Povestea ceasului cu inimă

de Vladimir Colin
Un bătrân ceasornicar găsește într-o pădure un ceas foarte
frumos, însă care nu funcționează. Ceasul are limbile de aur și cifrele
din pietre prețioase. Omul decide să îl ia acasă, să îl repare și să îl
restituie păgubașului.
Acasă, el descoperă că ceasul nu are pitic. Pe vremea aceea,
ceasurile funcționau datorită unui pitic care se afla în interiorul lor.
Piticul nu putea fi văzut de orice om; îl puteau vedea doar cei care au
făcut 99 de fapte bune.
Din fericire, meșterul are un pitic de rezervă într-un sertar și îl
pune în ceasul găsit, iar acesta prinde viață.
Ceasornicarul pune ceasul la vedere, în vitrină, pentru a fi
recuperat de păgubaș. În una din zile, împăratul, trecând pe acolo, îl
vede și ceasornicarul este nevoit să i-l vândă.
Când boierii vin să se plângă de țărani, împăratul le acordă, ca
de obicei, o oră pentru aceasta, dar ceasul cumpărat de la ceasornicar
arată că ora trece într-o clipă. Când vin săracii să se plângă, regele le
acordă, tot ca de obicei, doar o clipă pentru aceasta. Acum ceasul nu
arată trecerea timpului, până când sărmanii nu termină ce au de zis.
Boierii se plâng împăratului, iar acesta îl cheamă pe bătrânul
ceasornicar, pentru a repara ceasul. Ceasornicarul află că piticul
funcționa bine, însă acesta îi spune bătrânului că are o inimă și nu
poate accepta nedreptățile. Ceasornicarul înțelege, însă nu știe ce e
de făcut. Merge la un ceasornicar înțelept, nou venit în oraș, iar
acesta face un pitic de fier care face ca ceasul să meargă corect din
punct de vedere tehnic.
Audiențele la împărat încep să se desfășoare ca înainte.
 În timp, piticii din ceasornice s-au mutat în Țara Poveștilor, fiind
înlocuiți cu tot felul de piese metalice care fac munca piticilor.

 bunătatea te face special

 bunătatea față de ceilalți/ de cei necăjiți – ”Meștere,
meștere, oftă piticul, ce să fac dacă am o inimă?”
 spiritul de dreptate
 standardul dublu/corupția
 corectitudinea (ceasornicarului)
 tehnologizarea lumii