Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar

Ion Ionescu de la Brad Iai

Facultatea : Zootehnie
Specializarea : Zootehnie

PROIECT DE AN LA
CULTURA PAJITILOR I A PLANTELOR
FURAJERE

ndrumtor : Mihai Stavarache

Prof.univ. : Costel Samuil

Student:Mihai Cosmin
Constantin
Anul I, Grupa 297

2014-2015

Prezentare Teoretica
1)Intriducere: importanta, raspandirea, clasificarea
pajistelor
Pajistea e suprafaa de teren acoperit cu vegetaie ierboas, alcatuit din plante perene, ce
aparin la diferite familii botanice i a cror producie este utilizat pentru alimentaia
animalelor, prin punat sau cosit.
Pajistele sunt importante ca:
I.

Sursa de nutreturi pentru animale domestic

II.

Habitat si sursa de hrana pentru animale domestic

III.

Mijloc de prevenire si combaterea eroziunii solurilor

IV.

Mijloc de imbunatatire a structurii si fertilitatii solului

V.
VI.

Sursa de elemente minerale

Stoc de germoplasm

VII.

Locuri de recreere

VIII.

Conservarea unor ecosisteme naturale in scop stiintific

Raspandirea pajistelor:
La nivel mondial:

I.

arabilul 1.447.509 mii ha (9,8%)

II.

pajistile permanente 3.361.733 mii ha (22,7%)

III.

padurile 4.179.808 mii ha (28,2%)

IV.

60,76 % este acoperit cu vegetatie

V.

39,3 % e reprezentat de alte terenuri

Clasificarea pajistelor:

a. Modul de formare:
Naturale: - Primare (100 mii ha) pampa argentinineana, stepa ruseasca, savana africana, tundra
nordica, tundra de altitudine, marele campii americane de ierburi scunde.
-Secundare (2.8 mil ha)
-Temporare
b. Mod de folosire:
- Pasuni
- Fanete
c. Durata folosirii terenului:
- Permanente
- Temporare
d.
-

Relieful pe care sunt situate:

Campie
Deal
Lunci
Munte

2) Imbunatatirea pajistelor permanente

I.

Lucrari technico-culturale:
-

Curatirea de resturi vegetale si pitre

Se indeperateaza de pe pajisti resturi vegetale ramase dupa pasunat sau depuse de
apa maracinisuri si cioate ramase dupa defrisarea vegetatiei lemnoase
Lucrarea se face manual sau mecanizat in functie de panta terenului si gradul de
acoperire a pajistii cu aceste materiale
Pe pajistile de de deal si munte e o lucrare obligatorie
In etajul alpin si terenurile in panta lucrarea e contraindicata
Cioatele si buturugile se indeparteaza manual, mecanizat sau cu ajutorul explozivilor

 Lucrarile de regula se fac de regula primavara devreme, dar si toamna tarziu

-

Distrugerea musuroaielor:
Suprafete insemnate de pajisti permanente sunt acoperite de musuroaie
Musuroaiele se formeaza pe pajisti neingrijite, folosite nerational si pot avea o
pondere mare (70-80%), ingreunand astfel lucrari de imbunatatire si diminuand astfel
suprafata utilizabila
Musuroaiele pot fi de origine animala, provenite din pamant scos (cartite, mistreti,
popandai, furnici) sau de origine vegetala, care sunt formeaza pe tufele dese ale unor
graminee, rogozuri, cioate, muschi.
Musuroaile de origine animala se pot distruge manual sau folosind grape cu colti, iar
musuroaile mai intelenite se pot distruge folosind cu masini de curatat pajisti (MCP2) sau cu grederul semipurtat pentru pajisti

Grapatul pajistelor
Pe pajistele de munci, dominate de specii stolonifere sau in cazul depunerii unui strat
de aluviuni
Se face in complex cu lucrurile de: fertilizare, amendamente, distrugerea
musuroaielor, suprainsamantarea
Deoarece aceasta lucrare poate avea unele efecte negative prin ranirea nodurile de
infratire la graminee, a coletului la leguminoase, distrugerea unor muguri, lastari,
radacini

II.

Combaterea vegetatiei lemnoase

-

Se indeparteaza complet, fara restrictii, pe terenurile plane pana la moderat inclinate, cu

panta mai mica de 100 (18%)

Iar partial la pajistele situate pe versanti cu inclinatie de 10-30 grade si pe pajistele din

regiunile mai uscate

Se recomanda a nu se defrisa vegetatia lemnoasa din pajistele situate pe terenuri cu manta
mai mare de 30 grade, cele cu sol mai subtire de 10cm precum si cele din vecinatatea

ravenelor, ogaselor sau de pe grohotisuri pentru a se evita declansarea proceselor de eroziune

Pe pajistele situate pe versanti, cu panta 10-30 grade (18-58%) defrisarea vegetatiei
lemnoase se face in benzi late de 40-20m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternand cu

benzi antierozionale nedefrisate, late de 5-25m in functie de panta

Pentru trecerea animalelor prin benzile nedefrisate, se fac deschideri in unghi ascutit fata de
curbele de nivel si in zigzag, de la o banda la alta

Sunt excluse de la defrisare speciile lemnoase rare si cele declarate monumente ale naturi:
Pinus cembra (zambru)
Taxus baccata (tisa)
Larix decidua ssp. Carpatica (larice, zada)
Rhodonendron kotschyi (bujor de munte)
Pinus mugo (jneapan)

Combaterea vegetatiei lemnoase se poate face:

Manual
Se aplica mult in tara noastra fiind costisitoare
Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata solului, cele cu
drajoni din colet se indeparteaza impreuna cu coletul, iar cele cu drajonare din
radacini, se retezeaza de mai multe ori in perioada de vegetatie
Unelte: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare
etc.
Materialul lemnos rezultat din curatire se aduna in gramezi numite martoane,
cu dimensiuni de 4-6m lungime, 2-3m latime si 1,5-2m inaltime, aranjate pe
directia general a curbelor de nivel
Mecanic
Se face cu masini speciale, in functie de natura vegetatiei lemnoase
Tufele lemnoase cu diametrul pana la 2,2 cm se distrug cu masina de curatat
pajisti MCP-1,5m, iar cele cu diametrul pana la 4cm cu masina MCP-2
Arboretul cu diametrul tulpinilor la sol pana la 15cm se distruge cu
echipamentul de taiere a arboretului ETA-3, iar arborii cu diametrul pana la
70 cm se scot cu radacini, cu ajutorul impingatorului pentru defrisare, actionat
de tractorul S-1500
Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul
echipamentului EEC-1,2, purtat in spate pe tractoare cu senile
Adunarea arboretului taiat, a cioatelor si a radacinilor scoase, se face cu
echipamentul de strans arboret si cioate ESAC-3,6
Chimic:
Folosirea arboricidelor se impune pentru elimarea lastarilor tineri ce apar din
coletele si radacinile ramase in sol dupa defrisare, prin stropirea pe frunze cu:
amestec de 50% sare amina (2,4D) si 50% Tordon 225 (Picloram)
Dozele si numarul de tratamente sunt determinate de varsta lastarilor dupa
defrisare si sensibilitatea speciilor lemnoase.

III.

Combatarea buruienilor

Metode preventive:
Indepartarea speciilor neconsumate de animale;
Folosirea gunoilui de grajd bine fermentat
Imprastierea dejectiilor ramase de la animale
Folosirea unor seminte cu puritate ridicata
Recoltarea fanetelor la epoca optima
Schimbarea modului de folosire a pajistelor, la fiecare 3-4 ani.

Metode indirecte:
Imbunatatirea regimului de umiditate
Aplicarea ingrasamintelor
Aplicarea amendamentelor
Distrugerea musuroaielor, etc.

Metode directe:
Mecanic: cosiri repetate
Chimic: Totale (gramoxone), Dictotiledonate (2,4-D), Monocotiledonate (Acetadin, Aretit)

IV.
-

Imbunatatirea regimului de umiditate:

Desecarea prin canale deschise:

Urmareste eliminarea excesului temporar sau permanent de apa
Consta in saparea unei retele de santuri pe intreaga suprafata la 50-150 cm adancime, cu
sectiune trapezoidala, in panta continua sub 5% in unghi ascutit
Distanta dintre canale este de 250-500 m

Desecarea prin canale inchise:

Drenajul orizontal se realizeaza prin drenuri cu cavitatea umpluta cu material filtrant, care
in functie de materialele locale folosite, poate fi:
Din piatra
Din fascine sau din scanduri
Tuburi de ceramic
Beton
Mase plastic
Pe funtul santului, a carei adancime este de 50-70 cm pentru fanete si 50-90cm pentru
pasuni se realizeaza o galerie pentru scurgerea unei captate formata din piatra, fascine sau
dintr-o conducta triunghiulara din scanduri
Deasupra acestora se aseaza un strat de material filtrant cu granulatia diferita, cu urmatoare
succesiune de jos in sus:

 Piatra Sparta
Pietris
Nisip
Brazde de iarba asezate cu radacinile in sus
Pamant de umplutura, pentru restul transeei
Distanta dintre drenuri variaza de la 10 la 50 m, dupa natura si umiditatea solului, mai mica
pe solurile grele si mai mare pe solurile usoare, iar lungimea este 150-200 m.
-

Drenajul cartita:
Consta din galerii subterane, cu peretii intariti prin presare, care se face cu un dispozitiv
special, numit pug de drenaj-cartita, a carui piesa active este un dispozitiv sub forma de

para-drenor, ce lucreaza la 50-80 cm adancime

Panta galeriilor minim 0,5-7%
Distanta dintre galerii: 2-10m pe solurile argiloase; 10-20 m pe solurile turboase;
Lungimea: 50 200 m
Apa colectata de drenurile cartita este descarcata in santuri deschise sau in drenuri tubulare

colectoare
Durata de functionare: 3-5 (10) ani
-

Drenajul vertical:
Se realizeaza prin:
Puturi absorbante:
Se folosesc atunc cand in sol, la adancime, se afla un strat permeabil

nesaturat, de nisip si pietris.

Se folosesc pentru evacuarea excesului de apa din depresiuni isolate, situate la

distanta mare de un emisar

Este umplut cu bolovani, pietre si pietris, cu dimensiuni crescande spre fundul
putului

Puturile colectoare: numite si puturi californiene sau prin pompare, se folosesc mai rar si
anume, in cazul cand la fundul putului este un strat de sol impermeabil si prin pompare se
realizeaza coborarea nivelului apei freatice
-

Colmatarea:
Consta in umplerea micilor depresiuni cu material adus de apele raurilor, prin abaterea
cursuruilor acestora cu ajutorul barajelor
In acest fel are loc coborarea nivelului apei freatice

 Metoda necesita cheltuieli mari, motiv pentru care se face numai pe suprafete reduse ce
prezinta o anumita importanta
-

Indiguirea:
Poate fi considerate o desecare preventive, aceea ce freest suprafata respective de umiditate
in exces
Este costisitoare, dar necesara in unele situatii

Drenajul biologic:
Reprezinta cea mai economica metoda de elimare a apei in exces, aplicata pe pajistele din
lunci, vai si depresiuni
In acest scop, se planteaza specii lemnoase mari consumatoare de apa: populus alba, salix
alba, s. fragilis, s. cinerea.
Acestea se folosesc si la delimitarea parcelelor sau la adapostirea animalelor pe timp de
ploaie, arsiti etc.
V.

Completarea deficitului de apa pe pajisti:

Irigarea prin revarsare
Irigarea prin aspersiune
- Este indicata pe pajistile temporare, unde se poate realiza nivelarea si nu duce
-

la eroziune si nici la spalarea elementelor fertilizante

Intensitatea aspersiunii va fi de 0,5-0,8 mm/min pe soluri usoare; 0,2-0,5

mm/min pe soluri mijlocii si 0,1-0,2 mm/min pe soluri grele

Irigarea pe fasii
Retinerea zapezii
- Se recomanda pe toate pajistile din regiunile secetoase, unde stratul de zapada
-

este subtire si spulberat de vant

Se construiesc garduri din diverse materiale asezate la o distanta de

aproximativ 20 ori mai mare decat inaltimea lor

Se poate utiliza si valuri de zapada tasate cu plugurile speciale, incepand cu
prima zapada, de cel putin 10 cm grosime. Obstacolele se orienteaza

perpendicular pe pozitia vantului dominant

Perdelele de protectie:
- Se recomanda pe pajistile din campie, deoarece: micsoreaza viteza vantului,
reduc evaporatia, retin zapada, imipedica scurgerea apei de pe terenurile in
-

panta etc.
Contribuie la crearea unui regim de umiditate bun pentru vegetatia pajistelor

3) Infiintarea pajistelor temporare

Pajisti temporare infiintate in locul pajistelor degradate:

I.
-

Alegerea terenului:
Pajistile permanente se pot desteleni pentru transformarea lor in pajisti temporare, doar in
urmatoarele situatii:
Ponderea in covorul vegetal a plantelor fara valoare furajera sau cu valoare furajera slaba de
peste 70-80%
Potentialul natural de productie redus (sub 4-5 t/ha m.v.) si de calitate slaba, capactitatea de
pasunat sub 0,4-05, UVM/ha;
Gradul de acoperire cu vegetatie sub 60-65%;
Gradul de acoperire cu musuroaie intelenite peste 25-30%;
Pajistile de pe terenurile in panta, cu o acoperire slaba a vegetatiei, pe care se poate
declansa usor procesul de eroziune;
Alte situatii in care lucrarile de suprafata de imbunatatire a pajistilor permanente degradate,
nu au dat rezultate bune

Nu se destelenesc, indiferent de starea lor finocetica si productiva:

Pajistile situate pe terenuri cu manta mai mare 15-17% (30%)
Cele situate in apropierea ogaselor si ravenelor
Cele de pe soluri cu stratul arabil sub 10-15 cm grosime
Pajistile situate pe terenuri cu apa freatica la adancime mica (sub 40-50 cm)

II.

Pregatirea terenului:

Inainte de destelenire, numai unde este cazul, se fac unele lucrari pregatitoare, cum ar fi:
Indepartarea vegetatiei lemnoase
Indepartarea cioatelor si petrelor
Eliminarea excesului de umiditate
Distrugerea musuroaielor intelenite
Nivelarea terenului

Se disting trei metode de baza de pregatire a terenului:

Cu mobilizarea superficiala a solului (3-5 cm)
- Aceasta metoda se poate aplica pe suprafetele unde vegetatia existenta a fost
-

distrusa cu un erbicid de contact, de tip: Gramoxone, Roundup

La circa 2-3 saptamani dupa erbicidare se lucreaza terenul cu MCR 2,5 sau
freza de tip Rotaseeder, care executa concomitent si semanatul

Cu mobilizare medie a solului (5-12 cm):

- In acest caz, se folosesc grape cu discuri sau freze pentru pajisti
- Folosirea frezei se recomanda pe pajistile bine intelenite, fara pietre, cioate
-

sau vegetatie lemnoasa si fara denivelari pronuntate

Pregatirea terenului se poate face prin 2-3 lucrari cu grapa de discuri: pe
pajistile cu stratul de telina mai subtire, afectate de forme ale eroziunii de
suprafata; in cazul pajistilor cu un strat gros de telina, pentru a se realiza o
pregatire corespunzatoare a solului, lucrarea cu grapa cu discuri se finiseaza
printr-o aratura superficiala

Cu mobilizare profunda a solului (20-25 cm):

- Lucrarea se face cu plugul in raport cu grosimea stratului arabil
- Pe pajistile cu strat gros de telina, pentru a obtine o aratura de buna calitate,
lucrarea trebuie sa fie precedata de prelucrarea telinei prin 1-2 treceri cu grapa
-

de discuri, in sensuri diferite

Odata cu aratura se incorporeaza si ingrasamintele organice, amendamentele
precum si ingrasamintele cu fosfor si potasiu

III.
-

Culturi premergatoare:
In functie de grosimea stratului de telina si de modul cum acesta a fost maruntit si incorporat sub
brazda, pajistile temporare se pot infiinta:
Direct dupa destelenire

 Dupa 1-2 ani, timp in care terenul se cultiva cu unele culturi anuale furajere: porumb siloz
sau masa verde, sfecla furajera, varza furajera, cartof, raigras aristat, borceag, ovaz masa
verde etc.
IV.

Fertilizarea de baza si amendamentarea:

Se recomanda doze de:
30-60 kg P2O5
40-60 kg K2O
70-120 kg/ha N
Pe solurile acide cu pH < 5,2 se impune aplicarea de 4-5 t/ha CaO
Se recomanda folosirea gunoiului de grajd bine fermentat in doze de 20-40 t/ha

V.
-

Specii si soiuri folosite la infiintarea pajistilor temporare:

In tara noastra, cele mai raspandite specii si culturi sunt:
Dactylis glomerata
Festuca pratensis
Lolium perenne
Phleum Pratense
Trifolium Repens
Medicago sativa
Trifolium pratense
Lotus corniculatus
Onobrychis viciifoli

Soiuri romanesti de graminee perene

Specia

Soiuri

Agropyron pectiniforme

Fundulea 104

Arrhenatherum elatius

Romnesc

Bromus inermis

Doina, Orfeu, Olga

Dactylis glomerata

Olimp, Ovidiu, Claudiu, Traian, Intensiv, Poiana,

Daniel

Festuca arundinacea

Kora, Feline, Alin, Noria, Adela, Brio

Festuca pratensis

Tmpa, Transilvan, Post\var, Laura

Festuca rubra

Feruma, Pastoral, Echo

Lolium multiflorum
Lolium perenne

Arina, Anca, Iulia,Tetraiar, Venus

Tivoli, Calibra, Mara, Marta, Tetramax

Lolium hybridum

Luky, Florin, Zefir

Poa pratensis

Transilvania, Pegassus, Fima

Phleum Pratense

Bilbo, Favorit, Tirom

Soiuri romanesti de leguminoase perene

Specia
Lotus corniculatus
VI.

Soiul
Livada, Alina, Nico

Medicago sativa

Adonis, Triumf, Selena

Onobrychis viciifolia

Topaz, Sigma
Mara, Splendid

Trifolium pratense

Select, Napoca tetra, Apollo tetra, Dacia tetra, Roxana,

Magurele 1, Carpatin, Carmen

tuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene

Alca

Avantaje:
Productivitate ridicata
Productiile sunt mai uniform repartizate in timpul perioadei de vegetatie
Calitate superioara a furajului
Realizarea unui furaj echilibrat in glucide si proteine, dand posibilitatea conservarii acestuia
in bune conditii sub forma de siloz sau semisiloz
Folosirea unor cantitati reduse de ingrasaminte cu N

In vederea alcatuirii amestecurilor de graminee si leguminoase perene se parcurg succesiv mai

multe etape de lucru:
Stabilirea duratei si modul de folosire

Durata de folosire este influentata de vivacitatea speciilor din amestec, mai

ales a leguminoaselor, care este mai mica decat a gramineelor

In functie de durata de folosire, pajistile temporare se impart in trei categorii:

pajisti de scurta durata de folosire (2-3 ani), pajisti cu durata medie de folosire
(4-6 ani) si pajisti cu durata lunga de folosire (> 6 ani)

Stabilirea numarului de specii din cadrul amestecurilor (numarul de specii din amestec
poate fi):

Pentru pajisti cu durata scurta de folosire se recomanda 2-3 specii

Pentru cele cu durata medie de folosire se recomanda 3-5 specii

Pentru cele cu durata lunga de folosire se recomanda 4-6 specii

Structura amensteculilor de graminee si leguminoase perene pentru pajisti temporale

Modul
Durata
Graminee
Leguminoase
Tota
Din care cu talie
Total
Din care cu talie
de
de
Inalta
Joasa
Inalta
Joasa
l
folosire
folosire
Faneata
Pasune
Mixt

(ani)
2-3

30

30

70

70

4-6
Peste 6
4-6
Peste 6

60
70
60
70

60
30
50
60

40
10
10

40
30
40
30

40
30
10

30
10
20

 Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec:

Se face in functie de: conditiile naturale ale zonei, durata si mai ales modul de
folosire, ritmul de dezvoltare si vivacitatea speciilor

Pentru pajistile folosite prin cosit se aleg specii cu talie inalta

Pentru amestecurile cu folosire mixta se aleg atat specii cu talie inalta cat si
cu talie mijlocie sau joasa

La infiintarea pajistilor folosite prin pasunat se recomanda specii cu talie

mijlocie si joasa, cu vivacitate ridicata

Calculul cantitatii de samanta

Se face pe pentru fiecare specie din ameste pe baza urmatoarelor elemente

Cantitatea de samanta in culturi pura (kg/ha) la valoarea utila de 100% (N);

Procentul de participare in amestec (p);
Procentul de samanta utila (S.U.);

SU ( )=

P G
100

( kgha )= pS . UN.

Cantitatea de samanta rezultata din calcul se corecteaza in functie de

capacitatea de concurenta a speciilor din amestec, separat in cadrul fiecareia
din cele doua grupe de plante;

Indicii de concurenta la cateva specii

Denumirea speciei
Arrhenatherum elatius

Indice*
1

Denumirea speciei
Lolium Multiflorum

Indice*
1

Dactylis glomerata

Agropyron pectiniforme

Festuca pratensis

Lotus corniculatus

Festuca rubra

Medicago sativa

Festuca arundinacea
Phleum pratense

1
3

Medicago varia
Onobrychis viciifolia

1
3

Poa pratensis
Lolium perenne

3
2

Trifolium Pratense
Trifolium repens

2
3

Bromus inermis

Trifolium hybridum

1- specii puternic competitive; 2- specii mediu competitive; 3- specii slab competitive

VII.

Samanta si semanatul
Epoca de semanat: primavara devreme, cand solul permite intrarea masinilor agricole, iar
temperatura este constant peste 00C
Pe terenurile cu umiditate suficienta sau in conditii de irigare semanatul se poate efectua si
la sfarsitul verii, inceputul toamnei: 20-10 septembrie in regiunile colinare, incat de la
semanat pana la incetarea vegetatie sa se acumuleze, in medie 800-13000C
Semanatulde vara-toamna asigura productii mari si un covor bine incheiat chiar din anul I

Metode de semanat:
- Semanatul se poate realiza prin mai multe metode ce variaza in functie de configuratia si

panta terenului, insusirile semintelor, dotarea tehnica, prezenta sau absenta plantei protectoare etc:
folosind masinile sau prin imprastiere
- Adancimea de semanat de 1 si 3 cm: se stabileste in functie de marimea si forma semintelor,
puterea de strabatere, textura si umiditatea solului
- Disntanta intre randuri: 12,5 cm
- Masini de semanat: SUP 21, 29;
VIII.

Lucrarile de ingrijire
- Irigarea de rasarire este necesara dupa semanatul de la sfarsitul verii, dar uneori si in

primaverile secetoase. Se recomanda o norma de de udare de 150-200 m3/ha, ce poate fi repetata

dupa 12-15 zile
- Distrugerea crustei se poate distruge pe cale mecanica, utilizand:
Tavalugul neted si infasurat cu sarma ghimpata
Grapa de fier cu coltii indreptati in sus
Grapa de maracini
- Completarea golurilor se realizeaza cu samanta din acelasi amestec
- Combatarea buruienilor reprezinta cea mai importanta din anul I de vegetatie
Pe cale mecanica:
o Consta in cosirea repetata a buruienilor cu coasa, cu diferite cositori
usoare, inainte ca acestea sa fructifice
o Cositul se la inaltimea de 8-10 cm de la sol

o Materialul rezultat se aduna si se scoate de pe teren

- Fertilizarea

In primul an de vegetatie se recomanda o doza de 50 kg/ha N, dupa coasa

In cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomanda doze cu

azot de 200-300 kg/ha, aplicate fractionat in 3-5 reprize, in functie de modul
de folosire

IX.

50-60 kg/ha P2O5 si 50-60 kg/ha K2O pentru fiecare an de folosire

Se recomanda 20-40 t/ha gunoi de graj sau 150-300 m3/ha gulle

Folosirea pajistilor temporare

- Astfel, in anul I de vegetatie, se recomanda ca pajistile temporare, indiferent de destinatia lor

ulterioara, sa fie bogate ca faneata, deoarece prin formarea unui aparat foliar bogat se mareste
puterea de asimilatie, dand posibilitatea unei mai bune inradacinari si fortificari a tinerilor plante
- Cand covorul vegetal este bine incheiat, iar solul cu umiditate normala, se poate face
pasunatul chiar din anul I, incepand cu ciclul II de vegetatie, dar cu o incarcatura mult mai redusa si
numai pentru un timp scurt
- Pe terenurile cu pante de peste 20% se recomanda ca pajistile temporare sa fie folosite numai
prin cosit, pentru a preveni degradarea solului prin eroziune

X.

Refacerea pajistilor temporare

- Suprainsamantarea pajistilor temporare se face folosind ca material de semanat mai mult

seminte de leguminoase si mai rar amestecuri de graminee si leguminoase

- Reinsamantarea pajistilor temporare presupune destelenirea covorului vegetal devenit
necorespunzator, alegandu-se, ca si in cazul pajistilor permanente degradate, tehnologia cea mai
potrivita si apoi insamantarea unui amestec de graminee si leguminoase perene

Pajisti temporare infiintate in teren arabil

- Aceste pajisti se infiinteaza, de regula, in apropierea fermelor zootehnice
- Ele se pot folosi prin pasunat, cosit sau mixt, iar in cadrul cositului sa fie pentru masa verde
administrat la iesle, fie pentru fan sau conservare prin insolizare
- Cele mai bune premergatoare sunt plantele care lasa terenul curat de buruieni si permit o
buna pregatire a patului germinativ
- Sunt indicate plantele prasitoare sau cerealele pentru boabe ori masa verde
- Pregatirea terenului se face dupa tehnologiile folosite in cultura mare
- La semanatul de primavara terenul trebuie nivelat inca din toamna, iar la pregatirea patului
germinativ, indiferent de eopaca de semanat, sa se evite folosirea grapei cu discuri care produce o
afanare a solului si favorizeaza pierderea apei din straturile superficiale

4) Pasunat: sisteme, principii, tehnica pasunatului

I.

Sisteme de pasunat
- Practicarea pasunatului presupune aplicarea anumitor reguli, care impreuna constituie un

sistem de pasunat si care au drept scop obtinerea unor productii animaliere cat mai ridicate, in
conditiile mentinerii echilibrului dintre producatori si consumatorii primari.
- Sistemele de pasunat pot fi clasificate dupa mai multe criterii in functie de felul si
intensitatea actiunilor exercitate de catre om in spatiu si timp pe aceste pasuni. Astfel, dupa nivelul
intensivizarii, timpul si spatiul alocat, numarul de specii si categorii de animale, structura ratiei,
marimea turmei, conditiile de lucru, sistemele de pasunat se pot clasifica in doua grupe de baza:
sisteme extensive si sisteme intensive.
-

Pasunatul liber.
- Este un sistem de pasunat extensive si neeconomic, cunoscut si sub denumirea de pasunat

nesistematic sau nerational. In cazul acestui sistem de pasunat, animalele umbla libere pe toata
suprafata pasunii, incepand de primavara timpuriu si pana toamna tarziu. De obicei, nu se calculeaza
numarul de animale care pasuneaza pe unitatea de suprafatasi, de aceea, pasunile folosite in acest

sistem sunt, in general, supraincarcate cu animale.

-

Pasunatul in front
- Elimina o parte din neajunsurile pasunatului liber, reprezentand o varianta imbunatatita a

acestuia. In acest caz animalelor li se asigura frontul de pasunat numai pe o anumita portiune din
suprafata pasunii, iar pe masura consumarii ierbii de pe portiunea pasunata, animalele sunt lasate sa
inainteze in mod treptat, pentru a pasuna pe alte portiuni ale pasunii. Inaintarea animalelor pe
suprafata pasunii se face in mod dirijat de catre pastori, care merg in fata turmelor.
-

Transhumanta
- Este unul din cele mai vechi sisteme extensive de pasunat continuu, care consta in migrarea

periodica a pastorilor si turmelor primavara de la ses la munte sau de la sud la nord si toamna de la
munte la ses sau de la nord spre sud, in vederea asigurarii hranei pentru animale. In ultimi 50 de ani,
ca urmare a destelenirii unor vaste suprafete de pajisti permanente din zona de campie, ca urmare a
promovarii agriculturii intensive, transhumanta si-a pierdut din importanta, fiind practicata mai mult
in Transilvania.

Pasunatul cu pendulare
- Este specific zonei colinare sau montane, fiind asemanator cu transhumanta. Potrivit acestui

sistem, animalele sunt deplasate la inceputul sezonului de pasunat pe pasunile din zonele limitrofe
localitatilor, dupa care, odata cu inaintarea in vegetatie, acestea se deplaseaza la munte, pe toata
durata verii. Toamna, animalele revin in zonele populate pentru iernare, sau se face o noua deplasare
a animalelor pe pajistile situate la distanta pentru a fi tarlite, caz in care furajarea se face cu fanul
obtinut pe timpul verii.

Pasunatul la pripon
- Se foloseste cu totul izolat, in cazul unor efective mici de animale sau in cazul tineretului

taurin care este intretinut pe pasune in perioada de alaptare. Acest sistem este lipsit de importanta, cu
toate ca se realizeaza o foarte buna valorificare a furajului, iar animalele nu necesita a fi
supravegheate.
-

Pasunatul pe parcele (rational)

- Consta in impartirea pasunii in mai multe parcele sau tarlale, pe care animalele vor pasuna

prin rotatie, intr-o anumita succesiune, de mai multe ori in cursul unui sezon de vegetatie. Pasunatul

pe parcele reprezinta un sistem modern de pasunat, fiind cunoscut si sub denumirea de pasunat
rational sau sistematic, deoarece inlatura, in mare parte, neajunsurile pasunatului liber si este o
forma intensiva de folosire a pasunilor.
-

Pasunatul dozat presupune

- Delimitarea suprafetelor necesare cu ajutorul unui gard electric. Acesta este o forma

imbunatatita a pasunatului pe parcele si consta in atribuirea pentru pasunat, in mod succesiv, a unor
suprafete restranse din parcela necesara turmei de animale, pe timp de o zi sau chiar jumatate de zi.
Animalele se gasesc in permanenta intre doua garduri electrice, unul ce delimiteaza pasunea pe care
animalele o pasuneaza pentru prima data si altul care delimiteaza suprafata pasunata anterior. Pentru
o unitate vita mare (UVM) este necesara o suprafata zilnica de 150-200 m2 la primele doua cicluri si
300 m2 la ciclurile urmatoare.
-

Pasunatul in benzi sau in fasii, numit si pasunatul cu portia

- Se deosebeste de pasunatul dozat prin aceea ca se atribuie animalelor portiuni limitate de

pasune, sub forma unei fasii cu o latime de 0,5-1 m. Lungimea fasiei se stabileste in functie de
numarul de animale, atribuind 1,5m/cap tineret bovin si 2,0m/cap bovina adulta care pasuneaza.
Delimitarea fasiei se face tot cu ajutorul gardurilor electrice, in care cel dinspre suprafata nepasunata
se deplaseaza in mod treptat, pe masura ce plantele au fost consumate, iar cel din spatele frontului de
furajare se muta la 3-4 zile. Acest sistem da rezultate foarte bune la pasunatul culturilor furajere, cum
sunt borceagurile, porumbul, iarba de Sudan, pajistile temporare etc.
-

Pasunatul zero grazing

- Aplicat pe scara mare in unele tari, ca Anglia, Olanda,Suedia, Germania, Franta etc., consta

in recoltarea furajului si transportul la grajd, animalele fiind hranite in conditii de stabulatie. Prin
folosirea acestui sistem este eliminata deplasarea animalelor la pasune si cheltuielile legate de
parcelare. Ca neajunsuri se mentioneaza faptul ca vor creste consumurile energetice determinate de
recoltarea, transportul si manipularea furajului, precum si privarea animalelor de miscarea in aer
liber.
-

Rotatia pasunilor
- Folosirea pasunilor numai prin pasunat duce, cu timpul, la inrautatirea compozitiei floristice

prin disparitia treptata a plantelor valoroase. Prin rotatia pasunilor, adica schimbarea periodica a
modului de folosire prin pasunat cu folosirea prin cosit, se realizeaza imbunatatirea compozitiei
floristice si cresterea productiei pasunii. Prin utilizarea acestui sistem de rotatie a modului de
folosire, dispare diferenta intre notiunea de pasune si faneata

II.

Principiile folosirii rationale a pasunilor

- Folosirea rationala a pasunilor presupune aplicarea unui ansamblu de masuri tehnico-

organizatorice care au drept scop sporirea productiei de iarba, imbunatatirea compozitiei floristice si
valorificarea maxima a furajului. In cazul pasunatului intensiv, aceste masuri devin obligatorii si se
refera la:

Determinarea productiei pasunilor. Pentru determinarea productiei pasunilor se folosesc doua

metode:
Metoda cosirilor repetate
o Numita si metoda directa,consta in cosirea repetata a unor suprafete de proba in cursul
perioadei de pasunat, care trebuie sa fie reprezentative in ceea ce priveste productia. In
cazul pasunilor cu productii uniforme se aleg 4-5 parcele de 2,5 m 2, iar pe pasunile cu
productie neuniforma, 10 parcele. Pe pasunile pe care se practica pasunatul liber,
suprafata unei parcele de proba poate fi pana la 100 m 2. Suprafetele de proba se
ingradesc sau se folosesc custi speciale, acoperite cu plasa de sarma.
o Aceste suprafete de proba se cosesc ori de cate ori iarba ajunge la inaltimea de pasunat,
cantitatea rezultata se cantareste, se face media probelor si se raporteaza la hectar. Prin
insumarea productiilor de iarba de la fiecare ciclu de pasunat, se obtine productia globala
a pasunii (P).
o Prin exprimarea productiei

pasunii in unitati nutritive este posibila compararea

diferitelor tipuri de pasuni, atat sub raport cantitativ, cat si sub raport calitativ.

Metoda zootehnica
o Numita si metoda indirecta,consta in determinarea productiei pasunii prin
transformarea produselor animaliere obtinute in perioada de pasunat in unitati nutritive,
cunoscandu-se consumul de U.N. necesare pentru realizarea unui litru de lapte si a unui
kg spor greutate vie, iar acestea se transforma in masa verde, pe baza coeficientilor redati
mai sus.
o Determinarea productiei pasunii prin aceasta metoda comporta mai multe operatii. Se
intocmeste un jurnal al pasunii, unde se trec datele privind parcela in care se pasuneaza,
numarul animalelor, miscarile de efectiv, productia de lapte, continutul de grasime al
laptelui si se fac unele observatii. De asemenea, se inregistreaza toate furajele

administrate suplimentar.
Capacitatea de pasunat.
- Capacitatea de pasunat sau incarcarea pasunii reprezintanumarul de animale exprimat in
U.V.M. (unitate vita mare) care poate fi repartizat pe 1 ha de pasune intr-o perioada de pasunat, in
functie de productia acesteia.
Desimea animalelor (se determina pe pasunile parcelate, reprezentand numarul de animale
exprimat in U.V.M. ce revine la 1 ha de parcelasi se calculeaza cu relatia:
D = Cp x N (UVM/ha parcela), in care:
Cp capacitatea de pasunat,
N numarul de parcele.
Impartirea pasunii in parcele.
- Numarul de parcele in care se imparte o pasune este in functie de durata medie a ciclului de
pasunat (C), perioada necesara pentru refacerea ierbii (Rf), timpul de ocupare a unei parcele (O),
numarul de turme cu care se pasuneaza (n) si numarul de parcele care se lasa pentru refacere (r).
Durata ciclului de pasunat (C) este echivalenta cu numarul zilelor de refacere a ierbii dupa
folosire (Rf) si numarul zilelor cat animalele raman pe o parcela (O).
Intocmirea graficului de pasunat
- se face in functie de numarul de parcele, durata de refacere a ierbii, timpul cat animalele
pasuneaza pe o parcela, numarul turmelor de animale, data inceperii pasunatului si durata perioadei
de pasunat.
III.

Tehnica pasunatului se refera la:

data inceperii pasunatului,
data incetarii pasunatului,
inaltimea de pasunat,
frecventa pasunatului,
modul de efectuare a pasunatului in interiorul fiecarei parcele.

Data inceperii pasunatului

- Marcheaza momentul considerat optim, in care animalele pot fi introduse pe pasune astfel
incat sa se asigure un echilibru intre ritmul de crestere al ierbii si consumul acesteia de catre animale,
sa se evite degradarea solului si sa se mentina la un nivel ridicat productivitatea pajistii.

- Data inceperii pasunatului se poate stabili pe baza mai multor criterii, in functie de sistemul
de pasunat practicat, cum ar fi starea vegetatiei, evolutia elementelor climatice (temperatura,
precipitatiile, umiditatea din sol), specia de animale, varsta acestora, starea lor de intretinere etc.
- Pasunatul primavara prea tarziu, cand continutul de celuloza din plante creste prea mult, iar
continutul de proteina scade, nu este recomandat, deoarece scade consumabilitatea si valoarea
nutritiva a ierbii.
- Stabilirea datei optime pentru inceperea pasunatului se poate face in functie de inaltimea
ierbii, de evolutia conditiilor climatice, precum si de gradul de umiditate a solului. Pe pasunile
alcatuite din specii mai inalte, pasunatul poate incepe la inaltimea plantelor de 15-20 cm, pe cele cu
ierburi scunde, la inaltimea plantelor de 10-15 cm.
Data incetarii pasunatului
- Se stabileste astfel incat plantele sa aibasuficient timp la dispozitie pentru a-si reface
rezervele de substante nutritive in organele subterane, care sa le sporeasca astfel rezistent a la
iernare. Se recomanda incetarea pasunatului cu 3-4 saptamani inaintea ingheturilor permanente.

Inaltimea de pasunat
- Corespunde inaltimii vegetatiei la care inceteaza pasunatul, astfel incat sa se asigure
regenerarea optima a plantelor, precum si mentinerea echilibrului intre crestere si consum, evitarea
eroziunii solului si acumularea rezervelor necesare iernarii in bune conditii.
- Inaltimea de pasunat este determinata de: sistemul de pasunat, vegetatia pajistii (tipul de
pajiste, specie, soi), specia si categoria de animale, conditiile meteorologice.
- Daca pasunatul se face prea de jos, se intarzie refacerea plantelor si in felul acesta se reduce
numarul ciclurilor de pasunat. Aceast aintarziere se explica prin aceea, ca la un astfel de pasunat, se
indeparteaza o mare parte din lastarii scurti si din frunze, pe seama carora are loc refacerea. Daca
pasunatul se face prea de sus, refacerea plantelor are loc mai rapid, insa are de suferit productia
pasunii, care este mai mica.
- Inaltimea de pasunat depinde si de talia plantelor, astfel, in cazul pajistilor cu plante de talie
mica, pasunatul se realizeaza pan a la o inaltime de 3-4 cm de la suprafata solului, iar in cazul
pasunilor in care domina plante de talie inalta, la 4- 6 cm de la suprafata solului. La ultimul ciclu,
pasunatul se face mai de sus, ceea ce va permite refacerea plantelor si acumularea substantelor de
rezerva pentru o buna rezistenta la iernare.

 Frecventa pasunatului
- Reprezinta numarul de recoltari de pe o pasune. Recoltarile dese si prea de jos reduc
capacitatea de regenerare a plantelor, acestea pot dispare din covorul ierbos si in final productia
scade.

5) Conveier verde: definitie, clasificare, tehnica de intocmire

I. Conveierul verde reprezinta sistemul de organizare a producerii si folosirii nutreturilor verzi
si suculente, de primavara timpuriu pana toamna cat mai tarziu, in vederea asigurarii
cantitatilor necesare furajarii rationale a animalelor. Importanta organizarii conveierului
verde, din primavara pana toamna, este deosebit de mare datorita faptului ca in aceasta
perioada se realizeaza circa 70% din productia de lapte la taurine si din productia de lana la
ovine, 100% din productia de lapte la ovine si 60% din productia de carne la ambele specii,
la cel mai scazut cost de productie (Barbulescu C. si col., 1991).
II. Tipuri de conveier verde
Criteriile de clasificare a conveierului verde sunt sursele de furaje si speciile de animale.
Dupa sursele de nutreturi se deosebesc trei tipuri de conveier verde:
-

conveier verde natural, alcatuit din nutretul produs de pe pajistile permanente (iarba de pe
pasuni si otava fanetelor), se organizeaza in zonele cu suprafete mari de pajisti, in special pentru
ovine si tineret taurin. Pentru asigurarea neintrerupta a nutretului verde, pe pajistile respective
trebuie sa se aplice intregul complex de masuri de imbunatatire si sa se organizeze pasunatul
rational;

conveier verde artificial, se organizeazain zone fara suprafete cu pajisti permanente,

producerea nutretului verde fiind asigurata de pajistile temporare si plantele furajere anuale si
perene;
-

conveier verde mixt, este cel mai raspandit in tara noastra si consta in producerea nutretului
verde de pe pajistile permanente si temporare, de la plantele furajere anuale si perene. Acest tip de
conveier verde se organizeazain zonele cu suprafete mici de pajisti permanente.

Dupa speciile de animale, conveierul verde se organizeaza pentru taurine, ovine si mai rar
pentru suine. Pentru taurine, din componenta conveierului verde fac parte pajistile
permanente si temporare, porumbul furajer, lucerna, trifoiul rosu, raigrasul aristat,
radacinoasele furajere.

Pentru ovine, conveierul verde cuprinde pajistile permanente si temporare, precum si

plantele furajere care suporta pasunatul (secara, orzul masa verde, iarba de Sudan). Pentru
suine, conveierul verde se organizeaza mai rar si va cuprinde lucerna, topinamburul,
cucurbitaceele furajere, sfecla furajera etc (Iacob T., 1993).
III.Principii de organizare a conveierului verde
Organizarea producerii nutretului verde, necesar animalelor in cadrul conveierului,
impune sa se tina cont de obiective legate de zona naturala, specia si categoria de
animale, perioada de hranire, eficienta economica etc. Aceste obiective pot fi
-

realizate respectandu-se urmatoarele principii:

stabilirea unui sortiment optim de plante, adaptate zonei si speciei de animale;
insamantarea esalonata, in epoci diferite, a aceleiasi plante furajere;
insamantarea in aceeasi epoca a mai multor soiuri sau hibrizi, cu perioade diferite de

vegetatie;
folosirea unei agrotehnici diferentiate (desime, agrofond, irigare etc.), cu scopul

esalonarii producerii nutretului verde;

obtinerea nutretului verde din culturi succesive, insamantate dupa premergatoare

timpurii;
folosirea speciilor anuale sau perene furajere, care regenereaza de mai multe ori intr-o

perioada de vegetatie;
aplicarea unor masuri de imbunatatire la pajistile permanente, pentru ridicarea
potentialului productiv.

IV. Sortimentul de plante furajere din conveierul verde

Alegerea plantelor pentru organizarea conveierului verde se face in functie de zona naturala,
conditiile

pedoclimatice si specia de animale. Plantele respective trebuie sa fie foarte

productive, sa suporte pasunatul sau cosirile repetate, sa regenereze rapid, sa fie rezistente la
seceta, atac de boli si daunatori.
In zona de campie, cele mai potrivite sunt borceagul de toamna si primavara, porumbul,
secara, raigrasul aristat, orzul, sorgul, iarba de Sudan, sfecla furajera, rapita, pepenele furajer,
lucerna, sparceta, pajistile temporare si pajistile permanente. In zonele colinare sunt
recomandate pajistile permanente si temporare, trifoiul rosu, ghizdeiul, mazarea furajera,
secara, borceagurile, porumbul, sfecla furajera, gulia furajera, varza furajera etc. (Iacob. T. si
col., 1997).
V. Intocmirea schemelor de conveier verde

Organizarea conveierului verde impune efectuarea unor lucrari pregatitoare si

cunoasterea anumitor elemente:

stabilirea perioadei calendaristice si a duratei (zile) pentru conveierul verde;
calcularea necesarului de furaj verde, zilnic, decadal, lunar si pentru toata perioada,

pentru specia si numarul de animale la care se organizeaza conveierul verde;

cunoasterea insusirilor agrobiologice ale plantelor din coveierul verde (durata de timp
de la semanat pana la recoltare, durata de folosire optima, productia, numarul de recolte
pe an si esalonarea productiei).

Durata si perioada calendaristica a conveierului depinde de zona naturala, fiind de 168 -178
zile in stepa (15 IV - 1 10 X), 159- 164 zile in sil-vostepa (20-25 IV - 30 IX), 80-100 zile in
zona forestiera (15 V - 5-25 IX).
Necesarul de furaj verde se calculeaza pe baza normelor de furajare pentru specia si numarul
de animale la care se organizeaza conveierul verde. Necesarul de furaj verde, rezultat din
calcul se majoreaza cu 10-15% pentru a compensa eventualele nerealizari de productii.
Suprafata fiecarei plante in cadrul conveierului verde se stabileste in functie de necesarul de
furaj (Nf) verde din perioadele de folosire a speciei respective, raportand aceasta cantitate la
productia medie (t/ha) planificata (P), dupa relatia:

S (ha)
=

N
f
P

In general, se apreciaza ca, fara irigatie, suprafata din conveierul verde trebuie sa fie de 3040 ha pentru 100 UVM, iar in conditii de irigare, de circa 15-20 ha /100 UVM.
Schemele de conveier verde pot fi prezentate sub forma de grafic sau tabel si vor cuprinde
urmatoarele elemente: speciile de plante, data semanatului, productia planificata, suprafata,
necesarul de furaj verde de la fiecare planta, esalonat pe luni si decade
VI. Date cu privire la zona de cultura, biologia si productia principalelor plante care se
folosesc in alcatuirea schemelor de conveier verde
Cultura

Rapita de
toamna

Zona de

Nr de zile de

Inaltimea

Durata de

Productia de

vegetatie

la semanat la

plantelor la

folosire (zile)

masa verde

inceputul

inceputul

folosirii

(cm)*

Stepa,

Nr de cicluri

(t/ha)

30-40

15-20

30-60

30 40

15-20

30-60

silvostepa,
padure

Borceag de
toamna
Raigras aristat

Stepa,
silvostepa,
padure
Stepa,

40 50
-

40-50

20-30

25-40

4-5

50-70

30 40

15-20

15-20

15-20

15-20

30-35

15-25

3-4 (5)

silvostepa,
Borceag de

padure
Stepa,

primav. Ep I

silvostepa,

Borgeac de

padure
Stepa,

primavara Ep
II
Lucerna

40 50
45-60

silvostepa,
padure
Stepa,

40 50
-

silvostepa,
Sparceta
Iarba de
Sudan
Hibridul Sorg

30 40

30 40
40 50

padure
Stepa,silvostepa
Stepa,

50-70

50-60
30 40

15-30
15-20

10-15
15-25

1
1-2

silvostepa
Stepa,

40-45

40 50
25 30

15-20

15-20

x Iarba de
Sudan
Sorg furajer

silvostepa

30 40

Stepa,

80-90

50-60

15-20

20-30

1 (2)

Sorg furajer in

silvostepa
Stepa,

60-80

40-45

15-20

20-25

m iriste
Porumb m.v.

silvostepa
Stepa,

60-70

50-60

40-50

30-35

cultura pura

silvostepa,
40-65

50-60

20-30

15-30

80-100

30-45

50-60 (cultura

Porumb m.v in

padure
Stepa,

m iriste

silvostepa,

Dovleac

etajul forestier
Stepa,

furajer

silvostepa,

Pepene furajer

etajul forestier
Stepa,

intercalata)
90-100

30-60

30-50

silvostepa,
Varza furajera

padure
Silvostepa,

90-110

40-50

30-35

50-60

Gulie furajera

etajul forestier
Padure

100-140

30-60

20-50

radacini
Sfecla furajera

Stepa,

120-140

30-40

silvostepa,
Frunze +

padure
Stepa,

colete de

silvostepa,

sfecla de zahar
Topinambur

padure
Stepa,

permanenta P

padure
Campie, munte

radacini
-

10-20 frunze
15-20

30-40

15-20 tuberculi

silvostepa,
Pajisti

10-20 frunze
60-100

20-30
-

P 30-40

25-30

tulpini
10-20

T 30 40

sau temporara
T
*numarator = folosire prin pasunat, numitor = folosire prin cosit si administrat la iesle

Aplicatii practice

1)Imbunatatirea unei pajisti permanente afectate de :

musuroaie 2 ha; vegetatie lemnoasa 1 ha;exces
umiditate 3 ha;
-

Lucrarile de inlaturare a musuroaielor

-

Lucrrile de curire a pajitilor demusuroaie se fac de regul primvara

devreme.Muuroaiele se formeaz pe pajitile nengrijitesau folosite neraional
Muuroaiele pot fide origine animal, provenite din pmnt scos de crtie, furnici,
mistrei,popndi,de origine vegetal, care se formeaz pe tufele dese ale unor graminee,

rogozuri, pe cioate, muchi.

Muuroaiele de origine animal, se distrug manual sau folosind grape cu coli, iar

muuroaiele mai nelenite se pot distruge cu maini de curat pajiti (MCP-1,5 sau
MCP-2) sau cu grederul semipurtat pentru pajiti.
Indiferent cu ce mijloace se face distrugerea muuroaielor, acestea trebuie bine
mrunite, mprtiate uniform i rensmnarea unui amestec de graminee i
leguminoase perene specific zonei.

Combaterea vegetatiei lemnoase

-

Pajistile permanente din regiunile de deal si de munte sunt de origine secundara si ocupa
terenuri care in trecut au fost acoperite de paduri. Pe aceste suprafete, vegetatia ierboasa
este intr-o permanent a competitie cu vegetatia lemnoasa si de multe ori inlocuita de
aceasta. Speciile lemnoase tind sa se instaleze mai ales pe suprafetele de pajisti la care nu
se aplica lucrari curente de imbunatatire si ingrijire si in cazul folosirii nerationale. In
acelasi timp, vegetatia lemnoasa favorizeaza cresterea unor specii ierboase inferioare din

punct de vedere furajer si care ingreuneaza exploatarea pajistilor.

Actiunea de defrisare a vegetatiei lemnoase se face pe baza unor studii si documentatii in
care se prevad toate detaliile privind organizarea si efectuarea acestei lucr ari. Se
elaboreaza astfel proiecte, denumite amenajamente silvopastorale, in care se tine cont de
prevenirea eroziunii solului, de crearea zonelor de refugiu pentru animale, de ocrotirea
speciile lemnoase rare. Vegetatia lemnoasa se poate indeparta total sau partial, in functie
de situatia concreta din teren. Astfel, se indeparteaz a complet, fara restrictii, pe
terenurile plane pana la moderat inclinate, cu panta mai mica de 100 (18%), iar partial la

pajistile situate pe versanti cu inclinatie de 10-300 si pe pajistile din regiunile mai uscate.
Se recomanda a nu se defrisa vegetatia lemnoasa din pajistile situate pe terenuri cu panta
mai mare de 300, cele cu sol mai subtire de 10 cm, precum si cele din vecinatatea
ravenelor, ogaselor sau de pe grohotisuri, pentru a se evita declansarea proceselor de

eroziune.
Pe pajistile situate pe pante pana la 100 , se pot mentine un numar redus de arbori solitari
(stejar, gorun, mesteacan, fag etc.) sau palcuri de arbori, care constituie zone de refugiu
pentru animale in perioadele cu intemperii sau cu calduri mari. Pentru a se u sura accesul
animalelor sub acesti arbori tulpinile se curata de ramuri pan a la inaltimea de 1,5-2 m.
Pe pajistile situate pe versanti, cu panta de 10-300 (18- 58%) defrisarea vegetatiei
lemnoase se face in benzi late de 40-120 m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternand

cu benzi antierozionale nedefrisate, late de 5-25 m, in functie de panta.

Pentru trecerea animalelor prin benzile nedefri sate, se fac deschideri in unghi ascutit fata

de curbele de nivel si in zigzag, de la o banda la alta.

Sunt excluse de la defrisare speciilor lemnoase rare si cele declarate monumente ale
naturii si care sunt ocrotite de lege, ca: Pinus cembra (zambru), Taxus baccata (tisa),
Larix decidua ssp. carpatica (larice, zada), Rhododendron kotschyi (bujor de munte),
Pinus mugo (jneapan), care protejeaza grohotisurile si coastele erodate.

Defrisarea manuala se aplica mult in tara noastra, deoarece este cea mai eficienta, chiar
daca este si cea mai costisitoare. Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata
solului, cele cu drajoni din colet se indeparteaza impreuna cu coletul, iar cele cu drajonare
din rad acini se reteaza de mai multe ori in perioada de vegetatie. Uneltele care se folosesc la
defrisare sunt: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare etc.
Materialul lemnos rezultat din curatire se aduna in gramezi numite martoane, cu dimensiuni
de 4- 6 m lungime, 2-3 m latime si 1,5-2,0 m inaltime, aranjate pe directia generala a
curbelor de nivel.

Defrisarea pe cale mecanica se face cu masini speciale care se utilizeaza diferen tiat, in
funct ie de natura vegetatiei lemnoase, fierastraie mecanice, buldozere etc. Tufele lemnoase
cu diametrul pana la 2,2 cm se distrug cu masina de curatat pajisti MCP-1,5 m, iar cele cu

diametrul pana la 4 cm cu masina MCP-2. Arboretul cu diametrul tulpinilor la sol pana la 15

cm se distruge cu echipamentul de taiere a arboretului ETA-3, iar arborii cu diametrul pana
la 70 cm se scot cu radacini, cu ajutorul impingatorului pentru defrisare, actionat de tractorul
S-1500. Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul echipamentului
EEC-1,2, purtat in spate pe tractoare cu senile. Adunarea arboretului taiat, a cioatelor si a
radacinilor scoase, se face cu echipamentul de strans arboret si cioate ESAC-3,6.

Distrugerea vegetatiei lemnoase pe cale chimica a inceput sa se aplice pe scara tot mai mare
si constituie o masura care completeaza lucrarile mecanice de combatere. Folosirea
arboricidelor se impune pentru eliminarea lastarilor tineri ce apar din coletele si radacinile
ramase in sol dupa defrisare. Cercetarile efectuate de Simtea N. (1979) pe pajistile de deal de
la Beriu, jud. Hunedoara, au condus la concluzia ca rezultate bune se obtin prin stropirea pe
frunze cu un amestec de 50% sare de amina (2,4 D) si 50% Tordon 225 (Picloram).
o Epoca de administrare, concentratia, dozele si numarul de tratamente sunt
determinate de varsta lastarilor dupa defrisare si de sensibilitatea speciilor lemnoase.
Astfel, la un tratament, dozele variaza de la 3 l/ha din fiecare arboricid in primii 3 ani
dupa defrisare si pana la 5 -15 l/ha in anul al 4-lea si al 5-lea de la defrisare. Dozele
de arboricid recomandate se aplica diluat in 600-800 l apa/ha in functie de volumul
frunzisului. Speciile cele mai sensibile (Alnus glutinosa, Betula pendula, Corylus
avellana, Rubus caesius) se combat prin 1-2 tratamente in primul an dupa defrisare,
iar in anii urmatori sunt necesare pana la 3 tratamente, cu doze sporite de arboricide.
Speciile lemnoase rezistente (Carpinus betulus, Crataegus monogyna, Prunus
spinosa, Quercuscerris, Q. robur) se combat numai in primul si al doilea an de la
defrisare, prin 4-5 tratamente.
o Vegetatia lemnoasa se mai poate inlatura in totalitate cu Roundup (6-10 l/ha), Velpar
(2-10 l/ha), Garlon (3-6 l/ha), Krenite (5-12 l/ha).

Dupa distrugerea vegetatiei lemnoase, terenul respectiv se curata de litiera si de alte resturi
lemnoase, se niveleaza, se aplica ingrasaminte chimice sau organice si amendamente, se
mobilizeaza superficial prin grapare si se seamana cu amestecuri de graminee si leguminoase
perene. Pentru pregatirea terenului si semanat se pot folosi masinile combinate de frezat si
semanat, dupa care este obligatorie lucrarea cu tavalugul.

 Imbunatatirea regimului de umiditate

Pentru crearea unui regim de umiditate favorabil cresterii plantelor valoroase sunt necesare:
o lucrari pentru indepartarea excesului de apa de pe pajisti;
o masuri de aprovizionare cu apa in cazul deficitului de umiditate;
Eliminarea excesului de apa de pe pajisti:
Excesul de apa de pe pajisti determina crearea unor conditii nefavorabile pentru instalarea si
cresterea speciilor de plante valoroase,fiind mai daunator chiar decat insuficienta apei din sol.
Indepartarea excesului de umiditate se poate realiza prin diferite lucrari de desecare:
o
o
o
o
o
o

canale deschise(saturi);
canale inchise(drenuri)
puturi absorbante;
comatare;
indiguiri;
pe cale biologica;
In functie de marimea suprafetelor ce trebuie desecate,de cantitatea de apa ce trebuie

eliminata,de posibilitatile tehnico-organizatorice si economice,de cauzele care au dus la aparitia

excesului de umiditate.
Se va urmari eliminarea excesului de apa numai in stratul de sol in care se gaseste majoritatea
masei de radacini a plantelor,evacuarea apei la un deseu natural,reducerea
aplitudinii,variatiilor,de nivel optim in perioada de vegetatie,mentinerea suprafetei utile si
asigurearea efectuarii mecanizate a lucrarilor de ingrijire a pajistilor.

2)Infiintarea unei pajisti temporare: zona forestiera;

suprafata 29 ha; pasunat, peste 6 ani;
%

Specia

P%

SU

Q1

Ic

Q2

Q3

Q Total

Bromus

20

34

90

80

72

9.4

11.75

12.9

374,1

20

23

85

75

63.75

7.2

7.2

7.9

229,1

inermis
G
50

Dactylis
glomerata

Festuca

10

37

90

80

72

5.1

7.65

8.4

258,1

15

12

95

80

76

2.3

3.45

3.7

107,3

15

17

96

75

72

3.5

5.25

5.7

165,3

20

13

96

85

81.6

3.1

3.87

4.2

121,8

42.8

1255,7

pratensis
Trifolium
repens
L
50

Lotus
corniculatus
Trifolium
pratense

Total

3)Organizarea pasunatului rational pentru 35 ha

Cp

Perioada de pasunat: 145 zile

Data inceperii pasunatului: 1 iunie
Productia: 18,5 t/ha
Specia si categoria: vaci lapte
Durata refacere: 32 zile
Timp de ocupare: 4 zile

Pu
T Rz

18500
=
145 50

2,55 (UVM/ha) 10% = 2,3 (UVM/ha)

C
O

Sp =

O+ R
O

Stotala
N

35
9

4+32
4

= 9 parcele

= 3,8 ha/parcel

D = Cp * N = 2,3 * 9 = 20,7 UVM/ha * parcela

20,7/1,00 = 20,7 vaci lapte / ha * parcela

Ef = Cp * S = 2,3 * 35 = 80,5 UVM / 1,00 (vaci lapte) = 80,5 vaci

lapte/ha*parcela

Parcela
Nr
cicluri
I
R=32
O=4

1
1.VI
5.VI

2
6.VI
10.VI

3
11.VI
15.VI

4
16.VI
20.VI

5
21.VI
25.VI

6
26.VI
30.VI

7
1.VII
5.VII

8
6.VII
10.VII

9
11.VII
15.VII

II
R=32
O=4

16.VII
20.VII

21.VII
25.VII

31.VI
I
4.VIII

5.VIII
9.VIII

10.VIII
14.VIII

15.VIII
19.VIII

20.VIII
24.VIII

25.VIII
29.VIII

III
R=32
O=4
IV
R=32
O=4

30.VIII
3.IX

4.IX
8.IX

26.VI
I
30.VI
I
9.IX
13.IX

14.IX
18.IX

19.IX
23.IX

24.IX
28.IX

29.IX
3.X

4.X
8.X

9.X
13.X

14.X
18.X

19.X
23.X

24.X
28.X

29.X
2.XI

3.XI
7.XI

8.XI
12.XI

13.XI
17.XI

18.XI
22.XI

23.XI
27.XI

V
R=32
O=4

28.XI

D.I. 1 Iunie-D.S. 28 Noiembrie

4)Organizarea unui coveier verde mixt pentru efectivul de

animale rezultat de la pasunat
- Zile: 145; Efectiv = 80.5
- Nz =Ef x Rz = 80.5 x 50 = 4025 kg/zi / UVM = 4.02
t/zi/UVM=aprox 4 t/zi/UVM
- Nd= Nz x 10 = 40.2 t/decada ~ 40 t/decada
- Nd=Nz x 11 =44.22 t/decada ~44 t/decada
- NT=Nz x T = 4.02 x 145 = 582.9 tone ~ 583 tone

Data

Prod.

Supraf.

VI

medie Supraf.

+10%

Produc.

em.

(t/ha)

(ha)

(ha)

(T)

II

----

30

22

60

40

20

----

20

9.05

99.5

181

----

25

6.48

71.2

162

15

1.9

20.9

29

unie

20

VII
III

40

20
20

II

40

VIII
III*

II

15

10

10

15
14

10
15

IX
III*

22

II

III

10

20

15

15

10

11

15

2.3

25.3

35

35

2.3

25.3

82

60

0.7

7.7

44

Total

24.73

271.9

583

15

10

unie

31

10

22

15

20

15

40

44

40

40

40

mai

20

mai
40

40

40

40

40

44

40

5) Concluzii

Vegetatia pajistilor permanente reprezinta o importanta sursa de nutreturi suculente si

fibroase, iar intretinerea animalelor pe pajisti le mentine sanatatea favorizeaza cresterea
tineretului si reproductia.
Productivitatea pajistilor temporare este determinata de precipitatii, altitudine si modul de
folosire.Pajistile temporare sunt mai productive si dau nutret de calitate mai buna decat
pajistile permanente.
Data inceperii pasunatului are influenta asupra vegetatiei si conditiilor stationare. Prin
pasunatul prea devreme cand solul este umed se distruge stratul de telina, se taseaza solul,
se formeaza gropi si musuroaie. Aceste modificari atrag dupa sine importante modificari in
compozitia floristicaa, disparand plante autotrofe valoroase din punct de vedere furajer.
Pasunatul prea tarziu duce la disparitia unor specii din compozitia floristica a pajistilor.
Inaltimea de pasunat influenteaza timpul de refacere al plantelor. In felul acesta reducandu-se
numarul ciclurilor de pasunat, iar productiile scad. Frecventa pasunatului prezinta importanta
pentru compozitia floristica a pasiunilor si pentru productia animalelor.
Amestecurile de graminee si leguminoase perene in pajistile temporare dau productii ridicate
datorita :
-

folosirii mai bune a niselor ecologice,

productiei mai mari de proteine determinate de participarea leguminoaselor,
economiilor de ingrasaminte cu azot,
capacitatii mari de refacere a structurii solului,
rezistentei bune la seceta si ger a plantelor crescute in amestec fata de culturile pure.

6) Bibliografie

Producerea si conservarea furajelor Costel Samuil

Suport curs Producerea si conservarea furajelor Costel Samuil
Suport laborator Producerea si conservarea furajelor Stavarache Mihai