alungul timpului la pacientul edentat
136. Inaltimea crestei edentate:
1. Este in mod normal 4-6 mm
2. Crestele inalte depasesc 9 mm
3. In mod normal 10-12 mm
4. Crestele joase sunt sub 6mm
5. Este influentata doar de varsta
6. Reducerea crestelor se datoreaza resorbtiei osului alveolar
7. Crestele inalte depasesc 6mm
8. Reducerea crestelor se datoreaza atrofiei osului alveolar
9. Crestele joase sunt sub 4mm
10.Variaza odata cu varsta
137. Muchia crestei edentate:
1. rotunjita
2. ascutita
3. convexa
4. In forma de semiluna
5. Poate deveni o suprafata in resorbtiile accentuate
6. In forma de luna plina
7. concava
8. In forma de omega
9. In forma de potcoava
10.In forma de evantai
138. Baza crestei edentate:
1. Poate fi ingusta
2. Este in functie de gradul de resorbtie osoasa
3. Poate avea forma de fluture
4. Poate fi larga
5. Poate fi inalta
6. Este in functie de gradul de atrofie osoasa
7. Nu poate fi examinata
8. Influenteaza raportul si pozitia corpului de punte cu acestea
9. Poate fi lunga
10.Este in stransa legatura cu varsta pacientului
139. Versantii crestei edentate:
1. Pot avea doar orientare orizontala
2. Nu pot fi convecsi
3. Nu pot fi concavi
4. Pot avea orientare oblica
5. Pot fi concavi
6. Pot fi usor convecsi
7. Inaltimea lor nu este importanta
8. Pot avea convexitati accentuate
9. Pot avea caracterul unor exostoze
10.Pot avea doar orientare verticala
140. Alegeți variantele false privind fenomenul dureros:
1. Imbraca doua forme : acuta si subacuta
2. Se regaseste frecvent in tabloul clinic al edentatului partial intins
3. Durerea cronica poate aparea in absenta unor leziuni manifeste
4. Imbraca doua forme : acuta si cronica
5. Durerea cronica implica incetinirea durerii
6. Durerea cronica poate aparea in prezenta unor leziuni manifeste
7. Durerea acuta este asociata cu o afectare tisulara
8. Nu se regaseste in tabloul clinic al edentatului partial intins
9. Durerea cronica implica prelungirea durerii
10.Durerea acuta este asociata cu o durere prelungita
141. Alegeți variantele false privind durerea acuta :
1. Impulsurile dureroase sunt modulate si proiectate in ariile durerii
specifice din cortexul cerebral
3. Persista mai mult de o luna
4. Se transmit impulusuri dureroase la nivelul cornului dorsal
5. Insoteste o leziune care nu se vineca
7. Implica stimularea nociva a nocioreceptorilor periferici de catre
9. Implica stimularea nociva a proprioceptorilor periferici de catre
10.Persista pentru mai mult de 3 luni
142. Alegeți variantele false durerea cronica:
1. Persista mai mult de 3 luni
2. Nu persista si nu se repeta
3. Implica prelungirea durerii
4. Apare dupa amendarea unei injurii tisulare acute
5. Implica incetarea durerii
6. Se repeta pentru mai mult de 3 luni
10.Persista o singura zi
143. Alegeți variantele false durerea fiziologica imbraca mai multe forme
precum:
1. Durerea de moment
2. Durerea in pusee
3. Durerea neuropata
4. Durerea membrului fantoma
5. Durerea absenta
6. Durerea somatica
7. Durerea absoluta
8. Durerea de tranzitie
9. Durerea cutanata
10.Durerea viscerala
144. Alegeți variantele false durerea somatica:
1. Mai frecventa la adulti
2. Implica un raspuns concordant cu acesti stimuli
3. Apare in edentatiile frontale
4. Un exemplu este reprezentat de aparitia durereii la un dinte absent de
pe arcada
5. Apare in edentatiile laterale
6. Implica stimuli nocivi
8. Rezulta din stimularea nociva a tesutului normal nervos
10.Apare in tesutul nervos anormal
145. Durerea neuropatica:A:
1. Nevralgia de trigemen este un exemplu de durere neuropatica
2. Stimulii sunt nocivi
3. Durerea este provocata de stimulari prelungite
4. Durerea este provocata de stimulari minime
5. Poate aparea la atingere , la spalat pe dinti, barbierit
7. Stimulii sunt nenocivi
10.Nu este provocata
146. Durerea somatica nu poate fi subclasificata in:
1. Cornica
2. Cu origine aparenta
3. Lancinanta
4. Subacuta
5. Superficiala, Profunda, Musculoscheletala, Viscerala
6. Profunda
7. Musculoscheletala
8. Intrerupta
9. Viscerala
10.Superficiala
147. Insuficienta functiei fonetice nu presupune:
1. Edentatia frontala nu induce modificari ale fonatiei
2. Corectarea fiind mai dificila cu cat bresa este mai intinsa
3. Pacientul reuseste sa-si corecteze fonatia in 2-3 zile
4. Edentatia frontala induce modificari ale fonatiei
5. Edentatiile laterale intinse induc insuficienta functiei fonetice
6. Edentatiile laterale reduse induc rareori tulburari de fonatie
7. Edentatiile laterale reduse induc frecvent tulburari de fonatie
8. Pacientul reuseste sa-si corecteze fonatia in aproximativ doua
saptamani
9. Edentatiile laterale intinse nu induc insuficienta functiei fonetice
10.Corectarea fiind mai dificila cu cat bresa este mai scurta
148. Următoarele afirmații sunt false privind insuficienta functiei de
automentinere:
1. Arcadele dentare joaca un rol foarte important
2. Arcadele dentare joaca un rol secundar
3. Nu apar la pacientii cu edentatii multiple
4. Apar eforturi suplimentare pentru echilibrare functionala
5. Apar eforturi suplimentare pentru adaptare
6. De cele mai multe ori aceste eforturi rezulta o compensare totala
7. De cele mai multe ori aceste eforturi rezulta o compensare partiala
9. Apar eforturi suplimentare de compensare
10.Reducerea eforturilor suplimentare
149. Indicele facial nu se calculeaza:
1. Distanta Gn-Of
2. Distanta Sn- N
3. Distanta Sn-Gn
4. Acesta este un rezultat al modificarii proportiilor si distantelor
5. Tinand cont de statutul social al pacientului
6. Distanta Zy-Zy
7. Tinand cont de diametrul vertical al fetei
8. Distanta Of-N
9. Tinand cont de diametrul orizontal al fetei
10.Tinand cont de diametrul perpendicular al fetei
150. Motivele prezentării în edentația partial întinsă sunt:
1. Disfuncții fizionomice
2. Anomalii de sediu
3. Tulburări articulare
4. Tulburări neurologice
5. Reoptimizarea unor lucrări protetice vechi,necorespunzătoare din
punct de vedere al refacerii morfo-funcționale
6. Tratament chirurgical
7. Tulburări masticatorii
8. Bandă continuă de placă la nivelul marginii gingivale
9. Leziuni ale mucoasei
10.Acumularea moderată de depozite moi pe dinți
151. Antecedentele personale generale se vor corela cu:
1. Rata afectării stomatologice
2. Importanța acordată de pacient patologiei orale
3. Stările fiziologice
4. Ritmicitatea meselor: dacă este păstrată sau dezordonată
5. Sexul
6. Sarcina la femei
7. Creșterea în cazul adolescenților
8. Tratamentele stomatologice effectuate
9. Condițiile de viată și muncă
10.Vârsta
152. În cadrul examenului cervico-facial,inspecția din față are în vedere
analiza mai multor elemente,cu excepția:
1. Conturul feței poate avea formă ovală
2. Conturul feței poate avea formă de parabolă
3. Simetria facială
4. Aspectul ramului bazilar
5. La conturul feței se corelează cu tipul constitutional
6. La vârstnici, unghiul goniac are valoarea cuprinsă între 130-140
grade.
7. Conturul feței poate avea formă dreptunghiulară
8. Treapta labială poate fi modificată în sensul accentuării
(proalveolodonții ,retrognații,edentații) sau inversării
(prognații,ocluzii inverse frontale, etc. )
9. Aspectul morfologic ,static și dinamic de ansamblu
10.Unghiul nazo-labial poate fi modificat în funcție de poziția sau
absența dințilot superiori
153. În cadrul examenului cervico-facial,inspecția din profil are în vedere
analiza mai multor elemente,cu excepția:
1. Conturul feței poate avea formă de parabolă
3. La vârstnici, unghiul goniac are valoarea cuprinsă între 130-140
grade.
5. La conturul feței se corelează cu tipul constitutional
6. Aspectul ramului bazilar
7. Treapta labială poate fi modificată în sensul accentuării
(proalveolodonții ,retrognații,edentații) sau inversării
(prognații,ocluzii inverse frontale, etc. )
8. Aspectul morfologic ,static și dinamic de ansamblu
9. Simetria facială
10.Unghiul nazo-labial poate fi modificat în funcție de poziția sau
absența dințilot superiori
154. În cadrul examenului clinic în edentația partial întinsă, palparea :
1. Palparea rebordului supraorbitar face parte din palparea superficială
2. Urmărește trei etape: palparea statică, palparea dinamică și ascultația
3. Însoțește și completează inspecția
4. Urmărește două etape: palparea superficială și palparea profundă
5. Însoțește și completează anamneza
6. Palparea superficială urmărește evaluarea
temperaturii,umidității,sensibilității si prezența anumitor denivelări și
deformări
7. Palparea superficială se realizeaza la nivelul punctelor de emergență
ale trigemenului,ganglioni, ATM.
8. În cadrul palpării superficiale se apreciază sensibilitatea
termică ,tactilă și dureroasă
9. Prin palparea profundă a masei musculare,se evaluează dezvoltarea
musculară,sensibilitatea,consistența și tonicitatea
10.Palparea profundă urmărește evaluarea crepitațiilor și cracmentelor
155. În cadrul examenului clinic în edentația partial întinsă, palparea
profundă:
2. În cadrul palpării profunde se apreciază sensibilitatea termică ,tactilă
și dureroasă
3. Examinează mușchii mobilizatori ai
mandibulei:temporal,maseter,pterigoidian ectern,pterigoidian
intern,milohioidian.
4. Palparea muschilor se efectuează doar extraoral la nivelul inserției și
a masei musculare.
5. În cadrul palpării profunde se examinează piramida nazală și arcada
zigomatică
6. Prin palparea profundă a masei musculare,se evaluează dezvoltarea
musculară,sensibilitatea,consistența și tonicitatea
7. Palparea muschilor se efectuează doar intraoral la nivelul inserției și a
masei musculare.
8. Palparea muschilor se efectuează intraoral și extraoral la nivelul
inserției și a masei musculare.
intern,buccinator.
10.Palparea mușchilor se realizează static(în repaus postural) și
dinamic(cu gura închisă, când efectuează intercuspidare maximă și cu
gura deschisă, opunându-se
deschiderii,închiderii,propulsiei,diducției)
156. În cadrul examenului clinic în edentația partial întinsă, palparea
planului osos:
1. Palparea punctelor de emergență nu se realizează în cadrul palpării
planului osos.
2. Înregistrează aspectul ramului bazilar
3. Palparea grupelor ganglionare se face comparative,simetric, pe grupe
ganglionare.
4. Urmărește examinarea contururilor osoase și a suprafețelor osoase.
5. În urma palpării planului osos putem înregistra denivelări în treaptă în
cazul unor fracturi
intern,milohioidian.
8. În cazul atrofiilor, volumul osos este redus.
9. Palparea mușchiuliu maseter se realizează intraoral și extraoral
10.În cazul unei deformări osoase,se vor preciza:
sediul,limitele,mărimea,consistența și rapoartele cu țesuturile moi.
157. Care sunt elementele sistemului stomatognat pe care se realizează
palparea profundă:
1. Bolta palatină
2. Mușchi
3. Limba
4. Reliefuri osoase
5. Ganglioni
6. Zonele funcționale maxilare
7. Arcada dentară
8. Orificiul bucal
9. Punctele de emergență ale trigemenului
10.Articulația-temporo mandibulară
158. Palparea grupelor ganglionare:
1. Se face comparativ
2. Se apreciază caracteristicile acestora :
număr,sediu,forma,dimensiune ,suprafată.
3. Se palpează si grupele ganglionare cervicale anterioare si posterioare
4. Se palpează și ganglionii axilari
5. Ganglionii, in mod normal, sunt palpabili
6. Se face pe grupe ganglionare
7. Se face simetric
8. Se palpeaza doar ganglionii submandibulari și supraclaviculari
9. Se face unilateral
10.Nu se face pe grupe ganglionare
159. Examinarea clinică a articulației mandibulo-craniene:
1. Se realizează doar prin ascultație
2. Este opțională
3. Se realizează doar dinamic
4. Amplitudinea deschiderii gurii nu este afectată de tulburările
articulare
5. Inspecția în dinamică urmărește modificările de culoare,integritate și
asimetriile pretragiene.
6. Se realizează prin inspecție,palpare și ascultație
7. Se realizează în statică și în dinamică
8. Inspecția în dinamică urmărește modificările apărute la închiderea și
deschiderea gurii
9. Ascultația se poate realiza direct sau indirect
10.Inspecția static se realizează la nivelul regiunii pretragiene și
mentoniere
160. Palparea în dinamică a articulației mandibulo-craniene :
1. Se apreciază prin palpare poziția condililor
2. Sensibilitatea elementelor articulare se decelează executând presiuni
pe menton în sens postero-superior, în timp ce bolnavul stă cu gura
deschisă
întredeschisă
4. Se realizează în deschiderea gurii
5. Palparea cu cele patru degete pretragian permite aprecierea
excursiilor condiliene
închisă
7. Se realizează prin două metode
8. Se realizează printr-o metodă
9. Palparea cu cele patru degete pretragian permite aprecierea
traiectoriei de rotație pură condiliană
10.Se realizează în deschiderea și închiderea gurii
161. Inspecţia dinamică, la deschiderea şi închiderea gurii, nu urmăreşte:
1. poziția condililor
2. excursiile condiliene
3. excursiile mentonului din faţă
4. apariția zgomotelor articulare
5. sensibilitatea regiunii pretragiene
6. simetria faţă de planul medio-sagital
7. excursiile condiliene
8. excursiile mentonului din lateral
9. modificarea unghiuliu goniac
10.excursiile mentonului din lateral
162. Inspecţia de faţă exclude următoarele elemente:
1. aspectul morfologic
2. tonicitatea musculară
3. integritatea tegumentelor
4. zgomotele articulare
5. expresia feței
6. relieful natural al feței
7. conturul feţei
8. amplitudinea deschiderii gurii
9. excursia condiliană
10.consistența musculară
163. Care sunt zonele funcționale maxilare?
1. Zona vestibulară frontal
2. Tuberozitatea maxilară
3. Zona vestibulară laterală dreaptă
4. Zona tubercului piriform
5. Zona vestibulară laterală stângă
6. Zona lingual centrală
7. Punga Einsering
8. Bolta palatină
9. Zona ” Ah ”
10.Punga Fish
164. Care sunt zonele funcționale mandibulare?
1. Zona ” Ah ”
2. Zona vestibulară laterală stângă
3. Planșeul lingual
4. Zona tuberculului piriform
5. Zona lingual central
6. Limba
7. Bolta palatină
8. Punga Einsering
9. Zona retro-linguală
10.Zona vestibulară laterală dreapta
165. Zona aflată în continuarea pungii Eisenring este:
1. Se examinează folosind teste de mimică și tracțiune spre posterior ale
buzei superioare
2. Se mai numește Punga lui Fish
3. Este o zonă cu importanță fonetică
4. Este o zonă cu importanță fizionomică
5. Se mai numește zona vestibulară lateral
6. Poate fi modificată de inserția frenului
7. Se mai numește zona lingual laterală
8. Se evidențiază prin eversarea ușoară a buzei inferioare
9. Se examinează prin îndepărtarea bazei limbii cu oglinda
10.Se va examina atât din punct de vedere dimensional cât și din punct
de vedere al conținutului și al calității suportului muco-osos
166. Zona ”Ah”:
1. Punerea în tensiune a vălului palatin face parte din examinarea zonei
2. Palparea zonei se face cu fuloarul dinspre anterior spre posterior și de
la dreapta spre stânga
3. Este dominate de inserția mușchiului genioglos
4. Este o zonă cheie periferică de închidere marginală
5. Eversarea buzei superioare face parte din examinarea zonei
6. Palparea zonei se face cu indexul dinspre anterior spre posterior și de
7. Lățimea zonei variază în funcție de poziția vălului palatin
8. Lățimea zonei variază în funcție prezența dinților
9. Are rol în realizarea succiunii
10.Pentru examinare,pacientul trebuie să facă mișcări de ridicare a limbii
spre dreapta și stânga
167. Zona lingual centrală:
2. Este o zona funcțională mandibulară
3. Este o zona funcțională maxilară
4. Inserția anterioară a limbii micșoreaza dimensiunile zonei
7. Este similar zonei Ah
8. Poziția limbii poate schimba caracteristicile anatomo-clinice ale
zonei
10.Examinarea zonei se face prin metoda Valsalva
168. Zona vestibulară frontală maxilară:
1. Examinarea zonei se face prin tracționarea spre înafară a buzei
superioare
2. Se examinează inserția frenului labial
3. Este situată în continuarea Pungii Einsering
4. Se examineaza inserția frenului lingual
5. Este necesară o delimitare corectă a mucoasei pasiv-mobile de la
nivelul acestei zone
8. Este dominate de inserția mușchiului milohioidian
10.Este situată între cele două plici alveolo-jugale
169. Punga lui Fish:
1. Se mai numește zona retro-linguală
2. Este dominată de inserția muschiului maseter
3. Este dominată de inserția muschiului buccinators
4. Se examinează cu gura întredeschisă
5. Se examinează cu gura închisă
6. Se mai numește zona vestibulară laterală
7. Este o zonă funcțională maxilară
8. Este o zonă funcțională mandibulară
9. Lățimea zonei este modificată de inserția frenului labial
10.Această zonă permite îngrosări ale marginilor protezelor pentru o mai
bună menținere și stabilitate
170. Indiferent de tipul testului de vitalitate, la realizarea lui se va ţine
seama de o serie de reguli generale:
1. se va explica pacientului în ce constă testul
2. Stimulul se aplică pe recontituiri protetice
3. Dintele testat trebuie izolat
4. Stimulul va fi aplicat pe dentina descoperită pentru a induce un
răspuns pozitiv
5. Stimulul se aplică pe obturații
6. Dintele testat trebuie uscat
7. Testul se realizează initial pe dintele martor
8. Testul nu se realizează initial pe dintele martor
9. Dintele testat trebuie să fie umed
10.Stimulul nu va fi aplicat pe dentina descoperită
171. Testele de vitalitate la cald:
1. Stimulul se aplică pe fața vestibulară a dintelui
2. Stimulul se aplică pe fața ocluzală
3. Stimulul se aplică în treimea cervicală
4. Temperatura stimulului trebuie crescută treptat
5. Se efectuează cu clorură de etilen
6. Se efectuează cu fuloarul încălzit
7. Stimulul se aplică în treimea incizală
8. Se efectuează cu batoane de gheață
9. Temperatura stimulului trebuie crescută brusc
10.Se efectuează cu gutapercă încălzită
172. Testele de vitalitate electrice:
1. Raspunsul pulpar nu oferă suficiente infromații pentru stabilirea unui
diagnostic de certitudine
2. Se ultilizează curenții continui rectangulari
4. Testarea se face prin creșterea treptată a intesității curentului electric
5. Testele electrice sunt valoroase în cadrul diagnosticului diferențial
6. Raspunsul pulpar oferă suficiente infromații pentru stabilirea unui
diagnostic de certitudine
7. Nu se pot înregistra răspunsuri fals negative sau fals pozitive
9. Testul se realizează o singură dată
10.Testul se repeat de două sau trei ori
173. Clasificarea Lejoyeux adduce date suplimentare privind calitatea
suportului muco-osos și dento parodontal:
1. În subclasa C sunt cuprinse cazurile în care suportul muco-osos este
sănătos iar cel dento-parodontal bolnav
2. Subclasa B se acordă atunci când suportul dento-parodontal este
afectat iar cel muco-osos sănătos
3. Cazurile în care atât suportul dento-parodontal cât şi suportul muco-
osos sunt afectate le încadrăm în subclasa E
4. Subclasa A Lejoyeux se acordă atunci atât suportul dento-parodontal
cât şi cel muco-osos sunt sănătoase
5. Cazurile în care atât suportul dento-parodontal cât şi suportul muco-
osos sunt afectate le încadrăm în subclasa D
6. Subclasa A Lejoyeux se acordă atunci atât suportul dento-parodontal
cât şi cel muco-osos sunt afectate
7. Este împățită în patru subclase
8. În subclasa A sunt cuprinse cazurile în care suportul muco-osos este
sănătos iar cel dento-parodontal bolnav
9. Subclasa B se acordă atunci când suportul dento-parodontal este
sănătos iar cel muco-osos afectat
10.Este împățită în cinci subclase
174. Indicii de creasta edentata Atwood:
1. V-creasta rezorbita
2. I-arcada integra
3. II-arcada integra
4. I- creasta concava
5. V-creasta inalta ascutita
6. I- creasta inalta rotunjita
7. II-plaga postextractionala recenta
8. VI- creasta concava
9. IV-plaga postextractionala recenta
10.IV-creasta inalta ascutita
175. Torusul maxilar se apreciază prin indicele Landa care are următoarele
valori:
1. 1- pt torus in 1/3 posterioara, mic, putin reliefat
2. 3- pt torus in 2/3 posterioare
3. 1- pt torus in 1/3 anterioara
4. 3- pt torus in 2/3 anterioare
5. 2- pt torus in 2/3 posterioare
6. 2- pt torus in 2/3 anterioare
7. 5- pt torus in 1/3 medie
8. 4- pt torus in 1/3 anterioara
9. 4- pt torus in 1/3 medie
10.0- pt torus in 1/3 posterioara, mic, putin reliefat
176. Într-o ocluzie ideală normal,contactele dento-dentare ar trebui să
corespundă următorilor parametrii,mai puțin:
1. să fie uniform distribuite
2. să se realizez doar pe dinții necuspidați
3. să fie stabile
4. să nu se realizeze între suprafețe netede și convexe
5. să fie punctiforme
6. să fie multiple
7. să fie cu localizare precisă
8. să fie liniare
9. să fie instabile
10.să fie unice
177. În scopul stabilirii unui diagnostic și plan de tratament se impune
analiza și cuantificarea următorilor parametrii ocluzali,cu excepția:
1. Contactul cuspid-ambrazură
2. Linia interincisivă
3. Curbura frontală
4. Contactul cuspid-fosetă
5. Cuspizii de ghidaj
6. Curba transversal de ocluzie
7. Curbura laterală
8. Molarul de 6 ani
9. Cuspizii de sprijin
10.Curba Spee
178. La pacientul edentat partial întins, relația de postură are următoarele
repere:
1. lateral
2. articular
3. frontal
4. labial
5. ocluzal
6. muscular
7. functional
8. osos
9. dentar
10.palatinal
179. În poziția fiziologică de postură,verificarea reperelor presupune:
1. reperul labial: buzele închid fanta labial cu o contracție minimă
2. reperul labial: buzele închid fanta labial fără a se contracta
3. reperul lingual: lipsa spațiului Donders
4. reperul dentar: lipsa spațiului minim de vorbire
5. reperul muscular: contracția exhilibrată a muschilor masticatori
6. reperul lingual: existența spațiului Donders
7. reperul dentar: existența spațiului minim de vorbire
8. reperul osos: DV de postură=dimensiunea etajului mijlociu +spațiul
de inocluzie fiziologic
9. reperul osos:DV =dimensiunea etajului mijlociu
10.reperul articular: condilii centrați în cavitățile glenoide
180. În poziția de relație centrică,verificarea reperelor presupune:
1. reperul lingual: lipsa spațiului Donders
2. reperul articular: condilii în poziție excentrică
3. reperul labial: buzele închid fanta labial cu o contracție minimă
4. reperul osos: DV de postură=dimensiunea etajului mijlociu +spațiul
de inocluzie fiziologic
5. reperul labial: buzele închid fanta labial fără a se contracta
6. reperul muscular: echilibru tonic antigravitațional
7. reperul muscular: contracția exhilibrată a muschilor masticatori
8. reperul osos:DV centrică=dimensiunea etajului mijlociu
9. reperul lingual: existența spațiului Donders
10.reperul articular: condilii centrați în cavitățile glenoide
181. La nivelul mucoasei orale se pot realiza următoarele examene
paraclinice :
1. examenul bacteriologic
2. testarea la rece
3. teste electrice
4. testarea cu fuloarul încălzit
5. examenul anatomopatologic
6. testul la vitamina C
7. testarea la cald
8. examenul citologic
9. testul la vitamina K
10.colorațiile intravitale
182. Studiul de model:
1. Permite vizualizarea unor zone greu accesibile examenului clinic
2. Permite o analiză mai riguroasă a spațiului protetic potential decât la
nivelul cavității orale
3. Este un examen complementar
4. Nu se poate realiza analiza la paralelograf pe modelul de studiu
5. În cazul în care lipsesc molarii de minte maxilari se vor analiza atent
tuberozitățile maxilare
6. Face parte din examinarea clinică
7. Poate fi înlocuit cu radiografia panoramică
8. Pe modelul de studiu se realizeaza machete viitoarei proteze
9. În cazul în care lipsesc molarii de minte maxilari se vor analiza
tuberculii piriformi
10.În cazul în care lipsesc molarii de minte mandibulari se vor analiza
atent tuberculii piriformi
183. Avantajele radiografiei panoramice sunt,cu excepția:
1. contitatea de raze X este diminuată
2. se pot analiza sinusurile maxilare,fosele nazale,canalul mandibular
3. permite observarea complicațiilor locale și loco-regionale
4. deformarea filmului este minimă
5. precizează diagnosticul de asimetrii craniofaciale
6. oferă o imagine de ansamblu a arcadelor dento-alveolare
7. evaluarea proporțiilor dento-faciale
8. se poate studia tiparul de creștere a complexului cranio-facial
9. permite elucidarea anomaliilor dento-maxilare
10.permite evaluarea mușchilor
184. CBCT-ul este folosit în practica dentară având următoarele
caracteristici:
1. ușor de utilizat în practica dentară spre deosebire de computer
tomografia convențională
2. este util în terapia implantară
3. Oferă informații cu privire la tonusul muscular
4. presupune injectarea unei substanțe endovenoase sau ingestia unui
marker radioactiv
5. permite înregistrarea diagramei Posselt
6. oferă posibilitatea obținerii unor imagini secționate în plan
sagital ,axial și coronar,în timp real
7. înregistrează zgomotele normale și anormale de la nivelul ATM
8. oferă posibilitatea ajustării rezoluției de densitate
9. metoda folosește un detector special numit”camera de scintilație”
10.este util în evaluarea fracturilor cranio-faciale
185. Diagnosticul de integritate a arcadei dentare consemnează starea
prezentă a integrității arcadei și cuprinde:
1. diagnosticul functional
2. diagnosticul topographic care precizează localizarea edentației
3. diagnosticul odontal
4. diagnosticul etiologic care va preciza cauza care a dus la pierderea
dinților
5. diagnosticul pulpar
6. diagnosticul chirurgical
7. diagnosticul de integritate osoasă
8. diagnosticul de evoluție
9. diagnosticul de integritate homeostazică
10.diagnosticul anatomo-clinic
186. Următoarele afirmații cu privire la examenele paraclinice,sunt false
cu excepția:
1. Cineradiografia este o metodă de studio radiologic al articulației în
poziție statică și dinamică
2. CBCT-ul nu este util în terapia implantară
3. Examenul gnatofotostatic se utiizează atât în investigarea ocluziei cât
și a relațiilor mandibulo-craniene se ce însoțesc de dizarmonii dento-
maxilare.
4. Cineradiografia este o metodă de studio radiologic al articulației doar
în poziție statică
5. RMN-ul este o metodă invazivă de examinare a afecțiunilor neuro-
musculare
6. CBCT-ul este util în terapia implantară
7. Tomodensitometria permite studiul unor imagini de secțiuni
successive,al dimensiunilor morfologice și al structurilor elementelor
ATM
în poziție dinamică
9. Artrografia cu fibră optică este o metodă care nu renunță la folosirea
substanței de contrast
10.Analiza T-Scan este numită și analiza ocluzală computerizată
187. Următoarele afirmații cu privire la examenele paraclinice,sunt false
cu:
1. Artrografia cu fibră optică este o metodă care nu renunță la folosirea
substanței de contrast
2. RMN-ul este o metodă invazivă de examinare a afecțiunilor neuro-
musculare
3. CBCT-ul nu este util în terapia implantară
4. Examenul gnatofotostatic se utiizează atât în investigarea ocluziei cât
și a relațiilor mandibulo-craniene se ce însoțesc de dizarmonii dento-
maxilare.
5. CBCT-ul este util în terapia implantară
6. Cineradiografia este o metodă de studio radiologic al articulației în
poziție statică și dinamică
în poziție dinamică
în poziție statică
9. Analiza T-Scan este numită și analiza ocluzală computerizată
10.Tomodensitometria permite studiul unor imagini de secțiuni
successive,al dimensiunilor morfologice și al structurilor elementelor
ATM
188. Mandibulokineziografia se realizeaza prin:
1. permite înregistrarea contactelor în ocluzie static
2. analizează doar ocluzia statică
3. teste de inducere a relației centrice
4. investigarea miscărilor funcționale:deglutiția
5. înregistrarea diagramei Posselt
6. nu permite înregistrarea tridimensională a dinamicii mandibulare
7. teste de inducere a relației de postură
8. investigarea miscărilor funcționale:masticația
9. teste de mișcare mandibulară:lateralitate ,propulsie
10.teste de mișcare mandibulară:deschidere, închidere
189. În cadrul examenului gnatofotostatic se definesc o serie de planuri
ajutătoare ce servesc la cuantificarea abaterilor de la normal:
1. șirul lui Fibonacci
2. buza superioară=2/3 Sn-Gn
3. proporția de aur
4. fanta labială se află la unirea 1/3 cu 2/3 a etajului inferior
5. roșul buzei superioare trebuie să fie mai mare decât roșul buzei
inferioare
6. indicia faciali
7. perpendicularele din unghiurile interne ale ochilor indică mărimea
maximă a fantei labiale
8. buza superioară=1/3 Sn-Gn
9. șanțul labio-mentonier se află la 1/3 din distanța fanta labial-Gn
10.fanta labială se află la unirea 1/4 cu 3/4 a etajului inferior
190. Mandibulokineziografia se realizeaza prin,mai puțin:
1. teste de inducere a relației de postură
2. analizează doar ocluzia statică
3. permite înregistrarea contactelor în ocluzie static
4. teste de inducere a relației centrice
5. înregistrarea diagramei Posselt
6. teste de mișcare mandibulară:deschidere, închidere
7. teste de mișcare mandibulară:lateralitate ,propulsie
8. nu permite înregistrarea tridimensională a dinamicii mandibulare
9. investigarea miscărilor funcționale:masticația
10.investigarea miscărilor funcționale:deglutiția
191. Diagnosticul de integritate a arcadei dentare consemnează starea
prezentă a integrității arcadei și cuprinde,cu excepția:
1. diagnosticul pulpar
2. diagnosticul functional
3. diagnosticul de integritate homeostazică
4. diagnosticul odontal
5. diagnosticul topographic care precizează localizarea edentației
6. diagnosticul chirurgical
7. diagnosticul etiologic care va preciza cauza care a dus la pierderea
dinților
8. diagnosticul de evoluție
9. diagnosticul anatomo-clinic
10.diagnosticul de integritate osoasă
192. CBCT-ul este folosit în practica dentară având următoarele
caracteristici,cu excepția:
1. înregistrează zgomotele normale și anormale de la nivelul ATM
2. oferă posibilitatea ajustării rezoluției de densitate
3. Oferă informații cu privire la tonusul muscular
4. presupune injectarea unei substanțe endovenoase sau ingestia unui
marker radioactiv
5. este util în terapia implantară
6. metoda folosește un detector special numit”camera de scintilație”
7. oferă posibilitatea obținerii unor imagini secționate în plan
sagital ,axial și coronar,în timp real
8. ușor de utilizat în practica dentară spre deosebire de computer
tomografia convențională
9. este util în evaluarea fracturilor cranio-faciale
10.permite înregistrarea diagramei Posselt
193. Avantajele radiografiei panoramice sunt,:
1. evaluarea proporțiilor dento-faciale
2. oferă o imagine de ansamblu a arcadelor dento-alveolare
3. contitatea de raze X este diminuată
4. se poate studia tiparul de creștere a complexului cranio-facial
5. permite observarea complicațiilor locale și loco-regionale
6. permite evaluarea mușchilor
7. permite elucidarea anomaliilor dento-maxilare
8. se pot analiza sinusurile maxilare,fosele nazale,canalul mandibular
9. deformarea filmului este minimă
10.precizează diagnosticul de asimetrii craniofaciale
194. Alegeți variantele false privind studiul de model:
1. Permite vizualizarea unor zone greu accesibile examenului clinic
2. Pe modelul de studiu se realizeaza machete viitoarei proteze
3. În cazul în care lipsesc molarii de minte mandibulari se vor analiza
atent tuberculii piriformi
4. Nu se poate realiza analiza la paralelograf pe modelul de studiu
5. Face parte din examinarea clinică
6. Permite o analiză mai riguroasă a spațiului protetic potential decât la
nivelul cavității orale
7. Poate fi înlocuit cu radiografia panoramică
8. În cazul în care lipsesc molarii de minte maxilari se vor analiza atent
tuberozitățile maxilare
9. În cazul în care lipsesc molarii de minte maxilari se vor analiza
tuberculii piriformi
10.Este un examen complementar
195. Testele de vitalitate la cald nu sunt :
7. Temperatura stimulului trebuie crescută brusc
10.Temperatura stimulului trebuie crescută brusc
196. Alegeți variantele false privind Punga lui Fish:
1. Această zonă permite îngrosări ale marginilor protezelor pentru o mai
bună menținere și stabilitate
2. Se examinează cu gura închisă
3. Se mai numește zona retro-linguală
4. Lățimea zonei este modificată de inserția frenului labial
5. Se mai numește zona vestibulară laterală
6. Este o zonă funcțională mandibulară
7. Este dominată de inserția muschiului buccinators
8. Este dominată de inserția muschiului maseter
9. Este o zonă funcțională maxilară
10.Se examinează cu gura întredeschisă
197. Alegeți afirmațiile false privind zona vestibulară frontală maxilară:
2. Se examineaza inserția frenului lingual
3. Este necesară o delimitare corectă a mucoasei pasiv-mobile de la
nivelul acestei zone
4. Este situată în continuarea Pungii Einsering
6. Este dominate de inserția mușchiului milohioidian
7. Se examinează inserția frenului labial
9. Examinarea zonei se face prin tracționarea spre înafară a buzei
superioare
10.Este situată între cele două plici alveolo-jugale
198. Alegeți afirmațiile false privind zona linguală centrală:
1. Este similar zonei Ah
2. Poziția limbii poate schimba caracteristicile anatomo-clinice ale
zonei
3. Este o zona funcțională maxilară
5. Examinarea zonei se face prin metoda Valsalva
6. Este o zona funcțională mandibulară
8. Inserția anterioară a limbii micșoreaza dimensiunile zonei
10.Lățimea zonei variază în funcție de poziția vălului palatin
199. Alegeți afirmațiile false privind zona ”Ah”:
1. Lățimea zonei variază în funcție prezența dinților
2. Pentru examinare,pacientul trebuie să facă mișcări de ridicare a limbii
spre dreapta și stânga
3. Este o zonă cheie periferică de închidere marginală
4. Are rol în realizarea succiunii
7. Palparea zonei se face cu indexul dinspre anterior spre posterior și de
9. Punerea în tensiune a vălului palatin face parte din examinarea zonei
10.Eversarea buzei superioare face parte din examinarea zonei
200. Indicațiile protezelor partiale sunt:
1. Pacienți cu stare general bună
2. Copiii în perioada de creștere
3. Leziuni precanceroase
4. Infecții cronice sau acute
5. Pacienți cu stare generală alterată
6. Pacienți cu psihic echilibrat
7. Tineri cu camera pulpara voluminoasă
8. Edentația de clasa I și II Kennedy
9. Câmpuri protetice nefavorabile
10.Cavități orale neasanate
201. Contraindicațiile protezelor partiale sunt:
1. Edentația de clasa I și II Kennedy
2. Câmpuri protetice nefavorabile
3. Leziuni precanceroase
4. Infecții cronice sau acute
5. Copiii în perioada de creștere
6. Pacienți cu stare general bună
7. Pacienți cu psihic echilibrat
8. Tineri cu camera pulpara voluminoasă
9. Pacienți cu stare generală alterată
10.Cavități orale neasanate
202. Următoarele afirmații sunt adevărate privind șeile protezelor partial
mobilizabile:
1. Se află în contact direct cu creasta edentată
2. pot lipsi din structura protezelor
3. Amplitudinea șeilor nu este dictate de amplitudinea spațiului protetic
potențial
4. Se află la distantă de creasta edentată
5. Nu au rol antibasculant
6. au rolul de suport al dinților artificiali
7. numărul lor depinde de numărul spațiilor protetice potențiale
8. Reprezintă principalele elemente ale protezelor
9. transmit forțele de solicitare conectorului principal
10.transmit forțele de solicitare la nivelul dinților artificiali
203. Următoarele afirmații privind versanții șeilor protezelor acrilice sunt
adevărate, cu excepția:
1. Versantul oral va trebui să aibe o înălțime egală cu cel vestibular
2. La contactul cu dintele limitrof șeaua trebuie să pătrundă în zonele
retentive de sub ecuatorul protetic și trebuie să protejeze papilla
interdentară și parodonțiul marginal
3. La contactul cu dintele limitrof șeaua nu trebuie să pătrundă în zonele
retentive de sub ecuatorul protetic și trebuie să protejeze papilla
interdentară și parodonțiul marginal
4. La nivelul tuberozităților și al tuberculilor piriformi,șeaua nu va
acoperi aceste zone biostatice
5. Versantul oral va trebui să aibe o înălțime mai mică decât cel
vestibular
6. Versantul vestibular se modelează și se întinde pâna depășește zona
de reflecție a mucoasei mobile
7. Prezintă doi versanti: unul vestibular și unul oral
8. La nivelul tuberozităților și al tuberculilor piriformi,șeaua va acoperi
aceste zone biostatice
9. Versantul vestibular se modelează și se întinde pâna la zona de
reflecție a mucoasei mobile
10.Versantul oral va trebui să aibe o înălțime mai mare decât cel
vestibular
204. Următoarele afirmații sunt adevărate privind protezarea de urgență:
1. Conectorul principal este sub formă de bară transversal metalică
2. Este alcătuită din șei acrilice,arcada dentară artificială,conector
principal acrilic și elemente de menținere sprijin și stabilizare
3. Principalul scop este de a conserva intergitatea morfologică și
funcțională a sistemului stomatognat
4. Cele mai folosite croșete sunt cele din Sistemul Roach
5. Este o variantă de tratament definitivă
6. Este alcătuită din șei acrilice,arcada dentară artificială,conector
principal acrilic și croșet Ackers
7. Poate rezolva situații limită,când cosiderentele personale ale
pacientului o impun
8. Se utilizează după intervenții ample chirurgicale,care necesită un timp
îndelungat de vindecare
9. Nu poate reface integritatea morfologică și funcțională a sistemului
stomatognat
10.Această variant terapeutică poate dirija cicatrizarea,acționând ca un
conformator
205. Următoarele afirmații privind arcadele artificiale ale protezei partial
mobilizabile ,sunt adevărate:
1. Dinții artificiali pot fi prefabricați
2. alegerea dinților artificiali nu trebuie să fie concordantă prin
formă,culoare,grad de transluciditate cu restaurările fixe prezente pe
arcadă
3. pot fi realizate din porțelan sau acrilat
4. alegerea dinților artificiali trebuie să fie concordantă prin
formă,culoare,grad de transluciditate cu restaurările fixe prezente pe
arcadă
5. Nu pot reda funcționalitatea sistemului stomatognat
6. Dinții artificiali nu pot fi realizați prin stupuire
7. Contribuie la refacerea funcțiilor morfologice și funcționale
8. Dinții artificiali nu pot fi prefabricați
9. Arcadele artificiale sunt susținute de conectorul secundar al protezei
10.alegerea dinților artificiali trebuie să fie concordantă prin
formă,culoare,grad de transluciditate cu dinții restanți integri
206. Realizarea arcadelor artificiale ,elemente componente ale protezei
acrilice,este guvernată de o serie de legi biomecanice:
1. Heteronumărul urmărește modificarea morfologiei dinților artificiali
față de cea a dinților naturali
2. Conod susține că forța de solicitare ocluzală trebuie să cadă în
mijlocul șeii,la nivelul centrului geometric
3. Heteropoziția face parte din cadrul ”Legii celor trei A” a lui
Ackerman
4. Ant urmărește micșărarea solicitării suportului mmuco-osos prin
diminuarea suprafeței ocluzale a dinților artificiali cu 60% pentru
fiecare dinte pe care îl înlocuiește.
5. Heteromorfia urmărește modificarea morfologiei dinților artificiali
mijlocul șeii,înafara centrului geometric sau cât mai departe de
dintele limitrof edentației
7. Heteropoziția face parte din cadrul ”Legii celor trei H” a lui
Ackerman
8. Chayes demonstrează că suprafața unei șei trebuie să fie cel puțin
triplă față de suprafața de secțiune ,la colet,a dinților pe care îi
înlocuiește
dublă față de suprafața de secțiune ,la colet,a dinților pe care îi
înlocuiește
10.Ant urmărește micșărarea solicitării suportului mmuco-osos prin
207. Heteropoziția :
1. Urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mică să fie plasați către
centrul geometric al șeii în vederea realizării unei stabilități mai bune
2. Face parte din ”Legea celor trei H”
3. Ackerman a sintetizat acest principiu impreună cu Heteronumărul și
Heteromorfia
4. Se inversează poziția între premolarul 1 și molarul 1
5. Urmărește schimbarea ordinii dinților artificiali
6. Se inversează poziția între molarul 1 și premolarul 2
7. Urmărește schimbarea formei dinților artificiali
8. Se referă la reducerea numărului de dinți în arcada artificială
10.Urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mare să fie plasați către
208. Heteronumărul din ”Legea celor trei H”:
1. Molarul trei nu se montează în arcada artificială pentru a nu
suprasolicita zonele biostatice
2. Între ultimul dinte montat pe șea și extremitatea distală a șeii se
rezervă un spațiu liber de 1-1,5 cm
4. Reducerea numărului de dinți se realizează ,în special la nivelul șeilor
terminale
5. Urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mare să fie plasați către
8. Morfologia dinților artificiali se modifică prin reducerea suprfețelor
ocluzale astfel încât raportul S`/S să fie subunitar
9. Uneori se poate renunța și la molarul 2 atunci când condițiile de
stabilitate a șeii sunt precare
10.Se inversează poziția între molarul 1 și premolarul 2
209. Heteromorfia din ”Legea celor trei H”:
1. Atunci când sunt folosite suprafețe ocluzale decuspidate pe un suport
osos sufcient de înalt se obține o bună stabilitate a șeii dar scade
eficiența masticatorie
3. Suprafața ocluzală decuspidată înseamnă forte ce cad în axul dintelui
ceea ce duce la o suprasolicitare a suportului muco-osos
osos sufcient de înalt se obține o bună stabilitate a șeii și crește
ocluzale astfel încât raportul S/ S` să fie subunitar
ocluzale astfel încât raportul S`/S să fie supraunitar
cee ace duce la o solicitare egala a suportului muco-osos
8. Urmărește schimbarea morfologiei dinților artificiali față de cea a
dinților naturali
ocluzale astfel încât raportul S`/S să fie egal cu 5
10.Se intervine ascupra cuspidării suprafețelor ocluzale atunci când se
dorește reducerea forțelor de suprasolicitare.
210. Următoarele afirmații sunt adevărate privind ”Legea celor trei H ”:
1. Heteropoziția urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mare să
fie plasați către centrul geometric al șeii în vederea realizării unei
stabilități mai bune
3. Heteropoziția : se inversează poziția între molarul 2 și premolarul 1
4. Uneori se poate renunța și la premolarul 2 atunci când condițiile de
7. Molarul trei nu se montează în arcada artificială pentru a nu
10.Între ultimul dinte montat pe șea și extremitatea distală a șeii se
rezervă un spațiu liber de 0,5 cm
211. Următoarele afirmații sunt adevărate privind ”Legea celor trei H ”,cu
excepția:
rezervă un spațiu liber de 0,5 cm
2. Heteropoziția urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mare să
fie plasați către centrul geometric al șeii în vederea realizării unei
stabilități mai bune
7. Uneori se poate renunța și la premolarul 2 atunci când condițiile de
9. Heteropoziția : se inversează poziția între molarul 2 și premolarul 1
10.Molarul trei nu se montează în arcada artificială pentru a nu
212. Următoarele aafirmații sunt false privin Heteromorfia din ”Legea
celor trei H”:
5. Urmărește schimbarea morfologiei dinților artificiali față de cea a
dinților naturali
cee ace duce la o solicitare egala a suportului muco-osos
7. Se intervine ascupra cuspidării suprafețelor ocluzale atunci când se
dorește reducerea forțelor de suprasolicitare.
ocluzale astfel încât raportul S/ S` să fie subunitar
ceea ce duce la o suprasolicitare a suportului muco-osos
10.Atunci când sunt folosite suprafețe ocluzale decuspidate pe un suport
osos sufcient de înalt se obține o bună stabilitate a șeii și crește
213. Următoarele afirmații sunt false privin Heteropoziția din ”Legea celor
trei H”:
4. Face parte din ”Legea celor trei H”
6. Se inversează poziția între premolarul 1 și molarul 1
8. Urmărește ca dinții cu suprafață ocluzală mai mică să fie plasați către
10.Ackerman a sintetizat acest principiu impreună cu Heteronumărul și
Heteromorfia
214. Următoarele afirmații sunt false privin Heteronumărul din ”Legea
celor trei H”:
3. Uneori se poate renunța și la molarul 2 atunci când condițiile de
4. Reducerea numărului de dinți se realizează ,în special la nivelul șeilor
terminale
10.Molarul trei nu se montează în arcada artificială pentru a nu
215. Realizarea arcadelor artificiale ,elemente componente ale protezei
acrilice,este guvernată de o serie de legi biomecanice,cu excepția:
mijlocul șeii,înafara centrului geometric sau cât mai departe de
dintele limitrof edentației
3. Heteropoziția face parte din cadrul ”Legii celor trei A” a lui
Ackerman
4. Heteronumărul urmărește modificarea morfologiei dinților artificiali
triplă față de suprafața de secțiune ,la colet,a dinților pe care îi
înlocuiește
6. Heteromorfia urmărește modificarea morfologiei dinților artificiali
7. Heteropoziția face parte din cadrul ”Legii celor trei H” a lui
Ackerman
dublă față de suprafața de secțiune ,la colet,a dinților pe care îi
înlocuiește
10.Conod susține că forța de solicitare ocluzală trebuie să cadă în
mijlocul șeii,la nivelul centrului geometric
216. Indicațiile protezării provizorii de tranziție sunt următoarele:
1. repoziționare cranio-mandibulară
2. arcade dentare integre la care nu sunt necesare extracții
3. când nu este necesară o repoziționare cranio mandibulară
4. redimensionarea etajului inferior
5. pacienți cu incongruente dento-alveolare cu înghesuire
6. arcade dentare integre la care se vor executa extracții în zona frontală
și laterală mai multe etape
7. etajul mijlociu este egal cu etajul inferior ca dimensiune
8. edentații partiale reduse ce au ca indicație tratament prin proteze fixe
9. arcade dentare integre la care apare o breșă redusă în zona frontală
10.arcade dentare edentate parțial protejate prin restaurări fixe la care se
recomandă ablația punților dentare în scopul refacerii lor
217. Protezarea de urgență:
1. este indicată când din considerente personale ale pacientului de
maximă urgență – fizionomie, fonație o impun
2. poate rezolva situații limită
3. nu oferă varianta terapeutică de a dirija cicatrizarea
4. nu poate rezolva situații limită
5. nu are principalul scop de a conserva integritatea morfologică
6. nu poate acționa ca un conformator, contribuind astfel la procesul
vindecării unor zone ale fibromucoasei de acoperire
7. nu are principalul scop de a conserva integritatea funcțională a
8. principalul scop al protezării de urgență este acela de a conserva
integritatea morfologică
9. aceasta de urgență este indicată atunci când este necesară menajarea
psihică a bolnavului și în condițiile unor intervenții chirurgicale de
amploare, complexe și care necesită un timp mai îndelungat de
refacere înainte de protezarea ulterioară
10.principalul scop al protezării de urgență este acela de a conserva
integritatea funcțională a sistemului stomatognat
218. Proteza parțială acrilică este compusă din următoarele elemente:
1. inlay-onlay de substituție
2. șeile protezei
3. croșete
4. elemente de menținere, sprijin și stabilizare
5. Aparate ortodontice mobile
6. proteze fixe
7. conectorul principal
8. arcada dentară artificială
9. gutiere
10.onlay
219. Șeile acrilice reprezintă principalele elemente ale protezelor parțiale
mobile și au următoarele caracteristici:
1. numărul acestora nu este în acord cu numărul spațiilor protetice
potențiale
2. se opun forțelor de deplasare verticale și orizontale constituind și un
element antibasculant
3. amplitudinea șeilor este superpozabilă pe amplitudinea spațiului
protetic potențial
4. transmit forțele de solicitare conectorului principal
5. nu constituie un element antibasculant
6. nu se opun forțelor de deplasare verticale și orizontale
7. au rolul de suport al dinților artificial și de transmitere a forțelor
masticatorii spre suportul muco-osos și dento-parodontal
8. nu transmit forțele de solicitare conectorului principal
9. sunt realizate din polimetacrilat de metil de grosime 2 mm
10.prezintă patru versanți
220. Arcadele artificiale:
1. pot fi realizați doar din acrilat
2. sunt susținute de șeaua protetică
3. alegerea dinților artificiali nu ține cont de formă, culoare, grad de
transluciditate cu dinții restanți integri sau cu restaurările fixe
prezente pe arcadă
4. sunt susținute de elementele de menținere, sprijin și stabilizare
5. pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal, în situațiile clinice ce
presupun solicitări ocluzale intense, se recomandă confecționarea
fețelor ocluzale din metal turnat sau realizarea din inlay-uri metalice
la nivelul stopurilor ocluzale
6. pot fi realizate din porțelan sau acrilat, din metal și acrilat sau metal și
porțelan
7. alegerea dinților artificial trebuie să fie concordantă prin formă,
culoare, grad de transluciditate cu dinții restanți integri sau cu
restaurarile fixe prezente pe arcadă
8. realizarea arcadelor artificiale nu este guvernată de o serie de legi
biomecanice
9. dintii acrilici pot fi prefabricați sau realizați prin stupuire, iar cei din
porțelan pot fi anatomorfi sau fațete cu crampoane sau glisieră
10.nu contribuie esențial la refacerea funcțiilor perturbate ale sistemului
stomatognat prin edentație
221. Conectorul principal acrilic:
1. în edentația frontală nu se poate utiliza conectorul principal acrilic
maxilar sub forma unei benzi centrale ce se dilată posterior spre
centrul bolții palatine luând aspectul de lingură (spoon)
2. are rolul de a reuni într-o structură unitară, rigidă și rezistentă
elementele construcției protetice mobile
3. conectorul principal acrilic palatinal nu poate fi ameliorat prin
răscolire distală sau decupare, prin de buncolectare sau fenestrare
4. la maxilar conectorul principal este orientat transversal la nivelul
bolții palatine purtând denumirea de placă acrilică palatină
5. conectorul principal acrilic lingual se prezintă sub formă de placă
linguală semilunară în ”U” deschis anterior
6. fața mucozală conectorului principal acrilic este lustruită
7. conectorul principal acrilic palatinal are o grosime de 2mm și acoperă
în totalitate bolta palatină până la dinții restanți și șei
8. Conectorul principal acrilic palatinal, pe fața externă lustruită se
realizează pe principiul replicii anatomice având modelate rugile
palatine și papila bunoidă
9. la mandibula este situat pe versantul oral al crestei alveolare dentare
frontale prezentându-se sub formă de placă acrilică linguală
10.marginea superioară a conectorului principal acrilic lingual se
plasează în zona funcțională linguală centrală, iar marginea inferioară
se plasează la nivelul dinților restanți supracingular sau ecuatorial
222. Croșetele acrilice:
1. croșetele simple acrilice dentare au avantajul că se refac cu ușurință
2. fac corp comun cu restul construcției protetice, putând porni fie din
conectorul principal fie din șea
3. croșetele simple acrilice dentare nu sunt rigide, nu produc leziuni de
decubit și nu se fracturează ușor
4. sunt realizate din acrilat
5. pot fi croșete simple acrilice dentare
6. pot fi croșete simple acrilice alveolare
7. Croșetele dentare cu aspect de epiteze folosite în caz de recesiune
parodontală, în proteze parodontale, după gingivo-alveolo-plastii nu
favorizează retracția parodontală și retenția de placă dentară
8. croșetele simple acrilice dento alveolare se sprijină doar pe dinte
9. pot fi croșete simple acrilice dento-alveolare
10.croșetele simple acrilice dentare sunt prelungiri ale șeilor ce utilizează
zonele retentive vestibulare sau orale ale crestei alveolare
223. Croșetele simple metalice:
1. croșetele metalice din folie nu favorizează acumularea plăcii dentare
2. pot fi confecționate din folie metalică
3. pot fi confecționate din sârmă
4. pot fi confecționate doar din sârmă
5. pot fi confecționate doar din folie metalică
6. croșetele metalice din folie nu au suprafață mare de contact cu
dintele
7. croșetele metalice din folie se plasează pe ecuatorul protetic
8. croșetele metalice din folie duc la eroziuni dentare și favorizează
acumularea plăcii dentare
9. croșetele metalice din folie sau bandă sunt denumite și croșete plane
10.croșetele metalice din folie nu se plasează pe ecuatorul protetic
224. Croșetele din sârmă rotundă sau semirotundă, după raportul pe care îl
au cu dintele se clasifică în:
1. Croșet cervico-ocluzal interdentar
2. Croșet cervico-ocluzal întors
3. croșet cervico-ocluzal bidentar
4. Croșet acrilic alveolar
5. Pelote dentare
6. Croșet acrilic dentar
7. croșet cervico-ocluzal deschis edental
8. Croșet ocluzat deschis dental sau croșetul cu umăr
9. Pelote alveolare
10.Croșete plane
225. Croșetele din sârmă rotundă sau semirotundă, după raportul pe care îl
au cu dintele se clasifică:
1. Croșet acrilic dentar
2. Croșet proximal cu casetă
3. Pelote dentare
4. Croșet proximala cu patrice
5. Croșete plane
6. Croșet din sârmă cu trei brațe
7. Croșet cervico-alveolar deschis edental
8. Pelote alveolare
9. Croșet acrilic alveolar
10.Croșetul alveolar (muco-alveolar)

Protetica 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protetica 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UMF EXAMENE

1. Următoarele afirmații cu privire la obiectivele planului de tratament sunt

S-ar putea să vă placă și