Carte Diagnostic Necropsic - CATOI

Cuprins
I. TEHNICA DIAGNOSTICULUI NECROPSIC...........................................................13

1.1. NECROPSIA - DEFINIŢIE ŞI TERMENI............................................................................13
1.2. PRINCIPII GENERALE DE EXECUTARE A NECROPSIEI...................................................13
1.3. INSTRUMENTAR FOLOSIT LA NECROPSIE.....................................................................15
1.4. REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII................................................................................16
1.5. ETAPELE GENERALE ALE NECROPSIEI.........................................................................18
1.5.1. Înregistrarea şi anamneza.................................................................................18
1.5.2. Examenul extern al cadavrului...........................................................................18
1.5.3. Jupuirea cadavrului............................................................................................19
1.5.4. Deschiderea marilor cavităţi seroase.................................................................19
1.5.5. Eviscerarea organelor toracice..........................................................................21
1.5.6. Eviscerarea organelor abdominale.....................................................................21
1.5.7. Deschiderea neurocraniului şi eviscerarea creierului.......................................21
1.5.8. Deschiderea cavităţilor splahnocraniului...........................................................22
1.5.9. Secţionarea musculaturii, oaselor şi articulaţiilor.............................................22
1.5.10. Deschiderea canalului rahidian şi examenul măduvei.....................................22
1.6. MODIFICĂRI POSTMORTALE........................................................................................23
1.6.1. Semnele morţii.....................................................................................................23
1.6.2. Modificări cadaverice.........................................................................................23
1.7. PLANUL GENERAL DE EXAMINARE A ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR...........................29
1.8. EXAMENUL GENERAL AL CAVITĂŢII TORACICE..........................................................32
1.9. EXAMINAREA PIESEI CERVICO-TORACICE...................................................................33
1.10. EXAMENUL GENERAL AL CAVITĂŢII ABDOMINALE..................................................37
1.11. EXAMINAREA FICATULUI..........................................................................................40
1.12. EXAMINAREA SPLINEI...............................................................................................41
1.13. EXAMINAREA PANCREASULUI..................................................................................42
1.14. EXAMENUL STOMACULUI.........................................................................................43
1.15. EXAMENUL INTESTINELOR........................................................................................43
1.16. EXAMENUL RINICHILOR ŞI CĂILOR URINARE............................................................44
1.17. EXAMINAREA ORGANELOR GENITALE......................................................................47
1.18. EXAMINAREA CAVITĂŢILOR NAZALE ŞI SINUSURILOR.............................................48
1.19. EXAMINAREA ENCEFALULUI.....................................................................................49
1.20. EXAMENUL MUSCULATURII......................................................................................50
1.21. EXAMENUL OASELOR ŞI ARTICULAŢIILOR................................................................50
1.22. GENERALITĂŢI PRIVIND NECROPSIA AVORTONILOR.................................................51
1.22.1. Tehnica necropsiei avortonilor.........................................................................52
1.22.2. Examenul placentei...........................................................................................55
1.23. ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE NECROPSIE................................................................57
1.24. RECOLTAREA PROBELOR PENTRU EXAMENE DE LABORATOR..................................61
1.24.1. Recoltare probelor pentru examenul histopatologic.........................................61
1.24.2. Fixarea probelor pentru examenul histopatologic...........................................63
1.24.3. Recoltarea probelor pentru hematologie şi citologie.......................................64
1.24.4. Recoltarea probelor pentru examen bacteriologic...........................................65
7
1.24.5. Recoltare probelor pentru examenul virusologic.............................................67
1.24.6. Recoltarea probelor pentru examenul micologic..............................................67
1.24.7. Recoltarea probelor pentru examen parazitologic...........................................68
1.24.8. Recoltarea probelor pentru examenul toxicologic............................................69
1.24.9. Recoltarea probelor pentru serologie şi biochimie..........................................72
1.24.10. Pregătirea şi transportul probelor la laborator.............................................73
1.25. EXAMENE RAPIDE FOLOSITE ÎN TIMPUL NECROPSIEI................................................74
1.25.1. Preparatele directe............................................................................................74
1.25.2. Colectarea probelor pentru frotiuri..................................................................76
1.25.3. Efectuarea frotiurilor........................................................................................77
1.25.4. Coloraţii rapide folosite în timpul necropsiei...................................................78
II. NECROPSIA LA CÂINE ŞI PISICĂ..........................................................................85
2.1. TEHNICA NECROPSIEI LA CÂINE ŞI PISICĂ...................................................................85
2.1.1. Examenul extern..................................................................................................85
2.1.2. Jupuirea cadavrului............................................................................................86
2.1.3. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale...............................................90
2.1.4. Deschiderea şi examinarea cavităţii toracice.....................................................90
2.1.5. Eviscerarea organelor cervico-toracice.............................................................93
2.1.6. Deschiderea cavităţii pelvine..............................................................................93
2.1.7. Eviscerarea şi examinarea piesei urogenitale....................................................93
2.1.8. Eviscerarea organelor aparatului digestiv.........................................................94
2.1.9. Examinarea cordului...........................................................................................97
2.1.10. Examinarea aparatului respirator....................................................................98
2.1.11. Examinarea ficatului şi pancreasului...............................................................98
2.1.12. Examinarea splinei..........................................................................................101
2.1.13. Examinarea epiplonului şi mezenterului.........................................................101
2.1.14. Examinarea tractul gastrointestinal...............................................................101
2.1.15. Examinarea articulaţiilor................................................................................102
2.1.16. Eviscerarea şi examinarea creierului.............................................................102
2.1.17. Deschiderea cavităţilor nazale şi sinusurilor.................................................105
2.1.18. Eviscerarea măduvei spinării.........................................................................105
2.1.19. Examinarea nervilor periferici.......................................................................106
2.2. NECROPSIA COSMETICĂ............................................................................................109
2.3. COLECTAREA DE PROBE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR....................................110
2.3.1. Recoltarea de probe pentru examenul microbiologic.......................................110
2.3.2. Recoltarea de probe pentru examenul citologic...............................................110
2.3.3. Colectarea probelor pentru examenul histopatologic......................................111
2.3.4. Recoltarea probelor pentru examen toxicologic...............................................112
2.4. BOLI CU MANIFESTARE PREDOMINANT NERVOASĂ..................................................112
2.5. BOLI CU MANIFESTARE PREDOMINANT CUTANATĂ..................................................115
2.5.1. Boli specifice cu localizare predominant cutanată...........................................117
2.5.2. Boli cutanate de natură alergică, carenţială şi toxică......................................122
2.5.3. Boli autoimune cu manifestare cutanată...........................................................126
2.5.4. Manifestări cutanate în bolile endocrine..........................................................128
2.6. BOLI CU AFECTARE MULTISISTEMICĂ.......................................................................129
2.7. BOLI CU MANIFESTARE PREDOMINANT RESPIRATORIE.............................................135
8
2.8. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT DIGESTIVĂ.................................139
2.9. BOLI ŞI LEZIUNI OSTEOARTICULARE ŞI MUSCULARE................................................147
2.10. PRINCIPALELE BOLI ABORTIGENE...........................................................................149
III. DIAGNOSTICUL NECROPSIC LA CABALINE.................................................153
3.1. TEHNICA NECROPSIEI................................................................................................153
3.1.1. Examenul extern al cadavrului.........................................................................153
3.1.2. Jupuirea cadavrului..........................................................................................154
3.1.3. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale.............................................155
3.1.4. Deschiderea cavităţii toracice..........................................................................155
3.1.5. Deschiderea sacului pericardic........................................................................156
3.1.6. Eviscerarea şi examinarea organelor cervico-toracice....................................156
3.1.7. Eviscerarea şi examinarea organelor cavităţii abdominale.............................157
3.1.8. Eviscerarea şi examinarea organelor genitale şi urinare................................163
3.1.9. Eviscerarea şi examinarea sistemului nervos...................................................164
3.1.10. Examinarea cavităţilor nazale şi a sinusurilor...............................................164
3.1.11. Examenul coloanei vertebrale şi a măduvei rahidiene...................................164
3.1.12. Examenul membrelor......................................................................................167
3.2. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE NERVOASĂ LA CABALINE...................................168
3.3. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT CUTANATĂ.................................171
3.4. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE MULTISISTEMICĂ...............................................181
3.5. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT RESPIRATORIE............................185
3.7. PRINCIPALELE BOLI MUSCULARE ŞI OSOASE............................................................195
3.8. PRINCIPALELE BOLI ABORTIGENE LA IAPĂ...............................................................196
IV. DIAGNOSTICUL NECROPSIC LA SUINE...........................................................199
4.1. DIAGNOSTICUL NECROPSIC AL PORCILOR ADULŢI ŞI LA ÎNGRĂŞAT.........................199
4.1.1. Examenul extern................................................................................................199
4.1.2. Deschiderea cadavrului....................................................................................200
4.1.3. Eviscerarea şi examinarea organelor cervico-toracice....................................204
4.1.4. Eviscerarea şi examinarea organelor abdominale...........................................206
4.1.5. Examinarea aparatului osteomuscular.............................................................207
4.1.6. Examinarea sistemului nervos..........................................................................208
4.1.7. Examinarea tractului gastrointestinal..............................................................211
4.2. DIAGNOSTICUL NECROPSIC LA PURCEII SUGARI.......................................................212
4.2.1. Generalităţi.......................................................................................................212
4.2.2. Examinarea tractului gastrointestinal..............................................................216
4.2.3. Examinarea organelor toracice........................................................................218
4.2.4. Examinarea capului..........................................................................................219
4.2.5. Examenul măduvei rahidiene............................................................................220
4.2.6. Principalele boli diareice specifice la purcei sugari........................................220
4.3. PRINCIPALELE BOLI CU SIMPTOMATOLOGIE NERVOASĂ LA PORCI...........................223
4.5. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE MULTISISTEMICĂ LA PORC.................................233
4.6. PRINCIPALE MICOTOXICOZE LA PORC.......................................................................238
4.7. PRINCIPALE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT RESPIRATORIE................................239
9
4.8. PRINCIPALELE BOLI DIGESTIVE LA PORCII ADULŢI ŞI TINERET.................................243
4.9. PRINCIPALELE BOLI CARENŢIALE LA PORC...............................................................248
4.10. PRINCIPALE BOLI MUSCULARE LA PORC.................................................................251
4.11. PRINCIPALE BOLI ABORTIGENE LA SUINE...............................................................252
V. DIAGNOSTICUL NECROPSIC LA BOVINE.........................................................259
5.1. TEHNICA NECROPSIEI BOVINELOR............................................................................259
5.1.1. Examenul extern................................................................................................259
5.1.2. Deschiderea cavităţii abdominale.....................................................................260
5.1.3. Eviscerarea şi examinarea organelor abdominale...........................................261
5.1.4. Eviscerarea şi examinarea organelor din cavitatea toracică...........................265
5.1.5. Eviscerarea şi examinarea organelor genito-urinare.......................................270
5.1.6. Deschiderea şi examinarea craniului...............................................................271
5.1.7. Examenul aparatului locomotor.......................................................................272
5.2. PRINCIPALELE BOLI CU MANIFESTARE NERVOASĂ LA BOVINE.................................273
5.3. PRINCIPALE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT CUTANATĂ.....................................278
5.5. PRINCIPALELE MICOTOXICOZE LA RUMEGĂTOARE...................................................284
5.6. PRINCIPALE BOLI CARENŢIALE LA RUMEGĂTOARE..................................................286
5.7. PRINCIPALE BOLI CU AFECTARE PREDOMINANT RESPIRATORIE................................287
5.8. BOLI CU MANIFESTARE DIGESTIVĂ LA VIŢEII SUGARI..............................................294
5.9. BOLI PREDOMINANT DIGESTIVE LA TINERET ŞI ADULTE...........................................301
5.10. BOLI ALE APARATULUI OSTEOMUSCULAR..............................................................307
5.11. PRINCIPALELE BOLI ALE APARATULUI URINAR.......................................................310
5.12. PRINCIPALE MAMITE LA VACĂ................................................................................312
5.13. PRINCIPALELE BOLI ABORTIGENE LA BOVINE.........................................................314
VI. DIAGNOSTICUL NECROPSIC LA OVINE ŞI CAPRINE..................................321
6.1. BOLI CU MANIFESTARE NERVOASĂ LA OAIE ŞI CAPRĂ.............................................321
6.2. BOLI CU AFECTARE PREPONDERENT CUTANATĂ LA OAIE ŞI CAPRĂ.........................327
6.3. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE PREPONDERENT MUSCULARĂ.............................330
6.4. BOLI CU AFECTARE MULTISISTEMICĂ OVINE ŞI CAPRINE.........................................331
6.5. BOLI PREDOMINANT RESPIRATORII LA OAIE ŞI CAPRĂ.............................................339
6.6. PRINCIPALELE BOLI CU AFECTARE DIGESTIVĂ LA OAIE ŞI CAPRĂ............................342
6.7. PRINCIPALELE BOLI ABORTIGENE LA OAIE ŞI CAPRĂ................................................351
VII. NECROPSIA LA IEPURE......................................................................................355
7.1. GENERALITĂŢI PRIVIND NECROPSIA LA IEPURE........................................................355
7.2. TEHNICA NECROPSIEI LA IEPURE..............................................................................355
7.2.1. Examenul general al cadavrului.......................................................................355
7.2.2. Examenul cavităţilor nazale şi sinusurilor.......................................................356
7.2.3. Examenul creierului, urechii medii şi interne...................................................357
7.2.4. Examenul cavităţii toracice...............................................................................357
7.2.5. Examinarea organelor abdominale..................................................................357
7.2.6. Examenul coloanei vertebrale...........................................................................359
7.3. EXAMENE DE LABORATOR RAPIDE ÎN CURSUL NECROPSIEI......................................360
7.3.1. Examenul microscopic direct............................................................................360
10
7.3.2. Examenul frotiurilor şi amprentelor colorate...................................................360
7.4. RECOLTAREA DE PROBE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR....................................363
VIII. NECROPSIA LA PASĂRE....................................................................................371
8.1. GENERALITĂŢI PRIVIND NECROPSIA LA PASĂRE.......................................................371
8.1.1. Protecţia muncii................................................................................................371
8.1.2. Înregistrarea cadavrelor şi anamneza..............................................................371
8.1.3. Examenul antemortem.......................................................................................372
8.2. TEHNICA DE NECROPSIEI LA PASĂRE........................................................................373
8.2.1. Examenul extern................................................................................................373
8.2.2. Deschiderea cadavrului....................................................................................374
8.3. EXAMENE DE LABORATOR RAPIDE, ÎN CURSUL NECROPSIEI.....................................379
8.3.1. Examinarea directă...........................................................................................379
8.3.2. Examenul frotiurilor şi al amprentelor colorate...............................................380
8.4. PRINCIPALELE BOLI PREDOMINANT NERVOASE LA PĂSĂRI......................................381
8.6. PRINCIPALELE BOLI TUMORALE LA PĂSĂRI..............................................................389
8.9. PRINCIPALELE MICOTOXICOZE LA PASĂRE...............................................................403
8.10. PRINCIPALELE BOLI OSOASE, ARTICULARE ŞI MUSCULARE....................................404
8.11. Principalele boli cu afectare predominant cutanată...............................................406
11
12
I. Tehnica diagnosticului necropsic
1.1. Necropsia - definiţie şi termeni
Necropsia (gr. nekros = moarte, opsis = vedere) presupune o serie de

manopere de investigare a unui cadavru în scopul evidenţierii leziunilor
diverselor ţesuturi şi organe pentru a putea stabili ulterior cauza morţii şi
diagnosticul nosologic sau de boală (gr. nosos = boală). De asemenea, în
timpul necropsiei se recoltează probe de ţesut pentru examene speciale,
respectiv examene citopatologice, histopatologice, bacteriologice,
parazitologice, virusologice, toxicologice şi biochimice, examene care sunt
complementare examenului macroscopic sau chiar singurele în măsura a
preciza diagnosticul.
Necropsia se realizează după reguli generale la mamifere şi păsări,
cu particularităţi legate de specie. Indiferent de specie, necropsia urmează
anumite etape obligatorii, respectiv înregistrarea cadavrului, anamneza,
examenul general extern, deschiderea cadavrului, eviscerarea şi
examinarea organelor şi ţesuturilor şi prelevarea de probe pentru examene
speciale. În urma examinării macroscopice se va formula câte un diagnostic
morfopatologic pentru fiecare ţesut şi organ în parte iar pe baza lor se va
sintetiza tabloul morfopatologic. Tabloul morfopatologic este, de cele mai
multe ori, suficient pentru a stabili cauza morţii însă precizarea diagnosticul
nosologic, în afara cazurilor cu tablou morfopatologic specific sau
patognomonic pentru anumite boli, are nevoie de examene de laborator
suplimentare (microbiologice, toxicologice etc.).
1.2. Principii generale de executare a necropsiei
Necropsia trebuie realizată cât mai repede după moartea animalului

pentru a preveni instalarea modificărilor cadaverice şi pentru a putea
surprinde anumiţi germeni patogeni sau substanţe toxice care dispar rapid
din cadavru.
Cadavrul trebuie răcit cât mai repede într-un frigider sau congelator
dacă nu este posibilă examinarea imediată. Dacă necropsia este amânată
din anumite motive (transportul la un laborator necesită un timp mai
îndelungat) cadavrul trebuie congelat în întregime. Înainte de transportare
cadavrul se împachetează în gheaţă şi se au în vedere regulile în ceea ce
priveşte transportul unor cadavre suspectate ca fiind un pericol biologic.
13
Transportul cadavrelor pentru necropsie trebuie să fie rapid şi să
asigure o bună izolare a cadavrelor în vederea împiedicării difuzării
eventualilor germeni. Transportul se face în saci de plastic sau lăzi
impermeabile, în vehicule izolate, cu planşeu impermeabil, uşor de
dezinfectat. În cazul vehiculelor folosite la transportul cadavrelor de talie
mare, planşeul se va acoperii cu folii de plastic.
Necropsia se va face de către sau sub directa supraveghere a
medicului prosector.
Este interzisă efectuarea necropsiei în adăposturi, grajduri, hale, pe
păşune şi în general în locuri în care sunt prezente sau au acces animalele.
De asemenea, este contraindicată realizarea necropsiei în locuri care nu sunt
amenajate special acestui scop. În condiţii deosebite necropsia se poate
realiza în spaţii care nu sunt special amenajate cu condiţia ca incintele
respective să nu permită scurgerea de lichide provenite din cadavru şi să
poată fi dezinfectate ulterior. Locurile de examinare trebuie ferite de insecte,
câini comunitari, rozătoare, animale sălbatice şi alţi posibili vectori care pot
disemina germeni.
In cadrul fermelor, necropsia se poate realiza în spaţii externe,
neacoperite, special amenajate. Aceste spaţii pot fi reprezentate de platforme
betonate sau chiar direct pe sol cu condiţia ca aceste zone să fie împrejmuite
cu gard de plasă îngropată 40-50 cm pentru a preveni accesul animalelor
domestice şi sălbatice.
Există câteva cerinţe în ceea ce priveşte alegerea locului de
necropsie. Locul trebuie să fie iluminat în mod adecvat, să aibă apă curentă,
ventilaţie, canalizare proprie, cameră frigorifică pentru cadavre şi condiţii
care să scadă şansele de contaminare a mediului înconjurător. Animalele
care au murit în urma unor boli transmisibile, zoonoze sau boli exotice vor
fi examinate doar în laborator. În mod normal diagnosticul clinic decide
locul în care se efectuează necropsia, de exemplu un diagnostic clinic
prezumtiv de antrax nu va permite deloc efectuarea necropsiei datorită
pericolului de contaminare foarte ridicat.
În condiţii ideale necropsia se realizează în cadrul serviciilor
speciale de prosectură care au spaţii şi dotări specifice.
Necropsia trebuie să fie realizată în apropierea locului în care se
poate efectua distrugerea prin incinerare a cadavrelor sau congelarea
resturilor în vederea incinerării sau prelucrării industriale ulterioare.
Metoda cea mai bună de distrugere a cadavrelor rămâne incinerarea
în crematorii. Incinerarea în condiţii de teren, în lipsa crematoriului, este
mai dificilă datorită timpului necesar şi cantităţii mari de combustibil
necesară pentru transformarea volumului mare de carne şi oase în cenuşă. Se
14
poate recurge la puţurile seci iar în lipsa acestora se poate face îngroparea
adâncă în pământ a cadavrelor şi resturilor de la necropsie. Groapa trebuie
săpată cât mai adânc, astfel încât carnivorele hoinare sau prădătoare să nu
aibă acces la cadavru. Trebuie luate în considerare şi şansele de contaminare
a mediului şi mirosul ce poate fi degajat de către cadavru dacă groapa nu
este destul de adâncă încât să izoleze cadavrul. Locul unde se va săpa
groapa trebuie ales cu grijă, să nu fie aproape de sursa de hrană sau de apa
freatică folosită pentru adăpare. Toate cadavrele animalelor trebuie
considerate ca surse posibile de contaminare şi de aceea trebuie distruse.
Realizarea necropsiei implică cunoaşterea precisă a tehnicii, cu
particularităţile legate de specie. Succesiunea şi modul de realizare a
secţiunilor, a dislocărilor de organe şi ţesuturi, modul de examinare a
acestora sunt stabilite pentru fiecare specie în parte. Respectarea acestora,
pe lângă minuţiozitatea şi, bineînţeles, nivelul ridicat de pregătire
profesională a medicului prosector asigură consistenţa rezultatelor obţinute.
Modul în care se realizează o necropsie depinde în mare parte de
preferinţele individuale ale examinatorului, posibilităţile materiale, de
echipamentul disponibil pentru examinare, de starea cadavrului şi de modul
de examinare cerut de proprietar.
1.3. Instrumentar folosit la necropsie
La necropsie se foloseşte instrumentar confecţionat din materiale

rezistente la acţiunea apei şi a diferitelor substanţe chimice folosite la
spălare şi dezinfectare. În general, partea metalică, activă, a instrumentarului
trebuie să fie din oţel inoxidabil iar mânerele din oţel inoxidabil sau material
plastic.
Firmele producătoare de instrumentar medical pun la dispoziţie o
gamă largă de instrumente sau truse de instrumentar dedicat actului
necropsic. Instrumentarul folosit la necropsie poate fi clasificat după tip şi
utilitate.
Ca instrumentar folosit la tăiere se folosesc cuţite, ferăstraie, dălţi,
foarfece de diferite dimensiuni şi forme. Pot fi folosite cuţite de diferite
dimensiuni, de la cuţite mari folosite la jupuire, secţionarea maselor
musculare, articulaţiilor, cartilajelor, organelor interne, până la bisturie cu
sau fără lame de unică folosinţă pentru secţiuni mai fine, mai ales în cazul
necropsiei animalelor de talie mică. Pentru secţionarea encefalului se
folosesc cuţite cu lamă subţire, eventual cu tăiş dublu. Ferăstraiele electrice
15
pot fi fixe, verticale, folosite la deschiderea craniului, canalului rahidian şi a
oaselor lungi, sau pot fi ferăstraie portabile, cu lame interschimbabile pentru
secţionarea diverselor tipuri de ţesuturi. Ferăstraiele manuale sunt mai
frecvent folosite şi pot fi cu cadru sau cu pânză liberă. Dălţile se folosesc
pentru secţionarea oaselor, frecvent complementar ferăstraielor. Foarfecele
se folosesc pentru secţionarea pereţilor organelor tubulare (ex. intestin, uter,
trahee), a pereţilor abdominali (animale mici) şi a formaţiunilor anatomice
fine (ex. nervi, mezouri). Există foarfece special realizate pentru anumite
ţesuturi cum ar fi enterotoamele sau costotoamele. La animale de talie mică
se folosesc aproape exclusiv foarfece şi bisturie fine. Ca instrumentar
auxiliar manoperelor de secţionare din timpul necropsiei pot fi folosite
diverse pense anatomice, sonde butonate şi canelate, depărtătoare etc.
Pentru cuantificarea unor procese patologice întâlnite la examenul
necropsic se folosesc diferite instrumente pentru evaluări fizice. Astfel,
pentru măsurarea dimensiunilor organelor şi formaţiunilor patologice se
folosesc liniare şi rulete, pentru măsurarea volumului lichidelor patologice
se folosesc mensuri din inox sau cilindrii gradaţi din sticlă iar pentru
cântăriri este nevoie de un cântar.
Pentru stocarea de organe şi ţesuturi în vederea unor examene
ulterioare se folosesc tăvi emailate sau, ideal, din inox, preferabil cu capac.
Pentru recoltarea de probe în vederea examenului histopatologic se folosesc
borcane de sticlă cu dop rodat sau borcane din plastic cu capac filetat care să
împiedice evaporarea fixatorilor. Pentru recoltarea de probe lichide pentru
examene microbiologice se folosesc tampoane, seringi, pipete şi eprubete
sterile iar pentru probe pentru examene virusologice, toxicologice şi
biochimice se folosesc pungi şi cutii din plastic.
În timpul necropsiei sunt necesare lame şi lamele histologice pentru
eventualele amprente şi preparate directe.
Pentru examinarea unor leziuni discrete se pot folosi lupe frontale
sau cu picior.
1.4. Reguli de protecţie a muncii
Activitatea desfăşurată în cadrul serviciului de prosectură, în timpul

necropsiei în general, expune personalul veterinar la o serie de riscuri legate
de posibilitatea contaminării cu diferiţi germeni patogeni prezenţi în cadavre
sau în alte materiale patologice examinate şi riscuri legate de aparatura,
instrumentarul şi substanţele folosite la prosectură.
16
Echipamentul va avea întrebuinţare exclusivă pentru sala de
necropsie şi va consta obligatoriu din halat sau, mai bine, salopeta dintr-o
singură piesă, preferabil din pânză impermeabilizată, cizme din cauciuc, şorţ
impermeabil din cauciuc, polietilenă sau polivinil, bonetă, mănuşi din latex
sau polivinil, mască şi ochelari de protecţie când este suspicionată o boală
transmisibilă şi când sunt manipulate instrumente care pot arunca lichide
patologice şi fragmente de ţesut. În cazul suspiciunii unor boli zoonotice
grave la animale de talie mică se recomanda realizarea necropsiei într-o hotă
cu flux laminar.
În cursul necropsiei este necesară păstrarea ordinii şi curăţeniei
locului, cu aşezarea cât mai ordonată a instrumentarului folosit şi evitarea
împrăştierii mai mult decât este necesar a ţesuturilor şi lichidelor provenite
de la cadavru.
După terminarea necropsiei şi înlăturarea cadavrului şi resturilor,
sala de necropsie şi instrumentarul se spală şi se dezinfectează. Mănuşile
folosite se aruncă sau, dacă sunt destinate unei folosinţe mai îndelungate, se
spăla şi se dezinfectează. Mâinile se spală folosind periuţa de unghii şi se
dezinfectează iar la sfârşitul programului este indicată efectuarea duşului.
Cauzele accidentelor în timpul necropsiei sunt greşelile de tehnică,
greşelile de manipulare a instrumentarului, graba, neatenţia, dezordinea,
improvizaţiile. Ca principiu, cuţitele neascuţite sunt cele mai periculoase,
cauzând cele mai multe accidente. O atenţie deosebită trebuie acordată
zonelor cu eschile osoase rezultate în urma secţionării sau ruperii, dentiţiei
şi ghearelor cadavrelor care pot înţepa sau secţiona mănuşile de protecţie şi
pielea prosectorului. De asemenea, secţionarea sau puncţia peretelui
abdominal, a organelor cavitare abdominale destinse de gaze, a pereţilor
colecţiilor purulente şi/sau necrotice sau a pereţilor chiştilor glandulari sau
parazitari expune la contaminare (pe cale cutanată, conjunctivală, nazală,
bucală) persoanele participante la necropsie prin lichidele care pot fi
expulzate.
Daca s-a produs un accident necropsia se întrerupe, rana sau zona
contaminata se spăla, se aseptizează cu diferite soluţii în funcţie de specific
şi se pansează dacă este cazul.
Mijloacele de aseptizare vor fi alese în funcţie de locul şi modul de
contaminare şi în funcţie de agentul microbian suspicionat. Astfel, pentru
plăgile cutanate se foloseşte tinctura de iod, apa oxigenată, rivanolul iar
pentru aseptizarea mucoasei conjuctivale se folosesc colire cu antibiotice.
17
1.5. Etapele generale ale necropsiei
1.5.1. Înregistrarea şi anamneza

Realizarea oricărei necropsii începe cu înregistrarea cadavrului sau
cadavrelor. Registrul de necropsie trebuie să fie completat cu date care să
identifice cadavrul (specie, rasa, vârsta, sex, număr matricol dacă este cazul,
stare fiziologica, serviciul sau producţia pentru care a fost folosit animalul în
timpul vieţii), cu date legate de proprietar şi date referitoare la istoricul
efectivului de animale şi/sau al animalelor decedate (uniformitatea
efectivului, boli anterioare, vaccinări, furajare, întreţinere, condiţii de
microclimat, nivelul producţiilor, semne clinice în ordine cronologică,
morbiditate, mortalitate, tratamente efectuate şi eficienţa lor, etc.).
În mod frecvent cadavrele sunt prezentate de către crescător sau
îngrijitor unui serviciu de prosectură aparţinând laboratoarelor sanitar-
veterinare judeţene sau facultăţilor de medicină veterinară. În acest caz
medicul prosector trebuie să se bazeze numai pe relatările persoanei care
însoţeşte cadavrele sau, într-un caz mai fericit, pe datele cuprinse în nota de
însoţire eliberată de medicul de circumscripţie sau de fermă. Dacă
necropsia este realizată de medicul veterinar care supraveghează efectivul
avantajul constă în faptul că acesta cunoaşte istoria efectivului şi a urmărit
cazul încă de la instalarea semnelor. Dezavantajul rezidă din lipsa de
specializare în morfopatologie a medicului de circumscripţie.
1.5.2. Examenul extern al cadavrului.

Semnele morţii, constituţia, dezvoltarea, starea de întreţinere,
aspectul pielii şi anexelor ei, anumite particularităţi de conformaţie sau
posturale pot fi observate încă de la inspecţia generală a cadavrului.
Examenul extern se continua cu inspecţia şi palparea tuturor regiunilor
corporale. Se examinează mucoasele aparente, bucală, nazală,
conjunctivală, rectală, vaginală sau prepuţială, interpretându-se culoarea,
integritatea, depozite patologice, plusuri de ţesut. Mobilitatea articulaţiei
temporomandibulare, articulaţiei occipitoatloidiene şi a articulaţiilor
membrelor indică prezenţa sau absenţa rigidităţii. Se examinează globii
oculari, urechea externa şi ţesuturile cutanate particulare (coarne, cioc,
creasta, bărbiţe). Membrele anterioare şi posterioare se examinează din
punctul de vedere al aplomburilor, al aspectului articulaţiilor, copitelor sau
ghearelor. Toracele şi abdomenul se vor aprecia ca şi proporţie de volume şi
simetrie. La femele se va examina glanda mamara şi se va aprecia ca formă,
consistenţă, omogenitate, stare fiziologică şi eventuale leziuni. La masculi
18
se examinează organele genitale externe, penisul, prepuţul şi testiculele.
Examenul pielii urmăreşte aspectul general al părului sau penelor, eventuali
paraziţii cutanaţi, supleţea şi integritatea, cicatrici, inflamaţii, plusuri de
ţesut precum şi aspectul anexelor (ex. glandele perianale la câine).
1.5.3. Jupuirea cadavrului

Îndepărtarea învelişului cutanat al cadavrelor oferă o serie de date
legate de starea de încărcare cu grăsime şi de hidratare a ţesutului conjuctiv
subcutanat şi a cadavrului în general şi evidenţiază limfonodurile
superficiale, subcutanate, eventualele tulburări de circulaţie, inflamaţii,
tumori, distrofii ale ţesutului conjunctiv subcutanat şi ale musculaturii.
Este indicat, în general, să se realizeze jupuirea completă a
cadavrului exceptând pielea botului, pielea care acoperă organele genitale
externe şi ombilicul nou-născuţilor. Există tehnici recomandate de diverşi
autori, chiar obligatorii în anumite condiţii (necropsia cosmetică la animale
de companie) care nu presupun deloc jupuirea sau presupun jupuirea
parţială, pe segmente corporale, în paralel cu examinarea lor. La porc şi
pasăre, mai ales în condiţiile existenţei unui număr mare de cadavre care
trebuie necropsiate, se acceptă jupuirea parţială, doar pe partea ventrală.
Jupuirea cadavrului se face după incizia pielii pe partea ventrală
pornind de la simfiza mandibulară, progresând apoi cu incizia pe partea
ventrală a gâtului şi toracelui apoi pe direcţia liniei albe abdominale până în
zona inghinală. Ombilicul şi organele genitale externe se ocolesc prin incizii
laterale. Se fac apoi secţiuni circulare la nivelul botului în dreptul
comisurilor buzelor şi la nivelul membrelor în zonele metacarpiene şi
metatarsiene.
1.5.4. Deschiderea marilor cavităţi seroase

Examenul intern al cadavrului începe cu deschiderea şi examinarea
cavităţilor seroase, respectiv cavitatea abdominală, cavitatea toracică şi
cavitatea pericardică.
Deschiderea cavităţii abdominale începe prin realizarea unei
butoniere care interesează toată grosimea peretelui abdominal, în dreptul
apendicelui xifoidian. Se continuă cu secţionarea peretelui abdominal pe
linia albă până la nivelul pubisului, ocolind ombilicul şi organele genitale
externe. Secţionarea se face cu cuţitul, cu partea ascuţită în sus, protejând
organele interne cu palma sau degetele introduse în cavitatea abdominală.
Urmează secţionarea pereţilor abdominali laterali, de la nivelul sternului
până în flanc, pe linia hipocondrului.
19
Examenul general al cavităţii abdominale urmăreşte eventualele
modificări topografice ale organelor, forma, mărimea integritatea, proporţia
şi relaţiile dintre organe, procese proliferative, paraziţi, aspectul suprafeţei
peritoneului etc. Importanţă mare pentru reuşita examenului histopatologic
are evidenţierea, examinarea şi recoltarea precoce a glandelor suprarenale,
acestea intrând repede în autoliză. În acest sens, masa gastrointestinală se
basculează lateral descoperind zona lombară unde sunt aşezate glandele,
anterior rinichilor.
De la nivelul abdomenului urmărim şi aspectul diafragmului care
trebuie să aibă concavitatea spre cavitatea abdominală din cauza vidului
pleural. În caz de acumulări de lichide în cavitatea pleurală sau în caz de
pneumotorax diafragmul este convex spre cavitatea abdominală. Verificarea
vidului interpleural se face prin înţeparea diafragmului în porţiunea fibroasă.
Dacă vidului interpleural este prezent se aude sunetul specific de aspiraţie.
Deschiderea cavităţii toracice se poate face după mai multe
procedee. Procedeele diferă de la autor la autor şi de la o specie la alta.
Fiecare tehnica descrisă în literatură prezintă avantaje şi dezavantaje astfel
încât fiecare medic sau tehnician prosector trebuie să-şi însuşească o tehnică
proprie adaptată pentru fiecare specie. Deschiderea cavităţii se poate face
începând cu secţionarea articulaţiilor condro-costale de pe partea dreaptă a
cutiei toracice, pentru a nu secţiona pericardul şi cordul, urmând forţarea
laterală a pereţilor costali. O altă posibilitate este secţionarea completă a
inserţiei diafragmului la nivelul pereţilor costali. Urmarea acestei abordări
este secţionarea articulaţiilor costovertebrale cu îndepărtarea întregului
ansamblu format din stern şi pereţii costali sau secţionarea coastelor la
jumătatea distantei dintre stern şi coloana vertebrală.
Examenul general al cavităţii toracice urmăreşte eventualele colecţii
pleurale şi pericardice, integritatea şi transparenta pleurei şi a sacului
pericardic, aspectul general al pulmonului, cordului, esofagului şi
mediastinului.
Deschiderea cavităţii pericardice se face prin secţionarea sacului
pericardic cu foarfeca pornind de la vârful cordului cu două secţiuni în “V”
ce vor merge până la baza cordului. Dacă sunt acumulări de lichide
inflamatorii la nivelul acestei cavităţi, înainte de deschidere se va recolta
lichid cu ajutorul unei seringi cu ac steril în vederea examenului citologic şi
microbiologic. O altă posibilitate este deschiderea sacului pericardic cu
foarfeca sterilă şi recoltarea de material patologic pe tampoane sterile.
20
1.5.5. Eviscerarea organelor toracice
Organele toracice se eviscerează împreuna cu limba, faringele,
esofagul, laringele şi traheea. Eviscerarea acestui bloc de organe se
realizează în sens anteroposterior. În acest sens, pentru eviscerarea limbii se
secţionează musculatura extrinsecă a limbii pe lângă ramurile orizontale ale
mandibulei. Limba se eviscerează, apoi se secţionează palatul moale, osul
hioid şi se eviscerează într-o singură piesă limba împreună cu faringele,
laringele, esofagul, traheea, timusul, pulmonul şi cordul. În momentul
eviscerării organelor cervicale o atenţie deosebită se va acorda evidenţierii şi
examinării tiroidei dacă acest lucru nu s-a făcut imediat după jupuire. La
animalele mari, înaite de a extrage organele toracice, se pun ligaturi duble
pe esofag, aortă şi vena cavă posterioară în apropierea diafragmului iar
secţionarea lor se va face între aceste ligaturi.
1.5.6. Eviscerarea organelor abdominale

Eviscerarea organelor digestive abdominale se poate face într-un
singur bloc, mai ales la animalele de talie mică, urmând ca ulterior să se facă
separarea pe organe şi segmente intestinale sau se poate face eviscerarea
separată. Există mari diferenţe în ordinea de eviscerare a organelor,
diferenţe ce ţin de specie, talie, poziţionarea cadavrului la necropsie, etc. În
general, în primul rând se eviscerează splina secţionând cu o foarfecă
mezoul, apoi ficatul. În caz de icter, pentru a verifica permeabilitatea
canalului coledoc se face aşa-numita probă a coledocului şi anume se
deschide duodenul, se evidenţiază ampula Water, se presează vezicula
biliară şi se urmăreşte dacă bila apare în duoden.
Urmează eviscerarea stomacului împreună cu duodenul şi
pancreasul. La animalele de talie mijlocie şi mare sau în caz de suspiciune
de intoxicaţie pe cale orală, pentru a preveni revărsarea conţinutului se pun
ligaturi pe esofag şi duoden. Intestinul subţire şi gros se eviscerează
împreună sau separat prin secţionarea ileonului şi rectului.
Pentru eviscerarea aparatului urinar şi genital se secţionează bazinul
la nivelul simfizei ischiopubiene. La animalele tinere simfiza se poate
secţiona uşor pentru că este neosificată. La animalele adulte este indicată
secţionarea pubisului şi ischiumului bilateral. Aparatul genital se extrage
într-o singură piesă împreună sau separat de aparatul urinar.
1.5.7. Deschiderea neurocraniului şi eviscerarea creierului

După secţionarea articulaţiei occipito-atloidiene se fac trei secţiuni
cu ajutorul unui ferăstrău. Prima secţiune este transversală, la nivelul osului
frontal, secţiunea unind unghiul extern al ochilor. Celelalte două secţiuni
21
sunt simetrice, pe o parte şi pe alta a neurocraniului, unind unghiul extern al
ochiului cu gaura occipitală. După îndepărtarea calotei se secţionează cu
atenţie foiţa duramater, inclusiv cortul cerebelului, şi se eviscerează creierul.
Capul se ţine înclinat, cu botul în sus iar cu o foarfecă se secţionează lobii
olfactivi, nervii optici, tija hipofizei şi rădăcinile aparente ale nervilor
rahidieni încât creierul basculează posterior şi va fi eviscerat. Hipofiza se
evidenţiază în şaua turceasca, se secţionează cu atenţie cortul şi se
eviscerează.
O altă tehnică folosită este secţionarea longitudinală a întregului
craniu, pornind de la bot până la occipital, secţiunea trecând printre
emisferele cerebrale. Cele două jumătăţi ale encefalului se pot eviscera uşor
cu ajutorul unui jet de apă care este poziţionat în spaţiul arahnoidian.
Tehnica presupune folosirea unui ferăstrău electric vertical, este uşor de
realizat dar compromite examinarea hipofizei.
1.5.8. Deschiderea cavităţilor splahnocraniului

Pentru deschiderea cavităţilor nazale se va face o secţiune
transversală, verticală, înaintea globilor oculari şi o secţiune orizontală
longitudinală pe planşeul cavităţii nazale. În funcţie de specie se fac secţiuni
pentru deschiderea sinusurilor.
1.5.9. Secţionarea musculaturii, oaselor şi articulaţiilor

Musculatura se secţionează longitudinal pe fiecare grupă.
Articulaţiile, capsulele articulare respectiv, se secţionează cu un bisturiu
steril în cazul evidenţierii unor tumefacţii. Acest lucru facilitează recoltarea
de probe pentru examene citologice şi microbiologice. După deschidere se
examinează aspectul lichidului sinovial şi al suprafeţelor articulare.
Oasele se examinează sub aspectul formei, rezistentei la secţionare,
aspectul cartilajului de creştere la animalele tinere, aspectul măduvei osoase.
Secţionarea se face cu un ferăstrău sau cu un cuţit puternic la pasăre, în
general longitudinal sau transversal în cazul în care secţionarea urmăreşte
recoltarea de măduva hematogena pentru examen histopatologic.
1.5.10. Deschiderea canalului rahidian şi examenul măduvei

Pentru evidenţierea, examinarea şi recoltarea de probe medulare se
recurge la secţionarea bilaterală a arcurilor vertebrale cu ajutorul unei dălţi
sau a unui ferăstrău electric circular. Această tehnică permite o bună
examinare macroscopică pe toată lungimea măduvei spinării.
Dacă se urmăreşte doar examenul şi recoltarea unor segmente scurte
de măduvă se poate recurge la secţionarea articulaţiilor intervertebrale şi
22
extragerea de segmente de măduvă de lungimea vertebrelor prin tracţiunea
dureimater cu pensa.
1.6. Modificări postmortale
1.6.1. Semnele morţii

Semnele morţii sunt de fapt semne negative de viaţă sau, altfel spus,
lipsa perceperii funcţiilor vitale unui animal la examinarea clinică a
acestuia.
In primul rând, la inspecţie, se pot observa modificări posturale,
respectiv pierderea poziţiei bi- sau patrupodale şi imobilitatea animalului.
Cadavrul se află, de obicei, în decubit lateral, musculatura este flască,
mandibula este uşor căzută, pleoapele întredeschise iar faciesul este imobil
şi inexpresiv. Uneori expresia feţei din timpul vieţii se păstrează datorită
spasmului cadaveric.
Examenul clinic relevă lipsa reflexelor. Absenţa reflexelor,
elasticităţii şi sensibilităţii cutanate, absenţa reflexului palpebral şi pupilar
sunt semne majore de moarte biologică. Imobilitatea şi absenţa tonusului
muscular se apreciază prin ridicarea unui membru care este lăsat apoi să
cadă. Lipsa de rezistenţă sau de contracţii musculare minime ale
musculaturii membrului respectiv, denotă pierderea tonusului muscular.
Încetarea activităţii cardiace este un semn major al instalării morţii şi poate
fi apreciată pe baza absenţei pulsului (artera maxilară internă la animale de
talie mare şi artera femurală sau radială la animalele de talie mică),
dispariţiei tensiunii arteriale (palpaţie), lipsa bătăilor cardiace (ascultaţie) şi
pe baza electrocardiografiei (EKG). Oprirea respiraţiei este un alt semn şi se
poate aprecia prin inspecţie (absenta mişcărilor cutiei toracice şi a
abdomenului), plasarea unei oglinzi în faţa narinelor şi/sau orificiului bucal
(lipsa aburirii indică absenta respiraţiei) şi prin ascultaţie.
Toate aceste semne sunt orientative în aprecierea morţii biologice.
Până la apariţia semnelor cadaverice, pentru aprecierea de certitudine a
morţii biologice se poate recurge la investigarea activităţii cerebrale cu
ajutorul electroencefalogramei.
1.6.2. Modificări cadaverice

Modificările cadaverice sunt modificări fizice ale ţesuturilor şi
organelor unui cadavru care se instalează succesiv şi progresiv după moarte.
23
Modificările cadaverice sunt influenţate, ca iniţiere şi evoluţie, de
factori interni, de starea organismului în momentul morţii şi de factori
externi, condiţiile de mediu în care se găseşte cadavrul (temperatura,
umiditate, curenţi de aer, etc.).
Importanţa cunoaşterii modificărilor cadaverice rezidă, în primul
rând, din faptul că acestea au o anumită evoluţie în timp, o anumită
stadialitate, influenţată de condiţiile de mediu, mai ales în privinţa vitezei de
succesiune. Astfel, modificările cadaverice dau informaţii preţioase
referitoare la momentul morţii (intervalul de timp dintre momentul morţii şi
momentul examinării). Mai mult, aşa cum se va vedea mai departe,
modificările cadaverice dau informaţii preţioase despre poziţia animalului în
momentul morţii şi a cadavrului în primele ore după moarte, despre locul în
care a survenit moartea şi chiar despre cauza morţii.
A) Modificări cadaverice precoce
Răcirea cadavrului (algor mortis) este un proces care apare în urma
opririi circulaţiei, a metabolismului şi pierderii de energie calorică în mediu.
Aprecierea răcirii se face prin termometria intrarectală timp de câteva
minute. Răcirea se realizează cu o viteza medie de 0,7 – 1 grade Celsius pe
oră în primele ore, apoi cu aproximativ cu 2 grade Celsius pe oră. Există
variaţii mari ale vitezei de răcire a cadavrului, variaţii care ţin de mediu
(temperatură ambientală, curenţi de aer) şi de cadavru. Astfel, talia
animalului, gradul de învelire corporală cu păr, lână sau pene, grosimea
stratului de ţesut adipos subcutanat sunt factori care influenţează mult viteza
de răcire a cadavrului şi care trebuie luaţi în calcul când se estimează timpul
care s-a scurs din momentul morţii.
Cadavrele animalelor de talie mică şi mijlocie încep să se răcească
după o oră în timpul iernii şi după 2 ore vara. Cadavrele animalelor de talie
mare încep să se răcească după 2-3 ore iarna şi după 4 ore vara.
Rumegătoarele moarte în timpul verii, datorită proceselor
fermentative intense din prestomace, precum şi cabalinele moarte în urma
torsiunilor intestinale, se răcesc foarte încet.
Deshidratarea cadaverică este precoce la nivelul corneei care
devine semitransparentă şi denivelată. La nivelul tegumentelor deshidratarea
imprimă un aspect pergamentos. Diagnosticul diferenţial se face faţă de
excoriaţii, necroze şi gangrene uscate ale pielii.
Deshidratarea cadaverică poate fi generalizată, producându-se
natural. O astfel de situaţie se poate întâlni în cazul cadavrelor animalelor de
talie mică (ex. rozătoare, pisici), cu masă abdominală redusă, eventual
înfometate şi însetate înainte de moarte care se mumifiază natural în condiţii
24
de bună ventilaţie şi temperatura relativ scăzută sau în cazul îngropării în
soluri nisipoase.
Hipostaza cadaverică reprezintă acumularea sângelui, după moarte,
în ţesuturile şi organele declive, în virtutea gravitaţiei. Hipostaza cadaverică
induce apariţia aşa-numitelor pete sau lividităţi cadaverice. Petele
cadaverice apar după 3-5 ore de la instalarea morţii şi sunt puternic
exprimate la aproximativ 24 ore. Petele cadaverice oferă date asupra
realităţii şi datei morţii precum şi asupra poziţiei în care a murit animalul.
La nivelul pielii se pot observa lividităţile doar în zonele depigmentate şi
indică poziţia cadavrului în primele 2-5 ore după moarte. La animalele cu
pielea pigmentată petele cadaverice se pot observa şi interpreta la nivelul
ţesutului conjunctiv subcutanat, după jupuire.
In fazele iniţiale petele cadaverice au culoare roşie, roşie-brună, sunt
nereliefate, imprecis delimitate şi dispar la presiune (vitropresiune). În
fazele avansate petele cadaverice difuzează, confluează şi iau culoare brun-
cenuşie, apoi verzuie datorită descompunerii hemoglobinei.
Hipostaza cadaverică este evidentă şi în cazul organelor interne şi nu
trebuie confundată cu leziuni agonice sau preagonice (ex. congestii).
Organele declive vor fi mai încărcate cu sânge astfel încât vor fi colorate
mai intens în rosu-vişiniu decât organele localizate în părţile superioare ale
cadavrului.
Rigiditatea cadaverică (rigor mortis) este consecinţa unei contracţii
susţinute a musculaturii netede, miocardice şi striate. La examenul
cadavrului se manifestă ca o înţepenire a articulaţiilor şi o întărire a maselor
musculare. Fenomenul se produce ca urmare a acidifierii cadavrului,
respectiv acidifierii ţesutului muscular în urma descompunerii ATP-ului şi
creşterii vâscozităţii actomiozinei.
Iniţial intră în rigiditate musculatura netedă, respectiv musculatura
veziculelor seminale, a vezicii urinare, a rectului, cu eliminare consecutivă
de spermă, urină şi materii fecale. Instalarea rigidităţii miocardului se
realizează după aproximativ 30 minute în cazul ventriculului stâng,
realizând aşa-numitul „cord în sistolă”, golit de sânge. Apare falsul aspect
de cord hipertrofic datorită cavităţii ventriculare reduse. Concomitent se
produce intrarea în rigiditate a musculaturii netede, cu apariţia horipilaţiei
cadaverice, miozei cadaverică, rigidităţii musculaturii pungilor testiculare,
uterului, stomacului şi intestinelor.
La nivelul muşchilor scheletici, instalarea rigidităţii cadaverice se
realizează progresiv, cranio-caudal, începând cu muşchii capului (maseteri)
şi terminând cu muşchii trenului posterior şi ai cozii; dispariţia rigidităţii
25
(rezoluţia) se realizează în acelaşi sens (legea Nysten). Rezoluţia este indusă
de autoliză şi alcalinizarea musculaturii.
În general, la nivelul muşchilor scheletici rigiditatea cadaverică
apare după aproximativ 3 ore (regiunea capului), este generalizată după
aproximativ 12 ore şi durează până la aproximativ 24 ore. Rezoluţia este
completă după 30-40 de ore de la moarte.
Există mari variaţii de durată ale acestor perioade de instalare şi
rezoluţie a rigidităţii în funcţie de mai mulţi factori. Temperatura ambientală
crescută grăbeşte succesiunea fazelor rigidităţii. În cazul tetanosului sau
intoxicaţiilor cu strichnină, rigiditatea cadaverică urmează direct
contracţiilor tonice ce preced moartea. Animalele care au depus un efort
muscular intens înainte de moarte (ex. animale hăituite, vânate) intră în
rigiditate imediat după moarte datorită nivelului ridicat de acid lactic
muscular. Rigiditatea cataleptică, similară decerebrării din fiziologie, se
exprimă printr-o rigiditate generalizată şi opistotonus, instalată odată cu
moartea, apărând îndeosebi în leziunile trunchiului cerebral.
Autoliza cadaverică este un proces litic care se produce sub
influenţa enzimelor proprii celulare. Fenomenul duce la dezintegrarea
celulară şi tisulară şi creează probleme de diagnostic histopatologic
diferenţial faţă de distrofii. La nivelul pancreasului autoliza este foarte
rapidă ca urmare a activării enzimelor litice proprii şi mimează necrozele.
Medulara suprarenalei, creierul, mucoasa gastrică, medulara rinichiului,
splina intră repede în autoliză. Organele parenchimatoase devin mate,
cenuşii, friabile iar mucoasele (gastrică la iepure, rumenală la rumegătoare)
se desprind în lambou.
Coagularea sângelui are loc la 30-60 de minute după moarte şi
determină apariţia aşa-numitelor cheaguri cruorice. Coagularea sângelui este
întârziată sau oprită de hipoxia antemortem, septicemii, stări hidremice şi
hipocalcemii. Cheagul cruoric are culoare roşie-negricioasă omogenă, este
neaderent la peretele vascular, are suprafaţa netedă, este elastic şi are forma
lumenului vascular. Cheagul cruoric trebuie diferenţiat de trombus care este
dens, friabil, aderă la peretele vascular în anumite zone, este rugos iar
culoarea este alb-gălbuie (trombus fibrinos, fibrino-leucocitar), roşie-
negicioasă (trombus dominat de hematii) sau, mai frecvent, neomogenă,
alternând zonele roşii-negricioase cu zonele alb-gălbui (trombus mixt). Şi
cheagul cruoric poate avea culoare neomogenă ca urmare a sedimentării
hematiilor înaite de coagulare. Un astfel de aspect este normal la unele
specii (ex. cal) dar la alte specii indică o creştere a vitezei de sedimentare a
hematiilor (ex. anemie, hipoalbuminemie) sau coagulare întârziată.
26
Hemoliza postmortală duce la impregnarea pereţilor vasculari şi a
ţesuturilor cu hemoglobină, aspect denumit imbibiţie hematolitică.
Aspectul este mai evident la nivelul vaselor sanguine mari, artere şi vene.
Culoarea pereţilor vasculari se modifică de la alb sau alb-gălbui la roşu pal,
cu aspect difuz, omogen. Într-un stadiu mai avansat, în jurul arteriolelor şi
venulelor se formează halouri de culoare roşie pală. În stadiile tardive
ţesuturile în totalitate iau o culoare roşie difuză, mai evidentă în cazul celor
deschise la culoare (ţesut adipos, ţesut conjunctiv fibros, perete intestinal şi
gastric, pleură, peritoneu). De asemenea, lichidele normale sau patologice
din cavităţile seroase ale cadavrului dobândesc o culoare roşie putând duce
la confuzii cu hemoragii sau inflamaţii hemoragice. Culoarea roşie iniţială
devine apoi brun-roşietică, cenuşie, verzuie sau neagră prin formarea
methemoglobinei.
Modificări cadaverice tardive
Putrefacţia este un fenomen litic bacterian, având o evoluţie
predominant centrifugă, cu plecare de la nivelul tubului digestiv
(multiplicarea bacteriilor intestinale) şi mai puţin centripetă (sub influenţa
bacteriilor din mediul extern care invadează cadavrul).
Putrefacţia debutează cu o fază gazoasă şi se continuă cu o fază
lichidiană care duce la topirea progresivă a ţesuturilor în raport cu rezistenţa
lor, până la descompunere completă. Tratamentele cu antibiotice întârzie
procesul de putrefacţie. Infecţiile bacteriene, septicemice în special (ex.
antrax) grăbesc fenomenul de putrefacţie. Putrefacţia este întârziată, limitată
sau chiar oprită de fenomenele de deshidratare cadaverică care pot merge
pană la mumifiere.
Putrefacţia induce apariţia emfizemului (acumularea de gaze de
fermentaţie bacteriană în ţesuturi) şi timpanismului cadaveric (acumulare de
gaze de fermentaţie în tubul digestiv) rezultând distensia abdominală şi
prolapsul rectal cadaveric.
***
Stadiul modificărilor cadaverice permite aprecierea, cu eroare de ore,
a momentului morţii. În acest sens, poate fi folosit şi la animale tabloul lui
Vibert din medicina legală umană, ţinând cont de diferenţele de talie, mai
ales, a cadavrelor aparţinând speciilor diferite (tabelul 1). Interpretarea mai
multor modificări cadaverice scade marja de eroare în stabilirea datei morţii
animalului (graf. 1).
27
Tabelul 1.
Aspectul cadavrului Timp scurs de la
moarte
1 Cadavru cald, suplu, rigiditate instalată doar la articulaţiile
temporo-mandibulare şi cervicale, fără lividităţi, început de < 6 ore
opacifiere a corneei;
2 Cadavru rece, rigiditatea cuprinde membrele anterioare,
lividităţi extinse care dispar la vitropresiune; < 12 ore
3 Cadavru rece, rigiditate completă, lividităţile nu dispar la 12-24 ore
vitropresiune;
4 Cadavru în curs de rezoluţie, pată abdominală verde; > 36 ore
Graf. 1. Aprecierea datei morţii în funcţie de temperatura, rigiditatea, lividităţile

şi putrefacţia cadavrului ( după K. Simpson).
Modificări cadaverice conservative

Procesele cadaverice conservative constau în fenomene care menţin
parţial conformaţia şi structura cadavrului, oprind o parte din modificările
cadaverice, în special putrefacţia.
28
Mumifierea naturală constă în deshidratarea avansată a cadavrului
expus unor condiţii microclimatice de umiditate scăzută şi temperatură
relativ coborâtă.
Saponificarea grăsimilor (adipoceara) se realizează după
macerarea pielii cadavrelor situate în soluri argiloase sau în apă sub
influenţa sărurilor minerale.
Congelarea opreşte aproape toate modificările cadaverice şi este cel
mai eficient fenomen conservativ postmortal. Congelarea poate fi realizată
artificial pentru păstrarea cadavrelor sau poate fi un fenomen natural pe
parcursul perioadelor cu temperaturi negative sau permanent în gheţurile
polare.
Pietrificarea organismelor se poate realiza în cenuşa vulcanică sau
în roci sedimentare.
Aceste procese conservative fac posibilă investigarea
multidisciplinară a cadavrelor unor animale care au trăit cu mii sau zeci de
mii de ani înaite. Necropsia completată de analize de laborator
(histopatologice, radiologice, genetice, biochimice, microbiologice,
botanice, pedologice etc.) poate reconstrui morfofiziologia şi patologia
animalului examinat precum şi mediul în care a trăit.
1.7. Planul general de examinare a organelor şi ţesuturilor
Examinarea ţesuturilor şi organelor începe din momentul evidenţierii

şi eviscerării lor de la nivelul cadavrului. În aceste stadii se poate aprecia
raportul şi proporţia dintre organe, eventualele aderenţe, modificări
topografice, dislocări, transpoziţii, fuziuni, malformaţii, etc. De asemenea
pot fi apreciate caracterele fizice ale fiecărui organ în parte. Examinarea
amănunţită a organelor se face după eviscerare şi se realizează prin
inspecţie, măsurare, cântărire, palpare, secţionare sau probe speciale.
Inspecţia urmăreşte evidenţierea unor modificări patologice ale
gradului de dezvoltare, culorii, formei, dimensiunilor, marginilor şi
suprafeţei organelor.
Dezvoltarea organelor poate fi pertubată de anumite procese
patologice generale sau locale. Astfel, în mod normal ficatul purceilor nou-
născuţi nu este lobulat dar aspectul este patologic la purceii mai mari, fiind
un aspect al hipotrepsiei. Tot la purcei, în cadrul micotoxicozei estrogenice
la femele se constată o supradezvoltare patologică a aparatului genital iar la
masculi apare hipoplazia organelor genitale.
29
Culoarea organelor este dependentă de cantitatea pigmenţilor proprii,
de acumularea sau scăderea patologică a unor pigmenţi endogeni sau
exogeni, precum şi de starea circulaţiei, sanguine în special.
Culoare organului este influenţată de grosimea şi transparenţa
capsulei. Oricum, aprecierea culorii unui ţesut se face atât pe suprafaţă cât şi
pe suprafaţa de secţiune. Aprecierea culorii se face ţinând cont de culoarea
normală a organului (abaterile de la normal).
Deşi o dezbatere globală a modificărilor de culoare este grea şi
riscantă, datorită particularităţilor organelor, se pot prezenta câteva repere
general valabile.
Culoarea roşie-vişinie indică o creştere a cantităţii de sânge venos
(congestie pasivă) într-un ţesut sau organ; concomitent ţesutul este mărit în
volum iar pe secţiune se constată o cantitate crescută de sânge închis la
culoare. Mărirea în volum este dată de creşterea cantităţii de sânge şi
prezenţa edemului.
Infarctele roşii, hemoragice, induc apariţia unei culori roşii
negricioase localizate la anumite porţiuni; consistenţa este friabilă.
Culoarea roşie-aprinsă indică creşterea cantităţii de sânge arterial, o
congestie activă, care apare în hiperactivitatea unor ţesuturi dar de cele mai
multe ori însoţeşte o inflamaţie acută.
Aspectul palid indică o cantitate scăzută de sânge, respectiv o
anemie locală (ischemie) sau generală. Zonele necrotice au, de asemenea,
culoare deschisă, alb-cenuşie sau alb-gălbuie.
Culoarea alb-cenuşie apare în cazul atrofiilor şi fibrozelor datorită
scăderii proporţiei dintre celulele parenchimatoase şi stroma conjunctivă. În
atrofie organul este micşorat în volum iar în fibroză organul îşi păstrează
volumul sau este crescut în volum.
Colorarea în galben a tuturor ţesuturilor este secundară impregnării
cu bilirubină (icter) dar pigmenţii carotenoizi pot da şi ei culoare galbenă
ţesuturilor când sunt ingeraţi în cantităţi crescute. Tumorile luteinizante pot
impregna ţesuturile cu luteină rezultând, de asemenea, o colorare în galben.
Culoarea brună poate fi aspectul hemosiderozei, siderozei iatrogene,
atrofiei şi senilităţii (lipofuscinoză) sau acumulării de ceroizi în urma
oxidării acizilor graşi.
Forma organului este dependentă de specie, de dezvoltarea organului
şi de prezenta unor leziuni. Forma şi dimensiunile unui organ se corelează
cu aspectul suprafeţei organului respectiv. În principiu, un organ mărit în
volum are margini rotunjite, capsula este întinsă iar la secţionare organul
răzbuzează, adică marginile secţiunii se îndepărtează. Un organ micşorat în
30
volum, atrofiat, are margini ascuţite, capsula este ratatinată, îngroşată,
opacifiată iar pe secţiune stroma este mai evidentă decât în mod normal.
Aprecierea aspectului suprafeţei organului, a seroasei sau capsulei se
va face în direcţia integrităţii, grosimii, transparenţei, netezimii, luciului,
elasticităţii, eventualelor aderenţe, retracţii, depozite patologice. Expunerea
organelor la acţiunea factorilor ambientali, respectiv aerul atmosferic,
lumină, apă curgătoare, modifică caracterele fizice ale capsulelor şi
seroaselor, făcându-le mate, ratatinate, opace.
Palpaţia organelor urmăreşte evidenţierea modificărilor de
consistenţă. Consistenţa este specifică ţesuturilor şi organelor, cu diferenţe
de la o specie la alta şi în funcţie de vârstă. Diferenţe majore de consistenţă
a ţesuturilor apar în cursul evoluţiei unor procese patologice.
Aprecierea consistenţei se face prin palpare uşoară, superficială,
moment în care se fac aprecieri asupra modificărilor subtile privind
rugozitatea suprafeţelor şi prin palpare profundă care poate surprinde zone
de parenchim sau formaţiuni patologice profunde, uneori neevidente la
inspecţia organului. Modificările de consistenţă pot fi generale, în întregul
organ, sau pot fi focale. Dacă modificările globale de consistenţă, mai ales
cele discrete, sunt mai greu de apreciat fără o experienţă bogată,
modificările locale se pot aprecia uşor prin comparaţie cu zonele
nemodificate.
Indicarea modificării consistenţei se face folosind, ca şi în cazul altor
caractere fizice, comparaţii care fac apel la experienţa tactilă obişnuită.
Astfel, se folosesc calificative cum ar fi consistenţă lemnoasă pentru
ţesuturile intens fibrozate, consistenţă cărnoasă pentru ţesuturile cu fibroză
medie, consistenţă dură pentru ţesuturile mineralizate sau osificate,
consistenţă păstoasă pentru ţesuturile cu edem, consistenţă elastică pentru
ţesuturile turgescente, cu capsula sub tensiune, consistenţă pufoasă în cazul
pulmonului cu emfizem, consistenţă friabilă pentru ţesuturile care se
zdrobesc cu uşurinţă.
Creşterea consistentei se întâlneşte în cadrul necrozelor de
coagulare, inflamaţiilor productive, fibrozelor, proceselor tumorale cu
stromă conjunctivă abundentă, atrofiilor prin condensarea stromei şi în
mineralizările ţesuturilor moi. Scăderea consistenţei se întâlneşte în
necrozele de lichefiere, gangrene, inflamaţii exsudative (hemoragice,
purulente), în procesele tumorale intens celularizate şi cu stromă puţină, în
autoliză şi putrefacţie.
Secţionarea organelor presupune realizarea unor secţiuni standard,
obligatorii, specifice fiecărui organ şi ţesut, precum şi secţiuni suplimentare
acolo unde inspecţia sau palpaţia indică modificări.
31
Comportamentul la secţionare este un aspect important în examenul
ţesuturilor şi este dependent de cantitatea de fibre de colagen, de eventualele
mineralizări şi/sau osificări. În cazul oaselor la animale adulte unele procese
patologice (ex. osteofibroza) scad rezistenţa le secţionare încât se pot
secţiona cu cuţitul.
Ca şi suprafaţa organelor, suprafaţa secţiunilor se apreciază în
privinţa culorii, luciului, aspectului la palpare superficială şi profundă, stării
de hidratare, cantităţii şi caracterul lichidelor care se scurg. În plus, se poate
aprecia mult mai bine aspectul parenchimului, raportul lui cu stroma
conjunctivă, aspectul vaselor de sânge, starea circulaţiei în general. După
secţionare putem aprecia anumite aspecte particulare ale ţesuturilor. De
exemplu, un ficat cu distrofie grasă are culoare galbenă, este foarte friabil
iar pe secţiune, la palpare superficială, are caracter unsuros. În caz de
amiloidoză apare senzaţia de ceros palpare.
În cazul organelor cavitare se apreciază grosimea şi consistenţa
peretelui iar după deschidere se apreciază aspectul şi consistenţa
conţinutului acestora.
1.8. Examenul general al cavităţii toracice
Examenul general al cavităţii se realizează de fapt în timpul

deschiderii cadavrului şi urmăreşte aspectul foiţelor pleurale în privinţa
luciului, transparenţei, stării circulaţiei, eventualelor depozite patologice,
aspectul şi relaţiile organelor toracice, aspectul şi integritate diafragmului,
aspectul şi integritatea marilor vase, limfonodurile, timusul unde este cazul
şi aspectul pereţilor costali.
Mineralizarea ţesuturilor degenerate din cursul uremiei cronice se
poate observa la câine sub formă de striaţiuni orizontale subpleurale la
nivelul peretelui costal.
Hidrotoraxul are cauze diverse reprezentate de insuficienţa cardiacă
congestivă la carnivore şi vacă, hipoproteinemiile de natură renală, hepatică,
enteropatică sau nutriţională. De asemenea, hidrotoraxul poate fi o leziune
specifică a unor boli cum ar fi boala cordului muriform la porc
(microangiopatia dietetică) sau intoxicaţia cu ANTU. Lichidul, transsudat,
este limpede, incolor sau uşor gălbui, necoagulabil. În formele cronice,
pleura devine opacă, cu creşteri papilifere care se pot rupe, imprimând
aspect sangvinolent transsudatului.
Chilotoraxul reprezintă acumularea de lichid alb lăptos, respectiv
limfă bogată în lipide. Diferenţierea faţă de exsudate cu caractere
32
asemănătoare se poate face citologic şi prin evidenţierea conţinutului lipidic
(extragerea lipidelor, colorare cu coloranţi ai lipidelor). Apariţia
chilotoraxului este legată mai frecvent de traumatisme în cursul cărora se
rup vasele limfatice mari.
Hemotoraxul este produs de ruperea pereţilor vasculari prin
traumatisme, eroziuni produse de procese alterative inflamatorii (ex.
tuberculoză la câine) sau tumori şi mai rar de tulburările de coagulare a
sângelui. Uneori tumorile intens vascularizate, fragile, sunt cauza
hemotoraxului (ex. hemangioame, hemangiosarcoame, mezotelioame).
Pleuritele sunt cel mai frecvent asociate sau secundare pneumoniilor
şi poliserozitelor. Mai rar, sunt urmarea extinderii inflamaţiilor de la alte
organe sau perforărilor pleurei (dinspre exterior, esofag, cavitatea
abdominală). Pleuritele parte componentă a poliserozitelor sunt leziuni
asociate infecţiilor septicemice, respectiv unor boli specifice cum ar fi
infecţiile cu Haemophilus spp. la porc, cu Mycoplasma spp. la porc şi capre,
cu Chlamydia la rumegătoare sau cu virusul peritonitei infecţioase la pisică.
Acumularea unei cantităţi mari de exsudat purulent este denumită
piotorax sau empiem toracic.
La cal piotoraxul este secundar pneumoniilor purulente difuze sau
abceselor pulmonare. Cel mai frecvent din asemenea leziuni se izolează
streptococi, mai rar Pasteurella spp., Stafilococcus spp. sau Bacteroides spp.
La câine, piotoraxul poate evolua fără pneumonie, exudatul purulent
fiind frecvent sangvinolent. Frecvent sunt izolate bacterii din genurile
Actinomyces, Nocardia şi Bacteroides. La pisică este frecvent implicată
Pasteurella spp.
Tumorile pleurale primare sunt rare, majoritatea lor fiind induse de
către azbest.
1.9. Examinarea piesei cervico-toracice
Examenul limbii urmăreşte integritatea organului, palpaţia profundă

şi secţionarea longitudinală în întreaga masă. Se pot surprinde ulcere
linguale, inflamaţii difteroide, granulomatoase, mai rar tumori.
Examenul faringelui se face după secţionarea longitudinală a
palatului moale. Astfel, se pot evidenţia zonele tonsilare, epiglota şi originea
esofagului.
Examenul esofagului se face după deschiderea longitudinală pe
toată lungimea şi urmăreşte integritatea şi aspectul mucoasei, eventualii
33
corpi străini, leziuni inflamatorii, ulcere şi necroze, distrofii (parakeratoză),
uniformitatea lumenului, aspectul musculaturii, etc.
Examenul laringelui şi traheei se face prin secţionarea
longitudinală a peretelui dorsal al laringelui şi al traheei până la nivelul
bronhiilor. Evidenţierea inflamaţiilor şi conţinuturilor anormale se
realizează uşor la acest nivel.
Examenul pulmonului începe prin inspecţia şi palparea superficială
şi profundă a lobilor, apoi secţionarea longitudinală a arterelor pulmonare
extra- şi intrapulmonare. Urmează deschiderea bronhiilor cu ajutorul unei
foarfeci, ca şi în cazul arterelor pulmonare. Deschiderea bronhiilor se face
secţionând şi parenchimul pulmonar, cât mai caudal posibil. Se face apoi o
secţiune longitudinală pe partea dorsală a pulmonului, din vârful lobului
apical până la extremitatea lobului diafragmatic. Secţiunea va trece prin
bronhia principala şi artera pulmonară. Secţionarea lobilor cardiaci se face
printr-o incizie oblică de la prima secţiune până în vârful lobilor respectivi.
Se mai efectuează o secţiune şi pe faţa ventrală pentru deschiderea lobului
azigos (ventral). Se va aprecia culoarea, consistenta, cantitatea şi calitatea
secreţiilor bronhice.
Se examinează întotdeauna limfonodurile traheobronşice şi
mediastinale la care se urmăreşte volumul, aspectul exterior, consistenţa,
culoarea şi aspectul pe secţiune.
Pentru a evalua gradul de încărcare cu aer al pulmonului se
efectuează proba docimaziei hidrostatice. Proba de cercetat se recoltează din
zonele unde culoarea şi consistenta plămânilor sunt modificate. Este
important ca pentru docimazie să se recolteze porţiuni mici, omogene ca
aspect, în nici un caz porţiuni care cuprind mai multe tipuri de leziune. De
asemenea, recoltarea de porţiuni pentru docimazie trebuie făcută cu atenţie
pentru a nu tasa parenchimul, aerul fiind astfel eliminat artificial iar
rezultatele false. Probele recoltate se introduc într-un pahar cu apă şi se
urmăreşte comportarea lor. Prezenţa aerului în cantitate normală sau
crescută (emfizem, putrefacţie) face ca porţiunile să plutească - docimazie
pozitivă; dacă aerul lipseşte din alveolele pulmonare (atelectazie
congenitală, dobândită, pneumonii, tumori) fragmentele cad la fundul apei –
docimazie negativă; când în alveole există puţin aer (edem pulmonar,
pneumonii interstiţiale severe) fragmentele plutesc dar sub nivelul suprafeţei
apei – docimazie între două ape. Edemul inflamator va fi însoţit de
congestie activă (culoare roşie aprinsă) şi de reacţia limfonodurilor, edemul
cardiogen va fi însoţit de leziunea cardiacă iar culoarea pulmonului va fi
roşie-închisă.
34
Atelectazia pulmonară congenitală prezintă diferite grade de afectare
a pulmonului dar apare constant ca grupuri de lobuli. Focarele cu atelectazie
au aspectul pulmonului fetal (cărnos la palpare, nu pluteşte) dar culoarea
este roşie vişinie, violacee din cauza congestiei. Atelectazia dobândită
(colapsul alveolar) este produsă cel mai frecvent de obstrucţiile complete ale
căilor aeriene (tip obstructiv) urmate de resorbţia aerului alveolar. Cauza
obstrucţiei bronhiale este de multe ori evidentă, respectiv exsudate, paraziţi,
materiale exogene aspirate, granuloame, tumori, etc. În general aspectele
macroscopice sunt cele ale atelectaziei congenitale la care se adaugă cele ale
leziunii primare. Tipul compresiv de atelectazie este produs de leziunile care
ocupă un anumit volum din cavitatea toracică în detrimentul pulmonului. Şi
în acest caz leziunea primară este evidentă (epanşamente pleurale, tumori
masive, chişti parazitari, abcese pulmonare, pneumotorax, ascite masive,
dilataţii gastrice, timpanism rumenal). Atelectazia hipostatică este întâlnită
la animalele care stau mult în decubit iar diagnosticul se face pe baza
persistenţei amprentelor costale.
Emfizemul pulmonar prezintă două forme majore, respectiv emfizem
alveolar şi emfizem interstiţial. Zonele afectate sunt mai voluminoase decât
restul parenchimului, pufoase, roz-albicioase, cu docimazia intens pozitivă.
La o examinare atentă, se pot observa cu ochiul liber vezicule mici pline cu
aer. Când emfizemul afectează tot pulmonul acesta din urmă continuă să
umple cavitatea toracică şi după deschiderea acesteia (nu apare colapsul
normal). Emfizemul interstiţial este produs de acumularea masivă a aerului
în septele interlobulare, sub pleură şi perivascular, formându-se spaţii mari
pline cu aer.
Bronşitele acute includ inflamaţii catarale, purulente, ulcerative şi
fibrinonecrotice (IBR şi în bronşita micotică la bovine). Bronşita necrozantă
severă este întâlnită în aspirările de corpi străini şi se asociază cu pneumonia
gangrenoasă. Bronşitele cronice (Bordetella bronchiseptica la câine şi
infecţiile cu Actinomyces pyogenes şi Pasteurella spp. la bovine) sunt
asociate cu exces de mucus sau exsudat mucopurulent, îngroşarea mucoasei,
uneori creşteri polipoide, bronşectazie, atelectazie pulmonară peribronşică şi
dilataţie cardiacă. Bronhectaziile saculare sunt mai frecvente la oaie şi vacă,
urmare a necrozelor bronhiale. Bronhectaziile cilindrice afectează porţiuni
din bronhii sau bronhiile în totalitate, sunt urmarea bronşitelor exsudative
cronice, purulente în special, cu exsudat deshidratat.
Pneumoniile, cu aspectele etiopatogenetice şi morfologice, sunt
prezentate în cadrul bolilor cu afectare respiratorie la fiecare specie în parte.
35
Examinarea cordului şi arterelor
Cordul stâng şi drept se deschid separat. La animalele de talie mică
şi medie cordul poate fi ţinut în mâna stângă în timpul secţionării iar la
animalele mari cordul va fi secţionat pe masa de necropsie.
În primul rând se deschide ventriculul stâng printr-o secţiune care
pleacă de la baza auriculului şi se continuă până la apex, pe partea cea mai
convexă. Apoi se introduce cuţitul orientat cu tăişul spre exterior în auricul
şi se secţionează peretele acestuia. Astfel se evidenţiază cavitatea atrială,
ventriculară şi valvulele atrio-ventriculare stângi (bicuspide sau mitrale). Se
introduce cuţitul sub valvulele atrioventriculare cu tăişul în sus şi se
deschide trunchiul aortic.
Deschiderea cordului drept urmează aceeaşi tehnică cu diferenţa că
pentru deschiderea trunchiului arterial pulmonar se secţionează peretele
cardiac spre dreapta (vezi necropsia la câine).
Examenul camerelor cardiace urmăreşte volumul acestora şi, în
special, raportul între cavităţi şi raportul dintre cavităţi şi grosimea
miocardului.
Examenul miocardului evaluează culoarea, consistenşa şi grosimea.
Examenul endocardului urmăreşte culoare, grosimea, aspectul suprafeţei şi
transparenţa. La nivelul valvulelor se va aprecia mărimea, integritatea,
supleţea, grosimea, transparenţa, suprafaţa, marginile, comisurile valvulare
şi aspectul cordajelor.
O atenţie deosebită trebuie acordată evidenţierii eventualelor
malformaţii şi persistenţe fetale. Dintre acestea, canalul arterial persistent,
persistenţa orificiului interatrial şi a orificiului interventricular sunt cele mai
comune defecte şi se întâlnesc la toate speciile de animale. Tetralogia lui
Fallot este un defect compus din defect septal ventricular, stenoza
pulmonară, dextropoziţionarea aortei şi hipertrofia compensatoare a
ventriculului. Stenoza pulmonară şi aortică sunt relativ obişnuite la câine,
putând fi localizate supravalvular, valvular şi subvalvular.
Alte anomalii care se pot întâlnii şi pot fi amintite sunt persistenţa
arcului aortic drept, asociată cu dilatarea esofagului în regiunea cervicală,
arcul aortic dublu, care este o variantã a leziunii precedente, anevrismul
congenital aortic sau pulmonar şi transpoziţia trunchiurilor arteriale.
Leziunile dobândite, inflamatorii şi degenerative, ale cordului sunt
descrise în cadrul fiecărei specii.
Aorta toracică şi carotidele se eviscerează odată cu organele cervico-
toracice astfel încât se pot deschide longitudinal pentru examinare. Arterele
pulmonare se examinează în cadrul pulmonului, prin deschidere
longitudinală. Aorta abdominală rămâne ataşată planşeului abdominal; se
36
poate examina la acest nivel după deschidere longitudinală sau poate fi
eviscerată împreună cu arterele iliace.
Examinarea arterelor urmăreşte conturul extern, diametrul şi
uniformitatea lui, aspectul intern, eventualele mase trombotice, paraziţi,
plăci aterosclerotice, mineralizarea, anevrisme, pseudoanevrisme, anevrisme
disecante, etc.
Sistemul cardiovascular este susceptibil la mineralizare,
mineralizarea altor ţesuturi moi, cum ar fi rinichiul, pulmonul, endocardul,
miocardul, mucoasa gastrică, putând fi concomitentă. În cazul mineralizării,
arterele vor prezenta suprafaţa internă neregulată, cu aspect de plăcuţe cu
margini reliefate, individualizate sau confluate, în situaţii extreme artera
având aspectul unui tub rigid şi suprafaţă internă neregulată. Depozitele de
săruri de calciu sunt dure, friabile, albicioase. Mai frecvent este afectată
porţiunea abdominală a aortei în apropierea originii arterelor renale şi
iliace. Endocardul ventricular poate fi, de asemenea, sediul calcificărilor.
1.10. Examenul general al cavităţii abdominale
Examenul general al cavităţii abdominale urmăreşte eventualele

modificări topografice ale organelor, forma, mărimea, integritatea, proporţia
şi relaţiile dintre organe, procese proliferative, paraziţi, aspectul suprafeţei
peritoneului, integritatea pereţilor abdominali, etc.
Herniile externe se pot evidenţia cu uşurinţă atunci când organele
abdominale rămân angajate prin inelul hernial, aspect obişnuit în cazul
herniilor vechi cu fibroze adezive. Hernia transdiafragmatică congenitală
este rară şi se întâlneşte aproape exclusiv la câine. Marginile diafragmului
sunt netede iar prin orificiu organele abdominale, stomac, splină, ficat,
intestin subţire, epiplon, trec în cavitatea toracică. Hernia transdiafragmatică
dobândită este, de obicei, o sechelă a traumatismelor.
Conţinutul gastric, consecutiv rupturii gastrice, este mai frecvent
întâlnit la cal iar la bovine este mai frecvent urmarea ulcerului perforat al
abomasului. Ruptura cecală se produce mai frecvent pe partea medială.
Ruptura rectului duce la contaminarea cu fecale a peritoneului. Am
diagnosticat ruptura colonului helicoidal care a afectat mai multe scroafe
gestante, din acelaşi efectiv, în raţia cărora intra zerul. Dilatarea cu gaze a
colonului la care s-a adăugat presiunea abdominală mare indusă de gestaţie
37
şi, probabil, aglomerarea scroafelor în timpul furajării, au favorizat ruperea
colonului. Eliminarea zerului din raţie a dus la remisiunea episodului.
În caz de ruptură a unui segment al tubului digestiv examenul
cavităţii peritoneale surprinde conţinutul digestiv revărsat, peritonita cu
exsudat fibrinos care înglobează fragmente de conţinut revărsat şi locul
rupturii, plaga, lucru dificil uneori din cauza inflamaţiei şi reacţiei
epiplonului. Leziunea trebuie diferenţiată de ruptura postmortem a
viscerelor dar în acest ultim caz marginile rupturii nu sunt hemoragice iar
peritoneul nu este inflamat.
Hemoperitoneul sau prezenţa sângelui în cavitatea abdominală este
mai frecvent urmarea rupturii traumatice a unui organ parenchimatos (ficat,
splină). Alte cauze pot fi reprezentate de intoxicaţiile cu rodenticide
anticoagulante, ablaţia manuală a corpului galben la bovine, ruperea
tumorilor, ruperea spontană a ficatului cu necroze difuze sau
degenerescenţe.
Ascita sau acumularea în exces de fluid, transsudat, în cavitatea
abdominală este relativ frecventă. Cauzele ascitei se pot clasifica în două
mari categorii şi anume ascite produse de scăderea resorbţiei lichidului
peritoneal şi ascite induse de supraproducţia de lichid peritoneal.
Scăderea resorbţiei lichidului peritoneal se realizează prin încetinirea
drenajului limfatic în cazul tumorilor metastazate la nivelul peritoneului
(unele tumori carcinomatoase pot produce cantităţi mari de lichid),
limfonodurilor (ex. limfomatoza limfonodurilor mediastinale la vacă) şi
vaselor limfatice.
Supraproducţia de lichid peritoneal este de obicei în relaţie cu
presiunea hidrostatică a circulaţiei hepatice şi portale. O situaţie deosebită
este ascita chiloasă, cu prezenţa de lichid lăptos în cavitatea abdominală,
indusă de ruperea cisternei limfatice. Ascitele de origine hepatică sunt
însoţite de edem hepatic iar cauza este creşterea presiunii sanguine venoase
posthepatice sau însoţesc ciroza hepatică, colangiohepatitele cu fibroză
portală gravă (ex. fascioloza cronică), neoplasmele difuze, infiltrative,
hepatice (ex. colangiocarcinom, limfom malign).
O altă cauză majoră a ascitelor este hipoproteinemia cu origine
hepatică (insuficienţă hepatică cronică indusă de ciroză, atrofie, cancere,
distrofii), carenţială (subnutriţie), pierderi cronice de proteine (enteropatii
cronice, glomerulopatii cronice, hemoragii cronice). În toate aceste situaţii
vor exista leziunile primare şi aspectul general de cahexie (lipsa
maniamentelor adipoase, epanşamente în toate cavităţile seroase, atrofie
musculară şi a organelor).
38
Necroza grăsimii abdominale poate însoţi necrozele pancreatice,
toxemia de gestaţie sau poate avea cauze care scapă examenului necropsic.
Astfel la oaie, mai rar la cal şi porc, poate fi diagnosticată necroza grăsimii
abdominale şi retroperitoneale sub forma focarelor albe, ferme, fără reacţie
în jur. Se pare că asemenea focare de necroză sunt induse de compresiuni şi
de alţi factori care favorizează hipoxia locală sau mobilizarea excesivă a
lipidelor de depozit. La vacă apare aşa-numita necroză masivă a grăsimii
care poate afecta ţesutul adipos al epiplonului, al mezenterului, al spaţiului
retroperitoneal, intermuscular şi subcutanat. În fazele iniţiale, focarele sunt
înconjurate de zone congestive, necroze şi fibroze ale peritoneului. În fazele
avansate, focarele de necroză sunt nodulare sau mase solide mari, cazeoase
sau uleioase, galbene, încapsulate. Masele necrotice mari încapsulate pot
induce obstrucţii intestinale, ureterale, pelvine şi cahexie, aspecte care se pot
aprecia la necropsie.
Peritonitele pot îmbrăca diferite aspecte morfopatologice.
Peritonitele pot fi serofibrinoase, fibrinoase, purulente, hemoragice,
granulomatoase şi fibroase. Peritonitele specifice sunt asociate cu alte
leziuni, mai mult sau mai puţin specifice, induse de agentul etiologic şi vor
fi prezentate în cadrul fiecărei specii. Frecvent sunt secundare leziunilor
perforate de la nivelul peretelui abdominal, infecţiilor ombilicale la
animalele nou-născute sau perforării organelor cavitare abdominale (uter,
uretere, vezică urinară, tub digestiv).
Peritonitele chimice pot fi urmarea acţiunii substanţelor exogene.
Talcul, ajuns în cavitatea abdominală în timpul intervenţiilor chirurgicale
induce peritonită granulomatoasă iar sulfatul de bariu produce peritonită
hemoragică fatală. Mai frecvente sunt peritonitele chimice endogene
produse de enzimele pancreatice şi bilă. Peritonita biliară se recunoaşte uşor
după culoarea caracteristică.
Tumorile primare peritoneale, ca şi cele pleurale şi pericardice, sunt
relativ rare. Mezotelioamele sunt tumori cu extindere mare pe suprafaţa
seroaselor şi în profunzimea organelor. Se asociază cu acumulări excesive
de lichid prin împiedicarea resorbţiei şi prin secreţie proprie. Lipoamele
mezenterice, obişnuite la cal, mai rare la câine, pot avea dimensiuni foarte
mari iar cele pediculate se pot asocia cu strangularea şi infarctizarea anselor
intestinale. Tumorile secundare mai frecvente sunt melanoamele, cu origine
perineală la cal (uşor de recunoscut pe baza culorii negre), carcinoamele
tranziţionale din hematuria enzootică a vacilor şi adenocarcinomul rectal la
câine.
39
1.11. Examinarea ficatului
Examenul ficatului începe prin inspecţia generală a organului

apreciind forma, mărimea, culoarea, consistenţa, aspectul capsulei Glisson,
a canalelor biliare extrahepatice, a veziculei biliare şi a limfonodulilor.
Torsiunea unui lob hepatic, de obicei a celui lateral stâng, la porc şi
câine, duce la infarctizarea lobului şi moarte. Ruptura hepatică are mai
frecvent cauze traumatice şi duce la hemoperitoneu; bolile hepatice ca
hepatitele acute, amiloidoza, steatoza, congestia acută, neoplasmele difuze
(limfom malign) favorizează ruptura hepatică spontană.
Dintre modificările de culoare prin pigmentaţii patogene ale ficatului
se pot aminti melanoza congenitală maculată la viţel, miel, purcel, melanoza
câştigată semnalată la rumegătoare pe anumite păşuni improprii,
lipofuscinoza asociată cu atrofia organului, hemosideroza care imprimă o
culoare brun închisă (ex. hemolize, anemia din carenţă de cupru), icterul de
stază care imprimă o culoare măslinie şi hemocromatoza asociată cu ficat
mărit, brun, fin nodular (vacă şi oaie cu niveluri mari de fier în apă sau
furaje).
Secţiunile obligatorii se fac pe faţa viscerală, transversal pe direcţia
canalelor biliare dar se fac secţiuni oriunde sunt prezente leziuni sau unde se
consideră că sunt folositoare. Pe secţiune se examinează parenchimul,
canalele biliare şi vasele de sânge. Se deschide colecistul şi se notează
culoarea, consistenta şi cantitatea bilei, prezenţa paraziţilor, calculilor,
precum şi aspectul mucoasei.
Evidenţierea netă a desenului lobular la alte specii decât suinele mai
mari de două luni, reprezintă un aspect patologic. Dintre entităţile patologice
care evidenţiază lobulaţia se pot amintii degenerările şi necrozele zonale ale
lobulilor hepatici, staza hepatică subacută şi cronică, edemele, fibrozele şi
inflamaţiile interstiţiale.
Congestia pasivă se poate aprecia cu relativă uşurinţă indiferent de
stadiul evolutiv. În fazele acute, iniţiale, ficatul este mărit, roşu-vişiniu, cu
margini rotunjite şi răzbuzează pe secţiune. Ulterior, datorită steatozei
perilobulare, periferia lobulilor este galbenă iar centrul este roşu vişiniu,
caracteristic. Aspecte asemănătore apar şi în alte entităţi morbide cum sunt
steatozele perilobulare, necrozele hepatice difuze perilobulare hipoxice (ex.
anemia posthemoragică acută severă), toxice, metabolice sau de natură
infecţioasă (ex. boala hemoragică a iepurelui). În fazele cronice ale stazei
sanguine se produce fibroza sau induraţia de stază, ficatul fiind mărit, dens,
cenuşiu, cu suprafaţa fin nodulară, acoperită uneori cu o peliculă de fibrină
40
densă. Concomitent se vor diagnostica leziunile care au indus staza hepatică,
mai frecvent leziuni cardiace, valvulare, miocardice sau pericardice, şi staza
sanguină la nivelul altor organe din marea circulaţie.
Staza portală sau hipertensiunea portală se poate aprecia pe baza
dilatării venei porte şi a venelor mezenterice, ascitei, şi pe baza dezvoltării
şunturilor portosistemice, respectiv apariţia de vene sinuoase, varicoase
mezenterice, gonadale, renale, rectale. Aceste vene varicoase realizează
şunturi între venele tributare ale portei şi vena cavă caudală. Şunturile
portosistemice dobândite sunt asociate leziunilor hepatice cronice de tip
atrofie, fibroză şi ciroză.
Teleangiectazia sinusoidelor hepatice apare la vacă, fără semnificaţie
funcţională, ca zone miliare sau mai mari, de culoare roşie închisă bine
delimitate. Pe secţiune apar ca formaţiuni cavitare pline cu sânge.
Teleangiectazia apare şi la pisicile bătrâne, mai ales subcapsular.
Colelitiaza sau litiaza biliară este întâlnită relativ frecvent în asociere
cu colangitele şi colecistitele cronice. Calculii, de culoare galben ocru sau
verzui-negricioasă, friabili sau duri, pot fi întâlniţi în canalele biliare şi
vezicula biliară.
Staza biliară poate fi dată de calculi, paraziţi (fasciole, ascarizi),
tumori şi abcese ale ţesuturilor învecinate, tumori biliare şi duodenale,
duodenite. Consecutiv apare icterul de stază iar la nivelul ficatului se poate
observa dilatarea căilor biliare.
Ruperea canalelor biliare însoţeşte, de obicei, ruptura ficatului şi
duce la peritonită biliară cronică iritativă; complicaţiile cu bacterii
intestinale duce la apariţia peritonitei fatale.
Ficatul este un organ la nivelul căruia apar leziuni într-o gamă largă
de boli infecţioase, toxice, metabolice, nutriţionale, circulatorii, multe dintre
ele fiind specifice. Astfel, examenul macroscopic al ficatului aduce o serie
de date necesare diagnosticului. De asemenea recoltarea probelor de ficat
pentru examene de laborator este o cerinţă imperioasă pentru diagnosticul
multor boli şi sindroame.
1.12. Examinarea splinei
Se vor examina forma, volumul, greutatea, aspectul exterior,

consistenţa şi aspectul capsulei splenice. La inspecţie se vor putea evidenţia
41
anomalii congenitale sau dobândite. Se execută o secţiune longitudinală care
interesează întreaga lungime şi grosime a organului.
Pe suprafaţa de secţiune se apreciază raportul cantitativ dintre pulpa
roşie şi stromă. În cursul cahexiei splina este atrofiată iar pe secţiune se
observă că stroma conjunctivă este foarte evidentă iar pulpa roşie este mult
redusă; splina este flască şi cu capsula ratatinată. În boli infecţioase
septicemice splina este mărită, turgescentă, pe secţiune răzbuzează şi
predomină pulpa roşie.
Evidenţierea macroscopică a pulpei albe este considerată patologică,
întâlnindu-se în cazul unor boli infecţioase cu evoluţie subacută şi cronică
(ex. salmoneloză), leziunea fiind denumită splenită hiperplastică, în cazul
hiperplaziei tumorale din cursul evoluţiei limfoamelor sau în cazul
amiloidozei splenice.
Splina este sediul unor tulburări de circulaţie care se pot evidenţia cu
relativă uşurinţă la examenul macroscopic. Congestia pasivă este cel mai
frecvent rezultatul insuficienţei cardiace drepte, datorită capsulei extensibile
splina putându-se mării de mai multe ori; pe secţiune se scurge mult sânge,
dacă nu s-a produs coagularea, şi volumul splinei se micşorează treptat. În
multe situaţii patologice apar infarcte roşii sau albe la nivelul parenchimului
splenic (ex. pesta porcină, parvoviroza câinelui) şi hematoame, de natură
traumatică mai frecvent.
Splenitele, mai frecvent alterative şi proliferative, vor fi prezentate în
cadrul bolilor, pe specii.
Frecvent, la câine şi pisică, splina este sediul tumorilor primare
(limfoame, hemangiosarcoame) sau secundare.
1.13. Examinarea pancreasului
Examinarea pancreasului se face timpuriu, după deschiderea cavităţii

abdominale, în general fără detaşare de duoden deoarece astfel se poate
aprecia mai bine starea circulaţiei sanguine, limfatice şi relaţiile organului
cu limfonodulii, mezenterul, grăsimea abdominală şi organele învecinate.
Recoltarea pancreasului pentru examenul histopatologic se realizează cât
mai repede pentru prevenirea autolizei.
Porţiuni ectopice şi accesorii de pancreas au fost observate la câine.
Ductele pancreatice chistice apar acompaniate de rinichi polichistici şi chişti
ai ductelor biliare.
42
Hipoplazia pancreasului se asociază cu cadavre emaciate datorită
insuficienţei pancreatice exocrine, abdomen dilatat datorită supraîncărcării
intestinale, volvulus, torsiuni, absenţa ţesutului adipos abdominal; ductele
pancreatice pot fi observate cu ochiul liber datorită subdezvoltării
parenchimului.
Atrofia pancreatică poate fi primară sau secundară altor leziuni
pancreatice (ex. necroze, inflamaţii). Lipomatoza pancreasului este
semnalată mai frecvent la pisici fiind asociată cu obezitatea. Scleroza
pancreatică apare după procese distrofice date de ischemie sau congestie
pasivă cronică şi după procese inflamatorii cronice.
Leziunile inflamatorii sunt dominate, ca incidenţă, de pancreatitele
acute, necrotice sau hemoragico-necrotice întâlnite mai frecvent la câine.
1.14. Examenul stomacului
Examinarea mărimii stomacului şi aprecierea consistenţei generale

se face înaite de deschidere putându-se aprecia o eventuală supraîncărcare
gastrică. De asemenea, se investighează integritatea pereţilor stomacului,
mai ales în cazul existenţei conţinutului digestiv în cavitatea abdominală.
Deschiderea stomacului se face după ce acesta a fost detaşat,
împreună cu duodenul şi pancreasul, de restul tubului digestiv. Deschiderea
stomacului se face cu ajutorul unei foarfeci, începând de la nivelul cardiei
până la nivelul pilorului, continuând cu duodenul. Peretele gastric se va
secţiona pe mica curbură, facilitând prezervarea conţinutului gastric, pe
marea curbură, pentru o mai bună examinare a suprafeţei mucoasei sau între
mica şi marea curbură.
Examenul pereţilor urmăreşte eventualele edeme ale submucoasei
(ex. boala edemelor la porc), hemoragii, apariţia emfizemului (bradsot),
integritatea şi aspectul mucoasei pentru evidenţierea paraziţilor, eroziunilor,
ulcerelor, inflamaţiilor sau eventualelor tumori.
Examenul conţinutului gastric va aprecia natura, cantitatea,
consistenţa, mirosul şi pH-ul precum şi prezenţa eventualelor corpuri
străine. În cazul suspiciunii unei otrăviri se va preleva conţinut gastric
pentru examene toxicologice.
1.15. Examenul intestinelor
43
În primul rând se vor examina limfonodurile mezenterice, vasele
mezenterice (artere, vene, limfatice) şi mezenterul, după care se va separa
intestinul subţire de cel gros. Inspecţia intestinului urmăreşte aspectul
seroasei, transparenţa, consistenţa, culoarea peretelui intestinal, aspectul
vaselor limfatice şi sanguine de sub seroasă.
Majoritatea leziunilor intestinale afectează doar anumite segmente
ale intestinului sau au dispoziţie focală fiind, astfel, uşor de localizat.
Tulburările topografice ale intestinelor urmate de tulburări de hemodinamică
şi infarctizare sunt uşor de depistat datorită culorii roşii-vişinii, negricioase
şi edemului peretelui intestinal. Aspect asemănător au şi ansele intestinale
cu inflamaţie hemoragico-necrotică difuză, uneori cu formare de gaze sub
seroasă, produsă de germenii anaerobi sau focală din antrax.
Separarea intestinului subţire de cel gros se face prin secţionarea
ileonului. Secţionarea mezenterului se face cu o foarfecă, în apropierea
inserţiei pe intestin. Intestinul subţire se întinde pe masa de necropsie şi se
deschide longitudinal, pe toată lungimea, pe linia de inserţie a mezenterului.
Examinarea intestinului gros se face similar cu cea a intestinului
subţire, cu specificarea că nu este necesară întotdeauna (ex. porc) dezinserţia
mezenterului. Fiecare ansă se deschide longitudinal iar examenul va
interesa, în plus faţă de cele prezentate la intestinul subţire, valvula
ileocecală şi formaţiunile limfoide ale mucoasei.
Mucoasa intestinală se examinează în direcţia grosimii, luciului,
culorii, consistenţei, rugozităţii şi a eventualelor leziuni. Leziunile
intestinelor sunt descrise la fiecare specie în parte. Din zonele cu leziuni se
fac raclate care se vor utiliza pentru realizarea preparatelor microscopice
directe şi amprentelor care se vor colora panoptic pentru examenul citologic
sau Gram pentru bacterioscopie. Alte coloraţii speciale sunt prezentate la
capitolul dedicat special acestui lucru.
1.16. Examenul rinichilor şi căilor urinare
Examenul rinichilor se poate face separat sau rinichii vor fi

menţinuţi într-o singură piesă urogenitală. În cazul rinichiului se va aprecia
greutatea, volumul, forma, aspectul suprafeţei capsulare şi consistenţa,
folosindu-se comparaţia între cei doi rinichi.
Secţionarea se face longitudinal în toată masa rinichiului, începând
de pe marea curbură încât rinichiul se împarte în două jumătăţi egale legate
între ele prin peretele nesecţionat al bazinetului. Se examinează zona
44
corticală, medulară, papilele şi bazinetul. Decapsularea se face după
secţionarea longitudinală. Urmează secţionarea longitudinală a ureterelor.
Decapsularea rinichiului este obligatorie iar modul în care se face
decapsularea are valoare mare în diagnosticul leziunilor. Decapsularea
trebuie să se facă uşor şi să lase suprafaţa rinichiului netedă, intactă.
Decapsularea greoaie, cu porţiuni de parenchim aderente la capsulă, relevă o
nefrită interstiţială fibroasă, cu excepţia calului la care rinichiul prezintă în
mod normal trame conjunctive ataşate la capsulă.
Rinichii au obişnuit aceeaşi mărime, aproximativ egală cu lungimea
a trei vertebre lombare. Mărirea în volum a rinichiului este urmarea
congestiei, edemului, stazei urinare sau hipertrofiei. Modificarea conturului
specific este produsă de leziuni focale cum ar fi tumorile, pielonefritele,
infarctele corticomedulare. Culoarea normală a rinichiului este brun-
roşietică. Excepţie fac bovinele adulte şi pisica, femele gestante şi masculi
bătrâni, mai ales, la care conţinutul mare în lipide induce o culoare galbenă.
Culoarea palidă a suprafeţei de secţiune sugerează o degenerare
grasă sau o altă nefroză acută; suprafaţa palidă şi umedă sugerează edemul
renal şi dilatarea difuză a tubilor. Examenul suprafeţei de secţiune urmăreşte
raportul medulară:corticală care în mod obişnuit este de 1:2, 1:3.
Ectopia renală cu localizarea pelvină sau inghinală a rinichiului este
mai frecventă la porc, asociată cu predispoziţia pentru hidronefroză şi
pielonefrită. La aceeaşi specie polii caudali ai rinichiului pot fi sudaţi
inducând aspectul de rinichi în potcoavă, fără însemnătate patologică
deosebită.
Chiştii renali simpli, unici sau multipli, corticali, sunt obişnuiţi la
purcei. Mai rar se poate întâlni rinichiul polichistic la purcei, miei, viţei,
pisoi, căţei şi mânji asociat cu chiştii şi proliferarea ductelor biliare şi, mai
rar, chişti pancreatici. La unele specii boala este ereditară, autosomală
recesivă.
Infarctele renale sunt leziuni obişnuite la majoritatea speciilor având
aspect caracteristic de necroză de coagulare şi halou roşu, congestivo-
hemoragic. Iniţial infarctele sunt proeminente, roşii-vişinii pentru ca după
2-3 zile să devină albe în urma resorbţiei hemoglobinei (dehemo-
globinizare); infarctele vechi apar ca cicatrici retractile. Cauza majoră a
infarctelor este embolia şi, mai rar, tromboza arterelor şi arteriolelor renale.
Afectarea unui trunchi arterial mare va duce la infarct total sau subtotal.
Afectarea unei artere arcuate va induce formarea unui infarct corticomedular
cu aspect tipic triunghiular pe secţiune iar obstruarea unei arteriole
interlobulare induce formarea unui infarct localizat cortical.
45
Necroza corticală este infrecventă şi este indusă de hipotensiune,
toxicoze, etc. Corticala prezintă focare mici sau extinse de culoare alb-
gălbuie, uneori glomerulii hemoragici se observă ca puncte hemoragice.
Treptat focare de necroză iau aspectul infarctelor ischemice dar conturul lor
este mai neregulat. Necroza medulară a rinichiului, necroza papilară
respectiv, apare la cal în cazul animalelor deshidratate tratate cu
fenilbutazonă. Deshidratarea şi tratamentul cu fenotiazină este cauza
necrozei papilare la miei şi viţei. Papilele renale sunt decolorate, alb-gălbui,
cu zonă de demarcaţie neregulată, cu brâu congestivo-hemoragic la trecerea
spre restul medularei neafectate. Leziunile vechi, la animalele care au
supravieţuit atacului, sunt de tipul fibrozei şi mineralizării.
Hidronefroza este dilatarea bazinetului şi calicelor asociată cu atrofia
progresivă a parenchimului renal până la transformarea chistică totală sau
parţială. Leziunea este unilaterală sau bilaterală fiind secundară anomaliilor
congenitale ale căilor urinare, calculozei, cistitelor, stricturilor şi
compresiunilor ureterelor, hiperplaziei prostatei (câine). Litiaza urinară este
frecventă la rasa Dalmaţian care prezintă hiperuricosurie.
Amiloidoza renală este, de cele mai multe ori, o componentă a
amiloidozei sistemice idiopatice sau secundară unor boli cronice ale altor
organe, însoţite de supuraţie sau inflamaţie granulomatoasă. Macroscopic se
poate observa doar în cazurile avansate, situaţie în care rinichii sunt măriţi
în volum, culoarea este lutoasă iar consistenţa este crescută. Parenchimul
este mai friabil decât în mod normal iar la palpare are caracter ceros.
Nefroza hemoglobinică şi mioglobinică este rezultatul hemolizelor
respectiv rabdomiolizelor masive. Corticala renală are aspect mozaicat
datorită focarelor multiple de culoare brună care se păstrează şi după
dispariţia pigmenţilor din urină. Porfiria la bovine, porc şi pisică induce, de
asemenea, culoare brună corticalei renale; în acest caz urina va avea
culoarea vinului de Porto. Icterul de origine hepatică imprimă o culoare
galben verzuie rinichiului.
Nefritele prezintă numeroase aspecte morfologice în funcţie de
structurile afectate şi de tipul inflamaţiei. Nefritele interstiţiale nepurulente
pot lua aspect nodular, cu focare proliferative slăninoase proeminente pe
suprafaţa corticalei şi pe suprafaţa de secţiune sau pot lua un aspect difuz,
sub formă de pete albicioase pe suprafaţă care se extind şi în profunzime
(ex. rinichiul alb maculat la viţei). Nefritele purulente descendente sunt
similare abceselor metastatice care apar în oricare ţesut în urma
bacteriemiilor sau tromboembolismului septic. În corticală sunt prezente
numeroase abcese mici, diseminate, de culoare alb-gălbuie. Nefritele
purulente ascendente (pielonefrite) sunt dominate de inflamaţia purulentă,
46
necroza şi deformarea bazinetului; leziunile ureterelor şi ale vezicii sunt, de
obicei, prezente. Leziunile se extind la nivelul medularei şi corticalei.
Leziunile nu sunt simetrice şi duc la deformarea conturului renal. În fazele
cronice, fibroza duce la retracţii şi deformarea excesivă a rinichiului.
Examinarea ureterelor se realizează încă din timpul eviscerării şi
urmăreşte, în special, diametrul şi uniformitatea lui. Prezenţa dilataţiilor
ureterelor sugerează staza urinară ca urmare a calculilor sau stenozelor şi
conduce investigaţia în direcţia evidenţierii acestora. Deschiderea se face
longitudinal şi va evidenţia conţinutul şi aspectul pereţilor.
Deschiderea şi examinarea vezicii urinare se va face de la nivelul
meatului urinar la femele şi după deschiderea uretrei la masculi. Examenul
pereţilor vezicali şi al conţinutului vezicii urinare va stabili prezenţa
inflamaţiilor, litiazei, tumorilor, etc. Se examinează, mai ales la câine,
prostata care prezintă în mod frecvent hiperplazii, tumori şi inflamaţii.
1.17. Examinarea organelor genitale
Pentru examinare aparatul genital se separă de aparatul urinar. La

femele examenul începe cu ovarele, continuă cu salpinxul şi cu uterul care
se deschide longitudinal cu un foarfece. Apoi se secţionează vaginul şi
cervixul. În urma examinării trebuie să se stabilească starea fiziologică a
aparatului genital precum şi eventualele leziuni.
Examenul ovarului poate surprinde atrofia ovariană, chişti foliculari
sau luteali, corpi galbeni persistenţi, mai rar tumori. La nivelul salpinxului,
cel mai frecvent se întâlnesc dilatări cu subţierea pereţilor şi acumularea de
lichid limpede (hidrosalpinx), salpingitele fiind rareori detectabile
macroscopic.
Examenul general al uterului poate surprinde torsiuni asociate mai
frecvent cu gestaţia şi mai rar cu piometrul sau hidrometrul. Consecutiv
torsiunii şi ruperii uterului gestant, fetuşii pot fi identificaţi în cavitatea
abdominală, mumifiaţi sau maceraţi.
La nivelul uterului, conţinutul patologic poate fi reprezentat de puroi
(piometru), în fazele avansate peretele uterin fiind subţire, de mucus
(hidrometru/mucometru), asociat de obicei cu hiperplazia chistică a
endometrului sau, mai rar, cu obstrucţii ale căilor genitale.
Modificările legate de hiperestrogenism cu origine externă
(micotoxine, fitoestrogeni) precum şi inflamaţiile specifice sunt prezentate
în capitolele următoare.
47
La masculi se examinează testiculele, comparativ, se secţionează
longitudinal în toată masa, se examinează epididimul, canalele deferente,
glandele anexe şi organele genitale externe.
1.18. Examinarea cavităţilor nazale şi sinusurilor
Se examinează conţinutul cavităţilor nazale (pseudomembrane,

exsudate libere, cheaguri de sânge, paraziţi, corpi străini) aspectul şi
integritatea corneţilor nazali, a pereţilor mucoşi şi osoşi.
La animalele tinere se pot identifica malformaţii care, de obicei,
însoţesc malformaţiile feţei, gurii şi ochilor. Malformaţiile severe ale
regiunii nazale induc moartea intrauterină sau imediat după fătare, adesea
din cauza atreziei coanelor. Scizura palatină este compatibilă cu viaţa dar
moartea survine în urma bronhopneumoniilor necrotice sau gangrenoase
prin aspiraţie.
Dintre distrofiile mucoasei nazale cea mai evidentă la examenul
necropsic este amiloidoza la cal. Mucoasa nazală este îngroşată sub formă
de plăci sau, mai frecvent, noduli, cu ulceraţii la nivelul nodulilor care reduc
mult lumenul căilor respiratorii. Pe secţiune depozitele de amiloid sunt
netede pe secţiune şi cu aspect ceros. Diagnosticul se face pe baza
examenului histopatologic.
Rinitele sunt foarte frecvent diagnosticate în timpul examenului
necropsic şi pot fi produse o gamă largă de agenţi. Bacteriile, uneori şi
miceţii, sunt aproape întotdeauna prezente primar sau secundar. Rinitele
specifice sunt descrise în cadrul bolilor predominant respiratorii ale fiecărei
specii. Pentru evaluarea morfopatologică a rinitelor este important de stabilit
dacă evoluţia este acută sau cronică precum şi tipul de inflamaţie instituit.
Majoritatea rinitelor debutează ca inflamaţii seroase, de origine
virală, bacteriană, alergică sau nespecifică. Mucoasa este edemaţiată,
cenuşie sau roşie, în funcţie de gradul de congestie, şi acoperită cu lichid
seros care se prelinge repede. Ulterior apare inflamaţia catarală, cu exsudat
mucos, şi purulentă; în aceste stadii exsudatul este caracteristic iar congestia
şi edemul mucoasei sunt foarte evidente. Rinita purulentă este însoţită de
obicei de eroziuni şi ulcere, în timp de hiperplazii neregulate ale mucoasei.
Prezenţa pseudomembranelor (inflamaţie crupală sau difteroidă) sunt
aspectul complicaţiei leziunilor cu infecţia cu Fusobacterium necrophorum.
Rinitele catarale şi purulente cronice sunt asociate cu aspect uscat, lucios al
mucoasei (atrofia epiteliului şi glandelor) şi cu formarea de îngroşări
polipoase. O formă mai deosebită este rinita atrofică care afectează mai
multe specii dar este mai frecventă, enzootică în unele efective, la porc.
48
Rinitele granulomatoase sunt de obicei specifice. Morfologia lor
este, în mare, caracteristică bolii. Leziunile pot fi nodulare, polipoase sau
sub formă de mase proliferative întinse la nivelul mucoasei. Leziunile
proliferative se complică cu ulceraţii, inflamaţii difteroide, tromboflebite,
meningite şi bronhopneumonii în urma aspirării de material necrotic şi
exsudat.
Sinuzitele paranazale pot duce la deformarea feţei şi la formarea de
fistule cutanate. La câine, mai ales, sunt întâlnite sinuzite secundare
periodontitelor. La oaie sunt frecvent întâlnite larvele de Oestrus ovis.
Sinuzitele seromucoase sunt relativ caracteristice virozelor respiratorii.
Exsudatul purulent este frecvent sechestrat în sinusuri datorită
edemului mucoasei care opreşte drenarea. Evoluţia cronică induce atrofia
mucoasei, deformarea oaselor, osteomielită, meningoencefalită
1.19. Examinarea encefalului
Se apreciază mărimea encefalului în raport cu mărimea cutiei

craniene, forma şi simetria emisferelor cerebrale şi cerebelului, aspectul
circumvoluţiunilor, aspectul sulcusurilor, aspectul meningelui şi vaselor
meningiene, mărimea ventriculilor. Secţionarea encefalului se va face cu un
cuţit cu lamă subţire, bine ascuţit pentru a prevenii zdrobirea substanţei
nervoase. Înainte de secţionare, mai ales în caz de autoliză (cadavre vechi),
encefalul se poate introduce intr-o baie de formol 15-20 % timp de 6-24 ore
după care se fac secţiuni. Secţiunile standard, obligatorii sunt transversale şi
paralele prin emisferele cerebrale, tuberculii cvadrigemeni, cerebel,
protuberanţă şi bulb. Secţiunile prin diferite zone ale encefalului sunt
prezentate iconografic în cadrul necropsiei la cal.
În cazul în care anamneza indică semne clinice nervoase, examenul
creierului este mai minuţios şi este urmat de recoltarea de probe din toate
zonele. În cazul prelevării în teren a creierului de la animale cu
simptomatologie nervoasă, creierul se împarte în două jumătăţi printr-o
secţiune longitudinală. O jumătate se refrigerează şi este dedicată
examenului virusologic, bacteriologic şi toxicologic iar cealaltă jumătate se
fixează în formol, întreagă, învelită într-un tifon pentru a prevenii
deformarea, fiind dedicată examenului histopatologic.
Pentru recoltarea cornului lui Ammon în vederea examenului
histopatologic în direcţia turbării se fac două secţiuni la nivelul emisferelor
cerebrale prin care se deschid ventriculii laterali. Prima secţiune este
transversală la limita dintre treimea mijlocie şi cea posterioară iar a doua
49
este longitudinală, perpendiculară pe prima. Cornul lui Ammon
(hipocampul) este situat în partea posterioară a planşeului ventriculului
lateral. Tehnica evidenţierii şi recoltării de probe din cornul lui Ammon este
prezentată iconografic în cadrul necropsiei la câine (pag. 103).
1.20. Examenul musculaturii
Urmăreşte, pe lângă prezenţa rigidităţii cadaverice, gradul de

dezvoltare a maselor musculare, simetria lor şi eventualele modificări de
culoare, umiditate, sau consistenţă.
Atrofia musculară locală consecutivă denervării va afecta doar
anumite grupe musculare, simetric dacă leziunile primare sunt localizate la
nivelul măduvei rahidiene sau unilateral când sunt afectate doar anumite
traiecte nervoase. Atrofia din cursul cahexiei este generalizată.
Ca leziuni mai frecvente se pot aminti degenerările, cea mai
frecventă fiind miodistrofia nutriţională la toate speciile, la animalele tinere,
miozitele parazitare şi gangrenoase. La fiecare specie în parte sunt descrise
cele mai importante leziuni musculare.
1.21. Examenul oaselor şi articulaţiilor
Aspectul morfologic general, constituţional, al cadavrului este dat în

mare parte de dezvoltarea scheletului. Cele mai grave anomalii scheletice
sunt congenitale.
În cazul nanismului primar, hipofizar, se păstrează proporţia dintre
componente, pe când în cazul condrodisplaziilor apare nanismul cu
disproporţii între diferitele segmente, afectarea fiind neuniformă.
Condrodisplaziile sunt cunoscute la bovine, ovine, câine, porc, au
determinism genetic şi se manifestă prin dezvoltarea disproporţională a
oaselor ca urmare a disfuncţiei cartilajelor de creştere. Tulburări grave de
creştere induc şi condrodistrofiile asociate bolilor genetice cu deficite
enzimatice urmate de supraîncărcare lizozomală (tezaurismoze –
mucopolizaharidoze, gangliozidoze). Resorbţia osoasă deficitară, de natură
genetică sau virală (BVD, FeLV) duce la hiperplazia osului spongios şi
deformări ale oaselor capului (osteopetroze). Osteogenesis imperfecta are,
de asemenea, determinism genetic, este o maladie mai rară şi se manifestă
prin fătarea de produşi cu oase fragile, deformate.
50
Malformaţiile segmentale ale scheletului sunt uşor de diagnosticat
clinic şi necropsic. Sunt determinate genetic, uneori de factori teratogeni
toxici, nutriţionali sau virali aşa cum se va vedea în cadrul capitolelor
următoare.
Maxilarele şi dinţii se examinează în timpul eviscerării limbii şi
laringelui, coastele în timpul examinării cavităţii toracice şi în timpul
eviscerării organelor toracice. Oasele capului se examinează în timpul
eviscerării creierului şi deschiderii cavităţii nazale. Când anamneza sau
aspectul general al cadavrului impune, se poate face o examinare mai atentă.
Disecţia femurului şi articulaţiilor sale face parte din protocolul
obişnuit al necropsiei, fiind urmată de secţionarea longitudinală a întregului
os, cu un ferăstrău, pentru evidenţierea măduvei osoase, cartilagiilor de
creştere şi osului.
Cartilajul articular şi membranele sinoviale se examinează repede,
înainte de a se deshidrata.
Examinarea oaselor tăiate longitudinal interesează cartilajele
articulare, epifizele, zonele de creştere, diafizele şi metafizele. O atenţie
deosebită se va acorda grosimii şi regularităţii cartilajelor, densităţii şi
cantităţii de os metafizar şi diafizar. În cazurile de dubiu asupra unor
eventuale modificări se poate recurge la compararea cu osul pereche,
contralateral sau cu omologul altui animal.
O importanţă practică mai mare, prin incidenţă şi măsurile de
combatere şi profilaxie care se impun în urma diagnosticului, o au bolile de
nutriţie şi metabolism. Acestea sunt prezentate la fiecare specie în parte.
1.22. Generalităţi privind necropsia avortonilor
In caz de avort sau fătare de fetuşi morţi este foarte important să se

ajungă până la diagnosticul etiologic in vederea instituirii măsurilor de
control excluzându-se din capul locului orice tratament „simptomatic”.
Avorturi sporadice si fătare de produşi morţi pot apărea in cazul unor
femele în corelaţie cu factori individuali metabolici, hormonali, anatomici şi
nu indică neapărat probleme de management a efectivului.
Se apreciază că doar o mică parte (5-50%) din cauzele avorturilor
pot fi demonstrate la necropsie şi prin examenele ulterioare de laborator.
Dintre acestea, majoritatea (90%) sunt cauze infecţioase şi mai puţin cauze
hormonale sau metabolice.
Trebuie făcută diferenţierea între avorturile tardive, aproape de
termen, fătarea prematură, produşii fătaţi morţi şi produşii neviabili.
51
Aprecierea corectă a acestor categorii şi determinarea categoriei mai
afectate, primipare sau multipare, sunt factori importanţi în stabilirea
diagnosticului diferenţial. Condiţiile de microclimat, inclusiv posibilitatea
emanaţiilor de monoxid de carbon şi gaze de fosă (fermentare a dejecţiilor),
trebuie să fie investigate.
In cele mai multe cazuri de avort sau fătare de produşi neviabili este
recomandată trimiterea la laborator de fetuşi întregi şi placente. Necropsia
se poate realiza şi în cadrul fermei dacă se poate realiza în condiţii de
asepsie şi dacă se soldează cu colectarea de probe pentru examene de
laborator. Deoarece majoritatea cazurilor de avort au etiologie infecţioasă,
colectarea probelor propice examenului microbiologic are o importanţă
deosebită.
Deoarece avortul poate să apară în urma infecţiei doar a unor fetuşi
dintr-o gestaţie, examinarea unui singur fetus este, de multe ori, insuficientă.
Pentru examinarea fetuşilor echipamentul necesar este minim şi
constă în cuţit de necropsie, foarfece, pensă şi bec de gaz. Foarfecele şi
pensa trebuie sa fie sterile în vederea recoltării probelor pentru examenul
microbiologic. Sterilizarea se face prin autoclavare sau prin spălare,
imersare in alcool etilic 95% şi flambare. După flambare, instrumentele se
vor răci câteva secunde înaite de recoltare. Instrumentele care au fost
dezinfectate chimic trebuie clătite bine în apă fiartă şi răcite pentru a
îndepărta dezinfectantul. Astfel, este prevenită sterilizarea probelor
recoltate. Pentru trimiterea probelor la laborator sunt preferate pungile de
plastic sterile care se înnoadă după introducerea probei şi containere sterile.
1.22.1. Tehnica necropsiei avortonilor

Examenul extern al fetuşilor se realizează după spălarea cu jet de apă
pentru îndepărtarea dejecţiilor care acoperă de obicei suprafaţa cutanată.
Acest lucru facilitează examinarea şi permite recoltarea de probe curate.
Măsurarea fetuşilor se realizează cu ajutorul unei rulete sau prin
comparare cu lăţimea palmei, în prealabil măsurată, a examinatorului. In
general, pentru estimarea lungimii fetusului, se măsoară distanţa de la
unghiul extern al ochiului până la baza cozii. Vârsta fetuşilor se poate
estima pe baza lungimii lor în corelaţie cu datele anamnetice.
La examenul extern se mai apreciază dacă fetuşii sunt avortaţi
proaspăt, autolizaţi, maceraţi sau mumifiaţi. De asemenea se apreciază
dezvoltarea şi defectele congenitale vizibile cum ar fi artrogripoza.
De la fetuşii avortaţi aproape de termen se recoltează ser sau fluide
tisulare pentru examenul serologic. Cu un cuţit curat se secţionează
52
ţesuturile din regiunea axilară, membrul anterior se îndepărtează lateral iar
sângele se recoltează într-un tub (preferabil cu activator al coagulării).
Disecţia şi colectarea de probe de ţesut se face preferabil simultan, în
paralel, de la toţi fetuşii de examinat. Fetuşii se poziţionează dorsal, se
îndepărtează membrele prin incizia spatiilor axilare şi a articulaţiilor
coxofemurale.
Deschiderea cavităţilor seroase se poate face prin îndepărtarea
pereţilor ventrali ai cavităţii abdominale şi toracice într-o singură piesă,
secţionându-i bilateral. Liniile de incizie pot fi flambate cu ajutorul unui bec
de gaz pentru îndepărtarea excesului de fluide, păr şi pentru a steriliza
suprafaţa. O altă metodă presupune îndepărtarea pielii înaite de deschiderea
cavităţilor seroase. Peretele abdominal se secţionează începând de la nivelul
pelvisului, se continuă în sens anterior pe ambele părţi ale abdomenului, cu
atenţie pentru a nu atinge viscerele cu cuţitul. Secţiunile de la nivelul
peretelui abdominal se continuă cu secţionarea joncţiunilor condrocostale
până la intrarea pieptului.
Pentru examenul bacteriologic se recoltează ficat şi pulmon înaite de
manipularea organelor. Folosind foarfecele şi pensa sterilă se recoltează câte
un lob pulmonar şi câte un lob hepatic de la fiecare fetus. Se pot recolta
probe comune din ficat, separat din pulmon, de la toţi fetuşii examinaţi.
Deoarece cele mai multe infecţii virale sunt sistemice, alegerea
ţesutului pentru recoltările necesare examenului virusologic nu este strictă.
Se recoltează în acelaşi recipient pulmon, rinichi şi splină.
Necropsia se continuă cu eviscerarea organelor toracice după
tehnica generală la mamifere. Pentru eviscerarea limbii se poate secţiona cu
un cuţit, cu mare uşurinţă, simfiza mandibulară. În timpul eviscerării se
examinează palatul, tonsilele şi tiroida. Examinarea pulmonului trebuie să
evidenţieze, în primul rând, dacă este un pulmon fetal (atelectazie) sau este
un pulmon expandat (alveole cu aer). Pulmonul atelectazic este roşu, colabat
iar porţiunile recoltate şi imersate în formol pentru fixare se scufundă.
Aspiraţia de meconiu în căile aeriene se întâlneşte în faza terminală a
multor infecţii bacteriene şi a unor micoze. Bronşita necrotică severă se
întâlneşte în cazul avorturilor provocate de herpesvirusul ecvin;
herpesvirusul bovin determină doar necroze multifocale la nivel bronşic.
Se examinează cordul deschizând ambii ventriculi. Se verifică
integritatea septumului interventricular şi poziţia marilor vase la baza
cordului. Grosimea ventriculilor este similară din cauza şuntului circulator
prin canalului arterial.
Eviscerarea viscerelor abdominale. Stomacul conţine, în general, un
material mucos verzui iar colonul conţine meconiu. Se examinează ficatul
53
prin inspecţie şi se fac secţiuni. Se apreciază mărimea, poziţia şi forma
suprarenalelor şi rinichilor. Se recoltează probe din cord, pulmon, ficat,
rinichi, tiroidă şi splină pentru examenul histopatologic.
Fetuşii înghit lichid amniotic încă din stadiile timpurii ale gestaţiei
încât în stomac şi intestine ajung germenii implicaţi în avorturi. Conţinutul
gastric poate releva aspecte tipice unor infecţii iar examenul microscopic
direct (contrast de fază, câmp întunecat) sau pe amprente colorate poate
evidenţia bacterii sau miceţi.
Examenul macroscopic şi, mai ales, examenul histopatologic al
intestinelor poate releva leziuni specifice anumitor boli abortigene.
Microscopic şi microbiologic aceşti germeni pot fi puşi în evidenţă, după
cum pot fi puse în evidenţă şi leziunile, histopatologic. Herpesvirusul bovin
tip-1 produce focare de necroză intestinale, Listeria produce colită necrotică
difuză, Bacillus spp. induce necroza epiteliului criptelor şi hiperplazia
limfocitelor din plăcile Peyer iar Yersinia paratuberculosis produce
pierderea criptelor şi infiltrat masiv cu mononucleare.
Se decapitează cadavrul prin secţionarea articulaţiei occipito-
atloidiene. Eviscerarea creierului se poate face după metodologia generală,
realizând cele trei secţiuni standard. De asemenea, capul se poate secţiona
cu un cuţit în totalitate, longitudinal, oasele craniului fiind relativ moi.
Cuţitul se înfige vertical pe linia mediană a capului chiar înaintea
neurocraniului, cu tăişul orientat posterior. Prin bascularea posterioară a
cuţitului se secţionează craniul şi creierul. Porţiunea rostrală a capului se
separă prin continuarea anterioara a secţiunii. Prelevarea jumătăţilor de
creier se face după secţionarea cu o foarfecă a nervilor cranieni. Manopera
necesită atenţie şi fineţe, creierul fiind foarte fragil, moale, din cauza
mielinizării incomplete. O jumătate de creier se fixează în formol pentru
examen histopatologic iar cealaltă jumătate se recoltează pentru examen
virusologic.
Examenul creierului avortonilor este obligatoriu pentru fiecare
avorton. Leziunile macroscopice ale creierului sunt mai rare dar când apar
sunt relativ caracteristice, în special malformaţiile.
Muşchii coapsei se secţionează şi se examinează.
Mumificarea fetală reprezintă deshidratarea progresivă a fetuşilor
morţi reţinuţi în uter. Condiţiile de apariţiei a procesului sunt lipsa unei
infecţii bacteriene, menţinerea închisă a cervixului sub influenţa corpului
galben şi o dezvoltare destul de avansată a pielii încât să reziste autolizei. În
aceste condiţii lichidele fetale, inclusiv cele tisulare, se resorb iar ţesuturile
se mulează pe schelet şi dobândesc o culoare cenuşie-brună sau negricioasă.
54
Viteza procesului este dependentă de mărimea fetusului. Astfel,
mumificarea unui fetus ovin este destul de avansată după o săptămână de la
moarte dar mumificarea completă a unui fetus bovin de 6 luni are nevoie de
6-8 luni.
Cauzele primare ale mumificării sunt diverse şi cuprind morţile
fetale determinate de boli ereditare, infecţii cu virusuri, protozoare,
insuficienţe placentare, torsiuni uterine, anomalii ale aparatului genital al
femelei (ex. cervix dublu). Stabilirea cu siguranţă a cauzei morţii fetuşilor
mumifiaţi este de multe ori dificilă sau imposibilă. Prezenţa în acelaşi uter a
fetuşilor mumificaţi şi a celor nemumificaţi, situaţie frecventă dealtfel,
creşte şansele diagnosticului etiologic.
Mumificarea fetuşilor este o situaţie mai frecventă la scroafă iar la
iapă apare obişnuit mumificarea unuia din fetuşii gemeni. Procesul de
mumificare pare să nu inducă modificări importante ale endometrului şi nu
este în sine o cauză a sterilităţii.
Maceraţia şi emfizemul fetal. Moartea embrionară duce la maceraţie
urmată de resorbţie sau de expulzare într-o masă purulentă. Acest proces
este obişnuit în cazul infecţiilor cu Campylobacter spp. şi Trichomonas
foetus. Urmarea este, de obicei, instalarea unei endometrite şi/sau a unui
piometru.
Uneori se poate întâlnii aşa-numita molă placentară chistică care
reprezintă păstrarea învelitorilor fetale după resorbţia embrionului.
Învelitorile sunt pline cu un lichid gelatinos limpede. Complicaţiile sunt date
de infecţii bacteriene cu formarea piometrului sau de necroză cu eliminare.
Maceraţia fetală duce la lichefierea ţesuturilor şi resorbţia mai mult
sau mai puţin completă. Maceraţia completă nu se mai produce în cazul
fetuşilor la care scheletul prezintă diferite grade de mineralizare deoarece
oasele rezistă la maceraţie. Astfel, la vacă de exemplu, după trei luni de
gestaţie maceraţia este completă. Oasele vor fi eliminate sau vor fi reţinute
într-o masă purulentă (piometru).
Complicaţiile maceraţiei fetusului sunt endometritele, piometrul şi
perforarea de către oase a uterului mulat pe ele.
Emfizemul fetal este o situaţie care apare în urma invadării fetusului
mort de către bacteriile de putrefacţie sosite din vagin în cursul distociilor
sau avorturilor incomplete. Fetuşii emfizematoşi prezintă diferite grade de
putrefacţie, sunt crepitanţi şi emană un miros ihoros.
1.22.2. Examenul placentei

În cele mai multe cazuri placenta este murdară, puternic
contaminată, nefiind indicată pentru examene bacteriologice. Câte un
55
fragment din membrana corionică, din cotiledoanele fiecărei placente se
recoltează pentru examenul histopatologic.
56
Placentaţia adventiţială reprezintă un mecanism compensator realizat
în vederea suplinirii unei dezvoltări inadecvate, insuficiente, a
placentoamelor. Compensarea se realizează prin creşterea carunculilor, până
la fuzionare uneori, şi/sau formarea de placentaţie primitivă între
placentoame. Situaţia este întâlnită mai frecventă la vacă.
Hidramniosul se asociază frecvent cu malformaţii ale fetusului iar
hidralantoida se asociază cu insuficienta placentaţie şi cu dezvoltarea
placentaţiei adventiţiale, ambele entităţi fiind mai frecvente la vacă.
Plăcile amniotice sunt focare de epiteliu scuamos, cu sau fără
keratinizare, dezvoltate pe faţa internă a amniosului mai frecvent în zona
ombilicală. Au aspect papilar, sunt cilindrice, înalte, cu diametrul de
aproximativ 0,5 cm. Plăcile amniotice apar constant la vacă şi nu au, se
pare, însemnătate patologică.
Mineralizarea învelitorilor fetale sub formă de striaţiuni sau plăci
sunt mai frecvente la nivelul alantoidei decât la nivelul amniosului. Nu se
cunoaşte implicarea lor în patologia placentei. Osificarea placentei la
scroafă se corelează cu fătarea de produşi normali.
Corionul avascular, lipsit de vilozităţi, este un aspect normal
localizat la extremităţile membranei corioalantoidiene la oaie, scroafă şi
vacă. Zonele au aspect cutat şi culoare de la albă la brună.
La examenul placentei este important să fie examinată placenta în
totalitate deoarece leziunile pot fi restrânse, focale. Suprafaţa carunculilor se
examinează în vederea evidenţierii necrozelor şi focarelor purulente după
care se face secţionarea sagitală. Infarctele carunculilor se recunosc la
nivelul placentei pin reţinerea de porţiuni de carunculi la nivelul
cotiledoanelor. Leziunea este întâlnită frecvent în cazul infecţiilor micotice
dar şi în cazul infecţiilor cu Brucella sau Salmonella. Placentita purulentă
este indusă de diferite bacterii incluzând şi Actinomyces pyogenes. Fibroza
carunculilor poate reprezenta un aspect normal dar şi rezultatul proceselor
inflamatorii de natură infecţioasă. La bovine leziunile placentei sunt mai
frecvente în zona vârfului cornului uterin şi nu trebuie confundate cu
corionul avascular normal.
Specimenele care trebuie trimise pentru diagnosticul de laborator în

urma necropsiei avortonilor şi produşilor fătaţi morţi:
Bacteriologie: ficat, pulmon, conţinut gastric;
Virusologie: pulmon, rinichi, splină, creier;
Histopatologie: pulmon, miocard, ficat, rinichi, creier, placentă;
Serologie: ser de la fetuşi în ultima perioadă de gestaţie, ser de la
mame.
57
Multe laboratoare preferă realizarea de culturi bacteriene din
conţinutul gastric. Conţinutul gastric se poate recolta cu ajutorul unei seringi
cu ac steril, transferat într-un tub steril şi trimis la laborator. Pulmonul se
pretează foarte bine examenului bacteriologic, reflectând fidel, ca şi
conţinutul gastric, populaţia bacteriană a lichidului amniotic şi a placentei.
Examenul citologic şi histopatologic va releva prezenţa agenţilor
bacterieni cum ar fi Brucella (aspect granular al citoplasmei) sau rickettsii
(ex. Coxiella burnetii – citoplasmă spumoasă cu incluzii microbiene) în
celulele trofoblatice.
Leziuni hemoragice, necrotice, mineralizare şi fibroză sunt observate
frecvent la nivelul corionului şi alantoidei în cazul infecţiilor bacteriene şi
micotice.
Suprafaţa internă a amniosului poate fi murdară în totalitate cu
meconiu în cazul infecţiilor cronice progresive ale corionului. În infecţiile
cu Ureaplasma diversum, suprafaţa internă a amniosului prezintă focare
confluate de necroză, mineralizare, fibroză şi îngroşare.
Recoltarea mucoasei conjuctivale pentru examenul histopatologic
este o măsură binevenită deoarece la acest nivel apar o serie de modificări
specifice anumitor infecţii cum ar fi cele cu Yersinia spp., Ureaplasma,
Actinomyces pyogenes şi miceţi la bovine. De asemenea, examenul
histopatologic al pielii poate indica momentul infecţiei fetuşilor bovini cu
virusul BVD şi poate evidenţia leziunile din avorturile micotice.
1.23. Întocmirea raportului de necropsie
Secţiuni relevante ale raportului de necropsie cum ar fi identificarea

cadavrului, a proprietarului şi, mai ales, anamneza rezultă din informaţiile
primite înainte de necropsie. În principiu, datele prezente în actele de
însoţire a cadavrelor sau cele relatate de însoţitor sunt reale şi trebuie
consemnate ca atare dar nu trebuie eliminată total posibilitatea ca unele date
furnizate să fie greşite involuntar sau voluntar, mai ales în caz de litigii.
Regula generală în redactarea unui raport de necropsie este
interpretarea obiectivă a leziunilor iar raportul să fie descriptiv în prima
parte. Raportul final trebuie să fie destul de descriptiv încât să permită şi
altor specialişti să vizualizeze în mod clar ceea ce s-a observat în timpul
examinării şi să nu permită altor medici să facă interpretări proprii şi să dea
un alt posibil diagnostic.
58
Recunoaşterea leziunilor presupune o cunoaştere foarte amănunţită a
aspectului morfologic normal al organelor. Multe cadavre prezintă
modificări cadaverice când ajung la necropsie, aspect care îngreunează
diferenţierea leziunilor. Recunoaşterea acestor modificări presupune
cunoaşterea patologiei şi o experienţă considerabilă.
Descrierea obiectivă a unei leziuni este, de multe ori, dificilă pentru
medicii practicieni cu experienţă restrânsă în examinarea morfopatologică.
Folosirea adjectivelor din limbajul comun este preferabilă omiterii descrierii
acestor leziuni. Descrierea leziunilor pe baza planului general de examinare
a ţesuturilor şi organelor prezentat mai devreme, chiar dacă la prima vedere
pare rigid sau prea didactic, ajută examinatorul în descrierea leziunilor şi în
întocmirea unui raport obiectiv. În descrierea leziunilor organelor
parenchimatoase se va folosi următoarea succesiune de referiri: organul sau
ţesutul implicat, poziţia şi relaţiile cu ţesuturile învecinate, aspectul general,
mărimea şi forma organului, greutatea, culoarea, consistenţa, aspectul pe
secţiune. Pentru organele cavitare se specifică organul implicat, aspectul
general al organului înainte de deschidere, caracterele fizice ale pereţilor (ca
şi în cazul organelor compacte) şi caracterele fizice ale conţinutului (volum,
consistenţă, transparenţă, culoare, miros).
Descrierea leziunilor trebuie să se facă cât mai concis, folosind
cuvinte puţine dar expresive. Aproximarea dimensiunilor unor leziuni se
poate face prin comparaţie cu obiecte comune, arhicunoscute (bob de mei,
orez, piper, mazăre, cireaşă, etc.) dar este preferabilă exprimarea exactă în
milimetri sau centimetri.
Pentru necropsiile realizate în teren, de către medici nespecializaţi în
diagnosticul morfopatologic, probele de ţesuturi care se trimit la laboratoare
pot fi însoţite de fotografii, imagini digitale sau casete video care vor releva
aspectele exacte ale morfologiei leziunilor.
Un model de raport de necropsie este prezentat în cele ce urmează.
Aşa cum am specificat deja, prima parte este rezervată identificării
animalului, proprietarului, anamnezei şi descrierii obiective a tuturor
leziunilor evidenţiate (parte descriptivă). Ultima parte, începând cu punctul
VIII, este dedicată părţii concluzive, respectiv tabloului morfopatologic
unde se enunţă toate leziunile (diagnostice morfopatologice pentru fiecare
organ), cu rezervele de rigoare până la realizarea examenului histopatologic.
Urmează spaţiile rezervate diagnosticului de laborator; în aceleaşi spaţii se
specifică probele recoltate în acest scop. În rubrica destinată diagnosticului
nosologic se trec toate entităţile morbide care au fost diagnosticate şi
descrise în raport. La un cadavru se întâlnesc, în mod frecvent, mai multe
boli aflate sau nu în corelaţie.
59
FIŞĂ DE NECROPSIE
Încheiată azi………………..în laboratorul, circumscripţia………………………
I.IDENTIFICAREA CADAVRULUI: specia……………….rasa…………….sexul……..…

culoarea………………starea fiziologică………..……serviciul………….……..….starea de
întreţinere…………………..semne particulare…………………
II. PROPRIETAR: numele……………………….adresa…………………………………….
III. ANAMNEZA:…………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………
….……………………………………………………………………………………………
IV. DATA MORŢII:………………………………………………………………………….
V. EXAMENUL EXTERIOR: 1. Suprafaţa cutanată; 2. Ţesutul conjunctiv subcutanat; 3.
Mucoasele aparente; 4. Urechea externă; 5. Organele genitale externe; 6. Ganglionii
externi; 7. Fanerele;
……………………………………………………………………………………………….
…..…...
………………………………………………………………………………………………
…..
………………………………………………………………………………………………
…....……………………………………………………………………………….
…………………...
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………...
VI. EXAMENUL CAVITĂŢILOR SEROASE ÎN GENERAL: 1. Cav. abdominală; 2. Cav.
toracică; 3. Cav. pericardică.
………………………………………………………………………………………………
…..…………………………………………………………………………………………….
VII. EXAMENUL ORGANELOR INTERNE: 1. Cavitatea bucală, faringele, glandele
salivare, limfonodurile submaxilare şi retrofaringiene……………………………………….
……………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
…..
………………………………………………………………………………………………...
2. Esofagul……………………………………………………………………………………
3. Tiroida şi paratiroida……………………………………………………………………….
4. Timusul…………………………………………………………………………………….
5. Cordul, aorta şi artera pulmonară…………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………...
………………………………………………………………………………………………
…...
………………………………………………………………………………………………...
6. Tubul digestiv: prestomacele, stomacul, intestinul, limfonodurile aferente……………….
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
60
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
7. Glandele anexe ale tubului digestiv: ficat, pancreas……………………………………….
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………...
8. Aparatul respirator: laringele, traheea, pulmonul, limfonodurile aferente…………………

………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
…..……………………………………………………………………………………………
9. Aparatul urinar: rinichii, ureterele, vezica urinară, uretra………………………………….
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
10. Splina……………………………………………………………………………………..
11. Aparatul genital…………………………………………………………………………...
………………………………………………………………………………………………..
12. Craniul: cavităţile nazale, sinusurile, globii oculari, urechea medie şi internă, hipofiza,
epifiza, meningele şi creierul …………………………………………………………….…..
………………………………………………………………………………………………..
13. Canalul rahidian şi măduva spinării………………………………………………………
14. Musculatura, oasele, articulaţiile şi măduva osoasă………………………………………
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
15. Alte ţesuturi şi organe…………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………...
………………………………………………………………………………………………...
VIII. TABLOUL ANATOMOPATOLOGIC:…………………………………………….….
………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
IX. DIAGNOSTIC PARAZITOLOGIC, probe recoltate…...……………………………......

………………………………………………………………………………………………...
X. DIAGNOSTIC MICROBIOLOGIC, probe recoltate…...…………………………...……
………………………………………………………………………………………………..
XI. DIAGNOSTIC TOXICOLOGIC, probe recoltate…...…………………………………...
………………………………………………………………………………………………..
XII. DIAGNOSTIC HISTOPATOLOGIC, probe recoltate...……………………...………...
………………………………………………………………………………………………..
DIAGNOSTIC NOSOLOGIC….…………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
CAUZA MORŢII……………………………………………………………………………..
OBSERVAŢII, INDICAŢII. …………………………………………………………………
61
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………….
…...……………………………………………………………………………………………
Semnătura şi parafa medicului veterinar
62
La cauza morţii se va trece leziunea sau mecanismul patogen care a
dus la moartea animalului (ex. edem pulmonar, asfixie). Necropsia nu se
rezumă doar la recunoaşterea leziunilor, scopul cel mai important al
necropsiei fiind descoperirea cauzelor morţii unui animal, definirea unei
etiologii posibile şi a patogenezei. Necropsia este utilă datorită faptului că
informaţiile adunate despre boală sau boli sunt aplicate în formularea unui
tratament adecvat şi a unor măsuri de prevenire şi control al bolilor.
1.24. Recoltarea probelor pentru examene de laborator
Pentru a avea valoare pentru diagnosticul de laborator, probele

trebuie colectate cu atenţie, în cunoştinţă de cauză şi trimise la laborator în
condiţii propice. Probele improprii, nepăstrate în condiţii optime şi în
cantităţi insuficiente împiedică o bună evaluare şi pot conduce chiar la erori
de diagnostic. Ca principiu, atunci când există neclarităţi în privinţa modului
de recoltare şi conservare a probelor în vederea transportului, este indicată
consultarea laboratorului care va prelucra probele. În cele ce urmează se va
prezenta un ghid general de prelevare şi conservare a probelor. Trebuie
menţionat că acest protocol se poate adapta cerinţelor sau preferinţelor
fiecărui laborator.
1.24.1. Recoltare probelor pentru examenul histopatologic

Recoltarea probelor este o etapă esenţială pentru examenul
histopatologic asigurând, în condiţiile unei recoltări corecte, o bună
examinare şi, implicit, un rezultat corect şi complet.
Recomandările generale privind recoltarea probelor pentru examenul
histopatologic cuprind următoarele aspecte:
- Recoltarea cât mai timpurie a probelor pentru a se evita instalarea
şi/sau intensificarea modificărilor cadaverice (autoliza şi putrefacţia)1.
- Evitarea zdrobirii ţesuturilor în timpul recoltării2.
- Recoltarea probelor de la nivelul ţesuturilor şi organelor cu leziuni
să se facă din zonele reprezentative 3.
- Dimensiunile pieselor recoltate trebuie să fie suficient de mici încât
să permită o fixare rapidă şi completă (în toată masa) 4
-Tehnica de recoltare să fie adaptată ţesutului sau organului
investigat5
1). Autoliza cadaverică se desfăşoară sub acţiunea enzimelor

celulare proprii ţesuturilor începând rapid după moarte. Viteza cu care se
63
instalează şi progresează acest fenomen este diferit în funcţie de organ.
Astfel, organe precum glandele endocrine, encefalul, rinichiul sau
mucoasele, în special cele digestive, sunt primele care suferă modificări
autolitice majore; ca regula generală, aceste organe sunt primele din care se
recoltează probe. Ideale pentru examenul histopatologic sunt piesele
recoltate imediat după moartea animalului. Pentru examene histochimice şi
imunohistochimice aceste condiţii devin obligatorii. Există, cu toate acestea,
situaţii frecvente în practica medicală care impun recoltarea de probe de la
cadavre cu modificări cadaverice avansate, uneori în diferite stadii de
putrefacţie, în vederea stabilirii cauzei morţii (ex. litigii, suspicionarea unor
boli grave).
2). Recoltarea se face cu ajutorul unor instrumente bine ascuţite care
să permită o secţionare fină, continuă, fără franjurarea şi fără zdrobirea
fragmentelor de ţesut. Este recomandată folosirea cuţitelor, lamelor de
bisturiu, altor lame ascuţite fin, subţiri, care să permită secţionarea
ţesuturilor compacte (organe parenchimatoase, piele, ţesut nervos, etc.) pe
toată adâncimea dorită la o singură trecere. Pentru recoltarea probelor din
pereţii organelor cavitare (stomac, intestin, vezică urinară, etc.) secţionarea
se face cu ajutorul foarfecelor după ce în prealabil porţiuni mai mari de ţesut
au fost întinse pe o bucată de carton. În cazul unor ţesuturi foarte friabile,
din cauza autolizei sau dezgheţării după congelare, pentru evitarea zdrobirii
se poate recurge la prefixarea unor fragmente mai mari, în formol 10-20%,
chiar cald, pentru ca după 1-2 ore să se facă o secţionare la dimensiunile
potrivite pentru fixare.
3). O atenţie deosebită trebuie acordată relevanţei pieselor recoltate.
În general se recoltează ţesuturi de la zona de trecere astfel încât piesa să
conţină atât ţesut cu modificări patologice cât şi ţesut normal în continuitate.
4). Dimensiunile pieselor trebuie să fie suficient de mari încât să
asigure o manevrare uşoară şi o orientare potrivită, controlabilă, a secţionării
dar suficient de mici încât să asigure o bună penetrare de către fixator. În
funcţie de organ, de fixator, de capacitatea de penetrare a acestuia, grosimea
pieselor poate fi diferită. În general se practică recoltarea de piese cu o
grosime de până la 5mm, restul dimensiunilor neinfluenţând fixarea. Pentru
examene citologice se acceptă o grosime de până la 3mm.
Din tumorile mari se recoltează ţesut din mai multe zone dar nu
întreaga masă tumorală. Capsulele conjunctive se secţionează pentru a
facilitata penetrarea fixatorului. Conţinutul cavităţilor mucoase (chim
intestinal, mucus sau exudat uterin) se îndepărtează cu fineţe înaite de fixare
5). Pentru fiecare organ există anumite particularităţi de structură
anatomică şi histologică care obligă la utilizarea unei tehnici de recoltare
64
specifice mai ales în cazul unor leziuni care sunt bănuite dar nu sunt
evidente macroscopic sau în cazul unora difuze; de obicei modul de
prelevare este hotărât ad hoc în funcţie de leziunile existente. Astfel,
orientarea secţiunilor se face în funcţie de organ şi de scopul examenului
histopatologic. În general, secţiunile se fac în aşa fel încât proba recoltată să
cuprindă toate elementele structurale ale organului (ex. parenchim şi canale
biliare în cazul ficatului, parenchim cu bronhiole în cazul pulmonului,
corticală şi medulară în cazul rinichiului). În cazul ţesutului muscular se fac
secţiuni paralele cu fibrele musculare.
Ca notă generală, este contraindicată recoltarea tardivă, zdrobirea
probelor, fixarea lor în recipiente care le deformează, recoltarea din zone
nespecifice, fără leziuni, din centrul necrozelor, din centrul cazeos al
granuloamelor, din zonele de necroză a tumorilor sau din zona centrală a
ulcerelor.
1.24.2. Fixarea probelor pentru examenul histopatologic

Scopul fixării este oprirea fenomenelor vitale specifice ţesutului
recoltat în vederea investigării histochimice a acestuia, prevenirea sau
oprirea modificărilor cadaverice (autoliză, putrefacţie), întărirea ţesutului în
vederea unei bune modelări şi secţionări, pregătirea celulelor şi ţesuturilor în
vederea colorării prin insolubilizarea unor componente, exprimarea unor
grupări active şi creşterea permeabilităţii pentru coloranţi.
Fixarea se realizează, obişnuit, cu ajutorul unor soluţii lichide
fixatoare simple sau compuse. Există mai multe lichide fixatoare care se
folosesc în funcţie de ţesutul investigat şi de tehnicile de colorare ce
urmează a fi folosite, neexistând un fixator ideal care să asigure toate
dezideratele fixării. Pentru cercetare se pot folosi simultan mai mulţi fixatori
care să răspundă cerinţelor unor investigaţii complexe prin mai multe
coloraţii.
Pentru examenele histopatologice uzuale se foloseşte aproape
exclusiv formolul 10% tamponat preparat după următoarea reţetă:
- Sol. 37% - 40% aldehidă formică (formol comercial) - 100 ml;

- Apa distilată - 900 ml;
- Fosfat monosodic - 4 gm;
- Fosfat disodic - 6,5 gm.
Pentru ca apa din probe să nu dilueze semnificativ lichidul fixator se

foloseşte un volum de fixator de cel puţin 10 ori (obişnuit de 20-50X) mai
mare decât volumul probelor. După 24-48 ore ţesuturile sunt fixate adecvat,
65
formolul se schimbă iar cantitatea de formol necesară, mai ales dacă probele
urmează a fi transportate, este mult mai mică, doar atât cât să acopere
probele.
Recipientele folosite de obicei sunt din sticlă sau material plastic
fiind prevăzute cu dop rodat, respectiv filetat. Capacitatea obişnuită a
acestora este de 100-250 ml dar se folosesc şi recipiente mai mari în care
piesele se separă în cutiuţe de material plastic individualizate. Pentru
transport se vor folosi recipiente de plastic şi nu de sticlă. Întotdeauna
recipientele se închid bine, preferate fiind recipientele cu dop filetat, şi se
introduc într-o pungă de plastic rezistentă care se leagă. Pentru probele care
se trimit prin poştă în timpul iernii trebuie prevenită îngheţarea probelor.
Prevenirea îngheţării se face prin adăugarea la soluţia clasică de
formaldehidă a alcoolului etilic 95% într-o proporţie de 10%.
Probele de ţesut nu trebuie fixate în recipiente cu gât îngust deoarece
fixatorul întăreşte probele iar extragerea poate deveni imposibilă. A nu se
congela probele formolizate, artefactele de îngheţare pot distruge anumite
detalii histologice.
Fixarea probelor de la nivelul creierului se poate realiza prin
canularea arterei carotide şi pomparea formolului până când din vena
jugulară şi artera carotida de pe partea opusă se scurge lichid fără urme de
sânge. Intr-un mod alternativ întreg creierul se poate imersa într-un volum
mare de fixativ. Se lasă 24 ore iar după aceea se secţionează şi se alege
fragmentul dorit.
Segmente din tractul gastrointestinal trebuie prelevate cât se poate de
repede după deschiderea cadavrului pentru a minimaliza modificările
cadaverice. Segmentul intestinal (3 cm este suficient) se deschide pe
lungime înainte de punerea lui în fixativ pentru a asigura o păstrare adecvată
şi promptă a stratului mucos şi pentru a creşte suprafaţa de penetrare.
Formolul duce la ratatinarea probelor încât probele cu suprafaţă
mare trebuie fixate pe o bucată de placaj sau carton şi imersate ca atare în
fixator.
1.24.3. Recoltarea probelor pentru hematologie şi citologie

După ce sângele a fost colectat într-un tub cu anticoagulant se
asigură omogenizarea prin răsturnarea de câteva ori a tubului.
Se fac două frotiuri din fiecare probă de sânge, după omogenizarea
sângelui cu EDTA, pe lame curate şi se usucă la aer.
Frotiurile nu se congelează deoarece se produce hemoliza. Dacă
recoltarea şi etalarea sângelui se face în condiţii de teren, frotiurile se feresc
de muşte.
66
Pentru transport lamele se aşează în cutii de plastic sau carton cu
capac şi distanţiere.
Frotiurile de sânge vor fi însoţite de o proba de sânge cu EDTA şi o
proba de ser.
Probele pentru citologie sunt, în general, frotiuri sau amprente
realizate din lichide şi ţesuturi; modul de realizare a preparatelor citologice
este prezentat pe larg şi se poate stabili de comun acord cu laboratorul care
realizează examinarea.
Frotiurile din ţesuturile tumorale sunt preparate ocazional pentru
evaluare citologică. Este foarte posibil să se ajungă la un diagnostic în
urma preparării şi examinării unor frotiuri (de pe suprafaţa secţionată a
tumorii, sau din aspiraţii) înainte ca blocurile de ţesut din tumoră să fie
procesate după tehnica convenţională la parafină. Se asigură uscarea
imediată a frotiului pentru a păstra arhitectonica celulelor. Fixarea se poate
realiza prin flambare, sau prin scufundare în alcool metilic absolut. Sunt
examinatori care au sugerat folosirea fixativului de păr, care poate să
conţină alcool într-o concentraţie suficientă pentru fixarea celulelor în
frotiu. Fixarea se realizează în timpul primului timp al coloraţiei Wright iar
pentru colorarea cu albastru policrom este suficientă uscarea la aer.
Frotiurile pot fi preparate şi din lichidele organismului prin punerea
câtorva picături pe lamă. Lichidul poate fi colectat şi centrifugat iar din
depozitul de celule de pe fundul eprubetei să se prepare frotiul. Metode de
realizare şi colorare a frotiurilor vor fi prezentate în cadrul examenelor
rapide realizate în timpul necropsiei.
1.24.4. Recoltarea probelor pentru examen bacteriologic

Probele destinate examenului microbiologic se colectează aseptic,
cât mai repede după moartea animalului. Ideal, toate probele ar trebui
recoltate de la animale netratate. Prelevarea de probe pentru culturi
bacteriologice se face înainte de a deschide tractul gastrointestinal.
Este recomandată cauterizarea suprafeţei organului cu o spatulă
încinsă iar după aceea să se recolteze materialul necesar din profunzimea
organului solid, abcesului sau a masei coagulate. Raclările sterile şi ceea ce
s-a aspirat se plasează în medii speciale de transport, mai ales dacă
organismul suspectat este unul foarte sensibil. Alegerea mediului de
transport depinde în mare parte de microorganismele care sunt suspectate a
fi prezente la nivelul probei. Raclările se pot efectua din cavităţile
organismului sau din organele deschise sau chiar înainte de deschiderea
completă a organelor. Organele cavitare ca şi segmentele tractusului
67
gastrointestinal sunt cel mai uşor manipulate dacă se leagă la ambele capete
şi se introduc intr-o placă Petri.
Probele de sânge ar trebui colectate înaintea eutanasierii animalului
muribund. În unele cazuri probele de sânge pot fi obţinute de la animale care
au murit în ultimele 3-4 ore. Acest lucru se poate efectua prin aspirarea
sângelui de la nivelul cordului înainte de deschiderea compartimentelor.
Regula generală în colectarea lichidelor organismului este obţinerea de
probe necontaminate. Lichidele pot fi colectate pe parcursul examinării dacă
se anticipează necesitatea acestor tipuri de examene.
Lichidul ascitic poate fi analizat după cantitate, culoare, turbiditate.
Urina se obţine aspirând cu seringa direct din vezica urinară. Lichidul
cefalorahidian poate fi colectat înaintea deschiderii creierului. Acest lucru se
poate realiza prin aspirarea lichidului de la nivelul cisternei magna cu
ajutorul unei seringi cu ac. În general, lichidele din diverse cavităţi se
recoltează cu o seringă cu ac, înainte de deschidere dacă este evidentă
acumularea unui exsudat sau după deschidere, cu seringa, cu pipete sau cu
ajutorul tampoanelor.
Izolarea agenţilor microbieni din probe recoltate la examenul
necropsic este cu atât mai probabilă cu cât materialul colectat este trimis mai
repede la laborator. Majoritatea bacteriilor patogene mor în ţesuturile aflate
în putrefacţie în timp ce bacteriile saprofite şi cele din mediu proliferează.
Probele se introduc în recipiente sau pungi de plastic sterile.
Intestinul se colectează separat de alte ţesuturi.
Specimenele care se trimit pentru bacteriologie trebuie să fie păstrate
reci (nu congelate) pe tot parcursul transportului; sunt preferate containerele
izolate, etanşe. Nu este recomandată congelarea probelor pentru
bacteriologie, cu o excepţie. Probele pentru identificare bacteriilor din genul
Brucella vor fi prelevate imediat după moartea animalului, vor fi congelate
imediat şi trimise la laborator în stare congelată.
Nu se recoltează probe de la animale tratate recent cu antibiotice sau
chimioterapice pentru că nu dau rezultate satisfăcătoare.
Sângele este, în general, sărac în germeni. De aceea se recoltează rar
pentru culturi bacteriologice, excepţie făcând suspiciunea de antrax. În caz
de suspiciune de antrax se recoltează sânge proaspăt sau coagulat într-o
seringă sterilă de unică folosinţă iar de aici se transferă într-un tub care se
răceşte. Splina (aproximativ ¼) se ambalează într-o pungă sterilă şi se
răceşte.
Pentru identificarea germenilor din genul Clostridium, probele
trebuie prelevate imediat după moartea animalului şi trebuie conservate bine
pentru a preveni contaminarea cu microorganisme sporulate nepatogene.
68
La cazurile cu boli enterice se vor trimite şi câteva amprente
intestinale uscate la aer şi probe de fecale (cel puţin 1 g).
Când sunt dubii asupra probelor care trebuie recoltate de la un
cadavru este indicată recoltarea mai multor ţesuturi. Sunt preferate
următoarele organe: splina (½), cordul întreg, jejunul şi ileonul (5-10 cm.,
ligaturat, nedeschis), creier (secţionat longitudinal, o jumătate), plămânul
(zone cu leziuni), rinichi (nedecapsulat), limfonodulii adiacenţi leziunilor,
orice alt organ cu leziuni, ficat (rar folosit pentru culturi pentru că este rapid
invadat postmortem de bacteriile intestinale dar este o probă bună pentru
diagnosticul salmonelozei).
1.24.5. Recoltare probelor pentru examenul virusologic

Precauţiunile de colectare a probelor sunt aceleaşi ca şi pentru
bacteriologie. Virusurile pot fi distruse uşor de căldură, lumină, deshidratare
şi modificarea pH-ului.
Izolarea virusurilor are mai multe şanse de succes dacă probele se
recoltează de la animale sau cadavre proaspete, cu forme acute de boală.
Probele recoltate se refrigerează dar nu se congelează. Congelarea
ţesuturilor distruge celulele şi scade eficacitatea imunofluorescenţei şi
imunohistochimiei. Contactul ţesuturilor cu dezinfectanţi poate distruge
virusurile şi/sau cultura de celule pe care se va face cultivarea.
În tabelul 2 sunt prezentate principalele specimene care se recoltează
pentru examenul virusologic.
1.24.6. Recoltarea probelor pentru examenul micologic

Probele de piele pentru cultivarea fungilor trebuie prelevate cât se
poate de aseptic, refrigerate şi trimise la laborator pe pungi cu gheaţă.
Părul şi scuamele cutanate pentru micologie se trimit în pungi uscate
din plastic sau hârtie. Excesul de umiditate pe parcursul păstrării şi
transportului probelor favorizează dezvoltarea excesivă a bacteriilor.
Raclarea, recoltarea probelor cutanate în general, se face de la periferia
leziunilor. Contaminarea cu ulei mineral folosit la examinarea microscopică
a preparatelor directe reduce şansele de succes în izolarea fungilor.
Este preferată examinarea micologică a pielii în paralel cu cea
histopatologică. O porţiune de piele se fixează în formol 10% iar altă
porţiune se trimite refrigerată pentru examen micologic.
În cazul suspicionării micozelor profunde se vor preleva ţesuturi cu
leziuni evidente, limfonodulii aferenţi precum şi secreţii, exsudate, material
necrotic, puroi, etc. în condiţii sterile. Probele colectate se refrigerează. În
paralel se recoltează probe pentru histopatologie şi bacteriologie.
69
Tabelul 2. Recomandări pentru recoltarea de probe pentru izolarea virusurilor, microscopie
electronică şi imunofluorescenţă.
Tipul bolii Boala Specimene clinice Specimene necropsice
Infecţii Adenovirus Secr. nazale, oculare, fecale Pulmon, fecale
respiratorii BVD Secr. nazale Pulmon, splină
IBR Secr. nazale, oculare Pulmon, tampoane traheale
Influenţă Secr. nazale, oculare Pulmon, tampoane traheale
Parainfluenţă Secr. nazale, oculare Pulmon, tampoane traheale
Aujeszky Secr. nazale Pulmon, tonsile, creier
Infecţii ale Virusuri Pox Raclat leziuni, biopsii Leziuni
pielii şi Mamilită (herpes) Raclat leziuni, biopsii Leziuni
mucoaselor Febra aftoasă Fluid vezicular şi epiteliu Fluid vezicular şi epiteliu
Stomatita veziculoasă Fluid vezicular şi epiteliu Fluid vezicular şi epiteliu
Exantemul veziculos Fluid vezicular şi epiteliu Fluid vezicular şi epiteliu
B. vezic. a porcului Fluid vezicular şi epiteliu Fluid vezicular şi epiteliu
Infecţii ale Enterovirusuri Tampon nazal, fecale Tonsile, SNC, fecale
SNC IBR Secr. nazale SNC, pulmon, tampon trahee
Aujeszky Secr. nazale, tampon tonsile SNC, măduvă – bovine
SNC,tonsile,ficat,splină-porc
Rabie SNC
Infecţii BVD Sânge, leziuni bucale, Splină, limfonoduri mezenter,
intestinale fecale mucoasă intestinale, fecale
Enterovirus Fecale, tampon faringian Fecale, tonsile
Pestă bovină Sânge Splină, limfonoduri mezenter
GET Fecale, secreţii nazale Tonsile, jejun, ileon, fecale
Rotavirusuri Fecale Fecale
Parvovirus Fecale Fecale
Coronavirus Fecale Fecale
Sindrom Pestă porcină africană Sânge Splină, ficat, tonsile, limfonoduri,
hemoragic sânge
Pestă porcină Biopsie tonsile Splină, tonsile, stern
Boala limbii albastre Sânge heparinizat Sânge din cord, splină
Infecţii IBR Secreţii vaginale, ser Avorton: ficat, splină, SNC,
genitale şi Enterovirusuri Secreţii vaginale, ser pulmon, rinichi
avorturi BVD Secreţii vaginale, ser Fluide din cavităţi-serologie
Aujeszky Secreţii vaginale, ser
Parvovirus suin Secreţii vaginale, ser Pulmon fetuşi mumifiaţi
Boala limbii albastre Secreţii vaginale, ser Sânge cord, splină, măduvă os.
1.24.7. Recoltarea probelor pentru examen parazitologic

Uneori ecto- şi endoparaziţii sunt colectaţi în timpul necropsiei şi se
trimit la laborator pentru identificare. Probele de ectoparaziţi se colectează
înainte de deschiderea cadavrului pentru examinare. Căpuşele, puricii,
păduchii pot fi periaţi cu grijă de pe blană sau pene şi fixaţi în formol.
Pentru a imobiliza aceste organisme se udă blana sau penele cadavrului cu o
soluţie de detergent. La colectarea căpuşelor de pe cadavre proaspete trebuie
evitată ruperea părţii anterioare, lucru care se realizează prin udarea corpului
căpuşei cu eter. Acesta va ucide căpuşa şi va permite extragerea ei. Probele
se fixează în sol. de alcool etilic 70% sau formol 10%.
70
Viermii colectaţi de la nivelul segmentului intestinal pot fi fixaţi în
formol imediat după colectare. Se indică relaxarea paraziţilor prin
scufundarea lor în soluţii mentolate sau în apă călduţă înainte de fixare
pentru a evita ghemuirea lor. Nu trebuie să se desprindă teniile de pe
suportul de care sunt ataşate deoarece scolexul se va rupe. Scolexul este
foarte important pentru identificarea speciei.
Recoltarea probelor pentru demonstrarea ouălor şi larvelor de
paraziţi se face preferabil din rect. Recipientele cu fecale trebuie să aibă cât
mai puţin aer, de aceea ele se umplu cât mai bine. Probele se răcesc pentru a
preveni fermentarea care poate duce la «explozia recipientelor». Dacă
transportul durează prea mult, ouăle paraziţilor pot embriona sau degenera
îngreunând diagnosticul; fixarea fecalelor (o parte) în formol 10% (2-3
părţi) conservă ouăle.
Flagelatele şi ciliatele nu supravieţuiesc bine transportului. Paraziţii
mari externi sau interni se fixează în alcool etilic 70% sau în formol 10%.
Pentru diagnosticul paraziţilor din sânge se trimit probe de sânge
heparinat sau cu EDTA şi două frotiuri de sânge uscate.
1.24.8. Recoltarea probelor pentru examenul toxicologic

Probele destinate examenului toxicologic trebuie prelevate astfel
încât să se evite contaminarea cu diferite substanţe chimice folosite în
timpul necropsiei (fixatori, detergenţi, dezinfectanţi). Se va evita
contaminarea probelor cu păr, conţinut digestiv sau sol.
Specimenele recoltate nu se spală deoarece reziduurile toxice pot fi
îndepărtate sau prea diluate pentru a putea fi identificate.
Se folosesc recipiente curate, bine închise, inscripţionate pentru
identificarea animalului, proprietarului şi a testului cerut;
In afara indicaţiilor speciale, nu se vor adăuga conservanţi probelor
ce urmează a fi investigate chimic. Majoritatea probelor se congelează şi
trebuie să ajungă congelate la laborator; sângele se trimite refrigerat.
Fiecare laborator de toxicologie poate avea anumite preferinţe pentru
realizarea analizelor chimice dar, în general, pot fi prelevate următoarele
probe dacă se anticipează examenul toxicologic:
- ser sau sânge integral (dacă sunt disponibile)……..10 ml;
- urină………………………………………………….50 ml;
- ficat….………………………………………………..100 g;
- rinichi….……………………………………………..100 g;
- ţesut adipos……...…………………………………...100 g;
- creier………………………………………………….100 g;
- conţinut gastric sau rumenal……………………….500 g;
- furaje sau materiale suspecte…..………………… ..500 g.
71
În caz de suspiciune de intoxicaţie este indicat ca medicul să ia
legătura cu laboratorul la care se vor trimite probele pentru a se informa
exact asupra preferinţelor acestuia în privinţa tipului, cantităţii, conservării
şi transportului probelor.
O listă cu probele care se recoltează pentru determinarea
principalelor substanţe toxice este prezentată în tabelul 3.
Tabelul 3. Probe necesare pentru teste toxicologice specifice.

Analiza Proba necesară Cantitatea Comentarii
Amoniac Sânge sau ser 5 ml Îngheţat (1-2 picături de
Conţinut al rumenului 100 g HgCl2 poate fi utilizat
Urină 5 ml în locul conţinutului
îngheţat al rumenului)
ANTU Conţinut intestinal sau Poate fi descoperit doar
stomacal 200 g la 12-24 ore după
Ficat 200 g ingestie
Arsen şi seleniu Ficat 50 g
Rinichi 50 g
Nutreţ 100 g
Sânge 15 ml
Conţinut stomacal 100 g
Conţinut al rumenului 100 g
Urină 50 ml
Calciu, Ser 2 ml Serul nu trebuie să fie
magneziu, Nutreţ 100 g hemolizat; a se separa
potasiu sau Creier 50 g coagulii înainte de
sodiu Lichid spinal 1 ml transport
Monoxid de Sânge 15 ml
carbon
Cloruri A se vedea calciu,
magneziu, potasiu sau
sodiu
Insecticide Creier (cerebel) ½ creier Nu trebuie contaminat
organoclorurate Conţinut stomacal 100 g cu păr sau conţinut
Conţinut al rumenului 100 g stomacal; este
Ficat 50 g preferabil a se utiliza
Grăsimi 100 g recipiente din sticlă,
Rinichi 50 g curăţate chimic; a se
evita recipientele din
plastic; a se împacheta
probele în folie de
aluminiu
72
Cupru, nichel, Rinichi 50 g
fier, cobalt sau Ficat 50 g
crom Sânge 10 ml
Excremente 100 g
Nutreţ 100 g
Cianuri Sânge 10 ml A se îngheţa rapid
Ficat 50 g proba în recipiente
Furaj, siloz 100 g ermetice
Alte materiale 100 g
Etilenglicol Ser 10 ml Un rinichi la animalele
Rinichi (în formol) Întregul organ mari, ambii rinichi
Urină 10 ml pentru animalele mici
Acetat de fluor Conţinut stomacal Întregul Îngheţat

disponibil
Ficat 100 g Îngheţat
Fluoruri Oase 5g Reprezentativ din
Apă 100 ml întregul schelet
Nutreţ 100 g
Îngrăşământ 100 g Mostră reprezentativă
Urină 50 ml
Erbicide Buruieni 100 g A se vedea insecticide
(Diquat, Urină 50 ml organofosforice şi
Paraquat, 4D) Conţinut rumenal 200 g organoclorurate
Ficat 50 g Îngheţat
Rinichi 50 g Îngheţat
Plumb, taliu sau Urină 10 ml
mercur Rinichi 50 g
Ficat 50 g
Nitraţi Apă 50 ml Sângele, urina,
Furaj, siloz 100 g conţinutul stomacului
Sânge 10 ml sau al rumenului sunt
(methemoglobină) 10 ml probe valoroase
Umoare apoasă (ochi) 100 mg A nu se fărâmiţa
Alte materiale plantele; îngheţare
rapidă;
Un rinichi la animalele
mari, ambii rinichi la
animalele mici;
Păstrare în recipiente
ermetice.
Carbamaţi sau Nutreţ 100 g
insecticide Conţinut al stomacului 50 g
organofosforice Conţinut rumenal 50 g
Urină 50 ml
Colinesterază Sânge (heparinizat) 10 ml
73
Creier (rece sau Jumătate de
îngheţat) creier
Oxalat Furaj proaspăt 6-8 plante
Rinichi (în formol) Întregul organ
Fenol Conţinut stomacal 500 mg
Conţinut al rumenului 500 mg
Alte materiale 200 mg
Stricnină Ficat 50 g
Rinichi Întregul organ
Urină 50 ml
Conţinut stomacal 100 g
Sulfamide, Nutreţ 50 g
antibiotice, Alte materiale 50 g
arsenic sau Ser 10 ml
fenotiazine; Urină 50 ml
Ficat 50 g
Rinichi 50 g
Fosfaţi Ser 5 ml
Oase 25 g
Uree Nutreţ 100 g Toate probele trebuie să
Alte materiale 500 g fie îngheţate;
A se vedea amoniac
Warfarin Sânge 5 ml
Nutreţ 100 g
Ficat 100 g
Zinc Ficat 50 g
Rinichi 50 g
1.24.9. Recoltarea probelor pentru serologie şi biochimie

Pentru analize biochimice sunt preferate probele de ser de la animale
bolnave, vii, sau de la animale proaspăt eutanasiate. Ideal, se trimite câte 1
ml de ser pentru fiecare test care urmează a se realiza. Serul se separă de
coagul înainte de trimitere.
Numai serul fără hematii este propice examenelor serologice;
hemoliza poate interfera cu testele serologice şi biochimice dând rezultate
eronate.
74
Hemoliza este produsă de presiunea osmotică scăzută datorată
prezenţa apei în ac în timpul sângerării, de manipularea brutală a probelor,
de temperatura ridicată, de congelare şi de invazia bacteriană a eritrocitelor;
Toate probele de ser se refrigerează şi se trimit împreună cu un agent
de refrigerare. În multe cazuri, serul se poate congela după cea a fost
prelevat de pe coagul. Răcirea este esenţială pentru determinări de enzime.
Identificarea fiecărui tub prin numerotare care să corespundă cu
datele din nota de însoţire este obligatorie.
Se pot reţine duplicate ale probelor în eventualitatea în care probele
se pierd sau se distrug în timpul transportului.
1.24.10. Pregătirea şi transportul probelor la laborator

Orice set de probe trebuie să fie însoţit de date anamnetice.
Anamneza detaliată trebuie să includă numele şi adresa proprietarului, date
despre animal, respectiv specia, rasa, vârsta, date legate de boală,
morbiditate, mortalitate, vaccinări, tratament aplicat şi eficienta lui,
simptome clinice, leziuni observate la necropsie şi diagnosticul prezumtiv.
De multe ori diagnosticul morfopatologic nu este la îndemâna medicului
care a executat necropsia încât se poate face descrierea leziunilor aşa cum au
fost observate la examenul fizic al organelor. Trimiterea de fotografii ale
organelor cu leziuni alături de piesele pentru examenul histopatologic oferă
morfopatologului informaţii preţioase în stabilirea diagnosticului.
Datele anamnetice, buletinul de trimitere, se scriu cu instrumente a
căror mină rezistă la apă (nu se foloseşte niciodată stiloul) şi se ambalează
în pungi de plastic închise.
Fiecare recipient se individualizează folosind un marker permanent.
Pe fiecare recipient se trece numele proprietarului şi proba recoltată.
Toate tuburile cu ser se numerotează în acord cu datele trecute în
buletinul de trimitere. Intr-un pachet se includ probe provenite de la un
singur efectiv.
Fiecare ţesut se ambalează, preferabil, separat. Pungile se închid prin
înnodare, de obicei, pentru a prevenii scurgerea de lichide. Intestinul se
ambalează întotdeauna separat de alte ţesuturi pentru a preveni
contaminarea bacteriană.
Toate recipientele care conţin lichide biologice sau formol se închid
bine cu capac şi se plasează în pungi de plastic care se înnoadă sau se leagă.
Toate specimenele ambalate se introduc într-o altă pungă mai mare.
Aceasta dublă împachetare protejează probele şi persoanele care le
manipulează pe traseul până la laborator; medicul care trimite probele este
răspunzător de daunele produse de ambalarea neetanşă.
75
Toate specimenele ce urmează a fi trimise se refrigerează.
In pachetul cu probe se introduc pungi cu gheaţă care trebuie să fie
în contact cu probele şi să le păstreze reci până la laborator. Pachetul cu
probe trebuie să fie căptuşit cu polistiren expandat care este un bun izolator.
Este preferabilă folosirea recipientelor izoterme şi impermeabile.
Probele ambalate trebuie fixate bine cu hârtie în interiorul
recipientului pentru a preveni mişcarea şi spargerea în timpul transportului.
Se va evita utilizarea recipientelor casante.
Dacă probele se trimit prin serviciile poştale pe cutie se scriu adresa
laboratorului, adresa celui care trimite sau a proprietarului şi o eticheta de
atenţionare de genul « Perisabil: a se feri de căldură ».
Orice cale poate fi folosită pentru a trimite probele la laborator cu
condiţia să ajungă în maximum 24 ore.
Probele trebuie să ajungă într-o zi lucrătoare, nu la sfârşit de
săptămână sau într-o perioadă cu zile libere. Laboratoarele au un program
propriu de lucru care trebuie cunoscut.
1.25. Examene rapide folosite în timpul necropsiei
1.25.1. Preparatele directe

Preparatele directe reprezintă o tehnică foarte rapidă de realizare a
unor preparate microscopice native, necolorate. Tehnica presupune
recoltarea de materiale lichide cu aspect normal sau patologic, aşezarea pe o
lamă portobiect, acoperirea lor cu o lamelă şi examinarea ca atare la
microscop. Lichidele ce urmează a fi examinate microscopic se recoltează
prin aspirare cu seringa sau se preiau cu colţul unei lame microscopice.
Materialele de examinat recoltate de la nivelul mucoaselor, din sedimente,
din ţesuturi compacte, materiale care nu sunt fluide, se amesteca cu ser
fiziologic sau soluţii clarificatoare, în cazul raclatelor cutanate.
Examinarea microscopică se face în câmp luminos, contrast de fază
şi câmp întunecat începând cu obiective mici şi continuând cu obiective
mari. Majoritatea celulelor, paraziţilor microscopici şi chiar bacteriile se pot
observa la examinarea preparatelor în câmp luminos.
Examinarea preparatelor directe se face în condiţii mult mai bune în
contrast de fază. Recombinarea a doua fascicule de lumina cu aceeaşi
lungime de undă dar defazate duce la creşterea contrastului prin creşterea
indicelui de refracţie. Diferentele de intensitate a luminii vor fi percepute ca
formaţiuni întunecate (celule, microorganisme) pe un fond mai luminos.
76
Contrastul de fază dă detalii de fineţe asupra structurii interne a
celulelor. Procedeul se pretează bine examinării celulelor necolorate, vii sau
moarte, şi paraziţilor. Examinarea în câmp întunecat presupune vizualizarea
unor particule aflate în suspensie, particule care reflectă sau refractă un
fascicul luminos oblic. Tehnica de examinare se pretează suspensiilor
transparente şi se foloseşte pentru evidenţierea spirochetelor, flagelatelor,
celulelor, paraziţilor şi cristalelor aflate în suspensie.
Pentru creşterea contrastului la examinarea în câmp luminos a
secreţiilor, raclatelor şi epanşamentelor se pot introduce substanţe colorate
în suspensia realizată pe lama portobiect. Astfel, adăugarea de albastru de
crezil briliant 1% în ser fiziologic peste proba de examinat, în cantităţi
egale, este o tehnică foarte utilă în examinarea preparatelor extemporanee.
Tehnica evidentiază mai bine contururile celulelor şi ale microorganismelor
(ex. levuri, miceţi, protozoare, ouă şi larve de paraziţi).
Raclatul cutanat este cel mai folosit procedeu de recoltare a probelor
în vederea examenului microscopic. Are importanţă maximă în identificarea
ectoparaziţilor mici şi microscopici. Examenul pentru demodecie se face din
leziuni recente. Pielea din zona ce urmează a fi raclată se prinde şi se
comprimă între degetul mare şi cel arătător pentru a elimina paraziţii din
foliculii piloşi. Materialul obţinut este raclat şi plasat pe o lamă portobiect.
Pentru a facilita aderarea materialului colectat de lamă, este indicată
aplicarea unei picături de ulei mineral pe suprafaţa ce urmează a fi raclată
sau pe lama bisturiului. Urmează raclarea mai profundă până la apariţia
sângerării din capilare (la cadavrele proaspete). Smulgerea firelor de păr şi
examinarea materialului care se exprimă la comprimare poate releva
paraziţi.
Materialul raclat se amestecă pe lamă cu 2-3 picături de ulei mineral.
Uleiul se amestecă bine cu materialul raclat până la omogenizare, apoi se
acoperă cu o lamelă histologică. Pentru o mai bună examinare, un mai bun
contrast pentru identificarea paraziţilor, este indicată coborârea
condensatorului sau închiderea diafragmei. Identificarea paraziţilor adulţi
sau a formelor imature (ouă, larve, nimfe) stabileşte diagnosticul.
Paraziţii superficiali (Cheyletiella, Dermanyssus, Lynxacarus,
Otodectes) pot fi evidenţiaţi după recoltarea lor de pe suprafaţa cutanată sau
a părului cu ajutorul unei benzi adezive de acetat (scotsch). Banda de acetat
curată este presată pe suprafaţa părului şi pielii adiacente sau pe o suprafaţă
rasă. Banda este apoi lipită pe o lamă portobiect şi examinată.
Deoarece majoritatea dermatofiţilor la animale sunt la exteriorul
firului de păr, clarificarea preparatelor directe nu este necesară, încât
examinarea se poate face în ulei mineral.
77
Clarificarea părului şi scuamelor se poate face între lamă şi lamelă în
câteva picături de KOH 10-20%. Lama se încălzeşte uşor 15-20 secunde,
fără a se fierbe proba. Încălzirea se poate înlocui cu un timp de aşteptare de
30 minute la temperatura camerei.
Soluţie de KOH se poate înlocui cu aşa-numitul ,,clorfenolac” în
vederea clarificării keratinei: 50 g cloralhidrat, 25 ml fenol lichid şi 25 ml
acid lactic. Pentru dizolvarea cloralhidratului este nevoie de mai multe zile
dar soluţia este stabilă. Preparatul direct realizat cu acest amestec poate fi
examinat imediat.
1.25.2. Colectarea probelor pentru frotiuri

Probele citologice pot fi colectate prin tamponarea şi raclarea
leziunilor. Tehnicile folosite pentru colectarea probelor şi prepararea
lamelor variază în funcţie de localizarea anatomică, caracteristicile ţesutului
şi în funcţie de caracteristicile pacientului.
Amprentele. Pentru evaluare citologică amprentele pot fi realizate
din leziuni externe sau din ţesuturile extrase în timpul necropsiei. Ulcerele
ar trebui imprimate înainte de a fi curăţate. Apoi leziunea trebuie curăţată cu
un burete chirurgical umezit cu soluţie salină şi reimprimată şi/sau raclată.
Pentru realizarea amprentelor sângele şi lichidele tisulare trebuie
îndepărtate de pe suprafaţa leziunii prin ştergere cu un material absorbant.
Excesul de sânge şi lichide tisulare împiedică celulele să adere pe lamă,
rezultând un preparat sărac în celule. De asemenea, excesul de fluide
împiedică celulele să se disperseze şi să ia forma şi dimensiunea pe care o
au în mod obişnuit în frotiurile uscate la aer.
Mijlocul unei lame curate este apăsat pe suprafaţa ştearsă a ţesutului
care trebuie imprimat. Deşi, în general, se fac mai multe amprente pe fiecare
lamă, o amprentă pe lamă este de obicei suficientă. Atunci când este posibil,
e bine să se realizeze mai multe lame cu amprente astfel încât să fie
disponibile pentru eventualele coloraţii speciale.
O tehnică proprie de realizare a amprentelor este tehnica
amprentelor la gheaţă care se pretează bine studiului unistraturilor celulare
(endoteliu, mezoteliu) dar şi unorr ţesuturi cu structură fibroasă. Lamele
sunt îngheţate în congelator sau în criostat iar ţesutul de analizat se va atinge
uşor, rapid de suprafaţa lamelor. Urmează încălzirea rapidă a amprentelor pe
o platină sau la un uscător cu aer cald pentru a preveni apariţia condensului.
Prin amprentarea succesivă a aceleaşi zone se obţin “secţiuni” seriate prin
ţesut.
Raclările. Raclările au avantajul colectării multor celule din ţesut şi
de aceea sunt folosite pentru ţesuturile dense, cu puţine celule.
78
Raclarea se efectuează prin tragerea unei lame de bisturiu sau a unei
lame histologice perpendicular pe suprafaţa leziunii curăţată şi uscată.
Materialul colectat pe lamă este transferat în mijlocul unei lame de
microscop şi etalat prin una sau mai multe din tehnicile descrise mai jos
pentru prepararea frotiurilor din mase solide.
Este necesară uscarea imediată a frotiului pentru a păstra
arhitectonica celulelor. Fixarea se poate realiza prin scufundare în alcool
metilic absolut.
1.25.3. Efectuarea frotiurilor

Pot fi folosite mai multe metode pentru prepararea frotiurilor pentru
diagnostic citologic din raclate şi lichide biologice. Alegerea tehnicii de
efectuare a preparatului depinde de experienţa celui care îl efectuează şi de
caracteristicile probei.
Tehnica frotiului de sânge: după ce materialul a fost depus pe o
lamă o a doua lamă se aşează peste prima la un unghi de 30-40˚. Aceasta
este trasă înapoi de-a lungul primei lame până când vine în contact cu proba.
Când fluidul s-a extins de-a lungul joncţiunii celor două lame, lama de
deasupra se trage înainte rapid şi cu fineţe.
Metoda squash: poate da frotiuri citologice excelente. Preparatul se
efectuează prin depunerea materialului pe mijlocul unei lame şi apoi se
aşează o a doua lamă orizontal peste material la un unghi drept faţă de prima
lamă. Aceasta este apoi trasă prin alunecare rapidă şi uşoară peste prima
lamă. Este important a nu se apăsa lama etalatoare în timpul etalării
deoarece aceasta provoacă ruperea celulelor. Greutatea lamei este de obicei
suficientă pentru etalarea adecvată a celulelor. Dacă sunt prezente bucăţi
mici de ţesut care nu se dispersează când a doua lamă este aplicată (de ex.
bucăţi de măduvă osoasă), se poate aplica o uşoară apăsare cu degetul
înainte de etalare.
Alte tehnici de etalare: o modificare a metodei squash, care distruge
celulele în mai mică măsură, este aceea de a pune a doua lamă peste
material, apoi se roteşte cu 45˚ şi se ridică.
O altă tehnică pentru etalarea materialelor aspirate este aceea de a
trage materialul în zonele periferice în mai multe direcţii cu vârful unui ac
de seringă, rezultând o formă de stea de mare. Această tehnică nu distruge
celulele fragile şi de asemenea permite menţinerea unui stat gros de lichid
tisular în jurul celulelor. Uneori acest strat gros împiedică dispersarea
celulelor şi interferează cu observarea detaliilor celulei dar prezintă şi
porţiuni acceptabile.
79
Tehnica pensulării este foarte bună pentru frotiuri din măduva osoasă
şi constă în atingerea uşoară a măduvei cu o pensulă uscată din păr de
cămilă şi pensularea uşoară a lamei obţinând un strat fin, unistrat de celule.
Prepararea frotiurilor din lichide. Frotiurile trebuie preparate
imediat după colectarea lichidului. Frotiurile pot fi realizate direct din
lichidul proaspăt, bine amestecat, sau din sedimentul rezultat la centrifugare,
prin tehnica frotiului de sânge, a frotiului liniar, sau metoda squash.
Selectarea tehnicii depinde de celularitatea, vâscozitatea şi omogenitatea
lichidului.
Metoda squash dispersează probele vâscoase sau pe cele cu resturi
de particule materiale mai bine decât celelalte două tehnici. Tehnica
frotiului de sânge dă o etalare bună, cu suficiente celule, din lichide
omogene care conţin mai mult de 5000 celule/µl, dar din lichide care conţin
mai puţin de 5000 celule/µl celulele sunt insuficiente. Tehnica frotiului
liniar poate fi folosită pentru concentrarea lichidelor cu puţine celule, dar de
obicei nu dispersează suficient celulele din lichidele bogate în celule. De
aceea, lichidele translucide necesită de obicei concentrare, fie prin
centrifugare, fie prin tehnica frotiului liniar, centrifugarea fiind de preferat.
Pentru concentrarea lichidelor prin centrifugare, lichidul este
centrifugat 5 minute la 1000-1500 r/m. Sedimentul se resuspendă în câteva
picături de supernatant prin înclinarea uşoară a tubului. O picătură din
sedimentul resuspendat se pune pe o lamă şi se face un preparat prin metoda
frotiului sau squash. Dacă este posibil, se fac câteva preparate prin fiecare
tehnică.
Dacă lichidul nu poate fi concentrat prin centrifugare sau dacă proba
centrifugată conţine puţine celule, pentru concentrarea celulelor în preparat
se poate folosi tehnica frotiului liniar. O picătură de lichid se pune pe o
lamă curată şi se foloseşte tehnica frotiului de sânge doar că a doua lamă se
ridică de pe preparat la aproximativ 3/4 din frotiu, lăsând o porţiune liniară
care conţine mai multe celule decât restul lamei. Din păcate este posibil ca o
cantitate prea mare de lichid să rămână în această ,,linie'' şi să împiedice
buna dispersare a celulelor.
1.25.4. Coloraţii rapide folosite în timpul necropsiei

Pentru preparatele citologice realizate în timpul necropsiei se
folosesc mai multe metode de colorare rapidă. Dintre cele mai folosite
metode de colorare sunt coloraţiile de tip Romanowsky deoarece aceste
coloraţii au o mare relevanţă şi sunt accesibile. Coloranţii de tip
Romanowsky sunt ieftini, sunt accesibili şi uşor de preparat şi de menţinut.
Colorează excelent organitele şi citoplasma celulelor. Preparatele care
80
urmează a fi colorate prin metoda Romanowsky sunt în prealabil uscate la
aer. Aceasta uscare fixează parţial celulele şi previne desprinderea lor de
lamă în timpul colorării.
Există mai multe tipuri de coloranţi Romanowsky accesibili
comercial. Colorantul Diff Quik nu induce metacromazie, încât nu
evidenţiază mastocitele. Când granulele mastocitelor nu se colorează acestea
se apreciază în mod greşit, uneori, ca macrofage, conducând la confuzii în
examinarea tumorilor mastocitare. Foarte uşor de realizat este colorarea
Wright cu ajutorul chiturilor comerciale.
Coloraţia New Methylene Blue (NMB) se foloseşte la ajustarea
coloraţiei Romanowsky. Colorează citoplasma slab sau deloc dar redă
detalii nucleare şi nucleolare excelente. Din cauza ca NMB colorează slab
citoplasma, detaliile nucleare ale celulelor aflate în grămezi pot fi
vizualizate adesea. În general, nu colorează hematiile însă generează o tentă
slab albăstruie. Astfel amprentele bogate în hematii pot fi examinate,
hematiile nemascând celelalte celule.
Lamele folosite la examenul citologic trebuie să fie noi, coloranţi
folosiţi să fie proaspeţi şi bine filtraţi, soluţiile tampon să fie proaspete.
Colorarea preparatelor se va face imediat după uscare. Este contraindicată
atingerea cu mâna sau cu diverse obiecte a suprafeţei preparatelor.
Examinarea citologică poate fi o metodă foarte folositoare
morfopatologului. Deşi nu se poate pune un diagnostic de certitudine în
toate cazurile, procesul general inflamator, tumoral sau de necroză este
recunoscut în câteva minute. Chiar şi atunci când nu se stabileşte un
diagnostic, examenul amprentelor orientează investigaţiile care trebuie
făcute ulterior.
Coloraţia panoptică May Grunwald-Giemsa (MGG)

Este o coloraţie panoptică putându-se aplica frotiurilor de sânge,
lichidelor transsudate şi exsudate, amprentelor din ţesuturi.
Reactivi : Soluţie stoc May Grunwald; Apă distilată; Soluţia Giemsa;
Alcool etilic 96%.
Tehnica de colorare:
- Acoperirea preparatelor cu sol. May Grunwald în cantitate
cunoscută;
- Adăugarea de apă distilată, după un minut, în aceeaşi cantitate ca şi
sol. MG; omogenizare cu jet fin de aer; se colorează timp de 2 minute;
- Spălare cu jet de apă;
- Colorare cu soluţie Giemsa de lucru (1:3 cu apa distilata) timp de
30 minute;
81
- Uscare cu hârtie de filtru;
- Diferenţiere foarte rapidă cu alcool 96%;
- Uscare şi examinare.
Rezultate: Nucleii se colorează în violet iar citoplasmele variabil, de
la albastru intens până la roz gălbui. Incluziile sunt diferite în funcţie de
afinitatea tinctorială. Incluziile bazofile vor avea o coloraţie intens neagră.
Incluziile eozinofile vor avea o coloraţie variabilă de la roz-portocaliu, până
la maron. Incluziile neutrofile sau heterofilice vor apărea sub diferite nuanţe
de albastru. Incluziile mastocitare vor avea culoare neagră.
Coloraţia Wright
Este o coloraţie panoptică rapidă pretându-se diagnosticului citologic
rapid în timpul necropsiei. Se poate aplica frotiurilor de sânge şi lichidelor
patologice, amprentelor din parenchimuri şi raclatelor de la nivelul
mucoaselor. Se pretează bine evidenţierii formaţiunilor merozoidale şi
schizonţilor de coccidii.
Reactivi: Soluţia colorantă Wright, Soluţia de tampon fosfat
Sorensen pH 6,7.
Procedura de colorare:
- Acoperirea amprentei cu o cantitate cunoscută (numărarea
picăturilor) din soluţia Wright, timp de 3 minute (realizează fixare şi
colorare);
- Adăugarea peste soluţia colorantă a tamponului fosfat, în aceeaşi
cantitate pentru 3-6 minute;
- Spălare, uscare şi examinare.
Rezultate, observaţii: Coloraţia oferă detalii nucleare şi
citoplasmatice bune, colorează bine multe formaţiuni parazitare şi bacterii.
Dacă temperatura din laborator este ridicată alcoolul metilic din compoziţia
soluţiei colorante se evaporă rapid iar frotiul va fi compromis; dacă
evaporarea este iminentă se mai poate adăuga o cantitate cunoscută de
colorant în intervalul de timp rezervat fazei de colorare.
Colorarea frotiurilor pentru Cryptosporidium

Reactivi: Soluţie de carbol-fuxină (cristale de fenol dizolvate - 2,5
ml; alcool etilic absolut - 5,0 ml; fuxină bazică pulbere - 0,5 g; apă distilată -
50,0 ml); Alcool acidulat 1% (agent decolorant); Soluţie apoasă de verde
luminos 0,8% (contracolorant).
- Uscarea la aer a amprentelor intestinale;
82
- Fixarea amprentelor cu alcool metilic 95-100% timp de 10 minute;
- Colorarea timp de 2-3 ore cu soluţia A (carbol-fuxină) proaspăt
filtrată;
- Decolorare în soluţia B (alcool acidulat) până când culoarea roşie
încetează să dispară;
- Clătire în apa timp de 1 minut;
- Contracolorare cu soluţia C (verde luminos 0,8%) timp de 1 minut;
- Spălare în apă, uscare şi examinare microscopică.
Rezultate: Criptosporidiile se colorează în roşu iar restul particulelor
se colorează în verde.
O altă posibilitate de evidenţiere a criptosporidiilor este amestecarea
unei cantităţi mici de conţinut intestinal cu o cantitate egală de sol. Ziehl-
Neelsen carbolfuxină. Amestecul se întinde într-un strat subţire pe o lamă de
sticlă. Imediat după uscare, preparatul se acoperă cu o picătură de ulei de
imersie şi se examinează la microscop. Pe un fundal colorat criptosporidiile
apar ca nişte organisme relativ mari, refringente şi sferice. Când preparatul
s-a uscat complet ele sunt mai dificil de observat pentru că ele apar doar ca
nişte sfere transparente iar refringenţa nu se mai observă.
Coloraţia Gimenez
Se foloseşte pentru colorarea organismelor chlamydiale în amprente
(ex. amprente din placentă).
Reactivi: A. Soluţia mamă de carbol fuxină bazică (fuxină bazică
pulbere - 10,0 g; alcool etilic 95% - 100,0 ml; soluţia apoasă de fenol 4% -
250,0 ml; apă distilată - 650,0 ml) Notă: Soluţia mamă se păstrează cca. 10
luni; se recomandă încălzirea la 37 grade Celsius timp de 48 ore înaite de
folosire. B. Tampon fosfat de sodiu 0,1M pH 7,5:
C . Fuxină bazică – soluţie de lucru: soluţie A - 4,0 ml; soluţie B -
10,0 ml; Notă: Amestecul se agită bine şi se filtrează de două ori înaite de
folosire.
Soluţie apoasă de verde malachit 0,8% (contracolorant)
- Realizarea de amprente fine, uscare la aer şi fixare uşoară la
flacără;
- Acoperirea frotiului cu soluţia C (soluţie de lucru) 1-2 minute;
- Clătire cu apă distilată;
- Contracolorare timp de 8 secunde cu soluţia de verde malachit;
- Spălarea lamei şi contracolorare încă 8 secunde cu soluţia de verde
malachit;
- Spălare şi uscare, examinare cu obiectiv de imersie.
83
Rezultate: Corpusculii elementari chlamydiali liberi sau intra-
citoplasmatici se colorează în roşu iar restul particulelor se colorează în
verde.
Coloraţia Gram
Este o coloraţie generală pentru bacterii şi diferenţiază bacteriile
gram-pozitive de cele gram-negative. Nu evidenţiază bine micobacteriile.
Este o tehnică care se pretează bine evidenţierii microorganismelor
implicate în leziuni inflamatorii întâlnite la necropsie.
Reactivi: (există chituri comerciale cu reagenţi gata preparaţi):
- Soluţia 1 (cristal violet - 20,0 g; alcool etilic 95% - 200,0 ml);
- Soluţia 2 (oxalat de amoniu - 8,0 g; apă deionizată - 800,0 ml)
Soluţiile 1 şi 2 se amestecă şi se păstrează ca atare.
- Iod Gram (iod metalic cristale - 2,0 g; iodura de potasiu - 4,0 g; apă
deionizată - 600,0 ml;
- Agent decolorant (alcool etilic 95% -140,0 ml; acetonă 60,0 ml;):
Se amestecă şi se păstrează în sticle bine închise.
- Safranina (safranină - 12,5 g; alcool etilic - 500,0 ml)
Pentru folosire se adaugă 10 ml din această soluţie la 90 ml apă
deionizată.
- O mică cantitate de fluid se etalează pe o lamă histologică sau se
fac amprente fine din ţesuturile investigate;
- Fixare uşoara la flacără;
- Acoperirea amprentei cu soluţia de cristal violet timp de 1 minut;
- Clătire şi acoperire cu soluţia de iod Gram timp de 1 minut;
- Clătire şi adăugarea a câteva picături de alcool-acetona pentru
câteva secunde, spălare rapidă apoi;
- Contracolorare cu safranină timp de 1 minut;
- Spălare, uscare şi examinare.
Rezultate: Microorganismele Gram-pozitive se colorează albastru
închis în timp ce microorganismele Gram-negative se colorează în roşu.
Observaţii: Pentru colorarea spirochetelor se face colorarea până la
punctul 4 dar nu se mai decolorează.
În tabelul 4 sunt prezentate principale tipuri de bacterii clasificate
după morfologie şi tinctorialitatea Gram.
84
Tabelul 4. Clasificarea principalelor bacterii după morfologie şi
tinctorialitatea Gram (după A. Stevens, 1990)
Gram-pozitive Gram-negative
Coci Bacili Coci Bacili Cocobacili
Stafilococcus Bacillus sp. Neisseria Escherichia Brucella sp.
sp. Clostridium sp. coli Bordetella sp.
Streptococcus Corynebacterium Klebsiella sp. Haemophilus
sp. sp. Salmonella sp.
Listeria sp.
Mycobacterium sp. Actinobacillus
(slab) sp.
Shigella sp.
Proteus sp.
Pseudomonas
sp.
Vibrio sp.
Pasteurella sp.
Coloraţia cu New Methylen Blue

Coloraţia evidenţiază bine levurile şi miceţii în raclate cutanate şi de
pe mucoase; evidenţiază reticulocitele în frotiurile de sânge.
Reactivi: New methylen blue - 0,50 g; Clorura de sodiu - 0,85 g; Apă
distilată - 100,0 ml.
- Se amestecă pe o lamă portobiect 1-2 picături de soluţie colorantă
cu materialul raclat, se acoperă cu o lamelă şi se examinează la microscop.
Rezultate: Colorantul asigură contrast pentru levuri şi fungi
facilitând vizualizarea microscopică.
Coloraţia cu albastru Victoria 4-R

Coloraţia evidenţiază treponemele în amprentele din mucoasa
colonului la porc.
Reactivi: Soluţia de albastru Victoria (Albastru Victoria 4-R pulbere
- 0,5 g; Apa - 100,0 ml.
- Uscarea la aer a amprentelor;
- Acoperirea amprentelor cu soluţia de albastru Victoria timp de 15-
30 minute;
- Spălare, uscare şi examinare microscopică.
85
Rezultate: Treponemele şi alte bacterii se colorează în albastru.
Serpulina hyodisenteriae apare dispusă în cuiburi sau izolat, este alungită,
ondulată, foarte subţire şi cu o lungime de 6-9 micrometrii.
Colorarea Ziehl – Neelsen pentru micobacterii

Reactivi: A. Sol. Ziehl – Neelsen carbol – fuxină (cristale de fenol -
2,5 ml; alcool absolut etilic - 5,0 ml; fuxină bazică - 0,5 g; apă distilată -
50,0 ml.)
Se filtrează înainte de utilizare.
B. Sol. alcool acid 1%;
C. Sol. „ stoc” de albastru de metil;
D. Sol. albastru de metil de lucru
Mod de lucru:
- Colorarea amprentelor cu sol. proaspăt filtrată de carbol–fuxină 30
min.)
- Decolorarea cu sol. acidă alcool 1% până la obţinerea culorii roz-
pal;
- Spălare sub jet de apă 8 min.;
- Colorare în albastru de metilen soluţia de lucru timp de ½-1 minut.
Secţiunile vor avea o culoare albastru deschisă. Supracolorarea va
masca bacilii.
- Spălare cu apă curentă apoi apă distilată.
Rezultate: Bacilii acidorezistenţi - roşii strălucitori; Eritrocitele -
galben – orange; Alte elemente tisulare - albastru pal.
86
II. Necropsia la câine şi pisică
Scopul necropsiei este determinarea cauzei morţii, descoperirea

incidenţei bolii şi efectele asupra mediului precum şi studiul retrospectiv
asupra diagnosticului.
Tehnica generală de necropsie urmăreşte aceleaşi principii
prezentate la capitolul I. Diferenţele majore faţă de cele prezentate sunt
legate de faptul că fiind vorba de animale de companie implicarea
emoţională a proprietarilor duce la o serie de modificări ale tehnicii în
direcţia păstrării aspectului exterior al cadavrului cât mai intact pentru
înhumare. De asemenea, câinii sunt uneori în serviciul unor instituţii cu
caracter militar care au anumite cerinţe în ceea ce priveşte necropsia,
recoltarea de probe şi examenele de laborator precum şi modul de întocmire
a actului de necropsie.
2.1. Tehnica necropsiei la câine şi pisică
Necropsia trebuie să fie completă, iar raportul trebuie să fie bazat pe

informaţii solide şi obiective.
Ca şi la alte specii se impune atenţie la folosirea apei neutre la
spălarea organelor deoarece pot apare artefacte histologice, organele fiind
sensibile la presiunea osmotică.
O altă regulă se referă la examenul limfonodurilor în timpul
necropsiei. Toţi ganglionii care deservesc o zonă cu inflamaţie sau neoplazie
trebuie examinaţi şi recoltaţi pentru histopatologie.
2.1.1. Examenul extern

La examenul extern se va nota greutatea, starea de întreţinere (ex.
obez, slab, cahectic), modificările cadaverice, aspectul părului, pielii,
mucoaselor aparente, ochilor şi orificiilor corporale.
Se descriu tatuaje, cicatrici, tumori cutanate, malformaţii osoase,
incizii chirurgicale etc.
Uneori este nevoie de recoltarea globilor oculari pentru examen
histopatologic. În acest caz pleoapele se prind împreună cu un forceps iar cu
un bisturiu, se incizează pleoapele în jurul orbitei. Disecţia globului ocular
se realizează cu o foarfecă prin secţionarea nervului optic şi a musculaturii
87
extrinseci. În acest moment se face examenul şi recoltarea glandei lacrimale.
Pleoapele se pot îndepărta sau se pot lăsa împreună cu globul ocular.
88
Urmează îndepărtarea muşchilor extrinseci ai globului ocular şi
injectarea de aproximativ 0,25 ml de formol în umoarea vitroasă şi fixarea
în formol 10% a întregului glob ocular.

Se procedează la incizia pielii pe partea ventrală, median, de la
simfiza mandibulară, până la nivelul perineului şi pe faţa internă a
membrelor. Secţiunile circulare se realizează, ca şi la alte specii, la nivelul
regiunilor metacarpiene şi metatarsiene, la nivelul botului, perineal şi în
jurul prepuţului (fig. 2.1, 2.2). Pielea se îndepărtează în totalitate. La cererea
proprietarului, nu se realizează jupuirea; în acest caz vom proceda la
realizarea aşa-numitei necropsii cosmetice, prezentată mai târziu (pag. 109).
Se examinează ţesuturile descoperite cu ocazia jupuirii, se notează
cantitatea şi culoarea ţesutului adipos subcutanat.
Pornind de la stern, se secţionează musculatura internă a spetei, doar
atât cât să permită bascularea membrelor şi să menţină, astfel, poziţia
dorsală a cadavrului.
Se examinează plexul brahial şi spaţiul axilar. Se examinează
limfonodul prescapular (cervical superficial). Acesta este prins în ţesutul
conjunctiv sub muşchii omotransvers şi brahiocefalic. Se examinează
limfonodurile axilare, care sunt aşezate dorsal de muşchii pectorali
profunzi.
Se examinează limfonodurile inghinale, care sunt localizate imediat
cranial pubisului, în ţesutul adipos ce acoperă canalul inghinal.
Se examinează glanda mamară, testiculele şi epididimul.
Pentru dezarticularea şoldului, ţesuturile moi (muşchii gracilis,
adductor, pectineu şi semimembranos) se secţionează şi se îndepărtează din
jurul articulaţiei coxo-femurale. Cu un bisturiu steril se secţionează capsula
articulară, la locul de prindere pe femur. Cu o pensă se ridică capsula pentru
evidenţierea spaţiului articular.
Legenda figurilor
2.1. Secţionarea pielii – tren anterior. 2.2. Secţionarea pielii – tren posterior.
2.3. Secţionarea musculaturii interne a 2.4. Secţionarea musculaturii interne a
spetei. coapsei.
2.5. Deschiderea articulaţiei coxofemu- 2.6. Efectuarea butonierei xifoidiene.
rale.
2.7. Secţionarea peretelui abdominal pe 2.8. Secţionarea peretelui abdominal pe
linia albă. linia hipocondrului.
89
90
91
Dacă lichidul sinovial este modificat, se poate realiza un frotiu
citologic, cu ajutorul unui tampon steril. Tamponul se introduce în fluidul
articular, iar apoi se rulează pe o lamă microscopică curată. Urmează
uscarea la aer şi colorarea. Se poate recolta lichid şi pentru examen
microbiologic, fie cu un alt tampon steril, fie cu o seringă.
Cu un bisturiu se secţionează ligamentul rotund (în capătul
femurului) şi se îndepărtează capul femural din cavitatea acetabulară pentru
a examina complet articulaţia. Se colectează orice ţesut anormal sau
exsudat.
Examenul tiroidei şi paratiroidei se realizează în timpul jupuirii sau
imediat după. Muşchii ventrali ai traheei se îndepărtează prin secţionarea
transversală a lor, la intrarea pieptului şi se face dislocarea lor până la
nivelul capului. Lobii tiroidieni şi paratiroidele adiacente sunt localizate
lateral de primele inele traheale.
Identificarea şi examinarea glandelor salivare (mandibulare, parotide
şi sublinguale) şi a limfonodurilor mandibulare este urmată de recoltarea de
probe pentru histopatologie dacă este cazul.
Pentru obţinerea de rezultate optime, măduva osoasă se recoltează
cât mai devreme în timpul necropsiei. Femurul, coastele, sternul şi
vertebrele sunt accesibile pentru recoltare de probe medulare, pentru
examen cito- şi histopatologic. Cu ajutorul unui ferăstrău se îndepărtează
capul femural, prin tăierea gâtului. Măduva osoasă roşie se colectează
pentru examen citologic, cu ajutorul unei pensule de păr uscată, de la nivelul
gâtului femural iar apoi se aplică pe o lamă curată. Pentru examenul
histopatologic, se recoltează măduva de la nivelul gâtului (capului) femural
sau chiar porţiuni cu os, în formol.
O altă metodă este de a îndepărta un mic segment din corpul
femural, cu ajutorul unui cleşte de tăiat osul. Se colectează apoi un segment
de măduva roşie şi se realizează amprente iar segmentul rămas se introduce
într-o casetă etichetată şi în formol, pentru examen histopatologic.
Legenda figurilor
2.9. Examinarea generală a cavităţii 2.10. Puncţia diafragmului.
abdominale; tumoră abdominală
(săgeată).
2.11. Secţionarea articulaţiilor 2.12. Secţionarea inserţiei diafragmului
condrocostale.
2.13. Evidenţierea suprarenalei, 2.14. Evidenţierea şi examinarea
examinarea si recoltarea probelor. tiroidelor.
2.15. Secţionarea muşchilor extrinseci ai 2.16. Eviscerarea limbii.
limbii.
92
Recoltarea măduvei de la nivelul coastelor presupune recoltarea unui
segment scurt de coastă, de la partea distală, cu ajutorul unui ferăstrău.
Frotiul se face cu ajutorul unei pensule sau, pentru examen histologic, se
fixează tot segmentul. Tehnicile prezentate se pretează, de altfel, şi altor
oase late.
2.1.3. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale

Se realizează o incizie ventrală, mediană, de la apendicele xifoidian,
pînă la pubis. Peretele abdominal se incizează bilateral, pe linia
hipocondrului şi anterior de pubis.
În acest moment se poate realiza cistocenteza pentru recoltarea de
urină în vederea examenului.
Îndepărtarea viscerelor abdominale pentru evidenţierea şi
examinarea glandelor suprarenale se face cât mai repede deoarece acestea
intră rapid în autoliză. Pentru evidenţiere, se disecă cu atenţie ţesutul
conjuctiv adipos perirenal. Pentru examenul structurii (corticală, medulară)
se fac secţiuni transversale din care se recoltează pentru examen
histopatologic.
2.1.4. Deschiderea şi examinarea cavităţii toracice

Verificarea presiunii negative intratoracice se face prin realizarea
unei incizii în porţiunea tendinoasă a diafragmului. Se poate auzi suflul de
aspiraţie şi se poate vedea relaxarea diafragmului. Dacă este suspicionată
septicemia, se recoltează sânge din cord, în condiţii de asepsie, într-o
seringă sterilă şi se transferă într-un mediu de cultură.
Se secţionează diafragmul, la locul de inserţie pe peretele toracic.
Deschiderea cutiei toracice se face printr-unul din procedeele prezentate la
partea generală. Pentru a asigura prevenirea rănirii mâinilor şi a antebraţelor
prosectorului în suprafeţele tăioase, ascuţite, franjurate ale coastelor tăiate,
acestea se pot acoperi cu feşe de tifon.
Legenda figurilor
2.17. Secţionarea palatului moale. 2.18. Eviscerarea faringelui.
2.19. Secţionarea hioidului. 2.20. Dezinserţia mediastinului.
2.21. Secţionarea aortei, esofagului şi 2.22. Secţionarea simfizei ischiopubiene.
venei cavă.
2.23. Secţionarea bilaterală a ischiumului 2.24. Organele pelvine.
şi pubisului.
93
94
95
Se examinează mediastinul, pericardul şi diafragmul. Se colectează
timusul sau resturile timice din mediastinul cranial.
Se examinează pleura parietală şi viscerală, coastele şi muşchii
intercostali. Dacă nu s-au recoltat probe din măduva osoasă, se pot recolta în
acest moment, de la nivelul coastelor sau al sternebrelor.
2.1.5. Eviscerarea organelor cervico-toracice

Organele toracice se examinează in situ, apoi se eviscerează.
Organele toracice se extrag într-un singur bloc, incluzând limba, laringele,
traheea, esofagul, inima, aorta şi pulmonii. Eviscerarea acestui bloc începe
cu eviscerarea limbii, prin secţionarea musculaturii intermandibulare, pe
lângă fiecare ramură a mandibulei. Pentru a uşura acest procedeu, se poate
face secţionarea cu un fierăstrău a simfizei mandibulare. Se examinează
cavitatea bucală, dinţii, faringele şi laringele, tonsilele.
Se secţionează transversal esofagul, aorta, vena cavă, la nivelul
diafragmului. Esofagul distal poate fi ligaturat sau pensat înainte de
secţionare, pentru prevenirea efluxului de conţinut gastric.
Organele toracice se aşează pe o masă suficient de mare. Se
examinează limba. Cu ajutorul unui bisturiu sau al unei foarfeci se deschide
esofagul pe toata lungimea. Se examinează mucoasa şi musculoasa.
Se examinează limfonodurile retrofaringiene mediale care sunt
localizate lângă faţa dorso-laterală a faringelui.
2.1.6. Deschiderea cavităţii pelvine

Se localizează gaura obturată a pelvisului. Anterior se secţionează
(cu ferăstrăul) ischiumul iar posterior pubisul, bilateral. Prin disecţie se
îndepărtează osul rămas liber.
2.1.7. Eviscerarea şi examinarea piesei urogenitale

Organele genitale şi urinare se pot eviscera împreună sau separat.
Se examinează perineul şi se secţionează. Se eliberează rinichii din
zona lombară apoi, prin tracţiune şi disecţie, se eviscerează ureterele
împreună cu rinichii, până la vezica urinară.
Legenda figurilor
2.25. Dezarticularea capului. 2.26. Secţionarea calotei.
2.27. Îndepărtarea calotei - atrofie. 2.28. Cap decalotat.
2.29. Eviscerarea creierului – secţionarea 2.30. Secţionarea vertebrelor cervicale.
nervilor cranieni.
2.31. Secţionarea vertebrelor toracice 2.32. Secţionarea vertebrelor lombare.
96
97
Se realizează incizia şi răsfrângerea capsulei din zona hilului pentru
examenul ureterului şi vaselor renale.
Rinichii se secţionează până la nivelul bazinetului. Incizia de la
nivelul bazinetului se extinde la nivelul ureterului, observându-se
eventualele anomalii. Parenchimul renal se secţionează seriat şi se
recoltează probe care cuprind cortex şi papile renale. Dacă este suspicionată
o intoxicaţie, se recoltează şi se congelează cel puţin 6 cm 3 de ţesut renal,
pentru examene toxicologice.
Urmează examinarea vezicii urinare, a uretrei şi a prostatei. Cu o
foarfecă se deschide vezica urinară şi uretra, pe partea ventrală, până la
penis (mascul) sau la meatul urinar (femelă). Se examinează cu atenţie
vezica, uretra şi trigonul vezical, pentru neoplazii, urolitiază şi altele. La
nevoie se pot recolta probe.
În cazul organelor genitale mascule se examinează testiculele,
epididimul, cordoanele spermatice, prostata.
În cazul organelor genitale femele se foloseşte o foarfecă pentru
deschiderea vulvei, vestibulului, vaginului şi a uterului până la oviducte.
Se examinează oviductele şi ovarele.
Atât la căţea cât şi la masculi se întâlnesc frecvent tumori veneriene
(sarcoame rotundocelulare) localizate pe mucoasele genitale, cu sau fără
implantare bucală.
2.1.8. Eviscerarea organelor aparatului digestiv

Etapa începe cu examinarea anusului şi a rectului şi incizia
ţesuturilor din jurul anusului.
Se secţionează diafragmul (partea superioară de ataşare) şi se
eviscerează organele digestive şi splina, prin tracţionare şi disecţie a
mezenterului, aproape de locul de inserţie, pe peretele dorsal al cavităţii
abdominale. Astfel se vor păstra limfonodurile mezenterice ataşate
segmentelor lor digestive.
Legenda figurilor
2.33. Secţionarea ventriculului drept. 2.34. Secţionarea atriului stâng drept.
2.35. Secţionarea atriului stâng. 2.36. Deschiderea trunchiului aortic
auricular.
2.37. Trunchi aortic deschis. 2.38. Examinarea valvulelor atrio-
ventriculare.
2.39. Dilataţie cardiacă, cord flasc, 2.40. Hemangiosarcom – metastază la
globulos. baza cordului.
98
99
100
Continuarea disecţiei organelor abdominale se face până la canalul
pelvin. Se eviscerează toate organele digestive, împreună cu splina şi cu
sacul anal, cu glandele asociate.
Se face examenul suprafeţei ventrale a coloanei vertebrale.
Limfonodurile iliace se găsesc localizate ventral de vertebrele
lombare 5, 6 sau 7, aproape de ramificarea aortei (trifurcaţie). Se deschide
longitudinal aorta abdominală iar inciziile se extind şi la nivelul arterelor
iliace.
2.1.9. Examinarea cordului

Deschiderea sacului pericardic se face după regula generală
prezentată la partea generală. În cazul existenţei unor exsudate în cavitate,
se vor preleva probe pentru examenul citologic şi bacterilogic.
Examenul general al cordului urmăreşte conturul extern (rotunjit în
caz de dilataţie cardiacă), aspectul epicardului, aspectul miocardului prin
transparenţa epicardului şi aspectul extern al marilor vase.
Deschiderea cordului drept. Cu un cuţit sau cu o foarfecă se
secţionează peretele ventricular de la baza auriculului până la vârful
cordului. Apoi se secţionează transversal auriculul, deschizând atriul drept.
Se extrage cheagul cruoric din atriu şi se examinează valvula tricuspidă
(atrioventriculară). Se continuă secţiunea cu valvulele pulmonare. Se
examinează şi se secţionează muşchii papilari şi cordajele tendinoase. Se
îndepărtează coagulii şi se spală cu ser fiziologic. Se examinează endocardul
atrial şi ventricular, valvulele tricuspide şi pulmonare şi miocardul.
Artera pulmonară se secţionează longitudinal inclusiv ramurile
intrapulmonare şi se urmăreşte eventuala prezenţă a trombuşilor, paraziţilor
şi altele.
Deschiderea cordului stâng. Cu un cuţit sau cu o foarfecă se
secţionează peretele ventricular de la baza auriculului până la vârful
cordului. Se introduce un cuţit în atriu şi se secţionează. Coagulii se
îndepărtează şi se examinează suprafaţa endocardului parietal, valvular, şi
aspectul miocardului.
Legenda figurilor
2.41. Tumora glomului aortic. 2.42. Ateroscleroză – trunchi pulmonar.
2.43. Stenoză aortică subvalvulară. 2.44. Persistenţa orificiului interventri-
cular.
2.45. Plăci fibroase intimale in trunchiul 2.46. Tonsilită acută.
aortic.
101
2.47. Endocardită valvulară 2.48. Endocardită valvulară atrioventri-
atrioventriculară dreaptă, subacută. culară stângă, cronică, fibroasă.
Secţionând valva mitrală, în apropierea septumului interventricular,
se vor secţiona şi valvulele aortice şi aorta.
Aorta se deschide longitudinal. Examenul aortei include examinarea
valvulelor, orificiile arterelor coronare, spaţiul sub- şi postvalvular aortic,
constricţii (stenoze), dilataţii, canal arterial persistent şi altele.
După aceasta, cordul se poate îndepărta de pulmon.
2.1.10. Examinarea aparatului respirator

Examenul aparatului respirator se face după regulile generale. Cu o
foarfecă se secţionează cartilajul cricoid, se deschide longitudinal traheea
până la bronhiile primare. Se examinează suprafaţa mucoasei şi
limfonodurile traheobronşice, situate la nivelul bifurcaţiei traheale. Se
inspectează şi se palpează cu atenţie toţi lobii pulmonari. Lobii se disecă
prin deschiderea bronhiilor mijlocii.
Probele de pulmon pentru histopatologie se pot acoperi (în
recipientul cu formol) cu tifon îmbibat în formol.
2.1.11. Examinarea ficatului şi pancreasului

Examinarea şi colectarea de probe reprezentative de pancreas,
eventual într-o piesă, cu mezenter şi duoden se face cât mai rapid pentru
prevenirea autolizei.
Duodenul se deschide pentru evidenţierea papilelor duodenale
(papila majoră şi minoră). Se verifică permeabilitatea canalului biliar prin
presarea uşoară a veziculei biliare şi observarea ejecţiei de bilă la nivelul
papilei duodenale. Se secţionează apoi vezicula biliară, se examinează
mucoasa şi se recoltează probe, dacă este cazul.
Ficatul se desprinde din blocul de organe abdominale, apoi se
deschide vena portă şi se examinează pentru tromboze. Secţiunile care se fac
la nivelul ficatului sunt seriate, la 1 cm distanţă. Probele pentru examen
histopatologic trebuie să fie până la 0,5 cm grosime, iar în caz de suspiciune
de intoxicaţie, se colectează şi se congelează bilă şi cel puţin 6 cm3 de ţesut
hepatic.
Legenda figurilor
2.49. Deschiderea şi examinarea arterelor 2.50. Secţionarea laringelui.
pulmonare.
2.51. Examenul laringelui şi traheei. 2.52. Deschiderea bronhiilor.
2.53. Deschiderea esofagului. 2.54. Metastaze tumorale la nivel
pulmonar.
102
2.55. Metastaze tumorale la nivel 2.56. Pneumonie hemoragică în focare –
pulmonar. migrări parazitare.
103
104
105
2.1.12. Examinarea splinei
Se extrage splina din blocul abdominal şi se secţionează
longitudinal, în toată masa sau seriat, la 1 cm interval. Anomaliile se
înregistrează şi se recoltează probe reprezentative.
2.1.13. Examinarea epiplonului şi mezenterului

Epiplonul se examinează ataşat fiind la stomac. Mezenterul se
examinează împreună cu limfonodurile mezenterice. Se recoltează
limfonoduri, dacă este cazul, în casete individualizate.
2.1.14. Examinarea tractul gastrointestinal

Mezenterul se disecă la nivelul inserţiei pe peretele intestinal.
Această manoperă face ca intestinul să poată fi întins pe masa de necropsie,
în vederea deschiderii.
Cu o foarfecă boantă se deschide esofagul distal şi stomacul pe
marea curbură, de la cardia, până la pilor şi duoden. Stomacul se deschide
prin răsfrângerea marginilor secţiunii.
Se examinează mucoasa şi se recoltează aproximativ 60 ml conţinut
gastric, pentru examenul toxicologic (poate fi congelat). Se va evita spălarea
mucoasei cu apă sau raclarea cu instrumentarul de disecţie, deoarece se vor
produce artefacte histomorfologice. Dacă spălarea este necesară, se va face
cu ser fiziologic sau formol.
Secţionarea longitudinală a duodenului se continuă cu celelalte
segmente intestinale până la rect.
Se examinează mucoasa intestinală, anusul şi glandele anexe
(perianale). Se recoltează probe pentru examen histologic.
O metodă bună este separarea unui segment de aproximativ 10 cm
de intestin nedeschis, spălarea uşoară a interiorului cu ser fiziologic,
ligaturarea capetelor şi injectarea de formol în lumen, până la o distensie
uşoară a segmentului.
Legenda figurilor
2.57. Jetaj purulent, cruste perinazale – 2.58. Conjunctivită purulentă – jigodie.
jigodie.
2.59. Pneumonie cu focare necrotice – 2.60. Pleuropneumonie necrotică in
jigodie. focare – jigodie.
2.61. Focare necroticopurulente 2.62. Enterită hemoragică – jigodie.
pulmonare – jigodie.
2.63. Congestie pulmonară. 2.64. Atelectazie de compresiune.
106
2.1.15. Examinarea articulaţiilor
Articulaţia şoldului a fost examinată anterior.
Examenul articulaţiilor urmăreşte aspectul lichidului sinovial,
eventualele anomalii, ligamente rupte, întinse sau erodate, capsule articulare
îngroşate, formarea de osteofite, membrană sinovială proliferată, cartilaje
articulare erodate sau ulcerate etc.
Se înregistrează anomaliile, iar dacă este cazul, se recoltează probe
pentru examen microbiologic şi histopatologic.
Articulaţia genunchiului. Se identifică şi se examinează
limfonodulul popliteu. Se secţionează transversal muşchii şi tendoanele,
proximal de genunchi şi imediat distal de patelă. Cele două incizii se unesc
pe partea medială a articulaţiei genunchiului. Cu atenţie se răsfrâng
ţesuturile incizate, inclusiv rotula, expunând examinării spaţiul articular. În
acest moment se pot recolta probe pentru histologie şi/sau pentru
microbiologie. Se secţionează ligamentul încrucişat şi se examinează
suprafeţele articulare.
Pentru examinarea articulaţiei umărului se secţionează musculatura,
tendoanele şi capsula articulară, pe partea laterală a articulaţiei, imediat
distal de acromion şi tuberculul supraglenoid. Se roteşte capul humeral faţă
de cavitatea glenoidă, pentru a expune articulaţia.
Articulaţia cotului se flexează la maximum. Se secţionează muşchii,
tendoanele şi capsula articulară printr-o incizie în „U”, medio-laterală şi
posterioară, paralelă cu ulna. Antebraţul se roteşte pentru prezentarea
articulaţiei.
2.1.16. Eviscerarea şi examinarea creierului

Pentru desprinderea capului, se realizează o hiperextensie a capului
şi se secţionează articulaţia occipito-atloidiană. Dacă se consideră necesar,
se poate colecta lichid cefalorahidian (LCR). Se secţionează măduva
cervicală şi musculatura din regiunea cervicală dorsală.
Legenda figurilor
2.65. Creier eviscerat. 2.66. Evidentierea cornului lui Ammon.
2.67. Recoltarea de probe din cornul lui 2.68. Hidrocefalie internă.
Ammon.
2.69. Secţiune sagitală prin creier de câine: a) corp calos; b) septumul pelucid;
c) talamus optic; d) tuberculi cvadrigemeni; e) pedunculi cerebrali; f) puntea lui Va-
rolio; g) trunchi cerebral; h) bulb; i) canal ependimar; j) ventriculul IV; k) cerebel.
107
108
109
Se secţionează pe lângă os şi se îndepărtează musculatura temporo-
mandibulară, cel puţin până la nivelul arcadei zigomatice.
Se realizează trei secţiuni cu un ferăstrău aşa cum s-a prezentat la
partea generală. Cu o daltă sau cu depărtător un introdus în prima incizie, se
ridică calota. Se examinează suprafaţa internă a calotei şi a sinusurilor.
Se secţionează lobii olfactivi, se ridică partea anterioară a capului şi
se secţionează cu atenţie nervii cranieni şi tija hipofizară, eliberând creierul.
Creierul se disecă pentru recoltare de probe pentru examenul
histopatologic sau se fixează în totalitate în formol şi se disecă ulterior.
Pentru eviscerarea hipofizei se incizează duramater în jurul şeii
turceşti, pentru eliberarea şi descoperirea glandei. Se extrage cu grijă şi se
plasează într-o casetă etichetată pentru ţesuturi şi se fixează.
2.1.17. Deschiderea cavităţilor nazale şi sinusurilor

Se secţionează cu un ferăstrău oasele frontale şi maxilare, complet,
transversal, rostral de orbite. Astfel se pot examina cavităţile nazale şi
sinusurile expuse. O altă posibilitate ar fi secţionarea completă a oaselor
frontale şi parţială a celor maxilare, până la nivelul palatului şi aplicarea
altei secţiuni orizontale, longitudinale, deasupra osului palatin, până la
prima secţiune şi extragerea oaselor astfel decupate.
2.1.18. Eviscerarea măduvei spinării

Se examinează ţesutul conjunctiv şi musculatura din regiunea
dorsală. Se îndepărtează musculatura dorsală în scopul evidenţierii coloanei
vertebrale.
Evidenţierea măduvei spinării presupune secţionarea arcurilor
vertebrale cervicale, toracice şi lombare, la diferite unghiuri.
Secţionarea vertebrelor începe în segmentul toracic al coloanei. Se
secţionează apofizele spinoase de la nivelul bazei, apoi se secţionează
arcurile vertebrale, bilateral, oblic, la 450, lateral de baza apofizelor
spinoase.
Legenda figurilor
2.70. Necroza cartilajelor – articulaţia 2.71. Necroza cartilajelor – articulaţia
condrocostală. condrocostală.
2.72. Necroza cartilajelor – articulaţia 2.73. Artrită cronică necrotică.
condrocostală.
2.74. Necroza cartilajului - articulaţiile 2.75. Carcinom mamar cu metastaze
sternebrelor. osoase – pisică;
2.76. Osteosarcom occipital câine. 2.77. Osteosarcom temporal - pisică.
110
Se realizează o secţiune transversală, la nivelul articulaţiei C7-T1 şi o
alta, la nivelul articulaţiei C13-L1, fără a secţiona măduva. Se îndepărtează
arcurile vertebrale eliberate, expunându-se astfel măduva.
Arcurile vertebrale ale vertebrelor lombare se secţionează imediat
deasupra apofizelor transverse, perpendicular pe apofizele spinoase. După
secţionarea tuturor arcurilor vertebrale lombare şi secţionarea transversală a
joncţiunii lombo-sacrale, se evidenţiază măduva lombară.
Se secţionează arcurile vertebrale ale vertebrelor cervicale la
jumătatea distanţei dintre apofizele spinoase şi cele transverse, paralel cu
cele spinoase.
Dacă sunt suspectate leziuni ale „cauda equina”, secţiunile arcurilor
vertebrelor sacrale se fac între crestele sacrale intermediare şi laterale.
Pornind de la nivelul atlasului, se prinde cu o pensă duramater şi se
tracţionează uşor dorsal iar cu un bisturiu sau cu o foarfecă mică, se
secţionează rădăcinile nervilor, cât mai lateral posibil, la nivelul găurilor
intervertebrale şi se extrage măduva din canalul medular.
Cu ajutorul unei foarfeci fine se secţionează duramater longitudinal,
pe linia mediană dorsală. Astfel se descoperă măduva în vederea examinării
şi recoltării de probe, pentru examen histopatologic.
Trebuie acordată o atenţie sporită intumescenţei cervicale şi
lombare. Se examinează canalul rahidian pentru hernii de disc şi alte leziuni.
2.1.19. Examinarea nervilor periferici

Nervul radial se evidenţiază prin secţionarea tendonului capătului
lateral al muşchiului triceps, la locul inserţiei pe ulna. Prin disecţie, se
evidenţiază nervul radial, care se leagă caudal de muşchiul brahial. Se
extrag 3-4 cm de nerv radial.
Pentru evidenţierea nervul sciatic (ischiatic) se incizează fascia lata
până la genunchi. Disecţia se face între bicepsul femural şi vastul lateral. Se
recoltează 3-4 cm de nerv şi se fixează după individualizare.
Legenda figurilor
2.78. Rinichi secţionat. 2.79. Nefrită interstiţială cronică în
focare.
2.80. Necroză medulară. 2.81. Nefrită interstiţială cronică în
focare.
2.82. Infarct alb subtotal, cronic. 2.83. Pielonefrită purulentă.
2.84. Litiază în bazinetul renal. 2.85. Cancer renal (stânga).
111
112
113
2.2. Necropsia cosmetică
Efectuarea tehnicii clasice, complete, de necropsie, este

inacceptabilă, de multe ori, pentru proprietarii de câini şi pisici care vor să
cunoască, totuşi, cauzele morţii animalului. În aceste cazuri, medicul
prosector trebuie să satisfacă două cerinţe majore, respectiv examinarea cât
mai completă a cadavrului şi păstrarea cât mai intactă a integrităţii lui,
pentru a nu rănii sensibilitatea proprietarului.
În acest sens, este necesară planificarea atentă a inciziilor care se vor
face în vederea reconstituirii cadavrului după necropsie. Ca regulă generală,
tehnica aleasă şi toate inciziile ce urmează a fi făcute se vor stabili foarte
clar, de comun acord cu proprietarul.
Obţinerea datelor anamnetice, instrumentarul folosit şi examinarea
exteriorului animalului nu implică diferenţe faţă de tehnica uzuală.
La deschiderea cadavrului trebuie să se ţină seama de organele care
trebuie neapărat examinate iar ca principiu general, liniile de incizie trebuie
să fie cât mai scurte şi să fie cât mai puţin evidente după suturare.
Examinarea se va face în poziţie dorsală, cadavrul fiind menţinut în
această poziţie de către o persoană ajutătoare sau prin sprijinire cu diferite
obiecte.
Deschiderea cavităţii abdominale se va face doar de la nivelul
apendicelui xifoidian până la nivelul cicatricii ombilicale. Se examinează
aspectul general al cavităţii şi se puncţionează diafragmul pentru verificarea
vidului pleural.
Se secţionează inserţia diafragmului pe peretele costal, se
secţionează traheea, esofagul şi vasele de sânge la nivelul părţii anterioare a
cavităţii toracice şi se extrag organele toracice, după secţionarea esofagului
distal şi a marilor vase, la nivelul traversării diafragmului.
Urmează eviscerarea organelor abdominale începând cu ficatul,
splina, stomacul şi duodenul, intestinul subţire şi gros prin secţionarea
mezenterului la fiecare segment în parte.
Legenda figurilor
2.86. Cistită hemoragico-necrotică difuză. 2.87. Cistită necrotică în focare.
2.88. Litiază (nisip) vezicală. 2.89. Icter.
2.90. Ciroză macronodulară. 2.91. Detaliu din figura precedentă;
chist biliar (săgeată).
2.92. Splenomegalie - limfom malign 2.93. Megacolon – hiperplazie de
multicentric. prostată.
114
Rinichii se detaşează şi se extrag din cavitate. Vezica urinară se
palpează iar dacă este necesar se detaşează şi se extrage.
Organele eviscerate se examinează după protocolul obişnuit.
Cavităţile se drenează de eventualele lichide şi se spală, dacă este nevoie.
Eviscerarea şi examinarea creierului se face doar dacă anamneza
indică evoluţia unor manifestări nervoase centrale. Pentru decalotare se face
secţionarea pielii pe o linie trasversală interoculară care se continuă până la
nivelul atlasului. Pielea şi musculatura se răsfrâng facilitând accesul la
calotă. Secţionare calotei şi eviscerarea creierului se va face după metoda
clasică.
După realizarea necropsiei trebuie refăcut cadavrul. Organele
eviscerate se repun în cavităţi pentru a reconstitui forma acestora. O altă
posibilitate este umplerea cavităţilor cu ziare care prezintă avantajul că sunt
absorbante.
Suturile trebuie să fie continue iar aranjarea părului va masca liniile
de sutură. Blana trebuie curăţată de sânge sau alte materiale biologice.
2.3. Colectarea de probe pentru examene de laborator
Medicul prosector trebuie să fie pregătit să colecteze şi să trimită

laboratoarelor specifice o cantitate de probe pentru examen microbiologic,
citologic, histopatologic, toxicologic şi parazitologic. Aceste probe trebuie
colectate separat şi prin tehnici diferite faţă de cele pentru examene
histopatologice.
2.3.1. Recoltarea de probe pentru examenul microbiologic

Regulile generale de recoltare sun valabile şi constau în recoltare cât
mai timpurie, colectarea de specimene reprezentative cu instrumente sau
tampoane sterile, folosirea instrumentelor sterile pentru secţionarea şi
îndepărtarea suprafeţelor acoperitoare sau aderente contaminate, trimiterea
urgentă a probelor şi refrigerarea rapidă. Pentru izolarea virusurilor probele
se congelează la temperaturi joase (-85 grade Celsius).
2.3.2. Recoltarea de probe pentru examenul citologic

Este necesară pregătirea mai multor lame histologice curate, cu un
capăt mătuit pe care se va nota numărul de înregistrare şi locul prelevării
probei (ex. abces renal, tumoră mamară, etc).
115
Uscarea la aer înainte de fixarea în alcool metilic şi colorare Wright
este obligatorie. Se pot trimite la laborator lame nefixate, doar uscate. Se
trimit cel puţin două lame din fiecare leziune.
Ca regulă generală, nu se indică fixarea cu formol şi nici expedierea
specimenelor citologice în contact cu vapori de formol deoarece formolul
determină artefacte citologice.
Specimenele solide (ex. organe, tumori) sunt cel mai bine examinate
prin tehnica frotiurilor prin imprimare (amprente). Disecţia specimenului va
realiza o suprafaţă de amprentare de aproximativ 1 cm 2. Îndepărtarea
sângelui sau a excesului de lichide, în general, de pe suprafaţă se face cu
sugativă sau tifon. Se atinge rapid şi uşor suprafaţa specimenului (mostrei)
cu lama histologică
Specimenele semisolide (măduvă osoasă, tumori limfoide, etc.) pot
fi pregătite după tehnica „squash” – strivire. Tehnica presupune depunerea
probei pe o lamă iar a doua lamă se plasează răsturnată cu mare fineţe peste
prima; apoi doar sub greutatea lamei secunde se trag una peste alta, prin
culisare, obţinându-se astfel frotiuri.
Probele fluide (sânge periferic, limfă, aspirate prin ac, măduvă
osoasă) pot fi pregătite (etalate) prin mai multe metode. Centrifugarea se
foloseşte pentru specimenele cu număr mic de celule. Sedimentul şi o
picătură de supernatant se transferă pe o lamă de sticlă pentru prepararea
frotiurilor.
Tehnica frotiurilor de sânge este cea mai răspândită.
Tehnica pensulării este foarte bună pentru frotiuri din măduva
osoasă, constă în atingerea uşoară a măduvei cu o pensulă uscată din păr de
cămilă şi pensularea uşoară a lamei obţinând un strat fin, unistrat de celule.
Nu se expun preparatele citologice la formol sau vapori de formol
din cauza artefactelor care apar.
Expedierea amorentelor şi frotiurilor se face în cutii care să menţină
separarea şi să prevină contactul, frecarea sau lipirea lamelor.
2.3.3. Colectarea probelor pentru examenul histopatologic

Formolul este suspectat ca fiind cancerigen pentru om astfel încât
folosirea lui necesită atenţie, evitându-se inspirarea vaporilor. Astfel se
indică folosirea recipientelor cu dop ermetic, manipularea formolului sub
hote, măşti de gaze, etc.
Majoritatea ţesuturilor se pot recolta împreună dar uneori este
necesară separarea, fixarea separată a unor probe asemănătoare, lucru care
se poate face în containere mici perforate sau săculeţe.
116
Pentru a putea recolta cantităţi mari de probe se pot folosi recipiente
mari din plastic rigid, de 10–12 l, în care se pot fixa piese mari (ex. măduva
spinării, ½ din creier) şi probe mici separate în casete de plastic perforate
(individualizate, inscripţionate).
În general se poate considera suficient un volum de formol de zece
ori mai mare decât al probelor. Oricum, piesele prelucrate trebuie să fie
complet scufundate în formol. Separarea probelor în casolete nu trebuie să
ducă la zdrobirea şi tasarea lor.
Containerele cu probe se agită periodic iar după 24 de ore se
schimbă formolul. La 48 de ore toate ţesuturile în afară de creier sunt fixate.
Pentru creier sunt necesare alte 7 – 10 zile. Probele de oase trebuie curăţate
de ţesuturile moi care nu au legătură cu procesul patologic.
Ochii sunt printre primele organe examinate la necropsie. Se fixează
separat de alte organe (probe) într-un volum de formol de 20 de ori mai
mare decât volumul lor. Înaintea introducerii în formol se vor injecta
aproximativ 0,25 ml de formol în corpul vitros. Pentru prevenirea
deteriorării mecanice în timpul transportului ochii se învelesc în feşe de
tifon.
2.3.4. Recoltarea probelor pentru examen toxicologic

În general se recoltează cel puţin 6 cm3 de ţesut (3/2/1 cm) din ficat,
rinichi, splină, creier şi ţesut adipos. Se colectează şi probe lichide, respectiv
corp vitros, bilă şi urină. În cazul suspiciunii de ingerare a unei substanţe
toxice, se recoltează aproximativ 60 ml de conţinut gastric.
Congelarea probelor pentru toxicologie, la –70oC, se face cât mai
repede posibil.
2.4. Boli cu manifestare predominant nervoasă
Boala Etiologie Anamneza Leziuni Diagnostic

Rabia Rhabdoviridae, Posibilitatea de a Nespecifice: *Clinic
genul Lyssavirus veni în contact cu cadavru deshidra- *Histopatologic
animale turbate; tat, slăbit, părul (neuronii din
Forma furioasă: murdar, plăgi cornul Ammon,
modificări de recente, incisivii scoarţă, cerebel -
comportament, sau molarii incluzii Babeş-
excitaţie, furie, adesea rupţi, Negri, encefalită
agresivitate, fracturi ale limfoglială)
para-lizie maxilarelor. *Imunofluores-
progresivă Mucoasele cenţă creier ;
117
anteroposterioară congestionate sau *Imunohistochimi
; cianotice. e.
Forma paralitică: În stomac se pot
paralizie găsi corpi străini.
progresivă
anteroposterioară
;
Boala lui Herpesviridae, Abatere, apoi Plăgi traumatice *Clinic
Aujeszky genul agitaţie, prurit, de automutilării. *Histopatologic
Varicellovirus automutilare, (Encefomielită
furie, paralizii. limfoglială şi
inclu-zii Hurst-
Nicolau în nucleii
neuronilor şi
celulelor din alte
ţesuturi)
*Imunofluorescenţ
ă
*Imunohistochimi
c
*Bioprobă
*Izolarea virusului
Boala Carre Paramyxovirida Sindrom oculo- Exantem vezi- *Necropsic
Jigodia e, genul conjunctival; culopustulos şi *Histopatologic
Morbilivirus Sindrom hiperkeratoza encefalomielită
respirator; cuzineţilor limfoglială,
Sindrom plantari. demielinizare,
digestiv; Conjunctivită, incluzii
Sindrom cutanat; cheratită paren- eozinofilice
Sindrom nervos. chimatoasă sau predominant
ulcerativă, intracitoplasmatice
panoftalmie. în ţesuturile
Exsudate în cavi- epiteliale, limfoide
tăţi, hemoragii pe şi SNC - incluzii
seroase,în Lenz;
organe; *Imunofluorescenţ
Bronhopneumoni ă directă
e catarală şi puru- *Izolarea virusului
lentă, pneumonie
interstiţială,
pleuropneumonii
fibrinopurulente,
abcese
pulmonare,
piotorax.
Stomatită
catarală,
faringită, gastro-
enterită catarală,
hemoragică;
SNC: coloraţiei
maronie, uneori
118
hemoragii;
Infecţia cu Herpesvirus Avort Avortoni (unii *Necropsic
herpesvirus canin (HVC) mumifiaţi) sau *Histopatologic
canin subfamilia morţi la termen; (meningoencefalită
Alpha- Adulţi: echimoze , necroze în focar -
herpesviridae şi vezicule pe celule Purkinje şi
mucoasa vaginală stratul granular;
şi peniană; incluzii
Necroze ale intranucleare în
placentei - avort neuroni şi celule
Căţei: pulmon cu gliale)
congestie, echi- *Virusologic
moze şi focare de
necroză, focare
de necroză şi
hemo-ragii în
ficat, intestine.
-nodurile limfati-
ce, splina mărite;
-rinichi:
echimoze
Encefalita Necunoscută; Învârtiri în cerc, Reducerea *Clinic
câinilor Se bănuieşte balansări şi mers volumului *Necropsic
bătrâni implicarea împleticit; encefalului, *Histopatologic
virusului jigodiei Tipic: deplasare mărirea (Perivascularită
sau a unui virus cu lovirea şi ventriculilor; limfocitară –
asemănător; împingerea manşoane foarte
obiectelor fixe; groase, scleroză
Nu apar paralizii atrofică difuză a
sau convulsii; substanţei albe,
demielinizare,
cromatoliză,
incluzii
eozinofilice în
nucleu şi
citoplasmă; nu
apare
neuronofagia.
Ascaridoza Toxocara canis Animale tinere - Prezenţa *Necropsic
la câine abdomen mare, paraziţilor în *Histopatologic
Toxascaris dispnee, număr mare în (meningită
leonina dezvoltare slabă, intestin. eozinofilică)
la pisică semne
respiratorii
(câine), digestive
şi nervoase.
Encefalito- Encephalitozoon Semne de Nefrită *Necropsic
zoonoza (Nosema) meningoencefalit interstiţială *Histopatologic
cuniculi ă şi mielită, nesupurată, (SNC, rinichi,
urmate de hepatită necrotică cord, ficat –
insuficienţă în focare. paraziţi în
renală endotelii, medie şi
119
progresivă. adventiţie
vasculară,
hepatocite,
epiteliul tubilor
uriniferi,
interstiţiul renal;
necroze,
granuloame.)
*Imunohistochimi
c
Neosporoza Neospora Semne medulare Acut: leziuni *Clinic
caninum asimetrice; dominate de *Necropsic
miozite şi necroză, disemi- *Histopatologic
poliradiculite; nate în ţesuturi şi (chişti de până la
organe – ficat, 40 microni, cu
miocard, muşchi; perete gros de 1-4
edem şi congestie microni, în
pulmonară; sistemul nervos,
Formele lente se neuroni şi celule
asociază cu infla- gliale - toate
maţie granuloma- ţesuturile afectate).
toasă în sistemul *Imunohistologic
nervos central şi (diferenţiere de
periferic, muşchi toxoplasmoză,
şi ochi; sarcocistoză)
Disautonomi Factor Pupile dilatate, Mucoase uscate, *Clinic
a felină neurotoxic mucoase uscate, megaesofag, *Necropsic
megaesofag, deshidratare; *Histopatologic
constipaţie, Stază digestivă (Cromatoliză şi
vomă, neurogenică la citoliza celulelor
deshidratare; diferite niveluri. ganglionare din
ganglionii
autonomi,
degenerare
axonală a nervilor
autonomi şi a
neuronilor din
nucleii nervilor III,
V, VII, X, XII).
Intoxicaţia Ingestie de Depresie, ataxie, Edem pulmonar, *Anamneza
cu soluţii antiîngheţ poliurie, edem renal; *Necropsic
etilenglicol (antiger) – pulmonar; *Histopatologic
metabolizare (cristale de oxalaţi
acid glicolic, – gălbui, rozete,
acid oxalic; prisme –
localizate
perivascular
(inclusiv SNC),
lumenul tubilor,
celulelor,
interstiţiului
renali)
120
*Toxicologic
(conţinut gastric,
urină, sânge).
2.5. Boli cu manifestare predominant cutanată
Examenul extern al cadavrelor de câine şi pisică urmăreşte

modificări ale învelişului pilos şi ale pielii luând în considerare culoarea,
supleţea, luciul, integritatea, procese inflamatorii, proliferative, etc.
Tulburările de pigmentare pot fi de tipul hipermelanozelor produse
de inflamaţii (ex. demodecie, alergii), boli endocrine (ex. nanism hipofizar),
tumori melanice, acantoza pigmentară idiopatică. Hipomelanozele pot fi
localizate (vitiligo) sau generalizate (albinism) şi au determinism genetic.
Alopeciile localizate sau generalizate au cauze multiple, genetice,
nutriţionale, hormonale, inflamatorii. Există o serie de anomalii de
dezvoltare a pielii (displazii, dermatoze lichenoide, ihtioza, astenia cutanată,
sinusul dermoid, etc), disendocrinii (nanism hipofizar, mixedem, etc.) şi
dismetabolii cu manifestare cutanată (ex. carenţa primară sau secundară de
Zn) care se pot observa la examenul macroscopic dar diagnosticul de
certitudine se poate stabilii numai histopatologic. Ca regulă generală,
examenul histopatologic este metoda cea mai utilă în diagnosticul leziunilor
cutanate, el stabilind tipul leziunilor şi aducând informaţii privind etiologia.
De aceea, recoltarea de probe de piele cu aspect normal şi cu diferite stadii
ale leziunilor observate necropsic, este o măsură binevenită în diagnosticul
bolilor cutanate şi a celor sistemice cu manifestare cutanată caracteristică.
Tumorile cutanate sunt unele dintre cele mai frecvente tumori la
câine şi la pisică. Examenul necropsic poate evidenţia formaţiuni tumorale
la nivelul pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat. Examenul macroscopic al
tumorilor va urmării evaluarea mărimii, consistenţei, creşterea infiltrativă
sau bine delimitată într-o capsulă, relaţiile cu pielea, integritatea
epidermului, aspectul limfonodulilor regionali.
Unele tumori cutanate au o morfologie relativ caracteristică încât pot
fi suspicionate la examenul macroscopic. Astfel, melanoamele melanogene
au culoare care variază de la cenuşie la neagră, mixoamele şi
mixosarcoamele au aspect moale, gelatinos, lipoamele au aspect similar
ţesutului adipos normal, hemangioamele şi hemangiosarcoamele au culoare
roşie, conţin cantităţi mari de sânge, tumorile hepatoide au localizare
preponderentă perianală iar pe secţiune au o culoare portocalie-brună,
caracteristică. Morfologia macroscopică trebuie apreciată şi consemnată dar
121
are valoare scăzută în diagnosticul oncologic. În timpul necropsiei se pot
realiza amprente pentru examenul citologic dar diagnosticul de certitudine
va fi stabilit prin examenul histopatologic.
La examenul pielii se va urmării evidenţierea calozităţilor,
higromelor, ulcerelor decubitale, leziunilor de intertrigo.
Examenul mucoasei conjunctive şi al globilor oculari poate
surprinde leziuni congenitale sau dobândite. La carnivorele nou-născute
pleoapele sunt închise iar retina este incomplet diferenţiată în primele două
săptămâni de viaţă.
Anomaliile congenitale sunt prezentate pe larg în tratate de
eredopatologie şi patologie, încât prezentarea lor într-un ghid practic de
diagnostic necropsic ar putea fi doar o enumerare inoportună. O parte din
anomaliile congenitale sunt prezentate în cadrul bolilor majore.
122
Afecţiunile dobândite, în afara celor traumatice care sunt boli
chirurgicale, au mai frecvent cauze infecţioase. Înainte de deschiderea
pleoapelor, nou-născuţii infectaţi cu stafilococi, Chlamydia psittaci pot
dezvolta conjunctivite, oftalmii şi panoftalmii. În cazul infecţiei cu
Chlamydia psittaci leziunile sunt de regulă unilaterale şi se asociază cu
pneumonia. Examenul amprentelor evidenţiază microorganismele
intracelulare. Şi alţi germeni, streptococi, colibacili, pasteurele, micoplasme,
pot induce blefaroconjunctivite purulente cu edemaţierea feţei (anazarcoid
juvenil). Infecţiile la fătare cu virusul rinotraheitei feline provoacă la pisoi
conjunctivită şi dacriocistită severă, keratită şi simblefaron (sudarea
pleoapelor). Caliciviroza (picornavirus) induce, de asemenea, conjunctivită
şi keratită. Conjunctivita purulentă, asociată cu keratită şi ulcerele corneene,
este o leziune frecvent întâlnită în jigodie. Examenul histopatologic va
evidenţia incluziile Lenz-Sinigaglia în celulele epiteliale. În hepatita
Rubarth apare aşa-numita keratită albastră datorită edemului cornean
secundar endotelitei imune (hipersensibilitate de tip III). Virusul leucozei
feline (FeLV) şi Toxoplasma gondi produc inflamaţii ale componentelor
globului ocular (retinite, iridociclite), încât atunci când se suspicionează
aceste boli se recomandă examinarea histologică a globului ocular, alături
de alte ţesuturi de elecţie.
2.5.1. Boli specifice cu localizare predominant cutanată
Boala Etiologie Leziuni Diagnostic

Papilomatoza Papilomavirus 5 entităţi: *Clinic
bovin tip 1(a) -papiloame multiple *Necropsic
bucale la câinii tineri; *Histopatologic
-papiloamele solitare;
-papiloame veneriene;
-papiloamele pleoape-
lor şi conjunctivei;
-papiloamele sarcoid-
like
Nocardioza Nocardia Forma cutanată: *Necropsic
asteroides, piogranuloame *Bacterioscopic
N.caviae, cutanate, flegmoane, (Gram, Ziehl-
N.brasilensis, limfadenită. Neelsen)
N.farcinica Forma pulmonară: *Histopatologic
piogranuloame - *Bacteriologic
secundar în SNC,
oase, rinichi;
123
Morva Burkholderia Noduli şi ulcere *Alergic
mallei cutanate, limfadenită *Serologic
granulomatoasă, *Necropsic
conjunctivită, rinită *Histopatologic
purulentă. (granuloame predo-
minant exsudative
sau proliferative de
diferite vârste)
*Bacteriologic
Necrobaciloza Fusobacterium Flegmoane *Necropsic
necrophorum interdigitale, foliculită *Histopatologic
necrotico-purulentă şi *Bacteriologic
abcese ale buzelor;
Gingivite necrotice.
Impetigo Staphilococcus Pielea ventrală fără *Necropsic
spp. păr – macule, papule, *Histopatologic
Streptococcus pustule, ulcere cu (epidermită pustu-
spp. demarcaţie congestivă loasă nefoliculară)
şi cruste galbene; *Bacteriologic
Dermatofiloza Dermatophilus Focare de dermatită *Necropsic
congolensis purulentă, crustoasă, *Amprente –
piogranuloame filamente ramificate
profunde. septate;
*Histopatologic
*Bacteriologic
Lepra felină Mycobacterium Noduli cutanaţi sau *Necropsic
lepraemurium bucali de 1-3 cm *Amprente – bacili
diametru, uneori acidorezistenţi;
ulceraţi, hiperplazia *Histopatologic
limfonodurilor; - granuloame epite-
lioide dermice şi
limfonodale, necro-
ză de cazeificare,
bacili
acidorezistenţi
*Bacteriologic – nu
reuşeşte cultivarea
– diferenţiere de
M.bovis şi
micobacterii
atipice;
Granuloamele Mycobacterium Leziuni la locul plăgi- *Necropsic
micobacteriene fortuitum, lor – plăci cutanate, *Amprente – bacili
atipice M.xenopi, noduli subcutanaţi de acidorezistenţi;
M.smegmatis, 0,5-3 cm, uneori *Histopatologic
M.chelonei, ulceraţi, fistulizaţi; (dermatită
124
M.thermoresisti- M.smegmatis – focare piogranulomatoasă
ble, M.phlei. de necroză a grăsimii şi paniculită).
subcutanate.
Pseudomicetomul De obicei Urmarea unor *Necropsic
bacterian stafilococi traumatisme *Amprente
(Botriomicoza) coagulazopozitiv - interesează dermul, *Histopatologic
i hipodermul, uneori şi (dermatită
ţesutul muscular şi piogranu-lomatoasă
osos – noduli şi panicu-lită, celule
subcutanaţi, uneori epitelioide, gigante,
ulceraţi, cu conţinut neutrofile, colonii
purulent cu granule de stafilococi
albe. înconjurate de
substanţă eozino-
filică omogenă
dispusă în coroană
– material
Splendore-Hoepli)
Râia sarcoptică Sarcoptes scabiei Forma clasică: papule *Necropsic
canis acoperite de cruste – *Preparat direct
butoni scabioşi, - raclate epidermice
depilaţii; marginea *Histologic
posterioară a (dermatită alergică
urechilor, baza cozii, - hiperplazie
torace ventral. epider-mică ,
Suprainfecţii, hiperkeratoză şi
îngroşarea pielii. parakeratoză,
Forma juvenilă: dermită cu edem,
depilaţii discrete, piele fibroză, infiltrat cu
scuamoasă, seboreică. mononucleare,
eozinofile şi
neutrofile)
Râia notoedrică Notoedres cati Leziuni pe cap, *Necropsic
marginea urechilor, *Preparat direct
gât, membre, - raclate epidermice
generalizare; *Histologic
Alopecie parţială, (dermatită
îngroşarea şi cutarea perivasculară
pielii, cruste gălbui- superficială,
cenuşii; eozinofilică,
limfadenopatie parakeratoză
regională; focală)
Cheyletieloza Cheyletiella Căţei: dermatită *Necropsic
yasguri (câine) scuamoasă pe cap şi *Preparat direct
Cheyletiella partea dorsală a - raclate epidermice
blakei corpului; - periaj al părului.
125
(pisică) Pisoi: dermatită *Histologic
scuamoasă (dermatită perivas-
pitiriaziformă. culară superficială,
eozinofilică, hiper-
plazie epidermică,
spongioză)
Râia auriculară Otodectes Otită externă (conduct *Necropsic
cynotis auditiv extern, rar *Preparat direct
conchie) cu hiperse- - raclate
creţie de cerumen brun epidermice,
închis, leziuni produse cerumen, din
de grataj, depilaţii, conductul auditiv.
ero-ziuni, edemul
conchiei.
Demodecia Demodex canis Plăci eritematoase, *Necropsic
depilaţii difuze sau *Preparat direct
numulare perioculare - raclate epidermice
(aspect de ochelari), după comprimarea
scuamoză, rugozitate a pielii;
pielii (keratoză folicu- *Histologic
lară), edem cutanat, (perifoliculită
melanoză, seboree urât limfo-plasmocitară,
mirositoare (cap, gât, hiperkeratoză
extremităţi, foliculară, paraziţi
generalizat); în treimea
Piodemodecie – superficială a
inflamaţii purulente foliculilor, inconti-
bacteriene de nenţă pigmentară;
asociaţie, adenopatie. spongioză, degene-
rare hidropică;
granuloame)
Păduchi Trichodectes Depilaţii pe cap şi la *Necropsic
canis, baza urechilor.
Linognatus
setosus (câine)
Felicola
subrostratus
(pisică)
Purici Ctenocephalides Anemie la animale *Necropsic
canis, C. felis tinere, dermatită
alergică, eritemocrus-
toasă,
hiperpigmentare,
lichenificare la adulte.
Candidoza Candida spp. Plăci mucoide alb- *Necropsic
Animale cenuşii şi ulcere la *Amprente
126
imunosupresate, nivelul joncţiunilor *Histopatologic
tratate îndelung mucocutanate;
cu antibiotice Dermatită exsudativă,
onicomicoză, otită
externă.
Malassezioza Malassezia Otită externă; *Necropsic
pachydermatis Eritem cutanat, *Amprente
hiperpigmentare, *Histopatologic
cruste, alopecie; (hiperkeratoză orto-
şi parakeratotică,
dermatită superfici-
ală perivasculară,
pustule
spongiforme)
Dermatofitoze Microsporum Pisică: depilaţii *Necropsic
canis, M. circulare de câţiva *Lampa Wood
gypseum, cm., scuamoase la *Preparat direct
M.persicolor, periferie, pe cap, (raclate epidermice
Tricophyton membrele anterioare, de la periferia
mentagrophytes degete; onicomicoză. placardelor,
Câine: ca şi la pisică, rădăcina firelor de
plus o formă păr)
inflamatorie – kerion – *Histopatologic
foliculită purulentă ce *Examen micologic
acompaniază căderea
părului, pe faţă, în
jurul pleoapelor, gât;
Feohifomicoze Fungi Cutanat, subcutanat, *Necropsic
pigmentaţi: organe: *Preparat direct
Curvularia - creşteri tumor-like pe *Histopatologic
geniculata, membre, abdomen, (mase de hife
Pseudoalescheri fistulizate, cu scurgeri înglobate într-o
a boydii serohemoragice sau substanţă eozinofilă
Plăgi purulente, granule albe (cement), reacţie
contaminate; sau colorate (galbene, Splendore-Hoeppli,
brune, negre, roşii) în hife galben-brune,
puroi, moi sau dure, ramificate, septate,
de până la 2 mm. supuraţie, reacţie
epitelioido-gigantă,
fibroză masivă)
*Imunohistochimie
*Examen micologic
Sporotrichoza Sporotrix Contaminarea plăgilor *Necropsic
schenckii cutanate, inhalator; *Preparat direct
Localizare obişnuită *Histopatologic
pe cap şi extremităţi; (dermatită
piogranu-lomatoasă
127
Forma cutanată: –levuri rotunde,
noduli subcutanaţi 1-5 ovale, alungite,
cm, ulcerare, exsudat singulare sau
purulent vâscos, roşu- înmugurite, 2-6
brun; extindere la microni, supuraţie,
ţesuturile profunde; reacţie epitelioidă,
Forma cutananeo- celule gigante,
limfatică: noduli şi fibroză masivă;
ulcere crateriforme în reacţie Splendore-
lungul corzilor Hoeppli)
limfatice îngroşate; *Imunohistochimie
Formă sistemică: *Examen micologic
pisică
Ancilostomoza Ankylostoma Leziuni produse către *Necropsic
caninum (câine), larve - penetrarea *Histopatologic
A. tubaeforme pielii fine: eritem, *Coproparazito-
(pisică), cruste, pododermatită; logic
Uncinaria Digestiv: Enterită
stenocephala ulceroasă şi granulo-
(câine şi pisică). matoasă; Anemie
2.5.2. Boli cutanate de natură alergică, carenţială şi toxică

Dermatita atopică Dermatită Câine: leziuni primare *Necropsic
alergică la nivelul feţei, urechi- *Histopatologic
(hipersensibilitat lor, picioarelor, axile-
e de tip I) cu lor: eritem, excoriaţii,
predispoziţie crustizare, alopecie de
ereditară; grataj,hiperpigmentare
, lichenificare,
piodermite.
Conjunctivită, otită
externă.
Pisică: dermatită
miliară, granuloame
eozinofilice, alopecie
simetrică, urticarie;
Dermatite alergice Hipersensibilitat Cutanat: seboree, *Clinic
de origine e tip I la proteine cruste, suprainfecţii; *Necropsic
alimentară din carne, lapte, Gastroenterite, nefrite, *Histopatologic
ouă, cereale, …. bronşite.
Erupţii Hipersensibilitat Eritem, macule, *Clinic
medicamentoase e tip I, II, III şi papule, pustule, *Necropsic
128
IV la ulcere. *Histopatologic
medicamente (dermatită perivas-
(Sulfamide culară, dermatită de
potenţate, interfaţă, dermatită
peniciline, veziculoasă
levamisol, … epidermică sau
subepidermică)
Pododermatita Boală mediată Perniţe tumefiate, *Clinic
plasmocitară imun - pisică ulcerare, proliferare *Necropsic
granulomatoasă, *Histopatologic
hemoragie. (dermatită perivas-
culară, difuză,
plasmocitară, corpi
Russel)
Granulomul Nelămurită Partea posterioară a *Clinic
eozinofilic cu membrelor pelvine, *Necropsic
colagenoliză partea medială a *Histologic
membrelor anterioare (dermatită
– plăci cutanate bine nodulară,
circumscrise, ferme, degenerarea fibrelor
galben-rozalii, uneori de colagen –
liniare de 0,2/10 cm, hialinizare,
alopecice sau, rar, mineralizare,
ulcerate; acumulare de
Leziuni bucale – histiocite,
ulcere ovalare, netede, eozinofile,
bine circumscrise – epitelioide, celule
limbă, gingii, palat, gigante).
buza superioară.
Foliculita Nelămurită Pustuloza eozinofilică *Clinic
eozinofilică sterilă sterilă - câine – erupţie *Necropsic
papulopustuloasă mul- *Histologic
tifocală, generalizată, (foliculită şi furun-
eroziuni inelare, culoză eozinofilică;
cruste, alopecie, pustule eozinofilice
hiperpigmentare; nefoliculare
Foliculita eozinofilică (subcorneale),
sterilă auriculară – hialinizarea
câine - erupţie papulo- colagenului
pustuloasă pe faţa perifolicular).
externă a conchiilor
auriculare;
Foliculita eozinofilică
– pisică – reacţie de
hipersensibilizare
(alimentară, insecte) –
erupţie
129
papulopustuloasă,
hipotrichoză, locali-
zate simetric pe
abdomen, flancuri,
coapse.
Celulita juvenilă Necunoscută Căţei până la 4 luni; *Clinic
canină Limfadenopatie *Necropsic
submandibulară; *Microscopic
Papule, pustule, (dermatită
cruste, alopecie, edem piogranulomatoasă
sever – trufă, faţă, nodulară sau difuză,
urechi. furunculoză,
limfadenită
piogranulomatoasă)
.
Sindromul Hepatite cronice Leziuni eritematoase, *Clinic
hepatocutanat – insuficienţă erozive, ulcerative, *Necropsic
(Dermatita hepatică, diabet, crustoase – trufă, *Microscopic
necrolitică tumori pancrea- periocular, marginile (acantoză, edem
superficială) tice secretante de urechilor, extremităţi, intra- şi extracelular
glucagon. ventral, punctele de în jumătatea
presiune şi fricţiune – superficială a
simetrice, stratului spinos
asemănătoare carenţei (patognomonic),
de Zn. pustule corneale,
parakeratoză,
hiperplazia stratului
bazal).
Carenţa de acizi Dietă Alopecie, piele uscată, *Clinic
graşi esenţiali dezechilibrată, solzoasă, apoi *Necropsic
malabsorbţie, uleioasă, otite externe. *Histopatologic
boli hepatice (hiperplazie
epidermică cu
hiper- şi
parakeratoză;
Carenţa de zinc Carenţă primară; Parakeratoză, seboree, *Clinic
exces de Ca, Cu, acantoză, alopecie, *Necropsic
Fe, acid fitic, piodermită, ulceraţii, *Histopatologic
lipide, tulburări în jurul ochilor, *Biochimic
digestive, urechilor, gurii,
insuficienţă periarticular, axilar,
hepatică, inghinal, cuzineţi
hipotiroidism, plantari.
acromodermatită
enteropatică -
genetică
130
Carenţa de cupru Carenţă primară; Decolorarea *Clinic
Exces de Ca, Zn. caracteristică a firelor *Necropsic
de păr, periocular, *Histopatologic
peribucal şi pe *Biochimic
marginea urechilor.
Fără alopecie !!
Carenţa de Dietă Piele uscată, *Clinic
vitamina A dezechilibrată, scuamoasă, depilată, *Necropsic
malabsorbţie, fragilă pe abdomen şi *Histopatologic
boli hepatice. torace, mai frecvent. (keratinizare
Otită externă, foliculară excesivă)
piodermită. *Biochimic – ficat.
Hipervitaminoza Iatrogen Pilozitate rugoasă, *Clinic
D uscată sau grasă. *Necropsic
Calcificare: rinichi, *Histopatologic
pulmon,artere,
cartilaje de creştere.
Carenţa de Alimentaţie Păr uscat, casant, *Clinic
vitamină H bogată în carne şi decolorat, alopecie. *Necropsic
(biotină) şi/sau cereale. Piele uscată, *Histopatologic
carenţa de Tulburări scuamoasă, cu
vitamină B2 digestive. eroziuni şi cruste
(riboflavină) peribucale, cervicale,
toracice, la
extremităţile
membrelor;
La pisică – seboree,
leucotrichie, exantem
papulocrustos;
Carenţa de Ulcere ale mucoaselor *Clinic
vitamină PP digestive, congestia *Necropsic
(niacină) limbii (limbă neagră). *Histopatologic
Carenţa de Dermatoză crustoasă, *Clinic
vitamină B5 (acid acromotrichie, *Necropsic
pantotenic) alopeci-e, leziuni *Histopatologic
gingivale.
Paniculita Acizi graşi Pisică – depozitele de *Anamneza
nutriţională oxidaţi, carenţă grăsime sunt de *Necropsic
de vitamina E culoare cenuşie, *Histopatologic
galben-lămâi, (ceroid liber,
portocalie, sunt necroza grăsimii,
indurate, uneori granuloame,
gelatinoase. macrofage cu
Alopecie şi acantoză ceroid în ţesutul
la nivelul capului şi adipos, ficat, splină,
membrelor. limfonoduri).
131
Intoxicaţia cu Consum de Acut: iritaţie *Anamneza
taliu rodenticide gastrointestinală *Necropsic
severă, paralizie, *Histopatologic
moarte. (parakeratoză,
Cronic: Leziuni la hiper-plazie
nivelul zonelor de epidermică, pustule,
fricţiune – comisura necroze epidermice
buzelor, nări, şi ale glandelor
marginea urechilor, sebacee,
interdigital, inghinal, sudoripare; necroze
perineal – eritem, miocardice, muscu-
alopecie, exsudaţie, lare, limfoide, edem
crustizare, exfoliere. pulmonar, cromato-
liză, neuronofagie,
degenerare
valeriană).
Intoxicaţia cu Îmbăieri, Eritem, necroză *Anamneza
arsen aspersări cu epidermică, ulcere *Necropsic
soluţii atone - piele, mucoasă *Histopatologic
concentrate. bucală, joncţiuni (eritem, necroză
mucocutanate. epidermică).
2.5.3. Boli autoimune cu manifestare cutanată

Lupus eritematos Autoanticorpi Afectare renală, *Clinic - anamneza
diseminat pentru numeroase articulară, *Necropsic
- câine şi pisică - ţesuturi hemolimfatică, *Histopatologic
cutanată; (dermatită de interfaţă
Cutanat: Leziuni lichenoidă – infiltrat
simetrice pe faţă şi limfoplasmocitar şi
extremităţi sau melanofage,
generalizat – degenerarea stratului
eroziuni, ulcere, bazal al epidermului,
descuamări, cruste. îngroşarea şi
fragmentarea
membranei bazale)
*Imunofluorescenţă
(membrana bazală şi
pereţi vasculari).
Lupus eritematos Autoanticorpi Leziuni simetrice la *Clinic - anamneza
discoid pentru ţesutul nivelul botului, *Necropsic
- câine, cea mai cutanat obrajilor, *Histopatologic
comună - periorbital: (dermatită de interfaţă
depigmentare, lichenoidă – infiltrat
eritem, alopecie, limfoplasmocitar şi
cruste. melanofage,
132
degenerarea stratului
bazal al epidermului,
îngroşarea şi
fragmentarea
membranei bazale)
(membrana bazală)
Pemphigus Autoanticorpi Câini de vârstă *Clinic - anamneza
vulgaris pentru ţesutul medie şi înaintată: *Necropsic
- câine şi pisică – cutanat vezicule şi bule (leziunile prezentate şi
maladie rară efemere, eroziuni şi semnul Nikolsky –
ulcere la nivelul presiunea digitală
mucoasei bucale (cu decolează epidermul)
cacostomie), *Histopatologic
joncţiunilor (la periferia leziunilor
mucocutanate şi – fisurare suprabazală,
pielii. inflamaţie minimă)
Uneori distrofia *Imunofluorescenţă
unghiilor cu (depozite intercelulare
ulcerarea de complexe imune)
bureletului.
Pemphigus Autoanticorpi Vegetaţii verucoase, *Clinic - anamneza
vegetant pentru ţesutul proliferări *Necropsic
- exclusiv la câine, cutanat papilomatoase. *Histopatologic
foarte rar (hiperplazie epidermi-
că, pustule intraepi-
dermice şi foliculare,
eozinofile şi acantoci-
te –fisură suprabazală)
(depozite intercelulare
de complexe imune)
Pemphigus Autoanticorpi Generalizat sau *Clinic - anamneza
foliaceu pentru ţesutul localizat - faţă, *Necropsic
- câine şi pisică – cutanat pleoape, urechi, *Citologic
cea mai frecventă - Ciobănescul bureletul unghiilor. (Testul Tzanck -
boală autoimună German şi Leziunile primare frotiu din pustule
buloasă cu Dobermanul sunt sunt vezicule şi intacte – acantocite
exprimare cutanată predispuşi pustule iar apoi înconjurate de
domină aspectul neutrofile – aspect de
exfoliativ; roată dinţată)
Leziuni de obicei *Histopatologic
simetrice. (leziuni intacte - pus-
Uneori leziuni tule mari intraepider-
proliferative şi mice cu acumulare
ulcere doar la masivă de neutrofile,
nivelul cuzineţilor eozinofile, acantocite)
133
plantari. *Imunofluorescenţă
(depozite intracelulare
de complexe imune)
Pemphigus Autoanticorpi Identic cu *Clinic - anamneza
eritematos pentru ţesutul pemphigusul *Necropsic
- variantă a cutanat foliaceu dar este *Histopatologic
pemphigusului mai puţin extins - (dermatită de interfaţă
foliaceu doar la nivelul lichenoidă – infiltrat
capului. limfoplasmocitar şi
melanofage, pustule
mari intraepidermice)
(membrana bazală).
Pemphigoid bulos Autoanticorpi Vezicule şi bule *Clinic - anamneza
- câine, Collie şi pentru ţesutul tranzitorii, eroziuni *Necropsic
Doberman cutanat şi ulcere pe *Histopatologic
predispuşi mucoase, joncţiuni (iniţial– clivaj dermo-
mucocutanate şi epidermic, vacuoli-
piele; zare subepidermică )
(membrana bazală)
2.5.4. Manifestări cutanate în bolile endocrine
Diagnosticul diferenţial al manifestărilor cutanate în bolile endocrine
este, în general, greu de realizat doar necropsic şi histopatologic deoarece au
multe aspecte macroscopice (hipotrichoză, alopecie simetrică, tulburări de
pigmentare, epilare uşoară) şi histopatologice (hiperkeratoză, dilatare şi
atrofie foliculară, atrofie şi hipermelanoză epidermală, atrofia glandelor
sebacee) comune. De aceea, recunoaşterea dermatozelor hormonale are
valoare, în primul rând, pentru orientarea necropsiei în vederea examinării
minuţioase a glandelor endocrine. În cele ce urmează sunt prezentate
aspectele distinctive ale celor mai frecvente leziuni cutanate de natură
hormonală la carnivore.
Boala Etiologie Leziuni Histopatologic

cutanate
Hipotiroidism Diversă: tiroidite, Hipoderm Vacuolizarea sau
atrofii tiroidiene, edematos hipertrofia muşchilor
neoplazii, anomalii (mixedem), erectori ai pielii, exces
hipotalamo- tulburări de de mucină dermică;
hipofizare, pigmentare;
tiroidiene, carenţă
de iod, factori
guşogeni...
134
Hiperadreno- Hiperplazii, Calcinoză Mineralizarea
corticism adenoame ale cutanată, ectazii distrofică a
glandei suprarenale, venoase colagenului dermic, a
producţie ectopică, multiple, membranelor bazale
iatrogen… comedoame. epidermice şi
foliculare, îngroşarea
dermului, lipsa
muşchilor erectori ai
firului de păr, dilatarea
capilarelor dermice.
La pisică lipseşte
calcinoza şi dilatarea
capilarelor.
Insuficienţa Genetic, tumori, Hiperpigmentare Scăderea fibrelor
hormonului de chişti hipofizari… , piele normală elastice dermice.
creştere sau subţire,
flască.
Acromegalie Administrare de Piele groasă, Acantoză,
progesteron, corp pliată, în special hiperkeratoză,
galben persistent, pe cap, gât şi hiperplazie dermică.
adenoame extremităţi. Păr
hipofizare. lung şi gros,
unghii lungi şi
groase.
Hiperestro- Masculi cu Melanoză Atrofia pielii.

genism Sertolioame, femele maculată pe
cu chişti ovarieni pielea organelor
foliculari sau genitale,
tumori ovariene. ginecomastie,
hipertrofie
vulvară,
dermatoză
prepuţială.
2.6. Boli cu afectare multisistemică
Boala Etiologie Tablou morfopatologic Diagnostic

Boala Carre Paramyxo- Localizarea oculară – *Clinic
viridae, genul conjunctivită purulentă, *Necropsic
Morbilivirus keratită parenchimatoasă, *Histopatologic
ulceroasă, panoftalmie; -encefalită
Localizarea pulmonară – limfohistiocitară,
rinită catarală, purulentă, demielinizare;
135
pneumonie catarală, - incluzii Lenz-
necrotico-purulentă, pleurită Sinigaglia
purulentă, piotorax; (incluzii
Localizarea digestivă - eozinofilice
Stomatită catarală, faringită, predominant
gastroenterită catarală, citoplasmatice) în
hemora-gică, limfadenită ţesuturile
mezenterică, hepatoză, epiteliale, limfoide
nefroză; şi nervos;
Localizarea nervoasă - *Imunofluores-
coloraţie maronie a SNC, cenţă directă
uneori hemoragii; *Izolarea virusului
Localizarea cutanată –
exantem eritematos,
veziculopustulos ventral, rar
generalizat, hiperkeratoza
cuzineţilor plantari – boala
călcâiului tare (hard pad
disease);
Hepatita Adenovirus Mucoase palide, subicterice, *Necropsic
infecţioasă a canin 1 cu peteşii; *Histopatologic
câinelui (CAV-1), Exsudate serohemo-ragice sau -necroză hepatică
- Hepatita familia serofibrinoase în cavităţii; centrolobulară
Rubarth Adenoviridae, Hemoragii pe mucoase, difuză, incluzii
genul seroase, edem subcutanat; bazofile
Mastadeno- Ficat congestionat, distrofic, intranucleare);
virus . lobulaţia evidentă; edemul *Imunofluores-
veziculei biliare; cenţă
Pulmon: edem şi hemoragii; *Virusologic
Edem cornean, opacitatea
corneei;
Alte leziuni: tonsilită, catar
gastrointestinal.
Infecţia cu Herpesvirus Focare de necroză şi *Necropsic
herpesvirus canin (HVC) hemoragii în ficat, intestine. *Histopatologic
canin subfamilia Nodurile limfatice şi splina -
Alpha- mărite; meningoencefalită
herpesviridae Rinichi: echimoze, displazie acută, necroze în
renală la căţei; focar - celule
Pulmon: congestie, echimoze Purkinje şi stratul
şi focare de necroză; granular; incluzii
intranucleare în
neuroni şi celule
gliale, polinevrite.
Peritonita Coronavirus Pisici 6 luni – 3 ani, *Clinic
infecţioasă sporadică, fatală; *Necropsic
136
felină Ulcere gingivale, linguale, *Histopatologic
(FIP) icter, opacifierea corneei, (vasculită şi
distensie abdominală; perivasculită
Forma efuzivă: obişnuită - focală generalizată
lichid abdominal limpede, – în special venule
gălbui, gelatinos, coagulabil, – seroase, stroma
peliculă de fibrină la suprafaţa organelor, ochi,
organelor; focare de necroză meninge,
în organe şi intestine; substanţa
mezenter opac, îngroşat; nervoasă;
noduli prolife-rativi în organe; Perivascular –
uneori pleurită, mai puţin neutrofile,
severă; limfocite,
Forma neefuzivă: mai rară, plasmocite,
cronică; macrofage;
Noduli albicioşi pe seroasa Edem endotelial,
organelor şi în ţesuturi; necroză medială,
Rinichi măriţi, cu noduli în stenoze, tromboze;
corticală; noduli albi mici în Degenerare şi
ficat şi pancreas; infarcte în
Uneori doar leziuni oculare şi parenchimuri)
nervoase - uveită difuză, *Virusologic
panoftalmie, striaţiuni albe în
meninge; rar hidrocefalie;
Limfomul Retrovirusuri Proliferări difuze, mai rar *Necropsic
canin nodulare, slăninoase, friabile; *Citologic
Forma digestivă – hiperplazia (sânge, măduvă
limfonodurilor mezenterice, hematogenă,
foliculilor limfoizi splenici, tumori din organe)
proliferare sarcomatoasă *Histopatologic
hepatică difuză sau în focare;
Forma multicentrică –
frecvent urmarea celei
digestive – implicarea
limfonodurilor superficiale,
măduvă osoasă,…
Forma cutanată – difuză sau
nodulară.
Limfomul Retrovirus Forma digestivă – tumori *Necropsic
felin Feline slăninoase, cenuşii, la nivelul *Citologic
leukemia tubului digestiv, (sânge, măduvă
virus (FeLV) limfonodurilor mezenterice, hematogenă,
splinei, ficatului, ulcere tumori din organe)
intestinale. *Histopatologic
Forma timică – hipertrofie *Virusologic
tumorală a timusului, hidroto-
rax, atelectazie pulmonară;
137
digestive, limfonodale,
medulare, renale;
Forma leucemică cu infiltrare
difuză a organelor;
Antraxul Bacillus Glosantrax – edem hemoragic *Necropsic
anthracis glotic, faringian, *Bacterioscopic
perifaringian; *Histopatologic
Carbunculi labiali, intestinali; *Bacteriologic
Leptospiroz Leptospira Tifosul canin: (sindrom *Clinic
a canicola gastroenteric, B. de *Necropsic
L.icterohaemo Stuttgard): *Bacterioscopic
- rrhagiae -supraacut – stare (amprente renale,
hemoragipară, gastroenterită hepatice, frotiuri
hemoragică; din urină, lichide
-acut – icter, stomatită din cavităţi –
ulceroasă, gastroenterită examen în câmp
hemoragică şi ulceroasă; întunecat,
-cronic – nefrită interstiţială, impregnaţie
gastroenterită catarală, argentică) ;
hiperplastică, iridociclită; *Histopatologic
Icterul infecţios: (sindrom (necroze hepatice,
icteric, boala Weil): nefrită interstiţială
-icter franc, stare cu mononucleare)
hemoragipară, ficat distrofic *Serologic
cu necroze, nefroză,
miocardoză, catar digestiv,
erupţii cutanate;
Sindromul nefritico-uremic:
- acut – rinichi congestionaţi,
cu hemoragii;
- subacut-cronic – nefrită
interstiţială limfo-histiocitară,
fibroasă; stomatită şi gastrită
ulceroasă;
Tuberculoza Micobacte- Câine: *Necropsic
rium -formă digestivă, respiratorie *Bacterioscopic
tuberculosis (frecvent secundară) şi a (coloraţie Ziehl-
M. bovis seroaselor; Neelsen)
M. avium -leziuni nodulare predominant *Histopatologic
productive sarcomatoase sau (granuloame
focare cazeoase fără sau cu tuberculoase –
calcificare slabă; celule gigante
-formarea de caverne Langhans,
(pulmon, rinichi). cazeificare)
-seroase – formă productivă *Bacteriologic
perlată sau fungoasă şi formă *Alergic
138
exsudativă, seroasă,
serohemoragică sau purulentă;
Pisică:
-leziuni asemănătoare,
tendinţă de ramoliţie
supurativă mai accentuată;
-formă cutanată;
Tularemia Francisella Limfadenită seroasă, *Necropsic
tularensis purulentă; *Histopatologic
Splenită şi hepatită (mai rar *Bacteriologic
nefrită, pneumonie) necrotică *Bioproba
miliară. *Serologic
Sindromul Streptococcus Tonsilită acută seroasă, *Necropsic
tonsilită spp. purulentă, tonsilită cronică *Histopatologic
endocardită hiperplastică; (tonsilită seroasă,
Endocardită valvulară necroticopurulentă
seroasă, ulcerovegetantă, , hiperplastică)
recurentă, fibroasă; *Bacteriologic
Miocardită necrotico-
purulentă, dilataţie cardiacă
(cronic);
Congestie şi edem pulmonar,
stază în marea circulaţie;
Infarcte renale, miocardice;
Ehrlichioza Ehrlichia Cahexie, edeme interstiţiale, *Necropsic
canină canis, E.equi, epanşamente seroase în *Citologic-
E.phagocyto- cavităţi, anemie, hemoragii morule în
phila, gingivale, pe seroase, citoplasma
E.ewingii, miocard, vezica urinară, macrofagelor
E.platys subcutanate, pneumonie pulmonare)
interstiţială, ascită, hipertrofia *Histopatologic
limfonodurilor cu hemoragii (perivascularită
medulare, hiperplazia pulpei limfoplasmocitară,
albe a splinei. atrofia
cordoanelor
hepatice)
*Serologic
Babesioza Babesia canis Icter, hemoglobinurie, *Necropsic
anemie, hemoragii pe *Citologic
mucoase, stomatită ulceroasă, (sânge, amprente
edeme subcutanate la nivelul din creier, rinichi)
capului membrelor şi *Histopatologic
trunchiului, rinichi bruni, bilă (nefroză hemoglo-
vâscoasă, splenomegalie; binurică, CID).
Hemobarto- Haemobarto- Rar la câine *Necropsic
neloza nella canis Pisică: anemie cu sau fără *Citologic
139
Haemobarto- icter, splenomegalie, (sânge –
nella felis hipertrofia generalizată a formaţiuni
limfonodurilor, refetalizarea bacilare şi cocoide
măduvei hematogene. pe suprafaţa
hematiilor)
*Histopatologic
(hiperplazie
limfoidă).
Leishmani- Leishmania Amiotrofie, *Necropsic
oza donovani poliadenomegalie, ficat mărit *Histopatologic
uniform, brun închis, cu (paraziţii in
numeroase granuloame, macro-fage din
splenomegalie, blefarite, ficat, spli-nă,
keratite, uveite., limfonoduri)
*Frotiuri din
limfo-noduri,
măduvă, organe
colorate Wright:
monade în
citoplasma
macrofagelor)
Histoplasmo Histoplasma Noduli pulmonari rotunzi, de *Necropsic
-za capsulatum 1-2 cm., cenuşii, cu tendinţă *Citologic
de confluare; (microconidii de
Intestinul subţire - mai ales 2-3 μm în
partea terminală – îngroşări citoplasma
nodulare sau difuze, ulcere; macrofagelor)
Limfonodulii măriţi, splina *Histopatologic
mărită, cenuşie, fermă; Proliferare
Ficatul hipertrofic, ferm, histioci-tară
cenuşiu; multifocală cu
Pot fi implicate suprarenalele. atrofia parenchi-
murilor, microco-
nidii cu halou clar
(perete celular
PAS pozitiv) în
macrofage; uneori
focare de necroză
şi granuloame;
Insuficienţa Uremia Anemie, cahexie; *Necropsic
renală cronică din Stomatită ulceroasă, *Histopatologic
cronică – nefropatii necrotică; Gastrită ulceroasă, (necroza
uremia cronice colită ulceroasă; fibrinoidă a
Necroze şi mineralizări arteriolelor,
musculare intercostale, mineralizarea
mineralizări subpleurale, muc. gastrice,
dilatarea ventricului stâng arteriolo-scleroză
140
(hipertensiune); hiperplas-tică,
Hiperplazia paratiroidelor, mineralizarea
osteofibroză; pulmonului,
Leziunile renale cronice – hiperplazia
nefrită interstiţială fibroasă, paratiroidelor,
retracţii conjunctive, atrofie; osteofibroză;
nefrită interstiţială
fibroasă,
glomeruloscleroză
)
Sindromul Neelucidată – Mortalitate mare; *Necropsic
ficatului hipertriglice- Icter, decolorarea periferiei *Histopatologic
gras al ridemia lobulilor hepatici; (degenerare grasă,
pisicii Pisici grase, necroză hepatoce-
ambele sexe, lulară periacinară,
stresate. pigmenţi biliari în
celulele Kupffer).
Diabetul Tipul I – Emaciere, deshidratare; *Anamneza
zaharat insulinodepen Steatoză hepatică gravă, sânge (Clinic, paraclinic)
dent cu aspect lăptos *Necropsic
(pierderea (hiperlipemie), pancreas *Histopatologic
celulelor ß) normal sau cu cicatrici; (Tip I- leziuni ale
Tipul II – non Cistită emfizematoasă insulelor –
insulinodepen (dezvoltarea bacteriilor hipopla-zie,
dent fermentative ale glucozei); necroză, atrofie,
(deficit de Cataractă (câine), amiloidoză,
expresie a aterosclezoză – plăci gălbui fibroză;
receptorilor proeminente la nivelul intimei Tip II-amiloidoză
insulinici) arteriale; – pisică; Leziuni
Diabet Diabet secundar – corp galben la distanţă:
secundar persistent, adenoame nefroză
(antagonismul hipofizare, glicogenică-ansa
cu alţi hiperadrenocorticism) Henle, tubi
hormoni) contorţi distali,
steatoză hepatică,
nefroză lipidică -
tubi contorţi
proximali,
glomeruloscleroză
, anevrisme
capilare retinale,
degenerarea
nervilor periferici)
Hipervitami- Supradozarea Căţei – prin lapte de la mame *Necropsic
noza D vitaminei D: supradozate – mineralizarea *Histopatologic
iatrogen, ţesuturilor moi; (degenerarea şi
141
rodenticide; Intoxicaţii orale acute, fatale – mineralizarea
hemoragii gastrointestinale; ţesu-turilor
Mineralizarea intimei fibroelasti-ce,
arteriale, endocardului, osteoclazie
rinichiului, pulmonului, etc. intensă, acumulare
de osteoid bazofil
în jurul trabecu-
lelor osoase.
2.7. Boli cu manifestare predominant respiratorie

Boala Carre Paramyxo- Localizarea respiratorie – *Necropsic
viridae, genul rinită catarală, purulentă, *Histopatologic
Morbilivirus pneumonie catarală, -encefalită limfohisti-
necrotico-purulentă, ocitară, demielinizare;
pleurită purulentă, incluzii Lenz-
piotorax; Sinigaglia (incluzii
Alte localizări: digestivă, eozinifilice predomi-
nervoasă,cutanată, oculară; nant citoplasmatice) în
(vezi boli generale) ţesuturile epiteliale,
limfoide şi nervos;
*Izolarea virusului
Rinotraheita Herpesvirus Conjunctivită şi rinită *Necropsic
infecţioasă a felin - 1 seroasă, rino- şi *Histopatologic
pisicii (FHV-1) laringotraheită seroasă, (necroze şi incluzii
mucopurulentă, difteroidă; intranucleare mari,
tonsilele şi limfonodurile acidofile – Cowdry A -
regionale mărite, conges- în epiteliile
tionate, cu hemoragii; respiratorii)
Uneori stomatite, *Imunofluorescenţă
conjunctivite, cheratite *Izolarea virusului
ulcerative;
Complicaţii bacteriene –
bronhopneumonii;
Caliciviroza Calicivirusul Obişnuit – vezicule apoi *Clinic
felinelor felin ulcere ale nărilor, limbii, *Necropsic
palatului dur; *Histopatologic
Uneori rinită şi (alveolită
conjunctivită seroasă, descuamativă, apoi
mucoasă; fibrinopurulentă)
Uneori (mai mult *Imunofluorescenţă
experimental) pneumonie – *Izolarea virusului
142
partea anteroventrală –
focare roşii, roşii cenuşii,
dense, apoi galben-cenuşii;
Parainfluenţa Parainflueza- Traheobronşită şi *Clinic
canină virus tip 2 bronşiolită catarală, uşoară; *Necropsic
*Histopatologic
(necroze restrânse ale
epiteliilor căilor
respiratorii, edem şi
infiltrat celular)
*Virusologic
Adenoviroza Adenovirus Parte a traheobronşitei *Necropsic
respiratorie a canin tip 2 infecţioase - tusea de *Histopatologic
câinilor canisă; (bronşiolită necrotică,
Asociere cu jigodia; incluzii amfofile, mari,
Bronhopneumonie catarală; intranucleare, cu halou
– Cowdry A; alveolită
descuamativă, apoi
fibrinopurulentă,
epitelizare)
*Izolarea virusului
Chlamidioza Chlamydia Pneumonie interstiţială *Necropsic
psittaci (felis) – moderată sau slabă; *Bacterioscopic
tulpină *Histopatologic
adaptată la (pneumonie bronho-
pisică interstiţială tranzientă,
bronşiolită neutrofilică
urmată repede de cea
macrofagică şi
hiperplazia celulelor
alveolare de tip II)
*ELISA
*Cultivare
*Bioprobă
Aspergiloza Aspergillus Mai frecvent la cîine, *Necropsic
respiratorie fumigatus asociată imunosupresiei *Preparate directe -
sau bolilor debilitante; hife ramificate, septate
Rinită necrotică sau *Histopatologic
granulomatoasă cronică, (necroze, granuloame
exsudat abundent friabil predominant necrotice
bogat în hife, colonii mate, sau predominant
verzi-albăstrui, de mucegai; proliferative cu colonii
Progresie lentă spre de miceţi sau corpi
erodarea, distrugerea asteroizi)
corneţilor nazali, septului *Cultivare
nazal, rar osul nazal,
143
palatin, maxilar;
Bronhopneumonie
nodulară – necroze de
cazeificare înconjurate de
inel hemoragic,
Nocardioza Nocardia Bronhopneumonie fibrino- *Necropsic
asteroides hemoragică, fibrinopuru- *Amprente, frotiuri
lentă, pleurită fibrinopuru- din puroi ;
lentă; *Histopatologic
Piogranuloame cutanate, *Bacteriologic
limfonodale, creier, rinichi, *Serologic
oase.
Criptococoza Criptococcus Mai frecvent la pisică, *Necropsic
(Blastomicoza neoformans asociere cu factori * Preparate directe
europeană) debilitanţi; *Histopatologic
Rinită granulomatoasă – (leziuni cu aparenţă de
granuloame cu aspect spumă de săpun –
gelatinos, polipos; edem celulele levurice cu
facial; extindere la nivelul capsulă groasă
oaselor, piele, mucoasa necolorată –
bucală, ochi, creier, evidenţiere cu PAS,
pulmon, limfonoduli; mucicarmin, albastru
alcian ; infiltrat celular
slab; uneori reacţie
granulomatoasă cu
epitelioide şi gigante)
*Micologic
Blastomicoza Blastomyces Mai ales la căţeii raselor *Clinic
(Blastomicoza dermatitidis mari; *Necropsic
americană) Localizare pulmonară: * Preparate directe
Noduli cenuşii-albicioşi de *Histopatologic
diferite dimensiuni în masa (debut la nivelul la
pulmonului; granuloame nivelul bronhiolelor,
dense sau cu necroză granuloame tipice cu
centrală, fistule bronşice epitelioide şi gigante,
sau pleurale – caverne, piogranuloame, celule
pleurite; levurice libere sau
Localizare cutanată: fagocitate)
Forma sistemică: granuloa- *Micologic
me diseminate în limfono-
duri, ochi, piele, oase,
articulaţii, tract urogenital;
Coccidioido- Coccidioides Câine; *Clinic
micoza immitis Granuloame şi *Necropsic
piogranuloame pulmonare * Preparate directe
alb-gălbui, nodulare, *Histopatologic
necroză de coagulare sau (reacţie exsudativă –
144
lichefiere centrală; frecvent endospori şi
aspect de granuloame mici artroconidii ; reacţie
conglomerate, separate prin granulomatoasă
capsule fine; epitelioidogigantă –
Generalizare. sferule mari de până la
70 microni, cu perete
gros, dublu)
*Micologic
Pneumocistoza Pneumocystis Căţei cu imunodeficienţă *Necropsic
carinii Focare de consolidare roşii *Preparate directe
până la galben-brune; *Histopatologic
(pneumonie
interstiţială difuză ;
umplerea, caracte-
ristică, a lumenului
alveolar cu un material
acidofil, spumos –
trofozoiţi şi forme
chistice parazitare -
impregnaţie argentică;
fibroza septelor ;
Angiostrongi- Angiostrogylus Parazitează arterele *Necropsic
loza vasorum pulmonare şi cordul drept; *Preparate directe
paraziţii adulţi au 15-25 *Histopatologic
mm. (ouăle şi larvele
Faze acute- edem pulmo- obturează capilarele
nar şi pneumonie date de alveolare ; vasculită
larvele în migrare; obstructivă, trombo-
Faze cronice – vasculită ze, infarcte,
obstructivă, trombotică, granuloame)
infarcte, granuloame în
jurul paraziţilor
Aelurostrongi- Aelurostron- Noduli pulmonari de 1-10 *Necropsic
loza gilus abstrusus mm, gălbui, denşi, central *Preparate directe
cu exsudat cremos, situaţi *Histopatologic
preponderent spre suprafaţa (cuiburi mari de ouă şi
parenchimului; infestaţii larve în alveole încon-
masive – consolidare jurate de celule mono-
confluentă; nucleare şi gigante;
fibroză ; hiperplazie
intensă a mediei
arterelor)
145
Filaroidoza Filaroides Noduli traheali rotunzi de *Necropsic
osleri cca. 1 cm sau ovali, mai *Histopatologic
mari, cu axul lung pe (paraziţii într-o capsu-
direcţia traheei, cenuşii- lă fină, pori la nivelul
albicişi; prin transparenţa mucoasei, reacţie celu-
mucoasei se văd viermii; lară minimă, reacţie
granulomatoasă în
jurul paraziţilor morţi)
Filaroides Noduli de 1-5 mm sub- *Necropsic
hirthi pleurali, cenuşii-verzui; *Histopatologic
(paraziţii în alveole şi
bronhiole, granuloame
în jurul paraziţilor
morţi)
Linguatuloza Linguatula Prezenţa paraziţilor, 10-12 *Necropsic
serrata cm (femelele) în cavităţile *Parazitologic
nazale, ocazional în
sinusurile paranazale sau în
trompele Eustache;
Iritaţii nazale, exsudat
cataral, sangvinolent.
2.8. Principalele boli cu afectare predominant digestivă
Boala Etiologie Tablou Diagnostic

morfopatologic
Parvoviroza Canine Deshidratare, anemie; *Necropsic
canină parvovirus-2 Conţinut intestinal *Histopatologic
(CPV-2) familia hemoragic cu -necroza vilozităţilor
Parvoviridae fragmente de mucoasă. -,,intestin bărbierit”,
Mucoasă intestinală cu incluzii intranucleare
hemoragii punctiforme în enterocite;
sau difuze, pe miocardită – necroză,
segmente, eroziuni infiltrat
superficiale. mononucleare)
Forma miocardică: *Izolarea,
cord mărit, dilatat, evidenţierea virusului
flasc, cu striaţiunii în fecale;
palide.
Panleucopeni Parvovirus felin Deshidratare, anemie; *Necropsic
a felină (PVF) Enterită catarală, *Histopatologic
(Gastroenterita hemoragică, fibrinoasă, (SNC-distrugerea
infecţioasă a ulcere – duoden, ileon; celulelor Purkinje –
146
pisicii) splină mărită cu infecţie intrauterină;
infarcte marginale; -necroza
Hidrocefalie şi hipo- vilozităţilor, ,,intestin
plazie cerebrală la pisoi bărbierit” incluzii în
născuţi din mame enterocite;
bolnave; *Hematologic
(leucopenie gravă)
*Izolarea,
evidenţierea virusului
în fecale;
Coronaviroză Coronavirus Anse intestinale *Necropsic
canină canin (CCV) dilatate, pline cu *Histopatologic
familia materii fecale; (atrofia vilozităţilor,
Coronaviridae Limfonoduri înfundarea criptelor,
edemaţiate. infiltrat celular în
corion, celule
epiteliale plate)
*Electronomic-
roscopic
(fecale)
*Serologic
Gastroenterit Clostridium Enterocolită , uneori şi *Necropsic
a hemoragică perfringens gastrită, hemoragică; *Bacterioscopic
a câinelui leziunile colonului tind *Histopatologic
să fie mai severe; *Bacteriologic
Salmoneloza Salmonella spp. Frecvent secundară *Necropsic
jigodiei, FeLV, FIV, *Histopatologic
imunodepresiei; *Bacteriologic
Bronhopneumonie,
gastroenterită
hemoragică,
hiperplazia organelor
limfoide, hepatită
necrotică;
Colibaciloza Escherichia coli Câine – nou-născuţi, *Necropsic
(tulpini tineret până la 9 luni - *Histopatologic
enteropatogene – enterită catarală, *Bacteriologic
EPEC şi fibrinoasă;
enterohemoragic Adulte – endometrite,
e – EHEC; cistite, mamite,
bronhopneumonii;
Aspergiloza Aspergillus spp. Complicaţie a *Necropsic
digestivă parvovirozei şi *Amprente
panleucopeniei – *Histopatologic
leziuni hemoragico- *Micologic
necrotice sau discrete,
147
localizate – uneori
diseminare sistemică;
Histoplasmoz Histoplasma Sporadic – parte a *Necropsic
a intestinală capsulatum histoplasmozei gene- *Amprente
ralizate la câine şi *Histopatologic
pisică; (inflamaţie
Enterocolită hemo- granulomatoasă
ragică sau granulo- transmurală şi
matoasă cu ulceraţii; limfonodală – paraziţi
hipertofia limfono- în macrofage, col.
durilor mezenterice; PAS)
Prototecoza Prototeca zopfii, Câine - colită *Necropsic
P. wickerhamii hemoragică şi *Amprente
ulcerativă (obişnuit), *Histopatologic
enterită (mai rar); (alge în corion,
Leziuni oculare, submucoasă, vase
cutanate; limfatice, sinusoide
Pisică – leziuni limfonodale, reacţie
cutanate; limfomonocitară
slabă;
algele – sferice sau
ovoide de 5-9
microni,
endosporulare, PAS
pozitive, imp. Ag)
Isosporoza Isospora canis, Rareori fatale; *Necropsic
I.burowsi, Conţinut intestinal *Histopatologic
I.neorivolta, lichid, mucoasa (schizonţi I în celulele
I.ohioensis – intestinală granulară, epiteliale sau în
câine; acoperită cu mucus; celulele corionului,
Isospora felis, Intestinul subţire, faze sexuate în
I.rivolta – pisică; uneori şi cel gros; epiteliu, atrofia
vilozităţilor, necroze)
Toxoplasmoz Toxoplasma Pisică – stadiul *Necropsic
a gondii intestinal asexuat şi *Histopatologic
gametogonic – rareori (intestinal – atrofia
cu leziuni evidente; vilozităţilor, forme
leziuni cronice – schizogonice şi
granuloame intestinale gametogonice;
inelare, ulcerare; Tahizoiţi în
Pisică, câine, păsări, macrofagele
mamifere - stadiul alveolare, epiteliul
sistemic: (tineret, bronşiolar, pereţii
animale imunocom- vasculari, hepatocite,
promise) celule Kupffer,
Pneumonie interstiţială, epiteliul biliar, celule
necroze hepatice, ductale şi acinare
148
limfade-nită necrotică pancreatice, celule
corticală, miocardită şi musculare,
miozită necrotică meningoencefalită
miliară, hipertrofie nesupurată, tahizoiţi
splenică, pancreatită în celulele pereţilor
hemoragică, focare de vasculari şi în
necroză a corticalei focarele de necroză;
renale. *Imunohistologic
*Serologic
Amoebiaza Entamoeba Sporadic la câine *Necropsic
histolytica (probabil contaminare *Histopatologic
cu fecale de la om), (necroze ale mucoasei
experimental la pisică; în formă de balon de
Colită erozivă, sticlă, superficial
ulceroasă – frecventă şi restrânsă, extinsă în
cu forme mai grave în profunzime, uneori
asociere cu Trichuris şi afectarea
Ancylostoma; musculoasei;
Diseminare (rar) – Amibele (sferice,
abcese hepatice, neregulate cu
pulmonare, cerebrale; pseudopode, de 6-50
microni, citoplasmă
spumoasă, PAS+ ) nu
determină, de obicei,
reacţie inflamatorie;
Giardioza Giardia Câine, pisică; *Amprente duodenale
duodenalis Leziuni neevidente (coloraţie albastru
macroscopic; policrom, Giemsa,
Wright - trofozoiţi de
Giardia – piriformi,
10-20/5-15 microni,
doi nuclei în partea
mai lată)
*Histopatologic
Spirocercoza Spirocerca lupi Câine –climat cald; *Necropsic
Granuloame chistice cu *Histopatologic
perete gros în (granuloame cu
submucoasa esofagului hiperplazie
caudal; paraziţi de fibroblastică
culoare roz într-un pleiomorfă,
exsudat purulent; sarcoame)
Tromboze, anevrism,
ruptură aortică, granu-
loame în adventiţie –
faza de migrare;
Migrare eratică –
granuloame
149
subcutanate, vezicale,
măduvă spinală,
stomac; Fibrosarcoame
şi osteosarcoame
esofagiene, pulmonare;
Strongiloidoz Strongyloides 1. – căţei până la 2-3 *Necropsic
a stercoralis (1) luni – deshidratare, *Histopatologic
S.felis (2), dizenterie, congestia (granuloame,
S.tumefaciens (3) duodenului; pneumonie pneumo-nie
interstiţială focală în interstiţială eozino-
faza de migrare; filică, atrofia vilozită-
2. – pneumonie ţilor, infiltrat corionic
granulomatoasă sau cu mononucleare;
interstiţială; proliferare glandulară
3. – noduli în submucoasă (3)
submucosali în colon. *Parazitologic
Ancilostomoz Ancylostoma Migrare larvară – *Necropsic
a şi tubaeforme leziuni cutanate pe *Histopatologic
uncinarioza (pisică) membre şi abdominal *Parazitologic
Uncinaria ventral – eritem,
stenocephala papule, vezicule,
(câine) dermatite; pulmon –
hemoragii, inflamaţie;
Paraziţii adulţi –
anemie, cahexie,
hemoragii şi ulcere
intestinale,
Trichuroza Trichuris vulpis Colită mucoasă sau *Necropsic
(câine) hemoragică (infestaţii *Histopatologic
T. campanula, masive); mucoasă (eroziuni şi ulcere,
T.serrata (pisică) îngroşată, edematoasă, exsudat hemoragic,
conţinut colonic fluid, hiperplazia
sangvinolent; prezenţa glandulară,
paraziţilor; granuloame în
submucoasă sau
transmurale)
*Parazitologic
Ascaridoza Toxocara canis Câine: focare de *Necropsic

(câine) Toxocara hemoragie pulmonară, *Histopatologic
cati (pisică), granuloame (Câine – larve în
Toxascaris eozinofilice în diferite migrare – granuloame
leonina (câine şi ţesuturi, focare albe de cu macrofage,
pisică) 1-2 mm în corticala limfocite, plasmocite,
renală produse de eozinofile; enterită
larvele în migrare; eozinofilică;
Emaciere, anemie, Pisică – reacţie
150
rahi-tism, număr mare limfocitară şi
de paraziţi în intestin macrofagică slabă în
sau stomac, ocluzie faza larvară;
intestinală; *Parazitologic
Pisică: reacţie
granulomatoasă slabă
în mucoasa gastrică şi
intestinală; paraziţii
adulţi, lungi, spiralaţi,
în intestin;
Cestodoze Diphyllobothriu Parazit lung de 10 m, 2 *Necropsic
m spp.(câine, cm lăţime, central *Parazitologic
pisică, alte uterul negricios;
mamifere care Anemie;
consumă peşte)
Mesocestoides Adulte în intestin; *Necropsic
spp. Tetrathiridium – *Parazitologic
(câine, pisică) penetrarea intestinului,
replicare în cavitatea
peritoneală, ascită,
piogranuloame.
Dipylidium Paraziţi lungi de până *Necropsic
caninum la 0,5 m, segmente *Parazitologic
(câine, pisică) asemănătoare
seminţelor de
castravete.
Taenia Tenie de până la 60 *Necropsic
taeniaeformis cm, segmentul *Parazitologic
(pisică) posterior în formă de
clopot;
Larva – Cysticercus
fasciolaris – ficat la
rozătoare mici;
Taenia pisiformis Larva – Cysticercus *Necropsic
(câine) pisiformis – localizare *Parazitologic
hepatoperitoneală la
iepure.
Taenia Larva – Cysticercus *Necropsic
hydatigena tenuicollis – peritoneu *Parazitologic
(câine) la rumegătoare şi porc.
Taenia ovis Larva – Cysticercus *Necropsic
(câine) ovis – muşchi la oaie. *Parazitologic
151
Taenia multiceps Larva – Coenurus *Necropsic
(câine) cerebralis – creier, *Parazitologic
măduva spinală la oaie,
alte biongulate şi, rar,
la om.
La capră şi în alte
ţesuturi – piele,
musculatură;
Taenia serialis Larva în ţesutul *Necropsic
(câine) conjunctiv subcutanat *Parazitologic
şi intermuscular la
iepure sau în creier la
pisică (cenuroza
pisicii).
Echinococcus Tenie mică (max. 5-6 *Necropsic
granulosus, mm) fixată în mucoasa *Parazitologic
Echinococcus duodenului;
multilocularis Larvele parazitează
(câine) rumegătoare, porcul,
omul alte specii;
Trematodoze Alaria spp., Paraziţi mici de 4-5 *Necropsic

intestinale Heterophyes mm; *Parazitologic
heterophyes, Eroziuni, ulcere,
Metagonimus enterită mucoidă,
yokagawi, hemoragică.
Echinochasmus
perfoliatus.
Trematodoza Opistorchis Câine şi pisică; *Necropsic
hepatică felineus Infestaţiile masive – *Histopatologic
icter, colangiohepatită *Parazitologic
cronică fibroasă,
fibroză biliară severă;
Granulomul Boală familială – Plăci unice sau *Necropsic
eozinofilic Huski Siberian, multiple, ferme, pe *Histopatologic
oral sporadic la alte laturile şi partea (focare de colageno-
(Granulomul rase; ventrală a limbii, liză înconjurate de
linear) Probabil reacţie uneori ulcerate, reacţie
de hipersensibili- acoperite cu exsudat granulomatoasă cu
zare; galben-brun; epitelioide, gigante,
eozinofile, limfocite,
plasmocite,
mastocite)
Enterita Nelămurită, se Cahexie, transsudate în *Necropsic
limfo- suspectează un cavităţi seroase; *Histopatologic
152
plasmocitară răspuns la (infiltrat cu limfocite
antigenele şi plasmocite
alimentare diferenţiate în corion,
uneori şi submucoasă;
atrofia, fuziunea
vililor dilatarea
criptelor,
limfangiectazie;
Gastroenterit Nelămurită Cahexie, transsudate în *Necropsic
a eozinofilică cavităţi seroase; *Histopatologic
a câinelui Limfonoduri (infiltrat eozinofilic în
mezenteri-ce corion, în
hiperplazice; submucoasă, în
Segmentele afectate sinusoidele
sunt îngroşate, limfonodurilor,
mucoasa cutată sau uneori şi în
nodulară, uneori cu musculoasă şi
eroziuni hemoragice şi seroasă;
ulcere; eroziuni şi ulcere în
colon)
Colita Probabil Pisici bătrâne; *Necropsic
necrotică a secundar Colon şi rect îngroşat, *Histopatologic
pisicii ischemiei rugos, congestionat, (eroziuni şi ulcere,
hemoragic; celule epiteliale din
cripte turtite,
necrozate)
Hipertrofia Nelămurită Hipertrofia mucoasei *Necropsic
pilorică pilorice şi/sau a *Histopatologic
cronică musculaturii circulare; a- hipertrofie
(câine) Mucoasă groasă, glandulară, dilataţie
polipoasă; chistică, infiltrat
Îngroşări ferme ale inflamator cronic,
musculoasei din stratul eroziuni;
circular; b- hipertrofie
musculară
neomogenă
Dilataţia şi Rase cu piept Infarctizare – perete *Necropsic
torsiunea adânc; aerofagie, edematos, roşu
gastrică ingestie de negricios, conţinut
(câine) cantităţi mari de sangvinolent, ruptură
alimente; gastrică,
hemoperitoneu, stază,
infarctizare, ruptură
splenică;
Lipofuscinoza Raţii bogate în Colorarea în brun a *Necropsic
intestinală acizi graşi musculoasei *Histopatologic
153
(câine) polinesaturaţi, intestinale, uneori şi a (granule de
sărace în vezicii urinare, lipofuscină în celulele
vitamina E. limfonodurilor musculare netede);
mezenterice şi
subcutanate;
Necroza Obezitate, diabet Mai ales periacinară, *Necropsic
pancreatică zaharat, dietă ţesutul adipos peripan- *Histopatologic
acută bogată în lipide, creatic; Leziuni focale, (necroza
săracă în extindere progresivă; parenchimului,
proteine, Focare albe citosteato- grăsimii, edem
hipoperfuzie, necroză cu brâu roşu în interlobular,
intervenţii pancreas, mezenter şi tromboze, infiltrat
chirurgicale, la distanţă; pancreas inflamator periferic)
rupere ductelor edematos, moale, ex-
pancreatice; sudat fibrinos sau
hemoragic pe suprafaţa
necrozei (lobuli
galben-cenuşii, fermi
sau lichefiaţi).
Pancreatita Reflux duodenal Mai ales periductală, *Necropsic
hemoragică în canalele centrolobulară. Leziuni *Histopatologic
acută pancreatice – hemoragico-necrotice (necroza
activarea la distanţă; Edem parenchimului şi
intrapancreatică pancreatic, congestie, grăsimii, exudat
a enzimelor; hemoragii, necroze fibrinohemoragic
cenuşii, negricioase în edem interlobular,
parenchim, exsudat, tromboze, infiltrat
necroza şi inflamator periferic).
saponificarea grăsimii,
lichefierea focarelor
necrotice; focare
hemoragicone-crotice
la distanţă.
2.9. Boli şi leziuni osteoarticulare şi musculare
Hemartroza unică indică cel mai probabil a afecţiune traumatică pe

când hemartrozele multiple indică o maladie sistemică, respectiv o
hipocoagulabilitate produsă de antivitamine K sau de boli congenitale ca
hemofilia sau maladia Von Willebrand. Guta şi condrocalcinoza sunt rarităţi
la câine.
Artritele septice sunt rare la carnivore putând fi traumatice sau
chirurgicale. La nou-născuţi poliartritele apar în septicemiile secundare
omfaloflebitelor. La adulte poliartritele pot fi urmarea infecţiilor căilor
154
genitourinare, infecţiilor cutanate, bucale sau respiratorii. Lichidul sinovial
este crescut în volum, mai fluid decât în mod normal, cenuşiu sau rozaceu.
Există o serie de tipuri de poliartrite secundare unor infecţii,
denumite şi poliartrite postinfecţioase. Astfel de poliartrite au fost asociate
cu leishmanioza, ehrlichioza canină şi bruceloza.
Eroziunile cartilajelor articulare sunt aspectul unor boli cronice,
progresive. La câine astfel de leziuni apar în cazul poliartritelor reumatoide
şi sinovitelor limfoplasmocitare. La pisică este cunoscută poliartrita
progresivă cu forme erozive şi forme proliferative periosteale.

Rahitismul Carenţa în Tineret: articulaţii îngroşate, *Necropsic
vitamina D, joncţiuni condrocostale largi *Histopatologic
deficitul de (mătănii costale), oase moi, (cartilaj de creştere
calciu fracturi costale şi vertebrale, hipertrofiat, invadat
(gastroenterite laxitate articulară. neregulat de
diverse) Neregularitatea liniei de capilare largi,
eroziune, la limita dintre persistenţa
cartilaj şi os, osteoidul condrocitelor în
nemineralizat apare ca o mase de osteoid
bandă groasă, dinţată, nemineralizat,
friabilă, alb-gălbuie. apariţia de osteoid
Asociere cu alte sindroame cartilaginos);
carenţiale (ex. parakeratoză) *Biochimia osului
Osteofibroza Alimentaţie Îngroşarea oaselor faciale, a *Necropsic
nutriţională excusivă cu mandibulei în special, *Histopatologic
carne deformarea coloanei (resorbţie osoasă
- hiperparatiro- vertebrale, coastelor, intensă, metaplazie
idism sternului, deformarea fibroasă a osului,
secundar; scapulei; oprirea osificării
Oase fragile, fracturi, encondrale,
deformări; osificarea
calusurilor prin
intermediul
ţesutului
cartilaginos);
*Biochimia osului
Osteofibroza Hiperparatiroi- Oasele capului sunt moi şi *Necropsic
de origine dism secundar elastice, îngroşate (forma *Histopatologic
renală insuficienţei hiperostotică) sau subţiri (resorbţie osoasă,
(Osteodistro- renale cronice (obişnuit – forma metaplazie fibroasă
fia renală) hipostotică), dinţii sunt – mai intensă în
mobili în alveole. jurul dinţilor);
*Biochimia osului
155
Hipervitami- Supradozare Scurtarea oaselor lungi; *Necropsic
noza A medicamentoa- Alungirea tuberozităţii *Histopatologic
să tibiale, trocanterului mare (scăderea numărului
Consum femural, tuberozităţii de osteoblaste,
prelungit de humerale; rotaţia epifizelor; scăderea cantităţii
ficat de bovine Cronic la pisică: spondiloză de osteoid, rărirea
– pisică; cervicală deformantă; trabeculelor osului
exostoze cervicale, spongios.
amiloidoză renală, gingivită
proliferativă;
Mineralizări ale ţesuturilor
moi;
Malformaţii:
cheilopalatoschisis,
Osteopatia Asociere cu Osteofite periosteale, *Necropsic
hipertrofică leziuni cronice frecvent localizate la nivelul *Histopatologic
canină inflamatorii sau radiusului, ulnei, tibiei, (proliferare de os
neoplazice metacarpelor, metatarselor, trabecular)
toracice, rar în ocazional vertebral,
alte zone; cranian, endosteal.
Osteopatia Rase de terrieri Osteopatie proliferativă *Necropsic
craniomandi- (Scottish, West mandibulară, occipitală, *Histopatologic
bulară canină Highland), temporală; proliferare (formare şi
ocazional alte osoasă subperiosteală şi resorbţie osoasă
rase; căţei de 5- extraperiosteală; intermitentă,
8 luni Atrofia musculaturii proliferare osoasă)
masticatorii.
Hernia de disc Traumatisme, Regiunea toracolombară, *Necropsic
intervertebral degenerarea mai rar cervicală; *Histopatologic
discului; Hernie dorsală completă sau (mielomalacie,
incompletă prin demielinizare,
dilacerarea/degenerarea necroză)
inelului fibros –
comprimarea rădăcinilor
nervilor, măduvei rahidiene,
hemoragie epi- şi
intradurală, necroza
măduvei;
Cronic – atrofia maselor
musculare;
Spondiloza Modificări Porţiunea lombară şi *Necropsic
anchilozantă degenerative articulaţia lombosacrală; *Histopatologic
(deformantă) ale inelului Proliferare de tip exostotic
fibros al la nivelul părţilor ventrale şi
discurilor laterale ale corpurilor
intervertebrale vertebrale - punţi osoase
care sudează vertebrele;
156
Miozita Anticorpi Muşchii maseteri, *Necropsic
atrofică antimiozină temporomandibulari şi *Histopatologic
pterigoidieni sunt mai (Acut - infiltrat
afectaţi, mai puţin alţi masiv cu eozino-
muşchi ai capului şi gâtului file, rare limfocite,
– leziuni progresive; plasmocite,
Acut – edem, culoare roşie neutrofile; atrofia,
închisă, hemoragii liniare şi degenerarea fibre-
focare neregulate alb- lor musculare,
gălbui; macrofage).
Cronic – atrofia Cronic – infiltrat
musculaturii, fibroză; plasmocitar, atrofia
fibrelor musculare,
fibroză)
2.10. Principalele boli abortigene
Moartea intrauterină se poate produce în orice stadiu al gestaţiei şi se

traduce prin resorbţie embrionară sau fetală, avort cu produşi vii sau morţi,
mortinatalitate sau fătare de produşi mumifiaţi. Mumifierea se produce după
mineralizarea scheletului, de obicei în uter sau, mai rar, în cavitatea
peritoneală, în urma ruperii uterului.
Apariţia acestor aspecte este dependentă de cauza mortalităţii
produşilor şi de stadiul gestaţiei. De exemplu, infecţiile cu Brucella în
primul trimestru de gestaţie determină moarte şi resorbţie fetală iar infecţiile
după prima lună determină avort.
Distociile pot determina naştere de produşi morţi, mortinatalitate, iar
ruperea uterului duce la retenţia şi mumifierea fetuşilor în cavitatea
peritoneală.
157
Cauzele mortalităţii embrionare şi fetale sunt multiple incluzând
anomalii cromozomiale sau gene letale, malformaţii, infecţii, endocrinopatii
maternale, traumatisme, medicamente, torsiuni ale uterului şi distocii.
Avorturile de natură endocrină nu pot fi identificate prin examenul
necropsic dar ele trebuie cunoscute şi luate în considerare pentru
diagnosticul diferenţial. Insuficienţa progesteronică şi căldurile de la
mijlocul perioadei de gestaţie la căţea sunt cauze ale avorturilor.
Medicamente ca aspirina, bromocriptina, dexametazona,
prostaglandina F2 alfa, estrogenii, sunt cunoscute ca substanţe inductoare
ale morţii intrauterine şi/sau avortului.
Au fost raportate infecţii intrauterine cu Campylobacter jejuni,
Escherichia coli, Salmonella spp. şi streptococi beta-hemolitici fără a se
identifica leziuni specifice ci doar prezenţa acestor bacterii în ţesuturile
avortonilor. Cele mai importante cauze infecţioase ale avorturilor la căţea şi
pisică precum şi principalele elemente de diagnostic diferenţial sunt
prezentate în cele ce urmează.

morfopatologic
Boala Carre Paramyxoviridae, Pneumonie *Necropsic
(căţea) genul interstiţială la *Histopatologic
Morbilivirus avortoni - incluzii Lenz
(incluzii eozinofi-
lice predominant
intracitoplasmatice)
în ţesuturile epiteli-
ale şi limfoide;
*Imunohistologie
*Izolarea virusului
Infecţia cu Herpesvirus canin Necroze ale placentei *Necropsic
herpesvirus (HVC) Avortoni (unii *Histopatologic
canin subfamilia mumifiaţi) sau morţi (meningoencefalită
Alpha- la termen: , necroze în focar -
herpesviridae - Focare de necroză şi celule Purkinje şi
hemoragii în ficat, stratul granular;
intestine; incluzii intranucle-
- Nodurile limfatice, are în neuroni şi în
splina mărite; celulele gliale)
- Rinichi: echimoze *Imunohistologie
*Izolarea virusului
Infecţia cu Herpesvirus felin Avortoni (unii *Necropsic
herpesvirus (HVF) mumifiaţi) sau morţi *Histopatologic
felin la termen; *Imunohistologie
158
Necroze ale placentei. *Izolarea virusului
Leucoza felină FeLV Avorturi enzootice, *Necropsic
mortinatalitate, *Histopatologic
hipoplazie *Imunohistologie
cerebeloasă *Izolarea virusului
Bruceloza Brucella canis Masculi – *Clinic
epididimită, *Necropsic
degenerare *Bacterioscopic
testiculară, ulcere *Histopatologic
scrotale; *Imunofluorescenţ
Avort în ultima lună ă
de gestaţie, produşi *Bacteriologic
neviabili; *Serologic
Placentită necrotică *Alergic
în focare (vilozităţi
coriale);
Avortoni – bronho-
pneumonie, hepatită,
limfadenită,
miocardi-tă,
hemoragii renale;
Brucella abortus Echimoze pulmonare,
cardiace, edem renal,
congestie hepatică;
Toxoplasmoza Toxoplasma Femele – bronhopne- *Necropsic
gondii umonie, peritonită, *Amprente
encefalită; *Histopatologic
Placentă - necroza şi (focare de necroză
mineralizarea în placentă, SNC,
placentei – focare de ficat, rinichi,
1-2 mm alb-gălbui. pulmon…
Avorton – edeme, Chisturi şi tahizoiţi
necroze in ficat, în SNC, muşchi….
pulmon, splină, *Imunohistologic
miocard, hiperplazia *Serologic
limfonodulilor;
159
160
161
III. Diagnosticul necropsic la cabaline
3.1. Tehnica necropsiei
Identificarea cadavrului se face cu multe elemente de detaliu (sex,

vârstă, culoare şi particularităţi de culoare, număr matricol, proprietate etc.).
Se notează, de asemenea data morţii, poziţia în care a murit, condiţiile în
care a fost conservat cadavrul, precum şi unele date anamnetice privind
debutul bolii, evoluţia, semnele clinice, tratamentul aplicat.
Poziţia cadavrului, pentru examenul necropsic, poate fi în decubit
dorsal, dorso-lateral pe dreapta, lateral pe dreapta sau suspendat de trenul
posterior.
Cea mai folosită metodă, din cauza faptului că nu necesită dotări
deosebite şi este comodă, este cea de poziţionare în decubit lateral dreapta.
Această poziţionare este folosită ca model în descrierea etapelor necropsiei
în cele ce urmează.
3.1.1. Examenul extern al cadavrului

Examenul genera, prin inspecţie, al cadavrului va obţine informaţii
despre starea de întreţinere, aspectul învelişului pilos, aspectul aplomburilor,
dezvoltarea şi simetria maselor musculare, conformaţia, aspectul general al
coloanei vertebrale, aspectul articulaţiilor, poziţii anormale ale capului şi
membrelor, etc.
Stabilirea stadiului rigidităţii cadaverice se face prin verificarea
mobilităţii maxilarului inferior, membrelor şi cozii.
Examenul tegumentului vizează prezenţa de plăgi traumatice sau
decubitale, tumefacţii, zone de alopecie, tumori, etc.
Examinarea globilor oculari şi a mucoasei conjunctivale urmăreşte
transparenţa corneei, culoarea conjunctivei şi eventualele depozite.
Se examinează conţinutul cavităţii bucale (resturi alimentare, corpi
străini) şi se examinează atent mucoasa labială, gingivală, linguală, vălul
palatin şi dinţii. Poziţia limbii poate indica partea pe care a agonizat şi a
murit animalul.
Examenul mucoasei nazale, atât cât este vizibilă la examenul extern,
vizează culoarea, luciul, eventualele depozite, minusuri şi plusuri de ţesut.
Forma oaselor nazale şi a tegumentului perinazal se examinează
concomitent.
162
Examenul urechilor constă în examinarea integrităţii conchiei şi a
conţinutului conductului auditiv extern.
Se examinează tegumentul perineal şi gradul de prolabare al
anusului. Se va diferenţia, dacă este cazul, prolapsul rectal cadaveric de cel
din timpul vieţii. Prolapsul cadaveric va fi asociat cu alte modificări
cadaverice (timpanism, emfizem) iar prolapsul din timpul vieţii se va asocia
cu congestie, edem, necroze şi ulcere ale mucoasei rectale.
La masculi se examinează aspectul şi conţinutul furoului şi aspectul
penisului. Examenul testiculelor la masculii intacţi va urmări prezenţa
testiculelor în pungi, simetria şi mobilitatea lor.
La femele se examinează vulva şi vestibulul urmărind aspectul pielii,
mucoasei şi eventualul conţinut normal sau patologic. Se examinează pielea
mamară, consistenţa mamelei şi aspectul secreţiei mamare dacă este cazul.
Examenul copitelor vizează aspectul pereţilor cornoşi ca formă,
integritate, aspectul coroanei şi aspectul tălpilor.

Modul în care se face jupuirea cadavrelor de mamifere a fost
prezentată pe larg în capitolul întâi. La cal se poate recurge la jupuirea
completă, de la început, sau se poate face jupuirea secvenţială, pe regiuni
corporale, pe măsura examinării acestora şi deschiderii cadavrului.
Dacă anamneza, diagnosticul clinic sau examenul general al
cadavrului sugerează sau indică clar boli grave cum sunt antraxul, morva
sau turbarea este interzisă jupuirea şi deschiderea cadavrului, examenul
necropsic rezumându-se doar la recoltarea de probe pentru examenele de
laborator. Probele care se recoltează vor fi prezentate în subcapitolele
următoare.
Indiferent de poziţionarea cadavrului, pentru executarea necropsiei
este indicat să se facă jupuirea completă a cadavrului, acest lucru asigurând
o examinare completă a pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat dar şi un
câştig de timp. Jupirea pe regiuni corporale duce, în ultimă instanţă, la o
jupuire mai dificilă, cu consum mare de timp. Există cazuri în care este
nevoie de examinarea şi recoltarea rapidă a unor organe (ex. creier). În
aceste cazuri este preferabilă jupuirea secvenţială.
În cazul poziţionării cadavrului pe partea dreaptă, jupuirea se face
iniţial pe toată partea stangă a cadavrului iar după eviscerarea tuturor
organelor se va face şi jupuirea părţii drepte. În acest caz pielea se
secţionează median, ventral, pornind de la nivelul spaţiului intermandibular
până la nivelul perineului, ocolind ombilicul la nou-născuţi, mamela şi
organele genitale externe. Pielea se îndepărtează separat sau odată cu
163
membrele de pe partea stângă. Îndepărtarea membrelor se face prin
secţionarea musculaturii interne a spetei şi a aductorilor urmată de
dezarticularea coxofemurală şi secţionarea muşchilor crupei.
Se apreciază aspectul ţesutului conjunctiv subcutanat, depozitele
adipoase, dezvoltarea musculaturii, eventuala prezenţă a hemoragiilor,
edemelor, inflamaţiilor şi tumorilor.
Glanda mamară se secţionează nedetaşată printr-o incizie care pleacă
de la bază şi merge prin ambele jumătăţi, secţionând întregul parenchim,
inclusiv mameloanele.
La masculi se disecă progresiv furoul cu penisul, se desprind din
inserţia pe peretele abdominal şi se răsfrâng posterior fără a le secţiona.
3.1.3. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale

Deschiderea cavităţii abdominale se realizează după tehnicile
descrise, secţionând peretele abdominal pe linia albă şi la nivelul
hipocondrului stâng.
La examenul general al cavităţii abdominale se apreciază prezenţa
unui conţinut anormal cum ar fi lichide, gaze sau corpuri solide. Prezenţa
gazelor se sesizează încă de la puncţia peretelui abdominal. Gazele pot
proveni din intestin sau pot fi gaze de putrefacţie.
În cazul lichidelor se apreciază cantitatea, culoarea, transparenţa,
consistenţa (lichidă, vâscoasă, filantă, gelatinoasă) şi mirosul.
În cazul rupturii gastrice, produsă de obicei pe marea curbură,
seroasa şi musculoasa sunt retractate, iar mucoasa şi submucoasa rămân
neschimbate, apărând ca o plagă dublă, supraetajată.
Este necesar să se diferenţieze tulburările topografice postmortale
sau agonice, de cele intravitale. Tulburările intravitale sunt însoţite
întotdeauna de infarctizare intestinală. Porţiunea de intestin afectată apare de
culoare roşie închisă, până la neagră, cu edemul şi necroza mucoasei,
intestinul fiind friabil (aspect de cârpă putredă).
Examenul diafragmului va aprecia suprafaţa seroasei, integritatea,
concavitatea şi se va face puncţia pentru verificarea vidului pleural.
3.1.4. Deschiderea cavităţii toracice

Secţionarea inserţiei diafragmului pe peretele costal stâng se face cu
atenţie pentru ca eventualul lichid pleural să poată fi recoltat şi examinat.
Deschiderea cutiei toracice se realizează prin secţionarea peretelui
costal stâng la nivelul articulaţiilor condrocostale şi la nivelul celor
costovertebrale. În primul rând se secţionează articulaţiile condrocostale,
preferabil cu un ferăstrău deoarece folosirea unui topor sau a unui satâr duce
164
la stropirea cu sânge şi aruncarea de aşchii osoase. Peretele costal se ridică,
forţându-se articulaţiile costovertebrale care vor fi secţionate. În felul acesta
se expune întreaga cutie toracică.
3.1.5. Deschiderea sacului pericardic

Deschiderea pericardului nu presupune diferenţe faţă de cele
prezentate în partea generală. Mai frecvent decât la alte specii se poate
întâlnii hemopericardul care, la cal, este de obicei urmarea rupturii aortei.
Ruptura este condiţionată de leziuni degenerative ale mediei şi este
prilejuită de eforturi intense. Ruptura apare la nivelul trunchiului aortic la
orice nivel începând cu inelul valvular aortic până la trunchiul brahiocefalic.
Hemoragia poate să aibă mai multe localizări: pericard, cea mai frecventă
localizare a hemoragiei, cu formarea hemopericardului, nodulul
atrioventricular şi fasciculul Hiss, septumul interventricular şi ventriculul
drept (fistulă cardioaortică) şi peretele aortic, cu formarea anevrismului
disecant care la rândul lui se poate rupe. Ruptura spontană a arterei
pulmonare este mai puţin frecventă decât ruptura aortei.
3.1.6. Eviscerarea şi examinarea organelor cervico-toracice

Eviscerarea organelor începe cu eviscerarea limbii, faringelui,
laringelui, esofagului şi traheei după tehnica generală. Datorită spaţiului
intermandibular îngust şi mărimii considerabile a limbii la cal eviscerarea
limbii se face mai greu decât la alte specii, mai ales la cadavrele în
rigiditate.
Pungile guturale sunt, în mod normal, fără conţinut, cu mucoasa
netedă, lucioasă şi transparentă. Ulcerarea produsă de inflamaţiile micotice a
arterei maxilare sau a carotidei interne duce la hemoragie fatală la nivelul
pungilor guturale.
În timpul eviscerării organelor cervicale se vor examina tiroida şi
paratiroida şi se vor recolta probe pentru histopatologie. De asemenea, se
examinează glandele salivare, limfonodulii, marile vase de sânge şi nervii
vagi.
Organele cervicale se desprind progresiv din inserţiile cervicale şi se
eviscerează într-o singură piesă împreună cu pulmonul şi cordul, după ce
s-au realizat ligaturi duble pe marile vase şi pe esofag, în apropierea
diafragmului.
Modul de examinare a organelor toracice nu presupune diferenţe faţă
de cele descrise la mamifere în general.
165
3.1.7. Eviscerarea şi examinarea organelor cavităţii abdominale
Eviscerarea intestinului subţire. Se secţionează mezoul duodenului,
în apropierea ligamentului de unire a micului colon cu duodenul, se aplică
ligaturi duble pe micul colon şi pe duoden. Se secţionează duodenul la
trecerea spre jejun, iar capătul jejunului se ţine în mână, întinzând astfel
mezenterul, care se secţionează cu cuţitul sau cu foarfecele la inserţia sa pe
intestinul subţire. Se separă jejunul şi ileonul până la intrarea în cecum,
unde, la 10 cm de valvulă, se aplică o dublă ligatură şi se secţionează. În
timpul eviscerării jejunului şi ileonului se apreciază gradul de plenitudine a
vaselor mezenterice, aspectul ganglionilor limfatici, aspectul seroasei,
volumul şi consistenţa intestinului.
Pe partea opusă faţă de inserţia mezenterului, sub seroasa intestinală
(jejun, ileon, uneori colon ascendent) pot fi observate pete de culoare brun-
negricioase, bine delimitate, circumscrise, neregulate ca formă, de ordinul
centimetrilor diametru. Aceste zone pigmentate sunt rezultatul hemoragiilor
produse de migrarea strongililor sau de tensiuni parietale. Culoarea este dată
de pigmenţii hemoglobinogeni iar denumirea este de haemomelasma ilei. În
formele cronice zonele de hemoragie devin fibroase.
Eviscerarea micului colon se face începând cu rectul. Se aplică o
ligatură dublă în apropierea ampulei rectale, se secţionează şi se separă
micul colon de mezenter până în apropierea ligaturii aplicate anterior, odată
cu cea de pe duoden, şi se aşează pe o tavă. Eviscerarea micului colon se
poate face împreună cu rectul şi anusul după ce acesta din urmă a fost
desprins de la nivelul perineului.
Eviscerarea colonului ascendent şi a cecumului se face prin
separarea lor de organele cavităţii abdominale. Astfel, se separă baza
cecumului şi partea iniţială a micului colon. Apoi, se secţionează ligamentul
rectului şi al duodenului, partea anterioară a mezenterului împreună cu
marile vase, ţesutul conjunctiv care leagă baza cecumului şi unghiul
superior drept al colonului cu peretele abdominal.
Separarea pancreasului se face cu atenţie pentru a nu rupe peretele
intestinului. Pancreasul se observă prin transparenţa seroasei, seroasă în care
se face o butonieră, apoi cu degetele se dilacerează şi se separă întregul
organ.
Examinarea arterei mezenterice. Cu mâna stângă se trage de bontul
micului colon, se secţionează ligamentul ce îl leagă de duoden şi se
descoperă rădăcina anterioară a mezenterului cu vasele ce trec pe aici. Este
cunoscut că în această arteră şi în ramificaţiile ei sunt prezente frecvent
anevrisme şi trombarterite parazitare. Pentru o examinare comodă şi
eficientă a arterei mezenterice, se îndepărtează rinichiul stâng, se
166
secţionează aorta la 5 cm anterior şi posterior de originea mezentericei.
Odată cu originea mezenterului se scoate şi porţiunea aortei abdominale cu
artera mezenterică şi ramificaţiile ei.
Dintre strongilii intestinali numai Strongylus vulgaris afectează
sistemul arterial. Leziunile de arterită verminoasă sunt adesea denumite
incorect anevrisme datorită creşterii diametrului extern dar această creştere
este dată de îngroşarea peretelui arterial şi nu de creşterea lumenului.
Rareori, pot să apară anevrisme propriu-zise, saciforme sau fusiforme, ca
urmare a atrofiei peretelui arterial.
Larvele lezează intima arterială încât ulterior se produce tromboza.
Consecutiv trombozelor arterelor mezenterice poate apărea infarctul
intestinal. Tromboza coronariană afectează de obicei coronara dreaptă şi
duce la infarct miocardic. Consecinţe similare urmează endocarditei
valvulare verminoase dar localizarea este mai rară. Embolia trunchiului
brahiocefalic este importantă în special când embolusurile conţin larve care
vor migra apoi în creier producând encefalomalacie. Tromboembolismul
arterelor renale produce infarcte renale şi, mai rar, trecerea larvelor în urină.
Inflamaţia cronică a endarterei, cu tromboză şi organizare
conjunctivă perpetuă duce la îngroşarea, fibroza şi mineralizarea pereţilor
arteriali, formarea de lumene sinuoase, cu calibru neomogen, cu mase de
trombus în care se pot identifica larvele.
Eviscerarea splinei se face după examinarea a hilului şi vaselor. Se
secţionează ligamentele ce o leagă de rinichiul stâng, diafragmă şi stomac.
Eviscerarea stomacului şi duodenului se face după o prealabilă
examinare a gradului de plenitudine şi a raporturilor cu organele învecinate.
Se secţionează ligamentul ce uneşte stomacul cu diafragma, se taie esofagul
şi se separă de ţesutul conjunctiv. Se taie ligamentul duodenului de rinichi şi
mezenter, scoţându-se uşor stomacul cu duodenul.
Când situaţia o impune, pentru examinarea permeabilităţii
coledocului şi a canalului pancreatic, duodenul se poate deschide pe loc.
Permeabilitatea canalului biliar se constată prin masajul ficatului în direcţia
hilului. În mod analog se examinează permeabilitatea canalului pancreatic.
Eviscerarea ficatului se face secţionând ligamentul care îl leagă de
diafragmă, aderenţele capsulei Glisson la diafragmă, apoi ligamentul
falciform şi ligamentul teres (vena ombilicală obliterată). Se ajunge la
ligamentul coronar, acesta se taie ca şi ligamentele lobului drept al ficatului
cu rinichiul drept şi diafragma.
Ficatul poate fi eviscerat, mai ales la subiecţii de talie mică, simultan
cu splina, stomacul, duodenul şi pancreasul, uneori chiar şi cu diafragma.
167
Această metodă are indicaţii în modificările topografice ale acestor
organe. După ficat se eviscerează pancreasul.
Eviscerarea rinichilor şi a glandelor suprarenale va fi precedată de
o examinare atentă a relaţiilor vasculare şi a căilor urinare, urmărite până în
bazin. Dacă nu sunt modificări, se scot rinichii şi suprarenalele, cu o
porţiune din ureter. În jurul rinichilor se face o secţiune circulară a
peritoneului, se izolează împreună cu suprarenala, se secţionează ureterele şi
se eviscerează. În cazul unor modificări ale ureterelor sau dacă din
anamneză reiese o îmbolnăvire a aparatului excretor, rinichii se vor eviscera
odată cu organele bazinului.
Eviscerarea organelor bazinului necesită secţionarea simfizei
pubiene, apoi scoaterea în bloc a vezicii urinare, aparatului genital şi a
rectului.
Examinarea organelor cavităţii abdominale
Splina se aşează cu hilul în jos, se măsoară lungimea, lăţimea,
grosimea şi greutatea. Culoarea trebuie să fie albastră-cenuşie, capsula uşor
încreţită, lucioasă şi transparentă. Consistenţa este plină iar pe secţiune sunt
vizibili corpusculii splenici pe un fond roşu-brun. Se examinează
limfonodulii splenici, hilul şi vasele splenice. Splina se secţionează
longitudinal de la bază la vârf, pe toată grosimea ei.
Examinarea ficatului. După ce a fost verificată permeabilitatea
canalelor biliare, se examinează vasele sanguine, secţionându-se artera
hepatică şi vena portă, apoi se examinează forma, culoarea, suprafaţa,
marginile ficatului. Se apreciază lungimea, lăţimea şi greutatea ficatului.
Secţiunile în ficat se fac pe partea viscerală, în aşa fel încât să se
intersecteze canalele biliare, apreciindu-se şi consistenţa pe secţiune.
La caii bătrâni se întâlneşte frecvent o atrofie de compresiune a
lobului drept hepatic. Odată cu vârsta se produce micşorarea în volum şi
depunerea de lipofuscină, imprimând ficatului o culoare mai închisă,
cunoscută ca atrofia brună a ficatului.
Examenul pancreasului se face sub aspectul formei, al dimensiunii,
culorii şi consistenţei. Se secţionează capul lobului drept şi stâng al
pancreasului, constatându-se cantitatea de sânge ce se scurge, culoarea,
consistenţa şi desenul ţesutului pancreatic.
Glandele suprarenale se examinează prin detaşarea lor din ţesutul
adipos ce le înconjoară, apreciind forma, dimensiunile şi greutatea. Apoi se
secţionează transversal şi seriat. La animalele tinere, substanţa corticală este
săracă în lipoizi, de aceea are o culoare roşiatică, în timp ce la adulte, din
cauza abundenţei de lipoizi, culoarea este galbenă-mată sau galbenă-ocru.
168
Rinichii. Se examinează mai întâi rinichiul stâng, apoi cel drept. Se
apreciază mărimea şi forma. Rinichiul drept are o formă de inimă, iar cel
stâng de bob de fasole. Capsula renală este albă-cenuşie, transparentă şi uşor
de detaşat de parenchim. După înlăturarea ţesutului adiposo-conjunctiv se
măsoară lungimea, lăţimea şi grosimea organului. Pentru secţionare,
rinichiul se imobilizează cu podul palmei stângi pe o suprafaţă plană iar
secţiunea se face pe marea curbură. Se examinează conţinutul şi aspectul
mucoasei bazinetului renal. Mucoasa trebuie să fie netedă şi de culoare albă-
cenuşie. La cabaline, în bazinet se găseşte întotdeauna o cantitate de mucus
vâscos, sticlos, de culoare galbenă-lutoasă.
Stomacul şi duodenul au o suprafaţă netedă, alb-cenuşie,
strălucitoare. Pentru stomac se notează forma şi volumul, consistenţa
pereţilor şi aspectul seroasei. Măsurarea se face pe marea şi mica curbură a
stomacului, de la cardie până la pilor.
Deschiderea stomacului se face după una din tehnicile descrise în
partea generală. Caracterul conţinutului stomacal se apreciază după
cantitatea de gaze, lichide, semilichide, mase compacte, corpuri străine
(sânge, bilă, corpi străini, etc.) şi miros. Se apreciază grosimea peretelui
gastric pe secţiune. Partea esofagiană a mucoasei gastrice are o culoare
albicioasă, pe când mucoasa gastrică are aspect catifelat şi poate fi roşie-
cenuşie până la roşu-brun deschis.
Examinarea intestinului subţire. Se cunoaşte că, în mod obişnuit,
intestinul subţire are culoarea albă-gălbuie şi este aproximativ uniform
calibrat. Seroasa trebuie să fie pe toată lungimea ei netedă şi transparentă.
Deschiderea intestinului se face cu enterotomul, braţul mai lung se
introduce în lumen, secţionând pe linia de inserţie a mezenterului.
Conţinutul intestinului subţire cu aspect fluid, cenuşiu-tulbure, aproape
inodor. În sectorul terminal al ileonului, conţinutul este mai dens şi uscat.
Examinarea intestinului gros. Se secţionează ligamentul de unire a
cecumului cu segmentul ventral al marelui colon, se examinează vasele,
limfonodulii şi se deschide cecumul. Seroasa cecumului şi a colonului
trebuie să fie lucioasă, netedă şi transparentă.
Legenda figurilor
3.1. Detalii ventrale ale encefalului la cabaline:
A - artera bazilară; B - bulbul rahidian; C – puntea; D - stria olfactivă externă; E –
hipofiza; F - lobul piriform; G - artera carotidă internă; H - chiasma optică; I -
bandelete optice; J - pedunculii cerebrali; K - cerebelul
3.2. Nivelul secţiunilor în encefal.
169
170
171
Printr-o secţiune la 2 cm de locul de inserţie a mezenterului se
deschide partea superioară, apoi cea inferioară a cecumului. Conţinutul
intestinului gros la cabaline, de regulă, are o consistenţă de terci în cecum şi
colon, pe când în micul colon se vor forma crotinele. În mod obişnuit,
mucoasa intestinului gros este netedă, roşie-cenuşie şi lucioasă, iar foliculii
limfoizi pot fi observaţi cu ochiul liber.
3.1.8. Eviscerarea şi examinarea organelor genitale şi urinare

Aparatul genital mascul. Organele genito-urinare se aşează pe masa
de necropsie, cu faţa dorsală în sus (rectul ocupă poziţia superioară). Se
examinează prepuţul şi glandul penisului, iar cu o sondă se examinează
permeabilitatea canalului uretral. Se deschide cu ajutorul unui foarfece
butonat canalul uretral. Uretra trebuie să fie goală, cu lumenul egal, iar
mucoasa netedă şi lucioasă. Totodată se examinează, prin secţiuni
transversale, corpul cavernos al penisului.
Examenul vezicii urinare, ureterelor, glandelor anexe şi testiculelor
se va face după metodologia generală. La animalele castrate, plăgile,
precum şi bonturile cordonului testicular vor fi examinate cu atenţie.
Aparatul genital femel. În mod obişnuit, vaginul este lipsit de
conţinut, mucoasa este alb-gălbuie, umedă. Se apreciază mărimea, grosimea
peretelui şi conţinutul uterului, mai cu seamă dacă moartea a survenit la
puţin timp după parturiţie.
În aprecierea conţinutului uterin se ţine cont de perioada ciclului
estral. În perioada de călduri, mucoasa uterină este tumefiată, roşie şi
acoperită cu un mucus sticlos. Acest aspect se coroborează cu prezenţa pe
ovare a foliculilor de Graaf maturi sau cu o dehiscenţă recentă.
Modificările topografice mai frecvent întâlnite sunt prolapsul uterin
şi torsiunea uterină, aspecte uşor de diagnosticat prin modificările profunde
de ordin circulator. În cazul torsiunii, se va indica direcţia şi gradul torsiunii.
Legenda figurilor
3.3. Secţiunea A: a) substanţa albă; b) cortex cerebral; c) corpul calos; d) septum
pelucid; e) fisura interemisferică.
3.4. Secţiunea B: a) cornul lui Ammon; b) talamusul optic; c) ventriculul III
diencefalic; d) ventriculul lateral.
172
Examinarea rectului. Se apreciază conţinutul rectului şi aspectul
mucoasei. Rănile perforante ale rectului se diagnostică uşor, putând urmarea
exploraţiilor rectale. Ruptura rectală, în urma exploraţiei, este localizată la
nivelul intrării rectului, în cavitatea abdominală, la aproximativ 30 cm de
anus. În urma rupturii rectale apare peritonita sau, dacă aceasta este
localizată mai posterior, apar abcese perirectale.
3.1.9. Eviscerarea şi examinarea sistemului nervos

Tehnica generală de secţionarea a calotei şi de eviscerare a
encefalului este perfect valabilă şi la cal.
În suspiciunile de leptomeningită sau encefalită se execută frotiuri
sau se recoltează lichid cefalorahidian în condiţii de sterilitate pentru
însămânţări şi pentru frotiuri chiar înainte de secţionarea cutiei craniene.
După îndepărtarea meningelui se apreciază forma, mărimea şi
simetria celor două emisfere cerebrale, a sulcusurilor şi girusurilor.
Secţionarea formaţiunilor cerebrale se face, în general transversal
(fig. 3.2 – 3.8).
3.1.10. Examinarea cavităţilor nazale şi a sinusurilor

Sinusurile se deschid printr-o secţiune cu ferăstrăul pe linia ce uneşte
unghiurile interne ale ochilor, terminând secţionarea după ultimul molar. În
felul acesta se pot examina maxilarul superior, sinusul frontal şi cel
sfenoidal. Evidenţierea mucoasei nazale se face printr-o secţiune în lungul şi
la 1 cm lateral de septumul nazal. Mucoasa cavităţii nazale are culoare
roşie-gri, este netedă, lucioasă şi umedă. Cavităţile nazale şi ale sinusurilor
sunt lipsite în mod normal de orice conţinut.
3.1.11. Examenul coloanei vertebrale şi a măduvei rahidiene

Se îndepărtează musculatura coloanei vertebrale, cât mai aproape de
baza osoasă. Deschiderea canalului vertebral se face asemănător cu cele
prezentate la câine.
Legenda figurilor
3.5. Secţiunea C: a) ventriculii laterali; b) cornul lui Ammon; c) tuberculii
cvadrigemeni optici; d+e) pedunculii cerebrali; f) lobul piriform; h) stria
olfactivă laterală; i) glanda epifiză;
3.6. Secţiunea D: a) tuberculii cvadrigemeni acustici; b) canalul mezencefalic
Sylvius; c) pedunculii cerebrali:
173
174
175
În momentul când se secţionează musculatura, se face şi un examen
amănunţit al acesteia. Se apreciază culoarea şi simetria dezvoltării
musculaturii. Orice modificare se consemnează şi se urmăreşte în planurile
profunde.
După deschiderea canalului rahidian se apreciază interiorul acestuia
sub aspectul uniformităţii, culorii şi conţinutului. Măduva rahidiană trebuie
să aibă o consistenţă fermă, iar pe secţiune să se observe bine desenul
substanţei cenuşii.
3.1.12. Examenul membrelor

Examinarea amănunţită a membrelor se impune atunci când din
anamneza sau inspecţia impun acest lucru. În general, examinarea
membrelor se reduce la o inspecţie amănunţită a acestora. În situaţiile
arătate se practică incizii adânci, longitudinale şi transversale în
musculatură. Se deschid tecile sinoviale, se secţionează longitudinal
tendoanele, se deschid articulaţiile, examinându-se sinovia, capsula
articulară, cartilajul articular. Se apreciază dezvoltarea musculaturii, iar pe
suprafaţa de secţiune, culoarea şi structura. Musculatura scheletică la
cabaline are o culoare roşie închisă, până la brună-roşcată.
Măduva osoasă, la animalele adulte şi în stare bună de întreţinere,
are aspect gras şi culoare galbenă. La cabaline, în mod normal, în humerus
şi în femur, se pot găsi insule de măduvă osoasă roşie. Aceast aspect trebuie
avut în vedere la interpretarea leziunilor din anemia infecţioasă a calului sau
din alte boli cu anemie cronică regenerativă. La animalele senile şi la cele
caşectice, măduva oaselor lungi are un aspect gelatinos, de culoare roşie-
roză şi puţin consistentă.
Legenda figurilor
3.7. Secţiunea E: a) cerebelul (secţiune transversală ½); b) lobul piriform;
c) pedunculii cerebeloşi mijlocii; d) fosa romboidală (ventriculul IV); e) puntea
lui Varolio.
3.8. Secţiunea F: a) bulbul rahidian; b) ventriculul IV cu plexurile coroidiene;
c) lobul central cerebelos (vermis); d) cerebelul (secţiune transversală1/3).
176
3.2. Principalele boli cu afectare nervoasă la cabaline
Boal Etiologie Anamneza Leziuni Diagnostic

a
Rabia Rhabdoviridae Hiperexcitabi- Necaracteristic *Clinic
Gen. Lyssavirus litate, furie, e *Histopatologic
agresivitate, (Encefalită
prurit cu limfoglială şi
automutilare, incluzii Babeş-
paralizii; Negri în neuronii
La măgar cerebrali)
predomină *Serologic
forma *Imunofluorescenţă
pruriginoasă. *Imunohistochimic
*Bioprobă
*Izolarea virusului
Boala lui Herpes virus Agitaţie, Necaracteristic *Clinic
Aujeszky porcin 1 dromomanie, e *Histopatologic
(Pseudorabia) paralizii; Plaga de (Encefomielită
- rară Pruritul este rar. automutilare limfoglială şi
incluzii Hurst-
Nicolau în nucleul
neuronilor şi
celulelor din alte
ţesuturi)
*Imunohistochimic
*Bioprobă
*Izolarea virusului
Mieloencefalo- Herpesvirus Cai tineri şi Neevidente *Necropsic
patia cu ecvin tip 1 adulţi; sporadic, *Histopatologic
herpesvirus mici enzootii; (mieloencefalopatie
ecvin ataxie, parapa- ischemică
reză, secundară
tetrapareză, vasculitei)
paralizia vezicii *Imunohistochimic
urinare.
Meningoence- Virus ARN Afectează caii, Peteşii *Necropsic
falomielita ovinele, rar multiple, LCR *Histopatologic
enzootică a bovinele şi crescut, (meningită şi
calului iepurii; galben; encefalomielită
(Boala de Depresie nepurulentă, incluzii
Borna) profundă, oxifile intranucleare
accese de Joest-Degen în
excitaţie şi celulele ganglionare
hiperestezie, din cornul lui
amauroză, Amonn)
paralizii. *Serologic
Encefalomielita Togaviridae, gen. 4 forme: Peteşii *Necropsic
ecvină Alphavirus encefalică, multiple în *Histopatologic
177
americană letargică; SNC, seroase (polioencefalomielit
medulară, şi mucoase; ă nepurulentă,
paralitică, icter, necroze multifocale
bulbară, degenerarea ale musculaturii
apoplectică, ficatului şi netede şi
furioasă. rinichilor. miocardice).
*Izolarea virusului -
creier, ficat, splină.
*Serologic
Encefalomielita Togaviridae, gen. Semne clinice Peteşii *Necropsic
ecvină Alphavirus de encefalită: multiple în *Histopatologic
venezueleană depresie cu SNC, seroase (Tromboze, necroze
accese de şi mucoase; în ficat,
excitaţie. . limfonoduri,
pancreas, encefalo-
mielită nepurulentă)
*Izolarea virusului
din sânge;
*Serologic
Encefalita Flaviridae Abatere, Necaracteristic *Histopatologic
japoneză gen. Flavivirus incoordonare, e *Izolarea şi
Zoonoză paralizii de tren serotipizarea
posterior, icter, virusului
peteşii pe *Serologic
mucoasa nazală;
Febra Nilului Flaviridae Forme Necaracteristic *Necropsic
de Vest gen. Flavivirus encefalitice şi e *Histopatologic
Zoonoză sau mielitice *Izolarea şi
serotipizarea
virusului
Encefalita de Flaviridae Forme Necaracteristic *Necropsic
Saint -Louis gen. Flavivirus subclinice sau e *Histopatologic
manifeste: *Izolarea şi
encefalică, serotipizarea
letargică; virusului din creier,
medulară, ficat, splină.
paralitică, *Serologic
bulbară,
apoplectică,
furioasă.
Encefalita Flaviridae Forme Hemoragii *Clinic
rusească de gen. Flavivirus encefalitice, difuze în SNC, *Bioprobă
primăvară- mielitice şi subpleurale, pe
vară mixte; suprafaţa
ficatului,
splinei,
rinichilor
Hepatita Administrarea de Icter, semne Icter, ascită *Clinic
serului ecvin preparate nervoase – moderată, *Necropsic
(Theiler medicamentoase hiperexcitabili- peteşii pe *Histopatologic
disease) ce conţin ser sau tate, seroase, (degenerare grasă
triturat de ţesuturi dromomanie, corticala cu picături mari
178
de cal; orbire aparentă, renală; predo-minant
epidemiologie ataxie; Ficat – centrolobula-ră,
similară hepatitei prostraţie, acoperit cu citoliză, conden-
virale de tip B la moarte. fibrină, icteric, sarea sinusoidelor
om; aspect reticular centrolobulare, infi-
pe secţiune, ltrat celular moderat
asemănător difuz dominat de
stazei; mononucleare)
Nevrita de Necunoscută Paralizia Rădăcinile *Clinic
Cauda Equina Mecanism mediat nervilor nervilor, mai *Necropsic
imun sacrococcigieni ales în *Histopatologic
– paralizia cozii, porţiunea - proliferare
incontinenţă extradurală, granulo-matoasă cu
urinară, retenţia sunt îngroşate, macro-fage,
fecalelor, în fusiforme, cu limfocite,
timp atrofia hemoragie sau plasmocite, uneori
muşchilor hemosideroză. cu epitelioide şi
trenului gigante în centru.
posterior. Fibroză.
Tetanosul Clostridium Spasme Plaga *Anamneza.
tetani la nivelul musculare tetanigenă – *Examen
plăgilor. progresive cu uneori. bacteriologic.
instalare Rigiditatea *Demonstrarea
anteroposterioar cadaverică toxinei.
ă până la continuă
generalizare. contracţia
tonică din
timpul vieţii.
Botulismul Toxinele Sindromul Nerelevante *Demonstrarea
bacteriei mânjilor toxinei în ser,
Clostridium tremurători : furaje, conţinut
botulinum tipul C ataxie, gastric sau cecal.
şi D ; ingerare tremurături
prin silozuri, musculare,
dejecţii de oprirea peristal-
pasăre. tismului, dilata-
rea pupilelor;
Listerioza Listeria Forma Nespecifice: *Histopatologic
monocitogenes encefalitică : congestie (meningoencefalo-
- enzootii febră, excitaţie, meningiană, mielită necrotică,
ataxie, LCR în exces. purulentă)
paralizii ; Avortoni : *Microbiologic
frecvent forme edeme, (creier, lichid
mielitice ascen- poliserozite cefalorahidian)
dente, paralitice, seroase sau * Bioproba.
urmate de fibrinoase, * Examen serologic
encefalită. necroze
Forme miliare în ficat
septicemice la şi pulmon
mânji :
- artrite
Durina Trypanosoma Pareze, paralizii Formă cronică: *Clinic
179
(Tripanosomoz equiperdum progresive de degenerare *Necropsic
a ecvinelor) tren posterior, musculară, *Citologic
Faza terţiară urechi, limbă, hepatică, (preparate directe
decubit, moarte; nefrită sau colorate –
interstiţială, parazitul
focare de *Serologic
ramolisment (ser sanguin)
medular în
zona dorso-
lombară şi
sacrală,
nevrite;
Leucoencefalo- Fusarium Tulburări de Focare de *Clinic
malacia moniliforme vedere, paralizie malacie şi *Necropsic
micotoxică a (porumb faringiană, mers hemoragie în *Histopatologic
calului mucegăit) în manej ; substanţa albă (focare de malacie
a cortexului şi localizate preponde-
în substanţa rent în substanţa
cenuşie a albă a cortexului,
măduvei; trunchiului cerebral
şi în substanţa
cenuşie a măduvei;
infiltraţie celulară
dominată de
eozinofile)
Disautonomia Factor Stază digestivă Stază digestivă *Clinic
calului neurotoxic neurogenică. neurogenică la *Necropsic
diferite *Histopatologic
niveluri. (citoliza celulelor
ganglionare din
ganglionii
autonomi,
degenerare axonală
a nervilor autonomi
şi a neuronilor din
nucleii nervilor III,
V, VII, X, XII).
Hipotiaminoza Consum de ferigă Incoordonare, Edem cerebral, *Clinic
imperială sau decubit, zone cu tentă *Necropsic
coada calului bradicardie. cenuşie- *Histopatologic
(plante cu gălbuie, aspect (necroza neuronilor
tiaminază) spongios al corticali în stratul
scoarţei profund, gliocitoză,
cerebrale; spongioza
substanţei albe,
edem perivascular,
necroză de
colivaţie.
Colesteatomul Edeme şi Caii bătrâni ; Formaţiune *Necropsic
plexurilor hemoragii Semne cronice, sferică sau *Histopatologic
coroide cronice sau progresive de ovoidă, densă, (Granuloame de
intermitente ale atrofie galbenă în corp străin în jurul
180
plexurilor coroid cerebrală ; ventriculii cristalelor de
e; laterali sau IV, colesterol)
hidrocefalie ;
3.3. Principalele boli cu afectare predominant cutanată

morfopatologic
Variola virusul variolei Erupţii papuloveziculoase *Epizootologic
vacilor sau papulocrustoase la *Clinic
nivelul botului, feţei, *Necropsic
laturile gâtului, chişiţei, *Histopatologic
vulvei, perivulvar, chiar (degenerarea
mamar, scrot, regiunea balonizantă; în
perianală şi perineală citoplasma
celulelor epiteliale
sunt prezente
incluzii specifice)
Stomatita Rhabdoviridae Stomatită şi dermatită *Epizootologic
veziculoasă gen. Vesiculovirus veziculoasă (regiunea *Clinic
(afectează coroanei) *Necropsic
rumegătoare, *Histopatologic
suine, equide) (degenerare
balonizantă a
stratului mucos) ;
*Serologic
*Izolarea virusului
Exantemul Equine Papule, ulcere la nivelul *Anatomoclinic
coital benign Herpesvirus 3 mucoasei vulvei, *Histopatologic
(EHV-3) vaginului, furoului, (incluzii intranu-
glandului, uretrei, pielii cleare în celulele
perineului, vulvei, epiteliale din jurul
scrotului; necrozelor)
*Virusologic
*Serologic
Arterita ecvină Virusul arteritei Afectarea pielii: erupţie *Clinic
ecvine, Ordinul de macropapule. *Necropsic
Nidovirales, fam. *Histopatologic
Arteriviridae (vasculită)
*Izolarea virusului
(se trimit probe de
pulmon, timus,
ficat, intestin,
membrană
181
corioalantoidiană)
*Serologic
Legenda figurilor
3.9. Anazarcă. 3.10. Hematom muscular - musculatura
coapsei.
3.11. Botriomicom. 3.12. Melanom, metastază musculară.
3.13. Infarctizare intestinală. 3.14. Infarctizare intestinală.
3.15. Infarctizare intestinală (vârf 3.16. Hemomelasma ilei.
săgeată) prin stangularea de către
un lipom pediculat (săgeată);
182
183
184
Papilomatoza Papovaviridae Papiloamele sau *Clinic
fibropapiloamele *Necropsic
verucoase, conopidiforme *Histopatologic
în regiunile cu piele fină. (proliferare epider-
mică benignă, cu
hiper- şi parakera-
toză, pe suport
dermic, fibros).
Sarcoidul Papillomavirus Cal şi măgar: creşteri *Clinic
calului bovin 1 şi 2 tumorale plane sau *Necropsic
proeminente, netede sau *Histopatologic
conopidiforme, acoperite (proliferare
cu epiderm, iniţial, şi fibroblastică şi
ulcerate în fazele prelungiri
avansate; Complicaţii cu epidermice adânci
necroză, supuraţie, ţesut în tumoră)
de granulaţie; invazive şi
recidivante local.
Botriomicoza Staphylococcus La nivelul plăgilor cuta- *Clinic
aureus nate, plăgi de castraţie, rar *Necropsic
nazal sau metastaze în *Bacterioscopic
organele interne – *Histopatologic
piogranuloame ferme, *Bacteriologic
tumor-like, conţinut
purulent cu granule
galbene, calcificate;
fistule;
Dermatofiloză Dermatophilus Piodermită crustoasă *Clinic
congolensis localizată dorsal, frecvent *Necropsic
generalizată la mânz. *Histopatologic
*Amprente
(bacterie pleomor-
fă, gram-pozitivă,
ce formează
miceliu filamentos,
septat, ramificat, cu
zoospori)
*Bacteriologic
Legenda figurilor
3.17. Melanom metastazat - cecum. 3.18. Granuloame parazitare - cecum.
3.19. Larve de strongili in submucoasa 3.20. Trombarterită verminoasă: larve de
cecumului. strongili (săgeata) in masa de trombus.
3.21. Trombarterită verminoasă cronică. 3.22. Splina de stază.
3.23. Ficat cardiac; Anemie Infecţioasă. 3.24. Pleuropericardită fibrinopurulentă.
185
Morva Burkholderia Morva cutanată: nodul, *Necropsic
mallei ulcere cu aspect granular, *Histopatologic
margini neregulate, corzi (leziuni exsudative:
limfatice evidente, exudat celular şi
limfonodită. necroză; leziuni
proliferative:
reacţie epiteloido-
gigantă în jurul
necrozei);
*Bioproba
*Bacteriologic
*Serologic
*Alergic (în
efectiv)
Limfangita Corynebacterium Leziuni stadiale: edem al *Clinic
ulceroasă pseudotuberculosis părţii distale a membrelor *Necropsic
posterioare, limfangită *Bioproba
purulentă, abcese, ulcere, *Bacteriologic
elefantiazis; avorturi,
metastaze purulente în
organele interne.
Necrobaciloza Fusobacterium Sporadico-enzootică - *Clinic
cailor adulţi necroforum şi procese inflamatorii de tip *Necropsic
Dichelobacter necrotic şi necrotico- *Bacteriologic
nodosus. purulent în regiunea
chişiţei (ariceala necroba-
cilară sau gangrenoasă) şi
a grebănului.
Limfangita Histoplasma Forma cutanată: leziune *Clinic
epizootică farciminosus iniţială dermică, extindere *Necropsic
(Histoplasmoza pe cale limfatică subcutan *Citologic
ecvină) sau mai profund; vase (amprente din
limfatice groase, noduli centrul nodulilor
dermici şi hipodermici sau din ulcere –
intacţi şi ulceraţi, pe fungi globuloşi sau
secţiune cu aspect de ţesut ovali, formă
de granulaţie cu focare levurică, cu
purulente; vase limfatice capsulă, 2-3
pline cu puroi sau lichid microni)
seros; *Histopatologic
Forma conjunctivală: (identificarea
papule conjunctivale, fungilor în
ulcere, proliferare de granuloame – PAS,
ţesut, edemul pleoapelor impregnaţie
şi frunţii; argentică)
Forma respiratorie: papule
186
şi noduli galbeni, ulcere
nazale, faringe, sinusuri,
bronhii; granuloame
solide sau cu centrul
purulent – pulmonare,
pleură, ficat, splină,
măduvă osoasă…
Durina Trypanosoma Forma cronică: *Clinic
(Tripanosomoza equiperdum Faza primară şi *Necropsic
ecvinelor) secundară - vezicule, *Citologic
ulceraţii, noduli şi edeme (preparate directe
ale organelor genitale sau colorate –
externe, cicatrici şi parazitul
depigmentări vulvare şi *Serologic
peniene, ulcere cutanate şi (ser sanguin)
bucale, edeme
hemoragice subcutanate,
hipertrofie limfonodală;
Anemie, cahexie;
Cicatrici depigmentate –
vitiligo;
Faza terţiară –
degenerare musculară,
hepatică, nefrită intersti-
ţială, focare de ramoliţie
medulară în zona
dorsolombară şi sacrală,
nevrite la trenul posterior;
Forma acută: leziuni
septicemice – hipertrofia
splinei, ficatului, stare
hemoragipară;
Besnoitioza Besnoitia benetti Pielea membrelor şi *Clinic
subabdominală - edeme, *Necropsic
sclerodermie, chisturi *Histopatologic
albicioase de până la 1cm, (chistul – 500
în derm; microni, reacţie
Orhiepididimită cu focare celulară
de cazeificare şi limfohistiocitară şi
calcificare; eozinofilică în jur)
Habronemoza larvele de Plăgi cutanate cu ţesut de *Clinic
cutanată Habronema granulaţie hiperplaziat, *Necropsic
(plăgile de muscae, complicaţii septice. *Microscopic
vară) H. microstoma şi (preparate directe
H. megastoma raclate – larvele)
Parafilarioza Parafilaria Laturile toracelui, *Clinic
187
(Dermatoragia multipapillosa greabăn, în regiunea *Necropsic
de vară) dorsală - noduli dermici * Microscopic
de mărimea boabelor de (preparate directe
mazăre, duri, hemoragici, raclate – ouă
abcese subcutanate sau embrionate, larve)
flegmon.
Oncocercoza Oncocerca Ligamentul cervical - *Clinic
cervicală cervicalis prin noduli de 0,3 – 2 cm *Necropsic
(Fistula intermediul diametru, zone de necroză * Microscopic
grebănului) ţânţarilor ligamentară, apofize (preparate directe
Culicoides spinoase cariate, abcese, din raclate -
nubeculosus miozite purulente. Erupţii microfilarii)
cutanate papuloase, *Parazitologic
dermatoze limitate
(periocular şi auricular,
cervical şi abdominal);
Leziuni oculare: uveită,
cheratoconjunctivită.
Râia sarcoptică Sarcoptes scabiei Afectează preponderent *Clinic
var. equi capul dar se extinde la *Necropsic
nivel cervical sau * Microscopic
generalizat (piele cu păr (preparate directe
scurt); Erupţie papulo- din raclate
veziculoasă cu aspect profunde)
miliar, “nisipul scabios“, *Parazitologic
pseudotundere, dermatite
purulente, sau
sclerodermie,
hipercheratoză.
Râia psoroptică Psoroptes Regiuni cu păr lung, rar *Clinic
communis var. equi regiuni fără păr; *Necropsic
Erupţie papulo- *Microscopic
veziculoasă şi noduli (preparate directe
cutanaţi, cruste umede; din raclate)
Complicaţii septice. *Parazitologic
Râia chorioptică Chorioptes bovis v. Chişiţă, bulet, uneori *Clinic
equi extindere până la jaret şi *Necropsic
graset; *Microscopic
Cruste, depilaţii, limfan- (preparate directe
gită, plăgi sângerânde, din raclate)
crevase, vegetaţii. *Parazitologic
Demodecia Demodex equi Noduli periorbitari, *Clinic
periauriculari, regiunea *Necropsic
spetei; * Microscopic
Foliculită. (raclate profunde)
Gasterofiloza larvele Trasee subţiri sinuoase *Clinic
188
obrajilor Gasterophilus depilate, ce converg către *Necropsic
(Dermatita de inermis mai rar comisura buzelor având *Microscopic
vară) Gasterophilus aspect de evantai. (preparate directe
nigricornis Hemoragii, ulcere. din raclate
Hipodermoza larvele de Sporadic la caii care *Clinic
Hipoderma bovis şi convieţuiesc cu taurinele: *Necropsic
mai rar Hipoderma noduli subcutanaţi pe
lineatum marginea superioară a
gâtului, grebănului şi pe
linia dorsală, adesea pe
spete şi pe flancuri.
Ramolirea centrului, cu
sau fără deschiderea
nodulului.
Malofagoza Damalinia equi Depilaţii neregulate, *Clinic
(parazitismul cu pitiriazis, dermatoză *Necropsic
păduchi cronică şi slăbire. *Parazitologic
malofagi) Regiunile mai expuse
atacului sunt: capul, gâtul,
baza cozii, greabănul.
Hematopinoza Haematopinus Dermatită papulo- *Clinic
asini veziculoasă, cruste, *Necropsic
parakeratoză, depilaţii;
Anemie
Tricofiţia Trichophyton Sporadică, localizată pe *Clinic
equinum, T. laturile gâtului, greabăn *Necropsic
verrucosum, T. dorsal, mai rar pe cap; *Microscopic
mentagrophytes Dermatită crustoasă şi (preparate directe
hipercheratoză în focare din cruste, fire de
depilate, circulare cu păr)
margini reliefate şi centrul *Micologic
depresat;
Microsporoza Microsporum canis Leziuni cutanate *Clinic
şi Microsporum circumscrise sau difuze pe *Necropsic
gypseum cap, gât, greabăn, torace, *Microscopic
crupă; (preparate directe
Scuame fine, negricioase, din cruste, fire de
căderea părului; păr)
Cruste groase. *Micologic
Favusul Trichophyton Godeul favic, circular, cu *Clinic
(Achorion) diametrul de 0,5 – 1,5 cm, *Necropsic
quinckeanum cu bordură eritemo- *Microscopic
Trichophyton scuamoasă, proeminentă (preparate directe
(Achorion) şi centrul depresat din cruste, fire de
gypseum acoperit de o peliculă păr)
albicioasă *Micologic
189
Aspergiloza Aspergillus spp. Mânji: dermatită *Clinic
cutanată crustoasă sub formă de *Necropsic
placarde galben-brune, *Preparate din
tendinţă de confluare; raclate
Crevase, piodermită, *Histopatologic
epuizare, cahexie; (hiperkeratoză
Placarde galben brune parakeratotică,
circumscrise bucale; prezenţa hifelor şi
sporilor)
Feohifomicoze Fungi pigmentaţi: Cutanat, subcutanat, *Clinic
Curvularia organe; *Necropsic
geniculata, Creşteri tumor-like *Preparat direct
Pseudoalescheria fistulizate, cu scurgeri *Histopatologic
boydii serohemoragice sau (hife înglobate într-
Plăgi contaminate; purulente, granule albe o substanţă
sau colorate (galbene, eozinofilă
brune, negre, roşii) în (cement), reacţie
puroi, moi sau dure, de Splendore-Hoeppli,
până la 2 mm. hife galben-brune,
ramificate, septate,
supuraţie, reacţie
epitelioidă, celule
gigante, fibroză
masivă)
*Imunohistochimie
*Examen
micologic
Sporotrichoza Sporatrix schenckii Contaminarea plăgilor *Clinic
cutanate, inhalator; *Necropsic
Localizare obişnuită pe *Preparat direct
extremităţi; *Histopatologic
Forma cutanată: noduli (dermatită
subcutanaţi 1-5 cm, piogranulomatoasă
ulcerare, exsudat purulent – forme levurice de
vâscos, roşu-brun; 2-6 microni,
extindere la ţesuturile supuraţie, reacţie
profunde; epitelioidă, celule
Forma cutaneo-limfatică: gigante, fibroză
- obişnuită - noduli şi masivă; corpi
ulcere crateriforme în asteroizi - reacţie
lungul corzilor limfatice Splendore-Hoeppli)
îngroşate; *Imunohistochimie
*Micologic
Intoxicaţia Consum de plante Cahexie, păr rugos, *Necropsic
cronică cu care acumulează Se alopecie (pierderea *Toxicologic
seleniu părului lung al cozii şi (dozarea Se în
coamei), copite deformate sânge, păr)
190
cu şanţuri paralele,
fibroză hepatică.
Boala Necunoscută Piele – dermatită *Clinic

epiteliotropă exfoliativă, alopecie, cap, *Necropsic
eozinofilică membre, generalizare; *Microscopic
multisistemică edeme declive, moarte. (dermatită perivas-
culară cu eozino-
file, plasmocite,
limfocite; perivas-
cularită în ficat,
pancreas, uter, gld.
salivare, tub
digestiv, bronhii).
Boala Necunoscută Dermatită exfoliativă, *Clinic
granulomatoasă granuloame în piele şi *Necropsic
generalizată a diverse ţesuturi şi organe; *Microscopic
calului (noduli perifolicu-
lari şi dermali –
inflamaţie granulo-
matoasă sarcoidă –
celule gigante,
limfocite puţine).
3.4. Principalele boli cu afectare multisistemică

morfopatologic
Anemia Retroviridae Supraacut: mânji – *Necropsic
infecţioasă a gen. Lentivirus hemoragii pe seroase, *Histopatologic
calului endocardice, enterită (proliferare
hemoragică; limforeticulocitară
Acut şi subacut: anemie, în majoritatea
subicter, diateză hemora- ţesuturilor,
gică, hiperplazie limfono- hemosideroză)
dală, a pulpei albe splenice, *Bioproba
a interstiţiului hepatic, ficat *Testul Coggins
de stază, dilataţie cardiacă,
refetalizarea măduvei
osoase;
Cronic: anemie hemolitică
cronică, cahexie, ficat de
stază, dilataţie cardiacă,
refetalizarea măduvei
191
osoase, splenită
hiperplastică, lobulaţie
hepatică evidentă.
Limfomul Retrovirus Forma leucemică; *Necropsic
malign ecvin oncogen Forma dermică şi *Citologic
hipodermică; *Histopatologic
Forma digestivă (celule limfoide
(limfonoduri mezenterice, blastice)
ficat, splină); *Hematologic
Forma splenică; *Serologic
limfonoduri mari,
slăninoase, pulpa albă
splenică hiperplaziată,
infiltrat tumoral difuz în
ficat, rinichi, cord, abomas.
Antraxul Bacillus Rigiditate cadaverică *Necropsic
anthracis întârziată sau absentă, *Frotiuri
sânge necoagulabil, (lanţuri de bacili
carbunculi (focare mari cu capetele
hemoragico- necrotice) în tăiate drept).
splină, intestin pulmon, *Bacteriologic
piele… *Serologic
*Bioproba
Morva Burkholderia Mucoasa nazală: congestie, *Necropsic
(Pseudomonas) puroi galben-verzui, noduli *Histopatologic
mallei submucozali cu halou roşu, (granuloame
ulcere neregulate, exsudative: exudat
perforarea septumului, celular şi necroză;
cicatrice stelate; granuloame
Pulmon, limfonoduri, proliferative:
splină: granuloame miliare, reacţie
necrotice, lobulare, lobare, epiteloidogigantă în
de culoare cenuşie jurul necrozei);
albicioasă, slăninoase, cu *Bioproba
focare de necroză, deschi- *Bacteriologic
dere în bronhii - caverne, *Serologic
fibrozare, calcificare; *Alergic (în
Piele fină: vezi bolile pielii efectiv)
Melioidoza Burkholderia Noduli cu centrul *Necropsic

pseudomallei necrotico-purulent în *Histopatologic
splină, ficat, pulmon, (granuloame cu
rinichi, limfonoduli, colon centrul cazeo-
şi altele. purulent; la
periferie reacţie
192
epiteloido-gigantă,
capsulă groasă bine
vascularizată)
*Bacteriologic
*Serologic
Piosepticemia Actinobacillus Mânji nou-născuţi; *Necropsic
mânjilor equuli Icter, stare hemoragipară; *Histopatologic
(Glomerulo- Corticala renală, glanda (trombi cu colonii
nefrita suprarenală, pulmon – bacteriene,
embolică) focare punctiforme, uşor microabcese
reliefate, alb-gălbui, diseminate)
hemoragii. *Amprente
Peritonită fibrinopurulentă; *Bacteriologic
Artrite, tenosinovite
purulente.
Piemia Streptococcus Infecţie ombilicală: *Necropsic
streptococică a zooepidemicus omfaloflebită şi *Histopatologic
mânjilor (Str.pyogenes periomfaloflebită *Bacteriologic
(Streptococia, animalis) purulentă, peritonită,
Poliartrita poliserozită, poliartrită,
infecţioasă a miozită, pneumonie -
mânjilor) purulente;
Ehrlichioza Ehrlichia equi Icter, hemoragii, edeme *Necropsic
ecvină subcutanate ventrale, *Frotiuri
epanşamente seroase în *Histopatologic
cavităţi; (Wright –
Complicaţii bacteriene – corpusculi inelari
bronhopneumonie, artrite, intracelulari de 2-3
limfadenite, celulite. μm în granulocitele
neutrofile)
*Serologic
Anazarca; Sindrom alergic Edeme gelatinoase, *Clinic
Febra la infecţii sau sufuziuni, necroze *Necropsic
peteşială a vaccinări cu subcutanate, musculare şi
calului Streptococcus la nivelul mucoaselor
equi var. equi (nazală, laringiană,
faringiană); ulcere
perforate ale septumului
nazal, stomacului şi
intestinului (peritonită),
hemoragii în pulmon,
rinichi;
Bruceloza Brucella Bursite seroase, *Clinic
abortus, B.suis, serofibrinoase, purulente, *Necropsic
B.melitensis flegmonoase (zona cefei şi *Bacteriologic
grebănului), artrite, *Serologic
193
sinovite purulente la *Alergic
membre;
Leptospiroza Leptospira Forma septicemică – *Necropsic
pomona, icterul infecţios: *Bacterioscopic
L.icterohaemo- Acut - icter, anemie, (examinarea în
rrhagiae, hemoglobinurie, stare câmp întunecat a
L.gryppothypho hemoragipară; edeme preparatelor
sa, L.australis, ventrale, degenerarea proaspete din
L.sejroe organelor parenchimatoase, organe (mai ales
hemoragii renale; rinichi), urină,
Subacut – icter şi sânge, LCR);
hemoragii mai reduse, *Histopatologic
focare albicioase în (nefrită interstiţială
corticala rinichilor, limfohistiocitară şi
gastroenterită cataralo - plasmocitară în
hemoragică; focare, prezenţa
Oftalmia periodică: leptospirelor -
conjunctivită, impregnaţie
depigmentarea irisului, argentică şi IHC)
cataractă, atrofia globului *Bacteriologic
ocular; *Serologic
Babesioza Babesia equi C Acut – icter, *Epizootologic
Piroplasmoza Transmise de splenomegalie, degenerare *Clinic
căpuşe din hepatică şi renală, *Necropsic
genurile miocardoză cu hemoragii *Histopatologic
Dermacentor, subendocardice, (hemosideroză,
Rhipicephalus şi hemoglobinurie, uneori colestază, necroză
Hyalomma. gastroenterită catarală; centrolobulară)
Subacut – cahexie, anemie, *Examen
subicter, edeme hematologic şi
subcutanate, amprente din
splenomegalie. ţesuturi
(hematii parazitate,
Babesia equi -
babesiile în tetradă
- Cruce de Malta;
Babesia equi –
babesii piriforme
bigeminate).
*Serologic
Toxoplasmoza Toxoplasma Pneumonie fibrinoasă, *Necropsic
gondii focare necrotice miliare *Histopatologic
albe şi granuloame (trofozoiţi,
diseminate, calcificate în schizonţi, reacţie
stadiile avansate (encefal, limfohistiocitară)
limfonoduri, miocard, *Serologic
placentă).
194
Strongiloidoza Strongyloides Cahexie, trasee hemoragice *Necropsic
westeri cutanate şi dermatite în * Microscopic
regiunile perineală, (preparate directe
abdominală, sternală şi pe din raclate
membre; intestinale –
Hemoragii, pneumonie; femelele
Duodenojejunită catarală şi parazitului)
ulceroasă, edem şi
granuloame;
Hiperlipemia Mobilizarea Ponei, femele gestante şi în *Necropsic
esenţială a grăsimilor din lactaţie, obeze, asociere cu *Histopatologic
calului depozite reducerea ingestei; (Steatoză hepatică,
Steatoză hepatică gravă cu miocardică,
focare de necroză, rupturi musculară, renală,
hepatice, steatoză suprarenaliană,
miocardică, musculară, gravă, coagulare
renală, suprarenaliană; intravasculară
hemoragii pe seroase, diseminată, embolii
infarcte renale, miocardice lipidice).
– coagulare intravasculară *Biochimic – acizi
diseminată; graşi crescuţi;
3.5. Principalele boli cu afectare predominant respiratorie

Gurma Streptococcus Forma catarală: rinită seroasă, *Necropsic
equi purulentă, ulceroasă; *Bacteriologic
limfadenită seroasă, purulentă; *Serologic
sinuzite, empiemul pungilor
guturale, bronhopneumonie
purulentă;
Forma metastatică, purulentă:
abcese şi flegmoane – greabăn,
articulaţii, faringe, stomac,
intestin, ficat, rinichi, splină,
pulmon, creier, limfonoduri;
Localizări cutanate (limfangită
şi limfadenită purulentă) şi
localizări genitale
(vulvovaginită purulentă);
Forma septicemică: stare
hemoragipară, edeme
subcutanate, ale mucoaselor,
eroziuni şi hemoragii
195
intestinale; pleurite, artrite
serohemoragice, purulente;
Bronhopne- Rhodococcus Supraacut: congestie *Necropsic
umonia (Corynebacte- pulmonară, degenerarea *Histopatologic
infecţioasă a rium) equi parenchimurilor; (piogranuloame –
mânjilor Acut, subacut, cronic: reacţie
bronhopneumonie cu focare macrofagică şi
necrotice cazeoase sechestrate gigantocelulară
sau nu în capsule conjunctive; alveolară,
între focare atelectazie, pneumonie
emfizem, pneumonie interstiţială
fibrinopurulentă; tiflocolită limfohistiocitară,
ulceroasă, focare necrotico- necroze extinse
purulente articulare, hepatice, cu aspect cazeos)
cutanate, splenice, vertebrale; *Amprente
limfadenită necrotică; metrite şi *Bacteriologic
avorturi la iepe;
Influenţa Orthomyxo- Forme necomplicate – *Necropsic
calului viridae laringotraheită şi bronşită *Histopatologic
(Gripa calului, gen. catarală, limfadenită (inflamaţie
Bronşita Influenzavirus traheobronşică seroasă, distrofii catarală a
infecţioasă A1 şi A2 în miocard, ficat, rinichi; epiteliului
ecvină) Complicaţii – bronhopneumonii respirator)
bacteriene cranioventrale, *Izolarea
pleurite, fibroză interstiţială; virusului
edeme declive, tenosinovite, *Serologic
miocardite, enterotiflocolite,
empiemul pungilor guturale,
sinuzite.
Rinopneumo- Herpesvirus Forma benignă - rinită şi *Necropsic
nia ecvină ecvin tip 4 conjunctivită seroasă, catarală. *Histopatologic
Complicaţii bacteriene – rinită, (inflamaţie
faringită mucocatarală, catarală, incluzii
bronhopneumonie purulentă; intranucleare -
rar)
*Imunohistologic
*Serologic
Pneumonia Aspergillus Pneumonie piogranulomatoasă *Necropsic
aspergiliană spp. în focare multiple cu halou *Histopatologic
Asociere cu congestivo-hemoragic. *Amprente
enterotiflocoli Tromboze şi infarcte.
-ta
salmonelică
(leucopenie)
Micoza Aspergillus Inflamaţie fibrinonecrotică; *Necropsic
pungilor spp Extindere la vase, oase – *Examen
196
guturale în special tromboze, anevrisme, rupturi microscopic
A. nidulatus arteriale, osteite (stilohioid, direct
stânca temporalului). *Histopatologic
Faringita Stimuli Creşteri polipoase pe partea *Necropsic
cronică cu limfoprolifera dorsală a faringelui; *Histopatologic
hiperplazie -tivi (proliferare de
limfoidă persistenţi limfocite mature
(bacterii, cu păstrarea
virusuri), aer struc-turii
uscat…. foliculare)
Complexul Alergeni Bronşiolită cronică generalizată *Necropsic
bronşiolită (spori de (constant), emfizem alveolar în *Histopatologic
cronică - miceţi), special în partea cranială a (bronşiolită
emfizem infecţii pulmonului. cronică –
bacteriene, hiperplazie şi
toxice (3-metil metaplazie
indol) mucoasă
epitelială, infiltrat
intraepitelial şi
peribronhiolar cu
eozinofile)

Rotaviroza Rotavirus Enterită catarală, eroziuni, *Necropsic
mânjilor ulcere, complicaţii *Histopatologic
bacteriene. (descuamarea
epi-teliului
intestinal, atrofia
vilozităţilor.
*Izolarea
virusului
Ehrlichioza Ehrlichia risticii Caracteristice şi constante *Necropsic
monocitară la nivelul cecumului şi * Amprente
ecvină colonului ascendent: *Histopatologic
(Colita - conţinut lichid, roşu-brun, (impregnaţie
ehrlichiană a fetid; congestie difuză sau argentică –
calului, Febra de placarde mari, grupuri de germenii strict
Potomac a ulcere de câţiva mm, intracelulari –
calului) peteşii, mai ales la nivelul cuiburi la polul
ansei I a colonului; apical al
Laminite. enterocitelor din
cripte şi
197
dispersate în
citoplasma
macrofagelor)
*Imunohisto-
chimic
Colita acută a Nelămurită, Deshidratare, intestin gros *Necropsic
calului posibil dilatat, plin cu lichid; *Histopatologic
(Colita X) multifactorială - Congestie, hemoragii, (necroza
factori de necroză, exsudat superficială sau
management, fibrinohemoragic la nivelul totală a mucoasei,
tratamente, mucoasei cecumului şi limfocitoliză în
endotoxine, colonului - cianoză; edem - foliculii limfoizi)
exacerbarea unor perete intestinal, mezenter,
specii de limfonoduri;
Clostridium;
Salmoneloza Salmonella Septicemic *Necropsic
typhimurium, la mânji de 1-6 luni: *Histopatologic
S. enteritidis, - peteşii pe seroase, *Bacteriologic
S. anatum, hipertrofia splinei şi a *Serologic
S. newport, limfonodurilor viscerale,
S. heidelberg; congestie şi edem
pulmonar, congestie
medulară renală, enterită
mucoasă şi hemoragică.
Acut:
tiflocolită
fibrinohemoragică,
difteroidă;
Cronic:
tiflocolită - butoni
difteroizi şi ulcere de 2-3
cm diametru, edemul
submucoasei.
Avortul Salmonella Mânji neviabili: infecţie *Necropsic
salmonelic abortus equi intrauterină – hemoragii pe *Histopatologic
seroase, hiperplazia *Bacteriologic
limfonodurilor mezenterice *Serologic
şi a splinei, artrite, focare
de pneumonie.
Enterotoxiemia Clostridium Mânji în primele zile de *Necropsic
perfringens tip B viaţă: *Histopatologic
congestia intestinului (necroza masivă
subţire şi focare a mucoasei şi
hemoragico-necrotice de 1 bacili Gram
cm diametru; pozitivi
Conţinut intestinal numeroşi)
hemoragic. *Amprente
198
(bacili Gram-
pozitivi)
*Bacteriologic
Legenda figurilor
3.25. Sufuziuni subendocardice. 3.26. Ulcere esofagogastrice.
3.27. Ulcere esofagogastrice - detaliu; 3.28. Gastrofili si ulcere la nivelul
paracheratoză. mucoasei esofagogastrice.
3.29. Ulcere intestinale (vârf de săgeată) 3.30. Congestie si edem pulmonar;
abcese în limfonodurile mezenterice spumozităţi in trahee.
(săgeata); limfangită purulentă
(vârfuri de săgeţi goale); mânz - Gurmă.
3.31. Bronşită necrotică. 3.32. Infarcte roşii pulmonare.
199
200
Enterita Clostridium Leziuni similare cu cele din *Necropsic
necrozantă difficile infecţia cu Clostridium *Histopatologic
perfringens *Amprente
*Bacteriologic
Enterocolita cu Rhodococcus Asociată sau nu cu *Necropsic
Rhodococcus (Corynebacterium bronhopneumonia *Histopatologic
) equi infecţioasă a mânjilor; (acut – neutrofile
Tot intestinul este afectat, infiltrate, necroză,
subţire şi gros, mai ales la macrofage şi
nivelul plăcilor limfoide: celule gigante cu
ulcere neregulate de 1-2 cm germeni
diametru, acoperite cu nedistruşi; cronic
exudat purulent sau – limfangită şi
material necrotic; limfadenită
Limfonodurile mărite, cu piogranulomatoa-
edem, abcese sau material să)
necrotic cazeos; Uneori *Amprente
leziunile limfonodale, fără *Bacteriologic
enterită.
Necrobaciloza Fusobacterium Stomatită, rinită difteroidă, *Clinic
mânjilor necroforum şi necroze ale pielii *Necropsic
Dichelobacter peribucale şi perinazale; *Bacteriologic
nodosus.
Trichomonoza Trichomonas equi, Tiflită şi colită catarală, *Clinic
T. fecalis emaciere, complicaţii *Necropsic
bacteriene; *Preparate directe
cadavre proaspete
Candidoza Mai frecvent Inflamaţie difteroidă *Necropsic
Candida albicans esofagogastrică (mai ales la *Amprente
Candida tropicalis nivelul joncţiunii mucoasă (forme levurice şi
201
Exces de esofagogastrică – mucoasă pseudohife)
antibiotice, fundică), ulcere, perforare, *Histopatologic
imunodeficienţă. peritonită. (spongioză, forme
levurice şi
pseudohife,
neutrofile, ulcere)
*Micologic
Legenda figurilor
3.33. Infarct roşu pulmonar; edem. 3.34. Peribronşită.
3.35. Ureterită necrotică. 3.36. Cistită necrotică.
3.37. Secţionarea mamelei la iapă. 3.38. Refetalizarea măduvei osoase.
3.39. Necroza nucleului intervertebral, 3.40. Detaliu: necroza nucleului pulpos
degenerarea inelului fibros (săgeata galbenă), degenerarea,
(stânga). Dreapta, aspect normal. necroză inelului fibros (săgeata goală).
Habronemoza Habronema Localizare la nivelul *Necropsic
gastrică megastoma mucoasei fundice, în *Examen
apropierea demarcaţiei de microscopic direct
zona esofagiană; *Histopatologic
Granuloame cu centrul
necrotic în submucoasă;
mucoasa proemină şi
prezintă orificii fistuloase;
Rare complicaţii – abcese,
perforări.
Strongiloidoza Strongyloides Uneori fatală la mânjii sub 4 *Clinic
westeri luni; *Necropsic
Leziuni cutanate în faza de *Examen
migrare; microscopic direct
Duodenită catarală. din raclate
duodenale
*Histopatologic
(atrofia
vilozităţilor
duodenului)
Strongilidoza Strongylus Hepatită hemoragico- *Clinic
equinus necrotică, granulomatoasă *Necropsic
Strongylus multifocală, mineralizare – Histologic
edentatus în urma migrării; (granuloame de
Hemoragii şi granuloame în corp străin,
peretele intestinal; eozinofile)
Perihepatită fibroasă
adezivă în focare;
Hemomelasma ilei;
202
Strongylus Larvele de stadiul 4 – *Clinic
vulgaris trombarterită verminoasă *Necropsic
(artera mezenterică cranială, *Histopatologic
artere renale, aortă (endarterită
abdominală), anevrisme, trombotică,
mineralizarea arterelor, remodelare
infarcte renale, intestinale; intimală şi
Formele adulte – enterită medială, fibroză,
catarală, ulcere; mineralizare).
Cyathostomiaza Cyathostoma spp. Larvele – *Clinic
ulcere ale mucoasei ; *Necropsic
Complicaţii bacteriene *Histopatologic
(larvele în
mucoasă şi
submucoasă);
Cestodozele Anoplocephala Localizare pe valvula *Clinic
calului perfoliata, ileocecală şi cecum *Necropsic
A. magna, (infestaţii masive); *Histopatologic
A. mamillana Edem, ulcere, invaginaţie (hiperplazia
ileală, subocluzie; celulelor
Tiflită fibrinoasă şi mucoase, infiltrat
ulcerativă; eozinofilic).
Proliferări polipoase ale
mucoasei valvulei;
Oxiuroza Oxyuris equi Localizare în colonul *Clinic
descendent şi rect; *Necropsic
Iritaţii ale mucoasei;
Leziuni datorate gratajului –
coadă, perianal.
Ascaridoza Parascaris Hemoragii şi necroze *Clinic
equorum pulmonare şi hepatice *Necropsic
produse de larvele în *Histopatologic
migrare;
Duodenojejunită catarală;
Ocazional – obstrucţie şi
ruptura intestinului subţire;
Fascioloza Fasciola Forma acută: tineret – *Clinic
hepatica, hepatită hemoragico- *Necropsic
F. magna, necrotică cu prezenţa *Histopatologic
F. gigantica fasciolelor tinere,
perihepatită fibrinoasă,
peritonită sero-hemoragică,
icter.
Forma cronică: fibroză
hepatică, periangiocolită
fibroasă, anemie, cahexie,
203
icter, ascită.
Gongilonemoza Gongilonema Mici noduli esofagieni – se *Necropsic
pulchrum observă paraziţii ca nişte *Histopatologic
firişoare sinuoase;
Linguatuloza Linguatula Traiecte hemoragico- *Necropsic
viscerală serrata necrotice în faza de migrare; *Histopatologic
Limfonodurile limfatice:
hemoragii, ramolire,
conţinut cremos cenuşiu;
Cronic – granuloame
cazeoase, cazeocalcare,
nimfe moarte;
Stahibotrio- Stachybotrys spp. Stomatită catarală şi *Necropsic
toxicoza necrotică, necroze şi crevase *Histopatologic
peribucale, eroziuni şi (necroze
ulcere ale intestinului gros, areactive)
hemoragii pe seroase, *Analiza furajelor
mucoase, parenchimuri,
necroze hepatice;
Pneumonie, infarcte renale
Măduva osoasă fluidă,
necrozată.
Deplasarea Necunoscută – - Deplasarea dorsală spre *Necropsic
colonului probabil secundar dreapta cu flexiune a
timpanismului, anselor II şi III;
conformaţia - Deplasarea dorsală spre
anatomică; dreapta cu flexiune medială
a anselor II şi III;
- Deplasare dorsală spre
stânga a anselor I şi IV;
- Flexiunea colonului
(deplasarea flexurii pelvine
medial, lateral, dorsal) şi
cecumului;
Stază, infarctizarea anselor,
lichid abdominal
hemoragic, stare
hemoragipară);
Hernii interne Deplasarea Rare; *Necropsic
intestinelor prin -Încarcerarea jejunului
foramene naturale distal şi ileonului în
sau patologice ale foramenul epiploic al lui
cavităţii Winslow;
abdominale; fără -Hernierea unei anse
sac hernial; intestinale prin rupturi ale
micului sau marelui
204
epiplon;
-Hernierea intestinului prin
rupturi ale marelui sau
micului (rar) mezenter ;
Stază, infarctizarea anselor,
lichid abdominal
hemoragic, stare
hemoragipară);
Enterita Necunoscută Cahexie, transsudate în *Necropsic
granulomatoasă cavităţile seroase, edeme *Histopatologic
idiopatică declive; (atrofia vilozită-
Intestin subţire, rar stomac ţilor, hiperplazia
şi intestin gros – plăci de glandelor, edem
hiperplazie a mucoasei cu corionic, infiltrat
focare de congestie, ulcere; difuz sau granu-
Limfonoduri mezenterice şi lomatos cu his-
ficat - noduli fibroşi, tiocite şi celule
cazeoşi sau calcificaţi; gigante, infiltrat
limfoplasmocitar;
3.7. Principalele boli musculare şi osoase

Mioglobinuria Efort fizic Leziuni musculare (glutei, *Necropsic
paralitică după lombari,..) – muşchi umezi, *Histopatologic
(azoturia) repaus; tumefiaţi, cu striaţiuni (degenerare - necroză
palide, gălbui, hemoragii hialină a fibrelor musculare,
liniare; după 2-3 zile uneori numai a celor de
muşchii devin palizi, cu tip 2, nefroză
edem masiv în jur; hemoglobinurică).
Mioglobinurie, urină
brună, nefroză
mioglobinurică (corticala
este brună iar medulara
prezintă striaţiuni brun-
roşietice).
Rahitismul Carenţa în Rar – la mânji înţărcaţi: *Clinic
vitamina articulaţii îngroşate, *Paraclinic
D, joncţiuni condrocostale *Necropsic
deficitul largi, oase moi, fracturi *Histopatologic (cartilaj de
de fosfor; costale şi vertebrale. creştere hipertrofiat, invadat
Neregularitatea liniei de neregulat de capilare largi,
eroziune, la limita dintre persistenţa condrocitelor în
cartilaj şi os osteoidul mase de osteoid
nemineralizat apare ca o nemineralizat, apariţia de
205
bandă groasă, dinţată, osteoid cartilaginos;
friabilă, alb-gălbuie. asociere uneori cu
Asociere cu alte sindroame osteofibroza);
carenţiale (ex. *Biochimia osului
parakeratoză)
Osteofibroza Carenţa de Îngroşarea ramurilor *Clinic
(Osteodistrofia calciu mandibulei – aspect *Paraclinic
fibroasă) şi/sau de cilindric, spaţiu *Necropsic
vitamină intermandibular îngustat, *Histopatologic (oprirea
D; îngroşarea maxilei, oaselor osificării encondrale,
Excesul de lacrimale, frontale; resorbţie osoasă intensă –
fosfor; Deformarea scapulei cu hiperplazie şi hipertrofie
Exces de deplasarea anterioară a osteoclastică, fibroză
oxalaţi. umărului, deformări ale osoasă, tasări, hemoragii,
coloanei vertebrale; necroze metafizare);
Oasele late şi epifizele au *Biochimia osului
consistenţă moale, uşor
secţionabile cu cuţitul;
Hiperplazie paratiroidiană;
3.8. Principalele boli abortigene la iapă

morfopatologic
Rinopneumonia Herpesvirus ecvin Patognomonic necroze *Necropsic
ecvină tip 1(epizootic) şi miliare hepatice, icter; *Histopatologic
- ultima perioadă Herpesvirus ecvin Sugestiv - peteşii pe (pulmon, ficat,
de gestaţie (luna 8- tip 4 (sporadic) mucoase, diaree fetală, timus, splină,
10) sau mânji morţi epanşamente gălbui în suprarenale, intestin
la termen cavităţi, edem perirenal, - incluzii
edem pulmonar cu intranucleare
amprenta coastelor pe Cowdry A)
suprafaţă, necroze *Imunohistochimic
timice; (IHC)
Arterita virală Virusul arteritei Nespecifice la fetus *Histopatologic
ecvină ecvine, Ordinul (endometru –
Luna 3-10 Nidovirales, fam. vasculită, necroză
Arteriviridae endotelială,
tromboze, necroze
endometru);
*Izolarea virusului
(se trimit probe de
pulmon, timus,
206
ficat, intestin,
membrană
corioalantoidiană)
*Serologic
Streptococia Streptococcus Corionită ascendentă *Bacteriologic
equi difuză, îngroşarea placentă
zooepidemicus placentei; *Histopatologic
(placentită cu
pierderea vililor,
necroză şi fibroză
corioalantoică,
hiperplazia şi
metaplazia
scvamoasă a
corionului,
hiperplazie
adenomatoasă a
alantoidei).
*Bacteriologic
Avortul Salmonella Avorton: septicemie – *Necropsic
salmonelic abortus equi icter, edeme *Histopatologic
Mai frecvent luna subcutanate, exsudate *Bacteriologic
4-8, avort la în cavităţi, hemoragii pe *Serologic
termen, mânji seroase, hiperplazia
neviabili; splinei, necroze
hepatice şi renale
uneori;
Placenta: edem,
hemoragii, necroze ale
vilozităţilor coriale,
exudat fibrinos, lichide
tulburi;
Leptospiroza Leptospira Necroze ale placentei; *Necropsic
Mai frecvent luna interrogans Avorton: edeme *Histopatologic
7-10, avort la serovar. subcutanate, icter, (Corionită, hepatită
termen, mânji gryppothyphosa, hemoragii pe seroase, şi nefrită necrotică,
neviabili; pomona, exsudate în cavităţi, meningită severă cu
hebdomadis, ficat mărit, galben, neutrofile şi
australis, nefrită interstiţială. mononucleare,
kennewicki leptospire în leziuni
– impregnaţie
argentică şi IHC)
*Bacteriologic
*Serologic
Metrita Taylorella Placentită, pio- şi *Necropsic
contagioasă equigenitalis mucometru. *Histopatologic
ecvină *Bacteriologic
207
Febra Q Coxiella burneti Adulte: conjunctivită, *Necropsic
Coxielloza cheratită, rinită, artrită, *Histopatologic
orhită, mamită; (proliferare
Avortoni: necroze ale limfohistiocitară în
placentei, pneumonie interstiţiul
interstiţială, distrofia pulmonar, hepatic,
organelor renal, miocard)
parenchimatoase; *Amprente din
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp, Giemsa,
Machiavello)
*Izolarea coxielelor
*Serologic
Bruceloza Brucella abortus, Adulte: *Clinic
- rară, luna 4-10 - B.suis, bursite în zona cefei şi *Necropsic
B.melitensis grebănului, artrite şi *Bacteriologic
sinovite purulente la *Serologic
membre; *Alergic
Avorton:
edeme şi epanşamente,
necroze în ficat, splină,
hemoragii;
Avortul Aspergillus spp. Metrită necrotică, *Necropsic
aspergilian hemoragico-necrotică ; *Amprente
Placentită fibrino- *Histopatologic
hemoragică, *Cultivare
fibrinonecrotică ;
Avorton : placarde de
dermatită crustoasă;
Candidoza Candida spp. Placentită necrotică ; *Necropsic
Luna 7-8 de Avorton : dermatită *Amprente
gestaţie ; micotică, hepatită, *Histopatologic
splenită, encefalită (focare de necroză
necrotică în focare ; de lichefiere,
prezenţa miceţilor)
*Cultivare
208
209
IV. Diagnosticul necropsic la suine
4.1. Diagnosticul necropsic al porcilor adulţi şi la îngrăşat
După înregistrarea cadavrului şi luarea datelor anamnetice se

realizează examenul general al cadavrului. Se apreciază starea de întreţinere,
culoarea mucoaselor aparente şi aspectul orificiilor naturale ale cadavrului.

Modificările pielii se examinează în aceasta primă fază a necropsiei.
Frecvent, se constată eritemul cutanat sau aspectul roşu al pielii datorat
supraîncărcării vaselor dermice cu sânge. Aspectul este mai evident la
nivelul urechilor şi la nivelul abdomenului, ventral. Cauzele eritemului sunt
multiple şi includ infecţiile septicemice cum sunt rujetul, salmoneloza,
streptococia şi pesta. Eritemul cutanat localizat la nivelul glandei mamare se
întâlneşte la locul zonelor de mamită. Eritemul cutanat ventral poate fi
produs de agenţi iritanţi cum ar fi urina, varul, dezinfectanţi sau de o
pardosea îngheţată. Eritemul cutanat asociat cu edemul subcutanat este o
caracteristică a arsurilor solare cu sau fără asocierea factorilor
fotosensibilizanţi exogeni.
Cianoza cutanată se exprimă ca o colorare roşie-albăstruie a pielii ce
rezultă în urma încărcării vaselor cu sânge slab oxigenat, asfixic, sau
trombozelor vaselor dermice. Frecvent apare în stările hipoxice secundare
insuficienţelor respiratorii sau cardiovasculare. În cazul animalelor moarte
de câteva ore cianoza nu se poate deosebi de eritem.
Icterul poate fi observat în cazul leptospirozei, eperitrozoonozei şi în
cazul migrării adulţilor de Ascaris suum în canalul coledoc.
Infestaţiile parazitare cutanate la porc includ râia sarcoptică, râia
demodecică, păduchii şi puricii. Râia sarcoptică este cea mai obişnuită
parazitoză cutanată la porc fiind răspândită în întreaga lume.
Bolile virale cu afectare cutanată includ bolile veziculoase, respectiv
febra aftoasă, exantemul veziculos, stomatita veziculoasă şi boala
veziculoasă a porcului. Bolile sunt greu de diferenţiat clinic şi
morfopatologic încât este nevoie de examene de laborator. Variola afectează
în special purceii tineri, neafectând de multe ori porcii la îngrăşat şi adulţi.
Abcesele subcutanate se pot observa adesea la examenul extern al
cadavrelor şi pot evolua sub formă enzootică în anumite efective. Cel mai
210
des întâlnit agent patogen în cazul acestor abcese este Corynebacterium
pyogenes, puroiul fiind cremos, gălbui.
Leziuni ulcerative cronice sau tumor-like ale pielii pot fi produse de
către spirochete, aşa cum s-a demonstrat histopatologic.
Necrozele urechilor sunt leziuni frecvente la porcii la îngrăşat.
Etiologia este atribuită traumatismelor, frecvent muşcături, infectate cu
Staphylococcus hyicus şi streptococi beta-hemolitici.
Se pot întâlni focare de necroză şi ulcere decubitale, mai ales la
scroafe, ca urmare a pardoselii dure.
Dermatofitozele apar frecvent la porcii adulţi şi sunt mai uşor de
identificat în zonele cu piele nepigmentată. Cel mai frecvent agent etiologic
al dermatofitozelor este Microsporum nanum. Pityriasis rosea afectează
purceii la îngrăşat şi porcii adulţi dar este o boală care se autolimitează şi
nu prezintă importanţă economică deosebită. Cauza este necunoscută dar se
bănuieşte existenta unei predispoziţii ereditare. Leziunile se observă cu
uşurinţă, sunt asemănătoare cu cele din microsporoză şi sunt localizate la
nivelul abdomenului şi zonei inghinale.
Parakeratoza este asociată la porc cu deficitul de zinc dar şi cu alţi
factori ce ţin de dietă, respectiv calciu, acizi graşi şi cupru. Leziunile iniţiale
sunt localizate pe partea ventrală a abdomenului şi partea distală a
membrelor. Suprafaţa pielii este uscată, rugoasă şi granulară, cu cruste şi
crevase.
4.1.2. Deschiderea cadavrului

Cea mai convenabilă poziţionare a cadavrului pe masa de necropsie
este cea dorsală. Pentru realizarea necropsiei la porcii până la aproximativ 3
ani se poate folosi aproape exclusiv cuţitul de necropsie, exceptând
deschiderea cutiei craniene şi a cavităţilor nazale. La porcii mai în vârstă
este necesară folosirea ferăstrăului pentru secţionarea coastelor şi bazinului.
Ca şi la alte animale, în literatură sunt descrise o serie de tehnici de
realizare a necropsiei. Principiul unei necropsii complete, după un protocol
riguros, este valabil şi pentru specia porcină.
Legenda figurilor
4.1. Liniile de incizie 4.2. Secţionare la nivelul părţii
anterioare.
4.3. Secţionarea zonei inghinale. 4.4. Îndepărtarea pielii şi ţesutului
conjunctiv subcutanat ventral.
4.5. Evidenţierea şi examinarea tiroidei. 4.6. Secţionarea peretelui abdominal.
4.7. Examenul general al cavităţii 4.8. Secţionarea articulaţiilor
abdominale. condrocostale.
211
212
213
Uneori, datorită unui număr mare de cadavre recepţionate în acelaşi
timp, din acelaşi efectiv, necropsia poate fi focalizată pe anumite segmente
ale cadavrului, în acord cu istoria clinică a animalelor şi cu leziunile găsite
la primele cadavre examinate. De exemplu, dacă datele anamnetice indică
evoluţia unei boli cu semne nervoase, necropsia cadavrelor va urmări
examinarea şi recoltarea pentru examene de laborator cât mai rapidă a
encefalului, la toate cadavrele, şi abia apoi examinarea celorlalte ţesuturi şi
organe.
Vom prezenta o tehnică foarte expeditivă care nu presupune jupuirea
prealabilă a cadavrului. Jupuirea este o manoperă consumatoare de timp,
întârziind mult examinarea loturilor mari de cadavre.
Pentru început se fac două incizii, bilaterale, care pornesc de la
simfiza mandibulară şi merg până la nivelul zonelor axilare. Practic,
medicul prosector, poziţionat în partea anterioară a cadavrului, introduce
cuţitul cu vârful în jos şi cu tăişul spre partea caudală a cadavrului în spatele
simfizei mandibulare. Astfel, vârful cuţitului secţionează pielea, ţesutul
conjunctiv subcutanat, musculatura extrinseca a limbii şi mucoasa bucală şi
ajunge în cavitatea bucală. Orientând cuţitul la un unghi de aproximativ 45
grade, cu vârful spre partea caudală a cadavrului, se secţionează planşeul
cavităţii bucale pe lângă faţa internă a ramurei orizontale a mandibulei şi se
continuă secţiunea la nivel cervical şi axilar pe direcţia impusă de
mandibulă. Prin secţionarea pielii şi musculaturii axilare membrele
anterioare pot fi basculate lateral. Pielea submandibulară şi cervicală
ventrală va fi răsfrântă posterior prin jupuire iar structurile cervicale ventrale
şi limfonodurile vor fi evidenţiate şi examinate. La acest nivel sunt
identificate frecvent abcese produse de streptococi.
Incizii bilaterale se fac apoi la nivelul zonei inghinale. Secţiunile
pornesc de la jumătatea pliului iei şi se continuă de-a lungul unei linii curbe
ce înconjoară baza coapsei până la nivelul vulvei sau anusului. În timpul
realizării acestor incizii se va evita secţionarea peretelui abdominal.
Legenda figurilor
4.9. Îndepărtarea sternului – examenul 4.10. Secţionarea frâului limbii.
general al cavităţii toracice.
4.11. Secţionarea vălului palatin. 4.12. Hioid secţionat.
4.13. Secţionarea simfizei ischiopubiene. 4.14. Evidenţierea organelor pelvine.
4.15. Secţiune verticală pentru 4.16. Secţiune orizontală pentru
deschiderea cavităţilor nazale. deschiderea cavităţilor nazale.
214
Urmează secţionarea bilaterală a muşchilor adductori, deschiderea
articulaţiei coxofemurale şi secţionarea ligamentului rotund. Prin aceste
secţiuni, membrele posterioare se vor bascula lateral şi vor menţine carcasa
în echilibru pe masă. În acest moment se va putea evidenţia eventuala
epifizioliză a capului femural.
Revenind la lamboul de piele răsfrânt de la nivel submandibular şi
cervical ventral, se continuă îndepărtarea pielii de la nivel toracic şi
abdominal ventral secţionând-o bilateral, lateral de lanţul mamar, până la
secţiunile inghinale.
Examinarea glandei mamare la scroafe trebuie realizată în acest
moment. Mastitele la scroafă sunt adesea limitate la câteva focare mici
serohemoragice sau purulente care nu se asociază cu leziuni evidente ale
limfonodurilor (E. coli – mastită necrotică multifocală). Infecţiile cu
Actinomyces bovis sau M. suis au la porc localizare preponderent mamară şi
induc formarea de granuloame multiple cu centrul necrotic care fistulizează.
Examenul microscopic direct sau pe amprente colorate evidenţiază tufele
actinomicotice.
Deschiderea cavităţii abdominale se face după modelul clasic,
începând cu butoniera de la nivelul apendicelui xifoidian şi continuând cu
secţionarea peretelui pe linia albă. La masculi, penisul se disecă şi se
basculează posterior.
După examenul general al cavităţii abdominale se deschide cavitatea
toracică prin secţionarea joncţiunilor condrocostale, pe partea dreaptă sau
bilateral, cu atenţie pentru a nu secţiona sacul pericardic. Cavitatea toracică
trebuie examinată în vederea evidenţierii eventualelor fluide, depozite de
fibrină sau aderenţe fibroase ale foiţelor pleurale.
Cauzele hemoperitoneului, ca şi la alte specii, sunt mai frecvent
traumatice şi sunt urmarea rupturii unor organe. O situaţie specifică la
specia porcină este ruptura arterei uterine, cauza hemoragiilor fatale, la
scroafele bătrâne în timpul parturiţiei. Leziunea se asociază cu nivele mici
ale cuprului seric.
4.1.3. Eviscerarea şi examinarea organelor cervico-toracice

Limba, organele cervicale, pulmonul şi cordul se eviscerează într-o
singură piesă. Musculatura extrinsecă a limbii care realiza inserţie pe
mandibulă fiind secţionată încă de la debutul necropsiei, limba se poate
extrage dintre ramurile mandibulei prin răsucire după care se secţionează
frâul limbii. Se evidenţiază osul hioid şi se secţionează joncţiunea
cartilaginoasă dintre stilohioid şi cheratohioid cu cuţitul cu tăişul în sus,
orientat postero-anterior. Palatul moale se secţionează de la bază. Prin
215
disecţie se desprind şi se basculează posterior organele cervicale şi toracice,
respectiv faringele, laringele, traheea, pulmonul şi cordul. Piesa cervico-
toracică se extrage din cadavru prin secţionarea esofagului, aortei şi venei
cave de la nivelul diafragmului.
Examenul limbii urmăreşte evidenţierea eroziunilor, ulcerelor sau
formaţiunilor proliferative. Actinobaciloza este rară la porc iar când apare se
manifestă ca “limbă de lemn”, cu indurare din cauza fibrozei asociate
granuloamelor. Examinarea pe secţiunea longitudinală poate evidenţia
leziuni parazitare, macrochişti de Sarcocystis spp. şi chişti de Cysticercus
cellulosae.
Secţionarea mediană dorsală a faringelui va evidenţia tonsilele
difuze. De la nivel tonsilar se recoltează ţesut pentru examen în direcţia
pestei porcine, pseudorabiei şi encefalitei virale.
Leziunile esofagiene sunt relativ rare. Uneori, la porcii grav carenţaţi
în microelemente, respectiv Zn, parakeratoza mucoasei esofagogastrice se
extinde mult anterior la nivelul esofagului.
Infecţiile cu Haemophilus pleuropneumoniae pot evolua ca
pneumonie hemoragică severă în focare multiple sau ca pneumonie
hemoragică severă a unui singur pulmon, aspect care mimează o hipostază
cadaverică. Leziunile cronice apar ca focare necrotice cenuşii sechestrate.
Pneumoniile cu Streptococcus suis, cu Pasteurella multocida, complicate
sau nu cu micoplasme, se prezintă ca bronhopneumonii fibrinoase sau
purulente şi pleurite serofibrinoase sau fibrinoase. Corynebacterium
pyogenes induce formarea de numeroase abcese pulmonare. Pneumonia
acută produsă de Bordetella bronchiseptica este de tip hemoragic,
multifocală. Pneumonia interstiţială care afectează uniform ambii pulmoni
se recunoaşte relativ dificil la examenul macroscopic. Pulmonul este mai
ferm la palpare, uşor cenuşiu şi mai puţin colabat faţă de un pulmon normal.
Aceste modificări discrete se pot întâlni în caz de salmoneloza, influenţa
porcului şi pseudorabie.
Strongilii pulmonari induc modificări ale lobilor diafragmatici.
Secţionarea focarelor de consolidare pulmonară şi comprimarea marginilor
secţiunii evidenţiază paraziţii din bronhiole.
Examinarea cordului începe cu suprafaţa externă. Hemoragiile
subendocardice se pot întâlni în cazul septicemiilor, stărilor hipoxice sau
carentei de vitamina E şi seleniu. Septicemiile mai induc exudat seros,
fibrinos sau fibrinopurulent în sacul pericardic. Intoxicaţia cu vitamina D
induce mineralizarea difuză a epicardului.
Deschiderea camerelor cordului se face după regulile generale.
Examenul intern al cordului urmăreşte în primul rând evidenţierea
216
eventualelor endocardite induse, mai frecvent, de streptococi, bacilul
rujetului şi piobacili. Miocardul se examinează în direcţia cardiomiopatiei
cu subţierea sau îngroşarea pereţilor.
4.1.4. Eviscerarea şi examinarea organelor abdominale.

Înainte de eviscerarea organelor abdominale, seroasa peritoneală
trebuie examinată cu atenţie pentru eventualele exsudate, aderenţe,
proliferări, etc.
Splina se eviscerează şi se apreciază forma, mărimea, consistenţa şi
eventuale leziuni de suprafaţă sau în profunzime, pe secţiune (mai frecvent
apar hemoragii, necroze, infarcte, hiperplazia pulpei albe).
Examinarea ficatului începe în situ cu examinarea veziculei biliare.
Dacă vezicula biliară este destinsă se va face proba coledocului. La tineretul
porcin parazitat cu Ascaris suum paraziţii adulţi pot migra eratic în canalul
coledoc şi pot produce stază biliară şi icter. Se secţionează ataşamentele
diafragmatice, ficatul se basculează şi se examinează limfonodurile
hepatice. Se secţionează canalul coledoc şi vena portă iar ficatul se poate
eviscera. Ficatul se evaluează în privinţa mărimii, formei, culorii şi
consistenţei. Suprafaţa poate prezenta leziuni cum ar fi fibroze focale,
hemoragii, exsudate sau focare de necroză.
Stomacul este următorul organ care se eviscerează. Eviscerarea
intestinului se poate face într-o singură piesă sau se poate secţiona ileonul,
la intrarea în cecum, eviscerarea intestinului subţire şi gros făcându-se
separat. Eviscerarea intestinelor implică secţionarea mezenterului, arterelor
mezenterice, a rectului sau a ţesuturilor perianale.
Examinarea glandelor suprarenale se face înaintea eviscerării
rinichilor. Hemoragiile glandei pot fi întâlnite în viremii din cursul pestei
porcine clasice sau africane dar şi în septicemii bacteriene cum ar fi
salmoneloza.
Evidenţierea ureterelor se face uşor. Îngroşarea ureterelor se poate
întâlni în cazul infecţiilor cu colibacili şi streptococi. Porcii bătrâni pot
prezenta infestaţii cu Stephanuris dentatus asociate cu focare de fibroză
periureterală.
Edemele şi/sau hemoragiile perirenale apar în toxicoze cum ar fi cele
provocate de plante, micotoxine, medicamente.
Ambii rinichi sunt evisceraţi după secţionarea sau dilacerarea
peritoneului care îi acoperă. Rinichii sunt examinaţi pe suprafaţă pentru a
aprecia simetria, eventuale hemoragii, focare inflamatorii, focare
proliferative sau de retracţie. Secţionarea rinichilor pe marea curbură şi
decapsularea lor permite examinarea corticalei, medularei şi bazinetului.
217
Vezica urinară este identificată uşor şi se secţionează de la gât spre
capătul terminal şi se răsfrânge pentru examinarea mucoasei.
La scrofiţe şi scroafe se deschide uterul, ambele coarne uterine, cu o
foarfecă, începând de la nivelul cervixului. Se consemnează aspectele
mucoasei şi conţinutului uterin, exsudate, gestaţia sau parturiţia recentă.
Metrita granulomatoasă este consecinţa infecţiei brucelice şi apare
sub forma unor granuloame miliare, dispersate pe toata suprafaţa mucoasei.
Ovarele se secţionează pentru a evidenţia statusul foliculilor sau
corpilor galbeni. Oviductul se examinează prin inspecţie şi palpare.
La vieri se examinează testiculele în direcţia mărimii, formei,
consistenţei şi simetriei. Se fac mai multe secţiuni pentru a examina
parenchimul. Se examinează, de asemenea, veziculele seminale, prostata şi
glandele bulbouretrale. Brucella suis produce abcese sau granuloame
testiculare multifocale.
4.1.5. Examinarea aparatului osteomuscular

La animalele în creştere se examinează cartilajele de creştere în zona
metafizară a oaselor membrelor şi la capătul distal al coastelor. Astfel se
evidenţiază aspectele specifice rahitismului. Coastele pocnesc în mod
normal la rupere dar în cazul unor boli osoase (rahitism, osteofibroza) devin
moi şi nu apare pocnitura la rupere. Rezistenta la secţionare cu cuţitul este
mare, practic oasele normale neputând fi secţionate. În cazul osteofibrozei
(hiperparatiroidism, mai frecvent de natură nutriţională la porc), oasele, mai
ales cele late, se secţionează uşor cu cuţitul, au consistenţă de cauciuc iar
periostul este hiperplaziat, puternic vascularizat.
Pentru evaluarea macroscopica a integrităţii măduvei osoase se
recurge la disecarea unui femur şi deschiderea lui longitudinală cu un
ferăstrău. Se apreciază consistenţa şi culoarea măduvei osoase şi se pot
recolta probe pentru examenul cito- şi histopatologic. La animalele
cahectice se constată atrofia seroasă a grăsimii medulare, ca de altfel şi a
depozitelor de grăsime din alte zone ale cadavrului (baza cordului, loja
renală, etc.).
Masele musculare se secţionează longitudinal şi transversal în mai
multe locuri. Musculatura moale, palidă este un aspect ce apare în
Sindromul de Stres Porcin (SSP) dar apare şi în cazul porcilor normali
sacrificaţi. Un aspect caracteristic al SSP este apariţia rapidă a rigidităţii
cadaverice.
Evaluarea musculaturii în direcţia bolii muşchiului alb produsă de
carenta de vitamina E şi Se interesează în primul rând muşchii psoaşi, locul
de apariţie predilectă şi timpurie a leziunilor.
218
Se deschid şi se examinează mai multe articulaţii în vederea
excesului de lichid sinovial, exsudate sau alterări ale cartilajelor articulare.
Pentru evaluarea bacteriologicaă a artritelor se realizează recoltarea
de probe cu ajutorul tampoanelor în condiţii de sterilitate. În acest sens,
capsula articulară se cauterizează sau se flambează, se secţionează cu o lamă
sterilă de bisturiu şi se realizează tamponarea. O altă posibilitate este
recoltarea de lichid sinovial cu o seringă cu ac, sterile, după sterilizarea feţei
externe a capsulei articulare. Dacă nu sunt condiţii pentru recoltarea în
condiţii de asepsie, pentru examenele bacteriologice se poate trimite o
articulaţie nedeschisă.
La tineretul porcin, mai rar la adulţi, poate evolua rinita atrofică.
Cavitatea nazală se deschide prin secţionarea botului cu ferăstrăul într-un
plan vertical, perpendicular pe palatul dur în dreptul spaţiului dintre primul
şi al doilea premolar. Timpul de erupţie a primului premolar este variabil,
între luna a treia şi a cincea. Secţionarea mai rostrală sau mai caudală poate
induce dificultăţi de examinare a corneţilor nazali. Tehnica generală descrisă
anterior, respectiv efectuarea a două secţiuni, una verticală în faţa orbitelor
şi una orizontală, paralelă şi imediat deasupra palatului, facilitează păstrarea
integrităţii şi o bună examinare a corneţilor nazali.
4.1.6. Examinarea sistemului nervos.

Modul de eviscerare a creierului a fost prezentată în partea generală.
Meningita poate fi evidentă macroscopic (aspect umed, edematos,
gelatinos, floconos al meningelui, lichid cefalorahidian în cantitate mare,
tulbure, congestie meningiană) dar necesită confirmare citologica şi,
obligatoriu, histopatologică.
Encefalul se secţionează longitudinal în două jumătăţi nu înaite de a
se recolta bulb şi punte pentru examenul histopatologic. O jumătate de creier
se aşează pe masa de necropsie cu suprafaţa de secţiune în jos şi se
realizează secţiuni transversale la nivelul scoarţei şi cerebelului. Cealaltă
jumătate, nesecţionată, se trimite în totalitate la laborator pentru examene
virusologice, bacteriologice şi/sau toxicologice.
Legenda figurilor
4.17. Faringită necrotică – necrobaciloză. 4.18. Paracheratoză şi ulcere esofagiene.
4.19. Paracheratoză esofagogastrică. 4.20. Ulcer esofagogastric complet.
4.21. Gastroragie masivă. 4.22. Gastrită difteroidă.
4.23. Eroziuni gastrice – zona fundică. 4.24. Gastrită micotică - (Candidoză)
219
220
221
Dacă anamneza relevă semne clinice ce sugerează afecţiuni ale
măduvei spinării, este necesară eviscerarea acesteia pentru diagnostic.
Abcesele vertebrale sau spinale se pot întâlni la scroafele care au prezentat
decubit permanent. Intoxicaţia cu seleniu produce leziuni la nivelul măduvei
spinării depistate la examenul histopatologic al intumescenţelor cervicale şi
lombare.
4.1.7. Examinarea tractului gastrointestinal

In general, pentru prevenirea contaminării cu microorganisme
digestive, deschiderea tubului digestiv se face după recoltarea altor ţesuturi
şi fluide pentru examene bacteriologice.
Stomacul este deschis pe marea curbură sau la mijlocul distanţei
dintre mica şi marea curbură, se examinează şi se îndepărtează conţinutul,
apoi se examinează porţiunile de mucoasa gastrică. Ulcerele gastrice sunt
diagnosticate frecvent la porcine. Mai frecvente sunt ulcerele
esofagogastrice de stres (la joncţiunea mucoasă esofagogastrică – mucoasă
fundică) şi cele care complică parakeratoza esofagogastrică din carenţa de
Zn.
Intestinul subţire se separă de mezenter, secţiunea făcându-se cu o
foarfecă la locul de inserţie a mezenterului pe intestin. Se examinează, în
acest moment, limfonodurile mezenterice. Pentru examenele microbiologice
ulterioare, în locul tampoanelor recoltate din conţinutul intestinal se preferă
recoltarea de anse intestinale nedeschise, ligaturate la capete.
Infestaţiile cu Trichuris sunt relativ frecvente la porci adulţi.
Leziunile intestinului gros sunt obişnuite în dizenteria cu Serpulina
(inflamaţie hemoragică), în infecţii subacute-cronice cu Salmonella
(inflamaţie difteroidă difuză), în pesta porcină cronică (inflamaţie difteroidă
în focare – butoni pestoşi) şi în balantidioză. Uneori leziunile hemoragice
şi/sau proliferative din enterita proliferativă porcină (Lawsonia
intracelularis) apar primar în cecum şi colon.
Dacă se evidenţiază megacolonul la porcii la îngrăşat şi se bănuieşte
strictura anală, se va examina rectul la câţiva centimetri de anus în vederea
evidenţierii inelului fibros.
Legenda figurilor
4.25. Gastrită ulceroasă – zona fundică. 4.26. Secţionarea ileonului.
4.27. Secţionarea mezenterului – 4.28. Edemul mezoului colonului (Boala
îndepărtarea intestinului subţire. edemelor).
4.29. Tiflită difteroidă – formă incipientă. 4.30. Tiflită difteroidă cronică, ulcere.
4.31. Tiflită difteroidă cronică. 4.32. Infestaţie masivă cu Trichuris suis.
222
4.2. Diagnosticul necropsic la purceii sugari
La purcei, necropsia se poate realiza eficient asigurându-se

informaţii valoroase pentru diagnostic cu atât mai mult cu cât se poate
recurge la sacrificarea mai multor animale bolnave în vederea necropsiei.
Purceii sugari pot fi necropsiaţi cu ajutorul unui instrumentar minim
reprezentat de un cuţit de necropsie bine ascuţit, pensă, foarfecă, pungi
sterile de plastic, recipiente cu formol tamponat 10%, lame şi lamele
histologice şi tampoane sterile.
În cele ce urmează se vor prezenta doar aspecte particulare, deosebite
de cele descrise la porcii adulţi.
4.2.1. Generalităţi
Probele de sânge pentru hematologie şi serologie se recoltează din
vena brahială prin secţionarea ei împreună cu ţesuturilor axilare, imediat
după eutanasie pentru a preveni formarea coagulilor.
Înaite de jupuire se examinează pielea, orificiile naturale şi
extremităţile. Culoarea purpurie a extremităţilor membrelor, urechilor şi a
botului se asociază frecvent cu infecţiile cu E. coli hemolitic la purcei de 10-
20 zile. La purceii sugari, ca de altfel şi la porcii adulţi, din sectorul
gospodăresc, se poate întâlni dermatita solară (eritem, alopecie, crustizare).
Gingivita şi cheilita necrotico-ulcerativă multifocală este frecvent
cauzată de tăierea necorespunzătoare a colţilor.
Membrele se desprind parţial iar pielea se secţionează pe linia
mediană ventrală şi se răsfrânge dorsal. Examinarea limfonodurilor
urmăreşte prezenţa congestiei sau edemului. Septicemiile cauzate de bacterii
cum ar fi Streptococcus, Erysipelothrix sau, mai rar, Salmonella induc o
culoare mai închisă limfonodurilor. Administrarea injectabilă a fierului duce
la colorarea ţesutului conjunctiv subcutanat, musculaturii şi limfonodurilor
regionale în galben-brun.
Legenda figurilor
4.33. Mediastinită gangrenoasă 4.34. Pneumonie serofibrinoasă –
consecutivă rupturii esofagului. dilatarea interstiţiului.
4.35. Pneumonie micoplasmatică 4.36. Pneumonie micoplasmatică
(localizare antero-ventrală). (detaliu); aspect de atelectazie.
4.37. Pneumonie acută serofibrinoasă. 4.38. Traheită fibrinoasă.
4.39. Pneumonie fibrino-necrotică; 4.40. Peritonită fibrinoasă.
hepatită interstiţială fibroasă (“pete de
lapte” migrarea larvelor de ascarizi ).
223
224
225
Peretele abdominal se secţionează pe linia albă şi pe linia
hipocondrului, bilateral. Cavitatea toracică se deschide prin introducerea
cuţitului cu tăişul în sus prin diafragm şi secţionarea cartilajelor
condrocostale de pe partea dreaptă. Urmează secţionarea inserţiei laterale a
diafragmului pe peretele costal şi se basculează lateral pereţii costali prin
forţarea şi ruperea sau secţionarea articulaţiilor costovertebrale.
Infecţia cu virusul pseudorabiei se poate recunoaşte adesea la purceii
sugari prin prezenţa de focare miliare alb-cenuşii, de necroză, în ficat şi
splină, uneori. În plus, se mai observă focare multiple hemoragice şi edem
generalizat în pulmoni.
In septicemiile cu streptococi splina este mărită, închisă la culoare
iar în rinichi apar numeroase peteşii. La purceii sănătoşi pot fi observate
puncte roşietice în corticala rinichiului dar peteşiile din septicemiile
streptococice sunt mai numeroase şi au culoare mai închisă.
Infecţiile septicemice cu E. coli, mai ales la purceii care nu au supt
colostru, şi cele cu Streptococcus suis induc poliserozite fibrinoase.
Mycoplasma hyorhinis produce leziuni similare la nivelul seroaselor dar de
intensitate mai mică. Rujetul poate produce probleme uneori la purceii
sugari şi se trădează prin uşoara mărire în volum şi aspectul „bronzat” al
splinei.
Odată ce marile cavităţi seroase au fost deschise şi examenul general
s-a realizat, ordinea de examinare a organelor interne se va face în funcţie de
anamneză şi de leziunile evidenţiate. Dacă acestea indică o boală a tractului
gastrointestinal examinarea începe cu tubul digestiv pentru a fi siguri că
recoltarea probelor de la acest nivel se face cât mai repede. Orice întârziere
în recoltarea probelor de intestin pentru examen histopatologic poate
compromite diagnosticul prin instalarea autolizei cadaverice.
Legenda figurilor
4.41. Obstrucţia canalului coledoc – 4.42. “Pete de lapte” – hepatită
migrare eratică a ascarizilor. interstiţială fibroasă.
4.43. Hepatită granulomatoasă chistică 4.44. Nefrită acută limfohistiocitară.
(chişti multipli de Echinococcus)
4.45. “Carne exsudativă” – stânga, 4.46. Miozită granulomatoasă
comparativ cu aspectul normal (dreapta). parazitară.
4.47. Rahitism; cartilaj de creştere costal 4.48. Hemoragie masivă cerebeloasă de
neregulat, congestie şi hemoragii natură traumatică.
(săgeata plină); zonă groasă de osteoid
nemineralizat (săgeată goală).
226
Examinarea tardivă a preparatelor directe din intestin poate să nu mai
evidenţieze mişcările caracteristice ale formelor vegetative de Trichomonas.
Dacă nu sunt vizibile leziuni digestive şi se observă leziuni pulmonare,
examenul organelor interne începe cu viscerele toracice.
4.2.2. Examinarea tractului gastrointestinal

Cele mai frecvente cauze ale enteritelor la purceii sugari sunt
infecţiile cu E. coli enteropatogen, virusul gastroenteritei transmisibile
(GET), rotavirus, coccidii, Clostridium perfringens de tip C şi, posibil, cu
alte virusuri (adenovirusuri, alte coronavirusuri).
Când se deschid segmentele intestinului se notează caracterele
peretelui şi ale conţinutului intestinal. In cazul unei atrofii intense a
vilozităţilor intestinale (GET şi coccidioza acută) peretele intestinal devine
translucid iar conţinutul se poate observa cu uşurinţă.
La purceii normali, cu stomacul plin cu lapte, vasele limfatice
intestinale şi mezenterice conţin chil lactescent abundent datorită prezenţei
lipidelor absorbite. Lipsa chilului din chiliferele intestinale la purcei cu
stomacul plin cu lapte indică o severă distrugere a vilozităţilor. La purceii cu
GET chilul lipseşte din limfaticele porţiunii distale a intestinului subţire.
Lipsa chilului pe toată lungimea intestinului se întâlneşte la purceii care nu
au supt în ultimele 12-24 ore. După mai multe ore de la moarte chilul
dispare, de asemenea.
Demonstrarea atrofiei vilozităţilor intestinale se poate demonstra şi
prin plasarea unor segmente intestinale de 1-3 cm lungime într-un vas
transparent (eprubetă, pahar) plin cu apă (apa de robinet este preferată
deoarece este hipotonă şi tumefiază vilozităţile), astfel încât suprafaţa
mucoasei să fie vizibilă. Suprafaţa convexă a vasului va avea rolul unei lupe
încât vilozităţile intestinului normal se vor putea observa. Pierderea totală a
vilozităţilor se poate observa cu uşurinţă însă modificările discrete sunt mai
greu de detectat. Se poate recurge şi la examinarea cu o lupă sau într-o placă
Petri sub un microscop de disecţie.
Înainte de a recurge la alte examene este indicată recoltarea de probe
de intestin, nu mai mari de 1 cm, pentru examenul histopatologic. Un
examen histopatologic relevant asupra vilozităţilor intestinale se poate face
numai în cazul probelor recoltate de la purcei care au murit de maximum o
jumătate de oră. La cadavre mai vechi modificările autolitice ale vilozităţilor
maschează leziunile. Majoritatea enteritelor afectează jumătatea superioară a
vilozităţilor, zonă care este supusă foarte repede autolizei. În lipsa
cadavrelor proaspete se poate recurge la eutanasierea şi necropsia purceilor
bolnavi.
227
Fixarea specimenelor intestinale se poate face prin mai multe
metode. Nu se recoltează porţiuni nedeschise mai lungi de 1 cm. În
principiu, orice metodă de recoltare şi fixare este bună dacă pune suprafaţa
mucoasei intestinale în contact cu formolul. Injectarea cu formol a unei anse
intestinale ligaturate sau întoarcerea pe dos a intestinului, cu mucoasa la
exterior, sunt metode care asigură obţinerea unor preparate histopatologice
bune.
Infecţiile acute cu Clostridium perfringens tip C se recunosc uşor pe
baza evidenţierii enteritei hemoragico-necrotice şi formării bulelor de gaz în
peretele intestinal. Formele subacute evoluează cu îngroşarea peretelui
intestinal şi apariţia pseudomembranelor, cu aspect granular, fără hemoragie
evidentă. Leziunile din forma subacută se aseamănă cu leziunile produse de
coccidioză. Leziunile produse de Clostridium sunt localizate în prima parte
a intestinului, pseudomembranele sunt cenuşii, pe când în coccidioză
localizarea este în a doua jumătate a intestinului subţire iar
pseudomembranele sunt galbene până la galben-cenuşiu.
Când este suspicionată coccidioza, pe baza anamnezei care relevă
diaree la purcei de la 7 la 14 zile şi pe baza leziunilor care constau în
subţierea peretelui intestinal la unii purcei şi inflamaţie difteroidă moderată
la alţi purcei, se recurge la efectuarea de preparate directe şi/sau amprente
din porţiunile afectate ale intestinului.
Amprentele pot fi colorate Gram pentru evaluarea uniformităţii
populaţiei bacteriene şi a numărului de bacterii gram-pozitive şi gram-
negative. În colibaciloză se pot observa numeroase bacterii gram-negative
(peste 100 bacterii într-un câmp microscopic la o mărire de 1000x). În
infecţiile acute cu Clostridium perfringens tip C se va observa acelaşi număr
mare de bacterii gram-pozitive de forma bacilară. În formele subacute
numărul de bacili este mult mai mic.
Pentru examenul bacteriologic şi virusologic se prelevă segmente de
10-15 cm lungime din duoden, jejun şi ileon de la purcei proaspăt sacrificaţi,
se introduc separat în pungi de plastic sterile identificate şi se refrigerează
cât mai repede posibil.
Determinarea pH-ului conţinutului intestinal (cu ajutorul benzilor de
hârtie pentru pH) poate avea însemnătate în diagnostic. Creşterea acidităţii
intestinale (pH 5-6) apare în stadiile timpurii ale infecţiei acute cu virusul
GET. Pe măsura evoluţie bolii pH-ul revine la normal. La nivelul colonului,
în stadiile acute ale enteritei cu E. coli, pH-ul este neutru sau uşor alcalin
(pH 7-8).
După examinarea intestinului se examinează conţinutul şi peretele
gastric. Gastritele micotice cu Candida, Mucor sau alţi miceţi sunt sugerate
228
de exudatul fibrinos abundent, de culoare alb-gălbuie sau alb-cenuşie, la
nivelul mucoasei gastrice, mai ales a celei esofagogastrice. Miceţii se pot
vizualiza microscopic în preparate directe, între lamă şi lamelă, amestecând
exudatul raclat cu câteva picături de lactofenol-albastru coton, sau pe
amprente uscate şi colorate rapid cu albastru de metilen ori albastru
policrom. Confirmarea cazurilor dubioase se face prin examen
histopatologic.
La purceii înfometaţi stomacul este gol iar intestinul gros conţine
încă meconiu verzui sau verzui-gălbui. Confirmarea diagnosticului se face
prin determinarea pH-ului gastric. La fătare pH-ul gastric este neutru dar
scade rapid după ingerarea colostrului, ajungând după 6-24 ore la valori de
2-4. La purceii care nu au supt pH-ul rămâne neutru.
4.2.3. Examinarea organelor toracice

Eviscerarea organelor cavităţii toracice se face începând cu
eviscerarea limbii, urmând modelul general prezentat la mamifere. Ulcere
ale mucoasei linguale, gingivale şi a celei palatine pot fi întâlnite la purceii
cu epidermită exsudativă dar şi în cazul altor boli, cum ar fi necrobaciloza.
Tonsilele pot prezenta focare necrotice miliare în cazul pseudorabiei (Boala
lui Aujeszky). În infecţiile streptococice tonsilele conţin focare purulente,
mici abcese.
Leziuni difteroide în laringe şi trahee pot să apară în pseudorabie.
O serie de bacterii pot produce pneumonie la purceii sugari iar unele
dintre ele induc leziuni caracteristice. Prezenţa focarelor lobulare de
pneumonie fibrinoasă sau fibrinohemoragică, diseminate în toata masa
pulmonului, este foarte sugestivă pentru infecţia cu Bordetella
bronchiseptica. Cronicizarea leziunilor duce la necroza parenchimului
pulmonar şi fibroza ulterioară a focarelor.
Pasteurella multocida şi Streptococcus suis sunt frecvent izolate din
focarele de pneumonie de la partea ventrală a lobilor cardiaci. Mycoplasma
hyorhinis produce poliserozită la purceii sugari. Septicemiile cu E. coli pot
produce pleurită fibrinoasă şi pneumonie multifocală alături de leziunile
obişnuite, respectiv poliserozite, poliartrite şi meningite fibrinoase.
Poliserozita fibrinoasă identică morfologic celei din colibaciloza
septicemică apare şi în boala Glasser (Haemophilus parasuis), boală care
apare rar la purcei sugari. Şi infecţiile cu Haemophilus pleuropneumoniae
sunt rare la sugari şi se manifestă ca pleuropneumonie fibrinoasă. Leziuni
similare apar şi la porcii mai vârstnici din aceleaşi adăposturi.
In pseudorabia acută apare pneumonia hemoragiconecrotică în
focare multiple, cu exudat lichid în cavitatea toracică.
229
Pericardita fibrinoasă acompaniază poliserozitele din infecţiile cu E.
coli şi Mycoplasma hyorhinis. Echimozele epicardice sunt agonice sau sunt
date de septicemii. Mărirea în volum a cordului, aspectul palid, împreună cu
paliditatea muşchilor scheletici, aspectul apos al sângelui şi edemul
subcutanat sugerează anemia, cel mai probabil anemia feriprivă.
4.2.4. Examinarea capului

Se secţionează articulaţia occipito-atloidiană după extensia puternică
a capului. Se secţionează musculatura, ligamentele şi măduva spinării doar
cu ajutorul unui cuţit. După dezarticulare, capul se secţionează longitudinal,
cu un cuţit. Dacă purceii sunt mai mari de 2 săptămâni linia mediană a
craniului este suficient de calcificată pentru a distruge tăişul cuţitului. În
acest caz se foloseşte un ferăstrău pentru secţionarea longitudinală a
craniului sau pentru decalotare.
Dacă lichidul meningian este tulbure se vor realiza amprente pentru
examinare citologică şi bacterioscopică. Numărul mare de neutrofile în
amprentă justifică diagnosticul de meningită purulentă, cu etiologie
bacteriană de cele mai multe ori.
Pentru recoltarea de probe pentru examen bacteriologic se inseră un
tampon steril sub meninge, la nivelul bulbului şi punţii sau între scoarţă şi
cerebel, locuri în care se produc cele mai severe meningite.
Pentru examenul histopatologic se poate fixa jumătate de encefal,
creierul fiind destul de mic pentru a se fixa într-un recipient care conţine
formol 10% în cantitate de 10-20 ori mai mare decât volumul ţesutului. Este
indicată fixarea separată a encefalului, nu în acelaşi recipient cu alte probe
de ţesut.
Cealaltă jumătate de encefal se recoltează într-o pungă sterilă de
plastic, se refrigerează şi se trimite pentru examen virusologic şi/sau
bacteriologic.
Examenul corneţilor nazali se face după îndepărtarea septumului
nazal cartilaginos, în cazul secţionării longitudinale a craniului. Dacă s-a
procedat la decalotare, examinarea corneţilor nazali se face după realizarea
celor două secţiuni descrise în partea generală.
Inflamaţia corneţilor nazali sugerează infecţii cu Pasteurella,
Bordetella dar se întâlneşte şi în pseudoturbare. Inflamaţia difteroidă este
foarte sugestivă pentru rinita cu incluzii.
In cazul rinitelor se procedează la prelevarea de probe pentru
examenul bacteriologic (tampoane sterile) înainte de extragerea corneţilor şi
de recoltarea de probe pentru histopatologie. Examenul histopatologic este
230
testul de referinţă pentru diagnosticul rinitei cu incluzii şi ajută la
înţelegerea semnificaţiei bacteriilor izolate din cavităţile nazale.
4.2.5. Examenul măduvei rahidiene

O tehnică simplă pentru eviscerarea şi examinarea măduvei este
separarea vertebrelor prin secţionarea cu cuţitul a articulaţiilor, apoi
secţionarea arcurilor vertebrale cu un cuţit sau cu un ferăstrău fin şi
evidenţierea segmentelor de măduvă. Pentru eviscerarea întregii măduve
într-o singură piesă se va folosi tehnica generală.
Înainte de terminarea necropsiei se deschid articulaţiile membrelor în
vederea evidenţierii eventualelor exsudate. Streptococii şi colibacilii sunt
cele mai frecvente bacterii izolate din artritele purulente sau
fibrinopurulente întâlnite la purceii sugari.
4.2.6. Principalele boli diareice specifice la purcei sugari

morfopatologic
Rotaviroză Reoviridae Cadavrul este *Necropsic
Rotavirus deshidratat , murdărit *Histopatologic
cu fecale; (vilozităţile atrofiate,
Enterită catarală, acoperite de un strat
achilie, intestine de celule cuboidale);
transparente; *Virusologic - fecale
Gastroenterită Coronaviridae Cauza majoră a *Necropsic
transmisibilă Coronavirus diareei neonatale, *Histopatologic
(GET) mortalitate până la (Enterită atrofică -
100%; atrofiere severă a
Diaree, cahexie şi vilozităţilor ileonului
dehidratare; şi jejunului scăderea
Enterită atrofică, raportului înălţimea
intestine transparente, vilozităţilor:
lipsă de absorţie - adîncimea criptelor,
achilie în special la de la 7-9 - normal în
nivelul ileonului şi prima săptămână, la
jejunului; 2:1; control –
comparare cu
duodenul care nu este
efectat);
*Virusologic
(fecale, intestin)
*Serologic
231
Diareea Coronaviridae Leziuni asemănătoare *Necropsic
epidemică Coronavirus 777 cu cele din GET, mai *Histopatologic
porcină (diferit antigenic uşoare; (Leziuni
(PED) de virusul TGE) asemănătoare cu cele
din GET, este afectat
şi epiteliul criptelor
colonului;
*Virusologic
(fecale, intestin)
*Serologic
Adenoviroză Adenoviridae Leziuni de tip *Necropsic
porcină Mastadenovirus congestiv la nivelul *Histopatologic
Adenovirus ileonului şi jejunului; (Incluzii
serotip 3 şi 4 Conţinut digestiv intranucleare în
lichid sau păstos, enterocite – jejun
galben; distal şi ileon,
Limfonodurile pneumonie
mezenterice mărite în interstiţială, nefrită
volum; interstiţială în focare,
meningoencefalită
limfohistiocitară)
*Evidenţierea şi
izolarea virusului -
fecale
Infecţia cu Virusul BVD de Hipertrofie şi ulcere *Necropsic
virusul BVD la bovine ale mucoasei gastrice, *Imunohistochimic
cecale, colice – *Virusologic
formare de butoni
difteroizi în colon;
Tonsilită necrotică,
poliserozită, atrofie
timică.
Colibaciloza Escherichia coli Colibaciloza *Clinic

enterotoxigenă neonatală: *Necropsic
(ETEC) deshidratare *Histopatologic
Dilatarea şi congestia (bacterii prezente pe
intestinelor, conţinut suprafaţa
fluid; limfadenită vilozităţilor, infiltrat
seroasă; moderat cu neutrofile
în corion)
*Bacteriologic -
Escherichia coli intestin
enteroinvazivă Enterită catarală, *Clinic
conţinut omogen *Necropsic
fluid; *Histopatologic
232
Gastrită catarală; (microtromboze în
Enterită hemoragică, mucoasa gastrică şi
conţinut intestinală, atrofia
hemoragic,omogen, vilozităţilor,
fluid; descuamări celulare,
Forme septicemice: infiltrat neutrofilic şi
Meningită severă edem în corion şi
purulentă limfonoduri)
*Bacteriologic
(intestin,
limfonoduri, LCR)
Anaerobioza Clostridium Acut - Purcei de 1-4 *Clinic
perfrigens tip A zile: lichid *Necropsic
sangvinolent în *Histopatologic
cavităţi; Enterită (procese necrotico-
necrotico-hemoragică hemoragice,
segmentală acută cu numeroşi bacili)
emfizem subserosal; *Bacteriologic;
Colită (localizare
neobişnuită)
segmentală cu
emfizem subserosal;
rareori edem
mesocolonic
Boală subacută la
porcii de 1-2
săptămâni - enterită
difteroidă;
Clostridium La vârsta de 1-14 zile; *Clinic
difficile ascite, edem *Necropsic
subcutant, *Histopatologic
Edem mesocolonic (procese necrotico-
sever colită hemoragice,
fibrinonecrotică numeroşi bacili)
severă Colită erozivă *Bacteriologic;
multifocală cu
exudaţii
fibrinosupurative
Strongiloidoza Strongyloides Hemoragii pulmonare *Clinic
ransomi şi pneumonie *Necropsic
interstiţială focală în *Examen
faza de migrare; microscopic direct
Duodenită catarală. din raclate duodenale
*Histopatologic
(atrofia vilozităţilor
duodenului, paraziţii
în mucoasă)
233
Criptosporidioz Cryptosporidium Necaracteristice *Amprente
a spp. - asociere cu intestinale colorate
Coronavirus , Giemsa
Rotavirus şi E. *Histopatologic
coli (zone cu mucoasă
subţire, transparentă
– atrofia vilozităţilor,
epiteliu cuboid,
criptosporidii ataşate
polului apical al
ale vilozităţilor,
infiltraţii cu
neutrofile şi
mononucleare)
Candidoza Candida albicans Esofagită şi gastrită *Necropsic
Candida fibrinonecrotică *Amprente
tropicalis difuză – (forme levurice şi
Asociere cu pseudomembrane alb pseudohife)
antibioticoterapia, gălbui, moi, *Histopatologic
infecţie abundente; (spongioză epitelială,
secundară; Este afectată mucoasa forme levurice şi
esofagogastrică , pseudohife,
uneori şi cea fundică; neutrofile, ulcere)
Rar, candidoza bucală *Micologic
- mucoasă linguală,
palatină, faringiană.
Coccidioza Isospora suis Enterită (jejun şi *Clinic
Eimeria spp. ileon) catarală şi *Necropsic
fibrinonecrotică - *Amprente
pseudomembrane *Histopatologic
galbene uşor de (polul apical al
desprins de pe vilozităţilor –
mucoasă; mucoasă formele parazitare,
turgescentă. degenerare,
descuamare
epitelială, atrofia
vilozităţilor, epiteliu
cu aspect cubic)
4.3. Principalele boli cu simptomatologie nervoasă la porci
Boala Etiologie Anamneza Tablou Diagnostic

morfopatologic
234
Rabia Rhabdoviridae, Posibilitatea de a Cadavru *Clinic
genul veni în contact cu deshidratat, *Histopatologic
Lyssavirus animale turbate; slăbit, păr (neuronii din
Forma furioasă murdar, plăgi cornul Ammon,
este frecventă: recente, dinţi scoarţă, cerebel -
modificări de adesea rupţi, incluzii Babeş-
comportament, fracturi ale Negri, encefalită
excitaţie, furie, limfoglială)
agresivitate, maxilarelor. *Imunofluorescent
paralizie Mucoasele a creier ;
progresivă congestionate sau *Imunohistochimie
anteroposterioară; cianotice. .
În stomac se pot
găsi corpi străini.
Boala lui Herpesviridae Frisoane, cap Hemoragie şi *Clinic
Aujeszky gen. înclinat, ataxie, necroze *Necropsic
- forma Varicellovirus convulsii, crize amigdaliene; *Histopatologic
nervoasă, epileptiforme. Necroze miliare (meningoencefalită
purcei sugari - hepatice, şi meningomielită
splenice, renale; limfoglială,
Dermatită nazală incluzii
veziculoulcerativ intranucleare Hurst
ă multifocală; – celule nervoase şi
Rinită şi celule
laringotraheită parenchimatoase
fibrinonecrotică din jurul
difuză; necrozelor);
Pneumonie *Izolarea virusului
interstiţială cu (tonsile, pulmon)
hemoragie *Serologic
multifocală
Pesta porcină Flaviviridae Purcei nou-născuţi Hipoplazie *Epizootologic
europeană Pestivirus – tremor; cerebeloasă la *Clinic
Tineret şi adulţi: purcei nou- *Necropsic
Hiperexcitabilitate născuţi; *Histopatologic
, ataxie, convulsii, Adulţi – vezi Boli (hialinizarea
accese generale pereţilor vasculari,
epileptiforme, tromboze,
depresie, pareze şi encefalomielită
paralizii; semne limfoglială)
cutanate, *Imunofluorescenţ
respiratorii, ă
digestive; (tonsile, splină,
rinichi,
limfonoduri)
*Izolarea virusului
*Serologic
235
Legenda figurilor
4.49. Pestă porcină – eritem cutanat 4.50. Pestă porcină – eritem, infarcte
generalizat. roşii auriculare.
4.51. Pestă porcină – traheită fibrinoasă, 4.52. Pestă porcină – pleuropneumonie
hemoragii epiglotice si laringiene. fibrinoasă.
4.53. Pestă porcină – limfonodurile 4.54. Pestă porcină – detaliu din figura
lomboaortice hemoragice – marmorate. precedentă – hemoragii corticale.
4.55. Pestă porcină – hemoragii în 4.56. Pestă porcină – echimoze în
limfonodurile parotidiene. bazinet şi medulara renală.
236
237
Boala de Picornaviridae Purceii de 1-3 luni Leziuni *Clinic
Teschen Enterovirus sunt mai sensibili; necaracteristice; *Necropsic
tip 1 Fază de excitaţie Mucoasă *Histopatologic
(agitaţie, contracţii duodenală cu (polioencefalo-
musculare tonice aspect mielită limfoglială-
şi clonice, crize cerebriform; coarnele inferioare
epileptiforme); medulare,
Faza paralitică pedunculi, punte)
(paralizii de tip *Izolarea virusului
flasc, progresive (măduvă cervicală
posteroanterior) şi lombară, bulb)
*Serologic
Boala de Virus Forma benignă: Leziuni *Clinic
Talfan asemănător slăbiciunea necaracteristice; *Histopatologic
virusului bolii trenului posterior; (poliomielită
Forma gravă: limfoglială-coarnele
de Teschen
pareza trenului medulare inferioare
posterior, paralizie din zona lombară)
flască; *Imunofluorescenţă
(măduvă lombară)
*Izolarea virusului
(măduvă lombară)
Encefalo- Picornaviridae Morţi subite, în Congestie *Clinic
miocardita gen. special la purceii cutanată; Exudate *Necropsic
porcilor Cardiovirus nou-născuţi; serofibrinoase în *Histopatologic
Semne de cavităţi; (miocardită
insuficienţă Cord flasc, tigrat; limfohistiocitară în
cardiacă acută; cicatrici stelate focar, degenerarea
Avort în apropirea sau rotunde de miocardiocitelor,
termenului; 0,5-1,5 cm. în fibroză; perivas-
evoluţii mai cularită limfohisti-
lungi; ocitară meningiană
Stază în mica şi în focare, gliocitoză
marea circulaţie, în focare, degenera-
gastrită hemora- rea neuronilor)
gică, hipertofia *Izolarea virusului
limfonodurilor (miocard)
portale şi *Serologic
epigastrice.
238
Legenda figurilor
4.57. Pestă porcină – echimoze în 4.58. Pestă porcină – hemoragii limfonodale.
mucoasa vezicală.
4.59. Pestă porcină – hemoragii în 4.60. Pestă porcină – echimoze pe “torus
limfonodurile gastrice. piloricus”.
4.61. Pestă porcină – valvulă ileocecală 4.62. Pestă porcină – infarcte albe (săgeata
– echimoze şi necroze ale plăcilor groasă) şi roşii (săgeată subţire) splenice.
limfoide (săgeată).
4.63. Pestă porcină - exudat fibrinos 4.64. Pestă porcină – epicardită fibrinoasă –
pericardic. organizare conjunctivă incipientă.
Encefalo- Coronaviridae Purcei 2-21 zile; Slăbire *Epizootologic
mielita cu gen. Forma gastroenterică: pronunţată, *Clinic
virus Coronavirus vomă, deshidratare, deshidratare, *Histopatologic
hemaglutinant mortalitate până la vacuitate gastrică (encefalomielită
a porcilor 100%; şi intestinală; nesupurată,
Forma encefalitică: Rinotraheită pneumonie
anorexie, uneori vomă, serofibrinoasă, interstiţială
hiperestezie, tremor, cataralopurulentă; peribronhiolară)
incoordonare, astazie, Pneumonie *Izolarea virusului
dificultăţi de interstiţială, (pulmon, tonsile,
deglutiţie, opistotonus, uneori; encefal măduvă)
nistagmus, decubit, *Serologic
comă, moarte;
Infecţia cu Paramyxovirus Fetuşi mumifiaţi, Pneumonie, *Epizootologic
Paramixovirus mortinatalitate; orhite, *Clinic
Purcei 2-15 zile mai epididimite, *Necropsic
frecvent şi evident – atrofii testiculare; *Histopatologic
febră, ataxie, (encefalomielită
rigiditatea trenului nesupurată, edem
posterior, opacifierea cornean, uveită);
corneei – boala *Izolarea virusului
ochilor albaştrii, *Serologic
mortalitate până la
90%;
Sindromul de Circovirusul Tremor congenital, Vezi boli Vezi boli generale
epuizare porcin de tip 2 avorturi, purcei generale
(lezionare) (PCV2). mumifiaţi;
multisistemică Cuiburi neuniforme;
postînţărcare
Tetanosul Neurotoxină Mers rigid, dificultatea Plaga tetanigenă, *Clinic
produsă de deglutiţiei, contracţii rigiditate *Necropsic
Clostridium tonice care se cadaverică care *Histopatologic
tetani generalizează. continuă (edem, hemoragii
contracţiile tonice perivasculare,
din cursul bolii, degenerări
membre în neuronale).
extensie,
congestie şi edem
pulmonar;
Listerioza Listeria Forma nervoasă mai Forma nervoasă: *Clinic
239
monocitogenes ales la purcei înţărcaţi congestie *Necropsic
Sporadic - febră, depresie, meningiană, LCR *Histopatologic
convulsii, ataxie, în exces ; uneori (meningoencefalo-
paralizii, comă. focare miliare mielită necrotică şi
gălbui cenuşii în necrotico-
măduva spinării, purulentă)
bulb, punte ; *Microbiologic
Forma (creier, lichid
septicemică : cefalorahidian,
peteşii, focare avorton, mamelă)
necrotice miliare * Bioproba.
în ficat, splină, * Examen
gastroenterită serologic
catarală, edem
pulmonar,
pneumonie ;
Forma cutanată :
la purcei înţărcaţi
– noduli păstoşi
pe pielea de pe
partea ventrală ;
Avort în perioada
finală a gestaţiei.
Boala Escherichia Moarte fulgerătoare Edem palpebral şi *Clinic
edemelor coli sau anorexie, ataxie, al frunţii, edem al *Necropsic
enterotoxigen prostraţie, tremor, submucoasei şi *Histopatologic
(ETEC) convulsii, pedalări; mucoasei (vasculopatie -
gastrice, Edemul degenerare murală,
mezocolonului; edem mural
perivascular, edem
şi malacie a
substanţei
nervoase).
Angiopatia Probabil o Arterită nodulară *Clinic
cerebrospinală formă a bolii meningială cu *Necropsic
edemelor leptomeningită; *Histopatologic
Focare de
hemoragie şi
malacie cerebrală
(infarcte).
Streptococia Streptococcus Eritem cutanat, Acut: purcei *Clinic
porcului suis ataxie, convulsii, sugari - *Necropsic
(mai frecvent opistotonus, crize leptomeningită *Frotiuri din
purceii sugari epileptiforme, purulentă; exsudate
tineret, orice pareze, paralizii; Subacut: purcei *Histopatologic
vârstă) înţărcaţi - *Bacteriologic
abcese
cerebrale
Vezi boli
generale
Însetarea/ Probleme Ataxie, retropulsie, Necaracteristice *Clinic
240
intoxicaţia cu tehnice legate convulsii, Gastrită catarală *Necropsic
sare de adăpat sau opistotonus, crize până la ulceroasă; *Histopatologic
exces de sare în epileptiforme Edemul (edem cerebral,
furaje, furaje cortexului necroză laminară,
neomogenizate; cerebral; leptomeningită
eozinofilică);
*Toxicologic
(dozarea sodiului
în furaje, LCR,
SNC, sânge)
Intoxicaţia cu Exces de Anorexie, orbire; Alopecie, *Clinic
seleniu seleniu în separarea *Necropsic
furaje cornului copitei *Histopatologic
de piele la nivelul (poliomielomalacie
regiunii coronare, bilaterală, în
degenerarea coarnele ventrale
ficatului şi ale măduvei);
rinichilor;
Hipocalcemia Exces de fosfor Crize epileptiforme la Rahitism la *Clinic
nutriţională şi carenţă purceii înţărcaţi, dureri purceii înţărcaţi *Necropsic şi
primară de articulare, lărgirea (până la 30-35 histopatologic –
calciu; articulaţiilor la purceii kg), osteofibroză, rahitismul şi sau
mai mari: la tineret. osteofibroza în
acelaşi efectiv);
*Biochimic
(dozarea calciului
seric)
Ascaridoza Ascaris suum - Purcei înţărcaţi; Prezenţa unui *Clinic
ascaron Crize epileptiforme, număr mare de *Necropsic
convulsii; paraziţi adulţi în *Histopatologic
intestine; (congestie şi edem
Congestie, edem meningian, în
meningian; substanţa nervoasă,
leptomeningită şi
perivascularită
eozinofilică).

Febra aftoasă Picornavirida Forma benignă: Glosită *Epizootologic
e Aphtovirus veziculară multifocală; *Clinic
Dermatită veziculo-ulcerativă *Necropsic
nazală; Pododermatită *Histopatologic
necrotico-ulcerativă, *Izolarea
dezongulare. Telită, dermatită virusului
perineală şi scrotală necrotico- (lichid din
241
ulcerativă; vezicule)
Forma malignă (purcei sugari): *Serologic
leziuni gastrice şi intestinale,
miocardită parenchimatoasă.
Variola Poxvirus Purcei sugari (chiar formă *Epizootologic
porcin, congenitală) şi tineret; *Clinic
Virusul Dermatită papulo-pustulo- *Necropsic
vaccinal crustoasă localizată pe partea *Histopatologic
ventrală şi cap sau generalizat. *Izolarea
Cruste brun-negricioase cu virusului
burelet periferic; pustulele pot *Serologic
avea centrul necrotic cu formare
de ulcere; Distribuţia leziunilor
urmăreşte habitatul păduchilor;
Enantem – erupţie pe mucoase
(conjunctivă, digestive şi
respiratorii – formă malignă).
Boala Picornavirida Stomatită şi dermatită (rât, *Epizootologic
veziculoasă a e regiunea coroanei, mameloane) *Clinic
porcului Enterovirus veziculo-ulceroasă; *Necropsic
*Histopatologic
(spongioza
stratului spinos,
encefalită
limfohistiocitară
, incluzii
intranucleare în
celulele gliale)
*Virusologic
*Serologic
Exantemul Caliciviridae Enzootico-epizootic; *Epizootologic
veziculos al Calicivirus Stomatită veziculoasă, rinită *Clinic
porcului veziculoasă (purcei) şi dermatită *Necropsic
veziculoasă (rât, interdigital, *Histopatologic
regiunea coroanei, mameloane) *Virusologic
veziculo-ulceroasă; *Serologic
Stomatita Rhabdoviridae Exantem veziculo-ulceros *Epizootologic
veziculoasă Vesiculovirus coronarian, interdigital, mai rar *Clinic
pe pielea râtului; vezicule *Necropsic
alungite, înguste, fragile; *Histopatologic
Dezongulări; (spongioza
stratului spinos,
pustule)
*Virusologic
*Serologic
Necrobaciloza Fusobacteriu Dermatita necrobacilară: *Clinic
242
m dermatite necrotice şi necrotico- *Necropsic
necrophorum purulente profunde – rât, urechi, *Histopatologic
coadă, membre, mai rar torace, *Bacteriologic
abdomen, cap;
Difteria purceilor: stomatită,
faringită, tonsilită necrotică în
focare de 2-5 cm; uneori esofa-
gită, gastrită, enterită necrotică;
Rinita necrobacilară: rinită
necrotică, ulcere, extindere la
cartilaje şi oase; complicaţii -
laringită, traheită, pneumonie
necrotică;
Cărbunele Clostridium Miozită gangrenoasă *Clinic
emfizematos chauvoei emfizematoasă localizată *Necropsic
preponderent în musculatura *Histopatologic
lombară; *Bacteriologic
Edemul malign Clostridium Localizarea musculară: *Clinic
septicum, gangrenă umedă; *Necropsic
C.novyi, Dermatită gangrenoasă, miozită *Histopatologic
C.perfringens gangrenoasă difuză *Bacteriologic
emfizematoasă, cervical
inferior;
Localizarea digestivă: gastrită
gangrenoasă emfizematoasă;
uneori şi în intestinul gros.
Epidermita Staphylococcu Primele zile de viaţă: eritem, *Clinic
exsudativă s hyicus foliculită purulentă în zonele cu *Necropsic
piele fină (abdomen, axilar, *Histopatologic
inghinal), cruste maronii urât *Bacteriologic
mirositoare; pododermatită
exsudativă difuză; generalizare;
glosită ulcerativă extensivă la
1/3 din purceii;
Purcei mai mari: focare
eritematoase de 1-4 cm cu
burelet albicios localizate pe
cap, abdominal, inghinoscrotal;
Complicaţii – flegmoane
subcutanate, musculare, abcese
în pulmon, rinichi.
Dermatomicoza Microsporum Dermatită eritematoasă în *Clinic
parvum, placarde relativ circulare, *Necropsic
Trichophyton alopecie, hiperkeratoză şi *Preparate
verrucosum cruste, localizate toracic, pe directe;
flancuri, dorsal şi pe cap. *Histopatologic
243
Râia sarcoptică Sarcoptes Dermatită eritematoasă, papule, *Clinic
scabiei var. vezicule, cruste brun-cenuşii. *Necropsic
suis Leziunile apar pe abdomen, faţa *Examen
internă a coapselor şi se extind microscopic
pe cap, gât, torace; direct din
Pielea se îngroaşă, apar crevase, raclate
complicaţii bacteriene: *Histopatologic
Hematopinidoz Haematopinus Eritem, papule, pseudotundere, *Clinic

a suis suprainfecţii; paraziţii; *Necropsic
4.5. Principalele boli cu afectare multisistemică la porc

Sindromul de Circovirusul Icter, pneumonie interstiţială cu *Epizootologic
afectare porcin de tip 2 atelectazie lobulară; *Clinic
multisiste- (PCV2). Limfadenopatie nodulară ; *Necropsic
mică Nefromegalie, nefrită interstiţi- *Histopatologic
postînţărcare ală difuză severă, miocardită; (inflamaţia
(Post-weaning Sindromul dermatitei şi granulomatoasă
Multisystemic nefropatiei porcine (PDNS) uneori cu incluzii
Wasting -leziuni cutanate, rotunde sau intracitoplasmice,
Sindrome) neregulate, denivelate, de bazofile, în
(PMWS) culoare roşie-purpurie cu ciorchine,
centrul negru. perivasculită în
-rinichi măriţi în volum, palizi, diverse organe,
adeseori acoperiţi de peteşii. hemoragie
-avorturi frecvente: purcei lobulară şi
morţi, fetuşi mumifiaţi, atrofiere/necroză
miocardită fibrinonecrotică; hepatică)
-Pneumonie în asociere cu alţi *Izolarea
germeni; virusului
-Enterite; *Serologic
Pesta porcină Flaviviridae Forma supraacută: Eritem *Epizootologic
clasică Pestivirus cutanat, peteşii pe seroase, *Clinic
mucoase, în cortexul renal, *Necropsic
congestia limfonodulilor; *Histopatologic
Forma acută: Conjunctivite (hialinizarea
seroase-purulente; Eritem pereţilor
cutanat şi infarcte cutanate; vasculari,
244
Diateza hemoragică, hemoragii tromboze,
limfonodale - limfonoduri encefalomielită
marmorate, infarcte multifocale limfoglială)
în splină (leziune *Imunofluores-
caracteristică), peteşii multiple cenţă
în corticala renală (pe fond (tonsile, splină,
distrofic), în bazinet şi vezica rinichi,
urinară; limfonoduri)
Necroză multifocală a *Izolarea
amigdalelor; Hemoragie a virusului
laringelui; Hemoragii multiple *Serologic
gastrice sub seroasă; Colită
hemoragiconecrotică difuză;
Forma subacută: angină
ulceronecrotică, gastrită
hemoragică – difteroidă,
necroza plăcilor limfoide –
inflamaţii difteroide, tiflită şi
colită difteroidă în focare –
butoni pestoşi, hemoragii
pulmonare, bronhopneumonii
fibrino-necrotice, gangrenoase;
exantem varioloid;
Forma cronică: colită
difteroidă, ulceroasă
multifocală; bronhopneumonii
fibrinone-crotice, gangrenoase,
pleurite fibrinoase,sfacelări
cutanate;
Pesta porcină virus Supraacut şi acut: Eritem, *Epizootologic
africană neclasificat sufuziuni cutanate, edem şi *Clinic
hemoragii subcutane, *Necropsic
hemoragii sub formă de peteşii *Histopatologic
sau extinse pe seroase, (hialinizarea
mucoase, hemoperi-card, pereţilor
hematoame musculare, vasculari,
perirenale şi în bazinet, splină tromboze,
mărită, cu infarcte hemoragice; encefalita
hemoragii la nivelul limfoglială))
mucoaselor digestive; *Imunofluores-
Edemul peretelui vezicii biliare cenţă
– aspect caracteristic; (tonsile, splină,
Edem perirenal, peteşii rinichi,
corticale renale multiple, limfonoduri)
confluate, hemoragii medulare; *Izolarea
Hemoragie şi necroză a virusului
limfonodulilor renali şi a *Serologic
245
splinei; *Bioproba
Subacut şi cronic: Exantem
varioloid, necroze şi sfacelări
cutanate, pneumonie
interstiţială, bronhopneumonie
necrotică, pleurită şi pericardită
fibrinoasă;
Limfomul Retrovirus, Frecvent formă multicentrică *Citologic
porcin predispoziţie afectând limfonodurile (sânge, măduvă
familială viscerale, splina, ficatul, hematogenă,
rinichii, măduva osoasă, mai rar organe)
alte ţesuturi – pulmon, piele, *Histopatologic
mamelă.
Streptococia Streptococcus Acut: purcei sugari – leptome- *Clinic
porcului suis ningită purulentă; pericardită *Necropsic
(mai frecvent fibrinoasă, pleurită fibrinoasă, *Frotiuri din
purceii sugari pneumonie interstiţială, exsudate
tineret, orice hepatită necrotică miliară, *Histopatologic
vârstă) macule cutanate multifocale; *Bacteriologic
Subacut: purcei înţărcaţi -
endocardită valvulară ulcerove-
getantă, infarcte renale; poliar-
trită purulentă, poliserozită
fibrinopurulentă, bronhopneu-
monie purulentă, abcese
cerebra-le, conjunctivite
purulente;
Rujetul Erysipelothrix Acut: Eritem şi infarcte *Clinic
rhusiopathiae cutanate multifocale, necroze *Necropsic
ischemice pe coroană; *Frotiuri din
Splenomegalie (tipică, 1,5-2 ori exsudate
mărimea normală, culoare roşie *Bacteriologic
închisă); Peteşii renale corticale
multifocale; Pericardită
fibrinoasă; Artrită purulentă şi
edem periarticular;
Cronic: Endocardită valvulară
ulcerovegetantă (valvula
tricuspidă); Pneumonie
fibrinonecrotică embolică
multifocală şi echimoze;
Sinovită proliferativă cronică şi
artrită purulentă;
Infarcte miocardice, renale;
Antraxul Bacillus Forma faringiană - glosantrax - *Clinic
anthracis edem hemoragic cervical *Necropsic
inferior (ţesut conjunctiv, *Frotiuri din
246
limfonoduri), limbă, tonsile, leziuni
faringe, laringe cu congestie, *Bacteriologic
hemoragie sau cu carbunculi; (cadavre
Forma intestinală: Carbunculi nedeschise -
localizaţi mai ales în intestinul porţiuni de piele,
subţire, limfadenită sânge, os lung
mezenterică nedeschis;
hemoragiconecrotică; cadavre deschise
splenome-galie cu sau fără – idem + splină)
ramolisment; *Serologic
Forma pulmonară: Carbunculi
localizaţi în pulmon, delimitaţi
de o zonă de edem serohemo-
ragic, limfadenită hemoragică,
pleurită serohemoragică;
Forma septicemică: Sânge
necoagulat, exudate serohemo-
ragice în cavităţi, organele
parenchimatoase degenerate,
splina mărită, ramolită, cu
carbunculi – splenită
hemoragiconecrotică;
Tuberculoza Mycobacteriu Mycobacterium bovis şi M. *Necropsic
m avium, tuberculosis - granuloame *Citologic
Mycobacteriu miliare, cazeoase, cazeocalcare: (celulelor
m bovis şi limfonoduri submaxilare, gigante, col.
Mycobacteriu retrofaringiene şi mezenterice, Ziehl).
m tuberculosis oase (vertebre, stern, femur), *Histopatologic
viscere (pulmoni, splină, ficat, (granuloame cu
rinichi ); celule Langhans,
M. avium - leziuni proliferative celule epitelioide,
sarcomatoase fără cazeificare necroza de
sau cu cazeificare slabă: cazeificare şi
limfonoduri mărite, ferme, cu mineralizare
aspect slăninos pe secţiune, cu dependentă de
rare focare cazeoase; ficat cu tipul
focare slăninoase, gri- micobacteriei,
albicioase sarcomatoase; splină, evidenţierea
pulmoni şi rinichi cu noduli bacteriei – col.
miliari, cu aspect slăninos şi Ziehl).
mai rar noduli cazeoşi. Gastrită, *Bacteriologic
mamită, orhită, dermatită *Alergic
granulomatoasă.
Sindromul de Mycoplasma Purcei de 3-10 săptămâni – *Amprente
poliserozită - hyorhinis artrite serohemoragice, eroziuni (colorare Giemsa,
artrită al ale cartilajelor articulare; – corpi elemen-
purceilor poliserozită serofibrinoase; tari, filamente)
247
*Histopatologic
(perivascularită
limfohistiocitară
sinovială)
*Bacteriologic
*Serologic
Tularemia Francisella Focare necroticopurulente în *Epizootologic
(Pasteurella) limfonodurile submaxilare şi *Clinic,Necropsi
tularensis parotidiene, pleuropneumonie c
serofibrinoasă, exantem *Bacteriologic
papulos, noduli şi ulcere *Bioproba
cutanate, avort; *Serologic
Piobaciloza Arcanobacteriu Toate vârstele, frecv. la 3-4 *Clinic
porcului m luni; *Necropsic
(Corynebacteriu Abcese cu puroi cremos, *Bacteriologic
m, Actinomyces) galben-verzui; *Serologic
pyogenes
Bronhopneumonie purulentă -
abcese; Abcese cerebrale, în
organele interne, subcutanate,
articulare şi periar-ticulare,
paravertebrale şi verte-brale cu
spondilite anchilozante, fracturi
de coloană; Pielonefrită cronică
severă; Mamite purulente;
Abcese ombilicale;
Leptospiroza Leptospira Forme supraacute şi acute: la *Necropsic
pomona, L. purcei sugari şi tineret – diateză *Bacterioscopic
tarassovi, hemoragică, icter, hipertrofia (amprente renale,
L.icterohaemo- organelor limfoide; degenerarea hepatice, frotiuri
rrhagiae, miocardului şi ficatului; eritem, din urină, lichide
L.canicola hemoragie şi necroze ale pielii din cavităţi) ;
extremităţilor; *Histopatologic
Forme subacute: rinichi cu -necroze
focare albicioase corticale hepatice, nefrită
proeminente (2-5 mm) sau interstiţială cu
retractate; mononucleare,
Gastroenterite catarale, necroze tubulare,
hemoragice, ulceroase; glomerulită
limfogranulocitar
ă
*Serologic
Bruceloza Brucella suis, Scroafe: metrită, salpingită *Necropsic
B.melitensis, granulomatoasă miliară – *Bacterioscopic
B.abortus granuloame alb-gălbui de 2-3 (celule epitelioide
mm în mucoasă, pot conflua în cu cuiburi de
plăci ce îngroaşă peretele bacterii libere şi
uterin; centrul granuloamelor fagocitate) ;
248
conţine material cazeos; *Histopatologic
granuloame asemănătoare (epitelioide, rare
grăsimii fetale la nivelul celule gigante,
ligamentelor uterine; Avort – necroză de
vezi Boli abortigene coagulare în
Vieri: orhită şi orhiepididimită centru, capsulă
necroticopurulentă uni- sau fibroasă;
bilaterală; fibroză; Granuloamele
Ambele sexe: granuloame mici, vechi– infiltrat
apoi focare necroticopurulente neutrofilic;
mari în măduva osoasă, *Bacteriologic
articulaţii, coloană vertebrală, *Serologic
subcutanat, organe interne, *Alergic
SNC;
Eperytro- Eperytrozoon Hemoliză, anemie, icter; *Frotiu sânge
zoonoza suis; Ascită, hidropericard, (anemie
E. parvum splenomegalie, degenerare regenerativă,
hepatică şi renală. ricketssii în
hematii)
*Serologic
Toxoplasmoza Toxoplasma Icter, pleurită seroasă, *Necropsic
gondii pneumonie şi pericardită *Histopatologic
fibrinoasă; (focare de
Hiperplazie splenică şi necroză şi
hepatică, necroze miliare; formele
Limfonoduri mărite, cu focare parazitare
necrotice miliare, uneori. schizogonice)
*Serologic
Hidatidoza Echinococcus Chisturile parazitare localizate *Necropsic
spp. preponderent în pulmon, ficat, *Histopatologic
mai rar în rinichi, miocard şi
alte ţesuturi.
4.6. Principalele micotoxicoze la porc

Sindromul Zearalenona Femele (impubere, scroafele *Clinic
estrogenic (F2) şi sunt mai rezistente) - *Necropsic
micotoxic derivaţii ei congestia şi edemul vulvei, *Histopatologic
(micotoxicoza (Fusarium vaginului, uterului; ovare (hiperplazia
estrogenică) roseum, atrofice; prolaps vaginal, epiteliu-lui vaginal,
Fusarium rectal; metapla-zia
graminearum) Masculi – hipoplazie sau scvamoasă cervi-
atrofie testiculară; cală, hiperplazia
249
mucoasei uterine,
atrofie ovariană)
*Analiza furajului
Aflatoxicoza Aflatoxine Acut: icter, hepatită necrotică *Clinic
B1 în special pe fond de diateză *Necropsic
(Aspergillus hemoragică; hemoragii pe *Histopatologic
flavus, seroase, intestin, vezicula (Acut: necroză
A.parasiticus, biliară; lichide hemoragice în periacinară, infiltrat
Penicillium cavităţi; celular, proliferare
puberulum) Subacut şi cronic: ciroză vasculară şi canali-
hepatică hipertrofică sau culară,
atrofică, ascită, hidrotorax, megalohepa-tocite,
edeme ale mezenterului şi steatoză difuză);
pereţilor abdominali; Cronic: fibroză,
ciroză hepatică)
*Analiza furajului
Ochratoxicoza Ochratoxina Nefropatia micotoxică: *Clinic, *Necropsic
(Aspergillus Acut: edem gelatinos *Histopatologic
spp., perirenal, uneori extins Acut: necroza tubi-
Penicillium lombar, la mezouri; rinichi lor proximali, hiali-
spp.) mari, palizi, edematoşi; ficat noză glomerulară,
palid, umed, friabil; edem interstiţial,
gastroenterită catarală, steatoză hepatică;
deshidratare; Cronic: degenerarea
Cronic: echimoze gastrice şi vacuolară a tubilor
intestinale, focare colită proximali, scleroză
difteroidă, congestie şi edem glomerulară,
limfonoduri mezenterice, fibroză interstiţială,
rinichi neregulați, retracţii şi chişti, steatoză
microchişti corticali; hepatică
Ochratoxine + citrinină - perilobulară;
"rinichiul alb" – rinichi mari, -"rinichiul alb"
palizi, cenuşii albicioşi, cu nefrită
microchişti corticali. parenchimatoasă.
*Analiza furajului
Rubratoxicoza Rubratoxina Sindrom hemoragic, *Clinic
A şi B congestii, edeme musculare *Necropsic
(Penicillium şi ale organelor interne; *Histopatologic
spp.) *Analiza furajului
Stahibotrio- Stahybotrix Toate vârstele – dermatită *Clinic
toxicoza alternans crustoasă la nivelul râtului şi *Necropsic
mamelei, ulcere bucale, *Histopatologic
linguale, necroze şi ulcere *Analiza furajului
gastrice, hepatoză şi
miocardoză;
Fusario- Fusarium Hidrotorax, edem pulmonar *Necropsic
250
toxicoza moniliforme sever; *Analiza furajului
Fumonisina
B1
4.7. Principale boli cu afectare predominant respiratorie

Gripă porcină Orthomyxovirida Forma uşoară - congestie *Necropsic
e şi edem al mucoaselor *Histopatologic
Influezavirus A respi-ratorii, exsudat (alveolită şi
mucos, sangvinolent în bronşită
arborele respirator – descuamativă,
partea antero-ventrală a alveolită
pulmonului, fo-care de macrofagică,
atelectazie lobulară peribronşiolită şi
(obstrucţia bronhiolelor); pneumonie
Pleurită seroasă sau interstiţială
serofibrinoasă; limfocitară;
limfonoduri cu congestie Vindecare –
şi edem. reepitelizarea
Complicaţie cu virusul alveolelor,
PRRS - pneumonie inter- hiperplazie)
stiţială severă şi necroză; *Izolarea virusului
Complicaţii bacteriene: *Serologic
- P. multocida – bronho-
pneumonie fibrinoasă cu
hemoragie multifocală;
Boala lui Herpesviridae Necroze şi focare difteroi- *Clinic
Aujeszky gen. de amigdaliene, *Necropsic
- forma Varicellovirus epiglotice; *Histopatologic
respiratorie, Herpes porcin Pneumonie interstiţială cu (necroze ale bron-
porci la hemoragie multifocală – hiolelor şi alveole-
îngrăşat şi partea cranioventrală a lor adiacente,
adulţi - pulmonului; inclu-zii
Uneori, plagă de grataj; intranucleare)
*Izolarea virusului
(tonsile, pulmon)
*Serologic
Sindromul Togaviridae Scroafe: Hiperemie *Epizootologic
Respirator şi Arterivirus cutana-tă, cianoză *Clinic, Necropsic
Reproductiv cutanată, urechi (boala *Histopatologic
Porcin urechilor albastre), (Pneumonie inter-
(PRRS ) abdomen, vulvă şi rât. stiţială, alveolită
Purcei 1-3 luni: macrofagică;
251
Pneumonie interstiţială, Necroze limfoide,
bronhopneumonie hiperplazie limfoi-
purulentă, lobii anteriori; dă nodulară în
consolidări lobulare în organele limfoide.
lobii diafragmatici; Miocardită limfo-
Noduli limfatici măriţi; plasmocitară şi
Avortoni şi purcei encefalită
neviabili – vezi boli nesupurată;
abortigene; *Imunohistochimi
e
*Izolarea virusului
Rinita cu Herpesviridae Purcei la înţărcare, rar la *Epizootologic
incluzii a Citomegalovirusu tineret şi adulte; *Clinic
purceilor l porcin Mucoasa nazală – *Necropsic
congestie, exsudat mucos, *Histopatologic
purulent; (- incluzii mari,
Hemoragii şi edeme bazofile, nucleare
subcutanate – regiunea în glandele nazale
toracică, periarticular. şi epiteliul renal;
Hemoragii renale, necroze - incluzii mici în
miliare hepatice, edem celule endoteliale;
pulmonar. Infiltrat limfocitar
în mucoasa nazală,
interstiţiul renal;
Meningoencefalită
nesupurată;
*Imunofluorescenţ
ă
*Serologic
Coronaviroză Coronavirus Pneumonie interstiţială *Necropsic
respiratorie respirator porcin peribronşică de intensitate *Histopatologic
medie; *Imunofluorescenţ
ă
*Virusologic
*Serologic
Pasteureloza Pasteurella Forma supaacută- *Clinic
multocida septicemică - nou-născuţi *Necropsic
– poliserozite, meningită *Histopatologic
serofibrinoasă; *Bacteriologic
Adulţi – peteşii pe
seroase, mucoase,
endocard, piele; edem
serofibrinos cervical
inferior (ţesuturi conjunc-
tive, baza limbii; edem
pulmonar, congestie şi
252
hemoragii în limfonoduri;
Forma acută: bronhopne-
umonie şi pneumonie
interstiţială fibrinoasă şi
fibrinonecrotică - debut
în lobii apicali;
Pleuropericardită
serofibri-noasă; Faringită
necrotică, ulceroasă, edem
serofibri-nos cervical
ventral.
Poliartrită fibrinohemora-
gică, congestie gastrică şi
intestinală;
Forma cronică: urmarea
formei acute şi, frecvent,
complicaţie a pneumoniei
enzootice (Mycoplasma);
Pulmon -fibroză, sechestre
necrotice, abcese, pleurită
şi pericardită fibroasă
adezivă, poliartrite;
Rinita atrofică Toxine capsulare Diferite grade şi tipuri de *Clinic
ale bacteriei inflamaţie necorelate cu *Necropsic
Pasteurella gradul de atrofie; *Histopatologic
multocida Atrofia corneţilor nazali, (toxina inhibă
Factori devierea oaselor nazale; osteoblastele,
complementari: scurtarea bilaterală cu reduce diviziunea
infecţii cu devierea în sus a râtului, chondrocitelor,
Bordetella secreţie lacrimală uscată măreşte numărul
bronchiseptica, sub formă de cruste de osteclaste;
Citomegalovirus (obstrucţia canalului Dispariţia
porcin, carenţe lacrimal); cartilajului
nutriţionale; Corneţii nazali ventrali extremităţii
micşoraţi, moi; cazuri rostrale a
avansate - dispariţia corneţilor, oprirea
corneţilor, cavitate nazală osificării
goală, oase palatine, encondrale,
nazale subţiate, osteoclazie;
deformate; Leziuni cronice
Uneori atrofia se nespecifice ale
acompaniază cu zone de mucoasei –
hipertrofie – cute metaplazie
longitudinale la nivelul scvamoasă, atrofia
corneţilor; hipertrofia sau chistizarea
oaselor – rât plat, larg; glandelor).
Bordeteloza Bordetella Purcei sugari - septicemie *Necropsic
253
bronchiseptica sau bronhopneumonie *Histopatologic
predominant purulentă *Bacteriologic
urmată de fibroză, focare
localizate în lobii
anteriori;
Tineret – complică
leziunile din pneumonia
enzootică – bronho-
pneumonie purulentă;
Pleropneumoni Actinobacillus Tineret 1,5-6 luni; *Clinic
a contagioasă a (Haemophilus) Forme supraacute şi acute, *Necropsic
porcului pleuropneumonia grave: Pneumonie fibrino- *Histopatologic
e necrotică şi hemoragică (pulmon – exsudat
uni- sau bilaterală, difuză fibrinos, necroză,
sau în focare (lobii hemoragie;
diafragmatici, dorso- rinichi – tromboză
caudal), pleurită hialină şi necroză
fibrinoasă; spumozităţi fibrinoidă în
sangvinolente în arborele glomeruli şi
traheobronşic; arteriole).
Forme subacute şi *Bacteriologic
cronice: sechestre *Serologic
necrotice (mase necrotice,
cazeoase, galben-brune,
brun-negricioase, într-o
capsulă conjunctivă);
pleurite adezive, abcese
pulmonare (complicaţii cu
alte bacterii);
Boala Glasser Haemophilus Tineret peste o lună; *Clinic
(Poliserozita parasuis Cianoză cutanată şi *Necropsic
porcului) necroză ischemică; *Histopatologic
Poliserozită fibrinoasă, *Bacteriologic
poliartrită şi meningită *Serologic
serofibrinoasă şi
fibrinopurulentă;
Pneumonie interstiţială
hemoragică difuză;
Hemoragii multifocale pe
seroase; Glomerulonefrită
fibrino-purulentă;
Pleurită fibroasă adezivă;
Pneumonia Mycoplasma Evoluţie cronică, benignă *Necropsic
enzootică hyopneumoniae în formele necomplicate, *Histopatologic
la porcii tineri; (pneumonie
Focare lobulare şi lobare catarală – exsudat
254
în lobii pulmonari celular dominat de
anteriori – consolidări de macrofage; infiltrat
culoare roşie-cenuşie, apoi limfocitar masiv
cenuşie, cu conţinut peribronşic,
mucopurulent în bronhii; peribronşiolar,
noduli albicioşi mici – perivascular şi în
proliferări limfocitare septele alveolare;
peribronşiale; limfadenită formare de noduli
hiperplastică; limfoizi cu centru
Complicaţii bacteriene - germinativ în
P. multocida, S. suis, H. mucoasa căilor
parasuis, A. pyogenes – aeriene – epiteliu
bronhopneumonii ulcerat; hiperplazia
fibrinoase, purulente, celulelor
necrotice, pleurite; mucoase);
*Bacteriologic
Metastrongiloz Metastrongylus Parazitează bronhiile şi *Necropsic
a elongatus bronhiolele; *Examen
Localizare la nivelul microscopic direct
extremităţii caudale a *Histopatologic
lobului diafragmatic (larve în alveole,
(obişnuit) sau în tot infiltrat eozinofilic
pulmonul (purcei intens în septe, reacţia
parazitaţi); granulomatoasă în
Noduli de 1-3 cm alveole; adulţi în
diametru, cenuşii, denşi, bronhiole –
proeminenţi pe suprafaţa bronşiolită catarală
pulmonului şi lobuli cu şi eozinofilică,
emfizem; noduli
limfohistiocitari)
Ascaridoza Larvele de Pneumonie interstiţială *Necropsic
Ascaris suum în difuză cu hemoragii *Examen
migrare multifocale; microscopic direct
*Histopatologic
4.8. Principalele boli digestive la porcii adulţi şi tineret

Salmoneloza Salmonella Forma acută: Congestie, *Necropsic
choleraesuis cianoză, necroză ischemică a *Histopatologic
pielii urechilor şi (alterare
extremităţilor; Congestie, endotelială
edem şi hemoragii - multisistemică
limfonoduri; Gastrită produsă de
255
catarală – necrotică; endotoxină,
Pneumonie hemoragică tromboze,
interstiţială, edem hemoragii)
interlobular; Echimoze *Bacteriologic
corticale renale multifocale;
Splenită hiperplastică;
Necroze hepatice miliare;
Forma subacută şi cronică:
Tonsilită necrotică; Gastrită
fibrino-necrotică;
Bronhopneumonie
fibrinonecrotică; Pleurite
fibrinoase şi fibroase;
Salmonella Splenită hiperplastică;
typhimurium Enterocolită fibrino-
necrotică severă; Colită
ulceroasă fibrinonecrotică
multifocală severă, cronică
(ulcer perforat);
Salmonella Distensie abdominală;
typhisuis Enterită fibrinonecrotică
severă; Colită
fibrinonecrotică severă
multifocală; Megacolon
Strictură rectală;
Colită ulcerativă
fibrinonecrotică multifocală
cronică;
Colibaciloza Escherichia coli Primele două săptămâni *Necropsic
purceilor după înţărcare; *Histopatologic
înţărcaţi Deshidratare, colorare roşie- (microtromboze şi
violacee a pielii; necroză
Infarcte roşii-vişinii gastrice; superficială a
intestin subţire flasc, mucoasei gastrice
mucoasa intestinală cu şi intestinale,
culoare normală sau infiltrat neutrofilic
congestionată, conţinut apos, în corion şi
hemoragic sau cu mucus cripte))
galben; limfonoduri *Bacteriologic –
mezenterice congestionate, intestin,
mărite, mustoase; limfonoduri
Enterita Lawsonia Leziuni localizate la nivelul *Necropsic
proliferativă intracellularis ultimilor 50 cm. ai *Histopatologic
porcină intestinului subţire, cecum şi (proliferare
(Adenomatoză prima treime a colonului; intensă,
intestinală -Enterită proliferativă: adenomatoasă, de
256
porcină, îngroşarea hiperplastică a celule epiteliale
Enterită mucoasei ileonului şi imature în criptele
necrotică, colonului, cute adânci ale intestinale
Enteropatie mucoasei; (adenomatoză
hemoragică -Enterită necrotică: Ileită şi intestinală),
proliferativă) colită fibrinonecrotică, prezenţa
pseudomembrane galben- bacteriilor în
cenuşii, brânzoase; citoplasma apicală
-Ileită granulomatoasă: a celulelor
ulcere cu ţesut de granulaţie, epiteliale);
caracteristic hipertrofia *Imunofluores-
stratului extern al cenţă
musculoasei;
-Enterita hemoragică
proliferativă acută:
hiperplazia mucoasei, în
lumenul intestinal (ileon –
rect) cheaguri de sânge;
Dizenteria Brachyspira/ Tineret şi adulte; *Necropsic
porcului Serpulina Tiflocolită catarală, *Histopatologic
hyodysenteriae hemoragică şi *Amprente din
fibrinonecrotică în focare leziuni
sau difuz; *Bacteriologic
Spirochetoza Brachyspira/ Animalele adulte; *Necropsic
intestinală Serpulina Colită fibrinocatarală, colită *Histopatologic
pilosicoli fibrinoasă cu conţinut *Amprente din
cenuşiu; leziuni
Colită erozivă; *Bacteriologic
Boala ETEC - E. coli Edem palpebral, edemul *Clinic
edemelor enterotoxiemic mucoasei şi submucoasei *Necropsic
gastrice, edemul mezoului *Histopatologic
colonului, edem cerebral. (vasculopatie,
degenerarea
peretelui vascular,
edem mural şi
perivascular,
edem cerebral).
Balantidioza Balantidium coli Complică şi perpetuează *Necropsic
leziunile necrotice din *Examen
salmoneloză, adenomatoză microscopic direct
intestinală, dizenterie de la *Histopatologic
nivelul intestinului gros. (formele
vegetative în
focarele de
necroză din
mucoasa
257
intestinului gros –
formaţiuni ovoide,
mari, 60 microni,
macronucleu
reniform şi cili
dispuşi în
coroană)
Ulcerul Gastrospirillum Anemie, ulceraţie uneori *Necropsic
esofagogastri suis, completă asociată cu *Amprente
c Helicobacter hemoragie gastrică (sânge *Histopatologic
heilmannii; digerat în colon), perforaţie
Stresul esofagiană;
Parakeratoza -
carenţa de Zn.
Emfizemul Cauze obscure, se Bule de gaz delimitate de un *Necropsic
intestinal bănuieşte perete transparent, subţire, la *Histopatologic
implicarea nivelul intestinului subţire, (vase limfatice
bacteriilor mai ales, dar şi la nivelul dilatate de gaz în
producătoare de
gaz (E. coli);
intestinului gros, corion,
mezenterului şi submucoasă,
limfonodurilor mezenterice; musculoasă,
Fără însemnătate patologică, seroasă
se pare; intestinală,
mezenter şi
limfonoduri)
Trichostrongi Hyostrongylus Noduli albicioşi, uneori *Necropsic
- rubidus ulceraţi; *Examen
loza gastrică Infestaţii masive – mucoasă microscopic direct
îngroşată, boselată, roz- *Histopatologic
brunie, acoperită cu mucus; (dilatarea glandei
eroziuni şi ulcere. parazitate,
metaplazia şi
hiperplazia
glandelor vecine,
infiltrat cu
mononucleare şi
eozinofile)
Spiruridoza Ascarops Gastrită catarală, ulceroasă; *Necropsic
gastrică strongylina, Gastrită hiperplastică difuză *Examen
A.dentata, şi nodulară; microscopic direct
Physocephalus *Histopatologic
sexalatus, (infiltrat celular şi
Simondsia fibroză corionică,
paradoxa eroziuni şi ulcere
superficiale)
Trichuroza Trichuris suis Tiflită şi colită catarală, *Necropsic
258
mucohemoragică, ulceroasă; *Examen
paraziţii cu partea anterioară microscopic direct
efilată; *Histopatologic
(eroziuni şi ulcere
ale mucoasei,
exsudat
hemoragic,
hiperplazia
epiteliului
glandular,
granuloame în
submucoasă sau
transmurale)
*Parazitologic
Oesofagosto- Oesophagosto- Cecum şi colon - noduli de *Necropsic
moza mum dentatum, 1-20 mm, în mucoasă şi *Examen
O. quadrispinu- submucoasă, ombilicaţi, cu microscopic direct
latum conţinut cazeos galben sau *Histopatologic
cenuşiu; edem al mucoasei (granuloame
şi submucoasei; eozinofilice în
Complicaţii cu bacterii jurul larvelor de
anaerobe şi cu Balantidium stadiul 3,
coli– tiflocolită necrotică; întreruperea
musculoasei
mucoasei, edem)
Ascaridioză Ascaris suum Focare de hemoragie, edem, *Necropsic
congestie, atelectazie *Examen
pulmonară în focare; microscopic direct
hepatită hemoragico- *Histopatologic
necrotică – traiecte, fibroză (bronşiolită
interstiţială - pete de lapte; eozinofilică, larve,
Paraziţii intestinali – enterită granuloame;
catarală, obstrucţie hepatită
intestinală, biliară (icter de hemoragico-
stază), perforare intestinală; necrotică, fibroză
interstiţială şi
infiltrat
eozinofilic;
hipertrofia
musculoasei,
alungirea
criptelor, infiltrat
eozinofilic şi
mastocitar)
Acantocefali- Macrocantho- Intestin cu noduli fibroşi de *Necropsic
doza rhynchus aprox. 1 cm diametru la *Histopatologic
259
hirudinaceus nivelul mucoasei; nodulii
sunt vizibili şi prin
transparenţa seroasei ca
formaţiuni cenuşii sau
gălbui, supurative;
Complicaţii – anemie,
perforaţii intestinale,
peritonite;
4.9. Principalele boli carenţiale la porc

Carenţa de Carenţa de Nou născuţi: *Necropsic
vitamină A carotenoide în microftalmie, enoftalmie, *Histopatologic
furaje exoftalmie, opacifieri (cheratinizarea
corneene, edeme subcu- epiteliului
tane, ascită, lichidotorax papilelor renale,
şi lichidopericard, rinichi epiteliului vezicii
hipoplazici sau urinare,
displazici, hidrocefalie; esofagului;
Purcei – hipotrepsie, lor- demielinizări ale
doză, proliferarea spongi- nervilor, steatoză
oasei în dauna compactei hepatică)
osoase, compresiunea
encefalului, nervilor
optici, piele seboreică.
Atrofie testiculară.
Hipervitaminoz Supradozare Scurtarea oaselor lungi; *Necropsic
aA medicamentoas Alungirea tuberozităţii *Histopatologic
ă tibiale, trocanterului (scăderea
mare femural, numărului de
tuberozităţii humerale; osteoblaste,
rotaţia epifizelor; scăderea cantităţii
de osteoid, rărirea
trabeculelor
osului spongios).
Carenţa de Nou născuţi: anomalii ale *Necropsic
riboflavina scheletului;
Tineret: alopecie,
seboree, vascularizarea
corneei, steatoza
ficatului, anemie
(afectarea măduvei).
260
Carenţa de Carenţa de Păr mat , piele murdară, *Necropsic
piridoxină vitamina B6 distrofia grasă a ficatului,
anemie (hipocromă).
Carenţa de Carenţa de Pielea uscată, exfoliativă, *Necropsic
niacină niacină alopecie; *Histopatologic
Enterită cronică (distrugerea celu-
ulceroasă lelor gliale din
substanţa cenuşie
intermediară cer-
vicală şi lombară
medulară,
vacuolizarea
substanţei albe).
Carenţa de acid Carenţă de Hipotrepsie; Piele uscată, *Necropsic
pantotenic vitamină B5 scvamoasă, păr horipilat,
friabil , alopecie,
conjucti-vită.
Gastroenterită ulce-roasă,
gastroenteroragii ,
hemoragii subendo- şi
subepicardice.
Carenţa de Colina Purcei hipoponderali; *Necropsic
colina Distrofia grasă a
ficatului;
Carenţa de B12 Leziuni degenerative la *Necropsic
cobalamină nivelul măduvei spinale, *Histopatologic
infiltraţie grasă a ficatu-
lui, anemie
(normocitară);
Hipovitaminoza Antagonişti ai Stare hemoragipară (pre- *Necropsic
K vitaminei K. dominant intramuscular,
articular şi intestinal).
Rahitismul Carenţa primară Tineret: articulaţii *Clinic
în vitamina D, îngroşate, joncţiuni *Paraclinic
deficitul de condrocostale largi, oase *Necropsic
calciu moi, fracturi costale şi *Histopatologic
Secundar - vertebrale. (cartilaj de
gastroenterite Neregularitatea liniei de creşte-re
diverse; eroziune, la limita dintre hipertrofiat,
cartilaj şi os; osteoidul persistenţa con-
nemineralizat apare ca o drocitelor în
bandă groasă, dinţată, mase de osteoid
friabilă, alb-gălbuie. nemi-neralizat;
Asociere cu alte osteoid
sindroame carenţiale (ex. cartilaginos;
parakeratoză) asociere uneori
261
cu osteofibroza);
*Biochimia
osului
Osteofibroza Carenţa de Îngroşarea oaselor *Necropsic
(Osteodistrofia calciu şi/sau de bazocraniului, *Histopatologic
fibroasă) vitamină D; mandibulei, dinţi mobili, (oprirea osificării
Excesul de fixaţi oblic într-un ţesut encondrale,
fosfor conjunctiv fibro-osos; resorbţie osoasă
îngroşarea metafizelor, intensă – hiper-
hiperplazia şi congestia plazie şi hiper-
periostului; trofie osteoclas-
Oasele late şi epifizele cu tică, fibroză osoa-
consistenţă moale, uşor să, tasări,
secţionabile cu cuţitul; hemora-gii,
Hiperplazie necroze
paratiroidiană; metafizare);
*Biochimia
osului
Osteoporoza de Raţii deficitare Femele în lactaţie – *Necropsic
lactaţie marginal în osteoporoză generalizată, *Histopatologic
calciu şi nivel fracturi vertebrale, femu- (osteoporoză,
normal sau rale, falangiene; densitate osteofibroză)
crescut de osoasă scăzută (ex. *Biochimia
fosfor; femurul ajunge sub 1,018 osului
faţă de 1,028 normal)
Hipervitaminoz Supradozarea Intoxicaţii orale acute, *Necropsic
aD vitaminei D: fatale – hemoragii *Histopatologic
iatrogen, gastrointestinale; (mineralizarea
rodenticide; Mineralizarea intimei ţesuturilor fibro-
arteriale, endocardului, elastice, osteocla-
rinichiului, pulmonului, zie intensă).
peretelui intestinal;
Miodistrofia Carenţa de Leziuni simetrice, frec- *Necropsic
nutriţională vitamina E şi Se vent musculatura mem- *Histopatologic
(nou-născuţi, brelor posterioare şi muş- (hialinizarea fi-
tineret şi chii iliospinali. Muşchi brelor
animale adulte) palizi, ceroşi, friabili. musculare);
*Biochimic
Hepatoza Carenţa de Se , Posibil evoluţie concomi- *Necropsic
dietetică dependenţă tentă cu miodistrofia; *Histopatologic
parţială de Acut: icter, leziuni hemo- (degenerare
vitamina E ragiconecrotice şi granulară şi liză
(obişnuit edemul vezicii biliare; hepatocitară,
purceii până la edem pul-monar, subcut., focare de necroză
vârsta de 3 luni) mezente-ric şi al de coagulare,
colonului helicoi-dal, microhemoragii).
262
miodistrofie cardiacă, *Biochimic
ulcere esofagogastrice;
Evoluţii lente: fibroza
ficatului
Microangiopati Carenţa de Se şi Hemoragii epidermice, *Histopatologic
a dietetică vitamina E congestie şi hemoragii (tumefierea celu-
(Boala cordului - cea mai gravă subepi- şi lelor endoteliale
muriform) formă subendocardice, sugilaţii în capilarele mio-
(toate vârstele) miocardice. cardului, necroză
fibrinoidă, trom-
buşi obliteranţi);
*Biochimic
Carenţa de zinc Deficitul de Piele rugoasă, uscată, *Necropsic
zinc, antagonişti scuamoasă, cruste negri- *Histopatologic
ai zincului cioase la baza urechilor, (edemul şi
(calciu, cupru, la nivelul coapselor şi de- acantoza stratului
cadmiu), a lungul liniei dorsale; spinos, strat
hipervitaminoză crevase, dermatite; exfoliativ gros,
D. Parakeratoza mucoaselor: nucleat)
bucală şi esofago-
gastrică;
Anemia Carenţa primară Dezvoltare corporală *Necropsic
feriprivă de fier la purcei bună, anemie gravă, dila- *Histopatologic
taţie cardiacă, transsudate *Terapeutic
seroase în cavităţi, hipo-
plazia măduvei osoase;
Anemia Carenţă Anemie, dilataţie *Necropsic
hipocromă secundară de cardiacă, edeme, *Histopatologic
fier la adulţi transsudate seroase în *Terapeutic
(ex. cavităţi.
hipoclorhidrie , Leziunea primară.
hemoragii
cronice)
Carenţa de Rar la porc Anemie la tineret *Ev. furajului
cupru *Biochimic
(dozarea Cu în
sânge, ficat)
*Terapeutic
Carenţa de Administrare Arcarea membrelor *Clinic
mangan excesivă de anterioare, tumefacţii *Evaluarea
cartofi sau articulare, rarefacţie furajului
sfeclă osoasă. *Biochimic
Carenţa de Rar la porc Anemie, cahexie, *Necropsic
cobalt hipoplazia măduvei *Histopatologic
hematogene, *Biochimic
hemosideroză splenică şi (dozarea vit.B12,
263
hepatică; Co sânge, ficat)
*Terapeutic
Carenţa de iod Nivel mic de Avorturi, purcei morţi; *Necropsic
iod în furaje Nou-născuţi: mixedem, *Histopatologic
Exces de Ca, hipertrofie tiroidiană, *Biochimic
factori alopecie. (dozarea iodului
goitrogeni; tiroidian,
tiroxină)
4.10. Principale boli musculare la porc

Trichineloza Trichinela Fără leziuni *Trichineloscopi
spiralis e
*Histopatologic
Sarcocistoza Sarcocystis Chisturi parazitare *Necropsic
spp. albicioae, alungite, ca *Amprente -
boabele de orez , localizate merozoiţi);
în musculatura limbii, *Histopatologic
esofagului, diafragmului, (forme schizo-
miocard, muşchii gonice în fibrele
abdominali, fără reacţie în musculare)
jur;
Cisticercoza Cysticercus Chisturi parazitare cu pereţi *Necropsic
musculară cellulosae, transparenţi, uşor alungite *Histopatologic
forma larvară a (8-12/5-6 mm), cu conţinut
teniei Taenia clar, scolexul situat central,
solium albicios) - musculatura bine
vascularizată.
Larvele în migrare - enterită
catarală, peritonită,
hepatită;
Sindromul de Predispoziţie Rigiditate cadaverică *Necropsic
stres porcin genetică, rapidă, musculatura (în *Histopatologic
(Sindromul de rasială special longissimus dorsi, (edem interfibrilar,
hipertermie (Landrace, psoaşii, semitendinoşi) este zone de hiper-
malignă) Pietrain, umedă, palidă (carne contracţie, frag-
Hampshire, exsudativă), uneori cu mentarea fibrelor;
Yorkshire, hemoragii. Miocardul miocard – degene-
metişi); ventricular – palid. rare granulară
Stres de trans- Congestie şi edem multifocală, benzi
port, manipu- pulmonar, hidropericard, de hipercontracţie,
lare, lupte; hidrotorax, congestie miocitoliză).
264
hepati-că, cianoza
extremităţilor;
4.11. Principale boli abortigene la suine

Sindromul Togaviridae Avorturi, fătări prema- *Epizootologic
reproductiv şi gen. ture, purcei debili; *Clinic
respirator Arterivirus Avortoni: *Necropsic
porcin Caracteristică - necroza *Histopatologic
(PRRS) vasculară ombilicală cu (perivascularită
edem ombilical şi limfohistiocitară uterină
hemoragie; şi placentară,
Purcei fătaţi morţi şi limfoclazie şi
purcei neviabili – hiperplazia centrilor
congestie, edem germinativi limfonodali
pulmonar, pneumonie cu celule multinucleate,
interstiţială şi pneumonie interstiţială
necrotică, dilataţie şi epitelizare alveolară)
cardiacă, transudate în *Imunohistochimie
cavităţi; *Izolarea virusului
Legenda figurilor
4.65. Mumifiere - diferite stadii. 4.66. Detaliu din figura precedentă.
4.67. Purcei născuţi morţi – mixedem: 4.68. Mixedem – ţesut conjunctiv
alopecie, congestia extremităţilor subcutanat umed, gelatinos.
4.69. Mixedem – tiroide mari. 4.70. Mixedem detaliu – tiroidă mărită.
4.71. Mixedem – ţesut conjunctiv umed. 4.72. Rinichi hipoplazici în mixedem;
265
266
Pseudorabia Herpesviridae Placentită necrotică; *Clinic
(Boala lui gen. Edeme subcutanate, *Necropsic
Aujeszky Varicellovirus exudate în cavităţi, *Histopatologic (incluzii
intranucleare în trofoblaşti;
Herpes porcin necroze miliare în ficat,
meningoencefalită şi
splină, tonsile; meningomielită
267
limfoglială);
*Izolarea virusului
*Serologic
Pesta porcină Flaviviridae Fetuşi mumifiaţi; *Epizootologic
clasică Pestivirus Purcei cu malformaţii: *Clinic
aplazie sau hipoplazie *Necropsic
cerebrală, cerebeloasă,
(tonsile, splină, rinichi,
artrogripoză; limfonoduri)
*Izolarea virusului
*Serologic
Infecţia cu Paramyxoviru Fetuşi mumifiaţi, *Necropsic
paramixovirus s mortinatalitate; *Izolarea virusului
*Serologic
Sindromul de Circovirusul Avorturi frecvente: *Epizootologic
lezionare porcin de tip 2 purcei morti, fetuşi *Clinic
multisistemică (PCV2). mumifiaţi, miocardită *Histopatologic
*Necropsic
postînţărcare fibrinonecrotică;
*Izolarea virusului
(PMWS) Purcei neviabili, cu *Serologic
tremor congenital;
Parvoviroza Porcine Moarte embrionară, *Necropsic
parvovirus fetuşi mumifiaţi, purcei *Histopatologic
debili, neviabili; (miocardită şi perivasculite
multisistemice cu
Purcei fătaţi morţi sau
limfocite, plasmocite şi
neviabili: anemie, edem histiocite, incluzii
subcutanat, pulmonar, intranucleare în
lichide cavitare, pneumocite, hepatocite,
hemoragii epi- şi celulele Purkinje din
endocardice, cord cerebel).
globulos, ficat mare, *Izolarea virusului
distrofic, edemul *Serologic
mezourilor abdominale.
Legenda figurilor
4.73. Rinichi hipoplazici 4.74. Rinichi hipoplazici
4.75. Boala Aujeszky; tonsilită (săgeata) si 4.76. Pulmon fetal cu pneumonie
epiglotită necrotică. interstiţială.
4.77. Gastroenterită transmisibilă (GET), 4.78. GET: detaliu – vase limfatice
limfă lăptoasă în limfaticele mezenterice cu limfa lăptoasă (bogată
segmentelor în lipide) – zone neafectate.
neafectate (săgeată plină); lipsa limfei
în
segmente afectate (săgeată goală).
4.79. GET: detaliu – vase limfatice sub 4.80. GET: detaliu – lipsa limfei lăptoase în
seroasa segmentele intestinale afectate.
intestinală din zone neafectate.
Rinita cu Citomegalo- Avort – autoliză şi *Necropsic

*Histopatologic
268
incluzii a virusul porcin mumifiere; Purcei vii – (- incluzii mari, bazofile,
purceilor Herpesviridae subdezvoltare, moarte în intranucleare, în
7 zile – congestie şi edem macrofagele pulmonare, în
celulele glandelor
pulmonar, hidrotorax,
mucoasei nazale şi
hidropericard, focare epiteliul renal;
cenuşii de densificare pe - incluzii mici în celulele
partea ventrală a endoteliale;
pulmonului; limfonoduri - meningoencefalită
mediastinale mărite; nesupurată;
Leptospiroza Leptospira Avortoni, purcei *Clinic
pomona, L. neviabili; *Necropsic
tarassovi, Placentă – edem; *Bacterioscopic
L.icterohaemo Avortoni – autoliză; (amprente renale,
-rrhagiae, Purcei neviabili - hepatice, frotiuri din
L.canicola, subicter, edeme urină, lichide din
L.grippo- subcutanate hemoragice, cavităţi – câmp
typhoza exsudate serohemoragice întunecat, impregnaţie
şi serofibrinoase; argentică) ;
ficat, rinichi degeneraţi; *Histopatologic
necroze hepatice miliare; (necroze hepatice,
nefrită interstiţială)
*Imunohistologic
*Serologic
Infecţii cu Staphylococcu Metrită fibrino- *Necropsic
stafilococi s aureus hemoragică, necrotică; *Bacteriologic
Bruceloza Brucella suis, Avort în perioada 2-3 *Necropsic
B.melitensis, luni de gestaţie, *Bacterioscopic
B.abortus mortinatalitate, purcei (amprente corionice şi
neviabili; frotiuri din exudatul
Adulte – artrite placentar – celule
purulente, epitelioide cu cuiburi de
fibrinopurulente, bacterii libere şi
osteomielite vertebrale fagocitate) ;
granulomatoase cu *Histopatologic
ramoliţie şi supuraţie; (infiltrat limfo-
Metrită hemoragico- plasmocitar în uter,
necrotică difuză sau metaplazie scuamoasă
granulomatoasă miliară; superficială, degenerare
Necroza vilozităţilor chistică a glandelor)
coriale, exudat *Bacteriologic
mucopurulent. (placentă, stomac,
Avortoni: edem pulmon, splină)
subcutanat mai evident *Serologic
periombilical, *Alergic
epanşamente în cavităţi,
adesea sangvinolente,
269
lichid gastric tulbure,
gălbui;
Listerioza Listeria Avort în perioada finală a *Clinic
monocitogenes gestaţiei. *Necropsic
Retenţie placentară, *Histopatologic
metrită *Microbiologic
necroticopurulentă ; (placentă, ficat, rinichi,
Avortoni : edeme splină, lichide din
subcutanate, lichide cavităţi)
serohemoragice în * Bioproba.
cavităţi, focare necrotice * Examen serologic -
miliare în ficat, splină, scroafe
rinichi, pulmon, miocard;
Nocardioza Nocardia Bronhopneumonie *Clinic
asteroides difuză; *Necropsic
*Amprente
*Histopatologic
*Microbiologic
* Examen serologic -
scroafe
Mucormicoza Mucor spp. Dermatită necrotică *Clinic
multifocală; *Necropsic
*Amprente
*Histopatologic
Aspergiloza Aspergillus Dermatită necrotică *Clinic
spp. multifocală; *Necropsic
*Amprente
*Histopatologic
Toxoplasmoza Toxoplasma Rar; *Necropsic
gondii Moarte embrionară, *Amprente
avort, autoliză, *Histopatologic
mumifiere; (focare de necroză în
Avortoni: focare placentă, SNC, ficat,
necrotice albe miliare în rinichi, pulmon…
ficat, miocard, Chisturi şi tahizoiţi în
suprarenale, ulcere SNC.
intestinale mici, galbene, *Imunofluorescenţă
superficiale, cu halou *Serologic
congestiv;
270
271
272
V. Diagnosticul necropsic la bovine
5.1. Tehnica necropsiei bovinelor
Înregistrarea cadavrelor precum şi preluarea anamnezei se face după

aceleaşi principii prezentate pentru toate speciile. Mai mult decât la alte
specii, necropsia trebuie făcută cât mai repede după moarte deoarece
modificările cadaverice se instalează cu mare viteză datorită volumului mare
al cavităţii abdominale care permite menţinerea unei temperaturi interne
ridicate şi încărcăturii mari de germeni digestivi care difuzează în ţesuturi şi
proliferează. Necropsia nu poate fi amânată, aşa cum se poate face în cazul
altor specii, cu atât mai mult cu cât nu se poate face o refrigerare
corespunzătoare a cadavrului, mai ales la animalele adulte. În cazuri de forţă
majoră, când nu se poate face examenul imediat după moarte, se poate face
eviscerarea şi refrigerarea organelor, mai ales a celor abdominale. Evoluţia
modificărilor cadaverice este, astfel, mult încetinită.

Inspecţia cadavrelor bovinelor se face după protocolul descris la
mamifere. Examenul extern oferă relaţii importante asupra stării de
întreţinere, conformaţiei, aplomburilor, asupra unor afecţiuni digestive (tren
posterior murdar cu fecale în caz de diaree), afecţiuni genitale (distocii),
fracturi osoase, hernii şi eventraţii, etc.
Regiunile cu piele fină (peribucală, a ugerului, a coroanei şi
interdigitală, mamară) se vor examina în direcţia evidenţierii eventualelor
leziuni exantematoase din febra aftoasă şi alte boli eruptive.
Examenul extern va surprinde zonele de depilaţie şi modificări ale
pielii produse de acarieni şi dermatofiţi. Tricofiţia este o boală care
afectează frecvent viţeii şi produce leziuni uscate, depilate, proeminente,
ombilicate, pe întreg corpul dar mai frecvente la nivelul capului şi baza
cozii. Pentru confirmarea unor astfel de leziuni se va recurge la efectuarea
de raclate cutanate în vederea examenului microscopic direct.
Unele boli pot avea expresie exclusiv cutanată sau leziunile cutanate
să fie atât de caracteristice încât diagnosticul se poate formula prin simplul
examen extern al cadavrului. Oricum, necropsia trebuie să fie completă.
Intoxicaţia cu alcaloizi din cornul secării (Claviceps purpurea) sau
ergotismul se manifestă prin laminită acută, edem al extremităţilor, mai ales
273
al membrelor posterioare şi gangrenă uscată a extremităţilor (necroza
vârfului urechilor, pielii membrelor şi cozii).
O atenţie specială se acordă zonei ombilicale la nou-născuţi deoarece
infecţiile ombilicale sunt frecvente. Pot rămâne localizate la nivelul
ombilicului şi au de obicei aspect fibrinos sau purulent. De multe ori infecţia
şi inflamaţia se extinde de-a lungul venelor ombilicale până la ficat cu
apariţia hepatitei, de-a lungul arterei ombilicale cu formarea de abcese sau
de-a lungul canalului urac cu apariţia cistitei. Bacteriemiile sunt frecvente şi
se soldează cu poliserozite, poliartrite, uneori meningite, fibrinopurulente.
Cele mai uzuale bacterii implicate în aceste septicemii sunt E. coli,
Staphylococcus spp., Streptococcus spp. şi Corynebacterium pyogenes.
Părul uscat, mat este asociat înfometării cronice şi deshidratării. La
viţei, pierderea părului din regiunea perineală şi a epidermului şi părului de
la nivelul botului şi nărilor poate însoţi diareile severe prelungite.
Jupuirea cadavrului se va face după tehnica descrisă la cal dar
numai după examenul glandei mamare. Mamela se poate examina prin
inspecţie, palpaţie şi secţionare, la nivelul cadavrului sau pe masa de
necropsie după ce s-a îndepărtat împreună cu limfonodulii retromamari.
Examinarea la nivelul cadavrului presupune secţionarea sferturilor
de pe partea stângă de la baza mamelei până la vârful mameloanelor
interesând întregul parenchim, cisterna şi mameloanele. După examinarea
acestor componente secţiunile se vor adânci extinzându-se la nivelul
sferturilor declive, de pe partea dreaptă.
Dacă mamela a fost desprinsă, se examinează imediat, secţionând-o
longitudinal, la nivelul rafeului median în două jumătăţi, stângă şi dreaptă.
Apoi se aşează cu suprafaţa de secţiune în jos cu mameloanele orientate
lateral. După examenul prin inspecţie şi prin palpare, se secţionează fiecare
jumătate, într-un plan vertical ce trece prin mamelon. Limfonodulii
retromamari se secţionează seriat. În examinarea ugerului se apreciază
simetria, dezvoltarea şi consistenţa. Suprafaţa de secţiune trebuie să fie
umedă-lucioasă şi de culoare gălbuie-roză, mată, având structură lobulară.
Mucoasa cisternei şi a mamelonului este albicioasă şi fin granulară.
5.1.2. Deschiderea cavităţii abdominale

Deschiderea cavităţii abdominale se face după tehnica descrisă la
cabaline. Se examinează foiţa epiploonului, care acoperă toate organele, cu
excepţia reţelei şi a cheagului. În partea dreaptă, subcostal, se pot vedea
porţiuni din ficat şi duodenul. Restul organelor cavităţii abdominale devin
vizibile după înlăturarea epiploonului. Se examinează topografia organelor,
starea diafragmului, aderenţe între organe şi eventualii corpi străini existenţi
274
în cavitatea abdominală (lichide, cheaguri de sânge, fibrină, puroi, corpi
străini solizi).
5.1.3. Eviscerarea şi examinarea organelor abdominale
Eviscerarea organelor începe prin ligaturarea dublă a duodenului în
imediata apropiere a cheagului. În caz de icter se face proba coledocului,
înainte de a secţiona duodenul. După secţionare, duodenul se detaşează uşor
din legăturile lui cu pancreasul şi cu colonul, apoi se face o dublă ligatură a
rectului şi se secţionează. Se secţionează cu atenţie inserţia mezenterului şi
se eviscerează întreaga masă intestinală. Pentru a uşura manipularea masei
intestinale se aplică o ligatură dublă pe ileon, în apropierea intrării lui în
cecum şi se separă intestinul subţire de cel gros. Se secţionează mezenterul
la nivelul inserţiei sale pe intestin şi se deschide intestinul.
Se ligaturează esofagul înaintea intrării sale în rumen, apoi se
secţionează legătura sacului rumenal stâng superior cu tavanul cavităţii
abdominale. Se extrage stomacul, prestomacele şi splina. În momentul
eviscerării prestomacelor se pot constata aderenţe anormale, în special la
reţea (reticulite traumatice) şi pe partea caudală a sacului rumenal stâng
superior (puncţii rumenale). Înainte de a secţiona aderenţele existente, se
apreciază extinderea, caracterul acestor aderenţe (aderenţe fibroase, fistule)
şi organele interesate.
Examinarea splinei se face apreciind forma, mărimea şi aspectul pe
secţiune. Modificările de formă sunt, în general, apanajul anomaliilor.
Examinarea prestomacelor se face după eviscerarea lor,
consemnând toate aderenţele, forma, mărimea şi starea de plenitudine. Se
desface legătura laxă dintre reţea şi foios, dintre foios şi stomacul glandular
(cheag) şi dintre cheag şi rumen, apoi se aşează organele astfel încât partea
dreaptă a rumenului, precum şi deschiderea esofagului să fie orientate în
sus, iar cheagul şi foiosul în partea stângă a rumenului. Se practică o incizie
care să deschidă ambii saci rumenali, începând de la intrarea esofagului, de-
a lungul silonului longitudinal drept, apoi se bifurcă pe ambii saci rumenali.
Cheagul se secţionează de la pilor, pe mica curbură, până la deschiderea
foiosului, apoi se deschide reţeaua. O atenţie deosebită se acordă examinării
conţinutului şi aspectului mucoaselor prestomacelor.
Dilataţiile gazoase rumenale vor fi interpretate cu prudenţă, existând
posibilitatea apariţiei confuziilor cu timpanismul cadaveric. Caracteristicile
anatomopatologice ale timpanismului din timpul vieţii sunt descrise la bolile
digestive.
Foiosul taurinelor poate fi sediul unei supraîncărcări cu furaje
deshidratate. Acest fapt se traduce prin consistenţă tare, lemnoasă,
275
secţionare grea, iar la deschidere, lamele foiosului sunt aderente între ele
prin intermediul unui liant uscat, dens.
Stomacul glandular este mai rar sediul unor leziuni la animalele
adulte (parazitoze, deplasări, ulcere), în schimb, la viţeii nou-născuţi cu
sindrom de diaree neonatală se întâlnesc frecvent peteşii, sufuziuni şi ulcere.
Torsiunile abomasului apar destul de rar. Diagnosticul se bazează pe
observarea modificării topografice şi a leziunilor induse de torsiune
(congestie puternică, infarctizare - perete îngroşat, edemaţiat, roşu negricios
difuz, friabil). Pot apărea torsiuni gastrice şi intestinale postmortem ca
urmare a manipulării în timpul transportului. Aceste modificări topografice
nu se asociază cu stază venoasă şi infarctizarea.
Examenul stomacului implică în mod obligatoriu şi examenul
conţinutului. Conţinutul normal al stomacului viţeilor sugari este reprezentat
de coaguli de lapte. Conţinutul gastric cu paie, fân, grăunţe şi corpuri străine
indică faptul ca viţelul nu a putut să se hrănească din cauza lipsei de vigoare
sau din cauza mamei (agalaxie, mamă neglijentă, uger căzut sau mameloane
prea mari). Uneori stomacul este gol sau aproape gol iar depozitele de
grăsime sunt absente. Aceste aspecte indică înfometarea cronică.
Cele mai frecvente leziuni intestinale sunt cele produse de germenii
microbieni. Examinarea macroscopică a intestinelor evidenţiază, de multe
ori, leziuni puţin specifice. Leziunile sunt prezentate la fiecare boală în parte
în subcapitolele următoare.
Salmoneloza induce enterită fibrinoasă sau difteroidă. Enteritele
acute hemoragice sau hemoragico-necrotice cu bule de gaz în perete sunt
caracteristice infecţiei cu Clostridium perfringens tip C (enterotoxiemie).
Duodenul şi porţiunea proximală a jejunului sunt mai afectate. Coccidioza
produce colită hemoragiconecrotică sau difteroidă, în evoluţiile mai lungi.
Enterita cu Trichomonas, chiar dacă nu este citată în literatură, a fost
diagnosticată la Disciplina de Morfopatologie şi Diagnostic Necropsic a
FMV Cluj-Napoca într-un episod la malaci, sub formă de enterită cataralo-
hemoragică, în focare cu contur neregulat.
Legenda figurilor
5.1. Evidenţierea tiroidei. 5.2. Liniile de secţionare a peretelui
abdominal.
5.3. Realizarea butonierei abdominale. 5.4. Secţionarea pe linia hipocondrului.
5.5. Liniile de secţionare a peretelui 5.6. Secţionarea articulaţiilor
costal. condrocostale.
5.7. Bascularea peretelui costal. 5.8. Secţionarea articulaţiilor costo-
276
vertebrale.
277
278
279
Eviscerarea şi examinarea ficatului. Se secţionează ficatul din
legăturile lui normale, examinându-se cu atenţie eventualele aderenţe la
organele învecinate. La rumegătoare, o atenţie deosebită se acordă canalelor
biliare, care pot fi sediul unor leziuni parazitare. Secţiunile în ficat se
practică pe faţă viscerală, perpendicular pe canalele biliare, în fiecare lob.
5.1.4. Eviscerarea şi examinarea organelor din cavitatea toracică

Deschiderea cutiei toracice, după tehnica descrisă la cabaline, se face
imediat după ce a fost deschisă cavitatea abdominală. Inspecţia cavităţii
toracice şi a sacului pericardic se face în momentul deschiderii lor sub
aspectul topografiei organelor, conţinutului, aderenţelor sau al altor
modificări.
Eviscerarea şi examinarea organelor din cavitatea toracică pot fi sau
nu precedate de eviscerarea organelor cavităţii abdominale. Este preferabil
ca organele cavităţii abdominale să fie deschise la sfârşit, pentru a nu
murdări cadavrul cu conţinutul lor.
Eviscerarea se face conform tehnicii descrise pentru mamifere,
începe cu limba, apoi faringele, laringele, esofagul, traheea, pulmonul şi
cordul. Înaite de eviscerarea piesei cervico-toracice se vor aplica ligaturi
duble pe vena cavă, aortă şi esofag, în apropierea diafragmului.
Examinarea limbii se face cu atenţie, existând posibilitatea
evidenţierii leziunilor eruptive de natură virală, ulcerelor, proliferărilor
granulomatoase din actinobaciloză şi altele.
Deschiderea laringelui se face după o prealabilă examinare a formei
şi simetriei sale. Apoi se secţionează laringele şi traheea pe linia superioară,
îndepărtând uşor inelele. Se examinează conţinutul şi aspectul mucoasei.
Difteria viţeilor se caracterizează prin necroze şi ulcere laringiene.
Focarele ulcerate sunt acoperite cu exudat brânzos, urât mirositor. Edemul
laringian are grade diferite, până la ocluzia laringelui. De obicei din leziuni
se identifică Fusobacterium necrophorum dar nu se poate stabili întotdeauna
implicarea primară sau secundară a acestui germen. Leziunea se poate
asocia cu bronhopneumonie severă.
Legenda figurilor
5.9. Examenul general al cavităţii 5.10. Laringe - hemoragii liniare (săg.
toracice. subţire), lichid spumos (săgeată groasă).
5.11. Deschiderea bronhiilor - lapte 5.13. Miodistrofie nutriţionala la malac
aspirat, coagulat, aderent la bronhii. (muşchi semitendinos).
5.12. Examinarea articulaţiilor. 5.14. Miodistrofie nutriţionala la viţel
5.15. Calcificări ale endocardului. 5.16. Calcificarea intimei aortice.
280
Deschiderea esofagului se face longitudinal şi poate releva corpi
străini, ulcere traumatice sau eroziuni şi ulcere liniare specifice pentru BVD.
În diareea virotică a bovinelor (BVD) apar eroziuni şi ulcere la nivelul
întregului tub digestiv sau numai în unele segmente. Leziunile tipice sunt
reprezentate de ulcere bucale, esofagiene şi ale mucoasei care acoperă
plăcile limfoide intestinale. Pentru evidenţierea şi cultivarea virusului se
recoltează şi se trimit la laborator splina şi limfonoduri mezenterice
deoarece virusul are afinitate pentru ţesuturile limfoide.
Examinarea pulmonului se face după regulile generale prin
inspecţie, palpaţie, secţionare şi proba docimaziei. Secţionarea pulmonului
începe cu secţionarea longitudinală şi examinarea trunchiului şi arterelor
pulmonare. Apoi se detaşează cordul, urmând ca el să fie examinat separat,
şi se face deschiderea bronhiilor şi secţiunile în parenchimul pulmonar după
tehnica generală. Se examinează ganglionii traheobronşici şi mediastinali.
Pneumonia interstiţială este atribuită de obicei infecţiei cu virusul
parainfluenţei tip 3 (PI-3) dar poate fi indusă la viţeii tineri şi de infecţii
bacteriene septicemice, cum sunt cele cu E. coli şi Salmonella spp. Infecţiile
cu virus sinciţial sunt mai frecvente la tineretul în creştere. Pneumonii cu
evoluţie enzootică pot fi produse de infecţii cu adenovirus, rhinovirus,
reovirus, Mycoplasma dispar şi M. bovirhinis.
Leziunile de pneumonie cu localizare la partea ventrală a lobilor
anteriori sugerează evoluţia unor pneumonii bacteriene. Pulmonul prezintă
stadii diferite de evoluţie ale pneumoniei fibrinoase (hepatizaţie roşie,
cenuşie, pancreatizare), atelectazie şi fibroză în funcţie de durata procesului.
Frecvent se întâlnesc focare de necroză şi supuraţie. Exudatul fibrinos sau
fibrinopurulent pleural apare frecvent în asociere cu focarele de pneumonie.
În fazele avansate ale pleuritei se realizează aderenţe fibroase între foiţele
pleurale. Emfizemul interstiţial şi alveolar este asociat stenozelor sau
ocluziilor bronhiolelor ce apar în cursul pneumoniilor. Emfizemul este de
multe ori agonic.
Legenda figurilor
5.17. Bronhopneumonie fibrinonecrotică 5.18. Bronhopneumonie gangrenoasă.
anteroventrală.
5.19. Bronhopneumonie gangrenoasă. 5.20. Emfizem interstiţial disecant.
5.21. Emfizem interstiţial si subpleural. 5.22. Bronhopneumonie gangrenoasă
“ab ingestis”.
5.23. Sechestre necrotice. 5.24. Granuloame cenuşii tuberculoase
in limfonodulii mediastinali.
281
282
283
Pneumoniile interstiţiale virale sunt însoţite, cel puţin în fazele
iniţiale, de pneumonie catarală, descuamativă. Complicaţiile bacteriene
secundare induc exsudaţie de tip purulent, necroză sau chiar gangrenă.
Pentru identificarea germenilor implicaţi în etiologia pneumoniilor
se recoltează probe de ţesut pulmonar şi din limfonodurile regionale
(traheobronşice şi mediastinale) pentru izolarea bacteriilor şi virusurilor şi
probe pentru examenul histopatologic.
Bronhopneumonia ab ingestis, de obicei gangrenoasă, este o leziune
relativ obişnuită la viţeii sugari. Mai frecvent este indusă de aspirarea de
lapte sau înlocuitori de lapte. Alte cauze, la orice vârstă, includ aspirarea de
medicamente sau alte fluide administrate prin breuvaj defectuos. Fluidele
aspirate se distribuie mai ales în părţile declive ale pulmonului încât
leziunile se vor dezvolta în aceleaşi zone ca şi bronhopneumoniile
bacteriene.
Examinarea cordului constă în aprecierea formei, în special a
diametrului transversal şi a formei apexului. La animalele cu dilataţie
excentrică, vârful cordului este mult rotunjit, iar diametrul transversal mărit.
Aşezat pe masă, cordul este turtit şi flasc.
La taurine, mai mult decât la alte specii, se pot întâlni leziuni ale
sacului pericardic. Aceste leziuni pot fi acumulări de lichide pericardice
(serofibrinoase, fibrinoase, purulente sau fibroase, de natură traumatică) sau
pericardite proliferative de natură tuberculoasă.
Deschiderea compartimentelor cardiace se face începând cu
ventriculul şi atriul stâng, apoi cu cel drept. Se secţionează şi se examinează
originea marilor vase (aorta şi artera pulmonară) cu valvulele sigmoidiene.
La animalele adulte, leziunile mai frecvent întâlnite sunt valvulopatiile.
Cele mai comune defecte congenitale ale cordului sunt persistenţa
orificiului interventricular, persistenţa orificiului interatrial, canalul arterial
persistent şi tetralogia lui Fallot.
Legenda figurilor
5.25. Piometru. 5.26. Galactoforită necrotică.
5.27. Placentită necrotică. 5.28. Strumă parenchimatoasă –
hipotiroidism congenital.
5.29. Avorton cu edem subcutanat 5.30. Hepatită necrotică –
(Campylobacter foetus). Campilobacterioză.
5.31. Conţinut rumenal floconos, grunjos 5.32. Omfalită necrotică, peritonită
în avortul campilobacterian. (perihepatită) fibrinoasă.
284
Striaţiunile gălbui şi mineralizarea miocardului sunt întâlnite în
boala muşchiului alb. Leziunile sunt mai evidente la nivelul miocardului de
sub endocardul ventriculului stâng.
Endocardita valvulară este produsă mai frecvent de C. pyogenes,
streptococi şi stafilococi şi este de tip ulcerovegetant.
Focarele de miocardită necroticopurulentă ce apar în cazul
emboliilor septice, cu bacterii, au aspectul unor zone neregulate, gălbui,
vizibile prin transparenţa endocardului sau pe suprafaţa de secţiune.
Inflamaţia gangrenoasă din infecţia cu Clostridium chauvoei poate fi
localizată doar la nivelul miocardului.
La viţeii foarte tineri valvulele cardiace prezintă frecvent chişti
hematici care se resorb în timp şi care nu au fost asociaţi cu evoluţia unor
boli.
5.1.5. Eviscerarea şi examinarea organelor genito-urinare

Înainte de a se eviscera, se examinează topografia organelor,
legăturile cu organele vecine şi se face inspecţia bazinului.
Rinichii se eviscerează o dată cu ureterele şi cu vezica urinară, în
cazul unor modificări care impun menţinerea acestora într-o singură piesă.
În caz contrar, se scot separat rinichii, apoi vezica urinară. Când uterul nu
este gestant, se scoate într-o singură piesă: rectul, uterul şi vezica urinară. În
acest scop se secţionează ischiumul şi pubisul bilateral, se desprinde ţesutul
care înconjoară organele şi se secţionează pielea în jurul anusului şi a
vulvei. La animalele într-o stare avansată de gestaţie este mai dificilă
eviscerarea în bloc a acestor organe. Rinichii se compară între ei, deoarece
la taurine pot exista leziuni renale unilaterale. Rinichii se secţionează pe
marea curbură, se decapsulează pe întreaga lor suprafaţă şi apoi se
examinează. Decapsularea se face greu în cazul nefritelor interstiţiale, iar
suprafaţa organului apare cu pete albicioase ce pot avea aspect cicatricial.
Leziunile se continuă în corticală sau chiar şi în medulară, sub forma unor
striaţiuni albicioase. Mai frecvent se vor întâlni leziuni alterative,
hemoragico-necrotice sau necrotico-purulente mai grave la nivelul
bazinetului şi medularei (Pielonefrita taurinelor – Corynebacterium renale).
Se examinează forma şi mărimea papilelor renale, bazinetul şi depozitul
grăsos.
Rinichii polichistici congenital pot fi observaţi la viţei. Dacă
leziunea este unilaterală rinichiul normal va fi hipertrofic iar dacă leziunea
este bilaterală viţeii mor repede după naştere sau sunt născuţi morţi.
La nivelul rinichiului pot fi evidenţiate mici abcese sau infarcte. La
viţei aceste aspecte apar obişnuit în contextul bacteriemiilor. Examenul
285
bacteriologic (de certitudine) poate fi precedat de examenul citologic şi
bacteriocopic (examene orientative) şi completat cu cel histopatologic.
Unele tratamente cu chimioterapice (ex. sulfamide) prelungite, cu doze mari
sau aplicate unor vitei deshidrataţi, pot duce la precipitarea substanţelor la
nivelul papilelor. Fixarea în formol duce la dizolvarea cristalelor.
Vezica urinară detaşată se examinează sub aspectul plenitudinii
consistenţei şi grosimii peretelui. Apoi se deschide, începând de la gât,
pentru a păstra şi recolta o parte din conţinut. Urina la taurine trebuie să fie
clară şi alcalină. Se detaşează rectul din legăturile sale cu uterul. Uterul se
aşează în poziţie normală şi se examinează începând cu ovarele, apoi
oviductele, coarnele uterine, cervixul şi vulva.
Cistitele pot apărea la viţei în cazul canalului urac persistent şi
extinderii infecţiilor ombilicale. Dacă canalul urac este persistent zona
ombilicală este umedă, cu miros de urină iar canalul urac se poate evidenţia
cu uşurinţă.
Ovarele vacilor sunt frecvent sediul unor degenerări chistice, însoţite
uneori de hidrosalpinx.
Deschiderea uterului se face începând cu vaginul; se examinează
floarea involtă, apoi se deschid coarnele uterine, examinând conţinutul şi
aspectul mucoasei. În mod normal, vaginul la taurine este gol, iar cervixul
închis. Se apreciază mărimea şi consistenţa uterului. Mucoasa uterină are
falduri longitudinale, de culoare gri-roşiatică, este umedă şi lucioasă. Din
loc în loc se pot vedea urmele carunculilor, sub formă de mici ridicături
ombilicate. Pentru a aprecia exact starea fiziologică a acestui aparat se
examinează ovarele pentru a nu interpreta drept patologic stadiul de estrus.
În primele zile postpartum mucoasa uterină apare de culoare roşie-închisă şi
este acoperită de mase vâscoase, cenuşii-roşietice sau cenuşii-gălbui, care
sunt loşiile.
Examinarea aparatului genital mascul se face în mare, după tipicul
descris la cabaline. Sacul prepuţial se examinează în direcţia unor infecţii
microbiene sau parazitare. Testiculele sunt examinate din punct de vedere al
formei, mărimii, culorii, conţinutul burselor testiculare şi apoi pe secţiune.
Secţiunile se practică transversal pe marele ax, seriat şi pe toată grosimea.
5.1.6. Deschiderea şi examinarea craniului

În scopul uşurării deschiderii cutiei craniene se secţionează şi se
îndepărtează coarnele, apoi se procedează la decalotare. La taurine se
examinează cu atenţie leptomeningele, care poate fi sediul unor leziuni
tuberculoase.
286
Eviscerarea şi secţionarea sistemului nervos central se face după
tehnica generală. O atenţie deosebită se acordă ca şi la ovine, trunchiului
cerebral care poate fi sediul leziunilor din listerioză sau din encefalopatia
spongiformă. În scopul depistării focarelor de listerioză, uneori foarte mici,
bulbul se secţionează transversal, seriat, în felii cât mai subţiri posibil.
Oricum, recoltarea de probe pentru examen histopatologic este obligatorie.
Infecţia intrauterină cu virusul BVD induce apariţia hipoplaziei
cerebeloase, hidranencefaliei şi porencefaliei la viţei.
Meningitele bacteriene se caracterizează prin apariţia unui exsudat
tulbure la nivelul sulcusurilor. Cele mai multe cazuri de meningită la nou-
născuţi sunt urmarea infecţiilor ombilicale complicate cu bacteriemie.
După eviscerarea creierului se vor deschide şi se vor examina
cavităţile nazale şi sinusurile.
Inflamaţia catarală, până la purulentă, la nivelul mucoaselor
respiratorii superioare este obişnuită în bolile respiratorii la bovine. În cazul
rinotraheitei infecţioase a bovinelor leziunile nazale şi traheale incipiente
sunt catarale şi cataralopurulente, apoi ulcerative şi difteroide.
Inflamaţia purulentă a sinusurilor frontale poate fi o complicaţie a
ecornărilor. Infecţiile sinusurilor frontale se complică rar cu meningite şi
encefalite.
În cazul unor suspiciuni de leziuni ale măduvei spinării, aceasta se
eviscerează şi se examinează după tehnica descrisă anterior.
La taurine se examinează nervii intercostali, cei de la baza cordului,
nervul sciatic şi plexul brahial, pentru diagnosticarea neurofibromatozei.
5.1.7. Examenul aparatului locomotor

Musculatura se examinează în privinţa culorii, prezenţei
hemoragiilor, inflamaţiilor şi dezvoltării generale.
În boala muşchiului alb fibrele afectate sunt palide, gălbui sau alb
cretacei dacă sunt mineralizate. Necroze musculare şi chiar abcese apar la
nivelul locurilor de injectare a medicamentelor iritante, nesterile sau în
cantităţi prea mari. Abcesele pot fi sterile sau septice.
Articulaţiile se examinează pentru evidenţierea eventualelor
inflamaţii. Artritele apar frecvent la viţei în contextul septicemiilor care
complică omfalitele. Artritele pot evolua singure sau în asociere cu
poliserozite. Pentru examenul bacteriologic se recoltează lichid articular cu
ajutorul unei seringi cu ac, sterile, sau cu tampoane sterile.
Cel mai comun defect congenital al sistemului osteomuscular este
artrogripoza care poate avea origine ereditară sau poate fi urmarea
consumului de plante ca lupinul, sorgul, Astragalus, Oxytropis.
287
5.2. Principalele boli cu manifestare nervoasă la bovine
Boala Etiologie Anamneză Leziuni Diagnostic

Botulismul Toxinele Ataxie, arcuirea Nerelevante *Demonstrarea
bacteriei spatelui, căderea toxinei in ser,
Clostridium capului, paralizia furaje, conţinut
botulinum limbii şi buzelor, rumenal sau
tipul C şi D ; constipaţie, atonie cecal.
ingerare prin rumenală, pareze,
silozuri, paralizii, moarte ;
dejecţii de
pasăre.
Meningo- Haemophilus Febră, depresie, Meningoencefalită *Necropsic
encefalita somnus ataxie, orbire, hemoragico- *Histopatologic
trombembolică Enzootic paralizii, comă. necrotică în focare *Microbiologic
multiple; poliartrite (creier, lichid
şi poliserozite (rar) cefalorahidian)
fibrinoase.
Metastaze Aceleaşi semne Meningoencefalită
septice din plus semnele bolii purulentă sau
alte organe – primare. fibrinopurulentă;
Streptococcus
spp.,
Staphilococcu
s spp.,
Pasteurella
spp.
Sporadic
Listerioza Listeria Sporadică, mai ales Nespecifice: *Histopatologic
monocitogene bovine peste 2 ani ; congestie (meningo-
s febră, depresie, meningiană, LCR encefalomielită
Sporadic ataxie, orbire, în exces. necrotică)
paralizii, comă. Avort în perioada *Microbiologic
2-7 luni. (creier, lichid
Mamite purulente cefalorahidian,
Forme septicemice. avorton,
mamelă)
* Bioproba.
*Serologic
Encefalomielita Chlamydia Febră, depresie, Poliserozită, *Necropsic
sporadică psittaci catar oculonazal, poliartrită şi *Bacterioscopic
bovină dispnee, tuse ; pneumonie *Histopatologic
Ataxie, deplasare în serofibrinoasă, (encefalomielită
cerc, opistotonus, hipertrofia limfohistiocitară
paralizii. limfonodurilor şi difuză)
splinei. *ELISA
Congestie şi edem *Cultivare
cerebral. *Bioprobă
288
Hidropericardit Cowdria Iniţial febră, Exudat serofibrinos *Examen
a ruminantium hiperexcitabilitate, în cavităţile citopatologic
Frecventă in frecvent capul lăsat, seroase, edem din meninge şi
Africa, urechi căzute şi pulmonar şi al creier
semnalată şi picioare depărtate; abomasului, (evidenţierea
în Iugoslavia apoi decubit lateral, splenomegalie. germenului
pedalări, scrâşniri cocoid sau
din dinţi, bacilar 0,2-0,8
opistotonus şi μm - col.
moarte. Machiavello).
*Examen
serologic : IFI,
ELISA
Rabia Lissavirus Iniţial : separare de Fără leziuni *Histopatologic
serotip 1 ; turmă, docilitate sau specifice (corpusculi
Transmitere iritabilitate, Babeş-Negri) –
obişnuită prin paralizia limbii şi puţin sensibil;
muşcătură. mandibulei, *Imunofluores-
sialoree, excitare cenţă creier ;
sexuală, agresivitate *Imunocito-
(rar) ; Tardiv : chimie.
tulburări de *Bioproba.
locomoţie, paralizia
cozii, tenesme,
decubit, paralizie,
moarte.
Pseudorabia Herpesvirus Bovine crescute în Plaga mutilantă. *Clinic
(Boala lui apropierea porcilor, *Necropsic
Aujeszky) Prurit intens. *Histopatologic
(SNC –
encefalomielită
virală ;
creier şi tonsile
– imunofluores-
cenţă ;
*Virusologic
Encefalita cu Herpesvirus Incoordonare, Nespecifice *Clinic
herpesvirus a bovin-1(IBR) orbire, tremurături *Necropsic
bovinelor sau musculare ; *Histopatologic
Herpesvirus (meningită şi
bovin-5 encefalită limfo-
Enzootic histiocitară,
incluzii intranu-
cleare în neuroni
şi astrocite)
*Imunofluores-
cenţă
(frotiuri din
mucoasa nazală,
oculară,
vaginală ;
secţiuni din
289
fetus – ficat,
splină, rinichi,
pulmon,
suprarenale)
*Virusologic
Encefalopatia Prion - PrPsc Sindrom cerebral Absente. *Clinic
spongiformă difuz, progresiv *Histopatologic
bovină - trunchi
cerebral
(vacuole mari în
neuroni,
vacuolizarea
neuropilului,
proliferare
glială, plăci
amiloide)
- Microscopie
electronică –
SAF-Scrapie
Associated
Fibrils
*Identificarea
PrPsc
Polioencefalo- Hipotiaminoz Depresie, strabism, Edem cerebral şi *Necropsic.
malacia a amauroză, malacie (culoare *Lampa Wood –
(Necroza opistotonus, gălbuie, consistenţă autofluorescenţă
cortexului
contracţii musculare moale) la partea în zonele de
cerebral)
tonicoclonice; superficială a encefalomalacie
substanţei cenuşii a )
cortexului cerebral *Histopatologic.
din zona occipitală. *Terapeutic.
Carenţa de Carenţa de Amauroză. Tineret: creşterea *Clinic
vitamină A vitamină A slăbiciune, ataxie, anormală a oaselor (vit. A serică)
Plante convulsii, pareze. capului, fibroza *Necropsic
îmbătrânite, dura mater, *Histopatologic
uscate. compresiuni. (metaplazia
Adulte: exces de scvamoasă a
LCR – resorbţie epiteliilor, ex.
scăzută. ducte salivare);
*Biochimic
(vit. A din
ficat).
Tetania de Carenţă de Excitabilitate, Fără leziuni *Anamneza ;
iarbă Mg tetanie, spasme specifice *Dozarea Mg in
Păşuni musculare; mers ser, LCR, urină
luxuriante, rigid, ataxie, de la cadavre
intens tremor, decubit, foarte proaspete;
fertilizate. contracţii clonice, dozare din
comă, moarte. umorile globului
ocular până la
48 ore
postmortem.
290
*Terapeutic.
Cetoza Bilanţ Reducerea Steatoză gravă a *Clinic
energetic apetitului şi ficatului şi a (corpii cetonici
negativ producţiei de lapte ; suprarenalelor. în urină, lapte)
(ingesta mică, Depresie, delir, *Necropsic
producţie anteropulsie, *Histopatologic
mare) ; săpt. hiperestezie, orbire. (ficat, supra-
4-6 renale, creier).
postpartum.
Intoxicaţia cu Contaminare Sindrom Nespecifice *Demonstrarea
substanţe accidentală muscarinic : compuşilor în
organofosforice sau salivaţie, epiforă, sursa suspectată
şi carbamaţi
răuvoitoare a colici, diaree, şi în ţesuturi
furajelor sau mioză. (ficat, ţesut
apei cu Sindrom nicotinic : adipos), conţinut
pesticide. fasciculaţii şi gastric.
spasme musculare,
mers ţeapăn. SNC :
anxietate, nelinişte,
şi depresie. Paralizii
în cazurile cronice.
Intoxicaţia cu Contaminare Iniţial inapetenţă, Nespecifice *Demonstrarea
substanţe accidentală stare de excitaţie şi compuşilor in
organoclorurate sau agresivitate ; sursa suspectată
răuvoitoare a Apoi fasciculaţii şi şi în ţesuturi
furajelor sau spasme musculare, (ficat, ţesut
apei cu spasme adipos), conţinut
pesticide. generalizate, gastric.
apoplexie, moarte.
Posibil ataxie şi
tulburări
locomotorii.
Intoxicaţia cu Compuşi ai Acut : tremurături, Abomasită *Histopatologic
plumb plumbului din clipiri dese, moderată (incluzii mari,
vopsele, sialoree, convulsii, Musculatură, ficat, veziculare,
baterii, uleiuri orbire aparentă ; rinichi - palide, intranucleare,
de motor Subacut : anorexie, cenuşii, eventual degenerarea
folosite, amauroză, sialoree, corpii străini cu ficatului şi
poluare scrâşniri din dinţi, plumb în rinichiului)
industrială. atonie rumenală prestomace. *Toxicologic
(constipaţie urmată - dozarea Pb în
de diaree fetidă), sânge (recoltat
depresie. pe heparină sau
EDTA), ficat,
rinichi şi
conţinut gastric.
291
Intoxicaţia cu Compuşi Semne Gastroenterită *Necropsic
mercur anorganici gastrointestinale, catarală, *Histopatologic
urinare şi cutanate: hemoragică, (necroza
stomatită, enterită necrotică, rinichi epiteliului
catarală până la măriţi şi palizi. intestinal si
necrotică, tubilor renali)
hematurie, *Toxicologic
dermatite, - dozarea Hg din
hiperkeratoză, rinichi.
alopecie.
Intoxicaţia cu Compuşi Semne neurologice Neevidente *Histopatologic
mercur organici – progresive : ataxie, (focare de
efect mers ebrios, malacie,
cumulativ slăbiciune, demieli-nizare,
convulsii şi comă. astroglio-ză,
microglioză,
pierderea celule-
lor granulare din
cerebel, degene-
rare fibrinoidă a
arteriolelor
leptomeningelui
)
*Toxicologic
- dozarea Hg din
creier şi rinichi.
Intoxicaţia cu Supradozarea Acut : slăbiciune, Nespecifice *Anamneza
nitrofurani nitrofuranilor tremor, paralizii ; *Clinic
la viţeii cu Cronic : anorexie, *Toxicologic
diaree hiperexcitabilitate,
neonatală convulsii
intermitente.
Intoxicaţia cu Ingestia de Moarte fulgerătoare Sânge roşu viu la *Necropsic
acid cianhidric plante ce de obicei ; necropsie (cadavre *Demonstrarea
conţin Dispnee, cianoza, proaspete) substanţei în
glicozizi anxietate, salivaţie, Hemoragii traheale, plante sau in
cianogenetici. tremor, convulsii, pe seroase. conţinutul
opistotonus, moarte. Conţinut gastric cu rumenal, ficat şi
miros de migdale. muşchi.
Intoxicaţia cu Consum de Acut : depresie, Acut : nefroză, *Necropsic;
oxalaţi plante care slăbiciune, comă şi hemoragii şi edeme *Histopatologic
conţin moarte ; rumenale, ascită. (cristale de
cantităţi mari Subacut şi cronic : Cronic : fibroză oxalaţi în rumen
de oxalaţi (ex. depresie letargie, renală. şi rinichi).
Oxalis spp., decubit şi moarte.
Rumex spp.)
Intoxicaţia cu Nitraţi din Hiper- şi dispnee, Methemoglobinemi *Necropsic ;
nitraţi îngrăşăminte, puls rapid şi slab, e – culoare brun *Biochimic :
apă şi plante cianoză progresivă, ciocolatie a sânge (pentru
de pe terenuri methemoglobinemi sângelui, conservarea
intens e, incoordonare, mucoaselor, methemoglobine
fertilizate anxietate, tremor, viscerelor, i - diluarea
292
(Amaranthus convulsii, avort, muşchilor (cadavre sângelui cu 20
spp., Brassica moarte. proaspete). părţi de tampon
spp,….) Edem şi congestie fosfat pH 6,6
pulmonară. sau de apa
distilată).
*Dozarea
nitraţilor din
apă, furaje,
conţinut
rumenal, plante
proaspete
(congelate)
Intoxicaţia cu Ingerare Evoluţie rapidă : Fără leziuni sau *Anamneza
uree excesivă prin nelinişte, hipereste- edem şi congestie *Analiza
furajare; zie, tremurături, pulmonară furajelor
animale spasme musculare; generalizată. *Determinarea
neacomodate apoi colică, ataxie, pH rumenal amoniacului din
cu ureea. orbire, convulsii, crescut. sânge, ser, lichid
contracţii clonice la rumenal, urină;
stimuli externi.
Intoxicaţia cu Animale care Incoordonare, Gastrită catarală *Anamneza
sare/privarea de au sare în tremurături, până la ulceroasă; *Necropsic
apă raţie dar convulsii, Edemul cortexului *Histopatologic
adăparea este opistotonus, moarte. cerebral; (edem,
defectuoasă – leptomeningită
frecvent eozinofilică)
probleme *Analiza
tehnice; furajelor
*Determinarea
sodiului din
probe LCR,
SNC, sânge)
5.3. Principale boli cu afectare predominant cutanată

morfopatologic
Febra aftoasă Picornaviridae Forma benignă : *Epizootologic
gen. Aphtovirus exantem veziculo-aftos *Clinic
bucal, podal, mamar, *Necropsic
mai rar pe bot, baza *Histopatologic
coarnelor, faţa internă a (degenerare
coapselor ; complicaţii balonizantă a
– ulcere, pododermatite stratului spinos al
necrotice, dezongulări ; epidermului, stratul
Forma malignă (tineret) bazal neafectat în
-digestivă – exantem leziunile
293
veziculos rumenal, necomplicate ;
abomasal, intestinal, miocardită
ulcere ; parenchimatoasă)
-respiratorie – vezicule *Serologic
traheale, bronşice, edem *Izolarea virusului
pulmonar, (lichid din afte
bronhopneumonie ; intacte, lambouri de
-cardiacă – miocardită piele)
parenchimatoasă, aspect
de cord tigrat.
Variola Poxviridae Exantem veziculo- *Epizootologic
Poxvirus bovin pustulos localizat *Clinic
preponderent pe *Necropsic
mamelă, mameloane şi *Histopatologic
scrot, mai rar peribucal (degenerare
(viţei) sau generalizat; balonizantă a
stratului spinos,
incluzii Kato –
citoplasmatice,
oxifile)
*Serologic
*Izolarea virusului
(lichid din afte
intacte, lambouri de
piele)
Stomatita Rhabdoviridae Exantem papulo- *Epizootologic
veziculoasă gen. Vesiculovirus veziculos bucal, nazal, *Clinic
(afectează genital, conjunctival, *Necropsic
rumegătoare, perinazal, ulcere *Histopatologic
suine, ecvide) profunde; (edemul şi liza
stratului spinos,
invazie neutrofilică
masivă) ;
*Serologic
*Izolarea virusului
Stomatita Poxviridae Papule cu centrul *Epizootologic
pustuloasă a Parapoxvirus bovin necrotic ce se *Clinic
bovinelor transformă în ulcere *Necropsic
localizate pe mucoasa *Histopatologic
bucală, pielea botului, (degenerare
uneori esofagian şi balonizantă a
rumenal; stratului spinos,
incluzii oxifile
citoplasmatice
perinucleare) ;
*Izolarea virusului
294
Dermatita Poxviridae Erupţie nodulară *Epizootologic
nodulară virală gen.Capripoxvirus cutanată generalizată la *Clinic
Africa adulte; la tineret erupţii *Necropsic
la nivelul căilor *Histopatologic
digestive şi respiratorii (vasculite şi
anterioare; nodulii au perivasculite
0,5-5 cm, confluează iar macrofagice,
centrul suferă ramoliţie, tromboze, necroze
necroză; complicaţii – dermo-epidermice);
ulcere profunde, *Izolarea virusului
bronhopneumonii; (noduli intacţi)
Mamilita Herpesviridae Forma clasică: plăci *Epizootologic
ulcerativă Gen.Simplexvirus albicioase pe *Clinic
bovină Herpesvirus bovin - mameloane delimitate *Necropsic
2 de inel congestivo- *Histopatologic
exudativ, vezicule mai (degenerare
ales la baza mameloa- balonizantă,
nelor, ulcere, crevase; vezicule
Forma mamară: intradermice, celule
vezicule pe pielea sinciţializate
mamelei fără afectarea periveziculare,
mameloanelor; incluzii oxifile
Forma generalizată: intranucleare);
noduli circulari cu *Izolarea virusului
centrul necrotic, ulcere, (vezicule
pe cap, gât, flancuri, proaspete)
mamelă si mameloane; *Serologic
Pseudovariola Poxviridae Erupţie papulo- *Epizootologic
taurinelor Parapoxvirus pustuloasă cu aspect *Clinic
ombilicat (centrul *Necropsic
placardelor este *Histopatologic
depresat) urmată de (hiperplazia
cruste pe pielea stratului spinos,
mameloanelor şi spongioză,
mamelei; la viţei pot necroză);
apare leziuni bucale; *Izolarea virusului
Caracteristic, (leziuni proaspete).
anamnetic, erupţia este
recurentă.
Dermatita Mycobacterium Noduli cutanaţi dispuşi *Clinic
nodulară a lacticola în şirag, de dimensiuni *Necropsic
taurinelor (smegmatis) variabile, ajungând *Amprente
până la mărimea unui *Histopatologic
ou de găină, localizaţi (granuloame
la nivelul membrelor, asemănătoare celor
zonei spetei, toracelui şi tuberculoase dar
295
mamelei; vascularizate);
*Alergic
Necrobaciloza Fusobacterium Sporadico-enzootică; *Clinic
bovinelor adulte necroforum şi procese inflamatorii de *Necropsic
Dichelobacter tip necrotic şi *Bacteriologic
nodosus. necrotico-purulent;
-Pododermatita
necrobacilară –
congestie, edem, necro-
ze profunde, artrite,
sinovite, osteomielite
necrotice, dezongulare;
-Dermatita
necrobacilară – necroze
cutanate circumscrise,
metastaze necrotice în
organele interne;
-Vaginite şi metrite
necrotice postpartum;
Intoxicaţia Consum de plante Cahexie, păr rugos, *Necropsic
cronică cu care acumulează Se alopecie (pierderea *Toxicologic
seleniu părului lung al cozii), (dozarea Se în
ongloane deformate cu sânge, păr)
şanţuri paralele, fibroză
hepatică.
Ergotismul Alcaloizi din cornul Laminită acută, edem al *Analiza furajului
secării – Claviceps extremităţilor, mai ales *Necropsic
purpurea membrele posterioare,
gangrena uscată a
extremităţilor.
Necroza vârfului
urechilor şi cozii.
Râia psoroptică Psoroptes bovis Localizare la nivelul *Necropsic
bazei cozii, crupă, baza *Raclate – examen
coarnelor, gât, greabăn microscopic direct
– vezicule şi pustule, *Histopatologic
cruste, depilare, (hiper- şi
eroziuni cutanate prin parakeratoză,
lingere şi grataj. infiltrat dermic cu
neutrofile,
limfocite,
eozinofile; cronic –
fibroza dermului)
Râia corioptică Chorioptes bovis Localizare la nivelul *Necropsic
perineului şi la baza *Raclate – examen
cozii – noduli miliari, microscopic direct
296
hemoragici, confluare şi *Histopatologic
formarea de zone (epidermoliză,
depilate, cu cruste infiltrat dermic cu
cenuşii, de ordinul neutrofile,
centimetrilor. limfocite,
Crevase sângerânde, eozinofile; cronic –
complicaţii septice. fibroza dermului)
Extindere ventrală pe
faţa internă a coapselor,
uger, scrot.
Râia sarcoptică Sarcoptes bovis Leziunile debutează *Necropsic
uzual la nivelul capului *Raclate – examen
şi gâtului; localizări mai microscopic direct
rare la nivelul ugerului *Histopatologic
sau dorsolombar. (hiper- şi
Cruste cutanate, parakeratoză,
îngroşarea şi cutarea infiltrat dermic cu
pielii, crevase neutrofile,
sângerânde sau limfocite,
purulente; eozinofile; cronic –
fibroza dermului,
piodermite).
Hipodermoza Hipoderma bovis Noduli cutanaţi în *Necropsic
Hipoderma lineata regiunea dorsolombară,
mari, 2-3 cm., cu pielea
perforată în partea
centrală; conţin larvele
parazitului sau material
necrotico-purulent;
Hematopinoza Haematopinus Anemie, depilaţii (baza *Necropsic
eurysternus urechilor şi coarnelor, *Parazitologic
Linognatus vituli gât, dorsolombar),
papule, cruste,
îngroşarea pielii,
crevase.
Malofagoza Bovicola bovis Pseudotundere, cruste, *Necropsic
piele îngroşată. *Parazitologic

Limfomul Bovine Leucoza enzootică : *Necropsic
(leucoza) bovin Leukemia proliferare multicentrică *Histopatologic
297
Virus (BLV) sarcomatoasă cu aspect (celule limfoide
slăninos, friabil în blastice)
limfonoduri, splină, *Hematologic
miocard, ficat, cheag, *Serologic
uter, rinichi, măduvă
ososasă…;
Forme sporadice :
(proliferări slăninoase)
- forma multicentrică la
viţei ;
- forma timică la viţei de
6-30 luni ;
- forma cutanată la bovine
de 1-3 ani ;
Hemoglobinuria Toxinele Caracteristic – infarctul *Necropsic
bacilară bacteriei ischemic hepatic unic – *Bacterioscopic
(taurine şi ovine) Clostridium zonă uşor proeminentă, *Histopatologic
hemolyticum, galben-cenuşie, cu brâu (necroză hepatică
favorizată de congestivo-hemoragic ; de coagulare,
migrările Anemie, sânge apos ; nefropatie
parazitare prin Nefropatie hemoglobin- hemoglobinică)
parenchimul urică, urină roşie-brună, *Bacteriologic
hepatic lichid sangvinolent în
cavitatea abdominală;
Leptospiroza Leptospira Avort în luna 7 de *Necropsic
pomona gestaţie ; *Bacterioscopic
Leptospira Placentită hemoragico- (amprente renale,
tarassovi necrotică ; hepatice, frotiuri
Avorton : icter, hemoragii din urină, lichide
pe seroase, exudate în din cavităţi –
cavităţi, necroze hepatice, examen în câmp
nefrită interstiţială. întunecat,
impregnaţie
argentică) ;
*Histopatologic
(necroze hepatice,
cu mononucleare)
*Serologic
Actinobaciloza Actinobacillus Granuloame de diferite *Clinic
lignieresii mărimi, confluate, cu *Necropsic
conţinut necrotico- *Preparat direct din
purulent cu “granule puroi (rozete cu
sulfurice”, capsulă aspect de petale de
groasă, vascularizată, floare)
fistule. *Histopatologic
298
Localizare bucală: (granuloame cu
proliferare rozete acidofile în
granulomatoasă centru, epitelioide
fungoasă, apoi nodulară, şi gigante,
fibroză masivă, indurarea neutrofile, colecţie
şi deformarea limbii purulentă, capsulă
(limbă de lemn); vascularizată).
Localizare limfonodală:
piogranuloame în
limfono-durile cervicale
inferioare;
Localizarea cutanată:
granuloame dermice şi
hipodermice, aspect
nodular sau fungos şi
fibroză intensă.
Localizarea la nivelul
prestomacelor, ficatului,
peritoneului - favorizată
de forma bucală şi
reticulite traumatice;
localizări mamare,
pulmonare, seroase,
digestive.
Anaplasmoza Anaplasma Acut : stare de întreţinere *Necropsic
marginale, bună, anemie, icter, *Hematologic
A. centrale. echimoze subendocardice, (formaţiunile
colecist dilatat, ficat palid, ricketsiale în
icteric, splină turgescentă, eritrocite,
urină intens colorată cu neutrofilie)
bilirubină ; *Histopatologic
Cronic : cahexie, anemie, (hemosideroză,
icter, splină densă, infiltrat limfoplas-
cărnoasă, atrofie seroasă a mocitar portal)
măduvei osoase, dilataţie
cardiacă ;
Babesioza Babesia Acut : Leziuni *Necropsic
bovis ; caracteristice hemolizei *Hematologic
Babesia intravasculare – anemie, (B.bovis – corpus-
bigemina icter, hemoglobinurie, culi unici sau pere-
rinichi roşu-brun, splină che, mici rotunzi ;
mare, moale, închisă la B. bigemina – mai
culoare, ficat mare, piriformă,
congestionat, icteric ; perechi,
uneori congestie şi edem parazitează
pulmonar ; hematiile tinere)
Caracteristic pt. B. bovis – *Histopatologic
299
congestia puternică a (nefroză hemoglo-
substanţei cenuşii binurică,
cerebrale (culoare roz- degenerare
închisă ce contrastează cu vacuolară centrolo-
culoarea substanţei albe) ; bulară hepatică,
B. bigemina – forme mai colestază canalicu-
uşoare ; lară, hemosideroză,
infiltrat limfoplas-
mocitar portal)
5.5. Principalele micotoxicoze la rumegătoare

Sporidesmin- Pithomyces Eczemă facială *Clinic
toxicoza chartarum (fotosensibilizare de origine *Necropsic
- infestează hepatică) – pielea feţei – *Histopatologic
graminee. edem, cruste, sfacelare; (Acut – colangită
Acut – ficat mărit, icteric, cu reacţie celulară
edemul veziculei biliare, minimă, necroză
edem în jurul canalelor extinsă a epiteliului
biliare intra- şi extrahepatice; ductelor biliare
Cronic – fibroze capsulare, mari, edem adven-
periangiocolită fibroasă, tiţial, fibroză şi
stenoze şi staze biliare, zone proliferare
de atrofie, necroză şi fibroză canalicu-lară în
hepatică, regenerare spaţiile porte,
nodulară; mai afectat lobul necroze-hepatocite;
stâng; Cronic – necroze
vasculare portale
consecutive stazei
biliare – infarcte
biliare);
*Analiza furajului
Micotoxicoza Zearalenona Congestia şi edemul vulvei, *Clinic
estrogenică (F2) şi vaginului, uterului; ovare *Necropsic
derivaţii ei atrofice; prolaps vaginal, *Histopatologic
(Fusarium rectal; (hiperplazia
roseum, Vaci gestante – avorturi, epiteliului vaginal,
Fusarium retenţii placentare, metrite; metaplazia scva-
graminearum) Masculi – hipoplazie sau moasă cervicală,
atrofie testiculară; hiperplazia
mucoasei uterine,
atrofie ovariană)
*Analiza furajului
300
Aflatoxicoza Aflatoxine Viţei nou-născuţi: ciroză *Clinic
- viţei - B1 în special hepatică atrofică, nodulară, *Necropsic
(Aspergillus steatoză; *Histopatologic
flavus, Viţei în creştere: ciroză (nou-născuţi –
A.parasiticus, hepatică hipertrofică sau fibroză centrolo-
Penicillium atrofică, ascită, hidrotorax, bulară, proliferare
puberulum) edeme ale mezenterului si canaliculară
pereţilor abdominali; portală, steatoză
difuză);
Viţei în creştere:
fibroza hepatică,
ciroză hepatică,
endoflebită oblite-
rantă
centrolobulară,
necroze
centrolobulare,
megalohepatocite)
*Analiza furajului
Stahibotri- Stahybotrix Taurine - leziuni hemoragice, *Clinic
toxicoza alternans degenerative şi necrotice. *Necropsic
Ovine - gastroenterită *Histopatologic
catarală şi hemoragică, *Analiza furajului
ulcerativă;
hemoragii pe seroase,
pulmoni, limfocentrii
mezenterici.
Lupinoza Phomopsina Acut - icter, degenerare şi *Clinic
micotoxică A şi B necroză hepatică şi renală; *Necropsic
Phomopsis Eczemă facială – *Histopatologic
leptostomi- fotosensibilizare; (Acut - degenerare
formis – Cronic – fibroză hepatică, şi necroză hepatică
infestaţii ale mai ales lobul stâng, şi renală;
lupinului; regenerare nodulară; Cronic – fibroză,
acumulare de
pigmenţi
complecşi,
proliferare de
canalicule biliare)
*Analiza furajului
5.6. Principale boli carenţiale la rumegătoare
301
Carenţa de cupru Deficit primar Hipocromotrichie, *Clinic
(păşuni sărace în anemie (macrocitară, *Evaluarea păşunii
Cu) hipocromă), cahexie; *Biochimic
Osteoporoză si (Dozarea Cu în
lărgirea epifizelor la sânge, ficat)
vitei. *Terapeutic
Carenţa de iod Nivel mic de iod în Avorturi, viţei morţi; *Necropsic
furaje Nou-născuţi: *Histopatologic
Exces de Ca, hipertrofie tiroidiană, (tiroidă)
factori goitrogeni; osificare epifizară *Biochimic
slabă; (dozarea iodului
tiroidian, tiroxină)
Carenţa de seleniu Carenţă primară de Acut: miodistrofie *Necropsic
seleniu; nutriţională; *Histopatologic
Asociere cu carenţa Cronic: emaciere, (hialinizarea,
de vit. E şi exces osteoporoză, grăsime mineralizarea
de acizi graşi pigmentată cu ceroid fibrelor musculare);
polinesaturaţi (AGPN oxidaţi). *Biochimic
(păşuni luxuriante).
Carenţa de zinc Puţin frecventă Piele groasă, *Necropsic
crustoasă, pliată, *Histopatologic
fisurată, ongloane (parakeratoză)
moi, deformate. *Biochimic
Hemoglobiuria Deficit de fosfor; Vaci în primele 6 *Clinic
puerperală Carenţă de Cu săpt. postpartum; *Necropsic
indusă de excesul Anemie, icter, *Histopatologic
de Mb; hemoglobinurie, ficat *Biochimic
Consum de palid cu necroză
crucifere; centrolobulară,
nefroză
hemoglobinurică;
Ocazional gangrena
mameloanelor, cozii,
Hipovitaminoza A Deficit primar, Piele solzoasă, *Clinic
malabsorbţie, boli dermatită crustoasă. *Necropsic
hepatice, Tulburări de *Histopatologic
intoxicaţie cu dezvoltare a *Biochimic
naftalen clorinat scheletului – vezi boli
nervoase;
Hipovitaminoza B2 Privare de lapte, Eritem al buzelor, *Clinic
înlocuitori botului, mucoasei *Necropsic
bucale, diaree, *Histopatologic
alopecie generalizată. *Biochimic
Hipovitaminoza B5 Privare de lapte, Alopecie, păr rugos, *Clinic
înlocuitori dermatite. *Necropsic
*Histopatologic
302
*Biochimic
Hipovitaminoza C Viţei hrăniţi cu Eritem, *Clinic
înlocuitori de lapte hiperkeratoză, *Necropsic
fragilitate cutanată, *Histologic
hemoragii, alopecie. (hiperkeratoză,
keratoză foliculară,
hemoragii
perifoliculare)
*Biochimic
5.7. Principale boli cu afectare predominant respiratorie

morfopatologic
Febra catarală Herpesvirus Opacifierea corneei *Clinic
malignă Sporadic (cheratită), *Necropsic
(Coriza conjunctivită, cruste *Histopatologic
gangrenoasă) nazale, rinită (creier – encefalită
mucopurulentă, limfoglială ;
congestie, inflamaţii limfonoduri,
difteroide şi ulcere ale splină, ficat,
mucoaselor digestive, rinichi –
respiratorii, vascularite,
Hiperplazia genera- hemoragii,
lizată a limfonodurilor necroze).
şi a splinei. *Virusologic
Rinotraheita Herpesvirus bovin Catar nazal şi *Clinic
infecţioasă a -1 conjunctival seros, *Necropsic
bovinelor Enzootic mucos, mucopurulent; *Histopatologic
(IBR) cheratită, cruste şi (ficat avortoni –
ulcere ale pielii necroză şi incluzii
botului; hemoragii, intranucleare în
plăci difteroide şi hepatocite
ulcere traheobronşice, limitrofe ;
sinuzită Degenerare
mucopurulentă, baloni-zantă şi
pneumonie fibrinoasă. incluzii
Avort intranucleare în
Vulvovaginită celulele epiteliului
pustuloasă. vaginal)
Meningoencefalită la *Imunofluorescenţ
viţei ă
(mucoasa nazală,
oculară, vaginală ;
303
secţiuni din fetus –
ficat, splină,
rinichi, pulmon,
suprarenale)
*Virusologic
Parainfluenţa Paramyxoviridae Exsudat mucopurulent *Histopatologic
bovină Paramyxovirus 3 nazal, laringe, trahee, (pulmon –
(PI 3) bronhii ; bronşiolită descua-
Focare lobulare de mativă, alveolită
atelectazie, descuamativă,
consolidare în lobii sinci-ţializarea
anteriori, ventral ; celulelor alveolare
Complicaţii cu de tip II, incluzii
Pasteurella spp. - acidofile
hemoragii pe seroase intracitoplasmatice
şi mucoase ; , proliferare limfo-
pneumonie fibrinoasă plasmocitară
şi fibrinohemoragică ; peribronşiolară,
perivasculară, în
septele alveolare)
*Virusologic
(pulmon)
*Serologic
Bronhopneumoni Paramyxovirus Focare de consolidare *Necropsic
a cu virus gen. Pneumovirus a lobilor anteriori ai *Histopatologic
sinciţial complicaţii pulmonului, partea (hiperplazia
respirator bovin frecvente cu ventrală, emfizem obstru-antă a
(BRSV) Pasteurella spp. vicariant. epiteliului
Exsudat mucopurulent bronhiolar,
în bronhiile regiunilor alveolită catarală,
afectate ; sinciţiali-zare şi
incluzii acidofile
intracito-
plasmatice în
epiteliul bronşiolar
şi alveolar,
pneumonie
interstiţială).
*Serologic
*Imunofluorescenţ
ă
*Izolarea virusului
Pneumonia cu Adenovirus bovin Viţei sugari *Epizootologic
adenovirus (BAV) Tipul 3. Sindrom *Clinic
respirator – focare *Necropsic
atelectazice, de edem *Serologic
şi emfizem; *Izolarea virusului
304
Tipul 2, 4-8. Sindrom
pneumo-enteric;
Tipul 4. Sindromul
viţelului slăbit – nou-
născuţi cu poliartrite
fibrinoase, hemoragii
periarticulare - jarete,
bulete).
Pneumonia cu Reoviridae Pneumonie, în special *Histopatologic
reovirus gen. Reovirus în zona hilului (pneumonie
catarală,
epitelizare
alveolară,
pneumonie
interstiţială).
* Izolarea
virusului
Pneumonia cu Picornaviridae Viţei *Serologic
rhinovirus gen. Rhinovirus Rinită catarală *Izolarea virusului
Pneumonia Virusuri (PI3, IBR, Viţei sub 6 luni: *Necropsic
enzootică a BVD, adenovirus) Pneumonie intersti- *Histopatologic
viţeilor Pasteurella(multocid ţială limfohistiocitară *Bacteriologic
a, haemolytica) peribronşială, *Virusologic
Mycoplasma perivasculară,
(bovis, bovirhinitis, exsudaţie fibrinoasă,
dispar). bronhopneumonie
Actinomyces purulentă şi necrotică;
pyogenes, E. coli ; Bronşectazii, abcese,
fibroză.
Pasteureloza Pasteurella Forma septicemică: *Clinic

multocida, -hemoragii, exsudate *Necropsic
Pasteurella în cavităţi ; *Bacteriologic
hemolytica -meningită, poliartrită (pulmon, LCR,
la viţei ; lichid articular,
Forma edematoasă: limfonoduri,
edem cervical splină, mamelă)
inferior, laringe,
limbă ;
Forma pulmonară:
leziuni septicemice şi
pleuropneumonie
fibrinoasă;
Mamită hemoragică,
fibrinopurulentă ;
Difteria viţeilor Fusobacterium Stomatită, faringită, *Necropsic
305
(stomatita necrophorum esofagită, laringită, *Bacteriologic
necrobacilară) traheită difteroidă. (organe cu leziuni)
Pneumonie
fibrinonecrotică,
metastaze necrotice in
ficat, splină, cord,
SNC ;
Streptococia Streptococcus Viţei sugari – 6 luni ; *Necropsic
viţeilor zooepidemicus, Str. Septicemic: Omfalită, *Bacterioscopic
(Diplococcus) exsudate în cavităţi, *Bacteriologic
pneumoniae, mai artrite şi meningită (organe cu leziuni)
rar Str.suis, Str. fibrinopurulentă,
pyogenes splenită hiperplastică,
edem pulmonar;
Faringită şi
pneumonie
fibrinopurulentă,
abcese;
Tuberculoza Tuberculoza *Necropsic
generalizată miliară; *Bacterioscopic
Tuberculoza (coloraţie Ziehl-
generalizată în focare Neelsen)
mari; *Histopatologic
Tuberculoza (granuloame
pulmonară: tuberculoase –
- forma acinoasă celule gigante
- forma acinonodoasă Langhans,
- forma lobulară- cazeificare)
- traheita şi bronşita *Bacteriologic
cazeoasă *Alergic
- cavernele pulmonare
Tuberculoza
seroaselor:
- forma perlată
- forma fungoasă
- forma cazeoasă
Forma generalizată:
ficat, splină, tub
digestiv, urogenital,
mamelă,…
limfonoduri.
Complexul bolii Frecvent Pneumonie acută în *Necropsic
respiratorii Pasteurella poţiunea ventrală a *Histopatologic
bovine hemolytica şi/sau lobilor anteriori: *Microbiologic
Hemophilus inflamaţie fibrinoasă (ţesut pulmonar,
somnus şi necroză secundară, limfonoduri
pleurită. traheobronşice)
306
Pasteurella Pneumonie subacută
multocida şi/sau şi cronică în zona
Actinomyces ventrală a lobilor
pyogenes anteriori: abcese,
fibroză.
Pleuropneumonia Mycoplasma Pleuropneumonie *Necropsic
contagioasă a mycoides fibrinoasă şi fibrino- *Histopatologic
bovinelor enzootic necrotică, pleurită *Microbiologic
serofibrinoasă cu (ţesut pulmonar,
exsudat masiv ; limfonoduri
Exsudat fibrinos traheobronşice,
abundent interlobular, exsudate)
perivascular, *Serologic
peribronşic – mai
intens decât în
pasteureloză;
Leziuni localizate
predominant în lobii
diafragmatici ;
Sechestre necrotice în
formele cronice;
Poliserozită,
poliartrită
serofibrinoasă la
viţei ;.
Micoplasmoza Mycoplasma bovis, Bronşiolita şi *Necropsic
viţeilor Mycoplasma pneumonia mico- *Histopatologic
bovirhinitis, plasmatică a viţeilor: (pneumonie
Mycoplasma Bronşită şi bronşiolită catarală – exsudat
dispar. catarală cronică, dominat de
focare atelectazice în macrofage;
partea anteroventrală infiltrat limfocitar
a pulmonului ; masiv peribronşic,
Poliartrita peribronşiolar,
micoplasmatică: perivascular şi în
artrite serofibrinoase, septele alveolare;
fibroza capsulei noduli limfoizi cu
articulare, eroziuni ale centru germinativ
cartilajelor articulare; în mucoasa căilor
aeriene – epiteliu
ulcerat;
hiperplazia
celulelor
mucoase);
*Microbiologic
(pulmon, limfono-
duri
307
traheobronşice)
*Serologic
Pneumonia Chlamydia psittaci Poliserozită, *Necropsic
sporadică bovină poliartrită şi *Bacterioscopic
pneumonie *Histopatologic
serofibrinoasă, (pneumonie
hipertrofia bronho-
limfonodurilor şi interstiţială,
splinei. encefa-lomielită
Congestie şi edem limfohis-tiocitară
cerebral. difuză)
*ELISA
*Cultivare
*Bioprobă
Pneumonia Deschiderea Abces hepatic *Necropsic
embolică abceselor hepatice fistulizat, tromboza *Histopatologic
în vena cavă venei cave;
Lichid sangvinolent
nazal, pneumonie
fibrinopurulentă în
focare multiple;
Pneumonia Cauze multiple : Emfizem şi edem *Necropsic
interstiţială acută toxice (3-metil- pulmonar interstiţial, *Histopatologic
a taurinelor indol, 4-ipomeanol, lichid spumos în căile (emfizem, edem,
(Pneumonia altele), toxine de aeriene, parenchim hiperplazia
atipică miceţi, migrări roşu sau roşu-brun ; celulelor alveolare
interstiţială) larvare masive, Afectare cu distribuţie de tip II la
virusul sinciţial lobulară şi animalele care
respirator ; sublobulară, prefenţial supravieţuiesc
dorsocaudal fazei acute)
Pneumonia Alergie la spori de Forme incipiente : *Necropsic
interstiţială Micropolispora focare multiple *Histopatologic
cronică a faeni şi alte subpleurale cenuşii, (bronşită,
taurinelor actinomicete mici, lobuli cu bronşiolită
(Alveolita termofile – praf de emfizem; limfoplasmocitară,
alergică fân mucegăit - Forme avansate : bronşiolită
extrinsecă) frecvent iarna. Pulmon palid, dens, obstruc-tivă
fibroză lobulară ; severă ;
dilataţie cardiacă din granuloame
cauza hipertensiunii epitelioidogigante;
pulmonare ; septe alveolare cu
limfocite,
plasmoci-te,
macrofage, eozi-
nofile, mastocite ;
Stadii avansate –
fibroză
308
interstiţială,
macrofage
alveolare,
hiperplazia şi/sau
metaplazia
mucoasă a
celulelor de tip II.
Aspergiloza Aspergillus Acut: focare miliare *Necropsic
pulmonară a fumigatus, Asp. sau mari (1 cm) de *Amprente
viţeilor flavus, Asp. niger, necroză înconjurate *Histopatologic
Asp. nidulans. de inel hemoragic, (acut – necroză de
adiacente coloniilor cazeificare cu hife
din bronhii; exsudat lungi, ramificate,
purulent în bronhii ; neutrofile şi
eliminarea macrofage ;
materialului necrotic cronic –
în bronhii – caverne ; granuloame cu
Subacut şi cronic: celule macrofage
granuloame de 0,5-1 şi epitelioide, rare
cm. gigante, fibroză; în
Diseminare – rinichi, centru hife scurte,
meninge. în rozete, corpi
asteroizi)
*Cultivare
Mucormicoza Mucor spp. Acut: focare necrotice *Necropsic
pulmonară pe fond de pneumonie *Amprente
fibrinoasă; *Histopatologic
Cronic: granuloame *Cultivare
cu centrul necrotic,
gălbui, de 0,5 cm.,
ulcere bronşice.
Echinococoza Echinococcus spp. Chişti fertili plini cu *Necropsic
pulmonară lichid limpede, chişti *Histopatologic
vechi cu conţinut
cazeos sau
cazeocalcar care se
extrage cu uşurinţă.
Atelectazie,
bronhostenoze,
emfizem – asociate.
Dictiocauloza Dyctyocaulus Faza prepatentă : *Necropsic
viviparus Migrare - pneumonie *Examen
interstiţială acută - microscopic direct
focare diseminate – larve în migrare
lobulare şi *Histopatologic
sublobulare depresate, (Faza prepatentă –
roşii-purpurii ; necroze, rupturi
309
Bronhii – lichid alveolare, infiltrat
spumos ; eozinofile,
Faza patentă : neutrofile,
paraziţii în bronhiile macrofage, celule
mari ale lobului gigante;
caudal ; focare dense, Bronşiolită
bine delimitate, de eozinofilică,
culoare roşie închisă descuamativă ;
sau cenuşie pe Faza patentă –
marginea posterioară bronşită şi
a lobilor caudali. bronşiolită
catarală,
Infestaţii masive – eozinofilică,
emfizem şi edem hiperplazie
pulmonar ; epitelială,
metaplazie
mucoasă.
Atelectazie,
granuloame,
noduli limfoizi,
Pneumonie
descuamativă,
granulomatoasă,
interstiţială;
*Parazitologic
5.8. Boli cu manifestare digestivă la viţeii sugari

Diareea Togaviridae Eroziuni şi ulcere pe *Clinic
virotică – gen. mucoase (nazală, bucală, *Necropsic
Boala Pestivirus genitală) şi piele ; *Histopatologic
mucoaselor Eroziuni şi ulcere liniare (limfoclazie în
(BVD-MD) caracteristice în esofag ; ţesuturile limfoide,
Ulcere în prestomace şi incluzii
cheag ; citoplasmatice şi
Enterită catarală, nucleare)
hemoragică şi difteroidă, *Izolarea virusului
ulcere şi pseudomembrane (preferabil din
la nivelul plăcilor Peyer ; ţesuturi limfoide)
Avorturi şi malformaţii *Serologic
congenitale (vezi boli
abortigene) ;
Rotaviroza Reoviridae Viţei în primele 10 zile de *Clinic
310
viţeilor Rotavirus viaţă ; *Necropsic
(Diareea Deshidratare, intestine *Histopatologic
virală dilatate, transparente, (Necroza, atrofia
neonatală) conţinut galben, fluid ; vilozităţilor, necroza
celulelor criptelor)
(mucoasa
intestinală)
*Virusologic
(fecale)
Diareea Coronavirus Viţei după primele 5 zile de *Clinic
neonatală bovin viaţă ; *Necropsic
coronavirală a (BCV) Deshidratare, intestine *Histopatologic
viţeilor asociere dilatate, transparente, (Necroza, atrofia
frecventă cu conţinut galben, fluid ; vilozităţilor,
Cryptospori- hiperplazia celulelor
dium criptelor)
(mucoasa
intestinală)
*Virusologic
(fecale).
Enterita Adenovirus Viţei 1-8 săptămâni, tineret ; *Clinic
adenovirală a bovin, mai Rumenită necrotică în focare *Necropsic
viţeilor frecvent tipul sau difuză; edem, necroze, *Histopatologic
4 ulcere abomasale (necroza fibrinoidă
(BAV-4) Enterită (sugari), tiflocolită şi tromboza
(tineret) hemoragică, arteriolelor, incluzii
difteroidă, mai ales la în celulele
nivelul plăcilor Peyer; endoteliale şi
Edemul mezocolonului şi reticulare)
limfonodurilor; *Imunofluorescenţă
(mucoasa
intestinală)
*Virusologic
(fecale)
Colibaciloza Escherichia Foma septicemică: primele *Clinic
coli zile de viaţă ; *Necropsic
Diateză hemoragică, *Histopatologic
degenerarea organelor (pneumonie intersti-
interne ; ţială limfogranulo-
Stomac glandular plin cu citară, granulocitoză,
lichid cenuşiu cu coaguli de tromboze capilare,
lapte, hemoragii în mucoasă; nefrită interstiţială
Poliserozite, poliartrite, cu neutrofile –
meningită serofibrinoase, rinichi alb maculat
311
fibrino-purulente ; la viţeii ce
supravieţuiesc)
Colibaciloza Escherichia Forma enteritică : viţei până *Clinic
coli entero- la o lună ; *Necropsic
hemoragic ; Deshidratare, anemie ; *Histopatologic
EHEC Enterită catarală, (atrofia moderată a
hemoragică, vilozităţilor, cuiburi
fibrinohemoragică – ileon, de colibacili la
cecum, colon spiralat, rect; supra-faţa
conţinut intestinal gălbui, enterocitelor,
fluid, urât mirositor, cu descuamare,
striuri de sânge ; congestie, edem,
Limfonoduri mezenterice dilatarea glandelor –
mărite, mustoase, enterocite descua-
hiperplazia plăcilor limfoide mate, neutrofile,
intestinale. fibrină, bacili)
Uneori leziuni septicemice – *Bacteriologic
artrite, serozite;
Colibaciloza Escherichia Forma enterotoxigenă : *Clinic
coli evidenţa diareei, *Necropsic
enterotoxigen deshidratare ; *Amprente din
- ETEC - Stomac plin cu lapte mucoasă – bacili
coagulat ; gram negativi
numeroşi în raclate
ileale ;
*Histopatologic
(Absenţa atrofiei
vilozităţilor,
colibacili pe
suprafaţa
vilozităţilor
intestinului subţire
distal)
*Bacteriologic
Salmoneloza Salmonella Forme supraacute şi acute : *Clinic
viţeilor enteritidis, Hemoragii pe seroase, edem *Necropsic
S.dulin, şi hemoragii ale *Histopatologic
S.typhimuriu limfonodurilor mezenterice ; (descuamare,
m Enterită (jejun, ileon, cecum, scurtare a
colon) catarală, hemoragică, vilozităţilor, exsudat
fibrinoasă ; Eroziuni ale fibrino-celular,
mucoasei de la nivelul necroze, ulcerare,
plăcilor Peyer ; Edemul tromboze, necroza
colonului, peritonită centrilor limfoizi,
fibrinoasă ; Colecistită necroze de lichefiere
fibrinoasă; Hepatită, splenită - noduli salmonelici
necrotică miliară, Congestie limfohistiocitari în
312
pulmonară ; ficat, rinichi)
Forme subacute, cronice: *Bacteriologic
Enterită fibrinoasă,
difteroidă, hiperplazia
limfonodurilor mezenterice ;
Spenită hiperplastică ;
Hepatită miliară necrotică şi
limfohistiocitară;
Bronhopneumonie fibrino-
necrotică, cu abcese şi
aderenţe pleurale ;
Artrite şi sinovite purulente ;
Enterotoxiemi Clostridium Mai frecvent viţeii în *Clinic
a anaerobă a perfringens primele 2 săptămâni ; *Necropsic
viţeilor tip A,B,C, E Edem şi ulcere gastrice, *Bacterioscopic
(Dizenteria enterită hemoragică, *Histopatologic
viţeilor) hemoragiconecrotică, uneori *Evidenţierea
cu ulcere ; toxinei
Exsudate serohemoragice şi (fecale)
fibrinoase în cavităţi,
hemoragii, limfonodită
hemoragică, degenerarea
parenchimurilor ;
Enterita Chlamydia Sporadic – enterite severe la *Necropsic
clamidiană psittaci tip 1 viţei până la 10 zile; *Amprente
Abomasum, ileon – (incluzii chlamidiale
congestie, edem, peteşii, în vacuole supranu-
ulceraţii ; hemoragii pe cleare în enterocite –
seroase, peritonită Giemsa)
serofibrinoasă ; *Histopatologic
Leziuni asociate – (idem citologic, dila-
pneumonie interstiţială, tarea limfaticelor
artrite serofibrinoase, vilozităţilor, infiltrat
hepatită necrotică ; cu neutrofile şi
monocite, granuloa-
me în submucoasă,
mezenter, dilatarea
glandelor) ;
Criptosporidi- Cryptospori- Necaracteristice *Amprente
oza dium parvum intestinale colorate
Giemsa
*Histopatologic
(zone cu mucoasă
subţire, transparentă
– atrofia
vilozităţilor, epiteliu
313
cuboid,
criptosporidii ataşate
polului apical al
ale vilozităţilor).
Coccidioza Eimeria Viţei 2-12 săptămâni, până *Clinic
(eimerioza) zuernii, la un an : *Necropsic
E.bovis - cele Deshidratare, anemie, tren *Preparate directe
mai posterior murdar de fecale, din raclate de
patogene ; alte prolaps rectal uneori ; mucoasă – oochişti,
numeroase Formaţiuni nodulare forme schizo- şi
specii. albicioa-se, miliare în gametogonice
mucoasa intestinului subţire *Histopatologic
– schizonţi I ; (schizonţi I în
Tiflocolită fibrinohemora- endoteliul
gică, extindere până la rect ; limfaticelor
dacă este implicată E.bovis, corionice din int.
leziunile sunt extinse şi la subţire ;
nivelul ileonului ; Conţinut schizonţi II,
intestinal brun negricios ; gamonţi, oochişti,
Tiflocolită difteroidă ; inflamaţie,
Ulcere profunde cu ţesut de regenerare în
granulaţie ; glandele intestinului
gros).
Candidoza Candida Rumenită, omasită, *Clinic
albicans reticulită, mai rar abomasită *Necropsic
Candida fibrinonecrotică difuză – *Amprente
tropicalis pseudomembrane alb gălbui, (forme levurice şi
Asociere cu moi, abundente; pseudohife)
antibiotico- Este afectată mucoasa *Histopatologic
terapia, esofagogastrică , uneori şi (spongioză
putrefacţia cea fundică; poate disemina; epitelială, forme
rumenală; levurice şi
pseudohife,
neutrofile, ulcere)
*Micologic
Ascaridoza Toxocara Cadavre cu aspect emaciat, *Necropsic
(Neoascaris) abdomen mare;
vitulorum Paraziţi de dimensiuni mari
(30 cm), numeroşi, în
intestin, migrare eratică în
coledoc, obstrucţie intesti-
nală, perforarea intestinului;
314
Legenda figurilor
5.33. Esofagită necrotică - perforarea 5.34. Paramphistomum cervi - in reţea.
esofagului, corp străin (coaja
dovleac).
5.35. Corpi străini metalici in reţea. 5.36. Hemoragii, ulcere acute in cheag;
5.37. Hemoragii, eroziuni pe torus 5.38. Enterită fibrinoasă (mulaje de
piloricus; sindrom de diaree fibrină săgeata); hiperplazia
neonatală. limfono-
dulilor mezenterice (vârf săgeată) –
Salmoneloză la viţel sugar.
5.39. Enterită hemoragică. 5.40. Enterită hemoragico - necrotică.
Salmoneloză la tineret.
315
316
5.9. Boli predominant digestive la tineret şi adulte

morfopatologic
Diareea virotică Togaviridae Eroziuni şi ulcere pe *Clinic
bovină – Boala gen. Pestivirus mucoase (nazală, *Necropsic
mucoaselor bucală, genitală) şi *Histopatologic
(BVD-MD) piele (interdigital, (limfoclazie în
coroană) ; ţesuturile limfoide,
Eroziuni şi ulcere incluzii citoplasmatice
liniare caracteristice în şi nucleare)
esofag ; *Izolarea virusului
Ulcere în prestomace şi (preferabil din ţesuturi
cheag ; limfoide)
Enterită catarală, *Serologic
hemoragică şi
difteroidă, ulcere şi
pseudomembrane la
nivelul plăcilor Peyer ;
Avorturi şi malformaţii
congenitale (vezi boli
abortigene) ;
Pesta bovină Paramyxovirida Forme supraacute : *Clinic
e hemoragii pe seroase, *Necropsic
gen. mucoase, organe, *Histopatologic
Morbillivirus exudate în cavităţi ; (limfonoduri, structuri
317
Forme acute şi limfoide asociate
subacute : inflamaţii tubului digestiv –
hemoragiconecrotice şi necroza centrilor
difteroide la nivelul germinativi ; sinciţii
tubului digestiv multinucleate în
(faringe, esofag, cheag, criptele intestinale şi
intestin rect) ; în ţesuturile limfoide,
limfonodită seroasă; incluzii eozinofile )
edem şi hemo-ragii - *Izolarea virusului
vezicula biliară ; (preferabil din ţesuturi
Inflamaţii cataralo- limfoide)
purulente ale mucoa- *Serologic
selor malpighiene;
Legenda figurilor
5.41. Focare necrotico-purulente 5.42. Fibroză postnecrotică a ficatului
hepatice consecutive omfalitei. la
o bovină adultă.
5.43. Colangiohepatită cronică fibroasă 5.44. Ciroză hepatica congenitală la
în infestaţia cronică cu Fasciola viţel.
spp.
5.45. Dilatarea ureterului, hidronefroză 5.46. Pielonefrită; necroza medularei
(stază urinară). (vârf săgeată), cheag de sânge
(săgeată).
5.47. Atrofia focală a cerebelului în 5.48. Detaliu din figura 5.47.
hipovitaminoza A.
Dizenteria de Coronavirus Enterită (jejun şi colon) *Clinic

iarnă a catarală şi hemoragică. *Necropsic
taurinelor Hemoragii (peteşii) şi *Histopatologic
(Diareea exsudate serofibrinoase (necroza enterocitelor
neagră) pe mucoasele din cripte)
respiratorii. *Izolarea virusului
(fecale)
Salmoneloza Salmonella Forme supraacut, acute, *Clinic
bovinelor enteritidis, subacute şi cronice *Necropsic
adulte S.dulin, asemănătoare viţeilor; *Histopatologic
S.typhimurium Leziuni hemoragice (descuamare, scurtare
pleurale mai extinse ; a vilozităţilor, exsudat
Leziuni intestinale mai fibrinocelular,
hemoragice şi cu necroze, ulcerare,
exsudat fibrinos mai tromboze, necroza
intens ; centrilor limfoizi,
necroze de lichefiere-
noduli salmonelici,
limfohistiocitari în
318
ficat, rinichi)
*Bacteriologic
Paratuberculoz Mycobacterium Cahexie, deshidratare ; *Necropsic
a paratuberculosi Mucoase digestive *Bacterioscopic
s (ileon, jejun, cheag, (amprente intestinale -
cecum, colon, rect, - coloraţie Ziehl-
duoden) groase, cutate, Neelsen)
cu aspect cerebriform, *Histopatologic
dense ; (inflamaţie
Granuloame - rare ; granulomatoasă
Limfonodurile difuză, infiltrat celular
mezenterice : mărite, în corion şi, mai
sarcomatoase, rare târziu, în submucoasă
focare de cazeificare – limfocite,
sau calcificare. plasmocite,
Vasele limfatice macrofage,
mezenterice îngroşate, epitelioide, gigante
cu granuloame ; Langhans, cazeificare
rară)
*Bacteriologic
*Alergic
Abomasita Secundar Focare de necroză de 1- *Necropsic
micotică a placentitelor 2 cm cu congestie şi *Amprente
viţeilor micotice, hemoragie periferică *Histopatologic
leziunilor din intensă ; edem şi (frecvent hife mari
IBR, infarctelor hemoragie în neseptate –
mucoasei submucoasă ; leziuni zigomicete – în
gastrice din extinse până la masele necrotice,
colibaciloză şi seroasă ; invazie vasculară –
salmoneloză, tromboze)
septicemice sau
endotoxice;
Ostertagioza Ostertagia Stare de întreţinere *Necropsic
ostertagi, slabă ; *Preparate directe
O.lyrata; Mucoasă abomasală *Histopatologic
îngroşată, cu suprafaţă (hiperplazia şi
boselată, noduli metaplazia mucoasă a
multipli, uneori glandelor; proliferare
confluaţi de 1-2 mm, cu limfoplasmocitară şi
centrul roşu ; eozinofilică în
corion);
*Parazitologic
Trichostrongi- Trichostrogylus Focare nodulare *Necropsic
loza gastrică axei rotunde sau neregulate, *Histopatologic
albicioase; eroziuni şi (hiperplazia şi
ulcere pe marginea metaplazia mucoasă a
liberă a cutelor glandelor; proliferare
319
mucoasei; exces de limfoplasmocitară,
mucus; eozinofilică în corion;
În cazul infestaţiilor eroziuni ale epiteliului
masive – congestia şi superficial);
edemul mucoasei; *Parazitologic
Trichostrogi- Trichostrongylu Cahexie, deshidratare, *Necropsic
loza intestinală s colubriformis, tren posterior murdar *Histopatologic
T.longispiculari cu fecale verzui; (atrofia vilozităţilor,
s Conţinut intestinal dilatarea criptelor;
lichid, mucos, verzui, proliferare
urât mirositor; limfocitară,
Mucoasa duodenală plasmocitară,
edemaţiată, eozinofilică în corion;
congestionată; eroziuni ale epiteliului
superficial);
*Parazitologic
Nematodiroza Nematodirus Viţei cu diaree verzuie *Necropsic
helvetianus, închisă, deshidratare; *Histopatologic
N.battus Mucoasă duodenală (atrofia vilozităţilor,
congestionată, exces de dilatarea criptelor;
mucus; proliferare
limfocitară,
plasmocitară,
eozinofilică în corion;
eroziuni ale epiteliului
superficial);
*Parazitologic
Trichuroza Trichuris Cahexie, edeme şi *Necropsic
discolor, epanşamente seroase; *Examen microscopic
Rar T.ovis, Tiflită şi colită catarală, direct
T.globulosa. mucohemoragică, *Histopatologic
ulceroasă; (eroziuni şi ulcere ale
Paraziţii cu partea mucoasei, exsudat
anterioară efilată fixată hemoragic,
în mucoasă; hiperplazia epiteliului
glandular, granuloame
în submucoasă sau
transmurale)
*Parazitologic
Oesofagosto- Oesophagosto- Animale cahectice, *Necropsic
moza mum radiatum, anemice; *Histopatologic
O.venulosum Mucoasa colonului – (infiltrat leucocitar
îngroşată, mixt, plasmocite,
congestionată, cutată; eroziuni, hiperplazia
Noduli în mucoasă şi foliculilor limfoizi)
submucoasă; *Parazitologic
320
Paramfistomoz Paramfistomum Faza de migrare: *Necropsic
a spp. mortalitate la viţei; *Histopatologic
Cahexie, edeme subcu- *Parazitologic
tanate, mezenterice,
epanşamente seroase;
congestia intestinului
subţire proximal; prin
transparenţă se observă
paraziţii imaturi, roz
sau bruni, de câţiva
mm, în profunzimea
mucoasei; uneori
paraziţi liberi în
Faza matură: paraziţi
roşietici, piriformi,
fixaţi de mucoasa
rumenală şi reticulară –
ulcere;
Fascioloza Fasciola Faza de migrare a *Necropsic
hepatica, larvelor: focare hemo- *Histopatologic
F.gigantica, ragice mici peritoneale,
F.magna uneori peritonite
(infestaţii masive) acute
fibrino-hemoragice sau
cronice fibroase,
traiecte de hepatită
hemoragico-necrotică;
Faza de localizare
biliară a fasciolelor
mature: îngroşarea
canalelor biliare,
prezenţa paraziţilor,
eroziuni şi ulcere în
canalele biliare mari,
angiocolită şi periangi-
ocolită fibroasă,
stenoze, stază biliară –
conţinut vâscos brun
închis, fibroză hepatică,
atrofie.
Anemie, cahexie, icter;
Dicrocelioza Dicrocoelium Dilatarea ductelor *Necropsic
dendriticum biliare, fibroză biliară, *Histopatologic
atrofie, aspect nodular
al ficatului;
Obstrucţia Furaje solide Corpul străin oprit în *Necropsic
321
esofagiană nemasticate esofag, necroza
(mere, ischemică esofagiană,
cartofi…) celulită periesofagiană,
mediastinită gangre-
noasă, timpanismul
prestomacelor ;
Timpanismul Furaje verzi, Cadavre cu abdomen *Necropsic
primar al concentrate, destins, edem al vulvei
prestomacelor fermentescibile, şi perineului;
proteine solu- Sânge închis la culoare,
bile; scăderea necoagulat (anoxie),
tensiunii hemoragii subcutanate
superfi-ciale a la nivelul gâtului şi
lichidului trunchiului; congestie,
rumenal; edem şi hemoragii în
regiunea capului şi
gâtului; caracteristic –
linie de demarcaţie
între esofagul cervical
cu congestie, hemoragii
şi esofagul toracic cu
ischemie; hemoragii
traheale, pulmon
atelectazic; organe
abdominale ischemice;
conţinut rumenal
spumos (în primele 10-
12 ore); hernie
inghinală, ruptura
diafragmului –
postmortem;
Timpanismul Eructaţie Aceleaşi modificări dar *Necropsic
secundar al insuficientă în conţinutul rumenal nu
prestomacelor condiţiile unei este spumos, exces de
(timpanism cu producţii gaze, eventual cauza
dom de gaze) normale de primară a
gaze; imposibilităţii eructaţiei
Obstrucţia – corp străin, tumori
esofagiană, esofagiene, ..
exces de lichid !!! În timpanismul
rumenal, cadaveric lipsesc
tulburări leziunile
funcţionale ; extraruminale ;
Reticulo- Corpi străini Corpii străini în reţea şi *Necropsic
peritonita şi ascuţiţi care în migrare ;
pericardita perforează şi Reticulită traumatică,
traumatică migrează din reticuloperitonită
322
reţea ; fibroasă adezivă,
reticulodiafragmatită,
hepatită şi splenită,
pericardită, pneumonie
- inflamaţie fibrinoasă,
purulentă, necrotică,
gangrenoasă, fibroasă;
Complicaţii ale
pericarditei traumatice
– stază în marea şi mica
circulaţie ;
Acidoza Furaje bogate în Acut: Conţinut rumenal *Anamneza

rumenală zaharuri fluid, cu miros puternic *Necropsic
fermentescibile, acid, mucoasa acoperită *Determinarea pH-
făinuri, cu mucus, desprindere ului rumenal - sub 4
melasă… uşoară a epiteliului, în cazurile fatale;
perete rumenal *Examen microscopic
congestionat; direct – lichid
Ficat decolorat rumenal fără infuzori;
(steatoză şi necroze *Histopatologic
miliare) (Acut - degenerarea
Cronic: rumenită vacuolară a celulelor
necrobacilară - spinoase, necroza
difteroidă, cicatrici epiteliului,
stelate rumenale, hialinizarea
necroze de coagulare glomerulilor renali;
apoi abcese hepatice Cronic – inflamaţie
(complicaţii cu difteroidă, cicatrizare
Fusobacterium - Fusobacterium
necrophorum); necrophorum;
rumenită micotică - inflamaţie
(Mucor spp., Rhizopus hemoragico-necrotică,
spp., Absidia spp.) – granuloame, miceţii)
focare hemoragico-
necrotice profunde,
infarcte rumenale,
peritonită fibrinohemo-
ragică, granuloame,
metastaze hepatice –
tromboboflebită
necrozantă;
Ulcerul Frecvent la viţei Localizare *Necropsic
abomasului cu boli diareice frecventă pe
sau pulmonare
cronice ;
marginea liberă a
Stresul ; cutelor mucoasei –
323
zona pilorică;
De obicei nespecific şi
fără importanţă;
Uneori perforare sau
erodarea unei artere din
submucoasă –
peritonită sau sânge în
tubul digestiv şi
anemie;
Împâstarea Furaje fibroase Foios mărit, dens, rigid, *Necropsic
foiosului tocate scurt, conţinut uscat, aderent
furaje alterate, la lamele foiosului,
mucegăite, hemoragii, necroze,
atonia foiosului; gangrena lamelor
foiosului ;
Intoxicaţia cu Baterii vechi, Hiperemie, hemoragie *Necropsic
arsen ierbicide… şi necroză superficială *Toxicologic
a mucoasei rumenale, (ficat şi rinichi)
reticulare şi abomasale,
edem al submucoasei
abomasului, edem me-
zenteric şi limfonodal ;
5.10. Boli ale aparatului osteomuscular

Rahitismul Carenţă de Rareori forme grave ; *Necropsic
fosfor ; îngroşarea articulaţiilor *Histopatologic
Carenţă de metacarpiene şi (cartilaj de creştere
vitamină D ; metatarsiene, hipertrofiat, invadat
subdezvoltare, epifize neregulat de capilare
scurte şi late, cu aspect largi, persistenţa
turtit, deformări ale condrocitelor în
aplomburilor, devierea mase de osteoid
coloanei vertebrale, nemineralizat,
îngustarea bazinului şi apariţia de osteoid
toracelui. cartilaginos)
Creşterea anormală a *Dozarea calciului
ongloanelor; din oase;
Osteomalacia Deficitul de Fracturi spontane, canale *Necropsic
fosfor, situaţie medulare largi extinse *Histopatologic
mai rară, şi uneori până în epifize, os (acumularea
deficitul de uşor, corticală subţire; excesivă de osteoid
324
vitamină D. Deformări ale scheletului nemineralizat pe
- lordoză, cifoză, suprafaţa
îngustarea toracelui şi trabeculelor osoase,
bazinului; Desmorexii reducerea
epifizare, avulsii trabeculelor,
tendinoase, cahexie şi corticală osoasă
anemie. subţire, spongioasă.
*Biochimic
Osteoporoza Carenţa de Vertebre, oasele capului, *Necropsic
proteine şi bazinului, scapula şi *Histopatologic
energie ; carenţa metafizele oaselor lungi - (oprirea osificării
de calciu ; uşoare şi fragile. encondrale,
parazitism Fracturi complete ale sau trabecule de os
intestinal ; ale trabeculelor osoase, spongios subţiri,
carenţa de tasări ale epifizelor, rare, fracturate;
cupru ; deformări şi fracturi ale evidenţa neformării
zonelor metafizare, sau hiperresorbţiei
avulsii epifizare şi osoase).
ligamentare.
Fluoroza Exces de fluor, Acut: gastroenterită *Necropsic
intoxicaţii prin ulceroasă, nefroză; *Histopatologic
ingerare de Cronic: leziuni dentare *Dozarea fluorului
fluoruri; (dinţi în creştere) – mai din oase
afectaţi incisivii, focare
cu suprafaţă mată, uscată,
cretacee, apoi de culoare
brună sau neagră;
hipoplazia emailului
dentar – zone excavate,
brune, punctiforme sau
liniare orizontale;
Exostoze mandibulare şi
metatarsiene sau
generalizate;
Cărbunele Clostridium De obicei bovine tinere ; *Necropsic
emfizematos chauvoei Exudat serohemoragic, cu *Bacterioscopic
bule de gaz, subcutanat ; (frotiuri de sânge
Miozită gangrenoasă cu sau amprente din
formare de gaze muşchii afectaţi –
ihoroase – focare mari bacili mari Gram
sau discrete; pozitivi)
Ocazional, caracteristic – *Histopatologic
trombus fibrinos focal *Bacteriologic
aderent la endocardul
atriului drept ;
Edemul Clostridium Plăgi infectate ; *Necropsic
malign septicum Inflamaţie serohemora- *Bacterioscopic
325
gică, gangrenoasă în jurul *Histopatologic
plăgii şi în musculatură ; *Bacteriologic
gaze de fermentaţie
puţine sau absente ;
Tetania de Stresul, transpor- Musculatură palidă, cu *Anamneza
transport turi obositoare, striaţiuni – în special *Necropsic
modificarea musculatura crupei şi *Histopatologic
furajării, spetei ;
tratamente, Lichid serohemoragic în
decornări ; lungul fasciilor ;
Miopatia Carenţă de Leziuni musculare *Necropsic
nutriţională vitamina E şi simetrice – muşchi palizi, *Histopatologic
(Boala Seleniu ; cu striaţiuni galben (degenerare hialină a
muşchiului alb) Furaje verzi sau albicioase, ceroase la fibrelor musculare
semiuscate din palpare ; frecvent, în striate şi miocardice)
plante luxuriante cazurile grave echimoze
bogate în acizi multiple asociate ;
graşi Cord cu aspect tigrat –
polinesaturaţi – striaţiuni alb-gălbui ;
oxidare ; Edem pulmonar –
secundar miocarditei ;
Granulomul Cauze posibile – Noduli în musculatura *Necropsic
lui Roeckl tuberculoza, scheletică, piele, pulmon, *Histopatologic
paratuberculoza, ficat, limfonoduri, (granuloame cu
sarcocistoza, mamelă – proemină pe conţinut necrotico-
blastomicoza, secţiune, central o zonă purulent, eozinofile
hipodermoza…. necrotică, galbenă, o zonă numeroase, uneori
reactivă cenuşie limfocite, epitelioide
translucidă şi o capsulă şi rare celule
conjunctivă fină la gigante)
periferie cu prelungiri
ataşate la ţesutul
conjunctiv intermuscular;
granuloamele vechi –
laminate, calcificate sau
fibrozate;
Cisticercoza Cysticercus Mai frecvent şi mai intens *Necropsic
musculară bovis forma sunt afectaţi muşchii *Histopatologic
larvară a teniei maseteri şi miocardul;
Taenia saginata Vezicule de 1-2 cm, cu
de la om; perete subţire,
transparent, lichid
incolor, un scolex
invaginat;
Miozita Neclară; asociere Striaţiuni şi focare verzui *Necropsic
eozinofilică cu degenerarea de 2-3 mm până la 5-6 *Histopatologic
326
chiştilor de cm, bine delimitate, (infiltrat eozinofilic
Sarcocystis. localizate într-unul sau abundent în
mai mulţi muşchi, endomisiu şi
inclusiv în miocard; perimisiu, uneori
degenerare şi
necroză a fibrelor,
fibroză, infiltrat
limfoplasmo-citar şi
fibroză în fazele
cronice; uneori
granuloame eozino-
filice şi epitelioido-
gigante, calcificare
şi fibroză)
5.11. Principalele boli ale aparatului urinar

Amiloidoza Supuraţii cronice Rinichi mult măriţi, *Necropsic
renală (mastite, hepatită decapsulare uşoară, *Histopatologic
aposteomatoasă, aspect mozaicat al (amiloid în mezangiu
reticulo- corticalei – focare mici şi subendotelial,
peritonite; galbene (glomerulii cu atrofia ghemului
TBC amiloid) şi focare cenuşii vascular,
translucide (tubi dilataţi); glomeruloscleroză;
consistenţă crescută, amiloid în
friabil, ceros la palpare; membranele bazale
Amiloidoză splenică – tubulare, dilatarea
foliculi limfoizi evidenţi; tubilor, fibroză
Cu soluţie Lugol – interstiţială;
glomeruli bruni; +acid
sulfuric diluat – culoare
albastră;
Hidronefroza Stază urinară - Dilatarea bazinetului şi *Necropsic
litiază, ureterite calicelor, atrofia *Histopatologic
cronice, etc.; parenchimului renal,
transformarea chistică
totală sau parţială;
Hematuria Consum de ferigă Debut: hematurie, *Necropsic
enzootică imperială congestia difuză a *Histopatologic
(Pteridium mucoasei vezicii urinare, (netumorale: ectazii
aquilinum); edem, sufuziuni, capilare, îngroşare şi
ptaquilozida-cel echimoze, ulceraţii; hialinizare a pereţilor
mai important Faze avansate: cahexie, vasculari; edem şi
327
principiu anemie, ulcere, tumori hemoragii, inflamaţie,
carcinogen; pediculate, sesile şi fibroză;
Papillomavirusul parietale, metastaze; tumorale: papiloame,
bovin tip 2 hemangioame, carci-
(PVB2) noame, sarcoame;
Pielonefrita Corynebacterium Sporadic – infecţie *Necropsic
bovină renale ascendentă ; *Histopatologic
Uretră cu congestie, *Bacteriologic
edem şi hemoragii în
submucoasă;
Vezică urinară cu
conţinut hemoragic,
calculi fini, mucoasă
îngroşată, edematoasă, cu
hemoragii; Uretere dila-
tate, cu conţinut purulent
şi sau hemoragic ;
Rinichi – măriţi, necroza
papilelor, exudat
purulent, hemoragic,
abcese şi hemoragii în
medulară şi corticală ;
Nefrita Septicemii, Abcese multiple *Necropsic
embolică embolie septică, localizate predominant în *Histopatologic
endocardită corticală ; *Bacteriologic
ulcerovegetantă ; Focarul inflamator (rinichi, ţesutul afectat
primar ; primar)
Intoxicaţia cu Quequs spp, Acut : Edem perirenal, *Necropsic
stejar şi talpa Amarantus uneori sangvinolent, *Histopatologic
gâştei retroflexus. edem mezenteric, (acut - degenerarea şi
(probabil compuşi intestinal, ascită şi necroza de coagulare a
fenolici) hidrotorax moderat, tubilor renali ;
peteşii în parenchimul subacut – fibroză
renal, corticală; interstiţială, dilatarea
Abomasită ; tubilor)
Subacut şi cronic : *Toxicologic
uremia induce ulcerarea
mucoasei bucale,
esofagului, rumenului ;
Nefroxicitatea Clortetraciclină, Nefroză acută, fatală. *Necropsic
tetraciclinelor oxitetraciclină ; *Histopatologic
*Toxicologic
Nefroxicitatea Supradoze, Nefropatie cristalină ; *Necropsic
sulfamidelor sulfamide puţin Rinichi congestionaţi, *Histopatologic
solubile la depozite gălbui de (degenerare hidropică
animale sulfamide în medulară a epiteliului capsulei
328
deshidratate ; sub formă de striaţiuni Bowman, necroze,
radiale, depozite proliferare celulară în
vezicale ; tubii distali şi
colectori)
*Toxicologic
5.12. Principale mamite la vacă

Mamita Streptococcus Acut: sunt afectate mai *Necropsic
streptococică agalactiae, multe sferturi, *Histopatologic
S.dysgalactiae, neuniform – cisternele şi *Bacteriologic
S.uberis, sporadic ductele sunt pline cu
şi alţi streptococi. secreţie seroasă,
floculentă, apoi
purulentă; parenchimul
este turgescent, lobulii
afectaţi sunt cenuşii;
Cronic: îngroşarea
pereţilor cisternelor şi
ductelor, creşteri poli-
poase rotunde, fibroză;
Mamita Staphylococcus Acut - tipic: la scurt *Necropsic
stafilococică aureus, timp după parturiţie, *Histopatologic
S.intermedius, sferturi turgescente; (gangrenă în
S.hyicus mamită gangrenoasă formele acute;
umedă ce afectează necroză, reacţie
primar mamelonul şi celulară,
parenchimul adiacent, granuloame
edem inghinal şi abdo- asemănătoare celor
minal ventral, sfacelare; actinomicotice dar
Subacut: focare în centru se pot
necrotice în parenchim observa coloniile de
care se încapsulează, coci).
granuloame de 1-2 cm *Bacteriologic
diametru, fibroză;
Mamita Escherichia coli De obicei localizată la *Necropsic
colibacilară un singur sfert – *Histopatologic
inflamaţie predominant (inflamaţie centrată
seroasă sau predominant pe ducte – necroza
hemoragică; conţinutul epiteliului ductal,
cisternei poate fi seros exsudat fibrino-
sau floconos, celular, descuama-
329
hemoragic; rea acinilor, edem
Edem subcutanat masiv. serofibrinos intersti-
ţial, hemoragii
masive în acini şi
interstiţiu; reacţie
leucocitară slabă);
*Bacteriologic
Mamita Actinomyces Secundară leziunilor *Necropsic
piobacilară (Corynebacterium pielii mameloanelor, *Histopatologic
(mamita de vară) ) pyogenes uger lactant sau în (necroză, supuraţie,
repaus; fibroză masivă)
Galactoforită necrotico- *Bacteriologic
purulentă cu afectare
uşoară (iniţial) a
parenchimului.
Cronicizare – formare
de abcese multiple
centrate pe ducte,
fibroză masivă;
Mamita Mycoplasma Mamelă tumefiată, *Necropsic
micoplasmatică bovis, M. densă în fazele iniţiale; *Histopatologic
canadense, M. Atrofie şi fibroză în (exsudat neutrofilic
bovigenitalium fazele avansate. abundent şi edem
M.californicum. interstiţial şi
periductal în fazele
acute; proliferare cu
mononucleare,
fibroză interstiţială,
hiperplazie şi
metaplazie
epitelială ductală în
fazele cronice).
*Bacteriologic
Mamita Mycobacterium Tuberculoza predomi- *Necropsic
tuberculoasă bovis nant proliferativă – *Histopatologic
granuloame cenuşii în (granuloame
grupuri în parenchimul tuberculoase,
mamar; ulterior necroză de
granuloame cazeoase, cazeificare, exsudat
cazeocalcare; celular în ducte,
Tuberculoza cazeoasă – bacili coloraţi roşu
mărirea glandei, focare – Ziehl Neelsen)
cazeoase mari cu *Bacteriologic
margini congestive,
coexistenţa cu focare
granulomatoase;
330
Galactoforita granulo-
matoasă – exsudat
consistent, cenuşiu şi
noduli în cisternă şi
ducte;
5.13. Principalele boli abortigene la bovine

Diareea Flaviviridae Mortalitate embrionară, *Clinic
virotică – gen. Pestivirus resorbţie şi mumifiere *Necropsic
Boala fetală, avort, produşi cu *Histopatologic
mucoaselor malformaţii ; (limfoclazie în
(BVD-MD) Avortoni şi nou-născuţi : ţesuturile limfoide,
nanism, alopecie, incluzii
microftalmie şi cheratită, citoplasmatice şi
micro- şi hidrocefalie, nucleare)
hipoplazie cerebeloasă, *Izolarea virusului
hipoplazie timică, brahi- (preferabil din
gnatism, displazie renală, ţesuturi limfoide)
artrogripoză, hipoplazie *Serologic
pulmonară ; eroziuni şi
ulcere la nivelul
mucoaselor digestive ;
Rinotraheita Herpesvirus Avort luna 4-7 de *Clinic
infecţioasă a Enzootic gestaţie, viţei neviabili ; *Necropsic
bovinelor Edem subcutanat şi *Histopatologic
(IBR) pulmonar, stare (ficat avortoni –
hemoragipară (seroase), necroză şi incluzii
focare miliare hepatice ; intranucleare în
hepatocitele
limitrofe)
*Imunofluorescenţ
ă
(secţiuni din fetus –
ficat, splină,
rinichi, pulmon,
suprarenale)
*Virusologic
Boala Bunyaviridae Avorturi şi viţei cu *Epizootologic
Akabane malformaţii : *Clinic
polioencefalomielită, *Necropsic
artrogripoză, *Histopatologic
hidranencefalie, (polioencefalită şi
331
microcefalie ; poliomielită
nesupurată) ;
*Serologic
*Izolarea virusului
Parvoviroza Parvovirus bovin Avort, viţei neviabili, *Clinic
bovină diaree neonatală ; *Necropsic
Avorton – hipoplazie *Histopatologic
cerebeloasă ; (necroza celulelor
stratului granular al
cerebelului, incluzii
intranucleare în
celulele granulare,
hepatocite, celulele
criptelor
intestinale) ;
*Serologic
*Izolarea virusului
Febra catarală Reoviridae Avorturi, malformaţii – *Necropsic
a oilor Orbivirus artrogripoză, *Histopatologic
(Blue tongue) hidranencefalie ; (hipomielinogeneză
)
*Izolarea virusului
*Serologic
Bruceloza Brucella abortus Avorturi în perioada 5-9 *Necropsic
luni de gestaţie ; *Histopatologic
Placentă : edem (leptomeningită,
serohemoragic în formele coroidită,
acute sau îngroşare ependimită
difuză cu focare de nepurulentă ;
necroză în formele necroze,
cronice ; placentită granuloame şi
hemoragică şi proliferări difuze
hemoragiconecrotică ; de mononucleare,
lichide fetale tulburi, epitelioide şi rare
fibrinopurulente ; gigante în ficat,
Avorton : exsudate splină, limfonoduri,
seroase, serohemoragice, rinichi, miocard);
serofibrinoase în cavităţi, *Bacteriologic
hipertrofia organelor *Serologic
limfoide, hepatită *Alergic
necrotică miliară, focare
de densificare
pulmonară, exudat
fibrinos în bronhii ;
Adulte : endometrite
catarale, purulente,
mamite serofibrinoase şi
332
indurative ; orhită,
epididimită necrotică,
granuloame şi fibroză ;
tenosinovite, artrite
serofibrinoase,
fibrinoase, higrome,
fibrozare.
Leptospiroza Leptospira Avort în luna 7 de *Necropsic
pomona gestaţie ; *Bacterioscopic
Leptospira hardjo Placentă – edem, (amprente renale,
Leptospira inflamaţie hemoragico- hepatice, frotiuri
tarassovi necrotică ; din urină, lichide
Avorton : autoliză, icter, din cavităţi –
hemoragii pe seroase, examen în câmp
exsudate în cavităţi, întunecat,
necroze hepatice, nefrită impregnaţie
interstiţială. argentică) ;
*Histopatologic
(necroze hepatice,
cu mononucleare)
*Imunohistologic
*Serologic din
lichidele fetale, ser
sanguin vacă
Salmoneloza Salmonella dublin Placentă – îngroşări ale *Necropsic
corioalantoidei, lichid *Histopatologic
gălbui-brun cu fibrină, (placentă -
corion cenuşiu-roşietic cu mineralizare -celule
exsudat galben şi trofoblastice,
cotiledoane roşii ; corionul
Avorton - de obicei vilozităţilor,
autolizat sau leziuni infiltrat neutrofilic,
septicemice, exsudate cuiburi mari de
hemoragice în cavităţi, bacterii în celulele
stare hemoragipară, trofoblastice ; ficat
hepatoză, nefroză. – focare purulente ;
Metrită pulmon – neutrofile
în bronhii, germeni
în epiteliu)
*Microbiologic
Listerioza Listeria Avort în ultimul *Necropsic
monocitogenes trimestru de gestaţie. *Histopatologic
Sporadic Retenţie placentară, (hepatită,
metrită ; pneumonie,
Placentită necrotică cu miocardită, nefrită,
exsudat purulent ; splenită, encefalită
333
Avorton – de obicei necrotică,
autolizat, hepatită meningită cerebro-
necrotică – focare miliare spinală nepurulentă
galbene, colită necrotică cu evidenţierea
severă; germenilor, colită
. necrotică)
*Microbiologic
* Bioproba.
* Examen serologic
Campilobacte- Campylobacter Moarte embrionară şi *Clinic
rioza fetus subsp. fetus avort mai ales la *Necropsic
Campylobacter primipare - enzootic; *Bacterioscopic
jejuni Avort tardiv, fătare (amprente din
prematură, produşi placentă, ficat,
neviabili ; conţinut gastric –
Cervicite şi endometrite bacterie gram
mucopurulente uneori negativă în formă
fatale; Placentită de S sau spiralată ;
necrotică şi purulentă în în câmp întunecat –
focare, edem, exudat mişcări
fibrinopurulent brun; caracteristice)
Avortoni – Edem *Histopatologic
subcutan, muscular, (hepatită necrotică,
exsudate serohemoragice bronhopneumonie
în cavităţi, hepatită dominată de
necrotică miliară sau neutrofile,
focare de până la 2 cm, hemoragii renale)
depresate central; *Imunofluorescenţ
ă
*Bacteriologic
Campilobacte- Campylobacter Moarte embrionară şi Idem
rioza fetus subsp. avort mai ales la
venerealis primipare, luna 4-6;
Placenta
intercotiledonară
edematoasă, opacă,
tăbăcită ; necroze şi
focare purulente la
nivelul cotiledoanelor ;
Avorton – epanşamente
serohemoragice în
cavităţi şi subcutan,
flocoanele de fibrină pe
seroase, conţinut gastric
fluid, galben, tulbure;
Avortul cu Haemophilus Adulte – vezi bolile *Clinic
Haemophilus somnus nervoase ; *Necropsic
334
Avortoni – autoliză *Bacterioscopic
intensă ; (amprente din
placentă, ficat,
conţinut gastric)
*Histopatologic
(necroză fibrinoidă
şi tromboză a
arterelor placentei,
bronhopneumonie
fibrinoasă, infiltrate
cu macrofage, rare
neutrofile, bacterii
în bronhiolele
terminale)
*Bacteriologic
Avortul Actinomyces Femele – endometrită *Epizootologic
piobacilar (Corynebacte- purulentă, artrite, mastite *Clinic
rium) pyogenes – fatale uneori ; sporadic- *Necropsic
enzootic ; *Histopatologic
Avort în orice perioadă, (leziuni absente sau
mai frecvent în ultimul placentită
trimestru; necroticopurulentă,
Placentită cu edem şi bronhopneumonie
exsudat purulent la fibrinoasă acută)
nivelul cotiledoanelor ; *Bacteriologic
Avorton – uneori
hemoragie
(caracteristică) traheală ;
pulmon edematos, roşu
intens, cu focare gălbui
subpleurale ;
Avortul cu Ureaplasma Vulvite, moarte *Necropsic
Ureaplasma diversum (T embrionară, avort, viţei *Histopatologic
mycoplasma) neviabili - enzootii (placentă –
Fam. uneori; necroze, fibroză,
Mycoplasmata- Avort în ultimul vasculită, infiltraţie
ceae trimestru de gestaţie; cu macrofage şi
Placenta – amnios mai plasmocite ;
afectat – fibroză focală şi conjunctivită
necroze, hemoragie, erozivă, metaplazia
exsudat fibrinos, mucoasă, infiltrat
mineralizare ; limfoplasmocitar în
Avorton – pulmon dens, corion ; pneumonie
chiar şi la viţeii fătaţi vii, descuamativă,
eroziuni conjunctivale ; peribronşiolită
limfoplasmocitară
în focare)
335
*Bacteriologic
Febra Q Coxiella burneti Adulte: conjunctivită, *Necropsic
- Coxielloza cheratită, rinită, artrită, *Histopatologic
orhită, mamită; (proliferare
Avortoni: necroze ale limfohistiocitară în
placentei, pneumonie interstiţiul
interstiţială, distrofia pulmonar, hepatic,
organelor renal, miocard)
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp, Giemsa,
Machiavello)
*Serologic
Avortul Chlamydia Avort în lunile 8-9 de *Necropsic
chlamidian al psittaci gestaţie ; *Histopatologic
taurinelor Placentă groasă cu aspect (vasculită cu
tăbăcit ; neutrofile,
Hemoragii subcutanate, limfocite,
musculare, pe seroase ; plasmocite în ficat;
Exsudate serofibrinoase necroze cu reacţie
în cavităţi ; granulomatoasă în
Ciroză hepatică ; splină,
limfonoduri)
*Amprente din
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp, Giemsa,
Machiavello)
*Serologic
Febra Q Coxiella burneti Avort în ultima perioadă *Necropsic
Coxielloza de gestaţie; *Histopatologic
Adulte: conjunctivită, (placentită
cheratită, rinită, artrită, purulentă cu
orhită, mamită; necroza
Placentă: focare cu cotiledoanelor şi a
aspect tăbăcit, epiteliului
mineralizare; necroză şi intercotiledonar;
supuraţie cotiledonară; hepatită
Avortoni: pneumonie granulomatoasă,
interstiţială, distrofia pneumonie
organelor interstiţială)
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp)
336
*Serologic
Trichomonoza Trichomonas Avort timpuriu, 1-5 luni ; *Clinic
foetus Endometrită catarală, *Necropsic
exsudat alb-gălbui *Examen
tulbure pe suprafaţa microscopic direct
placentei, maceraţia din lichide fetale şi
fetusului ; gastrice.
*Histopatologic
(granuloame cu
trichomonade în
pulmoni)
Neosporoza Neospora Avortoni în al doilea şi al *Necropsic
caninum treilea trimestru, *Amprente
autolizaţi, nou-născuţi cu *Histopatologic
paralizie ascendentă; (focare de necroză
Placentă – necroze în placentă, SNC,
cotiledonare; muşchi, miocard,
rinichi, ficat,
limfonoduli;
Chisturi şi tahizoiţi
în SNC, muşchi,
celule endoteliale,
pneumonie
interstiţială ;
*Imunohistologic
*Serologic
Sarcocistoza Sarcoystis cruzi Endometrită necrotică, *Histopatologic
focare multiple de (necroze, meronţi
necroză în ţesuturile în celulele
fetale ; endoteliale ale
placentei şi
avortonului – în
special encefal,
encefalită
nepurulentă ;
*Imunohistologic
Aspergiloza Aspergillus Metrită necrotică, *Necropsic
fumigatus, Asp. hemoragiconecrotică ; *Amprente
flavus, Asp. niger Placentă – aspect tăbăcit, (hife septate,
necroze cotiledonare, ramificate)
margini edematoase ; *Histopatologic
Placentită fibrinohemo- (parakeratoză,
ragică, fibrinonecrotică ; foliculită, dermită,
Avorton : placarde placentită
cenuşii de dermatită necrotică, vasculită
crustoasă asemănătoare necrotică)
337
ihtiozei; *Cultivare
Mucormicoza Mucoraceae Avort luna 7-8 de *Necropsic
gestaţie ; *Amprente
Placentită necrotică ; *Histopatologic
Avorton : dermatită (focare de necroză
micotică, hepatită, de lichefiere,
splenită, encefalită prezenţa miceţilor)
necrotică în focare ; *Cultivare
VI. Diagnosticul necropsic la ovine şi caprine
6.1. Boli cu manifestare nervoasă la oaie şi capră
Boala Etiologie şi Anamneza Tablou Diagnostic

epidemiologie morfopatologi
c
Botulismul Toxinele Ataxie, arcuirea Nerelevante *Demonstrarea
bacteriei spatelui, căderea toxinei in ser,
Clostridium capului, paralizia furaje, conţinut
botulinum tipul limbii şi buzelor, rumenal sau
C şi D ; ingerare constipaţie, atonie cecal.
prin silozuri, rumenală, pareze,
dejecţii de paralizii, moarte ;
pasăre.
Tetanos Clostridium Spasm muscular. Plaga *Anamneza.

tetani la nivelul Mieii prezintă tetanigenă *Examen
plăgilor. narile dilatate, uneori. bacteriologic.
pleoapele larg Rigiditatea *Demonstrarea
deschise, cadaverică toxinei.
membrele continuă
îndepărtate, contracţia
rigide, decubit tonică din
lateral, timpul vieţii.
înţepenirea
picioarelor.
Meningite Miei nou-născuţi, Ataxie, pareze, Exudat *Examen
bacteriene/ asociere hiperexcitabilitate purulent sau citologic,
meningo- frecventă cu alte sau depresie, fibrinos histopatologic,
ventriculite afecţiuni ca inconştientă, meningial ; bacteriologic.
enterite şi apoplexie. Leziunile boli
septicemii ; asociate
Pasteurella spp.,
338
E. coli,
Corynebacterium
spp.
Encefalo- Infecţie cronică Ataxie, orbire. La Focare *Anamneza.
malacia focală cu Clostridium miei apare bilaterale de *Necropsie.
simetrică perfringens tip D decubitul, malacie şi *Histopatologie.
(toxina epsilon). tremorul, hemoragie –
Asociere cu opistotonus, inconstant.
infestaţii moarte.
parazitare
intense.
Listerioza Listeria Forma nervoasă : Nespecifice: *Histopatologic
monocitogenes febră, depresie, congestie (meningoencefa-
enzootii incoordonare în meningiană, lomielită
mers, ataxie, LCR în exces. necrotică)
orbire, paralizii, Avortoni : *Microbiologic
comă. edeme, (creier, lichid
Forma poliserozite cefalorahidian,
abortigenă : seroase sau avorton,
Avort lunile 2-5. fibrinoase, * Bioproba.
Forme necroze miliare * Examen
septicemice : la în ficat şi serologic
miei – febră, pulmon
diaree
Abcesul Corynebacterium Semne de focar in Abces in *Necropsic.
cerebral spp., funcţie de substanţa *Histopatologic.
Staphilococcus localizare. nervoasa. *Citologic.
spp. *Bacteriologic
Abcese ale Germenii In funcţie de Abcesul in *Morfopatologic;
măduvei supuraţiei localizare; de măduva *Bacteriologic.
spinării obicei paralizie spinării.
progresiva a
trenului posterior.
Hidropericardit Cowdria Iniţial febră, Exudat *Examen
a ruminantium hiperexcitabilitate serofibrinos in citopatologic din
Frecventa in , frecvent capul cavităţile meninge şi creier
Africa, semnalata lăsat, urechi seroase, edem (evidenţierea
şi in Iugoslavia căzute şi picioare pulmonar şi al germenului
depărtate; apoi abomasului, cocoid sau bacilar
decubit lateral, splenomegalie. 0,2-0,8 μm - col.
pedalări, scrâşniri Machiavello).
din dinţi, *Examen
opistotonus şi serologic : IFI,
moarte. ELISA
Rabia Lissavirus Iniţial : separare Fără leziuni *Histopatologic
serotip 1 ; de turma, specifice (corpusculi
Transmitere docilitate sau Babeş-Negri) –
obişnuită prin iritabilitate, puţin sensibil;
muşcătură. paralizia limbii şi *Imunofluores-
mandibulei, cenţă creier ;
sialoree, excitare *Imunocitochimi
sexuală, e.
339
agresivitate (rar) ;
Tardiv : tulburări
de locomoţie,
paralizia cozii,
tenesme, decubit,
paralizie, moarte.
Visna Lentivirus Sporadico- Nespecifice *Histopatologic
enzootică (encefalomielită
Tulburări de virală
mers, tremurături, demielinizantă
paralizii. predominant
periependimară şi
periventriculară).
*Virusologic
Encefalomielita Flavivirus Febră, Nespecifice *Histopatologic
infecţioasă a oii hiperestezie, (encefalomielită
(loping-ill) tremurături, şi meningită
scrâşniri din dinţi, virală).
ataxie, paralizii. *Virusologic
Pseudorabia Herpesvirus Ovine crescute în Plaga *Clinic
(Boala lui apropierea mutilantă. *Necropsic
Aujeszky) porcilor, *Histopatologic
Prurit intens. (SNC –
encefalomielită
virală ;
creier şi tonsile –
imuno-
fluorescenţă ;
*Virusologic
Leucoencefalo- Retrovirus Artrite cronice, Mineralizarea *Clinic
mielita caprelor rezistente la ţesuturilor moi *Serologic
(Artrita- antibioterapie. periarticulare. *Necropsic
encefalita *Histopatologic
caprelor) Paralizie Neevidente *Histopatologic
ascendentă (Encefalomielită
progresivă, virală)
encefalita
Scrapie Prion Debut: agitaţie ; Cahexie, plăgi *Clinic
(boala Faza de prurit datorate *Histopatologic
tremurătoare) lombar, pruritului. - trunchi cerebral
generalizat ; (vacuole mari în
Faza cerebeloasă: neuroni,
tremurături ale vacuolizarea
capului, ataxie, neuropilului,
cahexie, decubit. proliferare glială,
plăci amiloide)
*Electronomicr.
*Identificarea
PrPsc
Paralizia de Toxine excretate Paralizie brusca Nerelevante *Revenire
căpuşe de Ixodes şi sau ataxie cu spontana după
Ripicephalus paralizie îndepărtarea
340
progresiva căpuşelor
ascendenta ;
moarte prin
asfixie
Estroza Oestrus ovis Semne de Paraziţii in *Necropsic
meningită, cavităţile
encefalită, orbire nazale,
după penetrarea sinusuri,
oaselor - rar. malacia osului,
meningită
(congestie,
edem, LCR
tulbure)
Encefalita Coenurus Localizare Faza de *Necropsic
verminoasă cerebralis, larva cerebrală migrare : *Histopatologic
teniei Taenia (uzuală) – semne meningită şi
multiceps nervoase de encefalită
focar, progresive purulentă ;
(depre-sie, Chistul de
amauroză, mers in Coenurus în
cerc); creier sau
Localizare măduva
medulară – rahidiană.
paralizii
progresive.
Strongiloidoza Strongyloides Ataxie, mers in Cahexie, *Necropsic;
papillosus ; cerc, decubit, paraziţi in *Parazitologic.
Animale ţinute diaree pasagera, intestin,
mult timp in cahexie. hepatoză,
ţarcuri murdare, uneori ruptura
rotaţia ficatului
defectuoasa a
păşunilor.
Necroza Carenţă vit. B1 Mers împletecit, Edem *Necropsic.
cortexului sau exces de in cerc sau cerebral ; *Histopatologic.
cerebral sulfat in dieta deplasare redusa Zone de *Terapeutic.
urmat de şi amauroza. malacie,
însetare. Opistotonus apoi, gălbui, la
extensia nivelul
membrelor, substanţei
hiperestezie, cenuşii a
contracţii cortexului
musculare cerebral.
tonicoclonice.
Tetania de Carenţă Mg. Oile Hiperexcitabilitat Fără leziuni *Anamneza ;
iarba in ultima e, tetanie, spasme specifice *Dozarea Mg in
perioada de musculare ; mers ser şi LCR;
gestaţie şi in rigid, ataxie, *Diagnostic
prima perioada tremor, decubit, terapeutic.
de lactaţie - contracţii clonice,
păşuni luxuriante coma, moarte.
intens fertilizate.
341
Ataxia Deficitul de La naştere – Hidrocefalie la *Histopatologia
enzootica cupru, forma astazie ; nou-născuţi ; creierului şi
congenitala sau Miei – ataxie, Edem cerebral măduvei;
enzootica poziţie sezândă in forma *Determinarea
enzootica. cuprului din ficat
şi rinichi ;
Toxemia de Mobilizarea Inapetenţa, Gestaţie *Anamneza;
gestaţie grăsimilor de izolare, gemelară *Necropsic
depozit la oile incoordonare, (uzual), rumen *Histopatologic
grase cu gestaţie decubit sternal cu gol, steatoza (steatoză gravă cu
dubla, precipitata sprijin pe hepatică şi picături mici,
de orice cauza mandibula, suprarenaliană spongioza
care scade spasme ale gravă; substanţei albe
aportul alimentar muşchilor faciali, Necroza focală cerebrale)
de substanţe slăbiciune, a grăsimii *Biochimia
energetice. tremor, convulsii, abdominale; sângelui şi urinei
coma, moarte. (corpi cetonici);
Boala ficatului Oaie şi capră – Anorexie, anemie, Ficat mărit, *Necropsic
alb mai afectat fotosensibilizare, palid, gălbui, *Histopatologic
tineretul până la icter, friabil; (steatoză, ceroid,
un an; carenţă de incoordonare, Anemie, icter; spongioza
cobalt – vitamină decubit, substanţei albe
B12, păşuni slăbiciune, cerebrale)
luxuriante. tremor, convulsii, *Hematologic
comă, moarte. (anemie
normocitară
normocromă)
* Dozarea vit.
B12;
Hipocalcemia Oile bătrâne in Agitaţie, depresie Nespecifice *Clinic şi
(parezia ultimele 2 luni de in fazele terapeutic (dacă
parturientă) gestaţie, mai rar terminale, se face repede).
in prima perioada tremurături ,
de lactaţie. decubit sternal,
paralizie şi
moarte.
Intoxicaţia cu Ingerare excesiva Evoluţie rapida : Fără leziuni *Anamneza
uree prin furajare sau nelinişte, sau edem *Analiza
animale hiperestezie, pulmonar şi furajelor
neacomodate cu tremurături, congestie *Determinarea
ureea. spasme generalizata. amoniacului din
musculare ; apoi pH rumenal sânge, ser, lichid
colica, ataxie, crescut. rumenal, urina
orbire, convulsii,
contracţii clonice
la stimuli externi.
Intoxicaţia cu Supradozarea Pareze, paralizii, Nespecifice *Histopatologia
rafoxanid sau antihelminticelor decubit, amauroza creierului,
closantel ; mieii sunt mai cu pupile fixe, nervilor optici şi
sensibili. dilatate şi ochilor.
nistagmus.
Intoxicaţia cu Contaminare Sindr. Nespecifice *Demonstrarea
342
substanţe accidentala sau muscarinic : compuşilor in
organofosforice răuvoitoare a salivaţie, epifora, sursa suspectata
şi carbamaţi furajelor sau apei colici, diaree, şi in ţesuturi
cu pesticide mioza. (ficat, ţesut
Sindr. nicotinic : adipos), conţinut
fasciculaţii şi gastric.
spasme
musculare, mers
ţeapăn. SNC :
anxietate,
nelinişte, şi
depresie. Paralizii
în cazurile
cronice.
Intoxicaţia cu Contaminare Iniţial inapetenţa, Nespecifice *Demonstrarea
substanţe accidentală sau stare de excitaţie compuşilor in
organoclorurate răuvoitoare a şi agresivitate ; sursa suspectata
furajelor sau apei Apoi fasciculaţii şi in ţesuturi
cu pesticide şi spasme (ficat, ţesut
musculare, adipos), conţinut
spasme gastric.
generalizate,
apoplexie,
moarte. Posibil
ataxie şi tulburări
locomotorii.
Intoxicaţia cu Ingestia de plante Moarte Sânge roşu viu *Necropsic
acid cianhidric ce conţin fulgerătoare de la necropsie *Demonstrarea
glicozizi obicei ; (cadavre substanţei in
cianogenetici. Dispnee, cianoza, proaspete) plante sau in
anxietate, Hemoragii conţinutul
salivaţie, tremor, traheale, pe rumenal, ficat şi
convulsii, seroase. muşchi.
opistotonus, Conţinut
moarte. gastric cu
miros de
migdale.
Intoxicaţia cu Consum de Acut : depresie, Acut : nefroză, *Necropsic;
oxalaţi plante (Oxalis slăbiciune, coma hemoragii şi *Histopatologic
spp., Rumex spp) şi moarte ; edeme (cristale de
Subacut şi rumenale, oxalaţi în rumen
cronic : depresie ascita. şi rinichi).
letargie, decubit şi Cronic :
moarte. fibroza renala.
Intoxicaţia cu Nitraţi din Hiper- şi dispnee, Methemo- *Necropsic ;
nitraţi îngrăşăminte, apa puls rapid şi slab, globinemie – *Biochimic :
şi plante de pe cianoza culoare brun sânge (pentru
terenuri intens progresiva, ciocolatie a conservarea
fertilizate methemoglo- sângelui, methemoglobinei
(Amaranthus binemie, mucoaselor, se face diluarea
spp., Brassica incoordonare, viscerelor, sângelui cu 20
spp,..) anxietate, tremor, muşchilor părţi de tampon
343
convulsii, avort, (cadavre fosfat pH 6,6 sau
moarte. proaspete). de apa distilata).
Edem *Dozarea
pulmonar şi nitraţilor din apa,
congestie. furaje, conţinut
rumenal, plante
proaspete (toate
se trimit
congelate)
Intoxicaţia cu Compuşi ai Acut : Abomasită *Histopatologic
plumb plumbului din tremurături, moderată (incluzii
vopsele, baterii, clipiri dese, Musculatură, intranucleare,
uleiuri de motor sialoree, ficat, rinichi - degenerarea
folosite, poluare convulsii, orbire palide, cenuşii; ficatului şi
industrială. aparentă ; eventual corpii rinichiului)
Subacut străini cu *Toxicologic
(obişnuit) : plumb în - dozarea Pb în
anorexie, prestomace. sânge (recoltat pe
amauroză, heparină sau
sialoree, scrâşniri EDTA), ficat,
din dinţi, atonie rinichi şi conţinut
rumenală gastric.
(constipaţie
urmată de diaree
fetidă), depresie.
6.2. Boli cu afectare preponderent cutanată la oaie şi capră.

morfopatologic
Febra aftoasă Picornaviridae Forma benignă este *Epizootologic
gen. Aphtovirus obişnuită : exantem *Clinic
veziculo-aftos localizat *Necropsic
podal, mai rar mamar, *Histopatologic
pe bot, bucal; (degenerare
complicaţii – ulcere, balonizantă a
pododermatite stratului spinos al
necrotice, dezongulări ; epidermului, stratul
Forma malignă (miei şi bazal neafectat în
iezi): leziunile necompli-
344
-digestivă – exantem cate; miocardită
veziculos rumenal, parenchimatoasă)
abomasal, intestinal, *Serologic
ulcere ; *Izolarea virusului
-cardiacă – miocardită (lichid din afte
parenchimatoasă, intacte, lambouri de
aspect de cord tigrat. piele)
Ectima Poxviridae Enzootico-epizootic; *Anamneza
contagioasă a Parapoxvirus Exantem veziculo- *Necropsic
oilor şi pustulos localizat *Histopatologic
caprelor peribucal (buze), bucal, (degenerare
podal, vulvovaginal, balonizantă a
penian, scrotal, mamar, celulelor spinoase,
ocular, mucoasele vezicule, pustule,
digestive anterioare. incluzii
Complicaţii bacteriene intracitoplasmatice
– necroze, ulcere, oxifile – fără
sfacelări, mamite, complicaţii stratul
panoftalmie, bazal şi dermul nu
bronhopneumonie sunt afectate)
necrotică în focare; *Izolarea virusului
(leziuni proaspete)
*Serologic
Variola ovină Poxviridae Forma tipică: exantem *Anamneza
capripoxvirus veziculopustulos şi *Necropsic
crustizare în zonele cu *Histopatologic
piele fină, cu lână (degenerare
puţină, noduli şi ulcere balonizantă a
ale mucoaselor celulelor spinoase,
respiratorii şi digestive vezicule, pustule,
anterioare; noduli incluzii
translucizi cât bobul de intracitoplasmatice
piper subpleurali, Borell – stratul bazal
Forme atipice: şi dermul sunt
Benign - forme afectate)
avortate cu erupţie *Izolarea virusului
discretă; forme (leziuni proaspete)
papuloase când *Serologic
veziculele şi pustulele
lipsesc;
Malign – forma
confluentă leziuni
pustuloase extinse pe
tot corpul; forma
hemoragică cu lichid
hemoragic în vezicule;
345
forme ascunse – leziuni
digestive şi pulmonare
neeruptive;
Avorturi – avortoni cu
leziuni de variolă.
Variola Poxviridae Evoluţie benignă, Ca în variola ovină.
caprină Capripoxvirus, erupţii pe pielea
Virusul vaccinal mamelei, faţa internă a
coapsei, perineu, faţă;
La iezi generalizat.
Edemul Clostridium novyi Edem seros, serohemo- *Necropsic
bacterian al tipul A; ragic al ţesutului *Bacterioscopic
capului la asocieri cu conjunctiv subcutanat *Bacteriologic
berbec Cl.sordelli, din regiunea capului,
Cl.hystoliticum, uneori şi al faringelui,
Cl.septicum laringelui şi al regiunii
cervicale anterioare;
Necrobaciloza Fusobacterium Pododermatita *Necropsic
oilor adulte necrophorum ; infecţioasă : leziuni *Bacteriologic
Dichelobacter necrotice, gangrenoase
nodosus ce debutează la nivelul
Enzootic liniei albe, ţesut
podofilos, cherafilos,
dezongulare, artrite,
osteite, osteomielite
necrotice;
Leziuni la distanţă –
focare necrotice în
ficat, pulmon, rinichi,
creier.
Dermatita
necrobacilară: cheilită
exantematoasă,
necrotică, frecvent
complicaţie a ectimei;
Necrobaciloza genitală:
eroziuni, ulcere,
necroze ale mucoaselor
genitale externe (oi şi
berbeci).
Râia Psoroptes ovis Dermatită crustoasă, *Necropsic
psoroptică cruste fine galben- *Raclate – examen
brune, alopecie microscopic direct
localizate iniţial pe *Histopatologic
părţile dorsale ale (hiper- şi
corpului (cervical, parakeratoză,
346
dorsolombar, apoi infiltrat dermic cu
generalizare. neutrofile, limfocite,
eozinofile; cronic –
fibroza dermului)
Râia Sarcoptes ovis Râia capului – *Necropsic
sarcoptică localizare peribucală, *Raclate – examen
perinazală, perioculară, microscopic direct
extindere la membre, *Histopatologic
uger şi scrot – papule, (hiper- şi
vezicule, cruste, parakeratoză,
depilare, crevase paraziţii în epiderm)
sângerânde.
Râia Chorioptes ovis Râia picioarelor – *Necropsic
chorioptică localizare interdigitală, *Raclate – examen
chişiţă, extindere la microscopic direct
nivelul buletelor, chiar *Histopatologic
la nivelul regiunii (hiper- şi
carpiene şi tarsiene, parakeratoză,
coapse, scrot şi uger. infiltrat dermic cu
Iniţial apar noduli şi neutrofile, limfocite,
vezicule fine, apoi apar eozinofile;
cruste şi depilare; epidermoliză, cronic
ulterior, prin afectarea – hiperplazia şi
mai profundă, apare fibroza dermului)
exsudaţia iar în fazele
cronice apar proliferări
papilomatoase.
Miaza Larve de diptere La nivelul plăgilor *Necropsic
cutanată şi (Lucilia spp., cutanate, pliurilor,
genitală Calliphora spp., vulvă, prepuţ –
Wolphartia spp., necroze, ţesut de
…) granulaţie.
6.3. Principalele boli cu afectare preponderent musculară
Boala Etiologie Tablou Diagnosti

morfopatologic c
Cărbunele Clostridium Frecvent la nivelul *Necropsic
emfizematos chauvoei plăgilor cutanate *Bacterioscopic
infectate şi postpartum (frotiuri de sânge sau
(leziuni la nivelul amprente – bacili
347
perineului, vaginului, mari, Gram pozitivi)
ligamentelor uterine) *Histopatologic
Exsudat *Bacteriologic
serohemoragic.
Cisticercoza Cysticercus ovis Vezicule cu lichid *Necropsic
musculară forma larvară a limpede, perete *Histopatologic
teniei Taenia ovis translucid, un scolex
de la câine; invaginat, localizate în
miocard şi musculatura
scheletică;
Sarcocistoza Sarcocystis S.gigantea (ciclu *Necropsic
tenella, pisică-oaie) se vede cu *Histopatologic
S.gigantea; ochiul liber în (chişti cu bradizoiţi
musculatura esofagului, în formă de banană
miocardului, limbii, localizaţi intracelular
laringelui, – fibre musculare).
diafragmului.
Miozita Neclară; asociere Mai frecvent la oi până *Necropsic
eozinofilică cu degenerarea la 2 ani; *Histopatologic
chiştilor de Striaţiuni şi focare (infiltrat eozinofilic
Sarcocystis. verzui de 2-3 mm până în endo- şi perimisiu,
la 5-6 cm, bine uneori degenerare şi
delimitate, localizate necroză a fibrelor,
într-unul sau mai mulţi fibroză, infiltrat
muşchi, inclusiv în limfoplasmocitar şi
miocard; fibroză în fazele
cronice; uneori
granuloame
eozinofilice şi
epitelioidogigante,
calcificare şi fibroză)
Boala Deficit de seleniu Congenitală : striaţiuni *Necropsic.
muşchiului alb si/sau vitamina E. palide, alb-gălbui la *Histopatologic.
(miodistrofie Congenitală şi la nivelul musculaturii (muşchi - necroză
nutriţională) miei până la două limbii şi gatului ; hialină)
luni. Dobândită : muşchi *Analiza furajelor.
scheletici, simetric şi
miocardul ventricular
drept.
6.4. Boli cu afectare multisistemică ovine şi caprine

morfopatologic
Leucoza ovină Bovine Leukemia Limfom multicentric – *Necropsic
348
Virus (BLV) limfonoduri mari, *Histopatologic
slăninoase, pulpa albă (celule limfoide
splenică hiperplaziată, blastice)
infiltrat tumoral difuz *Hematologic
în ficat, rinichi, cord, *Serologic
abomas.
Febra Văii Rift Bunyaviridae Stare hemoragipară; *Necropsic
(Hepatita Phlebovirus Ficat – congestie *Histopatologic
enzootică) Zone tropicale puternică, focare (hepatită necrotică,
necrotice multiple, incluzii eozinofilice
uneori confluate, intranucleare,
edemul vezicii biliare. infiltraţii
Avortoni – hemoragii, limfohistiocitare)
hematoame, necroza *Izolarea virusului
cotiledoanelor. *Serologic
Antraxul Bacillus anthracis Supraacut: diateză *Necropsic
hemoragică, edeme *Bacterioscopic
serosangvinolente, *Bacteriologic
edem pulmonar, sânge (os lung, splină,
necoagulabil, piele)
putrefacţie rapidă,
rigiditate cadaverică
slabă sau absentă.
Faringită şi limfadenită
submaxilară
serohemoragică;
Acut: stare
hemoragipară, exsudate
serohemoragice în
cavităţi, splenită
hemoragico-necrotică
cu ramolirea pulpei,
limfadenită
serohemoragică,
degenerarea
parenchimurilor;
Tularemia Francisella Ulcere şi necroze *Necropsic
(Franciseloza) tularensis cutanate; *Histopatologic
Hipertrofia organelor *Bacteriologic
limfoide, focare *Bioproba
necrotice şi necrotico- *Serologic
purulente în
limfonoduri, amigdale,
ficat, splină, pulmon;
Leptospiroza Leptospira Icter, diateză *Necropsic
tarassovi, hemoragică, ficat *Bacterioscopic
349
L.pomona, galben cu focare de (amprente, frotiuri
L.icteroremoragia necroză, rinichi cu câmp întunecat,
e focare albicioase; impregnaţie
Avorturi, produşi argentică);
neviabili. *Histopatologic
(necroze hepatice,
cu mononucleare,
degenerare, necroză)
*Serologic
Limfadenita Corynebacterium Septicemic : hemoragii *Necropsic
cazeoasă a pseudotuberculosi multiple, epanşamente *Histopatologic
oilor şi s (ovis) seroase, *Serologic
caprelor serohemoragice în
cavităţi ;
Obişnuit : abcese cu
puroi deshidratat,
cazeos, stratificat
concentric, galben –
verzui în limfonoduri,
pulmon, ficat, rinichi,
splină, uter, SNC,…
La capră localizare mai
frecventă la
limfonodulii capului
(mandibulari,
parotidieni) şi mamelă.
Legenda figurilor
6.1. Hipoplazie cerebrală; cortexul 6.2. Hidrocefalie internă; lărgirea
cerebral incomplet (săgeata) ventriculilor laterali.
6.3. Ied fătat mort la termen; 6.4. Strumă parenchimatoasă - avorton
hipotiroidism - alopecie, strumă. caprin.
6.5. Peritonită fibrinoasă. 6.6. Bradsot – abomasită
emfizematoasă,
bule de gaz sub seroasă şi în
mezouri.
6.7. Bradsot - abomasită gangrenoasă, 6.8. Ectimă contagioasă; exantem
focare de hemoragie. papulocrustos.
350
351
Actinobaciloza Actinobacillus Granuloame cu *Necropsic
352
lignieresii conţinut purulent cu *Preparate directe
granule caracteristice, din puroi
fistulizate uneori, (rozete
fibroză masivă caracteristice)
progresivă – cutanat, în *Bacterioscopic
regiunea capului, *Histopatologic
bucal, nazal, tonsilar, (granuloame –
în pulmon, ficat, rozete acidofile,
splină, rinichi, material
limfonoduri, mamelă, necroticopurulent,
testicul. reacţie epitelioido-
gigantă, capsulă
groasă intens
vascularizată)
*Bacteriologic
Agalaxia Mycoplasma Localizarea mamară: *Clinic
contagioasă a agalactiae mamită cataralo- *Necropsic
oilor şi purulentă, mamită *Histopatologic
caprelor apostematoasă, *Microbiologic
scleroza mamelei ; *Serologic
Localizarea oculară:
cheratoconjunctivită
seroasă, purulentă,
panoftalmie;
Localizarea articulară:
artrite serofibrinoase,
fibrinopurulente,
periostite, osteite –
frecvent articulaţiile
carpienelor şi
tarsienelor.
Localizări testiculare şi
scrotale.
Legenda figurilor
6.9. Steatoză hepatică - toxemie de 6.10. Steatoză hepatică - toxemie de
gestaţie. gestaţie (săgeată goală), litiază biliară
(săgeată subţire).
6.11. Necroza grăsimii abdominale – 6.12. Fasciola hepatica în canalele
toxemie de gestaţie. biliare.
6.13. Litiază biliară. 6.14. Carcinomul pulmonar al oilor.
6.15. Congestie şi edem pulmonar. 6.16. Osteofibroza (hiperparatiroidism
nutriţional); îngroşarea mandibulei;
avulsia dinţilor.
353
Mamita Staphilococcus Mamită gangrenoasă – *Necropsic
gangrenoasă a aureus pielea mamelei întinsă, *Histopatologic
oilor şi roşie-vişinie, *Bacteriologic
caprelor negricioasă, parenchim
mamar marmorat, zone
roşii-violacei, brune,
verzui ;
Edem serohemoragic
perimamar, inghinal,
subabdominal,
exsudate
serohemoragice în
cavităţile seroase ;
Forme cronice
(animale care au
supravieţuit) –
sfacelare, mutilare.
Necrobaciloza Fusobacterium Difteria mieilor : *Necropsic
mieilor necrophorum ; stomatită, rinită, *Histopatologic
Dichelobacter faringită difteroidă, (Necroza de
nodosus cheilită, dermatită (bot, coagulare)
Enzootic faţă) necrotico- *Bacteriologic
fibrinoasă.
Necrobaciloza
viscerală:
Omfaloflebită
necrotico-purulentă ;
Focare de necroză de
coagulare, alb-gălbui,
depresate în ficat,
pulmon, splină,
miocard ;
Poliartrita Streptococcus Miei de 1-4 *Necropsic
streptococică a zooepidemicus săptămâni : *Bacterioscopic
mieilor omfaloflebită *Histopatologic
purulentă, *Bacteriologic
fibrinopurulentă,
peritonită
fibrinopurulentă, artrite
carpiene şi tarsiene
seropurulente, cu
hemoragie uneori,
eroziuni ale cartilajelor
articulare ;
Metastaze purulente în
pulmon, ficat, splină,
354
rinichi.
Rujetul Erysipelothrix Forma articulară la *Necropsic
rhusiopatiae miei – cea mai *Bacterioscopic
frecventă, infecţie *Histopatologic
ombilicală – artrite *Bacteriologic
serofibrinoase cu *Infecţie
creşteri papilifere ale experimentală
sinoviei ; *Serologic
Forme septicemice,
cardiace (endocardită
ulcerovegetantă),
pulmonare, splenice
(focare necrotice
cazeificate, calcificate)
şi digestive.
Septicemia cu Haemophilus agni Acut: hemoragii *Necropsic
Haemophilus a multiple, ţesut *Bacterioscopic
mieilor conjunctiv *Histopatologic
intermuscular (multiplicarea
edematos, hemoragic, intravasculară a
hemoragii fine, bacteriei – colonii
interfibrilare, în bacteriene – embolii,
apropierea tendoanelor. infarcte)
Focare necrotice *Bacteriologic
miliare hepatice;
Subacut: artrite,
coroidite, meningite
fibrinopurulente;
Adulte: miocardită,
nefrită embolică,
meningoencefalită;
Febra de Ehrlichia Mai sensibili mieii *Citologic
căpuşe phagocytophila tineri ; (incluzii în
Splenomegalie, avort citoplasma
în ultima perioadă de monocitelor şi
gestaţie ; granulocitelor)
*Histopatologic
(limfoclazie în
foliculii limfoizi,
proliferare
limfohistiocitară în
pulmon, rinichi,
ficat)
*Serologic
Babesioza Babesia motasi Anemie, icter ; *Necropsic
Babesia ovis Epanşamente seroase, *Hematologic
serohemoragice în *Histopatologic
355
cavităţi, diateză (vezi bovinele)
hemoragică;
Hemoglobinurie –
urină brună; rinichi
roşii-bruni (nefropatie
hemoglobinurică);
Limfonoduri mustoase,
mari, cu hemoragii;
Ficat mărit,
congestionat,
degenerat.
Splină mare,
congestionată.
Anaplasmoza Anaplasma ovis Acut : stare de *Necropsic
întreţinere bună, *Hematologic
anemie, icter, (formaţiunile
echimoze ricketsiale în
subendocardice, eritrocite,
colecist dilatat, ficat neutrofilie)
palid, icteric, splină *Histopatologic
turgescentă, urină (hemosideroză,
intens colorată cu infiltrat limfoplas-
bilirubină ; mocitar portal)
Cronic : cahexie,
anemie, icter, splină
densă, cărnoasă, atrofie
seroasă a măduvei
osoase, dilataţie
cardiacă ;
Eperitro- Eperythrozoon Anemie, epanşamente *Necropsic
zoonoza ovis seroase în cavităţi, *Hematologic
uneori subicter; (germeni bacilari,
hipercolorarea urinei, cocobacilari până la
refetalizarea măduvei 1 μm pe suprafaţa
hematogene, rinichi hematiilor sau liberi)
bruni, splenită *Histopatologic
hiperplastică; (hemosideroză
masivă în tubii
proximali)
*Serologic
356
Intoxicaţia cu Cronic : Exces de Intoxicaţia cronică : *Necropsic
cupru cupru în furaje, hemoliză *Histopatologic
nivel scăzut de intravasculară (necroză hepatică
molibden, zinc; paroxistică, icter, centrolobulară
Consum de iarbă hemoglobinurie, rinichi hipoxică, icter,
sau fân din livezi roşii-bruni, ficat mărit, nefroză
tratate cu portocaliu, friabil, bilă hemoglobinică,
fungicide ; închisă la culoare, evidenţierea
Acut (mai rar): splină mărită, moale, cuprului – metoda
administrare de închisă la culoare; cu rhodanină)
preparate cu Intoxicaţia acută : *Toxicologic
cupru, Oral – gastroenterită (dozarea Cu în ficat,
oral sau erozivă ; sânge, rinichi, urină)
parentaral ; Parenteral – hemoliză
intravasculară ;
6.5. Boli predominant respiratorii la oaie şi capră.

Maedi - -virus Pulmonii măriţi în *Necropsic
Pneumonia neoncogen din volum, denşi, cu margini *Histopatologic
progresivă a fam. rotunjite, culoare brună- (proliferare
oilor Retroviridae cenuşie, cu suprafaţa de limfofoliculară
subfam. secţiune umedă; perivasculară,
Lentivirinae complicaţii bacteriene – peribronhiolară,
bronhopneumonie peribronhială,
purulentă anteroventrală; hiperplazie musculară
Limfonoduri în bronhiole
mediastinale şi bronşice terminaleşi septe
hipertrofiate, albicioase, alveolare; infiltrat
slăninoase (corticala). limfocitar în septele
-. La unele ovine - artrite alveolare, fibroză
carpiene şi mastită slabă, macrofage
cronică indurativă. alveolare, uneori
multinucleate;
hiperplazia foliculilor
limfoizi limfonodali);
*Virusologic- pulmon
*Serologic
Carcinomul Retrovirirus tip Noduli cenuşii-albicioşi, *Necropsic
pulmonar al B/D slăninoşi, la început, apoi *Histopatologic
357
oilor denşi fibroşi, cartilagi- (tumoră
(Adenomatoza noşi, uşor reliefaţi sub bronhoalveolară -
pulmonară a pleură pe faţa ventrală a proliferare de celule
oilor) pulmonului; cubice şi poliedrice
Confluare - zone care tapetează
proeminente, fibroase, cu alveolele, creşteri
retractări cicatriciale, papilifere alveolare şi
dure cartilaginoase la bronhiolare).
palpare. Metastaze rară.
Tuberculoza Micobacterium Pulmon: noduli cenuşii, *Necropsic
avium, M.bovis cazeoşi, calcari; forme *Bacterioscopic
M. tuberculosis acinoase şi lobulare (coloraţie Ziehl-
(rar) predominant exsudative; Neelsen)
Calcificare precoce şi *Histopatologic
încapsulare. (granuloame
La capră - leziuni tuberculoase – celule
cazeoase şi caverne. gigante Langhans,
Rareori generalizare – cazeificare, calcificare)
ficat, splină, tub digestiv; *Bacteriologic
Limfadenită *Alergic
granulomatoasă.
Pasteureloza Pasteurella Forma septicemică *Necropsic
rumegătoarelor haemolitica supraacută: diateză *Histopatologic
mici P. multocida hemoragică, exsudate *Bacteriologic
serohemoragice în
cavităţi, congestie şi
edem pulmonar;
Forma pulmonară acută:
infiltraţii serohemoragice
subcutanate în regiunea
capului, gâtului,
bronhopneumonie,
pleurită fibrinoasă;
Forme cronice: cahexie,
bronhopneumonie
fibrino-necrotică,
pleurită şi pericardită
fibrinoasă.
Pleuropneumo- 1. Mycoplasma, 1,2,3. - Pleuropneumonie *Necropsic
nia contagioasă subsp. capri fibrinoasă în lobii apicali *Histopatologic
a caprelor 2. M. mycoides şi cardiaci, necroză *Microbiologic
subsp. mycoides gangrenă pulmonară prin *Serologic
3. M. complicaţii, sechestre
capricolum, necrotice în formele
subsp cronice;
capripneumonie 2. Poliartrite fibrino-
358
purulente, mastite
fibrino-purulente;
Ganglionii mediastinali
şi traheobronşici sunt
hipertrofiaţi.
Pneumonia Infecţii mixte Acut: Pneumonie *Necropsic
enzootică a cu: fibrinoasă; *Histopatologic
mieilor Pasteurella Cronic-enzootic: *Bacteriologic
haemolytica, pneumonie benignă,
Mycoplasma bronhointerstiţială în
ovipneumoniae, lobii anteriori cu
Bordetella consolidare, atelectazie;
parapertussis
Toxoplasmoza Toxoplasma Este mai pronunţat în *Necropsic
gondii forma acută: pneumonie *Histopatologic
fibrinoasă, hemoragii *Serologic
pulmonare, focare de
necroză miliare
albicioase, hepatice, în
encefal si ganglioni;
enterita, ulcere ale
mucoasei
gastrointestinale;
degenerescenta hepatică,
miocardită; hidrocefalie
etc
Hidatidoza Echinococcus Chisturi hidatice cu *Necropsic
granulosus lichid de stâncă sau *Histopatologic:
conţinut cazeos, calcar, (structura granulomului
uşor de extras, număr şi parazitar).
mărime variabilă, la
suprafaţă sau în
profunzimea pulmonului
şi a altor organe
(frecvent ficat), atrofie
de compresiune;
Dictiocauloza Dictyocaulus Faza prepatentă : *Necropsic
filaria Migrare - pneumonie *Examen microscopic
interstiţială acută - focare direct – larve în
diseminate lobulare şi migrare
sublobulare depresate, *Histopatologic
roşii-purpurii ; (Faza prepatentă –
Bronhii – lichid spumos ; necroze, rupturi
Faza patentă : paraziţii în alveolare, infiltrat
bronhiile mari ale lobului eozinofile, neutrofile,
caudal ; focare dense, macrofage, celule
359
bine delimitate, de gigante ; Bronşiolită
culoare roşie închisă sau eozinofilică,
cenuşie pe marginea descuamativă ;
posterioară a lobilor Faza patentă – bronşită
caudali. şi bronşiolită catarală,
eozinofilică,
Infestaţii masive – hiperplazie epitelială,
emfizem şi edem metaplazie mucoasă.
pulmonar ; Atelectazie,
granuloame, noduli
limfoizi,
Pneumonie
descuamativă,
granulomatoasă,
interstiţială;
*Parazitologic
Muelerioza şi Muellerius Focare lobulare situate la *Necropsic
Protostron- capillaris marginea lobilor *Histopatologic
giloza Protostron- diafragmatici, de nuanţă (rupturi alveolare,
gylus rufescens roşie iniţial, apoi cenuşii- infiltraţie cu eozinofile,
Cystocaulus verzui, albicioase, reacţie alveolară cu
acreatus predominant subpleurale; macrofage şi celulele
Neostrongylus calcificarea dă aspect gigante, hiperplazia
linearis nisipos; epiteliului bronhiolar,
Focare nodulare similare granuloame
în limfonodurile epitelioido-gigante,
traheobronşice şi eozinofilice,
mezenterice. calcificare).
*Parazitologic
6.6. Principalele boli cu afectare digestivă la oaie şi capră

Pesta Virusul PPR Eroziuni şi ulcere, *Necropsic
rumegătoarelor Morbillivirus frecvent liniare la *Histopatologic
mici nivelul mucoasei (traheobronşită,
bucale, esofagiene, a bronşiolită, alveolită
prestoma-celor şi catarală cu
intestinului; sinciţializare, incluzii
Rinită, conjunctivită citoplasmatice şi
purulentă, traheobron- nucleare eozinofile)
şită catarală, pneumonie *Imunohistochimic
interstiţială, atelectazie *Virusologic
(anteroventral), pleurită (pulmon,
360
fibrinoasă; limfonoduri)
*Serologic
Febra catarală Reoviridae Edemul pleoapelor, *Necropsic
a oilor Orbivirus urechilor, spaţiului *Histopatologic
(Blue tongue) intermandibular; Edem (tromboze,
şi hemoragii ale vacuolizarea şi
coroanei; necroza epiteliilor,
Limbă edematoasă, infarcte miocardice)
cianotică, ulcere întinse *Imunohistochimic
ale mucoasei marginilor *Virusologic
limbii, palat, gingii; (splină, limfonoduri)
Edeme subcutanate, *Serologic
intermusculare,
limfonoduri mustoase,
mari ;
Caracteristic – peteşii 1-
3 cm în media
trunchiului arterial
pulmonar; Necroza
miocardului, în special
la nivelul muşchilor
papilari din cordul
stâng;
Edem, hemoragii
laringiene, faringiene,
pneumonie,
miodistrofie faringiană
şi esofagiană;
Congestie, hemoragie,
ulcere
rumenoreticulare ;
hemoragii pe mucoasele
urinare ;
Herpesviroza Herpesvirus Vulvovaginite şi *Necropsic
caprină caprin 1 balano-postite la *Histopatologic
animale adulte; (vacuolizare, necroză
Iezi nou-născuţi: a celulelor epiteliilor
eroziuni liniare sau scuamoase – incluzii
circulare cu margini intranucleare)
congestive la nivelul *Imunohistochimic
gingiilor incisivilor, *Virusologic
faringe, esofag, cheag ; (mucoase,
Eroziuni, ulcere ale limfonoduri)
cecumului, colonului,
conţinut galben, mucos;
Bradsotul Clostridium Cutele abomasului *Necropsic
361
septicum îngroşate, roşii, *Bacterioscopic
hemoragice, necrotice ; *Histopatologic
edem gelatinos şi *Bacteriologic
emfizem în
submucoasă,
musculoasă, seroasă ;
Dizenteria Clostridium Miei până la 2 *Necropsic
anaerobă a perfringens săptămâni *Bacterioscopic
mieilor tip B şi C Enterită hemoragică *Histopatologic
severă (fals aspect de *Bacteriologic
infarctizare), în cazuri
supraacute doar câteva
focare necrotice ;
Necroze penetrante ale
intestinului, peritonită
fibrinohemoragică ;
Congestia, edemul
cheagului,
limfonodurilor
Enterotoxiemia Clostridium Autoliză şi putrefacţie *Necropsic
anaerobă a perfringens rapidă ; *Bacterioscopic
oilor tip C Epanşament *Histopatologic
serofibrinos abdominal, *Bacteriologic
pleural, pericardic
abundent;
Congestie şi hemoragii
peritoneale, peri- şi
endocardice ;
Necroze focale şi ulcere
cu margini hiperemice
intestinale ;
Clostridium Miei : putrefacţie
perfringens rapidă, uneori fără
tip D leziuni ; autoliză rapidă
a rinichiului – boala
rinichiului moale ;
Hemoragii pe seroase,
endocard, congestie şi
edem pulmonar,
congestia ficatului şi
splinei, uneori gaze în
intestin ;
Encefalomalacia
simetrică : vezi bolile
nervoase
Oi adulte : leziuni
asemănătoare, fără
362
aspectul de rinichi
moale ;
Capre adulte şi iezi :
subţire distal şi a
intestinului gros,
peliculă fină de fibrină,
conţinut intestinal
mucos, verzui sau
roşietic ; uneori
hidropericard, edem
pulmonar, rinichi
moale ;
Hepatita Toxinele Descompunere *Necropsic
necrozantă bacteriei cadaverică rapidă, *Amprente
infecţioasă Clostridium congestie subcutanată, *Histopatologic
novyi tip B, cianoză (black disease), (necroză de
favorizată de edem ventral sternal, coagulare, bacili la
migrarea edem pulmonar, periferia zonei de
hepatică a poliserozită necroză)
larvelor de serofibrinosă, hemoragii *Bacteriologic
Fasciola subendocardice ;
hepatica Focare de congestie şi
hemoragie gastrică şi
duodenală ;
Ficat – leziuni de
migrare parazitară,
focare de necroză alb-
gălbui, de 2-3 cm
diametru, rotunde,
neregulate sau liniare ;
Colibaciloza Escherichia coli Miei sugari, asociere cu *Necropsic

virusuri – enterite *Bacterioscopic
catarale, deshidratare ; *Histopatologic
Sindromul gurii apoase *Bacteriologic
(Anglia) – miei de până
la 3 zile – cheag dilatat
cu lapte necoagulat,
gaze în cheag şi
intestine, retenţia
meconiului, septicemie ;
Pseudo- Yersinia Placentită, avort şi *Necropsic
tuberculoza pseudotuber- mortinatalitate, orhită, *Bacterioscopic
(Yersinioza) culosis, epididimită, mastită ; (cuiburi de cocobacili
Y.enterocolitica Enterocolită în leziuni)
fibrinohemoragică, *Histopatologic
363
eroziuni, ulcere, *Bacteriologic
peritonită fibrinoasă, *Serologic
necroze hepatice,
pulmonare ;
Limfadenită
mezenterică cazeoasă –
piogranuloame.
Paratuberculoz Mycobacterium Oi şi capre adule ; *Clinic
a paratubercu- Cahexie, deshidratare ; *Necropsic
losis Îngroşări discrete ale *Bacterioscopic
mucoasei intestinului (amprente intestinale
subţire, hiperplazia - - coloraţie Ziehl-
intestinului gros mai Neelsen)
evidentă; granuloame *Histopatologic
intestinale, pe vasele (inflamaţie
limfatice şi în granulomatoasă
limfonoduri, frecvent cu difuză, infiltrat
cazeificare şi celular în corion şi,
calcificare ; mai târziu, în
Granuloame în ficat, submucoasă –
splină, pulmon, alte limfocite, plasmocite,
organe – mimează macrofage,
tuberculoza ; epitelioide, celule
gigante Langhans,
cazeificare,
calcificare;)
*Bacteriologic
Ostertagioza Ostertargia Infestaţii masive – *Necropsic
circumcinta, cahexie, ficat atrofic; *Histopatologic
O.trifurcata Leziuni localizate în (hiperplazia şi
cheag, mai ales pe metaplazia mucoasă a
marginea faldurilor; glandelor în timpul
Eroziuni şi hemoragii dezvoltării larvare;
punctiforme, mici proliferare
ulcere, noduli ombilicaţi limfocitară,
de câţiva milimetri; plasmocitară,
confluare – mucoasă eozinofilică în
îngroşată, fin boselată; corion);
*Parazitologic
Hemoncoza Haemonchus Anemie severă, ficat *Necropsic
contortus, palid şi friabil, edemul *Histopatologic
H.placei limfonodurilor, *Parazitologic
transsudate în cavităţi
(hipoproteinemie);
Conţinut gastric
sangvinolent, hemoragii
şi ulcere ale mucoasei;
364
Paraziţii sunt vizibili cu
ochiul liber – roşii;
Trichostrongi- Trichostrogylus Focare nodulare rotunde *Necropsic
loza gastrică axei sau neregulate, *Histopatologic
albicioase; eroziuni şi (hiperplazia şi
ulcere pe marginea metaplazia mucoasă a
liberă a cutelor glandelor; proliferare
mucoasei; exces de limfocitară,
mucus; plasmocitară,
În cazul infestaţiilor eozinofilică în
masive – congestia şi corion; eroziuni ale
edemul mucoasei; epiteliului
superficial);
*Parazitologic
Trichostrogi- Trichostrongylu Cahexie, deshidratere, *Necropsic
loza intestinală s colubriformis, tren posterior murdar cu *Histopatologic
T.longispicularis fecale verzui; (atrofia vilozităţilor,
, T.vitrinus, Conţinut intestinal dilatarea criptelor;
T.rugatus, lichid, mucos, verzui, proliferare
T.falculatus,… urât mirositor; limfocitară,
Mucoasa duodenală plasmocitară,
edemaţiată, eozinofilică în
congestionată; corion; eroziuni ale
epiteliului
superficial);
*Parazitologic
Nematodiroza Nematodirus Miei, iezi cu diaree *Necropsic
spathiger, verzuie închisă, *Histopatologic
N.filicolis, deshidratare; (atrofia vilozităţilor,
N.abnormalis Mucoasă duodenală dilatarea criptelor;
congestionată, exces de proliferare
mucus; limfocitară,
plasmocitară,
eozinofilică în
corion; eroziuni ale
epiteliului
superficial);
*Parazitologic
Cooperioza Cooperia Diaree verzuie închisă, *Necropsic
curticei deshidratare; *Histopatologic
(atrofia vilozităţilor);
*Parazitologic
Trichuroza Trichuris ovis, Cahexie, edeme şi *Necropsic
T.globulosa, epanşamente seroase; *Examen
T.skrjabini Tiflită şi colită catarală, microscopic direct
mucohemoragică, *Histopatologic
365
ulceroasă; (eroziuni şi ulcere ale
Paraziţii cu partea mucoasei, exsudat
anterioară efilată fixată hemoragic,
în mucoasă; hiperplazia epiteliului
glandular,
granuloame în
submucoasă sau
transmurale)
granuloame,
*Parazitologic
Oesofagosto- Oesophagosto- Animale emaciate; *Necropsic
moza mum Mucoasa colonului – *Examen
columbianum, îngroşată, microscopic direct
O.venulosum congestionată, acoperită *Histopatologic
cu mucus în care sunt (granuloame
prezenţi paraziţii; eozinofilice şi
Noduli de 5-10 mm, în epitelioidogigante în
mucoasă şi submucoasă, jurul larvelor de
ombilicaţi, cu conţinut stadiul 4, noduli
cazeos galben sau similari în ficat,
cenuşiu calcificat; pulmon, mezenter,
limfonoduri)
*Parazitologic
Chabertioza Chabertia ovina Edem al colonului, *Necropsic
limfonodulii colonului *Examen
măriţi; microscopic direct
Hemoragii ale mucoasei *Histopatologic
colonului, mai ales în (eroziuni multiple,
partea proximală; infiltraţie cu
Paraziţii de 1-2 cm. mononucleare în
corion şi
submucoasă,
hiperplazia celulelor
mucoase)
*Parazitologic
Cestodoze Moniezia Mortalitate la tineret de *Necropsic
expansa, 2-6 luni; *Histopatologic
M.benedini, Emaciere, cahexie, (S.globipunctata –
Thysaniezia abdomen balonat, inflamaţie cronică,
giardi, Stilesia paraziţi în intestin, hiperplazia glandelor
globipunctata… vizibili prin din jurul ulcerului).
transparenţa peretelui;
S.globipunctata – noduli
mari de 6-10 mm în
porţiunea proximală a
intestinului subţire la
locul de fixare a
366
scolexului;
Paramfistomoz Paramfistomum Faza de migrare: *Necropsic
a spp. mortalitate la miei; *Histopatologic
Cahexie, edeme *Parazitologic
subcuta-nate,
mezenterice, epan-
şamente seroase;
subţire proximal, prin
transparenţă se observă
paraziţii imaturi, roz sau
bruni, de câţiva mm, în
profunzimea mucoasei;
uneori paraziţi liberi în
Faza matură: paraziţi
roşietici, piriformi,
fixaţi de mucoasa
rumenală şi reticulară –
ulcere;
Coccidioza Eimeria Ileon terminal, cecum, *Necropsic
ovinoidalis – colon – congestie, *Histopatologic
oaie edem, hemoragie; (schizonţi giganţi I în
E.ninakohlyaki- focare miliare corionul ileal,
movae –capră albicioase ileale; schizonţi II şi
gamonţi în epiteliul
criptelor.
Eimeria Intestin subţire – *Necropsic
arloingi, E. congestie, edem, *Histopatologic
christenseni – hemoragii; focare (schizonţi giganţi I în
capră miliare albicioase în corion, schizonţi II şi
Eimeria ashata, intestinul subţire. gamonţi în epiteliul
E.bakuensis - Formaţiuni intestinale vilozităţilor şi
oaie polipoide, 0,3-1,5 cm - criptelor; hiperplazia
pseudoadenomatoză; mucoasei intens
colonizate);
Eimeria Ileon şi cecum – focare *Necropsic
crandalis, palide, eroziuni şi *Histopatologic
E.ovinoidalis – hemoragii, focare (schizonţi giganţi I în
miei 5-6 miliare albicioase; corion sau epiteliu
săptămâni criptelor, schizonţi II
Eimeria şi gamonţi în epiteliul
apsheronica - vilozităţilor şi
capră criptelor; atrofia
vilozităţilor).
367
Uneori se pot găsi schizonţi giganţi în limfaticele
seroasei intestinale (macroscopic focare miliare
albicioase) şi gamonţi plăcile limfoide intestinale
şi în limfonodurile mezenterice (din merozoiţii
schizonţilor giganţi din corionul mucoasei)
Fascioloza Fasciola Faza de migrare a *Necropsic
hepatica, larvelor: focare *Histopatologic
F.gigantica, hemoragice mici
F.magna peritoneale, uneori
peritonite (infestaţii
masive) acute fibrino-
hemoragice sau cronice
fibroase, traiecte de
hepatită hemoragico-
necrotică;
Faza de localizare
biliară a fasciolelor
mature: îngroşarea
canalelor biliare,
prezenţa paraziţilor,
stază biliară, fibroză
hepatică, atrofie.
Anemie, cahexie, icter;
Timpanismul Furaje verzi, Cadavre cu abdomen *Necropsic
primar al concentrate, destins, edem al vulvei
prestomacelor fermentescibile, şi perineului;
proteine solu- Sânge închis la culoare,
bile; scăderea necoagulat (anoxie),
tensiunii superfi- hemoragii subcutanate
ciale a lichidului la nivelul gâtului şi
rumenal; trunchiului; congestie,
edem şi hemoragii în
regiunea capului şi
gâtului; caracteristic –
linie de demarcaţie între
esofagul cervical cu
congestie, hemoragii şi
esofagul toracic cu
ischemie; hemoragii
traheale, pulmon
atelectazic; organe
abdominale ischemice;
conţinut rumenal
spumos (în primele 10-
12 ore); hernie
inghinală, ruptura
diafragmului –
368
postmortem;
Timpanismul Eructaţie Aceleaşi modificări dar *Necropsic
secundar al insuficientă în conţinutul rumenal nu
prestomacelor condiţiile unei este spumos, exces de
(timpanism cu producţii gaze, eventual cauza
dom de gaze) normale de primară a imposibilităţii
gaze; eructaţiei ;
Obstrucţia !!! În timpanismul
esofagiană, cadaveric lipsesc
exces de lichid leziunile extraruminale ;
rumenal ;
Acidoza Furaje bogate în Acut: Conţinut rumenal *Anamneza
rumenală zaharuri, fluid, cu miros puternic *Necropsic
fermentescibile, acid, mucoasa acoperită *Determinarea pH-
făinuri, mirişti cu mucus, desprindere ului rumenal - sub 4
cu seminţe uşoară a epiteliului, în cazurile fatale;
încolţite… perete rumenal *Examen
congestionat; microscopic direct –
Ficat decolorat (steatoză lichid rumenal fără
şi necroze miliare) infuzori;
Cronic: *rumenită *Histopatologic
necrobacilară - (Acut - degenerarea
difteroidă, cicatrici vacuolară a celulelor
stelate rumenale, spinoase, necroza
necroze de coagulare epiteliului,
apoi abcese hepatice hialinizarea
(complicaţii cu glomerulilor renali;
Fusobacterium Cronic – inflamaţie
necrophorum); difteroidă, cicatrizare
*rumenită micotică - Fusobacterium
(Mucor spp., Rhizopus necrophorum;
spp., Absidia spp.) – - inflamaţie
focare hemoragico- hemoragico-
necrotice profunde, necrotică,
infarcte rumenale, granuloame, miceţii)
peritonită
fibrinohemoragică,
granuloame, metastaze
hepatice –
tromboboflebită
necrozantă;
6.7. Principalele boli abortigene la oaie şi capră
369
Border Disease Pestivirus Enzootic; Moarte *Necropsic
embrio-nară, avort, *Histopatologic
mumifiere, anomalii de (hipomielinogeneză
dezvoltare, miei, iezi )
neviabili. *Izolarea virusului
Femele – Placentaţie *Serologic
slabă, placentaţie
compensatorie, necroze
miliare, albe, la baza
criptelor, hemoragii,
mineralizare a
carunculilor.
Avorton – edeme,
întârzierea creşterii
intrauterine.
Nou-născuti debili,
tremor, hirsutism (lână
cu aspect de păr),
hiperplazia
limfonodurilor.
Febra catarală a Reoviridae Avorturi, malformaţii – *Necropsic
oilor Orbivirus artrogripoză, *Histopatologic
(Blue tongue) hidranencefalie; (hipomielinogeneză
)
*Izolarea virusului
*Serologic
Avortul Salmonella Avort în perioada 2 – 5 *Clinic
salmonelic abortus ovis luni de gestaţie, miei *Necropsic
neviabili; *Histopatologic
Enzootie. (infiltraţie
Femele – endometrită, limfogranulocitară
edeme, hemoragii, difuză în ficat,
degenerarea pulmon, splină).
parenchimurilor.
Placentă – edem,
hemoragie, necroza
cotiledoanelor;
Avorton – exsudate
seroase şi hemoragice,
hemoragii pe seroase,
endocardice, în organe;
Bruceloza Brucella ovis Berbeci – epididimită *Clinic
granulomatoasă; *Necropsic
Femele – metrită *Bacterioscopic
hemoragiconecrotică, *Histopatologic
370
granulomatoasă; (pneumonie
Placentă – edem interstiţială
gelatinos, îngroşări moderată,
intercotiledonare cu hiperplazia centrilor
aspect tăbăcit, germinativi şi
cotiledoane detaşate, plasmocitelor în
gălbui, ferme; limfonoduri şi
Avorton – luna 4-5 - splină, hepatită şi
exudate serohemo-ragice nefrită interstiţială)
cu flocoane de fibrinp în *Imunofluorescenţă
cavităţi, calcificări *Bacteriologic
caracteristice sub formă *Serologic
de plăci la nivelul *Alergic
ongloanelor,;
Brucella Avort tardiv;
melitensis Femele – mastită acută,
nodulară, scurgeri
vaginale, avorturi
succesive;
Pseudotuberculoz Yersinia Avorton - modificări *Necropsic
ă pseudotubercu autolitice minime; *Bacterioscopic
-losis lichide gălbui cu fibrină *Histopatologic
în cavităţi, focare palide (placentă – necroza
de necroză de 0.1-1 cm vilozităţilor,
în ficat; necroza fibrinoidă a
mediei vasculare ;
avorton - hepatită,
miocardită,
limfade-nită
necrotică ; infiltrat
plasmocitar în
corionul colonului,
colonii de germeni
în lumenul
colonului)
*Bacteriologic
*Serologic
Campilobacterioz Campylobacte Moarte embrionară şi *Clinic
ă r fetus subsp. avort mai ales la *Necropsic
fetus primipare - enzootic; *Bacterioscopic
Campylobacte Avort tardiv, fătare (amprente din
r jejuni prematură, produşi placentă, ficat,
neviabili ; conţinut gastric –
Cervicite şi endometrite bacterie gram
mucopurulente uneori negativă în formă
fatale; Placentită de S sau spiralată ;
necrotică şi purulentă în în câmp întunecat –
371
focare, edem, exudat mişcări
fibrinopurulent brun; caracteristice
Avortoni – Edem săltăreţe)
subcutan, muscular, *Histopatologic
exudate serohemoragice (hepatită necrotică,
în cavităţi, hepatită bronhopneumonie
necrotică miliară sau dominată de
focare de până la 2 cm, neutrofile,
depresate central; hemoragii renale)
*Bacteriologic
Avortul cu Flexispira Mumifiere, avort în *Necropsic
Flexispira rappini rappini din ultimul trimestru, produşi *Bacterioscopic
genul neviabili – sporadic; (amprente din
Helicobacter Leziuni uneori prezente: placentă, ficat,
-placenta – acoperită cu conţinut gastric –
exsudat cenuşiu-brun; bacterie gram
-avorton – peritonită negativă bacilară)
fibrinoasă, ficat mare *Histopatologic
congestionat sau palid şi (hepatită şi
moale, focare hepatice placentită necrotică
brun-cenuşii neregulate, în focare cu infiltrat
circumscrise de ordinul neutrofilic,
centrimetilor în macrofagic şi
diametru; limfocitar)
*Bacteriologic
Avortul Chlamydia Avort, produşi morţi, *Necropsic
chlamidian psittaci miei, iezi neviabili mai *Histopatologic
(avortul enzootic) ales la primipare şi (placentă - necroză
animale nou introduse în fibrinoidă, vasculită
efectiv; cu neutrofile,
Placentă groasă cu aspect limfocite,
tăbăcit placentită plasmocite; incluzii
hemoragică şi necrotică, caracteristice în
exudat placentar brun- celulele
cenuşiu. trofoblastice
Avorton – exsudate -ficat, splină,
serohemoragice, limfonoduri –
hemoragii, hepatită necroze)
necrotică (uneori); *Amprente din
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp)
*Serologic
Febra Q Coxiella Avort în utima perioadă *Necropsic
Coxielloza burneti de gestaţie; *Histopatologic
Adulte: conjunctivită, (placentită
372
cheratită, rinită, artrită, purulentă cu
orhită, mamită; necroza
Placentă: focare cu cotiledoanelor şi a
aspect tăbăcit, epiteliului
mineralizare; necroză şi intercotiledonar;
supuraţie cotiledonară; proliferare
Avortoni: pneumonie limfohistiocitară şi
interstiţială, distrofia granuloame în
organelor pulmon, ficat,
parenchimatoase; rinichi, miocard)
*Amprente din
placentă, lichide
fetale – colorare
Stamp, Giemsa,
Machiavello)
*Serologic
Toxoplasmoza Toxoplasma Sporadic, moarte *Necropsic
gondi embrionară, mumifiere, *Amprente
avort luna 4-5 de *Histopatologic
gestaţie, miei , iezi (focare de necroză
neviabili. în placentă, SNC,
Femele – bronhopne- ficat, rinichi,
umonie, peritonită; pulmon…
Placentă - necroza şi Chisturi şi tahizoiţi
mineralizarea în SNC, muschi….
cotiledoanelor – focare *Imunohistologic
de 1-2 mm alb-gălbui. *Serologic
Avorton – edeme,
necroze in ficat, pulmon,
splina, miocard,
hiperplazia
limfonodulilor, focare
palide, mari, de necroză
a corticalei renale;
Neosporoza Protozoare Avortoni autolizaţi, nou- *Necropsic
asemănătoare născuţi cu paralizie *Amprente
cu Neospora ascendentă; *Histopatologic
caninum Placentă – necroze (necroză în
cotiledonare; placentă, SNC,
muşchi, miocard,
rinichi, ficat,
limfonoduli;
Chisturi şi tahizoiţi
în SNC, muşchi,
celule endoteliale,
pneumonie
373
interstiţială ;
*Imunohistologic
*Serologic
374
VII. Necropsia la iepure
7.1. Generalităţi privind necropsia la iepure

Necropsia la iepure urmăreşte aceleaşi etape şi aceleaşi principii
generale prezentate la celelalte mamifere. Existenţa unui număr mare de
animale într-o crescătorie permite examinarea mai multor cadavre şi chiar
sacrificarea şi necropsierea unor animale bolnave cu semne tipice de boală,
preferabil netratate.
Descompunerea post-mortem (autoliza şi putrefacţia) începe foarte
repede după moarte, în special în cazurile în care moartea a intervenit
datorită infecţiilor sau altor tulburări intestinale. Examinarea histologică a
intestinelor poate fi relevantă doar dacă organele sunt eviscerate şi fixate
imediat după instalarea morţii. Situaţia este valabilă şi în cazul tulburărilor
sistemului nervos, când e necesară examinarea histologică a creierului.
7.2. Tehnica necropsiei la iepure
7.2.1. Examenul general al cadavrului

Înainte de a începe disecţia cadavrului se examinează cu mare atenţie
zona botului şi zona perineală, precum şi alte aspecte ale cadavrului intact:
starea cadavrului, aspectul urechilor, inclusiv conductul auditiv, pielea,
organele genitale externe, mucoasa conjunctivală şi bucală.
Zona cervicală inferioară de la nivelul cutelor pielii apare frecvent
umedă cu iritaţie a pielii, mai ales în crescătoriile cu adăpare automată la
picătură. Umiditatea crescută permanent favorizează apariţia infecţiilor
cutanate, a eczemei umede.
Căderea părului (alopecia) la nivelul capului este un aspect întâlnit în
dermatomicoză, râie auriculară, râie sarcoptică sau datorită cuştilor
defectuos realizate. În ultima situaţie apar frecvent depilaţii în regiunea
dorsală. Depilaţia în jurul mameloanelor este un aspect normal în timpul
pregătirii pentru lactaţie şi în timpul lactaţiei.
Aspectul murdar al regiunii perianale sugerează o diaree, o
incontinenţă a defecării şi urinării (regiunea perineală este umedă, galbenă,
posibil ulcere vulvare) ca urmare a vertebrelor lombare, un piometru sau
abcese fistulizate ale glandelor anale. Uneori infestaţiile cu larve de muşte,
miazele, afectează zona anală şi/sau vulvară şi dau aspect murdar regiunii
perineale.
375
Aspectul murdar al botului apare în rinite cronice, pneumonii,
enteropatie mucoidă, neregularităţi dentare acompaniate de sialoree sau în
hemoragiile nazale din boala hemoragică.
Edemul pielii capului, mai pronunţat la baza urechilor, apare în cazul
mixomatozei, evoluţia mai avansată fiind caracterizată de prezenţa
placardelor specifice.
Stafilococia cutanată cu piodermită afectează puii tineri.
Zone de îngroşare a ţesutului conjunctiv subcutanat pot fi induse de
mixomatoză, abcesele subcutanate şi/sau musculare. Tumorile sunt rare la
iepure. La femelele bătrâne se pot întâlni tumori mamare.
Examenul urechii externe surprinde frecvent otita externă crustoasă
din cursul evoluţiei râiei psoroptice.
La nivelul membrelor, palmar şi plantar, se poate diagnostica
pododermatita ulcerativă. Leziunea este favorizată de greutatea mare a
indivizilor, de grosimea mică a pielii şi de cuştile defectuoase. Ulcerele se
complică cu infecţii cu Staphilococcus aureus şi Streptococcus spp.
Frecvent se pot diagnostica răni provocate de muşcături, uneori
complicate cu infecţii secundare. Abcesele subcutanate sunt produse de
infecţii cu Pasteurella multocida, Staphylococcus aureus şi streptococi β-
hemolitici.
Examenul ochilor poate surprinde modificări ale pleoapelor cum ar
fi entropionul, cheratita, conjunctivita purulentă sau placardele mixomatoase
la nivelul pleoapelor. Glaucomul ereditar, transmis autosomal recesiv, se
caracterizează prin mărirea camerei anterioare, aspectul plat, opac sau
ulcerat al corneei.
Examenul cavităţii bucale surprinde eventualele anomalii dentare,
deformări ale tablelor dentare sau ale mandibulei şi maxilarului care induc
creşterea în exces a dinţilor ca urmare a netocirii lor.
7.2.2. Examenul cavităţilor nazale şi sinusurilor

Prezenţa puroiului spumos, amestecat cu bule de aer, este un aspect
care pledează pentru pasteureloză. Capul poate fi tăiat longitudinal, pe toată
lungimea, într-un plan median vertical, cu un cuţit puternic pentru a avea
acces mai bun la cavităţile nazale. La iepurii tineri manopera se face foarte
uşor iar la iepurii adulţi este preferată deschiderea cavităţilor cu ferăstrăul,
după tehnica generală. Septumul cartilaginos poate fi îndepărtat cu penseta
pentru a colecţiona puroi din corneţii nazali în condiţii relative de asepsie.
376
7.2.3. Examenul creierului, urechii medii şi interne
Eviscerare creierului se face prin secţionarea şi îndepărtare calotei
după tehnicile generale. Mai mult decât la alte specii, atunci când sunt
relatate semne clinice care includ torticolisul trebuie deschisă şi examinată
urechea medie şi internă. Acest lucru se realizează după deschiderea cutiei
craniene şi eviscerarea creierului. Prezenţa puroiului în urechea medie şi
internă sugerează o examinare bacteriologică pentru evidenţierea
P. multocida.
7.2.4. Examenul cavităţii toracice

Traheită hemoragică, difuză sau cu echimoze multiple, sugerează
pasteureloza septicemică sau boala hemoragică a iepurelui (BHI).
Pneumonia sau pleuropneumonia fibrinopurulentă şi/sau pericardita
fibrinoasă sunt sugestive pentru pasteureloză. Abcesele pulmonare apar în
pasteureloză sau în stafilococii. Inflamaţia pulmonară supraacută,
serohemoragică sau fibrinohemoragică indică o pasteureloză septicemică iar
edemul pulmonar asociat cu congestie şi hemoragii focale sugerează boala
hemoragică a iepurelui. Infecţiile cu Pseudomonas aeruginosa induc
pneumonie nepurulentă a lobilor apicali (vezi enteropatia mucoidă).
Calcificarea (mineralizarea) vaselor de sânge mari, în special a
aortei, apare la iepurii vârstnici sau la animale intoxicate cu vitamina D. În
intoxicaţiile cu vitamină D apare degenerare, necroza şi depuneri de Ca în
artere, pulmon, rinichi şi ficat. Arterioscleroza poate afecta întregul sistem
arterial. Macroscopic aorta prezintă plăci albe, indurate, reliefate la nivelul
intimei, rinichii apar micşoraţi şi cu denivelări.
7.2.5. Examinarea organelor abdominale

Examinarea stomacului. La câteva ore de la instalarea morţii pe
peretele stomacului se formează un strat relativ gros de mucus. Acest
fenomen este normal. Autoliza este rapidă şi duce la îndepărtarea uşoară, în
lambouri a mucoasei de pe submucoasă. Uneori peretele stomacului este
rupt, lucru care se produce de obicei post-mortem. Prezenţa hemoragiilor,
edemului, a eventualei inflamaţii la nivelul marginilor de ruptură şi a
peritonitei indică faptul că ruptura a apărut în timpul vieţii.
Nematodele apar macroscopic ca viermi mici, roşii pe suprafaţa
peretelui stomacal.
Trichobezoarele apar mai frecvent la iepurii mai în vârstă aparţinând
raselor cu păr lung (rasa Angora). O cantitate anormală de lichid gastric
sugerează enteropatia mucoidă a cecumului.
377
La iepurii sănătoşi stomacul nu e niciodată gol. La iepurii nou-
născuţi stomacul gol indică agalaxia mamei. La animalele înţărcate stomacul
conţine mereu hrană proaspătă şi ⁄sau cecotrofe. La iepurii care au murit din
cauza diareei, pe peretele stomacului pot fi observate hemoragii a căror
origine şi însemnătate nu sunt încă clare.
Duodenul şi jejunul animalelor decedate de câteva ore prezintă
acumulări de gaze iar peretele intestinal are un aspect roşietic difuz
(imbibiţie hematolitică).
Enterita localizată, în focare, apare în coccidioză, toxoplasmoză sau
în alte situaţii care au, uneori cauze necunoscute. În coccidioză este îngroşat
şi peretele ileonului. Supraîncărcarea intestinală se poate asocia cu pareza
intestinală a femelelor lactante sau cu enteropatia mucoidă.
Sacculus rotundus prezintă focare necrotice în pseudotuberculoză
sau salmoneloză. Îngustarea valvulei ileocecale apare în formele cronice ale
bolii lui Tyzzer.
Cecumul, la iepurii sănătoşi, conţine materii moi, păstoase, închise
la culoare. Conţinutul fluid apare frecvent în cazul enteritelor produse de E.
coli, Salmonella spp., în pareza intestinală a iepuroaicelor, în coccidioză şi
enterotoxiemie. Inflamaţia hemoragică severă cu sau fără conţinut intestinal
hemoragic apare în enterita colibacilară sau în enterotoxiemie. Conţinutul
cecal uscat, întărit în totalitate sau doar parţial, asociat cu acumulări de gaze
sugerează evoluţia complexului împâstare cecală/enteropatie mucoidă.
Edemul peretelui cecal şi petele hemoragice se pot întâlni în boala
lui Tyzzer şi în enterita dată de E. coli. Focare necrotice la nivelul
apendicelui cecal se întâlnesc în pseudotuberculoză sau salmoneloză.
Passalurus ambiguus este vizibil macroscopic, uneori în număr
mare.
Colonul distal şi rectul conţin, în mod normal crotine bine formate
şi cecotrofe. Prezenţa unei mase gelatinoase, de mucus este caracteristică
parezei intestinale a femelelor dar şi enteropatiei mucoide, situaţie în care
pot să apară grămezi de mucus uscat. Prezenţa mucusului în cantitate
crescută este posibilă în cazul majorităţii infecţiilor intestinale. Conţinutul
colonic şi rectal fluid are aceleaşi cauze ca şi conţinutul fluid cecal.
În enteritele produse de E. coli sunt frecvent observate invaginaţii
ale colonului.
Ficatul poate prezenta abcese de mărimea unui bob de mazăre,
acompaniată de inflamaţia macroscopic vizibilă cu dilatarea canalelor biliare
şi colecistită în coccidioza hepatică. Cauzele bacteriene ale abceselor
hepatice sunt reprezentate de E. coli (iepurii foarte tineri), Staphylococus
aureus, Salmonella spp. dar incidenţa este mică.
378
Focarele necrotice miliare diseminate în întregul ficat apar în boala
lui Tyzzer. Perihepatita fibrinoasă, asociată peritonitei, poate fi produsă de
Pasteurella multocida.
Culoarea palidă, portocalie sugerează steatoza, leziune care apare la
iepuroaicele bătrâne şi grase precum şi în toxemia de gestaţie. În boala
hemoragică virală culoarea este maronie cu decolorarea periferiei lobulilor,
aspectul putând mima ficatul cardiac.
Atrofia hepatică şi ciroza sunt rare, putându-se institui în cursul
aflatoxicozei sau altor toxicoze.
Cisticercoza hepatoperitoneală afectează ficatul mai ales în faza de
migrare când se pot observa traiectele hemoragiconecrotice, apoi fibroase,
cu dezvoltarea veziculelor la suprafaţa capsulei.
Splina, lungă de aproximativ 4 cm la iepurii de mărime medie,
suferă o creştere semnificativă (până la 10 ori faţă de volumul iniţial) în
toxoplasmoza acută şi salmoneloză. Mărirea poate fi observată, inconstant
însă, şi în cazul pseudotuberculozei şi pasteurelozei. Focarele necrotice sunt,
de obicei, apanajul pseudotuberculozei dar se pot întâlni şi în toxoplasmoză
şi salmoneloză.
Vezica urinară conţine în mod obişnuit un precipitat alcătuit din
cristale de carbonat de calciu. Urolitiaza este rară.
Rinichii pot prezenta infarcte în infecţiile cu Staphylococcus aureus,
suprafaţă neregulată, cicatrici pe suprafaţă şi focare palide pe suprafaţa de
secţiune în encefalitozoonoză.
Alte leziuni mai frecvente ce pot afecta rinichiul sunt calcificările în
cazul intoxicaţiei cu vitamina D, pielonefrita, degenerarea grasă la femele
gestante şi arterioscleroză.
Tractul genital femel. Metrita poate avea cauze multiple, incluzând
mai frecvent Staphylococcus aureus şi Pasteurella multocida (evoluţie
enzootică), mai rar Salmonella spp., Listeria monocytogenes şi Actinomyces
pyogenes. Pentru identificarea agentului etiologic se recomandă examenul
bacteriologic.
Tractul genital mascul este sediul infecţiilor cu P. multocida,
leziunile fiind de orhiepididimită purulentă.
7.2.6. Examenul coloanei vertebrale

Traumatismele coloanei vertebrale cu fracturi sau luxaţii ale
vertebrelor lombare pot produce paralizia membrelor inferioare cu atrofie
musculară în timp şi incontinenţă a urinării şi defecării. Paralizia trenului
posterior cu aceleaşi leziuni asociate se pot întâlni în coccidioză,
hipocalcemie, listerioză şi toxoplasmoză.
379
7.3. Examene de laborator rapide în cursul necropsiei
7.3.1. Examenul microscopic direct

Preparatele directe intestinale realizate de la nivelul leziunilor
vizibile examinate microscopic în câmp luminos sau în contrast de fază pot
detecta oochiştii de Eimeria şi ouăle de nematozi. Nu trebuie acordată
semnificaţie etiologică levurilor Saccharomyces care sunt o prezenţă
obişnuită în conţinutul intestinal (formă de trabuc cu 2-3 sferule în interior).
Flagelatele pot fi observate uneori în intestinul subţire când cadavrul este
încă cald. Deşi nu s-a demonstrat că ar avea un rol patogen ele sunt
considerate de obicei patogene.
Preparatele directe realizate din abcesele şi canalele biliare hepatice
precum şi din bilă relevă prezenţa sau absenţa oochisturilor de Eimeria
stiedae.
Examenul microscopic al raclatelor cutanate, eventual clarificate,
este esenţial diagnosticării râilor.
7.3.2. Examenul frotiurilor şi amprentelor colorate

Frotiurile de sânge din cord şi frotiurile din sistemul respirator nu
sunt relevante întotdeauna pentru infecţiile cu P. multocida deoarece sunt
infecţii septicemice în care nu pot fi identificaţi bacilii bipolari iar prezenţa
organismelor bipolare în frotiu nu indică întotdeauna infecţia deoarece
enterobacteriaceele plecate din tubul digestiv pot avea forma aceeaşi formă.
Frotiurile realizate din raclatele din peretele ileonului sau amprentele
hepatice colorate Giemsa, pot identifica bacilii intracelulari specifici bolii
Tyzzer. Examinarea este edificatoare doar în cazul cadavrelor proaspete.
Legenda figurilor
7.1. Organele cavităţii abdominale la iepure:
a) ficat; b) stomac; c) cecum; d) colon; e) testicul; f) vezica urinară; g) intestin
subţire; h) ileon; i) rect; j) splină (săgeata).
7.2. Mixomatoză – noduli acoperiţi cu 7.3. Mixomatoză – noduli acoperiţi cu
cruste la nivelul conchiei auriculare. cruste la nivelul scrotului.
7.4. Dermatită crustoasă, piodermită, râie 7.5. Hematoame subcutanate traumatice.
sarcoptică.
380
381
382
383
Amprentele intestinale, respectiv din ileon, colorate Gram, care
indică prezenţa omogenă şi masivă a bacililor scurţi, Gram-negativi,
sugerează infecţia cu E. coli (forma neonatală şi după înţărcare). Prezenţa
aceloraşi bacili în cecum nu indică întotdeauna infecţia deoarece
multiplicarea poate fi secundară. Prezenţa bacililor curbaţi, Gram-pozitivi,
indică enterotoxiemia cu Clostridium spiroforme. Colorarea carbolfuxinică a
conţinutului intestinal este propice pentru diagnosticarea infecţiei cu
Cryptosporidium.
Amprentele din ficat şi splină realizate de la cadavre proaspete pot identifica
trofozoiţii de Toxoplasma gondii sub formă de banană. Rezultatele pozitive
sunt sigure iar cele negative sunt nerelevante.
7.4. Recoltarea de probe pentru examene de laborator

Examenul histopatologic este indispensabil în diagnosticul infecţiei
intestinale cu E. coli, a bolii lui Tyzzer, a bolii hemoragice virale (VHD), a
encefalitozoonozei şi a toxoplasmozei.
Criptosporidiozele şi coccidiozele produc de asemenea leziuni
histologice uşor de recunoscut. Este important ca materialul luat din
sistemul digestiv şi din cel nervos central să fie proaspăt şi fixat imediat
după moarte. În acest scop este, de multe ori, indicată eutanasierea unor
animale bolnave.
Pentru examenul bacteriologic materialul trebuie să fie, de
asemenea, proaspăt. Congelarea probelor recoltate în acest scop este o
alternativă când materialul nu poate fi utilizat imediat pentru cultivare sau
dacă animalul nu poate fi menţinut în viaţă. Timpul care se scurge de la
dezgheţare până la cultivare trebuie redus la minimum.
Legenda figurilor
7.6. Orhiepididimită granulomatoasă – 7.7. Hemoragii si ulcere acute gastrice
Bruceloză; iepure sălbatic. vizibile prin transparenţa seroasei.
7.8. Coccidioză hepatică. 7.9. Cysticercus pisiformis – cisticercoză
hepatoperitoneală.
7.10. Pleurită fibrinopurulentă – 7.11. Traheită hemoragică – Boala
Pasteureloză. hemoragică a iepurelui.
7.12. Ficat cu necroză perilobulară difuză 7.13. Hemoragie in corticala renală.
– Boala hemoragică a iepurelui.
384
Examenul bacteriologic este aproape inutil la cadavrele mai vechi de
două zile. Pasteurella multocida nu mai poate fi izolată şi multe dintre
organe sunt invadate de bacteriile digestive care proliferează post-mortem şi
părăsesc tubul digestiv (Escherichia coli, Proteus). Doar bacteriile pentru
care există medii selective (ex. Salmonella) pot fi detectate în acest stadiu.
Examenul parazitologic este posibil şi la cadavre mai puţin
proaspete cu excepţia examinării directe a frotiurilor din organe în
suspiciunile de toxoplasmoză acută.
Boala Etiologia Tablou morfopatologic Diagnostic

Mixomatoza Poxvirus, Edemul capului, pleoapelor *Necropsic
Leporipoxvirus şi organelor genitale; *Histopatologic
Blefaroconjunctivită (degenerare
mucopurulentă; balonizantă a
Formarea de placarde epidermului,
(pseudotumori – pseudo- crustizare, incluzii
mixoame) circulare cu intracitoplasmatice
diametrul de 1-1,5 cm, de – corpii Splendore;
culoare cenuşie-roşiatică, derm - edem,
cu suprafaţa rugoasă, hemoragie, infiltrat
crustoasă, gelatinoase, pseudoeozinofilic,
roşii, pe secţiune, proliferarea
localizate pe urechi, nări, pericitelor, necroza
lăbuţe, scrot, pleoape, strict fibrinoidă a
dermoepidermic. pereţilor vasculari,
tromboze, celule
mixomatoase mari
globuloase sau
stelate cu corpi
Splendore);
*Virusologic
Fibromatoza Virus înrudit Formaţiuni tumoral-like *Necropsic
(Sarcomul lui cu virusul izolate, compacte, *Histopatologic
Shope) mixomatozei nodulare, subcutanate în (proliferări
regiunea abdominală, fibromatoase
vulvară, perianală, pe dermice)
membre, bot, pleoape,
urechi;
Papilomatoza Papillomavirus Cutanat – papiloame *Necropsic
2 multiple intens keratozice *Histopatologic
385
pe pielea cu păr puţin – (papiloame cu
partea internă a conchiei epiteliu hiperplazic
auriculare, periocular, cu incluzii
abdomen; secundar pot eozinofile
apare carcinoame intracitoplasmatice)
spinocelulare;
Bucal - papiloame cenuşii-
albicioase în cavitatea
bucală şi pe pleoape,
pediculate sau sesile.
Variola Orthopoxvirus Erupţie veziculo- *Necropsic
pustuloasă pe mucoase şi *Histopatologic
piele, edem subcutanat; *Virusologic
Necroze miliare în ficat,
splină, testicule, ovar, uter.
Herpesviroză Herpesvirus Macule mari roşi la nivelul *Necropsic
neclasificat feţei şi dorso-lombar; *Histopatologic
Focare de pneumonie şi *Virusologic
splenită necrotică
multifocală;
Stafilococia Staphylococcus Iepuraşi până la 10 zile: - *Necropsic
aureus tulpini dermatită exsudativă *Histopatologic
leporine şi, mai purulentă în focare *Bacteriologic
rar, umane; multiple miliare pe pielea
umedă;
Iepuraşi de 2-4 săptămâni:
- abcese subcutanate,
conjunctivită purulentă,
abcese hepatice,
pneumonie fibrino-
purulentă, endocardite
ulcerovegetante; infarcte
renale (tulpini umane);
Dermatita cu Pseudomonas Piele umedă, alopecie, *Necropsic
Pseudomonas aeruginosa dermatită necrotică, uneori *Histopatologic
(favorizat de părul din jur şi ţesutul *Bacteriologic
pielea umedă) muscular adiacent are
culoare verde-albăstruie;
Necrobaciloza Fusobacterium Flegmonul buzei inferioare *Necropsic
necrophorum – boala lui Schmorl: *Histopatologic
inflamaţie necrotico- *Bacteriologic
purulentă a buzei
inferioare, uneori extinsă şi
la nivelul botului, gâtului,
abdomenului; Abcese
mandibulare, osteomielită;
386
Abcesele necrobacilare –
abcese subcutanate cu
puroi cremos galben-
verzui, abcedare, ulcere
profunde;
Stomatită necrobacilară
Dermatomicoza Microsporum Alopecie parţială sau *Necropsic
canis, completă cu piele uscată, *Raclate cutanate
Trichophyton crustoasă – cap, urechi, *Histopatologic
mentagrophyte lăbuţe; complicaţii *Micologic
s bacteriene – piodermite. *Bacteriologic
Râia sarcoptică Sarcoptes Dermatită scuamoasă şi *Necropsic
scabiei, crustoasă la nivelul botului, *Raclate din zone
Sarcoptes extindere la nivelul cu leziuni
cuniculi capului, urechii (faţa *Histopatologic
externă a conchiei); *Parazitologic
Cheiletieloza Cheyletiella Paraziţii se văd ca mici *Necropsic
parasitivorax puncte negre, frecvent în *Raclate din zone
zona dorsală - alopecie, cu leziuni
piele uscată, scuamoasă, *Histopatologic
cruste; *Parazitologic

Pasteureloza Pasteurella Supraacut – hemoragii şi *Necropsic
multocida exsudate seroase, *Histopatologi
serofibrinoase în cavităţi şi c
subcutan (cap, gât), traheită *Bacteriologic
hemoragică;
Acut – rinită catarală,
pneumonie serofibrinoasă,
fibrinonecrotică, poliserozită
serofibrinoasă, enterită
cataralo-hemoragică, hepatită
necrotică miliară;
Subacut şi cronic - rinită,
sinuzită purulentă, rinită
atrofică; otită, traheită
purulentă, pleuropneumonie
fibrino-purulentă, pericardită,
abcese subcutanate, metrită şi
mastită purulentă;
387
Boala Vezi boli
hemoragică a pantrope
iepurelui

Colibaciloza Escherichia Nou-născuţi: - diaree apoasă ce *Necropsic
coli murdăreşte trenul posterior în *Histopatologi
(EPEC) galben; intestine pline cu lapte c
nedigerat; *Bacteriologic
Septicemie - abcese hepatice;
Iepuraşi înţărcaţi: - cecum şi
intestin gros cu conţinut apos,
ihoros, colorat brun, rar
hemoragic; Cecum cu
hemoragii longitudinale;
Invaginaţii şi prolaps rectal;
Enterotoxemia Clostridium Inflamaţie hemoragică sau *Necropsic
anaerobă perfringens tip fibrinonecrotică a cecumului, *Amprente
A şi E; cu puţin conţinut apos, intestinale
Clostridium hemoragic, mucoid; *Histopatologi
difficile; Hemoragii pe seroase, c
Clostridium congestia parenchimurilor; *Bacteriologic
spiroforme.
Boala Tyzzer Clostridium Acut - deshidratare, edemul *Necropsic

piliforme intestinului, în special a *Histopatologi
cecumului, necroze ale c şi
mucoasei cecumului şi citopatologic
colonului, tiflocolită difteroidă, (impregnaţie
focare de necroză hepatică şi argentică –
splenică, degenerarea evidenţierea
miocardului; bacililor)
Cronic – caracteristică este *Bacteriologic
stenoza valvulei ileocecale
(sechelă a inflamaţiei);
Coccidioza Eimeria Cahexie, anemie; *Necropsic
hepatică stiedae Dilatarea canalelor biliare, *Preparate
conţinut cremos alb-gălbui; directe
Cronic- atrofie hepatică, *Histopatologi
388
scleroză, angiocolită fibroasă. c
(hiperplazia
epiteliului
biliar, forme
schizogonice şi
gametogonice)
Coccidioza E. flavescens, Deshidratare, cahexie, tren *Necropsic
intestinală E. intestinalis, posterior murdar cu fecale *Preparate
E. magna, E. diareice, transsudate în cavităţi; directe
perforans, E. Conţinut intestinal fluid, focare *Histopatologi
coecicola, E. albicioase şi hemoragii c
piriformis, E. punctiforme pe mucoasa (schizogonie şi
media, E. intestinală. gametogonie în
iresidua mucoasa
intestinală)
Fascioloza Fasciola Cahexie, ascită, icter, hepatită *Necropsic
hepatica hemoragico-necrotică în faza *Histopatologi
de migrare, angiocolită fibroasă c
în fazele cronice.
Cisticercoza Cysticercus Hepatită hemoragico-necrotică *Necropsic
hepatoperito- pisiformis, în faza de migrare; vezicule pe *Histopatologi
neală forma larvară a suprafaţa ficatului şi c
Taenia mezenterului – membrană
pisiformis de la transparentă, lichid limpede,
câine. scolex invaginat – 0,6-0,8 cm
diametru.
Enteropatia Nelămurită; Fără inflamaţie la nivel *Necropsic
mucoidă - scăderea pH- digestiv. *Histopatologi
(constipaţie, ului cecal, Stază la nivelul cecumului; c
stază dismicrobism; Stomac şi intestine pline cu (hiperplazia
intestinală) conţinut lichid, apos; celulelor
Cecumul şi prima porţiune a mucoase, în
colonului conţin material dens, special la
sec; restul intestinului gros nivelul
conţine mucus. Pneumonia ileonului).
caracteristică – lobii apicali cu
congestie puternică, demarcare
clară de zonele sănătoase,
lichid spumos în trahee;
pneumonie ab ingestis în fazele
agonice.
Pareza Necunoscută; Distensia abdominală, *Necropsic
intestinală a se bănuieşte o supraîncărcarea intestinelor;
femelelor toxemie sau o Degenerare grasă a ficatului.
gestante hipocalcemie Mucus abundent în colon;
de gestaţie şi Fără inflamaţie;
389
lactaţie;

Boala Calicivirus Acut: - secreţie nazală *Necropsic
hemoragică a spumoasă-hemoragică; *Histopatologi
iepurelui Ficat fragil, lobulaţie evidentă. c
(BHI) Mucoasa traheală hiperemiată, (Hepatită
cu hemoragie difuză în necrotică
submucoasă, edematoasă cu difuză
lichid spumos-hemoragic; perilobulară,
Hemoragii şi edem pulmonar; CID, hemoragii
Echimoze multiple renale; multiple)
Subacut – necroze hepatice. *Bioproba
*Serologic
Spirochetoza Treponema Perioada primară: - edem, *Necropsic
(Treponemoza, cuniculi vezicule, papule, ulcere pe *Examen
sifilisul mucoasele genitale microscopic în
iepurelui) (balanopostită, vulvovaginită). câmp întunecat
Perioada secundară: - papule, al raclatelor
noduli şi ulcere- cap, dorso- *Histopatologi
lombar, mucoasă nazală, c
conjunctivală; (evidenţierea
Perioada terţiară: - leziuni germenilor prin
cutanate generalizate, impregnaţie
proliferări nodulare în argentică)
limfonoduri, ficat, SNC, oase; *Serologic
la nivelul capului şi botului
sechele de automutilare;
Pseudotubercu- Yersinia Tipice - Cahexie; *Necropsic
loza pseudotubercu- Splenomegalie cu focare *Histopatologi
losis necrotice; c
Focare necrotice la nivelul *Bacteriologic
joncţiunii ileon-cecum şi la (însămânţări
nivelul vârfului cecumului din focarele de
(necroza foliculilor limfoizi). necroză)
Salmoneloza Salmonella Supraacut – leziuni *Necropsic
typhimurium - septicemice: congestii ale *Histopatologi
în mod organelor, peteşii; c
obişnuit; Acut – mărirea în volum (chiar *Bacteriologic
pot fi implicate de 10x) a splinei, necroze
şi alte specii. focale în splină, ficat, plăci
Peyer, sacculus rotundus,
390
apendice cecal; metrite la
gestante;
Tularemia Francisella Papule, ulcere, edem serohemo- *Necropsic
tularensis ragic la nivelul pielii (locul de *Histopatologi
- transmitere în pătrundere); Hipertrofia c
special prin limfonodulilor, focare *Bacteriologic
căpuşe, insecte necrotico-purulente; Hipertrofie *Bioproba
hematofage; splenică, focare necrotice; *Serologic
Focare necrotice în ficat,
rinichi; enterită.
Listerioza Listeria Septicemic – hemoragii pe *Necropsic
monocitogenes seroase şi mucoase, *Histopatologi
splenomegalie, uneori c
conjunctivită şi cheratită; *Bacteriologic
Abortigen – avort incomplet,
pui neviabili, endometrită
purulentă, slăbire – cahexie;
Encefalitozoo- Encephalito- Rinichi cu focare miliare sau *Necropsic
noza zoon (Nosema) mai mari albicioase, *Histopatologi
cuniculi proeminente sau cicatrici în c
formele cronice; (encefalită,
Focare albicioase în şanţurile nefrită, hepatită
coronare şi în ficat. granulomatoasă
*Imunofluores-
cenţă
*Serologic
Toxoplasmoza Toxoplasma Pneumonie. Ficat şi splină *Necropsic
gondii mărite; *Amprente
Necroze miliare sau focare *Histopatologi
granulomatoase în ficat, splină, c
pulmon; (pseudochişti şi
tahizoiţi);
*Serologic
391
VIII. Necropsia la pasăre
8.1. Generalităţi privind necropsia la pasăre
Necropsia la păsări nu necesită instrumentar special ci doar un

minim reprezentat de seringi cu ac, eprubete, cuţite mici sau bisturie,
fierăstrău fin, foarfecă, pensă, mănuşi.
8.1.1. Protecţia muncii

Există relativ puţine boli care se pot transmite de la păsări la om, cele
mai importante fiind reprezentate de chlamidioză, encefalomielita ecvină,
rujetul şi salmoneloza. Ocazional, în laboratoare, s-au întâlnit conjunctivite
în contaminări cu virusul pseudopestei iar în abatoare s-au întâlnit episoade
de boli infecţioase produse de chlamidii. Virusul bolii de Newcastle este
patogen la om doar în cazul inoculării intraoculare şi produce doar
conjunctivită. Chlamidioza nu este o boală obişnuită a păsărilor domestice,
cu excepţia curcanului, care este foarte susceptibil. Riscul mai mare de
contaminare apare în cazul persoanelor care manipulează păsări vii,
infectate, decât în cazul celor care execută necropsia.
Ca măsuri de protecţie uzuale la necropsie amintim necesitatea ca
păsările să se stropească cu soluţie dezinfectantă înainte de a efectua
392
necropsia propriu-zisa, medicii şi tehnicienii prosectori să poarte mănuşi de
protecţie, confecţionate din latex sau polivinil. Măştile de protecţie sunt
obligatorii pentru persoanele sensibile sau alergice la puf de pene sau atunci
când se suspectează o infecţie chlamidiană.
8.1.2. Înregistrarea cadavrelor şi anamneza

Cadavrele se identifică ca specie, rasă, origine, sex, vârstă, tip
productiv, categorie de exploatare, sistem de creştere, identificarea
proprietarului.
Nevăzând efectivul sau ferma, veterinarul care execută necropsia
este dezavantajat şi trebuie să se bazeze pe istoria efectivului şi descrierea
completă şi detaliată a personalului care însoţeşte cadavrele. Descrierea
semnelor clinice trebuie raportată în ordine cronologică de către îngrijitor
sau persoana care însoţeşte păsările la laborator.
Istoria efectivului trebuie să includă următoarele: nivelul
producţiilor, uniformitatea efectivului, boli anterioare apărute în efectiv,
descrierea semnelor clinice actuale, aşa cum le-a văzut clientul,
morbiditatea şi mortalitatea înainte şi după apariţia semnelor de boală,
vaccinări, program de furajare, consumul de furaje, condiţii de microclimat
(temperatură, umiditate, ventilaţie), date referitoare la întreţinerea păsărilor,
alimentaţie, compoziţia chimică a furajelor, calitatea apei folosite pentru
adăparea păsărilor.
În fermele de creştere intensivă a păsărilor, o serie de factori de
microclimat şi factori manageriali pot influenţa negativ sau chiar anula
răspunsul efectivului la o anumită medicaţie.
Ancheta referitoare la sursa (originea) păsărilor, incubaţia,
ecloziunea, posibilitatea stresului termic (răcire sau supraîncălzire) precum
şi mortalitatea timpurie poate oferi informaţii esenţiale asupra cazului. O
serie de boli ale puilor foarte tineri îşi pun amprenta în dezvoltarea şi
sănătatea ulterioară. De exemplu encefalomielita este observată în prima
săptămână de viaţă şi este asociată cu condiţii neigienice de ecloziune.
Infecţiile cu Salmonella, transmise de obicei prin ou, sunt observate după
aproximativ 8 zile de viaţă. Tremorul epidemic este de asemenea transmis
prin ou şi este observat, cel mai probabil, la aproximativ 12 zile de viaţă.
Coccidioza, boală a mizeriei, apare după 21de zile de viaţă. Întrebările care
vizează vârsta la care a apărut boala precum şi semnele de boală au
importanţă mare în stabilirea naturii bolii.
Anamneza urmăreşte şi eventualul tratament şi durata acestuia,
incluzând şi prelungirea acestuia după trecerea semnelor. O serie de infecţii
cum ar fi cele cu Salmonella sau Pasteurella, pot fi controlate, stăpânite prin
393
medicaţie antiinfecţioasă dar pot recidiva. Dacă apare recidiva după un
tratament, pentru confirmarea acesteia se procedează la o retrimitere de
cadavre după câteva zile, dacă la prima necropsie rezultatele bacteriologice
au fost negative.
8.1.3. Examenul antemortem

Atunci când este posibil, se indică inspecţia efectivului de păsări cu
manifestări de boală de către medicul prosector, pentru a avea o imagine
reală asupra semnelor clinice şi pentru selecţionarea celor mai
reprezentative cazuri. Acest lucru este de la sine înţeles în cazul în care
medicul veterinar al fermei realizează necropsia.
Penajul, greutatea şi aspectul general al păsărilor trebuie notate. De
asemenea se notează lungimea şi aspectul crestei, bărbiţelor, ochilor,
frecvenţa respiratorie, dispneea, exsudatele nazale, lăcrimarea, sinuzitele,
deshidratarea, cianoza pielii. Pigmentarea ciocului şi a picioarelor este
importantă pentru găinile ouătoare.
394
Deformările razelor osoase sunt de multe ori cu predispoziţie
genetică dar au, de asemenea, frecvent, determinism multifactorial. Astfel,
frecvent vom diagnostica “curled-toe paralysis” şi gută. Variola aviară
prezintă leziuni specifice pe faţă, creastă, pleoape şi pe pielea fără pene, în
general. În fermele mici leziunile cutanate sunt transmise aproape în
totalitate prin canibalism sau luptă. Virusul variolic nu penetrează pielea
intactă, cu excepţia cojunctivei. Forma internă, difterică, pare să fie urmarea
infecţiei aeriene.
Paraziţii externi, incluzând păduchii capului, corpului, penelor, râia,
căpuşele, pot fi văzuţi pe animalele în viaţă. Toţi păduchii păsărilor sunt
insecte şi sunt uşor de controlat cu insecticide. Râile sunt mai greu de
controlat şi, de obicei, necesită mai multe tratamente.
Inspecţia efectivului este importantă şi în cazul bolilor leucozice.
Păsările bolnave pot avea leziuni oculare iar creasta, în cazurile avansate de
boală, este solzoasă, galben strălucitoare. Păsările sunt slăbite, apare
paralizia membrelor şi, adesea, diaree verzuie.
8.2. Tehnica de necropsiei la pasăre

La examenul extern al cadavrelor se urmăreşte, în primul rând,
aspectul general al cadavrelor, unele afecţiuni putând fi observate cu
uşurinţă în acest stadiu. Hipotrepsia se poate evidenţia la exterior printr-o
dezvoltare corporală scăzută, membre dezvoltate disproporţionat faţă de
trunchi şi se confirmă, după deschiderea cadavrului, prin slaba dezvoltare a
organelor interne.
Conformaţia cadavrelor se apreciază în funcţie de aspectul normal al
speciei şi al rasei. Se pot observa leziunile specifice nanismului, rahitismului
(devieri ale sternului), perosisului (devieri ale membrelor) osteopetrozei
(îngroşări ale oaselor lungi), etc.
Constituţia trebuie să fie robustă la rasele de carne şi fină la rasele
de ouă. Starea de întreţinere se examinează prin simplă inspecţie şi prin
palparea cadavrului. Starea de întreţinere se apreciază ca şi cahexie, stare de
întreţinere slabă, bună, foarte bună şi obezitate. La palpare se simte carena
sternală proeminentă, cu atrofia musculaturii sternale, în caz de slăbire sau
cahexie. Apreciem şi anumite poziţii anormale ale capului şi membrelor. În
encefalomalacie apare torticolis iar în Boala Marek apar poziţii anormale ale
membrelor şi ale aripilor, la fel şi în hipovitaminoza B1.
395
Examenul învelişului cutanat interesează atât pielea cu pene, cât şi
cea fără pene (la creastă, urechiuşe, bărbiţe, pleoape, membre).
La nivelul capului, în zona fără pene (creastă, urechiuşe, bărbiţe,
pleoape ) apar leziunile de variolă sub forma unor noduli cenuşii care cresc
şi se acoperă cu cruste. Se pot suprapune infecţii bacteriene şi apar
inflamaţii necrotice, purulente şi fibrinoase la nivelul pielii capului şi al
mucoasei conjunctive.
Anemia imprimă o culoare mai deschisă bărbiţelor, culoarea
negricioasă apare în intoxicaţii cu substanţe care se cuplează cu Hb. Apariţia
de pete negre la nivelul crestei şi bărbiţelor se constată în histomonoză
(boala capului negru). În holera aviară cronică apare edemul bărbiţelor şi,
mai rar, apare gangrena bărbiţelor, cu eliminarea lor. În urma luptelor sau a
canibalismului apar plăgi, ulcere la nivelul crestei, bărbiţelor şi la nivelul
cloacei.
La nivelul membrelor se pot observa leziunile produse de râie.
Se vor examina şi mucoasele aparente. Mucoasa bucală poate
prezenta depozite de fibrină, inflamaţii difteroide, în candidoză şi
trichomonoză.
8.2.2. Deschiderea cadavrului

Udarea penelor cu apă şi detergent este indicată pentru a aglutina
penele şi pentru evitarea ridicării prafului. Dacă se suspectează chlamidioza,
pasărea trebuie stropită sau, mai bine, imersată într-o soluţie dezinfectantă,
iar necropsia se va face într-o hotă cu flux laminar.
Etapele generale ale deschiderii cadavrului şi ale examinării
ţesuturilor şi organelor sunt următoarele:
1. Secţionarea pielii pe partea ventrală a cadavrului, prin secţiuni
realizate pe faţa medială a membrelor, secţiuni care vor intersecta secţiunea
longitudinală care pleacă de la cloacă până la nivelul ciocului.
Legenda figurilor
8.1. Poziţionarea cadavrului. 8.2. Jupuirea pe partea ventrală.
8.3. Organe abdominale: 8.4. Secţionarea articulaţiilor
cord (săg. roşie), ficat (săg. galbenă), condrocostale.
ventricul (săg. albastră), pancreas în
ansa duodenală (săgeata verde),
vezicula biliară (săg. violet).
8.5. Secţionarea articulaţiei umărului. 8.6. Secţionarea esofagului;
8.7. Aspectul general după eviscerarea 8.8. Detaliu: ovare deformate (săgeata
masei digestive. albastră), hemoragice (săgeată violet),
nervi sciatici (săgeată galbenă).
396
397
398
2. Jupuirea pielii de pe partea ventrală a cadavrului (gât, piept,
membre) şi răsfrângerea laterală a ei.
3. Forţarea laterală a membrelor posterioare, a articulaţiilor
coxofemurale respectiv, până la dezarticulare.
4. Secţionarea comisurii ciocului cu o foarfecă şi examinarea
cavităţii bucale.
5. Examinarea nervilor vagi, a tiroidelor (formaţiuni roşii-vişinii,
discoidale situate pe traiectul carotidei comune, la intrarea în cavitatea
toracică), a paratiroidelor (formaţiuni rotunde, mici, alb-gălbui situate la
polii caudali ai tiroidelor) şi a timusului (două lanţuri de lobi situate de-a
lungul venelor jugulare).
6. Deschiderea longitudinală, cu o foarfecă, a esofagului şi a
ingluviului.
7. Laringele şi traheea se incizează longitudinal, începând de la fanta
laringiană până la intrarea pieptului.
8. Secţionarea transversală a valvei superioare a ciocului şi
examinarea cavităţilor nazale.
9. Secţionarea sinusurilor frontale, longitudinal (cu lame sterile de
bisturiu) şi recoltarea de probe pentru examen microbiologic, dacă este
necesar.
10. Eviscerarea globilor oculari prin secţionarea, cu o foarfecă mică,
a conjunctivei, a muşchilor şi a nervului optic.
11. Cu o foarfecă sterilă se secţionează transversal muşchii
abdominali, la partea posterioară a sternului (posterior de apendicele
xifoidian); pe fiecare parte a sternului se continuă incizia abdominală
iniţială, până la nivelul joncţiunilor condrocostale; peretele abdominal se
secţionează apoi longitudinal, până la cloacă şi se răsfrânge lateral.
Legenda figurilor
8.9. Bursa lui Fabricius secţionată 8.10. Desprinderea pulmonului de pe
transversal (săg. verde), ureter cu uraţi peretele costal.
(săg. galbenă), rinichi (săg. albastră).
8.11. Secţionarea comisurii ciocului. 8.12. Examinarea cavităţii bucale si a
faringelui.
8.13. Secţionarea, deschiderea laringelui 8.14. Cavitatea toraco-abdominală în
şi a traheii. sindromul de ascită a puilor de carne.
8.15. Cavitatea toraco-abdominală în 8.16. Dilataţie cardiacă in sindromul de
sindromul de ascită a puilor de carne. ascită a puilor de carne.
399
12. Secţionarea cu o foarfecă a articulaţiilor condrocostale, bilateral,
până la nivelul articulaţiilor scapulohumerale; cu o foarfecă mare se
secţionează apoi oasele coracoid şi clavicula şi se îndepărtează sternul, după
dezinserarea sacului pericardic de stern (mai ales în cazul existenţei unor
exsudate pericardice).
13. Examinarea in situ a sacilor aerieni şi a viscerelor, fără a le
atinge.
14. Folosind instrumente sterile se poate recolta orice organ şi se pot
recolta probe pentru examene microbiologice, cu ajutorul tampoanelor
sterile; splina poate fi evidenţiată în condiţii aseptice, prin eliberarea
marginii stângi a stomacului muscular şi răsturnarea organului spre partea
dreaptă a cadavrului.
15. Examinarea pancreasului, situat în bucla duodenală.
16. Puncţia sacului pericardic cu un ac steril, adaptat la o seringă şi
recoltarea de exsudat, dacă este cazul, apoi deschiderea cu o foarfecă
realizând două secţiuni divergente, în „V”, pornind de la vârful lui.
17. Secţionarea joncţiunii esofagului cu proventriculul şi răsturnarea
posterioară a întregului tract gastrointestinal prin secţionarea mezenterului;
18. Secţionarea peretelui abdominal pericloacal şi eviscerarea masei
gastrointestinale.
19. Prelevarea şi examinarea ficatului şi a splinei.
20. Examinarea organelor genitale; la femele se eviscerează ovarele
iar oviductul se deschide longitudinal; la masculi se secţionează mezoul, se
eviscerează testiculele şi se examinează canalele deferente.
21. Examinarea şi eviscerarea glandelor suprarenale (situate la polul
anterior al rinichilor).
22. Examinarea rinichilor şi a ureterelor in situ în lojile renale; dacă
se doreşte o examinare mai amănunţită, rinichii se pot eviscera, începând cu
polul anterior.
23. Eviscerarea cordului prin secţionarea marilor vase.
24. Secţionarea şi examinarea Bursei lui Fabricius.
25. Examinarea pulmonilor, după îndepărtarea lor dintre coaste,
începând cu marginea laterală.
26. Secţionarea longitudinală, cu o foarfecă, a proventriculului, a
ventriculului, a intestinului subţire, a cecumurilor, a colonului şi a cloacei;
se urmăresc leziunile şi eventualii paraziţi.
27. Examinarea plexurilor brahiale şi a nervilor sciatici; plexul
brahial se poate examina cu uşurinţă anterior de prima coastă; nervul sciatic
extrapelvin se examinează după disecţia muşchilor adductori, iar porţiunea
intrapelvină după îndepărtarea porţiunii de rinichi care o acoperă.
400
28. Examenul muşchilor şi tendoanelor.
29. Deschiderea cavităţilor articulare, cu ajutorul unui bisturiu steril
(mai ales în cazul evidentei acumulări de exsudate), recoltarea de material
pentru examene microbiologice (cu ac adaptat la seringa sau cu tampoane
sterile) şi examenul suprafeţelor articulare.
30. Deschiderea longitudinală, cu un cuţit puternic, a femurului şi
tibiei şi examinarea măduvei osoase şi a cartilajelor de creştere.
31. Pentru eviscerarea creierului, capul se dezarticulează, se jupoaie
iar cu o foarfecă puternică sau cu un ferăstrău fin se secţionează oasele
capului prin trei secţiuni. Prima secţiune este transversală şi uneşte unghiul
extern al orbitelor. Se fac încă două secţiuni care unesc unghiurile externe
ale orbitelor cu gaura occipitală. După secţionare calota se ridică începând
cu partea anterioară. Eviscerarea creierului începe din partea rostrală
secţionând chiasma optică şi rădăcinile aparente ale nervilor cranieni.
32. Deschiderea canalului rahidian (operaţiune rareori necesară, de
exemplu, atunci când se suspicionează encefalomielita aviară) se face prin
secţionarea, cu o foarfecă, a arcurilor vertebrale; eviscerarea măduvei se
face după secţionarea meningelui rahidian şi a rădăcinilor nervilor rahidieni.
8.3. Examene de laborator rapide, în cursul necropsiei

8.3.1. Examinarea directă
Preparatele directe intestinale realizate de la nivelul leziunilor
vizibile examinate microscopic în câmp luminos sau în contrast de fază, pot
detecta oochiştii şi merozoiţii de Eimeria şi ouăle de paraziţi. Coccidiile au
specificitate de gazdă şi nu se transmit între speciile de păsări. Cu toate
acestea, coccidioza este o boală comună la toate speciile de păsări. Raclate
şi preparate directe trebuie făcute din zone diferite, cu leziuni, ale
intestinului. Pentru majoritatea speciilor de coccidii, oochiştii se găsesc la
locul leziunilor. În cazul coccidiei Eimeria necatrix leziunile sunt duodenale
dar oochiştii sunt găsiţi în cecumuri.
Flagelatele pot fi observate uşor microscopic în preparatele directe
realizate de la cadavre foarte proaspete, calde. Majoritatea paraziţilor
flagelaţi mor repede după moartea gazdei. Conţinutul intestinal lichid,
limpede este un indiciu al unei posibile infestări cu protozoare. Preparatul
direct, lichid intestinal între lamă şi lamelă, se examinează microscopic cat
mai repede şi se urmăreşte mişcarea paraziţilor. Protozoarele mai frecvente
la păsările domestice includ Histomonas (deplasare prin pseudopode),
Trichomonas (membrană ondulantă şi flageli), Hexamita (flageli),
401
Entamoeba (pseudopode) şi Giardia (flageli, aspect piriform, caracteristic).
Specii diferite de Trichomonas produc fie leziuni ingluviale, fie leziuni
intestinale. Dacă se suspectează trichomonoza ingluvială se realizează
preparate directe de la acest nivel. Cavitatea bucala şi ingluviul păsărilor cu
trichomonoza ingluvială emană un miros fetid.
Raclatele intestinale relevă adesea ouă caracteristice de Capillaria şi
larve de ascarizi. Capilarioza intestinală (duodenală) este cea mai frecventă
localizare la păsările domestice, în timp ce localizarea primară la nivelul
ingluviului şi esofagului este mai frecventă la curcani şi păsări ornamentale.
Capilariile pot fi evidenţiate în preparate directe realizate din raclate
profunde ale mucoasei sau prin disecţia sub microscop a porţiunilor de
mucoasă esofagiană, ingluvială sau duodenală. Capătul viermilor poate fi
observat afară din mucoasă.
Candidoza este o micoză obişnuită la nivelul ingluviului. Celulele
levurice pot fi demonstrate prin colorarea raclatelor din mucoasa ingluvială
cu albastru de metilen (albastru policrom) şi examinarea între lamă şi
lamelă. Preparatele directe trebuie digerate 15 minute, cu o soluţie de
hidroxid de sodiu 20%, la cald, pentru evidenţierea hifelor.
Examenul microscopic al raclatelor cutanate, eventual clarificate,
este esenţial diagnosticării râilor.
8.3.2. Examenul frotiurilor şi al amprentelor colorate

Colorarea cu albastru de metilen, albastru policrom, Gram sau
variante de Romanovsky evidenţiază uşor Clostridium perfringens sau Cl.
colinum în cazul unor enterite necrotice sau ulcerative. Atunci când este
suspectată coriza infecţioasă se fac amprente subţiri din exsudatul din
sinusuri. Tuberculoza poate fi diagnosticată doar pe baza leziunilor
macroscopice. Punerea în evidenta a bacililor din granuloame se face prin
amprentarea suprafeţei de secţiune realizată prin tuberculi. Amprentele se
colorează Ziehl-Neelsen, iar bacilii vor fi prezenţi în număr foarte mare.
Amprentele din exsudate articulare vor urmării, împreună cu examenele
microbiologice ulterioare, prezenta stafilococilor, bacililor rujetului,
micoplasmelor.
Amprentele intestinale şi din exsudatele fibrinoase din cavităţile
seroase (poliserozite) colorate Gram, care indică prezenţa omogenă şi
masivă a bacililor scurţi, Gram-negativi sugerează infecţia cu E. coli (forma
septicemică). Examenul amprentelor din ţesuturi cu leziuni este util şi poate
asigura un diagnostic de certitudine şi în cazul altor boli cum ar fi cele
tumorale prin evidenţierea celulelor blastice sau în cazul infecţiilor
chlamydiene prin evidenţierea corpusculilor elementari.
402
8.4. Principalele boli predominant nervoase la păsări.
Boala Etiologie Anamneza Tablou Diagnostic

morfopatologic
Encefalomalacia Carenta de Pui 3-5 săpt Edem - ştergerea *Necropsic
vit.E Semne faldurilor *Histopatologic
cerebeloase cerebeloase, (hemoragii,
hemoragii în hialinizarea
cerebel; pereţilor vasculari,
malacia substanţei
nervoase din
cerebel)
Pseudopesta Paramyxo- Toate păsările, Supraacut – pui de *Necropsic
aviară – B. de virus toate vârstele; 3-4 săptămâni - *Histopatologic
Newcastle Semne respiratorii traheobronşită (Meningoencefalo-
şi nervoase; catarală, fibrinoasă; mielită
Cianoza crestei şi Acut – edem limfoglială;)
bărbiţelor; pulmonar, *Virusologic
pneumonie *Serologic
proventriculită,
enterită, tiflită,
cloacită
hemoragiconecrotică
în focare;
Subacut – leziuni
difteroide,
ulceroase;
Pesta aviară Orthomyxo- Contagiozitate şi Supraacut – cianoza *Necropsic
clasică viridae mortalitate mare; crestei şi bărbiţelor, *Histopatologic
Influenzavirus uneori enzootic; congestii, peteşii în (encefalomielită)
organe; *Virusologic
Acut – edem seros, *Serologic
serofibrinos
subcutan în regiunea
capului şi gâtului;
proventricu-lită
hemoragică,
hemoragii pe
seroase şi mucoase,
enterită catarală;
Encefalomielita Picornaviridae Pui 1-3 săpt. Necaracteristice *Histopatologic
infecţioasă Enterovirus găina, curca, (polioencefalo-
aviară fazan, prepeliţa; mielită limfoglială,
(tremor ataxie, tremor, infiltrat nodular
epidemic) paralizii; limfohistiocitar în
Mortalitate organe)
*Virusologic;
*Serologic
Meningo- Flaviviridae Curci > 10 săpt Necaracteristice *Histopatologic
encefalita Flavivirus Paralizii membre; (meningoencefalo-
403
curcilor Mortalitate 30% mielita
limfoglială)
*Virusologic
*Serologic
Intoxicaţia cu NaCl > în Toate vârstele Leziuni catarale, *Histopatologic
sare (NaCl) furaje hemoragice (edem cerebelos)
digestive, edem *Dozarea clorului
cerebral şi în creier
meningian;
Sindromul Carenţa de Puii vârsta de 1 – Fără leziuni *Histopatologic
degetelor riboflavină 2 săpt. apatie, macroscopice, (degenerarea
încurbate mers vaccilant, eventual enterită cordoanelor
sprijin pe aripi, hemoragică. nervoase ale
paralizii membrelor)
progresive, diaree
uneori;

Bursita Birnaviridae Puii de 3-6 săptămâni sunt mai *Necropsic
infecţioasă Birnavirus sensibili; *Histopatologic
aviară Hemoragii musculare difuze, (descuamarea
(Boala de hemoragii proventriculare, epiteliului bursal,
Gumboro) intestinale, la baza sacilor cecali; edem,
Nefroză urică; limfoclazie în
Bursa lui Fabricius mărită, centrul
globuloasă, cu edem al ţesutului foliculilor,
cojunctiv peribursal; chistizare,
Bursită catarală, hemoragică, hiperplazie
fibrinoasă, necrotică; reticulară apoi)
*Virusologic
*Serologic
Legenda figurilor
8.17. Pseudopestă aviară acută – 8.18. Pseudopestă aviară subacută –
proventriculită hemoragico- proventriculită difteroidă.
necrotică în focare.
8.19. Pseudopestă aviară acută - enterită 8.20. Pseudopestă aviară acută - enterită
hemoragico - necrotică. si tiflită hemoragico-necrotică.
8.21. Pseudopestă aviară la pui - traheită 8.22. Laringo-traheită infecţioasă –
fibrinoasă. leziuni fibrinoase.
8.23. Bursită infecţioasă aviară - edem 8.24. Bursită infecţioasă aviară - bursită
peribursal (săgeata); nefroză urică catarală (centru), hemoragică
(vârf săgeată). (stânga) si hemoragico - necrotică
404
(dreapta).
405
406
Anemia Circumviridae Pui de 2-4 săptămâni - Anemie *Necropsic
infecţioasă a Circovirus gravă, sânge apos, slab coagulabil, *Histopatologic
puilor hemoragii subcutane şi musculare; (depleţie
Atrofia organelor limfoide – timus, limfoidă, atrofia
măduvă osoasă; atrofia măduvei foliculilor
hematogene – culoare galben- limfoizi, atrofia şi
roşcată; lipomatoza mădu-
vei hematogene)
*Virusologic
*Serologic
Sindromul Adenoviridae De multe ori lipsesc; *Necropsic
căderii Aviadenovirus Congestia ovarului, foliculi *Histopatologic
ouatului 76 ovarieni deformaţi, pediculaţi, cu (descuamare a
cicatrici pe suprafaţă, atrofie epiteliului
ovariană; salpinxului,
Enterită catarală uneori; incluzii nucleare
uneori, atrofia
glandelor)
*Virusologic
*Serologic
Boala Derzsy Parvoviridae Specifică bobocilor de gâscă – *Necropsic
Parvovirus diateză hemoragică, exsudat *Histopatologic
serofibrinos toracoabdominal, (degenerare,
focare hemoragice şi necrotice în necroză hepatică,
ficat, miodistrofie scheletică şi incluzii acidofile
miocardică, edemul veziculei intranucleare)
biliare, enterită cataralohemoragică; *Virusologic
Boala splinei Adenovirus Puii de 8-12 săptămâni – *Necropsic
marmorate a Splenomegalie (2-5x), aspect *Histopatologic
fazanului marmorat, datorită focarelor miliare (splină – necroze,
necrotice şi hiperplaziei foliculilor hiperplazie
limfoizi; reticulară,
Congestie şi edem pulmonar; incluzii nucleare
în celulele
reticulare)
*Virusologic
*Serologic
Legenda figurilor
8.25. Variolă aviară - noduli pe pielea 8.26. Difterie aviară - inflamaţie
fără pene din zona capului. difteroidă pe fanta laringiană.
8.27. Boala Marek - proliferări 8.28. Tuberculoză la găină - localizare
sarcomatoase in ficat. hepatică.
8.29. Hepatită tuberculoasă; secţiune; 8.30. Splenită tuberculoasă.
granuloame sarcomatoase şi cazeoase.
407
8.31. Enterită tuberculoasă. 8.32. Osteomielită tuberculoasă.
Antraxul Bacillus Palmipede – angină cărbunoasă: *Necropsic
anthracis edemul capului şi gâtului, edem *Histopatologic
gelatinos, hemoragic, al regiunii *Bacteriologic
glosofaringiene;
Streptococia Streptococcus Forme acute – diateză hemoragică, *Necropsic
aviară equi subsp. exsudate serofibrinoase sau *Histopatologic
zooepidemicus, serohemoragice în cavităţi; *Bacteriologic
Str. fecalis, Str. Hepatită necrotică miliară, enterită *Serologic
faecium, Str. catarală, pneumonie fibrinoasă;
bovis…. Forme cronice - peritonite şi
salpingite fibrino-purulente,
tenosinovite, endocardite
ulcerovegetante;
Porumbel – necroze focale ale
musculaturii pectorale, miocardită
necrotică, artrite,
meningoencefalită;
Stafilococia Staphilococcus Găini, curci, raţe; *Necropsic
aureus Acut – hemoragii, exsudate *Histopatologic
serofibrinoase în cavităţi, enterite *Bacteriologic
catarale, hemoragice, hemoragii şi
necroze hepatice;
Cronic – artrite tenosinovite
purulente sau necrotice; focare
necroticopurulente metastazate în
parenchimuri;
La tineret – gangrena umedă a
aripilor, conjunctivită
pseudomembranoasă, dermatită
veziculoasă a membrelor;
Spirochetoza Borrelia Găină şi gâscă; *Necropsic
aviară anserina Supraacut – cianoza crestei, *Histopatologic
bărbiţelor, mucoaselor, congestie (hepatită
splenică, hepatică; necrotică, infiltrat
Acut – anemie, icter, enterită limfohistiocitar
mucocatarală, hemoragică, portal)
fibrinoasă, pericardită *Bacteriologic
serofibrinoasă, miocardoză,
nefroză, edem şi necroze
pulmonare, meningită seroasă;
Rujetul Erysipelothrix Enzootic la puii de curcă, sporadic *Necropsic
rhusiopatiae la puii de găină, excepţional la *Histopatologic
găină; (în formele
Acut – stare hemoragipară, septicemice –
congestia parenchimurilor, necroze trombi fibrinoşi şi
408
hepatice, enterită catarală, macrofage cu
hemoragică, peritonită germeni în
serofibrinoasă, capilare)
Subacut şi cronic – atrofii *Bacteriologic
musculare, peritonită fibrinoasă,
hepatită, pneumonie necrotică,
faringite, rinite, proventriculite şi
enterite necrotice şi ulceroase;
Curcă – necroze ale pielii capului,
endocardite verucoase;
Listerioza Listeria Sporadic la găină, curcă, gâscă, *Necropsic
monocytogenes raţă; *Histopatologic
Adulte – exsudate serofibrinoase în (noduli
cavităţi; necroze miliare în miocardici –
miocard, ficat, splină, rinichi; necroză centrală,
endocardite ulcerovegetante; proliferare
Pui – miocardita nodulară; limfohistiocitară,
numeroşi
germeni)
*Bacteriologic
Chlamydioza Chlamydia Porumbel – conjunctivită, *Necropsic
aviară psittaci cheratoconjunctivită, rinită seroasă, *Amprente şi
mucopurulentă; histopatologic
Curcă, raţă, gâscă – poliserozită (evidenţierea
serofibrinoasă; hepatită, splenită, corpusculilor
nefrită necrotică; enterită catarală, elementari în
hemoragică, ulceroasă; ovarită citoplasmă –
hemoragiconecrotică; salpingită Giemsa, Stamp,
fibrinoasă. Macchiavelli)
*Cultivare
*Serologic
Hipovitami- Carenţă Pui de 4-7 zile – coriză *Necropsic
noza A primară, mucocatarală, mucopurulentă, *Histopatologic
secundară. depozite cazeoase în sinusurile (metaplazia
infraorbitale; nefroză urică; scvamoasă a
Puii de 2 – 3 săptămâni - epiteliului
dezvoltarea disarmonică a oaselor respirator – pui;
şi a părţilor moi ale scheletului; parakeratoza
Compresia S.N.C. şi a măduvei - glandelor
sesizabilă necropsic numai la raţă; mucoase,
Puii de 4 – 5 săptămâni - metaplazia
paracheratoză perioculară, ulcer epiteliului
cornean, cheratomalacie, inflamaţii excretor – pui şi
secundare. adulte)
Adulte şi pui - noduli miliari,
gălbui, duri, enucleabili, la nivelul
409
mucoasei bucale, faringiene şi
esofagiene; gută;
Sindromul Polifactorială – Nefroza urică – rinichi măriţi, *Necropsic

de gută exces proteic, decoloraţi, cu striaţiuni sidefii *Histopatologic
înfometare, dispuse în rozetă; ureterele dilatate,
exces de cu sediment granular albicios; în
minerale, formele cronice rinichii sunt
hipovitaminoza atrofiaţi, cu concremente minerale,
A, micotoxine, simetric sau asimetric;
infecţii Guta viscerală – precipitarea
cronice; uraţilor la nivelul seroaselor
toracoabdominale; aspect opac,
rugos, pudrat;
Guta articulară – articulaţii tarsiene,
falangiene – depozite alb-cretacee
intraarticulare, periarticulare; în
timp leziunea devine
granulomatoasă, cu anchiloze;
Sindromul Nelămurită – Abdomen destins, plin cu lichid *Necropsic
de ascită a apare la seros, gălbui, care coagulează în *Histopatologic
puilor de exemplarele cu contact cu aerul; (miodistrofie a
carne sporuri mari de Ficat mare, cu margini rotunjite, fibrelor cardiace,
creştere. capsula groasă, opacă; stază în marea
Cord mărit, rotunjit, peretele circulaţie)
cordului drept subţiat, cavitatea
ventriculară mărită;
Hipotrepsia Stres, carenţe Dezvoltare staturală slabă, penaj *Necropsic
nutriţionale, incomplet, trunchi mic, comparativ *Histopatologic
boli cronice; cu lungimea picioarelor, organe
interne hipoplazice; eventual
leziunile bolii primare;
Boala Carenţa de Apare la vârsta de 3 – 12 săpt., mai *Necropsic
hemoragică vitamină K rar la vârsta de 5 – 6 luni; *Hematologic
a curcilor Leziunile hemoragice în ţesutul
conjunctiv subcutanat şi
musculatura din zona axilară,
pectorală, a gambei; sângele
extravazat este necoagulat sau
semicoagulat, apos, cu cantitate
mică de eritrocite; hemoragii la
nivelul cordului, peritoneului,
rinichilor, tubului digestiv, S.N.C…
410
8.6. Principalele boli tumorale la păsări

Boala lui Herpesviridae Forma clasică, cronică: păsări 3-5 luni *Necropsic
Marek Rhadinovirus - neurolimfomatoza - îngroşarea *Histopatologi
uniformă sau nodulară a nervilor c
sciatici şi brahiali; (proliferare
- localizare oculară – iris decolorat, polimorfă,
cenuşiu, deformarea pupilei; dominată de
- localizarea cutanată – proliferări limfocitele T,
sarcomatoase nodulare la nivelul celulele bolii
pielii, foliculi plumiferi; Marek – mari,
Forma acută, tumorală – tineret 1-4 citoplasmă
luni – proliferare difuză sau nodulară, bazofilă,
sarcomatoasă, în ficat, splină, rinichi, vacuolizată)
cord, ovar, proventricul, piele; *Virusologic
*Serologic
Complexu Retroviridae; Limfoblastoza – cea mai frecventă; *Necropsic
l leucoză- Oncornavirus Leucemică – anemie gravă, slăbire. *Hematologic
sarcom Virusuri Aleucemică – proliferări difuze sau *Histopatologi
leucozice nodulare slăninoase în ficat, splină, c
(ALV), virusuri rinichi, ovar, bursă, măduvă osoasă; (proliferare de
leucemice Eritroblastoza – sporadică; celule blastice
(DLV), Leucemică – anemie, icter, slăbire; tumorale
virusurile Aleucemică – mai frecvent proliferări aparţinând unei
sarcomatozelor difuze – ficat mărit, roşu-vişiniu, singure linii –
, virusurile friabil, splină mărită, netedă, moale, limfoblaste,
sarcomului măduva osoasă semifluidă; eritroblaste,
Rous (RSV) Mieloblastoza – sporadică, peste 6 mieloblaste;
luni; Mielocitoma-
Leucemică – anemie gravă, slăbire. toză -
Aleucemică – proliferări difuze sau proliferări
nodulare slăninoase în ficat, splină, focale de
rinichi, ovar, bursă, măduvă osoasă; mielocite; S.
Mielocitomatoza – fără leucemie, Rous – tumori
tumori galben-albicioase localizate în mezenchimale
măduva osoasă şi în alte ţesuturi diverse –
(rinichi, pulmon, muşchi, ficat, splină) fibro-, mixo-,
– deformarea oaselor, măduvă osteo-,
gelatinoasă; condrosarcoam
Sarcomul Rous – tumori localizate în e
diferite ţesuturi (piele, mezenter, Hemangiomato
ficat); -ză – tumori ale
411
Tumori cu aspect în funcţie de tipul celulelor
histologic; necroze, ulcere, hemoragii, endoteliale;
Hemangiomatoza – tumori de culoare *Virusologic
roşie, friabile, localizate în ficat, *Serologic
splină, rinichi, alte ţesuturi;
Osteopetroza – vezi boli osoase;
Boala Etiologie Tablou morfopatologic Histopatologie

Bronşita Coronavirus Pui găină 1-5 săptămâni : *Necropsic
infecţioasă bronşită catarală, fibrinoasă, *Histopatologic
pneumonie peribronşică, (edem, hemoragie,
sinuzită, aerosaculită catarală, metaplazie
nefroză urică, gută viscerală; epitelială, noduli
limfoizi, nefrita
limfohistiocitară)
*Serologic
Găină: hemoragii ovariene, *Anamneza
atrofia, deformarea ovulelor (scăderea
(ovule pediculate), atrofia procentului şi
oviductului, peritonită vitelină; calităţii ouatului)
nefroza urică *Necropsic
*Histopatologic
(degenerarea
epiteliului
oviductului, noduli
limfohistiocitari)
*Serologic
Rinotraheita Paramyxo- Conjunctivită, rinită, traheită, *Necropsic
curcilor viridae sinuzită catarală, edem seros *Histopatologic
Pneumovirus subcutan al capului; (infiltrat
Complicaţii bacteriene – limfoplasmocitar şi
poliserozite, pneumonie; cu heterofile,
incluzii oxifile
intracitoplasmatice)
*Virusologic
*Serologic
Laringotraheita Alphaherpes- Găina, fazan, potârnichi; *Necropsic
infecţioasă virinae Acut - laringotraheită catarală, *Histopatologic
Avian hemoragica, (leziuni alterative şi
herpesvirus 1 Subacut – laringotraheită formare de celule
fibrinoasă – mulaje; sinciţializate în
Cronic – inflamaţie difteroidă; care se găsesc
412
Posibil extindere la mucoasa incluzii Seifried –
nazală, sinusală, conjunctivală, intranucleare,
bronhii, saci aerieni, bursă; oxifile)
*Virusologic
*Serologic
Influenţa Orthomyxo- Rinosinuzită mucopurulentă – *Necropsic
bobocilor de virus fibrinoasă; *Histopatologic
raţă Bronhopneumonie fibrinoasă; *Virusologic
Holera aviară Pasteurella Toate păsările; *Anamneza -
multocida Găină: moarte subită;
Supraacut – congestii ale *Necropsic
organelor, cianoza crestei; *Histopatologic
Acut - edem pulmonar, (hepatită necrotică
pneumonie, hepatită necrotica miliară)
miliară, pericardită serofibri- *Bacteriologic
noasă, peteşii subepicardice,
enterită hemoragică, difteroidă;
Subacut – forma acută,
exsudate fibrino-purulente în
căile respiratorii, poliserozite
fibrinoase, ulcere intestinale;
Cronic – boala bărbiţelor –
edem seros, fibrinos, fibrino-
necrotic, sfacelare; poliserozite,
artrite, pneumonii;
Curcan – cronic - abcese
bărbiţe;
Palmipede – poliserozită
fibrinoasă, pneumonie
fibrinoasă, salpingită, enterită,
splenomegalie;
Coriza Haemophilus Găină, fazan, prepeliţă; *Necropsic
infecţioasă gallinarum Catar oculonazal, edemul *Bacteriologic
capului, feţei şi bărbiţelor; *Serologic
Inflamaţie catarală a mucoase-
lor respiratorii anterioare;
Complicaţii – conjunctivite,
sinuzite, pneumonii fibrino-
purulente;
413
Micoplasmoza Mycoplasma Faze iniţiale – coriză seroasă, *Necropsic
respiratorie- gallisepticum serohemoragică, traheită *Histopatologic
BRC hemoragică, fibrinoasă, (glandele
aerosaculită fibrinoasă; mucoaselor
Faze avansate - aerosaculită, respiratorii –
traheită, poliserozită hiperplazie – aspect
(complicaţii cu E. coli), sinuzită de amforă)
fibrinoasă (depozite cazeoase), *Bacteriologic
tumefierea sinusurilor, *Serologic;
amiloidoză hepatică, oprirea
creşterii;
Sinuzita Mycoplasma Conjunctivită, rinită, sinuzită *Necropsic
infecţioasă a gallisepticum sero-mucoasă, fibrinoasă, *Histopatologic
curcilor deformarea capului; *Bacteriologic
*Serologic;
Aerosaculita Mycoplasma Aerosaculite fibrinoase de *Necropsic
micoplasmatică meleagridis diferite intensităţi, rar traheită şi *Histopatologic
a curcilor pneumonie; *Bacteriologic
*Serologic
Micoplasmoza Acholeplasma Aerosaculită, peritonită *Necropsic
gâştelor axanthum, fibrinoasă; *Histopatologic
A,laidlawii, *Bacteriologic
M.gallinarum; *Serologic
Aspergiloza Aspergillus Toate păsările - granuloame şi *Necropsic
fumigatus, colonii de mucegai în pulmon *Histopatologic
A.flavus, (mai ales pe partea costală) şi (granuloame –
A.niger, saci aerieni; predominant
A.nidulans Granuloame predominant necrotice sau
necrotice – culoare galbenă; proliferative cu
Granuloame predominant colonii de hife
proliferative – culoare cenuşie; septate, ramificate,
Coloniile de miceţi în sacii cu spori)
aerieni – strat de mucegai *Micologic
pufos, cenuşiu-negricios.
Mucormicoza Mucor spp. Asemănător cu aspergiloza (mai *Necropsic
rară) – colonii cu tentă *Histopatologic
albăstrui-verzuie; (granuloame –
predominant
necrotice sau
proliferative cu
colonii de hife
neseptate,
bulboase)
*Micologic
Singamoza Syngamus Paraziţii roşii, masculul mai *Necropsic
414
tracheea mic, cuplat cu femele – aspectul *Histopatologic
literei Y; eroziuni, ulcere, (infiltrat
noduli hiperplazici la locul de limfoeozinofilic în
fixare al paraziţilor; mucoasa traheală)
*Parazitologic

Difteria aviară Avipoxvirus Stomatită, faringită *Necropsic
difteroidă în focare; *Histopatologic
Uneori extindere la (degenerarea
nivelul mucoasei nazale, balonizantă a
traheale, bronşice, celulelor
intestinale; spinoase, incluzii
acidofile în
citoplasmă –
corpusculi
Bollinger).
*Virusologic
Hepatita cu Adenovirus Tineret 5-10 săptămâni; *Necropsic
incluzii a găinilor Aviadenovirus Anemie, icter, dermatite *Histopatologic
gangrenoase, stare (Hepatită
hemoragipară, exsudate hemoragico-
seroase în cavităţi; necrotică, incluzii
Ficat palid cu focare virale
necrotice miliare pe fond intranucleare)
de hemoragii întinse; *Virusologic
Duodenită catarală,
necroze pancreatice;
Hepatita virotică Picornaviridae Boboci de raţă în prima *Necropsic
a bobocilor de Enterovirus lună; *Histopatologic
raţă Ficat mare, icteric, (degenerarea şi
friabil, cu hemoragii necroza
subcapsu-lare; hepatocitelor,
splenomegalie; incluzii oxifile
Boboci peste 2 intracito-
săptămâni – pericardită plasmatice;
fibrinoasă, hepatită, *Virusologic
pancreatită necrotică;
Enterita virală a Varicellovirus Stare hemoragipară, *Necropsic
raţelor Avian herpesvirus focare miliare sau mai *Histopatologic
(Pesta raţelor) 1 mari de necroză (alterarea
415
hepatică, splenică, endoteliului,
pancreatică; hemoragii,
Enterită hemoragică în incluzii acidofile
focare circulare (tineret) intranucleare în
sau liniare (adulte); hepatocite şi
Forme mai lungi de epiteliul
boală – membrane intestinal)
difteroide esofagiene şi *Virusologic
cloacale; *Serologic
Enterita Coronaviridae Cianoza capului şi *Necropsic
transmisibilă a Coronavirus crestei (boala crestei *Histopatologic
curcilor albastre); (atrofia vilozită-
Tineret - enterită catarală ţilor intestinale,
cu destinderea reducerea
intestinului, conţinut celulelor
gelatinos, spumos, mucoase,
nefroză urică; descuamare
Adulte – idem, în plus epitelială)
apar focare de necroză *Virusologic
pancreatică; *Serologic
Enterita Adenovirus Anemie, stare *Necropsic
hemoragică a Aviadenovirus hemoragipară, edem *Histopatologic
curcilor pulmonar; (enterită hemo-
Enterită hemoragică ragică, incluzii
gravă (ultima parte a intranucleare în
intestinului subţire, hepatocite, epite-
cecumuri); liul intestinal)
*Virusologic
*Serologic
Hepatita virală a Adenovirus Toate vârstele; Pui până *Necropsic
curcilor la 6 săptămâni mai *Histopatologic
sensibili – mortalitate; (hepatită şi pan-
Hepatomegalie, congestii creatită necrotică;
şi hemoragii, necroze incluzii bazofile
focale în ficat şi intranucleare în
pancreas; hepatocite)
*Virusologic
Tuberculoza Mycobacterium Toate păsările; *Necropsic
aviară avium Slăbire progresivă, *Histopatologic
cahexie; (granuloame
Găină - granuloame caracteristice,
concrescute cu coloraţie Ziehl-
cazeificare centrală Neelsen –
precoce – intestin, ficat, evidenţierea unui
splină, măduvă osoasă; număr mare de
Porumbel – cutanat, pe bacili)
mucoase şi pulmonar; *Bacteriologic
416
Paratifoza Salmonella Pui şi tineret aviar – *Necropsic
typhimurium , vitelus neresorbit, *Histopatologic
S.choleraesuis; necroze miliare în ficat şi (necroze de
S.enteritidis; cord, enterită catarală, lichefiere,
S.anatum; hemoragică, difteroidă; proliferare
S.blockley; Boboci de raţă – ficat limfohistiocitară,
S.newport mare, bronzat, cu exsudaţie
necroze miliare, artrite fibrinoasă)
seroase, fibrinoase, *Bacteriologic
purulente ale membrelor; *Serologic
Păsări adulte – congestia
parenchimurilor, enterită
hemoragică, difteroidă,
artrite, sinovite, ovarită
necrotică şi atrofică,
salpingită fibrinoasă;
Porumbel – artrite la
nivelul aripilor, focare
necrotice în
parenchimuri şi în
musculatura pectorală,
conjunctivită,
bronhopneumonie
fibrinoasă şi necrotică;
Tifoza aviară Salmonella Păsări adulte; *Necropsic
gallinarum Acut: hemoragii pe *Histopatologic
seroase, ficat mărit, (hemoragii,
uneori ia culoare verzuie necro-ze de
în contact cu aerul (ficat lichefiere,
bronzat), enterită proliferare
catarală; epiteliodo-
Cronic: noduli gigantă,
proliferativi, slăninoşi, limfohistiocitară
alb-cenuşii în ficat şi (noduli
cord (noduli salmonelici),
salmonelici); ovarită exsudaţie
necrotică şi atrofică, fibrinoasă)
salpingită şi peritonită *Bacteriologic
fibrinoasă; enterită *Serologic
ulceroasă (curcă);
Puloroza Salmonella Puii de găină, mai rar *Necropsic
pullorum puii de curcă şi fazan; *Histopatologic
Primele zile de viaţă – (necroze de
distrofie hepatică, focare lichefiere,
necrotice sau proliferare
limfohistiocitare în limfohistiocitară
pulmon; (noduli pulorici),
417
Puii de o săptămână – exsudaţie
stază biliară, noduli fibrinoasă)
pulorici (proliferativi, *Bacteriologic
alb-cenuşii) în ficat, *Serologic
cord, pulmon, pancreas,
muşchi; hiperplazia
pulpei albe splenice,
poliserozită fibrinoasă,
enterită catarală, conţinut
văros, deshidratat în
cloacă – dop cloacal.
Colibaciloza Escherichia coli Pui de 5-7 zile - diateză *Necropsic
septicemică hemoragică (formă *Histopatologic
fulminantă), poliserozită (Ficat – iniţial
serofibrinoasă (formă exsudat seros,
obişnuită); necroze; apoi –
Pui şi tineret – polisero- granuloame,
zită fibrino-purulentă, cu fibroze; Splină –
miros fetid, enterită fibrinoid,
catarală; congestie, edem amiloid; Rinichi
pulmonar, pneumonie; – tromboze,
Găini adulte – ficat mărit hialinoze
cu necroze miliare, glomerulare)
ovarită, salpingită *Bacteriologic
fibrinoasă, peritonită *Serologic
vitelină; splenomegalie.
Coligranuloma- Escherichia coli Găina, curcan; *Necropsic
toza Emaciere, granuloame *Histopatologic
intestinale, hepatice, (necroză centrală,
splenice, renale, celule epiteloide
miocardice, ovariene, şi gigante cu
proventriculare… citoplasmă
Nodulii maturi – zonă de vacuolară, fibroză
necroză uscată centrală, periferică)
capsulă conjunctivă *Bacteriologic
groasă la periferie;
418
Legenda figurilor
8.33. Miocardită nodulară - Tifoză 8.34. Ovarită necrotică - Tifoză aviară.
aviară.
8.35. Salpingită fibrinoasă - dilatarea 8.36. Poliserozită fibrinoasă - faza
salpinxului –Tifoză aviară. acută - Colibaciloză.
8.37. Poliserozită fibrinoasă - fază 8.38. Esofagită - ingluvită difteroidă:
subacută - cronică: Colibaciloză. Candidoză.
8.39. Tiflită hemoragico- necrotică: 8.40. Pneumonie granulomatoasă:
Coccidioză. Aspergiloză.
419
420
Enterotoxiemia Clostridium Pui de câteva zile – *Necropsic
anaerobă perfringens A, B, enterită catarală, *Histopatologic
C, D; hemoragiconecrotică; *Bacteriologic
Cl.difficile; Tineret – necroze, ulcere
intestinale, perforare
intestinală; hepatită şi
splenită hemoragico-
necrotică, hemoragii
musculare şi
subcutanate;
Enterita Clostridium Prepeliţă, găină, curcă, *Necropsic
ulcerativă colinum fazan, porumbel,.. *Histopatologic
Acut – enterită *Bacteriologic
hemoragică cu localizare
duodenală;
Subacut - ulcere ale
intestinului subţire şi ale
cecumurilor, ulcere
perforate – peritonită;
Degenerare ficatului,
necroze hepatice şi
splenice; Epicardită
fibrinoasă, miocardită
necrotică în focare;
421
Pseudomonoza Pseudomonas Embrioni – vitelus verde, *Necropsic
aeruginosa verde albăstrui; *Histopatologic
Pui – enterită catarală, *Bacteriologic
vitelus neresorbit, verde;
Adulte – anemie,
cahexie, conţinut
digestiv verde-albăstrui;
Legenda figurilor
8.41. Steatoză hepatică. 8.42. Miodistrofie nutriţională –
muşchiul gracilis.
8.43. Encefalomalacie - edem şi 8.44. Gută articulară - depozite de uraţi.
hemoragie cerebeloasă;
8.45. Guta seroaselor - aspect crustaceu 8.46. Artrită gutoasă.
al epicardului si capsulei hepatice.
8.47. Periartrită gutoasă. 8.48. Boala Marek - localizare cutanată.
Hepatita Campylobacter Pui – hemoragii sau *Necropsic

campilo- jejuni necroze hepatice, *Histopatologic
bacteriană necroze miliare ale *Bacteriologic
aviară peretelui cole-cistului, *Serologic
hidropericard, ascită,
enterită catarală,
hemoragică, difteroidă;
Găini – focare miliare
sau întinse de necroză
hepatică, degenerarea
foliculilor ovarieni,
ascită;
Candidoza Candida albicans Pseudomembrane cenuşii *Necropsic
(după tratamente (inflamaţie difteroidă) în *Histopatologic
cu antibiotice, cavitatea bucală, esofag, (inflamaţie
bursită infecţioasă, ingluviu; difteroidă, forme
carenţă de Uneori granuloame în levurice,
vitamina A) ficat, pulmon, pseudohife)
proventricul; *Micologic
Histomonoza Histomonas Curcan, păun, *Necropsic
meleagridis potârniche, găină, gâscă *Preparate directe
– tineret; – cadavre foarte
422
Tiflită catarală, proaspete;
ulceroasă, difteroidă, *Histopatologic
necroze hepatice cu (evidenţierea
margini neregulate; paraziţilor în
macrofage)
Trichomonoza Trichomonas Porumbei - inflamaţii *Necropsic
galinae – găină şi difteroide bucale, *Preparate directe
porumbel; T. esofagiene, ingluviale, – cadavre foarte
gallinarum – intestinale; noduli proaspete;
găină; T. anatis, necrotici până la *Histopatologic
Cochlosoma mărimea unui ou în (evidenţierea
anatis – raţă şi regiunea cervicală, trichomonadelor
gâscă; pectorală, abdominală; în focarele
focare necrotice în ficat, necrotice
pulmon, pancreas, hepatice)
miocard;
Galinacee - inflamaţii
difteroide bucale,
esofagiene, ingluviale,
cecale; focare necrotice
hepatice;
Palmipede – enterită,
tiflită catarală,
fibrinoasă, difteroidă;
corize, conjuntivite, otite
difteroide;
Eimerioza Găină: Eimeria Anemie, deshidratare, *Necropsic

acervulina, involuţie timică, bursală; *Preparate directe
E.necatrix, Leziuni intestinale în (oocchişti,
E.tenella, funcţie de specia de merozoiţi)
E.maxima, …… parazit, stadiul şi forma *Amprente
Curcă: Eimeria evolutivă; *Histopatologic
adenoides, Acut – faze schizogonice (evidenţierea
E.dispersa, – inflamaţii catarale, formelor
E.galopavanis,… hemoragice, schizogonice şi
Gâscă: E.anseris, hemoragico-necrotice, gametogonice
E.nocens, focale sau difuze; intracelulare;
E.parvula Subacut – leziuni inflamaţie
E.truncata difteroide, noduli alb- alterativă, infiltrat
(rinichi) cenuşii proeminenţi; celular)
Fazan: E. Eimerioza renală – *Parazitologic
phaseani; hipertrofie, focare
Porumbel: miliare alb-cenuşii;
E.labeana
Prosthogonimoza Prosthogonimus Bursită, salpingită *Necropsic
423
ovatus, catarală, fibrinoasă; *Parazitologic
P.pellucidus, Prezenţa paraziţilor fixaţi
P.cuneatus; în mucoasă; Cronic –
îngroşarea oviductului,
concremente în salpinx;
Trematodoze Echinostoma spp. Cahexie; Edem, catar, *Necropsic
digestive ulcere – proventricul, *Parazitologic
intestin subţire;
Cestodoze Davaineidae, Cahexie, duodenită, *Necropsic
Hymenolepididae, jejunită catarală cronică, *Parazitologic
Dilepididae, hiperplazia mucoasei,
Anoplocephalidae eroziuni, ulceraţii,
; Noduli proliferativi-
Davaineidae
Amidostomoza Amidostomum Gâşte – paraziţi sub *Necropsic
anseris cuticula ventriculului, *Parazitologic
hemoragii, ulceraţii;
ingluvită, ventriculită,
duodenită catarală,
necrotică, hemoragii şi
ulcere la joncţiunea
proventricul-ventricul;
Ascaridioza Ascaridia galli Cahexie, anemie, *Necropsic
Ascaridia hipotrepsie; *Parazitologic
columbae Paraziţii în lumenul
intestinal, enterită
catarală, peteşii,
obstrucţii intestinale,
infarctizări, rupturi
intestinale;
Heterakidoza Heterakis gallinae Paraziţii în cecumuri, *Necropsic
– găină; noduli de 2-4 mm, *Parazitologic
Heterakis dispar – ombilicaţi;
palmipede;
Capilarioza Capilaria anulata, Capilarioza esofagiană şi *Necropsic
C.contorta a guşei (găină, curcan, *Parazitologic
(capilarioza porumbei, fazan) –
guşei); paraziţi în mucoasă,
Capilaria submucoasă, musculoasă
caudinflata, – inflamaţie difteroidă;
C.obsignata; Capilarioza intestinală
(galinacee, porumbel) –
cahexie, anemie;
Intestin subţire, cecumuri
– edem, îngroşarea
mucoasei, mucus
424
abundent, paraziţii;
inflamaţii catarale,
hemoragice, difteroide;
Sindromul Polifactorial – Steatoză hepatică (ficat *Anamneza -
ficatului gras- nutriţional (aport mare, galben-ruginiu sau găini în jurul
hemoragic energetic crescut, galben-auriu), declanşării pontei
carenţa de factori hematoame subcapsulare - moarte
lipotropi) şi parenchimatoase, fulgerătoare
hemoperitoneu; *Necropsic
Anemie; *Histopatologic
(steatoză
hepatică, ceroizi,
liza reticulinei
endoteliului
sinusoidal)
Steatoza Polifactorial – Pui carne 10-30 zile - *Necropsic
hepatorenală a exces de glucide, ficat, rinichi, miocard – *Histopatologic
puilor broileri carenţă de decolorate, galbene, (steatoză
proteine, stres, mărite în volum; hepatică, renală,
factori genetici – Grăsimea subcutanată – miocardică)
mobilizarea culoare roz;
lipidelor de
depozit;
Necroza şi Carenţă de seleniu Pui de găină şi curcă, *Necropsic
fibroza boboci de raţă de 2-6 *Histopatologic
pancreatică săptămâni – amiotrofie, (vacuolizarea
atrofia ficatului şi epiteliului
pancreasului, fibroză exocrin, lărgirea
pancreatică; lumenului
acinilor, fibroză)
8.9. Principalele micotoxicoze la pasăre

Aflatoxicoza Aflatoxine în Sensibilitate crescută *Necropsic
furaje tineretul – raţe, curci, *Histopatologic
(Aspergillus găini, fazani; (acut – degenerare,
spp.) Stare hemoragipară; necroză hepatocitară
Acut - hepatoză, focare de periportală; cronic –
necroză şi hemoragie hiperplazie biliară,
hepatică; adenoame, carcinoame
Cronic – hipotrepsie, biliare)
noduli hepatici *Toxicologia şi
proliferativi albicioşi sau micologia furajelor
425
verzui, translucizi;
Ochratoxicoza Ochratoxine A, Pui găină, raţă; *Necropsic
B, C produse de Hipotrepsie, malformaţii *Histopatologic
Aspergillus embrionare; (degenerarea şi
ochraceus, Hepatoză lipidică, nefroză necroza epiteliului
A.alinaceus, urică, gută viscerală; tubilor uriniferi,
A.melleus deshidratare, fibroză interstiţială,
supraîncărcarea guşei, supraîncărcare
hemoragii proventriculare, glicogenică şi lipidică
eroziuni ale cuticulei a hepatocitelor)
ventriculului, enterită *Toxicologia şi
catarală, involuţie bursală; micologia furajelor
Rubratoxicoza Rubratoxina A şi Sindrom hemoragipar – *Necropsic
B sintetizate de hemoragii musculare şi în *Histopatologic
Penicillium organele interne; (acut – hemoragii,
rubrum necroză hepatocitară;
cronic – hiperplazie
biliară, fibroză)
*Micologia şi
toxicologia furajelor
Stahibotritoxi- Metaboliţi toxici Boboci de gâscă, pui de *Necropsic
coza produşi de găină; *Histopatologic
Stachybotrys Necroze superficiale, *Toxicologia şi
alternans focare difteroide sau micologia furajelor
ulcere profunde ale
mucoaselor - bucală,
laringiană, traheală, a
ingluviului; complicaţii
bacteriene sau micotice;
Micotoxicoza Zearalenona Mai frecvent la curci; *Necropsic
estrogenică produsă de Femele - edem cloacal, *Histopatologic
Fusarium spp. hiperplazia bursei lui (degenerarea tubilor
Fabricius, degenerare seminiferi, proliferarea
chistică ovariană, involuţia celulelor interstiţiale)
uterului; *Toxicologia şi
Masculi – atrofie micologia furajelor
testiculară; furajelor
8.10. Principalele boli osoase, articulare şi musculare

Boala Etiologie Leziuni macroscopice Diagnostic
Rahitismul Carenţială – Oase deformabile, uşor de *Necropsic
ex. vit.D, Ca; îndoit, îngroşarea *Histopatologic
articulaţiilor, deformarea (capilare largi,
426
coloanei vertebrale şi a neregulate în cartilajul
carenei sternale; de creştere,
deformarea ciocului; linii persistenţa insulelor
de eroziune groase, de cartilaj, înconjurate
neregulate, deformarea de osteoid
razelor osoase; nemineralizat)
Perozisul Carenţă Mai ales la puii de găină *Necropsic
primară de de 2-10 săptămâni; *Histopatologic
Mn, carenţă de Scurtarea, îngroşarea, (osificare periostală
Zn, colină, curbarea laterală a tibiei şi normală, osificare
niacină, vit. a metatarsului, alunecarea encondrală anormală;
B2, factor tendonului gastrocnemian poate coexista cu
genetic; peste condilii tibiei, rotaţia rahitismul)
Exces de Ca, laterală a metatarsului;
P, Fe, Mg. Atrofie musculară, ulcere
cutanate;
Osteomalacia Carenţă de Devieri ale carenei *Necropsic
calciu la găini sternale, ale coastelor, ale *Histopatologic
ouătoare, oaselor lungi, fracturi cu (resorbţia osului
calusuri cartilaginoase; spongios şi compact,
cantităţi mari de
osteoid la suprafaţa
lamelor osoase)
Osteopetroza Oncornavirus Găina - îngroşarea şi *Necropsic
deformarea diafizelor, *Histopatologic
îngustarea canalului (hiperplazia
medular al oaselor lungi; osteoblastelor)
Sinovita Mycoplasma Pui găină 4-16 săptămâni, *Necropsic
infecţioasă synoviae pui curcă 10-24 săptămâni; *Histopatologic
micoplasmatică Afectate în special *Bacteriologic
articulaţiile tibiotarsiene,
tecile tendoanelor
flexorilor tarsului, bursa
sternală – artrite, sinovite,
tendovaginite
serofibrinoase, fibrinoase;
aerosaculite uneori;
Osteodistrofia necunoscută; Broilerii de curcă şi găină, *Necropsic
focală se bănuieşte mai frecvent la vârsta de 5 *Histopatologic
(discondroplazia excesul de săptămâni;
tibială) fosfor şi Prezenţa unei mase
deficitul de cartilaginoase care ocupă
calciu. total sau parţial capul
proximal al tibiei;
îngroşarea epifizei şi
eventual a metafizei
427
tibiotarsiene, capul tibiei
este ocupat de o plombă de
ţesut cartilaginos, datorită
căreia are loc devierea, de
regulă posterioră, uneori
cu fractură completă. În
rest, calcificarea
scheletului este normală.
Sindromul TS 65 Mycoplasma Exclusiv la curci, începând *Necropsic
meleagridis + cu săptămâna a doua de *Histopatologic
deficit de viaţă;
biotină în Întârziere în creştere, penaj
starter. slab dezvoltat, devieri ale
membrelor, aerosaculite.
Devierea epifizei tarso-
metatarsiene proximale,
consecutiv îngroşării
cartilajului de creştere a
metatarsului proximal.
Articulaţiile nu sunt
afectate; fără inflamaţie;
Miodistrofia Carenta de Se Pui găină – muşchii *Necropsic
nutriţională şi vit.E, lipide pectorali, miocard, stomac *Histopatologic
peroxidate; muscular; (necroza de tip Zenker
Găini adulte – afectarea – hialinizare,
preponderentă a muşchilor calcificare)
membrelor posterioare –
muşchiul gracilis;
Muşchi palizi, ceroşi la
palpare, în totalitate sau cu
aspect striat;
Curcă – muşchii pectorali
profunzi;

Variola aviară Avipoxvirus Exantem papulocrustos – noduli de *Necropsic
câţiva mm cenuşii, denşi, rugoşi, *Histopatologic
apoi maronii, acoperiţi cu cruste; (degenerarea
complicaţii bacteriene – inflamaţii balonizantă a
fibrinoase, purulente, necrotice; celulelor
Găină – localizare pe pielea fină, spinoase,
fără pene a capului; la curcan incluzii
afectează şi pielea carunculului şi acidofile în
428
salbei; la porumbel localizare pe citoplasmă –
picioare, faţa internă a aripilor, corpusculi
pericloacal - ulcere; Bollinger).
Gâscă – formare de ulcere de 0,5-3 *Virusologic
cm pe faţă, comisura ciocului,
picioare;
Canibalismul Carenţe Adulte - plăgi la nivelul cloacei, *Necropsic
minerale, crestei, lipsa intestinului, a
proteice, organelor abdominale.
ectoparazitism,
suprapopulare.
Diateza Carenta vit. E şi Tineret - edeme subcutanate, *Necropsic
hemoragica Se hemoragii musculare, epanşamente *Histopatologic
în cavităţile seroase, edem (hialinizare
pulmonar vasculară,
tromboze,
hemoragii,
edeme)
Râia Cnemidocoptes Râia picioarelor – îngroşarea *Necropsic
mutans (râia stratului cornos, solzos al *Parazitologic
picioarelor); picioarelor,
Cnemidocoptes excrescenţe cornoase, răni
laevis (râia sângerânde;
corpului). Râia corpului – cruste tărâţoase,
deplumaţie – dorsal, abdominal,
faţa internă a membrelor;
429

Carte Diagnostic Necropsic - CATOI

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Diagnostic Necropsic - CATOI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

I. TEHNICA DIAGNOSTICULUI NECROPSIC...........................................................13

Necropsia (gr. nekros = moarte, opsis = vedere) presupune o serie de

1.2. Principii generale de executare a necropsiei

Necropsia trebuie realizată cât mai repede după moartea animalului

1.3. Instrumentar folosit la necropsie

La necropsie se foloseşte instrumentar confecţionat din materiale

1.4. Reguli de protecţie a muncii

Activitatea desfăşurată în cadrul serviciului de prosectură, în timpul

1.5.1. Înregistrarea şi anamneza

1.5.2. Examenul extern al cadavrului.

1.5.3. Jupuirea cadavrului

1.5.4. Deschiderea marilor cavităţi seroase

1.5.6. Eviscerarea organelor abdominale

1.5.7. Deschiderea neurocraniului şi eviscerarea creierului

1.5.8. Deschiderea cavităţilor splahnocraniului

1.5.9. Secţionarea musculaturii, oaselor şi articulaţiilor

1.5.10. Deschiderea canalului rahidian şi examenul măduvei

1.6. Modificări postmortale

1.6.1. Semnele morţii

1.6.2. Modificări cadaverice

Graf. 1. Aprecierea datei morţii în funcţie de temperatura, rigiditatea, lividităţile

Modificări cadaverice conservative

1.7. Planul general de examinare a organelor şi ţesuturilor

Examinarea ţesuturilor şi organelor începe din momentul evidenţierii

1.8. Examenul general al cavităţii toracice

Examenul general al cavităţii se realizează de fapt în timpul

1.9. Examinarea piesei cervico-toracice

Examenul limbii urmăreşte integritatea organului, palpaţia profundă

1.10. Examenul general al cavităţii abdominale

Examenul general al cavităţii abdominale urmăreşte eventualele

Examenul ficatului începe prin inspecţia generală a organului

1.12. Examinarea splinei

Se vor examina forma, volumul, greutatea, aspectul exterior,

1.13. Examinarea pancreasului

Examinarea pancreasului se face timpuriu, după deschiderea cavităţii

1.14. Examenul stomacului

Examinarea mărimii stomacului şi aprecierea consistenţei generale

1.15. Examenul intestinelor

1.16. Examenul rinichilor şi căilor urinare

Examenul rinichilor se poate face separat sau rinichii vor fi

1.17. Examinarea organelor genitale

Pentru examinare aparatul genital se separă de aparatul urinar. La

1.18. Examinarea cavităţilor nazale şi sinusurilor

Se examinează conţinutul cavităţilor nazale (pseudomembrane,

1.19. Examinarea encefalului

Se apreciază mărimea encefalului în raport cu mărimea cutiei

1.20. Examenul musculaturii

Urmăreşte, pe lângă prezenţa rigidităţii cadaverice, gradul de

1.21. Examenul oaselor şi articulaţiilor

Aspectul morfologic general, constituţional, al cadavrului este dat în

1.22. Generalităţi privind necropsia avortonilor

In caz de avort sau fătare de fetuşi morţi este foarte important să se

1.22.1. Tehnica necropsiei avortonilor

1.22.2. Examenul placentei

Specimenele care trebuie trimise pentru diagnosticul de laborator în

1.23. Întocmirea raportului de necropsie

Secţiuni relevante ale raportului de necropsie cum ar fi identificarea

Încheiată azi………………..în laboratorul, circumscripţia………………………

I.IDENTIFICAREA CADAVRULUI: specia……………….rasa…………….sexul……..…

8. Aparatul respirator: laringele, traheea, pulmonul, limfonodurile aferente…………………

IX. DIAGNOSTIC PARAZITOLOGIC, probe recoltate…...……………………………......

OBSERVAŢII, INDICAŢII. …………………………………………………………………

Semnătura şi parafa medicului veterinar