Sunteți pe pagina 1din 23

Baciu Vasile Eduard Referat I

1
Baciu Vasile Eduard Referat I

Cuprins
Capitol 1 .................................................................................................................... 3
CILINDRII HIDRAULICI ......................................................................................... 3
1.Notiuni generale ..................................................................................................... 3
2. Clasificarea și simbolizarea cilindrilor hidraulici ............................................... 3
3. Elemente constructive ale motoarelor hidraulice ............................................... 6
pistonului/placă de bază ........................................................................................... 6
4. Instalarea motoarelor hidraulice liniare .............................................................. 8
Capitolul 2 ............................................................................................................... 11
Etanșări utilizate în construcția cilindrilor hidraulici ........................................... 11
Capitolul 3 ............................................................................................................... 21
Recomndări privind execuţia cilindrilor hidraulici ............................................... 21
Bibliografie .............................................................................................................. 23

2
Baciu Vasile Eduard Referat I

Capitol 1

CILINDRII HIDRAULICI

1.Notiuni generale
Motoarele hidraulice liniare au ca element activ unul sau mai multe pistoane, care se
deplaseaza in interiorul cilindrilor de lucru. Denumiţi în general cilindri hidraulici (Fig.1),
aceştia prezinta avantaje importante, in special la utilizarea lor la servosistemele hidraulice de
reglare automata, între care se pot mentiona:
- legarea servomotorului la sarcina, asigura realizarea unor sisteme rigide, fara jocuri;
- viteze mari de raspuns;
- simplitate constructiva, datorata absentei transformatoarelor mecanice ale miscarii;
- fiabilitate mare;

Fig.1. Cilindru hidraulic liniar.

2. Clasificarea și simbolizarea cilindrilor hidraulici


In funcţie de tipul de mişcare pe care il execută, motoarele hidraulice pot fi (fig. 2):
- motoare cu mişcare de translaţie (motoare hidraulice liniare);
- motoare cu mişcare de rotaţie (motoare hidraulice rotative).

3
Baciu Vasile Eduard Referat I

normale

pentru rotatie continuă

lente

Cu palete

Rotative Oscilante

cu piston

Rotative cu pistonase cu
comandă independentă
Motoare hidraulice
Pas cu pas

cu camă
Cu translatie continuă
(cilindri hidraulici)
Liniare

pas cu pas Cu camă

Fig.2. Clasificarea motoarelor hidraulice

In funcţie de direcţia de deplasare a organului activ, motoarele hidraulice liniare pot fi


(fig. 3):
- cu simplă acţiune (fig. 3a) - la care deplasarea activă a pistonului sau ţevii se realizează sub
acţiunea presiunii lichidului din sistem, iar revenirea la poziţia iniţială, sub acţiunea forţelor
constante sau a unui resort;
- cu dublă acţiune (fig. 3b) - la care deplasarea pistonului sau ţevii, în ambele sensuri, se
realizează sub acţiunea lichidului refulat de pompă;

a b

Fig. 3. Clasificarea în funcţie de direcţia de deplasare

4
Baciu Vasile Eduard Referat I

In funcţie de numărul de tije (fig. 4):


- cu tijă simplă (fig. 4 a);
- cu tijă dublă (fig.4b).

a b
Fig. 4. Clasificarea în funcţie de nr. de tije

In funcţie de construcţia pistonului (fig. ):


- cu piston tip disc;
- cu piston tip plunjer.

a B

In funcţie de franarea la capat de cursă (fig.5):


- cilindri fără franare;
- cilindri cu franare la un capăt
- cilindri cu franare la ambele capete.

a b C
Fig.5. Clasificarea cilindrilor hidraulici în funcţie de franarea la capăt de cursă

5
Baciu Vasile Eduard Referat I

3. Elemente constructive ale motoarelor hidraulice


In Fig. 6 sunt prezentate elementele constructive ale unui cilindru hidraulic.

Fig. 6. Elementele componente ale unui cilindru hidraulic


1.cămaşa cilindrului; 2. tijă unilaterală; 3. piston; 4. capul cilindrului; 5. baza
pistonului/placă de bază

a) Cilindrul:

Camasa cilindrului este organul motorului in interiorul caruia se realizeaza ciclul motor
fiind supus fortei de presiune a mediului hidraulic si tensiunilor termice, suprafata de lucru a
acestuia fiind supusa si la un proces intens de uzura.
Conditiile de functionare impun camasii cilindrului urmatoarele conditii:
-rezistenta ridicata la actiunea gazelor;
-rezistenta mare la uzura;
- rezistenta mare la coroziune a suprafetei de lucru si a aceleia in contact cu mediul de racire;
- siguranta etanseitatii la gazele din interior si a mediului de racire in exterior.

b) Pistonul

Pistonul este un organ de mașină, care are o mișcare rectilinie alternativă într- un
cilindru și care servește la închiderea unui spațiu de volum variabil al cilindrului, umplut
cu aer, amestec carburant sau cu un fluid sub presiune.
Pistoanele sunt fabricate mai ales din fontă turnată, sau din aliaje metalice ușoare,
care au proprietăți stabile la încălzire (fig. 7).
` Pistonul este constituit din următoarele părți componente:
- capul, care are rolul de a prelua presiunea lichidului de lucru; el pote fi: plat, concav,
convex, convex profilat, concav profilat.
- mantaua, care are rolul de a ghida pistonul în cilindru, la pistoanele care nu sunt
ghidate de tije cu cap de cruce.

6
Baciu Vasile Eduard Referat I

Pistoanele folosite la acționările hidraulice sunt lubrifiate, de obicei, chiar de fluidul de


lucru (ulei). Diferențele de temperatură mici dintre piston și cilindru permit jocuri foarte
mici, ca urmare, nu este nevoie de etanșări speciale.

Fig.7. Pistonul

c) Capacul

Capacul (fig. 8), realizeaza inchiderea si etansarea cilindrului, iar in majoritatea


cazurilor permite alimentarea cu fluid a motorului prin spatii si cai de curgere special
prevazute pentru acest scop.

Fig.8. Capacul de prindere

Prinderea capacului se realizeaza in numeroase moduri:


- sudarea capacului;
- prinderea ambelor capace specifica cilindrilor scurti;
- prinderea capacului pe o flansa infiletata pe o portiune corespunzatoare a cilindrului;
- prinderea cu suruburi direct de cilindru sau prin filet in capac.

7
Baciu Vasile Eduard Referat I

d) Tija

Tijele sunt de obicei realizate din oţel de toleranta mare, cromate dur , laminate la rece.
Tijele sunt montate pe partea pistonului intr-o parte si intră din cilindru prin capul cilindrului
pe partea cealaltă. Un ochet sau o flansă sunt montate de obicei pe capătul din exterior al
cilindrului. Tijele cilindrilor pot sa fie cromate dublu, revenite sau din oţel inoxidabil.

Fig. 9. Tija cilindrului hidraulic

4. Instalarea motoarelor hidraulice liniare


Există două moduri de instalare a motoarelor hidraulice:
- Instalare mecanică;
- Instalare hidraulică;
Soluțiile de instalare mecanică pentru cilindri hidraulici sunt variate, depinzând de
rolul
funcțional în ansamblul din care aceștia fac parte. Ei pot fi legați de organele pe care le
acționează sau de batiu în următoarele moduri:
- cu capete filetate (figura 9. a);
- cu capete cu ocheți (figura 9. b si c);
- cu suport de legatură (figura 9. d);
- cu flanșe (figura 9. e);
- cu articulații pe corpul motorului (figura 9. f).

8
Baciu Vasile Eduard Referat I

Fig. 9. Instalarea mecanică a cilindrilor hidraulici

Instalare hidraulică

Soluțiile de instalare hidraulică ale cilindrilor se adoptă în funcție de numărul cilindrilor


ce se alimentează. Astfel, se disting următoarele moduri de montare a acestora (tabelul 1):

Tabel 1

Cilindrul alimentat de la pompă printr-


un distribuitor cu două poziţii

Cilindrul este alimentat de la pompă


printr-un distribuitor cu trei poziţii

9
Baciu Vasile Eduard Referat I

Cilindrul este alimentat de la pompă


printr-un distribuitor cu trei poziţii şi
două supape antişoc

10
Baciu Vasile Eduard Referat I

Capitolul 2

Etanșări utilizate în construcția cilindrilor hidraulici

Etanşările sunt organe de maşini folosite pentru asigurarea etanşeităţii asamblărilor


fixe, sau mobile, sau a subansamblelor maşinilor şi utilajelor, în vederea funcţionării
acestora în condiţii optime (fig. 10). Scopurile urmărite prin etanşare sunt:
- închiderea ermetică a unui spaţiu conţinînd un mediu sub presiune;
- separarea unor spaţii aflate sub presiuni diferite;
- protecţia unor spaţii conţinând lubrifianţi împotriva scurgerii acestora şi/sau împotriva
pătrunderii unor corpuri străine din exterior.

Fig. 10. Garnitură de etanşare

Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de etanşare sunt:


-realizarea etanţeităţii;
-să fie fiabil;
-să aibă durabilitate ridicată;
-montarea şi demontarea să se facă uşor;
-întreţinerea să fie simplă;
-pierderile prin frecare să fie reduse;
-să aibă rezistenţă mecanică şi chimică;
-să prezinte conductibilitate termică bună, pentru evacuarea căldurii degajate;
-să fie compatibil cu mediul etanşat

11
Baciu Vasile Eduard Referat I

Etanşările se folosesc: în construcţia recipienţilor, la sistemele hidraulice şi


pneumatice de comandă şi acţionare ale maşinilor; în cadrul transmisiilor mecanice, la
etanşarea lagărelor cu rulmenţi şi cu alunecare. In figura 11 este prezentată o clasificare a
etanşărilor, având în vedere particularităţile funcţionale şi constructive ale acestora.

combinate cu labirinti

Fară contact cu fante


cu efect
Etanşari

centrifugal
fară element
intermediar
fixe cu garnituri plate
cu element
intermediar cu garnituri
profilate

Cu contact Cu inel 0

cu manşete
pentru mişare de
radiale
tramslaţie
cu presetupe
mobile
simple
cu segmenti
axiale
metalici
compensate

Fig.11 Clasificarea etanşărilor în construcţia de cilindri.

In construcţia unui cilindru hidraulic se utilizează elemente de etanşare pentru (fig. 12):
1) Etanşarea pistonului
2) Etanşarea tijei

12
Baciu Vasile Eduard Referat I

Fig.14. Etanşare piston/ tijă (inele tip O)

Etansarea pistonului

Pistonul este cel care culiseaza si are in componenta garniturile care asigura
etanseitatea intre cele doua camere ale cilindrului. Acest sistem de etansare este diferit in
functie de presiunea utilizata. O etansare hidraulica statica este situata intr-un locaş inchis
actionanduse cu o garnitura.
Daca dorim sa obtinem o mai buna etanseitate, vom utiliza atunci garnituri sferice,
inele « O » sau segmenti (metalici sau de teflon). Totodata se va tine seama de faptul ca
segmentii nu pot fi utilizati pentru presiuni superioare de 20 bar.
Pentru o buna etansare la o presiune de pana la 200 bar maxim, se vor utiliza inele O
(fig.15) cu inele de retinere (numite si contra garnituri) pentru a evita extrudarea si roaderea
acestora. Acest sistem de etansare prezinta inconvenientul ca poate fi utilizat pentru viteze
mici, de maxim 0,2 m/s.

13
Baciu Vasile Eduard Referat I

Fig. 15. Inel de etansare in forma deO

Pentru viteze mai mari se vor utiliza inele de etansare in forma de « U » (fig 16),
cu buze largi. In acest caz pistonul este alcatuit din mai multe parti separate de tija cu care
se asambleaza mai apoi in diverse moduri.

Fig. 16. Inele de etansare in forma de U

Etanşarea tijei

Fig.17 Etanşare la sistemul tijă

Se retine aspectul ca sistemele de etansare utilizate sunt diferite in funcţie de


presiune, de etanseitatea dorita si de eforturile care pot apare.O etansare perfecta se face
14
Baciu Vasile Eduard Referat I

atunci cand cilindrul este solicitat la maxim, acesta fiind sub presiune.O etanseitate ridicata
se poate obtine prin utilizarea garniturilor cu buze. Materialul din care se constituie
elementele de etansare trebuie sa fie ales si in functie de natura fluidului utilizat in instalatie.

Fig. 18. Garnituri de etanşare

Inelele O se montează în locaşuri de secţiune dreptunghiulară – executate în arbore


sau alezaj – cu o precomprimare, care asigură etanşarea ansamblului până la intrroducerea
fluidului (fig. 19 a); după introducerea fluidului, inelul se deformează şi se creează un
contact sigur cu suprafeţele etanşate (fig. 19 b). Pentru evitarea extrudării inelului (fig. 19
c), la presiuni mari, se folosesc inele laterale de reazem (fig. 19 d), confecţionate din teflon
sau cauciuc dur.

Fig. 19. Etanşarea cu inele O

15
Baciu Vasile Eduard Referat I

Aceste etanşări asigură etanşarea în ambele sensuri şi se recomandă la diametre mici,


curse scurte şi presiuni medii, fiind folosite la acţionările pneumatice sau hidraulice.

Tipuri de etanşări

Etansări cu manşete
Realizează etanşarea prin contactul dintre buza de etanşare a elementului elastic
şi suprafaţa etanşată. Forţa de apăsare, din zona de contact, obţinută la montaj, prin
deformarea elastică a garniturii, este majorată, în timpul funcţionării, de presiunea
fluidului de etanşat. Muchia buzei de etanşare trebuie să fie îndreptată spre mediul etanşat,
aflat sub presiune.

Etanşările cu presetupe
Etanşările cu presetupe se folosesc în cazul armăturilor, pentru etanşarea
fluidelor(fig. 20). Prin strângerea piuliţelor, bucşa presează garnitura, care îmbracă tija,
realizând între acestea un contact intim. În timp, garniturile se uzează, fiind necesară
strângerea piuliţelor, pentru refacerea etanşării. Garniturile se execută din şnur de cânepă,
impregnat cu unsoare, ţesături cauciucate, fibră de sticlă, inele de cauciuc etc.

Fig. 20. Etanşarea cu presetupe

Etanşările cu segmenţi metalici


Etanşările cu segmenţi metalici se folosesc în cazul presiunilor şi temperaturilor mari,
când nu pot fi folosite alte tipuri de etanşări (la etanşarea pistoanelor de la motoarele termice
sau compresoare etc.). Segmenţii se execută din fontă cenuşie, eventual cu adaos de siliciu.

16
Baciu Vasile Eduard Referat I

Etanşările cu inele de pâslă

Etanşările cu inele de pâslă se folosesc în condiţii normale de lucru, fiind simple şi


ieftine. Acestea se recomandă la viteze periferice ale arborelui, în dreptul inelului, sub 5 m/s,
iar în cazul suprafeţelor lustruite şi inele executate din pâslă de calitate superioară, se poate
ajunge la 7 ... 9 m/s, temperatura de lucru nedepăţind 90oC. Înainte de montare, inelul de
pâslă se îmbibă într-o soluţie fierbinte de ulei şi parafină, pentru a micşora frecarea pe
suprafaţa arborelui şi a reduce uzura acestuia. Se recomandă ca porţiunea respectivă de arbore
să fie cromată dur şi lustruită sau să aibă duritatea de cel puţin 45 HRC, iar bătaia radială să
nu depăşească 0,1 mm, la viteze periferice de până la 5 m/s şi 0,06 mm, la viteze periferice
cuprinse în intervalul 5 ... 9 m/s. Inelele, de secţiune dreptunghiulară (fig.21 a), se montează
cu strângere, într-un canal cu secţiune trapezoidală (fig.21 b), după montare inelul luând
forma canalului (fig.21 c).

Fig. 21. Etanşarea cu inele de paslă

Etanşările cu garnitură manşetă de rotaţie

Etanşările cu garnitură manşetă de rotaţie se folosesc în condiţii de etanşare mai


severe, la viteze periferice până la 10 m/s, temperaturi de funcţionare cuprinse între -300C şi
2000C şi diferenţe de presiuni sub 0,05 MPa. Ele se execută în forma A şi forma B – cu buză
suplimentară pentru reţinerea prafului (fig. 22 a şi, respectiv, b). Diferenţa dintre diametrul
arborelui şi cel al buzei de etanşare face ca în stare montată buza de etanşare să exercite o
anumită apăsare pe suprafaţa de contact cu arborele, iar pentru menţinerea acestei apăsări, în
jurul buzei de etanşare se montează un arc elicoidal.

17
Baciu Vasile Eduard Referat I

Fig. 22. Etanşarea cu garnitură manşetă de rotaţie

Etanşările cu labirinţi

Etanşările cu labirinţi se folosesc la funcţionarea în medii impure. Etanşarea se


realizează prin intermediul unui spaţiu sub formă de labirint, creat între piesele rotitoare şi
cele fixe, labirintul fiind format dintr-o serie de ştrangulări, urmate de spaţii care se lărgesc
brusc (fig.23). Etanşarea se datoreşte faptului că viteza fluidului se micşorează prin
turbioanele care se creează în spaţiul lărgit, ce urmează după ştrangulare, astfel că în dreptul
ştrangulării următoare viteza lubrifiantului este mult mai mică. Cu cât numărul ştrangulărilor
şi spaţiilor lărgite este mai mare, cu atât eficacitatea etanşării creşte.

Fig. 23. Etanşările cu labirinţi

Pentru a împiedica pătrunderea impurităţilor din exterior, în labirint se introduce


unsoare consistentă, rugozitatea suprafeţelor labrintului trebuind să fie mai mare de 12,5 µm,
pentru a se asigura menţinerea unsorii. Etansările cu labirinţi pot fi: cu labirinţi axiali (v.
fig.23), dispuşi paralel cu axa arborelui, folosiţi atât la carcasele cu plan de separaţie cât şi la
cele fără plan de separaţie; cu labirinţi radiali, dispuşi perpendicular pe axa arborelui, folosiţi
numai în cazul carcaselor cu plan de separaţie.

18
Baciu Vasile Eduard Referat I

Materiale folosite în construcția etanșărilor

Sistemele de etanşare, indiferent de soluţia constructivă, conţin cel puţin un element


activ - garnitura. Materialele pentru garniturile de etanşare trebuie să prezinte multiple
proprietăţi pentru a face faţă condiţiilor de lucru ale etanşării. Nu de puţine ori proprietăţile
cerute sunt contradictorii, ceea ce face ca alegerea materialului optim să fie o problemă
dificilă.
Proprietăţile materialelor pentru garniturile de etanşare se definesc prin caracteristici
generale de rezistenţă mecanică, caracteristici mecanice specifice şi o serie de caracteristici
speciale legate de îmbătrânire, contracţia şi umflarea în contact cu diferite medii, etc.
Principalele proprietăţi luate în considerare la alegerea materialelor pentru garniturile
de etanşare sunt:
a) Caracteristici de rezistență
b) Caracteristici tribologice
c) Stabilitatea chimică
d) Impermeabilitate
e) Dilatația termică
f) Stabilitatea termică
g) Prelucrabilitatea

Materialele folosite pentru construcţia garniturilor de etanşare sunt foarte diferite, atât
din punct de vedere al proprietăţilor cât şi din punct de vedere al compoziţiei chimice,
începând cu hârtia şi terminând cu materialele plastice de ultimă generaţie. Din această largă
gamă se remarcă o serie de materiale mai des utilizate:

Hârtie şi carton
Se folosesc destul de des la garnituri statice atât la presiuni mici cât şi la presiuni mari.
Hârtia simplă se foloseşte mai rar. Pentru îmbunătăţirea proprietăţilor sale se impregnează cu
gelatină, ulei, răşini sau latex din cauciuc. Impregnarea cu ulei îmbunătăţeşte mult
proprietăţile.
Piele
Proprietăţile şi performanţele pielii diferă după modul de tăbăcire. Pielea tăbăcită cu
tananţi vegetali are proprietăţi superioare faţă de cea tratată cu agenţi chimici. Rezistă la
uleiuri minerale, benzina, lichide cu conţinut de acid carbonic şi sulf. Se foloseşte atât la
garnituri în mişcare, cât şi la cele statice. Datorită faptului că pielea simplă este poroasă, se
utilizează
impregnarea cu ceară, materie plastică lichidă sau răşini, ceea ce duce la lărgirea domeniilor
de folosire.
Fibre vegetale
Se folosesc cânepa, iuta, bumbacul, inul, fibrele de urzici. Sunt utilizate mai ales la
executarea garniturilor moi. Principalele calităţi sunt flexibilitatea şi rezistenţa ridicată la
tracţiune. Se folosesc impregnate cu substanţe de etanşare. O mare răspândire o au garniturile
din pâslă confecţionată din fibre vegetale neţesute şi neîmpletite.
Pluta
Este formată din celule mici umplute cu aer şi legate între ele printr-un liant natural.
Greutatea specifică este între 228 şi 480 Kg/m3. Rezistenţa la tracţiune este direct
proporţională cu greutatea specifică, în timp ce compresibilitatea este invers proporţională cu
aceasta. Are proprietatea de a se comprima fără a se lărgi lateral. Este impermeabilă faţă de
lichide la joasă

19
Baciu Vasile Eduard Referat I

presiune şi permeabilă pentru gaze. Rezistă până la temperaturi de maximum 70oC. Prezintă
coeficient de frecare mare, conductivitate termică redusă, afinitate la mucegaiuri, corodanţă
pentru unele aliaje pe bază de aluminiu şi magneziu. Se foloseşte la suprafeţe de etanşare cu
denivelări mari, având capacitatea de a le prelua.
Cauciuc
Diferitele tipuri de cauciuc utilizate pentru garniturile de etanşare se diferenţiază după
proprietăţile lor de bază, cele mai importante fiind: duritate, elasticitate, rezistenţa la rupere,
rezistenţa la îmbătrânire friabilitatea, comportarea la temperaturi extreme (joase sau înalte),
rezistenţa la uzură, permeabilitate la gaze şi abur.

Mase plastice
Reprezintă o importantă clasă de materiale pentru garnituri de etanşare. Se folosesc cu
precădere materialele termoplaste- nu se întăresc la temperaturi ridicate. Dintre caracteristicile
mecanice sunt de remarcat: rezistenţa la încovoiere relativ mică, modulul de elasticitate
transversal redus, duritatea scăzută. Pentru garnituri dinamice, se recurge la o durificare
superficială care conferă o rezistenţă la uzură mai mare.

Metale
Se folosesc în special metale cu proprietăţi tribologice. Printre cele mai utilizate
metale sunt:
- Plumbul - pentru garnituri plate şi în formă de manşon.
- Aluminiul - este folosit mai ales la presiuni relativ mici. Se oxidează, formând un
strat protector, care este atacat numai de acizi şi baze puternice.
- Cuprul - se foloseşte la presiuni relativ mici. Nu se recomandă utilizarea lui în
contact cu piese din oţel, existând pericolul apariţiei fenomenului de electroliză.
- Oțelul - se utilizează în special oţeluri aliate cu vanadiu, crom, şi wolfram, cu durităţi
mari şi rezistente la uzură.
- Argint - are o rezistenţă la coroziune deosebită, ceea ce îl face utilizabil în cazuri
speciale.
- Platina - se foloseşte până la temperaturi de 1300°C, în medii în care nici un alt metal
nu rezistă la coroziune.

20
Baciu Vasile Eduard Referat I

Capitolul 3

Recomndări privind execuţia cilindrilor hidraulici

1.Cilindrul are prescrise condiţii tehnice pentru suprafaţa interioară de etanşare şi


suprafeţele de capăt, având în vedere asamblarea sa cu capacele, în special cu capacul cap
tijecare conţine şi bucşa deghidare a tijei. Când cilindrul este cu tijă bilaterala condiţiile se
extind la ambele suprafeţe de capăt. Realizarea unei etanşăricorespunzătoarepe suprafaţa
cilindrică interioară depinde în mare măsură macro-şi micro-geometria suprafeţei, de abaterile
de la forma geometrică şi rugozitatea suprafeţelor. Pentru aceasta, condiţiile tehnice ale
suprafeţei cilindrice interioare sunt:
 abaterea de la rectilinitate ≤ (4. . .10)µm;
 conicitate admisibilă ≤ 6 µm/1000 mm...12µm/1000mm;
 rugozitatea suprafeţelor Ra ≤ (0.2 . . . 0.4) µm;
 duritatea minimă asuprafeţei : 60 . . . 65 HRC;
 toleranţelesunt corespunzătoare elezajelor unitare H7 . . .H8.
Cilindrul se execută din ţeavă trasă (cusătura de sudură interzisă) din oţel OLT 35 . . OLT 40
sau din alamă. Operaţiile iniţiale de prelucrare sunt strunjirea normală şi strunjirea fină.
Calitatea suprafeţei se poate obţine prin rectificarea normală şi fină, sau honuirepentru An ≥
100 mm şi prin honuire, sau rulare pentru An < 100 mm. Deşi se intalneşte destul de des
prescrisă, cromarea dură nu este recomandată, datorită pericolului de exfoliere, ce scoate
prematur din funcţionare elementele de etanşare.
de 1.5 . . . 2 mm.

2.Pistonul are condiţii tehince impuse de : ajutajul pe care îl formează cu cilindrul,


elementele de etanşare ce se montează pe el şi ansamblarea lui cu tija.
Din necesitatea reducerii pe cât posibil a masei inerţiale proprii sistemului mobil, pistonul se
execută din materiale uşoare: bronz, pentru forţe mici, chiar teflon, sau oricare alt material cu
proprietăţi antifricţiune.

21
Baciu Vasile Eduard Referat I

3.Tija.Execuţia ei este mai uşoară si astfel, condiţiile tehnice ce i se impun, pot avea
valori mai strânse. Ea realizează două ajustaje, unul fix în alezajul pistonului şi unul mobil în
alezajul bucşei de ghidare.
.
4. Bucşa de ghidare formează pe ambele suprafeţe cilindice ajustaje, pe interior cu
tija şi pe exterior cu alezajul din capac.
Bucşa se execută din materiale cu coeficient de frecare mic : bronz, alamă, iar pentru
forţele de lucru mai mici, din tefon sau bronz sinterizat.

5. Capacele intervin direct în condiţia de coaxialitate prin precizia cu care


poziţionează suprafeţe de ghidare şi de etanşare a două piese diferite cilindrul şi bucşa de
ghidare.
Când capacele conţin şi suprafeţele prelucrate pentru realizarea camerelor de frânare,
atunci condiţiade concetricitate se extinde şi la aceste suprafeţe.
Capacele se execută din aliaje de aluminiu. Pentru cilindri cu alezaje nominale mici,
An ≤ 63 mm la care capacele se ansamblează cu cilindrul prin filet, capacele se pot executa din
oţel. Capacele nu ridică probleme tehnologice de execuţie deosebite.

6.Condiţii de montaj.
La montajul elementelor de etanşare se au în vedere :
- controlul locaşurilor pentru a nu avea bavuri sau rizuri,
- controlul muchiilor pieselor ce ar putea deteriora elementul de etanşare,
- protejarea cu bucşă a canalelor, filetelor, sau colţurilor ascuţite atunci când elementul
de etanşare trebuie să treacă peste asemenea suprafeţe,
- muchiile de etanşare ale garniturilor fără tăieturi, incluziuni sau bavuri, bavura
planului de separaţie de la inelel O îndepărtată,
- montajul ganiturii, împingerea, cu bucşă de montaj, curăţirea de impurităţi a garniturii,
locaşelor şi suprafeţelor etanşate,
- montarea corectă a garniturii cu muchia de etanşarea spre suprafeţele cu presiune etc.
Privind montajul pieselor din ajustajele cu joc, în scopul compensării, pentru a se ajunge
la coaxialitatea necesară, strângerea elementelor de prinderea capacelorse face progresiv, în
cruce, verificări periodice asupra calităţii mişcărilor. Orice tendinţă de blocare datorită
strângerii unilaterale trebuie corectată.

22
Baciu Vasile Eduard Referat I

Bibliografie
1. Ceauşu I., - Fir. SHP Funcţionarea, întreţinerea şi repararea sistemelor
hidraulice şi pneumatice ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor , tipărit de Filaret
Bucureşti, 1990;
2. Ivan M., Măniuţ P., I., Cristian I., Dobrea Gh., -Hidraulica maşinilor-unelte:
Îndrumar
3. de laborator- Tipografia Universităţii din Braşov, 1984;
4. Picoş C., Pruteanu O., -Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin
aşchiere,
5. Editura Universitas, Chişinău, 1992, vol. I ;
6. Picoş C., Gh., Coman-Normarea tehnică pentru prelucrări prin aşchiere, Editura
7. Tehnică, Bucureşti, 1979, vol. I ;
8. Picoş C., Gh., Coman -Normarea tehnică pentru prelucrări prin aşchiere-, ş.a.,
Editura
9. Tehnică, Bucureşti, 1982, vol. II ;
10. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/MOTOARE-
HIDRAULICE48.php
11. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Motoare-hidraulice-liniare74224.php
12. https://modulul5.files.wordpress.com/2011/02/curs-actionari-hidraulice1.pdf
13. http://www.termo.utcluj.ro/ahp/ahp.pdf
14. https://www.scribd.com/document/114438427/Studiul-constructiv-al-motoarelor-
hidraulice-liniare-si-oscilante
15. http://hidraulica-center.ro/biblioteca-tehnica/despre-cilindri/
16. http://www.romseal-jet.ro/docs/Elemente%20de%20hidraulica.pdf

23

S-ar putea să vă placă și