1. Introducere « Noapte de iarnă » este una dintre cele mai
frumoase poezii ale lui George - un enunţ general despre poezie şi poet Topârceanu.Poetul creează tabloul unei nopţi de II. Cuprins iarnă, în care zăpada se aşterne peste oraşul tăcut.Titlul anticipează conţinutul poeziei, - un enunţ în care arătăm despre ce este orientând lectura şi iniţiind o stare sufletească vorba în poezie ; melancolică. Prima strofă conturează o imagine vizuală care - o afirmaţie despre rolul titlului are în centru siluetele plopilor din oraşul - prezentarea conţinutului textului adormit sub ninsoare. Autorul surprinde strofă cu strofă frumuseţea şi strălucirea fulgilor de nea, prin folosirea metaforei “mărgăritare”. Se transmite - imagini totuşi o stare de melancolie, mai ales datorită epitetelor “solitare”, “neclintit”, şi comparaţiei - figuri de stil “plopii … visători ca amorezii ». Putem - idei, sentimente transmise de autor presupune că eul liric suferă din dragoste.
Strofa a doua conţine acelaşi amestec de
frumuseţe feerică şi tristeţe melancolică. Tabloul vizual este îmbogăţit cu imaginea pomilor, a caselor şi a felinarelor acoperite cu zăpadă. Frumuseţea feerică este sugerată de comparaţia “lume ca din basme”. Tristeţea melancolică este transmisă de epitetele « tristă », « somnoroase », « neclintită », « bizare ».
Ultima strofă accentuează frumuseţea şi
strălucirea tabloului, scoţând în evidenţă sentimentul de încântare în detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri închipuie o colonadă, zăpada se aşază în « capiteluri » pe trunchiurile copacilor, iar prin crengile copacilor aşază buchete de fulgi care se scutură uşor. Strofa abundă în figuri de stil. Epitetele « albă », « cochete », metaforele « colonadă », « capiteluri », « flori de marmură », « ghirlandă de buchete », « petale », « roi de fluturi » contribuie toate la crearea unui sentiment de încântare şi gingăşie.
1. Încheiere Poezia se numeşte « Noapte de iarnă ». Titlul
(format din două substantive cu potenţial liric) - concluzie – reluăm ideea cu rolul titlului sintetizează conţinutul poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig, singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.