PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA

DIRECȚIA DE MEDIU
SERVICIUL SPAȚII VERZI ȘI LOCURI DE JOACĂ

GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU APLICAREA TĂIERILOR ADECVATE

ȘI ÎNTREŢINEREA ARBORILOR DIN MEDIUL URBAN
- 2020 –

I. Metodologia aplicată tăierilor și lucrărilor de întreținere a speciilor

dendrologice din spațiile verzi cu acces public în mediul urban. Aceasta secțiune a
ghidului descrie succint metodologia urmată de către Primăria Municipiului
Timișoara, prin intermediul Serviciilor publice ale Direcției de Mediu, privind
aplicarea tăierilor în cadrul lucrărilor de întreținere adecvate tuturor categoriilor de
specii dendrologice prezente în spațiile verzi urbane.

II. Tehnici privind aplicarea tăierilor adecvate și întreţinerea arborilor din

mediul urban. Acest ghid de bune practici dezvoltă tehnicile de întreținere și aplicare
ale tăierilor, indicate speciilor arboricole prezente în amenajările peisagistice din
mediul urban, dezvoltând în mod coroborat, următoarele direcții specifice de
abordare:

Abordarea tăierilor din mediul urban în funcție de vârstă

a. Tăieri de formare și educare a coronamentului la arborii tineri din mediul urban.
b. Tăieri de întreținere, structurale, corectare, regenerare și reducere în coronament la
arborii maturi din mediul urban.
c. Tăieri de reîntinerire, regenerare, restaurare și conservare la arborii bătrâni și
monumentali din mediul urban.
Abordarea tăierilor în funcție de cazuri generale și particulare din mediul urban:
a. Recomandări generale de bune practici pentru întretinerea arborilor.
b. Cazuri particulare și excepții în practică.
c. Greșeli de evitat.
Abordarea tăierilor în funcție de amplasament și categorie a arborilor din mediul
urban
a. Arbori izolați, în aliniamente și în grupuri.
b. Arbori foioși și rășinoși.

Terminologia adoptată pentru descrierea tăierilor în coronament, utilizează

sensul propriu al cuvintelor. Această mențiune se impune datorită reacției
negative generale, atât a a beneficiarilor de spațiu verde public din mediul
urban, cât și specialiștilor din domeniul peisagistică, arboricultură,
horticultură - față de expresia perceputa figurat ”tăieri de toaletare”,
generic utilizată pentru intervenția de tăieri în coronamente și incriminată
ca rezultat în mediul urban. Cuvântul ”toaletare” - chiar desemnând inițial
buna intenție de a curăța și estetiza coronamentele de uscături, ramuri rupte
sau crescute inestetic, nu este prezent în terminologia adoptată. Prezentul
ghid își propune clarificarea termenilor utilizați în descrierea lucrărilor de
întreținere adecvate și a tăierilor în coronamente, sensului și necesității
tehnico-estetice ale acestora, pentru arborii din mediul urban.

1
I. METODOLOGIA APLICATĂ TĂIERILOR ȘI LUCRĂRILOR DE
ÎNTREȚINERE ALE SPECIILOR DENDROLOGICE DIN SPAȚIILE VERZI CU
ACCES PUBLIC ÎN MEDIUL URBAN

Lucrări de întreținere și regenerare ale plantelor lemnoase (arbori, arbuşti,

subarbuști)

În cazul ruperilor produse de vijelii în timpul verii, în plin sezon de vegetație, tăierile
se vor executa urgent, urmate imediat de badijonarea cu zeamă bordeleză și vopsirea
rănilor cu vopsea sau ulei de in.

Tăierile de corecţie şi întreţinere constă în operaţiuni de eliminare a ramurilor

uscate sau a celor care afectează: faţada, acoperişul imobilelor, gospodăria aeriană, a
ramurilor rupte de furtuni, a celor care împiedică vizibilitatea semnelor de circulaţie şi
afectează siguranţa traficului pietonal şi rutier etc., de la arborii existenţi pe raza
Municipiului Timişoara.

Tăierile de corecţie, întreţinere se vor face, în plan vertical, cât mai aproape de
inserţia ramurilor de trunchi, se vor netezi cu cosorul şi se vor acoperi cu un strat de
ulei vegetal (de in) sau mastic rece, culoarea acestuia fiind cât mai apropiată de cea a
scoarţei arborelui, rănile netratate constituind porţi de intrare a dăunătorilor vegetali, a
aerului, apei, ceea ce duce în final la putrezirea lemnului, formarea cariilor şi a
scorburilor.

La tăierea în coronamentul arborilor cu înălţimea de până la 4 m se va utiliza doar

motofierăstrăul (drujba), emondorul şi scara, fără folosirea altor utilaje de ridicare la
înălţime (PRB, macara).

Elagarea – ridicarea coroanei – se face până la înălțimea de 2,5 m, pentru a facilita

accesul autoutilitarelor de salubrizare. Arborii, la care se realizează ridicarea coroanei
la mai mult de 2,5 m, devin periculoși în cazul rafalelor de vânt, cantităților mari de
precipitații căzute în timp scurt.

Tăierea în coronamentul arborilor se va face în aşa fel încât coroana rămasă să

aibă formă şi proporţie, evitându-se astfel dezechilibrări ale coroanei rămase.

Prestatorul va executa tăierile de corecţie la arborii din aliniamente ce afectează

gospodăria aeriană şi a arborilor doborâţi de furtuni, tăieri de corecţie la arborii care
împiedică vizibilitatea semnelor de circulaţie, defrişarea arborilor de pe raza
municipiului Timişoara, asigurând un dispecerat de urgenţă.

Tăierile se realizează în baza Programului lunar de prestări servicii emis de

achizitor la începutul lunii și a Programului de prestări servicii urgente.

Prestatorul va fotografia arborii înainte de efectuarea tăierilor de corecție, elagare și

defrișare și după realizare. Fotografiile se vor atașa la Situațiile decadale în format jpg
pe suport CD/DVD.
Nerespectarea acestor cerinţe atrage neacceptarea la plată a serviciilor executate
necorespunzător.

2
Defrişarea arborilor
Defrişarea arborilor uscaţi, a celor crescuţi spontan care afectează structura de
rezistenţă a clădirilor sau gospodăriile subterane şi aeriene sau sunt doborâţi de
furtuni, constă în tăierea acestora până la nivelul solului.
Defrişarea arborilor se realizează în baza comenzii achizitorului.
Lucrarea de defrișare arbori cuprinde reducerea treptată a coroanei și a trunchiului
până la nivelul solului
Nerespectarea acestor cerinţe atrage neacceptarea la plată a serviciilor executate
necorespunzător.

Scoaterea manuală/mecanizată a rădăcinilor

Extragerea sistemului radicular pentru fiecare arbore doborât se face în cel mult 7 zile
de la defrişarea lui, la solicitarea beneficiarului. Completarea cu pământ a gropii
rămase în urma extragerii sistemului radicular se realizează imediat după finalizarea
acestei lucrări.
Scoaterea rădăcinilor se face manual sau mecanizat în funcţie de situaţia existentă în
teren.
Scoaterea mecanizată a rădăcinilor, aflate în vecinătatea clădirilor şi reţelelor de
utilităţi putând fi scoase fără riscul de-a produce pagube iar în cazul celor aflate în
alveolele stradale fără a distruge trotuarul înconjurător şi utilităţi tehnico-edilitare.
Defrișările de arbori vor fi însoțite obligatoriu de scoaterea cioatelor acestora, în
aceeași zi în care s-a executat defrișarea sau cel mult în șapte zile.
Activitatea de extagere a rădăcinilor se realizează în baza comenzii ferme a
achizitorului.
Nerespectarea acestor cerinţe atrage neacceptarea la plată a serviciilor executate
necorespunzător.

Depozitarea masei lemnoase, obţinerea compostului vegetal

- Ofertantul, la data deschiderii ofertelor va prezenta dovada că deţine un spaţiu
suficient de mare unde poate fi depozitat tot materialul rezultat în urma tăierilor
efectuate conform cerinţelor prezentului caiet de sarcini, spaţiu care este necesar a fi
situat pe raza Municipiului Timişoara sau în apropiere.
- Obligativitatea de a mărunţi scoarţa şi ramurile obţinute în urma tocării acestora ca
urmare a efectuării elagajelor, tăierilor de corecţie şi defrişării. Produsul obţinut va fi
utilizat la producerea compostului vegetal (de la aşternerea pe platformă până la
finalizarea fermentării resturilor vegetale) sau ca mulci în unele amenajări peisagere.

NOTĂ:
Pentru efectuarea tăierilor de corecţie/ defrişare a arborilor cu înălțimea mai mare de 4
m, se va utiliza PRB-ul, având braţ de lungime suficientă pentru a se interveni asupra
arborelui, macaraua sau alpiniștii.
În cazul aplicării unor tehnici de tăieri greşite (tăiere prea scurtă, tăierea a mai
mult de 30% din coroană, tăierii în scaun la specii la care nu se pretează această
tehnică, tăieri de regenerare în perioada de vegetaţie etc.) care duc la moartea
arborilor, se va imputa societăţii prestatoare de servicii contravaloarea arborelui
evaluat conform HCL nr. 349/2013 privind aprobarea măsurilor de protecţie a
materialului dendro-floricol de pe domeniul public al Municipiului Timişoara cu
modificările ulterioare.

3
Operatorul va îndeplini condiţiile minime de dotare cu personalul calificat şi atestat,
utilaje, mijloace de transport şi materiale necesare executării în condiţii optime şi de
siguranţă a tuturor categoriilor de operaţiuni care intervin în procesul tehnic de
execuţie a serviciilor la calitate corespunzătoare. Dacă în termen de 15 zile de la
încheierea contractului subsecvent, operatorul nu respectă obligaţiile mai sus
menţionate, beneficiarul va solicita rezilierea contractului, solicitare cu care
operatorul va fi de acord.

a) Tăierile la arbuşti
• Pentru menţinerea formei naturale de creştere, în funcţie de specie și
capacitatea de lăstărire, se aplică tăieri de reînnoire treptată prin rărirea tufei,
suprimând 1/5 -1/4 din numărul total al ramurilor, împreună cu lemnul bătrân pe care
se inseră.
• Se suprimă ramurile întinse pe sol (la arbuştii erecţi), cele uscate, bolnave,
rupte, slabe, cele care se încrucişează și drajonii. La plantele altoite se suprimă
ramurile pornite din portaltoi.
• Tăierile specifice de stimulare a înfloritului/fructificării se vor efectua în
funcţie de modul de înflorire al speciei. Astfel:
• Pentru speciile care înfloresc de primăvara până la mijlocul verii, tunderea se
va efectua imediat după spectacolul floral: Chaenomeles, Deutzia, Forsythia,
Hamamelis, Kerria japonica, Phyladelphus coronarius, Syringa sp., Weigela sp. etc.
• Pentru speciile care înfloresc la sfârșitul verii sau toamna, tăierile se vor
efectua primăvara: Buddleia davidii, Caryopteris, Ceanothus, Hibiscus, Spiraea,
Tamarix etc.
• Pentru speciile ornamentale prin fructe, tăierile se vor efectua în perioada de
repaos vegetativ.
• Pentru speciile cu frunze căzătoare, tăierile se vor efectua în perioada de
repaos vegetativ.
• Pentru speciile sempervirescente tunderea se va efectua primăvara.
• Pentru toate speciile se vor elimina ramurile uscate, rupte sau bolnave pe tot
parcursul anului.
• Menţinerea formei naturale se face prin scurtări uşoare.
• La formele arhitecturale (topiară sau tunse) din rășinoase - se vor face tăieri de
întreţinere primăvara în perioada 1-10 aprilie, și toamna în perioada 1-10 septembrie,
dar nu se va opera pe lemnul lipsit de frunze sau de muguri vizibili.
• Pentru arbuştii rășinoși se execută uşoare tăieri de corecţie a ramurilor cu
poziţie defectuoasă (dar nu se va opera pe lemnul lipsit de frunze) și eliminarea
ramurilor uscate, frânte sau bolnave.
• In cazul arbuştilor cu habitus târâtor și semitârâtor, care depășesc zona alocată
lor, se fac tăieri de reducere a ramurilor prea lungi (dar nu se vor face tăieri pe lemnul
fără frunze).
• Tăierile se vor face deasupra unei ramificaţii laterale cu poziţie superioară,
astfel încât tăieturile sa nu fie sesizabile.

b) Tăierile la arbori
• La arborii altoiți se suprimă ramurile pornite din portaltoi.
• Tăierile se vor efectua în perioada de repaos vegetativ.
• Se suprimă ramurile uscate, bolnave, rupte, slabe, cele care afectează
gospodăria aeriană, cele care afectează semnele de circulație, clădirile, acoperișurile
caselor etc.

4
• Se reduce o treime din coroană, maxim 50%;
• Arborii se defrișează după primirea avizului de la Agenția pentru Protecția
Mediului. Pentru arborii uscați nu este necesar aviz.
• Prestatorul este obligat a realiza fotografii la efectuarea tăierilor de corecție și
defrișărilor și se atașează la situațiile de prestări servicii decadale.
• Defrișarea nucilor de pe domeniul public se face după primirea autorizației
de la Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș.

c) Tăierile la liane
• Lianele existente în spaţiul verde public și conduse pe suporturi construite
(pergole, treiaje, ziduri, coloane etc.) se vor tăia primavara, înaintea pornirii în
vegetaţie.
• Lucrarea constă în reducerea tulpinilor principale, astfel încât acestea să
asigure prin arhitectura lor, acoperirea suportului, fără să îngreuneze structura de
rezistență a acestuia sau să-i depășească limitele fizice.
• Se vor elimina uscăturile, ramurile bolnave, rupte, frânte și o parte din lemnul
bătrân, asigurându-se anual creşteri tinere pentru reînnoirea plantei sau pentru
stimularea acoperirii uniforme a suportului și înfloririi abundente.
• La speciile decorative prin flori se elimină aglomerările de lăstari care au
produs flori în anul precedent.
• Lianele care urcă în coroanele arborilor se vor tăia în situaţia în care
îngreunează ramurile și pot provoca ruperi în coroană, în condiţii de vânt, ploaie,
zăpadă, chiciură, polei. Lianele se pot păstra pe trunchiul arborilor, în situația în care
îndepărtarea lor poate provoca leziuni ale scoarţei, sau în situația în care nu
îngreunează, prin volumul lor suplimentar, greutatea trunchiului.
• Lianele sunt considerate invazive doar dacă agresează și concurează vegetaţia
de talie mică (arbuşti, subarbuști, flori). In această situație ele vor fi eliminate
complet, degajând vegetaţia invadată și asigurând condiţii ca ele să nu se mai dezvolte
în acea zonă. Lucrarea se va executa primăvara, odată cu tăierile efectuate la arbuşti și
subarbuști sau odată cu lucrările agrotehnice executate la decoratiunile cu flori și
trandafiri și va fi repetată de câte ori va fi nevoie în cursul vegetaţiei.
• Glicina (Wisteria sp.) – trebuie tunsă de două ori: în luna februarie când se taie
la 2-3 muguri și la 2 luni de la înflorire la 4-5 muguri.

d) Lucrările de tăiere la trandafiri

• Tăierile de întreţinere se aplică primavara, dupa trecerea pericolului de îngheț,
în mod diferenţiat, în funcţie de caracteristicile biologice ale soiurilor și forma de
creştere.
• Trandafirii (Thea hybrida, Polyantha și Floribunda) se întrețin prin
îndepărtarea ramurilor rupte, bolnave, cele din centrul tufei, ramurile mai bătrâne de 3
ani primăvara după trecerea pericolului de îngheț. După înflorire se elimină florile
trecute.
• Ramurile crescute din portaltoi se vor îndepărta de la punctul de creștere (după
îndepărtarea pământului din jurul drajonului).
• Ramurile slabe se elimină sau se scurtează în cepi. Se reţin 3-7 ramuri anuale
cu poziţie echilibrată, uniform distribuite pe butuc. Scurtarea acestora se face la 4-10
muguri în funcţie de vigoare (mai scurt la ramurile slabe și mai lung la cele puternice
și groase).

5
• La trandafirii urcători din soiuri care au capacitatea de a lăstări anual de la
baza (Rosa multiflora, hibrizi), tăierile constau în eliminarea ramurilor de doi și mai
mulţi ani. Ramurile florifere păstrate se scurtează la 2-3 muguri, asigurându-se o buna
distribuţie a acestora pe suport și o înflorire pe toată lungimea plantei (de la bază până
la vârf),
• La trandafirii urcători din soiuri care produc ramuri noi către partea superioară
a plantei (hibrizi de Thea), se execută tăieri scurte (cepi) către baza plantei, pentru a
stimula formarea de ramuri noi, tăierea uşoară a ramurilor lungi (etajat la cei palisaţi
vertical) și scurtarea lăstarilor laterali floriferi inseraţi pe acestea la 2-3 muguri.
• La toate categoriile de trandafiri se vor elimina în cursul vegetaţiei toate florile
sau inflorescenţele trecute, împreună cu ultima frunză și lăstarii crescuți din portaltoi.

e) Lucrările de tăiere la gardurile vii

• Pentru gardurile vii din specii de foioase cu frunze caduce tăierile de
întreținere vor fi făcute de cel puţin două ori pe an: primăvara, înaintea pornirii în
vegetaţie și în mai-iunie (după alungirea lăstarilor). Tăierea se poate repeta în cursul
verii exceptând perioadele caniculare. Se scurtează la 1-3 muguri deasupra tăierilor
anterioare. Pe lateralele gardului viu, tăierea se începe de jos în sus (așa încât ramurile
tăiate să nu rămână prinse în ramurile inferioare). Partea bazală a gardului tăiat trebuie
să fie mai largă decât partea superioară. Aspectul general al gardului viu tăiat trebuie
să fie drept pe toată suprafaţa, fără valuri și resturi de la tăiere.
• Gardurile vii din specii rășinoase vor fi tăiate de două ori pe an, primăvara – în
perioada 1-10 aprilie și toamna în perioada 1-10 septembrie. Tăierile vor fi mai
uşoare, numai în zona ramurilor care poartă frunze. Partea bazala a gardului tăiat
trebuie să fie mai largă decât partea superioară. Aspectul general al gardului viu tăiat
trebuie să fie drept pe toată suprafaţa, fără valuri și resturi de la tăiere.
• În cursul vegetaţiei se vor elimina toate buruienile și creşterile spontane
apărute ca impurități în gardul viu. Se va urmări în permanență igienizarea gardului
viu atât la nivelul solului cât și pe toată suprafaţa lui.

f) Lucrări de tăiere la subarbuști

• Subarbuștii sensibili la ger se vor tăia primăvara, eliminându-se porţiunile
degerate până în zona lemnificată, unde apar noi lăstari (Lavandula sp., Hydrangea
sp. etc.).
• Speciile rezistente la ger nu necesită tăieri decât după înflorire, când se
eliminâ porţiunile înflorite, uscate, rupte, frânte etc.

Protecţia de iarnă
• Lucrarea se va executa pentru toate categoriile de plante termo-sensibile de
talie mică (arbori tineri, arbuşti, subarbuști, trandafiri) situate în teren precum și
pentru plantele lemnoase în recipiente de cultură (vase, jardiniere etc.).
• Trandafirii vor fi mușuroiți la bază cu cel puţin 30 cm pământ mărunțit și
reavăn, acoperind punctul de altoire și partea bazală a ramurilor. Lucrarea se va
efectua la intrarea în iarnă, când temperaturile din cursul nopţii scad la 2-3°C.
Trandafirii altoiți pe trunchi vor fi protejaţi după căderea frunzelor. Primavara, după
trecerea pericolului îngheţurilor târzii, se va efectua lucrarea de dezmușuroire.
Aceasta constă în îndepărtarea pământului de la baza fiecărei plante având mare grijă
la protejarea mugurilor de la baza ramurilor și a ramurilor în general.

6
Protecţia mediului
Pe parcursul îndeplinirii contractului se va respecta legislaţia în vigoare în domeniul
protecţiei mediului, informaţii relevante putând fi obținute de la Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului, site web: http://www.anpm.ro, precum și de la Ministerul
Mediului și Dezvoltării Durabile, site web: http://www.mmediu.ro.

Tăierile în coronamente și defrișările efectuate în spațiul verde urban cu acces public,

au următoarea bază legală:

LEGE nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (**republicată**) privind reglementarea și

administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților:
Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 10 noiembrie 2009
ART.12 Alin. (6) Deciziile luate la nivelul administrațiilor publice locale de tăiere a
arborilor sănătoși din spațiile verzi, astfel cum sunt definite la art. 3, aflate pe
terenurile din zonele urbane, se pun în aplicare numai după obținerea avizului emis de
agențiile județene pentru protecția mediului, respectiv a municipiului București.
(la 06-07-2014, Alin. (6) al art. 12 a fost introdus de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr.
88 din 1 iulie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 3 iulie 2014)

LEGE nr. 348 din 10 iulie 2003 (**republicată**)

privind legea pomiculturii pentru protecția nucului și a castanului comestibil:
Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 300 din 17 aprilie 2008
Anexa nr. 3 - AUTORIZAȚIE DE TĂIERE/DEFRIȘARE eliberată de către
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală.

II. TEHNICI DETALIATE PRIVIND APLICAREA TĂIERILOR ADECVATE ȘI

ÎNTREŢINEREA ARBORILOR DIN MEDIUL URBAN

1. Pregătirea materialului dendrologic săditor. Tăierile de educare și formare.

Toate tăierile în coronamente, de educare și formare se vor executa cu unelte bine

ascuţite, dezinfectate în permanență cu alcool tehnic (sau cu o soluţie 1:10 de înălbitor
şi apă) și vor fi badijonate cu produse care nu distrug ţesuturile vii: zeamă bordeleză
sau acoperite cu vopsea sau ulei de in.

1.1. Tăierile pentru formarea coroanei se vor verifica sau/și executa încă din
momentul achiziționării materialului dendrologic săditor, în scopul obţinerii unui
schelet cât mai estetic sau a unei forme sau dimensiuni optime pentru arbori, al
stabilirii unui echilibru dintre ramurile coroanei, înălțimea optimă de la sol şi înălţimii
maxime în timp, la locul definitiv de plantare.

La plantare se scurtează ramurile maxim 10-15% și pentru stimularea ramificării și

facilitarea înrădăcinării.

Tăierile pentru formarea coroanei se vor executa:

- în ”ferestrele iernii”, când temperaturile sunt peste -5 grade Celsius, în perioada de
repaus vegetativ;
- primăvara, înainte de începerea vegetaţiei (înainte de umflarea mugurilor foliari);
- toamna, de la căderea frunzelor.

7
1.2. Materialul dendrologic se împarte în două tipuri de loturi de puieţi pentru arborii
stradali: unii cu restricţii de înălţime şi alţii fără restricţii de înălţime (v. Fig. 1-3)

a. Pentru arborii stradali cu restricţii de înălţime, pentru aspect uniform și pentru a

permite traficul pe sub coronament, tulpina va fi elagată de ramuri și lăstari lacomi,
începând de la nivelul solului, în general până la înălţimea de 2-2,5 m.

Se menține înăltimea totală aleasă pentru întregul aliniament, în funcție de cablurile

aeriene care traversează zona sau alte motive tehnico-estetice care impun limitarea
acesteia.

Apoi ramificarea trebuie orientată fie spre coroană-cilindru. fie spre coroană-cub sau
paralelipiped. care se va menţine apoi, prin tăieri anuale.

b. Pentru arborii stradali fără restricţii de înălţime se vor alege 4-6 ramuri ale
coroanei repartizate uniform în jurul axului şi care se găsesc aproape şi la distanţe cât
mai egale unele de altele.

Aceste ramuri se vor scurta la o lungime de 35-45 cm faţă de punctul de inserţie, iar
tăierea se va face deasupra unui mugure plasat în afara coronamentului, pentru ca
noua ramură stimulată în creștere să beneficieze de cât mai multă lumină.

Celelalte ramuri se vor tăia de la punctul de inserţie. Axul de prelungire al trunchiului

se va scurta prin tăierea a 25-30 cm deasupra planului de tăiere a ramurilor de bază ale
coroanei.

PREGĂTIREA ARBORILOR STRADALI DIN MOMENTUL CULTIVĂRII

ÎN PEPINIERE SAU AL ACHIZIȚIONĂRII, ÎN SCOP DE PLANTARE ÎN
MEDIUL URBAN

Fig. 1 Prima intervenție pentru uniformizarea înălțimii și echilibrarea coroanei.

8
Fig. 2 Ramificarea orientată spre coroană-cilindru și spre coroană-cub, care se
va menţine prin tăieri anuale.

Fig. 3 Ramificarea orientată spre volumetria de paralelipiped, care se va menţine

prin tăieri anuale.

1.4. Tăierile de educare pentru formarea (construirea) coronamentului la arborii

tineri au ca scop evitarea apariţiei, la aceşti arbori, a unor coroane cu forme nedorite,
respectând pe cele tipice speciei, respectiv corectarea lor într-un stadiu cât mai
timpuriu.

Tăierile de educare vor începe încă din faza de cultivare în pepiniera a materialului
dendrologic destinat mediului urban. Acestea au ca scop stimularea ramificării și
înrădăcinării, precum și conducerea coronamentului într-o formă cât mai estetică. În
mod concret, aceasta înseamnă:

b. Îndepărtarea înfurcirilor şi a ramurilor concurenţiale într-un stadiu cât mai

timpuriu, respectiv imediat dupa apariţia lor; arborii care prezintă aceste defecte la
livrarea din pepinieră nu se acceptă pentru plantare;

c. Îndepărtarea pe cât posibil a ramurilor laterale cu ritidom concrescut; ramurile de

acest tip, cu diametre mai mari de 5 cm, se recomandă să fie doar scurtate;

9
d. La ramurile care se freacă reciproc sau care se încrucişează, se extrage ramura
crescută sub un unghi mai mic faţă de verticală (aşa-numită „reiterat”), precum şi/sau
ramura mai subţire;

e. În măsura în care se cere, aducerea coroanei arborelui spre o formă dorită. Bazele
pentru această operaţie sunt, de regulă, create în pepinieră, dar trebuie aprofundate la
faţa locului.

Foto 1 Exemplificarea în mediul urban a unei forme dorite de coronament tânăr,

construit echilibrat.

10
 2. Întreţinerea plantaţiilor tinere prin lucrări curente si periodice

a. Săparea pământului pe o rază de 0,50 - 0,65 cm în jurul trunchiului, care se va

executa ori de câte ori este nevoie, minim de patru ori pe an, şi administrarea anuală a
unei găleţi de cantităţile de de pământ fertil, humus cu pH controlat, chiar la sac
pentru plantațiile de mică amploare sau din câmp, lizieră de pădure, din primii 40 de
cm de sol cu fertilitate, bine mărunțit și curățat de impurități. Se va utiliza sare
potasică (concentraţie 40%), dolomită de calciu şi magneziu, diverși fertilizatori
lichizi, praf sau granulari cu eliberare retardă. Se va evita utilizarea de mranița în
mediul urban, pentru a reduce infestările cu dăunători sau buruieni și mirosul
neplăcut.

b. Îndreptarea arborilor înclinaţi și suprimarea drajonilor şi a lăstarilor din portaltoi se

vor executa de câte ori este nevoie, minim anual.

c. Ţinerea plantaţiei sub observaţie (monitorizarea) în tot timpul anului şi executarea

lucrărilor profilactice necesare.

d. De pe arborii stradali se vor recolta, în funcție de semnele de boală sau atac de

dăunători apărute, frunzele afectate de arsuri şi necroze, cca. 30 g în stare uscată, care
se vor expedia pentru analizele foliare spre centrele specializate, pentru stabilirea
cauzelor şi carenţelor de nutriţie.

e. Pe timp de secetă udatul plantaţiei tinere se va face cu 20-40 I apă/exemplar, zilnic

în primul an de plantare sau cu repetarea operaţiei, după 10 zile de secetă la
exemplarele stabilizate din plantațile urbane neirigate.

f. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor apăruţi se va executa în mod operativ, dar

numai după consultarea specialiştilor micologi şi entomologi, cu substanţele indicate
de către aceştia. Sunt interzise „tratamentele" sau intervenţiile neaprobate ştiinţific
(tăieri parţiale sau totale de crengi considerate neavenit ca fiind bolnave, folosirea
nesupravegheată de substanţe chimice etc.).

3. Întreţinerea plantaţiilor mature de aliniament stradal, prin îngrijirea

solului, trunchiului, coroanei şi tăieri în coronament

a. Îngrijirea solului include: afânarea prin săparea terenului în jurul arborilor, pe o

rază de 0,50-0,65 m, îndepărtarea a buruienilor, udatul în cazul secetelor prelungite.

b. Administrarea anuală, de pământ fertil, humus cu pH controlat, chiar la sac pentru

plantațiile de mica amploare sau din câmp, lizieră de pădure, din primii 40 de cm de
sol cu fertilitate, bine mărunțit și curățat de impurități. Se va utiliza sare potasică
(concentraţie 40%), dolomită de calciu şi magneziu, diverși fertilizatori lichizi, praf
sau granulari cu eliberare retardă. Se va evita utilizarea de mraniță în mediul urban,
pentru a reduce infestările cu dăunători sau buruieni și mirosul neplăcut.

c. Îngrijirea trunchiului: dacă este cazul, se va stropi trunchiul cu substanţe

fitofarmaceutice, indicate de către specialişti pentru îngrijirea rănilor produse prin
loviri, insolaţie, ger, dăunători și se vor suprima lăstarii din portaltoi, precum şi
drajonii.

11
d. Tăierile pentru corectarea/ curăţarea coroanei, i.e. suprimarea ramurilor lacome, a
celor de prisos, inestetic crescute (suprapuse, încrucişate, atârnate), precum şi a celor
vătămate sau rupte, se vor face urmărindu-se dezvoltarea naturală a arborelui.
Lujerii fini (diam. <1 cm) se vor tăia deasupra unui mugure, lujerii normali (diam. 1-3
cm) şi ramurile subţiri (diam. 3-5 cm) se vor îndepărta direct de la baza ramurii din
care derivă, sau în dreptul unei ramuri laterale ş.a.m.d. (Fig. 4). Se vor încuraja astfel
direcţiile naturale de creştere ale arborelui, evitându-se scurtarea sau secţionarea
artificială/exagerată a coroanei (v. şi Fig. 5-7.).

EXEMPLE DE TĂIERI CORECTE

Fig. 4 Tăierile pentru corectarea/ curăţarea coroanei, suprimarea ramurilor

lacome, a celor crescute din portaltoi la arborii cu punct de altoire la 2-2,2 m, a
ramurilor inestetice (suprapuse, încrucişate, atârnate), precum şi a celor vătămate
sau rupte, se vor face urmărindu-se dezvoltarea naturală a arborelui. Lujerii fini
(diam. <1 cm) se vor tăia deasupra unui mugure, lujerii normali (diam. 1-3 cm) şi
ramurile subţiri (diam. 3-5 cm) se vor îndepărta direct de la baza ramurii din care
derivă, sau în dreptul unei ramuri laterale ş.a.m.d.

12
Fig. 5 Exemplu de curăţare corectă pe linia punctată a coronamentului unui arbore
matur.

Fig. 6 Curățarea corectă estetică și volumetrică pentru echilibrarea coroanei.

Aceste operaţiuni de curăţare se recomandă în cazul arborilor maturi şi de vârstă
medie, care nu au fost întreţinuţi decât minimal. Pentru a împiedica proliferarea
patogenilor, dezinfectarea instrumentelor după fiecare operaţiune de tăiere este
obligatorie.

13
Fig. 7 Exemple de rărire corectă a coronamentelor arborilor urbani. Un arbore cu
coronamentul redus prin curăţare (rărit) va arăta întotdeauna natural, echilibrat şi
sănătos. Scopul final este ca intervenţiile de tăiere să fie aproape invizibile. Tehnica
corectă va înlătura majoritatea ramurilor nedorite de la punctul de origine (tăiere
“la inel”), urmărindu-se păstrarea lateralelor viabile.

e. În cazul rănilor produse de vijelii în timpul verii, în plin sezon de vegetaţie, tăierile
se vor executa urgent, urmate imediat de badijonarea cu zeamă bordeleză şi vopsirea
rănilor cu vopsea de ulei (culoare adecvată) sau ulei de in.

f. Dacă sunt necesare tăieri de elagare, pentru ridicarea coroanei la înălţimea de 2

metri sau mai mult, atunci tăierile se vor face la inel, adică la nivelul scoarţei, cu
tăietura puţin înclinată spre afară, la partea de jos, cu aceleaşi măsuri de protecţie
împotriva ciupercilor xylofage.

g. În cazul arborilor din afara aliniamentelor stradale (curţi recreative, parcuri, spaţii
verzi private ş.a.), se va permite dezvoltarea naturală a arborilor, evitându-se
intervenţiile de orice fel în coronamentul acestora.

4. Tăierile de regenerare a coronamentelor la arborii stradali

A. GREȘELI DE EVITAT

Retezarea anuală a coronamentului arborilor urbani, cu păstrarea trunchiului şi a

părţilor bazale ale ramurilor inferioare, este o practică populară, însă nejustificată şi
extrem de dăunătoare. Indiferent de specie, această practică afectează negativ starea
fitosanitară a arborelui, prin următoarele mecanisme:

1) Epuizează energia arborelui şi capacitatea sa de compartimentare a rănilor. Reduce

durata totală de viaţă a copacului.
2) Facilitează dezvoltarea diverselor forme de putregai al lemnului, deseori cu
rezultatul fatal de uscarea totală a exemplarului.
3) Expune scoarţa la radiaţii solare nocive.
4) Crează multiple ramuri cu o dezvoltare rapidă şi un ancoraj superficial – așa

14
numiții ”lăstari lacomi”, care la vânturi puternice se pot desprinde şi crea pagube
materiale sau umane.
5) Copacii retezați au un efect inestetic. Practica conduce astfel, la diminuarea valorii
turistice a zonei afectate.
6) Provoacă cheltuieli suplimentare. Arborii care supravieţuiesc mutilărilor trebuie
îngrijiţi suplimentar la intervale regulate, iar cei care se usucă trebuie îndepărtaţi.
7) Distruge sau diminuează capacităţile de filtrare complexă a aerului – noxe, praf,
asigurarea de umbră ale arborilor, afectând negativ sănătatea populaţiei locale și
devenind ineficienți ecologic.

B. IDEI GREȘITE CU PRIVIRE LA TĂIEREA RADICALĂ A ARBORILOR

ȘI URMĂRILE LOR

1) Tăierea radicală întinerește arborele, mărindu-i speranța de viață.

În fapt, toate tăierile de acest fel sunt intervenții traumatice pentru arbore, constituind
un atentat la integritatea sa, deschizând o poartă pentru boli și dăunători și slăbind
întregul sistem de apărare al arborelui. Această slăbire a arborelui poate fi fatală mai
ales când este asociată cu alte agresiuni precum seceta, înghețul, traumatizarea
rădăcinii, atacuri ale unor agenți patogeni etc.

2) Tăierea radicală reduce impactul vântului asupra arborelui, limitând riscul ruperii
acestuia.
În fapt, tăierile inadecvate generează creșteri hatorice, ramurile rezultate fiind slab
ancorate pe arbore. În plus, procesul de degradare a lemnului declanșat prin
intermediul rănilor de mari dimensiuni duce la slăbirea structuri generale a ramurilor
principale și a trunchiului. Un arbore sănătos nu își pierde ușor ramurile. Însă un
arbore tăiat necorespunzător poate să devină foarte periculos.

3) Tăierea radicală este cel mai bun mod de a reduce înălțimea unui arbore
În fapt, foarte multe specii ramurile crescute ca urmare a aplicării unor tăieri agresive
se dezvoltă extrem de rapid și astfel arborele revine la înălțimea inițială într-un timp
foarte scurt. De exemplu speciile des întâlnite de tei, salcâm și nuc, cu un sistem de
înrădăcinare sănătos.

4) Tăierea radicală permite diminuarea umbrei.

Dimpotrivă, o tăiere severă provoacă apariția de frunze mult mai mari purtate de lujeri
lacomi ce cresc într-un număr foarte mare.

5) Tăierea radicală împiedică formarea lemnului mort.

În fapt lujerii numeroși care se dezvoltă după o tăiere radicală nu sunt toți viabili.
După câțiva ani de viață între aceștia se instalează o relație de concurență, iar ramurile
dominate mor în cele din urmă, devenind astfel un pericol.

6) Tăierea radicală este economică.

În realitate comunitățile locale încep să realizeze la ora actuală, cât de scump le costă
tăierile agresive ale vegetației urbane. Cheltuielile de monitorizare a arborilor
periculoși, cele aferente realizării tăierilor de restructurare precum și costurile de
replantare sunt exorbitante.

7) Tăierea radicală reduce riscul de distrugeri materiale și pierderile de vieți omenești

15
 prin prevenirea căderilor de arbori.
Dimpotrivă, efectele tăierile radicale aplicate necoordonat, se pot încadra la pierderi
provocate de gestionarea prin tăieri greșite aplicate sistematic, atât distrugerile
provocate de căderile de arbori în mediul urban, cât și pierderile de vieți omenești.

Fig. 8. Tipuri de
tăieri radicale
- retezarea
coroanei (sus)

- scurtarea
ramurilor
principale la 1/3
din lungimea lor
(mijloc dreapta)

- tăierea ramurilor
principale la
punctul de inserție
pe trunchi (jos)

În concluzie, ca regulă de bază, retezările coroanei arborilor NU sunt

recomandate. Se va reţine interzicerea tăierilor neavizate și nejustificate a
30% din coronament.

C. EXCEPȚII DE LA ACEASTĂ REGULĂ o constituie arborii grav afectați

volumetric, cât și alte cazuri particulare:

 arbori afectați inegal volumetric de oricare dintre cazurile de mai jos sau alte cazuri
neprevăzute, pentru care o tăiere a peste 30% din coronament poate duce la salvarea
exemplarului;
 arbori afectați de fenomene meteo: furtuni, fulgere, ploi, zăpadă;
 arbori foarte înclinați din cauza însoririi neuniforme, care prin forma naturală adoptată
pentru adaptarea la luminozitate, prezintă risc de cădere;
 arbori neechilibrați prin tăieri anterioare, care prezintă astfel pericol public;
 arbori de pregatit pentru transplantare, din diverse motive, pentru a le crește șansele
de adaptare într-un nou loc de plantare;
 arbori care interferează cu utilitațile publice: fire de înaltă tensiune, semne de
circulație ș.a.;
 arbori care au suferit reducerea alveolelor de înrădăcinare sau chiar afectări parțiale
ale sistemului radicular, în cursul unor lucrări de construcții;
 arbori care necesită tăieri de ridicare a coronamentului pentru a asigura gabaritul
tronsoanelor de circulație rutieră și pietonală;
 arbori cu coronamentul afectat de trafic, aflați la marginea tronsoanelor rutiere;
 arbori afectați de boli și dăunători, care se consideră că astfel mai pot fi salvați.
 arbori care prezintă un volum mare de uscături în coronament și care mai pot fi
recuperați prin tăieri de coronament.

16
 Coronamentul tuturor acestora va fi tăiat atat cât este necesar pentru a i se
asigura un echilibrul volumetric. În cursul tăierilor se va proteja pe cât
posibil aspectul lor estetic. În funcție de caz, exemplarele pot fi scurtate
inclusiv în înălțime. Acest tip de intervenții drastice de tăiere, în cazul în
care se impun, vor fi urmate de tratamente fitosanitare si de fertilizare
specifice, intensive, pentru a sprijini recuperarea exemplarelor.

D. METODELE CORECTE DE ÎNGRIJIRE ALE ARBORILOR. TĂIERI DE

REGENERARE.

Reguli generale

4.1. În condiţii de creştere şi monitorizare corecte, nu sunt necesare intervenţii

generalizate de tăieri anuale în coronamentul arborilor stradali maturi. De regulă,
practica internaţională în domeniu impune astfel de acţiuni proactive de întreţinere a
arborilor o dată la patru ani (ciclu cvadrienal). Intervenţiile se efectuează cazuistic, în
funcţie de contextul şi caracteristicile fiecărui exemplar.

4.2. Responsabilitatea municipalităţii faţă de cetăţeni este întreţinerea/dezvoltarea

spaţiilor verzi şi asigurarea siguranţei lor publice. Prin urmare, primăria nu va aproba
sau iniţia lucrări de reducere a coroanei sau de îndepărtare a arborilor urbani decât în
cazurile în care aceştia prezintă un pericol iminent, dovedibil şi implacabil, pentru
locuitori. Fiecare caz va fi documentat fotografic şi soluţionat în urma aprobării în
scris a specialiştilor în domeniu (dendrologie, arboricultură, peisagistică) din cadrul
direcţiilor şi instituţiilor locale relevante.

4.3. Primăria nu va înlătura un arbore şi nu va aproba intervenţii de tăiere nenecesare

în coronamentul acestuia pentru alte motive invocate de cetăţeni, precum:
îmbunătăţirea recepţiei TV-satelit; mărirea gradului de însorire a unor imobile sau
grădini; atenuarea problemelor sezoniere sau naturale (căderi de frunze, de seminţe,
de fructe, de polen, de excremente de pasăre ş.a.); pentru a permite accesul
preferențial al vehiculelor supradimensionate sau cu gabarit depăşit sau pentru alte
motive similare.

Regenerarea coroanei la arborii degradaţi, pentru prelungirea vieţii

4.4. La arborii degradaţi, cu un grad extrem de înclinare, care prezintă un pericol

public, nu se vor executa tăieri de regenerare a coroanei, preferându-se îndepărtarea şi
înlocuirea lor cu un specimen tânăr, ulterior documentării fotografice a cazului și
aprobării defrișării de către Agenția de Protecția Mediului, conform prevederilor legii
24/2007.

4.5. Diametrul maxim al ramurii, în punctul unde se execută tăierea, nu trebuie să

depăşească 10 cm la salcâmi, ulmi, frasini, tei, arţari, plopi şi sălcii şi 5 cm la catalpă,
fag, carpen, glădiţă şi alte esenţe tari.

4.6. Tehnica descrisă mai jos se va aplica doar în cazul arborilor cu părţile superioare
ale coronamentului complet degradate (uscate sau invadate de agenţi patogeni). În
cazul arborilor tineri sau maturi viabili, se vor aplica principiile de tăiere minim

17
invazive descrise la punctul 3 al prezentului ghid.

4.7. După ce se stabileşte noul contur al coroanei sănătoase, se va trece la executarea

tăieturilor, după cum urmează:

a. Se va scurta ramura axială (ramura de ordinul 1) la înălţimea stabilită prin noul

contur al coroanei.

b. Se vor scurta apoi ramurile care pornesc din ramura axială (adică ramurile de
ordinul 2), la lungimea egală cu maxim 2/3 din lungimea celei axiale, măsurată de la
vârful ei până la punctul de pornire a ramurii de ordinul 2, care se scurtează.

c. După ce s-au scurtat toate ramurile de ordinul 2, se va trece la scurtarea celor de

ordinul 3, după indicaţiile date pentru cele de ordinul 2. La fel se va proceda, succesiv
cu ramurile de ordinile 4, 5, etc.

Fig. 8 Regenerarea coroanei arborilor stradali maturi la care s-a păstrat tulpina
principală.

d. La coroane fără vârf de creştere (tulpini bifurcate sau trifurcate), se va lua de bază
una dintre ramurile mai groase, care se va scurta la lungimea prevăzută în noul contur
al coroanei, similar ca în punctul anterior.

e. În efectuarea tuturor acestor tăieri se vor respecta avertismentele din Figura 9 și 10

şi regulile expuse în Figura 11. Figurile 9 și 10 au cu caracter informativ şi se vor
adapta cerinţelor individuale ale fiecărui arbore analizat în teren. Ca regulă generală,
se vor respecta instrucţiunile din Figura 11. Este interzisă scurtarea brutală, „în masă"
a crengilor, fiind obligatorie urmărirea dezvoltării naturale a arborelui. Se va prefera
de regulă tăierea „la inel" a ramurilor degradate şi păstrarea nesecţionată a ramurilor

18
ascendente și/sau laterale viabile.

Fig. 9 Avertisment care interzice această formă de abordare a tăierilor

Sunt interzise tăierile care produc cioturi secţionate prea departe de trunchi. Astfel
de ramuri putrezesc frecvent, permiţând agenţilor patogeni să avanseze în interiorul
trunchiului principal.

Fig. 10 Avertisment care interzice această formă de abordare a tăierilor

19
Este interzisă reducerea exagerată, din interior, a coronamentului, cu păstrarea
exclusiv a părţilor lui distale. Această greşeală determină alungirea patologică a
ramurilor – creând un aspect de ”coadă de leu” (Engl. lion-tailing), slăbind în mod
semnificativ siguranţa structurală a arborelui şi afectându-i negativ starea generală
de sănătate.

REDUCEREA CORECTĂ A CORONAMENTULUI ARBORILOR

Fig. 11 Regulă generală: Înainte/Îndepărtare ramuri marcate/ Reducere corectă

coronament

Tăierile de reducere/ regenerarea coroanei

4.8. Toate tăierile se vor face de către personal specializat, calificat sau format în
arboricultură, cu unelte bine ascuţite (inclusiv moto-fierăstraie), partea tăietoare fiind
dezinfectată cu alcool tehnic (sau cu o soluţie 1:10 de înălbitor şi apă), iar tăieturile
rezultate vor fi protejate cu zeamă bordeleză sau un înlocuitor şi apoi acoperite cu
vopsea de ulei sau ulei de in. Aceste condiţii se aplică în cazul tuturor tăierilor
descrise în prezentul ghid.

4.9. Reducerea coroanei reprezintă îndepărtarea selectivă a ramurilor, în scopul

diminuării înălţimii şi/sau întinderii unui arbore. Acest tip de tăieri se recomandă în
cazurile în care se doreşte evitarea pierderii totale a exemplarului, sau pentru a reduce
potenţialele riscuri faţă de imobilele imediat învecinate.

4.10. Se va evita aplicarea acestor tăieri în cazul ramurilor groase ale arborilor
bătrâni.

4.11. Nu se va îndepărta, în niciun caz, mai mult de 25-30% din coronamentul total.

4.12. În cazurile excepţionale, când este absolut necesar să fie îndepărtată o

creangă/ramură foarte groasă (> 10 cm în diametru), aceasta se face prin scurtarea ei,
îndepărtat de trunchi, rezultând un ciot. în acest caz, este obligatoriu ca tăierea să fie
condusă astfel încât pe partea care rămâne pe trunchi, să mai existe o ramură
ascendentă intactă şi vie, care să aibă minimum 1/3 din grosimea crengii tăiate (v.
Fig. 12).

20
Fig. 12 Detaliul de scurtare corectă a unei crengi cu un diametru peste 10 cm

Scurtarea corectă a unei crengi/ramuri foarte groase:

1 - Aşa-numita ramură ascendentă, cea care preia hrănirea ciotului şi care, la rândul
lui, până în prezent, a fost hrănit de creangă care urmează să fie scurtată prin tăiere;
2 - Diametrul ramurii ascendente - minimum 1/3 din diametrul crengii de scurtat prin
tăiere;
3 - Ritidom/scoarţă concrescută, care în partea de sus se revarsă/confluează în
gulerul ramurii;
4 - Exemple de conducere greşită a tăieturii;
5 - Conducerea corectă a tăieturii. Gulerul ramurii nu trebuie rănit, unghiul de tăiere
este de 45°;
6 - Ajutător, pentru stabilirea unghiului corect de conducere a tăieturii, poate fi
trasată imaginar o linie verticală care îşi are începutul la baza scoarţei concrescute;
7 - Tăieturi de detensionare a crengii, care se efectuează înainte de tăietura corectă,
notată cu 5.

Pe Domeniul Public se consideră ca perioadă optimă pentru tăieri, întreaga

perioada cuprinsă între căderea frunzelor și umflarea mugurilor.

21
5. Tăierile pentru asigurarea gabaritului străzii si pentru buna funcţionare a
instalaţiilor din vecinătatea arborilor stradali

5.1. Ramurile izolate, care reduc gabaritul sau care provoacă deranjamente
instalaţiilor din vecinătatea plantaţiilor vor fi suprimate de la inel, astfel încât să
conducă la rărirea coroanei sau la ridicarea nivelului şi la eliminarea inconvenientelor
existente (v. Fig. 14).

5.2. La plantaţiile cu talie înaltă, ale căror ramuri de la baza coroanei reduc gabaritul
zonei de circulație sau provoacă deranjamente instalaţiilor vecine, se vor suprima
toate aceste ramuri, ridicându-se nivelul coroanei, fără a dăuna aspectului estetic al
acesteia (v. Fig.15).

Fig. 14 Tăieri de “ridicare” a coroanei, pentru asigurarea gabaritului străzii.

Fig. 15 Tăieri de ‘"ridicare” a coroanei, pentru întreţinerea peisajelor urbane.

5.3. Condiționări ale vegetației impuse de mediul urban. Tăieri pentru asigurarea

22
 spațiului de trecere, numit „profilul de lumină” care trebuie asigurat în vecinătatea
arborilor are următoarele înălţimi uzuale:

 drum de mers pe jos/de bicicletă = 2-2,5 m (cazul cel mai des întâlnit);
 spaţiu verde amenajat/ parc = 3 m (şi în funcţie de înălţimea maşinii de tuns iarba, tip
tractor);
 drum public = 4,5 m (dacă există afectare provocată de circulaţia de camioane în
zonă, pe tronsoanele de bulevarde).

Tăierile pentru asigurarea spaţiului de trecere, care apar ca necesare în anumite

cazuri, sunt parte componentă a tăierii de educare şi de formare (construire) a
coroanei şi cuprind următoarele recomandări:

 este de preferat să se înceapă cât mai timpuriu aplicarea lor, rezultând astfel răni mai
mici, arborele având capacitatea să se adapteze prin repartizarea tensiunilor în corpul
său lemnos, în conformitate cu condiţiile specifice cazului de creştere a coroanei;
 arborele are nevoie ca aproximativ 1/3 din lungimea sa totală să reprezinte coroana
rămasă nevătămată (întreagă). Aceasta înseamnă că o tăiere (elagare artificială) până
la înălţimea de 2 m poate fi efectuată când arborele a atins o înălţime totală de 3 m;
 tăierile continuă în acest mod, gradat, până la obţinerea spaţiului de trecere (profilului
de lumină) impus la faţa locului. La înălţimea cerută prin spaţiul de trecere necesar se
mai adaugă 0,5 m de elagaj artificial, practicat asupra crengilor/ramurilor foarte
groase care prezintă tendinţa de a se apleca pe măsură ce se îngreunează odată cu
trecerea timpului.

O condiţie obligatoriu de respectat este evitarea elagării artificiale la înălţimi

mai mari decât necesarul pentru asigurarea spaţiului de trecere.

La arborele vârstnic, fenomenul de îmbătrânire îşi are începutul la periferia coroanei,

prin moartea treptată a acestei părţi, astfel încât coroana, în faza de arbore bătrân,
trebuie scurtată prin tăieri reductive la periferia ei. O astfel de operaţie nu este însă
posibilă decât atunci când mai există suficientă coroană funcţională în partea sa
inferioară, apropiată de sol. În mod plastic, această parte de coroană a fost denumită
„pensia arborelui”. Daca arborele este elagat artificial nejustificat de mult (în sus), i se
ia astfel posibilitatea ca la bătrâneţe, să beneficieze timp îndelungat de „pensia” sa.

O formare ulterioară a spaţiului de trecere, caracterizată prin producerea unor

răni mari şi deprecieri substanţiale cauzate arborelui, îşi are justificare în spațiul
urban, doar în cazul construcţiei de drumuri noi sau al reamenajării spaţiului
verde respectiv.

5.4. Asigurarea bunei funcţionări a instalaţiilor din vecinătatea arborilor stradali se va

face respectând următoarele reguli:

1) Nu vor fi efectuate intervenţii de tăiere în părţile de coronament situate deasupra

sau la o distanţă rezonabilă de instalaţiile învecinate (>1 metru în cazul instalaţilor
secundare — fibră optică, cablu TV, telefon ş.a.; >2 metri în cazul instalaţiilor de
transport electricitate 4kv-26kv).

2) Acolo unde este cazul, tăierile se vor realiza în măsura impusă de inconvenientele

23
constatate, respectând principiile minim invazive descrise la punctul 3 anterior. În
cazurile arborilor al căror coronament a devenit, în anumite puncte, întrepătruns cu
instalaţiile, se vor tăia „la inel" acele crengi laterale care prezintă cel mai marcant
inconvenient. Pe cât posibil nu se vor secţiona ramurile groase (> 5 cm în diametru), a
căror direcţie ascendentă le-a permis depăşirea în înălţime a instalaţiilor.

3) Se va prefera tăierea în procent redus a ramurilor din interiorul coronamentului,

imediat sub fire, rezultând o formă de V vizibilă doar din unghiul direcției firelor de
înaltă tensiune, acolo unde acestea traversează mediana coronamentelor, ținând cont
de avertismentul prezentat în Fig. 10 și de instrucțiunile de tăiere prezentate de Fig.
12.

4) În cazurile excepţionale, când coroana unui arbore tânăr trebuie total diminuată în
înălţime, se va respecta tehnica ilustrată în Fig. 16, coroborată cu instrucţiunile din
Fig. 12 privind Detaliul de scurtare corectă a unei crengi cu un diametru peste 10
cm. Se vor depune toate eforturile pentru a nu se reteza coroana.

Fig. 16 Reducerea în înălţime a coroanei se face, în cazuri excepţionale, prin tăierea

ramurilor înapoi la nivelul unor crengi laterale mai mici, cu condiţia obligatorie ca
acestea din urmă să măsoare cel puţin 1/3 din diametrul ramurilor tăiate.

5.5. Rănile provocate prin executarea tăierilor se vor netezi şi badijona cu zeamă

24
bordeleză sau cu un înlocuitor natural al acesteia şi apoi se vor unge cu vopsea de ulei
în culoarea scoarţei.

5.6. Toate tăierile se vor executa în timpul repausului vegetativ.

5.7. Toate operaţiunile executate în spaţiile verzi vor fi înscrise în Registrul Local
al Spaţiilor Verzi, registru care va fi actualizat ori de câte ori apar modificări în teren
(cf. Art. 16 din Legea 24/2007, actualizată şi republicată).

La întocmirea Registrului Local al Spațiilor Verzi al Municipiului Timișoara

este recomandabil să se includă prevederea de mijloace electronice digitalizate,
tip aplicație accesibilă pe telefonul mobil și tabletă, pentru comunicarea
standardizată de la distanță, în timp real, într-o bază de date comună, a tuturor
modificărilor de pe teren.

Aceste mijloace digitalizate trebuie să fie accesibile atât inginerilor care coordonează
echipele de tăieri, cât și personalului administrativ, care coordonează activitățile
specializate de tăieri.

În actualele Caiete de Sarcini ale Serviciului de Spații Verzi și Locuri de Joacă,

sunt prevăzute dispozitive de scanare termică ale arborilor – în genul
computerelor tomograf din medicina umană, în scopul diagnosticării stării de
vitalitate a arborilor stradali de analizat, pentru a stabili intervențiile care li se
impun.

Utilitatea acestor tomografe pentru analiza arborilor este justificată prin capacitatea
arborilor de compartimentare a rănilor. Caz în care un arbore cu scorbură interioară pe
întreaga lungime a trunchiului, poate încă prezenta din exterior un coronament verde
sau parțial înverzit, ceea ce aparent nu îl face un candidat pentru defrișare în timp ce
reprezintă un real pericol public, în cazul unor fenomene meteo mai mult sau mai
puțin extreme.

Acest lucru se datorează și faptului ca vegetația din mediul urban are o viteză de
îmbătrânire accelerată comparativ cu mediul lor natural, cu o medie de până la 20 de
ani. Marea majoritatea a vegetației stradale din Timișoara având o vârstă medie de
cca. 40-50 de ani de la plantare, incluzând exemplare de cca. 150-200 de ani. Astfel,
problemele de căderi ale trunchiurilor sau din coronamente, cu pagube materiale și
chiar de vieți umane, pot apărea chiar în cazul tăierilor corecte și coordonate ale
coronamentelor arborilor stradali. Creșterea capacităților de analiză a stării reale de
sănătate a arborilor, ar reduce în mod real incidența acestui tip de accidente.

Furtuna din Timișoara septembrie, 2017 este un bun exemplu în acest sens. O mare
parte dintre arborii rupți sau dezrădăcinați prezentau un exterior aparent sănătos, dar
și scorburi interne extinse.

REGULAMENTUL TĂIERILOR ÎN CORONAMENT aplicat de către Direcția

de Mediu prevede:

1) În cazurile generale, întreaga tăiere de formare a coronamentului va cuprinde

până la 15% din volumul acesteia (5% = tăiere uşoară, 10% = tăiere medie, 15% =

25
tăiere puternică). Această regulă ghidează majoritatea tăierilor în plantaţiile de
aliniament și în spațiile verzi publice amenajate. Pe Domeniul Public, procentul de
15% este maxim admis pentru sesizările și cererile adresate Primăriei Municipiului
Timișoara, aprobate pentru realizare în regie proprie de către asociațiile de proprietari
și persoanele particulare, după inspecția în teren și cu aprobarea specialiștilor
desemnați din cadrul serviciilor Direcției de Mediu.

2) În cazurile stabilite de necesitate, cu acordul specialiștilor din cadrul Direcției de

Mediu și a Agenției de Protecție a Mediului, tăierile în coronamente sunt realizate de
către firme de execuție specializate, pâna la procentul de 30%, dacă acesta este
justificat.

3) În cazurile particulare, stabilite și aprobate cu ajutorul specialiștilor din cadrul

instituțiilor acreditate și specializate, tăierile pot cuantifica 50% din coronament.
Aceasta presupune de cele mai multe ori inclusiv scaderea în înălțime a
coronamentului. Acest tip de tăieri se evită în majoritatea cazurilor, fiind limitate doar
la intervenții de forță majoră, dat fiind că pot conduce la pierderea exemplarului și la
o serie de implicațiile negative descrise anterior.

4) În cazurile particulare în care arborele este evident uscat, dar sistemul de

înrădăcinare este stabil, coronamentele vor fi eliminate 100%. Aceasta în ideea că
trunchiurile vor putea fi utilizate ca structură pentru construcții decorative: cazul
stejarilor atacați de dăunător din Parcul Copiilor – coronamentul uscat este un pericol
public, trunchiurile pot fi utilizate decorativ pentru construirea de căsuțe de joacă. Un
alt caz este cel ar arborilor uscați pregătiți de eliminare.

6. Lucrări din mediul urban care afectează negativ viata arborilor stradali

Foto 3 Zăpada sărată pentru curățatarea trotuarelor, modifică pH-ul solului,

26
afectând arborii din mediul urban. Arborii afectați de această soluție de dezăpezire
vor suferi crăpături verticale ale scoarței.

6.1. Practica utilizării în exces, an de an, a clorurii de sodiu sau natriu (sarea
industrială) pentru degivrarea gheţii şi a zăpezii de pe străzi şi trotuare a condus la
poluarea excesivă a solului cu ioni de clor, peste limita de toxicitate care pentru multe
specii este de 10.000 ppm sau mg/l. Drept urmare, teiul, arţarul, paltinul, etc. plantaţi
pe trotuare se usucă în primii 2-3 ani de la plantare, iar arborii bătrâni sunt debilitaţi şi
expuşi putregaiului. Există riscul ca în viitorul apropiat locuitorii multor oraşe din
România să fie lipsiţi de aer curat şi de umbră (ecoprotecţie) pe trotuare. Va trebui
adoptat modelul occidental pentru deszăpeziri, cu acetat de potasiu şi cât mai puţină
sare industrială.

6.2. Acolo unde există infecţia localizată a arborilor stradali cu ciuperca de rană sau
putregaiul brun (Stereum hirsutum), dar şi cu alte specii producătoare de putregai, se
recomandă examinarea arborilor afectaţi cu ajutorul burghiului Pressler,
documentarea fotografică a cazurilor şi evaluarea gradului lor de siguranţă publică.

6.3. Bilanţul producţiei anuale, prin fotosinteză, al unui arbore stradal foios:

- pierdere medie anuală de frunze căzute (substanţă uscată)...26%;

- substanţa organică consumată prin respiraţie........................29%;
- pierderea de ramuri şi rădăcini putrezite.................................4%;
- creşterea arborelui (substanţă uscată)....................................41%;
Total producţie brută prin fotosinteză....................................100%.

Studii ştiinţifice recente dovedesc că valoarea, inclusiv financiară, a arborilor urbani

este mult mai mare decât se bănuia în trecut. De exemplu, în oraşul Bellevue
(Washington, SUA), unde coronamentul arborilor acoperă 36% din spaţiul urban,
consiliul local a evaluat (2008) valoarea arborilor urbani după cum urmează:
- Captare 1,800,000 m3 de apă meteorică, creând economii de aprox. 123 milioane
$;
- Extragere anuală de 3.5 tone de substanţe poluante din aer, creând economii de
1.55 milioane $/ an;
- Înmagazinare în substanţa lemnoasă a 332,000 tone carbon;
- Captare din atmosferă a 2,582 tone de carbon anual.

6.4. Carenţele de nutriţie ale arborilor stradali se pot observa vara, prin nuanţele de
coloraţie ale frunzelor, cu deviere de la normal. Este cunoscut faptul că în mediul
urban o medie a scăderii vârstei arborilor este de cca. 20 de ani după studii devansate
de poluarea în continuă creștere. Din acest motiv se impune nutrirea suplimentară a
arborilor stradali. De asemenea, se recomandă, conform legislaţiei europene şi
bunelor practici în dezvoltarea urbană durabilă, plantarea în masă de arbori tineri
(sute de mii de exemplare).

27
Foto 4 Diferențe de temperatură în mediul urban în funcție de acoperirea cu
vegetație

Culorile închise ale suprafețelor de pavare urbane, cresc notabil temperaturile în

zonele însorite. Parametrii măsurați în Piața Libertății vara, ating extreme între 34 de
grade Celsius, la umbră și 68 de grade Celsius, la soare.
TĂIERI INCORECTE ALE CORONAMENTELOR

28
Foto 5 - Exemple de tăieri incorecte (abuzive) ale coroanei.

6.5. Răni mari, apărute ca urmare a tăierii de retezare integrală a coroanei executată
neprofesionist în ani anteriori. Lipsa acută a hranei a condus la formarea rapidă a unei
multitudini de ramuri lacome şi de reiterate multiple. Majoritatea tulpinilor (cioturi)
pe care s-au format ramurile lacome se află deja în proces de putrezire, ceea ce
implică o legătură static instabilă între tulpină şi ramura lacomă - așa numitele
reiterații.

29
Fig. 17 Reiterație totală în partea dreaptă

O atenţie deosebită trebuie acordată îndeosebi reiteratelor(crengi/ramuri care tind să

crească vertical, concurând astfel lujerul terminal dominant), mai ales în situaţii de
stres ale arborelui, declanşate, spre exemplu, de răni mari provocate sistemului
radicelar sau în zona trunchiului ori în coroană, care în mod frecvent duc la
schimbarea ierarhică a functionalităţii ramurilor/crengilor. În cazul cel mai
nefavorabil, un asemenea reiterat, numit „reiterat total” (v. Foto 6), poate să repete
întreaga componentă a coroanei cu lujer terminal dominant şi crengi/ramuri laterale,
ceea ce duce la grave probleme de natură statică pentru arbore.

Foto 6 Reiterație frecventă în mediul urban

În alte cazuri, acestea repetă prin imitaţie doar o parte din componenţa coroanei (aşa-

30
numite „reiterate parţiale”), şi anume cea de formare de crengi/ramuri. Cea mai des
întâlnită tăiere de îngrijire a coroanei cu reiterații este aceea de îndepărtare a
crengilor/ramurilor uscate, parţial rupte sau care prezintă crăpături longitudinale.
Tendinţele de creştere nedorită în coroană sunt tratate preventiv prin tăieri efectuate
preponderent asupra lujerilor fini, lujerilor normali şi ramurilor subţiri (diametrul
până la maximum 5 cm). Se procedează, de regulă, ca la tăierile de educare. În mare
parte, însă, o formare a coroanei nu mai este posibilă.

6.6. Probleme des întalnite în practica formării coroanei arborilor din spațiile verzi
urbane

1) Reiterate care nu au fost tăiate în mod profesional. Astfel, cel puţin una din
cerinţele de bază ale tehnicii de aplicat nu a fost respectată, respectiv realizarea
tăieturii deasupra unei ramuri ascendente, cu un diametru de cel puţin 1/3 din
creanga/ramura de tăiat.

2) Elagarea artificială până la o înălţime de 6-8 m, fără motive evidente. Ca urmare,

relaţia înălţime/diametru devine nefavorabilă static, iar la bătrâneţe coroana se usucă
treptat începând de la periferie, lipsindu-ne, astfel, de posibilitatea de a o reduce
controlat şi treptat dinspre exterior.

3) Tăieri executate mult prea târziu sau lipsa tăierilor de educare şi de formare
(construire) a coroanelor. Rănile mari, deseori numeroase, apărute ca rezultat al tăierii
ramurilor prea groase, permit pătrunderea invazivă a ciupercilor lignicole parazite,
care provoacă apariţia putregaiului şi duc la probleme de stabilitate a arborilor,
începând de la vârsta de doar 30-40 de ani.

4) Mărirea rănilor provocate prin tăierea neprofesională a crengilor/ramurilor. Este

îndeosebi cazul atunci când se pătrunde accidental cu fierăstrăul mecanic în ramura
care rămâne sau în trunchi, precum şi când, prin folosirea unor unelte neascuţite
corespunzător, se produc răni franjurate şi care nu pot fi compartimentate eficient de
arbore. Şi lipsa procedeului de „detensionare” a crengilor grele, aplicat înainte de
scurtarea lor, duce la aceleaşi urmări nedorite prin crăparea ţesutului care rămâne.

5) Producerea unor coroane cu forme globulare prea rar tăiate în scaun şi la care baza
coroanei nu poate suporta greutăţi prea mari. Rezultă, astfel, crăpături şi rupturi de
crengi/ramuri sau răni de tăiere foarte mari, caz des întâlnit la paltin de câmp/arţar
globular şi la salcâm globular care, datorită coroanei lor mici, când se tratează prin
tăiere regulată, sunt optimi ca arbori în spaţiile verzi intravilane.

6) Spaţiul de trecere (profilul de lumină) neexecutat la timp. Se produc răni mari prin
tăierea întârziată a crengilor/ramurilor, parţial rupturi de crengi/ramuri etc.

7. DETALIEREA CATEGORILOR DE TĂIERI ȘI ÎNGRIJIRI SPECIALE

A. Tăieri în scaun (tăieri în forma globulară)

În scopul formării scaunului, la arborele tânăr, ramurile cu un diametru de 2-5 cm se

taie la înălţimea dorită, situată obligatoriu deasupra unui mugure. În anul următor se
taie, de asemenea, ramurile care au crescut deasupra vechii (primei) tăieturi. După

31
mai multe astfel de tăieri repetate, la partea superioară a tulpinii arborelui se formează
”un scaun” (capăt îngroşat), din care cresc multiple ramuri. Acestea se aglomerează la
bază sub forma unei înfurciri tip V şi trebuie, în mod regulat şi repetat, tăiate din nou,
altfel ele cresc în grosime şi se riscă fisurarea scaunului.

Foto 7 Rănile mici, rezultate prin tăierile executate la timp şi în mod

repetat, fără a se răni scaunul format, mențin exemplarele sănătoase și conferă
coronamentului un aspect caracteristic. În cazul acestei tăieri, este important să se
provoace răni cât mai mici ale ramurilor, de aceea intervenţiile trebuie repetate la
fiecare 1-2 (cel mult 3) ani, în funcţie de creşterea în diametru a ramurilor. În plus,
evitarea rănirii scaunului este primordială pentru limitarea apariţiei putregaiului.

B. Taieri de retezare a coroanei sau de scurtare a coroanei. Ciuntiri.

Tăierea de retezare a coroanei, în zona internodială, între două puncte de bifurcare a

ramurilor/verticilelor, este o măsură inadecvată şi neprofesională, în mare măsură
dăunătoare arborelui, care însă se mai întâlneşte în practica zilnică. Procedând astfel,
întreaga coroană este afectată de tăiere, care nu a ţinut seama de structurile de
ramificaţie, respectiv de circulaţia (fluxul) asimilatelor.

Urmările tăierilor de retezare a coroanei sunt:

• starea de criză de hrănire a arborelui, datorită lipsei lujerilor fini care susţin
aparatul foliar, formarea de reiterate multiple sau de lăstari lacomi (Foto 8);
• formarea rapidă de putregaiuri profunde în interiorul arborelui, datorită
potenţialului foarte limitat de compartimentare al acestuia în zona internodială sau
între verticile.

32
 Foto 8 Răni mari, apărute ca urmare a tăierii de retezare integrală a coroanei
executată neprofesional cu puţini ani în urmă. Lipsa acută a hranei a condus
la formarea rapidă a unei multitudini de lăstari lacomi şi de ramuri reiterate
multiple. Majoritatea tulpinilor (cioturi) pe care s-au format lăstarii lacomi,
se află deja în proces de putrezire, ceea ce implică o legătură static instabilă
între tulpină şi lăstarul lacom/ramura reiterată).

Scurtarea coroanei se caracterizează prin tăierea unei părţi a acesteia, afectată

de o posibilă ruptură de vânt în procent variabil, restul rămânând neafectat.
Capacitatea de refacere a arborelui rămâne eficientă pâna la procente de eliminare a
cca. 35% din coronament. Procedând astfel, circulaţia asimilatelor are loc în
continuare pe o rută ocolitoare, provocată de tăietura condusă profesional şi efectuată
puţin deasupra unui nod (ramificaţie ascendentă). În această zonă există şi o
posibilitate de compartimentare a rănii arborelui cu mult mărită. Ca urmare:

 riscul de apariţie a putregaiului este mult mai mic. Totuşi, acest risc nu poate fi exclus
şi este corelat cu mărimea rănii, de aceea tăietura se execută numai dacă este cu
adevărat necesară pentru asigurarea stabilităţii arborelui sau a părţilor lui componente;
 tăietura se protejează cu vopsea în ulei sau ulei de in;
 habitusul coroanei se păstrează cel puţin parţial;
 reiteratele multiple/lăstarii lacomi se pot forma, însă mai puţin frecvent ca în cazul
anterior.

33
 Scurtarea coroanei se recomandă numai în cazuri excepţionale, când nu
există alte posibilităţi mai puţin radicale pentru salvarea unui arbore.
Tăierea de retezare sau eliminare totală a coroanei reprezintă ultime măsuri
de adoptat pentru orice adevărat specialist practician şi trebuie evitate.

Tăieri de corecţie de evitat, care rezultă în ciuntiri ale arborilor din mediul
urban

Ciuntirea arborilor reprezintă înlăturarea haotică a crengilor pentru a reduce din

înălțimea arborelui. Este o metoda neaprobată și nerecunoscută profesional, deoarece
distruge sănătatea și forma arborelui și care implică cheltuieli foarte ridicate pe
termen lung. Aceasta metodă implică îndepartarea a mai mult frunziș decat este
necesar și conduce la un arbore diform, care are nevoie des de întreținere, ceea ce
presupune timp și cheltuieli suplimentare.

“Ciuntirea” arborilor reprezintă tăierea ramurilor pâmă la aducerea în stadiul de

cioturi, astfel încat ele nu vor mai putea creste, oferind arborelui o formă nenaturală.
Aceasta nu este o metodă acceptată în arboricultura si în peisagistică. Ciuntirea se
foloseste mai ales când un arbore este prea mare pentru o zona îngustă sau apare ca
rezultat atunci când contractorul nu are aptitudinile sau experiența necesare pentru a
toaleta un arbore.

Ciuntirea este cel mai probabil cea mai vătămătoare metodă cu care este ”tăierea de
toaletare” asimilată în mod generic. După decenii de literatură de specialitate, care au
explicat efectele nocive ale acesteia, ea ramane o practică prea des intalnită.

Ciuntirea arborilor reprezintă o amenințare pentru aceștia, deoarece le scurtează

durata de viață, îi face periculoși pentru siguranța publică, precum și evident
inestetici.

Consecintele ciuntirii arborilor: Ciuntirea înlatură de regulă 50-100% din

coronamentul arborelui. Prin intermediul frunzelor, arborele se poate hrăni (procesul
cunoscut de fotosinteză), iar înlaturarea lor practic înfometează arborele. Arborele are
astfel nevoie să își refacă sursa de hrană cât mai repede. Acesta își activează mugurii
dorminzi, forțând creșterea rapida a multor lăstari lacomi chiar dedesubtul fiecarui
ciot. Dacă arborele nu mai dispune de suficientă energie pentru a face asta, el va muri.
Astfel, înmugurirea și lăstărirea rapidă apar pentru a asigura înfrunzirea, reprezentând
reacția fiziologică pentru supraviețuire în urma unui stres. Lăstarii lacomi
neîndepărtați la timp, secătuiesc resursele de vitalitate ale arborelui.

Un arbore stresat este mult mai vulnerabil infestării cu dăunători și boli. Rănile
mari provocate prin ciuntire expun alburnul și inima lemnului diverselor atacuri.
Arborele nu va avea suficientă energie pentru a se apăra chimic împotriva
dăunatorilor, iar unele insecte vor fi atrase de semnalele chimice pe care le lansează
arborele. Utilizarea vopselei de ulei pentru a opri putrezirea ciotului, nu are nici un
efect în cazul dăunătorilor.

Crengile din coroana arborelui produc mii de frunze care absorb lumina soarelui.
Când acestea sunt îndepartate, ramurile golite și trunchiul arborelui rămân expuse la

34
nivele ridicate de radiații si căldură. Acest lucru rezultă în arderea țesutului de sub
scoarță, ceea ce conduce la infecții, ruperea scoarței și moartea altor crengi.

Pericolul public pe care îl prezintă un arbore ciuntit se explică prin mecanismul de

supraviețuire ce îl determină să producă lăstari sub fiecare ciot ciuntit. Aceși lăstari se
dezvoltă din muguri de la suprafața ramurilor. Spre deosebire de crengile normale,
care se dezvoltă din interiorul țesutului lemnos, acesti lăstari sunt ancorați doar în
stratul de suprafață al crengii mamă. Noii lăstari cresc foarte repede, pot atinge pana
la 6 m într-un singur an, care se vor rupe, mai ales din cauza vântului. Deși motivul
pentru ciuntirea arborelui este reducerea riscului de cădere la vânt prin reducerea
coronamentului, acestă lucrare crește riscul de evitat. Structura lor naturala fiind
serios afectată.

Aspect inestetic. Arborii în mod natural pot crește în diverse forme pentru ca să își
expună cât mai complet frunzele la soare. Fără frunze înseamnă până la 6 luni într-un
an în climatele temperate, în care un arbore ciuntit va arăta mutilat. Creșterea
frunzelor nu va salva forma desfigurată a unui arbore ciuntit.

Ineficient din punct de vedere al costurilor: Pretul unui arbore ciuntit nu se

limitează doar la sumă pe care o primeste contractorul sa-l “toaleteze”. Daca arborele
supravietuiește, atunci el va necesita toaletari suplimentare în câțiva ani. Ori va avea
nevoie sa fie tăiat din nou, ori va trebui tuns din nou în urma unei furtuni. Iar daca
arborele moare, e nevoie din nou de extra costuri pentru a îl elimina și a îl înlocui cu
un exemplar tânăr, mai puțin eficient ecologic în perioada creșterii, față de un arbore
matur.

Este importantă transformarea arborilor din mediul urban, care reprezintă valori
comunitare, în responsabilități de ordin legal, estetic și economic.

C. TĂIERILE DE ÎNTREȚINERE ȘI TĂIERILE STRUCTURALE ÎN

CORONAMENTE

Fig.13 Înainte de tăieri/ Caz ideal: după curățare și tăiere structurală/

35
Caz de nedorit în intervențiile de tăieri structurale: după reducere coronament.

Tăierile de întreținere și tăierile structurale (centru) reduc riscul ca ramurile arborelui

să cedeze în timp.
Intervențiile de reducere a creșterilor ramurilor mature (engl. topping) realizate prin
intermediul tăierilor în scaun (engl. heading cuts) nu își găsesc locul în arboricultura
profesională (dreapta).
Tăierile în scaun (engl. heading cuts) realizate la nivelul ramurilor mature strică
arhitectura arborilor de mari dimensiuni.

Explicitare de termeni tehnici din limba engleză, vehiculați în vocabularul urban

de specialitate pentru descrierea unor tipuri de tăieri în coronamente

HEADING CUT
Tăierea în scaun implică unul dintre cazurile:
a) reducerea unei tulpini sau a unei ramuri, cu o vârstă de maxim 1 an, până la nivelul
unui mugure.
b) reducerea tulpinii până la o ramură laterală cu o grosime mai mică de 1/3 din
diametrul tulpinii tăiate.
c) reducerea unei tulpini de orice diametru până la un nod (poziția presupusă a unui
mugure).

TOPPING
Reducerea coronamentului este o tehnică inadecvată de reducere a dimensiunii
arborilor care presupune realizarea de tăieri în scaun (engl. heading cuts) în cazul
unor ramuri mai vechi de 2 ani, fiind astfel o metodă de tăiere care distruge
arhitectura arborelui afectat și care duce la degradarea ramurilor tăiate. Ramurile
afectate de astfel de tăieri declanșează apariția de crăpături și descompunerea
țesuturilor la interiorul arborilor. Această metodă de tăiere nu trebuie confundată cu
tăierile de tip Pollarding.

RESPECTAREA SEZOANELOR DE TĂIERE ÎN TEHNICA POLLARDING

36
37
Foto 2 Exemplificarea Tehnicii Pollarding prin tăieri în scaun coordonate.

POLLARDING
Tehnică de formare specializată folosită pentru a menține permanent un arbore la o
înălțime specificată prin intermediul tăierilor în scaun (engl. heading cuts) realizate
mereu exact în aceeași poziție. Aceasta nu este echivalentă cu intervențiile de tip
topping, care presupun reducerea drastică a coronamentului sau cu ciuntirile
coronamentelor.

Există o diferenţă fundamentală între retezarea abuzivă a coroanelor arborilor şi aşa

numitele intervenții de tip Pollarding, o procedura complexă din arboricultură, care
presupune tăieri regulate ale ramurilor anumitor specii de arbori, începand din
tinereţe, la intervale predeterminate si respectând variabile ştiinţifice clare.

Intervenţiile profesioniste de tăiere în scaun la aceeași înalțime, în mod coordonat

sezonier și în funcție de specie, tip Pollarding, pot fi recunoscute mai ales după
excrescenţele bulboase pe care le creează în scheletul copacului în interiorul cărora
arborele stochează resurse energetice specifice, care îi permit sa supravieţuiască

Tehnica Pollarding este de asemenea recomandată în măsura posibilităților de

intervenție coordonată, pentru întreținerea prin tăieri de regenerare a tuturor arborilor
din colecțiile dendrologice.

D. LUCRĂRI DE REÎNTINERIRE ȘI RESTAURARE. Lucrări specifice pentru

conservare aplicate arborilor bătrâni, monumentali.
Regenerarea sau reîntinerirea arborilor ornamentali

38
 Pentru a obţine un arbore sau un arbust estetic, sunt necesari multi ani care implică
lucrări de tăiere și de întreţinere coordonate sistematic. Pentru a aduce aceste plante,
din nou, la forma lor iniţială sau la una cât mai apropiată de aceasta, se procedează la
restaurarea lor. Restaurarea este o metodă de tăiere radicală, cunoscută sub
numele de „tăiere de reîntinerire".

Această metodă de reîntinerire se mai poate aplica şi altor categorii de arbori:

- pentru exemplarele mai în vârstă, a căror putere de creştere şi dezvoltare s-a redus, a
slăbit, şi care trebuie reluată;
- pentru înlăturarea stricăciunilor produse arborilor din cauza gerului, furtunilor,
depunerilor de zăpadă etc.;
- pentru a asigura stabilitatea coronamentelor care au tendinţa să se înalţe sau să se
dezvolte haotic etc.

Lucrările de restaurare implică:

 tăieri de reîntinerire, restaurare;

 plombarea scorburilor;
 restaurarea ramurilor dislocate.

Restaurarea este o operaţie de fineţe, care cere multă experienţă şi pricepere şi care
trebuie aplicată cu răbdare şi precizie.

În cursul a 4 ani, lucrările de restaurare aplicate corect pot conduce la un efect de

dezvoltare a unui vârf nou, şi de aici creşterea în înălţime şi formarea unei noi
coroane. Rănile produse prin îndepărtarea de pe trunchi a ramurilor vor prezenta în
scurt timp un înaintat proces de calusare. Mai târziu, ele se vor pierde complet sub
ţesuturi, devenind aproape invizibile.
a. Tăierile de restaurare se aplică către sfârşitul iernii, la acele exemplare valoroase
de arbori şi arbuşti, ajunse într-un stadiu avansat de dezvoltare, în care nu pot fi
înlocuite cu uşurinţă.

La executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de următoarele:

- punctul în care se execută scurtarea ramurilor trebuie să fie ales de aşa natură, încât
după executarea tăierii să poată asigura creşterea mai departe a ramurii respective,
contribuind prin aceasta la refacerea coroanei. Acest punct trebuie să se afle plasat
deasupra unei ramuri laterale;
- în punctul de unde se execută tăierea, ramura respectivă nu trebuie să aibă un
diametru mai mare de 8-10 cm. Dacă ramura este mai groasă este necesar să se ia
măsuri pentru a facilita cicatrizarea cât mai rapidă a rănilor, ținând seama de faptul că
rănile se cicatrizează cu atât mai mai greu, cu cât ramurile ce se taie sunt mai groase;

Una dintre cele mai importante măsuri este de a face imposibilă pătrunderea apei în
rănile rămase, împiedicând astfel formarea putregaiului atât de periculos pentru viaţa
arborilor.

b. Plombarea scorburilor formate la arborii bătrâni

39
 În urma tăierilor care s-au efectuat asupra unor ramuri de pe trunchi sau din
coronament, datorită modului defectuos în care s-a efectuat, apei de ploaie şi a unor
microorganisme pătrunse în crăpăturile rezultate din tăieri, apare putrezirea lemnului.
Acest proces de descompunere, dacă nu se iau din timp toate măsurile necesare, se
propagă vertiginos, distrugând lemnul din interiorul arborelui, provocând pierderea
exemplarului. Depistarea începuturilor de putrezire a lemnului trebuie să fie în
permanenţă în atenţia peisagistică. Eficacitatea operaţiilor de plantare sub aspectul
prelungirii vieţii arborilor, cât şi estetic este cu atât mai mare, cu cât aceste scorburi
sunt într-o fază incipientă. Operaţia de plombare are mai multe faze şi anume:

Pregătirea scorburilor în vederea plombării, fază care constă din:

 îndepărtarea completă prin raglare a lemnului putred, până la lemnul sănătos, la
ţesuturile vii;
 dezinfectarea cavităţii scorburii cu o soluţie de sulfat de cupru, în concentraţie de 3-
6% sau zeamă sulfocalcică în concentraţie de 15-20% și un insecticide cu spectru larg
de acțiune;
 Interiorul scorburii se va îmbăia foarte bine cu fiecare dintre soluții , pentru că a avea
certitudinea distrugerii complete a factorilor care provoacă putrezirea lemnului.

Plombarea propriu-zisă, care cuprinde trei operaţii şi anume:

 umplerea scorburii;
 tencuirea sau sclivisirea părţii exterioare;
 armonizarea tencuielii cu restul scoarţei.

Umplerea scorburii se face, atunci când ea este de dimensiuni mici, numai cu mortar
de ciment. In cazul când volumul ei este mare, pereţii scorburii se vor acoperi cu un
strat de mortar de ciment, după care cavitatea se va umple succesiv cu bucăţi de
cărămidă sau pietre, legate între ele cu mortar. Compoziţia mortarului va fi de 1:1
ciment şi nisip. Important este să se asigure un contact cât mai intim între pereţii
scorburii şi cărămizi sau pietre, cât şi între cărămizi sau pietre.

Tencuirea sau sclivisirea părţii exterioare – se face după uscarea mortarului cu care s-
a umplut scorbura. Pentru tencuire sau sclivisire se foloseşte un mortar de ciment
format din 3:1 ciment şi nisip cu o granulaţie fină. Tencuiala nu trebuie să depăşească
zona scorburii; va păstra însă conturul arborelui.

Armonizarea tencuielii cu restul scoarţei este o lucrare de fineţe şi trebuie executată

de un muncitor priceput. Se face imediat după terminarea tencuielii, căutându-se a se
imita cât mai fidel desenul caracteristic scoarţei arborelui. Simpla vopsire a tencuielii,
folosirea structurilor de ciment care reproduc fidel desenul scoarţei sau chiar aplicarea
pe tencuială a unor porţiuni de scoarţă, asemănătoare cu aceea a arborelui plantat, sunt
de asemenea, procedee folosite des la executarea lucrărilor de plombare.

Scorburile din coronamente suferă aceleaşi operaţii de plombare, cu excepţia redării

desenului scoarţei. Este suficientă simpla sclivisire a părţii exterioare. Acordând
atenţia cuvenită operaţiei de plombare a arborilor ornamentali, vom contribui şi prin
aceasta la prelungirea vieţii plantelor şi la menţinerea unei forme estetice pe toată
durata existenţei lor.

40
Foto 9 Aliniament de arbori monumentali restaurați prin plombare și tăieri în
scaun coordinate sistematic.

c. Restaurarea ramurilor dislocate este o altă lucrare importantă ce se execută

atunci când este cazul. Ramurile se dizlocă din diferite cauze: furtuni puternice,
depuneri grupuri de zăpadă, care nu au fost scuturate la timp etc. Se aplică ușurări ale
ramurii prin tăieri care mențin muguri terminali ascendenți.

Principalul lucru la executarea acestei operaţii este suprapunerea exactă a porţiunilor

dislocate, cât şi evitarea rănirii ramurilor prin strângere, fapt pentru care, între
dispozitivul metalic de strângere şi ramuri se vor pune tampoane de pâslă, pânză de
sac sau cauciuc.

d. Regenerarea arbuştilor ornamentali

Operaţia se execută în perioada de repaus vegetativ şi constă în descoperirea rănilor la
suprafaţă şi îndepărtarea tuturor lăstarilor porniţi din rădăcină, care s-au dezvoltat în
detrimentul tulpinii. Se vor lăsa numai 3 sau 4 lăstari mai viguroşi şi ramificaţi, care
eventual să înlocuiască la nevoie vechea tulpină.

Acestora li se vor aplica tăieri la 1/2 sau 1/3 din lungimea lor, pentru o ramificare mai
amplă. Tulpinile vechi se vor curăţa de toate ramurile bătrâne, slabe, lovite, rupte sau
bolnave, păstrându-se numai lemnul tânăr, sănătos şi viguros. Procedându-se în felul
acesta, planta se va reface în scurt timp şi va prezenta o tufă echilibrată şi bogată.

Şi în cazul lianelor avem situaţii când trebui să intervenim cu operaţia de restaurare.

Lianele neglijate se prezintă cu partea de la bază şi de la mijloc dezgolită, vegetaţia
fiind prezentă numai către partea de vârf, respectiv la coama zidurilor, pergolelor etc.

41
Scopul folosirii acestor valoroase plante decorative este tocmai înverzirea pe
verticală, începând de la baza plantei, de la suprafaţa solului, acoperind uniform şi
dens întreaga supafaţă a suporţilor ce le susţin.

Pentru restaurarea lianelor neglijate, măsura cea mai eficace este tăierea plantei de la
bază „sistem viţă de vie", adică lăsarea unor ramuri scurte cu 1-3 ochi (muguri) şi a
altor ramuri mai lungi cu 6-10 ochi, pentru înflorire, iar la cele altoite, tăierea la câţiva
ochi, deasupra punctului de altoire (3-6 după distanţa dintre intemoduri). În anul
următor, din punctul de unde s-a făcut tăierea, va pomi un număr mare de noi tulpini,
care vor îmbrăca uniform şi dens suprafaţa suporţilor.

Operaţia de restaurare a arborilor şi arbuştilor ornamentali trebuie urmată de

fertilizări şi udări. Oricare tip de tăiere deshidratează și mărește temporar
necesarul nutritiv al exemplarelor, provocând accelerarea creșterilor ca răspuns
fiziologic. De asemenea, tăierile cresc gradul de expunerea la boli și dăunători,
ceea ce impune necesitatea de protecție a arborilor prin tratamente preventive.

E. TĂIERI DE FORMARE A COROANEI ARBORILOR ÎN FUNCȚIE DE

AMPLASAMENT, FORMĂ VIZATĂ, SPECIE

Tipurile de îngrijire a apeciilor dendrologice stabilizate în noul loc de cultura din

amenajarile peisagistice urmărește menținerea unei stări bune de vegetatie. În
decursul anilor este condiționată de acordarea îngrijirilor corespunzatoare, în funcție
de biologia speciilor și condițiile de cultură.

1) Tehnici de tăieri în coronament

În decursul vietii arborilor si arbustilor plantati in amenajarile peisagistice se executa
tăieri de formare, tăieri de intretinere și tăieri de regenerare. Acestea se aplică mai ales
la speciile foioase si numai in cazuri limitate la conifere. Dirijarea cresterii speciilor
lemnoase prin taieri se face diferentiat, urmarindu-se in primii ani continuarea
formarii incepute in pepiniera, apoi reglarea cresterii si infloririi, iar catre declinul
plantelor, regenerarea acestora.

Tehnicile de taiere se mai bazează pe o serie de condiționări decurgând din

reacția plantelor. Controlul creșterii și evolutiei habitusului plantelor se face în
principal prin operații selective de scurtare și de suprimare a lăstarilor lacomi,
ramurilor și ciupirea mugurilor.

În parcuri și scuaruri, dacă se păstrează distanța dintre arbori astfel încât să nu se

incomodeze reciproc în urma creșterii, nu se aplică tăieri. Se realizează tăieri pentru
conducerea formei obținute artificial prin tundere, la arborii în general rășinoși, în
perioadele 1-10 aprilie, 1-10 septembrie., ex. Taxus baccata.

În aliniamente se fac tăieri în coronamente, în primul rând pentru obținerea de

uniformitate estetică, în mod secundar, la nevoie, se fac tăieri pentru corecția
problemelor descrise anterior.

a. Scurtarea exemplarelor foioase

Scurtarea se face lângă un mugure sau o ramificație care asigură circulația
sevei, permițând cicatrizarea. Pe un lăstar, poziția tăieturii în raport cu

42
mugurele determină direcția de orientare a noii creșteri. Scurtarea axului unui arbore
se execută printr-o taietură oblică, pentru a asigură scurgerea apei. Tot oblic se taie
ramurile care se scurteaza langa insertia unei ramificații laterale.

b. Suprimarea la speciile foioase

Suprimarea unui lăstar sau a unei ramuri se face de la inserție, fara ciot. Cu cât ramura
este mai tânără, cu atât vindecarea este mai rapidă. în cazul suprimării unor ramuri
mai groase, vindecarea poate dura ani de zile și este condiționată de corectitudinea
tăierii.

Tăietura corectă se efectuează la nivelul inelului ramurii, ușor perpendicular pe

ramura care se înlătură; o tăiere prea adâncă afectează cambiul, care nu mai poate
acoperi integral plaga. Lăsarea unui ciot constituie un obstacol pentru progresia
circulară a calusului, iar ciotul putrezește, creând o poartă de instalare a putregaiului
în ramura mama sau în trunchi. Taietura trebuie să fie în acelasi timp netedă, cu
marginile continue.

Aceste tăieri se obțin corect doar dacă: se folosesc unelte adecvate, reglate și bine
ascutite; tăierea ramurilor groase se face în mai multe etape și cu suținerea acestora la
coborare, pentru a evita deteriorarea altor ramuri a scoarței sau chiar a întregii plante.

Toate secțiunile mai mari de 3-4 cm se protejează cu mastic, iar în cazul ranilor foarte
mari, o protecție mai sigură se realizează când masticul conține și un fungicide.
Suprimarea este des utilizată pentru tăierile de elagare artficială a trunchiului: pentru
aspect estetic, pentru a asigura profilul de lumină sau pentru igienizarea de uscături.

c. Ciupirea mugurilor.
Atunci când se urmăreşte obţinerea unor exemplare dense, compacte, cu mai multe
ramificaţii pornite cât mai aproape de suprafaţa solului, cum este cazul la brad şi
molid, se aplică ciupiri sau tăieri. Ca exemplu pentru brad şi molid, în scopul obţinerii
unor forme dense, compacte, se folosesc 2 metode: fie se ciupesc mugurii din vârf, fie
vârful se taie la jumătate, până la un mugure lateral, sănătos, bine plasat şi dezvoltat.
Lăstarul care porneşte din acest mugure va fi palisat de ciotul rămas, pentru a forma în
continuare un trunchi drept. La speciile la care mugurele terminal este de obicei foarte
mic şi deci nu poate fi ciupit, atunci se procedează la tăierea vârfului, până la un
mugure lateral.

2) Tăierile aplicate coniferelor

Existenţa unui singur trunchi la exemparele conifere, forma mult mai regulată faţă de
cea a foioaselor, simetria cu care se dezvoltă ramurile, fac ca în general, la conifere,
tăierea să nu fie absolut obligatorie.

Aceşti arbori se formează în marea majoritate a cazurilor singuri, în cea mai perfectă
armonie, mai ales când sunt izolaţi. Această simetrie în creştere, cum ar fi la brad,
cedru, thuia, molid ş.a., poate să persiste zeci de ani. Sunt însă alte specii, ca: pinul,
tisa ş.a., la care forma regulată, specifică majorităţii coniferelor, se modifică după un
număr oarecare de ani. Acest fenomen însă nu micşorează cu nimic valoarea
decorativă a exemplarelor care au suferit aceste modificări, câteodată chiar se conferă
o notă mai interesantă, un aspect mai pitoresc. In general, la conifer este bine să se

43
meargă pe ideea de a fi lăsaţi să se dezvolte natural, de a nu le altera individualitatea
şi numai dacă este necesar, să se intervină cu o uşoară tăiere de corecţie.

În general peisagistic se pune accentul pe forme naturale cât mai compacte, cu

ramificaţii numeroase şi dese, pornite chiar de la suprafaţa solului. Alteori se
dorește obținerea deă forme „artificiale" cât mai bizare, curioase sau formarea
de garduri vii permanent verzi. În general se folosesc în acest scop specii de Taxus,
Cupressus, Chamaecyparis.În aceste cazuri, sunt necesare o serie de operaţii (ciupiri,
tăieri) pentru atingerea formei dorite.

În cazul formelor curioase, deosebite, cât şi a gardurilor vii, este necesar să li se

aplice minim o tundere de două ori pe an, o dată la începutul verii şi apoi la
începutul toamnei.

Ultima tundere trebuie condusă în funcţie de condiţiile climatice ale regiunii

respective, lăstarii tineri ce rezultă din a doua tundere trebuie să intre în iarnă
lignificaţi, pentru a nu fi distruşi de ger. La tunderea din vară se scurtează numai
vârfurile lăstarilor, în vederea menţinerii formei. In afară de tunderile din timpul verii,
care se aplică numai pentru menţinerea formei, în timpul iernii se aplică tăieri mai
energice, care au drept scop să i se dea plantei forma dorită.

Important de reţinut este faptul că, în urma tăierilor, pe întreaga suprafaţă, a

ramurilor rămase după tăieri, trebuie neapărat să existe părţi de lăstari „cu ace",
respectiv – creşteri anuale. In cazul când tăierile se fac fără să existe aceste creşteri
anuale, în urma acestor tăieri apar goluri nedorite în coronament, goluri care de multe
ori nu mai pot fi refăcute şi care dau plantei un aspect neplăcut. Se va evita tăierea
unor porţiuni de ramuri. De asemenea, atunci când se face ciupirea sau înlăturarea
mugurilor laterali, se va păstra un număr oarecare de muguri, căci altfel ramificaţia
rămâne slabă sau rară.

Tăierile care se aplică formelor artificial conduse prin tundere, atât neregulate,
geometrice, cât şi gardurilor vii, trebuie conduse astfel încât, pe măsură ce merg
spre vârf, forma plantei să se îngusteze. Lăsând părţile laterale ale plantei într-o
poziţie perfect verticală, riscăm ca părţile de la bază să se degarnisească şi să producă
goluri. În general, la plantare, coniferele nu au nevoie de tăieri, mai ales exemplarele
mai în vârstă. In cazul când unele ramuri au tendinţa de a se dezvolta în detrimentul
altora, acestea vor fi „reţinute" din creştere prin ciupiri sau înlăturarea mugurilor
laterali mai puternici, înainte ca aceştia să intre în starea de vegetaţie activă.

La coniferele care nu trebuie să fie prea mari, pentru a le frâna creşterea şi a-i
menţine la un volum redus, se va proceda la ciupirea mugurilor terminali. Acest
lucru este de dorit, mai ales la speciile şi soiurile care au iniţiat o talie mai mică, care
au un spaţiu limitat pentru creştere şi dezvoltare, plante folosite frecvent la decorarea
micilor grădini de lângă casă. Prin acest procedeu (de înlăturare a mugurilor
terminali) se vor obţine exemplare cu ramificaţii pe orizontală.

Alt procedeu de frânare a creşterii este tăierea în timpul verii a lăstarilor de 1

an, la jumătate din lungime. La coniferele cu talie mare se preferă exemplarele cu
un singur trunchi; ramificaţiile secundare se vor îndepărta. La coniferele care au
creştere sub formă de tufă, este de dorit să aibă mai multe ramificaţii. Formele

44
acestea, împreună cu cele conice, pletoase, globuloase, columnare etc, imprimă
peisajelor un aspect deosebit.

Formarea mai multor trunchiuri se poate face prin tăierea vârfurilor, la

înălţimea pe care o dorim. Uneori se întâmplă ca vârful unui conifer să fie distrus
din diferite cauze. La Chamaecyparis, Thuja, Juniperus, astfel de cazuri pot fi
remediate cu uşurinţă, Aceste conifere au însuşirea de a forma ramificaţii. Uneia
dintre aceste ramificaţii, de preferinţă cea mai de sus plasată, i se imprimă o poziţie
verticală prin palisarea de un tutore. In scurt timp de la palisare, dispariţia vechiului
vârf nu va mai putea fi observată.

La unele conifere ca pinul, molidul, tuia, ş.a., se constată, de multe ori, apariţia către
vârf a uneia sau mai multor ramuri, care formează în final nişte smocuri (îngrămădiri
de ramuri), care împiedică dezvoltarea pe mai departe a vârfului plantei. Uneori se
consideră interesante aceste abateri ale plantei și nu se va intervini cu tăieri.
Exemplarele vor fi lăsate să se dezvolte în direcția adoptată natural, contribuind astfel
cu prezenţa de noi forme în cadrele de vegetaţie din spaţiile verzi.

Pentru obținerea de forme deosebite, contorsionate sau aproape târâtoare, se

poate recurge lor la procedeul de înlăturare a vârfului plantelor tinere, în vârstă de 4-6
ani. Datorită acestei operaţii, plantele formează noi vârfuri la extremitatea ramurilor
laterale. Astfel conduse, plantelor li se imprimă o creştere pe orizontală, joasă,
aproape târâtoare. Procedeul de înlăturare a lăstarului de vârf amintit mai sus se poate
aplica cu succes şi la lariţă (Larix decidua), pin mediteraneean (Pinus pinea). Când
plantele au atins o înălţime de 100-150 cm (deci când ele sunt tinere), se procedează
la înlăturarea prin tăiere a lăstarului de vârf. Se obţin astfel exemplare care se dezvoltă
pe orizontală, căpătând în scurt timp forme lăţite, turtite, interesante.

Astfel de forme se mai pot obţine şi prin aplicarea altui procedeu şi anume, prin
ruperea mugurilor laterali sau terminali, situaţi pe lăstarii laterali ai plantei. Prin
înlăturarea acestor muguri se produce o încetinire a ritmului de creştere a acestor
lăstari. Locurile rănite prin operaţiile amintite se cicatrizează cu repeziciune şi în timp
scurt devin neobservabile.

Ca şi la arborii foioşi, la conifere se pot aplica tăieri de regenerare. Ele au însă un

caracter foarte limitat şi numai anumite specii le suportă. În regiunile cu ierni aspre,
cu geruri mari şi prelungite, la unele specii se constată căderea acelor şi chiar
degerarea ramurilor. Trunchiul rămâne însă neatins. La aceste conifere, la care
temperaturile scăzute au distrus ramuri, se pot aplica tăieri de regenerare.

Aceste tăieri constau în înlăturarea tuturor ramurilor moarte de pe trunchi. În curând

vor aparea pe trunchi numeroşi muguri, care vor deveni noi lăstari şi care, într-o
perioadă de câţiva ani, vor înlocui complet coroana distrusă. La alte specii de
conifere, operaţia de tăiere pentru regenerarea coronamentului este plină de riscuri. Ea
poate fi totuşi încercată la Chamaecyparis şi Thuja. În cazul acesta, se cere totuşi o
anumită condiţie şi anume, existenţa pe trunchi a unui număr oarecare de ramuri
sănătoase, verzi, neatacate de ger. Când nu sunt create astfel de condiţii, se va renunţa
la tăierile de regenerare, limitându-ne la tăierea de eliminare a uscăturilor din
coronament.

45
Un alt fenomen întâlnit la conifere, produs din cauza uscăciunii din sol, este acela
cunoscut sub denumirea de „seceta de vârf’. Acest fenomen se manifestă prin uscarea
ramurilor din regiunea vârfului. Aceste ramurile uscate se vor tăia până la lemnul
sănătos. Concomitent cu această operaţie, trebuie înlăturată şi cauza, respectiv lipsa
umidităţii. Apariţia de ramuri noi din zona unde cele uscate au fost tăiate, este o
problemă legată în primul rând de specie, vitalitatea exemplarului şi de factorii
climatici şi edafici.

3) Tăierile aplicate arborilor foiosi, plantati solitar sau în grupuri

Arborii ce se plantează în parcuri şi grădini, pentru a-şi îndeplini rolul lor

decorativ, trebuie să fie lăsaţi să se dezvolte cât mai liber, cât mai natural. Se
intervine în creşterea şi dezvoltarea lor numai când este necesar. Se evită tunderea de
formare a acestora spre alte forme decât cele care corespund natural speciei din care
fac parte.

Spre deosebire de arborii din plantaţiile stradale şi aleile din parcuri, unde se
urmăreşte obţinerea unor exemplare cu un singur trunchi, cât mai drept,
plasarea coroanei la o anumită înălţime şi o formă cât mai regulată a acesteia, la
arborii pentru parcuri se preferă, şi exemplare cu mai multe trunchiuri, pornite
chiar de la suprafaţa solului, trunchiuri care, la rândul lor, să fie cu numeroase
ramuri cât mai jos posibil.

Arborii astfel crescuţi se prezintă ca nişte tufe imense care conferă peisajului o
frumuseţe deosebită. In grădini şi parcuri se plantează mai ales arbori cu forme de
creştere columnară, pletoasă, globuloasă, piramidală, fastigiată etc. Şi acestora li se va
lăsa toată libertatea în creştere. Când apar însă ramuri care se abat de la forma
coroanei, dezechilibrează forma, acestea fie că se palisează către interiorul coroanei în
cazul când sunt tinere şi permit această operaţie, fie că se scurtează prin tăiere, toate
acestea în vederea conservării formei. Este o mare greşeală ca formele amintite mai
sus să fie tratate ca şi gardurile vii, adică să li se taie vârfurile şi ramurile
laterale. Se vor păstra formele naturale, fără a se interveni cu tăieri. La formele
pletoase putem interveni atunci când se urmăreşte ca arborii să atingă înălţimi mai
mari. In acest caz şi aceasta numai când arborii sunt tineri, ramura conducătoare
(vârful) se va palisa şi dirija în sus, până se atinge înălţimea dorită. De asemenea,
ramura conducătoare se poate dirija în jos prin îndoire, atunci când este necesara
dezvoltarea în lăţime. La alţi arbori se pot scoate prin tăiere unele ramuri din
coronament sau dirija prin palisare în direcţiile dorite, atunci când se urmăreşte să se
dea arborelui un aspect mai pitoresc sau mai bizar.

Sunt cazuri când într-un parc sau grădină mari, lângă oglinda unui lac, un grup statuar
sau alt punct de interes trebuie să fie văzute de departe. In această situaţie, arborii
plasaţi pe linia de vedere trebuie să aibă trunchiurile dezgolite, lipsite de ramuri până
la o anumită înălţime. Tratamentul la care vor fi supuse trunchiurile acestor arbori
corespunde cu lucrările de formare şi conducere a arborilor pentru străzi.

4) Tăierile de igienizare în grupurile plantate

Cu tăieri de igienizare se va mai interveni în grupurile plantate, în cazul pagubelor

produse de furtuni, depuneri grupuri de zăpadă, chiciură etc. Părţile calamitate se

46
înlătură prin tăiere cu multă grijă, pentru a evita distrugerea altor ramuri și alterarea
formei coroanei.

O problemă o constituie şi prezenţa în plantaţii a vâscului. Este bine ca vâscul să nu

fie lăsat să se extindă, pentru a nu periclita viaţa arborilor: se va conserva un număr
limitat de tufe, care în timpul iernii va da totuşi un aspect interesant peisajului.

În cazul arborilor în declin, înlăturarea ramurilor calamitate nu mai poate

produce nici un fel de stimulare, în vederea reluării unei vegetaţii mai active.

Tăierile de înlăturare a ramurilor uscate este obligatorie din motive de igienă. Se va

evita astfel formarea de focare de infecţie în interiorul grupurilor. În momentul când
totuşi, acestea apar, vor fi extrase imediat şi arse.

Arborii care sunt plasaţi în grupuri mari sau grupuri, în tinereţe vor fi trataţi ca şi
arborii izolaţi, adică sunt lăsaţi să se dezvolte liber, natural. Mai târziu, când ramurile
din coronamentele lor încep să se întâlnească, să se întrepătrundă sau să se usuce, este
necesar să se intervină cu tăieri. In acest caz se va proceda în felul următor: zonele
periferice ale grupului sau grupului sunt lăsate să se dezvolte nestingherite, liber, să
formeze ramuri cât mai de jos. În interiorul grupului sau grupului. În exterior, din
cauza lipsei de lumină, creşterea este stânjenită şi pe măsură ce arborii cresc în
înălţime, ramurile încep să se usuce de jos în sus. Ele trebuie înlăturate prin tăieri de
igienizare, prin elagare artificială pe măsură ce se usucă. În final, interiorul plantaţiei
se va elibera şi privită din exterior, în timp va adopta forma unei semisfere.

Dacă nu există uscături de eliminat, într-un grup arborii din interior își vor reduce
dimensiunile odată cu distanța de plantare. Forma finală a grupului rezultat va fi aceea
a unei pâlnii, în care exemplarele din interior se vor menține în mod vizibil la
dimensiuni reduse, fără a necesita tunderi sau tăieri speciale. Se pare că acest efect
este influențat inclusiv de forma concentrică de plantare a unui grup.

47
 Foto 10 Cedri plantați din 1973 în experimentul Miyazaki.

DIRECȚIA DE MEDIU
DIRECTOR
ADRIAN-AMEDEO BERE-SEMEREDI

SERVICIUL SPAȚII VERZI ȘI LOCURI DE JOACĂ

ȘEF SERVICIU
DIANA-MIHAELA NICA

Întocmit
INSPECTOR DE SPECIALITATE
Ing. Peisagist OANA-JANINA IACOBESCU

48
Surse:

CAIET DE SARCINI Privind “Întreţinerea şi amenajarea parcurilor, scuarurilor,

spaţiilor verzi, sistemelor de irigare, locurilor de joacă şi canisitelor, tăieri de
corecţie, elagare şi defrişare arbori în zona I de pe domeniul public al municipiului
Timişoara”
Femming, I. (2010). Principii de baza pentru formarea coroanei arborilor. Revista
Pădurilor, 01/2010.
Gerhardt, D. (2010). Importance of Urban Trees. In A Survey of Urban Tree
Management in Local Authorities in Germany. Postgraduate Dissertation,
Myerscough College, UK. GUI, S.E.; Handley, J.F.; Ennos, A.R.; Pauleit, S. (2007).
Adapting Cities for Climate Change: The Role of the Green Infrastructure. Built
Environment 33 (1): 115-133.
Harris, R.W.; Clark, J.R.; Matheny, N.P. (2004). Arboriculture: Integrated
Management of Landscape Trees, Shrubs, and Vines. Fourth Edition. Prentice Hali,
New Jersey.
Hiemstra, J.A.; Schoenmaker-van der Bijl, E.; Tonneijck, A.E.G. (2008). Trees. Relief
for the City. All-Round Communications, Boskoop.
Konijnendijk, C.C.; Sadio, S.; Randrup, T.B.; Schipperijn, J. (2004). Urban and Peri-
Urban Forestry in a Development Context: Strategy and Implementation. Journal of
Arboriculture 30(5): 269-276.
Nicholson-Lord, D. (1987) The Greening of the Cities. Routledge. London.
Nicholson-Lord, D. (2003). Green Cities. And Why We Need Them. New Economics
Foundation, London.
Norman, J. (2006). Livingforthe City. A New Agenda for Green Cities. Policy
Exchange, London.
NUFU (2005). National Urban Forestry Unit. Trees Matter! Bringing Lasting
Benefits to People in Towns and Cities.
Instrucţiuni pentru pregătirea din pepinieră şi întreţinerea arborilor stradali (Beneficiar:
Guvernul României), Ing. dr. Ionel Lupu
La taille des arbres d’ornament - du pourquoi au comment, Christophe Drénou,
Institut pour le développement forestier, 2014
www.dianaculescu.ro, Diana Culescu
www.ecowatch.com/crop-circles-japan-2624062119.html

49