Popovici Iulian Bogdan 9202

Stabilitatea arcului electric

Stabilitatea arcului electric si caracteristicile externe ale surselor de sudare

Stabilitatea sistemelor de sursă-arc electric la sudare este un aspect crucial în asigurarea unui
proces de sudare eficient și sigur. Aceasta se referă la capacitatea sistemului de a menține un arc
electric stabil în timpul sudării. Un arc electric stabil este esențial pentru obținerea unei suduri de
calitate și evitarea problemelor precum stropirea excesivă, defectele de sudură și riscul de
deteriorare a echipamentelor.

Există mai mulți factori care influențează stabilitatea sistemelor de sursă-arc electric la sudare. Iată
câțiva dintre aceștia:

Caracteristicile sursei de alimentare: Sursa de alimentare trebuie să ofere o tensiune și o curent

adecvate pentru a menține un arc electric stabil. Este important să alegeți o sursă de sudură cu o
caracteristică de ieșire stabilă și controlabilă.

Lungimea și secțiunea cablului: Lungimea cablului dintre sursa de alimentare și pistolul de sudură
poate influența stabilitatea arcului electric. De obicei, cu cât cablul este mai lung, cu atât mai mare
este rezistența electrică și posibilitatea fluctuațiilor de tensiune. Utilizarea unor cabluri de secțiune
corespunzătoare poate ajuta la minimizarea acestor efecte.

Starea electrodului și a cleștelui de masă: Electrodul și cleștele de masă trebuie să fie curate și în
stare bună pentru a asigura o conexiune electrică eficientă. Deteriorarea sau contaminarea
acestora poate duce la fluctuații în arc și la pierderi de stabilitate.

Reglajul parametrilor de sudură: Parametrii de sudură, cum ar fi tensiunea, curentul și viteza de

alimentare a firului de sudură (în cazul sudurii cu fir continuu), trebuie reglați corect în funcție de
materialul și grosimea piesei de sudat. Parametrii inadecvați pot duce la fluctuații în arc și la
pierderea stabilității.

Mediu de protecție: În funcție de procesul de sudare folosit, poate fi necesară utilizarea unui mediu
de protecție, cum ar fi un gaz inert sau un flux. Aceasta poate contribui la stabilitatea arcului și la
protejarea sudurii de contaminare.
Popovici Iulian Bogdan 9202

Antrenament și experiență: Abilitățile și experiența sudorului joacă un rol important în

menținerea stabilității sistemului de sursă-arc electric. Un sudor bine instruit și experimentat va
putea regla parametrii de sudură în mod corespunzător și va ști cum să reacționeze în cazul unor
fluctuații ale arcului.

În concluzie, pentru a asigura stabilitatea sistemelor de sursă-arc electric la sudare, este important
să se acorde atenție tuturor.

Se considera sistemul format dintr-o sursa de alimentare (S.A.) si un arc electric (fig. 1). Pentru fiecare
valoare a curentului debitat Is, la bornele sursei va fi o anumita tensiune Us. Regimul stationar
al sistemului este determinat de egalitatea tensiunilor si curentilor. Prin urmare, la o astfel de stare se
poate scrie:

Ua = Us = Ur

Ia= Is = Ir

unde Ur si Ir reprezinta tensiunea si curentul in punctul de functionare (de regim).

Figura 1. Sursa de alimentare si arcul electric.

Prin caracteristica externa a sursei de sudare se intelege curba de variatie a tensiunii la borne in
functie de intensitatea curentului debitat. Intre caracteristica externa a sursei si caracteristica statica a
arcului trebuie sa existe o corelatie care sa asigure un proces de sudare stabil si uniform.

Pentru determinarea stabilitatii statice a sistemului din figura 1, se va analiza comportarea lui la
abateri mici de la starea de echilibru.

Cele doua curbe (fig. 2), caracteristica externa a sursei (1) si caracteristica statica a arcului (2), se
intersecteaza in punctele A si B, ce reprezinta punctele de ardere stationara a sistemului, puncte in
care sunt satisfacute relatiile (1).
Popovici Iulian Bogdan 9202

Figura 2. Caracteristica statica a arcului; caracteristica externa a sursei de sudare.

In punctul A - daca va creste curentul cu DI, tensiunea sursei devine mai mare decat a arcului si
curentul creste pana ajunge in punctul B. Rezulta ca punctul A este un punct instabil de functionare.

In punctul B - daca va creste curentul cu DI, tensiunea sursei devine mai mica decat tensiunea arcului,
curentul scade, revenindu-se astfel in punctul B. Punctul B va fi deci un punct stabil de functionare.

Caracteristicile externe trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

La mers in gol, sursa trebuie sa asigure o tensiune suficienta pentru aprinderea arcului electric;

Dupa aprindere, tensiunea sursei trebuie sa fie acordata cu aceea a arcului, ceea ce impune
caracteristicii sursei sa varieze dupa cum cere caracteristica statica a arcului;

Intensitatea curentului de sudare trebuie sa fie cat mai constanta la variatii ale tensiunii in arc,
deoarece la sudare lungimea arcului nu se poate mentine riguros exacta;

Raportul dintre curentul de scurtcircuit (Ik) si curentul de sudare (Is), trebuie sa varieze intre anumite
limite. Daca Ik este prea mare, vor apare stropiri intense, iar daca Ik este mic in raport cu Is, apare
fenomenul de lipire a electrodului de piesa. Valorile optime sunt date de intervalul Ik/Is = (1,21,4).

In general, o sursa de curent poate avea o caracteristica externa de forma curbelor (1), (2) sau (3) (fig.
3a). Analizand stabilitatea sistemului energetic format din sursele cu caracteristicile (1) si (2) si arcul
electric, se constata ca punctele A si B sunt puncte instabile de functionare, deci singurele
caracteristici utilizabile sunt cele coboratoare.
Popovici Iulian Bogdan 9202

Figura Caracteristica externa a sursei.

Diferitele caracteristici coboratoare posibile sunt prezentate in figura 3b. Se observa ca in cele trei
puncte de functionare A1, A2 si A3, curentii de sudare au valori apropiate. Ceea ce variaza in limite
mari, este raportul Ik/Is. Pentru caracteristica (1), raportul Ik/ Iseste supraunitar, dar apropiat de
valoarea 1. In cazul caracteristicilor de tipul (3) se observa ca sursa este improprie pentru sudare,
punctul A3 fiind un punct de functionare in regim instabil.

In figura 4 sunt reprezentate variatiile caracteristicilor arcului cand lungimea arcului se modifica.

Figura 4. Modificarea caracteristicilor    Figura 5 Variatia intensitatii

arcului cu lungimea acestuia. pentru doua caracteristici externe.

In cazul a doua caracteristici coboratoare de forma (1) si (2) s-a reprezentat in figura 5, variatia
intensitatii curentului cu lungimea arcului pentru cele doua caracteristici externe. In aceasta figura
se observa ca variatiile mai mici de curent, la modificarea lungimii arcului, se obtin pentru
Popovici Iulian Bogdan 9202

caracteristici de tipul (1), mai coboratoare. Rezulta ca acest tip de caracteristici sunt convenabile la
sudarea manuala, deoarece variatii mari ale lungimii arcului curentul ramane aproape constant.

In concluzie, caracteristicile externe brusc coboratoare, asigura o limitare a variatiilor curentului la

sudare si prin urmare un regim de functionare constant. Tensiunea de mers in gol trebuie sa fie
suficient de mare pentru aprinderea arcului, dar nu va depasi tensiunea periculoasa prescrisa de
N.T.S.M. Reglarea curentului de sudare pentru diferite diametre de electrozi si grosimi de material se
realizeaza prin modificarea formei caracteristicii externe a sursei.

In figura 6 sunt prezentate diferite posibilitati de modificare a caracteristicii externe a surselor.

Figura 6. Variante de modificare a caracteristicii externe.

In figura 6a, sursele au caracteristici convenabile, deoarece tensiunea de mers in gol nu se schimba la

variatia curentului de sudare. Sursele din figura 6b nu corespund, deoarece la curenti de sudare mici,
cand ionizarea gazelor din coloana arcului este redusa, tensiunea de mers in gol este coborata.

Cazul ideal il reprezinta sursele avand caracteristici de tipul celor din figura 6c. In acest caz se observa
ca la curenti mici, cand ionizarea gazelor din coloana arcului este mai redusa, tensiunile de mers in gol
sunt ridicate, asigurand amorsarea si stabilitatea arcului.

2 Proprietatile dinamice ale surselor pentru sudare

In arcul electric cu electrod fuzibil, fenomenele se complica, deoarece intr-o secunda trec prin arc
20-30 picaturi si tot de atatea ori se scurtcircuiteaza sursa de alimentare, producandu-se o solicitare
dinamica a ei. Datorita acestui fapt se produc variatii rapide ale intensitatii curentului si tensiunii,
astfel incat numai caracteristica externa nu poate fi concludenta pentru aprecierea calitatilor sursei.
Variatiile rapide ale parametrilor electrici, ce se produc in intervale de ordinul sutimilor de secunda,
sunt reprezentate in figura 4.7.
Popovici Iulian Bogdan 9202

Figura 7. Variatia parametrilor electrici.

In faza a I-a are loc scurcircuitul intre electrod si piesa; intensitatea curentului variaza de la valoarea
zero la valoarea maxima (de varf) Ikv, in timpul tkv, apoi curentul de scurtcircuit scade si se stabilizeaza
la valoarea de scurtcircuit de durata tk. Tensiunea arcului scade de la valoarea de mers in gol Uo la
valoarea Uk, egala cu caderea de tensiune pe rezistenta de contact dintre electrod si piesa. Valoarea
tk este timpul necesar pentru stabilirea curentului de scurtcircuit, deci prima perioada
reprezinta trecerea de la regimul de mers in gol la regimul de scurtcircuit.

In faza a II-a, prin indepartarea electrodului de piesa, ca urmare a temperaturii ridicate, respectiv a
campului electric intens, apare arcul electric. Tensiunea are un salt rapid pana la valoarea Uv, apoi
scade la valoarea tensiunii de rezerva Ur, pentru ca ulterior sa creasca la tensiunea arcului Ua. Toate
aceste fenomene se petrec in timpul ts de stabilizare a arcului electric. In acest timp, curentul de
scurtcircuit se stabilizeaza la valoarea curentului de sudare Ia.

In faza a IlI-a, in timpul ta, arcul arde normal si se formeaza o picatura de metal topit in crestere care,
la un moment dat, scurtcircuiteaza arcul electric pe o durata de timp tk (faza 1). Dupa desprinderea
picaturii are loc o perioada de restabilire a arcului electric cu durata tR (faza 2) si fenomenele descrise
se repeta cu o frecventa ridicata.

In urma studierii fenomenelor ce se produc in arcul electric cu electrod fuzibil, rezulta ca sursa trebuie
sa-si modifice rapid cei doi parametri (tensiune, intensitatea curentului), manifestand o
inertie minima. Numai daca aceasta conditie este indeplinita, procesul de sudare va fi constant si
uniform. Sursa de sudare care reactioneaza rapid pe parcursul fazelor aratate va avea caracteristici
dinamice bune, trecerea de la o stare stationara la alta facandu-se prin intermediul unor
procese tranzitorii, datorita inertiei electromagnetice a sursei.

Experimental se constata ca pentru a reaprinde un arc electric intre doi electrozi incalziti, este
necesara o tensiune de aproximativ 25V. Tensiunea sursei trebuie sa creasca deci, intr-un timp cat mai
scurt, de la valoarea Uk ~ 0 la 25 V, acest timp fiind numit timp de restabilire tr. Pentru ca sursa sa aiba
caracteristici dinamice bune, timpul de restabilire trebuie sa fie mai mic de 0,03 sec.
Popovici Iulian Bogdan 9202

In afara acestui criteriu al timpului de restabilire, pentru a aprecia proprietatile dinamice ale surselor,
se mai utilizeaza diferite alte criterii, cum sunt:

Criteriul rezistentei aparente a sursei de sudare:

Stabilitatea arcului este cu atat mai buna cu cat Rf este mai mare.

Criteriul r

unde imin este valoarea minima a curentului dupa indepartarea unui scurtcircuit. Se recomanda ca r >
0,7.

Criteriul P (pentru transformatoare de sudare):

In acest criteriu, Uo este tensiunea efectiva de mers in gol, Ikv este valoarea maxima a curentului de
scurtcircuit, iar bk se determina pe oscilograma curentului in timpul procesului de sudare (fig. 8).

Figura 8. Oscilograma curentului la sudare.

S-a stabilit ca un transformator de sudare are o comportare dinamica buna daca PI

Popovici Iulian Bogdan 9202

3 Reglarea curentului de sudare

Valoarea curentului de scurtcircuit se poate schimba prin modificarea fie a raportului

de transformare, fie a reactantei transformatorului.

a) Modificarea raportului de transformare se face cu ajutorul unor prize pe primarul sau secundarul

transformatorului (fig. 9):

Figura 9. Modificarea raportului de transformare.

Schimbarea raportului de transformare K prezinta dezavantajul ca odata cu micsorarea curentului,

scade si tensiunea de mers in gol. Din acest motiv se prefera modificarea reactantei totale a
transformatorului.

b) Modificarea reactantei totale se realizeaza printr-o constructie speciala a transformatorului, in mai

multe variante:

I - Asezarea infasurarilor primare si secundare pe aceeasi coloana, la distanta variabila d (varianta

infasurarilor mobile). Una din infasurari se realizeaza mobila si se poate deplasa cu ajutorul unui
dispozitiv (fig. 10a). Prin marirea distantei d, reluctanta magnetica (Rm) scade datorita maririi
fluxurilor de dispersie, deci inductivitatea L = C1-W2/Rm creste, conducand la cresterea reactantei X
= w.L si implicit Ia reducerea valorii curentului I2k.
Popovici Iulian Bogdan 9202

O alta varianta de reglaj este posibila in cazul transformatoarelor cu miez toroidal (fig. 10b). Miezul
magnetic este circular, iar secundarul se poate roti pana la un unghi a = 180 . Caracteristicile externe
si de reglaj (I2 = f(a)) sunt asemanatoare cu cele de la transformatoarele cu coloane si bobine mobile
(fig. 10c). Prin acest procedeu se poate face o reglare continua a curentului de sudare. Dezavantajul
acestei variante consta in faptul ca, pentru realizarea unor curenti mici, bobinele trebuie considerabil
indepartate, ceea ce conduce la cresterea greutatii miezului.

Figura 10. Modificarea raportului de transformare cu infasurare mobila.

O alta problema o constituie rigidizare bobinei mobile pentru ca sa nu vibreze. In schimb, factorul de
putere si coeficientul puterii aparente sunt bune in raport cu alte transformatoare: cosj = (00,4) si d

II - Metoda sunturilor magnetice

Popovici Iulian Bogdan 9202

Figura 11. Transformator cu sunt magnetic.

Suntul magnetic are acelasi efect ca si variatia distantei dintre infasurari, conducand la marirea
fluxurilor de dispersie, deci la cresterea reactantei. Schema de principiu a unui astfel de transformator
este prezentata in figura 11.

Cresterea maxima a reactantei se obtine la valoarea de 90° a unghiului a (curentii cei mai mici de
sudare).

Caracteristica externa si de reglaj are aceeasi alura ca si la transformatoarele cu bobine mobile.

Modificarea tensiunii de mers in gol este neglijabila, iar reglajul curentilor de sudare se face continuu.

III - Metoda bobinei de reactanta separata

Transformatorul de sudare este monofazat, cu dispersie normala, tensiunea la bornele secundarului

fiind aproape constanta la variatia curentului (curba 1). In momentul in care se intercaleaza in circuit
bobina de reactanta, reactanta ei se insumeaza cu reactanta de dispersie a transformatorului si
caracteristica externa a grupului format din transformator si bobina va fi coboratoare (curba 2) (fig.
12).
Popovici Iulian Bogdan 9202

Figura 12. Reglarea curentului cu bobina de reactanta.